1

IOAN MERCHES

DANIEL RADU

ELECTRODINAMICA

II ALEXANDRU IOAN CUZA

EDITURA UNIVERSITAT
IASI - 2002

PARTEA INTAI

FENOMENOLOGICA

ELECTRODINAMICA

II

CUPRINSUL PART
INTAI

Not
a asupra editiei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 8
Prefata . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 11
Scurt istoric . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 13

CAPITOLUL I. CAMPUL
ELECTROSTATIC . . . . . . . . . . . . . . . . 17
1.1. Legea lui Coulomb . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 17
1.2. Densitatea de sarcin
a . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 18
1.3. Campul electrostatic . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 20
1.4. Fluxul campului electrostatic . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 21
1.5. Potentialul c
ampului electrostatic . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 23
1.6. Energia c
ampului electrostatic . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 32
1.7. Dipolul electric . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 35
1.8. Multipoli electrici . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 38
Probleme . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 43
1.9. Polarizarea dielectricilor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 44
1.10. Teorema lui Gauss relativ
a la medii dielectrice . . . . . . . . . . . 46
1.11. Tipuri de dielectrici. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .47
1.12. Ecuatii de trecere pentru componentele de camp E, D . . . 48
Probleme . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 52
1.13. Metode speciale. Consideratii generale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 52
1.14. Metoda imaginilor electrice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 53
1.15. Integrarea ecuatiei lui Laplace prin metoda
separ
arii variabilelor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 58
1.16. Probleme electrostatice bidimensionale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 64

6
1.17. Actiunea mecanica a campului electrostatic asupra
unui mediu dielectric. Electrostrictiunea . . . . . . . . . . . . . . . 71
Probleme . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 76

CAPITOLUL II. CAMPUL

CURENT
ILOR STAT
IONARI . . 78
2.1. Curentul electric stationar . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 78
2.2. Campul magnetic al curentului electric stationar . . . . . . . . . . 85
2.3. Dipolul magnetic . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 87
2.4. Teorema lui Ampre . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 88
2.5. Potentialul vector al c
ampului curentului stationar . . . . . . . . 91
2.6. Energia c
ampului magnetic al curentilor stationari . . . . . . . . 92
2.7. Multipoli magnetici . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 94
Probleme . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 98
2.8. Medii magnetice polarizate. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .99
2.9. Tipuri de medii magnetizabile . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 101
2.10. Ecuatii de trecere pentru componentele de camp H, B . . 102
Probleme . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 103

CAPITOLUL III. CAMPUL

ELECTROMAGNETIC . . . . . . . 105
3.1. Ecuatiile lui Maxwell pentru vid . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 105
3.2. Ecuatiile lui Maxwell pentru medii polarizabile . . . . . . . . . . . 110
3.3. Ecuatii de trecere . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 119
3.4. Energia c
ampului electromagnetic. Teorema lui Poynting . 121
3.5. Impulsul campului electromagnetic. Teorema impulsului. .124
3.6. Momentul cinetic al c
ampului electromagnetic.
Teorema momentului cinetic . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 128
3.7. Potentiale electrodinamice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 129
3.8. Utilizarea potentialelor electrodinamice n deducerea analitic
a
a unor ecuatii fundamentale din electrodinamic
a . . . . . . 137
Probleme . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 142
3.9. Ecuatiile campului electromagnetic pentru
medii n miscare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 143

7
CAPITOLUL IV. UNDE ELECTROMAGNETICE . . . . . . . . . . 153
4.1. Consideratii generale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 153
4.2. Propagarea undelor electromagnetice prim medii
de tip dielectric . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 155
4.3. Polarizarea undelor electromagnetice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 163
4.4. Reexia si refractia undelor electromagnetice . . . . . . . . . . . . . 168
Probleme . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 178
4.5. Propagarea undelor electromagnetice n conductoare masive.
Efectul pelicular . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 178
4.6. Propagarea undelor electromagnetice n medii
de tip semiconductor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 182
4.7. Propagarea undelor electromagnetice n medii anizotrope . 185
4.8. Dispersia undelor electromagnetice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 194
4.9. Propagarea undelor electromagnetice prin
ghiduri de und
a . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 216
4.10. Teoria radiatiei electromagnetice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 231
Probleme . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 249
CAPITOLUL V. ELEMENTE DE
. . . . . . . . . . . . . . . 250
MAGNETOFLUIDODINAMICA
5.1. Consideratii generale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 250
5.2. Ecuatiile de baza ale magnetouidodinamicii . . . . . . . . . . . . . 252
5.2. Inghetarea liniilor campului magnetic . . . . . . . . . . . . . . . . . . 255
5.3. Unde magnetohidrodinamice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 257
5.4. Unele probleme ale magnetohidrostaticii . . . . . . . . . . . . . . . . . 263
Probleme . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 270

Not
a asupra editiei

Teoria producerii si propag

arii c
ampului electromagnetic, cunoscut
a sub numele de Electrodinamic
a, are cateva caracteristici fundamentale, ntre care remarcam : vastitatea ariei fenomenelor conexe, diversitatea modurilor de abordare a teoriei si aplicabilitatea practic
a a
modelelor investigate.
In primul r
and, Electrodinamica, privit
a ca disciplin
a de studiu universitar, este parte component
a a bazei teoretice pe care se cladeste
ntregul ediciu al cunostintelor viitorilor specialisti care, ulterior, studiaz
a discipline ca : Dispozitive si circuite electronice, Fizica plasmei,
Teoria cuantica a campului, Fizica si tehnica microundelor, Mecanica
cuantic
a, Optica etc.
In al doilea r
and, teoria c
ampului electromagnetic poate abordat
a
din mai multe unghiuri, corespunz
atoare perfection
arii cunostintelor
noastre despre natur
a si a instrumentului matematic. Astfel, al
aturi de
teoria maxwellian
a a campului electromagnetic, denumita si fenomenologic
a, Electrodinamica poate tratata si relativist-covariant, e din
punctul de vedere al Teoriei restr
anse a relativitatii, e din cel al Re
lativit
atii generale. In sf
arsit, acelasi grup de fenomene pot studiate
prin formalismul oferit de Teoria cuantic
a a campului, n care un rol
central l are Electrodinamica cuantic
a.
In al treilea r
and, dar nu si cel din urma, este de remarcat faptul
azute (prin teoria lui Maxwell) si
ca undele electromagnetice, initial prev
abia apoi puse n evidenta experimental, sunt purt
atoarele de informatie
n cele mai diverse aplicatii, de la cele mai vechi (radio-ul, televiziunea,
radarul etc.) si p
an
a la cele mai noi (telefonia mobil
a, comunicatia prin
bre optice, descifrarea semnalelor cosmice etc.). Referindu-ne la studiul
universitar al Teoriei c
ampului electromagnetic, mention
am ca exista
formatiuni mari de studiu, chiar facult
ati, care au ca obiect tehnica pro-

9
ducerii si propag
arii undelor electromagnetice (n particular, a curentilor
de diverse frecvente si intensit
ati).
Cartea pe care o prezentam cititorilor adun
a ntr-un num
ar mic
de pagini o cantitate mare de informatie. Electrodinamica, una dintre
cele mai frumoase si utile teorii ale zicii, poate tratat
a sau axiomatic,
plecand de la c
ateva principii fundamentale si ajung
and la electrostatic
a,
campul curentilor stationari etc. drept cazuri particulare, sau plecand
de la simplu spre complex si de la particular la general, urm
and totodat
a
traseul evolutiei n timp a cunostintelor despre campul electromagnetic.
Autorii au ales ultima cale si, av
and n vedere nivelul de preg
atire al
celor carora le este adresata monograa, apreciem c
a au ales solutia cea
mai nimerit
a.
Primele capitole ale c
artii sunt consacrate studiului unor elemente
fundamentale din teoria c
ampului electrostatic si teoria campului produs de curentii stationari, cum ar : multipolii stationari, ecuatiile
potentialului scalar si vectorial, medii polarizabile, teoreme generale
etc. Cunostintele acumulate sunt apoi aplicate n studiul cantitativ
al campului electromagnetic, ncep
and cu ecuatiile lui Maxwell si continu
and cu diverse aplicatii ale acestora n denirea m
arimilor fundamentale ale campului electromagnetic (impuls, energie, moment cinetic)
si evolutia acestora n timp. Studiul producerii si propag
arii undelor
electromagnetice prin diverse modele de mediu fac obiectul celui de al
patrulea capitol. Tot aici se discut
a polarizarea, reexia si refractia,
dispersia si ghidarea undelor electromagnetice. Prima parte se ncheie
cu un capitol consacrat unui domeniu de granita dintre electrodinamic
a
si teoria uidelor, anume Magnetodinamica uidelor.
Urmatoarele cinci capitole au ca scop pregatirea cititorului cu principiile si formalismul necesar abord
arii relativist-restr
anse a Electrodinamicii : postulatele lui Einstein, transformarea Lorentz-Einstein si
consecintele acesteia, spatiul Minkowski n diverse reprezentari etc. Formalismul oferit de calculul tensorial permite autorilor, n continuare,
scrierea relativist-covarianta a celor mai importante ecuatii si legi de
conservare din Electrodinamic
a. Ultimul capitol al cartii este consacrat c
atorva elemente de Relativitate general
a si, prin acest formalism, studiului ecuatiilor fundamentale din Electrodinamic
a n prezenta
campului gravitational.

10
Experienta acumulat
a de subsemnatul n peste 50 de ani de carier
a
didactic
a universitar
a, timp n care am predat aproape toate disciplinele
de zica teoretica, m
a ndrept
ateste sa recomand calduros aceast
a carte
cititorilor, cu convingerea ca le va servi nu numai la mbog
atirea orizontului stiintic, dar si la dezvoltarea capacitatii de a g
andi.
Prof.dr. Ioan Gottlieb
Iasi, 2002

11

PREFAT
A

Prin Electrodinamica se ntelege, n general, teoria unitar

a a
campului electromagnetic, conceput ca purtator de energie, impuls si
moment cinetic. Acest studiu se poate realiza e fenomenologic, n
cazul mediilor n repaus sau n miscare cu viteza mica n comparatie cu
viteza luminii, e relativist-covariant, abordare ce cuprinde orice vitez
a
de grup posibil
a (dar inferioar
a vitezei luminii n vid).
De fapt, Electrodinamica si Teoria Relativit
atii nu sunt teorii distincte, independente. Nu exist
a o electrodinamica relativist
a si una
nerelativist
a, cele dou
a abord
ari diferind doar prin nivelul formalismului matematic utilizat. Asa cum cititorul va aa parcurgand cartea
de fata, teoria relativit
atii a ap
arut si s-a dezvoltat n cadrul studiului
electrodinamicii corpurilor n miscare, deci se poate arma ca Electrodinamica este relativist
a.
Cele doua moduri de analiz
a au stat, de altfel, la baza conceperii
n dou
a p
arti a prezentei lucr
ari, criteriu la care autorii au ad
augat
principiul didactico-metodologic al trecerii de la simplu la complex, n
str
ansa corelatie cu ordinea cronologica a elabor
arii teoriilor ce formeaz
a
coloana vertebral
a a electrodinamicii.
Partea I contine cinci capitole, consacrate trecerii n revista a
principiilor, notiunilor fundamentale si ecuatiilor (legilor) de baz
a ale
electrostaticii, teoriei curentilor stationari, teoriei c
ampului electromagarii acestuia sub form
a de unde, precum si ale
netic, gener
arii si propag
unei discipline de granita magnetodinamica uidelor.
Cea de a doua parte este conceputa pe sapte capitole. Dup
a expunerea bazelor experimentale si a principiilor teoriei relativit
atii restranse, se discut
a principalele consecinte ale transform
arii LorentzEinstein. In continuare, se aplic
a formalismul analitic si cel tensorial n formularea relativist-covariant
a a fenomenelor fundamentale
din mecanica si electrodinamica. Capitolul se ncheie cu elemente de

12
teorie a relativit
atii generale si, ca aplicatie, studiul general-relativist al
campului electromagnetic.
La sf
arsitul volumului se g
asesc sase anexe, menite a facilita
ntelegerea de catre cititor a formalismului matematic utilizat n carte:
calcul tensorial, distributia delta, functia Green, operatori diferentiali n
diverse sisteme de coordonate etc.
In tara si peste hotare s-au scris, n ultimele decenii, numeroase
carti de Electrodinamic
a, unele dintre ele excelente, care pot g
asite si
n traducere rom
aneasc
a. Scopul elabor
arii c
artii de fata este, nainte
de toate, didactic, autorii dorind a prezenta cititorului un mod de abordare a unora dintre cele mai revolutionare teorii ale zicii. Aceasta s-a
realizat printr-o anumit
a selectie a materialului de studiu, care s
a e cat
mai cuprinz
ator pe de o parte, dar concis si sobru pe de alta.
Prin importanta materiei tratate (Planul de nv
atamant al Facult
atilor de zic
a, din tara si strain
atate, contine aceasta disciplin
a ca
obiect de studiu fundamental), cartea de fata se adreseaza studentilor
Facult
atilor de Fizic
a (toate sectiile), Matematic
a, Chimie, precum si
studentilor facult
atilor tehnice, care audiaza cursuri de zic
a general
a.
In ne, lucrarea este util
a cadrelor didactice din nv
atamantul preuniversitar, care doresc a se perfectiona prin modalit
atile ce le sunt oferite
prin lege: denitivat, gradul II si gradul I.
Materialul cuprins n prezentul volum este rodul multor ani de
predare a cursului de Electrodinamic
a si teoria relativit
atii si de conducere a seminariilor aferente acestui curs, la Facultatea de Fizic
a de
la Universitatea Al.I.Cuza din Iasi. Autorii doresc a multumi tuturor
celor care au contribuit la aparitia cartii si, cu anticipatie, celor ce ne
vor spune p
arerea lor sincera despre modestul nostru demers.
Scriind aceast
a carte, dorim a adresa un mesaj de suet distinsilor
nostri naintasi, prof.dr. Teol Vescan, fondatorul scolii iesene de zica
teoretic
a, precum si discipolilor acestuia, prof.dr. Ioan Gottlieb si lect.dr
Cleopatra Mociutchi, la scoala carora ne-am luminat si am nv
atat sa
distingem adev
aratele valori spirituale.
Autorii

13

SCURT ISTORIC

De la primele observatii asupra fenomenelor electrice si magnetice,

apartin
and lui Thales din Milet, Democrit, Platon, Aristotel si p
an
a la
cel dint
ai rezultat cantitativ, exprimat prin legea lui Coulomb, stabilit
a
n a doua jum
atate a secolului al XVII-lea, au trecut peste dou
a milenii.
In cele dou
a mii de ani, observatiile si experimentele au avut un
caracter calitativ, ceea ce nu a permis elaborarea unei teorii stiintice a
fenomenelor electrice si magnetice. In aceasta perioad
a s-au acumulat o
serie de date experimentale care au condus, n mod necesar, la ceea ce
cunoastem azi sub numele de Electromagnetism. Sa le trecem, succint,
n revista.
In antichitate se cunoaste busola, prin urmare propriet
atile magnetice ale corpurilor, precum si electrizarea produs
a prin frecare.
In evul mediu, la preocup
arile privind studiul busolei se adaug
a

cele privind magnetismul pamantesc. In Epistola de magnete (1269),

Petrus Peregrinus introduce notiunile de pol sud, pol nord si magnetism
terestru. De probleme ale magnetismului terestru se ocupa si medicul
englez William Gilbert n cartea De magnete (1600). Aici, el deneste
notiunea de pol magnetic p
amantesc si descrie unele experimente privind
fenomenele electrice si magnetice statice.
Cercetarile lui Gilbert dau un av
ant considerabil studiului experimental al electrostaticii si magnetostaticii. Mention
am aici celebra lucrare Experimenta Nova (1672) a lui Otto von Guericke, n care pentru
prima dat
a substantele sunt mp
artite n conductori si izolatori, precum
si observatiile experimentale ale lui Stefan Gray care, n 1731, reuseste
sa trimit
a electricitate prin re metalice.

14
In secolul al XVIII-lea sunt inventate electroscopul (CharlesFrancois Dufay - 1723) si butelia de Leyda (Pieter van Musschenbrock 1765). In aceeasi perioada, Benjamin Franklin inventeaza paratr
asnetul,
construieste condensatorul plan si d
a denumirile de electricitate pozitiv
a si negativa. Cercet
arile efectuate n aceasta perioad
a se bazau
pe ipoteza existentei unui uid imponderabil numit eter, ca substrat al
fenomenelor electrice, magnetice si luminoase.
Dup
a enuntarea legii lui Coulomb n 1785, ncepe o perioada nou
a
n studiul fenomenelor electrice si magnetice. Cercetarile sunt legate de
numele lui Carl Friederich Gauss, Pierre Simon de Laplace, SimeonDenis Poisson, Alessandro Volta, Humphry Davy, Georg Ohm, James
Prescott Joule s.a.
In 1820 zicianul danez Hans Christian Oersted descopera efectul
magnetic al curentului electric. Prin aceasta se stabileste o legatur
a
ntre cele doua grupe de fenomene, electrice si magnetice, considerate
p
an
a atunci principial distincte. Cercet
arile lui Oersted sunt continuate
de Andre Marie Amp`ere care da teorema ce-i poarta numele, stabileste
echivalenta dintre curentul circular si o foita magnetic
a si gaseste expresia fortei de interactiune dintre doi curenti.
Deosebit de importante n dezvoltarea electrodinamicii sunt
cercetarile lui Michael Faraday care, n 1831, descoper
a fenomenul de
a, n 1833 - legile electrolizei, iar n 1836
inductie electromagnetic
elaboreaza teoria liniilor de forta electrice si magnetice. Tot el introduce notiunea de c
amp pe care-l concepe ca un mediu material continuu, intensitatea c
ampului ntr-un punct caracteriz
and c
ampul n acel
punct. Spre deosebire de majoritatea predecesorilor s
ai, ale caror teorii
sunt tributare interpret
arii fenomenelor electrice si magnetice de pe
pozitiile mecanicii, Faraday consider
a ca interactiunile electrice nu se
propag
a instantaneu, la distanta, ci ntr-un timp nit, din aproape n
aproape (prin contiguitate), campul av
and rol de mijlocitor al acestor
interactiuni. Faraday introduce notiunea de permeabilitate magnetica,
descopera dia- si paramagnetismul si intuieste existenta curentului de
deplasare. In anul 1832 Faraday pred
a Societatii Regale din Londra un
plic sigilat, cu rug
amintea de a deschis peste 100 de ani. In 1932,
cand s-a deschis plicul, s-a constatat c
a Faraday prev
azuse - ntre altele
- existenta undelor electromagnetice.

15
Ideile revolutionare ale lui Faraday sunt profund ntelese si stralucit
continuate de James Clark Maxwell. Opera sa capital
a este Tratat de
electricitate si magnetism (1873). Aici Maxwell si expune celebrele
sale ecuatii (se spune ca cel mai important lucru n teoria lui Maxwell l
reprezinta ecuatiile sale), pe baza carora elaboreaz
a teoria electromagnetic
a a luminii si emite ideea existentei undelor electromagnetice. Teoria lui Maxwell neag
a conceptia newtonian
a, a interactiunii la distanta,
si o nlocuieste cu cea a actiunii prin contiguitate, dar r
amane tributar
celei dint
ai prin aceea c
a preia notiunea de eter, c
ampul ind conceput de
el ca o stare de tensiune elastica a eterului. (Teoria relativitatii elimin
a,
ca inutil
a, existenta unui astfel de reper absolut. Aceasta nu mpiedic
a,
ns
a, pe diversi zicieni sa renvie problema eterului, s
a-l cuantice si sa
studieze caracteristicile cuantei de eter, eteronul). Generaliz
and legile
fundamentale ale curentilor stationari si electromagnetismului, Maxwell
introduce notiunea de curent de deplasare si admite ca fenomenele electromagnetice pot avea loc si n vid. Teoria lui Maxwell triumf
a n
anul 1888, cand Heinrich Rudolf Hertz produce unde electromagnetice,
demonstr
and reexia, refractia, difractia si interferenta acestora.
Descoperirea electronului de catre James J. Thomson n 1896 a
permis elaborarea teoriei microscopice a fenomenelor electromagnetice,
la care au contribuit Hendric Antoon Lorentz, Henri Poncare, Paul
Langevin s.a. Teoria electronica a permis explicarea unor fenomene ca:
dia-, para- si feromagnetismul, polarizarea substantelor dia-, para- si feroelectrice, dispersia luminii s.a., fenomene ce nu puteau interpretate
n lumina teoriei macroscopice a lui Maxwell.
Elaborarea electrodinamicii corpurilor n miscare de catre Hertz si
Lorentz n ultimele decenii ale secolului al XIX-lea a condus, ntre altele,
la aparitia unor contradictii principiale n problema antren
arii eterului
de catre corpurile n miscare. Aceste contradictii sunt rezolvate prin
elaborarea Teoriei relativit
atii restr
anse, n anul 1905, de c
atre Albert
Einstein. Principiile, formalismul si aplicatiile teoriei relativit
atii fac
obiectul celui de al doilea volum al prezentei lucr
ari.
In primele decenii ale secolului trecut au fost elaborate teorii care au
la baz
a cuanticarea c
ampului electromagnetic (Electrodinamica cuantic
a) sau studiul interactiunii dintre uidele conductoare si campul electromagnetic (Magnetouidodinamica).

16

17

CAPITOLUL I

CAMPUL
ELECTROSTATIC

A. C
ampul electrostatic n vid
1.1. Legea lui Coulomb
In anul 1773 Henry Cavendish (1731-1810) deduce, prin analogie
cu legea atractiei universale stabilita de Isaac Newton, relatia ce exprim
a forta de interactiune dintre dou
a sarcini electrice punctiforme.
Cercetarile lui Cavendish r
aman ns
a necunoscute timp de peste un secol
si sunt publicate abia n 1879 de catre J.C.Maxwell.
Experimental, legea fortei de interactiune electrostatica este stabilit
a de inginerul francez Charles Augustin Coulomb (1736-1806), membru al Academiei de Stiinte din Paris, cu ajutorul balantei de torsiune
si al pendulului electric. Lucrarea sa este publicat
a n anul 1785, motiv
pentru care a r
amas denumirea de legea lui Coulomb.
Potrivit legii lui Coulomb, dou
a sarcini punctiforme q1 si q2 , asezate
n vid, interactioneaza dup
a legea
q1 q2
q1 q2
(r1 r2 ) = ke 3 r12 ,
(1.1)
F12 = ke
3
|r1 r2 |
r12
unde semnicatia vectorilor r1 , r2 , r12 = r1 r2 rezult
a din Fig.1.1.
1
ati, ind egal
a cu 4
Constanta ke depinde de sistemul de unit
o
n S.I., n care
o = 8, 854.1012 F/m este permitivitatea absolut
a a

18
vidului. (Termenul de vid este nlocuit uneori, n literatur
a, cu cel de
spatiu liber).

Intruc
a ca F12 = F21 , deci interactiunile
at r12 = r21 , rezult
electrostatice satisfac principiul actiunii si reactiunii. Spre deosebire
ns
a de legea atractiei universale a lui Newton, forta de interactiune
electrostatica poate at
at de atractie, cat si de respingere, n functie
de semnul sarcinilor.
In cazul unui mediu oarecare,
o se nlocuieste cu permitivitatea
absolut
a
a mediului respectiv, legat
a de
o prin relatia
=
o
r , unde
a a mediului.

r este permitivitatea relativ
Daca asupra sarcinii punctiforme q actioneaza n sarcini punctiforme
a ce se exercita asupra lui q se exprima prin
q1 , ..., qn, forta rezultant
F(r) =

n


i=1

n


qqi
qi
1
ke
(r

r
)
=
q
(r ri ),
i
|r ri |3
4
o
|r ri |3

(1.2)

i=1

n care prin F(r) am indicat faptul c

a forta F se masoara n punctul
n care se aa sarcina q, a carei pozitie este denita prin vectorul de
pozitie r.
1.2. Densitatea de sarcin
a
Admitand c
a sarcina electrica este distribuit
a n mod continuu pe
corpul ce o poarta, vom caracteriza aceasta distributie prin notiunea de

19
densitate de sarcin
a. Distributia sarcinii depinde de forma geometrica
si natura corpului. Int
alnim urm
atoarele cazuri:
a) Distributia liniar
a
q
dq
=
;
= lim
l0 l
dl


q=

dl,

(1.3)

dS,

(1.4)

d .

(1.5)

b) Distributia superciala
q
dq
=
;
= lim
S0 S
dS


q=
S

c) Distributia spatial
a
q
dq
= lim
=
;
0
d


q=
V

Legea lui Coulomb este valabil

a doar pentru sarcini punctiforme
(cum sunt, de pild
a, cele purtate de particulele elementare), de aceea
n punctele geometrice n care se aa sarcinile notiunea de densitate si
pierde sensul. Pentru a putea utiliza acest concept si n cazul sarcinilor
punctiforme, vom face apel la distributia (functionala) , introdus
a de
P.A.M. Dirac (vezi Anexa E). Densitatea sarcinii punctiforme q, aat
a
n punctul Po (ro ), se va scrie atunci
(r) = q (r ro ).

(1.6)

Intr-adev
ar, integr
and pe domeniul tridimensional D, de volum V ,
cu Po D, avem :


(r) d = q
(r ro ) = q.
D

Densitatea unui sistem discret de n sarcini punctiforme va

(r) =

n


i=1

qi (r ri ).

(1.7)

20
Forta coulombian
a dintre o sarcin
a punctiform
a q si un corp ce
ocup
a domeniul tridimensional D, electrizat n mod continuu cu sarcina
electrica de densitate , se obtine mp
artind corpul n domenii ele

and forta elementara
mentare de volum d si sarcina dq , apoi integr
dintre q si dq 

(r r )
q
F(r) =
d  ,
(1.8)

3
4
o D |r r |
unde r este vectorul de pozitie al sarcinii q.
1.3. C
ampul electrostatic
Daca asupra unui corp electrizat, plasat ntr-un domeniu spatial, se
exercita o forta de natur
a electrica, spunem ca n acel domeniu exista
un c
amp electric. Un c
amp electric ce nu variaza n timp se numeste
stationar sau electrostatic.
Campul electrostatic se caracterizeaza prin intensitatea sa E care,
prin denitie, este raportul dintre forta F ce se exercita asupra unei
sarcini de proba pozitive, asezate n c
amp, si marimea q  a acestei sarcini,
adic
a:
E(r) =

1
r r
F
=
q
,
q
4
o |r r |3

(1.9)

n care sarcina q, care creeaza campul, se g

aseste n punctul P  (r ). Dac
a
sarcina q se aa n originea coordonatelor, avem
E(r) =

r
1
q 3.
4
o r

(1.10)

Pentru n sarcini punctiforme, intensitatea E a campului n punctul

P (r) se va scrie
n
r ri
1

qi
.
(1.11)
E(r) =
4
o i=1
|r ri |3
Daca sarcina electrica este distribuit
a n mod continuu, at
at n
volumul c
at si pe suprafata unui corp, c
ampul acesteia n punctul P (r)

21
va
1 
E(r) =
4
o


V

r r
(r )
d  +
|r r |3


(r )
S


r r

. (1.12)
dS
|r r |3

Linii de c
amp. Fie curba C dat
a parametric prin ecuatiile
a n ecare punct al curbei C campul E
xi = xi (s)(i = 1, n). Dac
este tangent la aceasta, curba se numeste linie a c
ampului E. (Denitia
este valabil
a pentru orice c
amp vectorial). Liniile c
ampului electrostatic
se mai numesc linii de fort
a.
Daca not
am prin ds un element orientat al liniei de c
amp, din
denitie rezulta ds E = 0, sau n proiectie pe axele unui triedru
cartezian ortogonal Oxyz :
dy
dz
dx
=
=
,
Ex
Ey
Ez

(1.13 )

adic
a ecuatiile diferentiale ale liniilor c
ampului electrostatic, n coordo
nate carteziene. In coordonate sferice, ecuatiile diferentiale ale liniilor
de camp vor
r d
r sin d
dr
=
=
.
(1.13)
Er
E
E
Daca sistemul (1.13) admite o solutie unic
a, prin ecare punct al
domeniului considerat trece o singur
a linie de c
amp. Prin conventie, se
admite ca sensul liniilor de c
amp este dat de sensul campului.
1.4. Fluxul c
ampului electrostatic
Prin denitie, uxul c
ampului E prin suprafata S este



E.dS =
E.n dS =
En dS,
e =
S

(1.14)

n care n este versorul normalei la dS. In cazul sarcinii punctiforme,

relatia (1.10) ne permite sa scriem



1
dS cos
q
q
q
e =
r.n dS =
=
d, (1.15)
4
o S r 3
4
o S
r2
4
o S

22
unde d este unghiul solid elementar sub care se vede elementul de
suprafata dS din punctul n care se aa sarcina q (Fig.1.2). Dac
a
suprafata S este nchis
a, d este egala cu 4 sau zero, dup
a cum
sarcina q se gaseste n interiorul suprafetei, respectiv n exteriorul ei.
Din (1.15) deducem asadar



E.dS =

=
S

q
o

daca q este interior lui S

daca q este exterior lui S

(1.16)

relatie ce exprima teorema lui Gauss sub form

a integral
a.

Pentru cazul distributiei discrete a n sarcini punctiforme n interiorul suprafetei S, teorema lui Gauss se scrie
n
1

qi ,
e =

o

(1.17)

i=1

iar pentru o distributie continu

a n domeniul tridimensional D, al carui
volum este V

1
e =
d.
(1.18)

o V
Aplic
and teorema Green-Gauss-Ostrogradski (A.29), g
asim


e =
E.n dS =
divE d,
S

23
prin urmare, tin
and seama de (1.18), avem
div E =

1
,

o

(1.19)

relatie ce exprima teorema lui Gauss sub form

a diferential
a.
a a vidului. Cu
S
a not
am D =
o E, camp numit inductie electric
ajutorul acestuia, teorema lui Gauss (1.19) se mai scrie sub forma
div D = .

(1.19 )

Din (1.19) rezulta ca div E = 0 n punctele unde = 0. Aceste

puncte se numesc surse ale campului electric. Sursele pot pozitive
( > 0) sau negative ( < 0). In concluzie, campul electrostatic este un
camp cu surse, acestea ind chiar sarcinile electrice.
1.5. Potentialul c
ampului electrostatic
Fie dat campul vectorial a(r, t).
(r, t), astfel nc
at sa putem scrie

Dac
a exista o functie scalara

a (r, t) = grad (r, t),

spunem ca a este un camp potential, iar (r, t) se numeste potentialul
c
ampului. Daca nu depinde explicit de timp, c
ampul a se numeste
conservativ.
Un astfel de camp este, de pild
a, campul electrostatic al unei sarcini
punctiforme. Intr-adev
ar, admitand c
a sarcina q se aa n origine, putem
scrie:
 1 q
r
1
1
1
q 3 =
q =
E=
.
4
o r
4
o
r
4
o r
Daca introducem notatia
 V (r) =

1 q
,
4
o r

(1.20)

din relatia precedenta evem

E =  V.

(1.21)

24
Relatia (1.20) deneste potentialul c
ampului produs de sarcina punctiform
a q, aat
a n vid, ntr-un punct aat la distanta r de sarcina q, iar
(1.21) exprim
a legatura dintre intensitatea c
ampului electrostatic E si
potentialul  V al acestuia.
Daca sarcina se aa n punctul P  , denit prin vectorul de pozitie
r , atunci n punctul P (r) potentialul va
q
1
.
4
o |r r |

 V (r) =

(1.22)

Potentialul creat n P (r) de n sarcini punctiforme q1 , q2 , ..., qn va

n
1

qi
 V (r) =
,
4
o i=1 |r ri |

(1.23)

iar cel creat de o distributie continu

a de sarcin
a (un corp electrizat) se
va scrie


(r ) d 
(r ) dS  
1 
+
.
(1.24)
 V (r) =

4
o V |r r |
S |r r |
Utiliz
and relatia (1.21) si observ
and c
a operatorul se aplica numai marimilor ce depind de r, se constata cu usurinta ca aplic
and relatiei
(1.24) operatorul se obtine campul E exprimat de (1.12).
S
a calcul
am circulatia campului E de-a lungul conturului nchis C.
Avem :



E. dl =
 V . dl =
d  V = 0,
(1.25)
C

caci integrala, pe un contur nchis, dintr-o diferential

a total
a exacta este
zero. Aplic
and n (1.25) teorema Stokes-Amp`ere (A.31), obtinem



E. dS = 0,

E. dl =
S

adic
a n ecare punct al c
ampului electrostatic
rot E = 0,

(1.26),

25
relatie ce reprezinta o alt
a modalitate de exprimare a caracterului conservativ al c
ampului electrostatic. Un c
amp cu proprietatea (1.26) se
numeste irotational sau f
ar
a v
artejuri.
S
a exprimam din nou circulatia campului E, de data aceasta luat
a
ntre dou
a puncte A si B ale unui contur oarecare:


E. dl =
A

d  V = VA  VB .

(1.27)

Dar integrala din membrul st

ang este numeric egal
a cu lucrul
mecanic efectuat de fortele electrice pentru a deplasa sarcina +1 din
A n B :


B

F. dl = q

L=

E. dl,

(1.28)

prin urmare din (1.27) deducem



 VA = VB +

E. dl.

(1.29)

In timp ce diferenta de potential  VA  VB este determinat

a n mod
unic (c
ampul E este determinat de distributia sarcinilor, iar circulatia nu
depinde de drum), nu acelasi lucru se poate arma despre potentialul n
punctul A. Pentru a determina n mod unic potentialul n A, deplas
am
punctul B la si alegem  V () = 0. Avem asadar

E. dl,
(1.30)
 VA =
A

relatie prin care se deneste potentialul ntr-un punct al c

ampului electrostatic. Din (1.30) rezulta ca potentialul n punctul A este numeric
egal cu lucrul mecanic efectuat de fortele electrice pentru a deplasa unitatea de sarcin
a pozitiv
a din acel punct la innit.
Potentialul ntr-un punct P (r) al c
ampului creat de o sarcina punctiform
a, aat
a n originea coordonatelor, va atunci

1
1
q
r.dl.
 V (r) =
4
o
r3
r

26
Dar r. dl = r dl cos(r, dl) = r dr, prin urmare

dr
1
1
1
q
=
q ,
 V (r) =
2
4
o
r
4
o r
r

(1.31)

sau, dac
a sarcina este plasat
a n punctul P  (r ):
 V (r) =

1
1
q
.
4
o |r r |

(1.32)

Din consideratiile de mai sus rezult

a, ntre altele, c
a energia
potential
a a sarcinii punctiforme q, plasat
a n c
ampul electrostatic E,
este

B

We = q

E. dl = q ( VB  VA ).

(1.33)

Suprafete echipotentiale. Fie

 V (x, y, z) = Vo = const.
o suprafata stationar
a. Prin diferentiere, obtinem :
dV =

V
dxi =  V . dr = E . dr = 0.
xi

(1.34)

Cum dr se gaseste n planul tangent la suprafata Vo , din (1.34)

rezult
a ca n ecare punct al suprafetei vectorul E are directia normalei

27
la suprafata. D
and valori constantei Vo , obtinem o familie de suprafete,
numite suprafete echipotentiale sau suprafete de nivel. Altfel spus, prin
suprafata
echipotential
a ntelegem locul geometric al punctelor n care
potentialul are aceeasi valoare.
Din (1.34) deducem ca liniile c
ampului electrostatic au directia
normalei la suprafata echipotential
a n ecare punct al c
ampului. Familia liniilor de c
amp este, asadar, ortogonal
a la familia suprafetelor
echipotentiale (Fig.1.3).
Forma suprafetelor echipotentiale depinde de forma geometrica a
sarcinii care creeaza campul. De pild
a, din (1.20) deducem ca suprafetele
echipotentiale ale campului unei sarcini punctiforme sunt r = const.,
ceea ce reprezinta geometric niste sfere concentrice cu sarcina q n centrul
comun.
Ecuatiile potentialului electrostatic
a) Forma diferential
a. Din teorema lui Gauss (1.19) si relatia
(1.21), utiliz
and totodat
a formula (A.47), deducem:
1
,
(1.35)
V =

o
ecuatie cu derivate partiale de ordinul al doilea, neomogen
a, de tip

eliptic, numit
a ecuatia lui Poisson. In regiunile unde lipsesc sarcinile
( = 0), ecuatia (1.35) trece n ecuatia lui Laplace
 V = 0.

(1.36)

Solutiile ecuatiei lui Laplace se numesc functii armonice. In afara

sarcinilor electrice potentialul electrostatic este, asadar, o functie armonica. Din (1.36) rezulta, ntre altele, c
a  V trebuie s
a e o functie
continua, mpreun
a cu derivatele sale de primele dou
a ordine, ntr-un
anumit domeniu tridimensional D, inclusiv pe frontiera domeniului.
Rezolvand ecuatia lui Poisson (sau, dup
a caz, a lui Laplace), determinam potentialul  V , prin urmare si campul (E =  V ).
Ecuatia lui Poisson pentru o singur
a sarcin
a punctiform
a, n virtutea lui (1.6), se va scrie
1
q (r r ),
(1.37)
V =

o

28
iar pentru n sarcini punctiforme
n
1

qi (r ri )
V =

o i=1

(1.38)

Ecuatia lui Poisson n domeniul tridimensional D, completat

a cu
conditiile la limit
a pe suprafata S ce margineste domeniul D, determin
a
n mod unic c
ampul scalar  V (r) n tot domeniul D.
b) Forma integral
a. Cu ajutorul identit
atii a doua a lui Green
(A.38), se pot g
asi reprezent
arile integrale ale ecuatiei lui Poisson, respectiv a lui Laplace. Inlocuind n (1.37) potentialul  V al campului
sarcinii punctiforme q prin expresia (1.32) si simplicand prin q = 0,
obtinem


1
(1.39)
= (r r ).

4|r r |

Utiliz
and aceasta relatie, sa aplic
am operatorul expresiei ce d
a
potentialul unei distributii continue de sarcin
a electrica (1.24). T
in
and
seama de (E.19), avem:

 1
1
(r )
d  =
 V (r) =
4
o V
|r r |

1
1
(r ) (r r ) d  =
(r),
(1.40)
=

o V

o

29
adic
a ecuatia lui Poisson.
S
a admitem ca sarcina este distribuit
a n mod continuu n interiorul
domeniului tridimensional D, inclusiv pe frontiera S a acestuia si ca n
D putem deni dou
a functii (r) si (r), continue si derivabile, f
ar
a
singularit
ati. Avem atunci (vezi A.38 si Fig.1.4) :


( ) d =
V

(
S

) dS  ,

n
n

(1.41)

unde d  este un element de volum din D, iar dS  un element al

suprafetei S.
Daca alegem
1  1
(r ) =
;
4 |r r |


(r = V (r ),

(1.42)

atunci (1.41) conduce la

 
 1
1
1
1  






V
(r
)


V
(r
)

d =

4 |r r |
V 4 |r r |
1
4

 
S

 1 
1  V (r )



V
(r
)
dS  .
|r r | n
n |r r |

Observ
and c
a

 1
1

=

,
|r r |
|r r |
 1
 1
 1

=

=
.
=
.
|r r |
|r r |
|r r |
 1
 1
 1




= .
= .
=
|r r |
|r r |
|r r |

si avand n vedere relatiile (1.35) si (1.39), mai putem scrie :

 

1
1



(r
)+

V
(r
)
(r

r
)
d  =

|
4

|r

r
o
V

(1.43)

30
1
4

 

 1 
1
 V (r )

dS  ,


V
(r
)
|r r |
n
n |r r |

de unde, tin
and seama de proprietatea de ltraj a distributiei (vezi
E.19) :

(r )
1
d  +
 V (r) =
4
o V |r r |
 
 1 
1
1
 V (r )

+


V
(r
)
(1.44)
dS  ,
4 S |r r |
n
n |r r |
care este reprezentarea integral
aa
Daca n domeniul D nu avem
tric
a ( = 0), din (1.44) deducem
Laplace :
 
 V (r )
1
1
 V (r) =
4 S |r r |
n

ecuatiei lui Poisson.

o distributie spatial
a de sarcin
a elecreprezentarea integral
a a ecuatiei lui

 V (r )

 1 
dS  . (1.45)
n |r r |

Daca extindem domeniul de integrare asupra ntregului spatiu tridimensional, sarcinile raman
and ns
a situate ntr-o regiune nit
a si utiliz
am conditia  V () = 0, integrala de suprafata din (1.44) se anuleaza
si r
amane

(r )
1
d  ,
 V (r) =
4
o V |r r |
dup
a cum era de asteptat. Pentru a ar
ata ca integrala se extinde asupra
ntregului spatiu, nu am mai indicat domeniul de integrare. Aceast
a
conventie va utilizat
a si n cele ce urmeaza.
Utiliz
and conditiile Dirichlet-Neumann pe suprafata frontier
a S,
putem transcrie ecuatiile (1.44) si (1.45) cu ajutorul functiei Green
G(r, r ) (vezi Anexa F). Prin denitie, functia Green a problemei noastre
G(r, r ) este solutia ecuatiei
G(r, r ) = (r r ).

(1.46)

Compar
and (1.46) cu (1.39), deducem ca G(r, r ) este de forma
G(r, r ) =

1
1
+ (r, r ),
4 |r r |

(1.47)

31
unde (r, r ) este o solutie a ecuatiei lui Laplace n interiorul domeniului
D : (r, r ) = 0.
Din (1.44) si (1.45) avem atunci

1
 V (r) =
(r ) G(r, r ) d  +

o V
 
 
 V (r )
 G(r, r )
G(r, r )
dS 


V
(r
)
+


n
n
S

( = 0),

(1.48)

respectiv
 

 
  V (r )
 G(r, r )
G(r, r )
dS 
 V (r )
 V (r) =
n
n
S

( = 0).

(1.49)
Prin urmare, pentru a determina  V (r) trebuie sa cunoastem functiile
V
pe suprafata frontier
a S. Cum, ns
a, teorema de existenta
 V (r) si n
si unicitate cere cunoasterea numai a uneia dintre aceste functii, vom
face apel la conditiile Dirichlet, respectiv Neumann pe S, aleg
and

(1.50)
G(r, r )
= 0 pentru problema Dirichlet;
S

G(r, r )

= C (const.) pentru problema N eumann.

n
S

(1.51)

Ultima conditie se justica dup

a cum urmeaza. Integr
and (1.46) pe un
domeniu tridimensional si apel
and la denitia distributiei delta, avem



G





. G d =
G . dS =
dS  = 1.
(1.52)

n
V
S
Se observ
a ca singura alegere compatibil
a cu ultima relatie este (1.51),
1
ceea ce conduce la C = S , unde S este suprafata ce margineste volumul
de integrare. In acest caz,

1
 V (r ) dS 
(1.53)
< V >=
S S

32
va valoarea medie a potentialului pe S. Reprezentarile integrale ale
ecuatiei Poisson, pentru conditiile Dirichlet, respectiv Neumann, sunt
asadar:
1
 V (r) =

o

(r ) GD (r, r ) d
V

 V (r )

GD (r, r )
dS  ; (1.54)
n


1
(r ) GN (r, r ) d  +
 V (r) =

o V

 V (r )
dS  + < V > .
+ GN (r, r )

n
S

(1.55)

Cu totul aseman
ator se scriu reprezent
arile integrale ale ecuatiei Laplace
pentru cele dou
a conditii.
In cazurile concrete, aarea functiei Green corespunzatoare problemei studiate se realizeaza cu dicultate. Din acest motiv, au fost elaborate diverse metode speciale de integrare a ecuatiei Poisson, respectiv
Laplace: metoda imaginilor electrice, metoda dezvoltarii potentialului
n serie de functii ortogonale, metoda functiilor conjugate etc. Asupra
acestor metode vom reveni.
1.6. Energia c
ampului electrostatic
Lucrul mecanic necesar pentru a aduce o sarcin
a punctiform
a +q de
la innit p
an
a n punctul A al unui c
amp electrostatic, unde potentialul
este  V (A), se efectueaza mpotriva fortelor electrice, prin urmare el se
transforma n energie potential
a acumulat
a de sarcina +q :
Wepot (A) = q  V (A).

(1.56)

Utiliz
and aceasta relatie, sa calcul
am energia de interactiune a dou
a
sarcini punctiforme q1 si q2 , aate n vid, la distanta r una de alta.
Pentru a aduce sarcina q1 de la n punctul A, n absenta lui q2 , nu se
efectueaza lucru mecanic. In urma aducerii lui q2 n B, la distanta r de
A, q1 ind deja n A, se efectueaza lucrul mecanic We1 = q2  V2 , unde
ampului sarcinii q1 n B. Ration
and n mod similar,
 V2 este potentialul c
pentru a aduce q1 n A, n conditia ca sarcina q2 este n B, se cheltuieste

33
ampului lui q2
lucrul mecanic We2 = q1  V1 , unde  V1 este potentialul c
n A. Cum
1 q2
1 q1
;  V2 =
,
 V1 =
4
o r
4
o r
rezult
a
We1 = We2 =

1 q1 q2
.
4
o r

(1.57)

Not
and cu We valoarea comuna We1 = We2 , mai putem scrie
We =

1
1
(We1 + We2 ) = (q1  V1 + q2  V2 ).
2
2

(1.58)

Generaliz
and aceasta relatie pentru n sarcini q1 , q2 , ..., qn , avem
n
1

qi  Vi ,
We =
2 i=1

(1.59)

a qi :
unde  Vi este potentialul sarcinilor qk (k = i) n punctul unde se a
 Vi =

1
qk
,
4
o
rik

(1.60)

k=i

rik ind distanta dintre sarcinile qi si qk . Prin urmare,

n


qi qk
1
We =
8
o
rik

(i = k).

(1.61)

i,k=1

Daca sarcinile sunt distribuite n mod continuu ntr-un domeniu

tridimensional sau pe o suprafata, energia de interactiune se va scrie


1
1
 V d, respectiv We =
 VdS .
(1.62)
We =
2 V
2 S
Energia c
ampului electrostatic se poate exprima si sub o alt
a form
a,
ce contine intensitatea campului E. Admitand c
a sarcinile sunt distribuite n mod continuu n domeniul tridimensional nit D, de volum

34
V , inclusiv pe frontiera S a acestuia si utiliz
and legea lui Gauss (1.19)
si formulele (A.29) si (A.40), avem:




1

o

o

o
2
 V d =
 V .E d =
E d +
 V E. dS.
We =
2 V
2 V
2 V
2 S
Daca extindem domeniul de integrare asupra ntregului spatiu (sau, altfel spus, integr
am pe o sfera cu raza R si observ
am ca  V En 0
1
2
ca R3 iar dS R ), integrala de suprafata tinde la zero si rezulta



o
1
2
E d =
We =
E.D d,
(1.63)
2 V
2
unde am utilizat notatia cunoscuta D =
o E pentru inductia vidului.
Spre deosebire de relatia (1.62), care arat
a ca energia campului
electrostatic este diferit
a de zero numai acolo unde = 0 (respectiv
= 0), deci numai n punctele unde exist
a sarcini, expresia (1.63) ne
amp E = 0.
spune c
a We = 0 si acolo unde nu avem sarcini, dar avem un c
Prin urmare c
ampul electrostatic este purtator de energie, aceasta ind
localizat
a n c
amp.
O alt
a deosebire esential
a ntre expresiile (1.62) si (1.63) consta
n aceea ca, potrivit lui (1.62), energia poate pozitiv
a sau negativa,
dup
a semnul sarcinilor, n timp ce (1.63) exprim
a faptul c
a energia nu
2
poate lua valori negative (E > 0). Mai mult, potrivit lui (1.61), energia
unei sarcini punctiforme este nul
a, pe cand (1.63) ne spune c
a aceeasi
energie este innit
a. Deosebirea decurge din faptul c
a n (1.61) nu se
tine seama de interactiunea dintre sarcini si propriul lor c
amp, n timp
ce (1.63) exprima tocmai energia proprie a sarcinii.
S
a calcul
am energia totala a campului electrostatic produs de dou
a
sarcini punctiforme q1 si q2 . Daca ecare sarcina n parte produce
campul E1 , respectiv E2 , avem E = E1 + E2 , deci





o

o

o
2
2
2
We =
E d =
E1 d +
E2 d +
o E1 .E2 d.
2
2
2
Primii doi termeni dau energiile proprii ale sarcinilor q1 , respectiv q2 ,
iar ultimul termen exprim
a energia lor mutual
a. In consecint, energia
electrostatica nu se bucur
a de proprietatea de aditivitate.

35
a E1 2 + E2 2 2(E1 .E2 ), adic
a energia
Din ((E1 E2 )2 0 rezult
proprie a sarcinilor este totdeauna mai mare sau cel putin egal
a cu
energia lor mutual
a, aceasta din urm
a put
and pozitiv
a sau negativ
a.
1.7. Dipolul electric
Prin dipol ntelegem un sistem de doua sarcini electrice punctiforme,
egale si de semn contrar, aate la distanta l una de alta, neglijabil
a fata
de distanta de la dipol p
an
a la punctul n care se determina actiunea
sarcinilor.
Potentialul c
ampului unui astfel de sistem, potrivit lui (1.22) si
gurii 1.5, va :
1
1
q 
.

 V (r) =
4
o |r r l|
|r r |

Lu
and n consideratie ipoteza (|l| << |r|) si dezvolt
and n serie
primul termen, avem
 1

2
=
|r r l|1 = (r r )2 2l.(r r ) + l2
 12
l2
1 
2l.(r r )
+
=
=
1
|r r |
|r r |2
|r r |2
 1

1
1 
l.(r r )

l.
+
...

=
1
+
,
|r r |
|r r |2
|r r |
|r r |

36
n care am neglijat termenii ce contin l2 , l3 etc. Potentialul se va scrie,
asadar, sub forma
 1
1 p.(r r )
1
p.
,
(1.64)
=
 V (r) =
4
o
|r r |
4
o |r r |3
unde, prin denitie, vectorul p = q l se numeste moment electric dipolar.
Pentru necesit
atile calculului innitesimal se introduce notiunea de
dipol punctiform, al c
arui moment se deneste prin
p=

lim

(ql).

l0,q

(1.65)

Intensitatea c
ampului electric al dipolului se determin
a f
acand apel
la relatiile (1.21) si (A.51). Avem :
 p.(r r ) 
1

E =  V =
=
4
o
|r r |3

p
1  3[p.(r r )](r r )
,

=
4
o
|r r |5
|r r |3
sau, dac
a alegem originea coordonatelor n dipolul presupus punctiform,
1  3(p.r)r
p
.
(1.66)
E =

4
o
r5
r3

Admitand c
a dipolul se gaseste ntr-un c
amp electric neuniform,
sa calcul
am rezultanta R a fortelor ce actioneaza asupra dipolului din

37
partea campului. Din Fig.1.6 se observ
a ca
R = q (E E).

(1.67)

Dezvolt
and E n serie Mac Laurin, avem:
E = E(r + l) = E(r) + (l.)E + ...
Limit
andu-ne la termenul liniar n l si introduc
and acest rezultat
n (1.67), avem
R = q (l.) E.
(1.68)
Asadar, dipolul se va roti sub actiunea cuplului qE, +qE si se
va deplasa n directia axei sale. Daca E este un camp omogen, avem
R = 0, prin urmare actiunea campului se reduce la un cuplu de forte,
de moment
M = l qE = p E.
(1.69)
In campul exterior, dipolul va avea energia
We = q  V (r + l) q  V r  ql.  V = p.  V = p.E.

(1.70)

Stratul dublu. Un num

ar mare de dipoli cu momentele al
aturate,
paralele si de acelasi sens formeaza un strat dublu. Potentialul c
ampului
unui astfel de sistem, ntr-un punct P , este (vezi Fig.1.7):

1 
 V (P ) =
4
o

dS
+
r



 dS  
.
r

38
a, vom integra pe o
Distanta dintre suprafetele si  ind mic
suprafata median
a S. Observ
and c
a
1
1
1
+
l.(
),

r
r
r

(1.71)

potentialul n P se va scrie
 
1
1
1
 V (P ) =

dS =
4
o S
r r

1
1
l n.( ) dS.
=
4
o S
r
Av
and n vedere c
a
1
n.r
dS cos
n.( ) dS = 3 dS =
= d
r
r
r2
si denind putinta sau momentul stratului dublu prin e = l, obtinem
n sf
arsit

1
e d.
(1.72)
 V (P ) =
4
o S
Daca stratul dublu este omogen, e = const. si avem
 V (P ) =

1
e .
4
o

(1.73)

Din (1.73) rezulta ca potentialul n interiorul unui strat dublu nchis

cu e = const. este e /
o sau e /
o , dup
a cum fata interioar
a este
pozitiv
a sau negativa, iar n exteriorul acestuia este zero. Prin urmare,
straturile duble electrice prezint
a suprafete de discontinuitate pentru
functia potential
a.
1.8. Multipoli electrici
Un ansamblu de sarcini electrice de semne diferite, aate la distante
foarte mici unele de altele (n raport cu distanta pan
a n punctul unde
determin
am actiunea sistemului), distribuite n mod discret sau continuu, formeaza un multipol electric. Prin denitie, un multipol de ordinul n este un sistem cu 2n poli, constituit din 2 multipoli de ordinul

39
n 1, sarcinile ocup
and v
arfurile unui sistem geometric spatial cu laand momentul denit prin
turile l1 , l2 , ..., ln si av
|p(n) | = n!

lim

(ql1 l2 ...ln ).

l1 ,...ln 0;q

(1.74)

D
am, mai jos, cateva exemple de multipol:
a) Monopol (multipol de ordinul zero), av
and o singur
a sarcin
a
electrica.
b) Dipol (multipol de ordinul unu), de moment p(1) =
liml0,q (ql) (vezi paragraful precedent).
c) Cvadrupol (multipol de ordinul doi), format din doi dipoli opusi,
paraleli, la distante mutuale mici (n sensul celor precizate mai sus), cu
sarcinile situate n v
arfurile unui paralelogram (Fig. 1.8), de moment
|p(2) | = 2!

lim

(q l1 l2 ).

l1 ,l2 0,q

(1.75)

d) Octupol (multipol de ordinul trei), format din doi cvadrupoli

opusi, paraleli, la distante mutuale foarte mici, cele 8 sarcini ind plasate
n v
arfurile unui paralelipiped (Fig.1.9), de moment
|p(3) | = 3!

lim

(q l1 l2 l3 ).

l1 ,l2 ,l3 0,q

(1.76)

40
Potentialele unei distributii continue de
sarcini electrice stationare
Consider
am o distributie continu
a de sarcini (n cazul unei
distributii discrete, problema se trateaza cu totul similar, integralele
ind nlocuite prin sume) ntr-un domeniu tridimensional D, de volum
V , m
arginit de suprafata frontier
a S. Potentialul c
ampului electrostatic
al distributiei, n punctul P (r) este, dup
a cum stim (vezi Fig. 1.4) :

(r ) d 
1
.
(1.77)
 V (r) =
4
o V |r r |
Aleg
and originea O ntr-un punct oarecare din D si admitand c
a |r | >>
1
|r|, vom dezvolta n serie cantitatea |rr
| . Avem :
1
1 xi 1
1  
2
1
=

)
+
x
) ... =
(
x
(
i
k
|r r |
r
1! xi r
2!
xi xk r
=

(1)l

l!

l=0

1
(r .)(l) ( ).
r

(1.78)

Din (1.77) rezulta atunci



1
1
(1)l
(r )(r .)(l) ( ) d  =
 V (r) =
4
o
l!
r
V
l=0

= V

(0)

+V

(1)

+V

(2)

+ ... =

 V (l) (r),

(1.79)

l=0

unde am utilizat conventia sumarii dup

a indici repetati.
denitie

(r ) xi d 
pi =

Fie, prin
(1.80)

componentele vectorului numit moment electric dipolar al distributiei

continue de sarcina electrica,

(r )(3xi xk r 2 ik ) d 
(1.81)
pik =
V

41
componentele momentului electric cuadrupolar al distributiei continue
de sarcina electrica, exprimat printr-un tensor de ordinul doi, simetric
si cu trasa nula - s.a.m.d. Forma tensorului (1.81) se obtine scazand n
(1.79) termenul nul
2
2
1
1
2
( )=r
( )r=0 = 0.
r ik
xi xk r
xi xi r
2

In general, momentul electric multipolar de ordinul 2l se deneste prin

relatia

(r ) xi1 ...xil d  ,
(1.82)
pi1 ...il = (l + 1)
V

ceea ce ne permite sa scriem potentialul  V al distributiei sub forma

1
1
(1)l
pi1 ...il i1 ...il ( ).
 V (r) =
4
o
(l + 1)!
r
l=0

Termenii  V (0) ,  V (1) ,  V (2) ... din (1.79) au, asadar, urm
atoarea
semnicatie:
 V (0) =

1 Q
4
o r

este potent
ialul de monopol, produs la distanta r de sarcina electrica

Q = V (r ) d  , aat
a n origine;
 V (1) =

1
1
1
1
pi
( )=
p.( )
4
o
xi r
4
o
r

este potentialul de dipol al distributiei (vezi 1.64), dipolul aandu-se n

origine;

 V (2) =

 3x x
1 1
1
ik
1 1
2
i k
( )=

pik
pik
4
o 6
xi xk r
4
o 6
r5
r3

este potentialul de cuadrupol al distributiei, acesta aandu-se de asemenea n origine s.a.m.d.

42
Energia unei distributii continue de sarcin
a electric
a
ntr-un c
amp electrostatic exterior
Fie un sistem de n sarcini electrice distribuite discret n domeniul
tridimensional D, plasate n c
ampul electrostatic E. Energia potential
a
a sarcinii qk n locul unde potentialul este  V (rk ), este Wk = qk  V (rk ),
iar energia potential
a total
a (a sistemului de sarcini) este
We =

Wk =

qk  V (rk ).

Daca distributia de sarcina este continu

a, formula de mai sus trece

We =
(r )  V (r ) d  .
(1.83)
V

a ntr-un
Dezvolt
and  V (r ) n serie Taylor n jurul originii 0, aleas
punct din D, avem

 V (r ) = V (0) +

xi

  V
1    2  V
+ xx
+ ... =
xi 0 2 i k xi xk 0

 E
1
k
= V (0) xi Ei (0) xi xk
... =
2
xi 0
 E
1
k
+ ....
= V (0) xi Ei (0) (3xi xk r 2 ik )
6
xi 0
unde se observ
a ca am ad
augat termenul nul
r 2 ik

 E
k

xi

= r 2 (divE)0 = 0.

Inlocuind  V (r) n (1.83), obtinem:

1  Ek
We = Q  V (0) pi Ei (0) pik
+ ... =
W (l) .
6
xi 0

l=0

(1.84)

43
a
Din (1.84) deducem semnicatia termenilor W (0) , W (1) , W (2) , dup
cum urmeaza:
a a distributiei, n ipoteza c
a
W (0) = Q  V (0) este energia potential
ntreaga sarcin
a este concentrata n originea O;
W (1) = p.E(0) este energia potential
a dipolar
a a sistemului de
sarcini (vezi 1.70), dipolul ind n punctul O;


k
W (2) = 16 pik E
este energia potential
a de cuadrupol a
xi
0
distributiei de sarcina, cuadrupolul a
andu-se, de asemenea, n origine
etc.
a modul specic n care multiTermenii W (0) , W (1) , W (2) ... indic
polii de diferite ordine interactioneaza cu campul exterior: sarcina cu
potentialul c
ampului, dipolii cu intensitatea c
ampului, cuadrupolii cu
gradientul c
ampului s.a.m.d.
Teoria multipolilor prezint
a o deosebita importanta, at
at n electrostatica (magnetostatica), cat si n teoria radiatiei multipolare, n diverse
probleme de zic
a nuclear
a, de zica a solidului etc.
PROBLEME
1. S
a se calculeze campul produs de un cilindru circular drept, de
raza R si lungime innit
a, electrizat uniform, densitatea supercial
a de
sarcin
a ind .
2. Un disc circular, de raz
a R, este electrizat uniform ( = const.).
S
a se calculeze campul produs de disc, ntr-un punct oarecare de pe axul
acestuia.
3. O sfer
a plin
a, de raza R, este electrizata uniform ( = const.).
S
a se calculeze campul si potentialul n dou
a puncte, unul interior si
celalalt exterior sferei.
4. S
a se determine forma suprafetelor echipotentiale ale campului
unei distributii liniare de sarcina de-a lungul unui r rectiliniu, de
lungime 2c, electrizat uniform ( = const.).
5. S
a se arate ca momentul electric cuadrupolar al unei distributii
continue, omogene, de sarcin
a electrica cu simetrie axial
a are o singur
a
componenta esential distinct
a. S
a se calculeze potentialul de cuadrupol
al distributiei.

44
6. O sfer
a conductoare de raz
a R, pe care este distribuit
a sarcina
Q, se gaseste n prezenta sarcinii punctiforme exterioare +q. S
a se
determine :
a) Densitatea de sarcin
a pe sfera, n particular n punctele cel
mai apropiat si cel mai ndep
artat de +q;
b) Forta de interactiune dintre sarcina sferei si sarcina punctiform
a +q.
7. S
a se calculeze componentele Fourier ale potentialului si
campului electrostatic asociate unei sarcini punctiforme q.
8. S
a se calculeze energia proprie a electronului n urm
atoarele
ipoteze:
a) Electronul este o sfer
a de raza R, cu sarcina distribuit
a uniform, supercial;
b) Sarcina electronului este distribuit
a uniform n volumul sferei
de raza R;
c) Electronul este o sarcina punctiform
a.
9. S
a se arate ca energia de interactiune dintre dou
a sarcini punctiforme este egala cu energia lor mutual
a.
10. S
a se determine momentul electric cuadrupolar al unui elipsoid
electrizat uniform n volum.
B. C
ampul electrostatic n medii dielectrice polarizate
1.9. Polarizarea dielectricilor
Experimentul arata ca un dielectric, introdus ntr-un c
amp electric,
se polarizeaz
a. Prin aceasta se ntelege formarea, sub actiunea campului,
a unor dipoli electrici n ecare element de volum al corpului sau/si
orientarea acestora (dipolii pot exista si n absenta campului).
Pentru a studia polarizarea unui mediu dielectric se deneste
marimea vectorial
a numit
a intensitate de polarizare sau vectorul polarizare electric
a sau, nc
a, polarizatie, prin relatia:
dp
p
=
;
0
d

P = lim

dp = P d.

(1.85)

45
Utiliz
and aceasta denitie, vom scrie potentialul creat de un domeniu tridimensional elementar al unei distributii continue de dipoli electrici. T
in
and seama de (1.64), avem :
d  V (r) =

 1
1

. P(r ) d  ,

4
o
|r r |

prin urmare potentialul distributiei de dipoli din domeniul D va


 1 
1
 V (r) =
d  .
P(r ).
(1.86)
4
o V
|r r |
Folosind formula (A.40) si teorema Green-Gauss-Ostrogradski, mai
putem scrie


1
1
( .P)
Pn

(1.87)
 V (r) =
d +
dS  .


4
o V |r r |
4
o S |r r |
Compar
and aceasta relatie cu expresia (1.24) ce da potentialul unei
distributii continue de sarcin
a electrica, repartizat
a at
at spatial cat si
supercial (un corp electrizat), putem scrie prin analogie
1 
 V (r) =
4
o


V

p (r ) d 
+
|r r |


S

p (r ) dS  
,
|r r |

(1.88)

unde p (r ) si p (r ), denite prin

p (r ) = . P ;

p (r ) = Pn ,

(1.89)

sunt densitatea spatial

a (respectiv supercial
a) de sarcin
a, ap
arute ca
urmare a polariz
arii. Mai observ
am ca








p d +
p dS =
.P d +
P. dS = 0,
Q=
V

adic
a sarcina de polarizare total
a este nula.
Prin urmare, o distributie continu
a de dipoli, ntr-un domeniu nit,
se comporta din punct de vedere al actiunii electrostatice exterioare

46
domeniului, ca si o distributie continu
a de sarcini spatiale si superciale
ctive. Aceste sarcini ctive, care apar numai ca urmare si n timpul
polariz
arii, se mai numesc sarcini legate (pentru a le distinge de cele
libere).
1.10. Teorema lui Gauss relativ
a la medii dielectrice
Fie Q = q1 + q2 + ... + qn suma sarcinilor libere punctiforme exisarut
a sub inuenta
tente ntr-un dielectric si Qp sarcina de polarizare, ap
campului electric produs de sarcinile libere. Aplic
and teorema lui Gauss
(1.16) pentru o suprafata nchis
a S continut
a n dielectric, avem

1
E dS =
(Q + Qp ).

o
S


Dar
Qp =

P.dS

.P.dS,
V

unde este suma suprafetelor ce nconjoar

a ecare dintre cele n sarcini
a n integral
a de
q1 , ..., qn. Integrala de volum poate transformat
suprafata extins
a la suprafetele ce marginesc domeniul D:



. P d =
P. dS +
P. dS,

prin urmare


Qp =

P. dS,
S

deci


(
o E + P). dS = Q.

(1.90)

Campul vectorial
D =
o E + P

(1.91)

se numeste inductie electric

a (sau deplasare electric
a). In vid P = 0,
deci D =
o E. Cu aceasta notatie, relatia (1.90) devine

D. dS = 0,
(1.92)
S

47
si exprima teorema lui Gauss pentru dielectrici, sub form
a integral
a.
Daca sarcinile libere sunt distribuite n mod continuu, atunci Q =

d si, aplic
and teorema Green-Gauss-Ostrogradski, rezult
a
div D = ,

(1.93)

adic
a forma diferential
a a teoremei lui Gauss.
Teorema lui Gauss se numar
a printre ecuatiile fundamentale pe care
Maxwell si-a cladit teoria sa relativ
a la campul electromagnetic.
1.11. Tipuri de dielectrici
Din punct de vedere al propriet
atii de polarizare, un mediu poate
omogen (polarizarea nu depinde de punct) sau neomogen (dac
a depinde).
Privit sub alt aspect, mediul polarizabil poate izotrop (polarizarea nu
depinde de directie) sau anizotrop (dac
a depinde).
In general, polarizarea P indus
a ntr-un mediu polarizabil este o
functie de intensitatea campului: P = P(E). Pentru c
ampuri nu prea
intense, dac
a presupunem ca exista o polarizare spontan
a Po , putem
admite dezvoltarea
P  Po + E,
unde este un coecient numit polarizabilitate. Daca Po = 0, iar nu
depinde de c
ampul aplicat, mediul se numeste liniar. Precizam ca vom
considera, n studiul ce urmeaza, doar medii liniare.
Experimentul arata ca, n cazul mediilor liniare, omogene si
and (1.91), avem
izotrope avem D =
E, unde
=
o
r . Utiliz
P =
o (
r 1) E =
o E = E,

(1.94)

a a mediun care m
arimea =
r 1 se numeste susceptibilitate electric
lui si polarizabilitatea , potrivit celor de mai sus, este =
o . Uneori, n
relatia (1.94) se pune n evidenta concentratia volumic
a n a moleculelor:
P =
o nE.
In mediile izotrope neomogene D =
(x, y, z) E, deci coecientii
si sunt functii de punct:
P =
o (x, y, z) E = (x, y, z) E.

(1.95)

48
Mediile feroelectrice se caracterizeaza printr-o polarizatie Po = 0 n
absenta campului electric exterior
P = Po + E,

(1.96)

iar ultimul termen din (1.96) poate de forma

1 E + 2 E 2 + 3 E 3 + ... (1 << 2 << 3 << ...) .

(1.97)

In mediile liniare anizotrope relatia dintre P si E are un caracter

tensorial
(1.98)
Pi =
o ik Ek ; (i, k = 1, 3),
unde ik este tensorul susceptibilit
atii electrice a mediului. Putem scrie
Di =
ik Ek =
o (
r )ik Ek =
o ik Ek + Pi ,
prin urmare



Di =
o (
r )ik ik Ek =
o ik Ek

n care
ik = (
r )ik ik .

(1.99)

Amintim, n ncheierea paragrafului, ca polarizarea electrica poate

:
- diaelectric
a, ca urmare a deplasarii centrelor sarcinilor pozitive
si negative din atomi (molecule) sub actiunea campului electric E;
- paraelectric
a, datorit
a orient
arii dipolilor cu moment dipolar
p = 0 n absenta campului, dar cu P = 0, ca urmare a agitatiei termice;
- feroelectric
a (segnetoelectric
a), caracterizat
a prin Po = 0 n
absenta campului exterior.
1.12. Ecuatii de trecere pentru componentele de c
amp E, D
La trecerea prin paturi ce separa medii cu permitivit
ati diferite,
marimile de c
amp E, D variaz
a foarte mult de la un punct la altul
(variatie rapid
a), astfel nc
at liniile de c
amp sufer
a variatii discontinue
(refractii). Aceasta ne determina sa consider
am p
aturile de trecere drept

49
suprafete de discontinuitate pentru m
arimile de c
amp. Relatiile ce descriu variatia componentelor normale si tangentiale ale componentelor
de camp E, D la trecerea prin astfel de suprafete se numesc ecuatii de
trecere.
Consider
am dou
a medii dielectrice vecine, omogene si izotrope,
caracterizate prin permitivit
atile
1 si
2 , separate printr-un strat de
grosime dl, n care exista sarcini electrice. Fie E1 , D1 , respectiv E2 , D2
vectorii de camp n cele doua medii.

In p
atura de trecere vom delimita o prism
a dreptunghiular
a elementar
a, de n
altime dl, baz
a dS  si volum d  , cu versorii normalelor
la fetele bazelor orientati asa cum este indicat n Fig.1.10.
Orice component
a a marimilor de c
amp E, D se poate descompune
a
n dou
a componente vectoriale : una normal
a la dS  si una tangent

acesteia. In cele ce urmeaza, ne propunem s

a stabilim relatiile de trecere pentru componentele normale si tangentiale ale marimilor vectoriale
E, D.
a) Ecuatiile de trecere pentru componentele normale
Aplic
and teorema lui Gauss (1.92) la prisma elementar
a ABCDEFGH construit
a n Fig. 1.10, avem:
de = D.dS = d1 + d2 + dl = dQ,

50
unde d1 , d2 sunt uxurile elementare prin fetele bazelor, iar
dQ = d = dS  dl.
Aleg
and n2 = n1 = n, putem scrie:
d1 = D1 .dS1 = D1 .n1 dS  = D1 .n dS  = D1n dS  ;
d2 = D2 .dS2 = D2 .n2 dS  = D2 .n dS  = D2n dS  .
La limita dl 0, tin
and seama ca sarcina trebuie s
a r
aman
a nit
a si
egala cu dQ, avem
lim dQ = ( lim dl) dS  = dS  .

lim dl = 0;

dl0

dl0

dl0

Rezulta atunci
(D2 D1 ).n = D2n D1n = ,

(1.100)

ecuatie ce exprima discontinuitatea componentei normale a inductiei

electrice. Cum D1 =
1 E1 , D2 =
2 E2 , din (1.100) mai deducem

2 E2n
1 E1n = .

(1.101)

In concluzie, componentele normale ale lui E si D variaz

a discona continuitate, iar En variaz
a
tinuu. Daca = 0 si
1 =
2 , Dn prezint
discontinuu.
b) Ecuatiile de trecere pentru componentele tangentiale
S
a calcul
am circulatia vectorului de c
amp E de-a lungul conturului
elementar nchis ABCDA (Fig. 1.10). Utiliz
and (1.25), avem:





E.ds =
E1 .ds1 +
E.ds +
E2 .ds2 +
E.ds = 0.
ABCDA

AB

BC

CD

Cum ds1 = T ds,

ds2 = T ds, iar



E.ds = lim
lim

dl0

BC

dl0

E.ds = 0,
DA

DA

51
rezult
a
(E2 E1 ).T = E2T E1T = 0.

(1.102)

Observ
and c
a T = N n, mai putem scrie
(E2 E1 ).N n = N.[n (E2 E1 )] = 0,
sau, elimin
and cazul cu totul singular c
and vectorii ar coplanari
n (E2 E1 ) = 0.
Inlocuind E1T = D1T /
1 , E2T = D2T /
2 n (1.102), mai avem
D2T
D1T

= 0.

2

1

(1.103)

Asadar, componenta tangential

a a campului E prezint
a continuitate, n timp ce componenta tangential
a a campului D sufer
a un salt n
valoare de
1 /
2 . Daca
1 =
2 , atunci D2T = D1T .
Observatii
a) C
ampul electrostatic ind conservativ, ecuatiile de trecere
(1.101) si (1.102) conduc la urm
atoarele conditii la limit
a:
  V
  V
=
;
T 1
T 2

  V
  V

1

2
= .
n 1
n 2

(1.103 )

Din prima relatie, avand n vedere continuitatea derivatei

tangentiale, rezult
a  V1 = V2 .
b) Din punct de vedere electrostatic, corpurile se mpart n conductoare si dielectrici (izolatoare). In punctele interioare unui conductor,
potrivit legii lui Ohm (vezi 2.19), c
ampul electric este nul (E = 0). De
aici rezult
a ca pe suprafata unui conductor = Dn =
En , deci
 VS = const;

  V
=

,
n S

adic
a E are directia normalei la suprafata.

(1.104)

52
Campul electric n interiorul dielectricului nu este nul. In ecare
punct interior potentialul satisface ecuatia lui Poisson, iar pe frontier
a
ecuatiile de trecere (1.101) si (1.102).
PROBLEME
1. S
a se calculeze potentialul c
ampului electrostatic creat de o
sarcin
a punctiform
a q, aat
a ntr-un mediu dielectric omogen anizotrop.
2. Permitivitatea unei sfere dielectrice neomogene, de raz
a R, aat
a
r
a se calculeze intensitatea
n vid, variaz
a dup
a legea
(r) =
o ( R + 2). S
campului electrostatic creat de sarcina Q, distribuit
a uniform n ntregul
volum al sferei.
3. In centrul unei sfere dielectrice omogene, de raza R si permia punctiform
a q. Admitand c
a sfera
tivitate relativa
r , se aa o sarcin
se aa n vid, s
a se calculeze densitatea p a sarcinilor de polarizare pe
suprafata sferei.
4. S
a se arate ca ntre polarizabilitatea atomic
a a unei substante
a a num
arului
dielectrice, permitivitatea relativ
a
r si densitatea volumic
de atomi n exista relatia
=

3

o
3
r 1
=
,
n
r + 2
n
+ 2
o

cunoscuta sub numele de formula Clausius - Mosotti.

C. Metode speciale de rezolvare a problemelor de electrostatic
a
1.13. Consideratii generale
Asa cum am mentionat n &5, integrarea ecuatiei Laplace se poate
realiza relativ usor daca se cunoaste functia Green asociata problemei n
discutie. Cum aarea functiei Green prezinta, n general, un grad ridicat
de dicultate, au fost elaborate unele metode speciale de solutionare a
problemelor de electrostatic
a. In cele ce urmeaza, vom trece n revista
cateva dintre aceste metode.
Procedeul general care se utilizeaz
a consta n integrarea ecuatiei
Laplace, luand n consideratie conditiile la limit
a satisfacute de
potentialul  V al campului electrostatic. Aceste conditii sunt:

53
a) Potentialul este nit peste tot, n afar
a de punctele unde se a
a
sursele (sarcinile) punctiforme.
b) Potentialul este continuu peste tot, inclusiv suprafata corpului
(dielectric sau conductor), cu exceptia p
aturilor duble.
c) Pe suprafata conductorului trebuie s
a se dea ori  V = VS =
const., ori (vezi 1.104)
=

  V 
n S

sau

Q =

V
dS.
n

d) La suprafata unui dielectric, pentru = 0, avem

2

  V
  V

1
= 0.
n 2
n 1

(1.105)

e) Potentialul se anuleaza la innit, dac

a toate sursele se aa la o
distanta nit
a.
1.14. Metoda imaginilor electrice
Aceasta metoda este utilizat
a n problema determin
arii unor
marimi electrice ca : potentialul, densitatea de sarcin
a, forta de
interactiune etc., n cazul uneia sau mai multor sarcini electrice punctiforme, n prezenta unor suprafete limitrofe (de separatie), de pild
a
conductoare legate la p
amant sau mentinute la un potential constant.
Se constata, n functie de geometria problemei, ca un num
ar mic
de sarcini, av
and valori si pozitii alese n mod convenabil, pot simula
conditiile la limit
a impuse de problem
a. Acestea se numesc sarciniimagine, iar nlocuirea problemei n care intervin suprafete limitrofe cu
una n care acestea sunt nlocuite cu sarcini-imagine se numeste metoda
imaginilor.
Metoda enuntata permite, ntre altele, determinarea densit
atii de
sarcin
a electrica pe suprafata unui conductor de form
a simpl
a (plan,
sfera etc.), aat n prezenta uneia sau mai multor sarcini punctiforme,
f
ar
a a apela la ecuatia lui Laplace.
a) Conductor plan. Fie o suprafata metalica plan
a, legat
a la
p
amant, aat
a n vid, sub inuenta sarcinii punctiforme +q (Fig. 1.11).

54
Potentialul n punctul P va dat de suma dintre potentialul sarcinii
+q si potentialul distributiei de sarcina de pe plan, ap
arut
a ca urmare
a inuentei lui +q :

1
1
q
(r ) dS 
+
.
(1.106)
 VP =
4
o |r r | 4
o S |r r |
Pentru a cunoaste , trebuie sa cunoastem campul potrivit relatiei
(1.104), prin urmare este necesar s
a g
asim o metod
a de determinare a
densit
atii superciale de sarcina pe plan. Observ
am, n acest scop, ca
prelungirile prin simetrie ale liniilor de forta se nt
alnesc ntr-un punct
B, simetricul punctului A n raport cu planul x = 0, plan care este
totodat
a o suprafata echipotential
a (V = 0). Aceasta sugereaza ideea
de a nlocui sarcinile de inuenta de pe plan cu o sarcin
a punctiform
a

imagine q . Potentialul n P este atunci
 VP =

1  q1
q
.
+
4
o r1
r2

(1.107)

In orice punct al suprafetei echipotentiale  V = 0 avem r1 = r2 , de

unde rezult
a q  = q, asadar
 VP =


q 
1
1
[(x d)2 + y 2 + z 2 ] 2 [(x + d)2 + y 2 + z 2 ] 2 ,
4
o

55
ceea ce permite calcularea densitatii superciale a sarcinii de inuenta
conform relatiei (1.104) :
  V
  V
q d
=
o
=
,
=
o
n S
x x=0
2 ro3

(1.108)

unde ro = (d2 + y 2 + z 2 ) 2 .
b) Frontier
a plan
a ntre doi dielectrici. Admitem, de data
aceasta, ca planul x = 0 separ
a dou
a medii dielectrice de permitivit
ati

1 (x > 0) si
2 (x < 0), sarcina punctiform
a q p
astr
andu-si pozitia din
Fig. 1.11.
In acest caz, tin
and seama ca pe suprafata de separatie nu avem
sarcini libere (reale), conditiile de continuitate ale potentialului si
campului pe frontier
a cer sa avem :

 V1
= V2

  V
  V
1
2

1
=
2
,
n S
n S

(1.109)

unde  V1 = V (x > 0),  V2 = V (x < 0). Pentru a determina  V1

consider
am sarcina q si imaginea q  a acesteia fata de plan, ambele
a
aate ntr-un dielectric de permitivitate q1 , adic
 V1 =

1  q1
q
+
.
4
1 r1
r2

Potentialul  V2 , determinat n acelasi punct ca si  V1 , se datoreaza

campului creat de o sarcina q care se gaseste n punctul A si este imaginea unei sarcini ctive ce s-ar g
asi n punctul B, sistemul gasindu-se
ntr-un dielectric de permitivitate
2 :
 V2 =

1 q
.
4
2 r2

Utiliz
and conditiile la limit
a (1.109), obtinem sistemul
q q  = q ;

2 (q + q  ) =
1 q,

56
de unde
q =

1
2
q

1 +
2

q =

2
2
q

1 +
2

(q = q  + q).

S
a calcul
am densitatea superciala a sarcinii de polarizare pe planul

x = 0. In virtutea relatiilor (1.89), (1.91) si (1.109), putem scrie:

= P1n P2n = [(

o )]1n [(

o )]2n =
o (E2n E1n ) =
  V

  V
1
2
.

=
o
x x=0
x x=0
Efectuand calculele, obtinem :
q(x d)

o 
q  (x + d)
=

3 + 
3
4
1
(x d)2 + y 2 + z 2

1
(x + d)2 + y 2 + z 2

q(x d)

2


3
(x d)2 + y 2 + z 2


=
x=0

2
1 

1
2

o qd 
+

1
+
=
4
1 ro3

1 +
2

1 +
2
=

o qd
1
2
,
2
1 ro3
1 +
2

(1.110)

a
1 =
2 ,
unde ro are aceeasi semnicatie ca si n relatia (1.108). Dac
rezult
a = 0, dup
a cum era de asteptat.
c) Conductor sferic. Fie o sfer
a conductoare de raz
a R, legat
a la
p
amant, situat
a n vid, la distanta a de o sarcina punctiform
a q aat
a n
punctul A. Sarcinile de inuenta de pe sfera pot nlocuite cu sarcina
a n punctul B, la distanta b fata de centrul O al sferei
imagine q  , aat
(Fig. 1.12). Potentialul n punctul P va atunci de forma (1.107), adica
 VP =

q
1 q
+  .
4
o r r

(1.111)

57
Din conditia  V = 0 pe suprafata sferei, deducem
q
1

(a2 + R2 2aR cos ) 2

q
1

(b2 + R2 2bR cos ) 2

= 0,

sau
12
12
2R
q 
2b
R2
b2
q
+
= 0.
1+ 2
cos
1+ 2
cos
a
a
a
R
R
R

Se observ
a ca aceasta egalitate devine o identitate dac
a se alege
a b = R2
prin urmare
 VP =

q =

R
q,
a

(1.112)

1 1 R 1

.
4
o r
a r

a n inversul punctului
Relatia (1.112) arat
a ca sarcina q  este plasat
A (unde se a
a q) fata de sfera.
Densitatea de sarcina pe sfera va atunci
  V 
q
=
=
o
=R

4b2 1 +

 b2

R2

R2
b2

2 Rb cos

 32 .

(1.113)

58
Acest rezultat poate exprimat exclusiv n functie de a. Utiliz
and
(1.112), obtinem
q a2 R 2
,
(1.114)
=
4 Rro3
unde

ro = r|=R = (a2 + R2 2aR cos ) 2 .

1.15. Integrarea ecuatiei lui Laplace prin
metoda separ
arii variabilelor

Ne propunem s
a determin
am, utiliz
and de data aceasta ecuatia lui
Laplace, potentialul c
ampului electrostatic produs de un corp electrizat
n mod uniform. Intruc
at geometria multor probleme de electrostatic
a
prezint
a simetrie sferica sau cilindric
a, vom ilustra metoda n coordonate
sferice si cilindrice.
1. Coordonate sferice
Fie r, , coordonatele sferice ale punctului n care determin
am
potentialul  V = V (r, , ). Av
and n vedere (D.27), ecuatia lui Laplace
se va scrie
1  
V
1 2  V 
1   2  V 
=0
r
+
sin

+
r 2 r
r
sin

sin 2
sau, dac
a exprimam primul termen n alt mod,
2  V

V
1
1
1 2
(sin

)
+
(r

V
)
+
= 0. (1.115)
r r 2
r 2 sin

r 2 sin2 2
Vom cauta solutia ecuatiei (1.115) sub forma
 V (r, , ) = R(r) () ().

(1.119)

Introduc
and (1.116) n (1.115) si folosind substitutia R(r) = 1r U (r),
avem :
d
d 
U
1 d2 U
d2
U 1
sin

+
= 0.
r dr 2
r 3 sin d
d
r 3 sin2 d2

59
Amplic
and aceasta ecuatie cu r 2 sin2 /U , mai putem scrie
d  1 d2
sin d 
r 2 sin2 d2 U
sin

+
+
= 0.
U
dr 2
d
d
d2

(1.117)

a parte, potrivit
Expresia 1 dd2 depinde numai de . Pe de alt
ecuatiei (1.117), aceasta expresie depinde numai de r si . Un asemenea
lucru este posibil numai dac
a
d 
1 d2
sin d 
r 2 sin2 d2 U
sin

+
= ,
U
dr 2
d
d
d2

(1.118)

unde este o constant

a. Solutia general
a a ecuatiei
+ = 0
este de forma

= C1 e

+ C2 e

(1.119)

Pentru ca s
a e o functie periodica, de perioad
a 2, trebuie ca
2
sa e un num
ar ntreg pozitiv : = m , cu m = 0, 1, 2, ...
In problemele de electrostatic
a se considera de obicei primul termen
al solutiei (1.119), adica

= const. eim ,

(1.120)

sau combinatiile reale de cos m si sin m.

Din ecuatia (1.118) mai rezulta:
r 2 d2 U
d
d 
m2
1
= 0.
sin

+
U dr 2
sin d
d
sin2
Repetand procedeul de mai sus si notand l(l + 1) constanta de
separatie, obtinem urm
atoarele dou
a ecuatii n r si :
l(l + 1)
d2 U
=
U,
2
dr
r2

(1.121)

60
d
d 
m2
1
sin
+ l(l + 1)
= 0.
sin d
d
sin2

(1.122)

Ecuatia n admite solutii nite numai dac

a l este un num
ar ntreg
negativ, astfel nc
at l m +l. Solutiile respective se numesc polinoame Legendre asociate si se denesc prin
Plm (x) =

2l l!

(1 x2 ) 2

dl+m
(x2 1)l
l+m
dx

(x = cos ).

(1.123)

Solutiile ecuatiei (1.121) se cauta de forma

U (r) = A r

(1.124)

si, dup
a efectuarea derivatei, obtinem:
[( 1) l(l + 1] U (r) = 0.

(1.125)

De aici rezult
a ca poate l + 1 sau l, prin urmare U (r) este de forma
U (r) = A r l+1 +
deci
R(r) =

B
,
rl

1
U (r) = A r l + B r (l+1) .
R

(1.126)

Utiliz
and rezultatele obtinute si avand n vedere c
a suma a doua
solutii a ecuatiei lui Laplace este de asemenea o solutie, avem n denitiv
 V (r, , ) =

+l

(Alm r l + Blm r (l+1) ) Ylm (),

(1.127)

l=0 m=l

unde am notat cu Ylm () functiile sferice


Ylm () = (1)m

2l + 1 (l m)! m
P (cos ) eim .
4 (l + m)! l

(1.128)

61
Cazuri particulare
a) Potentialul n interiorul unui conductor trebuie s
a r
aman
a nit,
deci pentru r = 0 trebuie s
a lu
am Blm = 0, iar solutia (1.127) se reduce
la

+l




 V (r, , ) =
Alm r l Ylm ().
(1.129)
l=0 m=l

b) In exteriorul unui conductor potentialul trebuie s

a e nit si sa
se anuleze la innit, deci pentru r trebuie s
a lu
am Alm = 0 si
atunci
 V (r, , ) =

+l

Blm r (l+1) Ylm ().

(1.130)

l=0 m=l

c) Daca potentialul prezint

a simetrie fata de axa 0z, avem m = 0,
iar solutia (1.127) cap
at
a forma
 V (r, ) =


(Al r l + Bl r (l+1) )

l=0

2l + 1 o
Pl (cos ) =
4

(Cl r l + Dl r (l+1) ) Plo ,

(1.131)

l=0

unde Plo sunt polinoamele Legendre de gradul l si ordinul zero (vezi

1.123) :
Poo = 1 ;

Plo = cos ;

P2o =

1
(3 cos2 1) etc.
2

De pilda, dezvoltand n serie expresia

potentialul unei sarcini punctiforme, avem :

1
|rr
|

care intervine n


 r  2 1
1
1
1  r
2
=
1+ cos +
(3 cos 1) + ... ,
1 =
|r r |
r
r
r
2
(r 2 + r 2 2rr  cos ) 2

62
care se mai poate scrie

1
 r  l o
r l
1
=
P
(cos
)
=
P o (cos ).
l
|r r |
r
r
r l+1 l
l=0

(1.132)

l=0

Compar
and acest rezultat cu teoria dezvoltat
a n 1.8, constat
am
q
ca primul termen din (1.132) nmultit cu 4o reprezinta potentialul de
monopol, cel de al doilea potentialul de dipol, al treilea potentialul de
cuadrupol etc.
2. Coordonate cilindrice. Apel
and la Anexa D, vom scrie ecuatia
lui Laplace n coordonate cilindrice r, , z sub forma
1 2  V
2  V
1  V
r
+ 2
+
= 0.
r r
r
r 2
z 2

(1.133)

Pentru a separa variabilele, vom efectua substitutia

 V (r, , z) = R(r) () Z(z).

(1.134)

In continuare, un calcul analog celui de la punctul precedent ne conduce

la ecuatiile
d2 Z
+ C1 Z = 0 ;
dz 2
d2
C2 = 0 ;
d 2
r

(1.135)

d  dR 
r
(C1 r 2 C2 ) R = 0 ,
dr
dr

de unde deducem C1 = k 2 , C2 = m2 . In acest caz, ecuatiile (1.135)1,2

vor avea solutii de forma sh kz, ch kz, respectiv sin m, cos m, iar
(1.135)3 conduce la
d2 R 1 dR  2 m2 
+ k 2 R = 0,
+
dr 2
r dr
r

(1.136)

63
cunoscuta sub numele de ecuatia lui Bessel. Efectu
and schimbarea de
variabil
a = k r, aceasta se mai scrie

d  dR 

+ (2 m2 ) R = 0.
d
d

(1.137)

O solutie particular
a a ecuatiei (1.137) este de forma
R=

an n+p ,

(1.138)

n=0

unde coecientii an si indicele p urmeaza a determinati. Introduc

and
(1.138) n (1.137), avem :




(n + p)2 m2 + 2 an n+p = 0.
n=0

De aici gasim urm

atoarele relatii de recurenta pentru coecientii an :
(p2 m2 ) ao = 0 ;
[(1 + p)2 m2 ] a1 = 0 ;
[(2 + p)2 m2 ] a2 ao = 0 ;

(1.139)

..............
[(n + p)2 m2 ] an + an2 = 0 (n 2).
Admitand ao = 0 (ceea ce presupune a1 = 0), rezult
a p = |m|. S
a

consider
am cazul p 0. In general, putem scrie
a2n+1 = 0
a2n =

(n = 0, 1, 2, ...) ,

a2n2
2
2 n(n +

p)

(n = 1, 2, 3, ...).

Scriind relatii similare n care n este nlocuit cu n 1, n 2, ..., l

si efectuand produsul membru cu membru, obtinem
a2n =

22n

(1)n ao
n! (p + 1)(p + 2)...(p + n)

(n = 1, 2, 3, ...).

(1.140)

64
Daca alegem ao = 1/2p p!, o solutie a ecuatiei Bessel, cunoscuta
sub numele de functia Bessel de speta nt
ai, este
Jp () =

n=0

(1)n 2n+p
.
22n+p n! (n + p)!

(1.141)

Intruc
at (1.137) este o ecuatie diferentiala de ordinul al doilea, mai
a functia Bessel de speta a doua, astfel
exista o solutie Np (), numit
nc
at solutia general
a a ecuatiei Bessel este
R(r) = A Jp (kr) + B Np (kr).

(1.142)

at
Solutia Z(z) este de forma A ekz , n care semnul lui k poate at
plus c
at si minus.
Unic
and rezultatele de mai sus, vom scrie solutia ecuatiei lui
Laplace n coordonate cilindrice sub forma
 V (r, , z) =

+ 


m=

[Am (k) J|m| (kr)+Bm (k) N|m| (kr)] ekz eim dk

(1.143)
Mention
am ca solutiile oscilatorii n z (corespunz
and lui k imaginar)
se scriu n mod diferit.
Se poate arata ca, dac
a alegem p = |m|, putem avea cel mult o
schimbare de semn la rezultat. (Pentru detalii, vezi Bibliograa recomandat
a).
1.16. Probleme electrostatice bidimensionale
Unele probleme de electrostatica prezinta particularitatea c
a pot
studiate n dou
a dimensiuni, de pild
a ntr-un plan. Situatii de acest gen
se nt
alnesc n cazul sistemelor la care distributia de sarcina electrica
prezint
a anumite simetrii (de ex. cilindric
a), caz n care problema se
studiaz
a ntr-un plan ortogonal la axa de simetrie, extinderea solutiei
la trei dimensiuni ind apoi imediat
a. Astfel de probleme se numesc
bidimensionale (plane) si se solutioneaza n mod elegant cu ajutorul
functiilor de o variabil
a complexa.

65
Fie variabila complex
a z = x + iy. Daca ecarei valori a lui z i
corespunde un num
ar complex f (z) = (x, y) + i(x, y), unde (x, y)
si (x, y) sunt functii reale, spunem ca f (z) este o functie de variabila
complexa z. S
a calcul
am
lim

z0

f (z + z) f (z)
=
z

 (x + x, y + y) (x, y)
+
x0, y0
x + iy
(x + x, y + y) (x, y) 
=
+i
x + iy



 

x x + i y y + i
x x i y y
. (1.144)
=
lim
x0, y0
x + iy
=

lim

Limita (1.144) este independent

a de modul n care x si y tind
la zero dac
a functiile (x, y) si (x, y) satisfac conditiile

=
;
x
y

=
,
y
x

(1.145)

numite conditiile Cauchy - Riemann.

Daca aceste conditii sunt
ndeplinite, spunem c
a functia f (z) este monogen
a n punctul de ax
z, iar limita (1.144) se numeste derivata functiei f (z) n acel punct.
Daca f (z) este monogen
a n ecare punct al unui domeniu D, spunem
ca este olomorf
a n acel domeniu. Functia f (z) este analitic
a n punctul
de ax z daca este olomorfa n ecare punct al unei vecin
at
ati a lui z.
Utiliz
and conditiile Cauchy - Riemann (1.145), avem:

df (z)
=
+i
=
i
=
i
.
dz
x
x
y
y
x
y

(1.146)

Din conditiile (1.145) rezult

a imediat urm
atoarele propriet
ati ale
functiilor si :
= 0 ; = 0 ;
(1.147)

66

+
= ().() = 0,
(1.148)
x x
y y
deci si sunt functii armonice, iar familiile de curbe = const.
si = const. sunt ortogonale. Functia f (z) se mai numeste potential
complex si se noteaza cu w.
In cele ce urmeaza vom aplica aceste consideratii generale la rezolvarea unor probleme din electrostatica prin metoda functiilor complexe si a transformarilor conforme.
Fie campul electrostatic E(x, y) denit n planul x, y, n care densitatea de sarcin
a electrica este nul
a. Din E =  V si .E = 0, rezult
a
atunci, pe de o parte  V = 0, iar pe de alta E = U, n care
and pe axe relatia
presupunem c
a U are componentele (0, 0, U ). Proiect
vectorial
a U =  V , avem:
V
U
=
;
x
y

U
V
=
,
y
x

(1.149)

deci partea real

a U (x, y) si cea imaginara  V (x, y) ale potentialului
complex
w = f (z) = U (x, y) + i  V (x, y)
(1.150)
satisfac conditiile Cauchy - Riemann (1.145). Dac
a admitem, prin
conventie, ca familia de curbe  V (x, y) = const. reprezinta liniile
echipotentiale, atunci familia U = const. vor avea semnicatia liniilor de
forta. Cele doua familii de curbe, potrivit lui (1.148), sunt ortogonale.
Mai avem :
  V 2   V 2
+
.
E 2 = Ex2 + Ey2 =
x
y
Pe de alt
a parte, n conformitate cu (1.146) si (1.149)

df
2  df  df  U
 V  U
V

+i
i
=
=

=
dz
dz
dz
x
x
x
x
 U 2   V 2   V 2   V 2
=
+
=
+
.
x
x
x
y
Compar
and ultimele dou
a relatii, deducem

df

(1.151)
E =

.
dz

67
Prin urmare, cunoasterea potentialului complex corespunz
ator unei
anumite conguratii electrostatice permite determinarea c
ampului acelei
conguratii cu ajutorul relatiei (1.151). La randul s
au, potentialul complex este determinat de forma sectiunii plane a unui anumit conductor
sau de distributia sarcinilor ce creeaza campul.
Transformarea (1.150) exprim
a, ntre altele, trecerea de la un punct
de coordonate (x, y) la un altul de coordonate (U,  V ). Se observ
a
ca retelei de curbe ortogonale U (x, y) = const.,  V (x, y) = const.
din planul z i va corespunde reteaua de linii drepte ortogonale U =
const.,  V = const. din planul w. O transformare care pastreaza
unghiul dintre curbe la trecerea din planul (x, y) la planul (U,  V ) se
numeste transformare conform
a. Transformarea (1.150) este, asadar, o
transformare conform
a.
Relatia dintre elementele de arc ntre cele doua reprezentari, tin
and
seama ca dw = dU + id  V = f  (z) (dx + i dy), se va scrie
dL2 = dU 2 + d  V 2 = |f  (z)|2 (dx2 + dy 2 ) = |f  (z)|2 dl2 .
Pentru a scoate n evidenta avantajul metodei complexe, vom ilustra consideratiile teoretice de mai sus prin c
ateva exemple simple
a) Fie potentialul complex de forma
w = f (z) = A i ln z + B,

(1.152)

unde A este o constant

a real
a iar B una complex
a : B = C1 + iC2 .
Scriind z sub form
a trigonometrica si aplicand (1.150), avem :
U = A + C1 ;

 V = A ln r + C2 ,

(1.153)

prin urmare liniile de forta U = const. ( = const.) sunt raze ce pornesc

din originea coordonatelor, iar liniile echipotentiale  V = const. (r =
const.) sunt cercuri concentrice cu centrul comun n originea axelor de
coordonate (Fig.1.13).
Modulul c
ampului se obtine utiliz
and relatia (1.151):

df
2
A2
A2

E2 =

= 2 = 2 .
dz
|z|
r

(1.154)

68
Acelasi rezultat se g
aseste exprimand componentele Er , E ale
campului n coordonate polare:
Er =

V
1 V
; E =
,
r
r

apoi efectu
and derivatele si utiliz
and relatia E 2 = Er2 + E2 .

Forma liniilor de c
amp si a celor echipotentiale ne arat
a ca este
vorba de un conductor liniar, orientat dup
a axa 0z, electrizat uniform,
de lungime sucient de mare pentru ca n orice sectiune z = const. sa
avem aceeasi conguratie a liniilor U = const.,  V = const.
Pentru a determina constanta A, aplic
am teorema lui Gauss la o
suprafata cilindric
a, cu axul orientat dup
a rul conductor, de raz
a r si
lungime l. Avem :

q
= E. dS = Er (2r l) = ,

o
de unde, dac
a tinem seama ca Er = A/r, obtinem
A=

2
o

n care este densitatea liniara de sarcin

a.

69
b) Fie transformarea
w = f (z) = k z 2 = k (x + iy)2 ,

(1.155)

unde k este o constant

a. Repetand procedeul deja cunoscut, g
asim
U (x, y) = k (x2 y 2 ) ;

 V (x, y) = 2 k x y.

(1.156)

a
Reteaua de curbe x2 y 2 = const. si x y = const. reprezinta dou
familii de hiperbole echilatere (Fig. 1.14). Componentele Ex , Ey ale
campului electrostatic vor
Ex =
deci

V
V
= 2 k y ; Ey =
=2k x
x
y

E 2 = Ex2 + Ey2 = 4 k 2 (x2 + y 2 ) = 4 k 2 r 2 .

(1.157)

Acelasi rezultat se obtine din (1.151) :

2

E =

 dw  dw
dz

dz

= 4 k 2 |z|2 = 4 k 2 r 2 .

Asadar, m
arimea intensit
atii campului este proportional
a cu
marimea vectorului de pozitie al unui punct n planul (x, y). Un astfel

70
de camp poate conceput ca existand n vecin
atatea unui sistem de conductoare plane n unghi diedru drept si poate nt
alnit la focalizarea
unui ux de sarcini electrice n dispozitive ca microscopul electronic,
acceleratoare de particule etc.
c) Ca un ultim exemplu, s
a consider
am potentialul complex de
forma
A
(1.158)
w = f (z) = 2 ,
r
unde A este o constant
a real
a. Avem asadar
U (x, y) =

A2 x
;
x2 + y 2

 V (x, y) =

A2 y
,
x2 + y 2

sau, dac
a exprimam z sub form
a trigonometrica z = r ei
cos
;
r
Elimin
and x sau y, obtinem
U = A2

U 2 + ( V +

A2 2
A4
) = 2 ;
2y
4y

 V = A2

 V 2 + (U

sin
.
r

A2 2
A4
) = 2.
2x
4x

(1.159)

Prin urmare, curbele y = const. reprezinta o familie de cercuri cu

2
ste
centrele pe axa 0v n punctele ( A
2y ), iar curbele x = const. sunt ni
2

ao
cercuri cu centrele pe axa 0u n punctele ( A
2x ). Sistemul ce prezint
astfel de conguratie a liniilor de c
amp si a celor echipotentiale este un
dipol cilindric, asezat n origine si orientat dup
a axa 0u, respectiv dup
a
axa 0v (Fig.1.15).
M
arimea intensit
atii campului se determin
a aplic
and relatia
(1.151). Un calcul simplu conduce la rezultatul
E2 =

 A 4
r

ceea ce reprezinta cazul coulombian, n care campul variaz

a invers
proportional cu p
atratul distantei.

71
1.17. Actiunea mecanic
a a c
ampului electrostatic
asupra unui mediu dielectric. Electrostrictiunea
Consider
am un mediu dielectric aat ntr-un c
amp electric exterior. Fenomenul de polarizare (aparitia dipolilor) presupune totodat
a
deplas
ari mecanice n cadrul moleculelor (atomilor) dielectricului. Dac
a
moleculele dielectricului sunt initial neutre, la aparitia campului exterior va ap
area o sarcin
a de polarizare, distribuit
a n mod continuu, de
a dielectricul este liniar si izotrop (dar neodensitate e . Admitand c
mogen), permitivitatea electric
a
va o functie de pozitie si densitate,
adic
a

=
[r, (r)],
(1.160)
unde este densitatea masica a dielectricului.
ampului exterior
Not
and cu Fe forta ce actioneaza din partea c
asupra dielectricului, numit
a fort
a ponderomotoare, sa calcul
am densia moduri variatia
tatea fe a acestei forte. In acest scop, vom scrie n dou
energiei electrostatice a dielectricului n c
ampul exterior.
Pe de o parte, ntruc
at prin denitie Fe = fe d , putem scrie

L = We =

fe . a d,

(1.161)

unde a este o deplasare elementara virtual

a a unei particule oarecare
a dielectricului, iar L lucrul mecanic elementar efectuat de toate particulele dielectricului ca urmare a acestor deplas
ari.
Pe de alt
a parte, utiliz
and relatia (vezi 1.63)


1 2
1
1
D d
E.D d =
We =
2
2


avem

1
We =
2

E
d +


E. D d.

Dar




E.D d =  V.D d = .( V D) d +  V .(D) d.

72
Daca extindem domeniul (volumic) de integrare asupra ntregului spatiu
si aplic
am teorema Green-Gauss-Ostrogradski, prima integral
a din
membrul drept se anuleaza, caci la innit potentialul este zero. In cel de
al doilea termen, potrivit teoremei lui Gauss (1.93), avem .(D) = .
Variatia energiei electrostatice se va scrie atunci sub forma


1
2
E
d +  V d.
(1.162)
We =
2
Pentru a putea compara (1.161) si (1.162), trebuie sa exprimam
variatiile locale
si n functie de a. Din teoria mediilor continue
se stie ca aceste variatii locale sunt legate de variatiile substantiale D

si D prin relatiile


D

=
+ (u.)
;
dt
t

=
+ (u.),
dt
t

unde u = a/dt este viteza deplasarii virtuale a particulei de uid.

Putem scrie atunci
D
=
+ a.
;

D = + a..

(1.163)

Admitand c
a observatorul se deplaseaza odat
a cu particula de uid,
permitivitatea
va functie doar de , ceea ce ne permite sa scriem
D
=

D,

sau, dac
a utiliz
am (1.163) si ecuatia de continuitate:

+ a.
=

( + a.) = .(a).

Prin urmare

= a.

.(a).

(1.164)

In mod similar, din ecuatia de continuitate relativ

a la sarcina electrica
deducem
(1.165)
e = .(e a).

73
Inlocuind (1.164) si (1.165) n (1.162), obtinem :



1
1
2
2

 V .(e a) d.
We =
E
.a d +
E .(a) d
2
2

Dar





2
E .(a) d = .(E a) d (E 2 ).a d ;




 V .(e a) d = .( V e a) d e a.  V d,
2

si atunci, potrivit teoremei Green-Gauss-Ostrogradski si conventiei

noastre privind extinderea la innit a domeniului de integrare, putem
scrie
 
1
1 

e E E 2
+ E 2 .a d.
(1.166)
We =
2
2

Din comparatia relatiilor (1.161) si (1.166) rezulta atunci densitatea

fortei ponderomotoare
1 2
1 
2
fe = e E E
+ E .
2
2

(1.167)

Daca n consideratiile precedente am tinut seama si de existenta

altor forte, cum sunt, de pild
a, cele gravitationale sau cele de natur
a
hidrostatic
a, atunci n membrul drept al expresiei (1.167) ar trebuit
sa ad
aug
am termenii corespunzatori densitatilor acestor forte.
Relatia (1.167) se preteaza unei interpret
ari interesante. Dup
a cum
se cunoaste din mecanica uidelor, fortele de volum de densitate f se
pot reprezenta cu ajutorul unui sistem de tensiuni aplicate pe suprafata
ce margineste domeniul volumic considerat din uid, acestea din urm
a
arimile amintite sunt
form
and un tensor de ordinul al doilea Tik . M
legate prin ecuatiile de miscare ale unui mediu continuu deformabil, sub
form
a nedenit
a (ecuatiile lui Cauchy)
ai = Fi +

Tik
,
xk

(1.168)

74
unde F este forta masic
a specic
a, prin urmare F = f . In cazul echilibrului ( a = 0), (1.167) conduce la :
fi =

Tik
.
xk

(1.169)

Ghid
andu-ne dup
a acest formalism, sa proiectam (1.167) pe directia
and teorema lui Gauss (1.93), avem :
xi . Utiliz
Dk


1
1 
2
E ,
(fe )i = Ei
E2
+
xk
2 xi
2 xi
sau, dac
a aranj
am termenii n mod convenabil si tinem seama ca mediul
este liniar, omogen si izotrop, iar E este un camp conservativ
(e)

(fe )i =

Tik
,
xk

unde am notat, n baza similitudinii cu (1.169)

1 2


(e)
Tik =
Ei Ek + E

ik .
2

(1.170)

(e)

Cantit
atile Tik formeaza un tensor de ordinul al doilea, simetric,
numit de c
atre Maxwell tensorul tensiunilor electrice. Daca
nu variaz
a
cu densitatea , cel de al doilea termen din paranteza dispare.
Anticip
and, mention
am faptul c
a n cazul c
ampului magnetostatic
rationamentul este complet analog, calculele conduc
and la un tensor al
tensiunilor magnetice, atribuit de asemenea lui Maxwell, sub forma
1 

(m)
(1.171)
ik .
Tik = Hi Hk + H 2
2

Aplicatii. S
a presupunem c
a dielectricul este un uid, caracterizat
a cum se stie, marimile
si
prin e = 0 si
=
(). In acest caz, dup
sunt legate prin relatia Clausius-Mosotti :
C


o
= ;

+ 2
o
3

C=

,
m

(1.172)

75
unde este polarizabilitatea moleculara, iar m masa unei molecule.

, care intervine n (1.170), se poate
Este usor de vericat c
a expresia
scrie atunci sub forma

1


=
(

o )(
+ 2
o ).

3
o

(1.173)

S
a admitem, n particular, c
a dielectricul nostru este un lichid
n echilibru, sub actiunea fortelor electrostatic
a, hidrostatic
a si
gravitational
a, adic
a
fe + fhidro + fgrav = 0.

(1.174)

Admitand, ca si p
an
a acum, c
a permitivitatea depinde doar de densi
tatea , avem
= , deci
1 2
1 
2 1  2

fe = E
+ E = E
.
2
2

Ecuatia de echilibru (1.174) devine atunci

1  2

E
p + gh = 0.
2

(1.175)

S
a integr
am (1.175) n cazul dielectricului din Fig.1.15, n care se gaseste
scufundat partial un condensator plan ale c
arui pl
aci se aa la o diferenta
de potential static
a. Intruc
at la nivelul la care presiunea este po campul
este nul, not
and cu p presiunea hidrostatic
a la nivelul unde actioneaza
campul E si, n plus, neglij
and actiunea campului gravitational, avem
1 

,
p = po + E 2
2

sau, n ne, dac

a utiliz
am (1.173)
p = po +

1 2
E (

o )(
+ 2
o ).
6
o

(1.176)

76
Ca urmare, la suprafata liber
a a dielectricului lichid avem un surplus de presiune hidrostatic
a, ceea ce face ca dielectricul sa-si varieze
(micsoreze) volumul , dup
a cum este indicat n Fig.1.16. Fenomenul de
variatie (micsorare) a volumului unui dielectric sub actiunea campului
electrostatic poarta numele de electrostrictiune. Acest efect nu trebuie
confundat cu cel de piezoelectricitate invers
a, nt
alnit exclusiv la mediile
anizotrope.

Electrostrictiunea are numeroase aplicatii practice, ntre care

mention
am posibilitatea unei variatii ultrane a diverselor straturi de
dielectric, cum sunt de pild
a dispozitivele numite lame optice.
Fenomenul de magnetostrictiune, semnicand variatia
NOTA.
(micsorarea) volumului unui mediu sub actiunea campului magnetostatic, se trateaza n mod cu totul similar.
PROBLEME
1. La distanta a(> R) de centrul unei sfere conductoare de raz
a R,
n vid, se g
aseste o sarcina punctiform
a q. Utiliz
and metoda imaginilor,
sa se determine distributia sarcinilor pe sfera n urm
atoarele cazuri:
a) Sfera este izolat
a si neelectrizata ;
b) Sfera este izolata si electrizata cu sarcina Q ;

77
c) Sfera este legat
a la p
amant si R ;
d) Sfera este izolata, neutr
a si se aa ntr-un c
amp electric uniform
de intensitate Eo .
2. La distanta a(> R) de centrul unei sfere conductoare de raz
a R,
legat
a la p
amant, se g
aseste un dipol punctiform, de moment p, asezat
radial. S
a se determine distributia sarcinilor de inuenta pe suprafata
sferei.
3. O sarcin
a punctiform
a q se gaseste n vid la distanta a de
suprafata plan
a ce margineste un spatiu dielectric de permitivitate rea se determine forta care actioneaza asupra sarcinii q.
lativ
a
r . S
4. Un r circular de raz
a c si densitate liniar
a de sarcin
a q/2c
se aa n planul ecuatorial al unei sfere conductoare legate la p
amant
de raza a < c. S
a se determine densitatea sarcinii induse pe sfer
a n
2
aproximatia (a/c) .
5. Admitand c
a potentialul pe suprafata unui cilindru circular de
raza r = a depinde numai de :  V (a, z, ) = f (), unde f () este
o functie dat
a, sa se determine potentialul n interiorul cilindrului. Se
presupune c
a n interiorul cilindrului nu exist
a surse.
6. S
a se determine suprafetele echipotentiale si liniile de forta dac
a

amant, corespunde acestui potential?

U = Re( z). Ce contur, legat la p
2
2
7. S
a se determine potentialul n apropierea elipsei xa2 + yb2 = 1,
care se aa legat
a la p
amant. S
a se analizeze cazul particular a = b.

78

CAPITOLUL II

CAMPUL
CURENT
ILOR STAT
IONARI

A. C
ampul magnetostatic n vid
2.1. Curentul electric stationar
Daca la capetele A si B ale unui conductor se aplic
a o diferenta de
a
potential  VA  VB = 0, n conductor se va produce o deplasare dirijat
de sarcini electrice, deci va circula un curent electric. Acesta exista at
at
a n timp,
timp cat  VA = VB . Daca diferenta de potential este constant
curentul electric se numeste continuu sau stationar.
Curentul electric se caracterizeaza prin intensitatea sa. Valoarea
instantanee I a intensit
atii se deneste prin
dq
,
(2.1)
dt
adic
a este numeric egala cu sarcina ce trece n unitate de timp prin
sectiunea conductorului. In Sistemul International (SI), intensitatea
curentului se m
asoara n Amperi.
Pentru a caracteriza local curentul electric, adica ntr-un punct din
interiorul conductorului str
ab
atut de curent, se introduce m
arimea zic
a
numit
a densitate de curent, denit
a prin relatia

j. dS
(2.2)
I=
I=

79
si prin conditia ca vectorul j sa aib
a directia si sensul de miscare ale
sarcinilor pozitive, S ind aria sectiunii. Cu alte cuvinte, modulul densit
atii de curent se deneste ca ind m
arimea numeric egala cu intensitatea curentului ce str
abate o suprafata de arie unitate, dispus
a ortogonal la directia deplas
arii sarcinilor.
Daca |j| = const. si j  dS, din (2.2) rezult
a j = I/S. Daca S 0
iar I este nit, rezult
a j . Prin urmare, un curent liniar prezint
ao
linie de singularitate pentru m
arimea j.
Legi fundamentale
1. Ecuatia de continuitate. Unul dintre principiile fundamentale
ale zicii este legea conservarii sarcinii electrice (a masei de substanta
etc.). Acest principiu se exprim
a cantitativ prin ecuatia de continuitate.

Fie Q sarcina electrica continut

a la un moment dat to , ntr-un
a n mod
domeniu Do , de volum Vo , marginit de suprafata So si distribuit
a cu trecerea timpului, forma si
continuu cu densitatea (ro , to ). Odat
dimensiunile domeniului variaz
a, astfel c
a la momentul t aceeasi sarcin
a
va ocupa domeniul D, de volum V , marginit de suprafata S, densitatea
ntr-un punct oarecare din D ind (r, t) (Fig.2.1). Invarianta sarcinii

80
a
se exprima prin Q(to ) = Q(t), adic


(ro , to ) do =
(r, t) d,
Vo

(2.3)

n care densitatea , spre deosebire de cazul static, depinde at

at de
pozitie cat si de timp. Pentru a stabili o leg
atur
a ntre (ro , to ) si (r, t),
observ
am ca pozitia unei particule P , la momentul t, depinde at
at de
a
timp, cat si de pozitia sa initial
a ro la momentul to , adic
r = r(ro , t).

(2.4)

Vom presupune c
a unei particule Po din Do i corespunde o singur
a
particul
a P din D si reciproc (corespondenta biunivoc
a). Matematic,
aceasta conditie se exprima prin aceea c
a determinantul functional (jacobianul) transform
arii (2.4) este diferit de zero :
J=

(x1 , x2 , x3 )
= 0.
(xo1 , xo2 , xo3 )

(2.5)

Revenind la conditia (2.3), s

a efectu
am n membrul drept schimbarea de variabil
a (2.4), cu scopul de a avea acelasi domeniu de integrare
n ambii membri. In acest caz
d = dx1 dx2 dx3 =

(x1 , x2 , x3 )
dxo1 dxo2 dxo3 = J do ,
(xo1 , xo2 , xo3 )

(2.6)

si atunci, dac
a not
am (ro , to ) = o , (r, t) = , relatia (2.3) se poate
scrie sub forma

(o J) do = 0.
Vo

Intruc
at aceast
a egalitate trebuie s
a aib
a loc pentru orice Vo , rezult
a ca
integrandul trebuie s
a e identic nul, adic
a
J = o .

(2.7)

Aceasta este una dintre formele sub care este cunoscuta ecuatia de continuitate si apartine lui DAlembert.

81
Ecuatia de continuitate se poate scrie si sub o alt
a form
a, const
and
ntr-o ecuatie cu derivate partiale de ordinul nt
ai, frecvent nt
alnit
a n
teoria electricitatii, n mecanica uidelor etc. Pentru aceasta, sa deriv
am
(2.7) total n raport cu timpul. T
in
and seama de semnicatia marimilor
o si , avem:
d
dJ
+J
= 0.
(2.8)

dt
dt
Pentru a exprima derivata jacobianului, s
a-l scriem sub forma
J=

3


xi j
o Ai ,
x
j
j=1

(2.9)

unde Aji este complementul algebric al elementului

xi
xo
j

din determinan-

tul J, iar dezvoltarea lui J s-a efectuat dup

a elementele liniei i. (N.B.
In 2.9 nu se nsumeaza dup
a indicele i). Dup
a cum se stie, daca n
J nlocuim elementele liniei i cu elementele altei linii, de pild
a k, determinantul J se anuleaza. Relatia (2.9) se mai poate scrie atunci sub
forma
3


xk j
A = J ik .
(2.10)
xoj i
j=1
T
in
and seama de regula de derivare a determinantilor, avem


d  xi j
dJ
=
Ai =
dt
dt xoj
i

 dxi j

vi j
Ai =
o Ai ,
xoj
dt
x
j
i
j

i

unde vi (i = 1, 2, 3) sunt componentele vitezei instantanee a unei particule electrizate, a carei miscare o urm
arim n timp. Av
and n vedere
(2.10), mai putem scrie


vi



vi xk j
dJ
A
=
J
ik =
=
i
dt
xk xoj
xk
i
j
i
k

82
=J

vi
= J divv,
x
i
i

(2.11)

formul
a stabilit
a de Euler. Inlocuind (2.11) n (2.8) si simplicand prin
J = 0, g
asim
d
+ divv = 0.
(2.12)
dt
Dar, ntruc
at = (r, t),

dxi

d
=
+
=
+ v.
dt
t
xi dt
t
si atunci, av
and n vedere (A.40), relatia (2.12) se mai scrie

+ div (v) = 0,
t

(2.13)

care este forma diferential

a a ecuatiei de continuitate, apartin
and lui
Euler. Dup
a cum se observa, ecuatia cu derivate partiale de ordinul
nt
ai (2.13) leag
a campul vitezelor v(r, t) de cel al densit
atii (r, t).
Interpretarea zica a ecuatiei de continuitate iese n evidenta prin
integrarea lui (2.13) pe un domeniu tridimensional x (n raport cu
observatorul) D, de volum V , marginit de suprafata S :

V

d =
t


div (v) d,
V

sau, dac
a tinem seama ca domeniul de integrare este x si aplicam teorema Green-Gauss-Ostrogradski (A.29),


d =

v. dS.

(2.14)

Aceasta relatie exprima, sub form

a integral
a, legea conserv
arii
sarcinii electrice : viteza de variatie a sarcinii din domeniul D este
egal
a cu diferenta dintre sarcina care iese si cea care intr
a, n unitate
de timp, prin suprafata S ce m
argineste domeniul. O alt
a formulare este

83
urm
atoarea : sarcina p
ar
aseste domeniul D, n unitate de timp, ca ux
al c
ampului vectorial v prin suprafata limitrof
a S.
Semnicatia zica a campului vectorial v iese n evidenta dac
a
observ
am ca directia sa coincide cu cea a vitezei, iar m
arimea vectorului
reprezinta sarcina pozitiva ce traverseaza, n unitate de timp, o arie egal
a
cu unitatea, dispus
a ortogonal la directia vitezei:
[v] =

Q l 
V t

I 
S

= [j].

Prin urmare, v este tocmai densitatea de curent j, iar ecuatia de continuitate (2.13) se mai poate scrie sub forma

+ div j = 0.
t

(2.15)

2. Legea lui Ohm. Se constat

a experimental ca raportul dintre
diferenta de potential (tensiunea)  V1  V2 = 0 ce se stabileste ntre
dou
a puncte ale unui conductor si intensitatea I a curentului care circul
a prin conductor ca urmare a existentei acestei tensiuni, n anumite
limite de temperatura si presiune, este o constanta R numit
a rezistent
a
electric
a:
 V1  V2
= R = const.
(2.16)
I
Relatia (2.16) exprim
a legea lui Ohm sub form
a integral
a (nit
a), relativ
a la o portiune de circuit omogen.
Rezistenta electrica a unui conductor, presupus omogen si de
sectiune constant
a, depinde de natura, forma si dimensiunile conductorului prin relatia
l
,
(2.17)
R=
S
unde l este lungimea conductorului, S - aria sectiunii acestuia, iar
rezistivitatea materialului din care este alc
atuit conductorul. Inversul
rezistivit
atii se noteaza cu si se numeste conductivitate electric
a: =

84
1/. In cazul unui c
amp conservativ, legea lui Ohm pentru o portiune
de circuit omogen, sub forma integral
a, se va scrie
 2
E. dl = R I.
(2.18)
 V1  V2 =
1

S
a stabilim, n continuare, forma diferential
a (sau local
a) a legii lui
Ohm pentru o portiune de circuit. Utilizand (2.18), avem
 2
 2
l
l
E. dl =
El dl = I
=j .
S

1
1
Daca modelul de studiu este un conductor cilindric, omogen si izotrop,
atunci El = const., iar orientarea vectorilor j si E este aceeasi, prin
urmare putem scrie
j = E,
(2.19)
care este forma diferential
a a legii lui Ohm. Ea este valabil
a si n
cazul campurilor variabile, precum si n cazul conductoarelor izotrope
neomogene. Sub aceast
a form
a legea lui Ohm exprima faptul c
a, dac
a
ntr-un punct al unui conductor exist
a un c
amp E = 0, atunci exist
a si
un curent a c
arui densitate este j. In cazul conductoarelor anizotrope,
conductivitatea are propriet
atile unui tensor simetric ik , iar legea lui
Ohm se scrie
(2.20)
ji = ik Ek (i, k = 1, 2, 3).
Daca ntr-un conductor actioneaza numai forte coulombiene, dup
a
un timp foarte scurt potentialul devine acelasi n toate punctele conductorului, prin urmare nu mai exist
a curent electric. De aceea, pentru
a mentine curentul n conductor este necesar sa existe un camp de forte
de natur
a neelectrostatica (mecanica, chimic
a, termica, nuclear
a etc.),
ext
pe care l vom numi c
ampul fortelor exterioare E . Legea lui Ohm
(2.19) cap
at
a atunci forma
j = (E + Eext ),

(2.21)

numit
a legea generalizat
a a lui Ohm sub form
a local
a. Aceeasi lege, sub
form
a integral
a, se va scrie
 2
 2
E. dl +
Eext . dl = R I.
(2.22)
1

85
Integrala

2
1

Eext . dl este tensiunea electromotoare ntre punctele 1 si 2.

3. Legea Joule - Lenz. Aceasta lege se refera la efectul caloric al

curentului electric. Dup
a cum se cunoaste, forma integrala a legii este
W = ( V1  V2 ) I t = R I 2 t ;

P = R I 2.

(2.23)

Pentru a scrie legea Joule-Lenz sub form

a diferent
a, sa denim
ial
densitatea de putere p a curentului electric prin P = p d , unde P este
puterea curentului, iar dV un element din volumul V al conductorului n
care are loc degajarea de c
aldur
a. Presupun
and conductorul un cilindru
omogen, de sectiune S si lungime l, avem
1
R I2
= E2 ;
p=
S l


P =
V

j2
d.

(2.24)

Utilitatea acestor legi fundamentale va evidentiat

a n cele ce
urmeaza.
2.2. C
ampul magnetic al curentului electric stationar
In anul 1820 Christian Oersted pune n evidenta efectul magnetic al
curentilor stationari. Se constat
a astfel ca interactiunile dintre curenti,
precum si cele dintre curenti si magnetii permanenti sunt de aceeasi
natur
a cu interactiunile dintre corpurile magnetizate.
Campul magnetic al curentilor stationari este un c
amp magnetostatic : el poate varia de la un punct la altul, dar este constant n timp.
Un astfel de camp poate benecia de aceeasi descriere cantitativ
a ca si
campul electrostatic, cu observatia ca ntre cele doua grupe de fenomene
exista o deosebire esential
a, legat
a de inexistenta sarcinilor magnetice
libere.
Se constata experimental ca, la distante mari, campul magnetic
produs de un curent circular are aceleasi propriet
ati ca si cel creat de
un magnet permanent (dipol magnetic).
Dintre legile fundamentale ce descriu actiunea magnetic
a a curentului electric stationar amintim urm
atoarele dou
a:

86
Legea Biot-Savart-Laplace exprim
a intensitatea H a campului
magnetic produs de un curent electric stationar de intensitate I, ntr-un
punct P (Fig.2.2) :

I dl r
1
.
(2.25)
H=
4 C
r3
Aici dl este un element orientat din conturul (rul) prin care circul
a
curentul, I dl este un element de curent, r este vectorul de pozitie al
punctului P n raport cu elementul de curent, iar C este conturul curentului (AB n Fig.2.2).

Legea (2.25) se poate exprima si sub o alt

a forma, cu ajutorul
densit
atii de curent j. Observ
and c
a
I dl = j S dl = j S dl = j d,
avem

1
H=
4


V

jr
d,
r3

(2.26)

unde V este volumul ocupat de curent.

Produsul o H, unde o este permeabilitatea vidului, se noteaza cu
B si se numeste vectorul inductie magnetic
a sau, prescurtat, inductia
magnetic
a a vidului.
Legea lui Laplace d
a forta ce actioneaza asupra unui circuit C,
parcurs de un curent de intensitate I, din partea unui c
amp de inductie

87
magnetic
a B. S
a consider
am un circuit C (echivalent, dup
a cum stim,
cu un dipol magnetic), plasat n c
ampul B (Fig.2.3). Acesta va actiona
asupra dipolului, orient
andu-l n directia campului. Cum asupra ec
arui
element de curent va actiona forta elementara I dlB, asupra ntregului
circuit se va exercita forta

I dl B.
(2.27)
F =
C

2.3. Dipolul magnetic

Un circuit elementar este echivalent n comportare cu un dipol magnetic, de moment m = I S, unde S este suprafata orientat
a a spirei, al
carei sens este dat de regula burghiului, iar I este intensitatea curentului care circul
a prin circuit. Un circuit de dimensiuni nite poate
acoperit cu o retea imaginara, astfel ca n ecare ochi sa se gaseasca
cate un circuit elementar, deci un dipol de moment I S. Un asemenea
sistem este, asadar, un strat dublu magnetic, numit foita
magnetic
a.
Av
and n vedere analogia aproape perfect
a dintre dipolul electric
si cel magnetic, sa trecem n revista unele m
arimi esentiale necesare n
studiul celui din urm
a.
Momentul magnetic dipolar se deneste prin relatia m = M l, unde
M este masa magnetica ctiv
a.
Potentialul scalar ntr-un punct al c
ampului produs de dipolul magnetic va
1
o m.r
o
=

m.
,
(2.28)
 Vm =
4 r 3
4
r
care permite calcularea c
ampului B produs de dipol:
B =  Vm

o  3(m.r)r m 
=
3 .
4
r5
r

(2.29)

Rezultanta fortelor cu care campul B actioneaza asupra unui dipol

amp uniform
este Rm = M(l.)B, iar pentru un c
Rm = m B.

(2.30)

88
Energia dipolului magnetic ntr-un c
amp exterior are expresia
Wm = m.B.

(2.31)

Potentialul ntr-un punct al c

ampului produs de un strat dublu
magnetic se scrie

o
m d,
(2.32)
 Vm =
4 S
iar dac
a stratul dublu este omogen
 Vm =

o
m .
4

(2.33)

Putinta m a unui strat dublu magnetic este I, prin urmare

 Vm =

o
I.
4

(2.34)

2.4. Teorema lui Amp`

ere
S
a calcul
am circulatia campului H de-a lungul unui contur nchis
(C), ce nconjoar
a un curent de intensitate I (Fig.2.4). Admitand c
a
observatorul (cel ce efectueaza determinarile) se a
a ntr-un punct x
O, diferit de punctul P n care se calculeaza campul, legea Biot-SavartLaplace (2.26) se va scrie

j(r ) (r r )
1
d  .
(2.35)
H(r) =
4 V
|r r |3
Operatorul se aplica numai asupra functiilor scalare si vectoriale
ce depind de r (si nu de r ), prin urmare
 1
r r
=
,
|r r |3
|r r |
deci putem scrie
 1
 j(r )
1



j(r
)

j(r
)

=
.
|r r |
|r r |
|r r |

89
Primul termen din membrul drept este nul, asadar (2.35) se va scrie
sub forma


 j(r )
 1 
j(r )
1


. (2.36)
d
d

H(r) =
4 V
|r r |
4 V |r r |

Inmultind (2.36) cu o , vom scrie

B = A,
unde am notat

o
A(r) =
4


V

j(r )
d  .
|r r |

(2.37)

(2.38)

Campul vectorial A(r) se numeste potential vector al campului vectorial stationar B(r). Semnicatia acestei denitii va evidentiata n
paragraful urm
ator. Aici mention
am doar faptul c
a, dac
a distributia
curentilor este atat de volum c
at si de suprafata, prin analogie cu situatia
nt
alnit
a n electrostatica, vom scrie potentialul vector sub forma


j(r )
i(r )
o
o

d
dS  ,
+
(2.38 )
A(r) =
4 V |r r |
4 S |r r |
unde i(r) este densitatea liniar
a de curent, cu alte cuvinte intensitatea
curentului repartizat
a pe unitate de lungime
 2
i.dl.
I=
1

90
Revenind la relatia (2.36), s
a-i aplic
am operatorul rotor. Utiliz
and
formula (A.48), avem

 1
1 
j(r ).
H(r) =

d 
|
4
|r

r
V


 1

d
.
j(r )

|r r |
V
Dar, potrivit lui (1.39) si (1.43),


= (r r );

4|r r |

 1
1

=
,

|r r |
|r r |


si atunci, integr
and prin p
arti primul termen din paranteza p
atrat
a si
extinz
and domeniul de integrare asupra ntregului spatiu, g
asim :


1
1




.j(r ) d + j(r ) (r r ) d  .
H(r) =

4
|r r |
Intruc
at campul este stationar, potrivit ecuatiei de continuitate
(2.15), primul termen se anuleaz
a. Utiliz
and n cel de al doilea termen
proprietatea de ltraj a distributiei delta, obtinem n denitiv
H(r) = j(r),

(2.39)

care exprima teorema lui Amp`ere sub form

a diferential
a. Daca integr
am
aceasta relatie pe o suprafata S ce se sprijin
a pe un contur nchis C,
astfel ca acesta sa cuprind
a (sa e ntepat de) curentul de densitate
j, avem


H(r).dS =
j.dS = I
S

sau, dac
a aplic
am teorema Stokes-Amp`ere (A.31),

H.dl = I,
care este forma integral
a a teoremei lui Amp`ere.

(2.40)

91
Asadar, circulatia campului H de-a lungul unui contur nchis, care
cuprinde un curent de intensitate I, nu depinde dec
at de intensitatea
curentului. Se poate ar
ata ca, n cazul n care conturul nu cuprinde
curentul, circulatia este nula.
2.5. Potentialul vector al c
ampului curentului stationar
S
a transcriem relatia (2.37) obtinut
a n paragraful precedent
B = A.

(2.41)

Aplic
and divergenta acestei relatii, n virtutea formulei (A.45), avem
.B = 0 ;

(.H = 0).

(2.42)

Prin urmare, c
ampul B este un camp solenoidal (f
ar
a surse), liniile
unui astfel de c
amp ind curbe nchise. Acest rezultat se poate deduce
si pe alt
a cale, anume scriind teorema lui Gauss pentru un sistem de N
sarcini magnetice ctive :

B.dS = o

Mi = 0

si aplicand Formula Green-Gauss-Ostrogradski.

Observ
am ca potentialul vector A nu este denit n mod unic prin
relatia (2.41). Intr-adev
ar, dac
a n loc de A alegem
A = A + ,

(2.43)

unde este o functie arbitrar

a de coordonate, obtinem acelasi camp :
B = A = A + () = A = B.

(2.24)

a acelasi camp B se numeste invariant

a
Faptul c
a din A si A rezult
de etalon, iar relatia (2.43) poart
a numele de transformare de etalon.

92
Aceste observatii conduc la concluzia c
a, pentru a denit n mod unic,
potentialul vector A trebuie supus unei conditii suplimentare, de forma
.A = ,

(2.45)

and divergenta lui

unde este o functie dat
a : .A = .A = . Aplic
(2.43) g
asim atunci
= 0,
(2.47)
deci trebuie s
a e o functie armonic
a. Pentru a determina n mod unic
potentialul vector, n afar
a de relatia de denitie (2.42) si conditia (2.45),
este necesar s
a cunoastem valorile acestuia pe suprafata ce margineste
domeniul n care este denit c
ampul.
Daca introducem (2.41) n teorema lui Amp`ere (2.39) si alegem
= 0 n (2.45), obtinem urm
atoarea ecuatie cu derivate partiale, de
ordinul al doilea, pe care o satisface potentialul vector :
A = o j,

(2.47)

analoag
a ecuatiei lui Poisson din electrostatic
a (1.35). Solutia ecuatiei
(2.47) este dat
a de (2.38) si este, la randul ei, analoag
a expresiei
potentialului scalar al unei distributii continue de sarcini electrice
o
A(r) =
4

j(r )
d  .
|r r |

2.6. Energia c
ampului magnetic al curentilor stationari
S
a calcul
am, pentru nceput, energia potential
a a unui circuit (C)
parcurs de un curent electric stationar de intensitate I, n c
ampul de
inductie magnetic
a B. Forta cu care campul B actioneaza asupra curentului este dat
a de legea lui Laplace (2.27)

F=I

dl B.

93
Sub actiunea acestei forte, circuitul (C) va suferi o deplasare elementar
a
ds (Fig.2.5), efectu
and lucrul mecanic elementar

L = F.ds = I
B.(ds dl).

Dar ds dl = S, unde S este un element orientat al suprafetei

, descris
a de conturul (C) n urma deplas
arii, deci

B.S.
L = I

Putem alege suprafata astfel nc

at sa e egala cu diferenta dintre
suprafata S ce se sprijin
a pe conturul C si trece prin C  si suprafata S  ,

care se sprijin
a pe C si, cu exceptia lui , coincide cu S. Asadar




B.dS
B.dS = I
B.dS,
L = I
S

S

sau, dac
a aplic
am teorema Stokes-Amp`ere (A.31),

A.dl.
L = I
C

Energia potential
a a circuitului C n c
ampul B este deci

A.dl.
Wm = I
C

(2.48)

94
Daca circuitul nu este liniar, putem trece la o integral
a pe domeniul
ocupat de curent prin substitutia (vezi 2.2) Idl jd , prin urmare

A.j d.
(2.49)
Wm =
V

Amintindu-ne procedeul prin care am dedus energia c

ampului electrostatic, observam ca B, la r
andul s
au, este creat de un curent de
ampul B al circuitului C, are energia potential
a
densitate j , care n c


A.j d.
Wm =
V

Cum Wm = Wm
, energia sistemului este

1
Wm =
A.j d,
2 V

(2.50)

unde integrala se extinde asupra domeniului ocupat de ambii curenti.

Utiliz
and teorema lui Amp`ere (2.39), mai avem :



1
1
1
A. H d =
.(H A) d +
H. A d.
Wm =
2 V
2 V
2 V
Prima integral
a din membrul drept se poate transforma ntr-o integral
a
de suprafata, conform teoremei Green-Gauss-Ostrogradski (A.29). Extinz
and domeniul de integrare asupra ntregului spatiu, aceasta se va
anula. Rezult
a atunci

1
H.B d,
(2.51)
Wm =
2
relatie analoaga celei care exprima energia campului electrostatic.
2.7. Multipoli magnetici
Multipolul magnetic se deneste prin analogie cu cel electric, cu
observatia ca aici nu putem vorbi de monopol magnetic. Av
and n

95
vedere aceasta deosebire esential
a dintre cele dou
a modele, vom deni
multipolul magnetic ca un sistem de dipoli magnetici situati la distante
mutuale foarte mici (n sensul celor discutate n Cap.I).
1
ia
Utiliz
and procedeul din &1.8, vom dezvolta n serie |rr

| din relat
(2.38). Pentru a facilita urm
arirea succesiunii calculelor, s
a transcriem
relatia (1.78) :
1 xi 1
1  
2
1
1
=

)
+
x
(
x
( ) ... =
i
k

|r r |
r
1! xi r
2!
xi xk r
=

(1)l

l!

l=0

1
(r .)(l) ( ).
r

Avem atunci, pentru componenta Ai (i = 1, 2, 3) a potentialului vector

o  1
Ai (r) =
4 r

2  1
1
+
6 xj xk r

r
ji (r ) d + 3 .
r


(3xj xk

(0)

= Ai

(1)

+ Ai

r ji (r ) d  +

2

r jk ) ji (r ) d + ... =
(2)

+ Ai

+ ... ,

(2.52)

n care prin A(0) , A(1) , A(2) am notat, respectiv, potentialul vector

monopolar, dipolar, cuadrupolar etc. ai curentilor electrici stationari.
Sintetic, aceasta relatie se scrie sub forma



o
(1)l


(l) 1
ji (r ) (r .)
Ai (r) =
d  .
4
l!
r
V

(2.52 )

l=0

In cele ce urmeaza vom calcula primii doi termeni din (2.52). In

a functii cumacest scop vom ar
ata ca, dac
a f (r ) si g(r ) sunt dou
secade (continue, derivabile etc.), atunci
 

f j(r ). g + g j(r ). f d  = 0.

(2.53)

96
Pentru a dovedi valabilitatea relatiei (2.53), sa integr
am prin p
arti
cel de al doilea termen. Avem :







f j. g d + .(gf j) d f j. g d  = 0,
n care am tinut seama ca  .j(r ) = 0, deoarece curentii j sunt localizati
si stationari, iar integrala din mijloc se poate transforma ntr-o integral
a
de suprafata, prin procedeul cunoscut, care, extins
a la ntregul spatiu,
se anuleaza.
a atunci :
S
a alegem f = 1, g = xi n (2.53). Rezult

(2.54)
j(r ) d  = 0, A(0) = 0,
rezultat previzibil, dac
a ne amintim c
a nu exist
a monopol magnetic.


Fie, de data aceasta, f = xi , g = xk n (2.53). Avem :

(xi jk + xk ji ) d  = 0.
Componenta dup
a directia xi a potentialului vector dipolar A(1) se scrie
atunci

  1 1 

o  1
(1)
o





x
j
d
j

x
j
)
d
x
(x
=
=
x
Ai =
k
k
k i
k i
i k
4 r 3
4 r 3 2


o  1  1



(r j)l d
=
=
kil xk
4 r 3 2



o  1   1



j
d
x
r
=
ilk
k
4 r 3
2
l



o  1  1


r
=

j
d

r
.
4 r 3 2
i
Prin denitie, expresia
1
m=
2

r j(r ) d 

(2.55)

97
se numeste moment magnetic dipolar al distributiei continue de curenti
stationari, prin urmare
(1)

Ai

o 1
(m r)i ,
4 r 3

sau, vectorial:
A(1) (r) =

o 1
(m r)
4 r 3

(2.56)

Campul B(1) al dipolului magnetic (multipol de ordinul unu) se

g
aseste aplicand relatia (2.37). In virtutea formulei (A.41), avem
B(1) =

m r
o

=
4
r3

1

o  1
(m r) + 3 (m r) .
=
4 r 3
r
Efectuand calculele, gasim
B(1) =

o  3(m.r)r m 
3 ,
4
r5
r

(2.57)

expresie analoag
a celei a campului dipolului electric. Not
and cu s versorul lui r, mai putem scrie
B(1) =

o
[3(m.s)s m].
4r 3

(2.58)

Remarcam faptul c
a acelasi rezultat se g
aseste daca, prin analogie cu potentialul c
ampului electrostatic, denim potentialul scalar al
campului magnetostatic prin (vezi 2.28)
 Vm =

o m.r
4 r 3

(2.59)

si calculam campul de inductie dup

a formula
B(1) =  Vm .

(2.60)

98
S-ar p
area ca relatia (2.60) vine n contradictie cu teorema lui
Amp`ere : n conformitate cu (2.60), rot B = 0, n timp ce potrivit teoremei lui Amp`ere rot B = o j. In realitate nu exista nici o contradictie,
deoarece n teorema lui Amp`ere circulatia se ia pe un contur nchis ce
cuprinde curenti, pe cand relatia (2.60) este aplicat
a pentru cazul n
care circulatia este calculat
a la distanta mare de circuit, conturul neind str
ab
atut de curent ( B. dl = 0). In cele ce urmeaza noi vom
exprima campul B exclusiv cu ajutorul potentialului vector A.
Observatii
a) Daca circuitul este plan, momentul magnetic m este ortogonal
pe suprafata circuitului. Pun
and n (2.55) I dl n loc de j d , g
asim

1
(2.61)
r dl = I S,
m= I
2
unde S este aria plan
a nchis
a de circuit, indiferent de forma acestuia.
b) Utiliz
and relatia (2.52), putem scrie potentialul vector al
distributiei de dipoli magnetici sub forma condensat
a
A(r) =

1
o
(1)l
Mi1 ...il i1 ...il
,
4
(l + 1)!
r

(2.62)

l=0

unde
Mi1 ...il = (l + 1)

xi1 ...xil j(r ) d 

(2.63)

este tensorul moment magnetic multipolar de ordinul 2l .

PROBLEME
1. S
a se gaseasca expresia potentialului vector si cea a potentialului
scalar pentru c
ampul magnetic creat de un curent rectiliniu innit, de
intensitate I.
2. S
a se arate ca liniile de forta ale campului magnetic creat n vid
de un curent liform plan, de form
a oarecare, sunt curbe simetrice fata
de planul circuitului.

99
3. Fie un poligon regulat, cu n laturi, nscris n cercul de raz
a R.
Prin conturul poligonal trece curentul stationar de intensitate I. S
a
se calculeze campul magnetic n centrul poligonului, precum si ntr-un
punct oarecare pe axa poligonului, la distanta z de centrul acestuia.
4. S
a se arate ca forta de interactiune dintre dou
a circuite electrice
ab
atute de curentii I1 , respectiv I2 , satisface principiul
(C1 ) si (C2 ), str
actiunii si reactiunii, n timp ce forta dintre dou
a elemente de circuit
(apartin
and lui (C1 ) si (C2 )) nu satisface acest principiu.
5. Un conductor rectiliniu innit, de raz
a R, este parcurs de un
curent de densitate a/ pentru R, unde a este o constant
a, iar
distanta pan
a la axul conductorului. S
a se determine potentialul vector
si intensitatea c
ampului magnetic n interiorul si exteriorul conductorului.
6. O sfer
a de raz
a R se roteste n jurul axei z cu viteza unghiular
a .
Suprafata sferei este nc
arcat
a cu electricitate de densitate supercial
a
. S
a se determine potentialul vector si intensitatea c
ampului magnetic
n interiorul si exteriorul sferei.

B. C
ampul magnetostatic n medii magnetizabile
2.8. Medii magnetice polarizate
Se constata experimental ca orice substanta, introdus
a ntr-un
camp magnetic, se polarizeaz
a magnetic. Consideratiile ce urmeaza au la
baza conceptia lui Amp`ere privind echivalenta dintre curentii moleculari
(elementari) si dipolii magnetici.
Studiul polariz
arii magnetice se realizeaza cu ajutorul unor m
arimi
si denitii similare celor nt
alnite la polarizarea dielectricilor, cu
diferenta deja mentionat
a cu alt prilej c
a nu exist
a monopol magnetic. Una dintre aceste marimi este intensitatea de magnetizare sau
vectorul de polarizare magnetic
a
dm
M
=
;
0
d

M = lim

unde m este momentul magnetic dipolar.

dm = M d ,

(2.64)

100
Potrivit relatiei (2.56), potentialul vector al c
ampului unei
distributii continue de dipoli magnetici va atunci

 1
 1 
o
o


=
d  .
dm
M(r
)

A(r) =
4 V
|r r |
4 V
|r r |
Utiliz
and relatiile (A.36) si (A.41), mai putem scrie :
o
A(r) =
4
o
=
4


V

M(r )
o
d  +


|r r |
4

M n
o

+
dS
|r r |
4


V


V

 M(r )
d  =

|r r |

 M(r )
d  .
|r r |

(2.65)

Compar
and (2.65) cu (2.38), constat
am ca cele doua relatii sunt
formal identice, prin urmare putem lua
jm = M ;

im = M n  .

(2.66)

Asadar, o distributie continu

a de dipoli magnetici se comport
a, din
punct de vedere al actiunilor magnetice n exterior, ca si o distributie
ctiv
a de curenti, dispusi n volum si supercial. Acestia sunt analogi
sarcinilor legate din electrostatic
a si se datoreaza, asa cum vom vedea
n capitolul urm
ator, miscarii orbitale a electronilor n atomi.
Lu
and n consideratie polarizarea magnetica a mediului, ecuatia
fundamental
a a campului magnetic obtinut
a n cazul vidului (2.39) va
trebui modicat
a scriind

B
= j + jm = j + M,
o

sau
H = j,
unde
H=

B
M
o

se numeste intensitatea c
ampului magnetic n mediul respectiv.

(2.67)
(2.68)

101
Mention
am ca ecuatia .B = 0, n noile conditii, ramane neschimbat
a. Ecuatiile H = j si .B = 0 au stat, al
aturi de (1.93), la baza
teoriei c
ampului electromagnetic a lui J.C.Maxwell.
2.9. Tipuri de medii magnetizabile
Utiliz
and relatia de material B = B(H) si denitia (2.68), putem
determina leg
atura dintre intensitatea de magnetizare M si campul H.
In mediile omogene si izotrope relatia de material este B = H, iar
= o r , deci
(2.69)
M = (r 1)H = H,
unde m
arimea
= r 1

(2.70)

se numeste susceptibilitate magnetic

a a mediului. De aici deducem
urm
atoarea relatie dintre permeabilitatea mediului si cea a vidului
= o (1 + ).

(2.71)

Substantele caracterizate prin < 0 se numesc diamagnetice, iar

cele cu > 0 se numesc paramagnetice.
In mediile izotrope neomogene, coecientii si sunt functii de
punct :
M = (x, y, z)H.
(2.72)
Unele medii prezint
a o legatur
a neliniar
a ntre M si H, de forma
M = 1 H + 2 H 2 + 3 H 3 + ...,

(2.73)

cum este, de pild

a, cazul substantelor feromagnetice. In acest caz,
coecientii si nu mai sunt niste constante, ci depind de H. Curba
= (H) se determina experimental. La substantele feromagnetice
poate exista o polarizatie magnetic
a Mo = 0 n absenta campului exterior, adica
(2.74)
M = Mo + H.

102
In mediile anizotrope, relatia dintre B si H , deci si cea dintre M
si H, are un caracter tensorial:
Bi = ik Hk ;

Mi = [(r )ik ik ]Hk = ik Hk ,

(2.75)

atii magnetice al mediului.

unde ik este tensorul susceptibilit
&2.10. Ecuatii de trecere pentru componentele de c
amp H, B
Ecuatiile ce descriu comportarea componentelor normale si
tangentiale ale campurilor H, B la trecerea prin paturi ce separa medii
cu permeabilitati diferite se obtin printr-un procedeu cu totul similar
celui utilizat n 1.12.
Fie dou
a medii magnetizabile vecine, caracterizate prin permeabilit
atile absolute 1 si 2 , separate printr-un strat de grosime dl n
care exista curenti electrici si e H1 , B1 , respectiv H2 , B2 vectorii de
camp n cele doua medii. Pentru a scrie ecuatiile de trecere ne vom servi
de Fig.1.10, unde adaptarea la cazul de fata este evidenta.
a) Ecuatiile de trecere pentru componentele normale
Fluxul c
ampului B prin suprafata prismei elementare ABCDEFGH
este
dm = B.dS = d1 + d2 + dl = (B2n B1n )dS  + dl = 0.
Intruc
at limdl0 dl = 0, rezult
a
B2n B1n = 0

(2.76)

2 H2n 1 H1n = 0,

(2.77)

si nc
a
prin urmare, la limita de separatie dintre cele dou
a medii, componenta
a un salt, deci o refractie.
normal
a a campului H, pentru 1 = 2 , sufer

103
b) Ecuatiile de trecere pentru componentele tangentiale
Aplic
and teorema lui Amp`ere (2.40) relativ
a la conturul ABCDA
din Fig.1.10, avem :

H.ds =
ABCDA

H1 .ds1 +
AB

H.ds +

H2 .ds2 +

BC

H.ds =

CD

DA

j.dS.
dS

La limit
a, avem



(H2 H1 ).T ds = lim

dl0


j.dS = lim

dS

dl0

jN dS =

iN ds,

dS

caci curentul trebuie s

a r
aman
a nit pentru dl 0. Aici am notat cu
iN componenta dup
a directia de versor N a densit
atii liniare de curent.
Asadar, putem scrie :
H2T H1T = iN

sau

n (H2 H1 ) = i

(2.78)

si nc
a
B2T
B1T

= iN .
2
1

(2.79)

In concluzie, componenta tangential

a a campului H variaz
a discontinuu (respectiv continuu, daca iN = 0), iar cea a campului B de
asemenea, cu observatia ca B1T = B2T daca 1 = 2 , iN = 0.
PROBLEME
1. O sfer
a nemagnetica omogena de raza R, electrizata uniform n
volum cu sarcina Q, se roteste uniform cu viteza unghiular
a n jurul
unei axe ce trece prin centrul sferei. S
a se determine momentul magnetic
al sferei.
2. S
a se calculeze potentialul vector si inductia create n vid de un
curent rectiliniu de intensitate I si lungime 2L.

104
3. O distributie de curenti j(x, y, z), marginit
a, produce n vid un

camp magnetic a c
arui energie totala este Wo . Intr-un mediu magnetizabil, neferomagnetic, aceeasi distributie produce un c
amp a carui energie total
a este W . S
a se arate ca mediul contribuie la energie cu
valoarea

1
W = W Wo =
M.Bo d,
2
unde M este intensitatea de magnetizare a mediului, iar Bo campul de
inductie magnetic
a initial (n vid).
4. S
a se determine campul magnetic creat de un curent rectiliniu
innit, de intensitate I, aat la distanta a de suprafata plan
a a unui
bloc de er cu permeabilitatea .
5. S
a se determine campul creat de un curent liniar de intensitate
I ntr-un mediu magnetoanizotrop.
6. S
a se gaseasca distributia de curent, n regim stationar, ntr-o
plac
a metalic
a dreptunghiular
a, de grosime h si conductivitate . Electrozii prin care intr
a si iese curentul, de intensitate I, sunt aplicati n
centrele a doua laturi opuse ale pl
acii.

105

CAPITOLUL III

CAMPUL
ELECTROMAGNETIC

3.1. Ecuatiile lui Maxwell pentru vid

Dup
a cum se cunoaste de la orice curs general de Electricitate si
magnetism, studiul c
ampurilor electric si magnetic variabile n timp
a dus la concluzia c
a ntre cele doua categorii de campuri exist
a o
str
ansa interdependenta, n sensul ca un c
amp electric variabil n timp
d
a nastere unui camp magnetic si reciproc.
Plec
and de la cercetarile lui Amp`ere si Faraday, James Clark
Maxwell elaboreaza o teorie ce are la baza conceptul de c
amp electromagnetic. Asa cum rezulta din lucrarea sa fundamental
a, intitulat
a
Tratat de electricitate si magnetism si publicat
a n 1873, campurile
electric si magnetic variabile n timp sunt interdependente si purt
atoare
de energie.
Principiile fundamentale ale teoriei electromagnetice a lui Maxwell
sunt continute ntr-un sistem de ecuatii cu derivate partiale, liniare,
numite ecuatiile lui Maxwell. Dou
a dintre aceste ecuatii exprima variatia
n timp a campurilor electric si magnetic. Acestea se obtin prin generalizarea, la cazul regimului nestationar, a teoremei lui Amp`ere dedus
a
de noi n regim stationar, precum si prin generalizarea legii inductiei
electromagnetice a lui M. Faraday.

106
Ecuatia Maxwell - Amp`
ere
Din teorema lui Amp`ere sub forma diferential
a (2.39) H = j,
prin aplicarea divergentei si utilizarea lui (A.45), rezult
a .j = 0. Pe
de alt
a parte, din ecuatia de continuitate (2.15) avem .j = /t.
Prin urmare, dac
a n regim stationar cele dou
a ecuatii coincid, n regim
nestationar (/t = 0) ele par sa vin
a n contradictie. Aceasta
neconcordanta a fost solutionat
a n mod genial de Maxwell, prin introducerea notiunii de curent de deplasare. S
a urm
arim, n continuare,
rationamentul lui Maxwell.
Densitatea de curent j care intervine n ecuatia de continuitate este
legat
a de miscarea sarcinilor electrice si cuprinde, n general, un curent
de conductie si unul de convectie. Spre deosebire de acesta, curentii de
densitate j care apar n teorema lui Amp`ere sunt deniti ca niste curenti
nchisi (fapt exprimat matematic prin ecuatia .j = 0). De aceea,
trebuie s
a presupunem c
a n teorema lui Amp`ere intervin si curenti de
alt
a natur
a decat cei de conductie si convectie, care sa nchid
a circuitul.
Maxwell admite valabilitatea teoremei lui Amp`ere si n regim
nestationar, cu observatia ca densitatea de curent j se compune din
dou
a p
arti (termeni) :
jtotal = jcond + jdepl ,
unde curentii de densitate jdepl au fost denumiti curenti de deplasare.
Teorema lui Amp`ere se va scrie atunci
H = jcond + jdepl .

(3.1)

a
Aplic
and acestei ecuatii divergenta, rezult
a .jcond + .jdepl = 0, adic
.jdepl = .jcond =

,
t

sau, dac
a utiliz
am teorema lui Gauss sub forma diferential
a (1.93),
.jdepl

 D

= (.D) = .
,
t
t

107
caci operatorii /t si sunt independenti, deci permutabili. Din ultima relatie deducem, ca cea mai simpla solutie
jdepl =

D
,
t

(3.2)

iar (3.1) devine

D
,
(3.3)
t
numit
a ecuatia Maxwell-Amp`ere. Dup
a cum se observa, am renuntat
la indicele cond atasat densitatii de curent. Aceasta conventie o vom
utiliza si n cele ce urmeaza. In vid H = B/o , D =
o E, iar ecuatia
(3.3) cap
at
a forma
E
B
.
(3.4)

= j +
o
o
t
H=j+

In conceptia lui Maxwell, curentii de deplasare exist

a si n vid.
Ei sunt determinati nu de miscarea sarcinilor electrice, ci de variatia
n timp a campului E. Maxwell i-a denumit curenti de deplasare
deoarece considera ca variatia n timp a campului E produce n dielectric
o variatie a starii de deformare a eterului, modicare ce se propag
a din
aproape n aproape, prin deplas
ari mecanice.
Ecuatia (3.4) exprim
a, ntre altele, faptul extrem de important c
a
un c
amp electric variabil n timp d
a nastere unui c
amp magnetic.
Ecuatia Maxwell - Faraday
In anul 1831 M.Faraday descoper
a fenomenul de inductie electromagnetic
a. Legea inductiei electromagnetice, scrisa sub form
a integral
a
(Neumann, 1845), este


d
dm
E.dl =
B.dS =
,
(3.5)
Eind =
dt S
dt
C
unde Eind este tensiunea electromotoare de inductie,
C este un contur
nchis prin care circul
a curentul indus, iar m = S B.dS este uxul
de inductie magnetic
a prin suprafata S ce se sprijin
a pe conturul C.

108
Semnul minus exprim
a legea lui Lenz: uxul produs de curentul indus
a ca n regim variabil
se opune variatiei uxului inductor. Se observ
E.dl
=

0,
prin
urmare
c
a
mpul
electric
indus
nu
este conservativ.
C
Maxwell generalizeaza legea inductiei (3.5), admitand c
a este universal valabil
a, n sensul c
a aceasta ramane adev
arat
a si n cazul n
care C este o curba nchis
a oarecare (nu neaparat un conductor) ntr-un
mediu sau chiar n vid.
Teoria dezvoltata n prezentul capitol (cu exceptia ultimului paragraf) se bazeaza pe supozitia ca mediul n care are loc fenomenul de
inductie electromagnetica este n repaus fata de observator. Aceasta se
traduce matematic prin aceea c
a functiile de camp E, B etc. nu depind
explicit de coordonatele x, y, z ale punctului n care are loc fenomenul.
T
in
and seama de aceasta mentiune, putem scrie


B
d
.dS,
B.dS =
dt S
S t
iar ecuatia (3.5), cu ajutorul teoremei Stokes - Amp`ere (A.31) conduce
la
 
B
E+
.dS = 0.
t
S
Cum S este arbitrar, avem n denitiv
E=

B
,
t

(3.6)

numit
a ecuatia Maxwell - Faraday. Aceasta exprima faptul c
a : un c
amp
magnetic variabil n timp d
a nastere unui c
amp electric, indiferent de
faptul dac
a n regiunea din spatiu unde se produce fenomenul exist
a
substanta sau nu.
In vid B = o H si ecuatia (3.6) se scrie
E = o

H
.
t

(3.7)

Ecuatiile (3.5) si (3.6) nu sunt suciente pentru a descrie variatia n

spatiu a componentelor campurilor D si B ; la acestea trebuie adaugate

109
ecuatiile ce descriu caracterul campului respectiv (dac
a este cu sau far
a

surse). In acest scop, Maxwell face apel la formele diferentiale ale teoremei lui Gauss pentru campurile n cauz
a (1.93) si (2.42).
Campul electromagnetic n vid este descris, asadar, de urm
atorul
sistem de ecuatii cu derivate partiale de ordinul nt
ai, liniare:
D
;
t

H=j+

.B = 0 ;

E=

B
;
t

.D = ,

(3.8)

B = o H

(3.9)

completate cu relatiile de material

D =
o E ;

si cu expresia energiei campului electromagnetic care, prin denitie, este

1
W =
2


(E.D + H.B) d,

(3.10)

iar pentru vid

1
W =
o
2


V

1
E d + o
2
2

H 2 d.

(3.11)

Expresiile (3.10) si (3.11) rezulta din generalizarea relatiilor ce denesc

energia c
ampului electrostatic (1.63) si magnetostatic (2.51).
Sistemul ecuatiilor lui Maxwell exprim
a matematic principiile fundamentale ale teoriei c
ampului electromagnetic. Ele pot grupate dup
a
urm
atoarele dou
a criterii :
a) Ecuatiile (3.8)1,2 exprim
a evolutia n timp a campurilor E si
B, motiv pentru care se numesc ecuatii de evolutie. Ecuatiile ramase
a numele de ecuatii de conditie (vezi 3.2).
(3.8)3,4 poart
b) Ecuatiile (3.8)1,4 se numesc, din motive evidente, ecuatii cu
ar
a surse.
surse, iar cele r
amase (3.8)2,3 ecuatii f
Potrivit ecuatiilor lui Maxwell, c
ampurile electrice si magnetice
variabile n timp nu pot separate, ele formeaz
a o unitate denumit
a

110
de Maxwell c
amp electromagnetic. In aceasta ipostaza, campurile electrostatic si magnetostatic apar drept cazuri particulare ale c
ampului
electromagnetic.
3.2. Ecuatiile lui Maxwell pentru medii polarizabile
Teoria lui Maxwell descrie corect fenomenele electromagnetice
care au loc n vid. In medii materiale, ns
a, nu ntotdeauna exist
a
concordanta ntre teorie si datele experimentale. Motivul trebuie c
autat
n faptul c
a teoria fenomenologic
a a lui Maxwell, dedus
a prin generalizarea unor legi experimentale, nu ia n consideratie structura discontinu
a a substantei, n particular ignor
a existenta electronilor.
Descoperirea electronului n 1895 (deci dup
a moartea lui Maxwell)
de catre J.J.Thomson duce la concluzii ce vin n contradictie cu
conceptia continuit
atii sarcinii electrice, conceptie ce statea la baza
teoriei lui Maxwell. Apare, astfel, necesitatea de a pune de acord structura atomic
a a substantei cu propriet
atile sale electromagnetice. Problema este abordat
a de zicianul olandez Hendrik Antoon Lorentz, n
ultimul deceniu al secolului al XIX-lea.
Lorentz presupune ca electronii, n calitate de particule nc
arcate
electric, produc n jurul lor un c
amp electromagnetic microscopic denit
prin vectorii e, b, camp legat de electroni. Campul macroscopic, denit
a din cel microscopic prin
prin m
arimile vectoriale E, D, H, B, rezult
medierea n spatiu si timp a marimilor microscopice, care intervin n
ecuatiile ce descriu variatia acestor marimi.
Lorentz admite ca interactiunea dintre sarcinile microscopice si
campurile microscopice se realizeaza prin intermediul vidului. El postuleaza ecuatiile c
ampului microscopic ca ind ecuatiile lui Maxwell pentru vid :
b
e
1
; e= ;
b = jmicro +
o
o
t
t
.b = 0

o .e = micro ,

(3.12)

unde am notat cu jmicro si micro densit

atile microscopice de curent, respectiv de sarcina electrica. Ecuatiile (3.12) se numesc ecuatiile Maxwell
- Lorentz.

111
Campul electromagnetic microscopic variaza foarte rapid pe
distante mici (comparabile cu dimensiunea atomului, care este de aproxiasur
a nu pot urm
ari aceste variatii,
mativ 1010 m). Instrumentele de m
ci ne furnizeaza doar valori medii ale m
arimilor determinate, pe intervale temporale si spatiale mari fata de cele microscopice, valori medii
considerate ca macroscopice. In afar
a de aceasta, dup
a cum stim, n
at si sarcini si
substanta avem atat sarcini si curenti liberi (lib , jlib ), c
curenti (circuite microscopice) legati (leg , jleg ), care se pot transforma
unele n altele, n functie de intensitatea campului exterior.
In aceste conditii ne punem, resc, ntrebarea : pe ce domeniu
spatial si pe ce durata trebuie efectuat
a medierea? Pentru a r
aspunde
la ntrebare, sa consider
am o marime microscopic
a (x, y, z, t), aceasta
put
and oricare dintre m
arimile e, b, micro, jmicro . Valoarea medie n
spatiu si timp a acestei marimi este, prin denitie


< (x, y, z, t) >=

1 1
(x + , y + , z + , t + ) d d d d,
(3.13)
V t
unde V este o vecinatate spatial
a a punctului P , de coordonate x, y, z,
iar t o vecinatate temporal
a a momentului t, integrala cuadrupl
a (3.13)
ind extins
a pe domeniul V t. Vectorul r (, , ) are originea n
P si apartine vecinat
atii V , iar apartine vecinat
atii t.
Pentru ca valoarea medie (3.13) sa e determinat
a n mod unic, ea
nu trebuie s
a depind
a de alegerea lui V si t, prin urmare n membrul
drept din (3.13) ntelegem, de fapt, limita acestei expresii cand produsul
V t devine innit mic (tinde la zero). Nu putem trece, ns
a, la
limit
a n sensul obisnuit, matematic, al procedeului, deoarece la nivelul
dimensiunilor subatomice am ajunge s
a avem zero particule n volumul
V , ceea ce ar da o densitate = 0. De aceea, Lorentz introduce
notiunea de innit mic zic, prin care ntelege un volum V , sau o
durat
a t, sau o suprafata S etc., ecare n parte satisf
acand simultan
urm
atoarele dou
a conditii :
1) Este mare fata de neomogenit
atile, n spatiu si timp, ale
marimilor microscopice;
2) Este mic n raport cu neomogenit
atile, n spatiu si timp, ale
marimilor macroscopice, sesizabile de aparatele de m
asur
a.
=

112
a,
De pilda, dac
a 104 m este sensibilitatea instrumentului de masur
10
7
iar 10 m este dimensiunea atomului, un element de linie de 10 m
este un innit mic zic. Asadar, dac
a n (3.13) trecem la limit
a n sensul
de mai sus, avem
< (x, y, z, t) >=
  =+ 2
1 1
(x + , y + , z + , t + ) d d d d, (3.14)
=
V D = 2
unde D este un domeniu tridimensional (spatial) innit mic zic, de
volum V = d d d, iar o durat
a innit mic
a din punct de vedere
zic.
Prin m
arime macroscopic
a vom ntelege valoarea medie a marimii
respective, luat
a pe un innit mic zic : macro = < micro >. Se
observ
a ca operatia de integrare n (3.14) este independent
a de x, y, z, t,
deci putem scrie
< > = < > ;

<>=<
> etc.
t
t

(3.15)

S
a trecem acum la medierea, n sensul de mai sus, a ecuatiilor
Maxwell - Lorentz (3.12). Prin denitie, vom lua < e > = E, < b >
= B, adic
a mediile campurilor microscopice e, b coincid cu valorile lor
macroscopice E, respectiv B. Vom efectua medierea grupand, asa cum
am vazut ca este indicat uneori, ecuatiile (3.12) n ecuatii cu surse si
ecuatii f
ar
a surse.
Ecuatiile f
ar
a surse
Aplic
and operatia de mediere ecuatiilor e = b/t; .b = 0
si utiliz
and propriet
atile (3.15), avem :
< e > = < e > = E,

B
b
>=
<b>=
;
t
t
t
prin urmare g
asim
<

E=

< .b > = . < b > = .B,

B
;
t

.B = 0,

(3.16)

113
ecuatii care ne sunt cunoscute.
Ecuatiile cu surse
Pentru nceput, vom media ecuatia .(
o e) = micro . Avem :
< .(
o e) > = .(
o E) = < micro > .

(3.17)

In vederea medierii lui micro trebuie s

a tinem seama ca acesta se compune din dou
a p
arti:
a) lib - ce corespunde sarcinilor libere (electronii liberi din metale,
ionii din gaze si solutii etc.);
b) leg - corespunzator sarcinilor legate, ce se deplaseaza innitezimal sub actiunea campului, form
and dipoli (electronii n atomi, ionii n
reteaua cristalin
a si n moleculele neutre etc.). Prin urmare micro =
lib + leg , deci
< micro > = < lib > + < leg > .

(3.18)

M
arimea < lib > este densitatea macroscopica de sarcin
a electrica ,
adic
a acea parte din < micro > ce este pusa n evidenta de instrumentele de masur
a:
(3.19)
< lib > = .
In ceea ce priveste sarcinile legate, acestea se compun din dipoli
elementari, formati (sau/si orientati) sub actiunea campului electric.
Momentul electric al unei distributii continue de dipoli este, dup
a cum
stim (vezi 1.80):

(r ) r d  .

p=

(3.20)

Densitatea (r ) care intervine n ultima relatie este o densitate macroscopica si apare ca urmare a formarii dipolilor, prin urmare putem scrie

< leg > r d  .
(3.21)
p=
V

Pe de alt
a parte, denitia (1.85) a intensit
atii de polarizare electrica
P ne permite sa scriem



x



pi =
Pi (r ) d =
Pk ik d =
P i d  =
xk
V
V
V

114

=
V

(Pk xi ) d 
xk

xi  .P d  .

Aplic
and primei integrale din membrul drept teorema Green-GaussOstrogradski si extinzand domeniul de integrare asupra ntregului
spatiu, avem





(Pk xi ) d = Pk xi dSk = 0,
xk
caci la innit nu exist
a surse. Prin urmare

p = r  .P d  .

(3.22)

Din (3.21) si (3.22) obtinem



(< leg > +.P) r d  = 0,

sau, dac
a avem n vedere c
a forma si dimensiunile corpului sunt arbitrare,
(3.23)
< leg > = div P,
rezultat deja cunoscut (vezi 1.89). Inlocuind (3.19) si (3.23) n (3.18) si
apoi n (3.17), g
asim
.(
o E + P) = ,
de unde obtinem ecuatia cautat
a (si, de fapt, asteptat
a)
.D = ,

(3.24)

o E + P = D.

(3.25)

n care am notat
Campul vectorial D se numeste, dup
a cum stim, inductie electric
a sau
deplasare electric
a. In vid P = 0, deci D =
o E.
Inductia electrica este legata, asadar, de contributia dipolilor elementari din dielectric : sub actiunea campului exterior exist
a un P = 0,

115
deci si o densitate de sarcina legata diferit
a de zero, a carei valoare este
dat
a de (3.23).
S
a mediem, n continuare, ecuatia Maxwell - Amp`ere (3.12)1 .
Avem:
e
1
b > = < jmicro > + <
o
<
>
o
t
sau, n virtutea propriet
atilor (3.13),
E
1
.
B = < jmicro > +
o
o
t

(3.26)

Intocmai ca si densitatea de sarcina electrica microscopic

a, jmicro
se compune din dou
a p
arti : jmicro = jlib + jleg , unde :
a) jlib corespunde miscarii sarcinilor libere (electronii liberi n metale, ionii n electroliti sau gaze etc.);
andul s
au,
b) jleg corespunde miscarii sarcinilor legate. Acesta, la r
se compune din dou
a p
arti (termeni) : jleg = jmol + jpol , unde
i) jmol este densitatea curentilor microscopici moleculari, datorati
miscarii orbitale a electronilor;
ii) jpol reprezinta densitatea curentilor microscopici de polarizare,
datorati deplasarii relative a polilor n dipoli, cu alte cuvinte polariz
arii
moleculelor.
Vom avea, asadar, prin mediere
< jmicro > = < jlib > + < jmol > + < jpol > .

(3.27)

M
arimea < jlib > este densitatea j a curentului macroscopic, pus
n evidenta de instrumentele de m
asur
a:
< jlib > = < vlib > = j,

(3.28)

unde vlib este viteza sarcinilor libere n raport cu un observator x. In

general, j se compune dintr-un curent de conductie si unul de convectie:
j = jcond + jconv . In metale jconv = 0, deci j = jcond .
Densitate de curent jmol se datoreaza miscarii orbitale a electronilor, deci faptului c
a electronii se manifesta ca niste magneti elementari

116
(foite magnetice). Avand n vedere (2.55), momentul magnetic dipolar
al unei distributii continue de astfel de dipoli va atunci

1
r < jmol (r ) > d  .
(3.29)
m=
2 V
Pe de alt
a parte, din denitia intensit
atii de magnetizare M (2.64),
rezult
a
 
m=
M(r ) d  .
(3.30)
V

Pentru a putea compara ultimele doua relatii, vom scrie (vezi A.43):
 (r .M) = r ( M) + (r . )M + (M. )r ,
unde am avut n vedere c
a  r = 0. Ultimul termen din relatia
precedenta se mai scrie
(M. )r = Mi


deci

 


 
 (xk u k ) = Mi ik u k = Mi u i = M,
xi


 (r .M) d 

M(r ) d =
V

V


(r . )M d  .

r ( M) d
V

(3.31)

Apel
and la formula (A.34) si extinzand domeniul de integrare asupra
ntregului spatiu, constat
am ca prima integral
a din membrul drept al
relatiei (3.31) se anuleaza


 

(r .M) d = (r .M) dS = 0 ,
V

caci la innit nu avem sarcini sau curenti, deci nici fenomene de polarizare magnetic
a.
Pentru a calcula ultima integral
a din (3.31), este convenabil s
a lu
am
componenta acesteia dup
a directia xi . Avem :



xk

 Mi



(x
M
)
d
+
M
d  =
xk  d =
i
i
xk
xk k
xk

117


xk Mi

dSk


+3

Mi d = 3

Mi d  ,

caci integrala de suprafata se anuleaza din motivul precizat mai sus.

Relatia (3.31) conduce atunci la

m=

1
M d =
2


r ( M) d  .

(3.32)

Compar
and relatiile (3.29) si (3.32), gasim n sf
arsit
< jmol > = rot M.

(3.33)

Ultimul termen al relatiei (3.27) este < jpol >. Deoarece jpol se
datoreaza variatiei n timp a distantei l dintre sarcinile dipolului, putem
scrie
P

,
(3.34)
< jpol > = N e < l > = (N e l) =
t
t
caci
N el=

np
= P.
V

Asadar, putem scrie

< jleg > = M +

P
.
t

(3.35)

Este interesant de remarcat faptul c

a aceasta ultim
a relatie rezulta
ca o consecinta imediat
a a medierii ecuatiei de continuitate pentru
sarcinile legate. Intr-adev
ar:
div < jleg > =

< leg > = (div P) = div

,
t
t
t

de unde rezult
a (3.35).
Inlocuind (3.28) si (3.35) n (3.27), obtinem
< jmicro > = j + M +

P
,
t

(3.36)

118
iar ecuatia (3.26) se scrie

Daca not
am

M = j + (
o E + P).
o
t

B

B
M=H ;
o

o E + P = D,

(3.37)

(3.38)

avem n denitiv, dup

a cum era de asteptat,
H=j+

D
.
t

(3.39)

Observatii
a) Vom continua s
a numim ecuatiile deduse n acest paragraf
ecuatiile lui Maxwell, f
ar
a ca prin aceasta sa ignor
am contributia adus
a
de Lorentz la explicarea semnicatiei marimilor de c
amp n cazul mediilor polarizabile.
b) Reamintim ca studiul nostru, pe parcursul celor dou
a volume,
se limiteaza la studiul fenomenelor electromagnetice n medii liniare.
c) Aplic
and divergenta ecuatiei f
ar
a surse (3.16)1 , avem :
.( E) =

(.B) = 0.
t

Prin urmare, ecuatiile f

ar
a surse nu sunt complet independente ntre ele,
ecuatia .B = 0 ap
ar
and n ipostaza de conditie initial
a pentru ecuatia
E = B/t.
In mod similar, daca aplic
am divergenta ecuatiei cu surse (3.39),
obtinem
.( H) =

+ (.D) = (.D ) = 0.
t
t
t

Asadar, nici ecuatiile cu surse nu sunt cu totul independente ntre ele,

ecuatia .D = constituind o conditie initial
a pentru ecuatia H =
j + D/t.

119
Aceste consideratii ne determina sa numim ecuatiile lui Maxwell
.B = 0 si .D = ecuatii de conditie.
d) Intruc
at, potrivit celor de mai sus, dintre ecuatiile lui Maxwell
strict independente sunt doar cele de evolutie (sase ecuatii scalare),
iar num
arul necunoscutelor ce apar n aceste ecuatii este de 16
a 10
(Ei , Di , Hi , Bi , ji , , i = 1, 2, 3), sistemul trebuie completat cu nc
ecuatii. Nou
a dintre acestea sunt relatiile de material , numite si ecuatii
constitutive
D = D(E) ; B = B(H) ; j = j(E).
In mediile liniare, omogene si izotrope, ecuatiile constitutive au forma
cunoscuta :
D =
E ,

B = H ,

j = (E + Eext ).

Cea de a zecea ecuatie, ce completeaza sistemul de 16 ecuatii cu derivate

partiale, liniare, cu 16 marimi necunoscute, este ecuatia de continuitate.
Pentru a lega m
arimile de c
amp de cele mecanice, se postuleaza
expresia energiei electromagnetice (3.10).
Ecuatiile lui Maxwell, completate cu ecuatiile constitutive, ecuatia
de continuitate si expresia energiei c
ampului electromagnetic reprezinta,
n lipsa suprafetelor de discontinuitate (deci, n medii considerate innite), axiomele electrodinamicii fenomenologice maxwelliene.
3.3. Ecuatii de trecere
Precizam, de la bun nceput, c
a ecuatiile de trecere (1.100), (1.102),
(2.76) si (2.78), deduse de noi separat pentru campul electrostatic si cel
magnetostatic, raman valabile f
ar
a nici o modicare n regim variabil.
sa le transcriem, indic
and totodat
a legea fundamental
a din care le-am
dedus:

D. dS = Q D2n D1n = ;

E. dl = 0

E2T E1T = 0 ;

120

B. dS = 0

B2n B1n = 0 ;


H. dl = I

H2T H1T = iN .

(3.40)

Pentru a justica armatia de mai sus, observ

am, nainte de toate,
ca ecuatiile (3.40)1 si (3.40)3 au fost obtinute din teorema lui Gauss
relativ
a la campul D, respectiv campul B, care nu se modic
a n regim
variabil.
In vederea stabilirii ecuatiei (3.40)2 , sa integr
am ecuatia lui Maxwell
a S ce se sprijin
a pe conturul C. Avem :
(3.16)1 pe o suprafata x




d
B
. dS =
E. dS =
E. dl =
B. dS.
dt S
S
C
S t
F
acand apel la Fig.1.9, se calculeaz
a circulatia pe conturul ABCDA
printr-un procedeu absolut analog celui din 1.12. La limita dl 0
suprafat a dS pe care se calculeaza uxul c
ampului B tinde la zero, prin
a atunci ecuatia (3.40)2 .
urmare dS B. dS 0. Rezult
In ne, pentru a justica ecuatia (3.40)4 , sa integr
am ecuatia lui
Maxwell (3.39) pe suprafata x
a S denit
a mai sus. Avem:




d
H. dS =
H. dl =
j. dS +
D. dS.
dt S
S
C
S
Lu
and si de data aceasta ABCDA drept contur de integrare si observ
and
ca limdl0 S D. dS = 0, deducem ecuatia de trecere (3.40)4 .
S
a scriem nc
a o dat
a ecuatiile de trecere, nser
and si ecuatiile lui
Maxwell carora acestea le corespund:
div D =

D2n D1n = ;

B
E2T E1T = 0 ;
t
div B = 0
B2n B1n = 0 ;

rot E =

rot H = j +

D
t

H2T H1T = iN .

(3.40 )

121
Aceste ecuatii se aplica ori de c
ate ori marimile de c
amp E, D, H, B
sufer
a refractii la trecerea prin paturi ce separa medii cu constante de
material
, si diferite. Prin urmare, n cazul existentei unor astfel
de suprafete de discontinuitate pentru m
arimile de c
amp, ecuatiile lui
Maxwell trebuie completate cu ecuatiile de trecere (3.40).
3.4. Energia c
ampului electromagnetic. Teorema lui Poynting
Dup
a cum am mentionat n 3.1, energia c
ampului electromagnetic
se postuleaza a

1
(E.D + H.B) d,
(3.41)
Wem =
2 V
unde integrarea se efectueaza pe un domeniu spatial de volum V ,
marginit de suprafata S.
Ne propunem s
a evalu
am variatia n timp a energiei Wem . In acest
scop, vom deriva total n raport cu timpul relatia (3.41). Avem :

1

dWem
=
((E.D + H.B) d.
dt
2 V t
Admitand c
a mediul este liniar, omogen si izotrop, ecuatiile constitutive
vor
(3.42)
D =
E , B = H , j = (E + Eext ).
Mai putem scrie atunci


1
H

E
dWem
2
2
=
(
E + H ) d =
+ H.
) d =
(
E.
dt
2 V t
t
t
V

B
D
+ H.
) d.
=
(E.
t
t
V
Utiliz
and ecuatiile de evolutie ale lui Maxwell H = j + D/t,
E = B/t, mai avem


dWem
(E. H H. E) d
j.E d =
=
dt
V
V

122


.(E H) d
V

j.E d,
V

sau, dac
a facem apel la teorema Green-Gauss-Ostrogradski


dWem
= (E H). dS
j.E d.
dt
V

(3.43)

Daca not
am
=EH

(vectorul lui Poynting)

si utiliz
am (3.42)3 , obtinem n denitiv
 2


j
dWem
j.Eext d.
= . dS
d +
dt

S
V
V

(3.44)

(3.45)

Aceasta relatie exprima legea transformarii si conservarii energiei n

procesele electromagnetice si este cunoscuta sub numele de teorema lui
Poynting. Primul termen din membrul drept este uxul energiei electromagnetice care trece n unitatea de timp prin suprafata S, prin urmare
vectorul lui Poynting are semnicatia uxului radiant, n unitatea de
timp si unitatea de suprafata
, normal
a la . Altfel spus, componenta
a densitatea puterii disipate prin
n a vectorului lui Poynting reprezint
efect de radiatie electromagnetic
a.
Cel de al doilea termen din (3.34) reprezint
a caldura Joule degajat
a

de curentii de conductie n volumul V , n unitatea de timp. In ne, al

treilea termen reprezinta lucrul mecanic efectuat, n unitatea de timp,
de tensiunile electromotoare exterioare asupra curentilor de conductie.
Teorema lui Poynting se poate formula, asadar, n felul urm
ator :
energia electromagnetic
a este disipat
a sub form
a de radiatie electromagnetic
a si c
aldur
a Joule, recuper
andu-se pe seama unor surse exterioare
(dac
a acestea exist
a).
Observ
and c
a

dWmec
=
j.E d
dt
V
este lucrul mecanic efectuat n unitatea de timp de c
ampul E asupra
curentilor j, mai putem scrie teorema lui Poynting (pentru Eext = 0)
sub forma

d
(3.46)
(Wem + Wmec ) = . dS.
dt

123
Daca sistemul este nchis (nu exist
a radiatie electromagnetica), din
(3.46) deducem c
a se conserva suma W = Wmec + Wem .
Denind densitatea de energie electromagnetic
a prin
wem =

1
(E.D + H.B),
2

(3.47)

din (3.43) deducem

wem
+ div = j.E.
t
Pentru = 0, avem j.E = 0, iar ultima ecuatie se reduce la
wem
+ div = 0,
t

(3.48)

aseman
atoare ecuatiei de continuitate
Observatie. Mention
am faptul c
a exista mecanisme de disipare
a energiei electromagnetice pe care nu le-am luat n consideratie. De
pild
a, n cazul substantelor feromagnetice, trebuie sa se tin
a seama de
energia pierdut
a prin histerezis.
Aplicatie. Unicitatea solutiilor ecuatiilor lui Maxwell
Utiliz
and teorema lui Poynting, s
a ar
at
am ca ecuatiile lui Maxwell,
completate cu ecuatiile constitutive, ecuatiile de trecere si expresia energiei electromagnetice, determina campul electromagnetic n mod unic.
In acest sens, vom demonstra urm
atoarea teorema:
Teorem
a.
Daca la momentul initial t = 0 sunt date
E(r, 0), H(r, 0) n ecare punct al unui domeniu spatial D, de volum V ,
marginit de suprafata S, iar pe frontiera S se da valoarea componentei
tangentiale
ET (r, t) sau

HT (r, t) pentru 0 t t1 ,

atunci sistemul ecuatiilor lui Maxwell determin

a campul n mod unic,
la orice moment t1 > 0.

124
Demonstratia teoremei se bazeaza pe metoda reducerii la absurd.
Fie

E = E1 E2 ;

H = H1 H2 .

Liniaritatea ecuatiilor lui Maxwell implic

a proprietatea de suprapunere
a campurilor electromagnetice, prin urmare campul (E , H ) va ,
de asemenea, o solutie a ecuatiilor lui Maxwell, satisf
acand conditiile
initiale si conditiile la limit
a, adic
a:
E (r, 0) = E1 (r, 0) E2 (r, 0) ;
H (r, 0) = H1 (r, 0) H2 (r, 0) ;
ET (r, 0) = 0

sau HT (r, t) = 0

pentru 0 t t1 .

Observ
am ca

Wem


Prad


=

1
=
2


= 0 la t = 0 ;
(
E 2 + H 2 ) d 0 si Wem

(E H ).n dS = 0,

PJoule


Pext
=

caci

=
V


j.Eext d = 0,
V

caci

(E H ).n = (n E ).H = 0 ;

j2
d 0 ;


Eext
= Eext
1
2 , deci E

ext

ext
= Eext
=0
1 E2

Aplic
and teorema lui Poynting (3.45), rezult
a

dWem

= Pjoule
0.
dt

Din cele de mai sus deducem c

a energia electromagnetica este o functie
care la momentul t = 0 este nul
a, este monoton descrescatoare si este

0,
totodat
a pozitiv
a. Aceasta este posibil daca si numai daca Wem
adic
a daca n ntregul interval temporal (0, t1 ) avem E1 = E2 , H1 = H2 .
Prin aceasta, teorema este demonstrata.

125
3.5. Impulsul c
ampului electromagnetic. Teorema impulsului
Forta electromagnetica cu care campul (E, B) actioneaza asupra
unei sarcini electrice q ce se deplaseaza n c
amp este Fem = e(E+vB).
Daca sarcina electrica q este distribuit
a n mod continuu ntr-un volum
V cu densitatea spatial
a , atunci densitatea fortei electromagnetice va
fem = (E + v B) = E + j B, iar ecuatia de miscare a sarcinii n
campul (E, B) se va scrie

dPmec
=
Fmec =
(E + j B) d.
(3.49)
dt
V
Utiliz
and ecuatiile lui Maxwell
.D = ;

H =j+

D
;
t

E=

B
,
t

vom elimina sursele si j din (3.49). Avem:

E + j B = E .D + ( H) B

D
B =
t

(D B).
t
Ad
aug
and n membrul drept termenul nul H .B si integrand pe domeniu m
arginit si x de volum V , rezult
a

d
d
D B d =
Pmec +
dt
dt V

[E .D D ( E) + H .B B ( H)] d. (3.50)
=
= E .D D ( E) B ( H)

Se observ
a ca integrala din membrul st
ang are dimensiunea unui impuls.
Il vom nota cu Pem si-l vom numi impulsul c
ampului electromagnetic
sau, mai scurt, impulsul electromagnetic

D B d.
(3.51)
Pem =
V

126
Densitatea acestui impuls este pem = D B. In vid
pem =
o o E H =

1
,
c2

(3.52)

unde = E H este vectorul lui Poynting (3.44).

Pentru a explicita membrul drept al relatiei (3.50), sa calcul
am
componenta acestuia dup
a directia xi . Din primii doi termeni obtinem:
 E
Em
k
ijk klm Ej

Ei
=
xk
xl
 E
Em 
k
(il jm im jl )Ej
=
=
Ei
xk
xl

 E
Ei
1
k
+ El

(Em Em ) =

Ei
xk
xl
2 xi
=

1
(Ei Dk E.Dik ).
xk
2

Cantitatea din paranteza este un tensor simetric de ordinul al doilea, pe

care-l recunoastem ca ind tensorul tensiunilor electrice al lui Maxwell,
denit de noi n Cap.I pentru cazul mai general al variatiei permitivit
atii
electrice cu densitatea mediului. Not
and, asadar
(e)

Tik =

1
E.Dik Ei Dk ,
2

avem
[E .D D ( E)]i =

(3.53)

(e)
T .
xk ik

In mod cu totul asem

an
ator g
asim
[H .B B ( H)]i =
unde
(m)

Tik

(m)
T
,
xk ik

1
H.Bik Hi Hk ,
2

(3.54)

127
Componenta dup
a xi a ecuatiei vectoriale (3.50) va asadar



d
(Pmec + Pem )i =
(Tik ) d = Tik dSk ,
(3.55)
dt
V xk
S
unde tensorul simetric
(e)

(m)

Tik = Tik + Tik

1
(E.D + H.B)ik Ei Dk Hi Bk
2

(3.56)

este, precum stim, tensorul tensiunilor electrice si magnetice al lui

Maxwell. Denumirea data de Maxwell acestui tensor are urm
atoarea
explicatie : Maxwell concepea eterul ca pe un corp cu proprietati de
mediu absolut elastic. El considera ca actiunea campului deformeaza
eterul, iar disparitia campului face ca eterul sa-si reia forma initial
a.
Teoria lui Maxwell asupra eterului realizeaz
a o analogie cu corpurile
elastice: asa cum acestea din urm
a sunt caracterizate printr-un sistem de 9 marimi, care alcatuiesc tensorul tensiunilor elastice, tot asa
existenta fortelor electrice (magnetice) conduce la aparitia unor tensiuni mecanice care deformeaza eterul, actiuni caracterizate prin tensorul
Tik denit de (3.56).
Sub form
a vectorial
a, ecuatia (3.55) se scrie


d
(3.57)
(Pmec + Pem ) = T . dS = T .n dS,
dt
S
S
unde am utilizat pentru tensorul Tik forma diadic
a. Prin urmare, tensorul tensiunilor al lui Maxwell reprezint
a densitatea uxului de impuls
al campului electromagnetic. Cu alte cuvinte, uxul de energie electromagnetic
a, de densitate este nsotit de un ux de impuls electromagnetic, de densitate T .
Daca suprafata pe care se efectueaza integrarea n (3.55) se aa la
innit, sau dac
a pe S avem E = 0 sau H = 0, impulsul se conserv
a:
Pmec + Pem = const.
Consideratiile de mai sus conduc, asadar, la concluzia c
a ecuatia
(3.57) exprim
a legea transformarii si conservarii impulsului n procesele
electromagnetice.

128
3.6. Momentul cinetic al c
ampului electromagnetic.
Teorema momentului cinetic
Amintindu-ne c
a tensorul lui Maxwell este simetric si av
and n
vedere relatiile (3.49), (3.51) si (3.55), vom scrie bilantul fortelor din
unitatea de volum a domeniului spatial x D sub forma
f+

Tl
pem
=
.
t
xl

(3.58)

Inmultind vectorial aceasta relatie cu vectorul de pozitie r, considerat

n raport cu originea coordonatelor si apoi integr
and pe domeniul D,
rezult
a


d
r f d +
r pem d =
dt V
V



(r Tl ) d = r Tl dSl ,
(3.59)
=
V xl
S
unde am tinut seama ca r, ind vectorul de pozitie al unui punct din
D, nu depinde explicit de timp, iar
r

Tl
=
(r Tl ) ul Tl =
(r Tl ),
xl
xl
xl

caci vectorii ul si Tl au aceeasi directie.

Prima integral
a din membrul st
ang al relatiei (3.59) reprezint
a momentul fortei electromagnetice. Acesta, potrivit teoremei momentului
cinetic, va egal cu derivata total
a n raport cu timpul a momentului
cinetic mecanic Lmec . Integrala ce intervine n cel de al doilea termen constituie momentul cinetic al c
ampului electromagnetic Lem . Mai
putem scrie asadar

d
(Lmec + Lem ) = r Tl dSl ,
(3.60)
dt
S
sau, n proiectie pe directia xi ,
d
(Lmec + Lem )i =
dt


Lil dSl ,
S

(3.60 )

129
unde
Lil = ijk xj Tlk = ijk xj Tkl

(3.61)

este un tensor ce semnica densitatea uxului de moment cinetic al

campului electromagnetic.
Daca suprafata pe care se efectueaza integrarea n (3.60) este situat
a la innit, sau dac
a E|S = 0, H|S = 0, din (3.60) rezulta
Lmec + Lem = const.
In concluzie, ecuatia (3.60) exprim
a legea transform
arii si conserv
arii momentului cinetic n procesele electromagnetice.
3.7. Potentiale electrodinamice
Pentru a cunoaste campul electromagnetic ntr-un punct din spatiul
vid sau al unui mediu omogen si izotrop, ale carui constante de material
sunt cunoscute, este necesar s
a cunoastem valorile a sase marimi scalare:
componentele campurilor vectoriale E si B.
Problema determinarii c
ampului se simplic
a daca apel
am la exprimarea acestuia cu ajutorul potentialelor. Dup
a cum stim, n regim
stationar, c
ampurile E si B se pot scrie n functie de potentialul electrostatic  V , respectiv potentialul vector A denit pentru c
ampul curentilor
stationari. Cum, ns
a, n regim variabil exist
a o str
ansa interdependenta
ntre cele doua categorii de campuri, acest fapt se va reecta si asupra
relatiei dintre c
amp si potentiale.
Pentru a stabili relatiile dintre campul electromagnetic E, B, pe de
o parte, si potentialele acestuia A,  V , pe de alta, vom utiliza ecuatiile
lui Maxwell f
ar
a surse (pe care le transcriem, pentru a facilita urmarirea
calculelor):
B
.
(3.62)
.B = 0 ; E =
t
Din prima ecuatie rezulta, dup
a cum stim,
B = A,

(3.63)

130
a
care, introdus
a n (3.62)2 , ne d
E=

 A

( A) =
;
t
t


A
E+
= 0,
t

sau, dac
a ne amintim c
a rotorul unui gradient este zero,
E =  V

A
.
t

(3.64)

Functiile A(r, t),  V (r, t), presupuse de clas

a C 2 n domeniul de
denitie, se numesc potentiale electrodinamice si joaca un rol esential
n teoria c
ampului electromagnetic. Mention
am, deocamdata, faptul
evident c
a problema determinarii c
ampului (sase componente scalare)
se reduce la problema determinarii potentialelor electrodinamice (patru m
arimi scalare). Teoria gener
arii si propag
arii c
ampului electromagnetic, pe care o vom dezvolta n urm
atoarele paragrafe, va proba
utilitatea unei astfel de reprezent
ari.
Ecuatiile diferentiale ale potentialelor electrodinamice
S
a nlocuim (3.63) si (3.64) n ecuatiile lui Maxwell cu surse
B = j +

E
;
t

.E =

,

(3.65)

scrise pentru un mediu omogen si izotrop, caracterizat prin ecuatiile

constitutive D =
E, B = H. Utiliz
and (A.48), avem
A = (.A) A =
= j

sau
A

  V
2A

2 ,
t
t


V
2A
.
=
j
+

.A
+


t2
t

De asemenea


.  V
=  V (.A) = ,
t
t

(3.66)

131
sau, dac
a ad
aug
am n ambii membri termenul
2  V /t2 ,
2  V


V
 V

=
.A +

.
t2


t
t

(3.67)

Ecuatiile (3.66) si (3.67) formeaza un sistem de 4 ecuatii cu derivate

partiale de ordinul al doilea pentru potentialele A si  V .
Precum stim (vezi 2.45), potentialul vector A este n mod unic
determinat - ntre altele - dac
a .A = , unde este o functie data.
Ecuatiile (3.66) si (3.67) sugereaza alegerea =
 V /t, sau
.A +

V
= 0,
t

(3.68)

relatie numit
a conditia Lorentz. In acest caz, ecuatiile (3.66) si (3.67)
se reduc la
2A
(3.69)
A
2 = j,
t

2  V
,
(3.70)
=

 V

t2


care sunt ecuatii de tip hiperbolic, neomogene. Rezolvarea acestor
ecuatii permite ulterior determinarea c
ampului electromagnetic cu ajutorul relatiilor (3.63) si (3.64). Acestei chestiuni i vom consacra un
paragraf special, n Cap.IV.
In multe cazuri este mai avantajos s
a alegem
.A = = 0,

(3.71)

relatie numit
a conditia Coulomb. Ecuatiile (3.66) si (3.67) se scriu atunci
sub forma
  V
2A
A
2 = j +

,
t
t

V = ,


ultima ind formal identic
a cu ecuatia lui Poisson (1.35). Solutia acestei
ecuatii ne este cunoscuta

1
(r , t)
d  .
 V (r, t) =
4
V |r r |

132
Utiliz
and aceasta relatie si ecuatia de continuitate /t =  .j(r , t),
obtinem ecuatia pentru A sub forma

 .j(r , t)

2A

d  .
(3.72)
A
2 = j
t
4
|r r |
Pentru a interpreta membrul drept al ecuatiei (3.72), vom stabili
o identitate satisf
acut
a de orice functie vectorial
a, e aceasta j(r, t).
Avem :



  j(r , t)


j(r , t)
j(r , t)


d
d
d  ,
=

|r r |
|r r |
|r r |
sau, dac
a utiliz
am (1.39) si (1.43),



j(r , t)

d =

|r r |


 1



d + j(r , t)[4(r r )] d  =
= j(r , t).

|r r |

 .j(r , t)
=
d  + 4 j(r, t) ,
|r r |
unde am aplicat teorema Green-Gauss-Ostrogradski pentru a elimina,
prin procedeul cunoscut, o integral
a de suprafata. Din ultima relatie
deducem




1
1
j(r , t)
 .j(r , t)

j(r, t) =

d  =


4
|r r |
4
|r r |
= jtr + jlong ,

(3.73)

ceea ce nseamn
a ca am descompus j(r, t) n dou
a componente vectoriale,
una transversala si una longitudinal
a, astfel ca
.jtr = 0 ;

jlong = 0.

Denumirile de transversal si longitudinal au fost date prin analogie

cu posibilit
atile de polarizare ale unei unde plane, caracterizate prin

133
.A = 0 sau A = 0, unde A este un camp vectorial (vezi Cap.IV).
Cu ajutorul lui (3.73), obtinem din (3.72)
A

2A
= (j jlong ) = jtr
t2

(3.74)

Asadar, n conditiile etalon

arii Coulomb componenta jtr joac
a rol
de surs
a pentru A. Din ultima ecuatie se determina A(r, t), apoi c
ampul
E, B cu ajutorul relatiilor (3.63) si (3.64).
Transformarea de etalon
Relatiile (3.63) si (3.64) nu denesc n mod unic potentialele electrodinamice A si  V . Intr-adev
ar, dac
a alegem
A = A + ,

(3.75)

unde (r, t) este o functie scalara arbitrar

a de pozitie si timp, obtinem
acelasi camp B:
B = A = A + () = A = B.
Introduc
and (3.75) n (3.64), mai avem:
E =  V

A
(A ) =  V

,
t
t
t

prin urmare, pentru a obtine acelasi camp trebuie sa lu

am
 V  = V

.
t

(3.76)

In concluzie, transform
arile (3.75) si (3.76) lasa neschimbat campul
electromagnetic E, B. Proprietatea c
ampului electromagnetic de a
r
amane nemodicat la clasa de transformari (3.75) si (3.76) se numeste
invarianta
de etalon (gauge invariance n limba englez
a), iar relatiile
(3.75) si (3.76) poarta numele de transform
ari de etalon.

134
Potentialele electrodinamice ale c
ampului
electromagnetic microscopic
Utiliz
and acelasi procedeu ca n paragraful precedent, din ecuatiile
ampul electromagnetic microMaxwell-Lorentz (3.12)2,3 putem deni c
scopic e, b cu ajutorul potentialelor electrodinamice microscopice a,
prin relatiile
a
,
(3.77)
b = a ; a =
t
supuse transform
arilor de etalon
a = a + f ;

 =

f
t

(3.78)

si satisfacand conditia Lorentz

.a +
o o

= 0.
t

(3.79)

Alte tipuri de potentiale electrodinamice

In cazul unui mediu omogen si izotrop, lipsit de sarcin
a electrica
spatial
a ( = 0) si curenti de conductie (j = 0), exist
a posibilitatea de
a deni c
ampul electromagnetic cu ajutorul altor tipuri de potentiale,
cum sunt, de pild
a, antipotentialele si vectorul lui Hertz.
a) Antipotentiale. Ecuatiile lui Maxwell cu surse, considerate n
ipoteza = 0, j = 0, se scriu:
.D = 0 ;

H =

D
.
t

(3.80)

Forma ecuatiilor (3.80) este analoaga celei a ecuatiilor (3.62), care

ne-au servit la denirea potentialelor electrodinamice A,  V , ceea ce
sugereaza introducerea setului de potentiale A ,  V , cu ajutorul c
arora
campul D, H se va scrie
D =
E = A ;

H=

1
A
B =  V
,

135
de unde


A
1
.
(3.81)
E = A ; B =  V +


t
Este usor de ar
atat ca potentialele A si  V satisfac ecuatiile cu derivate
partiale
2 A
2 V

A

=
0
;

V

= 0,
(3.82)
t2
t2
daca este satisfacut
a conditia Lorentz
A +

V
= 0.
t

(3.83)

Potentialele A si  V se numesc (impropriu) antipotentiale si au o

sfera de aplicabilitate mai restransa decat cea a potentialelor A si  V .
b) Potentialul (vectorul) lui Hertz. Dup
a cum a ar
atat
H.Hertz, n locul potentialelor A si  V poate utilizat un singur c
amp
vectorial Z(r, t), cunoscut sub numele de vectorul lui Hertz. Acesta
se deneste observand c
a ecuatia (3.68) (conditia Lorentz) este identic
satisf
acut
a dac
a, pe de o parte, alegem
Z
,
t

(3.84)

 V = .Z.

(3.85)

A =

iar pe de alta

In acest caz, campul electromagnetic E, B se exprima cu ajutorul vectorului lui Hertz prin relatiile
2Z
A
= (.Z)
2 ,
t
t
 Z
.
(3.86)
B = A =

t
Ecuatia cu derivate partiale de ordinul al doilea pe care o satisface
potentialul Z se gaseste utiliz
and ecuatia lui Maxwell
E =  V

E
1
B =

.

(3.87)

136
Inlocuind aici (3.86) si integrand n raport cu timpul, avem
Z

2Z
= 0.
t2

(3.88)

Un rationament analog ne permite sa denim potentialul lui Hertz

cu ajutorul antipotentialelor A si  V denite mai sus. Aleg
and
Z
;
A =

t

 V = .Z

(3.89)

si apel
and la (3.81), avem
D = A =

 Z
t

A
2 Z
= (.Z )
2 ,
t
t

iar ecuatia cu derivate partiale satisfacut

a de Z este
H =  V

Z

(3.90)

2 Z
= 0.
t2

Cu ajutorul vectorilor polarizare electrica (P) si magnetica (M),

putem scoate n evidenta semnicatia zic
a a potentialelor Z si Z .
In acest sens, vom admite ca, n general, exist
a o polarizatie electrica
Po = 0 si una magnetica Mo = 0, n lipsa c
ampului exterior polarizant.
Apel
and la (1.97) si (2.74), avem :
P = Po + E = Po +
o (
r 1)E,
M = Mo + H = Mo + (r 1)H,
de unde
D =
o E + P =
E + Po ,
B = o (H + M) = H + o Mo .
S
a lu
am n discutie dou
a cazuri particulare:

137
a) Mo = 0. Ecuatia lui Maxwell H = D/t conduce atunci,
prin integrare n raport cu timpul, la urm
atoarea solutie (cea mai
simpla!)
1
2Z
= Po ,
(3.91)
Z

2
t

o
ampului vectorial Z. Din acest motiv,
ceea ce arata ca Po este sursa c
vectorul lui Hertz Z se mai numeste potential de polarizare electric
a.
b) Po = 0. De data aceasta vom face apel la cealalta ecuatie de
evolutie a lui Maxwell, adic
a E = B/t, sau, av
and n vedere
cele de mai sus,
H
Ho
1
D =
o
.


t
t
Exprim
and D, H cu ajutorul lui Z (vezi 3.90) si integrand n raport
cu timpul, obtinem (ca cea mai simpla solutie) :
Z

2 Z
o
= Mo .
2
t

(3.92)

Intruc
at Mo apare aici ca surs
a a c
ampului Z , acesta din urm
a mai
poart
a numele de potential de polarizare magnetic
a.
3.8. Utilizarea potentialelor electrodinamice n deducerea
analitic
a a unor ecuatii fundamentale
din electrodinamic
a
Formalismul mecanicii analitice este un instrument matematic deosebit de util n stabilirea unor ecuatii fundamentale din dinamica particulelor electrizate, din teoria c
ampului (n particular a celui electromagnetic) etc. Exprimarea c
ampului electromagnetic E, B n functie
de setul de potentiale A,  V permite aplicarea formalismului analitic n
deducerea ecuatiilor miscarii at
at pentru sisteme discrete (sarcini punctiforme aate n c
amp), c
at si pentru sisteme continue (cum este, de
pild
a, nsusi campul). (Mention
am faptul c
a reprezentarea campului
cu ajutorul potentialelor A,  V nu este unica posibil
a, dar este cel mai

138
frecvent nt
alnit
a n literatur
a, motiv pentru care o vom utiliza si noi n

paragraful de fata). In cele ce urmeaza vom justica armatiile de mai

sus prin dou
a exemple.
1. Deducerea analitic
a a ecuatiei de miscare a unei sarcini
punctiforme n c
amp electromagnetic exterior. Fie o sarcin
a
punctiform
a (de pild
a, un electron), avand masa m si sarcina (n modul)
e, care se deplaseaza cu viteza v n c
ampul electromagnetic E, B. Lagrangeanul unui astfel de sistem, potrivit principiului superpozitiei, se
va compune din dou
a p
arti (termeni) : lagrangeanul particulei libere
(n absenta campului), la care se adaug
a lagrangeanul de interactiune
dintre particula electrizat
a si camp:
L = Lo + Lint =

1
x k x k e  V + ex k Ak ,
2

(3.93)

unde am utilizat conventia nsum

arii dup
a indici repetati (conventia lui
Einstein). Ecuatiile diferentiale ale miscarii sistemului (particulei) sunt
ecuatiile lui Lagrange
d  L L
= 0 (j = 1, n),
(3.94)

dt qj
qj
unde qj sunt coordonatele generalizate, iar qj vitezele generalizate. In
cazul nostru, ntruc
at particula nu este supus
a la leg
aturi (forta este
and
conservativ
a), avem qi = xi ; qi = x i = vi (i = 1, 3). Efectu
derivatele, obtinem:
L
= mx k ik + eAk ik = m x i + eAi ;
x i
 A
d  L
Ai
dAi
i
= m
xi + e
+ vk
= m
xi + e
;
dt x i
dt
t
xk
Ak
L
V
= e
+ e vk
.
xi
xi
xi
pi =

Inlocuind aceste rezultate n (3.94), obtinem

 A
V
Ai
Ai
k
m
xi = e
+ evk
e

.
xi
t
xi
xk

139
Expresia din parantez
a, dup
a cum se poate usor constata, este un tensor
antisimetric de ordinul al doilea, notat cu Fik si denit pe spatiul euclidian tridimensional E3 . Daca Bs sunt componentele pseudovectorului
dual (asociat) tensorului antisimetric Fik , avem (vezi A.57):
Fik =

Ak
Ai

= ikm Bm ;
xi
xk

(i, k, m = 1, 2, 3).

De aici
Bs =

 A
1
1
Ai
Ak
k

= ( A)s .
= sik
sik Fik = sik
2
2
xi
xk
xi

Prin urmare, ecuatia de miscare devine


m
xi = e

V
Ai
+ e iks vk Bs ,

xi
t

(3.95)

sau, n ne, dac

a utiliz
am relatiile dintre camp si potentiale (3.63),
(3.64)
m
xi = e (E + v B)i ; mr = e (E + v B),
(3.96)
care este cunoscuta ecuatie de miscare a sarcinii punctiforme n c
ampul
E, B, membrul drept reprezent
and forta cu care campul exterior
actioneaza asupra particulei electrizate.
2. Deducerea analitic
a a ecuatiilor lui Maxwell. Studiul
fenomenelor electrodinamice scoate n evidenta, ntre altele, faptul c
a
sursele se prezinta sub form
a de densit
ati (densitate de sarcina, densitate
de curent). Pe de alt
a parte, formularea analitic
a a dinamicii sistemelor
continue (n particular c
ampul) presupune denirea (constructia) densitatii de lagrangean corespunz
atoare modelului studiat. Odat
a cunoscut
a densitatea de lagrangean, evolutia n timp si spatiu a sistemului
(modelului) se poate cunoaste prin rezolvarea sistemului de ecuatii cu
derivate partiale de ordinul al doilea (ecuatiile Euler-Lagrange)
 L
L

=0
xJ (s)
(s)
,J

(s = 1, h, J = 1, n),

(3.97)

140
(s)

unde L(xJ , (s) , ,J ) este densitatea de lagrangean, xJ - variabilele independente, (s) - variabilele dependente (parametrii variationali), iar
(s)
,J = (s) /xJ . Daca alegem x1 = x, x2 = y, x3 = z, x4 = t, sistemul
(3.97) se scrie
 L
L
 L

=0
xi (s)
t (s)
(s)
,t

(i = 1, 2, 3).

(3.98)

,i

Potrivit principiului superpozitiei, densitatea de lagrangean L se

atoare
compune din dou
a p
arti (termeni) : o parte Lo , corespunz
amp
campului liber, si o parte Lint ce exprima interactiunea dintre c
a interactiunile au loc ntr-un
si surse : L = Lo + Lint . Admitand c
mediu omogen si izotrop, se poate arata ca (vezi Vol.II)
Lo =

1 2
1 2

E
B ,
2
2

(3.99)

expresie data de Larmor ce constituie un invariant relativist.

Densitatea lagrangeanului de interactiune Lint se obtine din (3.96)
prin mp
artire la volumul n care este distribuit
a sarcina e
Lint =

e
(  V + v.A) =  V + v.A =  V + j.A.

(3.100)

Densitatea de lagrangean a campului n prezenta surselor este

asadar
L=

1
1

Em Em
Bm Bm  V + jm Am .
2
2

(3.101)

Variabilele (s) vor n cazul nostru Ai (i = 1, 2, 3) si  V , prin urmare

vom utiliza relatiile (3.63) si (3.64) dintre camp si potentiale
Em =  V,m Am,t ;

Bm = vmsj Aj,s .

(3.102)

Alegand, pentru nceput, (1,2,3) Ak , avem din (3.98):

 L
L
 L

= 0.
Ak
xi Ak,i
t Ak,t

(3.103)

141
Efectuand calculele, avem succesiv:
L
= jm ik = jk ;
Ak
L
L Bm
1
1
=
= Bm msj jk si = ikm Bm ;
Ak,i
Bm Ak,i

1
1
 L
= ikm Bm,i = ( B)k = ( H)k ;
xi Ak,i

L Em
L
=
=
Em (ik ) =
Ek = Dk ;
Ak,t
Em Ak,t
Dk
 L
=
.
t Ak,t
t
Inlocuind aceste rezultate n (3.103), g
asim
( H)k = jk +

Dk
,
t

adic
a ecuatia cu surse a lui Maxwell (3.39), n proiectie pe directia xk .
In ne, dac
a alegem (4) = V , din (3.98) rezult
a o singur
a ecuatie
scalara
 L
 L
L

.
(3.104)

V
xi  V,i
t  V,t
Efectuand calculele, obtinem :
L
= ;
V
L Em
L
=
=
Em (im ) =
Ei = Di ;
 V,i
Em  V,i
L
 L
= Di,i ;
= 0,
xi  V,i
 V,t
iar (3.104) conduce la
Di,i = .D = ,

142
adic
a cealalta ecuatie cu surse a lui Maxwell (3.24). Cu aceasta, aplicatia
este ncheiat
a.
Observatie. In exemplul de mai sus, utiliz
and drept variabile
dependente (functii de camp) potentialele electrodinamice deduse din
ecuatiile f
ar
a surse ale lui Maxwell si aplicand un formalism analitic
adecvat, am dedus cel
alalt grup de ecuatii (cele cu surse). Problema
se poate pune, ns
a, si n alt mod : cunosc
and un grup al ecuatiilor lui
Maxwell, e acestea cele cu surse, sa gasim relatiile (3.102), ce conduc
la cel de al doilea grup de ecuatii (ecuatiile f
ar
a surse). Folosind (3.99),
vom construi densitatea de lagrangean
L=

1

1 2
E
1 2

E
B  V (
.E ) + A. B

j , (3.105)
2
2

unde  V (r, t) si A(r, t) sunt multiplicatori lagrangeeni, functii de coordonate si timp. Aici rolul de parametri variationali l vor juca compoamp, iar ecuatiile cu surse
nentele Ei , Bi (i = 1, 2, 3) ale vectorilor de c
au fost utilizate ca leg
aturi pe care sunt obligati sa le satisfaca acesti
asim (3.102)1 , iar pentru (4,5,6) = Bk ,
vectori. Alegand (1,2,3) = Ek , g
and procedeul cunoscut, se
obtinem (3.102)2 . Din aceste relatii, utiliz
obtin imediat ecuatiile f
ar
a surse.
PROBLEME
1. S
a se scrie ecuatiile lui Maxwell, precum si relatiile dintre camp
si potentiale, n coordonate curbilinii ortogonale, particulariz
and apoi
pentru coordonate sferice si cilindrice.
2. S
a se deduca ecuatia diferential
a de miscare a unei sarcini punctiforme, de mas
a m si sarcina (n modul) e, ce se deplaseaza n c
ampul
electromagnetic E, B, prin formalismul hamiltonian.
3. S
a se arate ca, dac
a ntr-un mediu conductor omogen se poate
neglija curentul de deplasare n raport cu cel de conductie, atunci densitatea j a curentului de conductie satisface ecuatiile
.j = 0 ;

j =

j
,
t

143
unde este conductivitatea electric
a. S
a se arate ca vectorii de camp
E, D, H, B satisfac relatii analoage.
4. Un ux de particule este ejectat radial de pe suprafata unei
sfere acoperit
a cu substanta radioactiv
a ; rezult
a un curent radial, de
aceeasi amplitudine n toate directiile. Fie r raza sferei, Q(r) sarcina sa
interioar
a, j(r) densitatea curentului radial si E(r) intensitatea c
ampului
electric. Sa se exprime j(r) n functie de Q(r) si E(r). Utiliz
and ecuatiile
lui Maxwell, s
a se determine campul magnetic produs de curenti.
3.9. Ecuatiile c
ampului electromagnetic pentru
medii n miscare
Teoria dezvoltata p
an
a n prezent a avut la baz
a ipoteza ca mediul
n care au loc fenomenele electromagnetice este n repaus fata de observator. Altfel spus, determin
arile se efectueaza n sistemul de referinta

atasat mediului. In aceste conditii am dedus, ntre altele, sistemul

ecuatiilor lui Maxwell, prin generalizarea unor legi fundamentale ale
teoriei curentilor stationari si electromagnetismului.
Formularea sistemului de ecuatii ce descriu campul electromagnetic
pentru medii n miscare (fata de observator) nu poate tratat
a unitar

decat utiliz
and teoria relativit
atii. In acest paragraf vom da, totusi,
o teorie clasica, bazat
a pe formalismul mecanicii mediilor continue si
valabil
a doar n cazul vitezelor mici n raport cu viteza luminii n vid.
Aceasta teorie a fost dezvoltat
a de H.Hertz si, ndeosebi, de H.A.Lorentz.
Cunoasterea unui astfel de rationament are o deosebit
a importanta principial
a deoarece, asa cum vom vedea n Vol.II, teoria relativit
atii a
ap
arut si s-a dezvoltat n cadrul electrodinamicii corpurilor n miscare.
Ecuatiile f
ar
a surse
Mention
am, de la bun nceput, c
a miscarea mediului va afecta doar
ecuatiile (lui Maxwell) n care intervine operatorul de derivare n raport cu timpul. Intr-adev
ar, dac
a ntr-un anumit sistem de referinta
(de pild
a, cel al observatorului) c
ampul B este solenoidal, el va p
astra
aceasta proprietate n orice sistem de referinta ce are fata de primul
o miscare rectilinie si uniform
a (referential inertial). Cu alte cuvinte,

144
ecuatia .B = 0 si va p
astra forma, indiferent de reperul inertial con
siderat. In cele ce urmeaza vom presupune c
a mediul este n miscare
uniform
a cu viteza v, mic
a n comparatie cu viteza luminii n vid.
Fie C(t) este un contur nchis legat de corp, iar S(t) o suprafata ce
se sprijin
a pe contur. Ecuatia ce va contine variatia n timp a lui B se
obtine atunci din legea inductiei


d
dm
E. dl =
B.S =
.
(3.106)
dt S
dt
C
Intruc
at, de data aceasta, suprafata variaza n timp, este necesar a stabili regula de derivare n raport cu timpul a uxului c
ampului B din
(3.106). In acest scop vom face apel la mecanica mediilor continue.
a
Presupunem c
a la momentul initial t = to mediul continuu ocup
un domeniu spatial Do , de volum Vo , marginit de suprafata So . Aceste
a preelemente denesc conguratia mediului la momentul initial to . S
supunem, de asemenea, c
a la momentul t > to acelasi mediu (deci acelasi
num
ar de particule) ocup
a domeniul spatial D, de volum V , marginit de

suprafata S. In acest caz, daca ro este vectorul de pozitie al unei particule (molecule) Po din Do iar r vectorul de pozitie al aceleiasi particule,
care la momentul t se aa n D, putem scrie
r = r(ro , t) , sau xi = xi (xoj , t) (i, j = 1, 3).

(3.107)

Pentru ro xat si t variabil, aceste ecuatii denesc traiectoria particulei supus

a observatiei, iar pentru t xat si ro descriind domeniul Do ,
r descrie domeniul D. In aceasta ultim
a ipostaza, ecuatiile (3.107) denesc o aplicatie a spatiului euclidian n el nsusi, aplicatie ce depinde
de parametrul t.
Vom numi varietate material
a orice varietate (punct, curb
a,
suprafata, volum) format
a din particule ale mediului. De pild
a, ecuatia
a parametrica, se scrie
unei suprafete materiale So din Do , sub form
xoi = xoi (q1 , q2 )

(i = 1, 23),

(3.108)

iar ecuatia imaginii ei S din D va

xi = xi [ro (q1 , q2 ), t] = xi (q1 , q2 , t).

(3.109)

145
Intruc
at, prin ipotez
a, particulele si p
astreaza individualitatea
(unui punct din Do i corespunde un singur punct din D si reciproc), acest lucru din punct de vedere matematic este un exemplu
de corespondenta biunivoc
a si se exprima prin conditia
J = det

 x
i
o
xj

(x1 , x2 , x3 )
= 0,
(xo1 , xo2 , xo3 )

(3.110)

unde J este determinantul functional al transform

arii (3.107) (t xat).
Utiliz
and (3.110), putem demonstra ca imaginea unei variet
ati materiale este o varietate de acelasi ordin. De pild
a, n cazul unei suprafete
(caz ce ne intereseaza n cele ce urmeaza), avem
xi
xi xoj
=
q
xoj q

(i, j = 1, 3 ; = 1, 2),

deci, potrivit lui (3.110),

xo

rang

= rang

= 2.
q
q
Pe baza acestor elemente pregatitoare, sa consider
am derivata

d
a. dS,
(3.111)
dt S
unde S(t) este o suprafata material
a, iar a(r, t) un c
amp vectorial arbitrar. Pentru a efectua derivata (3.111), este necesar sa calcul
am derivata
elementului de suprafata dS. Utiliz
and reprezentarea parametrica, vom
r
r
dq1 si q
dq2 ,
scrie elementul de suprafata construit pe vectorii q
1
2
tangenti la curbele q1 = 1 , respectiv q2 = 2 , sub forma (vezi D.8)
dS =

r
r

dq1 dq2 ;
q1
q2

dSi = ijk

xj xk
dq1 dq2 .
q1 q2

(3.112)

Este usor de ar
atat ca determinantul unei matrice oarecare 3 3,
e aceasta A, se poate scrie
det A = ijk A1i A2j A3k ,

146
ceea ce nseamn
a ca este adevarat
a si relatia
lmn (det A) = ijk Ali Amj Ank .
Cum n cazul nostru det A = J, avem
J lmn = ijk

xi xj xk
.
xol xom xon

(3.113)

S
a scriem (3.112) sub forma
dSi = ijk

xj xk xom xon
dq1 dq2 .
xom xon q1 q2

Inmultind aceasta relatie cu

o
xi xl
o
xl xk

dSk = J

= ik , g
asim
xol
dSlo .
xk

(3.114)

Derivata din (3.111) implic

a efectuarea derivatei
acest sens, variatia elementara arbitrar
a dxol =

xo
l
xk

d
dt

xo
l
xk

. Fie, n

dxk . Avem :

d  xol
xol
dxk
dvk = 0 (vk =
dxk +
).
dt xk
xk
dt
k
am ntre ei indicii
Daca n ultima relatie nlocuim dvk = v
xi dxi , schimb
de nsumare si tinem seama ca dxk este arbitrar, obtinem:

xol vi
d  xol
.
=
dt xk
xi xk

(3.115)

Utiliz
and (3.115) si teorema lui Euler (2.11), sa efectu
am derivata
n raport cu timpul a elementului de suprafata (3.114). Avem :

xol
xol vk 
d
(dSi ) = J (.v)
J
dSlo =
dt
xi
xk xi

147
= (.v) dSi

vk
dSk .
xi

Derivata (3.111) se scrie atunci


 


vk
d
dai
dSi + ai (.v) dSi
ai dSi =
dSk =
dt S
dt
xi
S
 

da
=
+ a .v (a.)v . dS.
S dt
Ultimii doi termeni i vom nlocui din relatia vectorial
a (vezi A.44)
(a v) = a.v v.a + (v.)a (a.)v,
iar derivata substantial
a da/dt, potrivit teoriei mecanicii uidelor, o
vom scrie
a
da
=
+ (v.)a.
dt
t
Obtinem atunci, n sf
arsit,

 


d
a
Da
. dS =
+(av)+v .a . dS. (3.116)
a. dS =
dt S
S Dt
S t
Notatia
a
Da
=
+ (a v) + v .a
Dt
t
apartine lui Lorentz, motiv pentru care derivata ce o indic
a se mai
numeste derivat
a lorentzian
a.
Consideratiile de p
an
a acum sunt n totalitate valabile n teoria
campului. Fie a(r, t) B(r, t), ceea ce nseamn
a ca .a = .B = 0,
prin urmare

 


B
+ (B v) . dS,
(1.117)
B. dS =
dt S
t
S
Not
and cu E campul electric masurat de un observator legat de mediul
n miscare, vom scrie legea inductiei (3.106) sub forma
 


B

E dl =
+ (B v) . dS
(3.118)
t
C
S

148
sau, dac
a aplic
am teorema Stokes-Amp`ere (A.31) si aranj
am termenii
n mod convenabil,
(E v B) = E =

B
,
t

(3.119)

unde am notat E = E v B.
Asadar, pentru ca ecuatia lui Maxwell (3.119) s
a-si p
astreze forma,
este necesar ca n sistemul de referinta legat de corpul n miscare sa
avem, pe de o parte
E = E + v B ,

B = B,

(3.120)

iar pe de alt
a parte coordonatele spatiale si cea temporala sa satisfac
a transformarea Galilei-Newton specic
a mecanicii clasice : r =
r vt, t = t. In consecinta, n cadrul oferit de mecanica clasica, la
trecerea de la un sistem de referinta la altul c
ampul B nu se modic
a,
n timp ce E sufer
a transformarea (3.120)1 . Campul
E = v B,

(3.121)

ap
arut ca urmare a deplasarii mediului, poart
a numele de c
amp electric
efectiv.
Observatii
a) Cei trei termeni din (3.116) au urm
atoarea semnicatie : primul
termen exprim
a variatia uxului vectorului a datorit
a variatiei vectorului a n timp; al doilea - variatia uxului prin suprafata ce se sprijina pe
conturul n miscare, iar al treilea se datoreaza trecerii suprafetei printr-o
regiune neomogen
a a campului.
b) Insistam asupra ipotezei n care am dezvoltat teoria de mai sus :
viteza mediului este mult mai mica decat viteza c a luminii n vid. Asa
cum vom vedea n Vol.II, relatiile (3.120) sunt valabile doar n cazul
|v| << c.
Ecuatiile cu surse
Ne amintim (vezi 3.2) ca prin medierea ecuatiilor Maxwell-Lorentz
am dedus
E
1
;
o .E = < micro >
B = < jmicro > +
o
(3.122)
o
t

149
si am determinat
< jmicro > = j + M +

P
;
t

< micro > = .P,

(3.123)

stabilind urm
atoarele ecuatii cu surse pentru medii n repaus:

M = j + (
o E + P) ;
o
t

B

.(
o E + P) = .

(3.124)

Daca mediul este n miscare, ecuatia (3.124)2 r

amane neschimbat
a,
n timp ce deducerea unor termeni din ecuatia (3.124)1 trebuie reconsiderat
a. In primul r
and, al
aturi de curentul de conductie trebuie sa tinem
seama si de curentul de convectie
v < micro >= v ( .P).

(3.125)

In al doilea r
and, curentii produsi prin modicarea lui P ca urmare a
miscarii mediului vor dati de derivata lorentzian
a a lui P n raport cu
timpul, deci termenul P/t din (3.123) va trebui nlocuit cu
P
DP
=
+ (P v) + v .P.
Dt
t

(3.126)

Aceasta rezulta si din faptul c

a, n cazul mediului n miscare,
D
DP
(N e < l >) =
.
< jpol > = N e < l > =
Dt
Dt
In locul ecuatiei (3.124)1 va trebui s
a scriem asadar
H = j + v + (P v) +

D
,
t

(3.127)

unde vectorii H si D au semnicatia cunoscuta:

H=

B
M ;
o

D =
o E + P.

(3.128)

150
S
a scriem ecuatiile cu surse pentru dou
a cazuri particulare.
a) Mediul n miscare este un uid conductor nepolarizabil (P =
0, M = 0):

E
B
;
= j + v +
o
o
t

.(
o E) = .

(3.129)

Asa cum a aratat Calkin 1 , ecuatiile (3.129) pot scrise sub forma
simetrica, similara celor f
ar
a surse (desi sursele exista!)

P
P v = (
o E + P
P) ;
o
t

B

.(
o E + P
P) = 0

(3.130)

cu ajutorul c
ampului vectorial P , denumit pseudopolarizare si denit
prin
j=

P
P
+ (P
P v) + v .P
P ;
t

= P
P.

(3.131)

Acest formalism se justic

a prin aceea c
a denitiile (3.131) satisfac identic ecuatia de continuitate

+ div (j + v) = 0.
t

(3.132)

Intruc
at ecuatiile (3.130) sunt, formal, lipsite de surse, acestea pot
servi la denirea, dup
a metoda deja cunoscut
a, a campului electromagnetic E, B n functie de setul de antipotentiale generalizate M
M, conform relatiilor
E=

1
( M
MP
P) ,

o


M
M
B = o + P
P v+
.
t

(3.133)

Dup
a cum se observa, relatiile (3.133) generalizeaza denitia campului
electromagnetic cu ajutorul antipotentialelor (3.81). (Diferenta de semn
este ntrutotul nesemnicativ
a).
1

M.G.Calkin, An Action Principle for Magnetohydrodynamics,

Can.J.Phys., 41, 1963, p.2241.

151
Antipotentialele generalizate M
M, sunt utile n studiul uidelor
conductoare n miscare (magnetohidrodinamic
a), n particular n teoria
plasmei.
b) Mediul n miscare este un dielectric (M = 0) polarizat (P = 0)
f
ar
a surse (j = 0, = 0). In acest caz, ecuatiile cu surse devin

D
;
Pv =
o
t

B

.D = 0.

(3.134)

Compar
and (3.134)1 cu (3.124), rezulta ca un dielectric polarizat
se comporta, din punct de vedere macroscopic, ca un corp magnetizat,
av
and intensitatea de magnetizare
Md = P v.
In anul 1888 R
ontgen conrm
a experimental concluziile teoriei lui
Lorentz, dezvoltat
a de noi n acest paragraf, pun
and n evidenta
efectul magnetic ce nsoteste miscarea unui dielectric polarizat. Din
acest motiv, densitatea de curent corespunz
atoare acestei magnetizatii
(P v) se numeste curent R
ontgen. Cercetarile experimentale ale
lui R
ontgen sunt reluate n 1903 de Eichenwald si n 1904 de Wilson,
acesta din urma realiz
and polarizarea unui cilindru dielectric, rotit ntrun c
amp magnetic paralel cu axul cilindrului. Toate aceste arat
a, n
esenta, ca un dielectric polarizat n miscare produce un c
amp magnetic
ce nu se deosebeste calitativ de c
ampul magnetic al unui corp magnetizat
(magnet permanent).
Sintetiz
and cele discutate mai sus, sa scriem sistemul ecuatiilor
campului electromagnetic pentru medii n miscare lenta, sub forma dat
a
de Lorentz :
B
; .B = 0 ;
E=
t
D
H = j + v + (P v) +
; .D = ,
(3.135)
t
unde prin si j ntelegem densitatea sarcinilor libere, respectiv a
curentilor de conductie. Ecuatiile (3.135) trebuie completate cu ecuatiile
constitutive (relatiile de material) si ecuatiile de trecere. Aici este locul

152
sa mention
am ca legea lui Ohm sub forma diferentiala, raportat
a la
mediul n miscare, se va scrie (vezi 3.120)
j = E = (E + v B).

(3.136)

Observatie
In deducerea ecuatiilor (3.135), Lorentz a neglijat posibilitatea
ca miscarea corpului sa afecteze polarizarea magnetica a acestuia.
Cercetarile ulterioare si ndeosebi teoria relativit
atii au ar
atat stransa
interdependenta dintre cele dou
a tipuri de polarizare, exprim
and totodat
a forma corecta a relatiei dintre c
ampuri. Justicarea acestor
armatii va realizat
a n Vol.II.
Problem
a
Utiliz
and formalismul analitic, s
a se deduca ecuatiile (3.129) pentru
un uid conductor nepolarizabil.

153

CAPITOLUL IV
UNDE ELECTROMAGNETICE

4.1. Consideratii generale

Asa cum vom dovedi n cele ce urmeaza, campul electromagnetic se
propag
a n diverse medii materiale, inclusiv n spatiul liber, sub form
a

de unde. In acest scop, este util sa stabilim un criteriu de clasicare

a mediilor materiale n privinta fenomenului de propagare a undelor
electromagnetice.
Fie un mediu liniar, omogen si izotrop, caracterizat prin permitivitatea
, permeabilitatea si conductivitatea . Ecuatiile constitutive
vor atunci (pentru cazul unui mediu x n raport cu observatorul)
D =
E ,

B = H ,

j = E.

In acest caz, suma densitatilor curentilor de conductie si deplasare care

intervin n ecuatia lui Maxwell cu surse (3.39) se va scrie
jtot = jcond + jdepl = E +

S
a denim raportul
=

E
.
t

|jcond |
.
|jdepl |

In functie de valoarea acestui raport, distingem trei cazuri :

154
alnim n
a) >> 1 (|jcond | >> |jdepl |). O astfel de situatie o nt
cazul conductoarelor, unde vom neglija curentul de deplasare n raport
cu cel de conductie.
a mediile
b) << 1 (|jcond | << |jdepl |), proprietate ce caracterizeaz
dielectrice.
a ca nu poate neglijat
c)  1 (|jcond |  |jdepl |), ceea ce nseamn
unul dintre curenti n raport cu celalalt. Acesta este cazul semiconductoarelor.
S
a consider
am grupul ecuatiilor de evolutie ale lui Maxwell
E
1
= E +

;

E=

B
.
t

Admitand c
a nu avem sarcin
a spatial
a ( = 0) si av
and n vedere
ecuatiile de conditie .B = 0, .E = 0, prin aplicarea rotorului
obtinem ecuatiile
E

E
2E
=
,
2
t
t

B

B
2B
=
.
2
t
t

(4.1)

Utiliz
and conventia de mai sus, aceste ecuatii vor descrie propagarea
undelor electromagnetice n medii semiconductoare. Cazul dielectricilor
si cel al conductoarelor vor ap
area drept cazuri particulare ale semicon2
ductoarelor, studiul lor ind realizat prin neglijarea termenului
tE
2
(conductoare), respectiv a termenului E
(dielectrici).
t
Pentru ,
si date, tipul unui material (din punct de vedere al
propag
arii undelor) depinde, n mare masur
a, de frecventa radiatiei incidente. Pentru a justica aceast
a armatie, sa admitem ca intensitatea
campului electric variaza periodic dup
a legea E = Eo eit . In acest caz,
=

|jcond |

.
|jdepl |

Fie, de exemplu, cazul siliciului, pentru care se cunoaste /
 5.107

Hz. Dam mai jos valorile lui pentru trei frecvente diferite. (Nu se tine
seama de dispersie, prin urmare cifrele sunt doar orientative).
= 103 Hz = 5.104 (tip metal) ;

155
= 5.107 Hz = 1 (tip semiconductor) ;
= 1011 Hz = 5.104 (tip dielectric),
deci acelasi material poate considerat de tip conductor, semiconductor
sau dielectric, n functie de frecventa radiatiei incidente. In cele ce
urmeaza vom admite ca tipul mediului n discutie este dat exclusiv de
parametrii s
ai intrinseci (permitivitate, permeabilitate, conductivitate
etc.)
Din punct de vedere didactic, cel mai indicat este s
a ncepem studiul
propag
arii undelor electromagnetice cu mediile de tip dielectric. In acest
cadru vom deni unele notiuni valabile n general, pentru orice tip de
mediu, beneciind totodat
a de avantajul celui mai simplu caz posibil.
4.2. Propagarea undelor electromagnetice
prin medii de tip dielectric
S
a studiem limit
andu-ne la cadrul teoriei lui Maxwell propriet
atile campului electromagnetic n medii dielectrice innite, omogene si izotrope, nedisipative si nedispersive, lipsite de sarcini si curenti
de conductie. Ecuatiile lui Maxwell corespunz
atoare acestor conditii vor
:
E
; .H = 0 ;
H=

t
H
; .E = 0 .
(4.1 )
E =
t
Aplic
and rotorul ecuatiilor de evolutie si avand n vedere ecuatiile de
conditie, precum si formula (A.48), gasim urm
atoarele dou
a ecuatii cu
derivate partiale de ordinul al doilea, omogene
E

2E
=0;
t2

H

2H
= 0.
t2

(4.2)

Prin urmare, c
ampurile E si H satisfac ecuatia de propagare a undelor
de tip DAlembert
f

1 2f
=0;
u2 t2

f = f (r, t).

(4.3)

156
Compar
and (4.3) cu (4.2), gasim
1
u= ;

pentru vid uo =

1
.

o o

(4.4)

Daca nlocuim
o , o cu valorile cunoscute, g

asim
uo = c  3.108 m.s1 .
In concluzie, campul electromagnetic caracterizat prin vectorii E, H
se propaga n dielectrici sub form
a de unde. Viteza de faza a acestor
unde, n vid, este egal
a cu viteza luminii (n vid).
Daca fenomenul ondulatoriu se propag
a n directia axei Ox si admitem f = f (x, t), ecuatia lui DAlembert (4.3) se va scrie
1 2f
2f

= 0.
x2
u2 t2

(4.5)

Pentru a integra aceasta ecuatie, vom efectua substitutia

= x ut ;

= x + ut,

cu ajutorul c
areia din (4.5) rezult
a dup
a calcule simple
f
= 0,

iar prin integrare

f
= F() ;


f=

F() d + g2 (),

sau
f (x, t) = g1 () + g2 () = g1 (x ut) + g2 (x + ut),

(4.6)

a functii arbitrare de variabilele

n care g1 (x ut) si g2 (x + ut) sunt dou
a o und
a n directia si sensul pozitiv al axei Ox,
indicate. Solutia g1 ne d
a n directia si sensul negativ al axei Ox. Prima corespunde
iar g2 o und

157
unei unde progresive, iar cea de a doua unei unde regresive. Mai putem
scrie:


x
x
+ f2 t +
.
(4.6 )
f (x, t) = f1 t
u
u
In problemele de propagare a undelor se utilizeaz
a aproape exclusiv
unda progresiv
a, care se alege de forma

x
f  (x, t) = fo cos t
= fo cos(t kx),
u

(4.7)

a sau complexa), k = 2/ este

unde fo este amplitudinea undei (real
num
arul de und
a, este lungimea de und
a, iar argumentul t kx al
functiei trigonometrice se numeste faza undei.
Se observ
a ca expresia
f (x, t) = fo sin(t kx)

(4.8)

este de asemenea o solutie a ecuatiei undelor (4.5). Utilizand principiul

superpozitiei, o solutie a acestei ecuatii va si combinatia
f (x, t) = fo [cos(t kx) + i sin(t kx)] = fo ei(tkx) .

(4.9)

Daca unda se propag

a ntr-o directie oarecare, caracterizat
a prin
versorul s(, , ), unde , , sunt cosinusurile directoare ale normalei
la frontul de und
a, atunci vectorul de und
a va
k=k s=

2
s,

(4.10)

iar (4.9) se va scrie sub forma general

a
f (r, t) = fo ei(tk.r) .

(4.11)

Expresia (4.11) este ecuatia nit

a a undei monocromatice plane.
Se numeste monocromatic
a deoarece se presupune ca frecventa nu se
modic
a n decursul propag
arii, iar denumirea de plan
a vine de la faptul
ca n ecare moment suprafetele de egal
a faz
a au forma plan
a. Intr-a-

158
dev
ar, locul geometric al punctelor n care, la un moment dat (t =
const.), solutia f (r, t) are aceeasi valoare, se obtin din relatia
t k.r = t

2
(x + y + z) = const.,

(4.12)

care este ecuatia unui plan, numit planul de faz

a al undei.
In concluzie, solutiile (ecuatiile nite) ale ecuatiilor (cu derivate
partiale) de propagare (4.2) sunt de forma
E(r, t) = Eo ei(tk.r) ;

H(r, t) = Ho ei(tk.r)

(4.13)

si reprezinta unde electromagnetice plane monocromatice. Aici amplitudinile Eo si Ho pot reale sau complexe.
Unde sferice
Una dintre caracteristicile unei unde se refer
a la forma frontului de
und
a (a suprafetei de egala faz
a). Dup
a acest criteriu, undele pot :
plane, sferice, cilindrice etc. O sursa punctiform
a emite n general, ntr-un mediu omogen si izotrop, unde sferice. Desigur, frontul de und
a al
unei surse punctiforme va avea o anumit
a curbur
a n apropierea sursei
(de ex. 100 m) si o cu totul alta curbur
a (apropiat
a de zero) la distanta
mare (de ex. 1000 km) de aceasta. Cum undele sferice ocup
a un loc
important n studiul teoretic si practic al propagarii undelor n diverse
medii, ne propunem s
a determinam ecuatiile nite ale unei astfel de
unde.
Vom pleca, dup
a cum am procedat si n cazul precedent, de la
ecuatia de propagare de tip DAlembert (4.3) n care, de data aceasta,
laplaceanul tin
andu-se seama de simetria sferic
a prezentata de
problem
a va trebui exprimat n coordonate sferice. Admitand unda
monocromatica, vom alege solutia de forma
f (r, t) = fo (r) eit .
Inlocuind n ecuatia undelor (4.3), avem:
f = fo eit (r) ;

1 2f
2
=
fo (r) eit ,
u2 t2
u2

159
prin urmare
+
sau

2
= 0,
u2

d2 2 d
+ k 2 = 0,
+
dr 2
r dr

unde
k=

2
2
=
=
u

(4.14)

(4.15)

este num
arul de und
a.
Efectuand substitutia = /r, obtinem ecuatia
d2
+ k 2 = 0,
dr 2
cu solutia (pentru unda progresiv
a) = A eikr , deci
(r) =

A ikr
e
r

si
1
(4.16)
fo e(tkr) .
r
Se observ
a cu usurinta ca suprafetele de egal
a faz
a se vor exprima
prin r = const., ceea ce geometric reprezinta un sistem de sfere concentrice, cu centrul comun n sursa radiant
a punctiform
a.
Asadar, o und
a electromagnetica sferica, monocromatic
a, se va exprima prin relatiile
f (r, t) =

E(r, t) =

1
Xo e(tkr) ;
r

H(r, t) =

1
Yo e(tkr) .
r

(4.17)

Atragem atentia asupra faptului c

a, de data aceasta, amplitudinile Xo
si Yo nu se masoara n unit
ati ce camp (V/m).

160
Transversalitatea undelor electromagnetice
Consider
am o und
a electromagnetica plan
a, dat
a prin ecuatiile 

nite (4.13). Inlocuind n ecuatiile lui Maxwell (4.1 )2,4 , avem :

.E = Eo .ei(tk.r) = ik.Eo ei(tk.r) = ik.E = 0 ;
.H = Ho .ei(tk.r) = ik.Ho ei(tk.r) = ik.H = 0 ,

(4.18)

de unde rezult
a ca vectorii E si H sunt ortogonali la directia de propagare
a undei. Inlocuind (4.13) n celelalte ecuatii ale lui Maxwell (4.1),
obtinem
E = e

i(tk.r)

 i(tk.r) 
Eo = Ho
,
e
t

H = ei(tk.r) Ho =
Eo

 i(tk.r) 
.
e
t

Efectuand calculele si avand n vedere c

a

=
=u= ,
k
T


g
asim


E=

(H s) ;


H=

(s E).

(4.19)

Constat
am, ntre altele, c
a cele doua relatii (4.19) sunt echivalente.
Inmultind scalar (4.19)1 cu H, sau (4.19)2 cu E, obtinem
E.H = 0,

(4.20)

ceea ce exprima faptul c

a vectorii E si H sunt reciproc ortogonali.
Corobor
and rezultatele obtinute, ajungem la concluzia c
a vectorii
E, H, s formeaza un triedru ortogonal drept, prin urmare, n dielectrici
omogeni si izotropi, campul electromagnetic se propag
a sub form
a de
unde transversale.

161
Modulul vectorilor E si H se obtine din (4.19):



|H| ; |H| =
|E|,
|E| =

(4.19 )

cu alte cuvinte m
arimile vectorilor E si H sunt proportionale. Aceasta se
datoreaza faptului c
a cei doi vectori sunt n faz
a, adic
a oscileaza sincron.
Alegand planul x0y ca plan de oscilatie pentru vectorul E si planul
z0x ca plan de oscilatie pentru vectorul H, o und
a electromagnetica
plan
a progresiv
a se poate reprezenta grac asa cum este indicat n
Fig.4.1.

Elementele cu care am facut cunostinta p

an
a acum ne permit s
a
calculam unele m
arimi caracteristice campului electromagnetic n dielectrici. De pild
a, energia purtat
a de unda electromagnetic
a se va repartiza
n mod egal pe cele dou
a componente, electrica si magnetica, deoarece

E 2 = H 2 ,

deci

wem = 2we = 2wm ,

(4.21)

unde wem este densitatea de energie a c

ampului electromagnetic n vid.
Vectorul lui Poynting va



2
2
E =
H ,
(4.22)
= E H = EHs ; || = EH =

162
iar densitatea de impuls a campului electromagnetic se va exprima prin
pem =
(E H) =
;

|pem | =

E 2 =
H 2 =
wem .

(4.23)

In vid
o o = 1/c, deci

|pem | =

1
wem .
c

(4.23 )

Teoria electromagnetic
a a luminii
In anul 1865 Maxwell constat
a ca ntre undele electromagnetice
prezise de teoria sa si undele luminoase exist
a o analogie perfect
a.
Aceasta analogie se baza pe urm
atoarele elemente :
a) Ambele tipuri de unde sunt transversale;
b) Satisfac ecuatii de tip DAlembert omogene;
c) Au, n vid, aceeasi viteza de propagare.
Dup
a cum se stie, raportul dintre viteza luminii n vid si viteza de
faz
a a luminii ntr-un mediu transparent deneste indicele de refractie n
al acelui mediu. Potrivit teoriei lui Maxwell, trebuie s
a avem (vezi 4.4)
n=

c
=
r r ,
u

(4.24)

care constituie relatia lui Maxwell. Aleg

and medii transparente, cu r 
1, din (4.24) rezult
a

(4.25)
n =
r .
Aceasta relatie se verica experimental pentru gaze, cristale transparente (Boltzmann) si anumite lichide (toluen, benzen - Dimitrie Negreanu). Exist
a, ns
a, unele neconcordante considerabile ntre teoria lui
Maxwell si experiment. De pilda, n cazul apei avem:

nteor =
r = 81 = 9 ;
nexper = 1, 3.

163
Aceste abateri provin din aceea c
a teoria lui Maxwell nu tine seama de
fenomenul de dispersie, deci de variatia lui
r , r (si, implicit, a lui n) cu
frecventa radiatiei incidente. Explicatia modului n care permitivitatea
si permeabilitatea mediului variaza cu frecventa nu putea dat
a decat
tin
and seama de structura discontinua, electronica a substantei. O astfel
de teorie a fost dat
a de Lorentz.
Desi incomplet
a, teoria lui Maxwell are marele merit de a realizat, prin prevederea existentei undelor electromagnetice, o unicare a
fenomenelor electromagnetice si cele optice, considerate multa vreme ca
independente.
Problem
a
Fie dat potentialul vector A = Ao e(tk.r) si conditiile  V =
0, .A = 0, j = 0, = 0.
a) Utiliz
and relatiile dintre camp si potentiale, sa se dovedeasca
transversalitatea undelor electromagnetice ntr-un mediu omogen si
izotrop.
b) S
a se determine modulul si directia vectorului lui Poynting.
4.3. Polarizarea undelor electromagnetice
Consideratii generale
Fie u(r, t) vectorul prin care se deneste o und
a orientat
a. In coordonate carteziene ortogonale, acesta se scrie
u(r, t) = ux i + uy j + uz k = ux + uy + uz .
Daca alegem Ox ca directie de propagare a undei, din Fig.4.2 se vede
ca putem scrie
(4.26)
u(r, t) = u (r, t) + u (r, t),
unde u = uy + uz este perpendicular pe directia de propagare, iar
u = ux este paralel cu aceasta directie.
Directia denit
a de u se numeste directie de polarizare, iar planul
denit de u si directia de propagare a undei este planul de polarizare.

164
Planul ce contine u si este perpendicular pe directia de propagare (deci
pe planul de polarizare) se numeste plan de oscilatie.

Polarizarea unei unde transversale poate :

a o directie
1. Liniar
a, dac
a oscilatiile vectorului u au loc dup

a.
x
a. In acest caz extremitatea vectorului u descrie o dreapt
2. Plan
a, dac
a u descrie o curba n planul de oscilatie. Dupa
a poate :
felul curbei descrise de u , polarizarea plan
a) eliptic
a (dreapta sau stanga) ;
b) circular
a (dreapta sau stanga), ca un caz particular al polariz
arii
eliptice.
In anumite conditii, polarizarea eliptic
a poate trece n polarizare
liniar
a.
S
a scoatem n relief unele caracteristici ale polariz
arii eliptice. Fie
ey , ez versorii axelor Oy, respectiv Oz. Avem :
u (x, t) = ey uy (x, t) + ez uz (x, t) =
= ey uoy ei ei(tkx) + ez uoz ei ei(tkx) ,

(4.27)

unde uoy , uoz sunt amplitudini reale, iar si defazajele celor doua
componente. Not
and A = t kx, vom scrie partea real
a a componentelor dup
a Oy si Oz sub forma
Re uy = uoy cos(A + ) ;

Re uz = uoz cos(A + ).

165
Dezvolt
and functiile trigonometrice si notand = cosA, avem

Re uy
= cos 1 2 sin ;
uoy

Re uz
= cos 1 2 sin .
uoz

Din aceste relatii determin
am si 1 2 :
=


Re uy
uoy

sin

Re uz
uoz

sin

sin
Re uy
uoy

cos

Re uz
uoz

;
cos

,
sin
unde = . Ridic
and la p
atrat si adun
and, obtinem
=

 Re u 2  Re u 2
(Re uy )(Re uz )
y
z
+
2
cos = sin2 .
uoy
uoz
uoy uoz
Aceasta este ecuatia unei elipse, ale carei axe sunt rotite fata de axele
Oy, Oz cu un unghi si care este nscris
a ntr-un dreptunghi de laturi 2uoy , 2uoz . Excentricitatea, directia axelor elipsei si sensul n care
este parcursa elipsa depind de valoarea defazajului. Exist
a urm
atoarele
posibilit
ati:
o
1 . 0 < < . Elipsa este parcursa n sens invers acelor de ceasornic
(polarizare eliptica stanga sau helicitate pozitiv
a).
o
2 . < < 2. Elipsa este parcursa n sensul acelor de ceasornic
(polarizare eliptica dreapta sau helicitate negativ
a).

o
3 . = 2 ; uoy = uoz = uo . Elipsa devine un cerc, nscris ntr-un
p
atrat de latur
a 2uo (polarizare circulara stanga, respectiv dreapta).
4o . = (2n + 1) 2 . Axele elipsei (cercului) coincid cu axele de
coordonate.
a si polarizarea
5o . = n. Elipsa (cercul) degenereaza ntr-o dreapt
devine liniar
a. De exemplu, daca = 0 sau , avem dreptele Re uy =
uoy
uoz (Re uz ).

166

Daca pulsatiile celor doua componente uy , uz sunt diferite, vectorul

descrie niste curbe mai complicate, numite guri Lissajous.
Polarizarea undelor electromagnetice

Consider
am o und
a monocromatica plan
a de forma (4.13) care se
propag
a ntr-un mediu omogen si izotrop, n directia denit
a de vectorul
k = ks. Transversalitatea undei, exprimat
a sintetic prin relatia (vezi
4.19)

B =
s E,
sugereaza introducerea unui set de trei versori reciproc ortogonali
arora amplitudinile Eo , Bo se exprima prin
e1 , e2 , s, cu ajutorul c

(4.28 )
Eo = e1 Eo1 ; Bo = e2
Eo1
sau prin
Eo = e2 Eo2 ;

Bo = e1
Eo2 .

(4.28 )

Unda descris
a de (4.13) si (4.28) are vectorul E mereu n directia
a de (4.13) si (4.28) are vectorul E mereu n directia
e1 , iar cea descris
a liniar n directia e1 , iar cea de a doua n
e2 . Prima este polarizat
a unde se pot combina, pentru a exprima o und
a
directia e2 . Cele dou
plan
a ce se propaga n directia k = ks, sub cea mai generala forma :
E(r, t) = (e1 Eo1 + e2 Eo2 ) ei(tk.r) .

(4.29)

Amplitudinile Eo1 , Eo2 sunt, n general, complexe :

Eo1 = |Eo1 | ei ;

Eo2 = |Eo2 | ei .

a polarizat
a
Daca Eo1 , Eo2 au aceeasi faza, relatia (4.29) descrie o und
liniar, vectorul de polarizare facand cu e1 unghiul
= arctg

Eo2
Eo1


2
2
si av
and modulul Eo = Eo1
+ Eo2
(vezi Fig. 4.3). Daca E1 si E2
au faze diferite, unda (4.29) este polarizat
a eliptic. In particular, dac
a
|Eo1 | = |Eo2 | = Eo (real) si diferenta de faza este /2, din (4.29) avem
E(r, t) = (e1 ie2 ) Eo ei(tk.r) .

167
Daca orient
am versorii e1 si e2 n directia axelor Ox, respectiv Oy,
p
artile reale ale componentelor campului E vor
Ex (r, t) = Eo cos(t kz) ;

Ey (r, t) = Eo sin(t kz).

(4.30)

Intr-un punct x din spatiu, campul dat de (4.30) este astfel nc

at
vectorul E este constant n modul, iar extremitatea sa descrie un cerc cu
pulsatia n planul xOy. In cazul e1 +ie2 , un observator ce vede unda
venind spre el constat
a rotatia lui E n sensul contrar acelor de ceasornic
(polarizare circulara stanga sau helicitate pozitiv
a), iar n cazul e1
a
ie2 , rotatia lui E este n sensul acelor de ceasornic (polarizare circular
dreapta sau helicitate negativ
a).

S
a introducem vectorii unitari ortogonali
1
e = (e1 ie2 ),
2
cu propriet
atile
e .e = 1 ;

e .e = 0 ;

e .k = 0.

Reprezentarea (4.29) este atunci echivalent

a cu
E(r, t) = (Eo+ e+ + Eo e ) ei(tk.r) ,

(4.31)

168
a Eo+ si Eo au module
unde E+ si E sunt amplitudini complexe. Dac
diferite dar aceeasi faza, (4.31) reprezint
a o und
a polarizat
a eliptic cu
and E /E+ = r,
axele principale ale elipsei n directiile lui e1 si e2 . Not
raportul dintre semiaxa mare si cea mica ale elipsei va

(1 + r)

(1 r)

Daca ntre amplitudini exist

a o diferenta de faz
a, adic
a E /E+ =
a de vectorul E are axele rotite de un unghi
r e , atunci elipsa descris
/2 (Fig.4.4). Pentru r = 1, reg
asim cazul polariz
arii liniare.
4.4. Reexia si refractia undelor electromagnetice
plane la suprafata de separatie
dintre dou
a medii dielectrice
Consider
am dou
a medii dielectrice diferite, omogene si izotrope,
transparente, caracterizate prin permitivit
atile
1 si
2 (
1 =
2 ) si pera S (Fig. 4.5).
meabilitatile 1 = 2 , separate prin suprafata plan

Experimentul arata ca o und

a incident
a, reprezentat
a prin raza
SI, se reecta si se refracta partial n punctul I. Pentru a distinge

169
razele incidenta, reectat
a si refractata, le vom atribui c
ate un indice :
1 - pentru raza incident
a, 2 - pentru raza refractat
a si 3 - pentru cea
reectat
a.
Vom presupune cunoscut campul E1 , a carui amplitudine Eo1 are
a pe raza incicomponentele : B1 pe axa Oy si A1 , perpendicular
dent
a si situat
a n planul zOx. Aceeasi semnicatie o au amplitudinile
a, respectiv A3 , B3 pentru cea reectat
a.
A2 , B2 pentru unda refractat
Admitand c
a unda incident
a este plan
a si monocromatica, vom putea
scrie c
ampul E1 sub forma


i(tk1 .r)

E1 = Eo1 e

i t

= Eo1 e

s1 .r
u1

(4.32)

Fie
E1 = E1 (X1 , Y1 , Z1 ),
Eo1 = Eo1 (A1 cos , B1 , A1 sin ),

s1 = s1 (l1 , m1 , n1 ),

unde n paranteze am indicat componentele vectorilor dup

a axele de
coordonate. Observ
and c
a
l1 = sin ;

m1 = 0 ;

u 1 = u3 =

1
;

1 1

n1 = cos ;
u2 =

1
,

2 2

putem scrie

X1 = A1 cos ei[t

1 1 (x sin +z cos )]

Not
and cu 1 partea periodica a undei incidente si exprimand celelalte
dou
a componente ale campului E1 , avem n sumar

X1 = A1 cos 1 ;
(4.33)
E1
Y1 = B1 1 ;

Z1 = A1 sin 1 .
Fie B1 (1 , 1 , 1 ) vectorul inductie magnetic
a n unda incident
a.
Utiliz
and relatiile (4.19), avem

(4.34)
B1 = 1 H1 =
1 1 s1 E1 .

170
Componenta dup
a axa Ox a acestei relatii va
B1x = 1 =

1 1 (s1y E1z s1z E1y ) =

=
1 1 cos 1 .
Calcul
and si celelalte componente si grup
and termenii, avem

1 =
1 1 B1 cos 1 ;

1 =
1 1 A1 1 ;
B1

1 =
1 1 B1 sin 1 .
In mod similar gasim pentru unda reectat
a:

X3 = A3 cos 3 ;
3 =
1 1 B3 cos 3 ;

E3
B3
Y3 = B3 3 ;
3 =
1 1 A3 3 ;

Z3 = A3 sin 3 .
3 =
1 1 B3 sin 3 ,
iar pentru unda refractat
a

X2 = A2 cos 2 ;
2 =
2 2 B2 cos 2 ;

E2
B2
Y2 = B2 2 ;
2 =
2 2 A2 2 ;

Z2 = A2 sin 2 ,
2 =
2 2 B2 sin 2 .

(4.35)

(4.36)

(4.37)

Legile reexiei si refractiei undelor electromagnetice

S
a stabilim relatiile ce exista ntre unghiurile , , si indicate
n Fig.4.5. In acest scop vom utiliza conditiile la limit
a : pe suprafata
(plan
a) de separatie (z = 0), fazele undelor incident
a, refractat
a si reectat
a trebuie sa e egale
1 = 2 = 3 ,
adic
a, av
and n vedere c
a 1 = 2 ,

De aici deducem :

1 sin =

2 sin =
1 sin .

(4.38)

171
1o . sin = sin = sin( ) = sin , deci
= ,

(4.39)

adic
a egalitatea unghiurilor de incidenta si reexie.
2o . P rin def initie, n2 /n1 = n21 este indicele de refractie relativ
al mediului 2 fata de mediul 1. T
in
and seama de relatia lui Maxwell
(4.24), avem atunci
sin
=
sin

2
n2
=
= n21 ,

1
n1

(4.40)

cunoscuta sub numele de legea Snelius-Descartes.

S
a lu
am n
consideratie urmatoarele dou
a cazuri :
a sin > sin . Cum 0 , 2 , iar
a)
2 >
1 . De aici rezult
functia sinus este monoton crescatoare, conchidem ca la trecerea ntr-un
a se apropie de normala.
mediu mai refringent (n21 > 1) unda refractat
a la
b)
2 <
1 . Aceasta implica sin < sin , deci < , adic
trecerea ntr-un mediu mai putin refringent (n21 < 1) raza refractat
a se
ndep
arteaza de normal
a.
Exist
a o anumit
a valoare a unghiului de incidenta, notat
a l si

numit
a unghi limit
a de incident
a, pentru care = l = 2 . Din (4.40)
deducem atunci
sin l = n21 sin l = n21 < 1.
a avem sin > sin l , pentru ca raportul n21
Pentru > l , ar trebui s
sa r
aman
a constant. In realitate, sin ( > 2 ) scade odata cu cresterea
lui . Cum asa ceva nu este posibil, conchidem ca pentru > l nu
avem refractie, unda incident
a suferind fenomenul de reexie total
a.
Formulele lui Fresnel
Formulele (4.33) - (4.37) ne permit s
a gasim niste relatii ntre amplitudinile undelor refractat
a si reectat
a, pe de o parte, si amplitudinea
undei incidente, pe de alta. In acest scop, apel
am la conditiile la limit
a:
pe suprafata de separatie (z = 0), componentele normale si tangentiale
ale campurilor E si H vor satisface ecuatiile de trecere (3.40). Intruc
at

172
pe suprafata plan
a S nu avem surse (j|S = 0, |S = 0), aceste ecuatii
se vor scrie
D2n D1n = 0 ; B2n B1n = 0 ;
E2T E1T = 0 ;

H2T H1T = 0.

In cazul nostru, se observ

a ca at
at E cat si H au cate dou
a componente
tangentiale (dup
a directiile Ox si Oy) si una normal
a (dup
a directia
Oz), iar 1 = 2 , prin urmare

E

E1T + E3T = E2T ;

H

1 (E1n + E3n ) =
2 E2n ,

H1T + H3T = H2T ;

H1n + H3n = H2n .

Pe suprafata de separatie fazele ind egale (1 = 2 = 3 ), putem scrie

X 1 + X 3 = X 2 ; 1 + 3 = 2 ;
Y1 + Y3 = Y2 ;
1 + 3 = 2 ;

1 (Z1 + Z3 ) =
2 Z2 ,
1 + 3 = 2 ,

sau, dac
a utiliz
am (4.33) - (4.37),

A1 cos + A3 cos = A2 cos ;

B1 + B3 = B2 ;
E

1 (A1 sin + A3 sin ) =
2 A2 sin ,

B1
1 cos + B3
1 cos = B2
2 cos ;

A1
1 + A3
1 = A2
2 ;
H

B1
1 sin + B3
1 sin = B2
2 sin .

(4.41)

Din cele 6 ecuatii (4.41) doar 4 sunt independente c

aci, potrivit
relatiilor (4.38), (4.41)6 se reduce la (4.41)2 , iar (4.41)3 se reduce la
amane, asadar, sistemul de 4 ecuatii
(4.41)5 . R
(A1 A3 ) cos = A2 cos ;
B1 + B3 = B2 ;

(4.42)

173

1 (B1 B3 ) cos =
2 B2 cos ;

1 (A1 + A3 ) =
2 A2 ,

a
din care determin
am A2 , B2 , A3 , B3 n functie de A1 , B1 , admitand c
se cunosc unghiurile , si permitivit
atile
1 ,
2 :

2
1 cos
A2 = A1
;

1 cos +
2 cos

2
1 cos
B2 = B1
;

1 cos +
2 cos
(4.43)

2 cos
1 cos
;
A3 = A1

2 cos +
1 cos

1 cos
2 cos
B3 = B1
.

1 cos +
2 cos

Aceste relatii au fost deduse de Fresnel n 1823 si se numesc formulele

lui Fresnel.

Utiliz
and legea refractiei
1 sin =
2 sin , putem scrie fora
mulele (4.43) sub o form
a n care sa nu mai gureze
1 ,
2 . Dup
calcule simple, se obtine
A2 = A1

2 sin cos
;
sin( + ) cos( )

B2 = B1

2 sin cos
;
sin( + )

A3 = A1

tg ( )
;
tg ( + )

B3 = B1

(4.44)

sin( )
.
sin( + )

S
a lu
am n discutie urmatoarele cazuri:
a) Daca B1 = 0, = 0, rezult
a B3 = 0. In particular, cazul = 0
a, pentru
(incidenta normal
a) atrage dup
a sine = 0 si din (4.43)4 rezult

1 =
2 :

1
2
B3 = B1
= 0,

1 +
2

174
prin urmare componenta perpendicular
a pe planul de incidenta a undei
reectate nu dispare niciodat
a. Altfel spus, prin reexie o und
a electromagnetic
a nu se poate polariza niciodat
a perpendicular la planul de
incidenta. Avem, n general, o polarizare partial
a n planul de incident
a.
b) Pe m
asur
a ce creste (ncep
and de la zero), amplitudinea
a cum rezulta din (4.44)3 . Exist
a un anumit unghi de
A3 scade, dup

aci
incidenta = B , pentru care + = /2. In acest caz A3 = 0, c
tg /2 = , deci n unda reectat
a r
amane numai B3 = 0, care oscileaza
perpendicular pe planul de incidenta. Unda reectat
a este asadar polarizat
a liniar, total, n planul de incident
a. Unghiul B corespunzator
unei astfel de polariz
ari se numeste unghi de incident
a brewsterian
a.
c) Sa scriem raportul B3 /A3 . Din (4.44)3,4 deducem
B3
B1 cos( )
.
=
A3
A1 cos( + )
Aleg
and 0 < < < /2, avem

cos( )

>1

cos( + )

B

B

3

1

>

.

A3

A1

S
a admitem ca unda reectat
a se reecta nc
a o dat
a, amplitudinile


respective ind A3 si B3 . Rationamentul de mai sus ne conduce atunci
la concluzia

B

B

B

3

3

1


>

>

etc.

A3

A3

A1

a pe seama
Cresterea raportului |B3 /A3 | la ecare reexie nu poate pus
cresterii lui B3 , ci pe seama scaderii lui A3 . Asadar, prin reexii multiple
a, n planul de
A3 0. Avem si de data aceasta o polarizare liniar
incidenta, prin reexii multiple.
a
d) S
a ne ocup
am acum de unda refractata. Din (4.44)1,2 rezult
B1
B2
=
cos ( ).
A2
A1

175
Cum | cos ( )| < 1, deducem c
a |B2 /A2 | < |B1 /A1 |. Daca unda
refractata se refracta nc
a o dat
a, avem

B

B

B

2

2

1


<

<

etc.

A2

A2

A1

Deci prin refractii multiple raportul |B2 /A2 | 0. Cum A2 nu poate

sa tind
a la innit, rezult
a B2 0, deci unda refractat
a se polarizeaz
a
liniar, perpendicular pe planul de incident
a (vibratiile au loc numai n
planul de incidenta).
e) Sa calcul
am coecientul de reexie R si coecientul de transmisie

T . In acest scop vom deni vectorul lui Poynting complex

 = 1 (E H ),

(4.45)

unde prin am notat conjugata complex

a a marimii respective. Utiliz
and aceasta denitie, sa ar
at
am pentru nceput c
a densitatea uxului
mediu al energiei electromagnetice emise n unitatea de timp este partea
 adic
real
a a componentei normale a vectorului ,
a

1

< em > =
(4.46)
Re (E H ) .n ,
2
unde prin < > se ntelege media pe o perioad
a.
Fie, n acest scop, campurile |E| si |H| de forma
E = Re Eo ei ei(tkx) ;
sau
E = Eo cos( + ) ;

H = Re Ho ei ei(tkx) ,
H = Ho cos( +  ) ,

(4.47)

a efectu
am
unde Eo , Ho sunt amplitudini reale, iar = t kx. S
produsul
EH = Eo Ho cos( + ) cos( +  ).
Din formula trigonometric
a
cos cos =

1
[cos ( + ) + cos ( )]
2

176
deducem imediat = 2 + +  , =  , prin urmare
EH =

E o Ho
[cos (2 + +  ) + cos (  )].
2

Media pe o perioad
a a acestei expresii este
E o Ho 1
< EH >=
2
T

[cos (2 + +  ) + cos (  )] dt =

E o Ho
cos(  )
2

Pe de alt
a parte



Re (EH ) = Re Eo Ho ei( ) = Eo Ho cos (  ).
Din ultimele dou
a relatii rezult
a
< EH >=

1
Re (EH ),
2

ceea ce nseamn
a ca este adevarat
a si relatia
<EH > = <> =

1
Re (E H ).
2

(4.48)

Inmultind (4.48) scalar cu versorul n al normalei la suprafata S, rezult

a
tocmai (4.46).
Utiliz
and (4.19)2 , putem scrie

1
1

 = (E H ) =
E (s E ) =

2
2
1
=
2

1


(E.E )s =

deci
< em

1
>=
2

|Eo |2 s,

|Eo |2 s.n .

(4.49)

177
Dup
a aceste notiuni auxiliare, sa revenim la scopul enuntat mai
sus. Prin denitie, raportul dintre modulul uxului mediu al energiei
undei electromagnetice reectate si modulul uxului mediu al energiei
undei electromagnetice incidente se numeste coecient de reexie (sau,
impropriu, putere de reexie) R
R=

| < em >3 |
.
| < em >1 |

(4.50)

In mod analog se deneste coecientul de transmisie T prin relatia

T =

| < em >2 |
.
| < em >1 |

(4.51)

Folosind (4.49) si av
and n vedere c
a |n.s1 | = cos , |n.s2 | =
asim urm
atoarele expresii pentru cei doi
cos , |n.s3 | = cos , g
coecienti

2 cos |Eo2 |2
|Eo3 |2
;
T
=
.
(4.52)
R=

|Eo1 |2

1 cos |Eo1 |2
Principiul conserv
arii energiei ne cere sa avem
2 +
 3 ),
 1 = n.(
n.
sau

1 cos |Eo1 |2 =

1 cos |Eo3 |2 +

2 cos |Eo2 |2 .

(4.53)

Utiliz
and aceasta relatie, din (4.52) deducem R + T = 1, ceea ce ne
permite sa interpret
am probabilistic coecientii R si T : coecientul R
este probabilitatea ca unda incident
a sa e reectat
a , iar coecientul
T este probabilitatea ca unda incident
a sa e transmisa. Suma lor ind
egala cu 1, este cert ca se va realiza unul dintre cele dou
a evenimente.
Formulele lui Fresnel (4.43) ne permit s
a vericam relatia R+T = 1
n cazul incidentei normale ( = = 0). Avem :

2
1
n1
2
; A2 = A1
,
A3 = A1
= A1

2
1
n+1
n+1

178
de unde

(n 1)2
;
R=
(n + 1)2

T =

4n
;
(n + 1)2

R + T = 1.

In cazul reexiei totale ( = /2), din (4.53) rezult

a |Eo3 |2 = |Eo1 |2 ,
iar din (4.52) obtinem R = 1, T = 0, ceea ce este evident.
In rezumat, formulele lui Fresnel (4.43) prezint
a o deosebita
importanta prin aceea c
a:
- Dau o explicatie unitar
a fenomenelor legate de reexia si refractia
undelor electromagnetice;
- Indic
a modul n care se produce polarizarea prin reexie si
refractie a unei unde electromagnetice;
- Permit determinarea intensit
atii relative a radiatiei reectate si
refractate n functie de indicele de refractie.
PROBLEME
1. O und
a plan
a, incident
a sub unghiul si refractata sub unghiul
fata de normala la suprafata plan
a de separatie a dou
a medii este polarizat
a, vectorul electric n unda incident
a f
acand unghiul i cu planul
de incidenta. S
a se gaseasca unghiurile r si t formate de vectorul electric cu planul de incidenta n unda reectat
a, respectiv n cea refractat
a.
S
a se arate ca, dac
a i = 0 sau /2, nu are loc o modicare a acestui
unghi fata de situatia din unda incident
a.
2. Dou
a pl
aci dielectrice cu indicele de refractie n sunt separate
printr-un interspatiu umplut cu aer, de indice de refractie unu si grosime
d. S
a se determine raportul dintre amplitudinea undei transmise ntruna din pl
aci si cea a undei incidente pe interspatiu din cealalt
a plac
a.
4.5. Propagarea undelor electromagnetice n conductoare
masive. Efectul pelicular
S
a admitem ca planul xOy coincide cu suprafata plan
a a unui conductor metalic, ce ocup
a ntregul semispatiu z > 0 (conductor masiv)
(Fig.4.6) si e o und
a electromagnetica plan
a ce se propaga n directia
axei Oz (incidenta normal
a), vectorii de camp E si B ind alesi ca n

179
gur
a. Fenomenul ce se produce la impactul undei cu metalul va descris de ecuatiile lui Maxwell n care, potrivit consideratiilor din 4.1,
se neglijeaza curentul de deplasare n raport cu cel de conductie. Vom
presupune unda incident
a de forma
E(r, t) = E(r) eit ;
Avem :
B
= iB ;
t

B(r, t) = B(r) eit .

B
1 2B
=
.
t
i t2

(4.54)

(4.55)

Pe de alt
a parte, aplic
and rotorul ecuatiei lui Maxwell 1 B = j = E
si avand n vedere celelalte ecuatii ale lui Maxwell (vezi &4.1), potrivit
lui (4.55) g
asim:
2B
= 0,
(4.56)
B

t2
unde am notat

(4.57)

= i .

Asadar, formal, ecuatia de propagare a campului B este ecuatia de

tip DAlembert omogen
a (4.2), singura diferenta (esential
a!) ind c
a,

180
de data aceasta, permitivitatea este imaginar
a. Unei permitivit
ati imaginare (n general, complexe), potrivit relatiei (4.4), i va corespunde o
viteza de faz
a complexa
1
(4.58)
u
= ,


deci si un num
ar de und
a complex
= = k1 ik2 =
k
u


i

(4.59)

Separ
and p
artile reala si imaginara, g
asim k12 = k22 ; k22 = /2, prin
urmare, aleg
and semnul + pentru solutii,
= k(1 i) = 1 i ,
k

unde am notat k = k1 = k2 =

(4.60)


/2, iar

=

(4.61)

poart
a numele de ad
ancime de p
atrundere. Cu aceste notatii, av
and
n vedere c
a propagarea are loc n directia axei Oz, campul B(z) se va
obtine ca solutie a ecuatiei
d2 B(z) 2
+ k B(z) = 0
dz 2
si va de forma

B(z) = Bo ekz ,
n care am luat n consideratie doar unda progresiv
a. Corobor
and aceste
rezultate, obtinem campul B(z, t) din und
a sub forma

B(z, t) = Bo ei(tkz) = Bo e ei(t ) .

(4.62)

181
Intruc
at avem de-a face cu o und
a transversal
a, campul E(z, t) se
a
va exprima printr-o relatie de forma (4.19)1 , adic


1+i
Hs=u
Bs=
Bs=

E(z, t) =

z
z
1+i
Bo s e ei(t ) .

(4.63)

Potrivit conventiei de la nceputul paragrafului, c

ampul E este orientat dup
a axa Ox, iar c
ampul B dup
a axa Oy, prin urmare daca not
am
am ca E = (1 + i)B/, p
artile reale ale
E = Ex , B = By si observ
componentelor de camp E si B (a caror scriere este necesara n vederea
compararii celor dou
a campuri) vor :
Re E =

Bo z 
z
z 
e cos(t ) sin(t ) =



2Bo z
z
e cos t +
,

4

z
z
.
cos t
Re B = Bo e

(4.64)
(4.65)

Compar
and ultimele dou
a relatii, ajungem la concluzia c
a, n unda
ce se propaga prin conductor, c
ampurile E si B sunt defazate cu /4.
Cum j = E, ntre B si j exista acelasi defazaj. Relatiile (4.64) si (4.65)
ne mai arata ca ambele componente de camp sunt atenuate, efect exprimat de factorul exp (z/). Amplitudinea c
ampului (a densit
atii de
curent) descreste exponential plec
and de la z = 0 (suprafata conductorului), atenuarea ind cu at
at mai puternic
a cu cat este mai mic, deci cu
cat , , sunt mai mari. Pentru si dati, ad
ancimea de p
atrundere
a undei este cu at
at mai mic
a cu cat pulsatia undei este mai mare. In
consecinta, curentii de nalt
a frecvent
a sunt localizati la suprafata conductoarelor, ntr-un strat cu at
at mai subtire cu cat frecventa este mai
mare. Fenomenul este cunoscut sub numele de efect pelicular (skin eect
n limba englez
a).

182
Consideratiile teoretice de mai sus sunt conrmate de experiment.
Pentru exemplicare, vom da valorile a dou
a ad
ancimi de p
atrundere
corespunzatoare la dou
a frecvente diferite, n cazul cuprului :
pentru = 50Hz, = 6cm ;
pentru = 5.105 Hz, = 0, 06cm.
Observatie. In cazul conductoarelor, raportul dintre componentele magnetic
a si electrica ale energiei c
ampului electromagnetic este
 2
wm

2.
we

(4.66)

Cum metalele se caracterizeaza prin >> 1 (vezi 4.1) , rezult

a ca n
metale, spre deosebire de dielectrici, energia campului magnetic nu se
mparte n mod egal ntre cele doua componente, ci
wm >> we .

4.6. Propagarea undelor electromagnetice n

medii de tip semiconductor
Asa cum am ar
atat n &4.1, studiul propriet
atilor undelor electromagnetice n semiconductoare se realizeaz
a cu ajutorul ecuatiilor (4.1).
Admitand c
a n mediu se propag
a o und
a monocromatica de pulsatie
si repetand rationamentul din paragraful precedent, g
asim dup
a calcule
simple
2B
2E
=
0
;
B

= 0,
(4.67)
E

t2
t2
n care am denit permitivitatea complex
a
prin relatia

=
i

(4.68)

Asadar, din punctul de vedere al propag

arii undelor monocromatice, semiconductorul este echivalent cu un dielectric de permitivitate

183
complexa
(spre deosebire de modelul dielectricilor, unde permitivitatea
este real
a si de modelul conductoarelor, a c
aror permitivitate este pur
imaginara).
Existent
a unei permitivit
ati complexe implic
a o viteza de faza comar de und
a complex
plex
au
= 1/
, deci si un num

= =
=
k
u

 


i
= k1 ik2 .

(4.69)

Pentru a exprima partile reala si imaginara ale num

arului de und
a

complex k n functie de
, , , , ridic

am la p
atrat (4.69), dup
a care
identic
am p
artile reala si imaginara din cei doi membri. Rezult
a:
k12 k22 =
2 ;

k1 k2 =

1
.
2

Rezolvand acest sistem, g

asim
k12




2 
2
=
1+ 2 2 +1 ;
2

k22




2 
2
=
1 + 2 2 1 , (4.70)
2

prin urmare k va avea forma

k = k1 ik2 =

k12 + k22 ei ;

tg =

k2
.
k1

(4.71)

S
a exploat
am acum analogia dintre ecuatiile (4.67) si cele ce descriu
propagarea undelor plane, monocromatice n medii dielectrice (vezi 4.2).
Astfel, solutiile acestor ecuatii vor

{E, B} = {Eo , Bo } ei(tks.r) = {Eo , Bo } ek2 s.r ei(tk1 .r) . (4.72)

De asemenea, n virtutea lui (4 18) si (4.19), avem

s.E = 0 ;

s.H = 0 ;

H=

k
sE=
s E.

(4.73)

184
Inlocuind (4.71) n ultima relatie, obtinem:

k12 + k22
s Eo ek2 s.r ei ei(tk1 .r) .
H=

(4.74)

Consideratiile de mai sus ne arat

a ca n mediile de tip semiconductor avem unde plane, transversale, atenuate, ntre c
ampurile E si H
existand o diferenta de faz
a . Atenuarea (amortizarea) undei se datoreaza absorbtiei acesteia de catre mediu, fenomenul ind exprimat prin
a a num
arului
exp (k2 s.r), deci prin factorul ce contine partea imaginar
de und
a complex. Daca = 0, din (4.70) deducem k2 = 0 si absorbtia
nu are loc, iar cele dou
a campuri sunt n faz
a (dielectrici).
Observatii
a) Prezenta unei permitivit
ati complexe
implic
a existenta unui
indice de refractie complex :
n
=

c
c
=
k = n1 i n2 .
u

(4.75)

In general, indicele de refractie variaza cu lungimea de und

a, prin urmare mediile semiconductoare sunt nu numai absorbante, ci si dispersive. Fenomenului dispersiei i vom consacra un paragraf separat.
b) Dac
a << 1 (cazul dielectricilor), prin dezvoltarea n serie a
radicalului din (4.70) avem

1+

2
1 2

1
+
,
2
2
2 2
2

(4.76)

prin urmare
k12



1 2
1+
;
4 2
2

k22

1 2
,

4

(4.77)

deci atenuarea undei este independent

a de pulsatia . Daca 0,
obtinem

(4.78)
k2 = 0 , k1 = k =
,

185
rezultat cunoscut.

La metale ( >> 1), deoarece 1 +
k12 = k22 =

2
2 2

 ,

avem din (4.70) :

1
,
2

(4.80)

caz nt
alnit la studiul propag
arii undelor prin conductoare.
Rezulta ca mediile de tip dielectric si conductor pot tratate, n
privinta propag
arii undelor electromagnetice, drept cazuri limit
a ale
mediilor de tip semiconductor, corespunz
atoare valorilor << 1, respectiv >> 1.
4.7. Propagarea undelor electromagnetice n
medii anizotrope
Dup
a cum se stie, mediile anizotrope (cristalele) au propriet
ati
diferite dup
a directii diferite. La aceste corpuri permitivitatea si permeabilitatea sunt marimi tensoriale, iar ecuatiile constitutive se scriu
Di =
ik Ek ;

Bi = ik Hk

(i, k = 1, 2, 3).

(4.81)

In cele ce urmeaza ne vom limita la cristalele cu propriet

ati de
dielectric, transparente pentru undele electromagnetice, av
and r  1.
Deoarece
E.E = Ei Di = Ek Dk ,
avem
Ei (
ik Ek ) = Ek (
ki Ei ),
prin urmare tensorul permitivit
atii electrice este simetric

ik =
ki .
In mod analog se deduce proprietatea
ik = ki .

186
Elipsoidul lui Fresnel
Vom presupune c
a marimile ce caracterizeaza cristalul din punct de
vedere magnetic au valori apropiate de cele ale vidului. O consecinta
imediat
a a acestei ipoteze este We >> Wm . Densitatea componentei
electrice a energiei electromagnetice va atunci
2we =
ik Ei Ek =
11 E12 +
22 E22 +
33 E32 +
+2
12 E1 E2 + 2
23 E2 E3 + 2
31 E3 E1 =




=

ii Ei2 + 2

ik Ei Ek (i, k = 1, 23),
i

i>k

sau, dac
a mp
artim cu 2we si notam Xi = Ei / 2we

ii Xi2 + 2

ik Xi Xk = 1 .

(4.82)

i>k

a
Aceasta este o cuadrica, anume un elipsoid, c
aci toti
ik > 0. Dup
cum se stie, putem face o rotatie convenabil
a a axelor de coordonate


at noile axe Xi sa coincid
a cu axele principale ale
(Xi Xi ), astfel nc
elipsoidului. In acest caz, tensorul permitivit
atii devine diagonal, iar
ecuatia (4.82) se reduce la forma canonica

ii Xi 2 = 1.

Daca not
am

ii =
i ;

i =

1
,
ai

(4.83)

mai putem scrie

X
2
i

i

2
ai

X2
Y 2
Z2
=
2 +
2 +
2 = 1,
a
b
c

(4.84)

unde am mai notat a1 = a , a2 = b , a3 = c . Componentele

atii, redus la forma diagonal
a,

i (i = 1, 2, 3) ale tensorului permitivit

187
sunt permitivit
atile mediului dup
a axele principale ale elipsoidului si
se numesc permitivit
ati principale, iar elipsoidul de ecuatie (4.84) se
numeste elipsoidul lui Fresnel.
Renuntand la indicele prim, vom scrie (4.84) sub forma

x X 2 +
y Y 2 +
z Z 2 = 1,
sau, dac
a tinem seama ca n2i = (
r )i =
i /
o (i = 1, 2, 3),

o (n2x X 2 + n2y Y 2 + n2z Z 2 ) = 1.

(4.85)

Intruc
at dup
a directia axelor principale ale elipsoidului lui Fresnel avem
Dx =
x Ex ;

Dy =
y Ey ;

Dz =
z Ez ,

(4.86)

conchidem ca, n cazul n care directia campului E coincide cu directia

uneia dintre axele principale ale elipsoidului lui Fresnel, c
ampul D are
aceeasi directie. Pentru orice alt
a directie, campurile E si D nu coincid.
Legea lui Fresnel a vitezelor undelor electromagnetice
Ne propunem s
a stabilim o leg
atur
a ntre viteza de propagare a
undei electromagnetice ntr-un mediu anizotrop si directia de propagare a undei. In acest sens vom admite c
a ntr-un cristal caracterizat
a o und
a electromagnetica plan
a
prin j = 0, = 0, r  1 se propag
monocromatica de forma
E = Eo ei(tk.r) ;

D = Do ei(tk.r) ;

H = Ho ei(tk.r) .

(4.87)

Daca directia de propagare este denit

a prin versorul s(, , ),
faza undei va



x + y + z
k xk
t k.r = t
= t
,
u
u
unde am notat = 1 , = 2 , = 3 .

188
Pentru solutionarea problemei propuse, vom utiliza ecuatiile lui
Maxwell sub forma convenabil
a
H=

D
;
t

E =

H
;
t

.H = 0 ;

.D = 0. (4.88)

Admitand c
a tensorul permitivit
atii
ik este diagonal, vom scrie relatiile
(4.86), comprimat, n una singur
a
ar
a sumare) ;
Di =
i Ei (f

(i = 1, 2, 3) .

Daca l, m, n sunt cosinusurile directoare ale campului D, mai avem

Di = li D ;

(l1 = l, l2 = m, l3 = n ; i = 1, 2, 3).

a atunci
Din (4.88)4 rezult
D.s = k lk = 0

(k = 1, 2, 3).

(4.89)

Pe de alt
a parte, din (4.88)1,2 avem
2D

= E + (.E).
t2

(4.90)

Componenta dup
a xi a acestei ecuatii vectoriale este

1
 1 Dk
2 Di
=

D
+
,
i
t2

i
xi
k xk

unde se nsumeaza numai dup

a k (dup
a i nu se nsumeaza !). Mai putem
scrie
2D
li
 lk Dk
,
li 2 = D +
t

i
xi
k xk
sau, dac
a avem n vedere (4.87)2 si efectuam simplicarile indicate,
li =

li
i k

lk .

i u2

k u2

189
Not
and

1
= vi2 ;

i

u2k lk k = A2 ,

avem nc
a
li =

u2

(4.91)

i
A2 .
vi2

Inmultind aceasta relatie cu i , apoi nsum

and dup
a i si tin
and seama
de (4.89), obtinem
3


2i
= 0.
u2 vi2
i=1

Daca mai not

am v1 = a, v2 = b, v3 = c, avem n ne
2
2
2
+
+
= 0,
u2 a 2
u2 b 2
u2 c2

(4.92)

relatie denumit
a legea vitezelor a lui Fresnel sau formula lui Fresnel.
Pentru a determina semnicatia marimilor a2 , b2 , c2 , vom admite
pe r
and ca unda electromagnetic
a se propag
a n lungul axelor
Ox, Oy, Oz. Pentru cazul propag
arii n directia Ox, avem : =
1, = = 0, iar din (4.92) rezult
a
(u2 b2 ) (u2 c2 ) = 0,
a u21x = b2 , u22x = c2 .
ceea ce nseamn
a e u2 = b2 , e u2 = c2 , adic
In mod asem
an
ator g
asim : u21y = a2 , u22y = c2 si u21z = a2 , u22z = b2 .
2 2 2
Conchidem c
a a , b , c au semnicatia unor viteze ale undei electromagnetice n directia axelor principale ale elipsoidului lui Fresnel, motiv
pentru care se numesc viteze principale.
Formula lui Fresnel este o ecuatie algebric
a bip
atrat
a n u cu
2
2
coecienti reali, deci admite dou
a r
ad
acini u1 si u2 . Asadar, pentru
o directie dat
a s a undei electromagnetice incidente, n cristal vor exista doua valori absolute distincte pentru viteza, deci dou
a unde cu
a evidentiem
viteze diferite u1 si u2 . In cele ce urmeaza ne propunem s
semnicatia vitezelor undelor electromagnetice dup
a diferite directii,
admitand a > b > c.

190
a) Presupunem c
a directia de propagare a undei este situat
a n
planul y0z ( = 0). Din legea vitezelor (4.92) rezult
a atunci
 2

2

+ 2
= 0,
(u2 a2 )
2
2
u b
u c2
cu solutiile
2
2
+
= 0.
u21 a2 = 0 ;
u22 b2
u22 c2

Utiliz
and relatia 2 + 2 = 1 ( = 0), din ultima relatie deducem
u22 = 2 c2 + 2 b2 .

(4.93)

Deci unda electromagnetic

a, n cristal, sufer
a fenomenul de
birefringent
a, descompun
andu-se n dou
a unde (raze) : 
raza ordinar
a,
2
2
2
a, cu viteza |u2 | = c + b2 .
cu viteza |u1 | = a si raza extraordinar
In planul considerat (y0z) prima reprezint
a un cerc, iar a doua o elips
a.
Intersectiile elipsei cu axele de coordonate se g
asesc punand n (4.93)
= 0 (u2y = c), respectiv = 0 (u2z = b) (vezi Fig.4.7a). Se
observ
a ca pentru orice directie ce pleaca din 0, u1 = u2 .

b) Dac
a directia de propagare este n planul xOz ( = 0), din (4.92)
deducem
 2
2
2
2
= 0,
+ 2
(u b )
u2 a 2
u c2

191
cu solutiile
u21

=b ;

u22

2 2

2 2

= c + a

u2x = c ;
u2z = a .

Exist
a dou
a directii n planul xOz pentru care u1 = u2 (vezi
Fig.4.7b). Aceste directii denesc axele optice ale cristalului. Un cristal
are maximum dou
a axe optice. Cristalul cu o singur
a ax
a optic
a se
numeste uniax, iar cel cu dou
a - biax.

c) Pentru cazul n care directia de propagare este n planul xOy,

ecuatia (4.92) conduce la
(u2 c2 )

2
2
+
= 0,
u2 a 2
u2 b 2

cu solutiile
u21

=c ;

u22

2 2

2 2

= b + a

u2x = b ;
u2y = a ,

reprezentate geometric n Fig 4.7c. Se observ

a ca n planul xOy nu
exista axe optice.
Cele trei reprezentari geometrice din Fig.4.7 pot reunite n una
singur
a, asa cum este aratat n Fig.4.8, obtin
andu-se astfel reprezentarea

192
geometrica spatial
a a vitezelor razelor ordinar
a si extraordinar
a dup
a
diferite directii.
S
a determin
am cosinusurile directoare , , ale axei optice a
cristalului n functie de vitezele principale a, b, c. In acest scop vom
scrie legea vitezelor a lui Fresnel sub forma
u4 [2 (b2 + c2 ) + 2 (a2 + c2 ) + 2 (a2 + b2 )]u2 +
+2 b2 c2 + 2 a2 c2 + 2 a2 b2 = 0 .
Pentru ca aceasta ecuatie sa aib
a r
ad
acini confundate u21 = u22 , situatie
corespunzatoare existentei unei axe optice, trebuie sa avem :
[2 (b2 + c2 ) + 2 (a2 + c2 ) + 2 (a2 + b2 )]2
4 (2 + 2 + 2 ) (2 b2 c2 + 2 a2 c2 + 2 a2 b2 ) = 0,
unde n ultimul termen am nmultit cu 2 + 2 + 2 = 1. Aranj
and n
mod convenabil termenii, mai putem scrie
[2 (b2 c2 )]2 + [ 2 (c2 a2 )]2 + [ 2 (a2 b2 )]2
2 [2 (b2 c2 )][ 2 (c2 a2 )] 2 [ 2 (c2 a2 )][ 2 (a2 b2 )]
2 [ 2 (a2 b2 )][2 (b2 c2 )] = 0,
sau

A2 + B 2 + C 2 2AB 2BC 2CA = 0

n care am notat
A = 2 (b2 c2 ) ;

B = 2 (c2 a2 ) ;

C = 2 (a2 b2 ).

(4.94)

Ultima ecuatie se mai scrie

(A + B C)2 4AB = 0.

(4.95)

Mentin
and ipoteza a > b > c (vezi Fig.4.7 si Fig.4.8), deducem A >
0, B < 0, C > 0, deci 4AB > 0. Din (4.95) rezulta atunci
A+BC =0 ;

AB = 0.

(4.96)

193
a B si C au semne
Daca A = 0, din (4.96)1 avem B = C. Cum ns
diferite, singura posibilitate este B = C = 0. Dar A = B = C = 0
nseamn
a a = b = c, ceea ce corespunde unui mediu izotrop. Pentru ca
mediul sa e anizotrop, trebuie asadar sa avem A = 0, ceea ce presupune
a A = C, adic
a sistemul
B = 0, iar din (4.96)1 rezult
2 (c2 a2 ) = 0 ;

2 (b2 c2 ) = 2 (a2 b2 ) .

(4.97)

Posibilitatea c = a ar presupune a = b = c (caci, prin ipotez

a,
a > b > c), ceea ce ar corespunde unui mediu izotrop. Excluz
and
aceasta posibilitate, r
amane = 0. Utiliz
and relatiile 2 + 2 = 1 si
a atunci
(4.97)2 , rezult


a2 b2
b2 c2
=
;

.
(4.98)
a2 c2
a2 c2
Asadar, axa optic
a principal
a se gaseste n planul x0z (lucru deja
cunoscut) si are parametrii directori deniti prin (4.98). Din a > b > c
rezult
a ca acesti parametri sunt reali.
atori razei ordinare si E2 , D2
Fie E1 , D1 vectorii de camp corespunz
vectorii de camp corespunzatori razei extraordinare. Utiliz
and (4.87) si
(4.88), obtinem
D=

1
Hs ;
u

H=

1
s E,
u

din care, prin eliminarea lui H, deducem

D=

1
[E (s.E)s].
u2

(4.99)

S
a transcriem aceasta relatie pentru cele doua raze
u21 D1 = E1 (s.E1 )s ;

u22 D2 = E2 (s.E2 )s,

apoi s
a nmultim scalar relatiile obtinute cu D2 , respectiv cu D1 si sa
le scadem. Rezulta
(u21 u22 )D1 .D2 = E1 D2 E2 D1 = 0,

194
caci
E1 D2 = E1i D2i =
i E1i E2i ;

E2 D1 = E2i D1i =
i E2i E1i .

a vectorii D1 si D2 sunt reAsadar, dac

a u1 = u2 , avem D1 D2 , adic
ciproc ortogonali si oscileaza n plane perpendiculare. Planul ce contine
axa optic
a si raza incidenta se numeste plan principal al cristalului sau
sectiune principal
a. In concluzie, raza incidenta se descompune n cristal
n dou
a raze polarizate n plane perpendiculare : raza ordinar
a, polarizat
a n planul sectiunii principale si cea extraordinara, polarizat
a
perpendicular pe acest plan.
Problem
a
S
a se gaseasca densit
atile de energie electric
a si magnetica n cazul
unei unde plane ce se propag
a n directia s, ntr-un mediu dielectric
anizotrop.
4.8. Dispersia undelor electromagnetice
Consideratii preliminare
Fie F (x) o functie denit
a pe intervalul < x < +. Prin
denitie, transformata Fourier a functiei f (x) este
 +
1
f (x) eikx dx.
(4.100)
F (k) =
2
Functia F (k) se numeste distributia spectral
a a lui f (x) sau, pe scurt,
spectrul lui f (x).
Operatia invers
a, prin care obtinem functia f (x) plecand de la
transformata Fourier, se numeste transformata Fourier invers
a
 +
1
F (k) eikx dk.
(4.101)
f (x) =
2
Inlocuind formal F (k) n (4.101) cu expresia (4.100), n care schimb
am

variabila de integrare din x n x , avem
 +
 1  +




f (x )
eik(xx ) dk dx .
(4.102)
f (x) =
2

195
Compar
and (4.102) cu relatia ce exprima proprietatea de ltraj a
distributiei delta a lui Dirac (vezi E.6)


f (x) =

f (x ) (x x ) dx ,

(4.103)

deducem reprezentarea Fourier a distributiei delta

1
(x x ) =
2


eik(xx ) dk.

(4.104)

Fie, acum, f (x, t) solutia ecuatiei de propagare, n directia axei Ox,

a unei unde plane monocromatice (vezi 4.5). Reprezentarea lui f (x, t)
prin integral
a Fourier se va scrie
1
f (x, t) =
2

F (k, t) eikx dk,

(4.105)

unde am presupus c
a variabila t r
amane nemodicat
a. Ecuatia undei
1 2f
2f

=0
x2
u2 t2
cere sa avem
1


1 2 F (k, t)  ikx
dk = 0.
k 2 F (k, t) + 2
e
u
t2

Daca transformata Fourier a unei functii este nula, nseamn

a ca ns
asi
functia este nula, deci
2 F (k, t)
+ u2 k 2 F (k, t) = 0.
2
t

(4.106)

Solutia general
a a acestei ecuatii este de forma
F (k, t) = A(k) eikut + B(k) eikut ,

(4.107)

196
iar f (x, t) devine
1
f (x, t) =
2



ik(xut)
ik(x+ut)
+ B(k) ee
A(k) e
dk.

Primul termen corespunde unei unde progresive, iar cel de al doilea

unei unde regresive. Limit
andu-ne la primul termen procedeu deja
adoptat si utilizat n acest capitol avem asadar solutia
 +
1
A(k) eik(xut) dk,
(4.108)
f (x, t) =
2
n care u este viteza de faza a undei, iar k num
arul de und
a, deci
ku =

2
u = 2 = .

Solutia (4.108) se poate interpreta ca rezultand prin suprapunerea unui

num
ar innit de unde, toate deplas
andu-se n directia Ox si avand un
spectru continuu de frecvente, de amplitudini A(k) dependente de variabila k.
S
a admitem ca la momentul t = 0, se d
a f (x, 0) = g(x) :
1
f (x, 0) = g(x) =
2

A(k) eikx dk.

Spectrul A(k) se obtine prin transformata Fourier invers

a
1
A(k) =
2

g(x ) eikx dx ,

iar (4.108) devine



f (x, t) =

 1  +



g(x )
eik(xx ut) dk dx =
2


g(x ) (x x ut) dx = g(x ut),

197
adic
a primul termen, corespunz
ator unei unde progresive, din solutia
general
a (4.6). Atragem atentia ca n dezvoltarea rationamentului de
p
an
a acum nu am tinut seama de dispersia mediului.
In trei dimensiuni, trecerea de la spatiul vectorilor de pozitie r la
cel al vectorilor de und
a k se realizeaza prin transformarea
 +
1
A(k) ei(k.rt) dk,
(4.109)
f (r, t) =
3
2
(2)
unde dk = dkx dzy dkz .
Relatia (4.109) ramane valabil
a si pentru functiile de camp vectoriale, de pild
a campul E(r, t) va reprezentat prin transformata Fourier
 +
1
E(r, t) =
Eo (k) ei(k.rt) dk.
(4.110)
3
(2) 2
Observatie. Transformatele Fourier (1.100) si (1.101) sunt una inversa celeilalte, prin urmare alegerea semnului exponentialei n (4.100),
deci si n (4.110), este arbitrar
a. Aceasta rezult
a si din faptul c
a
Re exp[i(k.r t)] este o functie par
a.
Vitez
a de faz
a si vitez
a de grup
Fenomenele analizate n prezentul capitol au avut ca suport ipoteza
propag
arii perturbatiilor electromagnetice prin unde plane, monocromatice n medii liniare si omogene, prin aceasta ntelegand c
a functia
de und
a (solutia ecuatiei undelor) este proportional
a cu factorul
exp [i(k.r t)], k si ind independenti de r si t, admitand totodat
a ca dou
a unde pot exista simultan, independent una de alta.
In realitate, pulsatia este n general o functie de vectorul
de und
a k : = (k). Aceasta relatie exprima ecuatia de dispersie
ce caracterizeaza mediul n care are loc propagarea undelor. In mediile
izotrope toate directiile sunt echivalente si depinde numai de k = |k| :
= (k). De pilda, pulsatia unei unde luminoase ntr-un dielectric liniar

este = ku = kc/n = kc/
.

S
a scriem faza k.r t sub forma


k. r st ,
k

198
unde s este versorul lui k. Se observ
a ca faza este constant
a de-a lungul
traiectoriilor

r st = ro = const.
k
sau
r = uf t + ro ,
unde m
arimea
uf =

s
k

(4.111)

se numeste vitez
a de faz
a
Modelul undelor plane monocromatice, utilizat pan
a n prezent
de noi ca instrument de lucru, corespunde ns
a numai aproximativ realit
atii. Intr-adev
ar, o astfel de und
a nu este limitat
a n spatiu sau/si
temporal, iar elementele sale caracteristice (pulsatia, amplitudinea,
lungimea de und
a) sunt considerate permanent constante. Dar, pentru a transmite (si receptiona) un semnal, acesta trebuie s
a e limitat,
iar amplitudinea semnalului trebuie s
a e variabil
a. O surs
a de unde
electromagnetice emite, de fapt, grupuri sau pachete de unde, rezultate
prin suprapunerea unor unde de pulsatii foarte apropiate.

Pentru a ntelege ce este un pachet de unde, sa consider

am cazul
simplu al propag
arii unei perturbatii n directia Ox. Daca perturbatia

199
este caracterizata prin functia (x), descompunerea spectral
a a acesteia
va (vezi 4.101) :
1
(x) =
2


A(k) eikx dk.

S
a admitem ca perturbatia este localizata n jurul unei pozitii xo si
este construit
a dintr-o serie de numere de und
a ce au valorile distribuite
n jurul unei valori ko (Fig.4.9 a, b). Fie x si k dimensiunile pachetului de unde n spatiul coordonatelor, respectiv n cel al numerelor
a, de la un
de und
a. In acest caz, o und
a eikx va suferi o modicare de faz
i(k+k)x
va
capat la cel
alalt al pachetului, de m
arime kx, iar o und
ae
suferi o schimbare de faz
a (k +k)x. La capetele din stanga si dreapta
ale pachetului (x)  0, datorit
a rezultatului aproximativ nul al suprapunerii componentelor cu diferite numere de und
a. Asadar, pentru cele
dou
a pozitii n faz
a, avem
(k + k)x kx = kx  2.
In trei dimensiuni, trecerea de la spatiul r la spatiul k se realizeaza
printr-o transformare de tipul (4.109), adica
(r, t) =

1
(2)

3
2

A(k) ei[k.r(k)t] dk,

(4.112)

unde se presupune c
a (k) este o functie reala (nu avem absorbtie).
Dezvolt
and n serie (k) n jurul unei valori centrale ko a lui k, avem
(k) = (ko ) + (k ko )i

+ .... (i = 1, 2, 3) .
ki

(4.113)

Vom presupune c
a A(k) are un maxim sucient de pronuntat n
apropierea valorii ko , pentru a putea retine numai primii doi termeni
din dezvoltarea (4.113). Notand
(ko ) = o ;


ki

k=ko

= (ug )i ,

(4.114)

200
mai putem scrie
(k) = o + ug .(k ko ).

(4.115)

and (4.115), avem

Pun
and k.r = ko .r + (k ko ).r n (4.112) si utiliz
i(ko .ro t)

(r, t) = e

1
3

(2) 2

A(k) ei(kko ).(rug t) dk.

(4.116)

Aceasta este o unda numit

a modulat
a, care n centrul pachetului
a ce
are valoarea exp[i(ko .r o t)] nmultita cu o amplitudine-anvelop
depinde de spatiu si timp numai n combinatia r ug t :
(r, t) = (r ug t) ei(ko .ro t) .

Forma oscilatiilor si forma acestora ntr-un grup de unde sunt indicate n Fig.4.10. Anvelopa grupului este constant
a de-a lungul traiectoriilor r ug t = ro = const., sau
r = ro + ug t,
deci se deplaseaza cu viteza de grup
(ug )i =

.
ki

(4.117)

201
In mediile izotrope ug = (d/dk)s, iar n vid
1

= ck = c(ki ki ) 2 ;

deci uf = ug = c.

Se poate stabili o relatie ntre viteza de faza si cea de grup a unei

unde. Avem :

uf

=
(uf k) = uf + k
=
k
k
k

1
1 uf 
uf
= uf +
= uf
,

numit
a legea de dispersie a lui Rayleigh.
ug =

(4.118)

Aplicatie. S
a consider
am un grup de unde luminoase ce se propag
a
n directia axei Ox. Vom presupune c
a numerele de und
a ale undelor
ce prin suprapunere dau nastere pachetului sunt cuprinse n intervalul
k
ndeplineste conditia |k| << ko .
ko k
2 k ko + 2 , unde k
De asemenea, admitem ca amplitudinile undelor componente sunt egale
ntre ele, pentru orice k cuprins n intervalul considerat. Cum n unda
luminoas
a efectul campului E este net preponderent fata de cel al
campului B, unda ce caracterizeaza pachetul va de forma (4.116),
adic
a
i(ko xo t)

E(x, t) = e

Eo

ko + k
2

ko k
2

ei(kko )(xug t) dk,

and substitutia k ko = , mai avem

unde Eo = E(ko ). Utiliz
Eo i(ko xo t)
e
E(x, t) =
2

+k/2

ei(xug t) d.

k/2

Integrala se calculeaza cu usurinta, iar rezultatul este



k
sin
(x

u
t)
g
2
2Eo
ei(ko xo t) .
E(x, t) =
x ug t
2

(4.119)

202


Expresia obtinut
a contine doi factori. Primul, 2 Eo ei((ko xo t) ,
reprezinta o und
a ce se propaga cu frecventa purt
atoare medie o si
este omogen
a n spatiu. Amplitudinea undei rezultante variaz
a de la un
punct la altul datorit
a celui de al doilea factor


sin (x ug t) k
2
x ug t


k 
g (x ug t)
g().
2

(4.120)

Acest factor are un maxim pronuntat pentru x = ug t (lim0 sin = 1),

maxim ce nu este x n spatiu, ci se deplaseaza cu viteza ug (Fig.4.11),
deci cu viteza de grup.

Latimea maximului principal, n unit

ati , este egala cu , deci
extinderea spatial
a a acestui maxim, la un moment dat, va dat
a de
k
relatia = 2 . x  , de unde
k . x  2.

(4.121)

Daca se iau n consideratie si maximele secundare, avem

k . x 2.

(4.121 )

203
Aceasta relatie ne furnizeaza informatii privind localizarea spatial
a a
unui semnal electromagnetic. Fie, de pilda, x = d (l
argimea transversala a semnalului), k = 2ky si D distanta fata de sursa (Fig.4.12).
Avem atunci
d
d
ky = k
=
,
2D
D
iar din (4.121) rezulta 2ky d 2, deci

d D .
Se observ
a ca l
argimea transversal
a a semnalului este cu atat mai mic
a,
cu cat lungimea de und
a a undei emise este mai mic
a. Din acest motiv, pentru transmiterea dirijat
a a semnalelor undelor electromagnetice
(cazul radarului) se utilizeaz
a microunde ( 103 102 m).
Inegalitatea (4.121) poate transcrisa pentru perechea de variabile
si t, pe baza unui rationament similar celui de mai sus : durata
t a unui semnal, receptionat ntr-un punct x din spatiu (x = const.),
a tinem seama
se va determina prin relatia =
2 . t  , sau, dac
si de maximele secundare,
. t 2 .

(4.122)

Relatia (4.122) conditioneaza l

argimea n frecventa a semnalului de intervalul de timp t necesar detectiei sale. De pild
a, n cazul
semnalelor radio, dac
a lu
am pentru t limita de audibilitate a urea  4.104 Hz. Av
and n vedere
chii omului (t  5.105 s), rezult
a ca n transmisiile radio frecventa o a undei
ca o >> , rezult
purt
atoare trebuie sa e mult mai mare dec
at cea a semnalelor sonore
transmise.
In concluzie, cu cat un grup de unde este mai concentrat n spatiu,
cu at
at este mai larg intervalul k, deci va contine o plaj
a mai larg
a de
unde monocromatice diferite. De asemenea, cu cat grupul de unde este
mai concentrat n durat
a, cu atat este mai dispersat n frecventa.
Teoria clasic
a a dispersiei undelor electromagnetice
Asa cum am aratat cu alt prilej, exist
a unele fenomene ntre
care cel de dispersie a undelor electromagnetice pentru explicarea

204
carora teoria lui Maxwell se dovedeste nesatisf
acatoare. O teorie corecta
a fenomenului de dispersie nu putea elaborat
a decat tin
and seama
de structura discontinu
a a substantei. Acest lucru a fost realizat de
H.A.Lorentz, pe baza modelului clasic al oscilatorului elementar.
S
a consider
am un mediu neutru din punct de vedere electric, liniar,
omogen si izotrop, n care se propag
a o und
a electromagnetica plan
a. Fie
N num
arul de atomi din unitatea de volum, ecare atom ind presupus
a format dintr-un electron cu sarcina e si masa m, legat cvasielastic
de nucleul pozitiv. Asupra ec
arui electron vor actiona trei categorii de
forte :
a) Forta cvasielastica mo2 r, unde o este pulsatia proprie a oscilatorului ;
b) Forta de fr
anare m r , echivalent
a cu una de frecare, datorat
a
campului electromagnetic propriu ;
c) Forta electromagnetica FL = e(E + v B). Modelul ales ind,
ns
a, nerelativist (v << c), componenta magnetica a fortei electromagnetice poate neglijata n raport cu cea electrica. Intr-adev
ar, admitand
ca permitivitatea si permeabilitatea mediului sunt apropiate de cele ale
vidului (

o , o ) (cazul gazelor), avem :
|v B| = vo H sin =

v H
sin << |E|.
c2

Ecuatia diferential
a de miscare a electronului va atunci
mr = mo2 r m r eE,
sau

e
E.
m
Pentru a integra aceasta ecuatie, vom cauta solutia de forma
r + r + o2 r =

r = ro eit .

(4.123)

(4.124)

T
in
and seama de faptul c
a unda este plan
a, adic
a E si B sunt de forma
E = Eo ei(k.rt) ;

B = Bo ei(k.rt) ,

205
g
asim dup
a calcule simple
ro =

1
e
Eo eik.r ,
2
m o2 + i

deci
r=

1
e
E.
2
m o2 + i

(4.125)

De aici deducem viteza electronului v = r = ir, prin urmare

putem scrie expresia densitatii curentului de conductie

N e2
E.
j = N e v = i N e r = i
2
m o2 + i

(4.126)



E
Inlocuind aceast
a expresie n ecuatia lui Maxwell B = o j+
o t ,
obtinem
B = i
o o

N e2
1
E.
1+
m
o 2 o2 + i

(4.127)

Modelul de mediu ales de noi ind de tip semiconductor, permitivitatea

complexa se va exprima prin (4.68), cu observatia ca n cazul de fata,
datorit
a alegerii semnului fazei vectorilor de camp, vom avea
=
+ i .
(O astfel de alegere este neesential
a!) Cum j = E, avem din (4.126)
=i
si atunci

N e2
2
m o2 + i

1
N e2
.

=
1 +
m
o2 2 i

(4.128)

(4.129)

Pe de alt
a parte, din denitia indicelui de refractie al undei ce se
propag
a n mediul nostru rezult
a
n
=


12

N e2
1
c
= c
1 +
,
u

m
o o2 2 i

(4.130)

206
relatie numit
a ecuatia de dispersie pentru modelul studiat.
Observ
and c
a indicele de refractie este complex, sa alegem n
=
n1 + in2 . Avem atunci
n
2 = n21 n22 + 2in1 n2 = 1 +

o2 2 + i
N e2
,
m
o (o2 2 )2 + 2 2

sau, dac
a identic
am p
artile reala si imaginara
n21 n22 = 1 +
2n1 n2 =

o2 2
N e2
;
m
o (o2 2 )2 + 2 2

N e2
.
2
2
m
o (o )2 + 2 2

(4.131)

Ecuatiile (4.131) au fost obtinute pentru N oscilatori cu frecventa

proprie o . In cazul a N tipuri de oscilatori, formulele de mai sus se vor
scrie
N
e2
Ni (i2 2 )
2
2
;
n1 n2 = 1 +
m
o i=1 (i2 2 )2 + 2 2
N
Ni
e2

,
2n1 n2 =
2
m
o i=1 (i 2 )2 + 2 2

(4.132)

n care i este pulsatia proprie a oscilatorilor de tipul i, din care Ni se

a
a n unitatea de volum.
Av
and n vedere relatia dintre n si k, un indice de refractie complex
va implica un num
ar de und
a complex : k = k1 + ik2 . Din acest motiv,
discutia ce urmeaza este valabil
a at
at pentru n, cat si pentru k. Daca
admitem c
a propagarea are loc n directia axei Ox si observ
am ca vectorul de camp E este proportional cu exp (ikx), distingem urm
atoarele
trei cazuri:
arul de und
a este pur imaginar, iar unda se
1) k1 = 0 ; num
atenueaza rapid, f
ar
a a se propaga n mediu (und
a evanescent
a).
a f
ar
a atenuare.
2) k2 = 0 ; unda se propag
a cu o amplitudine ce descreste
3) k1 , k2 = 0 ; unda se propag
exponential cu x, atenuarea ind cu at
at mai puternic
a cu cat k2 este
mai mare.

207
De aici rezult
a, ca o prima concluzie, faptul c
a partea imaginar
a

k2 a lui k descrie absorbtia undei electromagnetice n mediu, absorbtie

datorat
a energiei disipate prin efectul fr
an
arii electronului n c
ampul
electromagnetic propriu. Unda se amortizeaza n sensul pozitiv sau
negativ al axei Ox, dup
a cum k2 > 0 sau k2 < 0.
Ca o aplicatie imediata, sa admitem ca mediul nostru este o plasm
a
neutr
a (metal, ionosfera) cu N electroni n unitatea de volum. Neglij
and
fortele cvasielastica (o = 0) si de frecare ( = 0), relatia (4.130) se
reduce la
p2
N e2 1
2
= 1 2 < 1,
(4.133)
n =1
m
o 2

unde expresia p2 = N e2 /m
o se numeste pulsatia plasmei. Relatia

(4.133) este util
a, de pild
a, la studiul reexiei si refractiei fasciculelor
de raze X la suprafata unui metal (plasm
a neutr
a). Astfel, daca si
sunt unghiul de incidenta, respectiv de refractie, avem :
p2
sin2
2
=
1

.
=
n
2
sin2
Daca pulsatia a radiatiei X este inferioara pulsatiei p a plasmei,
indicele de refractie n devine pur imaginar, prin urmare fasciculul de
raze X sufera fenomenul de reexie total
a.
Revenind la ecuatia de dispersie (4.130), s-o aplic
am n cazul gazelor

si al vaporilor. Intruc
at aici densitatea N a atomilor polarizati este mica,
putem dezvolta n serie cel de al doilea membru. Avem :
1
N e2
n
= n1 + in2  1 +
,
2
2m
o o 2 i

(3.134)

de unde rezult
a
n1 1 = f1 () =

n2 = f2 () =

N e2
o2 2
;
2m
o (o2 2 )2 + 2 2

N e2

.
2
2
2m
o (o )2 + 2 2

(4.135)

208
Reprezentarea graca a functiilor f1 () si f2 () (vezi Fig.4.13) ne permite sa tragem urmatoarele concluzii :
Pentru = o (pulsatie de rezonanta), functia f1 () se anuleaza,
a un maxim pronuntat. Din cele precedente stim
iar f2 () prezint
ca partea imaginar
a a indicelui de refractie complex (sau, echivalent,
a num
arului de und
a complex) descrie absorbtia n mediu, ceea ce
nseamn
a ca n regiunea vecin
a cu o mediul este opac pentru unda
incident
a.

Functia f1 () admite un maxim pentru = max = o 12 si

un minim pentru = min = o + 12 , valori ce se gasesc usor egaland
cu zero derivata lui f1 () n raport cu . Prin urmare, n domeniul
a a indicelui de
de frecvente < o 12 ; > o + 12 , partea real
refractie (de fapt n1 1) creste cu cresterea lui , fenomen cunoscut
sub numele de dispersie normal
a. In domeniul o 12 < < o + 12 ,
deci n vecin
atatea frecventei de rezonanta, indicele de refractie scade
cu cresterea frecventei. O astfel de dispersie se numeste anomal
a.
Conchidem, asadar, ca substantele au - n general vorbind - un
domeniu limitat de transparenta pentru undele electromagnetice, domeniu a c
arui l
argime depinde de frecventa undelor incidente. O asemenea
concluzie difera de cea dedusa din teoria lui Maxwell, care consider
a
mediile dielectrice (de pild
a) ca ind transparente pentru undele electromagnetice, indiferent de frecventa acestora. Desi teoria lui Lorentz

209
are la baz
a un model simplist de oscilator atomic, motiv pentru care
se dovedeste a n concordanta cu experimentul doar n unele cazuri
(vapori si gaze ideale), concluzia de mai sus r
amane, n esenta, valabil
a.
Observatie
Legea de dispersie a lui Rayleigh (4.118) se mai poate scrie sub
forma
1
c
1
.
ug =  = n dn =
dn
dk
n + d
c + c d
d

Pentru pulsatii corespunzatoare dispersiei normale, derivata dn/d

este pozitiva si, admitand c
a n > 1, putem scrie
ug < uf < c .
In vecin
atatea pulsatiei de rezonanta o , derivata dn/d este negativ
a (vezi Fig.4.13), ceea ce ar duce la concluzia ug > c. O astfel de
concluzie nu poate corect
a, pentru simplul motiv c
a n regiunea de
absorbtie indicele de refractie este pur imaginar, ceea ce nseamn
a ca

denitia ug = /k - n aceasta regiune - si pierde sensul. In general,

deci, avem ug c.
Cat priveste ns
a viteza de faza uf , aceasta poate lua valori superioare lui c. Ca exemplu, s
a transcriem relatia de dispersie (4.133)
pentru undele electromagnetice ntr-o plasm
a neutr
a (ionosfer
a) :
2 = p2 + 2 n2 = p2 + c2 k 2 .
Avem :
k

= c2 < c ;
ug =
k

uf = =
k


c2 +

p2
> c,
k2

caci ck < . Din cele de mai sus rezult

a, de asemenea : ug uf = c2 .
Am obtinut, ntre altele, un rezultat notabil : viteza de faz
a a unei
unde electromagnetice poate dep
asi viteza luminii n vid. Subliniem c
a
aceasta concluzie nu este n contradictie cu teoria relativit
atii, dup
a cum
se va vedea n Vol. II .

210
Relatii de dispersie
O formulare mai riguroas
a a teoriei dispersiei a fost dat
a n deceniul
al treilea al secolului trecut de H.A.Kramers si R.Kronig si se bazeaza
pe teoria functiilor de o variabil
a complexa.
Vom pleca de la formula lui Cauchy

f (x) dx
1
,
(4.136)
f (zo ) =
2i C x zo
a alegem drept contur de
unde zo este un punct interior curbei C. S
integrare semicercul de raza innit
a din planul complex superior, nchis
a |f (z)|
prin ns
asi axa real
a, ce nconjoar
a punctul zo (Fig.4.14). Dac
tinde la zero destul de repede la distante mari de origine, integrala pe
semicerc tinde la zero si (4.136) devine
 +
f (x) dx
1
.
(4.137)
f (zo ) =
2i x zo
Fie zo = xo + i
(
> 0), unde xo este un pol situat pe axa reala.
In acest caz, (4.137) se mai scrie
 +
1
f (x) dx
f (xo ) =
lim
.
(4.138)
2i 0 x (xo + i
)

at xo + i
sa
Ocolind polul xo cu un semicerc de raza , astfel nc
r
aman
a n interiorul conturului, putem exprima functia f (xo ) n felul

211
urm
ator
1
lim
f (xo ) =
2i 0


+
xo +


f (x) dx
1
lim
=
x xo
2i 0

1
f (x) dx 
+
lim
x xo
2i 0

xo +

xo

xo

f (x) dx
+
x xo

f (x) dx
.
x xo

(4.139)

Prin denitie, limita expresiei continut

a n paranteza p
atrat
a din (4.139)
se noteaza
 +
  xo f (x) dx  + f (x) dx 
f (x) dx
+
(4.140)
=P
lim
0
x xo

xo + x xo
x xo
si se numeste valoarea principal
a a integralei n punctul x = xo . In
ceea ce priveste ultima integral
a din (4 139), aceasta se calculeaza usor
efectu
and schimbarea de variabil
a x xo = ei . Avem :


xo +

lim

= lim

xo

f (x) dx
=
x xo

f (xo + ei )
i ei d = i f (xo ),
ei

prin urmare
1
P
f (xo ) =
i

f (x) dx
.
x xo

(4.141)

a complexa
Daca scriem functiile f (x) si f (xo ) sub form
f (x) = A(x) + iB(x) ;

f (xo ) = A(xo ) + iB(xo ),

din (4.141) rezulta

1
A(xo ) = P

B(x) dx
;
x xo

numite relatiile lui Hilbert.

1
P
B(xo ) =

A(x) dx
,
x xo
(4.142)

212
Pentru a aplica aceste relatii n cazul dispersiei, s
a alegem ca variabil
a x pulsatia , iar ca functie f (x)
f () = f1 () + if2 () = A() + iB(),

(4.143)

unde f1 () si f2 () sunt denite de (4.135). Deducem atunci

1
f1 (o ) = P

sau

f2 () d
;
o

1
P
f2 (o ) =

f1 () d
,
o

 +
1
n2 () d
;
P
n1 (o ) 1 =

 +
[n1 () 1] d
1
P
n2 (o ) =
,

(4.144)

formule care se numesc relatiile de dispersie sau relatiile Kramers - Kronig. Aceste relatii au importanta si n alte domenii ale zicii (vezi lista
de referinte bibliograce).
Din relatiile Kramers - Kronig rezult
a ca, pentru a avea loc dispersia radiatiilor electromagnetice, aceasta trebuie sa e nsotita (ntro masur
a mai mare sau mai mica) de absorbtie. Intr-adev
ar, dac
a
absorbtia lipseste (n2 = 0), din (4.144) obtinem n1 = n = 1, iar viteza
de faza este

c
uf = = = c,
k
n
ceea ce exprima lipsa dispersiei.
Dispersia n cristale
S
a relu
am problema propag
arii undelor electromagnetice n medii
anizotrope, discutat
a n 4.7, pentru a pune n evidenta caracteristicile
fenomenului de dispersie n astfel de medii. Limit
andu-ne la undele
luminoase, sa scriem faza unei unde plane sub forma
= t + k.r = t + ks.r = t +

(x, y, z),
c

213
unde functia se numeste eiconal. Gradientul eiconalului este
= n ;

k=

n.
c

(4.145)

Modulul vectorului n este indicele de refractie al mediului, considerat aici ca transparent. Intr-un mediu anizotrop, |n| depinde si de
directie, spre deosebire de mediile izotrope n care |n| depinde numai de
frecventa.
S
a stabilim ecuatia ce explica forma razelor luminoase. Conform
principiului lui Fermat, pe traiectoria unei raze ntre dou
a puncte A si
B este minima integrala


adic
a

n. ds =

=


n ds,
A

[n(ds) + n(ds)] = 0.

(4.146)

Daca este versorul tangentei la raz

a, putem scrie
n = r.n ;

(ds) = . d(r).

Inlocuind n (4.146) si integrand prin p

arti, obtinem


=
A

d(n )
r (ds) = 0 ,
ds

de unde rezult
a
d(n )
= n,
ds
sau, dac
a explicit
am derivata si scriem dn/ds = .n,

1 
d
=
n ( .n) ,
ds
n

(4.147)

214
care este ecuatia cautat
a. Dar d /ds = /, unde este raza de curbura

a curbei, iar versorul normalei principale, ortogonal la (triedrul lui

Frenet). Obtinem atunci
n
1
= .
,

(4.148)

prin urmare raza este curbat

a n directia cresterii indicelui de refractie.
Viteza de propagare a razei luminoase este viteza de grup ug =
/k, a carei orientare este data de versorul .
S
a stabilim legea dispersiei radiatiilor electromagnetice n mediile
anizotrope. In acest scop vom apela la ecuatia (4.99), pe care o vom
scrie sub forma
D =
[E (s.E)s],
sau, n proiectia pe directia xi (i = 1, 2, 3),
Di =
[Ei (s.E)si ] =
ik Ek .
Cum
r u2 =
/
o ;
ik =
o (
r )ik , mai avem
n2 [Ei (s.E)si ] = (
r )ik Ek .
Dar ns = n, deci
n2 Ei (nk Ek )ni = (
r )ik Ek ,
sau

[n2 ik ni nk (
r )ik ]Ek = 0 .

(4.149)

Pentru ca ecuatia (4.149) sa admit

a solutii nebanale, este necesar
sa avem

n ik ni nk (
r )ik
= 0 .
(4.150)
Daca x, y, z sunt directiile principale ale tensorului (
r )ik , iar
atile (relative) principale, rezolv
and deter(
r )x , (
r )y , (
r )z permitivit
minantul (4.150) ajungem la ecuatia
n2 [(
r )x n2x + (
r )y n2y + (
r )z n2z ]

215
{n2x (
r )x [(
r )y + (
r )z ] + n2y (
r )y [(
r )x + (
r )z ]+
+n2z (
r )z [(
r )x + (
r )y ]} + (
r )x (
r )y (
r )z = 0 .

(4.151)

Aceasta ecuatie da sub form

a implicita legea dispersiei, adica
dependenta de frecventa a vectorului de und
a. Pentru o directie data
a lui n (deci a lui k), ea reprezinta o ecuatie patratica pentru n2 cu
coecienti reali. De aceea, ecarei directii n i corespund, n general,
dou
a valori absolute distincte ale vectorului de und
a.
a n coordonatele ni
Lu
and (
r )i constanti, ecuatia (4.151) determin
o anumit
a suprafata, numit
a suprafata vectorilor de und
a sau suprafata
normalelor.
Aceste investigatii arat
a ca ecuatia (4.151) ne este altceva decat o
alt
a forma de scriere a ecuatiei lui Fresnel, nt
alnit
a n 4.7, scris
a astfel
nc
at sa pun
a n evidenta fenomenul de dispersie.
Dup
a cum stim, directia razelor luminoase este dat
a de vectorul
viteza de grup ug = /k. In mediul izotrop directia sa coincide cu
directia lui k; n mediul anizotrop, ns
a, directiile celor doi vectori nu
coincid. Fie un vector, numit vectorul razei, care coincide ca directie
cu viteza de grup si al carui modul se deneste prin
n.
=1.

(4.152)

S
a consider
am un fascicul monocromatic care diverge dintr-o surs
a
punctiform
a. Valoarea eiconalului este

=


n. ds =

n.

ds =

ds
.

Intr-un mediu omogen, este constant de-a lungul razei, astfel c

a=
L/, unde L este lungimea segmentului de raza. Deci, dac
a de-a lungul
ecarei raze a fasciculului luam un segment proportional cu , obtinem
o suprafata numit
a suprafata razelor, ale carei puncte au aceeasi faza.
Scriind condensat ecuatia (4.151) sub forma f (kx , ky , kz ) = 0, avem
f f

,
=
/
ki
ki

216
prin urmare componentele vitezei de grup sunt proportionale cu
derivatele f /ki, deci cu derivatele f /ni. Cum vectorul f /n este
dirijat dup
a normala la suprafata f = 0, conchidem ca directia vectorului este data, ntr-un anumit punct, de normala la suprafata vectorilor
de und
a n acel punct.
Problem
a
Se considera ca ntr-un metal exist
a N purt
atori de sarcin
a n unitatea de volum, ecare avand masa m, sarcina e si satisfacand ecuatia
m

dv m
+ v = eE ,
dt

unde este timpul de relaxare. Se cere :

a) S
a se determine expresia conductivit
atii electrice complexe .
b) S
a se scrie ecuatiile de dispersie pentru conductivitate.
c) Sa se explice n ce mod este corelata Re() de pierderea de energie
prin efect Joule.
4.9. Propagarea undelor electromagnetice prin
ghiduri de und
a
Prin ghiduri de und
a ntelegem dispozitive de forma tubular
a, metalice sau nemetalice, de sectiune constant
a sau variabil
a, utilizate pentru transmiterea dirijat
a, la distant
a, a undelor electromagnetice. Cele
mai utilizate sunt ghidurile metalice de sectiune constant
a, umplute cu
un dielectric (n general gazos, de pild
a aerul), sau n care s-a realizat vid. Denumirea ghidului este dat
a de forma sectiunii transversale
a tubului, aceasta put
and : circular
a, dreptunghiular
a, eliptic
a etc.
Sectiunile unor ghiduri au forme speciale, n functie de destinatia acestora.
Ghidurile de und
a sunt utilizate pe scara larg
a n electronica si
radiotehnic
a, n zica nuclear
a, precum si n alte domenii (de ex. n
tehnica militar
a).
Exist
a diverse procedee de abordare teoretica a problemei transmisiei undelor electromagnetice prin ghiduri de und
a. Noi vom utiliza

217
procedeul cel mai simplu, care consta n utilizarea direct
a a ecuatiilor
lui Maxwell, urm
and ca la sf
arsitul paragrafului s
a oferim cititorului o
formulare alternativ
a.
A. Ghiduri de und
a de sectiune rectangular
a
Vom presupune ca sectiunea transversal
a a ghidului este dreptunghiular
a, latura mare a dreptunghiului ind a, iar cea mic
a b. De
asemenea, vom considera peretele interior al ghidului ca ind din metal
(sau metalizat) foarte bun conductor ( ), iar dielectricul din interiorul ghidului este aerul (

o , o ).
Ecuatiile ce vor descrie campul electromagnetic n interiorul ghidului vor , evident, ecuatiile lui Maxwell, completate cu conditiile la
limit
a si relatiile de material (ecuatiile constitutive). Scriind ecuatiile
campului electromagnetic sub forma (4.1)
H =
o

E
;
t

.B = 0 ;

H
; .E = 0 ,
t
si aplicand operatorul rotor ecuatiilor de evolutie, gasim printr-un procedeu deja cunoscut
E = o

E
o o

2E
=0;
t2

H
o o

2H
=0.
t2

(4.153)

Geometria sectiunii transversale a ghidului indic

a utilizarea coordonatelor carteziene ortogonale. Admitand c
a axa ghidului este orientat
a
dup
a axa Oz, solutiile ecuatiilor (4.153) vor de forma
E(x, y, z, t) = E(x, y) ei(tkz z) ;
H(x, y, z, t) = H(x, y) ei(tkz z) .

(4.154)

Introduc
and solutiile (4.154) n (4.153) si observ
and c
a /t
2
i, z kz , obtinem pentru E(x, y) si H(x, y) ecuatiile
(2 + 2 ) E(x, y) = 0 ;

(2 + 2 ) H(x, y) = 0 ,

(4.155)

218
unde am notat
2 =

2
kz2 = k 2 kz2 ,
c2

iar
2 =

(4.156)

2
2
+
x2 y 2

este laplaceanul bidimensional.

Pentru determinarea solutiilor ecuatiilor de propagare (4.155), ele
trebuiesc completate cu conditiile la limit
a. Acestea se obtin din
ecuatiile de trecere (3.40), pe care le transcriem mai jos
D2n D1n = ;

E2T E1T = 0 ;

B2n B1n = 0 ;

H2T H1T = iN .

Alegand planul xOz ca reprezentand unul dintre peretii (metalici)

interiori ai ghidului, iar versorii N, T, n asa cum este indicat n Fig.4.15,
a doua si a treia dintre ecuatiile de trecere conduc la
(E Ec ).n = 0 ;

(B Bc ).n = 0 ,

(4.157)

unde Ec , Bc sunt vectorii de camp n interiorul peretelui conductor.

Peretele ind - conform ipotezei - un foarte bun conductor, potrivit

219
legii lui Ohm j = E, pentru j nit si , trebuie sa avem Ec = 0,
amane, deci
ceea ce implica Bc = 0. R
ET |S = 0 Ez |S = 0 (sau Ex |S = 0) ;
Hz

Hn |S = 0 (sau
(4.158)

= 0) .
n S
Ultima relatie se obtine proiectand pe axa x ecuatia lui Maxwell H =

o E
si apoi aplic
and-o la peretele ghidului (vezi Fig.4.15).
t
Combin
and solutiile cu conditiile la limit
a, se constata ca n ghid
putem avea urm
atoarele tipuri de unde:
a) Unde de tip electric (E) sau transversal-magnetic (TM), caracterizate prin : Hz = 0 peste tot n interiorul ghidului, cu conditia la
limit
a E z |S = 0 ;
b) Unde de tip magnetic (M) sau transversal electric (TE), caraca
terizate

prin Ez = 0 peste tot n interiorul ghidului, cu conditia la limit

Hz

n
= 0 ;
S

c) Unde de tip transversal electro-magnetic, pentru care Ez =

a
0, Hz = 0 peste tot n interiorul ghidului. Aceste unde nu prezint
un interes deosebit pentru studiul nostru.
Unde de tip electric (E)
Pentru a determina solutia problemei, vom proiecta pe axele Ox si
Oy ecuatiile de evolutie ale lui Maxwell :
Ey
Ez

= io Hx ;
y
z
Hy
Hz

= i
o Ex ;
y
z

Ez
Ex

= io Hy ;
z
x
Hz
Hx

= i
o Ey ,
z
x

care, avand n vedere c

a /z ikz si Hz = 0, se mai scriu
Ez
+ ikz Ey = io Hx ;
y
kz Hy =
o Ex ;

ikz Ex +

Ez
= io Hy ;
x

kz Hx =
o Ey .

220
Se constata ca putem exprima componentele de camp n functie de
and
derivatele partiale ale unei singure componente, anume Ez . Utiliz
notatia (4.156), avem :

Hx =

Ex =

ikz Ez
;
2 x

i
o Ez
;
2 y

Hy =

Ey =

ikz Ez
;
2 y

i
o Ez
;
2 x

Hz = 0 .

(4.159)

Componenta de camp Ez se determina ca solutie a ecuatiei (4.155)1 ,

n proiectie pe directia z
(2 + 2 )Ez (x, y) = 0 .
Utiliz
and metoda separarii variabilelor, vom scrie solutia sub forma
Ez (x, y) = X(x) Y (y) ,

(4.160)

care conduce la ecuatiile

X + 21 X = 0 ;
unde

Y + 22 Y = 0 ,

2 = 21 + 22 .

(4.161)
(4.162)

Solutiile ecuatiilor (4.161) sunt de forma

X(x) = A sin 1 x + B cos 1 x ;

Y (y) = C sin 2 y + D cos 2 y ,

asadar solutia Ez (x, y) este de forma

Ez (x, y) = const.

sin
sin
( x)
( y) .
cos 1
cos 2

(4.163)

Constantele se determina din conditia pe frontier

a Ez |S = 0, care se
traduce prin : Ez = 0 pentru x = (0, a) ; y = (0, b). De aici deducem,
pe de o parte B = D = 0, iar pe de alta
1 =

n1
;
a

2 =

n2
,
b

(4.164)

221
de unde
Ez (x, y) = Eo sin

n2
n1
x sin
y,
a
b

si atunci solutia cautat

a capat
a forma
Ez (x, y, z, t) = Eo sin

n1
n2 i(tkz z)
.
x sin
ye
a
b

(4.165)

Aceste consideratii ne permit sa scriem expresiile componentelor

vectorilor de camp n unda de tip (E). Utilizand (4.159), avem n denitiv
n1
n2 i(tkz z)
n1
ikz
cos
x sin
ye
;
Ex = 2 Eo

a
a
b
n2
ikz
n1
n2 i(tkz z)
Eo
;
sin
x cos
ye
2

b
a
b
n1
n2 i(tkz z)
Ez = Eo sin
;
x sin
ye
a
b

Ey =

Hx =

(4.166)

i
o
n1
n2 i(tkz z)
n2
E
;
sin
x
cos
ye
o
2
b
a
b

Hy =

i
o n1
n1
n2 i(tkz z)
Eo
;
cos
x sin
ye
2

a
a
b
Hz = 0 .
Unde de tip magnetic (M)

In acest caz solutia se gaseste utiliz

and acelasi procedeu, cu
observatia ca, de data aceasta, componentele de camp se vor exprima n
functie de derivatele partiale ale lui Hz n
raport cu x si y, iar conditiile
z

la limit
a vor concentrate n relatia H
n
= 0, care conduce la
S

dY
dX
= 0 pentru x = (0, a) ;
= 0 pentru y = (0, b).
dx
dy
Pentru componentele de camp se obtin urm
atoarele expresii (a c
aror
deducere detaliat
a o l
asam n seama cititorului) :

222
n1
n2 i(tkz z)
n2
io
cos
x
sin
ye
H
;
o
2
b
a
b
n1
n2 i(tkz z)
n1
io
sin
x cos
ye
Ey = 2 Ho
;

a
a
b
Ex =

Ez = 0 ;

(4.167)

n1
n2 i(tkz z)
n1
ikz
sin
x cos
ye
Ho
;
2

a
a
b
n1
n2 i(tkz z)
n2
ikz
cos
x sin
ye
;
Hy = 2 Ho

b
a
b
n1
n2 i(tkz z)
.
x cos
ye
Hz = Ho cos
a
b

Hx =

Discutie
am ca
a) Efectu
and produsele scalare E.H, respectiv E .H , constat
acestea sunt egale cu zero. Asadar, n ghid unda si p
astreaz
a proprietatea de transversalitate.
b) Not
and = c /c, avem din (4.156)
kz2 =

2
c2

;
c2
c2

kz =

1 2
c2 .
c

(4.168)

Pentru ca unda s
a se propage n ghid f
ar
a absorbtie (atenuare), este
a pentru pulsatie c = min .
necesar s
a avem kz2 > 0, ceea ce implic
Asadar, exista o frecventa minim
a (sau critic
a, sau, nc
a, de prag ) pe
care trebuie s-o posede unda pentru a se propaga prin ghid
c = min = 2min = 2

c
max

(4.169)

Daca < c , unda se atenueaz

a prin absorbtie si nu se propaga. Prin
urmare, ghidul joac
a rol de ltru de frecvente.
c) Combinand (4.156) cu (4.162), avem :
2

21

22

 n2
1
a2

n22 c2
+ 2 = 2,
b
c

223
de unde
c = max =

2c
2
= 2
c
n1
a2 +

n22
b2

(4.170)

Lungimea de und
a critic
a se noteaza, de obicei, cu doi indici, corespunz
and valorilor lui n1 si n2 pentru care = c . Astfel, din investigarea solutiei pentru undele de tip (E), deducem c
a cele mai mici valori
a,
posibile ale lui n1 si n2 sunt : n1 = n2 = 1 (valoarea 0 nu este posibil
n sensul ca ar anula unda). Asadar :
max = 11 = 

2
1
a2

1
b2

(4.171)

Daca a = b, avem 11 = a 2, deci max este de ordinul dimensiunii

laturii sectiunii transversale a ghidului.
In cazul undelor de tip (M) obtinem frecventa minima analiz
and
solutia (4.167), n particular Hz . Aici, spre deosebire de cazul precedent,
and o cale
este posibila si valoarea zero pentru numerele n1 si n2 . Urm
cu totul similar
a, g
asim
10 = 2a ;

01 = 2b .

(4.172)

Din cele de mai sus rezult

a ca transmiterea undelor electromagnetice prin ghiduri de und
a implica tehnica producerii undelor centimetrice si chiar milimetrice, corespunzatoare unor frecvente de ordinul gigahertzilor (1GHz = 109 Hz). Astfel de unde se numesc microunde.
d) S
a calcul
am cele dou
a tipuri de vitez
a asociate undei ce se
propag
a prin ghid. Viteza de faz
a este
uf =

k
=
c>c,
kz
kz

iar cea de grup

ug =

kz

c kz
c2 kz
=
c<c.
=
=
kz

k
2 + kz2

224
a n plus n sprijinul consideratiilor teoEvident uf ug = c2 , ca o dovad
retice de mai sus.
e) Sa determinam energia transportat
a de und
a prin ghid. Fie unda
de tip (E) si sa facem apel la vectorul lui Poynting complex
, denit
n 4.4. Utiliz
and (4.46), avem
< em > =


1
Re (E H ) .n =
2

1
1
Re (E H )z = Re (Ex Hy Ey Hx ),
2
2
sau, dac
a utiliz
am (4.159),
=

< em > =

1 kz
o  Ez Ez Ez Ez
+
=
2 4
x x
y y

1 kz
o
(2 Ez ).(2 ez ),
2 4
unde 2 = i /x + j /y este operatorul nabla n planul xOy. Fluxul
energiei electromagnetice prin sectiunea S a ghidului va


1 kz
o
< em > dS =
(2 Ez ).(2 Ez ) dS.
em =
4
2

S
S
=

Integr
and prin p
arti, avem




Ez
dl
(2 Ez ).(2 Ez ) dS =
Ez
Ez 2 Ez dS,
n
S
C
S
unde C este conturul ghidului. Cum Ez |S = 0, integrala pe contur
se anuleaza. Pe de alt
a parte, potrivit discutiei de mai sus, 2 Ez =
2 Ez , deci

1 kz
o
em =
|Ez |2 dS.
2 2
S
Energia pe unitatea de lungime a ghidului va

Wem
1 kz
o
em
em
=
|Ez |2 dS .
=
=
l
lt
uz
2 2
S

225
In vid, alegand pragul de frecventa, avem = ck si reg
asim expresia
cunoscuta

1
Wem
=
o
|Ez |2 dS .
l
2
S
Pentru undele de tip (M), n vid, un calcul similar conduce la relatia
Wem
1
= o
l
2

|Hz |2 dS ,
S

dup
a cum era de asteptat.
B. Ghiduri de und
a de sectiune circular
a
Spre deosebire de cazul precedent, n care a fost indicat
a utilizarea
coordonatelor carteziene ortogonale, de data aceasta se impune folosirea
coordonatelor cilindrice , , z. Aleg
and si de data aceasta axa Oz orientat
a dup
a axa ghidului, solutiile ecuatiilor (4.153), scrise n coordonate
cilindrice, vor de forma
E(, , z) = E(, ) ei(tkz z) ;
H(, , z) = H(, ) ei(tkz z) .

(4.173)

Introduc
and solutiile (4.173) n (4.153), reg
asim ecuatiile (4.155), unde
notatia (4.156) si mentine semnicatia, iar laplaceanul bidimensional
2 va
1 2
2
1
+
+
.
2 =
2 2 2
In continuare, urm
and procedeul cunoscut, vom scrie solutia pentru
unda de tip electric sub forma
Ez (, ) = F () () ,
dup
a care, separand variabilele, g
asim
2

F

F
+
+ 2 2 =
=p,
F
F

226
unde p este o constant
a. Solutia cautat
a trebuie sa e periodica, de
perioad
a 2, prin urmare solutia ecuatiei
+ p = 0,

adic
a e

, cere sa avem

p = m (num
ar ntreg). G
asim atunci

1   2 m2
F + F + 2 F = 0 ,

sau, dac
a efectuam schimbarea de variabila 1 = ,

d2 F
1 dF
m2
+
+
1

=0.
d21
1 d1
21

(4.174)

Dup
a cum stim (vezi 1.136), aceasta este o ecuatie de tip Bessel. Singura
solutie a acestei ecuatii ce satisface conditiile zice este functia Bessel
de ordinul m : Jm (1 ) = Jm ().
Componentele vectorilor de camp, pentru unda de tip electric, vor
atunci
sin

()
(m) ei(tkz z) ;
E = ikz Jm
cos
E = ikz

m
cos
Jm ()
(m) ei(tkz z) ;
sin

Ez = 2 Jm ()
H =

sin
(m) ei(tkz z) ;
cos

ik 2
cos
m Jm ()
(m) ei(tkz z) ;
sin

H =

ik 2 
sin
Jm ()
(m) ei(tkz z) ;
cos

Hz = 0 ,

iar pentru cele de tip magnetic

E =

i
cos
(m) ei(tkz z) ;
m Jm ()
sin

(4.175)

227
sin
(m) ei(tkz z) ;
cos


E = i Jm
()

Ez = 0 ;

()
H = ikz Jm

H =

(4.176)

sin
(m) ei(tkz z) ;
cos

ikz m
cos
Jm ()
(m) ei(tkz z) ;
sin

Hz = 2 Jm ()

sin
(m) ei(tkz z) ,
cos



() = Jm
(1 ) = dJm /d1 .
unde Jm

Av
and n vedere c
a E are directia normalei la peretele ghidului
(directia lui ), aceasta implica pentru componentele tangentiale (vezi
Fig.4.16)
Ez |=R = E |=R = 0 ,
care conduce la relatiile
Jm (R) = 0 pentru undele de tip (E) ;

(R) = 0 pentru undele de tip (M) .
Jm

(4.177)

228
(m)

(m)

(m)

Fie 1 , 2 , ... i ... solutiile succesive ale ecuatiei (4.177)1

(m)
(m)
(m)
si 1 , 2 , ... i
... solutiile succesive ale ecuatiei (4.177)2 , adic
a
mi i =

(m)

i
R

pentru undele de tip (E) ;

(m)

i
pentru undele de tip (M) .
(4.178)
R
Am obtinut, deci, o serie dubl
a, innit
a, de valori , ecare caracterizata prin doi indici, pentru care propagarea undelor n ghid este
posibil
a. Pentru o valoare dat
a a num
arului de und
a k, deci pentru o
frecventa dat
a, exist
a seria dubl
a de valori posibile pentru kz
mi i =

kz2 = k 2 2mi ;

sau kz2 = k 2 mi 2 ,

(4.179)

dup
a cum unda este de tip (E) sau de tip (M). Pentru ecare valoare
a si o viteza de propagare a fazei
a lui kz corespunde o lungime de und
undei n ghid date de
=

2
;
kz

uf =

.
kz

Apel
and la relatia de dispersie n vid = c k, rezult
a
uf =

k
c>c,
kz

(4.180)

Pentru a calcula viteza de grup, vom renunta la indicii lui . Din (4.179)
avem :
kz

ckz
c2 kz
=
c<c,
=
=
ug =
kz

k
kz2 + 2
de unde

uf ug = c2 ,

rezultat nt
alnit la studiul ghidurilor cu sectiune rectangular
a. Pentru
ca unda s
a se propage n ghid f
ar
a absorbtie, trebuie sa avem
kz2 =

1
( 2 c2 ) > 0 ,
c2

229
a (critic
a), ce exprima granita dintre
unde c = c este pulsatia minim
transmisie si absorbtie. Mai putem scrie
(o)

c = 2min = c min = c

1
,
R

(o)

ad
acina de ordinul zero a ecuatiei (4.177)1 si are valoarea
unde 1 este r
2, 4. Deci
2, 4 c
c
2R
min =
=
; max =
.
(4.181)
2R
min
2, 4
De pild
a, dac
a raza tubului este de 10 cm , un calcul aproximativ d
a
min  109 Hz ;

max  30cm ,

frecventa (respectiv lungime de und

a) ce corespund microundelor.
C. Metoda lui Borgnis
O variant
a de studiu teoretic al propag
arii undelor electromagnetice prin ghiduri de und
a a fost oferit
a de zicianul de origine german
a
Fritz Eduard Borgnis. In cele ce urmeaza vom da elementele de baza ale
acestei teorii, urm
and ca cititorul s
a efectueze singur calculele intermediare.
Metoda preconizata de Borgnis are ca punct de plecare ecuatiile
campului electromagnetic (4.1) scrise n coordonate curbilinii ortogonale q1 , q2 , q3 unde, pentru simplicarea calculelor, se alege (vezi Anexa
D)
h2
independent de q1 ,
h1 = 1;
h2
conditie ndeplinit
a, de altfel, n cele doua cazuri precedente A si B.
Admitand vectorii de camp de forma
E = Eo eit ;

H = Ho eit ,

(4.182)

Borgnis a ar
atat ca ecare dintre cele 8 ecuatii ale lui Maxwell se poate
reduce la una si aceeasi ecuatie, n care locul componentelor de c
amp

230
a functie U (q1 , q2 , q3 , t), numit
a functia lui
Ei , Bi este luat de o singur
Borgnis. Acest lucru se poate realiza e prin substitutia
E1 = k 2 U +
H1 = 0 ;

2U
;
q12

H2 =

E2 =

1 2U
;
h2 q1 q2

ik 2 U
;
h3 q3

H3 =

E3 =

1 2U
;
h3 q1 q3

ik 2 U
,
h2 q2

(4.183)

e prin substitutia
E1 = 0 ;

E2 =

E3 =

H2 =

1 2U 
;
h2 q1 q2

i U 
;
h2 q2

1 2U 
.
h3 q1 q3
(4.184)
Efectuand calculele g
asim, f
ar
a dicultate, urm
atoarea ecuatie cu
derivate partiale de ordinul al doilea
H1 = k 2 U 

2U 
;
q12

i U 
;
h3 q3

H3 =

1   h3 U
2U
 h2 U 
+
+
+ k2 U = 0 ,
q12
h2 h3 q2 h2 q2
q3 h3 q3

(4.185)

numit
a ecuatia lui Borgnis.
Cele doua tipuri de solutii (4.183) si (4.184) dau doua tipuri de unde
(numite si moduri de propagare) ce se pot propaga n ghid : unde de tip
(E) si unde de tip (M). Aleg
and (de pild
a, n coordonate cilindrice) axa
z dup
a axa tubului, functia lui Borgnis se poate scrie
U (q1 , q2 , q3 , t) = Uo (q2 , q3 ) ei(tkz z) .
In continuare, discutia urmeaza calea deja cunoscuta din cele dou
a exemple precedente : se scriu conditiile la limit
a si se asociaza solutiile
cu aceste conditii.
Remarcam faptul c
a, pe de o parte, metoda oferit
a de Borgnis
contine cazurile (A) si (B) drept cazuri particulare, dar pe de alta
substitutiile (4.183) si (4.184) nu sunt chiar atat de evidente si se obtin
doar prin ncercari repetate.

231
Observatie
Undele electromagnetice transmise cu ajutorul ghidurilor sunt
directionate colimate, motiv pentru care receptorul trebuie s
a vad
a
sursa emitatoare (vezi discutia ce nsoteste Fig.4.12).
Un tip special de ghiduri, destinate undelor electromagnetice luminoase, sunt asa-numitele bre optice, dispozitive ce permit transmiterea
la distanta, f
ar
a pierderi, a imaginilor. Fenomenul ce st
a la baza construirii acestora este cel de reexie total
a.
Problem
a
S
a se determine lungimea de und
a max a unei unde de tip (M ),
care se propaga ntr-un ghid cu sectiune dreptunghiular
a, de laturi a si
b, dac
a n interiorul ghidului se g
aseste un mediu semiconductor.
4.10. Teoria radiatiei electromagnetice
Solutionarea ecuatiilor cu derivate partiale
ale potentialelor electrodinamice
Cu prilejul studiului electrostaticii si al magnetostaticii am denit
notiunile de multipol electric, respectiv multipol magnetic si am investigat momentele electric si magnetic multipolare, plecand de la expresiile
potentialului scalar  V (r) si a potentialului vector A(r) (vezi 1.77 si
2.38 )


(r )
j(r )
o
1

d
d  , (4.186)
;
A(r)
=
 V (r) =
4
V |r r |
4 V |r r |
prin dezvoltarea integrandului n serie Taylor. In aceste relatii sursele
sunt considerate stationare, fapt ce se traduce matematic prin aceea ca
densit
atile de sarcina (r) si de curent j(r) nu depind explicit de timp.
In regim nestationar, potentialele electrodinamice  V (r, t) si A(r, t)
vor solutii ale ecuatiilor de tip DAlembert neomogene (vezi 3.69 si
3.70)
 V

2  V
= ;
2
t

A

2A
= j,
t2

(4.187)

232
n care sursele (densit
atile de sarcina (r, t) si de curent j(r, t)) sunt
functii at
at de pozitie, cat si de timp.
In cele ce urmeaza ne propunem s
a solution
am ecuatiile (4.187)
prin metoda functiei Green (vezi Anexa F). Observ
am, n acest sens, ca
ecuatiile (4.187) au forma comun
a
= f (r, t) ,

(4.188)

p
and ca si
unde = u12 t
2 este operatorul lui DAlembert. Proced
n Cap.I, vom deni functia Green ca solutie a ecuatiei

G(r, t; r , t ) = (r r ) (t t ) .

(4.189)

Daca reusim sa determin

am functia G, atunci solutia ecuatiei
(4.188) se va scrie sub forma



(4.190)
dt G(r, t; r , t )f (r , t ),
(r, t) = dr
unde dr este un element de volum n spatiul vectorilor r (de exemplu
dr = dx dy  dz  ).
Pentru a determina functia G, vom scrie transformatele Fourier ale
lui G si (rr ) (tt ). Fie k si noile variabile si g(k, ) transformata
Fourier a functiei Green. Avem atunci






1
 
dk d eik.(rr ) ei(tt ) g(k, ) ;
G(r, t; r , t ) =
2
(2)


1


ik.(rr
) i(tt
)
(r r ) (t t ) =
e
, (4.191)
dk
d
e
(2)4
unde dk este un element de volum n spatiul vectorilor de und
a ( de
exemplu dk = dkx dky dkz ). Not
and r r = R ; t t = si nlocuind
(4.191) n (4.189), avem :

 
2 i(k.R )
ik.R i
2
e
,
e
= k + 2 e
u

233
caci operatorul este independent de variabilele de integrare. Rezult
a
atunci transformata Fourier g(k, ), ca solutie a unei ecuatii algebrice
g(k, ) =

1
1
2
2
(2) k

2
u2

(4.192)

Inlocuind acest rezultat n expresia functiei Green (4.191)1 , g

asim

 i(k.R )
e
1
 
G(r, t; r , t ) =
d .
(4.193)
dk
2
4
(2)
k 2 u2

Observ
am ca integrala dup
a este divergenta datorit
a polilor =
uk de la numitor. Pentru a efectua integrarea, vom considera drept
un num
ar complex si vom alege polii n mod convenabil, ind totodat
a
atenti sa p
astram sensul relatiei de cauzalitate dintre functiile f si din
(4.188) : dac
a f este cauza (sursa) unui fenomen, atunci este efectul
acestuia. De pild
a, densitatea de curent dintr-un circuit este cauza ce
produce radiatia ntr-o anten
a. Aceasta nseamn
a, n cazul nostru, ca
a t > t , deci integrala
(r, t) poate depinde de f (r , t ) numai dac

ei
d
2
k 2 u2

234
nu aduce nici o contributie n (4.193) pentru t < t . Aceasta concluzie
ne determin
a sa alegem polii n apropierea axei reale, dar n semiplanul
inferior (Fig.4.17), ceea ce se obtine formal pun
and + i
n loc de si
consider
and apoi limita pentru
0. Aleg
and un contur de integrare
circular ce se nchide pe axa real
a, cu polii n interiorul conturului, si
av
and n vedere c
a > 0, putem aplica formula reziduurilor

n


(k)
f (z) dz = 2 i
a1 ,
(4.194)
C

k=1

unde n este num

arul polilor aati n interiorul curbei nchise C,
(1)
(2)
a1 , a1 , ... sunt reziduurile respective, iar semnul minus se datoreaza
sensului de parcurs pe conturul de integrare, indicat n Fig.4.17. Dup
a
cum este cunoscut din teoria functiilor de o variabil
a complexa, reziduurile se calculeaza dup
a formula
Rez f (z)|z=zj = (z zj ) f (z)|z=zj .

(4.195)

Observ
and c
a integrandul nostru are singularit
ati n z1 = kui
, z2 =
ku i
, avem
 +
 eiuk
eiuk

i(+i)
2
+
lim0
=
2
i
c
=
(+i)2
2uk
2uk
k 2
2
u

2u
sin uk
k

(t > t ) .

Inlocuind acest rezultat n (4.193), avem



sin uk
u
 
.
G(r, t; r , t ) =
dk
eik.R
3
(2)
k

(4.196)

(4.197)

Pentru a calcula integrala din (4.196), apel

am la coordonate

sferice n spatiul vectorilor de und

a. In acest caz dk = d3 k =
2
k sin dk d d , k.R = k R sin si atunci

 2

u
 
ikR cos
G(r, t; r , t ) =
k sin uk dk
e
sin d
d .
(2)3 o
o
o
(4.198)

235
Integrala dup
a se calculeaza usor cu ajutorul substitutiei kr cos = .
Se obtine

2
sin kR
eikR cos sin d =
kR
o
si atunci
2u
G(r, t; r , t ) =
(2)2 R


sin kR sin uk dk .

(4.199)

Aceasta ultim
a integral
a se calculeaza utiliz
and formula trigonometric
a
sin sin =

1
[cos( ) cos( + )] ,
2

ceea ce ne indica totodat

a faptul c
a integrandul din (4.199) este o functie
par
a, deci putem scrie


1 +
=
,
2
o
adic
a
u
G(r, t; r , t ) =
2(2)2 R


[cos(kR uk ) cos(kR + uk )] dk .

Observ
and c
a n integrand putem ad
auga n mod convenabil functiile
impare i sin(kR uk ) si i sin(kR + uk ), caz n care


eik(Ruk) dk = 2 (R u ) ;

eik(R+uk) dk = 2 (R + u ) ,

nu sunt altceva dec

at transformatele Fourier ale distributiilor Dirac, mai
putem scrie G sub forma
G(r, t; r , t ) =

u
[(R u ) (R + u )] ,
4R

236
sau, dac
a apel
am la (E.16),
G(r, t; r , t ) =

1 
R
R
(
( +
.
4R
u
u

(4.200)

Ca si p
an
a acum, vom lua n consideratie numai undele progresive,
adic
a numai termenul ce contine ( R/u) din (4.200). Revenind la
vechea notatie, obtinem n denitiv G sub forma

1
|r r |


.
4|r r |
u

G(r, t; r , t ) =

(4.201)

Relatia (4.201) exprim

a faptul c
a efectul observat n punctul determinat de vectorul de pozitie r, la momentul t, este datorat perturbatiei
ce s-a produs n punctul r la un moment anterior (precedent, retardat)
t = t R/u < t. Din acest motiv, functia Green (4.201) se numeste
functie Green retardat
a. (Acelasi rationament ne determina sa numim
functia Green ce contine ( +R/c) - functie Green avansat
a). Inlocuind
arsit
(4.201) n (4.190) si integrand dup
a t , obtinem n sf

(r, t) =

1
4

dr

dt


t t

|r r |


 f r , t

|rr
|
u

|rr
|
u

|r r |

f (r , t ) =

dr .

(4.202)

Asadar, pentru a cunoaste (r, t) (efectul), este necesar s

a


cunoastem f (cauza) la momentul retardat t = t |r r |/u, n puncarii
tul determinat de r , raportul |r r |/u ind timpul necesar propag
fenomenului din punctul r n punctul r.
In concluzie, solutiile ecuatiilor neomogene (4.187) ale potentialelor
electrodinamice sunt de forma


 r , t |rr
|
u
1
 V (r, t) =
dr ;

4
V
|r r |

237


 j r , t |rr
|
u

dr ,
(4.203)
A(r, t) =

4 V
|r r |

numite potentiale retardate. Cunoasterea potentialelor  V si A, deci a

campului electromagnetic E , B n punctul r, la momentul t, presupune
cunoasterea surselor , j ale campului, n punctul r , la momentul t =
t |r r |/u.
In regim cvasistationar, |r r |/u << T , unde T este perioada
oscilatiei electromagnetice. Daca, de pild
a, = 50Hz (curent alternaa
tiv industrial), obtinem R << cT = 6.103 km, deci curentii de joas
frecventa sunt, practic, cvasistationari. Potentialele electrodinamice
care descriu fenomenele electromagnetice cvasistationare sunt, asadar,
de forma

(r , t)
1
d  ;
 V (r, t) =
4
V |r r |

j(r , t)

d  .
(4.204)
A(r, t) =
4 V |r r |
In regim stationar, precum stim, sursele si j nu depind explicit de
timpul t, iar potentialele  V si A sunt date de (4.186).
Aplicatii
a) S
a determinam potentialele  V si A asociate campului produs
de o sarcin
a punctiform
a ce are o miscare oarecare dat
a, n vid. Fie e
sarcina particulei si x(t) traiectoria acesteia. Vom scrie viteza particulei
sub forma
dx
= c (t) ,
(4.205)
dt
iar densit
atile de sarcina (r, t) si de curent j(r, t) le vom exprima cu
ajutorul distributiei lui Dirac
(r, t) = e [r x(t)] ;
j(r, t) = e c (t) [r x(t)] .

(4.206)

238
S
a calcul
am, de pild
a, potentialul scalar  V . Potrivit lui (4.203)1 ,
acesta va



 r x t |rr
|
c
e
d  .
 V (r, t) =

4
o
|r r |
Observ
and c
a distributia delta ce intervine n integral
a se poate scrie




|r r | 
|r r | 
r x t
= [r x(t )] t t +
dt ,
c
c
mai avem
 V (r, t) =
=

e
4
o


e
4
o

dt

dt


 [r x(t )] t t +

|rr
|
c

|r r |


1
|r r |


t
.

t
+
|r x(t )|
c

Pe de alt
a parte, din teoria distributiei delta se stie ca



g(t )



g(t ) [f (t ) t] dt =
.
df
dt

d  =
(4.207)

(4.208)

f (t
)=t

Cum n cazul nostru

g(t ) =
iar

1
;
|r x(t )|

f (t ) = t +

|r x(t )|
,
c

1
1 d
df
=1+
{[ri xi (t )][ri xi (t )]} 2 =


dt
c dt
 
(ri xi )i
dxi
1 ri xi (t )
=
1

= 1 n.
,
=1+
c |r x(t )|
dt
|r x(t )|

unde n este versorul directiei r x(t ), avem n denitiv



e
 V (r, t) =
,
4
o |r x| (1 n.
)

)|
|rx(t


t=t +

(4.209)

239
n care n, si x sunt functii de t .
In mod similar se gaseste potentialul vector


o e
A(r, t) =
.
4 |r x| (1 n. )
|rx(t
)|


t=t +

(4.210)

Potentialele determinate prin relatiile (4.209), (4.210) se numesc

potentiale Wiechert - Lienard.
Pe baza consideratiilor de mai sus, ne d
am seama ca este incorect sa
exprim
am, de pild
a, potentialul scalar al c
ampului produs de un num
ar
de electroni n miscare prin formula

(r , t )
1 q
1
d  =
,
 V (r, t) =

4
V |r r |
4
R
deoarece densitatea de sarcina microscopic
a depinde de t care, la

r
andul s
au, depinde de |r r |. Expresia corecta este (4.209)!
b) S
a interpret
am, n lumina celor discutate n acest paragraf,
conditia de etalonare Lorentz (vezi 3.68)
.A +

V
=0.
t

(4.211)

Din necesitatea ca aceasta conditie sa e satisfacut

a n punctul de observare, avem pe de o parte :


R



r
,
t

u
1
1
V

d  ,
=
t
4
V R t R
u

Pe de alt
a parte, observ
am ca

R
j

.j r , t
= 
u
t
=

j
1

u t

R
u

.R =


R
. t
=
R
u
u

1
j

u t

R
u

. R ;

240
 .j = (.j)t R =const.
u

de unde

1
j

u t

R
u

. R ,

.j = ( .j)t R =const.  .j .
u

In acest caz

.A =
4

sau, dup
a unele
Ostrogradski,

reduceri si

.A =
4


V

.
V

 j
d  ,
R

aplicarea teoremei

Green-Gauss-

1 
( .j)t R =const. d  .
u
R

Inlocuind aceste rezultate n conditia Lorentz (4.211), avem :




1
V

+ ( .j)t R =const. d  = 0 ,
=
.A +

u
t
4 V R t R
u
de unde rezult
a


+ ( .j)t R =const. = 0 ,
u
R
t u

(4.212)

care nu este altceva dec

at ecuatia de continuitate.
Conchidem, asadar, ca relatia cunoscuta de noi sub numele de
conditia Lorentz, impus
a ca o conditie suplimentara pentru determinarea unic
a a potentialelor  V si A, are o semnicatie zica mult mai
profund
a decat apare la prima vedere, ea ind echivalent
a cu legea conserv
arii sarcinii electrice. Acest rezultat apare si mai evident n cadrul
trat
arii relativist-covariante (tensoriale) a electrodinamicii (vezi Vol.II).
c) Dupa cum stim (vezi 3.91), sursa campului vectorial Z
este polarizatia P. Ecuatia (3.91) ind perfect analoaga ecuatiilor
potentialelor A si  V , solutia


 P r , t |rr
|
u
1
dr
(4.213)
Z(r, t) =

4
V
|r r |

241
este vectorul (potentialul) lui Hertz Z retardat.
4.11. Potentialele unei distributii continue de sarcini
variabile n timp
S
a admitem ca fenomenele electromagnetice (radiatia, propagarea
a sursele
undelor etc.) au loc n vid (

o , o ) si sa presupunem c
, j sunt periodice n timp potrivit relatiilor




R
i
t
R
c
= (r ) e
= (r ) eit eikR ;
r , t
c




R
i t c
R
j r , t
(4.214)
= j(r ) eit eikR ,
= j(r ) e
c
unde am utilizat notatia cunoscuta |r r | = R.
Potentialele retardate (4.203) se vor scrie atunci sub forma

1
1
it
e
(r ) eikR d  ;
 V (r, t) =
4
o
R
V

o it
1
A(r, t) =
(4.215)
e
j(r ) eikR d  .
4
R
V
Cunoasterea potentialelor  V , A permite determinarea c
ampului
electromagnetic E, B n punctul P , denit de vectorul de pozitie r, la
momentul t. Dup
a dep
artarea punctului n care m
asur
am campul fata
de sursele , j, distingem trei zone:
a) Zona apropiat
a (r << ), unde este lungimea de und
a a
radiatiei electromagnetice ;
b) Zona intermediar
a (r  ) ;
c) Zona ndep
artat
a sau zona undelor (r >> ). In cele ce urmeaza
vom presupune c
a ne situ
am n zona undelor si toate consideratiile
matematice vor reecta aceasta supozitie.
Dezvolt
and n serie factorii ce apar n integrandul din (4.215), avem
succesiv :
1
1
1
1
1 xi xi
r .s
1

=
=

x
+
=
+
...

1
+
;
i
R
|r r |
r
xi r
r
r3
r
r

242
R


r
r .s
;

r
1

r
1 + r r.s

eikr .s  1 ikr .s ;


1



1
eikr .s
r .s 1 
 (1 ikr .s) 1 +
 1+
ik (r .s) .
R
r
r
r
r

Potentialele electrodinamice devin atunci :

1 ei(krt) 
 V (r, t) =
4
o
r

(r ) d  +
V



1





ik
(r )(r .s) d + ... =
 V (i) (r, t) ;
+
r
V
i=1

o ei(krt) 
A(r, t) =
4
r

j(r ) d  +


1






ik
+
j(r )(r .s) d + ... =
A(i) (r, t) .
r
V
i=1

(4.216)

Observ
and c
a expresiile (4.216) obtinute pentru A si  V sunt
similare, n continuare ne vom opri la un singur potential, de pild
a
potentialul vector A. Primii doi termeni din dezvoltarea (4.216)2 sunt
A

(2)

(1)

o ei(krt)
(r, t) =
4
r

j(r ) d  ;

(4.217)


o ei(krt)  1
ik
(r, t) =
j(r )(r .s) d  .
4
r
r
V

(4.218)

Interpretarea termenului A(1) este imediata : acesta reprezinta

potentialul vector al c
ampului produs de un dipol electric oscilant. In
cazul stationar o asemenea notiune nu are sens, iar integrala din (4.217)
se anuleaza (vezi 2.54).

243
Pentru a g
asi semnicatia lui A(2) (r, t), sa scriem integrandul din
(4.218) sub forma
j(r .s) =

1
1
[(s.r )j (s.j)r ] + [(s.r )j + (s.j)r ] ,
2
2

(4.219)

ceea ce ne permite sa consider

am A(2) ca ind format din suma A(2) =
(2)
(2)
(2)
A1 +A2 , unde termenul A1 contine partea antisimetrica din (4.219),
(2)
and c
a
iar A2 - cea simetrica. Observ
1
1
[(s.r )j (s.j)r ] = (r j) s ,
2
2
(2)

potentialul A1

va proportional cu
1 
2

r j d

s=ms ,

(4.220)

unde m este momentul magnetic dipolar al distributiei continue de surse

(vezi 2.55). Prin urmare,
(2)

A1 (r, t) =

o ei(krt)  1
ik (m s) ,
4
r
r

(4.221)

(2)

ceea ce arata ca A1 (r, t) reprezint

a potentialul vector al c
ampului pro
dus de un dipol magnetic. In sprijinul acestei armatii vine faptul c
a,
n regim stationar, reg
asim formula cunoscut
a (vezi 2.56)
A(r, t) =

o m s
o m r
=
.
2
4 r
4 r 3

(2)
S
a stabilim, n continuare, semnicatia lui A2 (r, t). In acest scop,
introducem termenul simetric din (4.219) n (4.218) si lu
am componenta
relatiei vectoriale dup
a directia xi :


1
1



[(s.r )j + (s.j)r ]i d = k (ji xk + jk xi ) d  =
2 V
2
V

244

1
k
2

1
= k
2

 
V

xk jm

xi
xk 

d =
+
x
j
i m
xm
xm

[xi (jm km + xk  .j) xk (jm im + xi  .j)] d  ,

unde am aplicat teorema Green-Gauss-Ostrogradski si am tinut seama

ca la innit nu avem surse. Mai putem scrie

1
k (ji xk + jk xi ) d  =
2
V


1



= k (ji xk + jk xi ) d k xi xk  .j d  .
2
V
Dar, potrivit relatiilor (4.214) si ecuatiei de continuitate .j +
/t = 0, avem .j = i, ceea ce ne permite sa mai scriem


1
1



[(s.r )j + (s.j)r ]i d = k xi xk [i(r )] d  =
2 V
2

i
=
k (3xi xk r 2 ik ) (r ) d  ,
6
unde am tinut seama ca lui A i se poate adauga, f
ar
a a modica c
ampul,
un vector arbitrar proportional cu s. Deoarece (vezi 1.81)

(3xi xk r 2 ik ) (r ) d  = pik
este tensorul moment electric cuadrupolar pentru o distributie continu
a,
stationar
a de sarcin
a electrica, avem n denitiv



o  i ei(krt)  1
(2)
ik pik k ,
A2 (r, t) =
4
6
r
r
i
(2)

(4.222)

a cu momentul
deci partea simetrica A2 (r, t) din A(2) este proportional
electric cuadrupolar.
In concluzie, termenul A(2) exprim
a potentialul vector al c
ampului
1
produs de distributia continu
a de sarcin
a variabil
a n timp, n ipostaza

245
(2)

de dipol magnetic , iar A2 - potentialul vector al aceleiasi distributii,

n ipostaza de cvadrupol electric. Rationamentul poate continua pentru
potentialele A(3) , A(4) etc.
Mention
am, n nal, c
a potentialul (4.216)1 poate supus aceluiasi
tratament matematic, printr-un procedeu absolut analog celui prezentat
mai sus. Cum, ns
a, n aplicatia ce urmeaza este sucienta cunoasterea
potentialului vector, l
asam calculele si interpretarea rezultatului n
seama cititorului.
Aplicatie. Dipolul electric radiant
S
a determinam campul electromagnetic E, B generat de un dipol
electric oscilant ntr-un punct oarecare aat n zona undelor (r >> ).
In acest scop vom face apel la relatia (4.217). Componenta dupa xi a
integralei se va scrie



xi


d  =
ji d = jk ik d = jk
xk



jk


xi
d  .
=
 (jk xi ) d
xk
xk
Aplic
and primei integrale teorema Green-Gauss-Ostrogradski si avand
n vedere ca la innit nu exist
a surse, aceasta se anuleaza. Prin urmare,








j(r ) d = r .j d = i r (r ) d  ,
iar potentialul vector al c
ampului dipolului se va scrie

o ei(krt)
A(r, t) = i
r (r ) d  .
4
r
Dar, potrivit denitiei (1.80), integrala din membrul drept nu este
altceva dec
at momentul electric dipolar po al unei distributii continue
de sarcini stationare. Daca not
am
p = po ei(krt) ;

p = ip ,

(4.223)

246
mai putem scrie
ip o p
o 

=
.
A(r, t) =
4
r
4 r

(4.224)

Cunoasterea potentialului vector permite acum calcularea campului

B:

io  ei(krt)
B= A =

po =
4
r
io  ik
1
=
s 2s p .
4
r
r

Faptul c
a suntem n zona undelor, deci la distanta mare de dipolul
oscilant, ne permite s
a neglij
am termenii ce contin la numitor puteri
ale lui r superioare cifrei unu. (Aceast
a aproximatie va utilizat
a si n
continuare). Avem atunci
B

s
o p
o k
sp=
.
4 r
4c r

(4.225)

Cunoscand B, putem determina n continuare c

ampul E. Deoarece
fenomenele analizate au loc n spatiul liber, vom aplica cele cunoscute

247
din 4.2 (vezi 4.19). Asadar :

E=

o
(H s) = c B s ,

o

sau, dac
a avem n vedere (4.225),
E

)
s (s p
1
.
2
4
o c
r

(4.226)

Alegand dipolul orientat dup

a axa Oz (Fig.4.18), vom tine seama ca
n punctul unde calcul
am campul, aat n zona undelor, forma undelor
este sferica. Componentele lui E si H dup
a directiile r, , se obtin
cu usurinta din relatiile (4.225) si (4.226), scrise sub forma
E=

1
] ;
[(s.
p)s p
4
o c2 r

H=

1
p sin u .
4c r

(4.227)

Avem, deci:
Er = E.s = 0 ;

Hr = H.s = 0 ;

E = E.u =

H = H.u = 0 ;

p sin
;
4
o c2 r

E = E.u = 0 ;

H = H.u =

p sin
. (4.228)
4 c r

Aceste relatii servesc, ntre altele, la calcularea puterii medii radiate

de dipolul electric oscilant (anten
a), adica a energiei electromagnetice
care traverseaza n unitatea de timp o anumit
a suprafata S, aat
a n
zona undelor. Aceasta va (vezi 4.46 - 4.48)

< > .s dS

< P >=

(n  s) ,

(4.229)

unde < > este valoarea medie pe o perioad

a a vectorului lui Poynting
complex
1
< >= Re (E H ) .
2

248
Utiliz
and relatiile (4.228), avem
< > .s =

1
32 2
o c3 r 2

|
p|2 sin2 .

Elementul de suprafata pe sfera de raza r este dS = r 2 sin d d, prin

urmare n (4.229) vom avea de calculat integrala


sin d
o

d =
o

8
4
2 =
,
3
3

asadar
< P >=

4 p2o
4 3
1
2
2 1

|
p
|
=
=
c
p
.
o
12
o c3
12
o c3
3
4

(4.230)

Ultima relatie arata ca puterea medie radiata de dipolul oscilant

variaz
a invers proportional cu puterea a patra a lungimii de und
a :
< P > 1/4 . Cu alte cuvinte, pentru ca energia electromagnetica ce
ajunge la receptor n unitatea de timp s
a e cat mai mare, este necesar
ca undele emise de sursa sa aib
a o lungime de und
a cat mai mic
a. Intradev
ar, emisiunile posturilor ndep
artate sunt receptionate - n general
- pe lungimi de und
a mici (scurte, ultrascurte).
Relatia < P > 1/4 este cunoscuta sub numele de legea cerului
albastru a lui Lord Rayleigh si explic
a culoare albastr
a a cerului : radiatia
albastra, cu lungime de und
a mai mica n comparatie cu alte componente ale luminii albe, este difuzat
a mai puternic decat radiatiile cu alte
lungimi de und
a de catre moleculele de aer. De pilda, raportul dintre
lungimile de und
a ale radiatiilor rosie si albastr
a este / a = 1, 44, iar
4
a ca radiatia albastr
a este difuzat
a de
(1, 44)  4, 3, ceea ce nseamn
patru ori mai puternic dec
at cea rosie.
Observatii
a) Utiliz
and (3.84), (4.224) si aplicand conventia privind neglijarea
termenilor cu r n , n 2 la numitor, avem
Z(r, t) 

1 p
.
4
o r

(4.231)

249
Potentialul lui Hertz astfel denit poate servi, la r
andul s
au, pentru
determinarea c
ampului electromagnetic al unui dipol oscilant.
= q l, deci, n conformitate cu
b) Intruc
at p = ql, avem p
(4.230), puterea medie radiat
a de dipolul oscilant este proportional
a
cu acceleratia sarcinilor. De aici rezult
a ca numai un sistem accelerat
poate emite unde electromagnetice.
In cadrul modelului planetar al atomului, elaborat de Rutherford,
atomul era conceput ca un astfel de sistem. Decienta modelului lui
Rutherford consta n aceea ca, emitand continuu radiatie cu o frecventa
egala cu cea a rotatiei electronului n jurul nucleului, electronul trebuia s
a cad
a pe nucleu. In realitate, atomii sunt foarte stabili, iar
ntre frecventa de rotatie a electronilor n jurul nucleului si frecventa
radiatiei emise de atomi nu exista nici o leg
atur
a. Asa cum a aratat
Niels Bohr n anul 1913, prin celebrele sale postulate, atomii se pot
g
asi timp ndelungat n st
ari stationare, desi electronii au o miscare accelerat
a. Prin urmare, la acest nivel de organizare a materiei, legile
electrodinamicii clasice nu pot explica n mod corect realitatea zica.
A fost necesara elaborarea unei noi teorii, bazat
a pe teoria cuantelor,
teorie ce a cunoscut diverse etape de perfectionare, ncep
and cu teoria lui
Bohr, continu
and cu mecanica cuantic
a (Louis de Broglie, Schr
odinger,
Heisenberg) si culmin
and cu teoria cuantic
a a campului (Dirac, Feynman).
Probleme
1. S
a se descompuna n unde plane c
ampul electromagnetic al unui
electron ce se deplaseaza rectiliniu si uniform cu viteza v.
2. Utiliz
and vectorul lui Hertz, sa se calculeze c
ampul electromagnetic generat de un dipol electric oscilant aat n originea coordonatelor
si avand momentul orientat dup
a axa Oz.

250

CAPITOLUL V
ELEMENTE DE MAGNETOFLUIDODINAMICA

5.1. Consideratii generale

In deceniul al patrulea al secolului XX a ap
arut o ramur
a (pe
atunci) nou
a a stiintelor zice, ca disciplin
a aat
a la granita dintre
mecanica uidelor, pe de o parte, si teoria campului electromagnetic,
pe de alta : magnetodinamica uidelor. Aceasta disciplin
a poate
ncadrat
a ntr-o sfer
a mai larg
a, ca obiect si aplicatii, anume zica plasmei.
Plasma este conceput
a ca un amestec de electroni, ioni, fotoni,
atomi si molecule neutre. Densitatea sarcinilor pozitive este aproximativ egal
a cu cea a sarcinilor negative, astfel nc
at - n ansamblu - plasma
este cvasineutra. In anumite cazuri, gazul electronic din metale poate
studiat prin metodele oferite de zica plasmei.
Daca plasma nu este supus
a actiunii unui c
amp electric sau magnetic exterior, nu exist
a nici o deosebire esential
a ntre starea de uid

(gaz, lichid) si cea de plasma. In momentul aparitiei campului ns

a,
are loc o interactiune ntre c
amp si particulele electrizate, ceea ce poate
duce la modicarea formei uidului. La r
andul ei, variatia structurii
macroscopice a uidului inuenteaza campul exterior, astfel c
a sistemul
uid - c
amp exterior se gaseste n interactiune reciproca.
Exist
a dou
a metode fundamentale de studiu al plasmei :
a) Metoda statistic
a, care face apel la formalismul oferit de zica

251
statistica, n particular teoria cinetic
a a gazelor, ecuatiile Boltzmann,
Vlasov, Fokker - Planck etc.
b) Metoda magnetohidrodinamic
a, ce concepe plasma ca un uid
conductor, ionizat, supus actiunii unui c
amp electromagnetic. Ecuatiile
ce descriu comportarea unui astfel de model sunt ecuatiile mecanicii
uidelor, combinate cu ecuatiile campului electromagnetic (ecuatiile lui
Maxwell).
Starea de plasm
a este oarecum neobisnuit
a la nivel terestru,
nt
alnindu-se doar n unele fenomene ca : fulgerul, aurora boreal
a, fulgerul globular etc. Dimpotriv
a, n Univers corpurile solide sunt exceptii,
cea mai mare parte a substantei (peste 99 procente) aandu-se sub form
a
de plasma.
Cercetarile au ar
atat ca sursa de baza a energiei solare, unde materia se g
aseste sub forma de plasma erbinte, o constituie reactiile
termonucleare de fuziune a nucleelor usoare (deuteriu, tritiu), reactii ce
au loc la temperaturi de zeci si sute de milioane de grade. S-au efectuat si se efectueaza cercetari intense n vederea realizarii unor procese
analoage n conditii de laborator. In acest scop s-au construit dispozitive
speciale, cunoscute sub numele de Stellarator, Tokamak, capcane
magnetice s.a.
Pentru a produce n mod continuu si controlat reactii termonucleare este necesar ca plasma sa aib
a o temperatur
a minim
a (sute de mi15
3
lioane de grade), o concentratie minim
a (10 nuclee/cm ) si un timp de
stabilitate minim (zecimi de secunda). Conditiile mentionate trebuiesc
ndeplinite simultan. Acest criteriu triplu a fost realizat n laborator si
foamea de energie de care sufer
a n prezent omenirea ndrept
ateste pe
deplin cercetarile teoretice si experimentale - dintre care unele foarte
costisitoare - ndreptate spre utilizarea reactiilor termonucleare ca o
sursa de energie.
Studiul aplicativ al plasmei s-a dezvoltat si n alte directii. Intre
acestea evidentiem : construirea generatoarelor magnetohidrodinamice
(dispozitive care permit transformarea direct
a a energiei termice a uidelor ionizate n energie electric
a), arz
atoare cu plasma, cercet
ari de
plasmochimie etc.
In cele ce urmeaza vom aborda studiul plasmei prin prisma formalismului magnetohidrodinamic, stabilind sistemul fundamental de ecuatii

252
pentru modelul de magnetouid si oferind cateva aplicatii dintre cele
mai cunoscute n literatura de specialitate.
5.2. Ecuatiile de baz
a ale magnetouidodinamicii
Bazele magnetouidodinamicii (denumit
a si magnetohidrodinamic
a
sau, nc
a, magnetodinamica uidelor) au fost puse n jurul anului 1930
de catre astrozicienii care studiau originea energiei solare si a stelelor.
Primele cercetari aveau ca obiect magnetismul solar, originea petelor
solare si furtunile magnetice care nsotesc protuberantele solare. Citam,
n acest sens, lucrarile de pionierat ale lui Larmor, Cowling, Ferraro s.a.
In cel de al patrulea deceniu al secolului XX se fac primele experimente
de laborator privind fenomenele ce au loc ntr-un uid conductor sub
actiunea unui c
amp magnetic.
Magnetodinamica uidelor devine stiinta de sine stat
atoare odat
a
cu stabilirea sistemului fundamental de ecuatii pentru modelul magnetouidului n c
amp exterior, lucru realizat de astrozicianul suedez
Hannes Olaf Gosta Alfven n anul 1942 (Premiul Nobel pentru zic
a n
1970).
Asa cum am mentionat mai sus, ecuatiile fundamentale ce descriu
comportarea unui astfel de sistem se obtin prin fuziunea ecuatiilor mediilor continue deformabile (uide) si cele ale campului electromagnetic
(ecuatiile lui Maxwell).
S
a admitem ca modelul analizat este un uid conductor, de conductivitate , care se deplaseaza cu viteza v n c
ampul electromagnetic
exterior E, B. Fluidul are densitatea masic
a , densitatea de sarcin
a e ,
iar presiunea statica din interiorul s
au este p. Daca j este suma densitatilor curentilor de conductie si de convectie din uid, vom admite c
a,
n raport cu j, curentul de deplasare D/t poate neglijat. Ecuatiile
lui Maxwell se vor scrie atunci
E=

B
;
t

.B = 0 ;

B
=j;

.D = e .

(5.1)

La acestea se adauga legea lui Ohm care, pentru un mediu n

miscare cu viteza mica n comparatie cu viteza luminii, are forma (vezi

253
3.136)

j = E = (E + v B) .

(5.2)

Utiliz
and ecuatiile lui Maxwell si legea lui Ohm, avem
1
( B) = j = E + (v B),

sau, dac
a explicit
am B,
B
= (v B) + m B ,
t

(5.3)

a
unde m
arimea m = 1/ se numeste coecient de viscozitate magnetic
a uidului. (Denumirea vine de la similitudinea dintre ecuatia (5.3) si
cea a vartejului din dinamica uidelor, unde apare c
ampul vectorial
= 12 v). Ecuatia (5.3) se numeste ecuatia inductiei.
Pentru a obtine ecuatia de miscare a magnetouidului, vom ad
auga
la ecuatia de miscare a unui uid perfect v
ascos (sau newtonian) termenul j B, reprezent
and densitatea fortei magnetice :
fem = e (E + v B)  e v B = j B.
Apel
and la cunostintele de mecanica a uidelor ale cititorului, vom scrie
asadar ecuatia de miscare sub forma
a = F p + ( + )  + v + j B,

(5.4)

unde , sunt coecientii de viscozitate dinamica, F este forta masica

specica de natur
a neelectromagnetica (de pild
a, cea gravitational
a), iar

= .v.
O alt
a ecuatie esential
a este ecuatia de continuitate :

+ .(v) = 0 ,
t

(5.5)

care exprima legea conservarii masei (respectiv a sarcinii electrice, daca

nlocuim prin e ).

254
La cele de mai sus trebuie sa ad
aug
am ecuatia energiei. Aceasta
indic
a faptul c
a, n unitatea de volum a uidului si n unitatea de timp,
ca urmare a viscozitatii, conductibilit
atii termice si pierderilor Joule, se
disip
a cantitatea de caldur
a T ds/dt, adic
a
T

 vi
+ .(T ) + j.E ,
+ (v.)s = Tik
t
xk

 s

(5.6)

unde s este entropia unit

atii de masa a uidului, este coecientul de

este tensorul v
ascos al tensiunilor, denit prin
termoconductie, iar Tik

,
Tik = p ik + Tik

n care Tik este tensorul tensiunilor. La uidele omogene si izotrope,


este dat de
tensorul Tik

Tik
=  ik + 2 eik ,

unde
eik =

1  vk
vi
+
2 xi
xk

este tensorul vitezei de deformare.

Ecuatiile de mai sus nu sunt suciente pentru a caracteriza uidul
din punct de vedere termodinamic. De aceea se face apel la ecuatia de
stare care se scrie, n general, sub forma
f (p, , T ) = 0 .

(5.7)

Ecuatiile (5.3) - (5.7), mpreun

a cu ecuatia (5.1)4 , formeaza sistemul
fundamental de ecuatii ale magnetodinamicii uidelor.
Daca uidul este perfect ( = = 0) si innit conductor (
sau m 0), atunci procesul este izentrop (s = const.). Altfel spus, n
acest caz nu avem procese disipative, situatie n care ecuatiile de mai
sus se reduc la sistemul :
B
= (v B) ;
t

.E = e ;

a = F p + j B ;

255
ds

+ .(v) = 0 ;
= 0 ; f (p, , T ) = 0 .
(5.8)
t
dt
Utiliz
and sistemul de ecuatii (5.8), n cele ce urmeaza vom trece n
revist
a cateva aplicatii semnicative.
5.3.
Inghetarea liniilor c
ampului magnetic
S
a admitem ca uidul ionizat ce se deplaseaz
a n c
ampul B cu
viteza v are conductivitatea electric
a foarte mare ( ). In acest
caz, dezvoltarea membrului al doilea al ecuatiei (5.8)1 conduce la
B
= B .v + (B.)v (v.)B ,
t
sau

dB
= B .v + (B.)v .
dt

(5.9)

Inmultind (5.9) cu 1/ si utiliz

and ecuatia de continuitate, gasim
B
1 dB
B
B
== 2
+ 2 v. +
. v =
dt
t

=
adic
a

B d  B
+
. v
2 dt

d B B
=
. v
dt

(5.10)

aseman
atoare cu ecuatia de difuzie a lui Beltrami.
Pentru a scoate n evidenta semnicatia zic
a a acestei ecuatii, sa

consider
am dou
a linii de curent si , astfel ca toate particulele de
uid ce se gasesc pe la momentul t sa se gaseasca pe  la momentul
t + dt. Fie l un element al liniei si l un element al liniei  , format
din acelasi num
ar de particule ca si l (Fig.5.1). Pentru ca liniile de
curent sa se conserve, va trebui sa avem
l l =

d
(l) dt .
dt

(5.11)

256
Daca vA si vB sunt vitezele de deplasare ale punctelor A si B de pe curba
(n raport cu originea unui reper cartezian ortogonal), deplasare ce
are loc n intervalul temporal dt, putem scrie :
l = l + vB dt vA dt = l + v(r + l) dt vA dt =
= l + [vA + (l.)vA + ...] dt vA dt 
 l + (l.)vA dt ,
deci
d
(l) = (l.)v .
dt

(5.12)

Compar
and ecuatiile (5.10) si (5.12), constatam ca acestea au
aceeasi forma, adic
a variatia n timp si spatiu a vectorilor l si B/
urmeaza aceeasi lege. Prin urmare, conservarea liniilor de curent ale
uidului presupune conservarea liniilor c
ampului B (de fapt, ale unui
camp coliniar cu B). Acestea din urm
a se deplaseaza odat
a cu uidul,
ca si cum ar lipite de liniile de curent. Fenomenul este cunoscut sub
numele de nghetarea liniilor c
ampului magnetic.
De aici rezult
a (ca o formulare echivalent
a a concluziei de mai
sus) ca se conserva uxul m al inductiei magnetice care traverseaza
o suprafata S(t) ce se sprijin
a pe un contur nchis format din particule

de uid (contur material). Intr-adev

ar, av
and n vedere cele prezentate

257
n &3.9, consacrat ecuatiilor c
ampului electromagnetic pentru medii n
miscare, putem scrie
 


B
d
dm
B.dS =
=
(v B) . dS = 0 ,
dt
dt S
t
S

adic
a m = S B. dS = const.
5.4. Unde magnetohidrodinamice
Dup
a cum se stie din mecanica mediilor continue, ntr-un mediu
omogen (aer) perturbatiile mici se propaga sub form
a de unde de compresiune numite unde sonore. Viteza acestor unde este

 p
,
(5.13)
vs =
S
unde p este presiunea mecanica, densitatea mediului, iar indicele S
arat
a ca derivata din (5.13) se consider
a la entropie constant
a (proces
izentrop).
Daca mediul este conductor, al
aturi de presiunea mecanica p va
2
ator), prin urexista o presiune magnetica B /2 (vezi paragraful urm
mare ne asteptam ca alaturi de undele sonore, ce se propag
a cu viteza
a de (5.13), s
a existe niste unde specice, datorate prode faza vs dat
priet
atii uidului de a conductor, care se propag
a cu viteza

B2
.
(5.14)
v
2
Pentru a determina natura si propriet
atile acestor unde, sa lu
am
ca model un uid conductor compresibil, omogen, aat ntr-un c
amp
a
de inductie magnetic
a constant si uniform Bo . Vom presupune c
rezistenta electrica, conductivitatea termic
a si viscozitatea sunt at
at
de mici, nc
at disiparea energiei prin aceste efecte poate neglijat
a n
prim
a aproximatie. In cazul acesta, din (5.6) deducem s = const., adic
a
procesul poate considerat izentrop.

258
Pentru a studia propagarea micilor perturbatii ntr-un astfel de
model de mediu, vom face apel la ecuatiile (vezi 5.8)
B
= (v B) ;
t

 v


1
+ (v.)v = p B ( B) ;
t

+ .(v) = 0 ,
t

(5.15)

la care se adaug
a ecuatia de conservare a entropiei (5.8)5 si ecuatia de
a presupunem :
stare (5.8)6 . S
B = Bo + B1 (r, t) ;

= o + 1 (r, t) ;

v = v1 (r, t) ,

(5.16)

arimilor respecunde Bo , o sunt valorile constante, de echilibru, ale m

tive, iar B1 , 1 sunt mici variatii ale acestora n und
a. Viteza v, egal
a
cu zero la echilibru, este si ea o marime mic
a v1 (r, t), de acelasi ordin
de marime cu B1 , 1 .
Introduc
and (5.16) n (5.15) si retin
and doar m
arimile mici de ordinul unu, obtinem urm
atorul sistem de ecuatii liniare :
B1
(v1 Bo ) = 0 ;
t
o

v1
1
+ vs2 1 + Bo ( B1 ) = 0 ;
t

1
+ o .v1 = 0 .
t

(5.17)

Deriv
and n raport cu timpul ecuatia de miscare si utiliz
and celelalte dou
a ecuatii, obtinem urm
atoarea ecuatie n v1
o

2 v1
1
vs2 o (.v1 ) + Bo { [ (v1 Bo )]} = 0 .
2
t

259
Daca introducem viteza Alfven prin relatia
Bo
,
vA =
o

(5.18)

ecuatia de mai sus se mai scrie

2 v1
vs2 (.v1 ) + vA { [ (v1 vA )]} = 0 .
t2

(5.19)

S
a presupunem c
a v1 se propaga sub forma unei unde plane de tipul
v1 (r, t) = v1o ei(k.rt) .

(5.20)

Ultimul termen din (5.19) va atunci

vA { [vA .v1 + (vA .)v1 ]} =
= vA {[(.v1 )] vA + (vA .) v1 } =
= vA [k(k.v1 ) vA (vA .k)(k v1 )] =
2
= vA
k(k.v1 ) (vA .k)(k.v1 )vA (vA .k)[(vA .v1 )k (vA .k)v1 ] ,

iar ecuatia (5.19), dup

a simplicarea cu ei(k.rt) , devine
2
2 v1o + (vs2 + vA
)(k.v1o )k+

+(vA .k)[(vA .k)v1o (vA .v1o )k (k.v1o )vA ] = 0 .

(5.21)

Daca vA k, ultimul termen este nul si obtinem ca solutie pentru

o und
a numit
a magnetosonor
a longitudinal
a, a carei viteza de faz
a
este

2
.
(5.22)
ulong = vs2 + vA

v1o

Daca vA  k, ecuatia (5.221) se reduce la

2 2
k 2 )v1o +
(vA

 v2

s
2
vA

1 k 2 (vA .v1o )vA = 0 .

(5.23)

260
In acest caz sunt posibile dou
a tipuri de miscari ondulatorii: o und
a
o
ordinar
a longitudinal
a (v1  k, vA ) cu viteza de faza egala cu vs si una
transversala cu viteza de faza egala cu viteza Alfven vA . Aceasta und
a
Alfven este un fenomen pur magnetohidrodinamic, ce depinde numai de
campul magnetic si de densitatea uidului. Pentru orice valori ale lui B
realizabile n conditii de laborator vA << vs , n timp ce n conditii cosmice vA poate avea valori foarte mari, datorit
a densit
atilor foarte mici.
In fotosfera solara, de pild
a, 107 g/cm3 , astfel ca vA  103 Bo cm/s.
Campurile magnetice solare sunt de ordinul 1-2 Gs la suprafata astrului,
av
and valori mult mai mari n jurul petelor solare. Pentru comparatie,
mention
am ca viteza sunetului n fotosfer
a este  104 m/s.

Campurile magnetice ale celor trei tipuri de unde denite mai sus
pot determinate din ecuatia (5.17)1 :
k
pentru k Bo ;
v1 Bo
(5.24)
0
pentru k  Bo (longit.) ;
B1 =
k
pentru k  Bo (transv.) ,
v1 Bo
unde am avut n vedere faptul c
a vA si Bo sunt vectori coliniari. Unda
magnetoacustica, deplas
andu-se perpendicular pe Bo , produce comprear
a a le schimba directia
siuni si rareeri ale liniilor c
ampului Bo , f
(Fig.5.2 a), n timp ce unda Alfven paralel
a cu Bo face ca liniile de

261
forta sa oscileze lateral, nainte si napoi (Fig.5.2 b). In ecare dintre cele doua cazuri, tin
and seama de ipoteza privind lipsa viscozit
atii
magnetice, liniile de c
amp sunt nghetate n uid.
Daca tinem seama de pierderile prin viscozitate si efect Joule,
primele dou
a ecuatii (5.17) vor trebui nlocuite cu
1
B1
= (v1 Bo ) +
B1 ;
t

1
v1
= vs2 1 Bo ( B1 ) + v1 .
t

(5.25)

Pentru a analiza efectul produs prin ad

augarea celor doi termeni
disipativi n ecuatiile (5.25), s
a presupunem c
a B1 si v1 se propaga prin
unde plane de forma (5.20). Avem atunci :

1
k2
B1

B1 = i +
B1 =
t


ik 2 B1
k2
;
B1 = 1 +
= i 1 +

t


v1
ik 2
ik 2 v1
v1 = io 1 +
,
o
v1 = o 1 +
t
o
o t


prin urmare ecuatiile (5.25) sunt echivalente cu

B1
1
(v1 Bo ) ;
=
ik2
t
1 +


1
v1
1
2
=
o
vs 1 Bo ( B1 ) .
2
t

1 + ik
o

(5.26)

In urma unui rationament cu totul analog celui ce ne-a condus la relatia

(5.21), de aici rezult
a ca vom gasi aceeasi ecuatie, cu diferenta ca de
2
data aceasta vs este amplicat cu factorul (1 + ik 2 /), iar 2 este
amplicat cu (1 + ik 2 /o )(1 + ik 2 /).

262
S
a aplic
am acest rezultat n cazul undei Alfven. Din (5.23), pentru
a
v1 .vA = 0, rezult
2
k 2 vA


ik 2 
ik 2
= 1+
1+
.
o

(5.27)

Daca termenii corectivi datorati rezistentei electrice si viscozitatii sunt

mici, putem aproxima

1 
ik 2 
2
 2 1 +
+
,
k 2 vA
o

de unde
k2 =

2
vA
i




1
2
+ i o +
2 vA
=

2 
1

1
4
2
+
vA + o +

i 
1 
2 
.
+
 2 1+ 2
vA
vA o

Deci :
k=


i 
1  12
1+ 2
+

vA
vA o

2 
1
+i 3
+
.
vA
2vA o

(5.28)

Aceasta relatie exprima num

arul de und
a k n functie de pulsatia
, deci este relatia de dispersie pentru cazul studiat. Num
arul de
und
a ind complex, rezult
a ca unda este atenuat
a. Se observ
a ca atenuarea creste rapid cu pulsatia, dar descreste si mai rapid cu campul de
inductie magnetic
a. Daca efectul disipativ este foarte puternic, adic
a
2
2
daca k /o >> 1 , k / >> 1, membrul drept al relatiei (5.27)
devine negativ, ceea ce nseamn
a ca num
arul de und
a k devine pur

imaginar. In acest caz unda se atenueaza rapid, independent de amplitudinea c

ampului Bo .

263
5.5. Unele probleme ale magnetohidrostaticii
In absenta surselor externe, ntr-un uid conductor imobil este posibil
a prezenta unui c
amp magnetic static numai n cazul n care conductivitatea mediului este innit
a, adic
a dac
a campul magnetic este
nghetat n mediu (vezi &5.3). (Daca mediul ar avea o conductivitate nit
a, energia magnetica s-ar transforma n c
aldur
a Joule si s-ar
disipa).
Megnetohidrostatica studiaz
a conditiile de echilibru ale unui uid
conductor, aat sub inuenta fortei de presiune (hidrostatica), a fortei
Lorentz si a fortei gravitationale. In cazul static (v = 0), ecuatia de
miscare (5.8)3 se reduce la
p +

1
B B + g = 0 ,

(5.29)

n care g este densitatea fortei gravitationale. De aici se vede ca, dac

a
forta gravic
a este neglijabil
a n comparatie cu celelalte forte, pentru a
avea echilibru trebuie ca B si j = 1 B sa e perpendiculari pe p,
adic
a B si j sa e plasati pe suprafata de presiune constanta p = const.
In cele ce urmeaza vom da dou
a exemple de aplicatii ale acestui
formalism, unul nt
alnit n practica de laborator, iar cel de al doilea din
domeniul astrozicii.
Termoizolarea magnetic
a. Efectul pinch
Alegem si de data aceasta ca model de studiu un uid ideal (se
neglijeaza efectele disipative) n echilibru (v = 0). Neglij
and fortele de
natur
a gravitational
a, ecuatia de miscare (5.8)3 conduce la
p = j B =

1
BB .

Dar (vezi A.43)

BB=
deci putem scrie

1
B 2 (B.)B ,
2


1 2
1
p+
B = (B.)B .
2

(5.30)

264
De aici rezult
a ca expresia pm = B 2 /2 are dimensiunea unei presiuni ; o vom numi presiune magnetic
a. In unele situatii geometrice
simple, cum este cea n care campul are o singur
a component
a, membrul drept al ecuatiei (5.30) se anuleaza si rezulta
p+

1 2
B = const. ,
2

(5.31)

deci n cazul static suma dintre presiunea mecanica si cea magnetica

este constanta. Pentru exemplicare s
a alegem |B| Bx = B, situatie
n care .B = 0 conduce la B/x = 0, prin urmare

B
(B.)B = B
(Bi) = B
i=0.
x
x
Potrivit lui (5.31), orice variatie a presiunii mecanice trebuie compensat
a printr-o variatie de sens opus a presiunii magnetice. Daca magnetouidul trebuie connat (mentinut) ntr-o anumit
a regiune, astfel
nc
at p scade repede la zero n afara limitelor regiunii respective, prea creasca la fel de rapid pentru a conna
siunea magnetic
a pm trebuie s
uidul. Acesta este principiul efectului pinch, care const
a n connarea unui uid conductor (plasm
a) de catre campul magnetic propriu, creat de curentii electrici din interiorul mediului. Efectul prezinta
un deosebit interes n cercetarile termonucleare. S
a ne oprim, pe scurt,
asupra efectului pinch.
Consider
am un cilindru innit din uidul conductor, orientat dup
a
a, iar B = B(r) campul
axa Oz si e jz = j(r) densitatea de curent axial
de inductie magnetic
a azimutal creat de j(r). Ne punem problema dac
a
poate exista o stare de echilibru n care uidul s
a e connat ntr-un
cilindru de raz
a r = R prin actiunea campului propriu B.
Geometria problemei ne cere sa lucr
am n coordonate cilindrice
r, , z. Observ
am, n prealabil, c
a membrul drept al relatiei (5.30) se
poate scrie
B2
B 2 du
1
=
ur ,
(B u ) =
(B.)B = B
r
r d
r


265
unde ur , u , k sunt versorii celor trei directii de coordonate. Proiectand
ecuatia (5.20) pe directia r, avem atunci
B2
B2
d
p+
=
,
dr
2
r
care se mai poate scrie
d 2 2
1
dp
=
(r B ) ,
2
dr
2r dr
cu solutia
1
p(r) = p(o)
2


o

1 d 2 2
(r B ) dr ,
r 2 dr

(5.32)

(5.33)

a uidul este connat

unde po este presiunea uidului pentru r = 0. Dac
n coloana cilindric
a r R, presiunea p scade la zero la limita r = R,
prin urmare
 R
1 d 2 2
1
(r B ) dr .
p(o) =
(5.34)
2 o r 2 dr
Inlocuind (5.34) n (5.33), obtinem
1
p(r) =
2


r

1 d 2 2
(r B ) dr .
r 2 dr

(5.35)

Presiunea medie < p > din interiorul cilindrului poate exprimat

a
n functie de intensitatea I a curentului care circul
a prin uid si de raza
R. Prin denitie
R
<p>=

r p(r) dr
2
= 2
R
R
r dr
o

r p(r) dr.
o

Integr
and prin p
arti si utiliz
and (5.32), avem :
1
2  r 2

R
<p>= 2 p

R
2 o
2


o


r 2 dp =

266
 R

2
1
1

2 2
d(r B ) =
(5.36)
=
B
.
2
2R o
2
R
Dar, n conformitate cu legea Biot-Savart-Laplace, campul de inductie
al unui curent innit, rectiliniu, de intensitate I, la distanta r de axul
cilindrului, este B = I/2r, deci avem n ne
I 2
.
(5.37)
8 2 R2
Atragem atentia asupra faptului c
a, potrivit lui (5.36), presiunea
medie este egala cu presiunea la suprafata cilindrului de uid.
< p >=

In experimentele termonucleare se lucreaza cu plasme erbinti ce au

3
temperaturi de ordinul 108 K si densit
ati de 1015 particule/cm . Unor
astfel de plasme le corespund presiuni p = N kT 14 atm. Pentru a le
conna, dac
a B|R = 20 kGs, trebuie sa avem I  (9.104 R)A, unde R se
exprim
a n cm. Prin urmare, pentru connarea plasmei sunt necesare
intensit
ati de curent foarte mari.
S
a studiem variatia presiunii n directie radial
a. Vom admite ca
densitatea de curent j(r) este constanta pentru r < R. In acest caz,
campul B ntr-un punct n interiorul coloanei de plasm
a va
B(r) =

I
r
2R2

(r < R) ,

267
relatie care introdus
a n (5.35) ne d
a
p(r) =

r2
I 2 
1

,
4 2 R2
R2

(5.38)

ceea ce exprima faptul c

a dependenta presiunii de r este de form
a
parabolic
a.
Dependenta de r a diverselor m
arimi ce intervin n consideratiile
de mai sus este data n Fig. 5.3.
C
ampuri f
ar
a fort
a
In problemele de astrozic
a prezinta un deosebit interes acele
campuri magnetice care nu exercit
a actiuni mecanice asupra mediului
conductor, adic
a cele caracterizate prin
( B) B = 0 ,

(5.39)

B = (r) B .

(5.40)

de unde rezult
a
Aceste campuri au c
ap
atat denumirea de lipsite de forta, sau
f
ar
a forta (force-free elds n limba englez
a). Propriet
atile pe care
le poseda campurile f
ar
a forta fac ca existenta lor n natur
a sa e
foarte probabil
a. De pild
a, o astfel de proprietate se presupune a avea
campul stationar relativ puternic ntr-o regiune n care presiunea uidua, cum este situatia deasupra petelor solare.
lui ionizat (plasm
a) este mic
Intr-adev
ar, cum temperatura petelor solare este mai mic
a decat temperatura nconjur
atoare, iar p = N kT , rezult
a ca si presiunea este mai
mica.
Pentru a explica echilibrul petelor solare trebuie, deci, s
a justic
am
faptul c
a plasma din vecin
atatea petelor solare, cu temperatura mai
mare, nu poate p
atrunde n interiorul acestora.
In cele ce urmeaza vom dovedi c
a un c
amp lipsit de forta, cu
= const. reprezinta - ntr-un sistem nchis - o stare cu energie minim
a.
Pentru aceasta vom ar
ata, n prealabil, c
a integrala


A.B d =
A. A d ,
(5.41)
I1 =
V

268
unde V este un volum x, este o constant
a a miscarii pentru sistemul
(5.8) (o integral
a prima). Avem :
d
dt


A. A d =

A
. A d +
t


A.
V

A
d .
t

Dar, n conformitate cu (5.8)1

 A

( A) =
= [v ( A)] ,
t
t
sau, dac
a alegem n mod convenabil transformarea de etalon,

De aici rezult
a

A
= v ( A) .
t

(5.42)

A
. A = 0 ,
t

(5.43)

prin urmare




A
d
A
A. A d =
. A
. A d +
d .
dt V
t
V t
V
Prima integral
a se anuleaza potrivit lui (5.43), iar a doua este de asemenea nul
a caci, potrivit teoremei Green-Gauss-Ostrogradski



A
A
. A
A
d =
.dS = 0 ,
(5.44)
t
t
V
S
deoarece sistemul este nchis, caz n care miscarea din interiorul sistemului nu trebuie s
a afecteze potentialul vector din exteriorul acestuia si,
cum A se presupune a o functie continu
a, A/t trebuie s
a se anuleze
pe suprafata S se margineste domeniul de integrare.
S
a determinam acum extremum-ul energiei magnetice

1
B 2 d,
(5.45)
Wm =
2 V

269
n conditiile existentei integralei de leg
atur
a (5.51). O asemenea judecata este o problem
a de extremum conditionat si consta n aarea
extremum-ului unei functionale, n conditiile n care o anumit
a integral
a
ia o valoare dat
a (legatur
a). (Tipica n acest sens este cea cunoscuta sub
numele de problema izoperimetric
a : dat
a ind o curb
a plan
a nchis
a,
de lungime x
a, sa se determine forma pe care trebuie s-o aib
a curba
pentru ca aria cuprins
a n perimetrul ei sa e maxima. Aici conditia
de legatur
a este L = ds = const., unde L este lungimea curbei, iar
solutia problemei este, evident, cercul).
Amplic
and (5.41) cu un multiplicator lagrangean si adun
and
rezultatul la (5.45), avem :
 

1
(5.46)
( A)2 A. A d .
=
V 2
Conditiile necesare de existenta a extremum-ului functionalei (5.46)
sunt exprimate prin ecuatiile lui Euler :
f
 f
 f

=0,
Ai
xk Ai,k
t Ai,t
unde
f=

(5.47)

1
( A)2 A. A ,
2

iar Ai,k = Ai /xk ; Ai,t = Ai /t. Efectuand calculele, gasim

f
= ( A)i = Bi ;
Ai
f
1
=
mki Bm
mki Am ;
Ai,k

 f
1
1
=
mki Bm,k
mki Am,k = ( B)i + Bi .
xk Ai,k

Inlocuind aceste rezultate n (5.47) si notand 2 = = const., avem

n denitiv
B = B ,

270
adic
a extremum-ul energiei magnetice se realizeaza pentru un c
amp B
lipsit de forta. De aici decurge, pe de o parte, faptul ca un astfel
de camp este relativ stabil fata de micile perturbatii, iar pe de alta c
a
un sistem n care fortele magnetice sunt dominante si n care exista un
mecanism de disipare a miscarilor uidului, c
ampurile f
ar
a forta ( cu
= const.) sunt conguratii nale naturale.
Prin urmare, dac
a pierderile Joule sunt absente, dar miscarea se
poate amortiza datorit
a viscozitatii sau altor cauze, starile nale cele
mai probabile sunt cele corespunz
atoare unor c
ampuri lipsite de forta.
Probleme

1. S
a se arate ca expresia I2 = V v.B d , unde V este un volum
x ocupat de un magnetouid ideal, este - al
aturi de I1 - o constanta a
miscarii pentru sistemul fundamental de ecuatii (5.8).
2. Ecuatia de miscare pentru o plasma electronica, n care se tine
seama de fenomenul ciocnirii ntre electroni, dar se neglijeaza presiunea
hidrostatic
a, este
e
v
+ (v.)v = (E + v B) v ,
t
m
unde este frecventa de ciocnire. Sa se arate ca n prezenta unor
campuri E, B externe, statice si uniforme, legea lui Ohm se va scrie
ji = ik Ek

(i, k = 1, 2, 3) ,

unde tensorul conductivit

atii ik este

p2

ik = 
1+

2
B
2

1
B

1
0

0
0
1+

2
B
2

,
,

n care p este pulsatia plasmei electronice, iar B este pulsatia precesiei

Larmor.

271

PARTEA A DOUA

ELECTRODINAMICA IN TRATARE RELATIVIST-COVARIANTA

272

273

II A DOUA
CUPRINSUL PART

CAPITOLUL VI. BAZELE EXPERIMENTALE ALE

II RESTRANSE

TEORIEI RELATIVITAT
. . . . 277
6.1. Generalit
ati . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 277
6.2. Aberatia luminii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 279
6.3. Efectul Doppler . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 281
6.4. Experimentul lui Fizeau . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 283
6.5. Experimentul lui Michelson . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 283
CAPITOLUL VII. PRINCIPIILE TEORIEI
II RESTRANSE

RELATIVITAT
. . . . . . . . . . . . . . . . 288
7.1. Postulatele lui Einstein . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 288
7.2. Transformarea Lorentz-Einstein . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 291
7.3. Transformarea Lorentz-Herglotz . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 296
Probleme . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 298

CAPITOLUL VIII. CONSECINT

E ALE TRANSFORMARII
LORENTZ-EISTEIN . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 299
8.1. Contractia lungimilor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 299
8.2. Dilatarea duratei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 301
8.3. Relativitatea simultaneit
atii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 303
8.4. Efectul Doppler relativist . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 304
8.5. Formulele de compunere a vitezelor si acceletatiilor. . . . . . . 308
Probleme . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 311

274
CAPITOLUL IX. UNIVERSUL CUADRIDIMENSIONAL
AL LUI MINKOWSKI . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 312
9.1. Generalit
ati . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 312
9.2. Intervale temporale si spatiale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 314
9.3. Diverse reprezent
ari ale spatiului Minkowski . . . . . . . . . . . . . 317
9.4. Cuadrivectori n spatiul Minkowski . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 324
Probleme . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 332
RELATIVISTA
. . . . . . . . . . . . . . . 333
CAPITOLUL X. MECANICA
10.1. Elemente de cinematica relativist
a . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 333
10.2. Dinamica relativist
a . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 335
10.3. Aplicatii ale mecanicii relativiste . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 347
Probleme . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 357
RELATIVISTA.
. .358
CAPITOLUL XI. ELECTRODINAMICA
11.1. Sarcina punctiform
a n c
amp electromagnetic . . . . . . . . . . . 358
11.2. Tensorul campului electromagnetic . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 364
Probleme . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 372
11.3. Ecuatia de continuitate sub form
a
cuadridimensional
a . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .373
11.4. Ecuatiile lui Maxwell sub form
a
cuadridimensional
a . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .376
11.5. Ecuatiile constitutive sub form
a
cuadridimensional
a . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .383
11.6. Ecuatiile diferentiale ale potentialelor
electrodinamice sub form
a cuadridimensional
a . . . . . . . . 388
11.7. Legi de conservare n teoria covariant
a a campului
electromagnetic . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 392
11.8. Elemente de magnetouidodinamic
a relativist
a . . . . . . . . . . 406
II GENERALE 412
CAPITOLUL XII. TEORIA RELATIVITAT
12.1. Generalit
ati . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 412
12.2. Teoria clasic
a a gravitatiei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 413
12.3. Principiile teoriei relativit
atii generale . . . . . . . . . . . . . . . . . . 417

275
12.4. Ecuatia diferential
a a liniilor geodezice . . . . . . . . . . . . . . . . . . 420
12.5. Derivata covariant
a . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 424
probleme. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .431
12.6. Ecuatiile electrodinamicii n prezenta
campului gravitational . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 432
12.7. Tensorul de curbur
a . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 435
12.8. Ecuatiile lui Einstein . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 439
Probleme . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 446
12.9. Campul gravitational cu simetrie central
a . . . . . . . . . . . . . . . 446
Probleme . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 453
12.10. Veric
ari experimentale ale teoriei
relativitatii generale. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 453
ANEXA A . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 469
ANEXA B . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 483
ANEXA C . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 501
ANEXA D . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 516
ANEXA E . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 523
ANEXA F . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 531
BIBLIOGRAFIE . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 534
INDEX . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 241

276