Analiza Matematica Calcul Diferential - Ion Craciun

Prof. univ. dr.
Ion CRACIUN
Departamentul de Matematic
a
Universitatea Tehnic
a Gheorghe Asachi din Iasi
MATEMATICA
ANALIZA
CALCUL DIFERENT
IAL
IASI 2011
Cuprins
1 Notiuni fundamentale de teoria multimilor

1.1 Multimi . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
1.2 Operatii cu multimi . . . . . . . . . . . . .
1.3 Produse carteziene . . . . . . . . . . . . . .
1.4 Relatii binare. Functii. Legi de compozitie .
1.5 Structuri algebrice. Izomorfism . . . . . . .
1.6 Multimea numerelor reale . . . . . . . . . .
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
2 S
iruri si serii de numere reale
2.1 S
iruri de numere reale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
2.2 S
ir fundamental n IR . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
2.3 Limita superioar
a si limita inferioara ale unui sir numeric . . . . . .
2.4 Puncte limit
a ale unui sir numeric . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
2.5 Serii de numere reale. Definitii. Exemple . . . . . . . . . . . . . . . .
2.5.1 Seria geometric
a . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
2.5.2 Seria telescopic
a . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
2.5.3 Seria armonic
a . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
2.6 Propriet
ati generale ale seriilor convergente . . . . . . . . . . . . . .
2.7 Criteriul general al lui Cauchy pentru serii numerice . . . . . . . . .
2.8 Criterii de convergent
a pentru serii cu termeni oarecare . . . . . . .
2.9 Serii numerice absolut convergente si serii semiconvergente . . . . .
2.10 Serii cu termeni pozitivi . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
2.10.1 Seria armonic
a generalizata . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
2.11 Criterii de convergent
a si divergenta pentru serii cu termeni pozitivi
2.11.1 Criterii de comparatie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
2.11.2 Criteriul condens
arii al lui Cauchy . . . . . . . . . . . . . . .
2.11.3 Criteriul logaritmic . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
2.11.4 Criteriul de convergent
a n . . . . . . . . . . . . . . . . . .
2.11.5 Criteriul raportului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
2.11.6 Criteriul radicalului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
2.12 Alte criterii de convergent
a ale seriilor cu termeni pozitivi . . . . . .
2.12.1 Criteriul lui Kummer . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
2.12.2 Criteriul lui Raabe . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
2.12.3 Criteriul logaritmic al lui Bertrand . . . . . . . . . . . . . . .
2.12.4 Criteriul lui Gauss . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
2.12.5 Criteriul integral al lui Cauchy . . . . . . . . . . . . . . . . .
2.13 Calculul aproximativ al sumei unei serii numerice convergente . . . .
2.14 Serii numerice remarcabile . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
2.15 Produsul dup
a Cauchy al dou
a serii numerice . . . . . . . . . . . . .
3
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
7
7
9
11
13
19
22
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
35
35
46
48
50
54
55
56
57
57
62
63
68
74
75
76
76
80
82
83
84
86
89
89
90
92
94
98
100
101
106
3 Elemente de teoria spatiilor metrice

3.1 Definitia spatiului metric. Proprietati. Exemple . . . . . .
3.2 Definitia spatiului liniar (vectorial). Proprietati. Exemple
3.3 S
iruri de puncte n spatii metrice. Sir de functii . . . . . .
3.4 Spatii metrice complete. Exemple . . . . . . . . . . . . . .
3.5 Spatii vectoriale normate. Spatii Banach . . . . . . . . . .
3.6 Serii n spatii Banach. Serii de functii . . . . . . . . . . .
3.7 Spatii prehilbertiene. Spatii Hilbert . . . . . . . . . . . .
3.8 Principiul contractiei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
3.9 Multimi nchise si multimi deschise ntr-un spatiu metric .
3.10 Multimi compacte ntrun spatiu metric . . . . . . . . . .
3.11 Multimi conexe si multimi convexe . . . . . . . . . . . . .
3.12 Spatiul IRn si spatiul punctual IE n . . . . . . . . . . . . .
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
4 Limite si continuitate
4.1 Limita unei functii ntr-un punct . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
4.2 Functii continue . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
4.3 Functii uniform continue . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
4.4 Functii continue pe multimi compacte . . . . . . . . . . . . . . . . . .
4.5 Convergenta unui sir de functii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
4.6 Homeomorfisme . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
4.7 Conexiune prin arce. Functii continue pe multimi conexe si pe multimi
4.8 Aplicatii liniare ntre spatii vectoriale reale. Izomorfism . . . . . . . .
4.9 Aplicatii liniare si continue ntre spatii normate . . . . . . . . . . . . .
4.10 Aplicatii liniare si continue ntre spatii normate finit dimensionale . .
4.11 Forme multiliniare si de gradul m pe IRn . . . . . . . . . . . . . . . . .
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
109
. 109
. 121
. 131
. 134
. 136
. 147
. 152
. 159
. 161
. 173
. 180
. 185
. . . . .
. . . . .
. . . . .
. . . . .
. . . . .
. . . . .
convexe
. . . . .
. . . . .
. . . . .
. . . . .
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
191
191
196
202
206
208
216
218
226
229
232
237
5 Derivabilitatea si diferentiabilitatea functiilor vectoriale de variabil

a real
a
243
5.1 Derivabilitatea functiilor vectoriale de argument real . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 243
5.2 Derivabilitate lateral
a si derivate laterale ale functiilor vectoriale de variabila reala . . . . . . . . 250
5.3 Derivabilitate si derivate de ordin superior ale unei functii vectoriale de variabila reala . . . . . . 252
5.4 Derivabilitatea functiilor vectoriale compuse de variabila reala . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 255
5.5 Diferentiabilitatea unei functii vectoriale de o variabila reala . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 256
5.6 Diferentiabilitate si diferentiale de ordin superior ale functiilor vectoriale de argument real . . . . 263
5.7 Formula lui Taylor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 267
5.8 Drumuri parametrizate n IRm . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 270
5.9 Formula lui Taylor pentru o functie reala de o variabila reala. Aplicatii la studiul local al functiilor281
5.9.1 Tabelarea functiilor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 285
5.9.2 Convexitatea functiilor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 285
5.9.3 Contactul de ordin n a doua curbe plane . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 286
5.9.4 Natura punctelor de extrem ale unei functii reale de o variabila reala . . . . . . . . . . . . 288
5.9.5 Metoda tangentei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 288
6 Diferentiabilitatea si derivabilitatea partial
a ale functiilor reale de mai multe variabile reale291
6.1 Directie n IRn . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 291
6.2 Derivata dup
a o directie a unei functii reale de variabila vectoriala . . . . . . . . . . . . . . . . . 292
6.3 Derivabilitatea partial
a si derivate partiale de ordinul ntai ale functiilor reale de mai multe
variabile reale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 296
6.4 Diferentiabilitatea si diferentiala de ordinul ntai ale unei functii reale de variabila vectoriala . . . 300
6.5 Conditie suficient
a de diferentiabilitate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 307
6.6 Derivate partiale de ordin superior ale unei functii reale de mai multe variabile reale . . . . . . . 310
6.7 Diferentiale de ordin superior ale functiilor reale de variabila vectoriala . . . . . . . . . . . . . . . 317
6.8 Formula lui Taylor pentru functii reale de o variabila vectoriala . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 324
6.9 Functii omogene. Identitatea lui Euler . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 326
7 Teoria diferentiabilit
atii si derivabilt
atii functiilor vectoriale de argument vectorial
7.1 Derivabilitatea functiilor vectoriale de argument vectorial . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
7.2 Diferentiabilitatea unei functii vectoriale de variabila vectoriala . . . . . . . . . . . . . . . . .
7.3 Derivate si diferentiale de ordin superior ale functiilor vectoriale de mai multe variabile reale
7.4 Diferentiabilitatea si derivabilitatea functiilor vectoriale compuse . . . . . . . . . . . . . . . .
7.5 Prelungirea unei functii uniform continue . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
7.6 Derivatele partiale ale unei functii vectoriale pe frontiera domeniului de definitie . . . . . . .
7.7 P
anze parametrice. Suprafete . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
331
331
335
339
341
349
350
351
8 Aplicatii ale calculului diferential

8.1 Forme biliniare pe IRn . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
8.2 Forme p
atratice pe IRn . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
8.3 Extreme locale ale functiilor reale de mai multe variabile reale . . .
8.4 Functii definite implicit . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
8.5 Extreme locale ale functiilor definite implicit . . . . . . . . . . . .
8.6 Extreme conditionate. Metoda multiplicatorilor lui Lagrange . . .
8.7 Extremele functiilor reale definite pe multimi compacte din IRn . . .
8.8 Transform
ari regulate, sau difeomorfisme . . . . . . . . . . . . . . .
8.9 Dependent
a si independent
a functionala . . . . . . . . . . . . . . .
8.10 Coordonate curbilinii n plan . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
8.10.1 Coordonate polare n plan . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
8.10.2 Coordonate polare generalizate n plan . . . . . . . . . . . .
8.11 Coordonate curbilinii n IR3 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
8.11.1 Coordonate polare n spatiu, sau coordonate sferice . . . . .
8.11.2 Coordonate semipolare n spatiu, sau coordonate cilindrice
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
363
363
366
369
378
395
398
410
412
419
424
428
430
432
437
440
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
Bibliografie
443
Index de notiuni
445
Capitolul 1
Notiuni fundamentale de teoria

multimilor
1.1
Multimi
Notiunea de multime este o notiune fundamentala a matematicii moderne. In cele ce urmeaza, notiunile de
multime si element al unei multimi sunt considerate notiuni primare.
O multime se consider
a definit
a (dat
a, precizata) daca avem un criteriu dupa care putem deosebi elementele
multimii de celelalte obiecte, care nu fac parte din multime. In acest sens, o multime poate fi definita fie numind
individual elementele sale, fie specific
and o proprietate pe care o au toate elementele sale si pe care nu o au alte
obiecte.
Multimile se noteaz
a cu litere mari ale alfabetului latin: A, B, ..., sau X, Y, ..., iar elementele se noteaz
a cu
litere mici ale aceluiasi alfabet sau ale altuia. Daca se cunosc toate elementele multimii A, atunci vom nota
A = {a, b, ...}.
Natura multimilor care constituie subiectul cercetarilor matematice este diversa.
In cele ce urmeaz
a, examin
am multimea numerelor reale IR si submultimi ale acesteia, ca de exemplu
multimea numerelor naturale IN , multimea numerelor ntregi Z , multimea numerelor rationale Q, intervale
etc., multimi de puncte din spatiul Euclidian n-dimensional precum bile deschise si nchise, sfere, intervale
n-dimensionale nchise si deschise etc., ca si multimi de functii si, de asemenea, multimi ale caror elemente sunt
multimi.
Partea matematicii care examineaz
a multimi arbitrare, fara a se interesa nsa de natura elementelor sale, se
numeste teoria multimilor.
In acest capitol introducem c
ateva notiuni de teoria multimilor, necesare ntelegerii celorlalte capitole.
Dac
a A este o multime oarecare, not
am a A daca si numai daca a este un element al multimii A si vom
citi a apartine multimii A; daca b nu este element al lui A atunci aceasta situatie se scrie matematic n forma
b
/ A si se citeste b nu apartine multimii A. Elementele unei multimi sunt numite deseori puncte, afirmatiile
element al multimii A si punct al multimii A avand acelasi nteles.
Definitia 1.1.1. Multimile A si B se numesc identice sau egale si scriem A = B, dac
a si numai dac
a sunt
formate din aceleasi elemente.
Prin urmare A = B dac
a si numai dac
a, pentru fiecare element x, avem
x A x B.
Definitia 1.1.2. Multimea f

ar
a nici un element se numeste multimea vid
a si se noteaz
a prin .
Ion Cr
aciun
Definitia 1.1.3. Fie A si B dou

a multimi. Multimea A se numeste submultime, sau parte a multimii B
aceast
dac
a si numai dac
a a A = a B. In
a situatie se spune c
a multimea A este inclus
a n multimea B,
sau c
a B include A si scriem corespunz
ator A B sau B A. Dac
a, n plus, multimea A nu este identic
a cu
B, atunci A se numeste submultime strict
a a lui B.
Prin conventie, exist
a o multime care este inclusa n toate multimile. Aceasta este multimea vid
a si este
privit
a ca o submultime a oric
arei multimi: A, oricare ar fi multimea A.
Introducerea multimii vide este necesara deoarece adesea definim multimea elementelor care satisfac o conditie far
a s
a verific
am c
a exist
a m
acar un element care sa ndeplineasca aceasta conditie. De exemplu, n teoria
polinoamelor, putem introduce notiunea de multime a radacinilor reale ale unei ecuatii, netinand seama de
faptul c
a nu cunoastem, n general, dac
a exista sau nu astfel de radacini.
Simbolul este denumit incluziune.
Propozitia 1.1.1. Incluziunea multimilor are urm
atoarele propriet
ati:
AA
(reflexivitate);
A B si B C = A C
AB
si
(1.1)
(tranzitivitate);
B A = A = B
(antisimetrie).
(1.2)
(1.3)
O multime nevid
a poate avea un num
ar finit (respectiv infinit) de elemente, caz n care multimea se numeste
finit
a (respectiv infinit
a).
Prin definitie multimea vid
a este multime finita.
O multime finit
a poate fi specificat
a prin enumerarea elementelor sale; daca acestea sunt a1 , a2 , ..., an , atunci
vom scrie A = {a1 , a2 , ..., an }. In particular, {a} reprezinta multimea formata dintr-un singur element a.
Definitia 1.1.4. Se numeste familie de multimi, sau clas
a de multimi, o multime A ale c
arei elemente
sunt multimi. O familie de multimi A se noteaz
a A = (Ai )iI , unde I este o multime oarecare care se numeste
multime de indici. C
and I = IN familia de multimi A se numeste sir de multimi. Deci, notatia pentru un
sir de multimi este (An )nIN .
Definitia 1.1.5. S
irul de multimi (An ) se numeste
cresc
ator,
descresc
ator,
dac
a An An+1 ,
dac
a An+1 An ,
pentru
pentru
n = 0, 1, 2, ...
n = 0, 1, 2, ...
Fie a(x) o conditie impus

a elementelor unei multimi X, adica o expresie cu valoarea de adevar sau fals dac
a
un anume element din X este nlocuit cu x. Multimea tuturor elementelor x din X pentru care expresia a(x) are
valoarea de adev
ar se noteaz
a prin {x X : a(x)} sau, mai simplu, prin {x : a(x)}. De exemplu, {x : x2 = 16}
este multimea format
a din numerele ntregi 4 si +4, iar {x : x2 + 2x 35 < 0} este intervalul deschis (7, 5),
2
adic
a {x : x + 2x 35 < 0} = {x : 7 < x < 5}.
Multimea p
artilor unei multimi oarecare X se noteaza cu P(X). Avem A P(X) daca si numai dac
a
A X. Evident, P(X) si X P(X). Elemente ale lui P(X) pot fi si multimi formate din cate un singur
element x din X.
Capitolul 1. Notiuni fundamentale de teoria multimilor
1.2
Operatii cu multimi
Definitia 1.2.1. Se numeste reuniunea a dou

a multimi A si B, multimea notat
a A B format
a din toate
elementele x care apartin cel putin uneia din multimile A sau B. Deci, prin definitie
A B = {x : x A sau x B}.
Definitia 1.2.2. Se numeste intersectia sau partea comun

a a multimilor A si B multimea notat
a cu A B
compus
a din toate elementele x care apartin at
at multimii A c
at si multimii B. Prin definitie
A B = {x : x A si x B}.
Definitia 1.2.3. Multimile A si B se numesc disjuncte dac

a A B = .

a multimi. Multimea
A \ B = A \ B = CA B = {x : x A si x
/ B} = {x A : x
/ B}
se numeste diferenta dintre multimea A si multimea B, sau complementara multimii B n raport cu
multimea A. C
and multimea A se subntelege din context, complementara lui B fat
a de A se noteaz
a simplu
prin CB si se numeste complementara multimii B.
Prin urmare, CB = {x A : x
/ B}.
De asemenea, avem CB P(A).
Teorema 1.2.1. Pentru orice multimi A, B, C P(X) au loc afirmatiile:
A B = B A,
(
A B = B A;
(A B) C
= A (B C),
(A B) C
= A (B C);
(1.4)
(1.5)
A = A,
A = ;
(1.6)
A A = A,
A A = A;
(1.7)
A (B C) = (A B) (A C),
A (B C) = (A B) (A C);
(A \ B) B = ,
A = (A B) (A \ B),
A \ B = A \ (A B);
(1.8)
(1.9)
10 Ion Cr
aciun
(
A X = (X \ A) A = X
(1.10)
X \ (X \ A) = A;
A X = A \ B = A (X \ B);
(
X \ (A B)
(X \ A) (X \ B),
X \ (A B)
(X \ A) (X \ B);
(1.11)
(1.12)
A X si B X = A B = X \ ((X \ A) (X \ B))
(1.13)
A B = X \ ((X \ A) (X \ B)).
Demonstratie. Identit
atile (1.4) sunt legile de comutativitate ale reuniunii si respectiv intersectiei multimilor,
(1.5) sunt legile de asociativitate ale acelorasi operatii cu multimi, iar identitatile (1.8) reprezinta legile de
distributivitate ale uneia din operatii fat
a de cealalta.
Identit
atile (1.12) si (1.13) se numesc relatiile lui De Morgan.
Demonstratia oric
arei din egalit
atile (1.4) (1.13) se bazeaza pe relatia (1.3). Se arata ca daca un punct
oarecare apartine multimii din din primul membru al identitatii, atunci el este element si al multimii din membrul
drept al identit
atii respective, si reciproc.
S
a demonstr
am, de exemplu, prima dintre identitatile (1.8).
Fie x A (B C), atunci x A si x B C, adica x B sau x C. Se desprind doua cazuri.
In primul caz, x A si x B, adic
a x A B.
In cel de-al doilea caz, x A si x C, adica x A C.
In fiecare din cele dou
a cazuri, rezult
a x (A B) (A C), deci are loc incluziunea
A (B C) (A B) (A C).
(1.14)
Reciproc, s
a consider
am un element arbitrar x (A B) (A C). Atunci x A B sau x A C.
In primul caz, rezult
a c
a x A si x B, n cel de-al doilea caz vom avea x A si x C.
Din primul caz urmeaz
a c
a x A (B C), iar din cel de-al doilea vom avea ca x A (B C).
Asadar, n ambele cazuri rezult
a c
a x A (B C) ceea ce arata ca are loc si incluziunea
(A B) (A C) A (B C).
Incluziunile (1.14), (1.15) si proprietatea (1.3) arata ca prima din identitatile (1.8) este adevarata.
(1.15)
q.e.d.
Teorema 1.2.2. Pentru orice multimi A,B,C,D,

AB=B
si B D
(1.16)
AB
A B = A;
(1.17)
AB
A \ B = ;
(1.18)
A B A;
(1.19)
A A B,
AC
A B = B;
AB C D
si A B C D;
(1.20)

AC
11
si B C
A B C;
(1.21)
C A si C B
C A B;
(1.22)
AB
C \ B C \ A.
(1.23)
Demonstratie. Fiecare din aceste afirmatii se demonstreaza usor utilizand definitiile egalitatii, reuniunii,
intersectiei si diferentei a dou
a multimi.
q.e.d.
Notiunile de reuniune si intersectie a multimilor pot fi generalizate la cazul unui numar arbitrar, finit sau
infinit, de multimi.
Presupunem c
a[
At este o multime pentru orice
\ t dintr-o multime nevida T .
Prin reuniunea
At (respectiv intersectia
At ) a multimilor At , unde t T, ntelegem multimea tuturor
tT
tT
punctelor x care apartin cel putin uneia din multimile At (respectiv fiecarei multimi At ). In simboluri,
[
\
At = {x : t T astfel ncat x At },
At = {x : x At , t T }.
tT
tT
Uneori, mentiunea t T, sub semnul

sau , se poate omite daca se subnteleg valorile lui t.
In cazul c
and T este o submultime a numerelor naturale IN , putem folosi notatiile
n
[
Aj sau Am Am+1 ... An (m n)
j=m
pentru reuniunea multimilor Am , Am+1 , ..., An si

n
\
Aj sau Am Am+1 ... An (m n)
j=m
pentru intersectia acelorasi multimi.

In mod similar,
Aj sau Am Am+1 ...
j=m
reprezint
a reuniunea multimilor Am , Am+1 , ..., iar
Aj sau Am Am+1 ...
j=m
semnific
a intersectia acestor multimi.
1.3
Produse carteziene
Definitia 1.3.1. Fie p 2, num

ar natural arbitrar, fixat, si X1 , X2 , ..., Xp multimi oarecare. Multimea p-uplelor
ordonate (x1 , x2 , ..., xp ), unde xi Xi , i 1, p, se numeste produsul cartezian al multimilor X1 , X2 , ..., Xp ,
n aceast
a ordine, si se noteaz
a cu X1 X2 ... Xp .
12 Ion Cr
aciun
Asadar,
X1 X2 ... Xp = {x : x = (x1 , x2 , ..., xp ),
xi Xi ,
i 1, p}.
(1.24)
In particular, produsul cartezian X Y al doua multimi X si Y este multimea tuturor perechilor ordonate
(x, y) unde x X si y Y . Deci
X Y = {(x, y) : x X, y Y }.
(1.25)
Deoarece (x, y) 6= (y, x), rezult
a c
a
X Y 6= Y X.
(1.26)
In cazul n care X1 = X2 = ... = Xp = X produsul cartezian al celor p multimi identice cu X se noteaz

a
prin X p . Asadar,
X p = {x : x = (x1 , x2 , ..., xp ), xi X, i 1, p}.
(1.27)
Dac
a n (1.27) X = IR, atunci IRp se numeste spatiul aritmetic p-dimensional.
Definitia 1.3.2. Elementele x = (x1 , x2 , ..., xp ) si y = (y1 , y2 , ..., yp ) din produsul cartezian X1 X2 ... Xp
se numesc egale dac
a xi = yi , i 1, p.
Teorema 1.3.1. Produsul cartezian are urm

atoarele propriet
ati:
A B = A = sau B = ;
(1.28)
A C si B D = A B C D;
(1.29)
A (B C) = (A B) (A C),
A (B C) = A B A C,
A (B \ C) = A B \ A C;
(A B) C = A C B C,
(A B) C = A C B C,
(A \ B) C = A C \ B C;
(1.32)
A B \ C D = (A (B \ D)) ((A \ C) B);
(1.33)
Bt =
tT
(A Bt ), A
tT
Bt =
tT
!
tT
(1.31)
(A B) (C D) = (A C) (B D);
(1.30)
At
(A Bt );
(1.34)
tT
!
B =
[
tT
(At B),
\
tT
At
B =
(At B).
(1.35)
tT
Demonstratie. Fiecare identitate se demonstreaza aratand ca un punct arbitrar apartinand multimii din primul
membru apartine si membrului doi al identitatii respective, si reciproc.
q.e.d.
Convenim ca produsul cartezian a p multimi sa se numeasca simplu produs.
13
Dac
a p este suma a dou
a numere naturale nenule m si n, produsul X p din (1.27) poate fi conceput ca
produsul multimilor X m si X n .
Acest produs poate fi definit n modul urmator.
Se fixeaz
a dou
a p-uple
i = (i1 , i2 , ..., im ), j = (j1 , j2 , ..., jn ),
formate din numere naturale distincte, astfel ncat
i1 , i2 , ..., im , j1 , j2 , ..., jn
s
a fie o permutare a numerelor 1, 2, ..., p. Dupa definitia permutarii de p elemente, fiecare numar natural mai
mic sau egal cu p apare exact o dat
a n p-uplele i si j. Orice element
p = (x1 , x2 , ..., xp ) X p
(1.36)
(p1 , p2 ) X m X n ,
(1.37)
p1 = (xi1 , xi2 , ..., xim ) X m ,
(1.38)
p2 = (xj1 , xj2 , ..., xjn ) X n ,
(1.39)
poate fi identificat cu elementul
unde
Spunem atunci c
a X p este produsul (i, j) al lui X m si X n si vom scrie
p = (p1 , p2 ).
(1.40)
In particular, produsul X k+1 poate fi conceput ca produsul X k X prin identificarea unui punct
(x1 , x2 , ..., xk , xk+1 ) X k+1
cu punctul (p, xk+1 ) X k X, unde p = (x1 , x2 , ..., xk ) si xk+1 X.
Cazul particular descris corespunde celui general n care i 1, k si j = k + 1.
1.4
Relatii binare. Functii. Legi de compozitie

a multimi si G A B. Se numeste relatie binar
a sau corespondent
a de
la multimea A la multimea B terna ordonat
a R = {G, A, B}.
Multimea G se numeste graficul relatiei binare R, A se numeste multimea de pornire, iar B multimea de sosire.
Spunem c
a elementele a A si b B sunt n relatia R, si scriem aRb, daca (a, b) G. Cand perehcea
(a, b)
/ G, atunci se spune c
a a nu este n relatia R cu b si scriem a 6 Rb.
Dac
a A = B, o relatie binar
a de forma R = {G, A, A}, unde G A A = A2 , se numeste relatie binar
a n
multimea A si se noteaz
a R = {G, A}.
De regul
a, o relatie binar
a se d
a prin specificarea multimilor A si B precum si a proprietatii caracteristice
perechilor de elemente care sunt n acea relatie, deci care apartin lui G.
Multimea relatiilor binare de la multimea A la multimea B are proprietati asemanatoare celor din teoria
multimilor.
Relatia R este inclus
a n relatia R1 , si scriem R R1 , daca
aRb = aR1 b.
14 Ion Cr
aciun
Relatiile binare R si R1 , de la multimea A la multimea B, sunt egale, si scriem R = R1 , daca R R1 si
R1 R.
Reuniunea relatiilor binare R si R1 , ambele de la multimea A la multimea B, care se noteaza cu R R1 ,
este o relatie binar
a de la multimea A la multimea B care ne spune ca daca aR R1 b, atunci sau aRb sau aR1 b
si invers.
Intersectia R R1 a relatiei binare R cu relatia binara R1 , ambele de la multimea A la multimea B, este
format
a din totalitatea perechilor ordonate (a, b) cu a A si b B astfel ncat aRb cat si aR1 b.
In afirmatiile referitoare la propriet
atile relatiilor binare este posibil ca B = A, iar o relatie de la multimea
A la multimea A se noteaz
a R = {G, A}.
Definitia 1.4.2. Relatia binar

a pe multimea A, R = {G, A}, se numeste:
(i) reflexiv
a, dac
a a A = aRa;
(ii) simetric
a, dac
a aRb = bRa;
(iii) tranzitiv
a, dac
a aRb si bRc = aRc;
(iv) antisimetric
a, dac
a aRb si bRa = a = b.
Definitia 1.4.3. Se numeste relatie de echivalent

a n multimea A o relatie binar
a R = {G, A} care este
reflexiv
a, simetric
a si tranzitiv
a. Dac
a aRb si R este o relatie de echivalent
a n multimea A, atunci scriem
simplu a b.
Definitia 1.4.4. Fie R = {G, A} o relatie de echivalenta

n multimea A, dat
a. Prin clas
a de echivalent
a
modulo R asociat
a unui element a A se ntelege multimea Ca = {x A : x A, xRa} A. Oricare dintre
elementele clasei de echivalent
a Ca se numeste reprezentant al ei.
Teorema 1.4.1. Clasele de echivalent

a Ca , Cb , asociate la dou
a elemente a si b din A, sunt sau identice sau
disjuncte.
Demonstratie. S
a observ
am mai nt
ai c
a a, b A putem avea fie aRb, fie a 6 Rb.
Dac
a aRb, atunci Ca = Cb . Intr-adev
ar, fie x Ca arbitrar; atunci xRa. Cum aRb si R este tranzitiv
a,
rezult
a xRb, deci x Cb , ceea ce arat
a ca Ca Cb . La fel se arata ca Cb Ca . Din dubla incluziune a
multimilor Ca si Cb rezult
a egalitatea lor.
Dac
a a 6 Rb, ar
at
am c
a Ca Cb = . Intr-adevar, daca ar exista x Ca Cb atunci x Ca si x Cb , din
care deducem xRa si xRb. Din propriet
atile de simetrie si tranzitivitate ale relatiei R rezulta atunci aRb, ceea
ce contrazice ipoteza.
q.e.d.
Definitia 1.4.5. Relatia R = {G, A} se numeste relatie de ordine n multimea A dac

a R este reflexiv
a,
antisimetric
a si tranzitiv
a.
15
Observatia 1.4.1. Incluziunea n P(X) este o relatie de ordine.
Definitia 1.4.6. O multime A prev

azut
a cu o relatie de ordine se numeste multime ordonat
a.
De obicei folosim pentru relatia de ordine semnul si scriem x y n loc de xRy.

Se poate nt
ampla ca n multimea ordonata A, n care relatia de ordine este , sa existe elemente incomparabile, adic
a elemente x si y pentru care nu sunt adevarate nici una din relatiile x y sau y x. Dac
a ns
aA
nu are elemente incomparabile, spunem c
a este o multime total ordonat
a.
Afirmatia x y si x 6= y se scrie de obicei sub forma x < y sau y > x.
Definitia 1.4.7. Fie date multimile nevide A si B. Se numeste functie definit

a pe A cu valori n B o relatie
binar
a f = {G, A, B} care satisface propriet
atile:
x A,
(x, y1 ) G
yB
astfel nc
at (x, y) G (existent
a);
si (x, y2 ) G = y1 = y2
(unicitate).
(1.41)
(1.42)
Observatia 1.4.2. Propriet

atile (1.41) si (1.42) se pot scrie mpreun
a astfel: oricare ar fi elementul x A,
exist
a un element si numai unul singur y B, astfel nc
at(x, y) G.
In baza acestei observatii, putem formula o definitie echivalenta pentru notiunea de functie.

a multimi nevide. Prin functie definit
a pe multimea A, cu valori n
multimea B, se ntelege orice procedeu, lege, conventie f, n baza c
aruia oric
arui element x A i se asociaz
a
un unic element, notat f (x), din B.
Cuvintele corespondent
a, aplicatie, transformare, operator sunt sinonime pentru notiunea de functie.
O functie se noteaz
a f : A B. Multimea A se numeste domeniul de definitie, sau multimea de definitie,
iar B este multimea n care functia ia valori.
Dac
a A si B din prezentarea unei functii se nteleg din context, atunci vom scrie simplu functia f .
Pentru o functie se mai folosesc si notatiile:
x f (x), x A, f (x) B; x A 7 f (x) B sau simplu x 7 f (x).
In continuare, functiile sunt notate prin literele f, g, h, , , F, G, , etc., eventual prevazute cu indici.
Elementele multimii de definitie A a unei functii f : A B se numesc surse. Daca x A e o surs
a,
elementul y B care se ataseaz
a lui x se numeste valoarea functiei n x, transformatul lui x sau imaginea lui x
prin f . Se mai spune c
a x este contraimaginea lui y. Se vede din Definitia 1.4.7 sau Definitia 1.4.8 ca nu orice
element din B apare numaidec
at ca valoare pentru functia f .
Este posibil ca o functie s
a se noteze prin f : A B dupa care sa se mentioneze legea dupa care se calculeaz
a
imaginile lui x A prin f.
16 Ion Cr
aciun
Definitia 1.4.9. Fie A0 A si f : A B. Multimea

f (A0 ) = {y B : x A0 astfel nc
at f (x) = y} B
se numeste imaginea prin functia f a multimii A0 . C
and A0 = A, f (A) = Im f B se numeste multimea
valorilor functiei f .
Definitia 1.4.10. Functia f : A B se numeste surjectie de la multimea A pe multimea B sau functie

surjectiv
a dac
a f (A) = B.
Definitia 1.4.11. Functiile f1 : A1 B1 si f2 : A2 B2 se numesc egale dac

a A1 = A2 , B1 = B2 si dac
a
f1 (x) = f2 (x), x A.
Definitia 1.4.12. Dac

a multimea f (A) B, a valorilor functiei f : A B, contine doar un element al lui B,
atunci f se numeste functie constant
a.
O functie remarcabil
a definit
a pe o multime nevida A si cu valori n A este functia identic
a iA : A A,
definit
a prin iA (x) = x, x A.
Definitia 1.4.13. Fie functia f : A B si A0 o submultime nevid
a a lui A. Se numeste restrictia functiei
f la submultimea A0 , functia g : A0 B ale c
arei valori se calculeaz
a dup
a legea g(x) = f (x), x A0 .
Observatia 1.4.3. O restrictie a unei functii f se obtine dac

a se nl
atur
a unele elemente din multimea de
definitie.
Pentru restrictia functiei f la submultimea A0 A se utilizeaza notatia f/A0 .
Definitia 1.4.14. Functia f : A B cu proprietatea f/A0 = g, unde A0 A, se numeste prelungire la
multimea A a functiei g : A0 B.
Definitia 1.4.15. Functia f : A B se numeste injectie de la multimea A la multimea B sau simplu,

functie biunivoc
a, dac
a totdeauna x1 6= x2 = f (x1 ) 6= f (x2 ).
O injectie de la multimea A la multimea B se numeste functie injectiv
a.
Prin urmare, f : A B este functie injectiva sau biunivoca daca fiecare element din B are cel mult o
contraimagine n A sau dac
a orice dou
a surse diferite au imagini diferite. De asemenea, functia f este injectiv
a
dac
a f (x1 ) = f (x2 ) = x1 = x2 .
17
Definitia 1.4.16. O functie f : A B care este simultan injectiv

a si surjectiv
a se numeste bijectie de la
multimea A la multimea B sau simplu, functie bijectiv
a.
Dac
a g este o functie de la multimea A pe multimea B si f este o functie de la multimea B n multimea C,
n baza Definitiei 1.4.1, se constat
a c
a x 7 f (g(x)) este functie de la A n C.
Definitia 1.4.17. Fie functiile g : A B0 si f : B C cu g(A) = B B0 . Functia h : A C,
h(x) = f (g(x)), x A, se numeste functia compus
a a functiilor f si g, iar functia (f, g) 7 f g, (f g)(x) =
h(x) = f (g(x)), x A, se numeste compunerea functiei f cu functia g.
Observ
am , de asemenea, c
a (f g)(A) = f (g(A)).
Fie f o aplicatie biunivoc
a de la multimea A pe multimea B. Aceasta nseamna ca f (A) = B si x1 6=
x2 = f (x1 ) 6= f (x2 ). In acest caz, pentru orice element y B, exista un element si numai unul singur x A,
astfel ca f (x) = y.
In acest mod putem stabili o corespondenta f (x) 7 x de la elementele lui B la elementele lui A, care
defineste o aplicatie biunivoc
a a lui B pe A, numita aplicatia reciproc
a sau functia invers
a a functiei f, notat
a
cu simbolul f 1 .
Definitia 1.4.18. Fie functia biunivoc
a f : A B si f (A) = B0 imaginea sa. Se numeste functie invers
a
a functiei f , functia f 1 : B0 A care asociaz
a fiec
arui element y B0 elementul unic x A astfel nc
at
y = f (x).
Din Definitia 1.4.15, Definitia 1.4.16 si Definitia 1.4.17 rezulta ca pentru orice doua elemente x A si y B0 ,
avem:
y = f (x) x = f 1 (y);
f 1 (f (x)) = x, x A;
f (f 1 (y)) = y, y B0 .
Ultimele dou
a afirmatii arat
a c
a functiiile compuse f 1 f si f f 1 sunt aplicatiile identice pe A si respectiv
B0 .
Observatia 1.4.4. Inversa f 1 : B A a unei functii bijective f : A B este, de asemenea, functie bijectiv
a
si (f 1 )1 = f.
Aceast
a afirmatie rezult
a din Definitia 1.4.15 si Definitia 1.4.17.
Observatia 1.4.5. Dac

a f : A B si g : B C sunt functii bijective, atunci (g f )1 = f 1 g 1 .
Definitia 1.4.19. Fie functia f : A B si B0 B, B0 6= . Multimea

f 1 (B0 ) = {x A : y B0 astfel nc
at f (x) = y} A,
se numeste contraimaginea lui B0 prin f .
1 Simbolul
, care se va nt
alni pe parcurs, semnific
a fie sf
arsitul unei justific
ari, fie terminarea rezolv
arii unui exercitiu.
18 Ion Cr
aciun
Teorema 1.4.2. Pentru orice functie f : A B:

A1 A2 A = f (A1 ) f (A2 );
(1.43)
B1 B2 B = f 1 (B1 ) f 1 (B2 );
(1.44)
f (A1 A2 ) = f (A1 ) f (A2 )
(1.45)
sau, mai general

!
f
At
tT
f (At );
(1.46)
tT
f 1 (B1 B2 ) = f 1 (B1 ) f 1 (B2 )
(1.47)
sau, mai general

!
f
Bt
tT
f 1 (Bt );
(1.48)
tT
f 1 (B1 B2 ) = f 1 (B1 ) f 1 (B2 )
(1.49)
sau, mai general

!
f 1
Bt
tT
f 1 (Bt );
(1.50)
tT
f 1 (B1 \ B2 ) = f 1 (B1 ) \ f 1 (B2 ),
(1.51)
f 1 (CB B0 ) = f 1 (B \ B0 ) = CA f 1 (B0 ) = A \ f 1 (B0 );
(1.52)
f injectiv
a = f (A1 A2 ) = f (A1 ) f (A2 ),
(1.53)
n particular,
mai general,
!
f
\
tT
At
f (At ).
(1.54)
tT
Demonstratie. Incluziunile (1.43) si (1.44) se arata verificand ca un element oarecare apartinand primei multimi este element si pentru cea dea doua multime. Identitatile (1.45) (1.54) se demonstreaza verificand c
a un
element arbitrar apartin
and unui membru al identitatii este element si al celuilalt membru, si reciproc. q.e.d.
Fie A si B dou
a multimi nevide. Not
am cu F(A, B) multimea functiilor definite pe A cu valori n B.
Dac
a B este multimea IR a numerelor reale, atunci F(A, IR) se noteaza prescurtat cu F(A) si este multimea
functiilor reale definite pe multimea A.
Dac
a A este o submultime nevid
a a lui IR si f F(A, B), atunci se spune ca f : A B este o functie de
variabil
a real
a.
In cazul c
and A IR si B IR, functia f se numeste functie real
a de variabil
a real
a.
Dac
a f : A B si A X1 X2 ... Xn , n IN , n 2, atunci valoarea f (p) ntr-un punct p =
(x1 , x2 , ..., xn ) A se noteaz
a prin
y = f (x1 , x2 , ..., xn ),
(1.55)
si spunem c
a functia f este o functie de n variabile. In cazul particular n care X1 = X2 = ... = Xn = IR si
B IR vom spune c
a f F(A, B) este o functie real
a de n variabile reale.
19
Prezenta lucrare are ca principal scop studiul functiilor reale de mai multe variabile reale.
Dac
a se fixeaz
a valorile a n 1 variabile, fie acestea
x1 , x2 , ..., xi1 , xi+1 , ..., xn , cu i 2, n 1,
atunci expresia (1.55) poate fi conceput
a ca functie de variabila xi , definita pe multimea
Ai = {xi : (x1 , x2 , ..., xi1 , xi , xi+1 , ..., xn ) A} Xi .
In calculul diferential se studiaz
a proprietatile unei functii n punctele multimii de definitie si n puncte
vecine acestora. Aceste propriet
ati se numesc propriet
ati cu caracter local. Daca o proprietate a functiei se
refer
a la ntreaga multime pe care este definita, atunci aceasta se numeste proprietate global
a.
Dac
a multimile A si B sunt nzestrate cu unele structuri algebrice, topologice, sau combinate, atunci aceste
structuri, n anumite conditii, transmit structuri asemanatoare pe F(A, B), sau pe parti ale acesteia.
Definitia 1.4.20. Se numeste lege de compozitie binar
a intern
a pe multimea nevid
a A, elementul f
F(A A, A).
Dac
a prin legea de compozitie binar
a interna f F(A A, A), perechii (x, y) A A i corespunde elementul z A, atunci scriem z = f (x, y) sau z = x y sau z = x y si z se numeste compusul elementelor x
si y. De multe ori, pentru compusul lui x cu y se utilizeaza notatia x + y; legea de compozitie binar
a intern
a
se numeste adunare, iar z = f (x, y) = x + y se numeste suma elementelor x si y. De asemenea, putem nt
alni
notatia x y sau, simplu, xy pentru compusul z = f (x, y) a doua elemente x A si y A. In acest caz f se
numeste nmultire, iar z = f (x, y) = x y = xy se numeste produsul elementelor x si y. Adunarea se mai numeste
operatie binar
a intern
a aditiv
a, iar nmultirea se numeste operatie binar
a intern
a multiplicativ
a.
Definitia 1.4.21. Se numeste lege de compozitie extern
a, sau operatie extern
a a lui A cu elemente din
IK, o aplicatie h F(IK A, A).
Multimea nevid
a IK se numeste multimea scalarilor, sau domeniu de operatori, iar pentru h(, x), imaginea
prin functia h a perechii (, x) IK A, vom utiliza una din notatiile: x; x ; x; x. Operatiei externe
pe A cu elemente din IK i vom spune mai simplu nmultire cu scalari din IK. Peste tot n cele ce urmeaz
a, IK
este multimea numerelor reale IR.
1.5
Structuri algebrice. Izomorfism
Definitia 1.5.1. Se numeste structur

a algebric
a o multime nevid
a A pe care s-a definit cel putin o lege de
compozitie. Structurile algebrice A1 si A2 se zic de acelasi tip algebric dac
a ambele au acelasi num
ar de
operatii externe cu acelasi domeniu de operatori IK.
Dac
a unele din functiile f1 , f2 , ..., fp sunt legi de compozitie binare interne pe multimea A, iar celelalte sunt legi
de compozitie externe ale lui A cu acelasi domeniu de operatori IK, atunci structura algebrica corespunz
atoare
se noteaz
a cu (A, f1 , f2 , ..., fp ).
Definitia 1.5.2. Structurile algebrice (A1 , f1 ) si (A2 , f2 ) se zic homomorfe dac
a exist
a o functie h : A1 A2 ,
numit
a homomorfism, sau morfism, cu proprietatea:
h(f1 (x, y)) = f2 (h(x), h(y)), x, y A1 .
(1.56)
20 Ion Cr
aciun
Convenim s
a spunem c
a functia h : A1 A2 cu proprietatea (1.56) p
astreaz
a operatiile f1 si f2 de pe
respectiv multimile A1 si A2 .
Definitia 1.5.3. Dou
a structuri algebrice (A1 , f1 , ..., fp ) si (A2 , g1 , ..., gp ) se zic izomorfe dac
a exist
a o aplicatie
bijectiv
a h : A1 A2 , numit
a izomorfism, astfel nc
at s
a avem
h(fi (x, y)) = gi (h(x), h(y)),
x, y A1 ,
i 1, p.
(1.57)
Definitia 1.5.4. Fie A1 si A2 dou

a structuri algebrice de acelasi tip, h : A1 A2 un izomorfism si P o
proprietate a elementelor lui A1 . Dac
a aceeasi proprietate o au si elementele h(x), unde x A1 , atunci P se
numeste proprietate algebric
a.
Observatia 1.5.1. Din punctul de vedere al propriet

atilor algebrice dou
a structuri algebrice sunt identice.
Definitia 1.5.5. Multimea nevid

a G se numeste grup, dac
a pe G este definit
a o lege de compozitie binar
a
intern
a, notat
a de obicei aditiv (cu +), nc
at s
a fie ndeplinite axiomele (propriet
atile):
x + (y + z) = (x + y) + z,
x, y, z G (asociativitate);
(1.58)
0 G astfel nc
at x + 0 = 0 + x = x, x G
( existenta elementului nul ( neutru));
(1.59)
x G x G astfel nc
at x + (x) = (x) + x = 0
(existenta elementului opus (simetrizabil)).
(1.60)
Dac
a, n plus, este ndeplinit
a proprietatea
x + y = y + x,
x G,
y G ( comutativitate),
(1.61)
atunci grupul (G, +) se numeste comutativ, sau grup aditiv abelian.

Dac
a legea de compozitie binar
a interna n grupul G este nmultirea, notata cu simbolul , grupul (G, )
se numeste grup multiplicativ. Elementul neutru n grupul multiplicativ se noteaza cu 1 si se numeste element
unitate, iar simetricul elementului x se noteaza cu x1 si se numeste inversul elementului x.
Teorema 1.5.1. Intr-un

grup (G, f ) elementul neutru este unic si fiec
a-rui element x 6= i corespunde un
singur element simetric x0 G.
Demonstratie. Pentru simplitatea scrierii vom introduce notatia f (x, y) = x y.

Ar
at
am nt
ai c
a x z = y z, z G = x = y.
Intr-adev
ar, fie z 0 simetricul lui z 6= . Atunci, (x z) z = (y z) z 0 si, folosind proprietatile (1.58) (1.60),
avem: (x z) z 0 = x (z z 0 ) = x = x si (y z) z 0 = y (z z 0 ) = y = y. In consecinta, x = y.
Analog se demonstreaz
a c
a z x = z y, z G = x = y.
21
Dac
a 1 si 2 sunt dou
a elemente neutre, atunci aplicand proprietatea demonstrata, am avea 1 x = 2 x =
x, ceea ce implic
a 1 = 2 .
In mod similar, dac
a x0 si x00 sunt doua elemente simetrice ale aceluiasi element x 6= , atunci x0 x =
00
0
00
x x = = x = x n virtutea aceleiasi proprietati.
q.e.d.
Definitia 1.5.6. Fie (A, +) un grup aditiv comutativ. Dac

a pe multimea A este definit
a o nc
a o lege de
compozitie binar
a intern
a, notat
a cu simbolul , numit
a nmultire care, pentru orice elemente x, y, z A,
verific
a propriet
atile:
x (y z) = (x y) z (asociativitate);
(1.62)
(x + y) z = x z + y z
(distributivitate la dreapta);
(1.63)
x (y + z) = x y + x z
(distributivitate la st
anga),
(1.64)
atunci structura algebric

a (A, +, ) se numeste inel.
Propozitia 1.5.1. Dac

a (A, +, ) este un inel, atunci:
x 0 = 0 x = 0,
x A.
(1.65)
Demonstratie. Fie x A. Utiliz

and faptul ca x + 0 = 0 + x = x, x A, n baza proprietatilor (1.63) si (1.64),
avem
x 0 = x (0 + 0) = x 0 + x 0
(1.66)
si
0 x = (0 + 0) x = 0 x + 0 x,
(1.67)
x0=x0+x0
(1.68)
0 x = 0 x + 0 x.
(1.69)
de unde
si
Adun
and n ambii membri ai relatiei (1.68) opusul lui x 0, iar n relatia (1.69) opusul lui 0 x, se obtine
x 0 = 0 x = 0.
Deoarece x A a fost luat arbitrar, rezulta ca (1.65) este adevarata.
q.e.d.
Propozitia 1.5.2. (Regula semnelor) Dac

a (A, +, ) este un inel si x, y A, atunci au loc relatiile:
(x) y = x (y) = (x y);
(1.70)
(x) (y) = x y;
(1.71)
22 Ion Cr
aciun
(
xn ,
(x) =
dac
a n
este
par
(xn ), dac
a n
etse
impar,
(1.72)
unde prin x se ntelege opusul lui x (simetricul s

au fat
a de operatia de adunare), iar n IN .
Demonstratie. Din Definitia 1.5.6 avem c

a (A, +) este grup comutativ, deci orice element x A are un opus
x A. In baza relatiilor (1.63), (1.64), a Propozitiei 1.5.1 si a proprietatii (1.60) rezulta ca pentru orice
x, y A, avem x y + (x) y = (x + (x)) y = 0 y = 0 si x y + x (y) = x (y + (y)) = x 0 = 0, de unde,
folosind Teorema 1.5.1, obtinem: (x) y = x (y) = (x y).
Din egalit
atile evidente x (y) = (x) y; (x) = x rezulta (x) (y) = x y.
Relatia (1.72) se demonstreaz
a usor prin inductie.
q.e.d.
Definitia 1.5.7. Un inel (A, +, ) n care nmultirea are elementul unitate 1 6= 0 se numeste inel cu element
unitate. Dac
a nmultirea este comutativ
a, atunci inelul se numeste comutativ.
Definitia 1.5.8. O multime nevid

a IK se numeste corp dac
a:
(i) (IK, +, ) este inel cu element unitate;
(ii) x IK \ {0} x1 IK \ {0} astfel nc
at x x1 = x1 x = 1.
Dac
a inelul (IK, +, ) din definitia structurii de corp este un inel comutativ, atunci structura algebric
a
(IK, +, ) se numeste corp comutativ, sau c
amp.
Observatia 1.5.2. Terna (IK, +, ) este corp dac
a:
(IK, +) este grup comutativ (abelian);
(IK \ {0}, ) este grup;
nmultirea este distributiv
a la st
anga si la dreapta fat
a de adunare.
1.6
Multimea numerelor reale
In acest paragraf prezent

am un model simplificat de definitie axiomatica a multimii numerelor reale preciz
and
c
a exist
a ns
a si alte moduri de constructie axiomatica ale acesteia (vezi [22], [14], [17]).
Definitia 1.6.1. Fie (X, +, ) un corp comutativ. Relatia binar
a de ordine total
a pe X, , se numeste compatibil
a cu operatiile interne + si din X, dac
a sunt satisf
acute propriet
atile:
x y = x + z y + z,
(
0<x
yz
z X;
x y x z.
(1.73)
(1.74)
23
Proprietatea (1.73) exprim

a compatibilitatea relatiei de ordine cu adunarea din X, n timp ce (1.74) exprim
a
compatibilitatea relatiei binare de ordine fata de nmultirea elementelor lui X.
Definitia 1.6.2. C
ampul (X, +, ) se numeste corp comutativ total ordonat dac
a este prev
azut cu relatia
binar
a de ordine total
a compatibil
a cu operatiile interne din multimea X.
Observatia 1.6.1. Intr-un

corp comutativ total ordonat (X, +, ) se pot construi multimea numerelor naturale
IN , multimea numerelor ntregi Z si multimea numerelor rationale Q. Intre

aceste multimi exist
a relatiile de
incluziune IN Z Q X.
Intradev
ar, dac
a 0 X este elementul neutru la adunare (elementul nul), iar 1 este elementul unitate din X cu
0 6= 1 si 0 < 1, atunci n baza propriet
atilor de corp ale lui X putem defini elementele: 2 = 1+1, 3 = (1+1)+1, ....
Aceste elemente alc
atuiesc o multime, notata cu IN , numita multimea numerelor naturale. IN este multime total
ordonat
a fata de relatia de ordine si, de asemenea, este nchis
a fata de operatiile din X n sensul ca adunarea
si nmultirea a dou
a numere naturale este tot un numar natural.
Mai departe, putem introduce opusele numerelor naturale nenule, notate cu 1, 2, 3, ..., pe care le vom
denumi numere ntregi negative.
Numerele naturale nenule pot fi numite si numere ntregi pozitive.
Dac
a not
am cu IN multimea numerelor ntregi negative, atunci multimea Z = IN IN , ordonata cresc
ator
, 3, 2, 1, 0, 1, 2, 3,
se numeste multimea numerelor ntregi.
Observ
am c
a Z are structur
a de grup aditiv abelian total ordonat.
Prin x y ntelegem x + (y). Adunarea unui numar ntreg cu opusul unui alt numar ntreg se numeste
sc
aderea celor dou
a numere.
Multimea Z este nchis
a fat
a de operatiile de nmultire si scadere a numerelor ntregi, iar terna (Z
Z , +, ) este
inel comutativ cu unitate, numit inelul numerelor ntregi.
Un element de forma x y 1 , unde x Z si y Z \ {0}, se numeste num
ar rational, se noteaza sub form
a
x
de fractie, adic
a cu , si i se mai spune c
atul numerelor ntregi x si y.
y
x
x0
Dou
a fractii si 0 reprezint
a acelasi numar rational daca si numai daca xy 0 = x0 y.
y
y
x
O fractie se numeste ireductibil
a daca numerele ntregi x si y sunt prime ntre ele.
y
Oricare num
ar rational se poate reprezenta ntrun singur mod ca fractie ireductibila cu numitorul num
ar
natural nenul.
Multimea tuturor fractiilor se numeste multimea numerelor rationale si se noteaza cu Q.
Prin urmare,

x
Q=
: x, y Z , y 6= 0 .
y
Putem s
a consider
am c
a y din definitia multimii Q este numar natural nenul.
p
Un num
ar ntreg p se poate scrie ca fractie sub forma . Prin urmare, numerele ntregi sunt n acelasi timp
1
numere rationale ceea ce nseamn
a c
a are loc incluziunea Z Q.
De asemenea, s
a remarc
am c
a Q este nchisa fata de operatiile de adunare si nmultire din X, n sensul c
a
suma r + s si produsul r s a dou
a numere rationale sunt, de asemenea, numere rationale.
1
In plus, dac
a r Q, atunci opusul s
au r este tot numar rational, iar daca r Q \ {0}, inversul sau r1 =
r
este, de asemenea, num
ar rational.
24 Ion Cr
aciun
x1
x2
Apoi, dou
a numere rationale oarecare
si
, unde x1 Z , x2 Z , iar y1 IN , y2 IN = IN \ {0},
y1
y2
x2
x2
x1
x1
, c
and x1 y2 x2 y1 , sau n relatia de ordine
atunci cand x2 y1 x1 y2 .
sunt n relatia de ordine
y1
y2
y2
y1
x2
x1
<
.
Dac
a x1 y2 < x2 y1 , atunci
y1
y2
Rezult
a c
a terna (Q, +, ) este corp comutativ total ordonat.
Mai mult, spre deosebire de Z , multimea Q este dens
a n sensul ca ntre orice doua numere rationale a < b
exist
a o infinitate de numere rationale deoarece
a<
ma+nb
< b,
m+n
m IN ,
b
Dac
a a si b sunt numere rationale, atunci b a = b + (a) si = b a1 (daca a 6= 0) sunt numere rationale,
a
deci ecuatiile
a + x = b si a x = b ( daca a 6= 0)
b
.
a
2
Ecuatia x = a, unde a Q, nu mai are nsa totdeauna solutie rationala. De exemplu, ecuatia x2 = 2 nu
are solutie rational
a c
aci nu exist
a nici un numar rational al carui patrat sa fie 2, demonstratia acestei afirmatii
f
a
anduse prin reducere la absurd.
p
Intr-adev
ar, dac
a exist
a un num
ar rational r = , unde p si q sunt numere ntregi fara nici un alt divizor
q
comun afar
a de 1 si 1, care s
a verifice ecuatia data, atunci trebuie sa avem p2 = 2q 2 , ceea ce nseamna c
a p2
este un num
ar par, lucru posibil numai daca p = 2m adica si p este numar par.
Egalitatea p2 = 2q 2 se scrie n forma 4m2 = 2q 2 , de unde 2m2 = q 2 . Rezulta ca q 2 este un numar par, deci
si q este un num
ar par, adic
a q = 2n, n IN .
Asadar, p si q au pe 2 ca divizor comun si astfel presupunerea ca exista un numar rational r cu r2 = 2
conduce la o contradictie.
Acest exemplu demonstreaz
a c
a Q X, incluziunea fiind stricta.
au solutii n Q si acestea sunt respectiv x = b a si x =
Structura algebric
a astfel definit
a peste o multime oarecare X este destul de bogata n proprietati.
Pe baza axiomelor de corp comutativ total ordonat se poate defini operatia de sc
adere a doua elemente
oarecare ale multimii X, de mp
artire a doua elemente, cu conditia ca cel de-al doilea sa fie diferit de elementul
neutru la adunare, si de ridicare la o putere ntreag
a a unui element din X.
1
n
Dac
a x X si n IN , atunci prin x ntelegem x x ... x, de n ori, apoi x0 = 1, iar xn = n
x
Structura definit
a pe X are incoveniente deoarece axiomele sale nu permit definirea operatiei inverse opera
tiei de ridicare la puterea ntreag
a n IN , n 2, numita operatie de extragere a r
ad
acinii de un ordin oarecare
n IN , n 2.
De exemplu, nu putem stabili n acest cadru axiomatic formulele de determinare a solutiilor ecuatiei de
gradul doi .ax2 + bx + c = 0, unde a, b, c X.
Pentru satisfacerea unor astfel de cerinte este necesar sa introducem notiuni noi care sa permita definirea
unei structuri suficient de generale pentru a descrie multimea numerelor reale.
Definitia 1.6.3. Fie A X o submultime nevid
a arbitrar
a a lui X. Spunem c
a multimea A este majorat
a,
sau m
arginit
a superior dac
a exist
a un element b X, numit majorant al multimii A, astfel nc
at
x b,
x A.
Observatia 1.6.2. O multime majorat

a A X are o infinitate de majoranti.
(1.75)
25
Intr-adev
ar, dac
a b este majorant pentru A si daca b0 X este astfel ncat b b0 , din (1.75) si proprietatea de
tranzitivitate a relatiei de ordine total
a , rezulta ca b0 este majorant.
Dac
a exist
a un majorant n multimea A, acesta se numeste maximul multimii A si se noteaza max A.
Definitia 1.6.4. Fie A o submultime nevid
a majorat
a a corpului comutativ total ordonat (X, +, ). Se numeste
margine superioar
a a multimii A, notat
a sup A, cel mai mic majorant.
Observatia 1.6.3. Este posibil ca X s

a fie astfel nc
at marginea superioar
a a unei submultimi A X s
a nu
apartin
a lui X, ceea ce poate conduce la imposibilitatea rezolv
arii unor probleme practice concrete.
Intr-adev
ar, dac
a lu
am X = Q si A = {x Q : x2 < 2}, se constata ca sup A
/ X. Spre exemplu, lungimea
diagonalei unui p
atrat cu latura de m
arime ` Q nu apartine lui Q deoarece nu se poate scrie sub forma p/q
cu p, q IN , q 6= 0.
Din Observatia 1.6.3 deducem c
a n multimea numerelor reale este necesara o astfel de proprietate care
s
a asigure existenta marginii superioare a unei multimi majorate. In acest sens, completam axiomele de corp
comutativ total ordonat cu nc
a una si anume:
Axioma de existent
a a marginii superioare. Orice submultime nevida majorata A a unui corp comutativ
total ordonat X admite un cel mai mic majorant.
Aceast
a axiom
a este cunoscut
a si sub numele de axioma de completitudine, sau axioma Cantor2 Dedekind3 .
Definitia 1.6.5. Se numeste multime a numerelor reale un corp comutativ total ordonat n care orice
submultime nevid
a majorat
a admite un cel mai mic majorant. O astfel de multime se noteaz
a cu IR.
Multimea definit
a cu ajutorul fractiilor zecimale infinite satisface Definitia 1.6.5 si furnizeaza o metod
a de
constructie a multimii numerelor reale(vezi [22], [17]).
In baza constructiei lui IR cu ajutorul fractiilor zecimale putem afirma ca multimea IR exist
a.
Se pune insa ntrebarea: este unic
a o astfel de multime IR?
R
aspunsul l g
asim n urm
atoarea teorema pe care o dam fara demonstratie.
Teorema 1.6.1. Dac
a S1 si S2 sunt dou
a corpuri comutative total ordonate care satisfac axioma de existent
a
a marginii superioare, atunci exist
a o aplicatie bijectiv
a f : S1 S2 astfel nc
at
f (x + y) = f (x) + f (y),
f (x y) = f (x) f (y),
f (0S1 ) = 0S2 ,
f (1S1 ) = 1S2 ,
unde 0S1 si 0S2 sunt elementele neutre n raport cu adunarea n S1 , respectiv S2 , iar 1S1 , respectiv 1S2 sunt
plus, dac
elementele neutre n raport cu nmultirea n S1 , respectiv S2 . In
a x y, atunci f (x) f (y).
Rezult
a asadar c
a f este izomorfism de corpuri care pastreaza relatia de ordine si, n baza Observatiei 1.5.1,
S1 si S2 sunt identice.
Axiomele ce definesc IR caracterizeaz
a aceasta multime pana la un izomorfism, adica IR este unic
a p
an
a la
un izomorfism.
Cea de a treia problem
a care se pune n legatura cu constructia axiomatica a numerelor reale IR, pe l
ang
a
cea a existentei si unicit
atii lui IR, este aceea a noncontradictiei axiomelor care o definesc.
2 Cantor,
Georg (18451918), renumit matematician german.

Richard (18311917), matematician german.
3 Dedekind,
26 Ion Cr
aciun
Se poate ar
ata c
a sistemul de axiome care defineste multimea IR este necontradictoriu [17].
Creator al teoriei numerelor reale poate fi considerat Eudoxus4 . Ideile sale, inspirate din geometrie, au fost
preluate de Weierstrass5 si Dedekind si dezvoltate prin metode aritmetice si analitice moderne. Lui Weierstrass
i apartine definitia numerelor reale printrun sir descrescator de intervale. Dedekind a introdus numerele
reale ca t
aieturi n multimea numerelor rationale, iar Cantor lea construit cu ajutorul sirurilor fundamentale,
cunoscute si sub denumirea de siruri Cauchy6 .
Multimile obtinute prin aceste metode diferite sunt izomorfe, astfel ncat se poate afirma ca multimea
numerelor reale este, ca structur
a algebric
a, unica.
Propozitia 1.6.1. Fie A IR o multime majorat

a. Atunci, b = sup A dac
a si numai dac
a
(i) x b, x A;
(ii) > 0, x A, astfel nc
at
b < x .
Demonstratie. Mai nt
ai demonstr
am teorema directa.
Fie b = sup A.
Din Definitia 1.6.3 rezult
a c
a b este un majorant al multimii A, deci conditia (i) este satisfacuta. De asemenea, avem c
a b este cel mai mic majorant al multimii A, deci c < b rezulta ca c nu majoreaza A; ca urmare,
exist
a xc A care nu este majorat de c, adica c < xc . Luand acum c = b , unde > 0 este arbitrar, si not
and
xc corespunz
ator cu x rezult
a (ii).
Reciproc, din (i) si (ii), ration
and similar, rezulta ca b = sup A.
q.e.d.

a A B IR si B IR sunt multimi nevide majorate si A B, atunci
a = sup A sup B = b.
1
Demonstratie. Prin reducere la absurd. Presupunem ca a > b. Luand = (a b), conform Propozitiei 1.6.1
2
a+b
exist
a x0 A astfel nc
at x0 > a =
deci x0 b, adica x0 A si x0
/ B, ceea ce contrazice incluziunea
2
A B.
q.e.d.
Definitia 1.6.6. Submultimea nevid

a A IR se numeste minorat
a dac
a exist
a un a IR, care se numeste
minorant al multimii A, cu proprietatea
a x, x A.
4 Eudoxus
(408 .Hr.355 .Hr.), matematician grec

Karl Theodor (18151897), proeminent matematician german, considerat fondatorul analizei matematice moderne.
6 Cauchy, Augustin Louis (17891857), ilustru matematician
si inginer francez. A demarat un proiect important de reformulare
si demonstrare riguroas
a a teoremelor de algebr
a, a fost unul dintre pionierii analizei matematice si a adus o serie de contributii
si n domeniul fizicii. Datorita perspicacit
atii si rigurozit
atii metodelor sale, Cauchy a avut o influenta
extraordinar
a asupra
contemporanilor si predecesorilor s
ai. Catolic si roialist fervent, a manifestat o prezent
a social
a activ
a.
5 Weierstrass,
27
Definitia 1.6.7. Fie A IR o multime nevid

a minorat
a. Elementul notat inf A, definit ca fiind cel mai mare
minorant, se numeste marginea inferioar
a a multimii A.

a A IR este o submultime minorat
a, atunci inf A IR.
Demonstratie. Submultimea B IR definita de B = {x IR : x A} este marginita superior, un majorant

al lui B fiind elementul a IR care are proprietatea ca opusul sau, a, este minorant pentru A. Din axioma de
existent
a a marginii superioare rezult
a c
a exista sup B IR. Se vede ca sup B = inf A.
q.e.d.
Propozitia 1.6.4. Fie A IR o multime minorat

a. Atunci, a = inf A
10 . a x, x A;
20 . > 0 x A, astfel nc
at x < a + .
Demonstratie. Fie a = inf A. Din Definitia 1.6.6 si Definitia 1.6.7 rezulta ca a este un minorant al multimii
A, deci are loc 10 . Apoi, a fiind cel mai mare minorant rezulta ca, indiferent de > 0, numarul real a + nu
minoreaz
a A deci exist
a cel putin un element x A care nu este minorat de a + ceea ce nseamna c
a are loc
si 20 .
Reciproc, din 10 si 20 , ration
and ca mai sus, rezulta ca a = inf A.
q.e.d.
Deosebit de importante sunt urm

atoarele submultimi de numere reale:
(a, b) = {x IR : a < x < b}, (interval deschis);
[a, b] = {x IR : a x b},
(interval nchis, sau segment);
[a, b) = {x IR : a x < b},
(interval semideschis la dreapta);
(a, b] = {x IR : a < x b},
(interval semideschis la st
anga),
unde a si b sunt numere reale arbitrare cu a < b.

Observatia 1.6.4. Multimea numerelor reale verific
a Axioma lui Arhimede7 : Pentru orice dou
a numere
reale x si y, cu x > 0 si y 0, exist
a un num
ar natural n astfel nc
at y nx.
7 Arhimede din Siracuza (287

.Hr.212 .Hr.), unul dintre cei mai de seam
a nv
atati ai lumii antice cu realiz
ari n matematic
a,
fizic
a, astronomie, inginerie si filozofie. Carl Friederich Gauss considera c
a Arhimede si Isaac Newton au fost cei mai mari oameni de
stiint
a din ntreaga istorie a civilizatiei umane. Arhimede a pus bazele si a explicat legea p
arghiilor. A proiectat numeroase inventii
inclusiv masini de asalt si masini capabile s
a scoat
a cor
abiile din ap
a si s
a le dea foc folosind un sistem de oglinzi. Este autorul
inventiei surubul f
ar
a sf
arsit. Arhimede este n general considerat a fi unul din cei mai mari matematicieni ai antichit
atii si unul
dintre cei mai mari a tuturor timpurilor. El a folosit metoda epuiz
arii pentru a calcula aria unui arc de parabol
a prin determinarea
sumei unei serii numerice, precum si calculul aproximativ al num
arului cu o acuratete remarcabil
a pentru acele timpuri. De
asemenea a definit spirala carei poart
a numele, formule de calcul a volumelor si al suprafetelor corpurilor de revolutie, precum
si un sistem foarte ingenios de exprimare a numerelor foarte mari. Arhimede a murit n timpul asediului Siracuzei (localitatea
natal
a din Sicilia, pe atunci colonie ggreceasc
a), n ciuda ordinului primit de a nu-l ucide. Pe piatra funerar
a a morm
antului a fost
sculptat
a o sfer
a n interiorul cilindrului circumscris, lucru cerut chiar de Arhimede, deoarece el a demonstrat c
a raportul dintre
aria sferei si a cilindrului circumscris este egal cu raportul volumelor corpurilor, av
and valoarea 2/3.
28 Ion Cr
aciun

a A IR se numeste m
arginit
a dac
a este majorat
a si minorat
a, adic
a dac
a
exist
a un segment [a, b] astfel nc
at A [a, b].
Observatia 1.6.5. Pentru o multime m

arginit
a exist
a marginea inferioar
a, inf A, marginea superioar
a, sup A
si inf A x sup A, x A.
Observatia 1.6.6. Multimea A este format

a dintr-un singur element dac
a si numai dac
a inf A = sup A.
Definitia 1.6.9. O submultime nevid

a A din IR se numeste multime nem
arginit
a superior dac
a nu este
majorat
a. Multimea A se numeste nem
arginit
a inferior dac
a nu este minorat
a.
O functie real
a de variabil
a real
a care are un rol important n analiza matematica este functia modul

x, daca 0 x
x 7 |x| =
(1.76)
x daca x < 0.
Functia modul (1.76) are urm
atoarele proprietati:
|x| 0, x IR; |x| = 0 x = 0,
|x y| |x| + |y|,
x, y IR, (inegalitatea triunghiular

a);
||x| |y|| |x y|,

|x y| = |x| |y|,
x, y IR;
x, y IR;
|x| < < x < x IR;

|x| x ,
x IR.
(1.77)
(1.78)
(1.79)
(1.80)
(1.81)
(1.82)
Functia modul este o functie par

a, c
aci din (1.76) si (1.80) avem |x| = | x|, x IR.
Propozitia 1.6.5. Multimea A IR este m
arginit
a dac
a si numai dac
a M IR+ astfel nc
at
|x| M, x A.
(1.83)
Multimea A IR este nem

arginit
a dac
a si numai dac
a
M IR+ , xM A
astfel nc
at |xM | > M.
(1.84)
29
Demonstratie. Dac
a exist
a M > 0 astfel ncat sa aiba loc (1.83), atunci M x M, x A, adic
a A este
inclus
a n intervalul m
arginit [M, M ], si deci A este marginita.
Reciproc, dac
a A este m
arginit
a, exista un interval marginit (a, b) care include multimea A. Prin urmare,
avem a x b, x A.
S
a punem M = max{|a|, |b|}. Atunci, b |b| M si a |a| M deci M |a| a, adic
a
M a b M, de unde M x M, sau |x| M, x A.
In mod similar se demonstreaz
a si partea a doua a propozitiei.
q.e.d.
Observatia 1.6.7. Numerele reale pot fi puse n corespondent

a biunivoc
a cu punctele unei drepte D.
Intr-adev
ar, s
a fix
am un punct O pe dreapta D care, prin definitie,este corespondentul numarului real x = 0.
Se defineste o unitate de lungime, iar daca x IR si 0 < x, acestui numar i corespunde pe D extremitatea
din dreapta a segmentului av
and lungimea egala cu x unitati, extremitatea din stanga fiind punctul 0, numit
origine. Dac
a ns
a x < 0, segmentul de lungime x se plaseaza cu extremitatea din dreapta n origine, iar
extremitatea cealalt
a defineste corespondentul numarului real x pe dreapta D.
Invers, odat
a fixat punctul P pe dreapta D, lungimea segmentului de dreapta OP defineste numarul real x,
care este pozitiv dac
a P se situeaz
a la dreapta pe D si negativ n caz contrar. Numarul real x astfel specificat
se numeste abscisa punctului P D, iar dreapta D, pe care s-a definit o origine 0, o unitate de masur
a si un
sens de parcurs se numeste dreapt
a real
a, sau axa numerelor reale. Elementele sale se numesc puncte.
Prezentarea unitar
a a unor rezultate fundamentale ale calculului diferential impune introducerea simbolurilor
matematice si + numite minus infinit si, respectiv, plus infinit (n locul lui + se obisnuieste si notatia
). Multimea
IR = IR {, +}
se numeste multimea extins
a a numerelor reale.
Relatia de ordine total
a din IR se extinde la IR luand prin definitie
< x < +, x IR.
Se poate afirma c
a + (respectiv ) este cel mai mare (respectiv cel mai mic) element al multimii IR.
Elementele + si nu sunt numere reale deoarece nu verifica toate axiomele care definesc IR. De exemplu,
nu se poate da un sens direct expresiei + () = .
Operatiile algebrice definite pe IR se extind numai partial la IR, dupa cum urmeaza:
x + = + + x = ,
x IR \ {};
x + () = x = + x = ,
x IR \ {+};
(
(
, x > 0
+, x > 0
x
x
=
= 0, x IR; x () =
; x=
;
+, x < 0
, x < 0
(

0,
x>1
, x > 1
, x > 0
x
x
=
; x =
; =
;
0,
0
<
x
<
1
0, x < 0
, 0 < x < 1
0 = 0.
Urm
atoarele operatii, care se numesc operatii f
ar
a sens, sau cazuri de nedeterminare, nu sunt definite pe IR:
+ ();
0 ();
0
;
0
00 ;
1 ;
0 .
30 Ion Cr
aciun
Dac
a A IR este neminorat
a, respectiv nemajorata, prin definitie
inf A =
respectiv
sup A = +.
O alt
a functie real
a, dar de dou
a variabile reale, care trebuie introdusa, este
d : IR IR IR,
d(x, y) = |x y|, x, y IR.
(1.85)
Din (1.76) (1.78) si (1.80) rezult

a c
a functia d, introdusa n (1.85), are urmatoarele proprietati:
d(x, y) 0, x, y IR; d(x, y) = 0 x = y,
(1.86)
denumit
a proprietatea de nenegativitate;
d(x, y) = d(y, x),
x, y IR, (simetrie);
d(x, y) d(x, z) + d(z, y), x, y, z IR,
(1.87)
(1.88)
cunoscut
a ca inegalitatea triunghiular
a.
O astfel de functie se numeste distant
a, sau metric
a pe IR. Numarul d(x, y) este lungimea segmentului P Q
unde P si Q sunt punctele de pe dreapta reala D ce corespund respectiv numerelor reale x si y.
Pe l
ang
a submultimile remarcabile ale lui IR introduse mai sus semnalam si multimile nemarginite:
(a, +)
= {x IR : a < x};
[a, +)
= {x IR : a x};
(, a)
= {x IR : x < a};
(, a]
= {x IR : x a},
numite corespunz
ator: semidreapt
a deschis
a nem
arginit
a la dreapta; semidreapt
a nchis
a nem
arginit
a la dreapta; semidreapt
a deschis
a nem
arginit
a la st
anga; semidreapt
a nchis
a nem
arginit
a la st
anga.
Acestor multimi le vom spune intervale nem
arginite.
Multimea numerelor reale ns
asi poate fi considerata un interval nemarginit atat la stanga cat si la dreapta
si anume IR = (, ). Tot n acest context putem afirma ca IR = [, +] = {x IR : x +}.
Definitia 1.6.10. Numerele reale care nu sunt rationale se numesc numere irationale.
Observatia 1.6.8. Multimea numerelor reale IR este reuniunea multimii numerelor rationale Q cu multimea
numerelor irationale.
Definitia 1.6.11. Se numeste num

ar algebric orice num
ar care este solutie a unei ecuatii algebrice de forma
a0 xn + an1 xn1 + ... + a1 x + a0 = 0
cu coeficientii a0 , a1 , , an numere ntregi.

a multimi A si B se numesc echipotente, si se scrie A B, dac
a pot fi puse n
corespondent
a biunivoc
a, adic
a dac
a exist
a o aplicatie biunivoc
a a lui A pe B.
31
Definitia 1.6.13. O multime A se numeste num

arabil
a dac
a este echipotent
a cu multimea IN a numerelor
naturale.
Observatia 1.6.9. Multimea A este num

arabil
a dac
a si numai dac
a elementele sale pot fi asezate n forma
A = {a1 , a2 , , an , }.
Observatia 1.6.10. O multime A este finit

a si are n elemente dac
a este echipotent
a cu multimea {1, 2, , n}
a primelor n numere naturale.
Definitia 1.6.14. O multime este cel mult num

arabil
a dac
a este finit
a, sau num
arabil
a.
Exemplul 1.6.1. Multimea numerelor naturale este num

arabil
a.
Intr-adev
ar, remarca are loc deoarece IN IN .
Exemplul 1.6.2. Multimea numerelor naturale pare {2, 4, , 2n, } este num
arabil
a.
Intr-adev
ar, corespondenta biunivoc
a din Definitia 1.6.12 este n 2n.
Exemplul 1.6.3. Multimea numerelor naturale impare

{1, 3, 5, , 2n 1, }
este num
arabil
a.
Exemplul 1.6.4. Multimea numerelor reale nu este num

arabil
a.
Exemplul 1.6.5. Orice interval deschis nu este o multime num

arabil
a.
Exemplul 1.6.6. Multimea numerelor irationale IR \ Q nu este num

arabil
a.
32 Ion Cr
aciun
Observatia 1.6.11. Multimile finite A si B sunt echipotente dac

a si numai dac
a au acelasi num
ar de elemente.
Intr-adev
ar, fie n num
arul elementelor multimii A. Aceasta nseamna ca avem A {1, 2, , n}. Dar A B,
deci B {1, 2, ..., n}, ceea ce arat
a c
a B are tot n elemente.
Reciproc, dac
a A si B au n elemente, atunci avem: A {1, 2, ..., n}; B {1, 2, ..., n}, deci A B.
Definitia 1.6.15. Numerele reale care nu sunt algebrice se numesc numere transcendente.
Observatia 1.6.12. Numerele e si sunt transcendente. Multimea numerelor algebrice este num
arabil
a.
Definitia 1.6.16. Fie x0 IR. Se numeste vecin

atate a lui x0 orice multime V IR pentru care exist
a un
interval deschis (a, b) cu proprietatea x0 (a, b) V.
Observatia 1.6.13. Orice interval deschis (a, b) care contine punctul x0 este o vecin
atate a lui x0 .
Definitia 1.6.17. O vecin

atate a lui x0 de forma (x0 , x0 + ) se numeste vecin
atate simetric
a, sau bil
a
deschis
a de raz
a centrat
a n x0 .
Definitia 1.6.18. O multime V IR se numeste vecin

atate a lui +, respectiv a simbolului , dac
aV
include o semidreapt
a (a, +), respectiv o semidreapt
a (, a).
O vecin
atate a lui x0 se noteaz
a prin Vx0 , sau prin V (x0 ), iar multimea tuturor vecinatatilor elementului
x IR se noteaz
a cu V(x).
Teorema 1.6.2. (Proprietatea de separatie Hausdorff8 a multimii IR) Pentru orice dou
a elemente
x, y IR, x 6= y, exist
a vecin
at
atile Vx si Vy care au intersectie vid
a, adic
a Vx Vy = .

Demonstratie. Dac
a x, y IR si x < y, iar = d(x, y) = |x y| > 0, atunci multimile Vx = x , x +
si
3
3

Vy = y , y +
sunt vecin
at
ati ale lui x si respectiv y care nu se intersecteaza (au intersectie vid
a).
3
3
Dac
a x = si y = +, atunci multimile Vx = (, 0) si Vy = (0, ), care sunt vecinatati ale lui x si
respectiv y, au intersectie vid
a.
Dac
a x = si y IR, atunci multimile Vx = (, y |y|) si Vy = (y |y|, y + |y|) sunt vecinatati pentru
x si respectiv y care nu au elemente comune. Analog se demonstreaza cazul x IR si y = +.
q.e.d.
8 Hausdorff,
Felix (1868 - 1942), matematician german, considrat unul din fondatorii topologiei moderne
33

a x0 IR si Vx0 = (x0 , x0 + ) este o vecin
atate simeric
a a lui x0 , atunci
x Vx0 |x x0 | < .
Observatia 1.6.15. Oricare ar fi vecin

atatea V (a), a IR, exist
a o vecin
atate simetric
a (a , a + ) astfel
nc
at (a , a + ) V (a).
Intr-adev
ar, dac
a V (a) este vecin
atate, din Definitia 1.6.16 rezulta ca exista intervalul deschis (, ) V (a)
astfel nc
at x0 (, ). Lu
and = min{a , a}, deducem ca (a , a + ) V (a).
34 Ion Cr
aciun
Capitolul 2
S
In acest capitol se studiaz
a un caz particular de functie reala de o variabila reala. Particularitatea const
a n
aceea ca domeniul de definitie a unei astfel de functie este sau multimea numerelor naturale, sau o submultime
a multimii numerelor naturale.
2.1
S
iruri de numere reale
Definitia 2.1.1. Se numeste sir de numere reale, sau sir numeric, orice functie de forma f : IN k IR,
unde IN k = {n IN : n k, k IN }.
Pun
and f (n) = an , sirul se noteaz
a prin (an )nk . In mod uzual se ia k = 1, uneori k = 0. In cazul k = 1 vom scrie
prescurtat (an ). Num
arul real an se numeste termenul de rang n al sirului, sau termen general. Elementele
a1 , a2 , ..., an , ... se numesc termenii sirului, iar multimea {an : n IN k } se numeste multimea valorilor sirului.
S
irul (an ) se numeste sir constant dac
a multimea valorilor sale este formata dintrun singur element, adic
a
an = c, n IN , unde c IR.
Definitia 2.1.2. Fie sirul de numere reale (an ). Elementul a IR se numeste limit
a a sirului (an ) si scriem
lim an = a,
sau
an a,
(2.1)
dac
a pentru orice V V(a) avem an
/ V pentru un num
ar finit de valori ale lui n IN .
Observatia 2.1.1. S
irul (an ) are limita a IR dac
a n afara oric
arei vecin
at
ati V V(a) r
am
an un num
ar
finit de termeni ai sirului.

a a IR are proprietatea (2.1), atunci sirul (an ) se numeste convergent.

a a = +, respectiv a = , satisface (2.1), sirul (an ) se numeste divergent cu limita
egal
a cu +, respectiv divergent cu limita egal
a cu .
35
36 Ion Cr
aciun

a nu exist
a a IR astfel nc
at s
a aib
a loc (2.1), atunci sirul (an ) se numeste sir f
ar
a
limit
a, sau sir oscilant.
Observatia 2.1.2. Num

arul termenilor sirului (an ), cu limita a IR, care r
am
an n afara vecin
at
atii V (a),
particular, pot exista vecin
depinde de aceast
a vecin
atate. In
at
ati V V(a) astfel nc
at multimea {n IN :
an
/ V } s
a fie multimea vid
a, care este multime finit
a.
Teorema 2.1.1. S
irul numeric (an ) este convergent dac
a si numai dac
a exist
a a IR cu proprietatea:
> 0 N () IN ,
astfel nc
at |an a| < , n > N ().
(2.2)
Demonstratie. Dac
a (an ) este sir convergent, atunci exista a IR care satisface proprietatea din Definitia 2.1.2.
Dac
a lu
am V (a) = (a , a + ), unde > 0 este arbitrar, atunci pentru un numar finit de valori ale lui n IN
care, fiind dependent de vecin
atatea V (a), deci de , l notam cu N (), avem an
/ (a , a + ).
F
ar
a a restr
ange generalitatea putem presupune ca numerele naturale pentru care an
/ (a , a + ) sunt
primele N (); deci pentru n > N () avem an (a , a + ) ceea ce este echivalent cu |an a| < , n > N (),
adic
a (2.2) este adev
arat
a.
Invers, s
a presupunem c
a num
arul real a are proprietatea (2.2). De aici deducem ca n afara intervalului
simetric centrat n a de lungime 2 se g
asesc termenii a1 , a2 , ..., aN () . Cum orice vecinatate V V(a) include o
vecin
atate simetric
a a lui a, rezult
a c
a si n afara lui V se gasesc un numar finit de termeni ai sirului (cel mult
N ()), de unde, folosind Definitia 2.1.2, deducem ca an a.
q.e.d.
Teorema 2.1.2. S
irul numeric (an ) are limita + (respectiv ) dac
a si numai dac
a
M > 0 N (M ) IN a. an > M ( resp. an < M ) n > N (M ).
Demonstratie. Dac
a an +, atunci n afara vecinatatii (M, ), M > 0, a punctului de la infinit, r
amn un
num
ar finit de termeni ai sirului; fie acestia a1 , a2 , ..., aN (M ) . Atunci, n > N (M ) avem an > M.
Reciproc, dac
a an > M, n > N (M ), atunci n afara intervalului (M, +) ramn un numar finit de termeni
ai sirului, deci an +.
In mod similar se demonstreaz
a si cazul an .
q.e.d.
Observatia 2.1.3. Oricare din conditiile din Teorema 2.1.1 si Teorema 2.1.2 poate fi luat
a, dup
a caz, ca
definitie a limitei unui sir de numere reale.
Capitolul 2. S
37
Teorema 2.1.3. Limita unui sir, dac

a exist
a, este unic
a.
Demonstratie. Prin reducere la absurd. Se face separat pentru cazul sirului convergent si pentru cazul sirului
divergent la +, sau la . In toate cazurile se presupune ca (an ) are doua limite distincte si apoi se utilizeaz
a
Teorema 1.6.2 si Definitia 2.1.2.
q.e.d.
Propozitia 2.1.1. (Criteriul major

arii) Fie (an ) un sir de numere reale. Dac
a exist
a un num
ar real a si
un sir de numere reale (bn ) convergent la zero astfel nc
at termenii sirurilor (an ) si (bn ) s
a satisfac
a conditia
|an a| bn , n IN ,
eventual cu exceptia unui num
ar finit de termeni, atunci
lim an = a.
Dac
a exist
a sirul numeric (bn ) cu limita egal
a cu +, respectiv , si
an bn , respectiv an bn ,
cu exceptia eventual
a a unui num
ar finit de termeni, atunci
lim an = +, respectiv lim an = .
Demonstratie. Se aplic
a Teorema 2.1.1 si Teorema 2.1.2.
q.e.d.
Corolarul 2.1.1. S
irul numeric (an ) este convergent la a IR dac
a si numai dac
a sirul de numere nenegative
(d(an , a)), d(an , a) = |an a|, este convergent la zero.
Teorema 2.1.4. Dac

a sirurile (an ), (bn ) sunt convergente si au limitele a si respectiv b si dac
a si sunt
numere reale arbitrare, atunci sirul (an + bn ) este convergent si
lim (an + bn ) = a + b = lim an + lim bn .
(2.3)
Demonstratie. Consider
am mai nt
ai cazul 6= 0. Din Teorema 2.1.1 rezulta ca > 0N1 () IN si N2 ()
IN astfel nc
at:
|an a| <
, n > N1 ();
(2.4)
2||
|bn b| <
,
2||
n > N2 ().
(2.5)
38 Ion Cr
aciun
S
a evalu
am acum diferenta |(an + bn ) (a + b)|. Avem
|(an + bn )| |||an a| + |||bn b|.
(2.6)
|(an + bn ) (a + b)| < , n > N () = max{N1 (), N2 ()},
(2.7)
Din (2.4) (2.6), rezult

a
care, mpreun
a cu Teorema 2.1.1, arat
a c
a (2.3) are loc.
Dac
a = 0, atunci cu mici adapt
ari ale demonstratiei de mai sus se vede ca (2.3) este de asemenea
adev
arat
a.
q.e.d.
Propozitia 2.1.2. (Monotonie) Fie sirurile numerice (an ) si (bn ). Dac

a an bn si dac
a exist
a lim an = a
n
si lim bn = b atunci a b.
n
am doar cazul c
and sirurile sunt convergente, celelalte situatii fiind evidente. Fie (cn )
cu cn = an bn . Evident c
a cn 0. Dup
a Teorema 2.1.4, avem lim cn = a b. Sa presupunem ca a b < 0.
n
1
Atunci pentru = |a b| > 0 N1 IN astfel ncat
2
|cn (a b)| <
din care deducem
cn < a b +
|a b|
n N1 ,
2
|a b|
ba
=ab+
< 0,
2
2
ceea ce contrazice ipoteza.
q.e.d.
Definitia 2.1.6. S
irul de numere reale (an ) se numeste m
arginit, respectiv nem
arginit, dac
a multimea
valorilor sale f (IN ) = {an : n 1} este m
arginit
a, respectiv nem
arginit
a.
Observatia 2.1.4. S
irul (an ) este m
arginit dac
a M > 0 astfel nc
at |an | M, n IN .
S
irul (an ) este nem
arginit dac
a M > 0 nM IN astfel nc
at |anM | > M.
Propozitia 2.1.3. Prin schimbarea ordinii termenilor unui sir cu limit

a se obtine un sir care are aceeasi limit
a.
Demonstratie. Fie an a, a IR si fie (bn ) sirul obtinut din sirul (an ) prin schimbarea ordinii termenilor.
Pozitia pe axa real
a a termenilor sirului (an ) nu depinde de rangul lor, ci numai de valoarea lor numeric
a.
Cum an a, dup
a Definitia 2.1.2, avem c
a n afara fiecarei vecinatati a lui a se afla un numar finit de termeni
ai sirului (an ) si, totodat
a, acelasi num
ar finit de termeni ai sirului (bn ), deci sirul (bn ) are tot limita a. q.e.d.
Capitolul 2. S
39

a la un sir cu limita egal
a cu a se adaug
a, sau se inl
atur
a un num
ar finit de termeni,
sirul obtinut are aceeasi limit
a.
Demonstratie. Dac
a an a, atunci n afara oricarei vecinatati a lui a se afla un numar finit de termeni ai
sirului (an ), iar dup
a ad
augarea, sau nl
aturarea unui numar finit de termeni, n afara fiecarei vecinat
ati a lui
a se afl
a tot un num
ar finit de termeni ai sirului obtinut, deci si acesta are limita egala cu a.
q.e.d.
multimea sirurilor convergente au loc urm

Propozitia 2.1.5. In
atoarele propriet
ati:
(i)
an a, a IR = |an | |a|;
(ii)
|an | 0 an 0;
(iii)
an a, a IR = (an ) sir m
arginit;
(iv)
an 0 si (bn ) sir m
arginit = an bn 0;
(v)
an a, a IR si bn b, b IR = an bn a b;
1
1
1
bn b, b IR, b 6= 0 =
sir m
arginit si
;
bn
bn
b
an
a
an a, a IR si bn b, b IR, b 6= 0 =
;
bn
b
(vi)
(vii)
k
(viii) an a, a 6= 0 si k IN = ak
.
n a
Demonstratie. (i) Din (1.79) deducem inegalitatea

||an | |a|| |an a|, n IN .
Folosind ipoteza din (i) si Teorema 2.1.1, obtinem
||an | |a|| < , n > N ().
Folosind din nou Teorema 2.1.1, aplicat
a sirului (|an |), deducem an a.
(ii) In adev
ar,
|an | 0 > 0 N () IN astfel ncat |an | < , n > N (),
iar aceasta din urm
a nseamn
a c
a an 0.
Implicatia invers
a rezult
a din (i).
(iii) Lu
and M = |a|, avem M < a < M , deci intervalul (M, M ) este o vecinatata a lui a.
Deoarece n afara acestei vecin
at
ati se afla un numa finit de termeni ai sirului (an ), exista un numar natural
N astfel nc
a s
a avem an (M, M ), n > N.
Not
and M1 = max{|a1 |, |a2 |, ..., |aN |, M }, deducem |an | M1 care, dupa Observatia 2.1.4 si Definitia 2.1.6,
arat
a c
a sirul (an ) este m
arginit.
Prin negatie, din (iii) deducem c
a orice sir nem
arginit este fie divergent, fie oscilant.
(iv) Deoarece sirul (bn ) este m
arginit, dupa Observatia 2.1.4, exista M > 0 astfel ncat sa avem |bn | M ,
pentru toti termenii bn , deci
|an bn | = |an | |bn | M |an |, n IN .
40 Ion Cr
aciun
Fie > 0. Deoarece an 0, exist
a un numar natural N () astfel ncat sa avem
|an | <
, n > N ().
M
Urmeaz
a c
a |an bn | < , n N (), adica an bn 0.
(v) S
irurile an si bn se pot scrie n forma an = a + n si bn = b + n si, dupa Teorema 2.1.4, avem c
a n
0 si n 0. Atunci, not
and n = n + n , avem
an bn = (a + n) (b + n ) = a b + n n + a n + b n = a b + n .
Dar n n 0, a n 0 si b n 0, deci n 0, deci an bn 0.
Prin inductie complet
a se demonstreaza ca suma si produsul unei familii finite de siruri convergente sunt
de asemenea siruri convergente si limita sumei este egal
a cu suma limitelor, iar limita produsului este egal
a cu
produsul limitelor.In particular, lu
and k siruri convergente egale cu (an ), deducem
lim (akn ) = ( lim an )k .
(vi) Deoarece b 6= 0 putem presupune c

a toti termenii bn sunt nenuli, deci sirul (
1
) este bine definit. S
a lu
am,
bn
|b|
> 0. Avem |bn | |b| > . Urmeaza ca exista un numar natural N cu proprietatea c
a
2
ncep
and de la termenii cu rangul N + 1 avem inegalitatea |bn | > . Atunci,
de exemplu, =
1
1
< , n > N.
bn
1
1
1 1
1
1
,
, ...,
, }, avem | | M, n IN , deci sirul ( ) este marginit. De aici
|b1 | |b2 |
|bN |
bn
bn
deducem cu usurint
a:
1
bn 0 si bn 6= 0, n IN ( ) sir nemarginit .
bn
Lu
and M = max{
Pentru demonstratia p
artii a doua s
a observam ca avem
1
1
b bn
1 1
=
=
(b bn ).
bn
b
bn b
bn b
1
1
(b bn ) 0. Din partea precedenta rezulta ca sirul ( ) este marginit, deci
b
bn
1
1
1
1
1
1 1
(b bn ) 0. Asadar
0, adica
. In plus, deducem ca daca bn 0, sirul ( ) nu este
bn b
bn
b
bn
b
bn
convergent deoarece este nem
arginit.
an
an
1
1
(vii) Termenul general al sirului c
at ( ) se poate scrie sub forma produsului
= an , iar sirul ( ) este
bn
b
b
b
n
n
n
1
an
convergent. Urmeaz
a c
a sirul produs an
este convergent, deci sirul cat ( ) este convergent. Folosind
bn
bn
acum cele demonstrate anterior, avem
Dar b bn 0, deci

lim an
an
1
1
1
a
= lim an
= lim an lim
= a = = n .
n bn
n
n
n bn
bn
b
b
lim bn
lim
Aceast
a proprietate poate fi formulat
a n cuvinte astfel: limita c
atului este egal
a cu raportul limitelor.
1
1
k
k
k
k
(viii) Intr-adev
ar an a 6= 0, deci k k , adica an a si propozitia este complet demonstrat
a.q.e.d.
an
a
Capitolul 2. S
41
multimea sirurilor cu limit

a au loc urm
atoarele propriet
ati:
(a)
an + si bn b IR = an + bn +;
(b)
an + si bn b IR = an bn +, dac
a b > 0 si an bn , dac
a b < 0;
(c)
an si bn b IR = an + bn ;
(d)
an si bn b IR = an bn , dac
a b > 0 si an bn +, dac
a b < 0;
(e)
an + si bn + = an + bn + si an bn +;
(f ) an si bn = an + bn si an bn +;
(g)
(h)
(i)
an + si bn = an bn ;
1
0;
an
1
1
an 0 si an > 0( resp. an < 0) =
+ (resp.
).
an
an
an +, sau an =
Demonstratie. Vom face demonstratia pentru ultimele doua proprietati.

Dup
a Teorema 2.1.2, rezult
a c
a M > 0 N (M ) IN a. an > M, n > N (M ), din care gasim
1
<
an
1
1
, n > N (M ). Fie acum > 0 arbitrar. Atunci, exista M > 0 asa ncat sa avem <
. Din inegalit
atile de
M
M
1
mai sus deducem > 0 N () IN astfel ncat 0 <
< , n > N () care, dupa Teorema 2.1.1, arat
a c
a
an
1
sirul ( ) este convergent si are limita egala cu 0.
an
1
In mod asem
an
ator se demonstreaz
a c
a an =
0.
an
Pentru a demonstra ultima proprietate plecam de la Teorema 2.1.2 care, n baza faptului ca an 0, conduce
la > 0 N () IN astfel nc
at |an | < , n > N (). Consideram cazul an > 0. Atunci, din ultima inegalitate
1
1
1
a M > 0, atunci exista > 0 astfel ncat M . Considerand ca s-a ales
g
asim
> , n > N (). Dac
an
astfel, din cele de mai sus rezult

a:
M > 0 N (M ) IN astfel ncat
1
> M, n > N (M ),
an
1
0. La fel se demonstreaza cea de a doua implicatie din (i).
an
Celelalte propriet
ati se demonstreaz
a la fel de usor daca se foloseste Teorema 2.1.1 si Teorema 2.1.2.
q.e.d.
ceea ce, dup
a Teorema 2.1.2, arat
a c
a sirul
Definitia 2.1.7. S
irul numeric (an ) se numeste monoton dac
a diferenta an+1 an p
astreaz
a semn constant
n > N0 , unde N0 IN .
Dac
a an+1 an 0, respectiv an+1 an > 0, n > N0 , sirul numeric (an ) se numeste monoton cresc
ator,
respectiv monoton strict cresc
ator.
Dac
a an+1 an 0, n > N0 , respectiv an+1 an < 0, n > N0 , sirul numeric (an ) se numeste monoton
descresc
ator, respectiv monoton strict descresc
ator.
Un sir numeric se numeste monoton dac
a este sau monoton cresc
ator, sau monoton descresc
ator.
42 Ion Cr
aciun
Observatia 2.1.5. Dup

a Propozitia 2.1.4 putem considera c
a N0 din Definitia 2.1.7 este egal cu 0.

a an > 0, studiul monotoniei sirului (an ) se poate face evalu
and raportul a doi termeni
an+1
an+1
consecutivi ai sirului. Dac
a
1, sirul este monoton cresc
ator, iar dac
a
1, sirul este monoton
an
an
descresc
ator.
Teorema 2.1.5. (Weierstrass) Orice sir numeric monoton (an ) are limit
a n IR.
Dac
a sirul numeric (an ) este monoton cresc
ator, respectiv monoton descresc
ator, limita sa este egal
a cu
marginea superioar
a, respectiv marginea inferioar
a, a multimii valorilor sirului .
Demonstratie. S
a presupunem mai nt
ai ca (an ) este sir monoton crescator si marginit. Conform axiomei de
existent
a a marginii superioare multimea valorilor sirului admite un cel mai mic majorant pe care l vom nota
cu a. Deoarece a este majorant al multimii {an : n IN } rezulta an a, n IN . Din Propozitia 1.6.1
rezult
a
> 0 aN () astfel ncat a < aN () a.
Fiindc
a sirul (an ) este cresc
ator,
an aN () , n > N (),
deci
a < aN () an a < a + .
Prin urmare,
a < an < a + , n > N () |an a| < , n > N ().
Din Teorema 2.1.1 rezult
a c
a (an ) este convergent si are limita a.
Dac
a presupunem c
a sirul (an ) este monoton crescator si nemarginit superior, atunci sup{an : n IN } =
+, deci M > 0 N (M ) IN cu proprietatea aN (M ) M. Cum pentru orice n > N (M ) avem an aN (M ) ,
deducem c
a avem si an M n > N (M ), ceea ce, dupa Teorema 2.1.2, arata ca an +.
In sf
arsit, dac
a (an ) este sir monoton descrecator si marginit inferior, atunci sirul (bn ), unde bn = an , este
monoton cresc
ator si m
arginit superior, deci are limita egala cu b = sup{bn : n IN }. Dar
sup{bn : n IN } = sup{an : n IN } = sup{an : n IN }
si cum bn = an , deducem c
a an a = inf{an : n IN }.
In mod asem
an
ator, se arat
a c
a dac
a (an ) este monoton descrescator si marginit inferior limita sirului (an )
este .
q.e.d.
Teorema 2.1.6. (Lema intervalelor incluse a lui Cantor) Dac

a (In )n0 , In = [an , bn ], an < bn , este un
sir descresc
ator de intervale astfel nc
at lim (bn an ) = 0, atunci exist
a un singur punct c comun tuturor
intervalelor nchise In , adic
a
In = c.
n=0
Demonstratie. Odat
a precizate intervalele, se pun n evidenta sirurile extremitatilor (an )n0 si (bn )n0 , ai c
aror
termeni satisfac inegalit
atile a0 a1 a2 ... an ... bn bn1 ... b2 b1 b0 .
Capitolul 2. S
43
Fiindc
a (an )n0 este sir monoton crescator, marginit superior (de exemplu de b0 ), dupa Teorema 2.1.5,
rezult
a lim an = c = sup{an : n IN } IR.
n
S
irul (bn ) este monoton descrec
ator si marginit inferior si are limita c1 = inf{bn : n IN }.
Din lim (bn an ) = 0, rezult
a c = c1 .
n
Din faptul c
a an c bn rezult
a c
a c apartine tuturor intervalelor In .
q.e.d.
Ca aplicatii la Teorema 2.1.5 si Teorema 2.1.6 prezentam doua exemple de siruri de numere reale remarcabile
care le vom folosi mai t
arziu la serii numerice.

1 n
, n 1,
Exemplul 2.1.1. (Num
arul e) S
irul numeric (an ) av
and termenul general dat de an = 1 +
n
este monoton strict cresc
ator si majorat, deci convergent; limita sa se noteaz
a cu e si avem 2 < e < 3.
Intr-adev
ar, tin
and seama de inegalitatea lui Bernoulli
(1 + x)n > 1 + nx, x (1, +) \ {0}, n IN ,
rezult
a mai nt
ai
n + 2 n+1
n2 + 2n n+1 n + 1
an+1
n+1
=
=
=

n + 1 n+1
n
an
(n + 1)2
n
n
n+1

n+1 n + 1
1
n+1 n+1
1
>
1
= 1,
(n + 1)2
n
(n + 1)2
n
deci an+1 > an , deci sirul (an ) este monoton strict crescator.

1 n+1
. Folosind din nou inegalitatea lui Bernoulli, deducem
Fie apoi sirul (bn ) cu termenul general bn = 1+
n
bn
> 1, din care tragem concluzia c
a sirul (bn ) este monoton strict descrescator.
bn+1
Evident, n IN avem

bn
b1
1 n 1
<
0,
0 < bn an = 1 +
n
n
n
n
deci, folosind Teorema 2.1.6, putem afirma ca sirurile an si bn sunt convergente si limitele lor sunt egale; s
a
not
am aceast
a limit
a cu e. Este clar c
a

1 6
46656
2 = a1 < e < b5 = 1 +
=
< 3.
5
15625
Din cele deduse mai sus putem scrie inegalitatile:

1 n
1 n+1
1+
<e< 1+
, n IN .
n
n
Logaritm
and aceste inegalit
ati, obtinem inegalitatile
1
1
< ln(n + 1) ln n < ,
n+1
n
n IN ,
(2.8)
pe care le vom folosi n exemplul care urmeaza.
irul (an ) cu termenul general

Exemplul 2.1.2. (Constanta lui Euler1 c) S
an = 1 +
1
1
+ ... + ln n,
2
n
(2.9)
este monoton strict descresc

ator si minorat de zero, deci convergent; limita sa, numit
a constanta lui Euler, se
noteaz
a cu c si avem 0 < c < 1.
44 Ion Cr
aciun
Intr-adev
ar, din (2.8) avem:
1
1
(2.10)
< ln(k + 1) ln k < , k IN .
k+1
k
Sum
am acum membru cu membru inegalitatile (2.10) scrise pentru toate valorile lui k de la 1 pan
a la n si
obtinem:
n
n
X
X
1
1
< ln(n + 1) <
, n IN .
k+1
k
k=1
k=1
T
in
and cont de expresia termenului general al sirului pe care l studiem, se vede ca inegalitatile de mai sus se
pot scrie n forma:
an+1 1 + ln(n + 1) < ln(n + 1) < an + ln n, n IN .
Din aceste inegalit
ati si inegalitatea dedusa la sfarsitul exemplului precedent deducem ca sirul considerat este
monoton strict descresc
ator si m
arginit, toate valorile sirului fiind cuprinse n intervalul (0, 1). Din Teorema
2.1.5 rezult
a c
a sirul este convergent; fie c limita sa. Evident avem 0 < c < 1.
Definitia 2.1.8. Fie (an ) un sir de numere reale si (kn ) un sir strict cresc
ator de numere naturale. S
irul (bn ),
unde bn = akn , se numeste subsir al sirului (an ).
Observatia 2.1.7. Un sir are o infinitate de subsiruri.
Propozitia 2.1.7. S
irul (an ) are limita a IR dac
a si numai dac
a orice subsir al s
au are limita egal
a cu a.
Demonstratie. Fie mai nt

ai a IR, > 0 arbitrar si akn , un subsir arbitrar al sirului (an ). Atunci, exist
a
N () IN astfel nc
at (2.2) s
a aib
a loc. Din Definitia 2.1.8 si (2.2) rezulta evident |akn a| < , n > N (),
ceea ce demonstreaz
a c
a a este limita subsirului (akn )n1 .
Dac
a a = +, atunci folosind Teorema 2.1.2 avem:
M > 0 N (M ) IN astfel ncat an > M, n > N (M ).
Cum kn n vom avea si akn > M, n > N (M ), ceea ce arata ca lim akn = +.
n
In mod analog se arat
a c
a dac
a an , atunci orice subsir al sirului (an ) are de asemeni limita egal
a cu
.
Reciproc, dac
a orice subsir al sirului (an ) are limita egala cu a, atunci sirul (an ) are, de asemenea, limita a,
fiindc
a (an ) nsusi este unul din subsirurile sale.
q.e.d.
Exercitiul 2.1.1. S
a se arate c
a
1
1
1
lim
+
+ ... +
= ln k,
n n + 1
n+2
kn
k IN ,
k 2,
k fixat.
1 Euler, Leonard (17071783), mare matematician

si fizician elvetian care a adus numeroase si nsemnate contibutii n diverse
domenii ale matematicii si fizicii (geometrie analitic
a, trigonometrie, calcul diferential, teoria numerelor etc.). Euler este considerat
a fi fost forta dominant
a a matematicii secolului al XVIII-lea si unul dintre cei mai remarcabili matematicieni si savanti multilaterali
ai omenirii. Al
aturi de influenta considerabil
a pe care a exercitat-o asupra matematicii si matematiz
arii stiintelor stau at
at calitatea
si profunzimea, c
at si prolificitatea extraordinar
a a scrierilor sale, opera sa exhaustiv
a, dac
a ar fi publicat
a vreodat
a integral,put
and
cu usurinta
umple ntre 70 si 80 de volume de dimensiuni standard.
Capitolul 2. S
45
Solutie. Pentru determinarea acestei limite se trece la limita n relatia evidenta

1
1
1
+
+ ... +
= akn an + ln k, k IN , k 2,
n+1 n+2
kn
si se tine cont c
a (akn )n1 este un subsir al sirului (an ) din (2.9).
Exercitiul 2.1.2. S
a se arate c
a:
1+
lim
1
1
+ ... +
2
n = 1.
ln n
Solutie. Pentru determinarea acestei limite se trece la limita n relatia evidenta

1+
1
1
1
1
1 + + ... + ln n
+ ... +
2
n =
2
n
+ 1, n > 1
ln n
ln n
si se tine cont de faptul c

a sirul (2.9) este convergent.
Corolarul 2.1.2. Dac

a sirul (an ) are dou
a subsiruri av
and limitele distincte b si c, atunci sirul (an ) nu are
limit
a.
Demonstratie. Prin reducere la absurd. Daca sirul (an ) are limita, atunci dupa Propozitia 2.1.7 toate subsirurile
acestuia au aceeasi limit
a si prin urmare rezulta b = c, ceea ce contrazice ipoteza.
q.e.d.
Propozitia 2.1.8. (Lema lui Cesaro2 ) Orice sir numeric m

arginit contine un subsir convergent.
Demonstratie. Fie (an ) un sir numeric m

arginit. Atunci, multimea {an : n IN } este marginita si prin urmare
orice submultime a sa este de asemeni m
arginita. Daca Ak = {an : n k, k IN } si ck = sup Ak , atunci
avem c
a ck IR, iar din faptul c
a Ak Ak+1 si Propoziti a 1.6.2 rezulta ck ck+1 , ceea ce arata ca sirul (ck )
este descresc
ator. Totodat
a, sirul (ck ) este si marginit deoarece Ak A1 si A1 este multime marginit
a. Dup
a
Teorema 2.1.5, rezult
a c
a sirul (ck ) are limita finita.
Dac
a ck Ak , k IN , atunci exist
a nk k astfel ncat ck = ank .
Aplic
and sirului (nk ) Propozitia 2.1.2 deducem lim nk = +. Conform Propozitiei 2.1.6, din sirul (nk )
k
putem extrage un subsir monoton strict crescator cu limita + si astfel se obtine un subsir al sirului (an ) care
are limit
a finit
a, deci convergent.
Presupunem acum c
a exist
a un indice l IN astfel ncat cl sa nu apartina multimii Al . Deoarece cl = sup Al ,
1
a kn IN astfel ncat (vezi Propozitia 1.6.1)
pentru orice = , deci n IN , exist
n
cl
1
1
< al+kn cl < cl + ,
n
n
adic
a
|al+kn cl | <
2 Ces`
aro,
Ernesto (1859 1906), matematician italian.
1
.
n
(2.11)
46 Ion Cr
aciun
Din (2.11) si Propozitia 2.1.1 rezult
a
lim al+kn = cl .
Dac
a sirul (bn ), unde bn = al+kn , nu contine un subsir al sirului (an ), sirul (kn ) trebuie sa fie marginit, deci
1
exist
a N0 astfel nc
at kn = kN0 , pentru toti n N0 . Dar, |al+kN0 cl | pentru toti n > N0 ,, deci al+kN0 = cl
n
si cl Al , ceea ce am exclus.
Astfel, am demonstrat c
a n orice caz exista un subsir al sirului (an ) care are limita finita.
q.e.d.
Observatia 2.1.8. Lema lui Cesaro se poate extinde astfel: din orice sir de numere reale se poate extrage
un subsir care are limit
a.
Intr-adev
ar, dac
a sirul (an ) este nem
arginit superior, atunci
k IN
nk IN ,
astfel ncat
ank > k,
din care deducem ank , pentru k .

S
irul de numere naturale (nk ) fiind divergent, cu limita +, se poate extrage din el un subsir (pn ), cu
pn n si pn < pn+1 , care are limita egal
a cu +. Atunci, (apn ) este un subsir al sirului (an ) care are limita
egal
a cu +.
Asem
an
ator se studiaz
a cazurile (an ) sir nemarginit inferior si (an ) sir nemarginit.
2.2
S
ir fundamental n IR
Definitia 2.2.1. S
irul numeric (an ) se numeste sir fundamental sau sir Cauchy dac
a > 0 N () IN
astfel nc
at
|am an | < , m > N () si n > N ().
(2.12)
Observatia 2.2.1. Inegalitatea (2.12) este echivalent

a cu
d(am , an ) < ,
m > N ()
si
n > N ().
(2.13)
Observatia 2.2.2. Deoarece n (2.12) si (2.13) nu se precizeaz

a pozitia lui m fat
a de n, putem considera m > n,
deci exist
a p IN astfel nc
atm = n + p.
Aceast
a observatie sugereaz
a o formulare echivalenta pentru Definitia 2.2.1.
Definitia 2.2.2. S
irul numeric (an ) se numeste sir fundamental n IR sau, simplu, sir fundamental dac
a
> 0 N () IN astfel nc
at
|an+p an | < , n > N () si p IN ,
(2.14)
Capitolul 2. S
47
sau
d(an+p , an ) < , n > N () si p IN .
(2.15)
Propozitia 2.2.1. Orice sir numeric convergent este fundamental.
Demonstratie. Fie sirul numeric (an ) convergent la a IR. Atunci, dupa Teorema 2.1.1, > 0 N () IN
astfel nc
at s
a avem simultan
|an a| < , n > N (),

(2.16)
2
|am a| <
, m > N ().
2
(2.17)
Pe de alt
a parte,
|am an | = |am a + a an | |am a| + |an a|.
Din (2.16), (2.17) si (2.18), rezult
a c
a relatia (2.12) este satisfacuta, deci (an ) este sir fundamental.
(2.18)
q.e.d.
Propozitia 2.2.2. Orice sir numeric fundamental este m

arginit.
Demonstratie. S
irul (an ) fiind fundamental, din Definitia 2.2.1, avem ca pentru = 1 exista N0 IN astfel
nc
at
|am an | < 1, m > N0 si n > N0 .
(2.19)
Se observ
a apoi c
a
|an | |an am | + |am |.
(2.20)
Lu
and n (2.20) m = N0 + 1 si tin
and cont de (2.19), obtinem
|an | < 1 + |aN0 +1 |, n > N0 .
(2.21)
K = max{|a1 |, |a2 |, ..., |aN0 |, 1 + |aN0 |}.
(2.22)
Fie acum
Atunci, din (2.21) si (2.22) obtinem |an | K, n IN , ceea ce arata ca sirul (an ) este marginit.
q.e.d.
Teorema 2.2.1. Orice sir numeric fundamental este convergent.
Demonstratie. Dac
a (an ) este sir numeric fundamental, din Propozitia 2.2.2, rezulta ca sirul este m
arginit.
Folosind Propozitia 2.1.7, deducem c
a sirul (an ) admite un subsir (akn ) convergent la un punct a IR.
Ar
at
am c
a an a. Pentru aceasta, evaluam diferenta an a. Avem mai ntai
|an a| |an akn | + |akn a|.
(2.23)
Din akn a si Teorema 2.1.1, rezult

a c
a > 0 N1 () IN cu proprietatea ca n > N1 () (amintim c
a
kn n si deci kn > N1 ()), avem
(2.24)
|akn a| < .
2
48 Ion Cr
aciun
Deoarece sirul (an ) este fundamental, pentru acelasi , dupa Definitia 2.2.1, exista N2 () IN astfel nc
at
|an akn | <
, n > N2 ().
2
(2.25)
Lu
and acum N () = max{N1 ()N2 ()}, din (2.23), (2.24) si (2.25), deducem
|an a| < , n > N ().
Din Teorema 2.1.1 si (2.5) obtinem an a.
(2.26)
q.e.d.
Propozitia 2.2.1 si Teorema 2.2.1 pot fi reunite ntr-o singura teorema.

Teorema 2.2.2. (Criteriul general al lui Cauchy de convergent
a a sirurilor reale) Un sir numeric
este convergent dac
a si numai dac
a este sir fundamental.
2.3
Limita superioar
a si limita inferioar
a ale unui sir numeric
Fie (an ) un sir de numere reale m

arginit si fie [, ] intervalul nchis din IR care contine toti termenii sirului.
Not
am
An = {an , an+1 , ...}, n IN .
Avem:
A1 A2 ... An ... si An [, ], n IN .
Not
am:
a0n = inf An ,
a00n = sup An ,
care, dup
a axioma de existent
a a marginii superioare a unei multimi de numere reale si Propozitia 1.6.3, sunt
numere reale. In plus, din Propozitia 1.6.2 si An An+1 , deducem a0n an+1 si a00n a00n+1 . De asemenea,
avem a0n [, ], a00n [, ], a0n a00n .
Prin urmare, sirul (a0n ) este monoton crescator, iar (a00n ) este sir monoton descrescator.
Fiind monotone si m
arginite, sirurile (a0n ) si (a00n ) sunt convergente.
0
0
Dac
a a = lim an si a00 = lim a00n , atunci a0 a00 .
n
Definitia 2.3.1. Num

arul real a0 = lim a0n = lim (inf An ) se numeste limita inferioar
a a sirului (an ), iar
n
num
arul real a00 = lim a00n = lim (sup An ) se numeste limita superioar
a a sirului (an ).
n
Limita inferioar
a a sirului (an ) se noteaza lim an , iar limita superioara a aceluiasi sir se noteaza lim an . Se
mai utilizeaz
a si notatiile lim inf an si lim sup an pentru respectiv numerele reale lim an si lim an .
Exemplul 2.3.1. Pentru sirul numeric (an ) av
and termenul general an = (1)n1 , n IN , avem An =
{1, +1}, n IN , deci a0n = 1 si a00n = +1, n IN . Prin urmare lim an = 1 si lim an = +1.
Exemplul 2.3.2. S
irul numeric (an ), unde an = sin n , are multimea punctelor limit
a
4
2
2
An = {1,
, 0,
, 1}, n IN ,
2
2
deci a0n = 1 si a00n = 1. Prin urmare, lim inf an = 1, iar lim sup an = 1.
Capitolul 2. S
49

a sirul (an ) nu este m
arginit superior limita superioar
a este + (scriem lim an = +)
si dac
a sirul (an ) nu este m
arginit inferior limita sa inferioar
a este (scriem lim an = ).
Teorema 2.3.1. Fie (an ) un sir numeric m

arginit.
atoarele propriet
ati:
Atunci, lim an are urm
(10 ) > 0 N () IN astfel nc
at an > lim an , c
and n > N ();
(20 ) > 0 si N IN n(, N ) IN astfel nc
at n(, N ) > N si an(,N ) > lim an + .
Reciproc, dac
a num
arul rel a0 IR are propriet
atile (10 ) si (20 ), atunci a0 = lim an .
atoarele propriet
ati:
Analog, lim an are urm
(i) > 0 N () IN astfel nc
at an < lim an + , n > N ();
(ii) > 0 si N IN n(, N ) IN astfel nc
at n(, N ) N si
an(,N ) > liman .
Reciproc, dac
a a00 IR are propriet
atile (i) si (ii), atunci a00 = lim an .
Demonstratie. Prin definitie, lim an = lim a0n , unde a0n = inf An si An = {an , an+1 , ...}.
n
S
irul numeric (a0n ) este cresc
ator, m
arginit si, fiind convergent, rezulta ca pentru orice > 0 exista N () IN ,
astfel nc
at
a0n > lim an , n > N ().
a
Deoarece a0n an+p , p IN , rezult
an+p > lim an , p IN ,
deci pentru n > N () avem an > lim an si concluzia (10 ) este verificata.
Consider
am acum > 0 si n IN . Avem
a0N lim an < lim an + ,
deci inf AN < lim an + si din Propozitia 1.6.4 rezulta ca exista aN +p AN astfel ncat aN +p < lim an + ,
deci N + p = n(, N ) N are proprietatea (20 ).
Fie acum a0 IR cu propriet
atile (10 ) si (20 ). Deoarece an a0 , n > N (), rezulta ca toate elementele
0
din AN () sunt minorate de a , deci inf AN () > a0 .
Deoarece pentru n N () avem An AN () , rezulta cu atat mai mult inf An > a0 pentru n N (),
deci lim an > a0 .
Din (2) rezult
a c
a pentru orice > 0 si N IN exista an(,N ) < a0 + si n(, N ) N, deci inf AN < a0 + .
Fiindc
a inf AN < a0 + , N IN rezulta lim (inf AN ) a0 + . In definitiv, > 0 avem
N
a0 < lim an a0 + ,
adic
a lim an = a0 .
Analog se demonstreaz
a si cea de a doua parte a teoremei relativa la lim an .
q.e.d.
Teorema de mai sus arat

a c
a pentru orice > 0 n intervalele (a0 , a0 + ) si (a00 , a00 + ) se afl
ao
infinitate de termeni ai sirului m
arginit (an ), iar n afara intervalului (a0 , a00 + ) se afla un numar finit de
termeni ai sirului.
50 Ion Cr
aciun
Altfel spus:
multimea {n IN : an (a0 , a0 + )} este infinita;
multimea {n IN : an (a00 , a00 + )} este infinita;
multimea {n IN : an
/ (a0 , a00 + )} este finita.
Teorema 2.3.2. S
irul numeric (an ) are limit
a dac
a si numai dac
a limitele sale inferioar
a si superioar
a sunt
egale. Dac
a sirul (an ) are limita a, atunci
a = a0 = lim an = a00 = lim an .
Demonstratie. Fie (, ) = V (a), o vecin

atate a punctului a = lim an . dupa Definitia 2.1.2, n afara vecin
at
atii
n
V (a) se afl
a cel mult un num
ar finit de termeni ai sirului. Deci avem an si an pentru cel mult un
num
ar finit de termeni ai sirului (an ). In acelasi timp avem an > si an > pentru o infinitate de termeni ai
sirului considerat. Prin urmare, dup
a Teorema 2.3.1, rezulta a = lim an = lim an .
Reciproc, fie a = lim an = lim an si (, ) o vecinatate oarecare a lui a. Dupa Teorema 2.3.1, multimea
indicilor n pentru care an si an este cel mult finita, deci n afara vecinatatii (, ) a lui a se afl
a cel
mult un num
ar finit de termeni ai sirului (an ). Aceasta arata ca lim an = a.
q.e.d.
n
2.4
Puncte limit
a ale unui sir numeric
Fie (an ) un sir de numere reale.
Definitia 2.4.1. Elementul IR se numeste punct limit

a al sirului (an ), dac
a orice vecin
atate a lui
contine o infinitate de termeni ai sirului.
a al sirului (an ) daca orice vecinatate V V() contine an pentru o
Altfel spus, IR se este punct limit
infinitate de valori ale lui n IN .

a un sir are un subsir constant, cu termenii egali cu c, atunci c este punct limit
a al
sirului respectiv.

a este punct limit
a al unui sir, atunci n afara oric
arei vecin
at
ati a lui pot exista o
infinitate de termeni ai acelui sir.
1 3
De exemplu, sirul ((1)n1 ), dup
a Observatia 2.4.1, are pe 1 drept punct limita si n afara vecinatatii ( , ) a
2 2
lui 1 se afl
a o infinitate de termeni ai sirului, si anume toti termenii egali cu 1.
Observatia 2.4.3. Un sir poate avea mai multe puncte limit

a.
Capitolul 2. S
51
De exemplu, sirul ((1)n1 ) are dou

a puncte limita, si anume 1 si 1.
Observatia 2.4.4. Exist

a siruri care au o infinitate de puncte limit
a.
De exemplu, sirul 0, 1, 0, 1, 2, 0, 1, 2, 3, 0, 1, 2, 3, 4, ..., 0, 1, 2, 3, ..., n, ..., are o infinitate de puncte limita si anume
orice num
ar natural este punct limit
a al acestui sir deoarece oricare ar fi numarul natural p exista un subsir
constant ai c
arui termeni sunt egali cu p. De asemenea, + este punct limita fiindca orice vecinatate a sa
contine o infinitate de numere naturale.

a siruri pentru care multimea punctelor limit
a este dreapta real
a ncheiat
a.
Intr-adev
ar, deoarece multimea numerelor rationale poate fi pusa n corespondenta bijectiva cu multimea numerelor naturale, adic
a este multime num
arabil
a (vezi [26, p. 2124], putem aseza toate numerele rationale
ntr-un sir
1 , 2 , ..., n , ....
Fie un num
ar real oarecare si (, ) o vecinatate oarecare a lui . Orice interval contine o infinitate de numere
rationale, deci vecin
atatea (, ) a lui contine o infinitate de termeni ai sirului (n ). Cum a fost ales arbitrar,
rezult
a c
a orice IR este punct limit
a al sirului (n ).
De asemenea, + si sunt puncte limita ale sirului (n ).

a siruri care nu au nici un punct limit
a finit.
De exemplu, sirul numerelor naturale (n)n0 , care nu are nici un punct limita finit. Singurul punct limit
a al
acestui sir este +.
Teorema 2.4.1. (Caracterizarea punctelor limit

a cu subsiruri) Un element IR este punct limit
a
pentru sirul (an ) dac
a si numai dac
a exist
a un subsir al s
au (akn ) care s
a aib
a limita egal
a cu .
Demonstratie. Presupunem c
a IR este punct limita pentru sirul numeric (an ) si fie vecinatatea (1, +1) =
V1 V(). Aici sunt o infinitate de termeni ai sirului. Alegem ak1 V1 , unde k1 IN .
1
1
In vecin
atatea V2 = ( , + ). se afla o infinitate de termeni ai sirului (an ). Fie ak2 unul din acestia
2
2
1
1
astfel nc
atk2 2, k2 > k1 si putem continua astfel ncat n vecinatatea ( , + ) = Vn sa putem alege
n
n
1
akn Vn asa nc
at kn > kn1 si kn n. Faptul ca akn Vn se traduce prin |akn | < .
n
1
Din 0 si Propozitia 2.1.1 rezult
a akn .
n
Dac
a punctul limit
a este +, atunci n demonstratia de mai sus, se ia Vn = (n, +) si rationamentul se
repet
a g
asind n final un subsir al sirului considerat care sa aiba ca limita pe +.
Similar se procedeaz
a n cazul = cand se aleg vecinatatile Vn , n IN , de forma Vn = (, n)
Reciproc, dac
a exist
a un subsir (akn ) al sirului (an ) care sa aiba limita egala cu , atunci n fiecare vecin
atate
a lui se afl
a o infinitate de termeni ai subsirului (akn ), deci ai sirului (an ). Dupa Definitia 2.4.1, rezult
a c
a
este punct limit
a al sirului (an ).
q.e.d.
52 Ion Cr
aciun
Teorema 2.4.2. Limita inferioar

a si limita superioar
a ale sirului numeric (an ), sunt puncte limit
a ale sirului
dat si, oricare ar fi un alt punct limit
a al sirului, avem
lim an lim an .
Demonstratie. Presupunem a0 = lim an IR.

In intervalul (a0 1, a0 + 1), care este vecinatate a punctului a0 , dupa Teorema 2.2.1, se afla o infinitate de
termeni ai sirului (an ), deci exist
a posibilitatea gasirii lui k1 IN astfel ncat ak1 (a0 1, a0 + 1).
In intervalul (a0 1 , a0 + 1 ) se afl
a , de asemenea, o infinitate de termeni ai sirului (an ), ca atare avem
2
2
1
1
posibilitatea alegerii lui k2 IN , k2 2 si k1 < k2 asa ncat ak2 (a0 , a0 + ).
2
2
1
1
Proced
and similar, n intervalul (a0 , a0 + ) exista posibilitatea gasirii lui akn , unde kn n si kn > kn1 .
n
n
Procedeul continu
a.
1
S
irul (akn ) astfel determinat este subsir al sirului (an ) si are proprietatea |akn a0 | < . Folosind Propozitia
n
2.1.1 si Corolarul 2.1.1, deducem c
a
lim akn = a0 .
n
Prin urmare, dup

a Teorema 2.4.1, rezulta ca a0 este punct limita al sirului(an ).
In mod similar se face demonstreatia n cazurile: a0 = , a00 IR; a00 = +.
Dac
a IR este punct limit
a al sirului (an ), atunci din Teorema 2.4.1 rezulta existenta subsirului (akn )
astfel nc
at akn , c
and n .
Evident, nu poate fi n afara intervalului [lim an , lim an ], caci daca s-ar ntampla ca, de exemplu, lim an < ,
ar exista (n cazul IR) o vecin
atate de forma ( , + ) astfel ncat > lim an , cu proprietatea c
a n
afara sa r
am
an un num
ar finit de termeni ai sirului, ceea ce ar nsemna ca la dreapta lui lim an , mai precis la
dreapta lui , s-ar afla un num
ar infinit de termeni ai sirului (an ) ceea ce ar contrazice rezultatul stabilit n
Teorema 2.3.1.
q.e.d.
Corolarul 2.4.1. Un sir numeric are limit

a dac
a si numai dac
a are un singur punct limit
a.
Demonstratie. Rezult
a imediat din Teorema 2.3.2 si Teorema 2.4.2.
q.e.d.
Observatia 2.4.7. Din lema lui Cesaro (vezi Propozitia 2.1.8), Observatia 2.1.7 si Teorema 2.4.1 rezult
a c
a
plus, dac
un sir numeric are cel putin un punct limit
a. In
a sirul este m
arginit, atunci are cel putin un punct
limit
a finit.
Observatia 2.4.8. Limita inferioar

a a unui sir de numere reale este cel mai mic punct limit
a al sirului respectiv,
iar limita superioar
a a sa este cel mai mare punct limit
a al sirului considerat.
Capitolul 2. S
53
Observatia 2.4.9. C
and multimea punctelor limit
a ale unui sir de numere reale este nem
arginit
a inferior,
prin definitie limita inferioar
a este si c
and aceast
a multime este nem
arginit
a superior, limita superioar
aa
sirului considerat este prin definitie +.
Observatia 2.4.10. Pentru a determina practic limita superioar

a si limita inferioar
a ale unui sir de numere
reale se determin
a toate subsirurile cu limit
a ale sirului. Dac
a exist
a un subsir cu limita +, atunci lim an =
a toate subsirurile
+. Dac
a exist
a un subsir al sirului dat cu limita egala
a cu , atunci lim an = , iar dac
sunt convergente si A este multimea punctelor limit
a, atunci din 2.4.2 deducem c
a cel mai mare element al lui A
este limita superioar
a a sirului, iar cel mai mic element al multimii A este limita inferioar
a a sirului considerat.
Teorema 2.4.3. Fie (an ) un sir de numere reale pozitive. Atunci, au loc inegalit
atile:
lim
an+1
an+1
lim n an lim n an lim
.
an
an
an+1
an+1
si L = lim
.
an
an
Dac
a l = 0 sau L = +, inegalit
atile din teorema sunt evidente.
Presupunem c
a l > 0 si L < + si fie > 0 fixat, dar arbitrar. Atunci, dupa Teorema 2.3.1, N () IN
astfel nc
at s
a avem
an+1
< L + , n > N (),
an
deci
aN ()+p < (L + )p aN ()+1 , p 2,
Demonstratie. Fie l = lim
de unde rezult
a
N ()+p
aN ()+p < (L + ) N ()+p
N ()+p
aN ()+1 , p 2.
Deducem apoi
lim
an = lim
N ()+p
aN ()+p
p
N
()
+p
lim ((L + )
p
= (lim (L + ) N () + p ) (lim
p
N
= lim (L + ) () lim
p
lim
= (L + )
N ()+p
N ()+p
N ()+p
aN ()+1 ) =
aN () ) =
aN ()+1 =
p
1
lim
p
N () + p (a
N () + p = L + .
N ()+1 )
Asadar, lim n an L + , > 0.
a depinda de , deducem lim n an L.

Deoarece lim n an nu are cum s
In cea de a doua parte a demonstratiei, consideram > 0 fixat astfel ncat 0 < l < l. Conform Teoremei
an+1
l , n > N (), din care deducem aN ()+p (l )p aN ()+1 ,
2.3.1, exist
a N () IN asa nc
at
an
p 2.
Proced
and ca n prima parte a demonstratiei, obtinem lim n an l, > 0, ceea ce arata ca lim n an l.
Inegalitatea lim n an lim n an este evidenta.

q.e.d.
54 Ion Cr
aciun
2.5
Serii de numere reale. Definitii. Exemple
Definitia 2.5.1. Se numeste serie de numere reale, sau serie numeric

a, ansamblul sirurilor numerice
{(an ), (sn )} unde (an ) este un sir de numere reale arbitrar, iar (sn ) este un sir numeric ca termenul general
sn = a1 + a2 + ... + an =
n
X
n IN .
ak ,
(2.27)
k=1
Elementele care intr

a n Definitia 2.5.1 au urmatoarele semnificatii:
(an ) se numeste sirul termenilor seriei;
an este termenul general al seriei, sau termenul de rang n al seriei;
(sn ) se numeste sirul sumelor partiale al seriei;
sn este suma partial
a de rang n a seriei.
Pentru c
a notatia sugerat
a de Definitia 2.5.1 este anevoioasa, convenim sa notam o serie numerica prin
a1 + a2 + ... + an + ...
sau, folosind simbolul sum
a, prin
an ,
(2.28)
n=1
drept pentru care unei serii adeseori i se spune sum

a infinit
a, desi aceasta denumire nu este pe deplin justificat
a
(vezi comentariul de mai jos). Dac
a primul termen al sirului termenilor seriei este ap , unde p IN , atunci seria
numeric
a corespunz
atoare se noteaz
a prin
X
an .
n=p
C
and p = 1, seria numeric
a corespunz
atoare se noteaza simplu prin
an .
n=1
Notatia (2.28) pentru o serie numeric

a se justifica dupa prezentarea definitiei urmatoare.
Definitia 2.5.2. Seria numeric
a (2.28) se numeste convergent
a dac
a sirul sumelor partiale (sn ), unde sn are
expresia (2.27), este convergent n IR.

a seria numeric
a (2.28) este convergent
a, atunci num
arul real
s = lim sn = lim
n
n
X
ak
(2.29)
k=1
se numeste suma seriei.

C
and seria numeric
a (2.28) este convergenta, scriem
X
n=1
an = s;
(2.30)
Capitolul 2. S
55

a (2.28) se numeste divergent
a si are suma +, respectiv , dac
a sirul
sumelor partiale (2.27) are limita +, respectiv .
Definitia 2.5.5. Seria (2.28) se numeste oscilant

a dac
a sirul sumelor partiale (2.27) nu are limit
a.
Dac
a avem n vedere (2.29), atunci justificarea notatiei (2.28) pentru o serie numerica poate fi explicat
a
prin suprimarea simbolului lim n membrul drept al lui (2.29) cu conditia nlocuirii lui n, limita superioar
aa
n
indicelui de sumare, cu , ceea ce nseamna ca (2.29) devine

s=
ak .
k=1
Cum indicele de sumare se poate nota cu orice simbol, se ajunge la notatia (2.28) pentru o serie.
studiul seriei numerice (2.28) rolul principal l are sirul sumelor partiale cu termenul
Observatia 2.5.1. In
general (2.27).
Se poate afirma c
a teoria seriilor este o combinatie ntre studiul sumelor finite si al limitelor de siruri.
Prezentarea unei serii numerice ca suma infinita este eronata deoarece n multimea numerelor reale IR se
poate defini doar o sum
a finit
a de numere.
Seriile numerice au propriet
ati diferite de sumele finite. Mai precis, vom vedea ca nu ntotdeauna au loc
propriet
atile de comutativitate, asociativitate, etc. ale adunarii unui numar infinit de numere reale.
Definitia 2.5.6. Prin natura unei serii numerice ntelegem calitatea sa de a fi convergent
a, divergent
a, sau
oscilant
a.
Exemplul 2.5.1. Seria
(1)(n1) este oscilant

a.
n=1
Intr-adev
ar, deoarece s2n = 0 si s2n1 = 1, n IN , dupa Corolarul 2.1.1, rezulta ca sirul (sn ) nu are limit
a.
Din Definitia 2.5.2 deducem c
a seria dat
a este oscilanta.
In studiul unei serii numerice problema principala este determinarea naturii sale si, n caz de convergent
a,
evaluarea exact
a, sau aproximativ
a, cu o eroare prestabilita, a sumei seriei respective.
2.5.1
Seria geometric
a

a termenul general al seriei (1.57) are proprietatea c
a exist
a q IR astfel nc
at
an = a1 q n1 , n IN ,
atunci seria se numeste serie geometric
a cu ratia q si primul termen egal cu a1 .
(2.31)
56 Ion Cr
aciun
S
a studiem natura seriei geometrice cu termenul general (2.31). Sirul sumelor partiale are termenul general
sn
n
X
a1 q n1 ,
(2.32)
k=1
dac
a q 6= 1, si
sn = a1 n,
(2.33)
dac
a q=1.
Din (2.33) deducem c
a n cazul q = 1 sirul sumelor partiale are limita + daca a1 > 0 si dac
a a1 < 0,
deci seria geometric
a (2.31) este divergent
a pentru q = 1.
a1
, ceea ce arata ca n acest caz seria
Dac
a |q| < 1, atunci q n 0 si din (1.61) deducem lim sn =
n
1q
geometric
a este convergent
a si are suma egala cu raportul dintre primul termen si numarul real 1 q.
Dac
a q > 1, din (2.32) deducem lim sn = a1 (+), deci seria geometrica corespunzatoare este divergent
a
n
si are suma + dac
a a1 > 0 si divergent
a avand suma daca a1 < 0.
In sf
arsit, dac
a q 1, seria geometrica este oscilanta deoarece subsirurile de rang par si respectiv de rang
impar ale sirului sumelor partiale au limite diferite.
In acest mod am studiat natura seriei geometrice cu termenul general (2.31) pentru toate valorile reale ale
lui q si a1 .
2.5.2
Seria telescopic
a
1
este convergent
a si are suma 1.
n(n
+ 1)
n=1
1
1
Intr-adev
, de unde
ar, termenul de rang k al seriei date este egal cu
k k+1
sn =
n
X
ak =
k=1
n
X
1
1
1 1
1
1
1
(
) = 1 + +
=1
.
k k+1
2 2
n n+1
n+1
k=1
Prin urmare, sn 1, ceea ce arat

a c
a seria este convergenta si are suma 1.
Observatia 2.5.2. Din exemplul de mai sus vedem c

a termenul general an al seriei se scrie sub forma
an = n n+1 ,
(2.34)
natura sirului (n ) este cunoscut

a.
Definitia 2.5.8. Seria
an cu proprietatea c
a termenul general de rang n se poate scrie sub forma (2.34) se
n=1
numeste serie telescopic

a.
Propozitia 2.5.1. Seria telescopic

a
convergent.
(n n+1 ) este convergent

a dac
a si numai dac
a sirul (n ) este
n=1
Capitolul 2. S
57
Intr-adev
ar, afirmatiile de mai sus rezult
a din faptul ca suma partiala de rang n a seriei telescopice este sn =
1 n+1 si din Definitia 2.5.2.
Observatia 2.5.3. Studiul naturii sirului numeric dat (n ) poate fi redus la studiul naturii seriei
1 + (2 1 ) + + (n n+1 ) + ...
pentru care sirul sumelor partiale este chiar sirul (n ).
In felul acesta, utiliz
and anumite procedee pentru determinarea naturii unei serii ne vom putea pronunta
asupra naturii anumitor siruri.
2.5.3
Seria armonic
a
X
1
, numit
a seria armonic
a, este divergent
a si are suma egal
a cu +.
n
n=1
1
Denumirea armonic
a atribuit
a seriei se datoreaza faptului ca termenul general an = este media armonic
aa
n
termenilor an1 si an+1 , adic
a
1
1
2
=
+
.
an
an1
an+1
Ar
at
am c
a sirul sumelor partiale (sn ) al acestei serii nu este sir fundamental. Atunci, dupa Teorema 2.2.2,
rezult
a c
a (sn ) nu este convergent. Pentru aceasta, fie n IN si p n. Avem
|sn sn+p | =
1
1
1
p
1
+
+ ... +
>
> .
n+1 n+2
n+p
n+p
2
1
1
> 0 astfel ncat n IN p IN asa ncat |sn sn+p | > , ceea ce asigur
a c
a
2
2
(sn ) nu este sir fundamental, de unde rezulta ca seria armonica este divergenta. Fiindca (sn ) este sir monoton
strict cresc
ator, limita sa este +, deci suma seriei armonice este +.
Prin urmare, exist
a 0 =
In exemplele de mai sus am putut s

a ne pronuntam asupra naturii unor serii numerice, ba chiar am determinat
si sumele lor, ntruc
at am reusit s
a g
asim o forma convenabila pentru termenul general al sirului sumelor partiale
al fiec
arei serii. In general, asemenea situatii sunt rare si ca atare se impune dezvoltarea unei teorii calitative a
seriilor care s
a permit
a deciderea naturii unei serii n functie de comportarea termenului ei general, far
a a g
asi
efectiv suma seriei.
2.6
Propriet
ati generale ale seriilor convergente
Din Definitia 2.5.2, Teorema 2.1.4 si Propozitia 2.1.2, deducem cu usurinta urmatoarele proprietati ale seriilor
numerice.
Teorema 2.6.1. Dac

a seriile numerice
X
n=1
an si
X
n=1
seriile:
(an + bn ) seria sum

a a celor doua serii;
n=1
bn sunt convergente si au respectiv sumele s si t, atunci
58 Ion Cr
aciun
(an bn ) seria diferent

a a celor dou
a serii;
n=1
( an ) seria produsul cu o constant

a IR a seriei
n=1
an , sunt convergente si au respectiv sumele:
n=1
s + t, s t si s.
Demonstratie. Fie sn =
n
X
ak si tn =
k=1
n
X
bk , sumele partiale de rang n ale respectiv seriilor
an si
n=1
k=1
bn .
n=1
Deoarece sn s, iar tn t rezult

a c
a n = (a1 + b1 ) + (a2 + b2 ) + ... + (an + bn ) converge la s + t, ceea ce
X
X
arat
a c
a seria
(an + bn ) este convergenta si
(an + bn ) = s + t.
n=1
Suma partial
a a seriei
n=1
(an bn ) este n = sn tn si evident n s t, ceea ce arata ca aceast

a serie
n=1
este convergent
a si are suma s t.
Deoarece suma partial
a de rang n a seriei
( an ) este sn si sn s, rezulta ca si seria
n=1
( an )
n=1
este convergent
a si are suma s.

a seriile
q.e.d.
an si
n=1
bn sunt divergente, sau oscilante este posibil ca seria sum

a s
a fie
n=1
convergent
a.
Intr-adev
ar, dac
a se consider
a seriile
X
n=1
(1)n1 si
(1)n , ambele oscilante dupa Exemplul 2.5.1, dar seria
n=1
((1)n1 + (1)n ), care este seria identic nul

a, este convergenta.
n=1

a
an este convergent
a si
n=1
bn este divergent
a, sau oscilant
a, atunci seria sum
a
n=1
poate fi divergent
a, sau oscilant
a.
Intr-adev
ar, dac
a , prin absurd, seria sum
a ar fi convergenta, atunci dupa Teorema 2.6.1, seria
ar fi convergent
a, adic
a
((an +bn )an )
n=1
bn ar fi convergenta, ceea ce ar contrazice ipoteza teoremei.
n=1

a IR = IR \ {0}, atunci seriile
X
n=1
an si
( an ) au aceeasi natur
a.
n=1
Capitolul 2. S
Intr-adev
ar, n cazul c
and seria
seria
59
an este convergenta, afirmatia a fost demonstrata n Teorema 2.6.1. Dac

a
n=1
an este divergent
a, sau oscilant
a rezulta ca (sn ) este un sir divergent, sau oscilant, ceea ce evident
n=1
antreneaz
a c
a sirul ( an ) cu IR , este divergent, sau oscilant, deci seria
( an ), IR este divergent
a,
n=1
sau oscilant
a. Cealalt
a parte a corolarului se obtine din prima nlocuind cu
Teorema 2.6.2. Dac

a seria numeric
a
1
.
an este convergent
a si are suma s, atunci seria obtinut
a prin schim-
n=1
barea ordinei unui num

ar finit de termeni ai seriei este convergent
a si are aceeasi sum
a. Dac
a seria este
divergent
a si are suma +, sau , atunci seria obtinut
a prin acelasi procedeu este , de asemenea, divergent
a
si are aceeasi sum
a.
Demonstratie. S
a not
am cu sn suma partiala de rang n a seriei
an si cu n suma partiala de rang n a seriei
n=1
obtinute din seria dat

a prin schimbarea ordinei termenilor an1 , an2 , ..., anp , unde p IN . Rezulta clar c
a pentru
n > max{n1 , n2 , ..., np } avem sn = n si deci
lim sn = lim n .
Din Definitia 2.5.2 si egalitatea (2.35) rezulta toate afirmatiile teoremei.
(2.35)
q.e.d.

a schimbarea ordinei afecteaz
a o multime infinit
a de termeni ai unei serii, afirmatiile
din Teorema 2.6.2 nu mai sunt n general adev
arate.
Teorema 2.6.3. Dac

a la o serie numeric
a se adaug
a, sau se nl
atur
a un num
ar finit de termeni, seria obtinut
a
are aceeasi natur
a cu seria dat
a. Dac
a seria dat
a este convergent
a, seria modificat
a nu are n general aceeasi
sum
a. Dac
a seria dat
a este divergent
a si are suma +, sau , seria modificat
a are aceeasi sum
a.
Demonstratie. Fie seria
an . Din Teorema 2.6.1 putem considera ca termenii nla-turati sunt primii p de la
n=1
nceput. Dac
a sn este suma partial
a de rang n a seriei date, atunci avem
n = sn+p sp ,
n IN ,
(2.36)
unde (n ) este sirul sumelor partiale al seriei modificate.

Din relatia (2.36) constat
am c
a sirul (n ) are aceeasi natura cu sirul (sn ). Daca prima serie este convergent
a,
atunci la fel este si seria modificat
a si, mai mult, suma ei este data de
= s sp .
Relatia (2.37) arat
a c
a, n general, sumele celor doua serii nu coincid.
Dac
a ns
a n (2.37), s = +, respectiv , atunci = +, respectiv = .
(2.37)
60 Ion Cr
aciun
Dac
a ad
aug
am un num
ar finit de termeni seriei
seria
an se obtine din seria
n=1
a demonstratiei, seria
an , obtinem seria
n=1
bn . Atunci, putem considera c

a
n=1
bn prin nlaturarea unui numar finit de termeni, deci, conform primei p

arti
n=1
bn are aceeasi natura ca si seria
n=1
an .
q.e.d.
n=1
Observatia 2.6.4. Deoarece termenii nuli nu au influent

a asupra comport
arii seriei, chiar dac
a sunt n num
ar
infinit, putem totdeauna sa-i nl
atur
am si s
a consider
am c
a seria este format
a numai din termeni diferiti de
zero.
Definitia 2.6.1. Seria de numere reale
an se numeste serie cu termeni oarecare dac

a multimile N1 =
n=1
{n IN : an > 0} IN si N2 = {n IN : an < 0} IN sunt infinite. Dac

a N2 este multimea vid
a, sau
X
multime finit
a, seria
an se numeste serie cu termeni pozitivi.
n=1
Definitia 2.6.2. Numim rest de ordin p, Rp , al seriei numerice
an , seria
n=1
Teorema 2.6.4. Seria numeric

a
an .
n=p+1
an este convergent
a dac
a si numai dac
a pentru orice p IN , restul de
n=1
plus, dac
ordin p, Rp , este o serie convergent
a. In
a
an este convergent
a, atunci sirul resturilor seriei (Rp )p0
n=1
este un sir convergent la zero.
Demonstratie. Prima parte a teoremei rezulta din Teorema 2.6.3. Daca seria
an este convergent
a si are
n=1
suma s, atunci avem:

Rp = s sp ,
p IN ;
R0 = s.
(2.38)
Trec
and la limit
a n (2.38) pentru p si tinand cont ca sp s, cand p , deducem ca sirul resturilor
(Rp )p0 este convergent la zero.
q.e.d.
Teorema 2.6.5. (Conditie necesar

a de convergent
a) Dac
a seria
X
n=1
an este convergent
a, atunci an 0.
Capitolul 2. S
61
Demonstratie. Din (2.35) deducem sn = sn1 + an , n 2, deci an = sn sn1 , n 2. Din ipoteza avem c
a
sn s si sn1 s.
Trec
and la limit
a n ultima egalitate si tinand cont de cele afirmate mai sus, deducem an 0.
q.e.d.

a sirul termenilor seriei
an este un sir f
ar
a limit
a, sau este un sir cu limit
a nenul
a,
n=1
seria nu este convergent

a. In acest caz, seria este fie divergent
a, fie oscilant
a.
Demonstratie. Afirmatia se dovedeste usor folosind metoda reducerii la absurd si Teorema 2.6.5.
Observatia 2.6.5. Conditia an 0 este necesar

a, nu si suficient
a, pentru convergenta seriei
q.e.d.
an .
n=1
In sprijinul acestei afirmatii d

am ca exemplu seria armonica. Sirul termenilor acestei serii este convergent la
zero, iar seria este divergent
a.
Ca aplicatie la Corolarul 2.6.2 putem considera seria
(1)n1 pe care am studiat-o mai sus. Sirul termenilor
n=1
acestei serii este oscilant. Dup

a Corolarul 2.6.2, seria considerata nu este convergenta; este, dupa cum am v
azut,
serie oscilant
a.
Exemplul 2.6.1. Seriile numerice
(1 +
n=1
X
1 n
) si
n(a n 1), unde a IR+ \ {1}, nu sunt convergente.
n
n=1
1
1
Intr-adev
ar, lim(1 + )n = e 6= 0 si lim n(a n 1) = ln a 6= 0. Dupa Corolarul 2.6.2, seriile considerate nu sunt
n
convergente.
S
a observ
am c
a prima serie este cu termeni pozitivi, deci nu poate fi oscilanta. Aceasta serie este divergent
a
si are suma +.
Cea de a doua serie este cu termeni pozitivi daca a > 1 si, n cazul 0 < a < 1, seria are toti termenii negativi.
In primul caz, seria este divergent
a si are suma +, pe cand n cazul 0 < a < 1, seria data este divergent
a si
are suma egal
a cu .
Teorema 2.6.6. Dac

a ntr-o serie numeric
a convergent
a sau divergent
a, se asociaz
a termenii n grupe finite,
X
cu p
astrarea ordinei, atunci seria numeric
a
bk , unde bk este suma termenilor din grupa de rang k, are
aceeasi natur
a si aceeasi sum
a cu seria
X
n=1
n=1
an .
62 Ion Cr
aciun
Demonstratie. Fie:
nj
X
bj =
j 1,
ai ,
n0 = 0,
(2.39)
i=nj1 +1
unde 1 n1 > n2 > > nk > si

sn = a1 + a2 + ... + an ,
sumele partiale de rang n si k ale respectiv seriilor
k = b1 + b2 + ... + bk ,
an si
n=1
(2.40)
bk .
k=1
Din (2.39) si (2.40), deducem

1 = sn1 ,
2 = sn2 , ,
k = snk
(2.41)
Egalit
atile (2.41) arat
a c
a sirul (k ) este un subsir al sirului (sn ) de unde, din Propozitia 2.1.6, rezult
a cu
usurint
a concluzia teoremei.
q.e.d.
Observatia 2.6.6. Prin asocierea termenilor unei serii oscilante n grupe finite, cu p
astrarea ordinei termenilor,
se pot obtine serii convergente.
Ilustr
am aceast
a afirmatie consider
and seria din Exemplul 2.5.1 care am vazut ca este oscilanta. Daca n aceast
a
serie efectu
am asocieri n dou
a moduri diferite, obtinem seriile:
(1 1) + (1 1) + ... + (1 1) + ...;
(2.42)
1 + (1 + 1) + (1 + 1) + ... + (1 + 1) + ...,
(2.43)
ambele convergente, prima cu suma zero si a doua cu suma egala cu 1.

a avem o serie convergent
a ai c
arei termeni sunt sume finite, atunci prin disociere
(desfacerea parantezelor) se poate obtine o serie oscilant
a.
Este suficient s
a consider
am seriile (2.42) si (2.43), ambele convergente, care prin disociere conduc la seria
X
(1)n1 studiat
a n Exemplul 2.5.1 si care este oscilanta.
n=1
2.7
Criteriul general al lui Cauchy pentru serii numerice
In acest paragraf se prezint

a o conditie necesara si suficienta de convergenta a unei serii numerice. In acest
scop se uilizeaz
a criteriul general al lui Cauchy de convergenta a unui sir numeric, aplicat nsa sirului sumelor
partiale al seriei considerate.
Teorema 2.7.1. (Criteriul general al lui Cauchy pentru serii numerice) Seria numeric
a
an este
n=1
convergent
a dac
a si numai dac
a oricare ar fi > 0 exist
a N () IN , astfel nc
at
|an+1 + an+2 + ... + an+p | < ,
n > N () si p IN .
(2.44)
Capitolul 2. S
63
Demonstratie. Fie (sn ) sirul sumelor partiale al seriei
an . Suma a p termeni consecutivi ai seriei este dat

a
n=1
de
an+1 + an+2 + ... + an+p = sn+p sn .
Concluziile teoremei rezult

a rapid din urmatorul sir de echivalente logice: seria
(2.45)
an este convergent
a
n=1
sirul (sn ) este convergent (sn ) este sir fundamental > 0 N () IN astfel ncat
|sn+p sn | < , n > N () si p IN .
(2.46)
Din (2.45), (2.46) si echivalentele logice mentionate, rezulta ambele concluzii ale teoremei.
Observatia 2.7.1. Neg

and criteriul general al lui Cauchy pentru serii numerice deducem: seria
este convergent
a dac
a 0 > 0 astfel nc
at n IN s
a existe p IN cu proprietatea
q.e.d.
an nu
n=1
|an+1 + an+2 + ... + an+p | 0 .
Pentru a ilustra practic Observatia 2.7.1 recomandam consultarea rationamentului din Exemplul 2.5.3.
2.8
Criterii de convergent
a pentru serii cu termeni oarecare
In acest paragraf se consider

a serii cu termeni oarecare pentru care termenul general an este scris n forma
an = n un .
(2.47)
Observatia 2.8.1. Termenul general al oric

arei serii numerice se poate scrie n forma (2.47), seria corespunz
atoare fiind
X
n un .
(2.48)
n=1
Vom prezenta criterii (conditii suficiente) specifice seriilor de tipul (2.48). Este vorba de criteriul lui Abel3 ,
criteriul lui Dirichlet4 si de criteriul lui Leibniz 5 .
Demonstratiile acestor criterii necesit
a ntai anumite inegalitati, datorate lui Abel.
3 Abel,
Niels Henrik (18021829), celebru matematician norvegian.

Peter Gustav Lejeune (18051859), matematician german.
5 Leibniz, Gottfried Wilhelm (16461716), mare filosof
si matematician german.
4 Dirichlet,
64 Ion Cr
aciun
Propozitia 2.8.1. (Lema lui Abel) Dac

a seria numeric
a
un are sirul sumelor partiale (n ) m

arginit, iar
n=1
sirul numeric (n ) este monoton, atunci

|
p
X
p IN ,
k uk | L(|1 | + 2|p |),
(2.49)
k=1
unde L este un num

ar real pozitiv cu proprietatea
|n | L, n IN .
Demonstratie. F
ar
a a restr
ange generalitatea, presupunem ca (n ) este sir monoton descrescator. T
in
and cont
p
X
c
a un = n n1 , n 2 si c
a u1 = 1 , obtinem |
k uk | = |1 1 + 2 (2 1 ) + ... + p (p p1 )|.
k=1
Grup
and termenii intrun alt mod, deducem
|
p
X
k uk | = |(1 2 ) 1 + (2 3 ) 2 + ... + (p1 p ) p1 + p p |,
k=1
de unde avem pe r
and:
|
p
X
k uk |
k=1
p
X
k uk | L(
k=1
p1
X
p1
X
|k k+1 | |k | + |p | |p |;
k=1
(k k+1 ) + |p |) = L(1 p + |p |) L(|1 | + 2|p |), p IN ,
k=1
care arat
a c
a inegalitatea (2.49) este adevarata.
q.e.d.
Inegalitatea (2.49) se numeste prima inegalitate a lui Abel.

Corolarul 2.8.1. (A doua inegalitate a lui Abel) Dac
a exist
a L > 0 astfel nc
at
|
p
X
un+k | L, (n, p) IN IN
k=1
si dac
a sirul (n ) este monoton, atunci
|
p
X
n+k un+k | L (|n+1 | + 2|n+p |), (n, p) IN IN .
(2.50)
k=1
Intr-adev
ar, dac
a n (2.37) trecem uk n un+k si k n n+k cu n IN arbitrar, obtinem (2.50).
Teorema 2.8.1. (Criteriul lui Abel) Dac

a seria numeric
a
(n ) este monoton si m
arginit, atunci seria
X
n=1
un este convergent
a, iar sirul de numere reale
n=1
n un este convergent
a.
Capitolul 2. S
65
Demonstratie. S
irul (n ) fiind m
arginit, exista M > 0 astfel ncat |n | M, n IN . Seria
un fiind
n=1
convergent
a, din Teorema 2.7.1 rezult
a c
a > 0, N () IN , astfel ncat sa avem
|
p
X
un+k | <
k=1
Aplic
and acum (2.50), unde L =
p
X
,
3M
n > N (),
p IN .
(2.51)
, si tinand cont de (2.51), obtinem

3M
n+k un+k | <
k=1
(M + 2M ) = ,
3M
n > N () si p IN ,
de unde, n baza criteriului general al lui Cauchy pentru serii numerice, deducem ca seria (2.48) este convergent
a.
q.e.d.
Teorema 2.8.2. (Criteriul lui Dirichlet) Dac

a seria numeric
a
un are sirul sumelor partiale (n )
n=1
m
arginit, iar (n ) este monoton si convergent la zero, atunci seria cu termeni oarecare
n un este conver-
n=1
gent
a.
Demonstratie. Din (n ) sir m

arginit rezulta ca M > 0 astfel ncat
|n | M,
Pe de alt
a parte, |
p
X
n IN .
un+k | = |n+p n | |n+p | + |n | 2M, (n, p) IN IN , deci constanta L din
k=1
(2.50) este egal

a cu 2M.
Din n 0 si din Teorema 2.1.1, rezulta
> 0
N () IN
astfel ncat
|n | <
, n > N ().
6M
(2.52)
Din (2.50), n care L = 2M , si (2.52) deducem ca > 0 N () IN astfel ncat

|
p
X
n+k un+k | < 2M (
k=1
2
+
) = .
6M
6M
Acest rezultat, cuplat cu Teorema 2.7.1, conduce la concluzia ca seria (2.48) este convergenta.

a
q.e.d.
an se numeste serie alternat

a dac
a an an+1 < 0, adic
a produsul oric
aror
n=1
doi termeni consecutivi este num

ar negativ.
66 Ion Cr
aciun
Observatia 2.8.2. Termenul general al unei serii alternate este de forma (2.47) n care n > 0, iar un =
X
(1)n1 . Asadar, o serie alternat
a se poate scrie n forma
(1)n1 n , unde (n ) este un sir de numere
n=1
reale pozitive.
Corolarul 2.8.2. (Criteriul lui Leibniz) Dac

a sirul de numere reale pozitive (n ) este monoton descresc
ator
X
si convergent la zero, atunci seria alternat
a
(1)n1 n este convergent
a. Dac
a s este suma seriei alternate
n=1
convergente, atunci |s sn | n+1 .
Demonstratie. In criteriul lui Dirichlet lu

am un = (1)n1 . Atunci, seria
un are sumele partiale m

arginite
n=1
de 1. Cum sirul (n ) este monoton descrescator si convergent la zero, rezulta ca suntem n ipotezele criteriului
lui Dirichlet, deci seria alternat
a este convergenta.
Ne propunem ca pentru o serie alternata convergenta care verifica condi tiile criteriului lui Leibniz, s
a
calcul
am eroarea pe care o facem lu
and n locul sumei sale o suma partiala, adica sa evaluam valoarea absolut
a
a num
arului s sn . Deoarece seria este convergenta, sirul sumelor partiale este convergent si are limita s, suma
seriei. Orice subsir al sirului (sn ) are aceeasi limita s. Prin urmare, subsirurile (s2n1 ) si (s2n ) sunt convergente
si au aceeasi limit
a s, adic
a
lim s2n1 = lim s2n = s.
(2.53)
n
Deoarece (n ) este un sir monoton descrescator, avem:

s2n+1 = s2n1 (2n 2n+1 ) s2n1 , n IN ;
(2.54)
s2n = s2n2 + (2n1 2n ) s2n2 , n IN ,
(2.55)
inegalit
ati care arat
a c
a sirul sumelor partiale impare (s2n1 ) este descrescator, iar sirul sumelor pare (s2n ) este
cresc
ator. Din (2.53) (2.55) si Teorema 2.1.5, deducem
sup{s2n : n IN } = s = inf{s2n1 : n IN }.
(2.56)
Egalit
atile (2.56) arat
a c
a
s2k < s < s2p1 ,
(p, n) IN IN .
(2.57)
Consider
and (2.57) pentru k = p 1 = n si apoi pentru k = p = n, obtinem :
0 < s s2n < s2n+1 s2n = 2n+1 , n IN ;
(2.58)
0 > s s2n1 > s2n s2n1 = 2n .
(2.59)
Din relatiile (2.57) si (2.58) rezult

a evident ultima concluzie din Corolarul 2.8.2, care tradusa n cuvinte
afirm
a c
a dac
a nlocuim suma s a seriei alternate convergente cu suma partiala de rang n, atunci eroarea care se
comite este mai mic
a dect primul termen neglijat n+1 . Eroarea este prin lipsa daca n este par, si prin adaos
dac
a n este impar.
q.e.d.
Capitolul 2. S
Exemplul 2.8.1. Seria alternat

a
67
(1)n1
n=1
1
este convergent
a.
n
1
Intr-adev
ar, sirul numeric cu termenul general este monoton descrescator si convergent la zero. Dac
a plic
am
n
criteriul lui Leibniz, deducem c
a seria considerata este convergenta.
Exemplul 2.8.2. Seriile cu termeni oarecare
X
1
cos nx,
2
n
n=1
X
1
sin nx,
2
n
n=1
sunt convergente oricare ar fi parametrul real x.
X
1
, care vom dovedi mai t
arziu
2
n
n=1
c
a este convergent
a, iar cea de a doua serie este seria nula, deci convergenta, cu suma nula. In cazul n care
1
x 6= 2k observ
am c
a prima serie este de forma (2.48) n care n = 2 si un = cos nx, cea de a doua fiind
n
de acelasi tip, cu acelasi n si un schimbat, mai precis, un = sin nx. Sirul (n ) este monoton descresc
ator si
X
X
convergent la zero. S
a studiem m
arginirea sirurilor sumelor partiale ale respectiv seriilor
cos nx si
sin nx.
Intr-adev
ar, s
a remarc
am c
a dac
a x {2k : k Z } prima serie devine
n=1
n=1
Trebuie s
a calcul
am sumele partiale ale lor
sn =
n
X
cos kx,
tn =
k=1
n
X
sin kx.
k=1
Inmultind n ambii membri ai acestor sume cu 2 sin x si folosind formulele de transformare n produse a sumelor
2
de functii trigonometrice si invers, g
asim:
sin
sn =
nx
(n + 1)x
cos
2
2
,
x
sin
2
sin
tn =
nx
(n + 1)x
sin
2
2
.
x
sin
2
Dar valorile functiilor trigonometrice sunt marginite n valoare absoluta de 1, astfel ca din evaluarile de mai
sus deducem
1
1
|sn |
x , |tn |
x .
| sin |
| sin |
2
2
Ultimele inegalit
ati arat
a c
a pentru fiecare serie din acest exemplu este ndeplinita si cea de a doua ipotez
a din
Teorema 2.8.2, deci seriile sunt convergente.
Exemplul 2.8.3. Seriile numerice cu termeni oarecare
X
1
cos nx,
n
n=1
X
1
sin nx,
n
n=1
sunt convergente oricare ar fi parametrul real x.

Indicatie. Se aplic
a criteriul lui Dirichlet si se folosesc unele rezultate de la exemplul precedent.
68 Ion Cr
aciun
2.9
Serii numerice absolut convergente si serii semiconvergente

a
an se numeste absolut convergent

a dac
a seria valorilor absolute
n=1
|an |
(2.60)
n=1
este convergent
a.
Observatia 2.9.1. Seria (2.60) este serie cu termeni pozitivi.
Teorema 2.9.1. Dac

a seria numeric
a
an este absolut convergent

a, atunci este convergent
a.
n=1
Demonstratie. Seriei (2.60) i se aplic

a criteriul general al lui Cauchy si se tine cont de inegalitatea
|an+1 + an+2 + ... + an+p | |an+1 | + |an+2 | + ... + |an+p |.
Prin urmare, absoluta convergent
a a unei serii numerice implica convergenta acesteia.
q.e.d.
Observatia 2.9.2. Reciproca din Teorema 2.9.1 nu este n general adev

arat
a.
Intr-adev
ar, fie seria
(1)n1
n=1
1
care dupa Exemplul 2.8.1 este convergenta. Seria modulelor acestei serii este
n
X
1
seria armonic
a
studiat
a n Exemplul 2.5.3 care am vazut ca este divergenta.
n
n=1

a
an se numeste semiconvergent
a sau simplu convergent
a dac
a ea
n=1
este convergent
a, iar seria modulelor (2.60) este divergent
a.
Observatia 2.9.3. Seria alternat

a
X
n=1
(1)n1
1
este semiconvergent
a.
n
Intr-adev
ar, aceast
a afirmatie rezult
a din Exemplul 2.8.1, Definitia 2.9.2 si Exemplul 2.5.3.
Capitolul 2. S
69
Observatia 2.9.4. O serie numeric

a se poate plasa n una din situatiile: serie absolut convergent
a, serie
semiconvergent
a, serie divergent
a si serie oscilant
a.
Observatia 2.9.5. Din Teorema 2.9.1 si Observatia 2.9.1 rezult

a necesitatea unui studiu suplimentar al seriilor
cu termeni pozitivi, care se va efectua n sectiunea urm
atoare.
In multimea numerelor reale IR are loc proprietatea de comutativitate a adunarii care afirma ca suma unui
num
ar finit de termeni este independent
a de ordinea termenilor sumei. De exemplu,
a + b + c + d = c + b + d + a = a + c + d + b =
Intr-o sum
a infinit
a, deci ntr-o serie numerica, suma este definita ntr-un mod nou, mai precis ca limit
aa
unui sir, sirul sumelor partiale al seriei.
Dorim s
a investig
am dac
a n aceast
a extensiune a adunarii n IR a unui numar infinit de termeni, se p
astreaz
a
proprietatea de independent
a referitoare la ordinea n care se face adunarea termenilor. De exemplu, s
a lu
am
seria armonic
a alternat
a
1 1 1
s = 1 + + ... + (1)n1 + ...,
2 3 4
despre care stim c
a este simplu convergenta (vezi Observatia 2.9.3), si sa aranjam termenii dupa regula: dup
a
primul termen 1 se consider
a doi termeni negativi urmati de un termen pozitiv, s. a. m. d. Se obtine, atunci
seria
1 1 1 1 1 1
1
1
1
=1 + +
+
2 4 3 6 8 5 10 12 7
Apar n acest mod dou
a ntreb
ari:
1. Este noua serie convergent
a?
2. Dac
a da, atunci = s?
Not
am suma partial
a de rang n a primei serii cu sn si cu n suma partiala de rang n al celei de a doua serii.
S
a examin
am 3n .
3n =
n
X
k=1
X
1
1
1
1
1
1
1 1
)=
(

)=
2k 1 4k 2 4k
2k 1 2 2k 1 4 k
k=1
n
n
n
X
1
1
1 1
1X 1
1X1
(
)=
.
2 2k 1 4 k
2
2k 1 4
k
k=1
k=1
k=1
1
si, ca sa nu se schimbe 3n ,
Acum, n prima sum
a din ultima expresie scadem termenii pari, de forma
2k
adun
am ce am sc
azut si obtinem:
3n =
2n
n
n
1 X (1)j+1 X 1
1X1
(
+
)
=
2 j=1
j
2k
4
k
k=1
k=1
k=1
k=1
1 X (1)j+1
1X1 1X1
1
n
+
= s2n .
2 j=1
j
4
k 4
k
2
1
Deoarece s2n s, urmeaz
a c
a 3n s. Insa, orice suma partiala n a celei de a doua serii difera de o sum
a
2
partial
a de rang multipltu de trei cel mult printr-un termen, care atunci cand n , tinde la zero. Prin
1
urmare, n s si scriem
2
1
1 1 1 1 1 1
1
1
s=1 + +
+ ...
2
2 4 3 6 8 5 10 12
70 Ion Cr
aciun
S
a remarc
am c
a putem aranja termenii primei serii si ntr-un alt mod, dupa o alta regula, astfel nc
at seriile
1
am n
noi obtinute s
a nu mai aib
a suma s, ba chiar sa fie divergente. In legatura cu acest aspect demonstr
2
continuare unele teoreme importante, nu nainte de a arata cum se obtine orice alta serie de forma pornind
de la o serie s.
Definitia 2.9.3. Fie IN k = {n IN : n k, k IN }. Se numeste permutare a lui IN k orice aplicatie

bijectiv
a : IN k IN k .
Dup
a cum am afirmat la nceputul acestui capitol, de cele mai multe ori k = 1, deci IN 1 = IN , ns
a este
posibil s
a lucr
am si cu IN 0 = IN , aceasta situatie avand loc, de exemplu, pentru seriile de puteri, un caz
particular de serii de functii reale de variabila reala.

a cu termeni nenuli oarecare
dac
a pentru orice permutare a multimii IN , seria
an se numeste neconditionat convergent

a
n=1
bn , unde bn = a(n) , este convergent

a.
n=1
Teorema 2.9.2. Dac

a seria numeric
a cu termeni oarecare

a ea este neconditio-
n=1
nat convergent
a si pentru orice permutare a lui IN , seria
si are aceeasi sum
a ca seria
bn , unde bn = a(n) , este absolut convergent

a
n=1
an .
n=1
Demonstratie. Deoarece
an este absolut convergenta, seria
n=1
|an | este convergenta, deci are loc Teorema
n=1
2.7.1.
Fie o permutare a multimii IN si
N 0 () = max{1 (1), 1 (2), ..., 1 (N ())},
unde 1 (j) este num
arul natural dus n j prin permutarea , iar N () este numarul natural din Teorema
2.7.1. Dac
a n > N 0 () rezult
a (n) > N () caci, n caz contrar, daca (n) ar fi mai mic cel mult egal cu N (),
am avea (n) = k N (), deci n = 1 (k) N 0 (), ceea ce ar contrazice faptul ca n > N 0 ().
Dac
a bn = a(n) , avem
|bn+1 | + |bn+2 | + ... + |bn+p | = |a(n+1) | + |a(n+2) | + ...|a(n+p) |
si, dac
a n > N 0 (), avem (n + k) > N (), k 1, p, deci
|bn+1 | + |bn+2 | + ... + |bn+p | |aN ()+1 | + |aN ()+2 | + ... + |aN ()+q |,
unde q este astfel nc
at N () + q = max{(n + 1), (n + 2), , (n + p)}.
Se observ
a c
a q depinde de n dar acest fapt nu influenteaza demonstratia.
Capitolul 2. S
Din absoluta convergent

a a seriei
71
an si criteriul general al lui Cauchy, deducem
n=1
|aN ()+1 | + |aN ()+2 | + ... + |aN ()+q | < , q IN ,

deci
|bn+1 | + |bn+2 | + ... + |bn+p | < , n > N (), p IN
care, dup
a c
a seria
|bn | este convergenta adica seria
n=1
Deoarece a fost o permutare oarecare a lui IN am demonstrat ca seria
bn este absolut convergent

a.
n=1
an este neconditionat convergent

a
n=1
si c
a seria obtinut
a prin permutarea, sau rearanjarea termenilor, este tot absolut convergenta.
X
X
X
S
a ar
at
am c
a seria
bn are aceeasi suma cu seria
an . In acest sens, fie s IR suma seriei
an ,
n=1
n=1
o permutare oarecare a multimii IN si bn = a(n) . Din absoluta convergenta a seriei
n=1
an si Teorema 2.7.1
n=1
rezult
a c
a N () IN , astfel ncat
|an+1 | + |an+2 | + ... + |an+p | <
,
2
n > N (),
Pe de alt
a parte, dac
a sn este suma partiala de rang n a seriei
p IN .
an , folosind rezultatul de mai sus, avem
n=1
|sn+p sn | = |an+1 + an+2 + ... + an+p | |an+1 | + |an+2 | + ... + |an+p | <
.
2
F
ac
and p n aceste ultime relatii si tinand cont de faptul ca sn+p s, cand p , deducem
|s sn |
, n > N ().
2
Fie din nou N 0 () = max{1 (1), 1 (2)1 (N ())}, n > N 0 () si

Sn = b1 + b2 + ... + bn .
Printre numerele b1 , b2 , ..., bn se afl
a a1 , a2 , ..., aN () deoarece ak = b1 (k) si pentru k N () avem 1 (k)
0
0
N (). Deci, pentru n > N (), putem scrie
Sn = sN ()+1 + sn ,
unde sn este o sum

a de termeni de forma bl , cu l > N (), din care cauza vom avea |
sn | < .
2
Evalu
and acum diferenta Sn s, g
asim
|Sn s| = |sN ()+1 + sn s| |sN ()+1 s| + |
sn | <

+ = .
2 2
Prin urmare > 0 N 0 () IN asa nc

at
|Sn s| < , n > N 0 (),
ceea ce nseamn
a c
a Sn s, adic
a
X
n=1
bn = s, si teorema este demonstrata.
q.e.d.
72 Ion Cr
aciun
Observatia 2.9.6. Teorema 2.9.2 arat

a c
a dac
a o serie este absolut convergent
a, suma ei nu se schimb
a dac
a
efectu
am sumarea termenilor seriei n oricare alt
a ordine.
Consider
am
an o serie numeric
a cu termeni oarecare si notatiile:
n=1
(
uk =
ak ,
daca ak > 0
0,
daca ak < 0
(
;
vk =
0,
daca ak > 0
ak ,
daca ak < 0.
Av
and n vedere notatiile (2.61), orice suma partiala sn a seriei
(2.61)
an poate fi scrisa n forma
n=1
sn =
n
X
ak =
k=1
n
X
uk
k=1
n
X
vk .
(2.62)
k=1
Cu aceste preg
atiri prezent
am urm
atorul rezultat important.

a seria numeric
a cu termeni oarecare
si
an este semiconvergent
a, atunci seriile
un
n=1
n=1
vn sunt divergente.
n=1
Demonstratie. Presupunem contrariul, c

a cel putin una din cele doua serii este convergenta. Pentru fixarea
X
ideilor presupunem c
a
un este convergenta. Din (2.62), deducem
n=1
n
X
vk =
n
X
uk
ak .
(2.63)
k=1
k=1
k=1
n
X
Deoarece ambele sume din membrul doi al relatiei (2.63) au limita cand n , la fel se ntampla si cu suma
din membrul nt
ai, adic
a exist
a
n
X
lim
vk = V IR.
(2.64)
n
k=1
Relatia (2.64) arat

a c
a seria cu termeni pozitivi
vn este convergenta si are suma V. Pe de alta parte,
n=1
n
X
k=1
Folosind (2.64) si (2.65), deducem
|ak | =
n
X
k=1
uk +
n
X
vk .
(2.65)
k=1
|an | convergenta, ceea ce, dupa Definitia 2.9.1, arata ca seria
n=1
absolut convergent
a, fapt ce constituie contradictie. Prin urmare, seriile
X
n=1
un si
an este
n=1
vn sunt divergente.q.e.d.
n=1
Acum avem totul preg

atit pentru a evidentia o proprietate interesanta a seriilor semiconvergente.
Capitolul 2. S
73
Teorema 2.9.3. Dac

a seria cu termeni oarecare
IN astfel nc
at seria
IN asa nc
at seria
an este simplu convergent

a, exist
a o permutare a lui
n=1
bn , unde bn = a(n) , s
a fie divergent
a; pentru orice A IR exist
a o permutare a lui
n=1
bn s
a fie convergent
a si s
a aib
a suma A.
n=1
Demonstratie. Not
am Un =
+. Deoarece seria
n
X
uk si Vn =
k=1
n
X
vk . Din Propozitia 2.9.1 rezulta lim Un = + si lim Vn =

n
k=1
an este convergenta, din Teorema 2.6.5, deducem an 0, de unde rezulta
n=1
lim un = 0 si lim vn = 0.
(2.66)
Not
am cu (Mn ) un sir cu limita + si construim o permutare a multimii IN n modul urmator:
adun
am termeni uk p
an
a obtinem o suma superioara lui M1 , lucru posibil deoarece lim
n
X
uk = +, si
k=1
adun
am apoi vk ;
adun
am n continuare termeni uk p
ana obtinem o suma superioara lui M2 si adunam apoi vk ; continu
am
n acelasi mod.
Pentru k suficient de mare avem vk < 1, deoarece avem (2.66). De aici, deducem ca putem sa construim
X
bn care sa majoreze pe Mn 1, deci un subsir al sirului sumelor partiale
un sir de sume partiale ale seriei
asociat seriei
n=1
bn care are limita +. In acest mod, seria determinata
bn este divergenta.
n=1
n=1
Demonstr
am acum partea a doua a teoremei. Observam mai ntai ca seriile asociate
un si
n=1
vn , cu
n=1
termeni pozitivi, sunt ambele divergente, avand fiecare suma egala cu +. Pentru o mai buna ntelegere a
modului de constructie al seriei rearanjate care sa fie convergenta si sa aiba suma A, presupunem A > 0. Modul
de constructie al acestei serii este urm
atorul:
(i) Form
am succesiv sumele partiale ale seriei
X
n=1
A. Acest lucru este posibil av

and n vedere ca
un pana cand obtinem prima suma partiala mai mare dec

at
un = +, deci sirul (
n=1
n
X
uk ) are limita +.
k=1
(ii) La rezultatul obtinut la pasul precedent scadem sume partiale ale seriei cu termeni pozitivi
vn p
an
a
n=1
c
and ajungem la prima sum
a care scazuta din rezultatul anterior ne situeaza sub A.
(iii) La rezultatul obtinut la pasul doi ad
augam alti termeni ai seriei
X
n=1
num
ar mai mare dec
at A. Procedeul continua apoi ca la pasul (ii).
un pana cand obtinem ca rezultat un
74 Ion Cr
aciun
Acest procedeu genereaz
a o serie convergenta cu suma egala cu A.
Intr-adev
ar, av
and n vedere c
a un 0 si vn 0, sumele obtinute dupa diversi pasi difera de A, fie
printr-un termen uk , fie printr-un termen vk .
Procedeul de determinare al sumelor fiind continuu, iar vn 0 si un 0, deducem ca abaterea de la A este
din ce n ce mai mic
a. Aceast
a abatere tinde la zero odata ce numarul de pasi tinde la +, ceea ce arat
a c
a
sumele partiale astfel construite tind c
atre A.
q.e.d.
Observatia 2.9.7. Teorema 2.9.3 scoate n evident

a faptul c
a seriile semiconvergente au comportare diferit
a
fat
a de cea a sumelor finite.
Pentru seriile absolut convergente, proprietatea mentionata n Teorema 2.9.3 nu mai are loc. Mai precis,
avem (vezi [14, p. 189])
Teorema 2.9.4. Dac

a seria cu termeni oarecare

a, atunci seriile
X
n=1
n=1
sunt convergente.
2.10
un si
vn
n=1
Serii cu termeni pozitivi
Asa dup
a cum sa mentionat mai sus, rezultatul stabilit n Teorema 2.9.1 impune un studiu detailat al seriilor
numerice cu termeni pozitivi.
Teorema 2.10.1. Seria numeric

a cu termeni pozitivi
an este convergent
a dac
a si numai dac
a sirul sumelor
n=1
partiale (sn ) al seriei este m

arginit.
Demonstratie. In primul r
and s
a observ
am ca sirul sumelor partiale (sn ) al unei serii cu termeni pozitivi este
X
monoton strict cresc
ator. Seria
an este convergenta daca si numai daca sirul (sn ) este convergent. Din
n=1
Teorema 2.1.5, deducem c

a (sn ) este convergent daca si numai daca
sup{sn =
n
X
ak : n IN } < +,
k=1
adic
a sirul sumelor partiale al seriei este marginit.
q.e.d.
Observatia 2.10.1. O serie cu termeni pozitivi nu poate fi oscilant

a. O astfel de serie este fie convergent
a, fie
divergent
a cu suma egal
a cu +.
Intr-adev
ar, din Teorema 2.1.5 rezult
a c
a s = lim sn = sup{sn : n IN } si, ori s IR daca (sn ) este m
arginit,
n
caz n care seria este convergent

a, ori s = + cand (sn ) este nemarginit, caz n care seria este divergent
a si are
suma egal
a cu +.
Capitolul 2. S
75

a sirul sumelor partiale al seriei cu termeni pozitivi
an admite un subsir cu limita
n=1
egal
a cu +, atunci seria corespunz
atoare este divergent
a.
2.10.1
Seria armonic
a generalizat
a
X
1
, IR, numit
a seria lui Riemann6 , sau seria armonic
a generalizat
a. S
a
n
n=1
se arate c
a aceast
a serie este convergent
a dac
a > 1 si divergent
a dac
a 1.
Exemplul 2.10.1. Fie
Intr-adev
ar, fie mai nt
ai > 1 si Sm suma partiala de rang m IN a seriei lui Riemann. Alegem n IN
n
astfel nc
at 2 1 > m. Pentru aceasta este suficient sa consideram ca n > [log2 (m + 1)] IN , unde [f ] este
functia partea ntreag
a a functiei f. Din (Sn ) sir monoton strict crescator rezulta evident Sm < S2n 1 .
Determin
am un majorant al multimii de numere reale {S2n 1 : n IN .} Pentru aceasta grupam termenii
sumei S2n 1 dup
a cum urmeaz
a:
S2n 1 = 1 +
1

1
1
1
1
1
+
+
(
+
...
+
+
...
+
+
...
+
.
2
3
4
7
(2n1 )
(2n 1)
Grupurile de termeni din parantezele de mai sus sunt n numar de n 1. In grupul de ordin k, k 1, n 1,
1
se afl
a 2k termeni. T
in
and cont c
a fiecare termen din grupul de ordin k se poate majora prin k , obtinem
(2 )
pentru S2n 1 urm
atoarea majorare:
S2n 1 < 1 +
1

1
1 1
1
1
+
+
+
...
+
+
...
+
+
...
+
.
2
2
4
4
(2n1 )
2n1 )
Cum n gruparea de ordin k de mai sus se afla 2k termeni egali, dupa adunarea acestora si efectuarea simplific
arilor ce se impun, obtinem:
S2n 1 < 1 +
1
1
1
+ 1 2 + ... + 1 n1 .
21
(2
)
(2
)
1
Membrul doi al inegalit
atii obtinute este suma primilor n termeni a unei progresii geometrice cu ratia q = 1 ,
2
deci
1 n
1 1
1
21
2
S2n 1 <
<
= 1
= constant .
1
1
2
1
1 1
1 1
2
2
Prin urmare, n cazul > 1, (Sm )m1 este sir marginit si, dupa Teorema 2.10.1, seria armonica generalizat
a
este convergent
a.
S
a presupunem c
a 1. Ar
at
am c
a seria armonica generalizata corespunzatoare este divergenta. Pentru
aceasta s
a observ
am mai nt
ai c
a n n. Apoi, grupand termenii lui S2n dupa o regula asemanatoare celei din
cazul > 1, avem
S2n = 1 +
1

1
1 1
1
1
1
+
+
+
+
...
+
+
...
+
+
...
+
.
2
3
4
5
8
(2n1 + 1)
(2n )
Minor
and fiecare termen al unei grup
ari cu ultimul termen al gruparii respective, obtinem
6 Riemann, Bernhard (18261866), matematician german cu importante contribut
ii n analiza matematic
a si geometria
diferential
a, unele dintre ele deschiz
and ulterior drumul spre teoria relativit
atii generalizate.
76 Ion Cr
aciun
S2n > 1 +
1
1
1 1 1 1
1
+
+ ... + n + ... + n .
+
+
+ ... +
2
4 4
8
8
2
2
In gruparea de ordin k, k 1, n 1, sunt 2k termeni si dupa adunarea acestora si efectuarea simplific

ariilor,
ajungem la
1
n
1 1 1
S2n > 1 + + + + ... + = 1 + .
2 2 2
2
2
Acest rezultat arat
a c
a subsirul (S2n ) al sirului sumelor partiale al seriei lui Riemann este divergent la +,
X
1
este divergenta n cazul 1.
ceea ce, dup
a Observatia 2.10.2, arat
a c
a seria
n
n=1
2.11
Criterii de convergent
a si divergent
a pentru serii cu termeni
pozitivi
Prezent
am acum un grup de criterii pentru serii cu termeni pozitivi care rezulta din criteriul general al lui
Cauchy. Aceste criterii sunt conditii suficiente cu ajutorul carora cunoasterea naturii unei serii poate fi utilizat
a
la studiul naturii unei alte serii at
at timp cat ntre termenii generali ai celor doua serii exista o anumit
a
relatie. Natura precis
a a acestei relatii este precizata n propozitiile care urmeaza. Denumirea comuna a acestor
propozitii este aceea de criterii de comparatie. In acelasi timp, acestea sunt criterii de absoluta convergent
a
pentru serii cu termeni oarecare.
2.11.1
Criterii de comparatie
Definitia 2.11.1. Fie

seria
bn , sau c
a
n=1
an si
n=1
bn dou
a serii de numere reale pozitive. Seria
n=1
bn este serie majorant

a pentru seria
n=1
an este majorat
a de
n=1
an si scriem
n=1
an
n=1
bn ,
(2.67)
n=1
at
dac
a exist
a M IR+ si N IN astfel nc
an M bn ,
Dac
a
an este majorat
a de
n=1
lente si scriem
X
n=1
bn si
n N.
bn este majorat
a de
n=1
(2.68)
an , spunem c
a cele dou
a serii sunt echiva-
n=1
X
n=1
an
bn .
n=1
Spunem c
a cele dou
a serii au aceeasi natur
a dac
a ambele sunt convergente, sau divergente.

a folosim Teorema 2.6.3, putem considera c
a N din Definitia 2.11.1 este egal cu 1.
Capitolul 2. S
77
Propozitia 2.11.1. (Primul criteriu al comparatiei) Fie
an si
n=1
bn dou
a serii cu termeni pozitivi cu
n=1
proprietatea (2.67). Atunci, au loc afirmatiile:

(i)
bn
serie convergent
a
n=1
(ii)
an
serie convergent
a;
bn
serie divergent
a.
n=1
an
serie divergent
a
n=1
X
n=1
Demonstratie. Din Definitia 2.11.1, Observatia 2.11.1 si ipotezele primei parti din Propozitia 2.11.1 rezult
a c
a
X
exist
a M > 0 asa nc
at s
a aib
a loc (2.68) n care N = 1. Cum
bn este convergenta,din Teorema 2.10.1 si
n=1
(2.68), obtinem
sup{sn =
n
X
ak : n IN } M sup{tn =
k=1
rezultat care arat

a c
a seria
n
X
bk : n IN } < +.
(2.69)
k=1
an este convergenta.
n=1
Cea de a doua parte a propozitiei se demonstreaza prin reducere la absurd. Presupunem contrariul, c
a seria
X
an este convergent
a ceea
bn este convergent
a. Atunci, n baza primei parti a propozitiei rezulta ca seria
n=1
n=1
ce contrazice ipoteza.
q.e.d.
Exemplul 2.11.1. S
a se studieze natura seriei
1
p
.
n(n 1)
n=2
Solutie. Seria dat

a este serie majorant
a pentru seria armonica
seria
X
1
este divergent
a, din Propozitia 2.11.1, punctul (ii), rezulta ca seria data este divergenta.
n
n=2

a
X
1
1
1
deoarece avem
< p
. Cum
n
n
n(n
1)
n=2
X
n=1
an si
bn sunt serii cu termeni oarecare astfel nc

at seria cu termeni pozitivi
n=1
|bn | este serie majorant

a pentru seria
n=1
X
n=1
|an | si
X
n=1
bn este absolut convergent

a, atunci seria
an este
n=1
absolut convergent
a.
Intr-adev
ar, afirmatia de mai sus rezult
a din Propozitia 2.11.1, punctul (i), aplicat seriilor cu termeni pozitivi
X
X
|an | si
|bn |.
n=1
n=1
78 Ion Cr
aciun
Propozitia 2.11.2. (Al doilea criteriu de comparatie) Fie seriile numerice cu termeni pozitivi:
an ;
n=1
bn .
n=1
Atunci, au loc urm

atoarele afirmatii:
(1)
lim
X
X
an
< + =
an
bn ;
bn
n=1
n=1
(2)
lim
X
X
an
> 0 =
bn
an ;
bn
n=1
n=1
(3)
0 < lim
X
X
an
an
lim
< + =
an
bn .
bn
bn
n=1
n=1
an
si c fixat astfel ncat L < c < +. Conform Teoremei 2.3.1, la dreapta lui c
bn
a
an
n
se afl
a un num
ar finit de termeni ai sirului
. Prin urmare, exista Nc IN astfel ncat
c, n Nc ,
bn n1
bn
X
X
bn . Desigur ca de aici nainte se aplica Propozitia
an
de unde deducem an c bn , n Nc si deci
Demonstratie. (1). Fie L = lim
n=1
n=1
2.11.1.
an
(2). Fie l = lim
> 0 si 0 < c < l, fixat. Atunci, din Teorema 2.3.1 deducem ca exista Nc IN asa fel
bn
X
X
an
1
an si din acest loc se aplic
a
bn
nc
at
c, n Nc , adic
a bn an , n Nc ceea ce arata ca
bn
c
n=1
n=1
din nou Propozitia 2.11.1.
(3). Rezult
a din (1) si (2).
q.e.d.

a pentru seriile cu termeni pozitivi
an si
n=1
afirmatiile:
a) A < + =
an
n=1
b)
A > 0 =
c)
0 < A < + =
A = 0 si
A = + si
an ;
an
bn ;
n=1
bn serie convergent
a =
X
n=1
an
= A, atunci au loc
bn
bn ;
n=1
e)
n=1
n=1
d)
n=1
bn exist
a lim
n=1
bn
n=1
an serie convergent
a;
n=1
bn serie divergent
a =
X
n=1
an serie divergent
a.
Capitolul 2. S
79
Exemplul 2.11.2. S
a se studieze natura urm
atoarelr serii cu termeni pozitivi:
1.
1
p
n=1
4.
n(2n + 1)
; 2.
1
p
n=1
n(n + 1)(n + 2)
; 3.
X
sin an
, a IR;
2n
n=1
X
X
X
cosan
1
1
,
a
I
R;
5.
;
6.
arcsin .
n
2
n
n
ln
n
n=1
n=2
n=1
1
1
si bn = . Avem
Solutie 1. Se aplic
a Corolarul 2.11.2 cu an = p
n
n(2n + 1)
lim
an
n
1
= lim p
= ,
n
bn
2
n(2n + 1)
X
X
1
1
1
p
si
au aceeasi natura. Dar
este divergenta. Prin urmare seria de la
n
n
n(2n
+
1)
n=1
n=1
n=1
primul punct este divergent
a.
an
2. Deoarece
1 rezult
a c
a seria de la punctul 2 este echivalenta cu seria armonica generalizat
a n care
bn
3
a.
= , despre care stim din Exemplul 2.10.1 ca este convergenta. Asadar, seria de la punctul 2 este convergent
2
X sin an
X 1
X 1
3. Avem evident
| n |
, a IR si
serie convergenta deoarece este serie geometric
a cu
n
2
2
2n
n=1
n=1
n=1
X
sin an
1
este absolut convergenta a IR.
ratia q = . Prin urmare seria
2
2n
n=1
X
X
X
cos an
1
1
4. Evident

,
I
R
s
i
serie convergenta fiindca este serie armonica generalizat
a
2
2
2
n
n
n
n=1
n=1
n=1
X
cos an
cu = 2 > 1. Rezult
a deci c
a seria
este absolut convergenta a IR.
n2
n=1
X
1
5. Seria dat
a la acest punct este o serie majoranta a seriei
deoarece, pentru n 2, are loc inegalitatea
n
n
n=2
1
n
ln n < n n. Deoarece seria

este divergenta pentru ca sirul termenilor seriei nu are limita egal
a cu
n
n
n=1
X
1
zero, din Propozitia 2.11.1 rezult

a c
a seria
este divergenta.
n
ln n
n=2
1
arcsin
n
6. Deoarece lim
= 1 (0, +), rezulta ca seria data are aceeasi natura cu seria armonica general1
n
n
1
izat
a n care = , despre care se cunoaste ca este divergenta.
2
deci seriile
Propozitia 2.11.3. (Criteriul de comparatie de speta a treia) Fie seriile numerice cu termeni pozitivi:
X
n=1
an ;
X
n=1
bn .
80 Ion Cr
aciun
Dac
a exist
a N IN astfel nc
at
an+1
bn+1
,
an
bn
atunci
an
n=1
n N,
(2.70)
bn .
n=1
Demonstratie. Din (2.70) rezult

a
an+1
an
, n N, din care, pentru n N + 1, deducem

bn+1
bn
an1
aN
an
...
= M,
bn
bn1
bN
adic
a an M bn , n N, care arat
a c
a
X
n=1
an
bn .
q.e.d.
n=1
Corolarul 2.11.3. Fie an serie numeric

a cu termeni pozitivi. Dac
a N IN si (0, 1) (respectiv 1)
astfel nc
at
an+1
an+1
respectiv
, n N,
(2.71)
an
an
atunci seria
an este convergent
a (respectiv divergent
a).
n=1
a Propozitia 2.11.3 luand bn = n . Pentru aceasta alegere a lui (bn ) rezulta ca (2.70) este
X
X
X
n este convergenta dac
a ratia
bn . Dac
a adaugam faptul ca seria geometrica
an
satisf
acut
a, deci
n=1
n=1
n=1
este subunitar
a si respectiv divergent
a daca 1, rezulta evident concluziile corolarului.
2.11.2
q.e.d.
Criteriul condens
arii al lui Cauchy
2m a2m se numeste seria condensat

a a seriei cu termeni pozitivi
n=1
an .
n=1
Teorema 2.11.1. (Criteriul condens

arii al lui Cauchy) Dac
a (an ) este un sir de numere reale pozitive
X
X
monoton descresc
ator, atunci seriile numerice cu termeni pozitivi
an si
2n a2n au aceeasi natur
a.
n=1
Demonstratie. Din Teorema 2.6.6 rezult

a ca seria cu termeni pozitivi
X
n=1
unde bm =
2m+1
X1
j=2m
aj . Deoarece termenul general al seriei
X
m=0
n=0
an are aceeasi natura cu seria
bm ,
m=0
bm are 2m+1 2m termeni, car sunt 2m termeni
Capitolul 2. S
consecutivi ai seriei
81
an ncep
and cu a2m si deoarece ai ai+1 , i IN , rezulta
n=1
1 m+1
(2
a2m+1 ) = 2m a2m+1 bm 2m a2m , m IN .
2
Aceste inegalit
ati, mpreun
a cu Definitia 2.11.1, conduc la concluziile
Aplic
and acum Propozitia 2.11.1, deducem ca seriile
seriile
X
n=1
an si
bm si
m=0
m+1
a2m+1
m=0
X
m
X
m=0
bm
2m a2m .
m=0
2 a2m au aceeasi natura, prin urmare
m=0
2n a2n au aceeasi natura.
q.e.d.
n=0
Exemplul 2.11.3. Utiliz

and criteriul condens
arii al lui Cauchy s
a se studieze natura urm
atoarelor serii cu
termeni pozitivi:
X
X
1
1
(a)
,
I
R;
(b)
;
n
ln n
n=1
n=2
((c)
1
, > 0;
n(ln n)
n=2
(d)
n=n0
n ln n... ln(p) n
unde p IN , p 2, ln(2) x = ln(ln x), ..., ln(p) x = ln ln(p1) x, iar n0 este ales astfel nc
at ln(p) n s
a aib
a sens
pentru orice n n0 .
Solutie (a) Pentru 0 seria armonic

a generalizata (vezi Exemplul 2.10.1) este divergenta deoarece termenul
general nu tinde la zero. Pentru > 0 sirul termenilor seriei armonice generalizate este monoton strict de
X
X
1
1
2n n =
scresc
ator, deci seria dat
a are aceeasi natura cu seria condensata
. Dar aceast
a
1 )n
(2
)
(2
n=1
n=1
1
serie este serie geometric
a cu ratia q = 1 > 0.
2
X
Dac
a q < 1, ceea ce nseamn
a > 1, seria geometrica
q n este convergenta si prin urmare seria armonic
a
n=1
generalizat
a este convergent
a.
X
X
1
1
1
Dac
a q = 1 1, adic
a 1, seria geometrica
este
divergent
a
.
Prin
urmare,
seria
1 )n
2
(2
n
n=1
n=1
este , de asemenea, divergent
a.
1
(b) Intruc
at sirul numeric (
)n2 este monoton strict descrescator rezulta ca seria de la acest punct are
n ln n
aceeasi natur
a cu seria condensat
a
X
n=2
2n
X
1
1
=
,
n
n
2 ln 2
n ln 2
n=2
care este divergent

a fiindc
a este comparabila cu seria armonica
X
1
, care este divergenta.
n
n=1
1
care este comparabila cu seria lui Riemann,
n
(ln
2)
n=2
deci pentru 0 < 1 seria dat
a este divergenta, iar pentru > 1 este convergenta.
(c) Seria condensat
a a seriei de la acest punct este
82 Ion Cr
aciun
(d) Seria n cauz
a are aceeasi natur
a cu seria condensata
2n
n=n0
1
2n
ln 2n ... ln(p)
2n
Pentru p = 1, obtinem seria de la punctul precedent care este divergenta.

Demonstr
am prin inductie c
a seria de la acest punct este divergenta.
X
1
Pentru aceasta presupunem c
a seria
este divergenta.
(p1)
n
n=n0 ln n ln(ln n)... ln
Deoarece ln 2n = n ln 2 < n, g
asim ln(p) 2n = ln(p1) (ln2n ) < ln(p1) n si deci
1
ln 2n
(2)
ln
2n
... ln(p) (2n ) >
1
n ln n ln(ln n)... ln(p1) n
n n0 .
Aplic
and primul criteriu de comparatie, criteriul condensarii al lui Cauchy si inductia matematic
a dup
a p,
rezult
a c
a seria de la punctul 3 este divergenta.
2.11.3
Criteriul logaritmic
Propozitia 2.11.4. (Criteriul logaritmic) Fie seria cu termeni pozitivi
an .
n=1
(i) Dac
a exist
a > 1 si N1 IN , N1 > 1 astfel nc
at
1
an
,
ln n
ln
n N1 ,
(2.72)
atunci seria dat

a este convergent
a;
(ii) dac
a exist
a 1 si N2 IN , N2 > 1 asa nc
at
1
an
1,
ln n
ln
atunci seria
n N2 ,
(2.73)
an este divergent
a.
n=1
1
Demonstratie. Afirmatiile de mai sus rezulta din faptul ca (2.72) este echivalenta cu an , n N1 , iar
n
X
X
1
1
(2.73) este echivalent
a cu an , n N2 . De fapt (2.72) arata ca
an
pe cand (2.73) spune c
a
n
n
n=1
n=1
X
X
1

an . Dac
a la acestea ad
aug
am rezultatele referitoare la seria armonica generalizata din Exemplul
n
n=1
n=1
2.10.1, precum si Propozitia 2.11.1, vedem ca ambele afirmatii din Propozitia 2.11.4 sunt adevarate.
q.e.d.
In aplicatiile practice nsa se foloseste formularea cu limit

a a criteriului logaritmic care se deduce usor din
Propozitia 2.11.4.
Capitolul 2. S
83
Corolarul 2.11.4. (Formularea cu limit

a a criteriului logaritmic) Dac
a pentru seria numeric
a cu termeni
X
pozitivi
an exist
a limita
n=1
1
an
= ,
lim
n ln n
ln
atunci au loc urm

atoarele implicatii:
>1
an
este serie convergent

a;
an
este serie divergent

a;
an
poate fi serie convergent

a, sau divergent
a.
n=1
<1
X
n=1
=1
X
n=1
Demonstratie. Fie mai nt

ai > 1. Atunci, exista > 0 astfel ncat = > 1. Este de ajuns sa lu
am pe
astfel nc
at 0 < < 1.
ln a1
n
In afara vecin
at
atii simetrice ( , + ) raman un numar finit de termeni ai sirului
. Prin
ln n n2
X
an este convergent
a.
urmare, exist
a N1 IN , N1 2 astfel nc
at sa aiba loc (2.72). Dupa Propozitia 2.11.4 ,
n=1
In mod asem
an
ator se arat
a c
a are loc si concluzia a doua.
Pentru justificarea ultimei p
arti, consideram seria de la punctul (c) din Exemplul 2.11.3 pentru care
ln ln n
ln an 1
= lim (1 +
) = 1, > 0,
n
n
ln n
ln n
= lim
de unde rezult
a afirmatia a treia a corolarului.
2.11.4
q.e.d.
Criteriul de convergent
a n
Corolarul 2.11.5. (Criteriul de convergent

a n ) Fie seria cu termeni pozitivi
an .
(2.74)
n=1
Dac
a exist
a > 1 astfel nc
at
lim n an = A,
(2.75)
si A [0, +), seria (2.74) este convergent

a, iar dac
a exist
a 1 asa nc
at
lim n an = A
si A (0, +], atunci seria (2.74) este divergent

a.
(2.76)
84 Ion Cr
aciun
Demonstratie. Intr-adev
ar, s
a observ
am mai ntai ca (2.75) este echivalenta cu existenta numa-rului natural N1
cu proprietatea
A1
(2.77)
a n < , n N1 ,
n
iar (2.76) este echivalent
a cu existenta lui N2 IN astfel ncat
A2
< an ,
n
X
X
X
1
1
s
i
(2.78)
exprim
a
c
a

an .
n
n
n=1
n=1
n=1
n=1
Din Propozitia 2.11.1 si Exemplul 2.10.1 rezulta concluziile de mai sus.
Inegalitatea (2.77) arat

a c
a
2.11.5
(2.78)
n N2 .
an
q.e.d.
Criteriul raportului
Teorema 2.11.2. (Criteriul raportului a lui DAlembert7 cu limite extreme) Fie seria de numere reale
X
an+1
an+1
an , L = lim
pozitive
si l = lim
.
a
an
n
n=1
Atunci, au loc urm
(i)
L<1
an

a;
an

a;
n=1
(ii)
l>1
X
n=1
(iii)
l1L
seria
an poate fi oricum, ca natur

a.
n=1
Demonstratie. Fie L < 1 si > 0 astfel ncat = L + < 1. Atunci, dupa Teorema 2.3.1, exista N1 () IN
astfel nc
at
an+1
, n N1 ().
(2.79)
an
Convergenta seriei
an rezult
a din Corolarul 2.11.3 si (2.79).
n=1
Dac
a l > 1, exist
a > 0 cu proprietatea = l > 1. Din Teorema 2.3.1 rezulta ca la stanga lui l se
an+1
afl
a un num
ar finit de termeni ai sirului (
), deci exista N2 () IN cu proprietatea
an
an+1
,
an
n N2 ()
(2.80)
T
in
and cont acum de Corolarul 2.11.3 si de relatia (2.80), deducem ca seria
an este divergenta.
n=1
Pentru a justifica afirmatia din ultima parte a teoremei sa consideram seria

1+
7 DAlembert,
1
2
1
2
+ + + + ...
2
2
3
3
Jean le Rond (17171783), filosof si matematician francez.
IR
(2.81)
Capitolul 2. S
85
Seria (2.81) provine din operatii aritmetice asupra seriei armonice generalizate.
Dac
a t este suma seriei (2.81), iar s este suma seriei armonice generalizate, atunci t = s + 2(s 1) = 3s 1.
Prin urmare, natura seriei (2.81) este aceeasi cu cea a seriei armonice generalizate: convergent
a pentru
> 1; divergent
a dac
a 1. Pe de alt
a parte:
l = lim
an+1
1
= < 1, IR;
an
2
L = lim
an+1
= 2 > 1, IR,
an
de unde constat
am c
a n cazul l 1, sau L 1, natura seriei poate fi oricum. In aceasta situatie spunem c
a
seria dat
a se plaseaz
a n caz de dubiu.
q.e.d.
Corolarul 2.11.6. Fie seria numeric

a cu termeni nenuli
an ,
n=1
l = lim
|an+1 |
|an |
si L = lim
|an+1 |
.
|an |
Atunci, au loc urm

(1) L < 1 =
an este serie absolut convergent

a;
n=1
(2) l > 1 =
an este serie divergent

a, sau oscilant
a;
n=1
(3) l 1, sau L 1, seria
an se plaseaz
a n caz de dubiu.
n=1
Demonstratie. Implicatiile (1) si (3) sunt evidente dupa cum rezulta din Teorema 2.11.2. Pentru demonstratia
celui de al doilea punct al corolarului s
a observam ca daca l > 1, atunci sirul termenilor seriei date nu poate fi
X
convergent la zero si, dup
a Corolarul 2.6.2, seria
an nu este convergenta. In ce priveste (3) se procedeaz
a
n=1
ca n Teorema 2.11.2.
q.e.d.
Corolarul 2.11.7. (Formularea cu limit

a a criteriului raportului) Fie seria de numere reale pozitive cu
proprietatea c
a exist
a r [0, +] astfel nc
at
an+1
.
n+ an
r = lim
Atunci, au loc implicatiile:
(i) r < 1 =
an serie convergent
a;
n=1
(ii) r > 1 =
an serie divergent
a;
n=1
(iii) r = 1 = caz de dubiu.
(2.82)
86 Ion Cr
aciun
Intr-adev
ar, afirmatiile de mai sus rezult
a din Teorema 2.11.2 si din faptul ca din (2.82) avem l = L = r.
Observatia 2.11.2. Rezultatele din Corolarul 2.11.7 se transpun corespunz

a-tor si seriei
|an |, unde an , n
n=1
IN , sunt numere reale nenule cu proprietatea c

a exist
a lim
2.11.6
|an+1 |
.
|an |
Criteriul radicalului
Un alt criteriu de convergent

a care se deduce din criteriile de comparatie este criteriul radicalului al lui Cauchy.
Seria de comparatie n acest caz este seria geometrica.
Teorema 2.11.3. (Criteriul radicalului al lui Cauchy) Fie seria de numere reale pozitive
lim
an si L =
n=1
an . Atunci:
L < 1 =
an serie convergent
a;
n=1
L > 1 =
an serie divergent
a;
n=1
L = 1 = natura seriei
an poate fi oricum.
n=1
Demonstratie. Dac
a L < 1 exist
a > 0 astfel ncat q = L + < 1. Exista atunci N IN asa ncat n an
X
X
X
q, n N, deci
an
q n . Cum seria geometrica
q n cu ratia q subunitara este convergent
a, din
n=1
n=1
Propozitia 2.11.1 deducem c

a seria
n=1
n=1
S
a presupunem acum c
a L > 1 si fie 0 < < L 1 fixat. Din Teorema 2.3.1 rezulta ca exista n1 < n2 <
... a. nk ank L > 1, k 1 deci ank 1 ceea ce arata ca an nu converge la zero. Folosind acum Corolarul
X
X
2.6.2, deducem c
a seria
an nu este convergenta. Fiindca
an este serie cu termeni pozitivi, nu poate fi
n=1
n=1
oscilant
a, deci este serie divergent
a.
Ca si n alte situatii similare, pentru a demonstra ultima parte a teoremei, consideram seria armonic
a
X
1
1
generalizat
a
, IR. Se vede imediat ca L = lim n an = lim
= 1. Daca la aceasta mai
n ( n n)
n
n=1
ad
aug
am faptul c
a pentru > 1 seria lui Riemann este convergenta, iar pentru 1 aceeasi serie este
X
divergent
a, ajungem s
a justific
am si partea a treia a teoremei, adica o serie numerica
an , pentru care L din
n=1
Teorema 2.11.3 este 1, poate fi convergent

a, sau divergenta.
q.e.d.
Capitolul 2. S
87

= lim n an , atunci:
an . Dac
a exist
a num
a-rul [0, ] definit de
n=1
<1
an este serie convergent

a;
n=1
>1

a;
n=1
=1
natura seriei
an poate fi oricum.
n=1
Demonstratie. Se foloseste Teorema 2.11.3 si Teorema 2.3.2.

a cu termeni nenuli
q.e.d.
an . Atunci, au loc urm

a-toarele implicatii:
n=1
lim
X
p
n
an serie absolut convergent
a;
|an | < 1 =
n=1
lim
X
p
n
an nu este serie convergent
a;
|an | > 1 =
n=1
lim
X
p
n
an poate fi oricum.
|an | = 1 = natura seriei
n=1
Exemplul 2.11.4. S
a se studieze natura seriilor numerice cu termeni pozitivi:
a)
X
n=1
b)
c)
1
2 ;
1 n
1+
n
X
n
,
2n
n=1
IR+ ;
n an ,
a IR;
n=1
d)

X
a n + 1 n
n=1
e)
n+2
(3 + (1)n )n an ,
n=1
a IR+ ;
a IR.
88 Ion Cr
aciun
Solutie. Pentru studiul naturii acestor serii, aplicam criteriul radicalului, fie n formularea cu limit
a, dat
a de
Corolarul 2.11.8, fie n formularea cu limit
a superioar
a:
a) an =
1
1
1
n
an =
= lim n an = < 1,
2 =
1 n
n
e
1 n
(1 + )
1+
n
n
deci seria de la punctul a) este convergenta;
n
( n n)
1
n
b) an = n = an =
= lim n an = < 1 =
an
n
2
2
2
n=1
convergent
a;
c) an = n an =
X
p
n
|an | = |a| n n |a| =
an
n=1
este serie absolut convergent

a dac
a |a| < 1, divergenta daca a 1 si oscilanta daca a 1;
d) an =
a n + 1 n
n+2
an =
X
an+1
a =
an
n+2
n=1
serie convergent
a dac
a 0 < a < 1 si divergenta pentru a > 1. In cazul a = 1 seria este , de asemenea, divergent
a
pentru c
a termenul general al ei nu tinde la zero si este serie cu termeni pozitivi.
e)
an = (3 + (1)n )n an = n an = (3 + (1)n ) |a| =
p
= L = lim n |an | = 4|a|.
1
1 1
a
Prin urmare, dac
a 4|a| < 1, adic
a a ( , ), seria data este absolut convergenta. Pentru a seria dat
4 4
4
1
este divergent
a, iar pentru a
seria este oscilanta.
4
a exist
a N IN si (0, 1) astfel nc
at
an ,
atunci
0 s sn
n N,
n+1
,
1
n N.
(2.83)
(2.84)
Intr-adev
ar, din (2.83) deducem an n , din care rezulta (2.84).
a a sumei seriei
Exemplul 2.11.5. S
a se calculeze, cu o eroare mai mic
a dec
at 107 , valoarea aproximativ
2

X
1 n
.
1+
n
n=1

1 n
Solutie. In Exemplul 2.11.4 am ar

atat c
a seria de mai sus este convergenta. Apoi, din n an = 1 +
si
n
1
din Exemplul 2.1.1 deducem c
a num
arul si N din Corolarul 2.11.10 au valorile: = ; N = 1. Aplicand acum
2
1
(2.84) obtinem c
a 0 s sn n . Impunand conditia ca eroarea sa fie mai mica decat 103 gasim n 10.
2
Asadar, sum
and primii 10 termeni ai seriei date obtinem valoarea aproximativa a sumei sale cu o eroare mai
mic
a dec
at 103 .
Capitolul 2. S
2.12
89
Alte criterii de convergent

a ale seriilor cu termeni pozitivi
Din cele prezentate n paragraful anterior se constata ca exista situatii cand aplicarea unui criteriu pentru
stabilirea naturii unei serii numerice cu termeni pozitivi conduce la caz de dubiu. De aici necesitatea formul
arii
altor criterii, mai puternice, care s
a poata decide natura seriei n cazul cand aplicarea unui anumit criteriu
genereaz
a incertitudine.
2.12.1
Criteriul lui Kummer
Teorema 2.12.1. (Criteriul lui Kummer8 ) Fie
an o serie numeric
a cu termeni pozitivi.
n=1
(i) Dac
a exist
a un sir de numere reale pozitive (bn ), o constant
a pozitiv
a si un num
ar natural N asa nc
at
cn =
atunci seria
an
bn bn+1 ,
an+1
n N,
(2.85)
an este convergent
a;
n=1
X
X
1
a.
este divergent
a, atunci
b
n=1
n=1 n
X
an , unde an > 0, si (cn ) sirul numeric al c
arui termen general este definit
Formulare alternativ
a. Fie
Dac
a cn 0, n N si seria
n=1
n (2.85). Atunci, au loc urm

(I) lim cn > 0 =
an serie convergent
a;
n=1
(II) lim cn < 0 si
X
X
1
serie divergent
a =
an serie divergent
a.
b
n=1 n
n=1
Demonstratie. (i) Deoarece an+1 > 0, din (2.85) deducem

bn an bn+1 an+1 an+1 , n IN .
Sum
and membru cu membru n aceast
a inegalitate dupa valorile lui n de la N pana la N + p, obtinem
bN aN bN +p aN +p (aN +1 + aN +2 + ... + aN +p )
Av
and n vedere c
a
aN +1 + aN +2 + ... + aN +p = sN +p sN ,
unde sn este suma partial
an , din ultima inegalitate deducem
n=1
sN +p sN
1
1
(bN aN bN +p aN +p ) < aN bN ,
1
bN aN , p 1. Acest rezultat arata ca sirul sumelor partiale
X
(sn ) este m
arginit si, dup
a Teorema 2.10.1, seria
din care mai apoi g
asim sN +p < sN +
n=1
8 Kummer,
Ernst Eduard, (18101893), matematician german.
90 Ion Cr
aciun
(ii)Din cn 0 deducem evident bn an bn+1 an+1 0, n N, rezultat care se mai poate scrie n forma
1
an+1
bn+1
, n N.
1
an
bn
X
1
1
, iar bn trece n an , si tinand cont ca seria
este ,
bn
b
n=1 n
Folosind Propozitia 2.11.3, n care an trece n

prin ipotez
a, divergent
a, deducem c
a seria
an este divergenta.
n=1
(I) Fie 0 < ` < lim cn . Atunci, folosind Teorema 2.3.1, rezulta ca exista N IN asa ncat cn > `, n N,
X
adic
a tocmai (2.85). In baza lui (i) rezult
a ca seria
n=1
(II) Dac
a lim cn < 0, atunci doar un numar finit de termeni ai sirului (cn )n1 se afla la dreapta lui 0, prin
X
1
urmare exist
a N IN astfel nc
at cn 0, n N. Cum avem si ipoteza ca seria
este divergent
a
b
n=1 n
X
rezult
a c
a suntem n ipotezele (ii) de mai sus si prin urmare seria
an este divergenta.
q.e.d.
n=1
2.12.2
Criteriul lui Raabe
Corolarul 2.12.1. (Criteriul lui Raabe9 ) Fie

an
.
L = limn
an+1
Atunci, au loc afirmatiile:
l > 1 =
X
n=1

an o serie cu termeni pozitivi, l = lim n

an
1 si
an+1
an serie convergent
a;
n=1
L < 1 =
an serie divergent
a;
n=1
l 1 L = natura seriei poate fi oricum.
Demonstratie. In formularea alternativ

a a criteriului lui Kummer luam bn = n dupa care, folosind (2.85),
determin
am sirul cn corespunz
ator.
X
1
T
in
and cont c
a seria
este divergenta, se constata prin calcul ca primele doua implicatii din acest
n
n=1

an
corolar sunt cele din formularea alternativ
a a criteriului lui Kummer n care cn = 1 + n
1 .
an+1
In ce priveste partea a treia a corolarului, se procedeaza ca si pana acum: se aleg doua serii cu termeni
pozitivi diferite ca natur
a; se determin
a l si L din enuntul corolarului; pentru ambele serii se constat
a c
a ori
l 1, ori L 1.
q.e.d.
9 Raabe,
Josef, Ludwig (18011859), matematician german.
Capitolul 2. S
91
Corolarul 2.12.2. (Criteriul lui Raabe cu limit

a) Fie seria cu termeni pozitivi
an pentru care pre-
n=1
supunem c
a exist
a

lim n

an
an
1 = lim n
1 .
an+1
an+1
(2.86)
Atunci, au loc implicatiile:

> 1 =
an serie convergent
a;
n=1
< 1 =
an serie divergent
a;
n=1
= 1 = nu putem decide asupra naturii seriei.
Demonstratie. Implicatiile din enunt sunt consecinte imediate din Corolarul 2.12.1 si (2.86).
q.e.d.
Corolarul 2.12.3. (Criteriu de absolut

a convergent
a) Dac
a cu termeni nenuli
X
an avem
oarecare
n=1

|an |
lim n
1 > 1,
n
|an+1 |
atunci seria este absolut convergent
a.
a f
ar
a dificultate din Corolarul 2.12.3 si Definitia 2.9.1.
q.e.d.
Exemplul 2.12.1. S
n!an
,
(a + x1 )(2a + x2 )...(na + xn )
n=1
unde a > 0 si (xn ) este un sir convergent de numere reale pozitive av
and limita egal
a cu .
n!an
, n 1.
(a + x1 )(2a + x2 )...(na + xn )
Prin calcul efectiv, g
asim

1
an
1 =
lim xn+1 = .
lim n
n
an+1
a n
a
Solutie. Avem an =
Din Corolarul 2.12.2 rezult

a c
a dac
a > a, seria considerata este convergenta, iar daca < a, seria este
divergent
a.
Pentru = a, n cazul general, nu putem spune nimic despre natura seriei, ea depinzand de modul n care
sirul (xn ) converge c
atre .
92 Ion Cr
aciun
2.12.3
Criteriul logaritmic al lui Bertrand
Corolarul 2.12.4. (Criteriul logaritmic al lui Bertrand10 ) Fie seria numeric

an
n=1
si elementele din IR :

an
an
1 = lim L(p) (n)
L(p) (n + 1) ; 2 = lim L(p) (n)
L(p) (n + 1) ,
an+1
an+1
(p1)
unde L(p) (x) = x loga x ... log(p)
nc
at exist
a log(p)
(loga x),
a x, p 1, x I = (0, ) este astfel
a x = loga
(0)
iar loga x = loga x.
aceste ipoteze, au loc urm
In
(i) 1 > 0 =

a;
n=1
(ii) 2 < 0 =

a.
n=1
a criteriul lui Kummer luand bn = L(p) (n), n n0 si se tine cont de Exemplul 2.11.3 n
X
1
este divergenta.
q.e.d.
care sa ar
atat c
a seria numeric
(p)
L (n)
n=n
0
In aplicatiile practice cel mai adesea se ia p = 1, a = e si deci bn = ln n, n 2.
Exemplul 2.12.2. S
a se studieze natura seriei cu termeni pozitivi
2

X
1 3 5...(2n 1)
n=1
2 4 6...(2n)
Solutie. Aplicarea criteriului raportului conduce la cazul de dubiu deoarece

2n + 1 2
an+1
= lim
= 1.
n 2n + 2
n an
lim
Folosim atunci criteriul lui Raabe. Avem

an
n(4n + 3)
n
1 =
,
an+1
(2n + 1)2
deci

lim n
an
1
an+1

= 1,
aceasta nsemn
and c
a si criteriul lui Raabe conduce la caz de dubiu.
Aplic
am Corolarul 2.12.4, n care p = 1 si a = e.
In acest caz, sirul (cn )n1 corespunz
ator din Teorema 2.12.1 are termenul general
cn = n(ln n)
10 Bertrand,
an
(n + 1) ln(n + 1)
an+1
Joseph L. F. (18221900), matematician francez.
Capitolul 2. S
93
si limita acestuia se dovedeste c

a este aceeasi cu limita sirului al carui termen general este

an
(n + 1) ln n
1.
n
1 1 ln n 1 =
an+1
(2n + 1)2
Un calcul elementar arat
a c
a ultimul sir are limita 1. Conform Corolarului 2.12.4, seria considerat
a este
divergent
a.
Observatia 2.12.1. Din calculele efectuate n Exemplul 2.12.2 se vede c

a, n cazul p = 1, a = e si bn =
n ln n, n 2, criteriul logaritmic al lui Bertrand se poate enunta ntr-o alt
a form
a prezenta
a n corolarul care
urmeaz
a.
Corolarul 2.12.5. Fie seria cu termeni pozitivi
an cu proprietatea c
a exist
a
n=1

an
1 1 ln n.
= lim n
n
an+1
Atunci, au loc afirmatiile:
> 1 =
an serie convergent
a;
n=1
< 1 =
an serie divergent
a;
n=1
= 1 = caz de dubiu.
Demonstratie. Se foloseste Corolarul 2.12.4 n cazul particular specificat n Observatia 2.12.1 si se tine cont c
a
1 n+1
e.
q.e.d.
(1 + )
n

a pentru seria de numere reale pozitive
an , exist
a
n=1
= lim (
n
an
1) ln n,
an+1
atunci au loc urm

>0
an

a;
an

a.
n=1
<0
X
n=1
94 Ion Cr
aciun
a criteriul general al lui Kummer cu bn = ln n.
2.12.4
q.e.d.
Criteriul lui Gauss
Corolarul 2.12.7. (Criteriul lui Gauss11 ) Dac

a
an este o serie numeric

a cu termeni pozitivi si raportul
n=1
n
,
n1+
an
an
se poate pune sub forma

= + +
an+1
an+1
n
numeric m
arginit, atunci au loc urm
>1
n N, unde N IN , > 0, iar (n ) este un sir
an

a;
n=1
= 1 si > 1

a;
n=1
<1
an

a;
n=1
= 1 si 1

a.
n=1
an
n
0. Prin urmare
de
n1+
an+1
unde, folosind Corolarul 2.11.7,
a daca > 1 seria este convergenta, iar daca < 1 ea este divergent
a.
deducem
c
an
n
Dac
a = 1, atunci lim n
1 = lim ( + ) = . Din Corolarul 2.12.2 deducem ca n acest caz
n
n
an+1
n
X
seria
an este convergent
a dac
a > 1 si divergenta daca < 1.
Demonstratie. Deoarece > 0, iar (n ) este sir marginit, rezulta ca
n=1
A r
amas de cercetat cazul = 1 si = 1.
Vom aplica criteriul logaritmic al lui Bertrand si pentru aceasta, n Corolarul 2.12.4, luam p = 1.
an
n
n
Avem cn = n(ln n)
(n + 1) ln(n + 1) = (n + 1) ln
+
ln n.
an+1
n + 1 n
2
ln n
2 ln n
2 n2
2
1
n
Dar, 0 < =
< = . Deci, lim ln n = 0.
n n
n
n
n
n2
1
n
= lim ln(1 + )n+1 = ln e = 1.
Pe de alt
a parte, lim (n + 1) ln
n
n
n+1
n
X
Asadar, lim cn = 1 < 0, de unde rezulta ca seria
an este divergenta.
n
q.e.d.
n=1
11 Gauss, Karl Friedrich (17771855), matematician, fizician

si astronom german celebru pentru lucr
arile despre integralele multiple, teoria numerelor, statistic
a matematic
a, analiz
a matematic
a, geometrie diferential
a, geodezie, geofizic
a, electrostatic
a, magnetism si optic
a.
Capitolul 2. S
95
Exemplul 2.12.3. S
a se studieze natura seriilor cu termeni pozitivi:
(a)

X
(2n 1)!! p
n=1
(2n)!!
(c)
X
n!
1
1
,
p
>
0,
q
>
0;
(b)
p , p > 0, q > 0;
q
n
q(q + 1)...(q + n) n
n=1
X
( + 1) + ... + ( + n 1) 1
a , > 0, a IR.
n!
n
n=1
Solutie. (a) Termenul general al seriei si raportul a doi termeni consecutivi sunt:
an =
1 3 ...(2n 1) p
2 4...(2n)
1 an+1 2n + 1 p 1
;
=
q.
nq
an
2n + 2
n
an+1
1, deci nu putem decide asupra naturii seriei cu ajutorul criteriului raportului. Folosim
an
criteriul lui Raabe. Avem

1
1
an
)p (1 + )q 1 .
1 = n (1 +
n
an+1
2n + 1
n
Se vede c
a
Pentru a finaliza acest exercitiu avem nevoie de dezvoltarea dupa puterile lui x a functiei (1 + x)p , pe care
o vom prezenta f
ar
a demonstratie. Pentru p > 0 seria de puteri ale lui x
1+
p
p(p 1) 2
p(p 1)...(p n + 1) n
x+
x + ... +
x + ...,
1!
2!
n!
numit
a serie binomial
a, este absolut convergenta pentru x [1, +1] si are suma (1 + x)p . Prin urmare, pe
intervalul [1, +1] are loc egalitatea [15, p. 143]
(1 + x)p = 1 +
p(p 1) 2
p(p 1) ... (p n + 1) n
p
x+
x + ... +
x + ...
1!
2!
n!
Folosind acum seria binomial

a (2.87) gasim ca

an
pq
p(p 1)n
q(q 1)
pn
n
+
+
+
+ ...,
1 =q+
an+1
2n + 1 2n + 1 2!(2n + 1)2
2!n

an
p
care arat
a c
an
1 q + . Atunci, dupa criteriul lui Raabe, avem:
an+1
2
q+
X
p
> 1 =
an serie convergenta;
2
n=1
q+
X
p
< 1 =
an serie divergenta;
2
n=1
q+
X
p
= 1 =
an se plaseaz
a n caz de dubiu.
2
n=1
(2.87)
(2.88)
In ultimul caz se aplic

a criteriul lui Gauss. Pentru aceasta, n (2.88) facem nlocuirea p = 2(1 q) si aducem
an
raportul
la forma din criteriul lui Gauss. Se gaseste:
an+1
1
n
an
= 1 + + 2,
an+1
n n
96 Ion Cr
aciun
unde (n ) este un sir m
arginit deoarece este convergent. Fiindca suntem n cazul = = 1, din Corolarul
2.12.7, deducem c
a seria este divergent
a.
S
a remarc
am un alt studiu al seriei de mai sus, mult mai simplu de altfel, care utilizeaza inegalitatile simple
(2n 1)!!
1
1
<
, n IN ,
<
(2n)!!
2 n
2n + 1
usor de demonstrat prin metoda inductiei matematice si criteriul de comparatie de prima speta (exercitiu!).
n!
(b) Avem an =
, din care gasim
q(q + 1)...(q + n)np

an
1 p
q
1+
=
= 1+
an+1
n+1
n

1+
q
p
p(p 1)...(p k + 1)
1
p(p 1)
1+ +
+
...
+
+
...
+
=
n+1
n
2n2
k!nk
np
1+
Ins
a
p
q
+
n n
1
1
1+
n
1
1
1+
n
= (1 +
p(p 1) pq
+ 2
2n2
n
1
1+
1
n
+ ...
1 1
1
1
1
) = 1 + 2 3 + ....
n
n n
n
Prin urmare,
an
p+q
n
=1+
+ 2,
an+1
n
n
unde (n ) este un sir convergent, deci si marginit.
Aplic
and acum criteriul lui Gauss deducem:
p + q > 1 =
an serie convergenta;
n=1
p + q 1 =
an serie divergenta.
n=1
(c) Proced
and ca la celelalte exemple din acest paragraf, gasim
an
a + 1 n
+ 2,
=1+
an+1
n
n
din care deducem:
X
a > =
an serie convergent
a;
n=1
a < =
an serie divergent
a.
n=1
Observatia 2.12.2. Din Teorema 2.4.3, Teorema 2.11.2 si Teorema 2.11.3 desprindem concluzia c
a dac
a
X
prin criteriul raportului reusim s
a determin
am natura seriei cu termeni pozitivi
an , atunci acelasi lucru se
n=1
acest sens d
realizeaz
a si prin criteriul r
ad
acinii. Reciproc nu este n general adev
arat. In
am exemplul urm
ator.
Capitolul 2. S
97
Exemplul 2.12.4. S
1
1
1
1
1
1
+ 3 + 4 + ... + 2n1 + 2n + ...
+
2 32
2
3
2
3
si s
a se remarce c
a desi criteriul r
ad
acinii este concludent, cel al raportului nu se bucur
a de aceeasi proprietate.
Solutie. Efectu
and raportul a doi termeni consecutivi gasim:
1 2 n
3 3 , daca n este par;

an+1
=
an
1 3 n
, daca n este impar,

2 2
ceea ce conduce la concluzia
an+1
an+1
lim
lim
= 0,
= +,
an
an
care, dup
a c
a nu putem sa decidem natura seriei.
asim:
Dac
a ns
a calcul
am n an , g
1
3 , daca n este par;
n
an =
1 , daca n este impar,

2
1
de unde tragem concluzia c

a lim n an = < 1 si dupa Teorema 2.11.3 rezulta ca seria data este convergent
a.
2
a n urma aplic
arii criteriului radicalului nu putem decide natura unei serii cu termeni
pozitivi, atunci si criteriul raportului conduce la aceeasi imposibilitate.
Afirmatia rezult
a imediat din Teorema 2.4.3, Teorema 2.11.2 si Teorema 2.11.3 .
Observatia 2.12.4. Fie seria cu termeni pozitivi
X
n=1
an . Dac
a sirul numeric (
an+1
)n1 are limita `, atunci
an
an+1
si ( n an )n1 are aceeasi limit

a dar este posibil ca lim n an s
a existe si lim
s
a nu existe.
n
n an
Intr-adev
ar, prima parte a acestei observatii rezulta din Teorema 2.4.3, iar pentru a justifica cea de a doua
X
parte a ei este suficient s
a consider
am seria
an , unde a2n = n n , a2n+1 = n+1 n si 0 < < . Avem
n=1
p
n+1
n
si lim 2n+1 a2n+1 = lim 2n+1 2n+1 , adica lim n an = .

n
n
n
n
a2n+1
a2n
an+1
Pe de alt
a parte,
= , iar
= , deci lim
= .
a2n
a2n1
an
an+1
an+1
De asemenea, avem lim
= si cum < rezulta ca nu exista lim
.
an
an
lim
2n
a2n =
Observatia 2.12.5. Av
and n vedere Observatia 2.12.3 putem afirma: criteriul radicalului este mai tare
(mai eficient) dec
at criteriul raportului.
Incheiem acest paragraf cu prezentarea unui ultim criteriu de convergenta al seriilor cu termeni pozitivi
frecvent aplicat n practic
a.
98 Ion Cr
aciun
2.12.5
Criteriul integral al lui Cauchy
Teorema 2.12.2. (Criteriul integral al lui Cauchy) Fie f : [0, +) IR o functie continu
a, de
X
aceste ipoteze, seria numeric
scresc
atoare, nenegativ
a si fie an = f (n). In
a
an este convergent
a dac
a si
n=1
Z n
f (x)dx, este m
arginit.
numai dac
a sirul numeric (Fn )n1 , unde Fn =
1
Z
Demonstratie. S
a remarc
am nt
ai c
a Fn =
Z
f (x)dx +
f (x)dx + ... +
2
f (x)dx.
n1
Deoarece f este functie descresc

atoare, are loc implicatia
k 1 x k = f (k) f (x) f (k 1), k 2, n.
Integr
and aceste inegalit
ati pe intervalul [k 1, k] si tinand cont ca f (k) = ak , suntem condusi la:
Z
ak
f (x)dx ak1 , k 2, n.
k1
Sum
and membru cu membru aceste inegalitati dupa k de la 2 pana la n, obtinem:
a2 + a3 + ... + an Fn a1 + a2 + ... + an1 ,
sau
sn a1 Fn sn1 ,
a de rang n a seriei din enuntul teoremei.
Dac
a sirul (Fn )n1 este m
arginit, rezulta ca (sn )n1 este sir marginit si, din Teorema 2.10.1, seria
an
n=1
este convergent
a.
X
Dac
a seria
an este convergent
a, avem ca (sn )n1 este sir marginit deci (Fn )n1 este , de asemenea,
n=1
m
arginit.
q.e.d.
Z
a functia f satisface ipotezele Teoremei 2.11.2, iar sirul (Fn )n1 , Fn =
este nem
arginit, seria
f (x)dx,
1
an , unde an = f (n), este divergent

a si reciproc.
n=1
Exemplul 2.12.5. S
a se reg
aseasc
a rezultatele privind natura seriei armonice generalizate utiliz
and criteriul
integral al lui Cauchy.
X
1
, IR.
n
n=1
Pentru 0, seria este divergent
a pentru ca termenul ei general nu tinde la zero.
Solutie. Seria de studiat este
Capitolul 2. S
99
Pentru >, 0 termenul general, de rang n, al seriei este valoarea n n a functiei

f : [1, +) IR,
f (x) =
1
, x [1, +).
x
Z
Functia f satisface ipotezele din Teorema 2.12.2 si ca atare procedam la calculul lui Fn =
f (x)dx. Pentru
1
= 1 g
asim Fn = ln n. Deoarece sirul (ln n) este nemarginit, din Observatia 2.12.6 rezulta ca seria armonic
a
X
1
este divergent
a.
n
n=1
1
(n1 1).
Pentru > 0 si 6= 1, avem Fn =
1
X
Dac
a 0 < < 1, atunci Fn +, deci seria
an este divergenta.
n=1
1
.
Dac
a > 1, urmeaz
a c
a Fn
1
Deoarece sirul (Fn ) este convergent, (Fn ) este marginit, deci seria armonica generalizata cu > 1 este
convergent
a.
X
1
, > 1 se numeste functia zeta a lui Riemann.
n
n=1
Aceast
a functie se utilizeaz
a la calculul aproximativ al sumelor unor serii numerice [14, pp. 492501].
Functia : (1, +) IR+ definit

a prin () =
Exemplul 2.12.6. S
a se studieze natura seriilor cu termeni pozitivi:
a)
X
ln n
;
n
n
n=1
b)
X
1 1
en ;
2
n
n=1
c)
1
,
n(ln
n)(ln
lnn)
n=2
IR,
unde ex este functia exponential

a cu baza num
arul e.
Solutie. Pentru studiul naturii acestor serii, aplicam criteriul integral al lui Cauchy. La fiecare serie vom
preciza functia f din enuntul criteriului, calculam Fn si studiem natura sirului (Fn ).
a) Functia
ln x
f : [1, +) IR, f (x) =
x x
satisface ipote4zele din criteriul integral al lui Cauchy. Apoi,
Z n
Z n
n Z n
1

3
lnx
1 0
ln n
2

dx = 2
Fn =
ln xdx = 2 ln x
x 2 dx = 2 2
,
n
x
x
n
1
1 x x
1
1
de unde rezult
a c
a sirul (Fn ) este convergent si are limita 4, deci este marginit.
Conform Teoremei 2.12.2, seria de la punctul a) este convergenta.
1
1
b) Pentru aceast
a serie functia f este definita de f (x) = 2 e x si satisface ipotezele Teoremei 2.12.2. Atunci,
x
Z n

1
1 n
1
1
x dx = e x
Fn =
e
= e e n e,
2
x
1
1
deci seria este convergent
a.
c) Pentru 0, seria este divergent
a fiindca termenul ei general nu tinde la zero.
In cazul > 0, se vede c
a functia f este
f : [2, +) IR+ ,
f (x) =
1
,
x(ln x)(ln ln x)
100
Ion Cr
aciun
Observ
and c
a f este derivata functiei
F : [2, +) IR+ ,
F (x) =
1
(ln ln x)1 ,
1
deducem Fn = F (n) F (2), deci

Fn =

1
(ln ln n)1 (ln ln 2)1 .
1
(2.89)
Pentru > 1 sirul (Fn ), cu termenul general dat de (2.89), este convergent.
Prin urmare, seria de la punctul c) este convergenta.
In cazul < 1, (Fn ) este sir divergent ceea ce implica faptul ca este nemarginit. Dupa Observatia 2.12.6,
seria dat
a este divergent
a.
Pentru = 1 functia F de mai sus este data de
F (x) = ln ln x,
x [2, +),
deci Fn = F (n) = ln ln n ln ln 2.
Se vede usor c
a Fn +, ceea ce arata ca sirul (Fn ) este si de aceasta data nemarginit.
X
1
Prin urmare, seria
este divergenta.
n(ln n)(ln ln n)
n=2
2.13
Calculul aproximativ al sumei unei serii numerice convergente
S
a punem acum n evident
a un lucru important pentru aplicatiile practice si anume acela al calculului aproxi
X
mativ al sumei s a unei serii numerice convergente
an care este de fapt o alta consecinta dedusa din Teorema
n=1
2.11.2.
Corolarul 2.13.1. Fie

astfel nc
at r = lim
an o serie numeric
a cu termeni pozitivi, convergent
a, pentru care exist
a0r<1
n=1
an+1
an
. Atunci, pentru orice q (r, 1) exist

a N IN cu proprietatea
0 s sn
aN q nN +1
,
1q
n > N.
(2.90)

a de rang n a seriei.
Demonstratie. Deoarece lim
N () IN cu proprietatea
an+1
= r < 1 deducem ca oricare ar fi > 0 luat astfel ncat r + = q < 1, exist
a
an
|
de unde g
asim
an+1
r| ,
an
n > N (),
(2.91)
an+1
r + = q (r, 1), n N, N fiind primul numar natural de dupa N () care satisface
an
(2.91).
S
a consider
am n IN arbitrar dar superior lui N. Avem
an =
an
an1 aN +1
...
aN q q...q aN = q nN aN ,
an1 an2
aN
adic
a
an q nN aN ,
n > N.
(2.92)
Capitolul 2. S
101
Diferenta s sn , adic
a restul de ordinul n al seriei
an , este
n=1
s sn =
ak = an+1 + an+2 + ....
(2.93)
k=n+1
Folosind (2.92) n (2.93) g

asim
s sn aN q nN +1 + aN q nN +2 + ... + aN q nN +p + ..., n > N,
din care deducem (2.90).
q.e.d.
n
este absolut convergent
a, s
a se evalueze restul de ordin
n
2
n=1
n al seriei si s
a se determine suma acesteia cu o aproximatie de 105 .
Exemplul 2.13.1. S
a se arate c
a seria
(1)n
|an+1 |
n+1
1
= lim
= = r < 1, din Corolarul 2.11.7 si Observatia 2.11.1 deducem
n |an |
n 2n
2
1
|an+1 |
1
1
c
a seria dat
a este absolut convergent
a. Luand q arbitrar ntre
si 1 avem ca
= (1 + ) q dac
a
2
|an |
2
n
1
1
n
[
] = n IN .
2q 1
2q 1
Valoarea absolut
a a restului de ordin n, Rn , unde n > N, este
Solutie. Deoarece lim
|Rn | = |
(1)k
k=n+1
k
|aN |q nN +1
|
.
k
2
1q
3
1
5
, atunci [
] = 5 si N = 5. Cum |a5 | = 5 = 0, 15625, din evaluarea de mai
5
2q 1
2
sus deducem c
a valoarea absolut
a a restului de ordin n, cu n > 5, satisface limitarea |Rn | = |s sn |
3 n4
0, 390625 ( )
.
5
3
Impunem acum conditia 0, 390625 ( )n4 < 105 , din care se gaseste n 25.
5
X
n
Asadar, suma partial
a de rang 25, adica s25 aproximeaza suma s a seriei
(1)n n cu mai putin de
2
n=1
Dac
a de exemplu, q =
105 , ceea ce este echivalent cu a afirma c

a adunand primii 25 de termeni ai seriei, valoarea obtinuta reprezint
a
aproximarea lui s cu o eroare mai mic
a decat 105 .
2.14
Serii numerice remarcabile
In aceast
a sectiune urmeaz
a s
a prezent
am un set de serii numerice remarcabile ce vor fi studiate folosind
rezultatele stabilite anterior.
Propozitia 2.14.1. Seria
nan1 , unde a IR, este absolut convergent

a si are suma
n=1
divergent
a, dac
a a 1, si oscilant
a pentru a 1.
1
, dac
a |a| < 1,
(1 a)2
102
Ion Cr
aciun
Demonstratie. Vom folosi Definitia 2.5.2 si Definitia 2.5.7.

Suma partial
a de rang n a seriei de studiat, sn (a), este derivata sumei partiale de rang n + 1 a seriei
1 an+1
,
geometrice de ratie a si primul termen egal cu 1. Stiind ca aceasta suma partiala este , pentru a 6= 1,
1a
n+1
n
1 + na
(n + 1)a
, a IR\{1} si n IN .
deducem c
a sn (a) =
(1 a)2
1
Dac
a |a| < 1, avem nan 0, deci sn (a)
.
(1 a)2
X
X
1
Prin urmare, n cazul |a| < 1, seria
nan1 este convergenta si
.
nan1 =
(1
a)2
n=1
n=1
X
Dac
a a 1, sirul termenilor seriei
nan1 nu converge la zero, deci seria data este divergenta si are suma
n=1
+.
In sf
arsit, dac
a a 1, sirul sumelor partiale al seriei are doua subsiruri cu limite diferite, deci sn este sir
X
oscilant, de unde rezult
a c
a seria
nan1 este oscilanta.
q.e.d.
n=1
Corolarul 2.14.1. Seria
X
n
a
este convergent
a si are suma
, dac
a |a| > 1.
n
a
(1 a)2
n=1
Demonstratie. Lu
am b =
X
X
1
b
a
. Avem |b| < 1. Atunci,
nbn = b
nbn1 =
=
.
2
a
(1
b)
(1
a)2
n=1
n=1

a
an exist
a un sir convergent de numere reale (f (n)) si
n=1
p IN astfel nc
at an = f (n + p) f (n), n IN , atunci
s = p lim f (n)
n
p
X
q.e.d.

a si are suma
n=1
f (k).
k=1
n
X
ak , suma partiala de rang n IN a seriei
an . Atunci, pentru orice num

ar
n=1
k=1
natural n > p, avem:

sn =
n+p
p
n
n
n

X

X
X
X
X
X
k = 1n f (k + p) f (k) =
f (i)
f (i) =
f (i) +
f (i)
f (i) +
nf (i) =
i=p+1
n+p
X
i=n+1
f (i)
i=1
pf (i) =
i=1
i=p+1
p
X
f (n + k)
k=1
de unde, prin trecere la limit

a, obtinem s = lim sn = p lim f (j)
n
i=n+1
p
X
k=1
p
X
f (k),
f (k).
k=1
i=1
i=p+1
Capitolul 2. S
Prin urmare, seria
103
an este convergenta si are suma s.
q.e.d.
n=1

a n Propozitia 2.14.2, valoarea lui p este 1, cu notatia f (n) = n , seria
an devine
n=1
seria telescopic
a introdus
a n Definitia 2.5.8, iar suma sa este s = lim f (n) f (1).
n
Exemplul 2.14.1. S
a se arate c
a seriile urm
atoare sunt convergente si au sumele indicate al
aturat:
p
1 X1
1
=
, p IN ;
1 .
n(n
+
p)
p
k
n=1
0
n
= 1;
(n
+
1)!
n=1
70 .
X
(2n 1)!!
1
= ;
(2n
+
2)!!
2
n=1
80 .
X
(p + 1)(p + 2)...(p + n)
p+1
=
,
(q + 1)(q + 2)...(q + n)
qp1
n=1
k=1
20 .
30 .
40 .
50 .
n!
1
1
=
, k IN \ {1};
(n
+
k)!
k
1
k!
n=1
n!k!
1
=
, k IN \ {1};
(n
+
k)!
k
1
n=1
1
= 1;
(n
1)!
+ n!
n=1
n
1
= ;
(2n
+
1)!!
2
n=1
60 .
90 .
arctg
= ;
2n2
4
arctg
= .
n2 + n + 1
4
n=1
100 .
X
n=1
Solutie. Tuturor seriilor li se aplic

a Propozitia 2.14.2.
De fiecare dat
a prezent
am doar functia f, dedusa din termenul general al seriei corespunzatoare, aranjat
ntr-o form
a adecvat
a.
Asadar, avem:
1 1
1
1 1
10 . an =
de unde rezult
a ca f (x) = , x [1, ). Observam ca an = f (n + p) f (n);
p n n+p
p x
n!
1
(n + 1)!
1
n!
n!
20 . an =
=
= f (n) =
. Se observa c
a an =
(n + k)!
k 1 (n + k 1)!
(n + k)!
k 1 (n + k 1)!
f (n + 1) f (n);
n!k!
30 . Fie bn =
. Observ
am c
a bn = k!an , unde an este termenul general al seriei de la punctul precedent,
(n + k)!
1
1
convergent
a cu suma
.
k 1 k!
X
1
1
1
Conform Teoremei 2.6.1, seria
bn este , de asemenea, convergenta si are suma k!
=
;
k 1 k!
k1
n=1
1
1
1
1
40 . an =
=
= f (n) = . Observam ca an = f (n + 1) f (n);

(n 1)! + n!
n! (n + 1)!
n!

n
1
1
1
1
1
50 . an =
=
. Luand f (n) =
, atunci an = f (n + 1) f (n);
(2n + 1)!!
2 (2n 1)!! (2n + 1)!!
2 (2n 1)!!
n
1
1
1
60 . an =
=
= f (n + 1) f (n), unde f (n) = ;

(n + 1)!
n! (n + 1)!
n!
(2n 1)!!
(2n 1)!! (2n + 1)!!
(2n 1)!!
7. an =
=
, de unde rezulta f (n) =

;
(2n = 2)!!
(2n)!!
(2n + 2)!!
(2n)!!
104
Ion Cr
aciun
80 . an =
(p + 1)(p + 2)...(p + n)
q! (p + n)!
=
= f (n + 1) f (n), unde
(q + 1)(q + 2)...(q + n)
p! (q + n)!
f (n) =
1
q! (p + n)!

;
p q + 1 p! (q + n)!
n
1
n1
x1
= arctg
arctg
, deci f (x) = arctg
, x [1, +);
2
2n
n+1
n
x
1
1
1
1
100 . an = arctg 2
= arctg arctg
= f (n + 1) f (n), unde f (x) = arctg , x [1, +).
n +n+1
n
n+1
x
90 . an = arctg
Propozitia 2.14.3. (Leibniz) Seria armonic

a alternat
a
(1)n1
n=1
1
este semiconvergent
a si are suma
n
ln 2.
Demonstratie. Faptul c
a seria armonic
a alternata este semiconvergenta sa dovedit n Exemplul 2.8.1 si Exemplul 2.5.3. R
am
ane s
a determin
am suma s a seriei. Fie atunci sn suma partiala de rang n a seriei. S
irul
(sn ) este convergent si are limita s. Orice subsir al sirului (sn ) are aceeasi limita s. In particular, sirul (s2n ) are
limita egal
a cu s. S
a remarc
am acum c
a are loc identitatea evidenta
s2n = a2n an + ln 2,
unde an este termenul general al sirului din (2.9) care are ca limita constanta c a lui Euler. Trecand la limit
a
n ultima egalitate si tin
and cont de cele spuse mai sus, rezulta ca s = ln 2.
q.e.d.
Propozitia 2.14.4. (Euler) Seria

X
1
n=1

1
ln 1 +
este convergent
a si are suma egal
a cu constanta c a
n
n
lui Euler.
n
X
1
n

2 3
X
1
1
n + 1
ln 1 +
ln 1 +
...
. Evident avem
= ln
= ln(n + 1),
k
k
k
1 2
n
k=1
k=1

1
deci sn = an ln 1 +
, unde an este termenul general al sirului ce are drept limita constanta c a lui Euler.
n
Din ultima egalitate, dup
a trecere la limita, obtinem lim sn = c.
q.e.d.
n
Propozitia 2.14.5. (Euler) Seria
X
1
este convergent
a si are suma egal
a cu num
a-rul e.
n!
n=0

1
1
1
1 n
+ + ... +
o suma partiala a seriei date si an = 1 +
termenul general al
1! 2!
n!
n
sirului studiat n Exemplul 2.1.1 care am vazut ca este convergent catre numarul e. Dar sirul (sn ) este monoton
strict cresc
ator, deci are limit
a finit
a, sau egala cu +. Notam aceasta limita cu e0 . Aplicand formula de ridicare
la putere a unui binom, deducem c
a an se scrie n forma
Demonstratie. Fie sn = 1 +
an = 1 +

1
1 1
1
2
n 1 1
+ 1
+ ... + 1
1
... 1
.
1!
n 2!
n
n
n
n!
(2.94)
Capitolul 2. S
105
k
Av
and n vedere c
a pentru k 1, n 1, avem 1 < 1, vedem ca an < sn , de unde, prin trecere la limit
a,
n
obtinem
e = lim an lim sn = e0 .
(2.95)
n
Not
am cu an (k) suma primilor k termeni ai expresiei (2.94) a termenului general an al seriei. Avem evident
an (k) an , de unde prin trecere la limit
a, obtinem
sk = lim an (k) lim an = e.
n
(2.96)
Trec
and la limit
a n (2.96) pentru k , deducem
e0 = lim sk e.
(2.97)
X
1
este convergenta si are suma e.
n!
n=0
q.e.d.
Din (2.95) si (2.97) rezult

a c
a seria
Corolarul 2.14.2. Pentru orice n IN au loc inegalit

atile

1
1
1
1
.
0 < e 1 + + + ... +
<
1! 2!
n!
n!n
Demonstratie. Fie sn = 1 +
1
1
1
+ + ... + . Se vede ca numarul pozitiv e sn admite majorarea
1! 2!
n!

1
1
1
e sn <
+
+ ... .
1+
2
(n + 1)!
n + 1 (n + 1)
Seria din membrul drept al lui (2.99) este o serie geometrica cu ratia subunitara si pozitiva q =
convergent
a si are suma
(2.98)
1
n+1
=
. Folosind aceste rezultate n (2.99) deducem (2.98).
1q
n
(2.99)
1
, deci
n+1
q.e.d.
Corolarul 2.14.3. Num

arul e este irational.
Demonstratie. Din Corolarul 2.14.2 rezult

a ca n IN , n (0, 1) astfel ncat
1
1
1
n
+ + ... +
+
.
(2.100)
1! 2!
n! n!n
Presupunem e rational, deci p, q IN , prime ntre ele, cu p/q = e. Inlocuind n (2.100) pe e cu p/q, unde
n = q, deducem = (q) (0, 1) astfel ncat
e=1+
p
1
1
1
(q)
= 1 + + + ... + +
,
q
1! 2!
q!
q!q

1
1
1
deci (q) = q!p q!q 1 +
+
+ ... +
, de unde rezulta ca (q) este numar ntreg, ceea ce este absurd.
1!
2!
q!
Prin urmare, e este irational.
q.e.d.
106
Ion Cr
aciun
Observatia 2.14.2. Utiliz

and inegalit
atile (2.98), putem calcula valoarea aproximativ
a a num
arului e.
Exemplul 2.14.2. S
a se calculeze valoarea aproximativ
a a num
arului e cu o eroare mai mic
a cel mult egal
a
cu 107 , deci cu 6 zecimale exacte.
X
1
si anume acea
n!
n=0
diferent
a pentru care e sn < 107 . Folosim n acest scop (2.98). Prin urmare, trebuie sa rezolvam inecuatia
1
< 107 . Se g
aseste c
a n 10 ceea ce nseamna
n!n
Solutie. Admitem drept valoare aproximativa a numaruluilui e o suma partiala sn a seriei
e1+
1
1
1
+ + ... +
,
1! 2!
10!
(2.101)
eroarea fiind mai mic

a dec
at 107 . Efectu
and calculele n (2.101), gasim ca valoarea aproximativa a num
arului
e, cu 6 zecimale exacte, este 2, 718083.
Exemplul 2.14.3. S
a se arate c
a seriile
X
X
n3
n2
si
sunt convergente si s
a se determine sumele lor.
n!
n!
n=1
n=1
Solutie. Seriile sunt convergente n baza criteriului raportului cu limita.

n2
1
1
Deoarece n2 = n(n 1) + n, n IN , avem
=
+
, n 2, deci
n!
(n 2)! (n 1)!
X
X
X
X
X
X
n2
4
n2
1
1
1
1
=1+ +
=3+
+
=3+
1+
= 2 + 2e.
n!
2!
n!
(n
2)!
(n
1)!
k!
k!
n=1
n=2
n=2
n=2
k=0
k=0
X
n3
. Pentru aceasta sa observam ca n IN , n3 =
n!
n=1
n(n 1)(n 2) + 3n(n 1) + n. Folosind aceasta identitate, deducem:
Prin acelasi procedeu vom calcula si suma seriei
X
X
X
X
n3
1
1
1
13
23 X n3
=
+
+
=5+
+3
+
= 5e.
n!
1!
2! n=3 n!
(n 3)!
(n 2)! n=3 (n 1)!
n=1
n=3
n=3
2.15
Produsul dup
a Cauchy al dou
a serii numerice
Fie sirurile de numere reale (un )n0 si (vn )n0 .

Definitia 2.15.1. S
irul numeric (wn )n0 , unde
wn = u0 vn + u1 vn1 + ... + un v0 =
n
X
k=0
se numeste convolutia sirurilor (un )n0 si (vn )n0 .
uk vnk ,
(2.102)
Capitolul 2. S

seriilor
un si
n=0
107
wn , a c
arei termen general wn este definit de (2.102), se numeste seria produs a
n=0
vn , sau produsul n sens Cauchy al celor dou

a serii.
n=0
Teorema 2.15.1. Dac

a seriile numerice cu termeni oarecare
seria produs
un si
n=0
vn sunt absolut convergente, atunci
n=0
wn este absolut convergent

a si suma sa este egal
a cu produsul sumelor celor dou
a serii.
n=0
Demonstratie. Trebuie studiat

a natura sirului cu termenul general
n
X
|wk |. Un calcul simplu arata c

a
k=0
n
X
n
X
|wk |
k=0
Deoarece seriile
|un | si
n=0
|uk |
k=0
n
X
|vk |.
(2.103)
k=0
|vn | sunt convergente, sirurile sumelor partiale ale lor sunt convergente, deci si
n=0
m
arginite. Prin urmare exist
a M > 0 si L > 0 astfel ncat
n
X
n
X
|uk | M si
k=0
|vn | L, n IN .
(2.104)
k=0
Din (2.103) si (2.104), deducem

n
X
|wk | M L,
n IN .
(2.105)
k=0

a c
a sirul sumelor partiale al seriei
|wn | este convergent

a ceea ce arat
a c
a seria
n=0
|wn | este marginit si, dupa Teorema 2.10.1, seria
n=0
wn este absolut convergenta.
n=0
R
am
ane s
a mai ar
at
am c
a suma seriei produs
wn este egala cu produsul sumelor seriilor
n=0
Din criteriul general al lui Cauchy aplicat seriilor convergente
|un | si
n=0
X
n=0
un si
vn .
n=0
|vn | avem ca > 0 N () IN
n=0
1
astfel nc
at n [ N ()]
2
|un+1 | + |un+2 | + ... + |un+p | <
,
2V
p IN
(2.106)
|vn+1 | + |vn+2 | + ... + |vn+p | <
,
2U
p IN ,
(2.107)
si
unde
U=
X
n=0
|un |,
V =
X
n=0
|vn |.
(2.108)
108
Ion Cr
aciun
Pe de alt
a parte, putem ar
ata c
a
n
X
wk
n
X
uj
n
X

vl =
j=0
k=0
l=0
uj vl
j+l>n, 0j,ln
|uj ||vl |.
(2.109)
j+l>n, 0j,ln
1
N (), deci
2

| + ... + |un | |v0 | + |v1 | + ... + |vn | +
Dac
a n > N () si j + l > n, cel putin unul din indicii j si l este superior lui

|uj ||vl | |u 1
[ N ()] + 1
j+l>n, 0j,ln
2

+ |v 1
| + ... + |vn | |u0 | + |u1 | + ... + |un | .
[ N ()] + 1
2
X
(2.110)
Folosind acum (2.106) (2.108), din (2.110), obtinem

X
|uj ||vl | <
j+l>n, 0j,ln
Din (2.109) si (2.111), deducem lim
lim
n
X
V +
U = ,
2V
2U
wk
wk =
k=0
uj
lim
(2.111)
n
X

vl
= 0, din care obtinem
j=0
k=0
n
X
n
X
n > N ().
n
X
j=0
l=0
uj

n

X
vl .
lim
(2.112)
l=0
Relatia (2.112) demonstreaz

a ultima parte a teoremei.
q.e.d.
definitia seriei produs am folosit o notatie diferit

a pentru termenii seriilor, n care
indicele de sumare porneste de la zero. Aceast
a notatie este mai convenabil
a n definitia convolutiei si nu
modific
a nimic din teoria general
a dezvoltat
a anterior.
Teorema 2.15.1 r
am
ane valabil
a si n cazul cand una din seriile factor este absolut convergenta.
Teorema 2.15.2. (Mertens12 ) Produsul dup

a Cauchy al seriilor convergente
un si
n=0
vn , dintre care cel
n=0
putin una este absolut convergent

a, este serie convergent
a cu suma egal
a cu produsul sumelor seriilor factor.
Definitia 2.15.3. Se numeste c

atul n sens Cauchy al seriilor numerice
seria numeric
a
X
n=0
serie, adica
n=0
un =
X
n=0
X

X
vn
cn . Se obisnuieste s
a se scrie
cn =
n=0
n=0
n=0
X
n=0
12 Mertens,
vn , n aceast
a ordine,
n=0
cn cu proprietatea c
a produsul dup
a Cauchy al acesteia cu cea de a doua serie este prima
n=0
un si
Franz (1840 1927), matematician german.
un
.
vn
Capitolul 3
Elemente de teoria spatiilor metrice

3.1
Definitia spatiului metric. Propriet

ati. Exemple
Fie X o multime nevid

a oarecare ale c
arei elemente sunt notate cu litere mici ale alfabetului latin, eventual
prev
azute cu indici, si
X X = {(x, y) : x X, y X},
produsul cartezian al multimii X cu ea nsasi.
Definitia 3.1.1. Aplicatia, functia, d : X X IR se numeste distant
a, sau metric
a pe X, dac
a sunt
ndeplinite urm
atoarele propriet
ati numite si axiome:
(M1 ) d(x, y) = 0 x = y;
(M2 ) d(x, y) = d(y, x), (x, y) X X
(proprietatea de simetrie a distantei);
(M3 ) d(x, z) d(x, y) + d(y, z), (x, y, z) X X X
(inegalitatea triunghiului).
Observatia 3.1.1. Metrica d pe multimea nevid

a X este o functie real
a de dou
a variabile definit
a pe produsul
cartezian X 2 = X X. Mai mult, multimea valorilor unei metrici d pe multimea nevid
a X este n IR+ .
Intr-adev
ar, lu
and z = x n (M3 ) si tin
and cont de axiomele (M1 ) si (M2 ), obtinem 0 2d(x, y). Daca , n plus,
x 6= y, din d(x, y) 0 si axioma (M1 ) rezulta evident d(x, y) > 0.
Observatia 3.1.2. Deoarece d(x, y) 0, oricare ar fi punctele x, y X, unde (X, d) este un spatiu metric,
axiomei M1 din Definitia 3.1.1 i se spune nenegativitate.
Definitia 3.1.2. Fie d o distant

a pe multimea nevid
a X.
(i) Num
arul real nenegativ d(x, y) se numeste distanta dintre x si y.
(ii) Perechea (X, d) se numeste spatiu metric.
(iii) Elementele unui spatiu metric se numesc puncte.
109
110
Ion Cr
aciun
Definitia 3.1.3. Se numeste subspatiu metric al unui spatiu metric (X, d) perechea (X 0 , d0 ), unde X 0 este o
submultime nevid
a a lui X, iar d0 este restrictia lui d la multimea X 0 X 0 .

a A X este o submultime nevid
a a spatiului metric (X, d), atunci cuplul (A, d/AA )
este spatiu metric.
Intr-adev
ar, restrictia functiei d F(X) la multimea A A
d/AA : A A IR,
d/AA (x, y) = d(x, y), (x, y) A A,
satisface axiomele (M1 ) (M3 ) din Definitia 3.1.1, deci d/AA este o metrica pe multimea A. Atunci, dup
a
Definitia 3.1.2, perechea (A, d/AA ) este spatiu metric.
Observatia 3.1.4. Pe o multime nevid

a X pot fi definite mai multe distante. Dac
a d1 si d2 sunt dou
a metrici
diferite pe X, atunci spatiile metrice (X, d1 ) si (X, d2 ) sunt distincte.

a (X, d) este un spatiu metric si
x1 ,
x2 ,
...,
xn ,
x,
y,
sunt puncte arbitrare din X, atunci au loc relatiile:

d(x1 , xn ) d(x1 , x2 ) + d(x2 , x3 )+
|d(x1 , x2 ) d(x3 , x4 )|
|d(x, z) d(y, z)|
... +d(xn1 , xn );
(3.1)
d(x1 , x3 ) + d(x2 , x4 );
(3.2)
d(x, y).
(3.3)
Demonstratie. Inegalitatea (3.1) este o generalizare a inegalitatii triunghiului (M3 ).

Pentru n = 2, (3.1) este banal
a, iar pentru n = 3 este chiar inegalitatea triunghiulara (M3 ). Pentru n 2,
demonstratia se face prin inductie matematica.
S
a aplic
am acum inegalitatea (3.1) punctelor x1 , x2 , x3 , x4 din X. Avem
d(x1 , x2 ) d(x1 , x3 ) + d(x3 , x4 ) + d(x4 , x2 ),
de unde, tin
and cont si de (M3 ), deducem d(x1 , x2 ) d(x3 , x4 ) d(x1 , x3 ) + d(x2 , x4 ).
Schimb
and rolurile perechilor de puncte (x1 , x2 ) si (x3 , x4 ) si tinand cont iarasi de (M2 ), din ultima inegalitate
g
asim
d(x3 , x4 ) d(x1 , x2 ) d(x1 , x3 ) + d(x2 , x4 ).
Ultimele dou
a inegalit
ati conduc la (3.2).
Inegalitatea (3.3) este consecint
a imediata a inegalitatii (3.2).
Intr-adev
ar, dac
a n (3.2) lu
am x = x1 , y = x3 si x2 = x4 = z si tinem cont de axioma (M1 ), obtinem (3.3).
q.e.d.
Capitolul 3. Elemente de teoria spatiilor metrice
111

a X reprezent
a multimea punctelor unui plan si dac
a, date dou
a puncte x si y ale
acestui plan, prin d(x, y) ntelegem lungimea segmentului de dreapt
a care are cele dou
a puncte ca extremit
ati,
atunci (M3 ) mpreun
a cu (3.3) exprim
a un adev
ar bine cunoscut din geometria Euclidian
a si anume: lungimea
oric
arei laturi a unui triunghi este cel putin egal
a cu valoarea absolut
a a diferentei celorlalte dou
a
laturi si cel mult egal
a cu suma acestora. De asemenea, si (3.2) poate fi interpretat
a geometric: ntr-un
patrulater oarecare din plan, valoarea absolut
a a diferentei lungimilor a dou
a din laturi este cel
mult egal
a cu suma lungimilor celorlalte dou
a.
Din motivul expus n partea a doua din Obsrvatia 3.1.5, inegalitatea (3.2) se numeste inegaliatatea patrulaterului.
Definitia 3.1.4. Fie (X, d) un spatiu metric si A o submultime nevid
a a lui X. Se numeste diametrul multimii
A elementul
diam A = sup{d(x, y) : x A, y A}.
diam A IR,
Prin definitie, multimea vid
a are diametrul egal cu zero, deci diam = 0.
Propozitia 3.1.2. Fie A si B submultimi ale spatiului metric (X, d). Dac
a A B, atunci diam A diam B.
Demonstratie. Afirmatia de mai sus rezulta imediat din Definitia 3.1.4 si Propozitia 1.6.2.
q.e.d.
Definitia 3.1.5. Submultimea A din spatiul metric (X, d) se numeste m

arginit
a, respectiv nem
arginit
a, dac
a
diam A < +, respectiv diam A = +.
Observatia 3.1.6. Orice submultime a unei multimi m

arginite este m
arginit
a.
Intr-adev
ar, afirmatia rezult
a din Definitia 3.1.5 si Propozitia 3.1.2.
Definitia 3.1.6. Se numeste distanta dintre submultimile nevide A si B ale spatiului metric (X, d) num
arul
nenegativ dist (B, A) [0, +], dist (B, A) = inf{d(x, y) : x B, y A}. Dac
a una din multimile A si B este
multimea vid
a, convenim s
a spunem ca dist (B, A) = +.
Avem evident dist (B, A) = dist (A, B).
Dac
a B = {xo }, adic
a B are un singur element, atunci n loc de dist (B, A) scriem dist (x0 , A), deci
dist (x0 , A) = inf{d(x0 , x) : x A}.
Dac
a A este multime nevid
a, atunci 0 dist (x0 , A) < +, iar daca A = convenim ca dist (x0 , ) = +.
Num
arul nenegativ dist (x0 , A) poate fi numit n acelasi timp si distanta de la punctul x0 la submultimea
de puncte A.
112
Ion Cr
aciun
Propozitia 3.1.3. Fie multimile

{x0 , x1 , x2 } X,
A X,
BX
si spatiul metric (X, d). Atunci, au loc urm

atoarele afirmatii:
0 dist(x0 , A) +;
A B = dist(x0 , B) dist(x0 , A);
dist(x0 , {x}) = d(x0 , x);
dist(x0 , A B) = min{dist(x0 , A), dist(x0 , B)};
dist(x0 , A) = 0 x0 A;
A 6= = |dist(x1 , A) dist(x2 , A)| d(x1 , x2 ).
Demonstratie. Primele cinci afirmatii sunt evidente daca avem n vedere Definitia 3.1.7.
S
a demonstr
am ultima afirmatie. In acest sens, fie x A, arbitrar.
Din inegalitatea evident
a dist (x1 , A) d(x 1, x) si axioma (M3 ), deducem
dist (x1 , A) d(x1 , x2 ) + d(x2 , A).
Schimb
and rolurile lui x1 si x2 n aceasta ultima inegalitate si folosind (M2 ), obtinem
dist (x2 , A) d(x1 , x2 ) + dist (x1 , A).
Ultimele dou
a inegalit
ati demonstreaz
a si cea dea cincea afirmatie de mai sus.
q.e.d.
Definitia 3.1.7. Fie x0 X, > 0 si (X, d) spatiu metric. se numeste bil

a deschis
a, sau simplu bil
a, cu
centrul n x0 si raz
a egal
a cu , submultimea B(x0 , ) a lui X definit
a prin
B(x0 , ) = {x X : d(x, x0 ) < }.
Propozitia 3.1.4. Orice bil

a si, n consecint
a, orice submultime a unei bile sunt multimi m
arginite.
Reciproc, orice multime m
arginit
a A este o submultime a unei bile av
and centru ntr-un punct arbitrar x0 ,
iar raza orice num
ar mai mare dec
at dist (x0 , A) + diam A.
Demonstratie. Dac
a x1 , x2 B(x0 , ), atunci
d(x1 , x2 ) d(x1 , x0 ) + d(x2 , x0 ) < + = 2
care, mpreun
a cu Definitia 3.1.4, dovedeste ca diam B(x0 , ) 2. Prin urmare, dupa Definitia 3.1.5, multimea
B(x0 , ) este m
arginit
a.
Faptul c
a orice submultime a unei bile este multime marginita rezulta din Observatia 3.1.6.
113
Fie acum x si y dou

a puncte arbitrare din multimea marginita A X si x0 X, arbitrar, dar fixat. Deoarece
pentru orice x A avem
d(x, x0 ) d(x, y) + d(y, x0 ) diam A + d(y, x0 ),
rezult
a c
a
d(x, x0 ) diam A + dist (x0 , A) < ,
ceea ce arat
a c
a A B(x0 , ), unde este orice numar mai mare decat diam A + dist (x0 , A).
q.e.d.
Definitia 3.1.8. Fie (X, d) spatiu metric, x0 X si > 0. Prin bil

a nchis
a de raz
a si centru x0 , ntelegem
multimea B(x0 , ) X definit
a de
B(x0 , ) = {x X : d(x, x0 ) }.
Propozitia 3.1.5. Intr-un

spatiu metric (X, d) au loc urm
atoarele afirmatii:
x B(x0 , ) d(x, x0 ) < ;
x B(x0 , ) d(x, x0 ) ;
B(x0 , ) B(x0 , );
0 < 0 < = B(x0 , 0 ) B(x0 , ).
Demonstratie. Aceste afirmatii sunt evidente n baza definitiilor de mai sus.
q.e.d.

a metrici d1 si d2 pe aceeasi multime X se numesc metrici echivalente, si scriem
d1 d2 , dac
a > 0 () > 0 astfel nc
at
Bd1 (x0 , ()) Bd2 (x0 , ), x0 X
si > 0 () > 0 astfel nc
at
Bd2 (x0 , ()) Bd1 (x0 , ), x0 X.
Observatia 3.1.7. Din definitia metricilor echivalente si propriet

atile operatiilor cu multimi, rezult
a c
a relatia
n multimea metricilor echivalente pe multimea nevid
a X este o relatie binar
a reflexiv
a, simetric
a si tranzitiv
a,
deci este o relatie de echivalent
a n multimea metricilor pe multimea X.
Propozitia 3.1.6. O conditie suficient

a ca dou
a metrici d1 si d2 pe aceeasi multime nevid
a X s
a fie echivalente
este ca s
a existe constantele 0 < a b astfel nc
at
ad1 (x, y) d2 (x, y) b d1 (x, y),
(x, y) X X.
(3.4)
114
Ion Cr
aciun
, din partea a doua a inegalitatii (3.4) si x Bd1 (x0 , ()) rezult

a
b
d2 (x0 , x) < , adic
a x Bd2 (x0 , ), de unde tragem concluzia ca Bd1 (x0 , ()) Bd2 (x0 , ).
Pentru a obtine cea de a doua incluziune din Definitia 3.1.9 este destul sa luam () = a. Intr-adev
ar, dac
a
1
q.e.d.
x Bd2 (x0 , ()), atunci d1 (x0 , x) d2 (x0 , x) < a() = , adica x Bd1 (x0 , ).
a
Demonstratie. Fie > 0. Dac

a () =
Observatia 3.1.8. Inegalit

atile (3.4) reprezint
a doar conditii suficiente pentru ca dou
a metrici d1 si d2 pe
aceeasi multime nevid
a X s
a fie echivalente. Se pot da exemple de metrici echivalente pentru care dubla inegalitate din (3.4) s
a nu aib
a loc.
Intr-adev
ar, s
a consider
am X = IR si aplicatiile:
d1 : IR IR IR, d1 (x, y) = |x y|, x IR, y IR;
d2 : IR IR IR, d2 (x, y) =
|x y|
, x IR, y IR.
1 + |x y|
Este simplu de demonstrat c

a aceste doua aplicatii sunt metrici pe IR. In acest sens, relatiile (1.85) (1.88)
si Definitia 3.1.1 rezolv
a problema n privinta lui d1 .
In ceea ce priveste aplicatia d2 , se arat
a relativ usor ca satisface axiomele (M1 ) (M3 ) din Definitia 3.1.1.
Evident
d2 (x, y) d1 (x, y), x, y IR,
astfel c
a pentru a avea incluziunea Bd1 (x0 , ()) Bd2 (x0 , ) putem lua () = .
Pe de alt
a parte, se observ
a c
a
d2 (x, y) < 1, x, y IR,
ceea ce conduce la afirmatia evident
a
Bd2 (x0 , ) = IR,
x0 IR,
1.
|x x0 |
< , din care deducem |x x0 | <
, deci
Dac
a 0 < < 1, din x Bd2 (x0 , ) rezulta
1 + |x x0 |
1
).
x Bd1 (x0 ,
1
In sf
arsit, pentru a avea satisf
acut
a si cea de a doua incluziune din Definitia 3.1.9 este destul sa lu
am (),
()
astfel nc
at
< , aceasta nsemnand ca () poate fi orice numar pozitiv subunitar cu proprietatea
1 ()
() <
.
1+
Prin urmare, am demonstrat c
a cele doua metrici sunt echivalente.
Desi aceste metrici sunt echivalente, prima din dubla inegalitate (3.4) nu are loc caci, n caz contrar, av
and
n vedere c
a d2 (x, y) < 1, x, y IR, au loc relatiile
d1 (x, y)
1
1
d2 (x, y) < , x, y IR.
a
a
De aici, rezult
a inegalitatea
d1 (x, y) <
care este fals
a.
1
, (x, y) IR IR,
a
115

a dubla inegalitate (3.4) are loc, atunci o form
a echivalent
a a acestora este
d2 (x, y) d1 (x, y) d2 (x, y),
unde =
(x, y) X X,
1
1
, = , iar a si b sunt numerele pozitive din (3.4).
b
a
Definitia 3.1.10. Se numeste vecin

atate a punctului x0 din spatiul metric (X, d), o submultime V a lui X
care include o bil
a deschis
a cu centrul n x0 si raz
a r > 0.
Observatia 3.1.10. Multimea V X este vecin

atate a punctului x0 din spatiul metric (X, d) dac
a >
0 astfel nc
at B(x0 , ) V .
O vecin
atate a lui x0 se noteaz
a cu V (x0 ), sau cu Vx0 .
Multimea vecin
at
atilor punctului x0 se numeste sistemul de vecin
at
ati a lui x0 si se noteaza cu V(x0 ).
Teorema 3.1.1. Dac
a (X, d) este un spatiu metric si x0 X este un punct arbitrar, atunci au loc proprietatele:
(V1 ) V V(x0 ) si U X astfel nc
atV U = U V(x0 );
(V2 ) V1 , V2 V(x0 ) = V1 V2 V(x0 );
(V3 ) V V(x0 ) = x0 V ;
(V4 ) V V(x0 ) W V(x0 ), W V, astfel nc
at
y W = V V(y).
Demonstratie. S
a ar
at
am (V1 ).
Fie V V(x0 ) si V U. Din Definitia 3.1.10 si Observatia 3.1.10 rezulta ca exista > 0 astfel nc
at
B(x0 , ) V. Cum avem si V U, deducem ca B(x0 , ) U, ceea ce implica U V(x0 ).
Demonstr
am (V2 ).
Fie V1 , V2 V(x0 ), arbitrare. Atunci, exista bilele deschise B(x0 , 1 ) V1 si B(x0 , 2 ) V2 .
Bila deschis
a B(x0 , ), unde = min{1 , 2 }, este inclusa atat n V1 cat si n V2 . Prin urmare, B(x0 , )
V1 V2 , ceea ce nseamn
a c
a V1 V2 V(x0 ).
Din Definitia 3.1.10 se vede imediat c
a (V3 ) este ndeplinita.
Pentru a demonstra (V4 ), fie V V(x0 ). Atunci,
> 0 astfel ncatB(x0 , ) V.
Este suficient s
a consider
am drept W chiar pe B(x0 , ).
Dac
a y W, ntruc
at d(y, x0 ) < , luand 0 astfel ncat 0 < 0 < d(x0 , y), se observa ca B(y, 0 )
B(x0 , ) V, care, dup
a Observatia 3.1.10, conduce la concluzia dorita.
q.e.d.
Propozitia 3.1.7. Oricare bil

a deschis
a dintr-un spatiu metric este vecin
atate pentru orice punct al ei.
116
Ion Cr
aciun
ar, dac
a B(x0 , ) este o astfel de bila deschisa si y B(x0 , ), atunci bila deschis
a
B(y, 0 ), av
and raza astfel nc
at 0 < 0 < d(x0 , y), are proprietatea: B(y, 0 ) B(x0 , ) care, dupa Definitia
3.1.10 si Observatia 3.1.10, arat
a c
a B(x0 , ) V(y).
q.e.d.
O notiune deosebit de important

a pentru analiza matematica este si aceea de sistem fundamental de
vecin
at
ati, sau baz
a local
a, notiune care permite ca ntr-o serie de proprietati n care intervin vecinat
atile unui
punct x0 s
a se considere elementele unei subfamilii a lui V(x0 ), subfamilie care are mai putine elemente, f
ar
a
ca propriet
atile considerate sasi schimbe continutul.
Definitia 3.1.11. Fie x0 (X, d) si V(x0 ) sistemul vecin
at
atilor punctului x0 . Se spune c
a o familie U(x0 ) de
p
arti ale lui X formeaz
a un sistem fundamental de vecin
at
ati, sau o baz
a local
a pentru punctul x0 , dac
a
satisface propriet
atile:
U(x0 ) V(x0 );
V V(x0 ) U U(x0 ) astfel nc
at U V.
Observatia 3.1.11. Multimea bilelor deschise cu centrul ntrun punct x0 formeaz

a un sistem fundamental de
vecin
at
ati al lui x0 .
n
o
Intr-adev
ar, dup
a Propozitia 3.1.7, familia U(x0 ) = B(x0 , ) : IR+ are prima proprietate din Definitia
3.1.11. Pe de alt
a parte, din Definitia 3.1.10, rezulta ca V V(x0 ) B(x0 , ) V si luand U = B(x0 , )
deducem c
a si cea de a doua proprietate din Definitia 3.1.11 este satisfacuta.
Observatia 3.1.12. Am demonstrat anterior c
a perechea (IR, d), unde
d : IR IR IR,
d(x, y) = |x y|, x y IR,
este spatiu metric.

at
ati al lui x0 IR.
Familia U(x0 ) = {(x0 , x0 + ) : IR+ } constituie un sistem fundamental de vecin
n
o
1
B x0 ,
: n IN
n
0 ) pot fi puse n
formeaz
at
ati pentru x0 X. Mai mult, elementele lui U(x
0 ) este num
corespondent
a biunivoc
a cu multimea numerelor naturale IN , adica multimea U(x
arabil
a.
0) =
spatiu metric (X, d), familia de bile deschise U(x
Intr-adev
0 ) V(x0 ) si
ar, avem U(x
V V(x0 ) > 0
astfel ncat
B(x0 , ) V.
Dar, dup
a axioma lui Arhimede (Observatia 3.184), (vezi Sect. 1.6) > 0 n0 IN astfel ncat s
a avem

1
1
1
< . Atunci, se vede imediat c
a B x0 ,
B(x0 , ) V, ceea ce arata ca V V(x0 ) U = B x0 ,
n0
n0
n0
0 ) asa fel nc
0 ) constituie un sistem fundamental de vecinatati pentru punctul x0 . In
U(x
at U V. Deci U(x
particular, dac
a X = IR si d(x, y) = |x y|, x IR, y IR, atunci
o
n
1
1
0) =
U(x
x0 , x0 +
: n IN
n
n
117
0 ) pot
formeaz
atati pentru x0 IR, arbitrar. Evident, elementele familiei U(x
0 ) este numarabila.
fi puse n corespondent
a biunivoc
a cu multimea IN , deci U(x
a abstract
a X se numeste spatiu topologic dac
a fiec
arui punct al ei i se
poate atasa o familie de vecin
at
ati cu propriettile (V1 ) (V4 ).
Definitia 3.1.13. Spatiul topologic (X, ) satisface axioma I a num

arabilit
atii, sau axioma (C1 ) dac
a
pentru orice x X se poate indica un sistem fundamental num
arabil de vecin
at
ati ale lui x.
Teorema 3.1.2. Orice spatiu metric (X, d) satisface axioma I a num

arabilit
atii.
a simplu din rezultatele anterioare.
q.e.d.
Teorema 3.1.3. (Teorema de separare a spatiilor metrice) Pentru orice dou

a puncte distincte x si y ale
spatiului metric (X, d) exist
a vecin
at
atile Vx si Vy astfel nc
at Vx Vy = .

Demonstratie. Fie = d(x, y). Din (M1 ) rezulta > 0. Atunci, Vx = B x,
si Vy = B y,
sunt vecin
a3
3
t
ati ale lui x si respectiv y. Aceste vecin
atati sunt disjuncte caci, n caz contrar, daca Vx Vy 6= , ar exista
z Vx Vy , adica ar exista z Vx si z Vy . Prin urmare, d(x, z) < si d(y, z) < . In acest caz am avea
3
3
= d(x, y) d(x, z) + d(y, z) <
ceea ce ar conduce la contradictia 1 <

2
+ = ,
3 3
3
2
.
3
q.e.d.
In continuare prezent
am exemple de spatii metrice frecvent utilizate pe parcurs.
P
an
a acum am definit spatiul metric (IR, d), unde d este metrica obisnuita pe IR.
Intention
am s
a prezent
am structuri de spatiu metric ale multimii IRn .
Mention
am c
a, de aici nainte, un element al multimii IRn , de forma (x1 , x2 , ..., xn ), se noteaza prin x. Prin
urmare,
x = (x1 , x2 , ..., xn ) IRn .
Exemplul 3.1.1. (Spatiul metric IRn ). Functia d : IRn IRn IR, definit
a prin
v
u n
uX
d(x, y) = t (xk yk )2 ,
(3.5)
k=1
unde x = (x1 , x2 , ..., xn ) si y = (y1 , y2 , ..., yn ) sunt elemente arbitrare din IRn , este metric
a pe IRn , deci perechea
n
(IR , d) este spatiu metric.
118
Ion Cr
aciun
Solutie. S
a ar
at
am c
a aplicatia d definit
a de (3.5) satisface axiomele (M1 ) (M3 ) din Definitia 3.1.1.
In primul r
and se vede c
a d(x, y) 0, x IRn si y IRn . Apoi:
d(x, y) = 0 (xk = yk , k 1, n) x = y.
Asadar, functia d din (3.5) satisface axioma (M1 ).
In privinta lui (M2 ), lucrurile stau foarte simplu pentru ca
v
v
u n
u n
uX
uX
2
t
d(x, y) =
(xk yk ) = t (yk xk )2 = d(y, x), (x, y) IRn IRn .
k=1
k=1
S
a demonstr
am acum (M3 ). Trebuie s
a aratam ca (x, y, z) IRn IRn IRn , unde z = (z1 , z2 , ..., zn ),
avem
d(x, y) d(x, z) + d(z, y),
(3.6)
adic
a
v
v
v
u n
u n
u n
X
uX
u
uX
t (xk yk )2 t (xk zk )2 + t (zk yk )2 .
k=1
Dac
a not
am ak = xk zk ,
cu
k=1
(3.7)
k=1
a
bk = zk yk , k 1, n, atunci xk yk = ak + bk si inegalitatea (3.7) este echivalent
v
v
v
u n
u n
u n
X
u
uX 2
uX
2
t (ak + bk )2 t
a +t
b ,
(3.8)
k
k=1
sau cu
n
X
k=1
(ak + bk )2
k=1
n
X
a2k +
k=1
n
X
k=1
v
v
u n
u n
X
u
uX 2
2
2 t
t
bk + 2
ak
bk
k=1
k=1
(3.9)
k=1
care, mai departe, este echivalent

a cu
n
X
v
v
u n
u n
uX 2 uX
t
a k bk
ak t
b2k .
k=1
k=1
(3.10)
k=1
Vom demonstra inegalitatea:

|
n
X
v
v
u n
u n
uX 2 uX
t
ak t
b2k .
ak bk |
k=1
k=1
(3.11)
k=1
Mai nt
ai, s
a remarc
am c
a dac
a ak = 0, k 1, n, inegalitatea (3.11) este satisfacuta ca egalitate.
Pentru a demonstra (3.11) c
and nu toti ai , (i = 1, n), sunt nuli, pornim de la functia : IR IR, definit
a
prin
n
X
(t) =
(ak t bk )2 , t IR.
k=1
Se observ
a c
a
(t) 0,
t IR.
(3.12)
Dar,
(t) = (
n
X
a2k )t2 2(
k=1
n
X
ak bk )t +
k=1
n
X
b2k ,
k=1
ceea ce arat
a c
a este functie de gradul al doilea cu coeficientul termenului de gradul doi, pozitiv. Atunci,
(3.12) este echivalent
a cu 0, unde
n
k=1
k=1
X
X
X
ak bk )2
a2k
b2k ,
=(
4
119
din care, dup

a trecerea unui grup de termeni n membrul al doilea si extragerea radacinii patrate, rezult
a (3.11).
Deoarece functia modul are proprietatea x |x|, x IR, din (3.11) rezulta (3.10).
S
a observ
am c
a (3.11) este inegalitatea CauchyBuniakowski1 Schwarz2 asa cum a fost prezentata n manualul de algebr
a elementar
a.
Rationamentul f
acut mai sus arat
a c
a axioma (M3 ) este satisfacuta, deci aplicatia d din (3.5) este metric
a
pe IRn , adic
a (IRn , d) este spatiu metric. Aplicatia d se numeste metrica Euclidian
a pe IRn .
In cazul n = 1, metrica Euclidian
a devine d(x, y) = |x y|, x IR, y IR, adica metrica obisnuit
a
pe IR, iar n cazul n = 2, av
and n vedere corespondenta ntre punctele
unui
plan
s
i
perechile
de
numere
reale
p
(x1 , x2 ) = x, elemente ale lui IR2 = IR IR, rezulta ca d(x, y) = (x1 y1 )2 + (x2 y2 )2 , y = (y1 , y2 ), este
distanta Euclidian
a dintre punctele M1 (x1 , x2 ) si M2 (y1 , y2 ).
Exercitiul 3.1.1. (Metrici echivalente pe IRn ) S

a se arate c
a aplicatiile:
d1 : IRn IRn IR,
d1 (x, y) = max{|xk yk | : k 1, n};
d2 : IR IR IR,
d2 (x, y) =
n
X
|xk yk |,
k=1
n care x = (x1 , x2 , ..., xn ) IRn , y = (y1 , y2 , ..., yn ) IRn , sunt metrici pe IRn . Ar
atati apoi c
a d, d1 si d2
sunt metrici echivalente pe IRn , iar n cazul n = 2 s
a se reprezinte grafic, n acelasi reper cartezian din plan,
multimile: B(0, ); B1 (0, ); B2 (0, ); B(x0 , ); B1 (x0 , ); B2 (x0 , ) si s
a se pun
a n evident
a concluziile din
Propozitia 3.1.6.
Indicatie. Se verific
a cu usurint
a c
a d1 si d2 satisfac axiomele (M1 )(M3 ) si apoi se arata ca au loc inegalit
atile:
d1 (x, y) d(x, y)
nd1 (x, y); d(x, y) d2 (x, y)
nd(x, y),
oricare ar fi punctele x si y din IRn .

In ce priveste reprezent
arile grafice ale multimilor indicate, acestea se pot face lesne cu ajutorul cunostintelor
elementare de geometrie analitic
a.
Definitia 3.1.14. Fie spatiul metric (X, d), multimea nevid

a A si F(A, X), multimea functiilor definite pe A
cu valori n X. Functia f F(A, X) se numeste m
arginit
a dac
a multimea valorilor sale, f (A) = Im f X,
este o multime m
arginit
a n spatiul metric (X, d).
Exemplul 3.1.2. (Spatiul metric al functiilor m

arginite). Fie A o multime nevid
a oarecare, (X, d) un
spatiu metric arbitrar si F(A, X) multimea functiilor definite pe A cu valori n X. Introducem multimea
M(A, X) = {f F(A, X) : f functie m
arginit
a }.
Aplicatia
: M(A, X) M(A, X) IR,
(f, g) = sup{d(f (x), g(x)) : x A}
(3.13)
este o metric
a pe multimea M(A, X), numit
a metrica convergentei uniforme, sau metrica lui Ceb
asev3 .
1 Buniakowski,
2 Schwarz,
complex
a.
Victor Iakovlevici (18041889), matematician rus.

Karl Herman Amandus (18431921), matematician german, cunoscut mai ales pentru contributiile sale n analiza
120
Ion Cr
aciun
Solutie. Mai nt
ai, din (3.13) se vede c
a
(f, g) 0, f M(A, X),
g M(A, X),
iar
(f, g) = 0 d(f (x), g(x)) = 0, x A
f (x) = g(x), x A f = g,
deci axioma (M1 ) este ndeplinit
a.
Din (3.13) rezult
a
(f, g) = (g, f ), f, g M(A, X),
ceea ce arat
a c
a si (M2 ) este satisf
acut
a.
Fie elementele arbitrare f, g si h din M(A, X). Din faptul ca d este metrica pe X, iar f (x), g(x), h(x), x
A, sunt puncte ale lui X, rezult
a
d(f (x), g(x)) d(f (x), h(x)) + d(h(x), g(x)), x A.
Dar, pentru orice x A, avem:
d(f (x), h(x)) sup{d(f (x), h(x)) : x A} = (f, h);
d(h(x), g(x)) sup{d(h(x), g(x)) : x A} = (h, g).

Prin urmare,
d(f (x), g(x)) (f, h) + (h, g), x A,
din care rezult
a
(f, g) (f, h) + (h, g),
ceea ce arat
a c
a aplicatia din (3.13) satisface (M3 ). Deoarece are proprietatile (M1 ) (M3 ), rezult
a c
a este
o metric
a pe M(A, X), deci cuplul (M(A, X), ) este spatiu metric.
Exemplul 3.1.3. (Spatiul metric al functiilor reale m

arginite). Fie A o multime nevid
a oarecare si B(A)
multimea tuturor functiilor reale definite pe A, m
arginite, adic
a functii de forma f : A IR cu proprietatea c
a
multimea f (A) = Im f IR este m
arginit
a n spatiul metric (IR, d), d(y1 , y2 ) = |y1 y2 |, y1 IR, y2 IR,
ceea ce arat
a c
a f B(A) sup{|f (x)| : x A} < +. Atunci, aplicatia
: B(A) B(A) IR,
(f, g) = sup{|f (x) g(x)| : x A}
(3.14)
este o distanta
pe B(A).
Solutie. Intr-adev
ar, dac
a facem observatia ca B(A) este un caz particular de multime M(A, X), atunci
faptul c
a din (3.13) este metric
a pe B(A) rezulta din Exemplul 3.1.2. In particular, daca A = [a, b] IR si
C([a, b]) B([a, b]) este multimea functiilor reale continue definite pe compactul [a, b], metrica indusa pe C[a, b],
notat
a tot cu , este
(f, g) = max{|f (x) g(x)| : x [a, b]},
f, g C([a, b]),
aceasta fiind astfel datorit

a teoremei lui Weierstrass pentru functiii reale de variabila reala si pe care o vom
relua ntr-un context mai general n capitolul urmator.
3 Ceb
asev,
Pafnuti Lvovici (18211894), renumit matematician rus.
121
Exercitiul 3.1.2. Fie spatiile metrice (X1 , d1 ), (X2 , d2 ), ... (Xn , dn ),

X = X1 ... Xn ,
produsul cartezian al multimilor X1 , ..., Xn , iar x = (x1 , ..., xn ) si y = (y1 , ..., yn ), elemente ale lui X.
S
a se arate c
a aplicatiile
v
u n
uX 2
d : X X IR, d(x, y) = t
di (xi , yi );
i=1
d0 : X X IR, d0 (x, y) = max{di (xi , yi ) : (i = 1, n)};

d00 : X X IR, d00 (x, y) =
n
X
di (xi , yi );
i=1
d000 : X X IR, d000 (x, y) =
n
X
di (xi , yi )
1
,
i
2 1 + di (xi , yi )
i=1
sunt metrici pe multimea X.

Ce devin aceste metrici c
and X1 = X2 = ... = Xn = IR si metricile d1 , d2 , ..., dn sunt identice cu metrica
obisnuit
a din IR?
Indicatie. Folosind inegalitatea CauchyBuniakowskiSchwarz si proprietatile functiei max, se demonstreaz
a
c
a propriet
atile (M1 ) (M3 ) sunt satisf
acute de catre oricare din functiile d, d0 , d00 si d000 .
In cazul particular mentionat, se compara rezultatele obtinute dupa nlocuiri cu cele din Exemplul 3.1.1.
Metrica d000 se va relua ntr-un alt exemplu.
3.2
Definitia spatiului liniar (vectorial). Propriet

ati. Exemple
Fie (IK, +, ) un corp comutativ, sau c

amp ale carui elemente sunt notate cu litere mici ale alfabetului grec,
eventual prev
azute cu indici inferiori si al carui element neutru la adunare este 0, iar 1 este elementul unitate.
Elementele lui IK se numesc scalari, iar campul IK domeniu de operatori. Fie, de asemenea, V o multime
nevid
a ale c
arei elemente sunt notate cu litere ale alfabetului latin, supraliniate, si prevazute eventual cu indici
inferiori.
Definitia 3.2.1. Multimea nevid

a V se numeste spatiu liniar peste c
ampul de scalari IK, sau spatiu
vectorial peste c
ampul de scalari IK, dac
a pe V sunt definite dou
a legi de compozitie, una binar
a intern
a,
numit
a adunarea elementelor lui V, notat
a cu +, cu proprietatea c
a perechea (V, +) este grup abelian si cealalt
a,
extern
a, numit
a produsul elementelor lui V cu scalari din IK, notat
a cu , si care are propriet
atile:
1 u = u,
u V,
1 IK;
(3.15)
( u) = ( ) u = u, , IK, u V ;
(3.16)
( + ) u = u + u, , IK, u V ;
(3.17)
(u + v) = u + v, IK, u, v V.
(3.18)
Relatiile (3.15), (3.16), (3.17), (3.18), n aceasta ordine, au urmatoarele interpretari:
122
Ion Cr
aciun
identitate;
asociativitatea scalarilor;
distributivitatea produsului elementelor multimii V cu scalari din IK fata de adunarea elementelor din IK;
distributivitatea produsului elementelor multimii V cu scalari din IK fata de adunarea elementelor lui V.
Desi operatiile din K si operatiile din V sunt notate cu aceleasi simboluri, nu se poate face confuzie ntre
acestea.
Perechii (, u) IK V i se asociaz
a n mod unic, prin legea de compozitie externa pe V cu domeniul de
operatori IK, elementul u V, dar acesta se poate scrie fie n forma u, fie u , fie u.
Elementele unui spatiu liniar V peste campul IK se numesc vectori, iar lui V i se mai spune spatiu vectorial
peste c
ampul de scalari IK.
Elementul nul 0 al grupului abelian aditiv (V, +) se numeste vectorul nul, iar elementul simetric elementului
u V n raport cu adunarea din V , notat cu u, se numeste opusul vectorului u.
Dac
a avem IK = IR, atunci spatiul vectorial corespunzator V se numeste spatiu vectorial real; cand IK este
corpul comutativ al numerelor complexe, spatiul liniar corespunzator se numeste spatiu vectorial complex. Ori
de c
ate ori nu se precizeaz
a n mod explicit campul IK se subntelege ca este IR.
Un spatiu liniar V peste c
ampul de scalari IK se va numi, mai simplu, IKspatiu liniar V sau, si mai simplu,
spatiul liniar V /IK.

IKspatiu liniar V , vectorul nul 0 este unic, iar opusul u al unui vector u V
este, de asemenea, unic.
Intr-adev
ar, aceast
a afirmatie rezult
a din Teorema 1.5.1.
particular, IR este spatiu

Observatia 3.2.2. Un corp comutativ (IK, +, ) este spatiu vectorial peste el nsusi. In
liniar real.
Intr-adev
ar, dac
a analiz
am axiomele care definesc structura algebrica de corp comutativ, si anume Definitia
1.5.8, constat
am c
a cele care definesc spatiul liniar peste campul IK se regasesc n totalitate printre propriet
atile
ternei (IK, +, ), considerat
a corp comutativ.
spatiul liniar V /IK au loc afirmatiile:

0 u = 0,
0 = 0,
u V ;
(3.19)
IK;
(3.20)
(1)u = u,
u = 0 = 0,
uV;
(3.21)
sau
(3.22)
u = 0.
123
Demonstratie. Din (3.15), (3.17) si axiomele care definesc campul IK, avem egalitatile
u + 0u = 1u + 0u = (1 + 0)u = 1u = u,
rezultat care, dac
a l confrunt
am cu Observatia 3.2.1, arata ca 0u este vectorul nul din V, deci (3.19) este
adev
arat
a.
In mod analog se demonstreaz
a (3.20).
Din (3.15), (3.17), (3.19) si faptul c
a multimea IK este corp comutativ, deducem:

u + (1)u = 1u + (1)u = 1 + (1) = 0u = 0,
de unde n baza Observatiei 3.2.1, rezult
a (3.21).
Dac
a = 0, sau u = 0, rezult
a c
a u = 0. Sa presupunem, n sfarsit, ca u = 0 si sa aratam ca = 0, sau
u = 0. Dac
a 6= 0, 1 IK cu proprietatea 1 = 1 K. Inmultind la stanga n u = 0 cu 1 si folosind
(3.16) si (3.15), deducem u = 0. Dac
a ns
a u 6= 0, din u = 0 rezulta = 0, caci n caz contrar, ration
and ca
mai sus, deducem u = 0, ceea ce contrazice ipoteza facuta asupra lui u.
q.e.d.
Teorema 3.2.1. Dac

a V este IK spatiu liniar, multimea
Vn
= V V ... V
|
{z
}
de n ori
este , de asemenea, un IK spatiu liniar.
Demonstratie. Elementele oarecare u si v ale multimii V n au formele

u
(u1 , u2 , ..., un ),
(v1 , v2 , ..., vn ),
unde ui , vi , cu i {1, 2, ..., n} sunt 2n vectori din V.

Definim adunarea n V prin
(u, v) V n V n 7 u + v,
unde
u + v = (u1 + v1 , u2 + u2 , ..., un + vn ), u V n , v V n .
Din modul cum a fost definit
a adunarea n V n deducem ca aceasta este lege de compozitie binar
a intern
a
pe V n , adica
+ : V n V n V n.
Se constat
a imediat c
a (V n , +) este grup abelian deoarece adunarea n V n satisface axiomele care definesc
notiunea de grup abelian.
Elementul nul n V n este 0 = (0, 0, ..., 0), iar opusul elementului u = (u1 , u2 , ..., un ) V n este u =
(u1 , u2 , ..., un ) care se vede c
a este, de asemenea, element al lui V n .
Definim operatia de nmultire a elementelor lui V n cu scalari din IK, prin
(, u) IK V n 7 u,
unde
u = (u1 , u2 , ..., un ),
din care rezult

a c
a c
a operatia de nmultire a elementelor lui V n cu scalari din IK este o lege de compozitie
n
extern
a pe V , cu domeniu de operatori IK.
Din modul cum sa definit aceast
a lege si folosind faptul ca V este spatiu vectorial peste campul IK, deducem
cu usurint
a c
a (3.15) (3.18) sunt verificate, deci V n este spatiu liniar peste campul IK.
q.e.d.
124
Ion Cr
aciun
particular, IRn este spatiu vectorial real.

Observatia 3.2.3. Multimea IK n este IKspatiu vectorial. In
Intr-adev
ar, aceste afirmatii rezult
a din Observatia 3.2.2 si Teorema 3.2.1.
Definitia 3.2.2. Submultimea nevid

a S V se numeste subspatiu liniar al spatiului liniar V /IK dac
a cele
dou
a legi de compozitie care definesc pe V ca spatiu liniar, induc pe S o structur
a algebric
a de IK spatiu liniar.
Se poate demonstra f
ar
a dificultate ([9, p. 40]) rezultatul urmator.
Teorema 3.2.2. Fie V un IK spatiu liniar si S o submultime nevid
a a lui V. Multimea S este subspatiu liniar
al lui V dac
a si numai dac
a
u + v S, IK, u S, v S.
Exemplul 3.2.1. (Spatiul vectorial s al sirurilor de numere reale) Multimea s a tuturor sirurilor de
numere reale este spatiu vectorial.
Solutie. Definim adunarea n s n modul urmator: fie a = (an ) si b = (bn ) doua siruri numerice arbitrare; prin
suma celor dou
a siruri se ntelege sirul c = (cn ) al carui termen general este cn = an + bn , n 1. Prin urmare,
adunarea este lege de compozitie binar
a interna pe s si, se constata usor ca , cuplul (s, +) este grup abelian.
Produsul dintre sirul a = (an ) si numarul real este sirul b = (bn ) al carui termen general este bn =
an , n 1. Din nou constat
am cu usurinta ca operatia de nmultire a elementelor lui s cu scalari din IR
satisface (3.15) (3.18). Prin urmare, dupa Definitia 3.2.1, s este IRspatiu liniar.
Dac
a not
am cu m submultimea lui s formata din toate sirurile marginite si aplicam Teorema 3.2.2, constat
am
c
a aceasta este subspatiu liniar al lui s.
Fie acum c0 submultimea lui m alc
atuita din toate sirurile convergente la zero. Din nou, folosind rezultatele
din primul paragraf al capitolului al doilea si Teorema 3.2.2, constatam ca c0 este subspatiu liniar al lui m, deci
si al lui s.
Exercitiul 3.2.1. S
a se arate c
a submultimea l2 a lui s dat
a de:
l2 = {a = (an )n1 : an IR si
a2n < +}
n=1
este subspatiu liniar al lui s.

Solutie. Aplic
am Teorema 3.2.2. Dac
a a, b l2 si IR sunt elemente arbitrare, atunci a + b este
X
sirul care are termenul general an + bn . Pentru a arata ca seria
( an + bn )2 este convergenta, aplic
am
n=1
criteriul general de convergent

a al unei serii numerice al lui Cauchy din Teorema 2.7.1. Pentru aceasta calcul
am
n+p
X
( ak + bk )2 . Avem
k=n+1
n+p
X
( ak + bk )2 = 2
k=n+1
n+p
X
k=n+1
a2k + 2
n+p
X
k=n+1
a k bk +
n+p
X
k=n+1
b2k ,
125
din care, dac

a folosim inegalitatea (3.11) a lui CauchyBuniakowskiSchwarz, obtinem
v
v
u n+p
u n+p
n+p
n+p
n+p
X
X
X
u X
u X
2
2
2
2 t
t
( ak + bk )
ak + 2||
ak
b2k +
b2k .
k=n+1
k=n+1
k=n+1
k=n+1
(3.23)
k=n+1
Deoarece a = (an ) l2 , b = (bn ) l2 , deducem ca pentru orice > 0 exista N2 () IN asa fel nc
at
n+p
X
a2k <
k=n+1
,
42
n > N1 ()
si
p IN .
(3.24)
Pentru acelasi > 0 N2 () IN astfel ncat

n+p
X
b2k <
k=n+1
,
4
n > N2 ()
si
p IN .
(3.25)
Atunci, pentru N () = max{N1 (), N2 ()}, (3.24) si (3.25) au loc simultan, iar din (3.23) (3.25) deducem
n+p
X
(ak + bk )2 < 2
k=n+1
+ 2
+ = ,
42
2 2 4
(3.26)
Relatia (3.26), mpreun

a cu criteriul general al lui Cauchy de convergenta a unei serii numerice, demonstreaz
a
X
2
c
a seria numeric
a
(an + bn ) < +, deci a + b l2 , care, dupa Teorema 3.2.2, arata ca l2 este subspatiu
n=1
liniar al spatiului liniar s.
Exemplul 3.2.2. (Spatiul vectorial F(A, V )) Fie A o multime nevid

a arbitrar
a, V /IK un spatiu vectorial
si F(A, V ) multimea functiilor definite pe A cu valori n V. Atunci, F(A, V ) este IKspatiu vectorial.
Solutie. Intr-adev
ar, dac
a f F(A, V ), g F(A, V ), atunci definim suma lor, notata f + g, ca fiind functia
definit
a pe A ale c
arei valori se determin
a dupa legea
(f + g)(x) = f (x) + g(x), x A.
Deoarece f (x) V si g(x) V rezult
a f (x) + g(x) V , deci (f + g)(x) V, x A, ceea ce arat
a c
a
f + g F(A, V ). In baza faptului c

a (V, +) este grup abelian rezulta ca F(A, V ), + este, de asemenea, grup
abelian. Elementul nul al acestui grup este functia nula 0 : A V definita prin 0(x) = 0 V, x A, iar
opusul elementului f F(A, V ) este elementul f : A V definit de (f )(x) = f (x), x A.
Definim produsul elementului f F(A, V ) cu scalarul IK, elementul notat prin f , dat de (f)(x) =
f (x), x A. Rezult
a c
a f F(A, V ), IK si f F(A, V ) si ca operatia externa astfel introdus
a
satisface (3.15) (3.18). Prin urmare, F(A, V ) este IKspatiu vectorial. In particular, daca V = IR, multimea
F(A, IR) = F(A) este spatiu liniar real.
Definitia 3.2.3. Fie V un Kspatiu liniar si u1 , u2 , ..., up , v} V . Spunem c

a vectorul v este combinatie
liniar
a a vectorilor u1 , u2 , ..., up dac
a exist
a p scalari i IK, i 1, p, astfel nc
at
v=
p
X
i=1
i ui .
126
Ion Cr
aciun
Definitia 3.2.4. Fie spatiul vectorial V /IK. Sistemul de vectori Sp = {u1 , u2 , ..., up } V se numeste liniar
dependent, sau vectorii u1 , u2 , ..., up se numesc liniar dependenti dac
a exist
a scalarii j IK, j 1, p, nu
toti nuli, asa fel nc
at
p
X
j uj = 0.
(3.27)
i=1

a egalitatea (3.27) are loc atunci si numai atunci c
and j = 0, j 1, p, sistemul de
aceast
vectori Sp = {u1 , u2 , ..., up } se numeste liniar independent. In
a situatie, vectorii u1 , u2 , ..., up se
numesc liniar independenti.
Definitia 3.2.6. Un sistem infinit de vectori din IKspatiul vectorial V se numeste liniar independent dac
a
orice subsistem finit al s
au este liniar independent.
Definitia 3.2.7. IKspatiul liniar V se numeste finit dimensional dac

a exist
a num
arul natural n = dim V
cu proprietatea c
a num
arul maxim de vectori liniar independenti din V este n. Num
arul natural n = dim V se
numeste dimensiunea IKspatiului vectorial finit dimensional V.
Dac
a V = {0}, atunci dim V = 0. Daca S V este subspatiu liniar al IKspatiului vectorial V, atunci
dim S dim V.
Putem afirma c
a spatiul liniar V peste campul IK este finit dimensional si are dimensiunea egala cu n dac
a
exist
a n vectori liniar independenti si orice sistem format din n + 1 vectori ai lui V este liniar dependent.
Definitia 3.2.8. Se numeste baz
a n spatiul liniar nenul ndimensional V /IK, orice sistem format din n
vectori din V, liniar independenti.
Teorema 3.2.3. Conditia necesar

a si suficient
a ca sistemul finit de vectori B = {u1 , u2 , ..., un } V s
a fie baz
a
a spatiului liniar V /IK este ca orice vector x
V s
a se exprime n mod unic ca o combinatie liniar
a de vectorii
sistemului B, de forma
x = x1 u1 + x2 u2 + ... + xn un ,
(3.28)
unde xi IK, i 1, n.
Demonstratie. Necesitatea. Dac

a B = {u1 , u2 , ..., un } este baza n spatiul liniar V /IK, atunci din Definitia
3.2.7 si Definitia 3.2.8 rezult
a c
a sistemul de vectori Sn+1 = {x, u1 , u2 , ..., un } V, unde x este vector arbitrar
din V, este liniar dependent. Atunci, dup
a (3.27), exista scalarii , 1 , 2 , ..., n din IK, nu toti nuli, astfel nc
at
x +
n
X
i ui = 0.
(3.29)
i=1
Scalarul IK din (3.29) nu poate fi nul caci n caz contrar, ar rezulta ca B este sistem de vectori liniar
dependent. Not
and xi = 1 i , i 1, n, din (3.29) obtinem (3.28).
127
S
a arat
am c
a scrierea (3.28) este unic
a. Presupunem contrariul si anume ca vectorul x se poate scrie si n
forma
x = y1 u1 + y2 u2 + ... + yn un .
(3.30)
Atunci, din (3.28), (3.30) si Propozitia 3.2.1, deducem
n
X
(xi yi )ui = 0.
(3.31)
i=1
Deoarece B este baz

a, din (3.31), Definitia 3.2.8 si Definitia 3.2.5 rezulta yi xi = 0, i 1, n, adica yi = xi , i
1, n, ceea ce arat
a c
a scrierea (3.28) este unica.
Suficienta. Dac
a orice vector x V /IK se exprima n mod unic n forma (3.28), vectorul nul 0 are aceeasi
proprietate, deci egalitatea
0 = 1 u1 + 2 u2 + ... + n un
(3.32)
coroborat
a cu egalitatea
0 = 0u1 + 0u2 + ... + 0un ,
evident
a n baza lui (3.19), conduce la concluzia 1 = 2 = ... = n = 0.
Cu alte cuvinte, (3.32) are loc dac
a si numai daca toti scalarii i , i 1, n sunt nuli ceea ce, dupa Definitia
3.2.5, atrage c
a B este sistem de vectori liniar independent.
Cum, n baza lui (3.28), nu pot exista n + 1 vectori ai lui V, liniar independenti, rezulta ca B este baz
a n
V /IK.
q.e.d.

a B = {u1 , u2 , ..., un } este o baz
a n spatiul liniar V /IK de dimensiune n IN si x V,
atunci scalarii unic determinati x1 , x2 , ..., xn astfel nc
at s
a aib
a loc (3.29) se numesc coordonatele vectorului
x n baza B si scriem acest fapt fie n forma (3.28), fie n forma
x = (x1 , x2 , ..., xn )B .

a x = (x1 , x2 , ..., xn )B si y = (y1 , y2 , ..., yn )B sunt doi vectori arbitrari din spatiul
vectorial ndimensional V /IK, iar IK este un scalar arbitrar, atunci
(
x + y = (x1 + y1 , x2 + y2 , ..., xn + yn )B ,
(3.33)
x = (x1 , x2 , ..., xn )B .
Demonstratie. Egalit
atile (3.33) rezult
a imediat n baza afirmatiilor de mai sus.
q.e.d.

a n spatiul liniar V /IK, finit dimensional, este fixat
a o baz
a, atunci operatiile din V
se dau prin operatii corespunz
atoare pe coordonate.
Definitia 3.2.10. Spatiul vectorial V peste c

ampul de scalari IK se numeste infinit dimensional dac
a exist
a
acest caz dim V = +.
un sistem infinit de vectori, liniar independent. In
128
Ion Cr
aciun
Definitia 3.2.11. Se numeste baz

a infinit
a ntr-un spatiu liniar V /IK un sistem infinit liniar independent de
vectori din V.
Observatia 3.2.5. Spatiul liniar V /IK este infinit dimensional dac

a are o baz
a infinit
a. Spatiul liniar V /IK
are dimensiunea finit
a n IN dac
a n el exist
a o baz
a format
a din n vectori.
Observatia 3.2.6. Se poate demonstra c

a n orice spatiu vectorial nenul V /IK exist
a cel putin o baz
a si c
a
dat
a o baz
a n V se pot construi alte baze [9, p. 49], num
arul acestora fiind infinit. De asemenea, oricare
dou
a baze ale aceluiasi spatiu vectorial, de dimensiune finit
a, contin acelasi num
ar de vectori, num
ar care este
dimensiunea spatiului respectiv.
Observatia 3.2.7. Dimensiunea IKspatiului liniar V este cardinalul bazelor sale.

a B si B 0 sunt dou
a baze ale IKspatiului vrctorial V, atunci ele sunt cardinal echivalente
n sensul c
a exist
a o aplicatie bijectiv
a f F(B, B 0 ).

spatiu vectorial ndimensional V /IK n care o baz
a este B = {u1 , u2 , ..., un },
exprimarea (3.28) a unui vector x V n baza B se poate scrie, cel putin formal, n modul:
x = u X,
(3.34)
unde u = (u1 , u2 , ..., un ) V n , X este matricea coloan

a si cu n linii av
and ca elemente coordonatele vectorului
x n baza B, iar prin produsul dintre vectorul u V n si matricea unicolonar
a X ntelegem desigur vectorul
x V dat de membrul doi al lui (3.28), adic
a
x = uX =
n
X
i=1
ui xi =
n
X
xi ui .
i=1
Exemplul 3.2.3. (Spatiul liniar al matricelor de acela

si tip) Multimea Mm,n (IK), a matricelor de acelasi
tip m n, cu elemente din c
ampul IK, este IKspatiu liniar de dimensiune m n.
Solutie. O matrice de tipul m n cu elemente din IK este o aplicatie f : M N IK, unde M = {1, 2, ..., m}
si N = {1, 2, ..., n}, m IN , n IN . Se vede
ca multimea
Mm,n (IK) a tuturor matricelor de acelasi tip m n
cu elemente din IK este de fapt multimea F M N, IK care este spatiu liniar peste campul IK daca avem n
vedere rezultatele din Exemplul 3.2.2 si Observatia 3.2.2.
Deoarece multimea valorilor lui f Mm,n (IK) se poate organiza sub forma unui tabel dreptunghiular
alc
atuit din m linii si n coloane, astfel ncat la intersectia liniei i cu coloana j sa se gaseasca valoarea functiei
f n perechea (i, j) M N, o matrice se poate nota prin A =k aij kmn , i 1, m, j 1, n. Indicele i este
evident indice de linie al matricei, j este indice de coloana, iar aij se numeste elementul de pe linia i si
coloana j al matricei A.
129
S
a ar
at
am acum c
a dimMm,n (IK) = m n. Pentru aceasta introducem sistemul B de matrice
B = {E11 , E12 , ..., Emn } Mm,n (IK),
(3.35)
unde matricea Eij Mm,n (IK) are toate elementele egale cu zero cu exceptia celui de pe linia i si coloana j
care este egal cu 1 IK. Evident, B are m n elemente.
Sistemul de matrice B din (3.35) este liniar independent deoarece combinatia liniara
m X
n
X
ij Eij = O Mm,n (IK)
i=1 j=1
are loc dac

a si numai dac
a ij = 0 IK, i 1, m j 1, n.
Pe de alt
a parte, orice matrice A =k aij kmn Mm,n (IK) se scrie n mod unic n forma
A=
m X
n
X
aij Eij .
i=1 j=1
Acum, din Teorema 3.2.3 rezult

a c
a B din (3.35) este baza n Mm,n (IK), iar din Observatia 3.2.5 deducem c
a
dimMm,n (IK) = m n. Baza B din (3.35) se numeste baza canonic
a, sau baza standard din Mm,n (IK).
Exercitiul 3.2.2. (Spatiul liniar IK n ) S

a se arate c
a multimea IK n este IKspatiu liniar de dimensiune n.
Solutie. Din Definitia 3.2.3 avem c
a multimea IK n este ntr-adevar spatiu liniar peste campul IK.
S
a ar
at
am c
a are dimensiunea egal
a cu n.
Pentru aceasta, fie sistemul de vectori
B = {e1 , e2 , ..., en } IK n ,
unde
e1 = (1, 0, ..., 0), e2 = (0, 1, 0, ..., 0), ..., en = (0, 0, ..., 0, 1)
(3.36)
Se constat
a simplu c
a sistemul de vectori din (3.36) este liniar independent si daca x = (x1 , x2 , ..., xn ) IK n ,
atunci
x = (x1 , 0, ..., 0) + (0, x2 , 0, ..., 0) + ... + (0, ..., 0, xn ) =
=
x1 (1, 0, ..., 0) + x2 (0, 1, 0, ..., 0) + ... + xn (0, ..., 0, 1).
Prin urmare, avem

x=
n
X
xi ei = eX,
(3.37)
i=1
unde e = (e1 , e2 , ..., en ) (IK n )n si X Mn,1 (IK), elementele singurei sale coloane fiind x1 , x2 , ..., xn .
Rezultatele stabilite permit s
a afirm
am ca multimea de vectori B = {e1 , e2 , ..., en }, unde ei , i 1, n sunt
dati n (3.36), este o baz
a n IK n si deci dimIK n = n.
Baza B IK n ale c
arei elemente sunt (3.36) se numeste baza canonic
a, sau baza standard din IK n . Dac
a
n
un vector x IK se scrie n forma x = (x1 , x2 , ..., xn ), conform lui (3.37) subantelegem ca x1 , x2 , ..., xn sunt
coordonatele lui x n baza canonic
a din IK n .
In particular, consider
and IK = IR, deducem ca multimea IRn este spatiu vectorial real.
Exercitiul 3.2.3. S
a se arate c
a spatiul liniar s al sirurilor de numere reale este infinit dimensional.
130
Ion Cr
aciun
Solutie. Consider
am multimea infinit
a de siruri
B = {e1 , e2 , ..., en , ...},
(3.38)
unde sirul ei , i IN , are toti termenii egali cu 0 IR cu exceptia termenului de rangul i care este 1 IR.
Utiliz
and Definitia 3.2.6 si Definitia 3.2.5, constatam ca multimea de vectori B din (3.38) este un sistem infinit
de vectori din s, liniar independent, deci este baza n s. Prin urmare, dupa Observatia 3.2.5, rezulta c
a s este
spatiu liniar real infinit dimensional.
Exercitiul 3.2.4. Care din urm

atoarele multimi de vectori sunt baze n IR3 ?
(a)
U = {u1 = (1, 1, 1), u2 = (1, 1, 0), u3 = (1, 0, 0)};
(b)
F = {f1 = (1, 0, 1), f2 = (0, 1, 0), f3 = (1, 1, 1)};
(c)
G = {g1 = (1, 1, 1), g2 = (1, 1, 0), g3 = (1, 1, 1)};
(d)
H = {h1 = (1, 1, 0), h2 = (1, 0, 1), h3 = (1, 0, 1)}.
Solutie. Vectorii sunt exprimati n baza canonica din IR3 ,

B = {e1 = (1, 0, 0), e2 = (0, 1, 0), e3 = (0, 0, 1)}.
Not
am e = (e1 , e2 , e3 ) IR3 IR3 IR3 = (IR3 )3 si u = (u1 , u2 , u3 ) (IR3 )3 . Atunci,
u = e C,
unde
1
C= 1
1
1
1
0
(3.39)
1
0 .
0
Coloanele matricei C sunt coordonatele vectorilor u1 , u2 , u3 n baza canonica B IR3 . Cu ajutorul acestei
matrice, practic, se face trecerea de la sistemul vectorilor bazei la sistemul U de vectori. Din acest motiv matricei
C i se spune matricea de trecere de la baza B la sistemul U de vectori.
Pentru ca U s
a fie baz
a n IR3 , trebuie ca vectorii care alcatuiesc sistemul sa fie liniar independenti, deci
combinatia liniar
a
1 u1 + 2 u2 + 3 u3 = 0
(3.40)
s
a aib
a loc numai c
and 1 = 2 = 3 = 0. Folosind Observatia 3.2.9, constatam ca egalitatea (3.40) se scrie n
forma
u = 0,
(3.41)
unde membrul drept este vectorul nul din IR3 , iar din membrul intai este matrice coloana, cu trei linii de
elemente 1 , 2 si 3 , respectiv.
Inlocuind pe u din (3.39) n (3.41), obtinem
e(C) = 0.
(3.42)
T
in
and cont acum c
a B este baz
a n IR3 , din (3.42) deducem
C = O,
(3.43)
unde, n membrul doi, O este matricea unicolonara cu trei linii, cu elementele egale cu zero.
Ins
a (3.43) este un sistem liniar si omogen de trei ecuatii cu trei necunoscute 1 , 2 , 3 ; acesta are numai
solutia banal
a dac
a si numai dac
a
det C 6= 0.
(3.44)
131
Calcul
and determinantul matricei C, g
asim det C = 1, ceea ce arata ca (3.43) are numai solutia banal
a.
Aceeasi afirmatie este adev
arat
a si pentru (3.40) si prin urmare U este baza n IR3 .
In mod asem
an
ator se studiaz
a celelalte puncte.
De exemplu, la sistemul de vectori de la punctul (b) matricea de trecere are determinantul nul ceea ce atrage
faptul c
a sistemul (3.43) are solutii nebanale si prin urmare combinatia (3.40) are loc si cand nu toti scalarii
1 , 2 , 3 sunt nuli. Aceasta nseamn
a c
a vectorii f1 , f2 , f3 sunt liniar dependenti, deci F nu este baza n IR3 .
Analiza acestui exercitiu sugereaz
a o teorema importanta a algebrei liniare (vezi [7],[9, p. 96]) pe care o d
am
f
ar
a demonstratie.
Teorema 3.2.4. Fie B = {u1 , u2 , ..., un } o baz
a n spatiul ndimensional V /IK si C Mn,n (IK), matricea de
trecere de la baza B la sistemul de vectori
U = {u01 , u02 , ..., u0n }.
Necesar si suficient ca U s
a fie baz
a n V este ca matricea de trecere C sa fie nesingular
a, sau echivalent,
determinantul matricei de trecere s
a fie diferit de zero.
3.3
S
iruri de puncte n spatii metrice. S
ir de functii
In acest paragraf vom extinde notiunea de sir la alte multimi de elemente.

Pentru a putea transpune unele rezultate de la sirurile numerice, studiate n Cap.2, este nevoie ca aceste
multimi s
a fie nzestrate cu o asemenea structura ncat sa permita introducerea notiunii de vecinatate. Acesta
este cazul spatiilor metrice. Vom constata ca majoritatea proprietatilor expuse n Cap. 2 se extind n mod
natural la spatii metrice, dar vom vedea, pe de alta parte, ca exista si unele proprietati care nu se mai conserv
a
n cadrul spatiilor metrice. Astfel, vom observa ca nu orice sir fundamental de puncte dintrun spatiu metric
este convergent, ceea ce impune considerarea unui noi notiuni, aceea de spatiu metric complet, un spatiu de
puncte n care notiunile de sir convergent si de sir fundamental coincid. Aceasta categorie de spatii metrice este
de o deosebit
a important
a n analiza matematica, fapt de care ne vom putea convinge n continuare.
Definitia 3.3.1. Fie (X, d) un spatiu metric oarecare. Se numeste sir de puncte n X aplicatia, functia
f : IN k X,
unde
IN k = {n IN : n k, k IN }.
Pun
and f (n) = xn , unde xn X, sirul se noteaza prin (xn )nk . Uzual se ia k = 1, uneori k = 0. In cazul
k = 1, se scrie prescurtat (xn ).
Definitia 3.3.2. Fie sirul de puncte (xn ).
Punctele x1 , x2 , ..., xn , ... se numesc termenii sirului (xn ).
Multimea {xn : n IN } X se numeste multimea valorilor sirului.
Punctul xn X se numeste termenul general, sau termenul de rang n al sirului (xn ).
Evident, nu excludem cazul n care X este n acelasi timp si spatiu vectorial, caz n care sirului de puncte i
se spune sir de vectori. Un astfel de sir se noteaza prin (xn ), unde xn X si n IN .
132
Ion Cr
aciun
Definitia 3.3.3. Spunem c

a sirul de puncte (xn ) din spatiul metric (X, d) are limita x X dac
a n afara
oric
arei vecin
at
ati V V(x) r
am
an un num
ar finit de termeni ai sirului sau, altfel spus, dac
a multimea valorilor
lui n IN pentru care an
/ V este finit
a.
Dac
a x este limita sirului de puncte (xn ) din spatiul metric (X, d), atunci scriem
lim xn = x
sau
xn x
si spunem c
a (xn ) este convergent n X la x, sau ca sirul de puncte (xn ) converge n X la (catre) punctul x.
Definitia 3.3.4. S
irurile de puncte din spatiul metric (X, d) care nu sunt convergente se numesc divergente,
sau f
ar
a limit
a.
Av
and n vedere c
a notiunea de vecin
atate a punctului x X implica numarul real nenegativ d(x, y), unde
y X, putem da urm
atoarea teorem
a de caracterizare a convergentei unui sir de puncte dintrun spatiu metric.
Teorema 3.3.1. S
irul de
a si numai dac
a sirul de
puncte(xn ), xn (X, d), este convergent la x X dac
numere reale nenegative d(xn , x)
este convergent la zero, sau, echivalent:
n1
xn x > 0 N () IN astfel nc
at d(xn , x) < , n > N ().
Demonstratie. Afirmatiile teoremei se dovedesc simplu folosind atat Definitia 3.3.3, cat si rezultatele stabilite
n primele paragrafe din capitolele anterioare.
q.e.d.
S
a remarc
am c
a Teorema 3.3.1 poate constitui baza afirmatiei facuta la nceputul paragrafului privtoare la
extensiuni la siruri de puncte n spatii metrice a rezultatelor stabilite pentru siruri numerice.
Definitia 3.3.5. Fie sirul de puncte (xn ), xn X si (kn ) un sir strict cresc
ator de numere naturale. S
irul de
puncte (yn ) cu proprietatea c
a n IN kn astfel nc
at yn = xkn , se numeste subsir al sirului de puncte
(xn ) din spatiul metric (X, d).
Cele mai multe din definitiile si proprietatile sirurilor de numere reale se regasesc si la siruri de puncte
dintrun spatiu metric. Astfel, avem:
orice spatiu metric (X, d)
Teorema 3.3.2. In
(a) orice sir de puncte are cel mult o limit
a;
(b) dac
a xn = x, n N0 , N0 IN , atunci xn x;
(c) orice subsir de puncte al unui sir convergent la x X converge, de asemenea, la x;
(d) dac
a orice subsir al unui sir de puncte contine un subsir convergent la x X, atunci acel sir are limita x.
133
Demonstratie. Propriet
atile (b), (c), (d) rezulta direct din definitia convergentei n (X, d) si din propriet
atile
analoage ale sirurilor numerice aplicate sirului de numere nenegative (d(xn , x)). Pentru a demonstra (a) presupunem c
a xn x si xn y, simultan. In acest fel,
0 d(x, y) d(xn , x) + d(xn , y) 0,
care arat
a c
a d(x, y) = 0, deci x = y.
q.e.d.
Teorema 3.3.3. Dac

a yn y n spatiul metric (X, d) si A este o submultime a spatiului, atunci
dist(yn , A) dist(y, A).
particular, dac
In
a A = {x}, atunci
d(yn , x) d(y, x).
Demonstratie. Prima parte a teoremei este consecinta a ultimei inegalitati din Propozitia 3.1.3. Partea a doua
rezult
a din prima lu
and A = {x}.
q.e.d.
Definitia 3.3.6. S
irul de puncte (xn ) din spatiul metric (X, d) se numeste sir fundamental, sau sir Cauchy
dac
a pentru orice > 0, exist
a num
arul natural N (), astfel nc
at
d(xm , xn ) < ,
m > N ()
si
n > N ()
(3.45)
p IN .
(3.46)
sau, echivalent,
d(xn+p , xn ) < ,
n > N ()
si
Propozitia 3.3.1. Orice sir de puncte convergent este sir fundamental.
ar, dac
a xn x, atunci
0 d(xm , xn ) d(xm , x) + d(xn , x) 0, m , n ,
care arat
a c
a (3.45) este satisf
acut
a, deci sirul (xn ) este fundamental.
q.e.d.
Reciproca Propozitiei 3.3.1 nu este n general adevarata. Se pot da exemple de spatii metrice n care exist
a
siruri de puncte divergente care s
a satisfaca conditia (3.45).
Definitia 3.3.7. Numim sir de functii o aplicatie f F(IN , F(A, B)) unde A si B sunt multimi nevide
arbitrare.
134
Ion Cr
aciun
Mai t
arziu, pentru un sir de functii (fn )n1 , unde fn M(A, X), iar (X, d) este un spatiu metric, pe
l
ang
a convergenta n metrica , care urmeaza a fi introdusa si care este numita metrica convergentei uniforme,
convergenta numinduse convergent
a uniform
a, se poate introduce si convergenta punctual
a a acelui sir de
functii.
3.4
Spatii metrice complete. Exemple
Definitia 3.4.1. Spatiul metric (X, d) se numeste spatiu metric complet dac
a orice sir de puncte fundamental din X este convergent la un punct din X..
Exemplul 3.4.1. Spatiul metric (IR, d(, ) = | |) este spatiu metric complet.
Solutie. Intr-adev
ar, aceast
a afirmatie rezulta din Teorema 2.2.2.
Teorema 3.4.1. Spatiul metric (IRp , d), unde d este metrica Euclidian
a, este spatiu metric complet.
v
u p
uX
Demonstratie. Amintim c
a metrica Euclidiana n IRp este definita prin d(x, y) = t (xi yi )2 , unde x =
i=1
(x1 , ..., xp ) si y = (y1 , ..., yp ) sunt vectori oarecare din spatiul liniar IRp .
Este suficient s
a ar
at
am c
a are loc reciproca din Propozitia 3.3.1.
Fie n acest sens un sir de puncte arbitrar (xn ) din IRp care sa fie sir fundamental n spatiul metric (IRp , d),
aceasta nsemn
and c
a > 0 N () IN astfel ncat (3.46) sa aiba loc.
S
a remarc
am mai nt
ai c
a a da un sir de puncte n IRp , de fapt un sir de vectori n IRp , este echivalent cu a
da p siruri numerice (xkn )n1 , k 1, p, numite sirurile coordonate, deoarece termenul general al sirului este o
pupl
a ordonat
a de numere reale de forma
xn = (x1n , x2n , ..., xpn ).
S
irul de puncte (xn ) din (IRp , d) este fundamental daca si numai daca sirurile coordonate (xkn )n1 , k 1, p,
sunt siruri fundamentale n (IR, | |). Aceste afirmatii rezulta din inegalitatile evidente
|xi;n+q xin | d(xn+q , xn )
p
X
|xj;n+q xjn |,
(3.47)
j=1
oricare ar fi i 1, q si oricare ar fi perechea (n, q)IN IN , la care trebuie sa adaugam Definitia 3.3.6si rezultatele
din Sectiunea 2.1 si Sectiunea 2.2 referitoare la siruri de numere reale.
Intr-adev
ar, dac
a sirul (xn ) din (IRp , d) este fundamental, avem
d(xn+q , xn ) < ,
n > N (),
q IN .
(3.48)
Atunci, din (3.47) si (3.48), deducem

|xi;n+q xin | < , i 1, n, n > N (), q IN ,
care arat
a c
a fiecare din sirurile coordonate (xin ), i 1, p este sir numeric fundamental n spatiul metric
(IR, | |).
135
Reciproc, dac
a (xjn )n1 , j 1, p, sunt siruri fundamentale n IR, atunci > 0 N () IN astfel nc
at s
a
avem
|xj;n+q xjn | < , n > N (), ; q IN , j 1, p.

(3.49)
p
Utiliz
and (3.49) n partea dreapt
a a lantului de inegalitati (3.47), deducem (3.48), adica (xn ) este sir fundamental n spatiul metric (IRp , d). Ins
a, n IR orice sir fundamental este convergent, deci xj IR j 1, p astfel
nc
at xjn xj , n , j 1, p, aceasta nsemnand ca > 0 N () IN asa fel ncat
,
p
|xjn xj | <
n > N (),
j = 1, p.
(3.50)
Pe de alt
a parte, din echivalenta metricilor d, d1 si d2 pe IRp , avem (vezi Exercitiul 3.1.1)
d(xn , x)
p
X
|xjn xj |,
n IN ,
(3.51)
j=1
unde x = (x1 , x2 , ..., xp ) IRp . Din (3.50) si (3.51), deducem d(xn , x) < , n > N (), ceea ce, dupa Teorema
3.3.1, arat
a c
a xn x IRp .
q.e.d.
Teorema 3.4.2. S
irul de vectori (xn )n1 , xn (IRp , d), xn = (x1n , x2n , ..., xpn ) are limita x0 =
(x10 , x20 , ..., xp0 ) IRp dac
a si numai dac
a sirurile coordonate (x1n )n1 , (x2n )n1 , ..., (xpn )n1 au limit
a n
spatiul metric (IR, | |) dup
a cum urmeaz
a x1n x10 , x2n x20 , ... , xpn xp0 .
Demonstratie. Dup
a ad
augarea la inegalitatea (3.51), n care n locul vectorului x se pune vectorul x0 din enunt,
a inegalit
atilor evidente
|xi n xi 0 | d(xn , x0 ), n IN si i 1, p,
demonstratia teoremei este un simplu exercitiu.
q.e.d.
Exercitiul 3.4.1. S
a se arate c
a C([a, b]), spatiul metric al functiilor reale continue pe compactul [a, b] IR,
este complet.

Solutie. In Exemplul 3.1.3 am ar
atat c
a C([a, b], ) , unde este metrica convergentei uniforme, este spatiu
metric.
S
a ar
at
am c
a este spatiu metric complet.

In acest sens, fie (fn )n1 un sir fundamental n C([a, b], ) . Aceasta nseamna ca pentru orice > 0, exist
a
num
arul natural N (), astfel nc
at
(fn+p , fn ) <
,
2
n > N ()
si
p IN .
Av
and n vedere c
a (f, g) = max{|f (x) g(x)| : x [a, b]}, din (fn+p , fn ) <
|fn+p (x) fn (x)| <
< , n > N (), p IN

2
, gasim ca
2
(3.52)

a x [a, b] sirul numeric (fn (x))n1 este fundamental n spatiul metric (IR, | |), deci
lim fn (x), x [a, b] si aceast
a limit
a este numar real. Sa definim acum functia
n
f : [a, b] IR,
f (x) = lim fn (x),

n
x [a, b]
(3.53)
136
Ion Cr
aciun
si s
a ar
at
am c
a este continu
a si c
a (fn , f ) 0, n .
S
a consider
am x0 arbitrar din [a, b] si sa evaluam diferenta |f (x) f (x0 )|, unde x [a, b]. Functia real
a de
variabil
a real
a f este continu
a n x0 dac
a diferenta |f (x) f (x0 )|este foarte mica cand numarul |x x0 |, x
[a, b], este foarte mic. Aceast
a diferent
a o putem majora prin
|f (x) f (x0 )| |f (x) fn0 (x)| + |fn0 (x) fn0 (x0 )| + |fn0 (x0 ) f (x0 )|,
(3.54)
unde n0 este un num

ar natural arbitrar mai mare decat N () de mai sus. In baza celor afirmate referitor de
continuitatea functiilor reale si folosind faptul ca sirurile de numere reale (fn (x)) si (fn (x0 )) sunt convergente
la respectiv f (x) si f (x0 ), putem afirma c
a inegalitatile:
;
|f (x) fn0 (x)|
<
|fn0 (x) fn0 (x0 )| <

;
(3.55)
3
|fn0 (x0 ) f (x0 )| <

3
sunt evidente dac
a x [a, b] este astfel ncat |x x0 | < ().
Existenta num
arului pozitiv () este asigurata de continuitatea n x0 a functiei fn0 C([a, b]).
Folosind acum (3.54) si (3.55), deducem ca pentru orice > 0 exista () > 0 cu proprietatea
x [a, b]
cu
|x x0 | < () = |f (x) f (x0 )| < ,
ceea ce arat
a c
a functia f, definit
a de (3.53), apartine lui C([a, b]).

S
a ar
at
am, n sf
arsit, c
a sirul fundamental (fn )n1 este convergent n spatiul metric C([a, b]), c
atre
functia f.
Pentru aceasta, trecem la limit
a pentru p n (3.52) si tinem cont de (3.53). Obtinem,
|f (x) fn (x)|
< , n > N () si x [a, b],

2
care antreneaz
a max{|fn (x) f (x)|} < , n >
N (), adic
a (fn , f ) < , n > N ().
Aceasta demonstreaz
a c
a (fn , f ) 0, deci C([a, b]), este spatiu metric complet.
3.5
Spatii vectoriale normate. Spatii Banach
Fie V un spatiu vectorial real.
Definitia 3.5.1. Aplicatia k k : V IR se numeste norm

a pe spatiul liniar real V dac
a satisface urm
atoarele
propriet
ati:
(N1 )
kxk = 0 x = 0;
(N2 )
kxk = ||kxk, IR si x V ;
(N3 )
kx + yk kxk + kyk, x, y V.
Uneori, pentru propriet

atile (N1 ), (N2 ), (N3 ), se foloseste termenul de axiome.

a k k : V IR este o norm
a pe spatiul vectorial V, atunci kxk 0, x V. In
consecint
a, dac
a x V \ {0}, atunci kx > 0k.
137
Intr-adev
ar, lu
and n (N3 ) y = x = (1)x, unde x V si tinand cont de Definitia 3.2.1, Propozitia 3.2.1 si
de axiomele (N1 ) (N3 ), obtinem 2kxk 0. Mai mult, daca x V \ 0, atunci din kxk 0 si axioma (N1 )
deducem kxk > 0.
Acest rezultat justific
a denumirea de axioma de nenegativitate a normei care se atribuie proprietatii (N1 ).
Axioma (N3 ) este cunoscut
a sub numele de inegalitatea triunghiular
a.
Definitia 3.5.2. Fie k k : V IR o norm

a pe V .
(i) Num
arul nenegativ kxk, x V, se numeste norma sau lungimea vectorului x.
(ii) Cuplul (V, k k) se numeste spatiu normat.
Observatia 3.5.2. Pe un spatiu vectorial real se pot defini mai multe norme. Dac
a k k1 si k k2 sunt dou
a
norme distincte pe V, atunci spatiile normate (V, k k1 ) si (V, k k2 ) sunt distincte, deci au propriet
ati distincte.
spatiul normat (V, k k) au loc inegalit

atile:
(a) k
n
X
k=1
k uk k
n
X
|k |kuk k, k IR, uk V, k 1, n;
k=1

(b) kuk kvk ku vk, u, v V.
Demonstratie. Pentru n = 1 inegalitatea (a) este evidenta, fiind chiar egalitate n baza lui (N2 ).
Presupunem c
a (a) este adev
arat
a pentru k IN , adica
k
k
X
i=1
i ui k
k
X
|i |kui k, i IR, ui V, i 1, k,
(3.56)
i=1
si s
a demonstr
am c
a are loc pentru k + 1 scalari reali si pentru k + 1 vectori din V.
Folosind (N3 ), (3.56) si (N2 ), deducem cu usurinta ca (a) are loc pentru k + 1.
In baza inductiei matematice dup
a n, rezulta ca (a) are loc n IN , i IR si ui V, i 1, n.
Pentru a demonstra (b), pornim de la inegalitatea
kuk ku vk + kvk, u V si v V,
(3.57)
care este adev

arat
a n baza identit
atii u = u v + v si a proprietatii (N3 ) a normei.
Schimb
and rolurile lui u cu v n (3.57), obtinem
kv| ku vk + kuk,
unde am tinut cont si de axioma (N2 ). Atunci, din (3.57) si (3.58) se obtine (b).
(3.58)
q.e.d.

a (V, k k) este spatiu normat, atunci aplicatia
d : V V IR, d(x, y) = kx yk, x, y V,
(3.59)
138
Ion Cr
aciun
este o metric
a pe V care are urm
atoarele dou
a propriet
ati speciale:
d(x + z, y + z) = d(x, y), (x, y, z) V V V ;
(3.60)
d(x, y) = ||d(x, y), IR, (x, y) V V.
(3.61)
Demonstratie. Folosind Definitia 3.5.1 se constata usor ca aplicatia d din (3.59) satisface proprietatile (M1 ) si
(M2 ).
Demonstr
am c
a este satisf
acut
a si (M3 ).
Avem, d(x, y) = kx yk = k(x z) + (z y)k kx zk + kz yk = d(x, z) + d(z, y), din care rezult
a c
a
si (M3 ) este satisf
acut
a, deci d din (3.59) este o metrica pe V.
q.e.d.
Metrica d pe un spatiu normat V definita ca n (3.59) se numeste metrica indus

a de norma.
Observatia 3.5.3. Orice spatiu normat poate fi structurat ca spatiu metric.
Reciproca acestei afirmatii nu este n general adevarata ntrucat pentru definirea notiunii de metric
a nu se
cere structur
a de spatiu liniar pe multimea nevida X. Dar chiar si n cazul n care X este spatiu liniar se pot
defini metrici care s
a nu fie induse de norme. Exemplul 3.5.2) este concludent n acest sens.
Dac
a o metric
a d pe un spatiu vectorial V provine nsa din norma k k, atunci norma pe V este la r
andui
determinat
a de d prin
kxk = d(x, 0), x V.
Definitia 3.5.3. Fie dou

a norme k k1 si k k2 pe spatiul liniar V. Spunem c
a k k1 este echivalent
a cu k k2
dac
a exist
a 0 < a b astfel nc
at
akxk1 kxk2 bkxk1 ,
x V.
(3.62)

a k k1 este echivalent
a cu k k2 , atunci si k k2 este echivalent
a cu k k1 .
Intr-adev
ar, din (3.62), obtinem kxk2 kxk1 kxk2 , x V, unde numerele reale si sunt astfel nc
at
1
1
0 < = = .
b
a
a k k1 si k k2 sunt dou
a norme echivalente pe V, atunci metricile induse de aceste
norme d1 si d2 sunt, de asemenea, echivalente.
Intr-adev
ar, din (3.62) si (3.59), deducem
ad1 (x, y) d2 (x, y) bd1 (x, y), x, y V,
care, dup
a Propozitia 3.1.6, arat
a c
a afirmatia facuta este adevarata.
139

a (V, kk) este un spatiu normat, dup
a Propozitia 3.5.2 si Observatia 3.5.2 este si spatiu
metric, deci bilele deschis
a si nchis
a de centru x0 si raz
a > 0 sunt, respectiv,
B(x0 , ) = {x V : kx x0 k < },
B(x0 , ) = {x V : kx x0 k }.
Propozitia 3.5.3. Submultimea A din spatiul normat (V, k k) este m

arginit
a dac
a si numai dac
a exist
aM >0
astfel nc
at
kxk < M, x A,
(3.63)
sau, echivalent, pentru orice x0 V exist
a M1 > 0 astfel nc
at
kx x0 k < M1 ,
x A.
(3.64)
Demonstratie. Fie A V, A multime m

arginita. Cum V este si spatiu metric, avand metrica indusa de norm
a,
folosind rezultatele din primul paragraf al acestui capitiol, deducem ca exista B(y0 , ) astfel ncat A B(y0 , ).
Fie M > 0 cu proprietatea M > ky0 k + si fie, de asemenea, x A, arbitrar. Atunci, x B(y0 , ), deci
kx y0 k < , din care deducem
kxk = kx y0 + y0 k kx y0 k + ky0 k < + ky0 k < M.
Reciproc, dac
a (3.63) are loc, aceasta nseamna ca A B(0, M ), deci diamA diamB(0, M ) 2M si,
dup
a Definitia 3.1.5, rezult
a c
a A este m
arginita.
In mod asem
an
ator se demonstreaz
a si (3.64).
q.e.d.
Observatia 3.5.7. Toate rezultatele de la siruri de puncte n spatii metrice r

am
an valabile si pentru siruri de
vectori dintrun spatiu normat (V, k k). Exist
a ns
a particularit
ati caracteristice spatiilor normate pe care le
punct
am n continuare.

spatiu normat (V, k k) au loc urm
xn x0 = kxn k kx0 k, reciproc numai n cazul
(
xn x0 ,
yn y0
xn + yn x0 + y0 ,
x0 = 0;
(3.65)
, IR;
(3.66)
(n ) sir m
arginit si xn 0 = n xn 0;
(3.67)
(n ) 0 si xn sir m
arginit = n xn 0;
(3.68)
(n )n1 si xn astfel nc
at n 0 IR si xn x0 = n xn 0 x0 .
(3.69)
140
Ion Cr
aciun
Demonstrat
ie. Implicat
ia din (3.65) rezult
a din inegalitatea (b) a Propozitiei 3.5.1 scrisa pentru xn si x0 , adica

din kxn k kx0 k kxn x0 k.
Dac
a xn x0 , atunci oricare ar fi > 0 exista N () IN astfel ncat
d(xn , x0 ) = kxn x0 k < , n > N ().
Din ultimele dou
a inegalit
ati, deducem

kxn k kx0 k < , n > N (),
care, dup
a c
a kxn k kx0 k.
Faptul c
a reciproca primei afirmatii din (3.65) nu este adevarata n general se vede din exemplul urm
ator.
Se ia V = IR, k k = | | si sirul numeric cu termenul general xn = (1)n . Sirul numeric (xn ) astfel ales nu
este convergent, desi |xn | 1.
Implicatia invers
a este evident
a ns
a daca x0 = 0.
Pentru demonstratia implicatiei (3.66) se porneste de la inegaliatea evidenta
kxn + yn (x0 + y0 )k ||kxn x0 k + kyn y0 k.
Cum kxn x0 k 0 si kyn y0 k 0, din inegalitatea de mai sus rezulta
kxn + yn (x0 + y0 )k 0,
de unde, folosind reciproca lui (3.65), adevarata n cazul mentionat, deducem
xn + yn x0 + y0 .
In vederea demonstratiei propriet
atilor (3.67) si (3.68), remarcam ca avem fie
kn xn k M kxn k,
M > 0,
n IN ,
(3.70)
fie
kn xn k M |n |,
n IN ,
(3.71)
dup
a cum sirul numeric (n ) este m
arginit sau sirul de vectori (xn ) este marginit.
Dac
a la (3.70) ad
aug
am si cealalt
a ipoteza, si anume xn 0, atunci deducem kn xn k 0, care antreneaz
a
desigur n xn 0.
La aceeasi concluzie ajungem dac
a pornim de la (3.71) la care adaugam desigur ipoteza n 0.
In sf
arsit, pentru a dovedi (3.69), s
a observam ca
kn xn 0 x0 k = k(n 0 )xn + 0 (xn x0 )k |n 0 | kxn k + |0 | kxn x0 k.
Dac
a n aceast
a inegalitate tinem cont c
a, |n 0 | 0 si kxn k M deoarece sirul (xn ), fiind convergent,
este m
arginit si kxn x0 k 0, deducem kn xn 0 x0 k 0, din care rezulta desigur n xn 0 x0 . q.e.d.
Definitia 3.5.4. Spatiul normat (V, k k) se numeste spatiu Banach4 dac

a V este spatiu metric complet n
metrica indus
a de norm
a.
4 Banach,
Stefan (18921945), renumit matematician polonez, fondatorul analizei functionale moderne.
141
Exemplul 3.5.1. (Spatiul normat IRn ) Spatiul vectorial IRn este spatiu Banach.
Solutie. Din Definitia 3.2.3 si Exercitiul 3.2.2 stim ca IRn este spatiu liniar real ndimensional.
S
a demonstr
am c
a IRn este si normat. Pentru aceasta, fie aplicatia
v
uX
u n 2
k k : IRn IR, kxk = t
xi , x = (x1 , x2 , ..., xn ) IRn .
(3.72)
i=1
Din modul cum este definit

a, se vede c
a aceasta aplicatie satisface proprietatile (N1 ) si (N2 ) din Definitia 3.5.1.
Demonstr
am c
a este verificat
a si proprietatea (N3 ) a acestei definitii. Pentru aceasta, pornim de la (kx+yk)2 ,
unde y = (y1 , y2 , ..., yn ), deci kx + yk = (x1 + y1 , x2 + y2 , ..., xn + yn ). Dupa (3.72), avem
2
(kx + yk) =
n
X
(xi + yi )2 .
(3.73)
i=1
Ridic
and la p
atrat n membrul doi al lui (3.73) si tinand cont de inegalitatea (3.11), obtinem
v
v
u n
u n
n
n
X
X
uX 2 X
u
yi2 ,
x2i t
yi +
x2i + 2t
kx + yk2
i=1
i=1
i=1
i=1
din care, cu ajutorul lui (3.72), deducem ca (N3 ) din Definitia 3.5.1 este satisfacuta, prin urmare (IRn , k k)
este spatiu normat.
Pentru a demonstra c
a (IRn , kk) este spatiu Banach, aratam ca este spatiu metric complet n metrica indus
a
de norma (3.72). Dar aceast
a metric
a este tocmai metrica d din Exercitiul 3.1.1. Folosind acum Teorema 3.4.1,
deducem c
a (IRn , k k) este spatiu Banach.
Observatia 3.5.8. Norma (3.72) pe IRn poart

a denumirea de norm
a Euclidian
a, motivatia acestei denumiri
urm
and s
a se dea mai t
arziu.
Exercitiul 3.5.1. S
a se arate c
a aplicatiile:
k k1 : IRn IR,
kxk1 = max{|xk | : k 1, n};
k k2 : IRn IR,
kxk2 =
n
X
|xk |,
k=1
unde x = (x1 , x2 , ..., xn ) IRn , sunt norme echivalente pe IRn .

Indicatie. Se arat
a c
a aplicatiile de mai sus satisfac proprietatile normei.
Observatia 3.5.9. Metricile d1 si d2 pe IRn , introduse n Exemplul 3.1.1, sunt metrici induse de normele k k1
si k k2 , definite n Exercitiul 3.5.1.
Intr-adev
ar, se vede c
a
d1 (x, y) = kx yk1
n
oricare ar fi vectorii x, y IR .
si
d2 (x, y) = kx yk2 ,
142
Ion Cr
aciun
Exemplul 3.5.2. Functia

d3 : IRn IRn IR,
d3 (x, y) =
n
X
|xi yi |
1
,
k
2 1 + |xi yi |
(3.74)
k=1
unde x, y IRn , este o metric

a pe IRn care nu provine dintro norm
a.
Solutie. Intr-adev
ar, din (3.74) se vede imediat ca (M1 ) si (M2 ) din Definitia 3.1.1 sunt satisfacute.
Pentru a demonstra (M3 ), pornim de la implicatia
b 0, c 0 si 0 a b + c =
b
c
a
+
,
1+a
1+b 1+c
(3.75)
care se poate demonstra simplu.

Dac
a n (3.75) lu
am
a = |xi yi |,
nmultim ambii membri cu
b = |xi zi |,
c = |zi yi |,
i 1, n,
1
si apoi sumam dupa valorile lui i de la 1 pana la n, obtinem
2i
d3 (x, y) d3 (x, z) + d3 (x, y), (x, y, z) IRn IRn IRn ,

ceea ce arat
a c
a si proprietatea (M3 ) din Definitia 3.1.1 este satisfacuta.
Prin urmare, aplicatia d3 din (3.74) este distanta pe IRn .
Dac
a d provine dintro norm
a, conform Observatiei 3.5.2, aplicatia
k k3 : IRn IR,
kxk3 = d3 (x, 0) =
n
X
1
|xk |
,
2k 1 + |xk |
x IRn ,
k=1
trebuie s
a fie o norm
a pe IRn .
Se vede ns
a c
a aceast
a aplicatie satisface (N1 ) si (N3 ) din Definitia 3.5.1, dar nu satisface (N2 ), c
aci
kxk3 =
n
n
X
X
|| |xk |
1
|xk |
1
=
6
||
= || kxk3 .
k
k
2 1 + || |xk |
2 1 + |xk |
k=1
k=1
Prin urmare, aplicatia d3 din (3.74) nu provine dintro norma.
Exemplul 3.5.3. (Spatiul normat B(A, V )) Fie (V, k k) un spatiu normat, A o multimnevid
a arbitrar
a si
F(A, V ) spatiul vectorial (vezi Exemplul 3.2.2) al functiilor vectoriale definite pe A cu valori n V. Multimea
B(A, V ) = {f F(A, V ) : sup{kf (x)k : x A} < +}
este subspatiu liniar al spatiului vectorial M(A, V ) si aplicatia
k ksup : B(A, V ) IR; kf ksup = sup{kf (x)k : x A}, f B(A, V ),
(3.76)
este o norm
a pe B(A, V ), care se numeste norma lui Ceb
asev, sau norma convergentei uniforme, deci
perechea (B(A, V ), k ksup ) este spatiu normat.
Solutie. Din definitia lui B(A, V ) rezult
a ca multimea f (A) = Im f este marginita n spatiul normat (V, k k), cu
alte cuvinte B(A, V ) este submultimea functiilor marginite din spatiul vectorial F(A, V ). Folosind propriet
atile
marginii superioare a unei multimi de numere reale se constata ca daca f B(A, V ), g B(A, V ) si IR,
143
atunci f + g B(A, V ), ceea ce, n baza Teoremei 3.2.2, arata ca B(A, V ) este subspatiu liniar al spatiului
liniar M(A, V ).
Verific
am axiomele normei (N1 )(N3 ) din Definitia 3.5.1 pentru aplicatia definita n (3.76). Faptul c
a (N1 )
si (N2 ) sunt satisf
acute de c
atre (3.76) este evident n baza definitiei si proprietatilor marginii superioare a unei
submultimi din IR.
Pentru a ar
ata c
a (N3 ) este satisf
acut
a sa observam ca avem
k(f + g)(x)k kf ksup + kgksup , x A si (f , g) B(A, V ) B(A, V ).
Aceast
a inegalitate, fiind satisf
acut
a pentru orice x A, are loc si pentru supremum, prin urmare:
kf + gksup kf ksup + kgksup ,
ceea ce arat
a c
a (N3 ) este satisf
acut
a.

a (V, k k) este spatiu Banach, atunci (B(A, V ), k ksup ) este, de asemenea, spatiu
particular, B(A) si C([a, b]) sunt spatii Banach.
Banach. In
Intr-adev
ar, afirmatiile f
acute pot fi demonstrate dupa un rationament analog celui din Exercitiul 3.4.1. A se
vedea ns
a si exemplul urm
ator.
Exercitiul 3.5.2. Fie A o multime nevid

a arbitrar
a si B(A) totalitatea functiilor reale definite pe A, m
arginite.
S
a se arate c
a:
10 multimea B(A) este subspatiu liniar al spatiului M(A);
20 aplicatia
k k : B(A) IR, kf k = sup{|f (x)| : x A}
(3.77)
este o norm
a pe B(A);
30 perechea (B(A), k k) este spatiu Banach.
Solutie. Fie f B(A). Atunci, f : A IR si f marginita, ceea ce nseamna ca sup{|f (x)| : x A} < +.
10 S
a ar
at
am c
a B(A) este subspatiu liniar al spatiului liniar F(A).
In acest sens, fie f, g B(A) si IR. Avem
|(f + g)(x)| || sup{|f (x)| : x A} + sup{|g(x)| : x A}, x A,
de unde deducem
sup{|(f + g)(x)|} || sup{|f (x)| : x A} + sup{|g(x)| : x A}.
Fiindc
a f si g sunt elemente ale lui B(A), rezulta ca exista M1 si M2 din IR+ astfel ncat M1 = sup{|f (x)| :
x A}, M2 = sup{|g(x)| : x A}. Atunci, din inegalitatea de mai sus deducem sup{|(f + g)(x)| : x A} <
||M1 + M2 , care spune c
a (f + g) B(A). Din Teorema 3.2.2 reiese acum ca B(A) este subspatiu liniar al
spatiului liniar M(A).
20 Faptul c
a functia (3.77) este norm
a pe B(A) se demonstreaza simplu aratand ca sunt satisface propriet
atile
(N1 ) (N3 ).
30 S
a ar
at
am c
a B(A) este spatiu metric complet n metrica indusa de norma (3.77), care este functia real
a
definit
a pe B(A) B(A) prin
(f, g) = sup{|f (x) g(x)| : x A}, f B(A),
g B(A).
Aceasta revine la a ar
ata c
a orice sir de functii fundamental n spatiul metric (B(A), ) este convergent.
(3.78)
144
Ion Cr
aciun
Din faptul c
a sirul de functii reale de variabila reala x A, (fn )n1 este fundamental, deducem c
a oricare
ar fi > 0 exist
a N () IN astfel nc
at
(fm , fn ) <
,
2
m > N (),
n > N ().
(3.79)
Din (3.78) si (3.79), obtinem

|fn (x) fm (x)| (fm , fn ) <
,
2
x A, m, n > N ().
(3.80)

a c
a sirul numeric (fn (x))n1 , x A, este fundamental n spatiul metric (IR, | |)
despre care stim c
a este spatiu metric complet, deci exista lim fn (x) IR, x A. In acest fel, putem defini
n
functia
f : A IR, f (x) = lim fn (x), x A,
(3.81)
n
pe care convenim s
a o numim limita punctual
a a sirului de functii (fn ). Sa aratam acum ca f definita prin (3.81)
este element al lui B(A) si c
a (fn , f ) 0, adica sirul (fn ) este convergent n metrica la f.
Dac
a n (3.80) facem m si tinem cont de (3.81), deducem
|fn (x) f (x)|
,
2
f A, n > N ().
(3.82)
S
a observ
am acum c
a avem
|f (x)| |f (x) fN ()+1 (x)| + |fN ()+1 (x)|
+ M, x A,
2
(3.83)
unde M > 0 provine din faptul c

a fN ()+1 B(A), adica
|fN ()+1 | M, x A.
a c
a f B(A).
Trec
and acum n (3.82) la supremum, deducem (fn , f ) < , n > N (), ceea ce arata ca sirul (fn ) este
convergent n spatiul metric (B(A), ).
Asadar, (B(A), ) este spatiu metric complet si cum metrica este indusa de o norma rezulta ca B(A) este
spatiu Banach.
Definitia 3.5.5. Fie A este o multime nevid

a oarecare.
Se numeste sir de functii reale, aplicatia f F(IN , F(A)), unde F(A) este spatiul vectorial al functiilor
reale definite pe multimea A.
Dac
a A IR,
a real
a,
atunci sirul (fn )n1 , fn F(A), se numeste sir de functii reale de variabil
iar dac
a f F IN , (B(A), ) , convergenta unui sir de functii reale n (B(A), ) se numeste convergent
a
uniform
a.
Exemplul 3.5.4. Spatiul liniar Mm,n (IR) este spatiu Banach.

Solutie In baza Exemplulului 3.2.3, multimea Mm,n (IR) este spatiu vectorial real, iar un element oarecare al
acestuia este o matrice A de forma A = kaij knn . Sa consideram aplicatia
tr : Mn,n (IR) IR,
tr(A) =
n
X
ajj ,
j=1
numit
a urm
a; num
arul real tr(A) se numeste urma matricei A.
A Mn,n (IR),
(3.84)
145
S
a remarc
am c
a aplicatia tr are proprietatile:
tr(A + B) = tr(A) + tr(B),
tr(A) = tr(A),
A, B Mn,n (IR);
IR,
tr(A> ) = tr(A),
(3.85)
A Mn,n (IR);
(3.86)
A Mn,n (IR),
>
a0ij , i
(3.87)
a0ij
1, n, j 1, m, date de
= aji .
unde A Mn,n (A) se numeste transpusa matricei A, cu elementele
Proprietatea (3.85) se numeste aditivitate a aplicatiei tr, n timp ce (3.86) este denumita omogenitate. Altfel
spus, aplicatia tr este aditiv
a si omogen
a.
Dup
a cum se observ
a usor, matricele A si A> sunt nl
antuite, sau conformabile, adica se poate efectua
produsul matricelor A si A> , notat AA> , care este o matrice patratica de ordinul m, deci AA> Mm,m (IR),
n
X
av
and elementul de pe linia i si coloana j egal cu
aik ajk .
k=1
Prin urmare, putem scrie

AA> = k
n
X
aik ajk kmm .
(3.88)
k=1
De asemenea, se poate efectua produsul matricelor A> si A, ntrucat sunt nlantuite.

S
a introducem acum aplicatia
p
k k : Mm,n (IR) IR, kAk = tr(AA> ), A Mm,n (IR).
(3.89)
Dac
a efectu
am calculul n membrul drept al egalitatii din (3.89) si tinem cont de (3.84) si (3.88), constat
am c
a
num
arul real kAk din (3.89) are expresia
v
uX
n
um X
kAk = t
a2ij ,
(3.90)
i=1 j=1
ceea ce arat
a c
a kAk este r
ad
acina p
atrat
a din suma patratelor tuturor elementelor matricei A.
Evident kAk 0, A Mm,n (IR) si kAk = 0 A = O, deci (N1 ) din Definitia 3.5.1 este satisf
acut
a.
Apoi, folosindune de (3.84) si (3.89), gasim
r
q
q
kAk =
tr (A)(A)> =
tr(2 AA> ) = || tr(AA> ) = || kAk,
oricare ar fi IR si oricare ar fi A Mm,n (IR), adica (N2 ) este satisfacuta.

Pentru a ar
ata c
a (N3 ) este verificat
a pornim de la kA+Bk2 si efectuam calculele folosind (3.90) si inegalitatea
p
p
(3.91)
|tr(AB > )| tr(AA> ) tr(BB > ), A, B Mm,n (IR),
care nu este altceva dec
at inegalitatea CauchyBuniakowskiSchwarz ce se poate demonstra la fel ca (3.11)
pornind ns
a de la functia
m X
n
X
: IR IR, (t) =
(aij t bij )2 , t IR.
i=1 j=1
2
Se ajunge la kA + Bk (kAk + kBk) , de unde, dupa extragerea radicalului n ambii membri, constat
am c
a
(N3 ) este satisf
acut
a
.

Prin urmare, Mm,n (IR), k k este spatiu normat.
R
am
ane s
a mai ar
at
am c
a orice sir de matrice fundamental n metrica indusa de norma (3.89), sau (3.90)
este convergent.
In acest scop, folosim inegalit
atile evidente
|akl | kAk
m X
n
X
i=1 j=1
|aij |,
(3.92)
146
Ion Cr
aciun
care au loc oricare ar fi matricea A = kaij kmn Mm,n (IR) si oricare ar fi perechea de numere naturale
(k, l) M N, unde M = {1, 2, ..., m}, iar N = {1, 2, ..., n}.
Consider
am un sir arbitrar de matrice
(Ap )p1 ,
Ap = kap;ij kmn Mm,n (IR),
(3.93)
care s
a fie fundamental n metrica indus
a de norma (3.72).
Aceasta nseamn
a c
a oricare ar fi > 0 exista numarul natural N () astfel ncat
kAq+p Aq k < ,
q > N (),
p IN .
(3.94)
Din (3.92) (3.94) deducem c

a oricare ar fi perechea (i, j) M N si oricare ar fi > 0 exista N () IN asa
nc
at
|aq+p;ij aq;ij | < ,
q > N (),
p IN .
(3.95)
Relatiile (3.95) arat

a c
a sirurile (ap;ij )p1 , (i, j) M N sunt fundamentale n spatiul metric complet
(IR, | |), deci sunt convergente, asa c
a exista a0;ij IR astfel ncat
(i, j) M N.
lim ap;ij = a0;ij ,
(3.96)
Din Teorema 2.1.1 si (3.96) deducem ca pentru orice pereche (i, j) M N si oricare ar fi > 0 exist
a
Nij () IN astfel nc
at
, p > N ().
|ap;ij a0;ij | <
(3.97)
mn
Fie A0 matricea de tipul m n care are elementele a0;ij , (i, j) M N.
Din partea a doua a inegalit
atii (3.92), scrisa pentru matricea diferenta Ap A0 si (3.97), obtinem
kAp A0 k < ,
p > N0 (),
(3.98)
unde N0 () = max{Nij () : (i, j M N )} IN , care arata ca sirul de matrice (Ap )p1 este convergent la
matricea A0 , cu alte cuvinte (Mm,n (IR), ) este spatiu Banach.
Exercitiul 3.5.3. S
a se arate c
a aplicatiile:
A 7 kAk0 = max{|aij | : i 1, m; j 1, n};
n
X
A 7 kAk1 = max{
|aij | : i 1, m};
j=1
m
X
A 7 kAk2 = max{
|aij | : j 1, n},
i=1
sunt norme echivalente pe Mm,n (IR), iar perechile

Mm,n (IR), k k0 ,
Mm,n (IR), k k1 ,
sunt spatii Banach.
Mm,n (IR), k k2
3.6
147
Serii n spatii Banach. Serii de functii
Spatiile Banach constituie cadrul natural al teoriei seriilor pentru ca n astfel de spatii se definesc at
at sume
finite de vectori c
at si limite de siruri. Prima posibilitate se datoreaza structurii de spatiu vectorial a unui
spatiu Banach n timp ce a doua situatie se datoreaza structurii de spatiu metric.
P
an
a acum sau studiat serii de numere reale, adica serii n spatiul metric obisnuit (IR, ||). Sa demonstrat
c
a (IR, | |) este spatiu Banach si aceasta pentru ca metrica obisnuita d(, ) = | | provine din functia
modul | | care satisface propriet
atile (N1 ) (N3 ) ale normei si orice sir numeric fundamental este convergent.
Ne propunem acum s
a extindem notiunea de serie numerica la cazul cand termenii seriei sunt vectori dintrun
spatiu normat (V, k k), uneori si complet, deci dintrun spatiu Banach.
Definitia 3.6.1. Ansamblul {(an )n1 , (sn )n1 }, unde (an )n1 este un sir arbitrar de vectori din spatiul normat
(V, k k), iar (sn )n1 este un sir de vectori cu termenul de rang n dat de
sn = a1 + a2 + ... + an =
n
X
ak ,
(3.99)
k=1
se numeste serie de vectori.

Pentru o serie de vectori se poate utiliza una din notatiile:
a1 + a2 + ... + an + ...;
an .
(3.100)
n=1
Elementele care definesc seria de vectori (3.100) au aceleasi denumiri si semnificatii ca la seriile numerice, si
anume:
(an ) se numeste sirul termenilor seriei;
(sn ) este sirul sumelor partiale;
an se numeste termenul general, sau termenul de rang n al seriei date;
sn este suma partial
a de rang n a seriei (3.100).
,
Observatia 3.6.1. Seria de vectori (3.100) determin
a n mod unic sirul (sn ) al sumelor partiale. Reciproc, dat
sirul de vectori (an ), se poate determina o serie de vectori care s
a aib
a drept sir al sumelor partiale tocmai sirul
dat. Aceasta este seria
a1 + (a2 a1 ) + (a3 a2 ) + ... + (an an1 ) + ... = a1 +
(an an1 ),
(3.101)
n=2
numit
a seria telescopic
a a sirului (an ).
Definitia 3.6.2. Seria de vectori (3.100) se numeste convergent

a, are suma s si scriem
sirul de vectori (sn )n1 este convergent la s V. Altfel spus
X
n=1
an = s lim sn = lim
n
n=1
n
X
an = s, dac
a
ak = s.
k=1
148
Ion Cr
aciun
Definitia 3.6.3. Seria de vectori (3.100) se numeste divergent

a dac
a nu este convergent
a.
Observatia 3.6.2. S
irul de vectori (an ) este convergent dac
a si numai dac
a seria telescopic
a (3.101) este
convergent
a.
Observatia rezult
a din Definitia 3.6.2 si Observatia 3.6.1 aplicate seriei (3.101) pentru care avem sn = an .
Teorema 3.6.1. (Criteriul general al lui Cauchy) Seria de vectori (3.100) este convergent
a dac
a si numai
dac
a N () IN astfel nc
at
kan+1 + an+2 + ... + an+p k < , n > N (), p IN .
(3.102)
Demonstratie. Din Definitia 3.6.2 avem c

a seria de vectori (3.100) este convergenta sirul sumelor partiale
(sn ) este convergent (sn ) este sir Cauchy oricare ar fi > 0 exista N () IN astfel ncat
ksn+p sn k = kan+1 + an+2 + ... + an+p k < , n > N (), p IN .
In concluzie, seria de vectori (3.100) este convergenta daca si numai daca (3.102) are loc.
q.e.d.
Observatia 3.6.3. Analiz

and demonstratia din Teorema 3.6.1 vedem c
a pentru necesitatea conditiei enuntate
este de ajuns ca spatiul liniar V s
a fie normat.
Corolarul 3.6.1. (Conditie necesar

a de convergent
a) Dac
a o serie de vectori dintrun spatiu normat V
este convergent
a, atunci sirul termenilor seriei este convergent la vectorul nul 0.
Demonstratie. Dac
a (3.100) este convergenta, atunci luand p = 1 n (3.102) avem ca > 0 N () IN astfel
nc
at kan+1 k < , n > N (), care exprima faptul ca sirul normelor (kan k)n1 este convergent la 0 IR, de
unde, folosind Teorema 3.5.1, mai precis reciproca din (3.65), deducem an 0.
q.e.d.
Corolarul 3.6.2. (Conditie suficient

a de divergent
a) Dac
a sirul termenilor unei serii de vectori dintrun
spatiu normat V este divergent sau limita sa, dac
a exist
a, nu este vectorul nul, atunci seria respectiv
a este
divergent
a.
Afirmatia rezult
a prin efectuarea negatiei n Corolarul 3.6.1.
149
Definitia 3.6.4. Seria de vectori (3.100) din spatiul Banach (V, k k) se numeste convergent
a n norm
a, sau
X
absolut convergent
a dac
a seria cu termeni nenegativi
kan k, numit
a seria normelor, este convergent
a.
n=1
Observatia 3.6.4. Este evident c

a termenii egali cu vectorul nul din seria (3.100) pot fi nl
aturati f
ar
a a
consecint
schimba natura seriei si nici suma sa n caz de convergent
a. In
a, seria normelor se poate considera
c
a este o serie cu termeni pozitivi.
Teorema 3.6.2. Dac

a seria (3.100) este convergent
a n norm
a, atunci ea este convergent
a si, n plus, avem
k
X
n=1
an k
kan k.
(3.103)
n=1
Demonstratie. Aplic
and criteriul general al lui Cauchy seriei normelor, care este o serie cu termeni pozitivi,
deducem c
a pentru orice > 0 exist
a N () IN astfel ncat
p IN .
(3.104)
kan+1 + an+2 + ... + an+p k kan+1 k + kan+2 k + ... + kan+p k.
(3.105)
kan+1 k + kan+2 k + ... + kan+p k < ,
n > N (),
Pe de alt
a parte, avem
Din (3.104), (3.105) si Teorema 3.6.1 rezulta ca seria de vectori (3.100) este convergenta. Avem apoi
ksn k n ,
unde n =
n
X
(3.106)
kak k.
k=1
Trec
and la limit
a n (3.106) pentru n si tinand cont ca limita normei este egala cu norma limitei,
afirmatie care se va demonstra riguros ulterior, deducem (3.103).
q.e.d.
Observatia 3.6.5. Reciproca din Teorema 3.6.2 nu este n general adev

arat
a.
Exist
a serii de vectori ntr-un spatiu Banach pentru care seriile normelor corespunzatoare sa fie convergente
f
ar
a ca seriile initiale s
a fie convergente.
X
1
Este de ajuns s
a d
am ca exemplu seria alternata
(1)n1 din spatiul normat complet (IR, | |).
n
n=1
Definitia 3.6.5. Seria de vectori
an din spatiul normat (V, k k) se numeste semiconvergent

a, sau
n=1
simplu convergent
a dac
a este convergent
a, iar seria normelor
X
n=1
kan k este divergent

a.
150
Ion Cr
aciun
Teorema 3.6.3. (Criteriul major

arii) Dac
a pentru seria de vectori (3.100) din spatiul Banach (V, kk) exist
a
X
seria numeric
n , cu propriet
atile:
n=1
kan k n ,
n IN ;
convergent
a,
(3.107)
(3.108)
n=1
atunci seria de vectori (3.100) este convergent

a n norm
a.
and, din (1.83), rezulta
kan+1 k + kan+2 k + ... + kan+p k n+1 + n+2 + ... + n+p .
(3.109)
Din (1.84) si criteriul general de convergenta al lui Cauchy pentru serii numerice rezulta ca > 0 N () IN
astfel nc
at
n+1 + n+2 + ... + n+p < , n > N (), p IN .
(3.110)
Atunci, din (3.109), (3.110) si criteriul general al lui Cauchy pentru serii numerice rezulta ca seria normelor
X
kan k este convergent
a.
q.e.d.
n=1
Alte dou
a criterii de convergent
a pentru serii de vectori dintrun spatiu Banach (V, kk) se obtin din Teorema
3.6.1 aplicat
a seriilor de vectori de forma
X
n un ,
(3.111)
n=1
unde n IR si un V, n IN .
Pentru (n, p) IN IN not
am
n,p = n+1 un+1 + n+2 un+2 + ... + n+p un+p ,
(3.112)
o parte, sau o (bucat

a a seriei (3.111),
sn =
n
X
uk ,
(3.113)
k=1
suma partial
un ,
(3.114)
n=1
si
Sp = sn+p sn =
n+p
X
uk ,
(3.115)
k=n+1
o bucat
a a seriei (3.114).
Propozitia 3.6.1. (Identitatea lui Abel) Pentru orice serie de vectori din (V, k k) de forma (3.108) are loc
egalitatea
p1
X
(n+k n+k+1 )Sk + n+p Sp , (n, p) IN IN .
(3.116)
n,p =
k=1
151
Demonstratie. Avem mai nt

ai
n,p = n+1 S1 + n+2 (S2 S1 ) + ... + n+p (Sp Sp1 ).
Grup
and convenabil termenii din (3.117), obtinem (3.116).
(3.117)
q.e.d.
Propozitia 3.6.2. (Criteriul lui Abel) Fie seria de vectori (3.111) cu termeni din spatiul Banach (V, k k).
Dac
a
(i) seria de vectori (3.114) este convergent
a;
(ii) sirul numeric (n )n1 este monoton si m
arginit,
atunci (3.111) este convergent
a.
Demonstratie. Din (ii) rezult

a existenta numarului real K > 0 astfel ncat sa avem
|n | K,
n IN .
(3.118)
Convergenta seriei (3.114) implic

a, dup
a Teorema 3.6.1, ca pentru orice > 0 exista N () IN astfel nc
at
kSp k = ksn+p sn k <
Din (3.117) si (3.119), obtinem k n,p k
p1
X
, n > N (),
3K
p IN .
(3.119)
|n+k n+k+1 |kSk k + |n+p |kSp k, din care, utilizand monotonia
k=1
sirului (n )n1 si (3.119), deducem

k n,p k
(|n+1 | + 2|n+p |),

3K
n > N (),
p IN .
(3.120)
Folosind acum (3.118) n (3.120), deducem ca pentru orice > 0 exist a N () astfel ncat
k n,p k < ,
n > N (),
p IN .
Din (3.121) si Teorema 3.6.1 rezult

a c
a seria de vectori (3.111) este convergenta.
(3.121)
q.e.d.
Propozitia 3.6.3. (Criteriul lui Dirichlet) Dac

a:
(a) sirul sumelor partiale (sn ) al seriei (3.114) este m
arginit;
(b) sirul numeric (n )n1 este monoton si convergent la zero,
atunci seria de vectori (3.111) este convergent
a.
Demonstratie. Din ipoteza (a) rezult

a existenta scalarului real M > 0 astfel ncat
ksn k M,
n IN .
(3.122)
152
Ion Cr
aciun
Din (3.116), (3.115) si (3.122), g

asim
k n,p k
p1
X
|n+k n+k+1 |(ksn+k k + ksn k) + |n+p |(ksn+p k + ksn k)
(3.123)
k=1
2M (|n+1 | + 2|n+p |).

Din ipoteza (b) deducem c
a pentru orice > 0 exista N () IN astfel ncat oricare ar fi n > N () este
satisf
acut
a inegalitatea |n | < /(6M ) care, folosita n (3.123), conduce la
k n;p k < ,
n > N (),
p IN .
(3.124)
Rezultatul (3.124), mpreun

a cu Teorema 3.6.1, demonstreaza propozitia.
q.e.d.
Definitia 3.6.6. Se numeste serie de functii vectoriale o serie de vectori n spatiul liniar F(A, V ), unde
V este un spatiu liniar arbitrar, iar A este o multime nevid
a arbitrar
a. Dac
a V = IR, seria de functii core plus, dac
spunz
atoare se numeste serie de functii reale. In
a A IR, seria de functii se numeste serii de
functii reale de variabil
a real
a.
Prin urmare, o serie de functii vectoriale are forma
fn , unde fn F(A, V ).
Un caz particular de serii de functii reale de variabila reala este cel al seriilor de puteri cand fn (x) = an xn .
X
Dac
a V este spatiu normat cu norma k k si fn B(A, V ), atunci convergenta seriei de functii
fn , unde
fn B(A, V ), n metrica indus
a de metrica lui Cebasev se numeste convergent
a uniform
a.
X
Pe de alt
a parte, fiec
arui x A i se asociaza seria de vectori
fn (x) cu termeni din (V, k k).
Dac
a aceast
a serie de vectori este convergenta n punctul x A, atunci x A se numeste punct de
convergent
a al seriei de functii.
X
Multimea punctelor de convergent
a ale seriei de functii
fn este o submultime B a multimii A care poart
a
denumirea de multimea de convergent
a a seriei de functii respective.
In ipoteza c
a B este multime nevid
a, fiecarui x B i se poate pune n corespondenta un vector din V prin
n
X
x 7 lim
fk (x)
n
k=1
Aplicatia f : B V,
f (x) = lim
n
X
fk (x), se numeste suma punctual

a a seriei de functii
fn pe mul-
k=1
timea B si se spune c
a seria de functii corespunzatoare este punctual convergent
a pe multimea B A si are
suma f B(B, V ).
Asadar, la o serie de functii nt
alnim doua tipuri de convergenta, una punctuala si cealalta uniform
a.
3.7
Spatii prehilbertiene. Spatii Hilbert
Fie H un spatiu vectorial real.
Definitia 3.7.1. Numim produs scalar, sau tensor metric pe H functia, aplicatia g : H H IR care
153
satisface urm
atoarele propriet
ati numite axiomele produsului scalar:
(P S1 ) g(x, y) = g(y, x), (x, y) H H (simetrie);
(P S2 ) g(x1 + x2 , y) = g(x1 , y) + g(x2 , y), (x1 , x2 , y) H H H;
(aditivitate n raport cu primul argument);
(P S3 ) g(x, y) = g(x, y), IR si (x, y) H H
(omogenitate n raport cu argumentul nt
ai);
(P S4 ) g(x, x) 0, x H; g(x, x) = 0 x = 0
(pozitiva definire a functiei g c
and argumentele coincid).
Definitia 3.7.2. Valoarea aplicatiei g : H H IR care satisface (P S1 ) (P S4 ), n perechea de vectori

(x, y) H H, se numeste produsul scalar al vectorilor x si y.
Definitia 3.7.3. Se numeste spatiu prehilbertian, sau spatiu Euclidian perechea (H, g), unde H este un
spatiu vectorial real, iar g este un tensor metric pe H. Aplicatia g : H H IR, care satisface (P S1 ) (P S4 ),
defineste o structur
a Euclidian
a pe H.

a (H, g) este un spatiu Euclidian, atunci pentru orice vectori x, y, x1 , x2 , ..., xm ,
y1 , y2 , ..., yn H si orice scalari , , 1 , 2 , ..., m , 1 , 2 , ..., n IR au loc egalit
atile:
g(x, y1 + y2 ) = g(x, y1 ) + g(x, y2 ),
(aplicatia g este aditiv
a n al doilea argument);
(3.125)
g(x, y) = g(x, y),

(aplicatia g este omogen
a n argumentul al doilea);
g(x, 0) = 0;
m
X
i=1
i xi ,
n
X
j=1
(3.126)
(3.127)
m X
n
X
j yj =
i j g(xi , yj )
i=1 j=1
(3.128)
(aplicatia g este form

a biliniar
a pe H).
Demonstratie. Pentru a demonstra (3.125) si (3.126) folosim (P S1 ), (P S2 ) si (P S3 ). Avem: g(x, y1 + y2 ) =

g(y1 + y2 , x), n baza lui (P S1 ); apoi, g(y1 + y2 , x) = g(y1 , x) + g(y2 , x), conform lui (P S2 ); n sfarsit, utiliz
and
din nou (P S1 ) ajungem la concluzia c
a (3.125) este adevarata.
Relatia (3.126) rezult
a din g(x, y) = g(y, x) = g(y, x) = g(x, y).
Pentru a demonstra (3.127), vom scrie vectorul nul n forma 0 = y + (y) = y + (1)y, y H. Atunci,
g(x, 0) = g(x, y + (1)y) = g(x, y) + (1)g(x, y) = g(x, y) g(x, y) = 0, prin urmare (3.127) este adev
arat
a.
154
Ion Cr
aciun
Egalitatea (3.128) se demonstreaz

a prin inductie matematica dupa numerele naturale nenule m si n folosindune de axiomele (P S1 ) (P S4 ) si de (3.125), (3.126).
q.e.d.
Definitia 3.7.4. Functia g : H H IR se numeste form

a biliniar
a pe spatiul vectorial H dac
a satisface
(P S2 ), (P S3 ), (3.125) si (3.126). Forma biliniar
a g pe H se numeste simetric
a dac
a este satisf
acut
a si axioma
(P S1 ).
Definitia 3.7.5. Aplicatia h : H IR, h(x) = g(x, x), x H, unde g este o form
a biliniar
a simetric
a pe
H, se numeste form
a p
atratic
a pe H asociat
a lui g.
Forma p
atratic
a h pe H se numeste pozitiv definit
a dac
a:
h(x) 0, x IR; h(x) = 0 x = 0.
Observatia 3.7.1. Un produs scalar pe H este o form

a biliniar
a simetric
a pe H cu proprietatea c
a forma
p
atratic
a asociat
a ei este pozitiv definit
a.
Observatia 3.7.2. Pe un spatiu vectorial se pot defini mai multe produse scalare. Dac
a g1 si g2 sunt doi
tensori metrici pe H, atunci spatiile Euclidiene (H, g1 ) si (H, g2 ) sunt distincte, deci au propriet
ati diferite.
Pentru produsul scalar al vectorilor x si y se obisnuiesc diverse notatii cum ar fi:
g(x, y) =< x, y >; g(x, y) =< x/y >; g(x, y) = x y = xy; etc.
In continuare, pentru produsul scalar al vectorilor x si y din H vom folosi notatia g(x, y) = x y, sau notatia
g(x, y) = xy, iar pentru aplicatia g vom utiliza un punct centrat.

spatiu Euclidian (H, ) are loc inegalitatea:
|x y| x x y y, x, y) H,
(3.129)
cunoscut
a ca inegalitatea lui CauchyBuniakowskiSchwarz. Egalitatea n (3.129) are loc dac
a si numai
dac
a vectorii x si y sunt liniar dependenti, deci c
and exist
a IR astfel nc
at y = x.
Demonstratie. Dac
a x = 0, sau y = 0, (3.129) are loc ca egalitate n baza lui (3.127). Daca x 6= 0 si y sunt
vectori arbitrari din H, dar fixati, iar t IR este arbitrar, atunci din (P S4 ) rezulta
(tx y) (tx y) 0,
t IR.
(3.130)
Folosind (3.128) si (P S1 ), din (3.130), obtinem

(x x)t2 2(x y)t + y y 0,
t IR.
(3.131)
155
Deoarece x 6= 0, din (P S4 ) avem x x > 0, iar membrul ntai din (3.131) este un trinom de gradul al doilea.
Trinomul din (3.131) este nenegativ daca si numai daca discriminantul sau este negativ, cel mult egal cu
zero, adic
a
(x y)2 (x x)(y y) 0.
(3.132)
Inegalitatea (3.129) rezult
a din (3.132) dupa trecerea n membrul doi al celui deal doilea termen urmat
a
de extragerea radicalului din ambii membri.
Dac
a vectorii x si y sunt liniar dependenti (coliniari), atunci y = x, IR si cei doi membri din (3.129)
devin egali cu ||(x x) si prin urmare (3.129) functioneaza ca egalitate.
Reciproc, dac
a ambii membri din (3.129) sunt nenuli si egali ntre ei, atunci trinomul din membrul nt
ai al
lui (3.131) are r
ad
acina dubl
a t = . In acest caz, membrul ntai al lui (3.130) devine nul pentru t = , adic
a
(x y) (x y) = 0.
Folosind acum (P S4 ), din (3.133) deducem x y = 0, deci vectorii x si y sunt liniar dependenti.
(3.133)
q.e.d.

a x si y sunt vectori nenuli din H, atunci:
1
xy
1;
xx yy
exist
a num
arul real [0, ] astfel nc
at s
a avem
cos =
xy
.
xx yy
(3.134)

arul real [0, ] introdus prin (3.134) se numeste unghi neorientat dintre vectorii
nenuli x si y din (H, ).
Definitia 3.7.7. Vectorii x si y din spatiul Euclidian (H, ) se numesc ortogonali dac
a x y = 0.
Observatia 3.7.3. Vectorul nul este ortogonal pe orice vector al spatiului Euclidian H. Vectorii nenuli x si y
din spatiul Euclidian H sunt ortogonali dac

a si numai dac
a unghiul dintre ei este .
2
Intr-adev
ar, aceste afirmatii rezult
a din (3.127), Definitia 3.7.6 si (3.134).
Teorema 3.7.2. Orice spatiu prehilbertian (H, ) este spatiu normat.
Demonstratie. Fie aplicatia k k : H IR, definita prin
kxk = x x,
x H.
(3.135)
156
Ion Cr
aciun
In baza lui (P S4 ), rezult

a c
a axioma (N1 ) din Definitia 3.5.1 este satisfacuta de catre aplicatia (3.135). Apoi,
sirul de egalit
ati:
p
p
kxk = (x) (x) = 2 (x x) = || x x = || kxk,

adev
arate n baza egalit
atilor (3.135), (P S3 ), (3.126) si din nou (3.135), arata ca (3.135) verifica axioma (N2 )
din Definitia 3.5.1. Pentru a demonstra ca este satisfacuta axioma (N3 ) din aceeasi definitie, pornim de la
expresia lui kx + yk2 . Folosind pe r
and (3.135), (3.128), (P S1 ), din nou (3.135), apoi (3.129) si, la urm
a iar
asi
(3.135), constat
am:
kx + yk2 = (x + y) (x + y) = x x + x y + y x + y y.
Lu
and n calcul simetria produsului scalar a doi vectori, deducem:
kx + yk2 = kxk2 + kyk2 + 2x y kxk2 + kyk2 + 2|x y|.
Aplic
and aici inegalitatea CauchyBuniakowskiSchwarz, gasim:
kx + yk2 kxk2 + kyk2 + 2 x x y y = (kxk + kyk)2 ,

din care tragem concluzia
kx + yk kxk + kyk,
x, y H.
(3.136)

a c
a aplicatia definita de (3.135) satisface axioma (N3 ). Prin urmare, functia (3.135)
este norm
a pe spatiul Euclidian H, indus
a de produsul scalar, ceea ce atrage ca (H, k k) este spatiu normat.
q.e.d.
Definitia 3.7.8. Fie spatiul Euclidian (H, ). Norma indus

a de produsul scalar, definit
a de (3.135), se numeste
norm
a Euclidian
a pe H.
Observatia 3.7.4. Deoarece orice norm

a pe un spatiu vectorial H induce o metric
a d pe multimea H definit
a
prin d(x, y) = kx yk, rezult
a c
a norma Euclidian
a pe H induce la r
andul ei o metric
a pe H dat
a de
p
(3.137)
d(x, y) = (x y) (x y), (x, y) H H.
Dac
a norma care intervine n (3.136) este norma Euclidiana, atunci inegalitatea corespunzatoare se numeste
inegalitatea lui Minkowski5 .
Din (3.135) observ
am c
a inegalitatea CauchyBuniakowskiSchwarz se scrie n forma
|x y| kxk kyk,
x, y H,
(3.138)
n care desigur norma din membrul al doilea este norma Euclidiana pe H.

a avem n vedere cazul n care inegalitatea (3.129) devine egalitate si situatia n care
un num
ar real este egal cu modulul s
au, deducem c
a n inegalitatea lui Minkowski (3.136) egalitatea are loc dac
a
si numai dac
a y = x, cu 0, adic
a cei doi vectori sunt coliniari si de acelasi sens.
5 Minkowski,
Hermann (18641906), matematician polonez.
157
Definitia 3.7.9. Un sistem de vectori dintrun spatiu Euclidian se numeste sistem ortogonal dac
a oricare
doi vectori ai sistemului sunt ortogonali; n plus, dac
a fiecare vector este versor (are norma egal
a cu 1), sistemul
se numeste ortonormat.
Observatia 3.7.6. Faptul c

a sistemul de vectori B = {e1 , e2 , ..., en } din spatiul Euclidian (H, ) este ortonormat
se exprim
a prin
ei ej = ij , i, j 1, n,
(3.139)
unde ij sunt simbolii lui Kronecker6 definiti prin: ij = 0, dac
a i 6= j si ij = 1, dac
a i = j, (i, j) 1, n1, n.
Definitia 3.7.10. O baz

a B = {e1 , e2 , ..., en } a spatiului Euclidian ndimensional (H, ) se numeste baz
a
ortonormat
a dac
a vectorii care o compun satisfac conditiile (3.139).
Observatia 3.7.7. Toate propriet

atile sirurilor de vectori din spatii normate r
am
an valabile si n cazul spatiilor
Euclidiene. Exist
a totusi propriet
ati specifice spatiilor Euclidiene. Unele din ele le punem n evident
a n continuare.

spatiu Euclidian (H, ) au loc urm
xn x0
xn 0
si
yn y0 = xn yn x0 y0 ;
(3.140)
kyn k M, n IN = xn yn 0;
(3.141)
si
kxn k M, n IN
si
yn 0 = xn yn 0.
(3.142)
Demonstratie. Implicatia (3.140) se obtine evaluand diferenta xn yn x0 y0 . Adunand si scazand x0 yn ,

grup
and apoi termenii convenabil si aplic
and inegalitatea lui Minkowski, gasim
|xn yn x0 y0 | kxn x0 k kyn k + kx0 k kyn y0 k
(3.143)
S
irul numeric (kxn x0 k)n1 este convergent la zero, iar (kyn k)n1 este sir marginit. Prin urmare, avem
kxn x0 k kyn k 0.
(3.144)
kx0 k kyn y0 k 0.
(3.145)
De asemenea, avem
Din (3.143) (3.145) rezul
a evident (3.140).
Relatiile (3.141) si (3.142) sunt consecinte directe ale inegalitatii (3.138) aplicata vectorilor xn si yn . q.e.d.
6 Kronecker,
Leopold (18231891), matematician german.
158
Ion Cr
aciun
Definitia 3.7.11. Un spatiu Euclidian care este complet n metrica Euclidian

a se numeste spatiu Hilbert7 .
Ne intereseaz
a care este expresia unui produs scalar g pe un spatiu vectorial ndimensional H.
Pentru aceasta consider
am mai nt
ai o baza a spatiului, fie aceasta B = {e1 , e2 , ..., en }, care nu este neap
arat
baza canonic
a. Dac
a g : H H IR este un produs scalar pe H atunci aplicatia g este cunoscut
a dac
a si
numai dac
a se cunoaste num
arul real g(x, y) n orice pereche de vectori (x, y) H H. Dar, dupa Teorema
3.2.3,
n
n
X
X
x=
xi ei = eX, y =
yj ej = eY,
(3.146)
i=1
j=1
unde e = (e1 , e2 , ..., en ) H , iar X, si Y, sunt matricele unicolonare cu n linii care au ca elemente coordonatele
lui x, respectiv y, n baza B.
Aplic
and acum (3.128) vectorilor x si y din (3.146), deducem
g(x, y) =
n X
n
X
xi yj gij = X > G Y,
x, y H,
(3.147)
i=1 j=1
unde sa f
acut notatia
gij = g(ei , ej ),
i, j 1, n,
(3.148)
iar G Mn,n (IR) este matricea p

atratic
a de ordinul n care are ca elemente cantitatile gij din (3.148).
Relatia (3.147) arat
a c
a g(x, y) este cunoscuta daca si numai daca sunt cunoscute numerele gij , (i, j)
N N, unde N = {1, 2, ..., n}, numere care sunt evident legate de baza B.
Din (P S1 ) si (3.146) rezult
a gij = gji , (i, j) N N, ceea ce arata ca G = G> , adica G este matrice
simetric
a.
S
a vedem acum ce implicatie are asupra lui G axioma (P S4 ).
Forma p
atratic
a h : H IR din Definitia 3.7.5 este
h(x) =
n
n X
X
gij xi xj = X > G X,
i=1 j=1
x =
n
X
xi ei = eX H.
(3.149)
i=1
Axioma (P S4 ) este verificat

a dac
a h este pozitiv definita. Pentru a se ntampla aceasta, trebuie ca prin
grup
ari convenabile ale termenilor n membrul doi al relatiei (3.149) sa putem realiza, daca este posibil, o sum
a
de n p
atrate cu coeficienti pozitivi. Dac
a acest lucru se poate realiza, spunem ca sa adus forma patratic
a la
expresie canonic
a prin metoda lui Gauss.
Exist
a si alte conditii, cum ar fi de exemplu cele ale lui Sylvester8 , pe care daca matricea G le satisface,
atunci pozitiva definire a lui h este asigurata.
Alteori este convenabil s
a stabilim dac
a h este pozitiv definita analizand valorile proprii ale lui G. Acestea
sunt r
ad
acinile ecuatiei caracteristice ale matricei G, si anume det (G In ) = 0, unde In = kij k Mn,n (IR)
este matricea unitate din Mm,n (IR).
Se stie c
a (vezi [9, p. 175]) valorile proprii ale matricei simetrice G sunt toate reale si, daca sunt toate
pozitive, atunci h este form
a p
atratic
a pozitiv definita.
Reciproc, dac
a G Mn,n (IR) este o matrice simetrica cu toate valorile proprii pozitive, atunci aplicatia
g : H H IR care n baza B H are forma (7.23) satisface axiomele (P S1 ) (P S4 ), deci este un produs
scalar pe H. In acest mod am demonstrat
Teorema 3.7.4. Aplicatia g : H H IR este produs scalar pe spatiul vectorial H dac
a si numai dac
a ntro
baz
a B H exist
a o matrice p
atratic
a simetric
a G, de ordinul n, care are toate valorile proprii pozitive, astfel
nc
at g s
a aib
a expresia (7.23).
7 Hilbert,
David (1862)(1943), remarcabil matematician german.

James Joseph (18141897), matematician englez.
8 Sylvester,
159
Definitia 3.7.12. Matricea p

atratic
a simetric
a G, de ordinul n, cu ajutorul c
areia se exprim
a n baza B H
forma biliniar
a simetric
a g pe spatiul vectorial H, se numeste matricea formei biliniare simetrice g, sau
matricea formei p
atratice h asociate lui g.
Am mentionat mai sus c
a pozitiva definire a formei patratice h pe spatiul liniar H poate fi precizat
a cu
conditiile lui Sylvester pe care le d
am f
ar
a demonstratie n teorema de mai jos.
Teorema 3.7.5. (Conditiile lui Sylvester) Fie g : H H IR un produs scalar pe spatiul liniar H,
h : H IR forma p
atratic
a asociat
a formei biliniare simetrice si G matricea sa ntr-o baz
a B H. Atunci,
forma p
atratic
a h este pozitiv definit
a dac
a sunt satisf
acute conditiile lui Sylvester

g11 g12 ... g1k

g21 g22 ... g2k

> 0, k 1, n.
(3.150)
k = .
.
.
.
..
..
..
..

gk1 gk2 ... gkk

arul real k din (3.150) se numeste minor principal de ordin k al matricei simetrice
G Mn, n(IR).
3.8
Principiul contractiei
Fie (X, d) un spatiu metric si T : X X o aplicatie definita pe multimea X cu valori n X.

Definitia 3.8.1. Elementul x X se numeste punct fix pentru aplicatia (operatorul) T dac
a
T (x) = x.
(3.151)
Definitia 3.8.2. Aplicatia T : X X se numeste contractie pe X dac

a exist
a num
arul nenegativ subunitar
0 q < 1, numit factor de contractie, astfel nc
at
d(T (x), T (y)) qd(x, y),
x, y X.
(3.152)
Importanta spatiilor metrice complete este pusa n evidenta de urmatorul principiu al contractiei.
Teorema 3.8.1. (Picard9 Banach) Dac
a T : X X este o contractie pe spatiul metric complet (X, d),
atunci T are un punct fix unic determinat.
9 Picard,
Emile
(18561941), matematician francez.
160
Ion Cr
aciun
Demonstratie. Fix
am un punct x0 arbitrar din X.
Dac
a T (x0 ) = x0 , atunci x0 este punct fix al contractiei T care vom vedea ca este unic.
Dac
a T (x0 ) 6= x0 , atunci construim sirul de puncte (xn )n0 , conform relatiei de recurenta
xn+1 = T (xn ),
x0 X
dat si n IN .
(3.153)
Ar
at
am c
a (xn )n0 este sir fundamental n spatiul metric complet (X, d).
Pentru aceasta s
a observ
am c
a relatia de recurenta (3.153) si inegalitatea (3.152) conduc pe rand la:
d(xn+1 , xn ) = d(T (xn ), T (xn1 )) qd(xn , xn1 );
n IN .
(3.154)
n IN .
(3.155)
d(xn+1 , xn ) q d(xn , xn1 ),

Folosind (3.154), g
asim
d(xn+1 , xn ) q n d(x1 , x0 ),
S
a calcu
am d(xn+p , xn ). Avem
d(xn+p , xn ) d(xn , xn+1 ) + d(xn+1 , xn+2 ) + ... + d(xn+p1 , xn+p ).
(3.156)
Folosind (3.155) n (3.156), obtinem

d(xn+p , xn ) (q n + q n+1 + ... + q n+p1 )d(x1 , x0 ).
(3.157)
Dup
a efectuarea sumei progresiei geometrice din membrul doi al inegalitatii (3.157), gasim
d(xn+p , xn ) q n
1 qp
d(x1 , x0 ) = kq n (1 q p ),
1q
(3.158)
d(x1 , x0 )
. Av
and n vedere ca factorul de contractie este nenegativ si subunitar, din
1q
(3.158), prin majorare, obtinem
unde am f
acut notatia k =
d(xn+p , xn ) kq n ,
(n, p) IN IN .
(3.159)
T
in
and cont c
a q n 0, din (3.159), dup
a trecerea la limita pentru n , deducem
lim d(xn+p , xn ) = 0,
n IN .
(3.160)
Rezultatul (3.160) demonstreaz

a c
a (xn )n0 este sir fundamental n spatiul metric (X, d). Cum (X, d) este
spatiu metric complet rezult
a c
a sirul (xn )n0 este convergent, deci exista un punct x X, astfel nc
at
xn x d(xn , x) 0.
(3.161)
In baza axiomei (M1 ) din Definitia 3.1.1 si a lui (3.152), deducem

0 d(T (xn ), T (x)) qd(xn , x).
(3.162)
T (xn ) T (x).
(3.163)
Trec
and la limit
a n
Din (3.161), (3.153), (3.163) si unicitatea limitei unui sir de puncte n spatiul metric (X, d), rezulta (3.151).
Unicitatea punctului fix g
asit mai sus rezulta imediat, caci daca exista si un alt punct fix al opertorului T,
atunci d(x, y) = d(T (x), T (y)) q d(x, y), de unde rezulta
(1 q)d(x, y) 0.
(3.164)
d(x, y) 0.
(3.165)
Cum q < 1, din (3.164), g

asim
Dac
a la (3.165) ad
aug
am axioma (M1 ) de nenegativitate a distantei, gasim d(x, y) = 0 de unde, folosind aceeasi
axiom
a (M1 ), vedem c
a x = y, ceea ce arata ca punctul fix este unic determinat.
q.e.d.
161
Metoda de demonstratie a existentei si unicitatii punctului fix se numeste metoda aproximatiilor succesive
si a fost dezvoltat
a de matematicianul francez Emile
Picard pentru a demonstra existenta si unicitatea solutiei
ecuatiei diferentiale y 0 = f (x, y) care satisface conditia initiala y(x0 ) = y0 .
Teorema 3.8.1 a fost formulat
a n anul 1932 de catre matematicianul polonez Stephan Banach si demonstrat
a
dup
a metoda sugerat
a de Picard, de aceea este cunoscuta sub numele de Teorema PicardBanach, ns
a este
nt
alnit
a si sub denumirea Teorema de punct fix a lui Banach.
S
irul fundamental (xn )n0 definit prin (3.153) se numeste sirul aproximantelor punctului fix, sau sirul
aproximatiilor succesive ale acestuia.
Calculul erorii metodei aproximatiilor succesive. Saa evaluam eroarea care se comite prin nlocuirea
solutiei ecuatiei (3.151) cu o aproximant
a de ordinul n, adica cu termenul xn al sirului definit de (3.153), deci
urm
arim s
a evalu
am d(xn , x). In primul r
and, din (3.159) si axioma (M3 ) din Definitia 3.1.1, deducem
d(xn , x) d(xn , xn+p ) + d(xn+p , x) kq n + d(xn+p , x).
(3.166)
Dac
a n (3.166) fix
am pe n, facem p si tinem cont de faptul ca
lim xn+p = x lim d(xn+p , x) = 0,
obtinem
d(xn , x) k q n ,
n IN .
(3.167)
Asadar, eroarea care se face nlocuind punctul fix x al contractiei T pe spatiul metric complet (X, d) cu
aproximanta de ordin n este mai mic
a dec
at q n , si daca dorim ca aceasta eroare sa fie mai mica decat un > 0
n
dat, atunci din (3.167) avem k q < , din care deducem
n > log q
[log q ] = N () IN .
k
k
(3.168)
Prin urmare, dac

a nlocuim punctul fix cu aproximanta de ordin n, unde n > N (), iar N () este partea
ntreag
a a num
arului real din (3.168), atunci eroarea care se nfaptuieste cand n locul punctului fix x al
contractiei T se ia aproximanta de ordinul n, unde n este astfel ncat (3.168) sa aiba loc, este mai mic
a dec
at .
Observatia 3.8.1. Pentru demonstratia unicit

atii punctului fix al contractiei T nu este necesar ca spatiul
metric (X, d) s
a fie complet.
3.9
Multimi nchise si multimi deschise ntr-un spatiu metric
In acest paragraf se scot n evident

a tipuri remarcabile de puncte si de submultimi de puncte ale unui spatiu
metric (X, d) care vor permite un studiu aprofundat al proprietatilor locale si globale ale functiilor, precum si
analiza trecerii la limit
a.
Fie n acest sens un spatiu metric (X, d), A o submultime nevida a lui X, V(x) sistemul de vecinatati al unui
punct x X si B(x, ) bila deschis
a cu centrul n x si raza egala cu > 0.
Definitia 3.9.1. Punctul x X se numeste punct aderent n X, sau punct de aderent
a n X pentru
multimea A dac
a orice vecin
atate a punctului x contine cel putin un punct din A, adic
a
Vx A 6= ,
Vx V(x).
(3.169)
162
Ion Cr
aciun
Observatia 3.9.1. Conditia (3.169) este echivalent

a cu
A B(x, ) 6= ,
> 0.
(3.170)
Intr-adev
ar, aceasta rezult
a din Definitia 3.1.10, Propozitia 3.1.7 si Definitia 3.9.1.

a x X este punct aderent n X pentru multimea A, atunci poate exista o vecin
atate
Vx V(x) astfel nc
at Vx A = {x}.
De exemplu, pentru multimea A = {1} (0, 3) din spatiul Euclidian IR, punctul x = 1 este punct aderent n
IR al lui A si are proprietatea c
a exist
a vecinatati ale sale astfel ncat V(1) A = {1}. O asemenea vecin
atate
poate fi intervalul deschis (1 , 1 + ) cu 0 < < 1.
Observatia 3.9.3. Orice element a al multimii A este punct aderent n X pentru A deoarece intersectia oric
arei
vecin
at
ati a acelui element cu multimea A este nevid
a.
Intr-adev
ar, aceast
a intersectie contine cel putin punctul a.

a x X este punct aderent n X pentru multimea A, atunci putem avea fie x A, fie
x
/ A.
De exemplu, pentru multimea A = {1} (3, 5] din spatiul Euclidian IR, punctul x = 3 este punct aderent n IR
al lui A si 3
/ A.
Propozitia urm
atoare furnizeaz
a o definitie echivalenta a punctului aderent n X.
Propozitia 3.9.1. Punctul x X este punct aderent n X pentru multimea A X dac
a si numai dac
a
dist (x, A) = 0.
(3.171)
Demonstratie. Dac
a x este punct aderent n X pentru multimea A, dupa Definitia 3.9.1 exista V V(x) astfel
nc
at s
a aib
a loc (3.169), deci multimea V A are cel putin un element. Daca V A = {x}, avand n vedere c
a
d(x, x) = 0, rezult
a c
a dist (x, A) = inf{d(x, y) : y A} = 0. Daca nsa V A are si alte elemente n afara lui x,
de asemeni dist (x, A) = 0. Dac
ax
/ A, lucru posibil, dupa Observatia 3.9.1, pentru orice > 0 y A astfel
nc
at d(x, y) < adic
a dist (x, A) < , > 0; ori aceasta nseamna tocmai (3.171.
Reciproc, dac
a (3.171 are loc, atunci inf{d(x, y) : y A} = 0, ceea ce nseamna ca oricare ar fi > 0 exist
a
z A astfel nc
at d(x, z) < , care arat
a c
a z B(x, ). Cu alte cuvinte, z A B(x, ).
Lu
and V = B(x, ) deducem c
a are loc (3.169), deci elementul x X este punct de aderenta pentru multimea
A.
q.e.d.
163
Propozitia 3.9.2. Elementul x X este punct aderent n X pentru multimea A dac

a si numai dac
a exist
a un
sir de puncte (xn ), xn A, astfel nc
at
xn x.
(3.172)
1
, n IN
Demonstratie. Dac
a x este punct aderent n X pentru A, dupa Definitia 3.9.1, luand V = B x,
n
1
drept vecin
atate arbitrar
a a punctului x, rezulta ca B x,
A 6= .
n
1
Dac
a se nt
ampl
a ca indiferent de n, B x,
A = {x}, atunci luand xn = x, urmeaza ca sirul de puncte
n
1
(xn ) este un sir constant care dup
a Teorema 3.3.2 este convergent la x. Daca nsa B x,
A are si alte
n
1
elemente, atunci lu
and xn B x,
A, deducem
n
d(x, xn ) <
1
,
n
n IN .
(3.173)
Folosind acum Propozitia 2.1.1, din (3.173) deducem d(xn , x) 0 de unde, dupa Teorema 3.3.1, rezult
a (3.172).
Reciproc, dac
a exist
a (xn )n1 , xn A, xn x, din Definitia 3.3.3 rezulta ca n afara oricarei vecin
at
ati
V V(x) r
am
an un num
ar finit de termeni ai sirului si prin urmare V A 6= ceea ce, dupa Definitia 3.9.1,
atrage c
a x este punct aderent n X al lui A.
q.e.d.
Evident c
a si Propozitia 3.9.2 poate constitui o definitie echivalenta a punctului aderent n X.
Definitia 3.9.2. Se numeste nchiderea n X, sau aderenta n X multimii A totalitatea punctelor aderente
n X ale sale. Inchiderea

n X a multimii A se noteaz
a cu A, sau cl A.
Din Propozitia 3.9.1 si Definitia 3.9.2, avem
Teorema 3.9.1. Dac
a A si B sunt dou
a submultimi oarecare ale spatiului metric (X, d), atunci:
A B = A B;
(3.174)
A A;
(3.175)
A B = A B;
(3.176)
A = A;
(3.177)
A = , sau A = {a1 , a2 , ..., an } = A = A.
(3.178)
Demonstratie. Demonstr
am nt
ai (3.174). Pentru aceasta, consideram x arbitrar din A. Dupa Propozitia 3.9.2
exist
a (xn ), xn A astfel nc
at xn x. Cum A B, vom avea si xn x, xn B, ceea ce n baza aceleiasi
propozitii conduce la x B.
164
Ion Cr
aciun
Incluziunea (3.175) rezult

a din Observatia 3.9.3.
Dac
a x A B, din Proprietatea 3.1.3 avem dist (x, A B) = 0. De aici, deducem dist (x, A) = 0, sau
dist (x, B) = 0. Folosind Propozitia 3.9.1, avem ca x A, sau x B, adica x A B, cu alte cuvinte
A B A B.
Incluziunea A B A B se demonstreaza similar.
Din cele dou
a incluziuni rezult
a (3.176).
=
Aplic
and (3.175) multimii A deducem A A .
S
a ar
at
am c
a are loc si incluziunea inversa.
=
Consider
and un element arbitrar x A, din Propozitia 3.9.2, deducem ca exista (xn )n1 , xn A cu
proprietatea xn x. Din xn A si Propozitia 3.9.1 rezulta dist (xn , A) = 0, n IN . Pe de alta parte, din
xn x si Teorema 3.3.3 avem
dist (x, A) = lim dist (xn , A) = 0,
n
rezultat care, dup

a Propozitia 3.9.1, arat
a ca x A. Prin urmare, A A.
Incluziunile demonstrate conduc la (3.177).
Demonstr
am acum (3.178). Dac
a A = , din Definitia 3.1.6, avem
dist (x0 , ) = +, x0 X,
ceea ce arat
a c
a nu exist
a x0 X astfel ncat sa aiba loc (3.171) si prin urmare = . Daca A = {x1 }, singurul
punct care satisface (3.171) este x1 , deci A = {x1 } = A.
Demonstratia se face similar c
and A 6= , dar A are un numar finit de elemente, mai mult decat un element.
q.e.d.
Definitia 3.9.3. Submultimea A din spatiul metric (X, d) se numeste nchis

a n X dac
a
A = A.
(3.179)
Observatia 3.9.5. Inchiderea

n X, A, a oric
arei multimi A din spatiul metric (X, d) este multime nchis
a n
X.
Intr-adev
ar, aceasta rezult
a din (3.177) si (3.179).
Observatia 3.9.6. Orice multime finit

a de puncte din spatiul metric (X, d) este multime nchis
a n X; multimea vid
a este multime nchis
a n X.
Afirmatiile rezult
a din (3.178).
Observatia 3.9.7. Spatiul ntreg X este multime nchis

a n X.
Intr-adev
ar, din (3.175) avem X x; din Definitia 3.9.1, Propozitia 3.9.1 si Propozitia 3.9.2 rezulta c
a avem si
x X. Cele dou
a incluziuni conduc la X = x si, dupa Definitia 3.9.3, rezulta ca X este multime nchis
a n X.
165
Teorema 3.9.2. Multimea A din spatiul metric (X, d) este nchis

a n X dac
a si numai dac
a contine limita
oric
arui sir de puncte convergent din A.
Demonstratie. Afirmatia rezult

a simplu din (3.175) si Propozitia 3.9.2.
q.e.d.
Teorema 3.9.3. Dac

a A si B sunt multimi nchise n multimea X din spatiul metric (X, d), atunci A B este
multime nchis
a n X.
consecinta
In
, reuniunea unui num
ar finit de multimi nchise n X este multime nchis
a n X.
Intersectia oric
arui num
ar de multimi nchise n X este multime nchis
a n X.
Demonstratie. Dac
a A si B sunt multimi nchise n X, atunci A = A si B = B. Pe de alta parte, din (3.176)
avem A B = A B ceea ce, conform lui (3.179), arata ca A B este multime nchisa n X.
Demonstratia este
a pentru un numar finit de multimi.
\ similar
Fie acum A =
At , cu At multimi nchise n X, adica
tT
At = At , t T.
Deoarece A At , conform lui (3.174) avem A At . Deci
\
AA
At = A,
tT
a ultima parte a teoremei.

adic
a A = A, ceea ce demonstreaz
q.e.d.
Definitia 3.9.4. Punctul a A se numeste punct interior n X al multimii A dac

a exist
a o vecin
atate
Va V(a) astfel nc
at
Va A.
(3.180)
Propozitia 3.9.3. Punctul a A este punct interior n X al multimii A dac

a si numai dac
a > 0 astfel
nc
at
B(a, ) A.
(3.181)
Demonstratie. Dac
a a A este punct interior n X al lui A, atunci din Definitia 3.9.4 si Definitia 3.1.10 rezult
a
(3.181).
Reciproc, din (3.181) si Propozitia 3.1.7 rezulta ca este ndeplinita conditia din Definitia 3.9.4, deci a este
punct interior n X al multimii A.
q.e.d.
166
Ion Cr
aciun
Propozitia 3.9.4. Punctul a A este punct interior n X al multimii A dac

a si numai dac
a
dist (a, CX A) > 0,
(3.182)
unde CX A = X \ A.
Demonstratie. Dac
a a A este punct interior n X al multimii A, atunci are loc (3.181) care, pusa al
aturi de
Definitia 3.1.7, conduce la concluzia (3.182).

A,
Reciproc, dac
a (3.182) are loc, atunci fie > 0, = dist (a, CX A). Se vede imediat ca avem B a,
2
care, n baza lui (3.181), arat
a c
a a este punct interior n X al multimii A.
q.e.d.
Definitia 3.9.5. Se numeste interiorul n X al multimii A din spatiul metric (X, d), totalitatea punctelor
interioare n X ale sale.
Interiorul n X al multimii A se noteaz

a cu A, sau cu Int A.
Dac
a avem n vedere Propozitia 3.9.4, putem scrie
A= {a A : dist (a, CX A) > 0}.
(3.183)
Teorema 3.9.4. Pentru orice submultimi A si B ale lui X :
A B = A B;
(3.184)
A A;
(3.185)
A B = A B;
(3.186)
A=A.
(3.187)
Demonstratie. Teorema se demonstreaz

a simplu folosind definitiile si propozitiile acestui paragraf .
q.e.d.
Teorema 3.9.5. Pentru orice multime A din (X, d), au loc egalit
atile
CX A= CX A ,
CX A =
_
CX A ,
A= CX (CX A),
(3.188)
_
CX (CX A).
(3.189)
A=
167
Identit
atile (3.188) si (3.189) permit s
a deducem proprietatile interiorului n X al unei multimi din acelea
ale nchiderii n X ale ei si invers. De exemplu, proprietatile interiorului n X a unei multimi prezentate n
Teorema 3.9.4 pot rezulta din cele ale nchiderii n X a multimii, demonstrate n Teorema 3.9.1, si din (3.188),
(3.189).
Definitia 3.9.6. Submultimea A a spatiului metric (X, d) se numeste deschis

a n X dac
a
A =A .
(3.190)
Propozitia 3.9.5. Multimea A X este deschis

a n X dac
a si numai dac
a orice punct al ei este punct interior
n X sau, echivalent, a A > 0 astfel nc
at B(a, ) A.
Demonstratie. Se folosesc Definitia 3.9.6, Definitia 3.9.4 si Propozitia 3.9.3.
q.e.d.
Observatia 3.9.8. Interiorul n X al unei multimi din X este multime deschis

a n X.
Intr-adev
ar, aceasta rezult
a din (3.187) si Definitia 3.9.6.
Teorema 3.9.6. Submultimea A a spatiului metric (X, d) este multime deschis

a n X, respectiv nchis
a n X,
dac
a si numai dac
a complementara sa CA este multime nchis
a n X, respectiv deschis
a n X.
Demonstratie. S
a presupunem c
a A X este multime deschisa n X. Atunci, are loc (3.190), din care rezult
a
evident si
CX A = CX A .
(3.191)
CX A = CX A.
(3.192)
Din (3.188)1 si (3.191), obtinem

Egalitatea (3.192), mpreun
a cu Definitia 3.9.3, conduce la concluzia ca multimea CX A este nchisa n X.
Dac
a A este multime nchis
a n X, atunci are loc (3.179), deci vom avea si CX A = CX A, din care, tin
and
_
=CX A,
cont de (3.189)1 , g
asim CX A
care exprima ca CX A este multime deschisa n X.
Reciproc, dac
a CX A este multime nchisa n X, atunci are loc (3.192) care, mpreuna cu (3.188)1 , duce la
(3.191), din care deducem (3.190), ceea ce, dupa Definitia 3.9.6, nseamna A multime deschisa n X.
Dac
a CX A este multime deschis
a n X, atunci este egala cu interiorul ei de unde, folosind (3.189)1 , deducem
a (3.179), ceea ce, dupa Definitia 3.9.3, arata ca A este multime nchis
a n X.
CX A = CX A, din care rezult
q.e.d.
spatiul metric (X, d), multimea vid

a si spatiul ntreg X sunt simultan multimi nchise
n X si deschise n X.
168
Ion Cr
aciun
Intr-adev
ar, afirmatiile rezult
a din Teorema 3.9.6, Observatia 3.9.6 si Observatia 3.9.7.
Teorema 3.9.7. Dac

a A si B sunt multimi deschise n spatiul metric (X, d), atunci AB este multime deschis
a
n X.
consecint
In
a, intersectia unui num
ar finit de multimi deschise n X este multime deschis
a n X si reuniunea
oric
arui num
ar de multimi deschise n X este multime deschis
a n X.
Teorema 3.9.8. Dac

a A este multime deschis
a n X, iar B este multime nchis
a n X, atunci A \ B = CA B
este multime deschis
a n X, iar B \ A = CB A este multime nchis
a n X.
Demonstratie. Folosind Teorema 3.9.6, Teorema 3.9.7, Teorema 3.9.3 si identitatile evidente A \ B = A
CB, B \ A = B CA, putem ar
ata cu usurinta ca afirmatiile de mai sus sunt adevarate.
q.e.d.
Teorema 3.9.9. Orice bil

a deschis
a cu centrul n x0 X si de raz
a > 0 este multime deschis
a n X.
Bila nchis
a B(x0 , ) este multime nchis
a n X.
Demonstratie. Conform Propozitiei 3.9.5, trebuie aratat ca y B(x0 , ) este punct interior n X al multimii
B(x0 , ). Pentru a dovedi aceasta folosim Propozitia 3.9.3. Daca alegem 0 = d(x0 , y) > 0, atunci rezult
a
imediat c
a B(y, 0 ) B(x0 , ) si cu aceasta teorema este demonstrata.
q.e.d.
Definitia 3.9.7. Se numeste frontiera n X a multimii A din spatiul metric (X, d), multimea A definit
a de
A = A A .
(3.193)
Observatia 3.9.10. Din Teorema 3.9.8 rezult

a A = A, adic
a frontiera n X a unei multimi este multime
nchis
a n X.
Dac
a n X, din (3.193) si Definitia 3.9.6 deducem c
a A = A \ A.
Dac
a n X, din Definitia 3.9.3 si aceeasi relatie (3.193) g
asim A = A\ A .
Vom ilustra acum notiunile de multime nchisa n X, multime deschisa n X si frontiera n X a unei multimi,
pe baza unor exemple de multimi din spatiul Euclidian pdimensional IRp .
Fie n acest sens a = (a1 , a2 , ..., ap ) si b = (b1 , b2 , ..., bp ) doua puncte din IRp luate astfel nc
at s
a fie
satisf
acute conditiile ai < bi , i 1, p.
Definitia 3.9.8. Se numeste interval pdimensional deschis definit de punctele a IRn si b IRn , multimea
Jp (a, b) = {x = (x1 , x2 , ..., xp ) : ai < xi < bi , i 1, p} IRp .
Punctul x0 =
1
(a + b) se numeste centrul intervalului Jp (a, b).
2
169
Definitia 3.9.9. Se numeste interval pdimensional nchis multimea

Ip (a, b) = {x = (x1 , x2 , ..., xp ) : ai xi bi , i 1, p} IRp .
Punctul x0 =
1
(a + b) se numeste centrul intervalului Ip (a, b).
2
spatiul Euclidian IRp , intervalele Jp (a, b) si Ip (a, b) au propriet

Teorema 3.9.10. In
atile
Jp (a, b)
Jp (a, b);
Ip (a, b)
= Ip (a, b);
Jp (a, b)
Ip (a, b);
Ip (a, b)
= Jp (a, b);
Jp (a, b)
(a1 , b1 ) ... (ap , bp );
Ip (a, b)
[a1 , b1 ] ... [ap , bp ].
Intervalele bidimensionale sunt dreptunghiuri cu laturile paralele cu axele de coordonate din plan, iar
intervalele tridimensionale sunt paralelipipede dreptunghice cu muchiile paralele cu axele de coordonate ale
spatiului.
Definitia 3.9.10. Se numeste fat
a (p 1)dimensional
a a intervalelor pdimensionale Ip (a, b) si Jp (a, b)
multimea
k
Fp1
= {x = (x1 , x2 , ..., xp ) : xk = ak sau xk = bk } IRp .
Observatia 3.9.11. Un interval pdimensional are 2p fete (p 1)dimensionale.
Observatia 3.9.12. Reuniunea tuturor fetelor (p 1)dimensionale ale lui Jp (a, b) este frontiera lui Jp (a, b)
care coincide cu frontiera lui Ip (a, b).
Dac
a ai = bi , i 1, p si aj = bj pentru cel putin un indice j, intervalul degenerat Ip (a, b) este o multime
nchis
a n IRp si interiorul ei este multimea vida. Frontiera acestui interval este nsusi intervalul.
Teorema 3.9.11. Dac
a A IRp este multime deschis
a n IRp si x0 A, exist
a un interval p dimensional
deschis Jp (a, b) cu centrul n x0 astfel nc
at x0 Jp (a, b) A.
Demonstratie. Deoarece A este multime deschisa n IRp exista > 0 astfel ncat B(x0 , ) A.
Fie acum a = x0 s si b = x0 + s, unde s = (1, 1, ..., 1) IRp . Atunci, intervalul pdimensional deschis
Jp (a, b) = {x = (x1 , x2 , ..., xp ) : |xi x0i | < , i 1, p},

p
unde x0 = (x01 , x02 , ..., x0p ), este submultime a lui B(x0 , ) deci si a lui A si are centrul n punctul x0 . q.e.d.
170
Ion Cr
aciun
Definitia 3.9.11. Punctul x X se numeste punct de acumulare n X pentru submultimea A din spatiul
metric (X, d) dac
a orice vecin
atate V V(x) contine cel putin un punct din A diferit de x, adic
a
V A x 6= ,
V V(x).
(3.194)
Multimea punctelor de acumulare n X ale multimii A se numeste multime derivat

a n X si se noteaz
a
cu A0 .
Observatia 3.9.13. x A0 = x a. Reciproc nu este adev

arat. Aceasta arat
a c
a A0 A.
Intr-adev
ar, implicatia rezult
Pentru a dovedi c
a reciproca afirmatiei nu este adevarata consideram submultimea A = {1} [0, 3] IR,
metrica n IR fiind cea obisnuit
a. Atunci, punctul x = 1 este punct aderent n IR pentru A dar nu si punct de
3 1
V(1) nu contine nici un punct al lui A
acumulare n IR al multimii A deoarece vecinatatea V = ,
2 2
diferit de 1.
Observatia 3.9.14. Un punct de acumulare n X al unei multimi poate s

a apartin
a, sau s
a nu apartin
a acelei
multimi.
De exemplu, dac
a A = (0, 1) IR, atunci punctele x = 0 si x = 1 sunt puncte de acumulare n IR ale lui A care
1
nu apartin lui A n timp ce x = , spre exemplu, este punct de acumulare n IR al lui A si apartine lui A.
3
Definitia 3.9.12. Un punct x A care nu este punct de acumulare n X al multimii A se numeste punct
izolat n X al lui A dac
a exist
a V V(x) astfel nc
at V A = {x}. O multime format
a numai din puncte
izolate n X se numeste multime discret
a n X.

a x A \ A, atunci x este punct de acumulare n X pentru A.
Afirmatia se deduce combin
and Definitia 3.9.1 cu Definitia 3.9.12.
Teorema 3.9.12. Orice vecin

atate a unui punct de acumulare n X al unei multimi contine o infinitate de
puncte ale acelei multimi.
Demonstratie. Prin reducere la absurd.

Presupunem c
a exist
a V0 V(x) astfel ncat
V0 A = {x1 , x2 , ..., xn }, n IN ,
unde x este un punct de acumulare n X al multimii A (X, d), si fie = min{d(x, x1 ), d(x, x2 ), ..., d(x, xn )} >
0.

x, dac
a xA
Deoarece B(x, )A =
rezulta ca B(x, )A\{x} = si cum B(x, ) V(x) rezult
a
, dac
a x
/ A,
c
a x nu este punct de acumulare n X al multimii A ceea ce ar contrazice ipoteza.
q.e.d.
171
Observatia 3.9.16. O multime care are puncte de acumulare n X este o multime infinit
a, aceasta rezult
and
din Teorema 3.9.11, deci multimile finite nu au puncte de acumulare n X.
Se poate ns
a ca A s
a fie multime infinit
a si s
a nu aib
a puncte de acumulare n X. De exemplu, IN IR este
multime infinit
a care nu are puncte de acumulare n IR. Singurul punct de acumulare al lui n este + care nu
apartine lui IR, acesta apartin
and lui IR).
La fel ca pentru puncte aderente n X putem demonstra cu usurinta
Teorema 3.9.13. Punctul x X este punct de acumulare n X al multimii A X dac

a si numai dac
a
> 0 = B(x, ) A \ {x} =
6 .
De asemenea, folosind Propozitia 3.9.2 si Observatia 3.9.8, rezulta
Teorema 3.9.14. Punctul x X este punct de acumulare n X pentru multimea A (X, d) dac
a si numai
dac
a exist
a un sir de puncte (xn )n1 , xn A cu xn 6= x, n IN , astfel nc
at xn x.
Folosind acum Teorema 3.9.14 tragem concluzia ca daca x este punct de acumulare n X al multimii A,
atunci exist
a o infinitate de siruri de puncte avand proprietatile din Teorema 3.9.14.
Rezultatele de mai sus conduc f
ar
a dificultate la urmatorul rezultat.
Teorema 3.9.15. Dac

a A (X, d), atunci
A = A A0 .
(3.195)
Demonstratie. Din Observatia 3.9.3, Definitia 3.9.2 si Observatia 3.9.8, rezulta A A si A0 A, din care
deducem
A A0 A
(3.196)
Invers, dac
a x A, atunci > 0 are loc (3.170). Pentru acest punct exista doua posibilitati: fie x A,
caz n care x A A0 ; fie x
/ A n care situatie, daca tinem cont de (3.170), deducem B(x, ) A \ {x} 6= ,
ceea ce arat
a c
a x A0 , adic
a x A A0 .
In concluzie, n ambele cazuri x A A0 de unde rezulta
A A A0 .
Incluziunile (3.196) si (3.197) demonstreaza (3.195).
(3.197)
q.e.d.
Corolarul 3.9.1. Submultimea A (X, d) este multime nchis

a n X dac
a si numai dac
a si contine toate
punctele de acumulare n X, adic
a
A0 A.
(3.198)
172
Ion Cr
aciun
Demonstratie. Fie A multime nchis

a n X. Atunci, A = A si din rezulta A = A A0 ceea ce evident antreneaz
a
(3.198).
Reciproc, s
a presupunem c
a A0 A. Deoarece A A, rezulta ca A0 A A. Folosind Teorema 3.9.14,
a parte, avem si A A. Deci A A A, din care rezulta A = A, adica multimea A
deducem A A. Pe de alt
este nchis
a n X.
q.e.d.
S
a introducem o ultim
a notiune si anume aceea de spatiu topologic.
In acest sens, fie P(X) totalitatea submultimilor multimii X si P(X), o parte din aceste multimi.
a este o topologie pe X dac
a sunt satisf
acute urm
atoarele propriet
ati numite
axiomele topologiei:
(T1 ) Reuniune de multimi din apartine lui ;
(T2 ) Intersectie finit
a de multimi din apartine lui ;
(T3 ) X , .
Definitia 3.9.14. Perechea (X, ) unde X este o multime nevid

a oarecare, iar este o topologie pe X, se
numeste spatiu topologic.
Observatia 3.9.17. Un spatiu metric (X, d) este spatiu topologic.
Intr-adev
ar, dac
a consider
am d P(X), unde d = {D X : D = D}, adica d este familia multimilor
deschise n X, folosind Teorema 3.9.7 si Observatia 3.9.9, rezulta ca d satisface (T1 ) (T3 ).
Definitia 3.9.15. Topologia d se numeste topologia indus

a de metrica d.
In ncheiere prezent
am o caracterizare a multimilor deschise n X cu ajutorul bilelor deschise din (X, d).
Teorema 3.9.16. Multimea D X este multime deschis
a n X dac
a si numai dac
a D este reuniunea unei
familii de bile deschise.
Demonstratie. Dac
a D este multime deschisa n X, atunci x D x > 0 astfel ncat B(x, x[
) D. Fie
familia de multimi deschise n X {B(x, x ) : x D}. Dupa Teorema 3.9.7 rezulta ca multimea B =
B(x, x )
xD
este multime deschis

a n X. In plus, B = D deoarece un punct arbitrar y apartine lui B daca si numai dac
a
exist
a x D astfel nc
at[
y B(x, x ) ceea ce este echivalent cu y D, adica avem simultan B D si D B.
Reciproc, dac
aD=
Bt , unde Bt sunt bile deschise, conform axiomei T1 , D este multime deschis
a n X.
tT
q.e.d.
173
Observatia 3.9.18. O submultime a lui IR este multime deschis

a n IR dac
a si numai dac
a este reuniune de
intervale deschise.
Intr-adev
ar, aceasta rezult
a din Teorema 3.9.16 aplicata spatiului Euclidian IR unde se tine cont c
a bila
deschis
a cu centrul n x0 IR si raz
a este intervalul deschis (x0 , x0 + ).
Exercitiul 3.9.1. Fie intervalele din spatiul Euclidian IR

1
1
,
Dn = 1 , 2 +
n
n
h
1
1i
IF n = 1 + , 3
, n IN .
n
n
S
a se arate c
a:
\
Dn = [1, 2];
nIN
Fn = (1, 3).
nIN
In primul r
Solutie. \
and se vede c
a multimea compacta [1, 2] este inclus n orice multime Dn . Prin urmare,
[1, 2]
Dn .
nIN
S
a ar
at
am c
a are loc si incluziunea inversa.

\
1
1
Fie n acest sens x
Dn , arbitrar. Atunci, n IN avem x 1 , 2 +
. Daca x
/ [1, 2], atunci
n
n
nIN
x < 1, sau x > 2. Oriunde\sar plasa x n afara intervalului [1, 2], exista n0 IN astfel ncat x
/ Dn0 care
conduce la faptul c
ax
/
Dn , ceea ce este fals.
nIN
Prin urmare, avem 1 x 2, adic

a
Dn [1, 2]. Cele doua incluziuni demonsreaza egalitatea
Dn =
nIN
nIN
[1, 2].
[
In mod similar se arat
a c
a
Fn = (1, 3).
nIN
Mai general, putem ar

ata c
a
\
>0
(a , a + ) = [a, b],
[a , a + ] = (a, b)
>0
adic
a, enunt
and rezultatul ntrun cadru general, putem afirma ca ntrun spatiu metric (X, d), intersectia
de multimi deschise n X poate fi o multime nchisa n X, iar reuniunea de multimi nchise n X poate da ca
rezultat o multimedeschis
a n X.
3.10
Multimi compacte ntrun spatiu metric
Fie (X, d) un spatiu metric si P(X) multimea tuturor partilor multimii X.
Definitia 3.10.1. O familie de multimi F P(X) se spune c

a este o acoperire pentru multimea A X, sau
c
a F acoper
a A dac
a orice punct x A este punct al cel putin unei multimi din F.
Dac
a F acoper
a A si F are un num
ar finit de elemente (multimi), atunci se spune c
a F constituie o
acoperire finit
a a multimii A. Dac
a , n plus, elemente lui F sunt multimi deschise n X, atunci se spune c
a
F este o acoperire finit
a deschis
a n X a multimi A.
174
Ion Cr
aciun
Definitia 3.10.2. Fie (X, d) un spatiu metric, A o submultime nevid

a a lui X si > 0. Multimea M X
se numeste retea pentru multimea A dac
a x A yx M astfel nc
at d(x, yx ) < . Dac
a M, o retea
pentru multimea A, are un num
ar finit de elemente, atunci M se numeste retea finit
a a multimii A.
F
ar
a a restr
ange generalitatea putem presupune M A.
Propozitia 3.10.1. Multimea M X este retea pentru multimea A din spatiul metric (X, d) dac
a si numai
dac
a
[
A=
B(y, ).
(3.199)
yM
Demonstratie. Este evident

a dac
a se foloseste Definitia 3.10.2.
q.e.d.
Observatia 3.10.1. Incluziunea (3.199) arat

a c
a familia de bile {B(y, ) : y M } constituie o acoperire
plus, dac
deschis
a a multimii A. In
a M are un num
ar finit de elemente, familia de bile de mai sus este o
acoperire deschis
a finit
a a multimii A.
Definitia 3.10.3. Multimea A din spatiul metric (X, d) se numeste compact

a prin acoperire, sau simplu,
compact
a dac
a din orice acoperire deschis
a F a lui A se poate extrage o acoperire finit
a.
Spatiul metric (X, d) se numeste compact dac
a din orice acoperire deschis
a a sa se poate extrage o acoperire
finit
a.
Definitia 3.10.4. Multimea A din spatiul metric (X, d) se numeste compact

a prin siruri, sau secvential
compact
a dac
a orice sir de puncte (xn )nIN , xn A, contine cel putin un subsir (xkn )nIN convergent la un
punct din A.
Spatiul metric (X, d) se numeste secvential compact sau compact prin siruri dac
a orice sir de puncte
din X contine un subsir convergent la un punct din X.
Teorema 3.10.1. Fie (X, d) un spatiu metric si A o submultime nevid

a a lui X. Dac
a A este multime secvential
compact
a, atunci A este m
arginit
a si nchis
a n X.
Demonstratie. Intruc
at incluziunea A A este asigurata de Teorema 3.9.1, pentru a arata egalitatea A = A
mai trebuie demonstrat c
a A A. Vom ar
ata ca un element arbitrar x A este element si al multimii A. Dac
a
1
x A, atunci, oricare ar fi V V(x), intersectia V A este nevida. Luam V = B(x, ), n IN ; intersectia

n
acestei bile cu multimea A fiind nevid
a, contine macar un element; fie acesta xn ; acest element are evident
proprietatea:
1
d(xn , x) < .
(3.200)
n
In acest mod putem defini un sir de puncte (xn )nIN , cu termenii din multimea A care, n baza lui (9.2), este
convergent la x A. Dar multimea A este compacta prin siruri, deci sirul de puncte (xn ) construit mai sus are
cel putin un subsir convergent la un element al multimii A, element care nu poate fi altul decat x.
175

a x A este element si al multimii A ceea ce n final atrage A = A, adic
a
A este multime nchis
a n X.
S
a ar
at
am c
a A este multime m
arginit
a.
Presupunem contrariul, si anume c
a A este nemarginita. Atunci, exista x0 X cu proprietatea c
a >
0 x A astfel nc
at d(x , x0 ) sau, echivalent, x
/ B(x0 , ). Din acest rezultat deducem ca pentru 0 = 1
exist
a x1 A astfel nc
at x1
/ B(x0 , 1). Notand 1 = 1 + d(x1 , x0 ), deducem ca si pentru aceasta valoare a
lui exist
a x2 A astfel nc
at x2
/ B(x0 , 1 ). Notam acum 2 = 1 + d(x2 , x0 ). Atunci, exista x3 A cu
proprietatea x3
/ B(x0 , 2 ). Presupun
and ales xn dupa procedeul de mai sus, notam apoi n = 1 + d(xn , x0 ).
Atunci, exist
a xn+1 A asa nc
at xn+1
/ B(x0 , n ). In acest fel am construit sirul de puncte (xn ) din multimea
A cu proprietatea
d(xn+1 , x0 ) 1 + d(xn , x0 ), n IN .
(3.201)
Din inegalitatea (3.201) deducem
d(xn+p , x0 ) 1 + d(xn , x0 ),
(n, p) IN IN .
(3.202)
S
irul de puncte (xn ) fiind din multimea secvential compacta A are un subsir (xkn ), convergent la un punct din
A. Cum orice sir convergent este fundamental rezulta ca (xkn ) este sir fundamental si prin urmare,
lim d(xkn+p , xkn ) = 0,
p IN .
(3.203)
Dar din Propozitia 3.1.1 avem

d(xkn+p , x0 ) d(xkn , x0 ) d(xkn+p , xkn ).
(3.204)
Trec
and la limit
a n (3.204) pentru n si tinand cont de (3.202) si (3.203) ajungem la contradictia 1 0,
care arat
a c
a presupunerea f
acut
a este falsa.
Prin urmare,, multimea A este m
arginita.
q.e.d.

a multimea A din spatiul metric (X, d) este compact
a prin siruri si A1 A este multime
nchis
a n X, atunci A1 este multime compact
a prin siruri.
Teorema 3.10.2. Submultimea nevid

a A IRn este secvential compact
a dac
a si numai dac
a este m
arginit
a si
n
nchis
a n IR .
Demonstratie. Prima parte a teoremei rezulta din Teorema 3.10.1.

Partea a doua, care de fapt este reciproca teoremei amintite n cazul cand X = IRn , se demonstreaz
a ar
at
and
c
a este ndeplinit
a Definitia 3.10.4. Consideram n acest sens un sir de puncte arbitrar (xm ) din multimea A.
Fiindc
a A este m
arginit
a, exist
a un interval nchis ndimensional
In = [a1 , b1 ] ... [an , bn ]
astfel nc
at A In .
aj + bj
, mijlocul segmentului [aj , bj ], unde j ia toate valorile de la 1 pana la n.
Fie acum cj =
2
(1)
(1) (1)
(1) (1)
Not
am In = [a1 , b1 ] ... [an , bn ] In acel subinterval n dimensional nchis n IRn care contine o
(1)
(1)
infinitate de termeni ai sirului (xn ), unde aj poate fi aj sau cj , iar bj este fie cj , fie bj , cu j 1, n.
(k)
Continu
and procedeul, g
asim un sir de intervale ndimensionale nchise n IRn , notat cu (In )kIN , care
are urm
atoarele propriet
ati:
176
Ion Cr
aciun
(1)
(2)
(k)
(a) In In In ... In ...;

(b)
(c)
(k)
In contine o infinitate de termeni ai sirului (xm )mIN ;

\
In(k) = {x} IRn .
kIN
(k)
Primele dou
a propriet
ati sunt evidente din modul cum sau construit intervalele In , k 1, iar cea de a
treia rezult
a imediat din Teorema 2.1.6.
(1)
Alegem acum xk1 In , un termen oarecare al sirului (xm )mIN , astfel ncat k1 1, lucru posibil deoarece
(1)
(2)
In contine o infinitate de termeni ai sirului. Deoarece In contine o infinitate de termeni ai sirului (xm )mIN ,
(2)
exist
a k2 2, k2 > k1 astfel nc
at xk2 In .
(m)
Presupunem c
a , prin procedeul de mai sus, am ales xkm In , unde km m si km > km1 . Intervalul
(m+1)
nchis ndimensional In
contin
and o infinitate de termeni ai sirului (xm ), contine si un termen de forma
xkm+1 , unde km+1 > m + 1 si km+1 km .
S
irul (xkm )mIN astfel construit este un subsir al sirului (xm )mIN si are proprietatea
(m)
xkm In ,
m IN .
(3.205)
(m)
Din (3.205) si proprietatea (c) a sirului (In )mIN rezulta lim xkm = x, ceea ce arata ca x este punct de
m
acumulare n IRn al multimii A. Cum A este multime nchisa n IRn , ea si contine toate punctele de acumulare
n IRn (vezi Corolarul 3.9.1). Prin urmare, x A.
Rezultatul stabilit si Definitia 3.10.4 arata ca A este multime secvential compacta.
q.e.d.
Teorema 3.10.3. Fie (X, d) un spatiu metric si A o submultime a lui X. Dac

a A este multime compact
a prin
acoperire, sau multime compact
a, atunci A este secvential compact
a.
Demonstratie. Presupunem contrariul, c

a A nu ar fi compacta prin siruri, adica exista sirul de puncte
(xn )n1 , xn IN care s
a nu admit
a subsiruri convergente la puncte din A. Aceasta nseamna c
a x
A x > 0 astfel nc
at bila B(x, x ) contine un numar finit de termeni ai sirului (xn )n1 caci, n caz contrar,
exist
a un punct de acumulare n X pentru multimea valorilor sirului, care dupa Teorema 3.9.14 conduce la
existenta unui subsir convergent la x, fapt ce am presupus ca nu se ntampla.
Deoarece A este compact
a prin acoperire, toti termenii sirului se afla ntrun numar finit de bile ceea ce
conduce la concluzia c
a multimea valorilor sirului (xn ) are un numar finit de termeni. De aici tragem concluzia
c
a sirul (xn )n1 ar avea cel putin un subsir constant, adica convergent, fapt care ar contrazice presupunerea
f
acut
a. Prin urmare, neap
arat sirul dat trebuie sa admita un subsir convergent la un punct din A ceea ce, dup
a
Definitia 3.10.4, arat
a c
a multimea A este secvential compacta.
q.e.d.
Corolarul 3.10.2. Fie (X, d) un spatiu metric si A X o multime compact

a. Atunci, A este nchis
a n X si
m
arginit
a.
Intr-adev
ar, dac
a A este compact
a, din Teorema 3.10.3 rezulta ca A este compacta prin siruri si folosind Teorema
3.10.1, deducem c
a n X si marginita.
Reciproca din Corolarul 3.10.2 este adevarata doar n IRn .
Teorema 3.10.4. Dac
a n spatiul metric (X, d) si B A este o multime nchis
a n
X, atunci B este multime compact
a.
177
Demonstratie. Fie F = {Di : i I, Di =Di , i I} o acoperire deschisa pentru multimea B. Not

am
D = CX B. Multimea B fiind nchis
a n X, complementara sa fata de spatiul ntreg X, adica multimea D, este
multime deschis
a n X si avem evident
[
AD
Di .
iI
Deoarece A este multime compact

a, exist
a J I finita astfel ncat
[
AD
Di
iJ
si cum B A vom avea si

[
Di ,
iJ
ceea ce arat
a c
a B este multime compact
a prin acoperire.
q.e.d.
Teorema 3.10.5. Dac

a (X, d) un spatiu metric si A X o multime compact
a, atunci pentru orice > 0 exist
a
o retea finit
a M pentru multimea A.
Demonstratie. Familia U = {B(x, ) : x A} este o acoperire deschisa n X pentru multimea A. Cum A este
multime compact
a, exist
a o subacoperire finita a sa, deci exista multime finita de puncte M = {x1 , x2 , ..., xk }
din A, astfel nc
at
k
[
A
B(xi , ).
i=1
Acum se vede c
a M este retea pentru multimea A.
q.e.d.
Teorema 3.10.6. Fie (X, d) un spatiu metric, A o submultime nevid

a a lui X si {Fi : i I, Fi = fi , i I}
o familie oarecare de multimi nchise n X. Afirmatia si implicatiile de mai jos sunt echivalente:
(i) A este multime compact
a;
(ii) A
\

\
Fi = = J I, J finit
a, astfel nc
at A
Fj = ;
iI
(iii) A
(3.206)
jJ
\
jJ

\
Fj =
6 , J I, J finit
a, = A
Fi 6= .
iI
Demonstratie. Ar
at
am mai nt
ai c
a (i) = (ii). In primul rand avem ca A CX
[

Fi . Folosind una din
iI
relatiile lui de Morgan (vezi Teorema 1.2.1), Teorema 3.9.6 si Teorema 3.9.7, constatam ca familia U = {CX Fi :
i I} constituie o acoperire deschis
a pentru multimea A. Cum A este compacta, din Definitia 3.10.3 rezult
a c
a
exist
a J I, J finit
a, astfel nc
at s
a aib
a loc (3.206).
Ar
at
am acum c
a (ii) = (i).
178
Ion Cr
aciun
Fie n acest sens o acoperire deschis
a a multimii A de forma
D = {Di : Di =Di , i I}
[
[
cu proprietatea A
Di . Atunci, A CX
Di = care, dupa utilizarea relatiei de Morgan adecvate, se
iI
iI

\
poate scrie n forma A
(CX Di ) = . Insa familia de multimi {CX Di : i I} este formata din multimi
iI
\

nchise n X si, folosind ipoteza, deducem ca exista J I, J multime finita, astfel ncat A
(CX Dj ) = ,
jJ
din care, n baza uneia dintre relatiile lui de Morgan, rezulta A CX
[
Dj
= . Ultimul rezultat arat

a c
a
jJ
Dj ceea ce, dup

a Definitia 3.10.3, demonstreaza ca A este multime compacta.
jJ
Implicatiile (ii) (iii) se demonstreaza prin reducere la absurd.
q.e.d.
Urm
atoarea teorem
a arat
a c
a pentru spatiile metrice compactitatea prin acoperire si compactitatea prin
siruri sunt echivalente.
Teorema 3.10.7. Submultimea nevid

a A a spatiului metric (X, d) este compact
a prin acoperire dac
a si numai
dac
a este compact
a prin siruri.
Demonstratie. Dac
a A este compact
a prin acoperire, din Teorema 3.10.3, rezulta ca A este secvential compact
a.
Reciproc, demonstr
am prin reducere la absurd. Presupunem asadar ca A nu ar fi compacta, prin urmare
din acoperirea deschis
a D, unde I este famile oarecare de indici, nu se poate extrage o acoperire finit
a. Dup
a
Teorema 3.10.5, lu
and 1 = 1 putem determina o 1 retea finita n care gasim o bila deschisa B(a1 , 1) astfel
nc
at A A(a1 , 1) s
a nu fie acoperit
a finit de familia D. Deoarece multimea A B(a1 , 1) este compact
a prin

1
1
1
siruri, putem construi o 2 = retea finita n care sa existe bila B a2 ,
asa ncat A B(a1 , 1) B a2 ,
2
2
2
s
a nu fie acoperit
a finit de familia D.
Prin acest procedeu obtinem un sir de multimi nchise n X
(Fn )n1 , Fn = A
n
\
k=1

1
B ak ,
, n1
k
[

aflat n relatia de incluziune F1 F2 ... Fn ..., din care rezulta ca A
Fn 6= .
\
nIN
Din modul cum au fost construite multimile Fn rezulta ca A
Fn = {a}. Deoarece a A exist
a i0
nIN
I astfel nc
at a Di0 . Intruc
at Di0 este multime deschisa n X, exista n0 IN astfel ncat Di0 Fn , n n0 ,
ceea ce constituie contradictie.
q.e.d.
S
a consider
am acum dou
a spatii metrice (X, d1 ) si (Y, d2 ). Dupa Exercitiul 3.1.2, aplicatia
d : T T IR,
d(x, y) =
p
d21 (x1 , y1 ) + d22 (x2 , y2 ),
unde x = (x1 , x2 ), y = (y1 , y2 ) T, este o metrica pe T si deci (T, d) este spatiu metric.
(3.207)
179
Teorema 3.10.8. Dac

a (X, d1 ) si (Y, d2 ) sunt dou
a spatii metrice compacte, atunci produsul cartezian T =
X Y nzestrat cu metrica (3.207) este spatiu metric compact.
Demonstratie. Dac
a avem n vedere Teorema 3.10.7, trebuie sa aratam ca (T, d) este spatiu secvential compact.
In acest sens consider
am un sir de puncte arbitrar (zn ) din T. Insa zn = (xn , yn ) si ca urmare vom avea sirurile
de puncte (xn ) si (yn ) din (X, d1 ) si respectiv (Y, d2 ). Cum (X, d1 ) este spatiu compact rezulta ca exist
a un
subsir (xkn ) al sirului (xn ) convergent la un punct x X. Considerand subsirul (ykn ) al sirului (yn ) si tin
and
seama c
a (Y, d2 ) este compact, rezult
a c
a exista un subsir al sau (ykmn ) convergent la un punct y Y.
Fie acum (zkmn ), subsir al lui (zn ), care are termenul general zkmn = (xkmn , ykmn ). Se deduce imediat c
a
zkmn (x, y) X Y = T, ceea ce arat
a ca (T, d) este secvential compact deci si compact.
q.e.d.
Rezultatul de mai sus se poate generaliza la un produs cartezian de mai mult de doua spatii.
Teorema 3.10.9. Dac

a (Xi , di ), i 1, n, sunt n spatii metrice compacte, atunci spatiul metric produs (X, d),
unde
X = X1 ... Xn = {x| x = (x1 , x2 , ..., xn )}
si
v
uX
u n 2
d(x, y) = t
di (xi , yi ),
x = (x1 , x2 , ..., xn ),
y = (y1 , y2 , ..., yn ),
i=1
este de asemenea compact.
Demonstratie. Este ntrutotul analoag

a celei din Teorema 3.10.8.
q.e.d.
Corolarul 3.10.3. Orice interval ndimensional nchis In IRn este multime compact
a.
Demonstratie. S
a ar
at
am mai nt
ai c
a orice interval nchis unidimensional I1 = [a, b] IR este multime compact
a
n spatiul metric obisnuit IR.
Intr-adev
ar, dac
a (xn ) este un sir numeric din [a, b] IR el este marginit si conform lemei lui Cesaro
(Propozitia 2.1.8), contine un subsir (xkn ) convergent la un punct x IR. Cum multimea [a, b] este nchis
a n
X, folosind Teorema 3.9.2, deducem c
a x [a, b]. Prin urmare, [a, b] fiind multime secvential compact
a n IR,
este compact
a.
Av
and n vedere c
a In este de fapt un produs cartezian finit de multimi compacte, din Teorema 3.10.9 rezult
a
c
a In este multime compact
a n IRn .
q.e.d.
Prezent
am acum unul din rezultatele fundamentale ale analizei matematice.
Teorema 3.10.10. O submultime A a lui IRn , n 1, este compact
a dac
a si numai dac
a este m
arginit
a si
nchis
a n IRn .
180
Ion Cr
aciun
Demonstratie. Afirmatiile rezult

a din Teorema 3.10.2 si Teorema 3.10.3.
q.e.d.
Observatia 3.10.2. Spatiul metric obisnuit (IR, d) si spatiul Euclidian ndimensional IRn , n 2, nu sunt
multimi compacte, nefiind multimi m
arginite.
schimb, elemente lui IRn , n 1, posed
In
a o proprietate de compactitate local
a n sensul c
a, dat un element
arbitrar x0 IRn , se poate indica o vecin
atate compact
a a sa de exemplu, un interval nchis ndimensional
(vezi Corolarul 3.10.3), care sal contin
a pe x0 .
Exemplul 3.10.1. Multimea A = {x = (x1 , x2 ) IR2 : 1 x21 + x22 9} din spatiul Euclidian bidimensional
IR2 este compact
a.
Intr-adev
ar, multimea A este m
arginit
a c
aci este inclusa, de exemplu, n bila B(0, 4)) si nchisa n IR2 pentru
c
a si contine toate punctele de acumulare n X. Prin urmare, din Teorema 3.10.10, rezulta ca este compact
a.
a nefiind nici multime nchis

a n
Exemplul 3.10.2. Intervalul (0, +) = IR+ IR nu este multime compact
IR nici multime m
arginit
a.
Exemplul 3.10.3. Intervalul (a, b) IR nu este multime compact

a deoarece nu este multime nchis
a n IR.
Intervalele (a, b] si [b, a), din IR, nu sunt nici nchise n IR nici deschise n IR.
In aceste exemple se consider
a c
a IR este spatiu metric, metrica pe IR fiind cea obisnuita, definit
a prin
d(x, y) = |x y|, oricare ar fi numerele reale x si y.
Teorema 3.10.11. Dac

a multimea A din spatiul metric (X, d) este compact
a, atunci perechea (A, d/AA ), unde
d/AA este restrictia functiei d la multimea A A, este spatiu metric complet.
Demonstratie. Faptul c
a (A, d/AA ) este spatiu metric rezulta din Observatia 3.1.4. Sa aratam ca este complet.
Fie n acest scop (xn ) un sir fundamental din (A, d/AA ). Cum A este multime compacta, din Teorema 3.10.7
rezult
a c
a prin siruri n spatiul metric (X, d), deci exista subsirul (xkn ) convergent la
punctul x A. In baza axiomei (M3 ) din Definitia 3.1.1, avem d/AA (x, xn ) d(x, xkn ) + d(xkn , xn ). Primul
termen din membrul al doilea al acestei inegalitati tinde la zero cand n , deoarece sirul (xkn ) este convergent
la x n spatiul metric (A, d/AA ), iar cel de-al doilea termen al inegalitatii tinde de asemenea la zero fiindc
a
sirul (xn ) este fundamental n acelasi spatiu metric. In concluzie, d(x, xn ) 0 xn x, ceea ce arat
a c
a
(A, d/AA ) este spatiu metric complet.
q.e.d.
3.11
Multimi conexe si multimi convexe
Intuitiv, notiunea de conexiune descrie faptul ca o multime data este formata dintro singura bucat
a, adic
a
nu poate fi descompus
a n dou
a sau mai multe parti separate. Astfel, anumite multimi ntalnite cum ar fi
bilele deschise sau nchise dintrun spatiu metric si intervalele ndimensionale din spatiul Euclidian IRn pot
181
fi considerate ca fiind formate dintro singura bucata n timp ce alte multimi dintrun spatiu metric, cum ar
fi reuniunea a dou
a bile f
ar
a puncte comune, sau complementara n spatiul Euclidian bidimensional IR2 a
multimii A = {x = (x1 , x2 ) IR2 : x21 + x22 = 1}, sunt multimi compuse din mai multe bucati distincte.
In cele ce urmeaz
a vom prezenta notiunea de conexiune.
Definitia 3.11.1. Spatiul metric (X, d) se numeste spatiu conex dac
a nu exist
a multimile nevide si disjuncte
D1 , D2 , deschise n X, astfel nc
at s
a avem X = D1 D2 .
Observatia 3.11.1. Intruc

at D1 = X D2 = CX D2 si D2 = X D1 = CX D1 , rezult
a c
a D1 si D2 sunt
simultan nchise n X si deschise n X.
Teorema 3.11.1. Intrun

spatiu metric (X, d) urm
atoarele afirmatii sunt echivalente:
(X, d) este spatiu conex;
Nu exist
a dou
a multimi nchise n X F1 si F2 , nevide si disjuncte, astfel nc
at X = F1 F2 ;
Singura multime nevid
a din X simultan deschis
a n X si nchis
a n X este spatiul ntreg X.
a din Definitia 3.11.1 si Observatia 3.11.1.
q.e.d.
Definitia 3.11.2. Spatiul metric (X, d) se numeste spatiu neconex, sau spatiu disconex dac
a nu este spatiu
conex
a
Definitia 3.11.3. O parte A a unui spatiu metric (X, d) se numeste multime conex
a dac
a spatiul metric
(A, d/AA ) este spatiu conex
Observatia 3.11.2. Multimea A este conex

a dac
a nu exist
a D1 , D2 d cu propriet
atile:
(C1 )
A D1 D2 ;
(C2 )
D1 D2 A = ;
(C3 )
D1 A 6= ,
si
D2 A 6= .
Definitia 3.11.4. Submultimea A a spatiului metric (X, d) se numeste neconex

a, sau disconex
a dac
a nu este
conex
a.
Urm
atoarea teorem
a pune n evident
a un exemplu important de multime conexa si, totodata, d
a o caracterizare a multimilor conexe din spatiul metric (IR, d), unde d este metrica obisnuita, Euclidiana, dat
a de
d(x, y) = |x y|, x IR, y IR.
182
Ion Cr
aciun
Teorema 3.11.2. Pentru orice submultime nevid

a a lui IR urm
() Aeste interval, adic
a
()
a, b A,
a < b si c (a, b) = c A;
A este conex
a.
Demonstratie. S
a ar
at
am c
a () = (). Presupunem ca A este un interval care nu este multime conex
a.
Atunci, exist
a D1 d si D2 d astfel ncat (C1 ) (C3 ) sa aiba loc. Din (C3 ) rezulta ca exista a1 D1 A
si a2 D2 A, iar din (C2 ) rezult
a c
a a1 6= a2 . Presupunem a1 < a2 si, cum A este interval, obtinem
[a1 , a2 ] A.
(3.208)
Se observ
a c
a a1 D1 A (, a2 ), deci multimea E = D1 A (, a2 ) este nevida. Dar E (, a2 ),
deci E este majorat
a (de a2 de exemplu), prin urmare, conform axiomei de existenta a marginii superioare, are
margine superioar
a n IR; fie aceasta
M = sup E.
(3.209)
Din (3.209) rezult
a
a1 M.
(3.210)
Av
and n vedere Definitia 1.6.4, Propozitia 1.6.1 si Definitia 3.9.1 deducem ca M e, adica M este punct
aderent n IR al multimii E. Rezult
a apoi ca
M a2 .
(3.211)
Din (3.210), (3.211) si definitia intervalului din IR rezulta ca M [a1 , a2 ], iar din (3.208) deducem
M A.
(3.212)
M < a2 .
(3.213)
Observ
am c
a
Intr-adev
ar, dac
a M = a2 D2 d , atunci exista > 0 astfel ncat
(M , M + ) D2 .
(3.214)
Din (3.209) rezult

a c
a pentru de mai sus, exista x0 E astfel ncat
M < x0 < M < M + .
(3.215)
Din (3.215) si (3.214) deducem x0 D2 . Insa x0 E D1 A, deci x0 D1 D2 A, care contrazice (C2 ).

S
a ar
at
am c
aM
/ D1 D2 . Presupunem prin absurd ca M D1 care, fiind multime deschisa n X, conduce
la existenta lui r > 0 astfel nc
at
(M r, M + r) D1 .
(3.216)
Din (3.213) rezult
a c
a (M, M + r) (, a2 ) 6= .
Fie t (M, M + r) (, a2 ). Atunci, din (11.10) avem
t D1 (, a2 ).
(3.217)
t (a1 , a2 ).
(3.218)
Deci t < a2 . Ins

a a1 M < t, ca urmare
Din (3.217) si (3.218) rezult
a t D1 A (, a2 ) = E, deci t sup E = M, care contrazice faptul c
a
t (M, M + r). Asadar, M
/ D1 .
Dac
a M ar apartine lui D2 , atunci repetand demonstratia inegalitatii (3.213), sar ajunge la D1 D2 A 6= 0,
care este n contradictie cu (C2 ), deci M D2 . Din M A si M
/ D1 D2 rezulta ca A nu este inclus
a n
D1 D2 , adic
a A 6 D1 D2 , care contrazice (C1 ). Deci A este conexa.
183
S
a ar
at
am c
a () = (). Vom ar
ata ca non() = non(). Fie a = inf A si b = sup A. Atunci, A [a, b].
Dac
a A nu este interval, atunci exist
a x0 (a, b) astfel ncat
x0 6 A.
(3.219)
si
(3.220)
Pun
and
D1 = (, x0 )
D2 = (x0 , +),
rezult
a c
a
a D1 ,
b D2 ,
D1 6= ,
D2 6= ,
iar D1 si D2 verific
a conditiile (C1 )(C3 ). Intr-adevar, (C1 ) rezulta din (3.219) si (3.220), iar (C2 ) este evident
a.
Dac
a D1 A = , atunci A CIR D1 = [x0 , +), deci x0 < inf A = a care contrazice faptul ca x0 (a, b).
Analog se arat
a c
a D2 A = .
q.e.d.
Corolarul 3.11.1. Multimea Q a numerelor rationale nu este conex

a.
Teorema 3.11.3. Fie (X, d) un spatiu metric si fie {Ai : i I} o familie de multimi conexe cu
Ai 6= .
iI
Atunci, A =
Ai este multime conex

a.
iI
Demonstratie. S
a presupunem c
aA=
Ai ar fi neconexa. Atunci, exista doua multimi deschise si nevide D1
iI
si D2 astfel nc
at s
a fie satisf
acute proprietatile (C1 ) (C3 ). Cum
Ai 6= rezulta ca exista a Ai , i I,
iI
deci a A. S
a presupunem c
a a D1 . Intrucat D2 A 6= exista i0 I astfel ncat D2 Ai0 6= . Deoarece
a Ai0 si a D1 obtinem c
a a D1 Ai0 , adica D1 Ai0 6= . De asemenea, sa observam ca D1 D2 Ai0 = ,
iar D1 D2 Ai0 . Prin urmare, avem
D1 Ai0 6= ,
D2 Ai0 6= ,
D1 D2 Ai0 = ,
D1 D2 Ai0 ,
adic
a Ai0 este neconex
a. Contradictia la care sa ajuns demonstreaza ca multimea A este conexa.
q.e.d.
Teorema 3.11.4. Fie (X, d) un spatiu metric si A X. Dac

a A este multime conex
a, atunci orice submultime
particular, A este multime conex
B care satisface A B A este conex
a. In
a.
Demonstratie. Prin reducere la absurd. Presupunem ca B neconexa astfel ncat A B A. Atunci, exist
a
multimile nevide D1 si D2 din familia d a multimilor deschise din spatiul metric (X, d) care satisfac propriet
atile:
D1 B 6= ; D2 B 6= ; D1 D2 B = ; B D1 D2 .
Deoarece D1 B 6= = x1 D1 si x1 B, iar din D1 B 6= = x2 D2 si x2 B. Cum B A
implic
a x1 , x2 A, din definitia punctului aderent n X vom scoate ca D1 A 6= si D2 A 6= . Apoi:
D1 D2 B = si B A = D1 D2 A = ; A B D1 D2 = A D1 D2 .
Rezultatele deduse referitoare la A arata ca aceasta multime este neconexa ceea ce ar contrazice ipoteza.
In concluzie, B este conex
a si, n particular, A, este multime conexa.
q.e.d.
184
Ion Cr
aciun
Definitia 3.11.5. Fie vectorii a, b IRn . Se numeste segment nchis de extremit

ati a si b submultimea
[a, b] IRn definit
a prin
[a, b] = {x IRn | x = a + t(b a), t [0, 1]}.
(3.221)
and n vedere Definitia 3.9.9, segmentul nchis [a, b] poate fi diagonala intervalului
ndimensional nchis In = [a1 , b1 ] [a2 , b2 ] ... [an , bn ], unde a = (a1 , a2 , ..., an ), b = (b1 , b2 , ..., bn ).
Definitia 3.11.6. O submultime A a lui IRn se numeste convex

a dac
a
a A si b A = [a, b] A.
Observatia 3.11.4. O multime convex

a din IRn este multime conex
a.
Intr-adev
ar, dac
a multimea convex
a A ar fi neconexa, ar exista doua multimi deschise n IRn si nevide D1 si
D2 astfel nc
at s
a fie ndeplinite conditiile (C1 ) (C3 ) ceea ce ar nsemna ca A ar fi formata din dou
a buc
ati.
Consider
and acum extremit
atile segmentului [a, b] astfel ncat a D1 A si b D2 A din (C2 ) deducem c
a
segmentul considerat nu este continut n ntregime n A fapt ce ar contrazice Definitia 3.11.6.
Exemplul 3.11.1. Bilele deschise si nchise din IRn sunt multimi convexe deci si conexe.
Solutie. In adev
ar, s
a consider
am bila deschisa de centru x0 IRn si raza > 0 si fie a, b B(x0 , ) Un punct
oarecare al segmentului nchis [a, b] are forma x = a + t(b a), unde t [0, 1]. Rezulta ca d(x, x0 ) < deoarece
d(x, x0 ) = kx x0 k = k(1 t)(a x0 ) + t(b x0 )k
|1 t|ka x0 k + |t|kb x0 k < (1 t) + t = .
Acest rezultat arat
a c
a [a, b] B(x0 , ), de unde deducem ca bila deschisa cu centrul n x0 IRn si raz
a>0
este multime convex
a deci si conex
a.
Exemplul 3.11.2. Intervalele ndimensionale deschise n IRn si intervalele ndimensionale nchise n IRn
sunt multimi convexe n IRn . am
Solutie. Intr-adev
ar, din Definitia 3.9.9 rezulta ca un interval ndimensional nchis din IRn este multimea
In = [a1 , b1 ] [a2 , b2 ] ... [an , bn ],
unde
a = (a1 , a2 , ..., an ) IRn
si b = (b1 , b2 , ..., bn ) IRn .
Dac
a u = (u1 , u2 , ..., un ) In si v = (v1 , v2 , ..., vn ) In , atunci segmentul nchis [u, v] are elementele x de
forma x = u + t(v u), t [0, 1]. Deoarece ai ui bi , i 1, n si ai vi bi , i 1, n, deducem ca expresiile
componentelor xi , i 1, n, ale lui x, care sunt evident egale cu
xi = ui + t(vi ui ) = (1 t)ui + tvi ,
185
satisfac conditiile xi [ai , bi ], i 1, n, de unde va rezulta ca x In .
IR2 , multimea
Exemplul 3.11.3. In
A = {x = (x1 , x2 ) IR2 : 1 x21 + x22 9}
nu este convex
a, dar este conex
a.
Solutie. Intr-adev
ar, segmentul nchis [3 e1 , 3 e1 ], unde e1 = (1, 0), ce are extremitatile a = 3 e1 A si
b = 3 e1 A, nu este n ntregime continut n A caci, de exemplu, x = 0, element al acestui segment, nu
apartine lui A.
Multimea A este format
a din toate punctele planului, raportat la reperul cartezian ortogonal Ox1 x2 , situate
ntre cercurile concentrice de raze 1 si respectiv 3 cu centrele n origine, inclusiv punctele acestor cercuri. Ca
urmare, A este format
a dintro singur
a bucata, deci A este multime conexa.
3.12
Spatiul IRn si spatiul punctual IE n
In cele ce urmeaz
a, sintetiz
am rezultatele relative la multimea IRn .
IRn = IR IR ...IR, n IN .
In primul r
|
{z
}
and, am constatat c
a
de n ori
Folosind Definitia 1.3.1 si relatia (1.27), deducem ca IRn se scrie n forma
IRn = {x = (x1 , x2 , ..., xn ),
xi IR,
i 1, n}.
In primul paragraf al Capitolului 3 sa demonstrat ca IRn este spatiu metric n raport cu oricare din
aplicatiile:
v
u n
uX
d(x, y) = t (xi yi )2 ,
(3.222)
i=1
d1 (x, y) = max{|xi yi |, i 1, n},

d2 (x, y) =
n
X
(3.223)
|xk yk |,
(3.224)
k=1
definite pe IRn IRn cu valori n IR, unde x = (x1 , x2 , ..., xn ) si y = (y1 , y2 , ..., yn ) sunt elemente arbitrare din
IRn .
Metricele d, d1 si d2 pe IRn sunt echivalente deoarece, utilizand inegalitatea CauchyBuniakowskiSchwarz
q
q
|x1 y1 + x2 y2 + ... + xn yn | x21 + x22 + ... + x2n y12 + y22 + ... + yn2
si inegalit
atile evidente
v
uX
n
X
u n
|xj yj | t (xi yi )2
|xk yk |,
i=1
k=1
putem demonstra c
a:
nd1 (x, y), x, y IRn ;
d(x, y) d2 (x, y) nd(x, y), x, y IRn ;
d1 (x, y) d(x, y)
1
d2 (x, y) d1 (x, y) d2 (x, y), x, y IRn .
n
j 1, n,
186
Ion Cr
aciun
Intruc
at oricare din perechile (IRn , d), (IRn , d1 ), si (IRn , d2 ) este spatiu metric, elementele lui IRn sunt numite
puncte si vor fi notate cu litere mari ale alfabetului latin. Un asemenea punct P corespunde unei nuple din
IRn de forma (x1 , x2 , ..., xn ), fapt ce se va scrie n forma P = (x1 , x2 , ..., xn ).
Multimea tuturor punctelor P se noteaza cu IE n , deci
IE n = {P : P = (x1 , x2 , ..., xn ), xi IR, i 1, n}.
Punctul O = (0, 0, ..., 0) IE n se numeste originea multimii IE n .
Bilele deschise cu centrul n punctul x0 = (x01 , x02 , ..., x0n ) IRn si raza r > 0 n spatiile metrice (IRn , d),
n
(IR , d1 ), (IRn , d2 ) sunt multimile:
{x IRn : d(x, x0 ) < r};
B(x0 , r)
B1 (x0 , r)
= {x IRn : d1 (x, x0 ) < r} = Jn (x0 rs, x0 + rs);
B2 (x0 , r)
= {x IRn : d2 (x, x0 ) < r} = {x(x1 , x2 , ..., xn ) :
n
X
|xk x0k |}.
k=1
Din Definitia 3.2.3 avem c

a IRn este spatiu vectorial real si din Teorema 3.2.1 rezulta ca adunarea n IRn
este definit
a prin
(x, y) IRn IRn 7 x + y = (x1 + y1 , x2 + y2 , ..., xn + yn ) IRn ,
(3.225)
iar produsul vectorului x IRn cu scalarul IR este vectorul
x = x = (x1 , x2 , ..., xn ) IRn .
Multimea IRn este spatiu vectorial ndimensional, o baza n IRn fiind B = {e1 , e2 , ..., en }, unde
e1 = (1, 0, ..., 0), e2 = (0, 1, 0, ..., 0), ..., en = (0, ..., 0, 1).
(3.226)
Aceast
a baz
a este denumit
a baza canonic
a, baza standard, sau baza uzuala a lui IRn si avem
x = (x1 , x2 , ..., xn ) =
n
X
xk ek = eX,
k=1
unde
e = (e1 , e2 , ..., en ) IRn IRn ... IRn
si X = (x1 x2 ... xn )> Fn,1 (IR) este matricea coloana cu n linii a coordonatelor vectorului x n baza B.
and
S
a remarc
am c
a numerele reale xi , i 1, n, care definesc pe x IRn , se numesc componentele lui x c
consider
am c
a IRn este spatiu metric si coordonatele lui x n baza canonica (3.226) cand consideram ca IRn este
spatiu vectorial real.
Din Exemplul 3.5.1 deducem c
a IRn este spatiu normat complet sau spatiu Banach, o norma n IRn fiind
dat
a de
v
u n
uX 2
kxk = t
xk ,
(3.227)
k=1
n
unde x = (x1 , x2 , ..., xn ) este vector arbitrar din IR . Aceasta norma am numito norma Euclidian
a pe IRn . De
asemeni, folosind Exercitiul 3.5.1, constat
am ca se pot defini nca normele:
kxk1 = max{|x1 |, |x2 |, ..., |xn |}, x = (x1 , x2 , ..., xn ) IRn ;
(3.228)
kxk2 = |x1 | + |x2 | + ... + |xn |, x = (x1 , x2 , ..., xn ) IRn ,
(3.229)
care sunt echivalente ntre ele si echivalente cu norma definita de (3.227) dupa cum rezulta din Exercitiul 3.5.1.
Mai mult, din Observatia 3.5.9 avem c
a metricele d, d1 , d2 definite respectiv de (3.222), (3.223), (3.224) sunt
187
metrici induse de respectiv normele k k, k k1 si k k2 , definite corespunzator de (3.227), (3.228) si (3.229),

deoarece avem:
d(x, y) = kx yk; d1 (x, y) = kx yk1 ; d2 (x, y) = kx yk2 .
Totodat
a, cele trei norme pe IRn au urmatoarele interpretari:
kxk = d(x) = d(x, 0);
kxk1 = d1 (x, 0);
kxk2 = d2 (x, 0).
Asadar, de acum, putem vorbi de spatiile normate complete (IRn , k k), (IRn , k k1 ) si (IRn , k k2 ). In cazul
n = 1, aceste trei spatii coincid cu spatiul normat obisnuit n care norma este data de functia modul.
Un produs scalar pe IRn , numit produsul scalar standard sau produsul scalar canonic, este dat de
xy =
n
X
xk yk = X > Y, x = e X IRn , y = e Y IRn .
(3.230)
k=1
Se poate demonstra c
a (IRn , ) este spatiu Hilbert.
Folosind acum (3.226) si (3.230), deducem
ei ej = ij ,
i 1, n,
j 1, n.
(3.231)
Relatiile (3.231) arat

a c
a n spatiul Euclidian (IRn , ), baza canonica B este baz
a ortonormat
a.
Norma Euclidian
a indus
a de produsul scalar standard pe IRn este (3.227).
Aplicatia : IE n IE n IRn , definit
a prin
(A, B) = u =AB= (b1 a1 , b2 a2 , ..., bn an ) = b a IRn ,
(3.232)
unde A = (a1 , a2 , ..., an ) si B = (b1 , b2 , ..., bn ) sunt doua puncte arbitrare din IE n , a IRn si b IRn , are evident
propriet
atile:
(A, B) + (B, C) = (A, C), A, B, C IE n ;
(3.233)
A IE n si x IRn P IE n astfel ncat x =AP .
(3.234)
Deoarece aplicatia din (3.232) are proprietatile (3.233) si (3.234), spunem ca multimea IE n are structur
a
de spatiu punctual afin asociat lui IRn .
Spatiul liniar IRn se mai numeste spatiul vectorial director al spatiului punctual afin IE n . se numeste dimensiunea spatiului punctual afin IE n , dimensiunea spatiului sau director.
Prin urmare, spatiul punctual afin IE n are dimensiunea egala cu n.
Se vede, de asemenea, din (3.233) c
a aplicatia are nca proprietatile:
OA=OB A = B ai = bi , i 1, n;
AB= 0 A = B;
AB= BA,
AB=OB OA,
A, B IE n ;
A, B IE n .
unde O IE n este punctul denumit mai sus origine n IE n .

De asemenea, este evident c
a aplicatia 0 : IE n IRn , definita prin
0 (M ) =OM = x = (x1 , x2 , ..., xn ) IRn ,
(3.235)
188
Ion Cr
aciun
oricare ar fi M = (x1 , x2 , ..., xn ) IE n , este bijectiva.
Vectorul OM din (3.235) se numeste vectorul de pozitie al punctului M IE n fata de originea O IE n .

C
and n = 2, n = 3, sau n = 1 acest vector se noteaza de regula cu r.
Datorit
a bijectiei (3.235), spatiile IE n si IRn se identifica.
Proprietatea (3.233) permite interpret
ari geometrice a adunarii n IRn , definita de (3.225), numite regula
triunghiului si regula paralelogramului de adunare a doi vectori reprezentati n acelasi punct al spatiului afin
Euclidian IE n .
Dac
a vectorii u si v sunt reprezentati n punctul M al spatiului afin Euclidian de catre segmentele orientate
M M1 si M M2 si M3 este cel de al patrulea varf al paralelogramului cu muchiile alaturate segmentele orientate
M M1 si M M2 , atunci segmentul orientat M M3 este reprezentantul n M al vectorului suma u + v.

Fie p vectori u1 , u2 , ..., up reprezentati n spatiul afin Euclidian IE n respectiv n punctele M1 , M2 , ..., Mp .
Vectorul al c
arui reprezentant n punctul Mp este segmentul orientat Mp M1 este, prin definitie, vectorul
sum
a u1 + u2 + ... + up .
Acest mod de obtinere a sumei a p vectori este cunoscuta sub numele de regula poligonului.
Ansamblul R = {O, B} unde O = (0, 0, ..., 0) IE n este originea n IE n , iar B este o baza din IRn se
numeste reper n IE n . Punctul O se numeste originea reperului, iar vectorii bazei se numesc vectorii reperului.
Dac
a baza B este cea canonic
a, prezentata n (3.226), reperul corespunzator R se numeste reper ortogonal,
sau reper cartezian, vectorii reperului numinduse n acest caz versorii reperului. In acest caz, numerele reale
x1 , x2 , ..., xn din (3.235) se numesc coordonatele carteziene ale punctului M IE n si se obisnuieste s
a se scrie
M (x1 , x2 , ..., xn ). Folosind Observatia 3.2.6, putem afirma ca n IE n exista o infinitate de repere. Multimea de
puncte din IE n
Oxk = {P IE n : x = r =OP = tek , t IR},

se numeste ax
a de coordonate a reperului cartezian R. Exista n asemenea axe de coordonate si anume
Ox1 , Ox2 , ..., Oxn , despre care spunem c
a sunt ortogonale deoarece baza care le defineste este ortonormat
a.
Spatiul punctual afin IE 4 , de dimensiune 4, se numeste spatiu-timp, spatiul evenimentelor, sau spatiul relativist.
Fat
a de punctul fix O = (0, 0, ..., 0) IE n , ales ca origine a reperului cartezian R = {O, B}, fiecarui punct
n
X
xk ek care este element al

M (x1 , x2 , ..., xn ) IE n i corespunde vectorul sau de pozitie r = x =OM =
k=1
spatiului Hilbert (IRn , ).

Folosind acum (3.231), deducem xj = x ej = kxk cos j = maprej x, j 1, n, unde j este unghiul dintre
vectorul x = r =OM si versorul ej , care arata ca coordonata de rang j a punctului M IE n n reperul cartezian
R = {O, B} este produsul scalar al vectorului sau de pozitie cu versorul ej al axei Oxj , adica este num
arul real
care reprezint
a m
arimea algebric
a a proiectiei ortogonale a vectorului x pe directia vectorului ej .
In cazul planului punctual afin, numerele x1 , x2 se numesc abscisa si respectiv ordonata punctului M IE 2 .
De multe ori, coordonatele carteziene ale unui punct M din plan se noteaza cu x si y, iar versorii reperului
se noteaz
a cu i si j, axa Ox numinduse axa absciselor, iar Oyaxa ordonatelor. In cazul n = 3, x1 , x2 , x3 se
numesc corespunz
ator abscisa, ordonata si respectiv cota punctului M, iar axele de coordonate se numesc axa
absciselor, axa ordonatelor si axa cotelor. Tot n aceasta figura se vede interpretarea algebrica data mai sus
pentru scalarii x1 , x2 , x3 , coordonatele punctului M n reperul cartezian Ox1 x2 x3 . Uneori, coordonatele spatiale
se noteaz
a cu x, y si z, versorii reperului fiind notati n aceasta situatie cu i, j, k, iar axele de coordonate se
noteaz
a cu Ox, Oy si Oz.
Pe spatiul punctual afin IE n se pot introduce trei metrici echivalente, introducerea lor fiind sugerat
a de
metricele d, d1 si d2 pe IRn .
Aceste trei metrici se definesc dup
a cum urmeaza:
v
u n
uX
(A, B) 7 d(A, B) = k AB k = t (bi ai )2 ;
i=1
(A, B) 7 d1 (A, B) = k AB k1 = max{|bi ai |, i 1, n};
(3.236)
189
(A, B) 7 d2 (A, B) = k AB k2 =
n
X
|bk ak |,
k=1
unde A(a1 , a2 , ..., an ) si B(b1 , b2 , ..., bn ) sunt puncte arbitrare din IE n .

In cazul n = 2, d(A, B) este lungimea ipotenuzei triunghiului dreptunghic ACB, d1 (A, B) este cea mai
mare dintre lungimile catetelor AC, BC ale aceluiasi triunghi, iar d2 (A, B) reprezinta suma lungimilor catetelor
triunghiului dreptunghic ACB.
In cazul n = 3, cele trei distante se interpreteaza usor daca se construieste paralelipipedul dreptunghic cu
punctele A si B ca v
arfuri opuse, iar muchiile sale sa fie paralele cu axele de coordonate ale reperului cartezian
Ox1 x2 x3 .
In acest caz, d(A, B) este lungimea muchiei AB a paralelipipedului, numarul d1 (AB) este cea mai mare
dintre muchiile AC, CD si DB, iar d2 (A, B) este suma acestor trei muchii.
Distanta (3.236) n IE n se numeste distanta Euclidian
a, iar spatiul metric (IE n , d) se numeste spatiul punctual
Euclidian de dimensiune n.
In cazul n = 1, spatiile metrice (IE 1 , d), (IE 1 , d1 ) si (E 1 , d2 ) coincid si se identifica cu axa reala.
Av
and n vedere identificarea lui IR2 cu IE 2 si a lui IR3 cu IE 3 , precum si cele stabilite mai sus, putem
reprezenta grafic bilele deschise si nchise cu centrul n x0 = (x01 , x02 ) si raza r > 0. Acestea sunt discuri.
Bila deschis
a B(x0 , r), n cazul n = 3, este multimea punctelor interioare sferei cu centrul n punctul
a r > 0 din spatiul fizic obisnuit raportat la reperul cartezian Ox1 x2 x3
C(x01 , x02 , x03 ) si raz
Bila deschis
a B1 (x0 , r) din spatiul metric (IE 3 , d1 ) este multimea punctelor interioare cubului cu centrul de
simetrie n punctul C(x01 , x02 , x03 ) si muchiile paralele cu axele de coordonate ale reperului cartezian Ox1 x2 x3 si
de lungime 2r.
Intruc
at metricile d, d1 , d2 pe IRn sunt echivalente, rezulta ca au loc incluziunile de bile precizate n Definitia
3.1.9, adic
a oric
arei bile deschise B(x0 , r) i se poate nscrie si circumscrie cate o bila deschisa cu centrul n x0
1
din spatiul metric (IRn , d1 ) razele acestora fiind n ordine r si respectiv r. Totodata, bilei B1 (x0 , r) i se poate
n
nscrie bila B(x0 , r) si circumscrie bila B(x0 , nr).

Afirmatii asem
an
atoare se pot face si atunci cand se iau n discutie metricile echivalente d si d2 .
In cazul n = 1, spatiile Banach (IR, k k), (IR, k k1 ), (IR, k k2 ) coincid cu spatiul Banach (IR, | |), iar bilele
deschise B(x0 , r), B1 (x0 , r) si B2 (x0 , r) sunt identice cu intervalul (x0 r, x0 + r).
Un sir de vectori din spatiul normat (IRn , k k) (xk )k1 , sau totuna cu a spune un sir de puncte (Mk )k1
din spatiul punctual afin Euclidian IE n determina n mod unic n siruri de numere reale (xjk )k1 , j 1, n, unde
xk = (x1k , x2k , ..., xnk ), care se numesc sirurile componente, sau sirurile coordonate ale sirului (xk )k1 .
Teorema 3.12.1. Au loc urm
atoarele echivalente:
10 .
(xk )k1 sir m

arginit n (IRn , k k)
(xjk )k1 , j 1, n, sunt siruri m
arginite n (IR, | |);
20 .
lim xk = x0 = (x10 , x20 , ..., xn0 ) IRn
lim xjk = xj0 IR, j 1, n;

k
3 .
(xk )k1 sir fundamental n (IRn , k k)

(xjk )k1 , j 1, n, sunt siruri fundamentale n (IR, | |).
Demonstratie. Pentru demonstratie se folosesc inegalitatile

p
|i | 21 + 22 + ... + 2n |1 | + |2 | + ... + |n |,
i 1, n,
Teorema 3.4.1, Teorema 3.4.2 si unele rezultate stabilite n primele doua paragrafe din Cap. 2.
(3.237)
q.e.d.
190
Ion Cr
aciun
Observatia 3.12.1. Studiul sirurilor de vectori din IRn se reduce la studiul sirurilor componente ale acestora.
Observatia 3.12.2. Propriet

atile 20 si 30 din Teorema 3.12.1 si Teorema 2.2.2 conduc la afirmatia c
a IRn este
spatiu metric complet.
Mai mult, (IRn , k k), (IRn , k k1 ) si (IRn , k k2 ) sunt spatii Banach.

a unul din sirurile coordonate ale sirului (xk )k1 este nem
arginit, atunci (xk )k1 este
sir nem
arginit n IRn .
Teorema 3.12.2. Un sir m

arginit din IRn contine un subsir convergent.
Demonstratie. Fie sirul m

arginit (xk )k1 , unde xk = (x1k , x2k , ..., xnk ) IRn . Dupa Teorema 3.12.1, sirurile
coordonate sunt m
arginite. Din Propozitia 2.1.8 avem ca sirul (x1k )k1 contine un subsir convergent; fie acesta
(x1p(1) )k1 . Subsirul (x2p(1) )k1 este un sir marginit, deci admite un subsir convergent; fie acesta (x2p(2) )k1 .
k
(2)
(2)
Este clar c
a sirul strict cresc
ator de numere naturale (p k )k1 satisface conditiile p k k si este subsir al sirului
(1)
de numere naturale (p k ). S
irul (x1p(2) ) este subsir al sirului convergent (x1p(1) ), deci sir convergent. Subsirul
k
(3)
(x3p(2) )k1 este sir m

arginit, deci admite un subsir convergent de forma (x3p(3) )k1 , unde (p k )k1 este , n cele
k
(1)
din urm
a, subsir al sirului (p k )k1 .
Procedeul continu
a si, n final, ajungem la concluzia ca sirul (xnk )k1 admite subsirul convergent (xnp(n) )k1
k
(n)
(n1)
(n2)
)k1
k
unde (p k )k1 este un subsir al sirului (p k )k1 care la randui este subsir al sirului (p
In felul acesta se obtine sirul convergent de vectori (x (n) )k1 , unde
p
s.a.m.d.
xp(n) = (x1p(n) , x2p(n) , ..., xnp(n) ) IRn ,

k
care este subsir al sirului m

arginit (xk )k1 .
q.e.d.
Observatia 3.12.4. Folosind Corolarul 3.10.2 putem afirma c

a o multime compact
a de numere reale A are un
cel mai mic element si un cel mai mare element care sunt n acelasi timp inf A si respectiv sup A.
O afirmatie de genul (x, y) IRn+m , unde
IRn+m = {z = (x, y) : x = (x1 , ..., xn ) IRn , y = (y1 , ..., yn ) IRm },
trebuie nteleas
a n sensul c
a x IRn si y IRm .
n
Dac
a A IR si B IRm , atunci E = A B = {(x, y) IRn+m : x A, y B}. Afirmatia z E
nseamn
a z = (x, y), unde x A IRn , iar y B IRm .
Capitolul 4
Limite si continuitate
4.1
Limita unei functii ntr-un punct
Fie (X, d) si (Y, ) dou

a spatii metrice, A o submultime nevida a lui X, A0 X multimea punctelor de
acumulare ale multimii A, f F(A, Y ) o functie de la A n Y, a A0 si ` Y .

a f F(A, Y ) admite limita ` n punctul a si scriem
lim f (x) = `,
xa
x6=a
sau
f (x) `,
pentru
x a,
(4.1)
dac
a oricare ar fi vecin
atatea V V(`), exist
a vecin
atatea U V(a), astfel nc
at s
a fie satisf
acut
a conditia

f (U \ {a}) A V.
(4.2)

a cu
x (U \ {a}) A = f (x) V.
(4.3)
Teorema 4.1.1. Functia f F(A, Y ) are limita ` Y n punctul a A0 dac

a si numai dac
a pentru orice
> 0, exist
a = () > 0, astfel nc
at
x A,
0 < d(x, a) <
(f (x), `) < .
(4.4)
a (4.1) are loc si fie > 0 dat.

Lu
am V = B(`, ). Conform ipotezei, exista U V(a) astfel ncat f (U \ {a}) A V. Alegem apoi > 0
astfel nc
at B(a, ) U . Acum, dac
a

x B(a, ) \ {a} A,
191
(4.5)
192
Ion Cr
aciun
din (4.3) rezult

a
f (x) V = B(`, ).
(4.6)
Conditia (4.5) este echivalent

a cu 0 < d(x, a) < , iar (4.6) cu (f (x), `) < . Prin urmare, putem scrie
0 < d(x, a) <
(f (x), `) < .
Reciproc, s
a consider
am > 0 pentru care exista > 0 astfel ncat sa aiba loc (4.4) si fie V V(`) o
vecin
atate arbitrar
a a punctului `.
a c
a exist
a > 0 astfel ncat B(`, ) V . Pentru acest > 0, exista > 0, care
poate fi interpretat drept raza unei bile cu centrul n a din spatiul metric (X, d).
Din Propozitia 3.1.7 avem c
a B(a, ) V(a), deci putem lua pe U din Definitia 4.1.1 chiar pe B(a, ). Atunci,
relatia (4.4) se poate traduce prin (4.2), iar din Definitia 4.1.1 rezulta ca ` este limta functiei f n punctul de
acumulare a al multimii A.
q.e.d.
Observatia 4.1.2. Din Teorema 4.1.1 deducem c

a (4.4) poate fi luat
a ca definitie a limitei unei functii
ntr-un punct. Convenim ca aceast
a definitie s
a se numeasc
a definitia limitei unei functii ntrun punct
n limbajul .
Teorema 4.1.2. Functia f are limita ` n punctul a dac

a si numai dac
a oricare ar fi sirul de puncte (xn ),
xn A \ {a}, convergent la punctul a, sirul valorilor functiei (f (xn ))n1 este convergent la `.
Demonstratie. Fie sirul arbitrar de puncte (xn ), unde xn A \ {a}, considerat astfel ncat xn a.
Dorim s
a demonstr
am c
a f (xn ) `.
Fie n acest sens > 0, arbitrar. Din Teorema 4.1.1 rezulta ca pentru acest exista de = () > 0 astfel nc
at
pentru orice x A\{a} implicatia (4.4) este adevarata. Cum xn a, pentru = () de mai sus exist
a n IN
asa nc
at oricare ar fi n > n s
a rezulte d(xn , a) < . Din (4.4) obtinem (f (xn ), `) < , n > n = n() = n .
Prin urmare, oricare ar fi > 0, exist
a n IN astfel ncat pentru n > n rezulta (f (xn ), `) < , adic
a
f (xn ) `.
Reciproca teoremei o demonstr
am prin reducere la absurd.
Presupunem c
a exist
a o vecin
atate V a lui ` astfel ncat oricare ar fi vecinatatea U V(a) sa avem

f (U \ {a}) A 6 V.
(4.7)

1
Pentru n IN s
a lu
am drept U = B a,
Atunci, (4.7) devine
n

1
f
B a,
\ {a} A 6 V.
n

1
Relatia (4.8) arat
a c
a exist
a xn B a,
, xn 6= a, astfel ncat
n
f (xn )
/ V.
(4.8)
(4.9)

1
1
Dar xn fiind element al bilei B a,
avem d(xn , a) < , n IN , inegalitate care arata ca xn a. Conform
n
n
ipotezei teoremei reciproce f (xn ) `. Prin urmare, exista Nv IN asa ncat pentru n > Nv sa avem f (xn ) V,
ceea ce contrazice (4.9).
q.e.d.
Capitolul 4. Limite si continuitate
193
Observatia 4.1.3. Conditia din Teorema 4.1.2 poate fi luat

a, de asemenea, ca definitie a limitei functiei
f F(A, Y ) n punctul a A0 si este numit
a definitia cu siruri a limitei functiei f n punctul a A0 .
Observatia 4.1.4. Definitia cu siruri a limitei unei functii ntrun punct poate fi utilizat
a pentru a demonstra
c
a functia f F(A, Y ) nu are limit
a n punctul a A0 .
Pentru aceasta este suficient s
a ar
at
am ca exista doua siruri (xn ) si (x0n ) n A \ {a}, ambele convergente la
a, pentru care sirurile imaginilor (f (xn )) si (f (x0n )) sa aiba limite diferite n Y .
Exercitiul 4.1.1. S
a se arate c
a lim x2 = 4.
x2
Solutie. Pornim de la
|x2 4| = |x 2||x + 2| = |x 2||(x 2) + 4|
|x 2|(|x 2| + 4) = |x 2|2 + 4|x 2| < 2 + 4 = .
Rezolv
and ecuatia 2 + 4 = 0 g
asim =2 + 4 + .
Prin urmare, > 0, = () = 2 + 4 + cu proprietatea ca oricare ar fi x IR, cu |x 2| < (),
avem |f (x) `| < , unde f (x) = x2 si ` = 4, ceea ce n baza Teoremei 4.1.1 arata ca lim x2 = 4.
x2
1
Exemplul 4.1.1. Functia f : IR \ {0} IR, f (x) = sin , nu are limit
a n x = 0.
x
Solutie. Consider
am sirurile (xn ) si (x0n ) cu
xn =
2
,
(4n + 1)
x0n =
2
,
(4n 1)
ambele convergente la zero. Atunci,

f (xn ) = sin
(4n + 1)
= 1 si
2
f (x0n ) = sin
(4n 1)
= 1,
2
de unde avem c
a lim f (xn ) = 1, iar lim f (x0n ) = 1.
n
n
Rezultatul stabilit, mpreun
a cu Observatia 4.1.4, arata ca nu exista limita functiei f n x = 0.
Exemplul 4.1.2. Functia f : IR2 \ {0 = (0, 0)} IR, f (x, y) =
xy
, nu are limit
a n origine.
x2 + y 2

1, ,
Solutie. S
irul (zn )n1 , zn IR \ {0}, zn =
IR, este evident convergent la 0 = (0, 0). S
irul
n n

1,
n2
valorilor functiei are termenul general f (zn ) = f
=
. Se vede ca lim f (zn ) =
=
n
n n
1 + 2
1
2
+
2
2
n
n

,
1,2
2
deci limita sirului (f (zn )) depinde de . Intr-adevar, daca = 2, adica zn =

, atunci f (zn ) ,
1 + 2
n
n
5

1,1
1
iar dac
a = 1, zn =
si f (zn ) Prin urmare, functia f nu are limita n origine.
n n
2
2
194
Ion Cr
aciun
Teorema 4.1.3. Dac

a functia f F(A, Y ) are limit
a n punctul a A0 , atunci limita este unic
a.

a din Observatia 4.1.3 si Teorema 3.3.2.
q.e.d.
S
a consider
am acum cazul particular X = IRn , n 1 si Y = IRm , m 1, iar metricele d si sunt cele
Euclidiane. Functia f F(A, IRm ), unde A IRn , n > 1 si m > 1, este echivalenta cu un sistem de m functii
reale de variabil
a vectorial
a. Intr-adev
ar, fie y = f (x) IRm , imaginea lui x A prin f . Deoarece y IRm ,
avem y = (y1 , ..., ym ) cu yi IR. Dac
a pentru orice i 1, m atasam fiecarui x A coordonata de pe locul i
a vectorului y = f (x), atunci f (x) = (f1 x, f2 x, ..., fm x) pentru orice x A, unde fi : A IR, fi (x) = yi ,
i 1, m.
Reciproc, dac
a avem un sistem de m functii reale fi : A IR, i 1, m, putem defini functia f : A IRm
astfel nc
at fx = (f1 x, f2 x, ..., fm x), x A.
Functia f F(A, IRm ), unde A IRn , n > 1 si m > 1, se numeste functie vectorial
a de argument vectorial.
In aceast
a situatie functiile fi F(A), i 1, m, se numesc functiile componente, sau functiile coordonate ale
functiei f F(A, IRm ) si scriem f = (f1 , f2 , ..., fm ). In cazul n = 1 si m 2, functia f F(A, IRm ), A IR,
se numeste functie vectorial
a de argument real, iar n cazul m = 1 si n 2 functia corespunzatoare, care acum
este normal s
a se noteze cu f , se numeste functie real
a de variabil
a vectorial
a, sau functie real
a de n variabile
reale. In sf
arsit, dac
a m = n = 1, functia corespunzatoare f se numeste functie real
a de variabila real
a x A,
sau t A.
Teorema 4.1.4. Functia f = (f1 , f2 , ..., fm ) F(A, IRm ), A IRn , n 1, m 2, are limita ` =
(`1 , `2 , ..., `m ) IRm n punctul a A0 dac
a si numai dac
a exist
a simultan xa
lim fi (x) = `i IR, i 1, m.
x6=a
Demonstratie. Afirmatiile se obtin din Observatia 4.1.2 si Teorema 3.12.1.
q.e.d.
Observatia 4.1.5. Din Teorema 4.1.4 rezult

a c
a studiul limitei unei functii vectoriale de argument vectorial
poate fi redus la studiul limitelor functiilor componente, sau coordonate care sunt functii reale de variabil
a
vectorial
a.
Teorema 4.1.5. (CauchyBolzano1 ) Fie (X, d) spatiu metric, (Y, ) spatiu metric complet, A submultime
nevid
a a lui X, a X un punct de acumulare al multimii A si f F(A, Y ).
Functia f are limit
a n punctul a A0 dac
a si numai dac
a () > 0 astfel nc
at
oricare ar fi punctele x0 , x00 A cu
(
0 < d(x0 , a) < ()
= (f (x0 ), f (x00 )) < .
(4.10)
0 < d(x00 , a) < ()
1 Bolzano,
Bernard (17811848), matematician italian.
195
Demonstratie. S
a presupunem c
a lim f (x) = `. Folosind Teorema 4.1.2 deducem ca pentru orice > 0 exist
a
xa
() > 0, astfel nc
at
x A
cu
0 < d(x, a) < ()
(f (x), `) < /2.
(4.11)
Fie x0 A si x00 A care satisfac (4.11), adica

(f (x0 ), `) < /2 si (f (x00 ), `) < /2.
(4.12)
Din (4.12), utiliz

and inegalitatea triunghiulara, deducem
(f (x0 ), f (x00 )) (f (x0 ), `) + (f (x00 ), `) < /2 + /2 = ,
adic
a (4.10) este satisf
acut
a.
Reciproc, s
a presupunem c
a pentru orice > 0 exista > 0 pentru care are loc (4.10) si sa aratam existenta
limitei functiei f n punctul a.
Vom utiliza definitia cu siruri a limitei unei functii ntr-un punct.
Fie n acest sens (xn )n1 , xn A \ {a}, un sir arbitrar convergent la a. Aratam ca sirul valorilor functiei
(f (xn ))n1 este convergent n Y .
Cum xn a, pentru () care apare n (4.10), exista N = N (()) IN , asa fel ncat
d(xn , a) < (), n > N (()).
Dac
a n > N (()) si m > N (()) sunt numere naturale arbitrare, atunci interpretand xn si xm drept x0 si
respectiv x00 din (4.10), rezult
a c
a

0 < d(xn , a) < ()
= (f (xn ), f (xm )) < .
(4.13)
0 < d(xm , a) < ()
Ultima inegalitate din (4.13) arat
a c
a sirul (f (xn )) este fundamental n (Y, ). Cum (Y, ) este spatiu metric
complet, rezult
a c
a (f (xn )) este convergent, deci exista ` Y astfel ncat
lim f (xn ) = `.
(4.14)
Pentru a ncheia demonstratia trebuie sa aratam ca ` din (4.14) nu depinde de sirul (xn ). Presupunem c
a
n-ar fi asa si c
a sirurile (x0n ), (x00n ) cu termenii din A \ {a}, convergente fiecare la a, sunt astfel ncat f (x0n ) `0 ,
f (x00n ) `00 , iar `0 6= `00 .
S
a form
am acum sirul
x01 , x001 , x02 , x002 , ..., x0n , x00n , ...,
care converge, de asemenea, la a.
Aplic
and din nou cele demonstrate mai sus, rezulta ca exista ` Y astfel ca sirul valorilor
f (x01 ), f (x001 ), f (x02 ), f (x002 ), ..., f (x0n ), f (x00n ), ...
(4.15)
este convergent si are limita ` Y. Intrucat (f (x0n )) si (f (x00n )) sunt subsiruri ale sirului (4.15) rezult
a c
a
`0 = `00 = ` care contrazice presupunerea f
acuta ca `0 6= `00 si demonstratia teoremei este ncheiata.
q.e.d.

a Y din Teorema 4.1.5 este IRm si metrica din IRm este cea indus
a de norma Euclidian
a,
iar A este o submultime a spatiului Euclidian IRn , atunci Teorema 4.1.5 se poate adapta dup
a cum urmeaz
a.
196
Ion Cr
aciun
Teorema 4.1.6. Functia f : A IRm , unde A IRn , n 1, m 1, are limit

a n punctul a A0 dac
a si
numai dac
a () > 0, astfel nc
at
(
x0 A, cu 0 < kx0 akIRn <
= kf (x0 ) f (x00 )kIRm < .
(4.16)
x00 A, cu 0 < kx00 akIRn <
In cazul m = n = 1, implicatia (4.16) devine

(
0 < |x0 a| <
0 < |x00 a| <
= |f (x0 ) f (x00 )| <
(4.17)
si reprezint
a conditia necesar
a si suficienta ca o functie reala de variabila reala sa aiba limita finit
a ntrun
punct de acumulare a IR al domeniului de definitie al functiei.
In continuare, punem n evident
a un rezultat important, cunoscut si sub numele de principiul substitutiei,
care permite calculul limitei unor functii compuse.
Teorema 4.1.7. (Principiul substitutiei) Fie A (X, d), B (Y, ) si functiile f : B (Z, q), g : A
B \ {y0 }.
Dac
a lim f (y) = ` si lim g(x) = y0 , atunci
yy0
xx0
lim f (g(x)) = lim f (y) = `.
xx0
yy0
(4.18)
Demonstratie. Deoarece lim f (y) = `, din Definitia 4.1.1 rezulta ca pentru orice W V(`), exista U V(y0 ),
yy0
astfel nc
at
y (U \ {y0 }) B = f (y) W.
(4.19)
Pe de alt
a parte, ntruc
at lim g(x) = y0 si g ia valori n B \ {y0 }, avem ca exista vecinatatea V V(x0 ) astfel
xx0
ca
x (V \ {x0 }) A = g(x) (U \ {y0 }) B.
(4.20)
a c
a oricare ar fi vecinatatea W V(`), exista vecinatatea V V(x0 ), astfel nc
at
x (V \ {x0 }) A = f (g(x)) W.
Implicatia (4.21) demonstreaz
a c
a (4.18) are loc.
4.2
(4.21)
q.e.d.
Functii continue
Fie spatiile metrice (X, d) si (Y, ), A X o submultime nevida a lui X, f F(A, Y ) o functie de la A n Y
si a A un punct oarecare al multimii A.
a functia f : A Y este continu
a n punctul a A dac
a pentru orice vecin
atate
V V(f (a)) exist
a o vecin
atate U V(a) astfel nc
at
f (U A) V.
(4.22)
197

a functia f nu este continu
a n punctul a A, spunem c
a f este discontinu
a n punctul
a, sau c
a punctul a este punct de discontinuitate al functiei f .

a admitem c
a notiunea matematic
a de vecin
atate traduce ideea intuitiv
a de apropiere,
Definitia 4.2.1 ne spune c
a f (x) este oric
at de aproape de f (a) de ndat
a ce x este suficient de aproape de
a.
Observatia 4.2.2. Notiunea de continuitate a unei functii nu are sens dec

at n punctele multimii de definitie
a functiei respective.
Observatia 4.2.3. Continuitatea unei functii ntrun punct depinde numai de valorile functiei dintr-o vecin
atate a punctului, deci are caracter local. O functie poate fi continu
a ntr-un punct a A dar s
a nu fie continu
a
ntr-un alt punct vecin lui a.

a a A este un punct izolat al lui A, atunci f este continu
a n a, deoarece, a fiind
punct izolat exist
a o vecin
atate U V(a) astfel ca U A = {a} si atunci oricare ar fi vecin
atatea V V(f (a))
are loc f (U A) = {f ({a})} V, ceea ce antreneaz
a continuitatea lui f n a.
Prin urmare, dac
a domeniul de definitie al unei functii are puncte izolate, n aceste puncte functia este
continu
a.
Teorema 4.2.1. Functia f F(A, Y ) este continu
a n punctul a A0 A dac
a si numai dac
a exist
a lim f (x)
xa
si aceast
a limit
a este egal
a cu f (a).
Demonstratie. Dac
a f este continu
a n a A0 A, din Definitia 4.2.1 rezulta ca V V(f (a)) exista U V(a)
astfel nc
at s
a aib
a loc (4.22) de unde, cu atat mai mult, are loc f ((U \ {a}) A) V care spune ca lim f (x) =
xa
f (a).
Reciproc, dac
a lim f (x) = f (a), din Definitia 4.1.1 rezulta ca V V(f (a)) U V(a) asa nc
at f ((U \
xa
{a}) A) V. Cum si pentru x = a A avem f (a) V rezulta ca (2.1) are loc, ceea ce spune c
a f este
continu
a n x = a.
q.e.d.
T
in
and seama de Observatia 4.2.4 si de Teorema 4.2.1, rezulta urmatoarea observatie.
Teorema 4.2.2. Fie f : A Y si a A. Atunci, f este continu
a n x = a dac
a si numai dac
a are loc una
din urm
atoarele conditii:
(i) ori a A0 si lim f (x) = f (a);
xa
(ii) ori a este punct izolat al lui A.
198
Ion Cr
aciun

a a A A0 si f : A Y este continu
a n punctul a, definitia continuit
atii lui f n a
se scrie n forma

lim f (x) = f lim x .
(4.23)
xa
xa
Egalitatea (4.23) arat

a c
a dac
a f este continua n punctul a A A0 , operatia de trecere la limit
a este
permutabil
a cu functia f .
Teorema 4.2.3. (Teorem
a de caracterizare a continuit
atii) Fie functia f F(A, Y ), unde A (X, d),
si a A. Atunci, urm
() f este continu
a n a;
() oricare ar fi > 0 exist
a = () > 0 astfel nc
at x A, cu d(x, a) < , = (f (x), f (a)) < ;
() (xn ), xn A, cu xn a, = f (xn ) f (a).
a din Teorema 4.1.1, Teorema 4.1.2 si Teorema 4.2.2.
q.e.d.
Din aceast
a teorem
a rezult
a c
a afirmatiile () si () pot constitui, fiecare n parte, definitii echivalente ale
continuit
atii unei functii ntr-un punct. Daca Definitiei 4.1.1 i spunem definitia cu vecin
at
ati a limitei unei
functii ntr-un punct, atunci lui () i putem spune definitia continuit
atii n limbajul , iar () poate fi
numit
a definitia continuit
atii cu siruri.
Definitia 4.2.3. Functia f F(A, Y ) se numeste functie continu
a pe multimea A, sau continu
a dac
af
este functie continu
a n orice punct x A.

a o functie f F(A, Y ) este continu
a pe A, B A si f/B este restrictia functiei f la
multimea B, atunci f/B este functie continu
a.
Teorema 4.2.4. Fie f : A IR, A (X, d) o functie real

a continu
a n punctul a A A0 si f (a) > 0
(respectiv f (a) < 0). Atunci, f este pozitiv
a (respectiv negativ
a) pe intersectia cu A a unei vecin
at
ati a lui a.
Demonstratie. Fie f (a) > 0, > 0 ales astfel ncat < f (a) si V V(f (a)) de forma V = (f (a) , f (a) + ).
Conform Definitiei 4.2.1, exist
a U V(a) astfel ncat f (U A) V , aceasta nsemnand ca pentru orice x U A
avem f (x) V , deci f (x) > f (a) > 0. Cazul f (a) < 0 se trateaza analog.
q.e.d.
Teorema 4.2.5. Fiecare din conditiile urm

atoare este necesar
a si suficient
a pentru ca o functie f : A X Y
s
a fie continu
a:
(a) B, multime nchis
a n Y , multimea f 1 (B) este nchis
a n spatiul metric (A, d/A );
199
(b) D, multime deschis

a n Y , multimea f 1 (D) este deschis
a n spatiul metric (A, d/A );
A
(c) A1 A = f (A1 ) f (A1 ), unde A1
este nchiderea n A a multimii A1 .
a f este continua pe A si fie B o multime nchisa n Y, oarecare.
Dac
a B f (A) = , atunci f 1 (B) = , deci f 1 (B) este multime nchisa n A, chiar si n X.
Dac
a B f (A) 6= , putem considera un sir oarecare (xn )n0 , din A, astfel ncat lim xn = x A si
n
xn f 1 (B), n IN . Deoarece f este continua n x A, rezulta ca lim f (xn ) = f (x). Cum B este nchis
a n
n
Y si f (xn ) B, n IN , dup
a Teorema 3.9.2, rezulta f (x) B.
Prin urmare, x f 1 (B) si, conform Teoremei 3.9.2, f 1 (B) este nchisa n A, nsa poate sa nu fie nchis
a
n X.
S
a ar
at
am acum c
a (a) = (b).
Fie D Y, multime deschis
a. Complementara sa fata de Y, adica CY D, este multime nchisa n Y. Dup
a
(a), multimea f 1 (CY D) este nchis
a n (A, d/A ).
In consecint
a, f 1 (D) = A \ f 1 (CY D) este multime deschisa n (A, d/A ).

S
a presupunem c
a f are proprietatea (b) si fie x0 A. Pentru orice > 0 multimea f 1 B(f (x0 ), )
este deschis
a n (A, d/A ), deoarece, conform Teoremei 3.9.8, o bila deschisa este o multime deschisa. Aceast
a
multime contine x0 .
In consecint
a, exist
a > 0 asa nc
at oricare ar fi x A, daca d/A (x, x0 ) < , atunci x f 1 (B(f (x0 ), )),
adic
a (f (x), f (x0 )) < , ceea ce dup
a punctul () din Teorema 4.2.3, arata ca f este continua n punctul
x0 A.
Cum x0 este arbitrar din A, rezult
a c
a f este continua.
S
a ar
at
am c
a f continu
a = (c).
A
A
a exist
a
Fie A1 A si y f (A1 ). Atunci, exista x A1 astfel ncat y = f (x). Deoarece x A1 rezulta c
(xn )n1 , cu xn A1 astfel nc
at xn x. Functia f fiind continua n x, avem f (xn ) f (x) = y, adic
a exist
a
sirul (f (xn ))n1 n multimea f (A1 ) astfel ncat f (xn ) y, deci y f (A1 ).
A
Cu aceasta incluziunea f (A1 ) f (A1 ) este demonstrata.
(c) = (a). Intr-adev
ar, dac
a B este o multime nchisa n Y, adica B = B si C = f 1 (B), atunci conform
(c), avem
f (C A ) f (C) = f (f 1 (B)) B = B,
de unde
C f 1 (f (C)) f 1 (B) = C
si cum avem si incluziunea C C rezult
a C = C, ceea ce demonstreaza ca C = f 1 (B) este multime nchis
a
n (A, d/A ).
Cu aceasta, teorema este complet demonstrata.
q.e.d.
Observatia 4.2.7. Se poate ar

ata c
a afirmatia f continu
a din Teorema 4.2.5 este echivalent
a si cu alte
conditii ([22, p.200], [24, p.116], [5, p.106]).
In demonstratia Teoremei 4.2.5 sa afirmat ca f 1 (B) este nchisa n A, nsa poate sa nu fie nchis
a n X.
In sprijinul acestei afirmatii prezent
am exemplul urmator.
Exemplul 4.2.1. Consider
am multimile A = (1, 1) X = IR, B = [0, +) Y = IR si functia real
a de
variabil
a real
a
x
f : A IR, f (x) =
, x A.
1 x2
200
Ion Cr
aciun
Functia f este continu

a pe A, multimea B = f (A) este nchis
a n IR, multimea f 1 (B) este deschis
a n IR,
dar nchis
a n A.
Exemplul 4.2.2. (Aplicatia de proiectie) Functiile reale de variabil

a vectorial
a
pri : IRn IR,
pri x = xi ,
i 1, n,
unde x = (x1 , x2 , ..., xn ) IRn , numite aplicatii de proiectie, sau proiectii ortogonale, sunt continue pe
IRn .
n
IR
Solutie. Intradev
ar, fie a = (a1 , a2 , ..., an ) IRn , arbitrar. Daca (xk )k1 , xk IRn si xk a, atunci
IR
IR
xi,k ai , i 1, n, adic
a pri (xk ) = xi,k ai = pri (a), i 1, n, ceea ce spune ca functia pri este
continu
a n a IRn , oricare ar fi i 1, n.
Teorema 4.2.6. Functia f = (f1 , f2 , ..., fm ) F(A, IRm ), m 2, este continu

a n a A IRn , n 1, dac
a
si numai dac
a functiile coordonate fi F(A), i 1, m, sunt continue n a.
Demonstratie. Conform Teoremei 4.2.3, continuitatea functiei vectoriale

f = (f1 , f2 , ..., fm ) F(A, IRm )
n a A este echivalent
a cu conditia () care acum se scrie n forma:
(xk )k1 , xk A, cu xk a = f (xk ) f (a).
Pe de alt
a parte, din Teorema 3.12.1, avem:
f (xk ) f (a) fj (xk ) fj (a), j 1, n
si teorema este complet demonstrat
a.
q.e.d.
Teorema 4.2.7. (Continuitatea functiei compuse) Fie f : A B si g : B C, A, B, C fiind submultimi

ale unor anumite spatii metrice. Dac
a f este continu
a n x0 A si g este continu
a n f (x0 ) B, atunci functia
compus
a g f este continu
a n x0 . Dac
a f si g sunt continue, g f este continu
a pe A.
ar, dac
a xn x0 , atunci f (xn ) f (x0 ) si, n consecinta, g(f (xn )) g(f (x0 )), adic
a
(g f )(xn ) (g f )(x0 ), ceea ce arat
a c
a g f este continua n x0 . Daca x0 este arbitrar din A, rezult
a c
a
g f este continu
a pe A.
q.e.d.
Fie (X, d), (Y, ) dou

a spatii metrice, A X si a A A0 . Daca f : A \ {a} Y este o functie definit
a pe
A \ {a}, putem prelungi f la multimea A n diferite moduri, atribuindu-i lui f o valoare arbitrara n punctul a.
Dac
a ns
a exist
a lim f (x) = ` Y , putem considera functia
xa
f : A Y,
care, evident, este o prelungire a lui f la A.
f(x) =
f (x), daca x A \ {a},

`,
daca x = a,
(4.24)
201
Teorema 4.2.8. Fie f : A \ {a} Y. Dac

a exist
a lim f (x) = `, atunci functia f : A Y, definit
a prin (4.24)
xa
este continu
a n punctul a.
Demonstratie. Intruc
at pentru x A \ {a}, f(x) = f (x), iar lim f (x) = `, rezulta ca lim f(x) = ` = f(a),
xa
xa
adic
a f este continu
a n a.
q.e.d.

a f : A \ {a} Y are limita ` n punctul a A0 A, atunci functia f definit
a de (4.24)
se numeste prelungire a functiei f prin continuitate n punctul a .
Exemplul 4.2.3. Fie f (x) =
sin x
definit
a pe IR . Cum lim f (x) = 1, putem prelungi functia f prin continux0
x
itate n 0.
Prelungirea prin continuitate n origine a functiei f este functia
(
sin x ,
dac
a x 6= 0
f : IR IR, f(x) =
x
1,
dac
a x = 0.
Exemplul 4.2.4. Fie (X, d) un spatiu metric. Aplicatia

d1 : (X X) (X X) IR, d1 ((x, y), (x0 , y0 )) = d(x, x0 ) + d(y, y0 )
este o metric
a pe X X, iar functia
f : X X IR, f (x, y) = d(x, y),
este continu
a pe X X.
Solutie. Fie (x0 , y0 ) un punct arbitrar din X X. Daca (x, y) este un alt punct al lui X X, atunci
|f (x, y) f (x0 , y0 )| = |d(x, y) d(x0 , y0 )| d(x, x0 ) + d(y, y0 ),
inegalitatea fiind adev
arat
a n baza lui (3.3) din Propozitia 3.1.1.
Fie > 0. Lu
and () = , atunci oricare ar fi (x, y) X X cu d1 ((x, y), (x0 , y0 )) < () rezult
a
|f (x, y) f (x0 , y0 )| < , adic
a f este continua n punctul (x0 , y0 ), arbitrar ales. Deci f este continua pe spatiul
metric (X X, d1 ).
Exemplul 4.2.5. Fie (H, ) un spatiu prehilbertian. Aplicatia

f : H H IR, f (x, y) = x y,
este functie continu
a pe H H.
202
Ion Cr
aciun
Solutie. Aplicatia
d1 : (H H) (H H) IR, d1 ((x, y), (x0 , y0 )) = kx x0 k + ky y0 k,
unde k k este norma indus
a de produsul scalar , este o metrica pe H H, deci (H H, d1 ) este spatiu
metric.
Pentru orice (x, y) H H si pentru orice (x0 , y0 ) H H, avem
|f (x, y) f (x0 , y0 )| = |x y x0 y0 |,
din care deducem
|f (x, y) f (x0 , y0 )| kxk ky y0 k + kx x0 kky0 k.
(4.25)
Fie ((xn , yn ))n1 un sir de puncte din (H H, d1 ) convergent la (x0 , y0 ). Atunci, xn x0 si yn y0 .

S
irurile (xn )n1 si (yn ))n1 fiind convergente, sunt marginite n metrica d1 . Din inegalitatea (4.25) rezult
a
f (xn , yn ) f (x0 , y0 ), deci functia f este continua n punctul (x0 , y0 ).
Deoarece (x0 , y0 ) este oriunde n domeniul de definitie al functiei, rezulta ca f este continua pe H H.
Exemplul 4.2.6. Fie (V, k k) un spatiu normat.

Functia f : V IR, f (x) = kxk, este continu
a pe V .
Solutie. Utiliz
and Propozitia 3.5.1, avem
|f (x) f (x0 )| = |kxk kx0 k| kx x0 k.
Consider
and > 0 si lu
and () = , constatam ca oricare ar fi x V, astfel ncat kx x0 k = d(x, x0 ) < (),
implic
a |f (x) f (x0 )| < , rezultat care arata ca f este continua n x0 . Deoarece x0 este ales arbitrar din V
rezult
a c
a f este continu
a pe V.
Exemplul 4.2.7. S
a se studieze continuitatea functiei
xy , dac
a (x, y) 6= (0, 0)
2
2
x + y4
f : IR IR, f (x, y) =
0,
dac
a (x, y) = (0, 0).
Solutie. Restrictia functiei f la multimea IR2 \ {(0, 0)} este functie continua fiind un cat de doua polinoame,
ambele functii continue.
Studiem
continuitatea
functiei f n origine. Fie n acest sens sirul de puncte (xn )n1 , cu termenul general

1 ,1
xn =
, care este convergent la punctul 0 = (0, 0).
n2 n

1 ,1
1,
1 ,1
1
S
irul valorilor functiei are termenul general f (xn ) = f
=
de unde lim f
= 6= 0 =
n
n2 n
2
n2 n
2
f (0, 0).
Prin urmare, functia nu este continu
a n origine.
4.3
Functii uniform continue
Definitia 4.3.1. O functie f de la o submultime A a unui spatiu metric (X, d) n spatiul metric (Y, ) se
numeste uniform continu
a dac
a = () > 0 astfel nc
at
x0 , x00 A
cu d(x0 , x00 ) < = (f (x0 ), f (x00 )) < .
(4.26)
203
Pentru a explica diferenta dintre continuitatea obisnuita si uniforma continuitate, sa scriem mai ntai definitia
continuit
atii utiliz
and limbajul .
Functia f este continu
a dac
a
> 0 si x A = (, x) > 0 astfel ncat
y A, cu d(x, y) < = (f (x), f (y)) <
(4.27)
S
a scriem din nou (4.26), dar cu mici schimbari de notatie.
Functia f este uniform continu
a dac
a
> 0 = () > 0 astfel ncat x A si y A
cu d(x, y) < = (f (x), f (y)) < .
(4.28)
Din (4.27) si (4.28) vedem n primul r

and ca cele doua definitii difera prin schimbarea pozitiei cuantificatorilor
x A si > 0. Apoi, n definitia continuitatii numarul depinde de si de x pe cand n definitia uniformei
continuit
ati num
arul depinde numai de .
Observatia 4.3.1. Continuitatea uniform
a a unei functii pe o multime este o proprietate global
a n timp
ce continuitatea functiei pe multimea de definitie, sau pe o submultime a ei este o proprietate local
a si de
aceea continuit
atii pe o multime i se spune si continuitate punctual
a.
Definitia 4.3.2. Functia f F(A, Y ), A (X, d), nu este uniform continu

a dac
a 0 > 0 astfel nc
at
> 0 exist
a o pereche de puncte (x0 , x00 ) A A cu d(x0 , x00 ) < care are proprietatea (f (x0 ), f (x00 )) 0 .
Observatia 4.3.2. Orice functie uniform continu

a este continu
a. Reciproc nu este n general adev
arat.
Intradev
ar, fie f F(A, Y ). Este suficient sa fixam x00 = a n (4.26) si obtinem Definitia 4.2.2 a continuit
atii
lui f n a, punct arbitrar din A, deci f este continua.
Exemplul care urmeaz
a ilustreaz
a partea a doua a afirmatiei din Observatia 4.3.2.
Exemplul 4.3.1. Functia continu

a f : (0, 1] IR, f (x) =
1
, nu este uniform continu
a.
x2
1
Solutie. Intr-adev
ar, s
a consider
am sirul (xn )n1 , xn = , convergent la zero. Fiind convergent n IR, (xn )
n
este sir fundamental n IR. Prin urmare, > 0, N () IN cu proprietatea ca pentru orice n > N () si
p IN avem |xn+p xn | < .
S
a lu
am acum 0 = p, x0 = xn+p si x00 = xn . Observam ca
((f (x0 ), f (x00 )) = |f (x0 ) f (x00 )| = |n + p n| = p.
Dup
a Definitia 4.3.2, functia f nu este uniform continua.
Rezultatul se explic
a prin faptul c
a multimea de definitie (0, 1] nu este compacta, nefiind nchisa.
Definitia 4.3.3. (Functia H

older2 ) Functia f F(A, Y ) se numeste h
olderian
a, sau functie H
older de
ordin (0, 1] pe multimea A dac
a exist
a K > 0, numit
a constanta lui H
older, astfel nc
at
(f (x0 ), f (x00 )) K(d(x0 , x00 )) ,
x0 , x00 A.
(4.29)
204
Ion Cr
aciun
Propozitia 4.3.1. Orice functie H

older este uniform continu
a.

Demonstratie. Dac
a > 0 este arbitrar, atunci luand () =
1/
, din (4.29) obtinem
(f (x0 ), f (x00 )) < , x0 , x00 A cu d(x0 , x00 ) < ()

care, n baza Definitiei 4.3.1, arat
a c
a functia f F(A, Y ) care satisface (4.29) este functie uniform continu
a.
q.e.d.
Definitia 4.3.4. (Functia Lipschitz3 ) Functia h

olderian
a de ordin = 1 se numeste functie lipschitzian
a
sau functie Lipschitz. De obicei, constanta K se noteaz
a cu L si se numeste constanta lui Lipschitz. Prin
urmare o functie Lipschitz satisface inegalitatea
(f (x0 ), f (x00 )) Ld(x0 , x00 ),
x0 , x00 A,
(4.30)
unde L > 0.
Observatia 4.3.3. O functie Lipschitz este uniform continu

a.
Intradev
a din 4.3.1 lu
and = 1 si K = L.
Observatia 4.3.4. O contractie pe spatiul metric (X, d) (vezi Definitia 3.8.2) este functie uniform continu
a.
Propozitia 4.3.2. Functia norm

a este functie Lipschitz.
Demonstratie. Intradev
ar, dac
a (V, k k) este un spatiu normat, functia norma
f : V IR+ , f (x) = kxk,
este functie Lipschitz n care constanta lui Lipschitz este L = 1, aceasta rezultand din Propozitia 3.5.1, punctul
(b).
q.e.d.
Teorema 4.3.1. (Cantor) Dac

a f F(A, Y ) este continu
a si A este multime compact
a, atunci f este uniform
continu
a.
2 H
older,
Otto Ludwig (1859 1937), matematician german.

Rudolf (18321903), matematician german.
3 Lipschitz,
205
Demonstratie. Fie f : A Y, o functie continua pe multimea compacta A din spatiul metric (X, d) cu valori n
spatiul metric (Y, ). Presupunem prin absurd ca f nu este uniform continua. Folosind Definitia 4.3.2 deducem
1
c
a exist
a 0 > 0 astfel nc
at oricare ar fi n = , n IN , exista x0n A si x00n A care satisfac
n
d(x0n , x00n ) <
1
= (f (x0n ), f (x00n )) 0 .
n
(4.31)
In acest mod au ap
arut sirurile de puncte (x0n )n1 si (x00n )n1 ale caror termeni satisfac (4.31).
Multimea A fiind compact
a n spatiul metric (X, d), exista subsirul de puncte (x0kn )n1 al sirului de puncte
0
(xn )n1 convergent la un punct x0 A, adica
lim x0kn = x0 A d(x0kn , x0 ) 0, n .
(4.32)
Consider
am acum subsirul (x00kn )n1 al sirului (x00n )n1 . Deoarece
d(x00kn , x0 ) d(x00kn , x0kn ) + d(x0kn , x0 ),
n baza lui (4.31) si (4.32), deducem
d(x00kn , x0 ) 0, n x00kn x0 , n .
(4.33)
Din continuitatea lu f n x0 si (4.32), (4.33), avem

f (x0kn ) f (x0 ), n si f (x00kn ) f (x0 ), n ,
rezultate care sunt echivalente cu
lim (f (x0kn ), f (x0 )) = 0 si
lim (f (x00kn ), f (x0 )) = 0.
(4.34)
Din (4.34) si inegalitatea triunghiului din Definitia 3.1.1, obtinem

0 (f (x0kn ), f (x00kn )) (f (x0kn ), f (x0 )) + (f (x00kn ), f (x0 )).
(4.35)
Trec
and la limit
a pentru n n (4.35) si tinand cont de (4.34), deducem 0 0, deci presupunerea f
acut
a
nu este posibil
a, ca atare functia f este uniform continua.
q.e.d.

a A IRn , n 1, este multime m
arginit
a si nchis
a si dac
a f F(A, Y ) este continu
a,
atunci f este uniform continu
a.
Intr-adev
a din Teorema 3.10.10 si Teorema 4.3.1.
Observatia 4.3.6. Din Definitia 4.3.1 si comentariul f

acut mai jos de aceasta, tragem concluzia c
a o functie
continu
a pe A (X, d) este uniform continu
a dac
a multimea {(, x0 ) : x0 A} are un infimum, notat cu (),
strict pozitiv.
Exemplul 4.3.2. Functia f : IR IR, f (x) = x2 este continu

a n orice x0 IR dar nu este uniform continu
a.
Intr-adev
ar, |f (x) f (x0 )| = |x2 x20 | = |(x x0 )(x + x0 )| = |x x0 ||x + x0 | = |x x0 ||x x0 + 2x0 |
206
Ion Cr
aciun
p
|x x0 |(|x x0 | + 2|x0 |) < ( + 2|x0 |) = 2 + 2|x0 | = , de unde (, x0 ) = |x0 | + x20 + , deci f este
continu
a n orice punct x0 IR.
2
a h0 (t) =
Funct
ia h : [0, ) IR, h(t) = t + t are valoarea n t = 0, este descrescatoare pentru c
2
t t +
, este negativ
a si are limita egala cu zero cand t . Prin urmare, inf{(, x0 ) : x0 IR} = 0 si,
t2 +
dup
a Observatia 4.3.6, deducem c
a functia f (x) = x2 , x IR, nu este uniform continua.
4.4
Functii continue pe multimi compacte
Teorema 4.4.1. Fie f F(X, Y ), unde (X, d) si (Y, ) sunt spatii metrice. Dac
a f este continu
a si A X
este multime compact
a, atunci f (A) Y este multime compact
a.
Demonstratie. Fie (yn )n1 un sir de puncte arbitrar din B = f (A). Atunci, exista xn A astfel nc
at yn =
f (xn ). Deoarece A este multime compact
a, A este compacta prin siruri, deci sirul de puncte (xn ) din A contine
un subsir (xkn )n1 , convergent la un punct x0 A. Prin urmare,
lim xkn = x0 .
(4.36)
Din (4.36) si continuitatea lui f n x0 , deducem

lim f (xkn ) = f (x0 ) B.
(4.37)
Relatia (4.37) arat

a c
a subsirul (ykn )n1 , unde ykn = f (xkn ), este convergent la punctul y0 = f (x0 ) B.
Prin urmare, B = f (A) Y este multime compacta prin siruri.
Folosind Teorema 3.9.6 constat
am c
a B este multime compacta prin acoperire, sau multime compact
a.q.e.d.
Corolarul 4.4.1. Fie functia vectorial

a de argument vectorial
f = (f1 , f2 , ..., fn ) : A IRm ,
A IRn .
Dac
a A este multime m
arginit
a si nchis
a si f este functie continu
a, atunci multimea Im f = f (A) IRm este
m
arginit
a si nchis
a.
ar, dac
a A IRn este multime marginita si nchisa, atunci din Teorema 3.10.2 si Teorema 3.10.7 deducem c
a A este multime compacta si din Teorema 4.4.1 rezulta ca f (A) este compact
a n IRm .
Folosind iar
asi Teorema 3.10.2 si Teorema 3.10.7, deducem ca f (A) este multime marginita si nchisa. q.e.d.
Definitia 4.4.1. Functia f F(X, Y ) se numeste m

arginit
a dac
a multimea Im f = f (X) este m
arginit
a n
spatiul metric (Y, ).
207

a f : X Y este o functie continu
a definit
a pe spatiul metric compact (X, d) cu valori
n spatiul metric (Y, ), atunci f este m
arginit
a.

a ca f (X) este multime compacta n spatiul metric (Y, ), iar din
Corolarul 3.10.2 rezult
a c
a f (X) este m
arginita si nchisa. Folosind acum Definitia 4.4.1, deducem c
a f este
functie m
arginit
a.
q.e.d.
Definitia 4.4.2. Fie functia real

a f : X IR si
M = sup{f (x) : x X} IR,
m = inf{f (x) : x X} IR,
unde (X, d) este un spatiu metric oarecare.

(i) Spunem c
a functia real
a f si atinge marginea superioar
a pe multimea X dac
a exist
a cel putin un
punct x0 X astfel nc
at
M = f (x0 );
(4.38)
(ii) Functia f : X IR si atinge marginea inferioar

a pe X dac
a exist
a cel putin un punct x00 X astfel
nc
at
m = f (x00 );
(4.39)
(iii) Se spune c
a functia f F(X) si atinge marginile dac
a si atinge at
at marginea superioar
a pe X, c
at
si marginea inferioar
a pe X.
Teorema 4.4.2. (Weierstrass) Fie (X, d) spatiu metric, A X multime compact

a si f F(A), o functie
real
a continu
a. Atunci, f este functie m
arginit
a si si atinge marginile.
Demonstratie. Conform Corolarului 4.4.2, f (A) este multime marginita n spatiul metric obisnuit (IR, d).
Intruc
at M si m sunt puncte aderente pentru f (A) rezulta ca M f (A) si m f (A). Insa f (A) fiind
compact
a, este multime nchis
a, deci f (A) = f (A) si ca atare avem M f (A), m f (A).
Prin urmare, existu a x0 , x00 A astfel ncat f (x0 ) = M si f (x00 ) = m, ceea ce arata ca f si atinge marginile
pe A.
q.e.d.
Observatia 4.4.1. Un caz particular al Teoremei 4.4.2 este acela n care X = IR, iar A, fiind multime compact
a,
este de forma A = [a, b], a < b, a, b IR. Putem afirma c
a dac
a f este continu
a, imaginea lui f , adic
a multimea
f ([a, b]), este compactul [m, M ] IR.
Teorema 4.4.3. Inversa f 1 a unei functii continue biunivoce f F(A, Y ), definit

a pe o multimea compact
a
A, este functie continu
a.
208
Ion Cr
aciun
Demonstratie. Fie B = f (A) si g = f 1 : B X. Din Teorema 4.4.1 si Teorema 3.10.4, rezulta ca pentru orice
multime C X, nchis
a n X, multimea g 1 (C) = f (A C) este compacta. Prin urmare, g 1 (C) este multime
nschis
a n spatiul metric (B, /B ). Dup
a Teorema 4.2.5, punctul (a), rezulta ca g = f 1 este continu
a. q.e.d.
4.5
Convergenta unui sir de functii
Fie A o multime nevid

a, (X, d) un spatiu metric, F(A, X) multimea functiilor definite pe A cu valori n X si
M(A, X) F(A, X) submultimea functiilor marginite definite pe A cu valori n X. S-a aratat ca aplicatia
: M(X, A) M(A, X) IR,
definit
a prin
(f, g) = sup{d(f (x), g(x) : x A},
f, g M(A, X),
(4.40)
este o metric
a pe M(A, X) si deci cuplul (M(A, X), ) este un spatiu metric.
Definitia 4.5.1. Se numeste sir de functii, definite pe multimea A cu valori n spatiul metric (X, d), aplicatia
f F(IN k , F(A, X)).
Un sir de functii definite pe multimea A cu valori n X se noteaza cu (fn )nk . Daca avem k = 1, atunci sirul
(fn )n1 se noteaz
a simplu prin (fn ).
Observatia 4.5.1. Un sir de functii (fn ) este o multime de siruri de puncte din spatiul metric (X, d) de forma
(fn (x)), unde x este un element arbitrar din A. Deci (fn ) = {(fn (x))n1 : x A}.

a sirul de functii (fn ), unde fn F(A, X), este convergent n x0 A, sau c
a x0
este punct de convergent
a al sirului, dac
a sirul de puncte (fn (x0 )) este convergent n spatiul metric (X, d).
Putem vorbi de multimea de convergenta
a sirului (fn ), care este o submultime a lui A. Mai mult, f
ar
a s
a
restr
angem generalitatea, putem presupune ca multimea de convergenta este chiar A.
Fiec
arui x A i asociem punctul f (x) din (X, d), definit de
f (x) = lim fn (x).
n
Evident, corespondenta x 7 f (x) este o functie f F(A, X).

a sirul (fn ), unde fn F(A, X), este convergent la functia f F(A, X), sau c
a
f este limita sirului (fn ), si scriem
f = lim fn , sau fn f,
n
(4.41)
dac
a pentru fiecare x A, sirul de puncte (fn (x)), din spatiul metric (X, d), este convergent la punctul f (x) X.
T
in
and cont de caracterizarea sirurilor de puncte convergente, deducem ca (4.41) are loc daca si numai dac
a
pentru orice > 0 si oricare ar fi x A, exista N = N (, x) IN astfel ncat
d(fn (x), f (x)) < ,
n > N (, x).
(4.42)
209
Convergenta introdus
a n Definitia 4.5.3 se numeste convergent
a punctual
a. Functia f din (4.41) se numeste
limit
a punctual
a a sirului de functii (fn ), iar n locul lui (4.41) se pot utiliza una din notatiile:
fn f
fn f.
(punctual pe A);
Observatia 4.5.2. Un sir de functii poate fi interpretat ca un procedeu de descriere aproximativ

a a unei
functii care este limita acelui sir de functii n cazul c
and el este punctual convergent.
Dac
a avem un sir de functii (fn ), fn F(A, X), punctual convergent pe multimea A la o functie f F(A, X)
si fiecare din termenii sirului posed
a o proprietate P , este natural sa ne punem problema daca aceeasi proprietate
o are si functia limit
a f.
Proprietatea P ar putea fi oricare din proprietatile care pot furniza informatii despre comportarea local
a,
sau global
a a functiilor, precum: m
arginirea, existenta limitei ntr-un punct, continuitatea, etc.
In cazul n care A este un interval I din IR si (X, d) este spatiul metric (IR, | |), proprietatea P poate
fi: derivabilitatea functiei limit
a ntr-un punct x0 I, sau pe ntreg intervalul I; integrabilitatea Riemann a
functiei limit
a pe un compact [a, b] I.
Un exemplu simplu dat mai jos ar
at
a ca o proprietateP pe care o are termenii unui sir de functii nu se
transmite ntotdeauna si functiei limit
a.
Exemplul 4.5.1. Fie (fn )n1 , fn F([0, 1]), fn (x) = xn , n 1. Acest sir de functii este punctual convergent
pe [0, 1] la o functie f , ce urmeaz
a a se determina, care nu este continu
a desi termenii sirului sunt functii
continue pe [0, 1].
Intr-adev
ar, continuitatea oric
arei functii fn , n IN fiind evidenta si fiindca A = [0, 1] rezulta ca c
a functia
limita punctual
a a sirului dat este
(
0, daca x [0, 1)
f : [0, 1] IR, f (x) =
1, daca x = 1.
Observ
am c
a x1
lim f (x) = 0 6= f (0) = 1 si deci f nu este functie continua.
x<1
Asadar proprietatea de continuitate pe care o are fiecare termen fn al sirului de functii considerat nu se
transmite si functiei limita punctual
a a sirului.
Exemplul dat motiveaz
a introducerea altui tip de convergenta care sa conserve anumite propriet
ati ale
termenilor sirului de functii prin trecere la limita.
Definitia 4.5.4. S
irul de functii (fn ))n1 , fn F(A, X), converge uniform la functia f F(A, X), numit
a
u
limita uniform
a a sirului de functii (fn )n1 , si scriem fn f, dac
a N =
A
N () IN astfel nc
at
d(fn (x), f (x)) < ,
x A
si
n > N ().
Observatia 4.5.3. Convergenta punctual

a si convergenta uniform
a ale unui sir de functii definite pe multi definitia convergentei punctuale num
mea A difer
a prin transpozitia cuantificatorilor x A si N. In
arul
natural N depinde de si x, pe c
and, n definitia convergentei uniforme, N este ales numai pentru un dat,
el nedepinz
and de elementul x A, ceea ce nseamn
a c
a la un acelasi , num
arul natural N este acelasi pentru
toate elementele x A, acesta modific
anduse doar c
and se schimb
a .
210
Ion Cr
aciun
Observatia 4.5.4. Convergenta uniform

a a unui sir de functii implic
a convergenta punctual
a a acestuia.
Afirmatia reciproc
a nu este n general adev
arat
a. Vezi n acest sens Exemplul 4.5.2.
cazul c
and A IR si (X, d) = (IR, |), functia real
a de variabil
a real
a f : A IR este
limita sirului de functii uniform convergent (fn ), unde fn F(A), dac
a N = N ()
IN , astfel nc
at
f (x) < fn (x) < f (x) + , x A, n > N (),
(4.43)
si poate fi interpretat
a geometric n sensul c
a pentru n > N () graficele functiilor fn sunt cuprinse ntre graficele
functiilor f si f + .
Totalitatea functiilor {fn : n > N ()}, care satisface (4.43), se numeste tub de functii.
Propozitia 4.5.1. Fie (fn ), fn F(A, X) un sir de functii convergent punctual la f F(A, X). Atunci,
u
fn f dac
a si numai dac
a pentru orice > 0 multimea {N (, x) : x A} este m
arginit
a n IR.
A
u
ar, dac
a fn f, atunci multimea {N (, x) : x A} are un singur element si anume
A
pe N (), deci este m

arginit
a superior.
Reciproc, dac
a multimea {N (, x) : x A} este marginita, atunci exista marginea superioara a acestei
multimi n IR pe care s-o not
am cu (). Fie N () = [()], partea ntreaga a lui (). Atunci, pentru orice
u
n > N () avem d(fn (x), f (x)) < , x A, deci fn f.
q.e.d.
A
Propozitia 4.5.2. Fie (fn ), fn F(A, X). Atunci, fn f dac

a si numai dac
a
A
lim sup{d(fn (x), f (x)) : x A} = 0.
(4.44)
Demonstratie. Dac
a fn f , atunci din Definitia 4.5.4 rezulta ca pentru orice > 0, exista N () IN , astfel
A
nc
at oricare ar fi n > N () si pentru orice x A, sa rezulte d(fn (x), f (x)) < /2, de unde avem
< ,
2
sup{d(fn (x), f (x)) : x A}
ceea ce arat
a c
a (4.44) are loc.
Reciproc, dac
a (4.44) are loc, atunci pentru orice > 0, exista N () IN , astfel ncat
sup{d(fn (x), f (x)) : x A} < ,
n > N (),
de unde deducem
d(fn (x), f (x)) < ,
x A
si
u
Acest rezultat si Definitia 4.5.4 conduce la concluzia ca fn f .

A
n > N ().
q.e.d.
211

a termenii sirului de functii (fn ) sunt din M(A, X), atunci din Exemplul 3.1.2 si
Definitia 4.5.4 observ
am c
a de fapt convergenta uniform
a a sirului de functii dat la functia f F(A, X) este
convergenta n metrica , adic
a convergenta sirului de puncte (fn ) n spatiul metric (M(A, X), ) si rezultatul
demonstrat mai sus ndrept
ateste denumirea de metrica convergentei uniforme pentru .
Observatia 4.5.7. Propozitia 4.5.2 este deosebit de important

a n practic
a deoarece, dup
a determinarea functiei limita punctual
a a unui sir de functii, cu ajutorul ei se poate preciza dac
a convergenta punctual
a este sau
nu uniform
a.
Exemplul 4.5.2. S
irul de functii
(fn )n1 ,
fn F([0, 1]),
fn (x) =
nx + x2 + n2
x2 + n2
converge uniform la functia f F([0, 1]), f (x) = 1, x [0, 1], n timp ce sirul (fn )n1 , fn F(IR),
nx + x2 + n2
fn (x) =
nu este uniform convergent la functia sa limit
a.
x2 + n2
Intr-adev
ar, pentru a aplica Propozitia 4.5.2 trebuie sa determinam variatia functiei
d(fn (x), f (x)) = |fn (x) f (x)|,
Avem
x [0, 1].

nx + x2 + n2
nx

1 = 2
= (x).
|fn (x) f (x)| =
2
2
x +n
x + n2
Derivata functiei este

0 (x) =
n3 nx2
,
(x2 + n2 )2
de unde deducem c
a valorile extreme ale sale se realizeaza cand x = n.
Dac
a n > 1, punctele x = n nu apartin segmentului [0, 1] si deci valoarea maxima eset atinsa n extremit
atile
n ,
segmentului [0, 1]. Dar f (0) = 0, iar f (1) =
deci
(4.44)
este
satisf
a
cut
a
.
1 + n2
u
In baza Propozitiei 4.5.2, rezult
a c
a fn f.
[0,1]
In cazul celui de-al doilea sir de functii, limita punctuala este functia reala de variabila reala
f : IR IR, f (x) = 1, x IR,
deoarece lim fn (x) = 1, x IR. Avem
n
1 1
sup{d(fn (x), f (x)) : x IR} = max{fn (n), fn (n)} = max ,
2 2
Deci lim sup{d(fn (x), f (x)) : x IR} =
n
este uniform
a.

=
1
p
6 0 si prin urmare convergenta punctuala evidenta fn f nu
IR
2
Situatia n care se plaseaz

a cel de al doliea sir de functii din exemplul justifica partea a doua a Observatiei
4.5.4.
212
Ion Cr
aciun
Exemplul 4.5.3. Fie (fn )n1 , fn F(IR), fn (x) =

0, x IR. Convergenta punctual
a este si uniform
a.
x
p
, x IR. Observ
am c
a fn f unde f (x) =
2
I
R
1 + nx
Solutie. Determin
am, la fel ca n exemplul de mai sus, valorile extreme ale functiei (x) = fn (x) f (x) =
1 nx2
1
x
0
Avem
(x)
=
De aici se vede ca 0 (x) = 0 1 nx2 = 0 x = Intruc
at
1 + nx2
(1 + nx2 )2
n

1
1
lim (x) = 0 valoarea maxim
a a functiei || este =
x
n
2 n
1
Prin urmare, (fn , f ) = .
2 n
u
Deoarece lim (fn , f ) = 0, n baza Propozitiei 4.5.2 si Observatiei 4.5.6, rezulta ca fn f.
n
IR
Teorema 4.5.1. (Criteriul general al lui Cauchy) S

irul de functii (fn ), unde fn M(A, X), iar (X, d)
este un spatiu metric complet, converge uniform la functia f F(A, X) dac
a si numai dac
a este satisf
acut
a
urm
atoarea conditie a lui Cauchy: pentru orice > 0, exist
a N () IN , astfel nc
at
d(fm (x), fn (x)) < ,
m, n > N (),
x A.
(4.45)
a fn f. Atunci, oricare ar fi > 0, exista N () IN astfel ncat
A
d(fn (x), f (x)) <
, n > N (),
2
x A.
(4.46)
De asemeni, putem scrie

d(fm (x), f (x)) <
,
2
x A,
m > N ().
(4.47)
Din inegalit
atile (4.46), (4.47) si axioma (M3 ) din definitia metricei, rezulta ca x A si m, n > N (),
d(fm (x), fn (x)) d(fm (x), f (x)) + d(f (x), fn (x)) <

+ = ,
2 2
adic
a conditia lui Cauchy (4.45) are loc.
Reciproc, s
a presupunem c
a (fn ) satisface conditia lui Cauchy. Atunci, pentru orice x A sirul de puncte
(fn (x))n1 din spatiul metric (X, d) este sir fundamental.
Deoarece (X, d) este spatiu metric complet, sirul de puncte (fn (x))n1 converge la un punct din X pe care
convenim s
a-l not
am cu f (x). Se vede imediat ca functia f F(A, X) definita prin
f (x) = lim fn (x),
n
xA
(4.48)
este de fapt limita punctual

a a sirului de functii (fn )n1 , adica fn f.
A
S
a ar
at
am c
a, mai mult, convergenta este uniforma.
In acest scop, transcriem conditia (4.45), dar pentru /2, adica
d(fm (x), fn (x)) <
, x A, m > N (), n > N (.

2
(4.49)
Trec
and la limit
a n (4.49) pentru m si tinand cont de Teorema 3.3.1, sau de Exemplul 4.2.4, si de (4.48),
u
q.e.d.
obtinem d(fn (x), f (x)) < , n > N (), x A, ceea ce arata ca fn f.
A
2
213
Observatia 4.5.8. Conditia lui Cauchy (4.45) este echivalent

a cu
> 0,
N () IN ,
astfel nc
at
(fn , fm ) < ,
m > N ()
si
n > N ().
(4.50)
Relatiile din (4.50) exprim

a faptul c
a sirul de functii (fn )n1 este sir fundamental sau sir Cauchy n spatiul
metric (F(A, X), ).
Teorema 4.5.2. (Criteriul major

arii, sau criteriul lui Weierstrass de convergent
a uniform
a) Fie
fn F(A, X), f F(A, X), A multime oarecare si (X, d) spatiu metric.
p
Dac
a fn f si exist
a sirul de numere pozitive (n )n1 , convergent la zero, cu proprietatea
A
d(fn (x), f (x)) n ,

atunci
n IN
si
x A,
fn f.
(4.51)
(4.52)
ar, din n 0 rezulta ca > 0 N () IN astfel ncat (avem ca n 0)
n < ,
n > N ().
(4.53)
Atunci, din (4.51), (4.53) si Definitia 4.5.4, deducem (4.52).
q.e.d.
Teorema 4.5.3. (Transfer de existent

a a limitei n punct) Fie A (X, d), (Y, ) spatiu metric complet
si (fn )n1 , fn M(A, Y ), un sir de functii uniform convergent la functia f F(A, Y ). Dac
a x0 A0 si exist
a
a lim f (x) si, n plus, are loc egalitatea
lim fn (x) pentru fiecare n IN , atunci exist
xx0
xx0
lim lim fn (x) = lim lim fn (x).
xx0 n
n xx0
Demonstratie. Deoarece fn f rezulta ca oricare ar fi > 0 exista N () IN astfel ncat pentru orice
A
n > N () s
a avem
(fn (x), f (x)) <
,
3
x A.
(4.54)
Pe de alt
a parte, ntruc
at pentru orice numar natural n IN exista lim fn (x), aplicand lui fm teorema
xx0
BolzanoCauchy de existent
a a limitei unei functii ntr-un punct (Teorema 4.1.5), unde m > N (), m fixat,
rezult
a c
a exist
a () > 0 astfel nc
at oricare ar fi punctele x0 , x00 A, cu
0 < d(x0 , x0 ) < ()
si
0 < d(x00 , x0 ) < ()
(4.55)
s
a rezulte
(fm (x0 ), fm (x00 )) < /3.
(4.56)
214
Ion Cr
aciun

a c
a, x0 , x00 A, care satisfac (4.55), avem
(f (x0 ), f (x00 )) (f (x0 ), fm (x0 )) + (fm (x0 ), fm (x00 ))+

+(fm (x00 ), f (x00 )) < + + = .
3 3 3
(4.57)
Asadar, din (4.55), (4.57) si Teorema 4.1.5 rezulta ca exista lim f (x).
xx0
Dac
a n (4.54) facem x x0 si tinem cont
continua n cele doua argumente (a se vedea
ca (, ) este functie
n acest sens si Exemplul 4.2.4), obtinem
lim fn (x), lim f (x)
xx0
xx0
< , n > N () adica
lim lim fn (x) = lim f (x)
n xx0
xx0

a.
q.e.d.
Teorema 4.5.4. (Transfer de m

arginire) Fie (fn )n1 , fn M(A, X). Dac
a avem fn f, atunci
A
f M(A, X).
Demonstratie. Deoarece fn este functie m

arginita rezulta ca pentru y0 X exista M > 0 astfel ncat
d(fn (x), yo ) M,
x A
si
n IN .
(4.58)
S
a calcul
am d(f (x), y0 ). Avem
d(f (x), y0 ) d(f (x), fn (x)) + d(fn (x), y0 ), x A, n IN .
(4.59)

d(f (x), y0 ) d(fn (x), f (x)) + M,
x A,
n IN .
(4.60)
Trec
and la limit
a n (4.60) pentru n si tinand cont ca
u
fn f = lim d(fn (x), f (x)) = 0, x A,

A
deducem d(f (x), y0 ) M, x A, ceea ce demonstreaza teorema.
q.e.d.
Teorema 4.5.5. (Transferul de continuitate) Fie (fn ), fn M(A, Y ), A X si (X, d), (Y, ) spatii
u
metrice. Daca fn f si fn , n IN , sunt functii continue n x0 , atunci functia f este continu

a n x0 . In
A
consecint
a, limita uniform
a a unui sir de functii continue este o functie continu
a.
Demonstratie. Fie > 0 si N = N () numarul natural cu proprietatea
(fn (x), f (x)) < , x A si n N ().

3
In particular, (4.61) are loc pentru n0 > N (), n0 fixat, adica
(fn0 (x), f (x)) <
,
x A.
3
(4.61)
(4.62)
215
Deoarece fn0 este continu

a n x0 , rezult
a ca pentru ales mai sus, exista () > 0 astfel ncat
d(x, x0 ) < () = (fn0 (x), fn0 (x0 )) <
.
3
(4.63)
Din (4.61) (4.63) deducem c

a dac
a x A este astfel ncat d(x, x0 ) < (), atunci
(f (x), f (x0 )) (f (x), fn0 (x)) + (fn0 (x), fn0 (x0 ))+

+(fn0 (x0 ), f (x0 )) < + + = ,
3 3 3
ceea ce demonstreaz
a continuitatea lui f n baza Teoremei 4.2.3, punctul ().
Dac
a fn , n IN , sunt continue pe A, atunci functiile fn sunt continue n orice punct x0 A. In consecint
a,
f este continu
a n orice punct x0 A.
q.e.d.
Teorema 4.5.6. Dac

a sirul de functii (fn ), fn M(A, Y ), A X, unde (X, d) si (Y, ) sunt spatii metrice,
converge uniform la functia continu
a f : A Y , multimea A este compact
a n (X, d), iar g este functie continu
a
pe Y , atunci
u
g fn g f.
Y
Demonstratie. Conform Teoremei 4.4.1, multimea f (A) este compacta n (Y, ). Din aceasta teorem
a rezult
a
c
a oricare ar fi > 0, exist
a () > 0, astfel ncat, daca y f (A), y1 Y si
(y, y1 ) < ,
(4.64)
atunci (g(y1 ), g(y)) < .

Pentru de mai sus, exist
a N (()) = N () IN ncat
(fn (x), f (x)) < , n > N () si x A.
Socotind acum c
a y1 = fn (x) si y = f (x), lucru posibil, din (4.64) deducem
(g(fn (x), g(f (x))) < ,
n > N ()
si
x A,
care arat
a c
a sirul g fn converge uniform pe Y la functia g f.
q.e.d.
Teorema 4.5.7. (Criteriul lui Dini4 ) Fie (fn ) un sir de functii reale continue definite pe multimea compact
a
A din spatiul metric (X, d), punctual convergent la functia continu
a f F(A, X). Dac
a
f1 (x) f2 (x) ... fn (x) ..., x A,
u
atunci fn f.
A
Demonstratie. Presupunem prin absurd ca (fn ) nu este uniform convergent la functia f . Negand Definitia
4.5.4, deducem c
a exist
a 0 > 0 cu proprietatea ca oricare ar fi N IN exista n > N si x A astfel nc
at
|fn (x) f (x)| o .
4 Dini,
Ulisse (18451918), matematician italian.
216
Ion Cr
aciun
S
a not
am cu xnN punctele astfel obtinute si sa tinem cont de faptul ca f (x) fn (x), x A. In acest mod
s-a obtinut sirul de puncte (xnN )N 1 din A cu proprietatea f (xnN ) fnN (xnN ) 0 .
Deoarece A este multime compact
a n (X, d), sirul (xnN )N 1 admite un subsir (xnmN )N 1 convergent la un
punct x0 A.
S
a alegem acum p IN arbitrar.
Functia f fp este continu
a n x0 , deci pentru 0 de mai sus exista N0 IN astfel ncat N IN , N > N0 ,
avem
0
0 (f (x0 ) fp (x0 )) [f (xnmN ) fp (xnmN )] [f (x0 ) fp (x0 )] < .
2
Pe de alt
a parte, putem lua N IN astfel ncat nmN > p, ceea ce n baza monotoniei sirului numeric
(fn (x))n1 , x A, conduce la fnmN (x) fp (x), x A.
In felul acesta, deducem
f (xnmN ) fp (xnmN ) f (xnmN ) fnmN (xnmN ) 0 .
In acest ultim rezultat facem N , tinem cont ca xn
x0 si ca f si fp sunt functii continue. Atunci,
mN
avem
0
f (x0 ) fp (x0 ) , p IN ,
2
care contrazice faptul c
a sirul numeric (fn (x0 ))n1 este convergent la f (x0 ).
Contradictia la care s-a ajuns demonstreaza teorema.
q.e.d.
S
a consider
am n ncheiere c
a X = IRm , m 1 si fie (fn )n1 un sir de functii vectoriale din F(A, IRm ).
S
irul de functii considerat este echivalent cu sirurile de functii reale (fkn )n1 , k 1, m, fkn F(A), unde f1n ,
f2n , ..., fmn sunt coordonatele n baza canonica din IRm ale functiei vectoriale fn .
Teorema 4.5.8. S
irul (fn )n1 , fn = (f1n , f2n , ..., fmn ) F(A, IRm ), converge uniform pe multimea A la functia
f = (f1 , f2 , ..., fm ) F(A, IRm ) dac
a si numai dac
a
u
fkn fk .
A
Demonstratie. Folosind inegalit

atile evidente
v
uX
m
um 2 X
|i | t
j
|k |,
j=1
i 1, m,
k=1
unde 1 , 2 , ..., m sunt numere reale arbitrare, si definitia uniformei convergente a unui sir de functii, concluzia
teoremei rezult
a imediat.
q.e.d.
4.6
Homeomorfisme
Definitia 4.6.1. O transformare (aplicatie, functie, operator) f a submultimii A dintrun spatiu metric (X, d)
pe submultimea B a spatiului metric (Y, ) se numeste homeomorfism dac
a f este aplicatie bijectiv
a si at
at
f c
at si f 1 sunt functii continue.
217
Observatia 4.6.1. Deoarece (f 1 )1 = f rezult

a c
a dac
a f : A B este homeomorfism, atunci f 1 este, de
asemenea, homeomorfism.

a multimi A, B se zic c
a sunt homeomorfe dac
a exist
a un homeomorfism de la A la B.
Observatia 4.6.2. Orice functie bijectiv

a continu
a definit
a pe o multime compact
a este un homeomorfism.
Intradev
ar, aceasta rezult
a din Teorema 4.4.3 si din Definitia 4.6.1.

a f este un homeomorfism de la A pe B si g este un homeomorfism de la B pe C,
atunci g f este un homeomorfism de la A pe C.
Afirmatia este evident
a n baza Teoremei 4.2.7, Teoremei 4.4.3, Observatiei 1.4.5 si Definitiei 4.6.1.
Teorema 4.6.1. Fiecare din conditiile de mai jos este necesar

a si suficient
a pentru ca o transformare bijectiv
a
a unui spatiu metric (X, d) pe un spatiu metric (Y, ) s
a fie homeomorfism:
d
(a) sir de puncte (xn )n1 din X, xn x f (xn ) f (x);
(b) A X, A =A f (A) =f (A);

(c) A X, A = A f (A) = f (A);
(d) A X, f (A) = f (A);
(e) A X, f (A) =f (A) .
Demonstratie. Dac
a f este un homeomorfism de la X pe Y , atunci implicatia
d
xn x = f (xn ) f (x)
rezult
a din continuitatea lui f conform Teoremei 4.2.3, punctul ().
Implicatia invers
a: f (xn ) f (x) = xn x rezulta n mod similar din continuitatea lui f 1 .
Prin urmare, (a) are loc.
(a) implic
a (d). Intradev
ar, din (a) rezulta ca x A (adica x este limita unui sir de puncte din A) dac
a si
numai dac
a f (x) f (A).
(d) implic
a (c) deoarece, n baza lui (d), A = A daca si numai daca f (A) = f (A).
Dac
a (c) are loc, atunci f este homeomorfism. Intr-adevar, daca A este o submultime nchisa a lui X, atunci
(f 1 )1 (A) = f (A) este o submultime nchisa a lui Y , care demonstreaza ca transformarea f 1 este continu
a.
In mod similar, dac
a B Y este nchis
a, deci B = B, atunci multimea A = f 1 (B) este nchisa, deoarece
f (A) = B. Acest rezultat, mpreun
a cu Teorema 4.2.5, punctul (a), demonstreaza ca f este continua.
Pentru ca demonstratia s
a fie complet
a, sa mai observam ca conditia (b) este echivalenta cu conditia (c) n
baza Teoremei 3.9.6, iar conditia (d) este echivalenta cu conditia (e) n baza Teoremei 3.9.5.
q.e.d.
218
Ion Cr
aciun
Definitia 4.6.3. Submultimile A, B ale respectiv spatiilor metrice (X, d) si (Y, ) se numesc izometrice dac
a
exist
a o transformare f : A B astfel nc
at
(f (x1 ), f (x2 )) = d(x1 , x2 ),
x1 , x2 A.
(4.65)
Orice aplicatie f : A B cu proprietatea (4.65) se numeste izometrie.
Observatia 4.6.4. Orice izometrie este un homeomorfism. Multimile izometrice sunt homemorfe.
Intradev
ar, aceasta rezult
a din conditia (a) a Teoremei 4.6.1 si (4.65).
De exemplu, IE p ca spatiu de puncte este izometric cu spatiul liniar real IRp , izometria fiind aplicatia care
pune n corespondent
a un punct din IE p , deci o p-upla ordonata de numere reale, (x1 , x2 , ..., xp ), cu vectorul s
au
p
X
de pozitie x din IRp , care, n baza canonic
a din IRp , are coordonatele x1 , x2 , ..., xp , adica x =
xi ei = e X.
i=1
Definitia 4.6.4. Propriet

atile multimilor si spatiilor care sunt invariante la homeomorfisme, n sensul
c
a dac
a una din cele dou
a multimi homeomorfe are o proprietate, atunci aceeasi proprietate o are si cealalt
a
multime, se numesc propriet
ati topologice. Propriet
atile invariante la izometrii sunt numite propriet
ati
metrice.
Observatia 4.6.5. Orice proprietate topologic

a este si proprietate metric
a. Reciproc nu este, n general,
adev
arat.
4.7
Conexiune prin arce. Functii continue pe multimi conexe si pe

multimi convexe
Definitia 4.7.1. Se numeste drum, sau arc care uneste punctul a cu punctul b, ambele din spatiul metric
(X, d), orice functie continu
a definit
a pe un interval compact [, ] IR cu valori n X astfel nc
at f () = a
si f () = b, sau invers, adica f () = b si f () = a. Multimea Im f = f ([, ]) X se numeste imaginea
drumului, iar a si b sunt extremit
atile sale.
Definitia 4.7.2. Spatiul metric (X, d) se numeste conex prin arce dac
a orice dou
a puncte ale sale pot fi unite
printr-un arc a c
arui imagine este inclus
a n X. O submultime A a spatiului metric (X, d) se numeste conex
a
prin arce dac
a subspatiul metric (A, d/AA ) este conex prin arce.
Exemplul 4.7.1. Multimea A = {(x, y) IR2 : x2 + y 2 1 0} este conex

a prin arce deoarece orice dou
a
puncte din A pot fi unite printr-un drum inclus n A.
219
Teorema 4.7.1. Imaginea printr-o aplicatie continu

a a unei multimi conexe dintr-un spatiu metric este o
multime conex
a.
Demonstratie. Fie functia continu

a f F(A, Y ), A X, A multime conexa, unde (X, d) si (Y, ) sunt spatii
metrice. S
a ar
at
am c
a f (A) este multime conexa n (Y, ). Presupunem contrariul. Atunci, exista dou
a multimi
deschise nevide D1 , D2 (deci multimi deschise n (Y, )) astfel ncat
D1 D2 f (A) = , D1 f (A) 6= , D2 f (A) 6= si f (A) D1 D2 .
Intruc
1 = f 1 (D1 ) si D
2 = f 1 (D2 ) sunt deschise n
at f este continu
a, n baza Teoremei 4.2.5, multimile D
1
1
1
1 A 6= ,
A. In plus, D1 6= , D2 6= , D1 D2 A = f (D1 ) f (D2 ) A = f (D1 D2 ) A = , D
D2 A 6= , iar A D1 D2 . Din aceste rezultate si Definitia 3.11.4 si Definitia 3.11.3 deducem c

a A este
neconex
a, ceea ce este absurd. Prin urmare f (A) este conexa.
q.e.d.
Corolarul 4.7.1. Fie f : [a, b] X, unde [a, b] este un interval din IR si (X, d) un spatiu metric. Dac
a f este
continu
a, atunci Im f = f ([, ]) este multime conex
a n (X, d).
ar, din Exemplul 3.11.2 deducem ca [, ] este multime conexa, iar din Teorema 4.7.1
rezult
a concluzia corolarului.
q.e.d.
Corolarul 4.7.2. (Teorema valorii intermediare) Fie f F(A), unde A este submultime conex
a a spatiului
metric (X, d). Dac
a f este continu
a, a A, b A si dac
a f (a) < f (b), atunci pentru orice (f (a), f (b))
exist
a c A astfel nc
at f (c) = .

a ca f (A) IR este multime conexa. Conform Teoremei 3.11.2, rezult
a
c
a f (A) este interval din IR. Aceasta nseamna ca daca f (a) f (A) si f (b) f (A), intervalul (f (a), f (b))
f (A), de unde rezult
a afirmatia corolarului.
q.e.d.
Din Corolarul 4.7.2, obtinem:

a I este un interval din IR si f : I IR este o functie continu
a pe I, atunci multimea
f (I) este un interval.
Teorema 4.7.2. Orice spatiu metric conex prin arce este conExemplul
Demonstratie. Fie (X, d) un spatiu metric conex prin arce si fie a X, fixat. Pentru orice x X exist
a un
drum continut n X care uneste a cu x, adica o functie continua f : [, ] X astfel ncat f () = a, f () = x,
f (t) X, t [, ]. Fie Ax = Im f = f ([, ]). Din Corolarul 4.7.1 deducem ca Ax este o multime conex
a n
(X, d).
220
Ion Cr
aciun
Vedem imediat c
aX=
Ax . Atunci, n baza Teoremei 3.10.3, rezulta ca X este multime conex

a. q.e.d.
xX
Reciproca acestei teoreme nu este adevarata dupa cum rezulta din

Exemplul 4.7.2. Fie submultimea A =
x, sin
1
x

: x (0, 1] IR2 care este evident graficul functiei
1
f (x) = sin pentru x (0, 1]. Aderenta multimii A, adic
a multimea A = A {(0, y) IR2 ; 1 y 1}, este
x
conex
a dar nu este conex
a prin arce.
Intr-adev
ar, ntruc
at A este conex
a prin arce deoarece functia f este continua, rezulta ca A este conex
a, iar
and
conform Teoremei 3.10.4 3.10.4, A este conexa. Pe de alta parte, se observa ca pentru orice punct apartin
multimii A A nu exist
a nici un arc care sa-l uneasca cu originea si sa fie continut n A, adica A nu este conex
a
prin arce.
Definitia 4.7.3. Fie f F(X, Y ) unde (X, d) si (Y, ) sunt spatii metrice. Functia f are proprietatea lui
Darboux5 dac
a transform
a orice submultime conex
a a lui X ntr-o submultime conex
a a lui Y .
Observatia 4.7.1. O functie continu

a f F(A, Y ), unde A X, iar (X, d) si (Y, ) sunt spatii metrice, are
proprietatea lui Darboux.
In adev
a din Teorema 4.7.1 si Definitia 4.7.3.
Observatia 4.7.2. Ca un caz particular al Corolarului 4.7.2 si Corolarului 4.7.3, dac

a f : IR IR este continu
a, deci are proprietatea lui Darboux, atunci pentru orice pereche de puncte a, b IR cu a < b si pentru orice
(f (a), f (b)) (sau (f (b), f (a))) exist
a un element c (a, b) astfel nc
at f (c) = .
Observatia 4.7.3. Reciproca Teoremei 4.7.1 nu este adev

arat
a adic
a exist
a functii care au proprietatea lui
acest sens d
Darboux si nu sunt functii continue. In
am urm
atorul exemplu.

(
f : [0, 1] IR, f (x) =
1,
dac
ax=0
sin , dac
a x (0, 1].
x
nu este continu
a dar are proprietatea lui Darboux.
Solutie. Functia f nu este continu
a n x = 0 deoarece nu exista lim f (x). Aratam ca f are proprietatea lui
x0
Darboux. Fie [a, b] [0, 1]. Dac

a a > 0, atunci pe [a, b] f fiind continua, are proprietatea lui Darboux. Dac
a
5 Darboux,
Jean Gaston (18421917), matematician francez.
221
a = 0 si b (0, 1] se observ
a c
a pentru orice x 6= 0, f (x) 1 = f (0), deci f (b) < f (a) = f (0) = 1. S
a
ar
at
am c
a [f (b), f (0)] c [0, b] astfel ncat f (c) = . Se vede mai ntai ca f (x) = 1 sin = 1,
x
2
2
adic
ax=
si f (x) = 1 x =
. Prin urmare oricat ar fi b de mic se poate indica un interval
4k + 3
4k + 1

2 , 2
de forma
[0, b]. Atunci, [1, 1] si, cu atat mai mult, [f (b), f (0)] exist
a c
4k +3 4k + 1

2 , 2
[0, b] astfel nc
at f (c) = . In concluzie, f are proprietatea lui Darboux.
4k + 3 4k + 1
Definitia 4.7.4. Submultimea A a spatiului metric (X, d) se numeste domeniu dac

a
si conex
a. Un domeniu D mpreun
a cu frontiera lui D, adic
a D = D D, se numeste domeniu nchis, sau
continuu.
Teorema 4.7.3. Fie D o multime deschis

a si nevid
a din IRn (n 1). Multimea D este conex
a (deci domeniu)
dac
a si numai dac
a D este conex
a prin arce.
Demonstratie. Fie D un domeniu din IRn , a D un punct arbitrar fixat si A multimea tuturor punctelor
x D ce pot fi unite cu a printr-un arc continut n D. Observam ca A 6= deoarece D =D, deci exist
a>0
astfel nc
at B(a, ) D, iar orice x B(a, ) se poate uni cu a printr-un segment nchis fiindca B(a, ) este
multime convex
a.
S
a ar
at
am c
a A =A . Pentru aceasta fie x A. Cum D este deschisa exista o bila deschisa B(x, 1 ) D.
Dac
a y B(x, 1 ), segmentul [y, x] B(x, 1 ), deoarece B(x, 1 ) este multime convexa (Exemplul 3.11.1).
Prin urmare exist
a functia continu
a f : [, ] D astfel ncat f () = y si f () = x. De exemplu, putem lua
[, ] = [0, 1] si f (t) = y + t(x y). Pe de alta parte, x A se poate uni cu a printr-un segment [x, a] A adic
a
g : [, ] A astfel nc
at g() = x si g() = a; prin urmare h : [, ] A, continua, astfel ncat h() = y
si h() = a, adic
a punctul y poate fi unit cu a printr-un arc continut n D, deci y A. Aceasta dovedeste c
a
B(x, 1 ) A, din care tragem concluzia c
a A este multime deschisa.
S
a ar
at
am acum c
a A este n acelasi timp si multime nchisa n D. Pentru aceasta vom arata ca CD A este
multime deschis
a n D. Fie B = CD A. Daca x B, atunci x D si x
/ A. Cum x D, B(x, ) D.
Urm
arim s
a demonstr
am c
a B(x, ) B. Sa presupunem ca n-ar fi astfel, deci ar exista y B(x, ) cu
proprietatea y
/ B. Rezult
a c
a y poate fi unit cu x printr-un segment si y A. Deci y poate fi unit cu a
printr-un arc. Cum x poate fi unit cu y printr-un segment si y se uneste cu a printr-un arc rezulta c
a x poate
fi unit cu a printr-un arc, deci x A, ceea ce este absurd.
Asadar multimea nevid
a A 6= este simultan nchisa si deschisa n spatiul metric (D, d/DD ) si cum singurile
submultimi ale lui D simultan nchise si deschise n (D, d/DD ) sunt multimea vida si multimea nsasi D rezult
a
c
a A = D, ceea ce spune c
a punctul fixat a D se poate uni cu orice punct din D.
Deoarece a este arbitrar din D rezult
a ca orice doua puncte din D pot fi unite printr-un arc continut n D,
deci D este conex
a prin arce.
Reciproc, dac
a D este conex
a prin arce, atunci conform Teoremei 4.7.2 rezulta ca D este multime conex
a.
q.e.d.
Teorema 4.7.4. Fie E o multime convex

a din spatiul normat (V, k k) si f F(E) o functie real
a continu
a.
Atunci, a E, b E si (f (a), f (b)) c (a, b) astfel nc
at f (c ) = .
222
Ion Cr
aciun

Demonstratie. Fie functia F : [0, 1] IR, F (t) = f (1t) a+t b , t [0, 1]. Deoarece functia f este continu
a,
iar F este rezultatul compunerii functiei f cu functia continua : [0, 1] [a, b], (t) = (1t) a+t b, t [0, 1],
deducem c
a functia F este continu
a pe [0, 1] si satisface conditiile: F (0) = f (a); F (1) = f (b). Din Corolarul
4.7.2 rezult
a c
a exist
a t (0, 1) astfel nc
at sa avem

= F (t ) = f (1 t ) a + t b = f (c ), unde c = (1 t ) a + t b (a, b)
a.
q.e.d.
Exercitiul 4.7.1. Se consider

a functia
f : IR3 \ {0} IR,
f (x) = f (x1 , x2 , x3 ) =
1
x21 + 5x22 + 9x23
pentru care se cere nt

ai s
a se studieze:
(a) uniforma continuitate a functiei f ;
(b) continuitatea uniform
a a restrictiei functiei f la multimea A1 , unde

A1 = B (1, 0, 0), 3 \ B (0, 1/2) ,
apoi s
a se arate c
a urm
atoarele multimi au propriet
atile indicate al
aturat:
(c) B = f (A1 ) este multime compact
a;
(d) B = f (A2 ), unde A2 = {x IR3 : x3 > x21 + x22 }, este multime conex
a;
(e) A3 = {x IR3 : 1 < f (x) < 5} este multime deschis
a n IR3 ;
(f ) A4 = {x IR3 : f (x) 2} este multime nchis
a n IR3 .
Solutie. Remarc
am mai nt
ai c
a din Teorema 3.9.1 si Teorema 3.9.6 rezulta ca domeniul de definitie al functiei
f este multime deschis
a n IR3 fiindc
a complementara sa fata de IR3 este multimea formata dintr-un singur
3
punct, originea reperului, care este multime
nchisan IR .
1
(a) Consider
am sirul de vectori xn = , 0, 0 IR3 \ 0.

n
1
1
Avem xn+1 xn =
, 0, 0 = (x1 n+1 x1n , 0, 0).
n
n+1
S
irul absciselor acestui sir este
1
1
n n+1
1
p
x1 n+1 x1n =
= p
=
.
n
n+1
n(n + 1)
( n + n + 1) n(n + 1)
Observ
am c
a xn+1 xn 0.
Prin urmare, oricare ar fi > 0, exist
a N () IN , astfel ncat pentru orice numar natural n > N (), avem
kxn+1 xn k < .
Dac
a alegem x0 = xn+1 si x00 = xn , unde n > N (), atunci
d(x0 , x00 ) = kx0 x00 k = kxn+1 xn k < .
Calcul
and apoi (f (x0 ), f (x00 )), g
asim
(f (x0 ), f (x00 )) = |f (x0 ) f (x00 )| =
1
1
= 1 1.
1
1
n+1
n
223
Prin urmare, exist

a 0 = 1 cu proprietatea ca oricare ar fi > 0, exista vectorii x0 , x00 IR3 \ {0} pentru
care d(x0 , x00 ) < , iar (f (x0 ), f (x00 )) 0 .
Dup
a Definitia 4.3.2, rezult
a c
a functia f nu este uniform continu
a.
(b) Functia f este functie continu
a deoarece raportul dintre functia constanta 1 si functia polinom omogen de

gradul doi x21 +5x22 +9x23 , ambele functii continue, iar multimea A1 se poate scrie n forma A1 = B (1, 0, 0), 3

1
este
CIR3 B 0, 1/2 . Conform Teoremei 3.9.9, multimea B (1, 0, 0), 3 este nchisa n IR3 , multimea B 0,
2
3
3
deschis
a n IR , iar complementara acesteia din urma este multime nchisa n IR .
Rezult
a c
a multimea A1 este intersectia a doua multimi nchise n IR3 .
Conform Teoremei 3.9.7, A1 este multime nchisa.
Totodat
a, A1 este multime m
arginit
a fiindca este inclusa, de exemplu, n bila deschisa B(0, 6).
Dup
a Teorema 3.10.2 si Teorema 3.10.7, o multime marginita si nchisa n IR3 este multime compact
a n
IR3 .
Conform Teoremei 4.3.1, f fiind functie continua si A1 multime compacta n IR3 , restrictia functiei f la
multimea A1 este o functie uniform continu
a.
(c) Deoarece A1 este multime compacta, iar f este functie continua, din Teorema 4.4.1 deducem c
a f (A1 )
este multime compact
a, deci f (A1 ) este un interval de forma [a, b], cu a < b.
In plus, a > 0 pentru c
a f (x) > 0, x IR3 \ {0}.
(d) Determin
am mai nt
ai multimea A2 . In acest scop, folosim metoda sectiunilor pentru determinarea
frontierei sale, care este multimea
A2 = {x = (x1 , x2 , x3 ) IR3 : x3 = x21 + x22 },
numit
a suprafat
a.
Intersectia suprafetei A2 cu planul x2 = 0, adica cu planul de coordonate Ox1 x3 , este multimea de puncte
ale c
aror coordonate satisfac simultan ecuatiile x2 = 0 si x3 = x21 , n care recunoastem o parabol
a.
Intersectia multimii A2 cu planul Ox2 x3 este multimea
{(x1 , x2 , x3 ) IR3 : x1 = 0,
x3 = x22 }
care este, de asemenea, o parabol

a.
Intersectia multimii A2 cu planul x3 = r2 este multimea
{(x1 , x2 , x3 ) IR3 : x3 = r2 ,
x21 + x22 = r2 }
care este un cerc de raz

a r > 0, situat n planul x3 = r2 , cu centrul n punctul (0, 0, r2 ) de pe axa Ox3 .
Avem, n acest fel, o descriere complet
a a suprafetei A2 .
Putem afirma c
a A2 este suprafata generat
a de familia de cercuri cu centrele pe Ox3 , aflate n plane paralele
cu planul Ox1 x2 , care se sprijin
a fie pe parabola din planul Ox1 x3 , fie pe cea din planul Ox2 x3 .
Aceast
a suprafat
a se numeste paraboloid de revolutie, sau paraboloid de rotatie pentru ca provine din rotatia
parabolei
(
x3 = x21 ,
x2
0,
din planul Ox1 x3 , n jurul axei Ox3 .

Multimea A2 este deschis
a n IR3 deoarece este formata numai din puncte interioare.
Deoarece orice dou
a puncte din A2 se pot uuni printr-un drum continut n multime, rezulta ca A2 este
multime conex
a n IR3 .
In plus, A2 este si multime convex
a deoarece drumul care uneste doua puncte ale sale poate fi chiar segmentul
care le uneste.
Prin urmare, A2 este multime conex
a, iar f este functie continua. Conform Teoremei 4.7.1 rezulta c
a f (A2 )
este multime conex
a.
(e) Se constat
a c
a A3 = f 1 ((1, 5)). Dar multimea (1, 5) IR este multime deschisa. Conform Teoremei
4.2.5, rezult
a c
a A3 IR3 \ {0} este multime deschisa n IR3 .
(f) Multimea A4 este contraimaginea prin functia continua f a multimii (, 2] IR care este multime
nchis
a n IR, fiind complementara multimii deschise (2, ).
224
Ion Cr
aciun
Conform Teoremei 4.2.5, rezult
a c
a A4 = A4 , adica A4 este multime nchisa.

1
1
x1
e kxk
, kxk sin
, kxk
, dac
a x 6= 0,
kxk
Exemplul 4.7.4. Se consider
a functia f : IRn IR3 , f (x) =
(0, 0, 1),
dac
a x = 0,
n
unde x = (x1 , x2 , ..., xn ) IR si multimile
A = {x IR : |x1 | + |x2 | + ... + |xn | 1};

(4.66)
y2
y2
y = (y1 , y2 , y3 ) IR3 : 1 + 2 + y32 1 .

B =
9
4
S
a se arate c
a:
(a) A si B sunt multimi nchise n IRn si respectiv IR3 ;
(b) multimea f (A) IR3 este compact
a si conex
a;
(c) f 1 (B) IRn este multime nchis
a n IRn .
Solutie. Functia f este o functie vectorial
a de n variabile reale. Functiile coordonate f1 , f2 , f3 sunt functii reale
de n variabile reale si au expresiile
( 1
e kxk , x 6= 0,
f1 (x1 , x2 , ..., xn ) =
0,
x = 0,
kxk sin 1 , x 6= 0,
kxk
f2 (x1 , x2 , ..., xn ) =
0,
x = 0,
(
kxkx1 , x 6= 0,
f3 (x1 , x2 , ..., xn ) =
1,
x = 0.
Aici kxk =
v
uX
u n 2
xi este norma Euclidiana pe IRn .
xx=t
i=1
Este simplu de ar
atat c
a functiile f1 , f2 , f3 sunt continue pe IRn . In baza Teoremei 4.2.6, f = (f1 , f2 , f3 ) este
functie continu
a.
(a) Multimea A din (4.66) este bila nchisa, cu centrul n origine si raza 2, din spatiul metric (IRn , d2 ), unde
d2 (x, y) =
n
X
|xi yi |, x = (x1 , x2 , ..., xn ), y = (y1 , y2 , ..., yn )
i=1
Dup
a Teorema 3.9.9, orice bil
a nchis
a este multime nchisa. Prin urmare, A este multime nchisa n IRn .
Pentru a vedea natura topologic
a a multimii B din (4.66), consideram functia reala
: IR3 IR, (y1 , y2 , y3 ) =
y12
y2
+ 2 + y32 ,
9
4
care evident este continu

a. Atunci, B = 1 ([0, 1]), adica B este contraimaginea prin functia continu
aa
compactului [0, 1] care, conform Teoremei 4.2.5, este multime nchisa.
(b) Multimea A, fiind o bil
a nchis
a, este multime compacta n IRn . Multimea A este, de asemenea, m
arginit
a
n
si nchis
a n IR , dar si conex
a.
Intruc
at f este functie continu
a, dup
a Teorema 4.4.1 si Teorema 4.7.1 rezulta ca f (A) este compact
a si
conex
a.
225
(c) Multimea B fiind nchis

a si f fiind functie continua, din Teorema 4.2.5 rezulta ca f 1 (B) este multime
nchis
a.
Exemplul 4.7.5. Fie f : IR3 IR2 definit

a prin

p
2
2
2
2
2
2
2 y2 z2 ,
x
(x
+
y
+
z
)
ln(x
+
y
+
z
),
(x, y, z) A,
f (x, y, z) =
(0, 2), dac

a (x, y, z) = (0, 0, 0),
(0, 1), dac

a (x, y, z) IR3 \ B(0, 1),
unde A = B(0, 1) \ {0}, 0 = (0, 0, 0).
S
a se studieze continuitatea uniform
a a functiei f pe multimea
A1 = {(x, y, z) IR3 :
x2
y2
+
+ z 2 1}.
4
9
Solutie. S
a remarc
am mai nt
ai c
a functia f/A , restrictia functiei f la multimea A, este functie compus
a.
Intr-adev
ar, f/A = g , unde
g : (0, 1] IR2 , g(t) = (t ln t,
2 t2 )
(x, y, z) = x2 + y 2 + z 2 .
: A IR,
At
at c
at si g sunt functii continue deci, dupa Teorema 4.2.7, rezulta ca f/A este functie continu
a.
Restrictia functiei f la multimea IR3 \ B(0, 1) este functie constanta, deci continua.
R
am
ane s
a studiem continuitatea lui f n origine si n punctele frontiera ale multimii B(0, 1).
Avem
p
lim
f (x, y, z) = lim (t ln t, 2 t2 ) = (0, 2),
t0
(x,y,z)A(0,0,0)
deci f este continu

a n origine.
Continuitatea lui f pe B(0, 1) este echivalenta cu continuitatea n t = 1 a functiei
(t ln t, 2 t2 ), daca 0 < t 1
h : [0, +) IR2 , h(t) =

(0, 2),
daca t = 0
(0, 1),
daca t > 1.
Functia h este continu
a pe [0, ), deci este continua si n t = 1.
S
a remarc
am c
a f = h , unde
: IR3 IR,
(x, y, z) = x2 + y 2 + z 2 .
Deoarece este functie continu

a pe IR3 , iar h este functie continua pe [0, +) rezulta ca f este functie
3
continu
a pe IR .
Multimea A1 este m
arginit
a pentru c
a punctele sale apartin de exemplu, bilei B(0, 4), sau intervalulului
tridimensional nchis I3 = [2, 2] [3, 3] [1, 1].
Trebuie s
a mai ar
at
am c
a A1 este multime nchisa. In acest scop sa consideram un sir arbitrar de puncte
din A1 de forma xn = (xn , yn , zn ), convergent la (x0 , y0 , z0 ). Aratam ca limita apartine lui A1 . Avem
x2n
y2
+ n + zn2 1.
4
9
226
Ion Cr
aciun
Trec
and la limit
a n inegalitatea de mai sus, obtinem
x20
y2
+ 0 + z02 1 = x0 = (x0 , y0 , z0 ) A1 .
4
9
Conform Teoremei 3.9.2, rezult
a c
a A1 = A1 .
Folosind Teorema 3.10.2 si Teorema 3.10.7, deducem ca A1 este multime marginita si nchisa n IR3 , deci
compact
a.
In sf
arsit, din Teorema 4.3.1 rezult
a c
a f este functie uniform continua.
4.8
Aplicatii liniare ntre spatii vectoriale reale. Izomorfism
Fie V si W dou
a spatii vectoriale reale.
Definitia 4.8.1. Functia T : V W se numeste aplicatie liniar
a dac
a satisface conditiile:
T(x1 + x2 ) = T(x1 ) + T(x2 ),
T(x) = T(x),
IR,
x1 , x2 V
x V
(aditivitate),
(omogenitate).
(4.67)
(4.68)
Pentru o aplicatie liniar

a se folosesc si alte denumiri cum ar fi operator liniar, ori transformare liniar
a, sau
homomorfism.
Dac
a V = W , aplicatia T : V W care satisface (4.67) si (4.68) se numeste endomorfism.
Propozitia 4.8.1. Aplicatia T : V W este operator liniar dac
a si numai dac
a pentru orice scalari 1 , 2
IR si oricare ar fi vectorii x1 , x2 V are loc relatia
T(1 x1 + 2 x2 ) = 1 T(x1 ) + 2 T(x2 ).
(4.69)
Demonstratie. Dac
a T este operator liniar, aplicarea combinata a lui (4.67) si (4.68) conduce la (4.69).
Intradev
ar,
T(1 x1 + 2 x2 ) = T(1 x1 ) + T(2 x2 ) = 1 T(x1 ) + 2 T2 (x2 ).
Reciproc, dac
a (4.69) este adev
arat
a pentru orice scalari 1 , 2 IR si orice vectori x1 , x2 V , atunci
r
am
ane adev
arat
a si pentru 1 = 2 = 1.
S
tiind c
a 1 x1 = x1 si 1 x2 = x2 , din (4.69), obtinem (4.67).
Lu
and acum n (4.69) 1 = , x1 = x, 2 = 0 si avand n vedere ca 0 x = 0, obtinem (4.68).
q.e.d.

a T : V W este operator liniar dac
a si numai dac
a oricare ar fi scalarii i IR, i
1, p, vectorii xi V, i 1, p si p IN este atisf
acut
a egalitatea
!
p
p
X
X
T
i xi =
i T(xi ).
(4.70)
i=1
i=1
227
ar, pentru p = 1, (4.70) este tocmai (4.68), pentru p = 2, (4.70) este identica cu (4.69),
iar pentru p 2, demonstratia c
a (4.70) are loc se face prin inductie matematica.
Reciproc, dac
a (4.70) are loc n conditiile precizate, atunci are loc si pentru p = 2, de unde dupa Propozitia
4.8.1 rezult
a c
a aplicatia T : V W este operator liniar.
q.e.d.
Teorema 4.8.1. Dac

a T : V W este operator liniar, atunci:
T(0V ) = 0W ,
T(x) = T(x),
T(x y) = T(x) T(y), x, y V ;
(4.71)
multimea
Im T = T(V ) = {y W : x V astfel nc
at T(x) = y},
numit
a imaginea operatorului liniar T, este subspatiu liniar al lui W ;
multimea
Ker T = {x V : T(x) = 0W },
numit
a nucleul operatorului liniar T, este subspatiu liniar al lui V .
Demonstratie. Lu
and n (4.69) x1 = x2 = x si 1 = 1, 2 = 1, obtinem
T(1 x + (1)x) = T(x) + T((1)x) =
= T(x) + (1)T(x) = T(x) + (T(x)) = 0W ,
de unde rezult
a prima din egalit
atile (4.71).
Asem
an
ator se demonstreaz
a si celelalte doua identitati din (4.71).
Fie y1 , y2 T(V ). Atunci, exist
a x1 , x2 V astfel ncat yi = T(xi ), i = 1, 2. Daca 1 , 2 IR sunt scalari
reali arbitrari, atunci se vede imediat c
a
T(1 x1 + 2 x2 ) = 1 y1 + 2 y2 ,
ceea ce arat
a c
a 1 y1 + 2 y2 Im T.
Aplic
and acum Teorema 3.2.2, deducem ca Im T este subspatiu liniar al lui W .
Dac
a x1 , x2 sunt vectori arbitrari din Ker T si 1 , 2 reprezinta scalari reali arbitrari, n baza lui (4.69),
deducem
T(1 x1 + 2 x2 ) = 1 T(x1 ) + 2 T(x2 ) = 1 0 + 2 0 = 0,
de unde, conform Teoremei 3.2.2, rezult
a ca Ker T este subspatiu liniar al lui V .
q.e.d.
Teorema 4.8.2. Operatorul T : V W este functie injectiv

a dac
a si numai dac
a Ker T = {0}.
ar, dac
a T este aplicatie injectiva, x 6= 0 implica T(x) 6= T(0) si, n baza lui (4.71),
avem c
a T(x) 6= 0.
Prin urmare, singurul element al lui Ker T este vectorul nul din V .
Reciproc, dac
a Ker T = {0}, atunci T(x) = 0W implia x = 0V si T este aplicatie injectiva deoarece x1 6= x2
implic
a x1 x2 6= 0 si T(x1 x2 ) 6= T (0V ) = 0W , adica T(x1 ) 6= T(x2 ).
q.e.d.
228
Ion Cr
aciun
Definitia 4.8.2. Spatiile vectoriale V si W se numesc izomorfe dac

a exist
a o aplicatie liniar
a bijectiv
a T:
V W care se numeste izomorfism.
Teorema 4.8.3. Conditia necesar

a si suficient
a ca spatiile liniare reale V si W s
a fie izomorfe este ca dim V =
dim W.
Demonstratie. Suficienta. Fie V si W spatii liniare reale cu bazele B1 si B2 cardinal echivalente (vezi Observatia
3.2.8) si f : B1 B2 o aplicatie biunivoca a X
lui B1 pe B2 . Prelungim f la tot spatiul V astfel nc
at prin
definitie s
a avem f (0V ) = 0W , iar dac
a x =
i xi este reprezentarea unica a lui x n baza B1 , punem
xi =B1
f (x) =
i f (xi ).
xi B1
Se verific
a usor c
a f astfel definit realizeaza un izomorfism ntre V si W .
Necesitatea. Fie spatiile liniare V si W algebric izomorfe prin operatorul liniar bijectiv T : V W si B o
baz
a a lui V .
Ar
at
am c
a T(B) este baz
a n W .
Intr-adev
ar, s
a consider
am elementele distincte y1 , y2 , ..., yn ale lui T(B) cu
1 y1 + 2 y2 + ... + n yn = 0,
(4.72)
f
ar
a ca toti scalarii reali i s
a fie nuli.
Deoarece T este izomorfism, exist
a vectorii x1 , x2 , ..., xn V astfel ncat
T(xi ) = yi ,
i 1, n
si relatia (4.72) se scrie n forma

1 T(x1 ) + 2 T(x2 ) + ... + n T(xn ) = 0W ,
sau, pentru c
a T este operator liniar, n forma
T(1 x1 + 2 x2 + ... + n xn ) = 0W .
Deoarece T este aplicatie bijectiv
a rezult
a
1 x1 + ... + n xn = 0V ,
care contrazice faptul c
a B este baz
a n V .
Se vede acum c
a orice element y W se exprima ca o combinatie liniara de elementele lui T(B) deoarece
pentru fiecare y W exist
a un singur x V cu T(x) = y care se scrie unic n forma
X
x=
i xi ,
xi B
de unde
T(x) = y =
i yi
yi T(B)
unde am notat yi = T(xi ).

Aceste rezultate arat
a c
a B 0 = T(B) este baza n W .
In plus, B si T(B) au acelasi num
ar de element ceea ce arata ca dim V = dim W.
q.e.d.
229
Corolarul 4.8.1. Dou

a spatii liniare reale de dimensiune finit
a n sunt izomorfe si n particular izomorfe cu
IRn .
Teorema 4.8.4. Dac

a T : V W este aplicatie liniar
a injectiv
a, atunci functia invers
a T1 : Im T V este
operator liniar.
Demonstratie. Se arat
a c
a T1 satisface (4.67) si (4.68).
q.e.d.
Fie La (V, W ) multimea tuturor aplicatiilor liniare definite pe spatiul vectorial real V cu valori n spatiul
vectorial real W . Evident, La (V, W ) F(V, W ).
Teorema 4.8.5. Multimea La (V, W ) este subspatiu liniar al spatiului liniar F(V, W ).
Demonstratie. In Exemplul 3.2.2 am demonstrat ca F(A, V ), unde A este multime oarecare, iar V un spatiu
vectorial, este spatiu liniar. In particular, daca A = V si V din F(A, V ) trece n W rezulta ca F(V, W ) este ,
de asemenea, spatiu vectorial.
Pentru a demonstra propozitia, aplic
am Teorema 3.2.2, deci trebuie sa aratam ca daca T1 , T2 La (V, W )
si IR sunt element arbitrare, atunci T1 + T2 La (V, W ).
Intr-adev
ar, (T1 + T2 )(1 x1 + 2 x2 ) = (T1 )(1 x1 + 2 x2 ) + T2 (1 x1 + 2 x2 ) = T1 (1 x1 + 2 x2 ) +
1 T2 (x1 )+2 T2 (x2 ) = (1 T1 (x1 )+2 T2 (x2 ))+1 T2 (x1 )+2 T2 (x2 ) = 1 (T1 +T2 )(x1 )+2 (T1 +T2 )(x2 ),
de unde extragem egalitatea
(T1 + T2 )(1 x1 + 2 x2 ) = 1 (T1 + T2 )(x1 ) + 2 (T1 + T2 )(x2 ),
care arat
a c
a T1 + T2 La (V, W ).
q.e.d.
Dac
a V W, spatiul La (V, V ) se noteaza cu La (V ).
4.9
Aplicatii liniare si continue ntre spatii normate
In acest paragraf consider

am c
a spatiile vectoriale reale din paragraful precedenta sunt, n plus, normate, norma
din fiecare spatiu fiind notat
a cu acelasi simbol
k k.

In acest caz, pentru o aplicatie T La (V, k k), (W, k k) se poate introduce notiunea de m
arginire.

Definitia 4.9.1. Aplicatia T La (V, k k), (W, k k) se numeste m
arginit
a dac
a exist
a M > 0 astfel nc
at
kT(x)k M kxk,
x V.
(4.73)
In leg
atur
a cu aplicatiile liniare definite pe un spatiu normat (V, k k) cu valori ntr-un alt spatiu normat
(W, k k) avem urm
atorul rezultat fundamental.
230
Ion Cr
aciun
Teorema 4.9.1. Fie T : V W o aplicatie liniar

a arbitrar
a definit
a pe spatiul normat (V, k k) cu valori n
spatiul normat (W, k k). Atunci, afirmatiile:
(i) T este continu
a pe V ;
(ii) T este continu
a n x0 = 0V ;
(iii) T este aplicatie m
arginit
a,
sunt echivalente.
Demonstratie. Afirmatia (i)(ii) este evidenta.

S
a ar
at
am c
a (ii)(iii). Din continuitatea lui T n 0V , conform Teoremei 4.4.3, punctul (), rezult
a c
a
pentru = 1 exist
a > 0 astfel nc
at x0 V cu kx0 0V k = kx0 k < implica
kT(x0 ) T(0V )k = kT(x0 )k < 1.
(4.74)
Consider
am c
a M = 1/ 0 , unde 0 < 0 < ; x V, arbitrar, cu x 6= 0V ; x0 V, legat de x prin
x0 =
0
x.
kxk
(4.75)
Din (4.75) deducem imediat

kx0 k =
0
kxk = 0 < .
kxk
(4.76)
Intruc
at x0 V definit de (4.75) satisface (4.76), rezulta ca are loc (4.74).
1
, unde
0
inegalitatea (4.73) este verificata ca egalitate si cu aceasta implicatia (ii)(iii) este
Av
and n vedere (4.74) si (4.75), deducem ca pentru orice x V \ {0V } are loc (4.73) cu M =
0 < 0 < . Pentru x = 0V

demonstrat
a.
S
a ar
at
am c
a (iii)(i). Fie x V , arbitrar dar fixat si (xn ) un sir de vectori din (V, k k) convergent la
x V . Atunci, n baza lui (4.71), avem
0 kT(xn ) T(x)k = kT(xn x)k M kxn xk.
(4.77)
Trec
and la limit
a n (4.77) pentru n , deducem
lim T(xn ) = T(x)
care arat
a c
a T este continu
a pe V .
q.e.d.

Corolarul 4.9.1. Aplicatia T La (V, k k), (W, k k) este un homeomorfism dac
a si numai dac
a T este
aplicatie surjectiv
a si exist
a numerele pozitive m si M astfel nc
at
mkxk kT(x)k M kxk,
x V.
(4.78)

Demonstratie. S
a presupunem mai nt
ai ca T La (V, k k), (W, k k) este un homeomorfism. Atunci, din
Definitia 4.6.1 si Teorema 4.8.4, rezult
a ca T si T1 sunt aplicatii liniare si continue, iar din Teorema 4.9.1
1
avem c
a T si T sunt aplicatii liniare m
arginite, prin urmare, dupa Definitia 4.9.1, m > 0, M > 0 astfel
231
nc
at s
a aib
a loc (4.73) si
1
kyk, y Im T = T(V ) = W.
(4.79)
m
Dac
a x V punem y T(x), din (4.73) si (4.79) obtinem (4.78).
Reciproc, dac
a are loc dubla inegalitate (4.78), n baza Definitiei 4.9.1 si Teoremei 4.9.1, rezulta c
a T este
aplicatie continu
a. Din prima inegalitate (4.78) rezulta ca T(x) = 0W implica x = 0V si, deci, cum T(V ) = W,
c
aci aplicatia T este surjectiv
a, din Teorema 4.8.2 deducem ca T este bijectie.
Mai avem de demonstrat c
a T1 este aplicatie continua. Fie n acest sens y W si x = T1 (y) V.
Folosind acesti vectori n prima din inegalitatile (4.78) gasim
kT1 (y)k
T1 (y)
1
kyk,
m
(4.80)
y W.
Aplic
and iar
asi Teorema 4.9.1, din (4.80) deducem ca T1 este aplicatie continua pe W si afirmatiile corolarului
sunt complet demonstrate.
q.e.d.
Propozitia 4.9.1. Multimea L(V, W ) a tuturor operatorilor liniari m

arginiti, definit
i pe spatiul normat
(V, kk)
si cu valori n spatiul normat (W, k k), este subspatiu liniar al spatiului liniar La (V, k k), (W, k k) .
Demonstratie. Fie T1 , T2 operatori liniar marginiti definiti pe (V, k k) cu valori n (W, k k). Dupa Definitia
4.9.1 avem c
a M1 > 0, M2 > 0 astfel nc
at
kT1 (x)k M1 kxk,
kT2 (x)k M2 kxk,
x V.
(4.81)
Atunci, 1 T1 +2 T2 este mai nt

ai operator liniar, n baza Teoremei 4.8.5, si apoi aplicatie marginita, deoarece,
din (4.81), deducem imediat
k(1 T1 + 2 T2 )(x)k (|1 |M1 + |2 |M2 )kxk,
x V,
care arat
a c
a operatorul liniar 1 T1 + 2 T2 este, ntr-adevar, marginit.
In baza Teoremei 3.2.2, rezult
a c
a La (V, k k), (W, k k) .
q.e.d.
Propozitia 4.9.2. L(V, W ) este spatiu normat.
Demonstratie. In adev
ar, se dovedeste usor ca aplicatia k k : L(V, W ) IR+ definita prin
kTk = inf{M : kT(x)k M kxk,
x V }
este o norm
a pe L(V, W ) ntruc
at satisface axiomele (N1 )-(N3 ) din Definitia 3.4.1.
(4.82)
q.e.d.
S
a remarc
am c
a num
arul nenegativ kTk definit de (4.82) are proprietatea
kT(x)k kTk kxk, x V.
(4.83)
De asemenea, s
a observ
am c
a dac
a V este spatiu vectorial nenul, egalitatea (4.82) este echivalenta cu
kTk = sup
x6=0V
kT(x)k
.
kxk
(4.84)
232
Ion Cr
aciun
Mai mult, au loc egalit

atile
kTk = sup{kT(x)k : kxk = 1, x V }
(4.85)
kTk = sup{kT(x)k : kxk 1}.
(4.86)
In paragraful care urmeaz

a focaliz
am pe aplicatiile liniare definite pe spatii normate, finit dimensionale, cu
valori n spatii normate.
In acest scop, consider
am spatiile vectoriale V si W finit dimensionale cu dim V = n, dim W = m unde
n, m IN .
Din 4.8.1 rezult
a c
a V este izomorf cu IRn , iar W este izomorf cu IRm .
Normele pe spatiile liniare IRn si IRm se noteaza cu acelasi simbol k k, cu precizarea ca atunci c
and una
din aceste norme este oricare din cele definite anterior, se mentioneaza n mod expres.
4.10
Aplicatii liniare si continue ntre spatii normate finit dimensionale
In primul r
and avem La (IRn , IRm ) = La (IRn , IR)La (IRn , IR)...La (IRn , IR) deoarece T La (IRn , IRm ) se
{z
}
|
m ori
scrie n forma T = (T1 , T2 , ..., Tm ), unde, evident, Ti La (IRn , IR), i 1, m. Aplicatiile Ti se numesc forme
liniare.
Teorema 4.10.1. Aplicatia T : IRn IRm este operator liniar de la IRn n IRm dac
a si numai dac
a
ntr-o pereche de baze B IRn si B 0 IRm exist
a o matrice A Mm,n (IR) astfel nc
at
T(x) = e0 (AX),
(4.87)
oricare ar fi x IRn cu
x=
n
X
xj ej = eX,
(4.88)
j=1
unde
B = {e1 , e2 , ..., en } IRn ,

subsetIRm ,
B 0 = {e01 , e02 , ..., e0m }
sunt baze n respectiv spatiile liniare IRn si IRm ,

e0 = (e01 , e02 , ..., e0m ) (IRm )m ,
e = (e1 , e2 , ..., en ) (IRn )n ,
(4.89)
iar X este matricea coloan

a a coordonatelor vectorului x n baza B.
Demonstratie. Dac
a T = (T1 , T2 , ..., Tm ) este un operator liniar de la IRn n IRm , atunci T este cunoscut dac
a
si numai dac
a se cunoaste imaginea prin T a oricarui vector x IRn . Din Propozitia 4.8.2 si (4.88), obtinem
T(x) =
n
X
xj T(ej ),
(4.90)
j=1
din care vedem c

a vectorul T(x) este cunoscut daca si numai daca se cunosc vectorii T(ej ) IRm , j 1, n.
Acesti vectori din IRm sunt cunoscuti dac
a si numai daca se cunosc coordonatele lor n baza B 0 = {e01 , e02 , ..., e0m }
m
din IR . Dac
a not
am cu a1j , a2j , ..., amj coordonatele vectorului T(ej ) n baza B 0 , atunci
T(ej ) =
m
X
i=1
aij e i , j 1, n.
(4.91)
233
Introducerea lui (4.91) n (4.90) conduce la

T(x) =
n
m
X
X
j=1
!
aij e0i
xj =
i=1
m
X
n
X
aij xj e0i .
i=1
(4.92)
j=1
In felul acesta ajungem la expresia finala pentru T(x) si anume

T(x) = e0 (AX),
m m
unde e0 este un vector din (IR )
(4.93)
= IR IR ...IR a carui expresie este data n (4.89), iar A = kaij k

{z
}
|
m ori
Mm,n (IR).
Dac
a coordonatele vectorului y = T(x) n baza B 0 sunt y1 , y2 , ..., ym , atunci
m
X
y=
yi e0i = e0 Y,
(4.94)
i=1
unde Y este matricea unicolonar

a cu m linii ce are ca elemente coordonatele lui y n baza B 0 .
Din unicitatea scrierii unui vector ntr-o baza si (4.92), (4.94), deducem
yi =
n
X
aij xj , i 1, m,
(4.95)
j=1
care reprezint
a ecuatiile analitice ale operatorului liniar T n perechea de baze B IRn si B 0 IRm . Aceste
ecuatii dau coordonatele vectorului y = T(x) n baza B 0 ca expresii liniare si omogene de coordonatele vectorului
x n baza B, coeficientii expresiilor din membrul drept ale lui (4.95) fiind elementele matrice A.
Tot din (4.94) si (4.93), sau direct din (4.95), vedem ca
Y = AX,
(4.96)
n
pe care o vom numi ecuatia matriceal

a a operatorului liniar T : IR IR n perechea de baze B IRn si
m
B 0 IR .
S
a presupunem c
a n locul lui x n (4.92) luam unul din vectorii bazei B. Atunci, obtinem corespunz
ator
T(ej ) =
m
X
aij e0i = e0 Aj ,
1 j n,
(4.97)
i=1
ocazie cu care constat

am c
a elementele coloanei j a matricei A reprezinta coordonatele vectorului T(ej ) n
baza B 0 .
Pe de alt
a parte, avem

T(ej ) = T1 (ej ), T2 (ej ), ... , Tm (ej ) ,
(4.98)
unde T1 , T2 , ..., Tm sunt coordonatele lui T(ej ) n baza B 0 . Atunci, din (4.97), (4.98) si (4.88), deducem
Ti (ej )
= aij ,
Ti (x)
1 i m,
m
X
aij xj ,
1 j n;
1 i m,
(4.99)
(4.100)
j=1
ceea ce arat
a c
a elementul de pe linia i si coloana j al matricei A este valoarea formei liniare Ti n vectorul ej
al bazei B.
Reciproc, s
a ar
at
am c
a orice aplicatie T : IRn IRm care n perechea de baze B IRn si B 0 IRm se scrie
n forma (4.93), este liniar
a.
Intr-adev
ar, se arat
a cu usurint
a c
a o astfel de aplicatie satisface (4.67) si (4.68), prin urmare, T este aplicatie
liniar
a de la IRn n IRm .
q.e.d.
234
Ion Cr
aciun
Propozitia 4.10.1. Subspatiul liniar L(IRn , IRm ) coincide cu La (IRn , IRm ).
Demonstratie. Afirmatia de mai sus este echivalenta cu afirmatia urmatoare. Orice aplicatie liniar
a T de la
IRn n IRm este m
arginit
a.
S
a ar
at
am afirmatia este adev
arat
a.
Dac
a T La (IRn , IRm ), atunci ntr-o pereche de baze B IRn si B 0 IRm aplicatia T are expresia (4.93)
sau, echivalent, (4.96). Dac
a norma k k pe IRm este indusa de produsul scalar g : IRm IRm IR, atunci
kyk =
g(y, y) =
> GY
y =
m
X
yi e0i = e0 Y,
(4.101)
i=1
unde G = kg ij kmm este tensorul metric si are elementele date de

g ij
g(e0i , e0j ).
(4.102)
Pentru simplificarea calculelor s

a presupunem ca produsele scalare din IRn si IRm sunt cele standard, adic
a
n
m
0
bazele B din IR si B din IR sunt bazele canonice. Atunci, g ij din (4.102) este ij , deci G = Im si pentru
y = T(x) = e0 (A X), (4.101) devine
q
kT(x)k =
ceea ce este identic cu
X > (A> A)X,
v
v
2
u
um
uX
m
m
X
uX
u
aij xj .
kT(x)k = t (Ti (x))2 = t
i=1
i=1
(4.103)
(4.104)
j=1
Ins
a, din inegalitatea CauchyBuniakowskiSchwarz, avem
2
m
m
n
n
X
X
X
X
aij 2 kxk2 .
aij xj
aij 2
x2j =
j=1
j=1
j=1
(4.105)
j=1
Folosind (4.105) n (4.104), obtinem

v
uX
n
q
um X
kT(x)k t
aij 2 kxk = tr(A> A) kxk
i=1 j=1
de unde, tin
and cont de Exemplul 3.5.4, deducem
kT(x)k kAk kxk
(4.106)
care, n baza Definitiei 4.9.1, arat

a c
a T este aplicatie marginita. Mai mult, din (4.106) si expresia (4.106)(9.12)
pentru kTk, deducem
kTk = kAk.
(4.107)
q.e.d.
Corolarul 4.10.1. Orice aplicatie liniar

a T : IRn IRm este continu
a.
235
ar, aceasta rezult
a din Propozitia 4.10.1 si Teorema 4.9.1.
q.e.d.
Teorema 4.10.2. Spatiile liniare L(IRn , IRm ) si Mm,n (IR) sunt izomorfe.
Demonstratie. Fie functia : L(IRn , IRm ) Mm,n (IR) care asociaza fiecarui operator liniar T L(IRn , IRm )
matricea sa AT ntr-o pereche de baze B IRn si B 0 IRm , deci
(T) = AT Mm,n (IR),
T L(IRn , IRm ),
(4.108)
unde T(x) = e0 (AT X), iar x = eX.

a oricare ar fi scalarii 1 IR, 2 IR si pentru orice operator liniari T1
L(IRn , IRm ), T2 L(IRn , IRm ), are loc relatia
(1 T1 + 2 T2 ) = 1 (T1 ) + 2 (T2 ),

din care deducem c
a L L(IRn , IRm ), Mm,n (IR) .
Aplicatia este n plus bijectiv
a, deci este un izomorfism ntre spatiile liniare L(IRn , IRm ) si Mm,n (IR).
q.e.d.
Observatia 4.10.1. Orice aplicatie T L(IRn , IRm ) poate fi identificat

a cu matricea sa AT ntr-o pereche de
baze B IRn si B 0 IRm .
Intr-adev
ar, aceasta rezult
Observatia 4.10.2. Spatiul liniar L(IRn , IRm ) este finit dimensional si dimensiunea sa este: dim L(IRn , IRm ) =
m n.
Intr-adev
ar, afirmatia este adev
arat
a n baza Teoremei 4.10.2, a Corolarului 4.10.1 si a Exercitiului 3.2.2. In
n
2
particular, dim L(IR ) = n , iar dim(IRn ) = n, unde (IRn ) = L(IRn , IR) este spatiul liniar al formelor liniare
pe IRn , sau spatiul dual al spatiului liniar real n-dimensional IRn .
Teorema 4.10.3. Dac

a T L(IRn , IRm ) si S L(IRm , IRp ), atunci aplicatia produs S T L(IRn , IRp ) si
matricea sa AST n perechea de baze B IRn si B 00 IRp este
AST = AS AT ,
(4.109)
unde AS este matricea lui S n perechea de baze B 0 IRm si B 00 IRp , iar AT este matricea lui T n bazele
B IRn si B 0 IRm .
and aplicatia compusa
S T : IRn IRp ,
(S T)(x) = S(T(x)),
x IRn ,
(4.110)
236
Ion Cr
aciun
este liniar
a, deoarece
(ST)(1 x1 +2 x2 ) = 1 (ST)(x1 )+2 (ST)(x2 ),
oricare ar fi scalarii 1 , 2 din IR si oricare ar fi vectorii x1 , x2 din IRn .
Dac
a AS = kbjk kpm este matricea lui S n perechea de baze B 0 IRm si B 00 IRp atunci, n baza lui (4.99),
avem
bij = Si (e0j ), 1 i p, 1 j m,
(4.111)
unde S = (S1 , S2 , ..., Sp )B00 .
Elementele ajk ale matricei AT sunt date evident de
ajk = Tj (ek ),
1 j m,
1 k n,
(4.112)
unde T = (T1 , T2 , ..., Tm )B0 L(IRn , IRm ).

Fie cik elementul de pe linia i si coloana k al matricei operatorului liniar S T n perechea de baze B IRn
si B 00 IRp . Atunci, din (4.99), avem
cik = (S T)i (ek ).
(4.113)
Folosind acum (4.110) (4.113) si (4.91), gasim
m
m
m
m
X
X
X
X
ajk e 0j =
ajk Si (e j ) =
ajk bij =
bij ajk ,
cik = Si (T(ek )) = Si
j=1
j=1
j=1
j=1
de unde rezult
a (4.109).
q.e.d.
baza izomorfismului spatiilor liniare L(IRn , IRm ) si Mm,n (IR) si a Teoremei 4.10.3,
tragem concluzia c
a propriet
atile produsului ntre matrice se transmit ntocmai si aplicatiilor liniare de la IRn
m
n IR .
De exemplu, n cazul m = n, operatorii T1 , T2 L(IRn ) se pot compune, iar operatorul rezultat T1 T2
putem spune c
a este produsul operatorilor liniari T1 si T2 care este, de asemenea, element al lui L(IRn ). Se
verific
a usor c
a au loc propriet
atile:
(T1 T2 )T3 = T1 (T2 T3 );
T1 (T2 + T3 ) = T1 T2 + T1 T3 ;
(T1 + T2 )T3 = T1 T3 + T2 T3 ;
(1 T1 )(2 T2 ) = (1 2 )(T1 T2 ),
oricare ar fi T1 , T2 , T3 L(IRn ) si oricare ar fi scalarii 1 , 2 din IR.

In acest fel, spatiul liniar L(IRn ) devine o algebr
a pe care o vom numi algebra operatorilor liniari definiti pe
n
IR . Aceast
a algebr
a are element unitate, acesta fiind operatorul identic
I : IRn IRn , I(x) = x, x IRn
care, evident, are proprietatea I T = T I = T, T L(IRn ). Algebra L(IRn ) este necomutativa deoarece
produsul a dou
a matrice nu este comutativ. Daca nsa n = 1, algebra corespunzatoare este comutativ
a.
Teorema 4.10.4. Aplicatia T L(IRn ) este izomorfism liniar dac
a si numai dac
a matricea sa AT ntr-o baz
a
B IRn este nesingular
a (det AT 6= 0).
Demonstratie. Aplicatia T L(IRn ) este o bijectie pe IRn daca si numai daca ecuatia T(x) = y, unde y IRn
este arbitrar, dar fixat, are solutie unic
a. Aceasta ecuatie conduce la sistemul liniar de n ecuatii cu n necunoscute
n
X
aij xj = yi , 1 i n,
(4.114)
j=1
237
sau matriceal
AT X = Y.
(4.115)
Sistemul (4.114), sau ecuatia matriceal

a (4.115) are solutie unica daca si numai daca AT este nesingular
a.q.e.d.
4.11
Forme multiliniare si de gradul m pe IRn
Definitia 4.11.1. Functia real

a F F(IRn ) se numeste omogen
a de grad m dac
a
F (x) = m F (x),
x IRn ,
IR.
(4.116)

a F F(IRn ) se numeste aditiv
a dac
a
F (x1 + x2 ) = F (x1 ) + F (x2 ),
x1 , x2 IRn .
(4.117)
Definitia 4.11.3. Functia F F(IRn ) se numeste omogen

a dac
a este omogen
a de grad 1.
Observatia 4.11.1. Aplicatia F F(IRn ) este form

a liniar
a pe IRn , adic
a F La (IRn , IR), dac
a F este
aditiv
a si omogen
a.
Intr-adev
ar, aceasta rezult
a din Definitia 4.11.4, Definitia 4.11.5 si Definitia 4.8.1.

a F F(IRn ) este form
a liniar
a pe IRn , atunci au loc urm
atoarele identit
ati:
p
X
i=1
F (x) = F (x), x IRn ;
(4.118)
F (x y) = F (x) F (y), x, y IRn ;
(4.119)
F (0) = 0;
(4.120)
!
i xi
p
X
i F (xi ), p IN , i IR si xi IRn .
(4.121)
i=1
Intr-adev
ar, identit
atile (4.118)(4.121) rezulta din Teorema 4.8.1 si Propozitia 4.8.2 pentru cazul particular
m = 1.
238
Ion Cr
aciun
Observatia 4.11.3. Functia real

a F : IRn IR este form
a liniar
a pe IRn dac
a si numai dac
a ntr-o baz
a
n
B IR exist
a A M1,n (IR) astfel nc
at
F (x) = AX,
x =
n
X
xi ei = e X IRn ,
(4.122)
i=1
unde e1 , e2 , ..., en sunt vectorii bazei B, iar X este matricea unicolonar

a cu n linii a coordonatelor vectorului
x n baza B.
Aceste afirmatii rezult
a din Teorema 4.10.1, n cazul particular m = 1, si B 0 = {1}. Evident, elementele matricei
A sunt ai = F (ei ), i 1, n.

a F La (IRn , IR), atunci F L(IRn , IR) = (IRn ) , deci F este continu
a pe IRn .
Intr-adev
ar, dac
a presupunem c
a B este baza canonica din IRn , atunci norma vectorului x este kxk =
v
uX
u n 2
t
xi si din (4.122) si inegalitatea CauchyBuniakowskiSchwarz, avem
X tX =
i=1
|F (x)|
unde kAk =
qX
a2i
qX
x2i = kAk kxk, x IRn ,
v
uX
u n 2
t
ai , deci F este aplicatie marginita, adica F (IRn ) ceea ce atrage c
a F este
AA = t
i=1
continu
a. In plus, L(IRn , IR) = (IRn ) este spatiu normat si kF k = kAk =
A> A.
In Definitia 3.7.4 am introdus notiunea de forma biliniara pe spatiul vectorial H 2 = H H. In cazul

H = IRn , folosind (3.116) (3.118), deducem ca F : IRn IRn IR este forma biliniara pe (IRn )2 daca si numai
dac
a ntr-o baz
a
B = {e1 , e2 , ..., en } IRn
exist
a o matrice G Mm,n (IR) astfel nc
at
F (x, y) =
n
n X
X
g ij xi yj = X > GY,
(4.123)
i=1 j=1
unde
x=
n
X
i=1
xi ei = eX,
y=
n
X
yj ej = e Y,
G = kg ij |nn ,
j=1
iar
g ij = F (ei , ej ),
i, j 1, n.
(4.124)
Matricea G Mn,n (IR), ale c

arei elemente sunt date de (4.124), se numeste matricea aplicatiei (formei)
biliniare F n baza B.
Observatia 4.11.5. F : IRn IRn IR este form
a biliniar
a pe (IRn )2 dac
a aplicatiile F (, y) : IRn IR si
n
n
n
F (x, ) : IR IR, cu x IR , y IR arbitrari dar fixati, sunt forme liniare pe IRn .
Aceast
a observatie permite generalizarea notiunilor de forma liniara si forma biliniara.
239

a F : IRn IRn ... IRn IR se numeste form
a m-liniar
a pe (IRn )m , sau
|
{z
}
m ori
form
a multiliniar
a pe (IRn )m , dac
a pentru orice vectori fixati x1 , x2 , ..., xi1 , xi+1 , ..., xm , aplicatia
F (x1 , x2 , ..., xi1 , , xi+1 , ..., xm ) : IRn IR,
este form
a liniar
a pe IRn .
Teorema 4.11.1. Aplicatia F : (IRn )m IR este form

a m-liniar
a pe (IRn )m dac
a si numai dac
a oricare ar
n
fi scalarii i1 IR, i2 IR si pentru orice vectori xi1 IR , xi2 IRn , i 1, m este satisf
acut
a egalitatea
F (x1 , x2 , ..., xi1 , i1 xi1 + i2 xi2 , xi+1 , ..., xm ) =
= i1 F (x1 , x2 , ..., xi1 , xi1 , xi+1 , ..., xm )+
(4.125)
+i2 F (x1 , ..., xi1 , xi2 , xi+1 , ..., xm ),

unde vectorii x1 , ..., xi1 , xi+1 , ..., xm sunt considerati fixati, ns
a arbitrari din IRn .
Demonstratie. Identitatea (4.125) rezult

a din Definitia 4.11.4 si Propozitia 4.8.1.
q.e.d.

a F : (IRn )m IR este form
a m-liniar
a pe (IRn )m , atunci:
F (x1 , x2 , ..., xi1 , xi , xi+1 , ..., xm ) =
(4.126)
= F (x1 , x2 , ..., xi1 , xi , xi+1 , ..., xm );

F (x1 , x2 , ..., xi1 , xi yi , ..., xm ) =
= F (x1 , ..., xi1 , xi , xi+1 , ..., xm ) F (x1 , ..., xi1 , yi , xi+1 , ..., xm );
F (x1 , x2 , ..., xi1 , 0, xi+1 , ..., xm ) = 0
`1
X
1i1 x1i1 ,
i1 =1
`1 X
`2
X
i1 =1 i2 =1
`2
X
i2 =1
...
`m
X
2i2 x2i2 , ...,
`m
X
(4.127)
(4.128)
!
mim xmim
im =1
(4.129)
F (x1i1 , x2i2 , ..., xmim )1i1 2i2 ...mim .
im =1
Demonstratie. Toate aceste egalit

ati sunt consecinte imediate ale relatiei (4.125).
q.e.d.
Fie B = {e1 , e2 , ..., en } IRn o baz

a n IRn .
Dac
a F este o form
a m-liniar
a pe (IRn )m , atunci pentru orice vectori xj =
n
X
ij =1
xjij eij IRn , 1 j m,
240
Ion Cr
aciun
avem
F (x1 , x2 , ..., xm ) =
n X
n
X
i1 =1 i2 =1
...
n
X
F (ei1 , ei2 , ..., eim )x1i1 x2i2 ...xmim .
(4.130)
im =1
Reciproc, date numerele reale Fi1 i2 ...im , unde 1 ik n, k 1, m, functia

F : (IRn )m IR
definit
a prin
F (x1 , x2 , ..., xm ) =
n X
n
X
i1 =1 i2 =1
...
n
X
Fi1 i2 ...im x1i1 x2i2 ...xmim ,
(4.131)
im =1
unde xjij , 1 ij n, sunt coordonatele vectorului xj ntr-o baza B, reprezinta o forma mliniara pe (IRn )m
deoarece, dup
a cum se constat
a simplu, F din (4.131) satisface (4.125).
In consecint
a, putem enunta
Teorema 4.11.2. Functia F : (IRn )m IR este form
a m-liniar
a pe (IRn )m dac
a si numai dac
a ntro baz
a
n
B = {e1 , e2 , ..., en } IR F are expresia (4.131) unde
Fi1 i2 ...im = F (ei1 , ei2 , ..., eim ),
(4.132)
iar xjij cu 1 ij n, sunt coordonatele vectorului xj n baza B si 1 j m.
Definitia 4.11.5. Fie numerele naturale k1 , k2 , ..., km . Fiec

arei m-uple de numere naturale i1 , i2 , ..., im astfel
nc
at
1 i1 k1 , 1 i2 k2 , ..., 1 im km ,
i asociem num
arul real Fi1 i2 ...im .
aceast
In
a situatie, spunem c
a am definit o matrice m-indexat
a, sau o matrice de tipul k1 , k2 , ..., km ,
si convenim s
a scriem aceast
a matrice n forma
kFi1 i2 ...im k1i1 k1 ,1i2 k2 ,...,1im km
(4.133)
cazul n care k1 = k2 =
Numerele Fi1 i2 ...im se numesc elementele (coordonatele) matricei m-indexate. In
... = km = n vom spune c
a matricea m-indexat
a este n-dimensional
a.
Num
arul natural m este num
arul indicilor matricei (4.133).
Produsul k1 k2 ...km reprezint
a num
arul elementelor matricei (4.133).
Din Teorema 4.11.2 rezult
a c
a exist
a o corespondenta biunivoca ntre formele m-liniare pe (IRn )m si matricele
m-indexate n-dimensionale. In general vorbind, ambele notiuni exprima acelasi continut matematic. Elementele
matricei din (4.133) sunt unic determinate de forma m-liniara F prin (4.132) si de aceea ele pot fi numite
coordonatele lui F . Matricea (4.133) se numeste matricea coordonatelor formei multiliniare F, sau simplu,
matricea lui F .
Definitia 4.11.6. O form
a m-liniar
a F pe (IRn )m se numeste simetric
a dac
a

pentru orice permutare =
1
i1
F (xi1 , xi2 , ..., xim ) = F (x1 , x2 , ..., xm )

2 ... m
si pentru orice vectori
i2 ... im
x1 , x2 , ..., xm
din spatiul vectorial IRn .
(4.134)
241
Se verific
a usor c
a o form
a m-liniar
a pe (IRn )m este simetrica daca si numai daca matricea (11.18) este
simetric
a adic
a este o matrice m-indexat
a n-dimensionala care satisface conditia
Fi1 i2 ...im = F12...m ,
(4.135)
oricare ar fi permutarea din Definitia 4.11.6.

Definitia 4.11.7. O functie h : IRn IR se numeste form
a de gradul m pe spatiul liniar IRn dac
a exist
ao
n m
form
a m-liniar
a simetric
a pe (IR ) astfel nc
at
h(x) = F (x, x, ..., x), x IRn .
(4.136)
Cu alte cuvinte, h este o form

a de gradul m pe IRn daca si numai daca ntr-o baza B = {e1 , e2 , ..., en } exist
a
o matrice simetric
a m-indexat
a si n-dimensionala de forma (4.133) n care k1 = k2 = ... = km = n astfel nc
at
s
a avem
n
n
n X
X
X
...
Fi1 i2 ...im xi1 xi2 ...xim ,
(4.137)
h(x) =
i1 =1 i2 =1
oricare ar fi x =
n
X
im =1
xi ei IRn .
i=1
Observatia 4.11.6. O form

a de gradul m pe IRn este functie omogen
a de grad m deoarece din (11.22) deducem
h(x) = m h(x),
x IRn ,
IR.
(4.138)
De asemenea, h(0) = 0.
Formele de gradul 1 coincid cu formele liniare, iar formele de gradul 2 sunt formele patratice introduse n
Definitia 3.7.5. O form
a de grad m pe IR este h(x) = axm , x IR.
Se poate demonstra usor urm
atorul rezultat.
Teorema 4.11.3. Forma de gradul m pe IRn este identic nul
a dac
a si numai dac
a matricea sa simetric
a
m-indexat
a n-dimensional
a ntr-o baz
a oarecare este identic nul
a.
Din aceast
a teorem
a rezult
a c
a pentru o forma h de gradul m, ntro baza data B, exista o singur
a matrice
kFi1 i2 ...im k simetric
a astfel nc
at (4.137) s
a aiba loc, caci daca ar mai exista o alta matrice kFi01 i2 ...im k nc
at s
a
avem
n X
n
n
X
X
h(x) =
...
Fi01 i2 ...im xi1 xi2 ...iim , x IRn ,
(4.139)
i1 =1 i2 =1
im =1
atunci din (4.137) si (4.139), obtinem

0=
n X
n
X
i1 =1 i2 =1
...
n
X
(Fi1 i2 ...im Fi01 i2 ...im )xi1 xi2 ...iim ,
im =1
si din Teorema 4.11.3 g

asim c
a Fi1 i2 ...im = Fi01 i2 ...im , deci matricea formei h de grad m ntr-o baza dat
a este
unic
a.
Definitia 4.11.8. Fie h : IRn IR o form
a de grad m pe IRn . Se spune c
a forma h este:
242
Ion Cr
aciun
(i) pozitiv definit

a dac
a h(x) > 0, x IRn \ {0};
(ii) negativ definit
a dac
a h(x) < 0, x IRn \ {0};
(iii) nenegativ
a, sau pozitiv semidefinit
a dac
a h(x) 0, x IRn ;
(iii) nepozitiv
a, sau negativ semidefinit
a dac
a h(x) 0, x IRn ;
(v) nedefinit
a dac
a exist
a vectorii x1 si x2 astfel nc
at h(x1 ) > 0 si h(x2 ) < 0.
Observatia 4.11.7. Din (4.138), lu

and = 1, rezult
a c
a dac
a m este num
ar impar si h este form
a de grad
m neidentic nul
a, atunci h este nedefinit
a.

a m este num
ar natural par, atunci matricea m-indexat
a n-dimensional
a kFi1 i2 ...im k
care intr
a n (4.137) se spune c
a este pozitiv definit
a, negativ definit
a, nenegativ
a (pozitiv semidefinit
a), sau nepozitiv
a (negativ semidefinit
a) ori de c
ate ori forma corespunz
atoare de grad m (4.137)
mod similar,
este pozitiv definit
a, negativ definit
a, pozitiv semidefinit
a, sau negativ semidefinit
a, respectiv. In
matricea formei h de grad m se spune c
a este nedefinit
a dac
a h este nedefinit
a.
O form
a de grad m pe IR are expresia h(x) = axm . Daca m este par, atunci h este pozitiv definit
a, ori
negativ definit
a, dup
a cum a > 0, sau a > 0. Interpretarea lui a este a = h(1).
Capitolul 5
Derivabilitatea si diferentiabilitatea
functiilor vectoriale de variabil
a real
a
In acest capitol se consider
a functii de o variabila reala cu valori ntrun spatiu Hilbert mdimensional care,
n baza izomorfismului spatiilor liniare finit dimensionale, poate fi considerat ca este IRm .
5.1
Derivabilitatea functiilor vectoriale de argument real
Elementele spatiului Hilbert IRm pot fi interpretate ca puncte n multimea IE m care are structura de spatiu afin
Euclidian. Spatiul IE m l consider
am raportat la reperul cartezian R = {O, B 0 }, unde O este un punct fixat al
m
spatiului afin IE , numit originea reperului, iar
B 0 = {e01 , e02 , ..., e0m },
este baza canonic
a a spatiului Hilbert IRm si
e01
e0
2
...
e0
m
(1, 0, 0, ..., 0, 0),
(0, 1, 0, ..., 0, 0),
...
...
(0, 0, 0, ..., 0, 1).
Un sistem de vectori directori corespunzatori axelor reperului R, notate cu Ox1 , Ox2 , ..., Oxn , este sistemul
format din versorii e01 , e02 , ..., e0m .
Dac
a M = (x1 , x2 , ..., xm ) este un punct arbitrar din IE m , atunci vectorul
OM = x = r = (x1 , x2 , ..., xm ) =
m
X
xi e0i = e0 X IRm ,
i=1
este vectorul de pozitie al punctului M IE m . Aceasta relatie stabileste un izomorfism ntre IRm si IE m ceea
ce face ca aceste dou
a spatii s
a fie practic confundate.
Structura de spatiu Euclidian a spatiului liniar IRm este indusa de produsul scalar standard
yz=
m
X
yi zi = Y > Z,
(5.1)
i=1
oricare ar fi vectorii y IRm si z IRm care n baza canonica din IRm au expresiile
y = (y1 , y2 , ..., ym ) =
m
X
yi e0i
= e Y,
z = (z1 , z2 , ..., zm ) =
i=1
m
X
i=1
243
zi e0i = e0 Z,
244
Ion Cr
aciun
unde
e0 = (e01 , e02 , ..., e0m ) (IRm )m , Y =
y1
y2
..
.
, Z =
z1
z2
..
.
Mm,1 (IR).
zm
ym
Vom considera c
a norma pe IRm este cea indusa de produsul scalar (5.1), adica norma Euclidiana
v
um
uX 2
kyk = y y = t
yi = Y > Y .
(5.2)
i=1
De asemenea, consider
am c
a metrica d pe IRm este cea Euclidiana, deci
v
r
um

uX
d(y, z) = ky zk = t (yi zi )2 =
Y > Z> Y Z .
(5.3)
i=1
In cazul m = 3, se introduc n plus doua operatii ntre vectori si anume produsul vectorial a doi vectori din
IR si produsul mixt a trei vectori.
3
Definitia 5.1.1. Se numeste produs vectorial al vectorilor

y = y1 e01 + y2 e02 + y3 e03
si
z = z1 e01 + z2 e02 + z3 e03 ,
luati n aceast
a ordine, vectorul y z IR3 definit de
y z = (y2 z3 y3 z2 )e01 + (y3 z1 y1 z3 )e02 + (y1 z2 y2 z1 )e03 .
Dac
a introducem simbolurile de alternant
a
ijk = 1,
dac
a permutarea
ijk = 1, dac
a permutarea
ijk = 0,
n rest,

=

=
1
i
1
i
2
j
2
j
3
k
3
k
(5.4)
este para;
este impara;
atunci (5.4) se scrie n forma

yz=
3 X
3 X
3
X
ijk yj zk e0i .
(5.5)
i=1 j=1 k=1
Membrul al doilea din (5.5) este un determinant simbolic de ordinul trei avand pe prima linie versorii reperului
Ox1 x2 x3 , iar pe liniile a doua si a treia, coordonatele vectorului y si respectiv z. Asadar, produsul vectorial al
vectorilor y si z se poate scrie n forma echivalenta
0
e1

y z = y1

z
1
e02
y2
z2

e03

y3 .

z3
(5.6)
Capitolul 5. Derivabilitatea si diferentiabilitatea functiilor vectoriale de variabila reala
245
Dac
a interpret
am IR2 ca un subspatiu liniar al spatiului vectorial IR3 cu elementele y si z de forma
y = (y1 , y2 , 0) = y1 e01 + y2 e02 + 0 e03 , z = (z1 , z2 , 0) = z1 e01 + z2 e02 + 0 e03 ,
atunci din (5.4) (5.6) rezult
a c
a produsul vectorial al vectorilor y, z IR2 este un vector din IR3 , coliniar cu
0
e3 , care are expresia analitic
a
y z = (0, 0, y1 z2 y2 z1 ) = (y1 z2 y2 z1 )e03 .
Fie acum si un al treilea vector u = (u1 , u2 , u3 ) IR3 .
Definitia 5.1.2. Se numeste produsul mixt al vectorilor y, z si u, luati n aceast
a ordine, num
arul real notat
prin (y, z, u) definit de
(y, z, u) = (y z) u.
(5.7)
Observatia 5.1.1. Din (5.1), (5.4) sau (5.5) si (5.7) se vede c

a expresia analitic
a a produsului mixt (5.7) este

y1 y2 y3

3
3
3

XXX
z1 z2 z3
ijk yj zk ui =
(y, z, u) =
.

i=1 j=1 k=1
u1 u2 u3

Fie A IR o multime deschis
a n IR, t0 A un punct de acumulare al multimii A si f F A, IRm o functie
vectorial
a de argument real. Oric
arui t A i corespunde un vector unic f (t) IRm care poate fi interpretat ca
m
punct al spatiului afin IE raportat la reperul cartezian R = {O, B 0 }.
Deoarece f (t) este un vector din IRm , n baza B 0 se scrie n forma
f (t) = (f1 (t), f2 (t), ..., fm (t)) =
m
X
fi (t)e0i .
i=1
Introducem functiile reale de variabil

a reala f1 , f2 , ..., fm F(A) dupa procedeul: fiecarui t A i asociem
coordonata i a vectorului f (t). Functiile fi se numesc coordonatele functiei f si convenim sa scriem
f = (f1 , f2 , ..., fm ).
C
and consider
am c
a f (t) IE m , functiile fi , i 1, m, se numesc componentele lui f .
Dac
a vectorul de pozitie al unui punct curent al spatiului afin Euclidian IE m este notat cu x, sau cu r,
functia f se prezint
a n una din formele:
x = f (t);
r = f (t),
(5.8)
unde t A si x = r IRm . E
Oricare din egalit
atile (5.8) sunt echivalente cu sistemul de m functiii reale de variabila reala t cu domeniul
de definitie A
xi = fi (t), t A, xi IR, i 1, m.
(5.9)
246
Ion Cr
aciun
Definitia 5.1.3. Multimea,

Gf = {M : t A
astfel nc
at
OM = f (t)} IE m ,
se numeste graficul, sau hodograful functiei f F(A, IRm ) .
Definitia 5.1.4. Fie f = (f1 , f2 , ..., fm ) F(A, IRm ). Egalitatea (5.8) se numeste ecuatie vectorial
a a
graficului functiei f , iar egalit
atile (5.9) se numesc ecuatii parametrice ale graficului lui f .

a variabila t A are ca interpretare timpul, atunci Gf se numeste traiectoria unui
punct material din IRm aflat n miscare dup
a legea (5.8), sau (5.9). C
and m = 2, miscarea punctului material
se numeste plan
a, iar c
and m = 3 miscarea se numeste spatial
a.
Observatia 5.1.3. Hodograful functiei f F(A, IRm ) poate fi interpretat si ca multime de vectori din IRm .
baza relatiilor (5.1), (5.2), (5.3), din Definitia 5.1.1 si Definitia 5.1.2 rezult
a c
a, date
functiile F(A) si functiile f , g, h F(A, IRm ), putem introduce functiile f F(A, IRm ), f g F(A), kf k
F(A) si d(f , g) F(A), respectiv prin:
(f )(t) = (t)f (t) = ((t)f1 (t), (t)f2 (t), ..., (t)fm (t)), t A;
(f g)(t) = f (t) g(t) =
m
X
fi (t)gi (t), t A;
(5.10)
i=1
kf k(t) = kf (t)k =
v
um
uX 2
fi (t), t A;
f (t) f (t) = t
i=1
v
um
2
uX
(d(f , g))(t) = d(f (t), g(t)) = t
fi (t) gi (t) , t A,
i=1
numite corespunz
ator: functia produs al functiei vectoriale f F(A, IRm ) cu functia scalar
a F(A);
functia produs scalar al functiilor vectoriale f si g; functia norma lui f ; functia distanta ntre functiile f
si g.
cazul m = 3, definim n plus functia produs vectorial al functiilor f = (f1 , f2 , f3 )

3
F(A, IR ) si g = (g1 , g2 , g3 ) F(A, IR3 ), notat
a cu f g, definit
a prin
(f g)(t) = f (t) g(t) =
3 X
3 X
3
X
i=1 j=1 k=1
ijk fj (t)gk (t)e0i , t A.
247

a de variabil
a real
a (f , g, h) F(A), cu valorile date de relatia
(f , g, h)(t) = (f (t), g(t), h(t)) =
3 X
3 X
3
X
ijk fi (t)gj (t)hk (t), t A,
i=1 j=1 k=1
se numeste produs mixt al functiilor vectoriale de variabil

a real
a f , g si h, luate n aceast
a ordine.

a f = (f1 f2 , ..., fm ) F(A, IRm ), atunci functia care asociaz
a oric
arui t A punctul
M = (f1 (t), f2 (t), ..., fm (t)) IE m se numeste c
amp de vectori, sau c
amp vectorial pe A.
Definitia 5.1.7. Functia R(, t0 , f ) F(A \ {t0 }, IRm ) definit

a prin
R(t, t0 , f ) =
f (t) f (t )
1
0
f (t) f (t0 ) =
, t A \ {t0 },
t t0
t t0
(5.11)
se numeste raportul incrementar al functiei f n punctul t0 .
Observatia 5.1.6. Din (5.11) si (5.5) deducem

R(t, t0 , f ) = R1 (t, t0 , f ), R2 (t, t0 , f ), ..., Rm (t, t0 , f ) ,
unde
Ri (t, t0 , f ) =
fi (t) fi (t0 )
,
t t0
t A \ {t0 },
(5.12)
i 1, m
sunt rapoartele incrementare ale functiilor reale de variabil

a real
a fi , i 1, m.
Definitia 5.1.8. Functia f F(A, IRm ) este derivabil

a n punctul t0 A dac
a functia raport incrementar
R(, t0 , f ) F(A \ {t0 }, IRm ) are limit
a n t0 si aceast
a limit
a apartine lui IRm .

a functia f F(A, IRm ) este derivabil
a n t0 , atunci limita n t0 a raportului incrementar
(5.11) se numeste derivata functiei vectoriale f de varibil
a real
a t n punctul t0 si se noteaz
a cu unul din
simbolurile:
df
f 0 (t0 ); f (t0 );
(t0 ).
dt
Prin urmare
f (t) f (t0 )
f 0 (t0 ) = lim R(t, t0 , f ) = lim
.
(5.13)
tt0
tt0
t t0
248
Ion Cr
aciun
Teorema 5.1.1. Functia f F(A, IRm ) este derivabil

a n t0 A dac
a si numai dac
a exist
a vectorul f (t0 ) IRm
cu proprietatea: > 0, () > 0, astfel nc
at dac
a t A si 0 < kt t0 k < (), atunci
k
f (t) f (t0 )
f (t0 )k < .
t t0
ar, aceste afirmatii rezulta din Definitia 5.1.8 si Teorema 4.1.1.
q.e.d.
Teorema 5.1.2. Dac

a n t0 A, atunci f este continu
a n t0 .
Demonstratie. Din (5.13) deducem c

a exista functia F(A \ {t0 }, IRm ) cu proprietatea lim (t) = 0 astfel
tt0
nc
at s
a avem
f (t) f (t0 )
= f (t0 ) + (t),
t t0
t A \ {t0 },
din care obtinem f (t) = f (t0 ) + (t t0 )f (t0 ) + (t t0 )(t), t A \ {t0 }. Trecand la limita n aceast
a egala
itate pentru t t0 si tin
and cont de faptul ca (t) 0 atunci cand t t0 , gasim lim f (t) = f (t0 ). Aceast
tt0
relatie demonstreaz
a teorema.
q.e.d.

a pe submultimea de puncte B A,
dac
a f este derivabil
a n orice punct din B. Dac
a B = A, atunci f se numeste derivabil
a.

a f F(A, IRm ) este derivabil
a, atunci functia

1
f F(A, IRm ), f (t) = lim
f (t + h) f (t)
h0 h
se numeste derivata de ordinul nt
ai a functiei f .
Pentru derivata de ordinul nt
ai a functiei f F(A, IRm ) pot fi utilizate si notatiile:
f 0 ; f 0 ();
d
df df
f;
;
().
dt
dt dt
Observatia 5.1.7. Vectorul R(t, t0 , f ) are directia secantei (dreptei) care trece prin punctele M0 si M de pe
hodograful functiei f , corespunz
atoare valorilor t0 si t.
C
and t t0 , punctul M se apropie de M0 pe hodograful lui f , iar secanta (M0 M ) tinde sa ocupe pozitia
limit
a (T ) numit
a tangenta n M0 la hodograful lui f si, la limita pentru t t8 , vectorul R(t, t0 , f ) devine f (t0 )
care are ca directie tangenta (T ).
249
Sensul vectorului f (t0 ) este sensul cresterii variabilei t. Cresterea variabilei t imprima un sens de parcurs pe
hodograf numit sens pozitiv.
Sensul invers de parcurs al hodografului lui f se numeste sens negativ.
Hodograful functiei f F(I, IRm ) se numeste orientat daca este precizat un sens de parcurs al acestuia.
Din punct de vedere cinematic f (t0 ) este vectorul vitez
a la momentul t0 (si nu viteza, care este kf (t0 )k) al
unui punct material care se misc
a dup
a legea (5.8).
Definitia 5.1.12. Functia f F(A, IRm ) se numeste functie constant

a dac
a
f (A) = Imf = {c},
c IRm .
Teorema 5.1.3. Functia f = (f1 , f2 , ..., fm ) F(A, IRm ) este derivabil

a n t0 A dac
a si numai dac
a functiile
coordonate fi F(A), i 1, m sunt derivabile n t0 . Dac
a f F(A, IRm ) este derivabil
a n t0 , atunci
0
f 0 (t0 ) = (f10 (t0 ), f20 (t0 ), ..., fm
(t0 )).
a din Definitia 5.1.8, relatiile (5.12), (5.13) si Teorema 4.1.4.
q.e.d.
Din Teorema 5.1.3, Observatia 5.1.3 si proprietatile functiilor de variabila reala derivabile se pot demonstra
cu usurint
a urm
atoarele dou
a teoreme (exercitiu!).
Teorema 5.1.4. Dac

a F(A) si f , g F(A, IRm ) sunt functii derivabile n punctul t0 A, iar , IR
scalari arbitrari, atunci functiile:
f + g,
f , f g, kf k,
d(f , g);
sunt derivabile n t0 si au loc urm

atoarele egalit
ati:
(f + g)0 (t0 ) = f 0 (t0 ) + g0 (t0 );
(f )0 (t0 ) = 0 (t0 )f (t0 ) + (t0 )f 0 (t0 );
(f g)0 (t0 ) = f 0 (t0 ) g(t0 ) + f (t0 ) g0 (t0 );
kf k0 (t0 ) =
d(f , g)0 (t0 ) =
f 0 (t0 ) f (t0 )
, dac
a f (t0 ) 6= 0;
kf (t0 )k
(f 0 (t0 ) g0 (t0 )) (f (t0 ) g(t0 ))

, dac
a f (t0 ) 6= g(t0 );
d(f (t0 ), g(t0 ))
250
Ion Cr
aciun
Teorema 5.1.5. Dac

a f , g, h F(A, IR3 ) sunt functii derivabile n t0 A, atunci functiile f g F(A, IR3 )
si (f , g, h) F(A) sunt derivabile n t0 si au loc egalit
atile:
(f g)0 (t0 ) = f 0 (t0 ) g(t0 ) + f (t0 ) g0 (t0 );
(f , g, h)0 (t0 ) = (f 0 (t0 ), g(t0 ), h(t0 )) + (f (t0 ), g0 (t0 ), h(t0 )) + (f (t0 ), g(t0 ), h0 (t0 )).

a ipotezele din Teorema 5.1.4 si Teorema 5.1.2 au loc pe multimea A, sau pe submultimea deschis
a B A, atunci identit
atile teoremelor sunt adev
arate pe multimea A, respectiv pe B.

a f este functia constant
a si F(A) este functie derivabil
a, atunci (f )0 este functie
0
0
coliniar
a cu f deoarece n acest caz (c) (t) = (t)c, t A. Dac
a kf k este functie real
a de o variabil
a real
a,
constant
a, atunci functiile f F(A, IRm ) si f 0 F(A, IRm ) sunt ortogonale n sensul c
a pentru orice t A
vectorii f (t) si f 0 (t) sunt ortogonali n spatiul Hilbert IRm (produsul lor scalar este nul).
5.2
Derivabilitate lateral
a si derivate laterale ale functiilor vectoriale de variabil
a real
a
Pentru functiile vectoriale de argument real se introduce notiunea de derivabilitate lateral

a. Pentru aceasta
introducem mai nt
ai notiunile: punct de acumulare la st
anga; punct de acumulare la dreapta; punct de acumulare
bilateral ale multimii A IR, presupus
a a fi un interval, sau o reuniune de intervale din IR.
Definitia 5.2.1. (i) Punctul t0 IR se numeste punct de acumulare la st
anga al multimii A IR dac
a
t0 ((, t0 ) A)0 ;
(ii) t0 IR se numeste punct de acumulare la dreapta al multimii A dac
a t0 (A (t0 , +))0 ;
(iii) t0 IR se numeste punct de acumulare bilateral al multimii A dac
a t0 este at
at punct de acumulare
la st
anga c
at si punct de acumulare la dreapta.
Observatia 5.2.1. Punctul t0 IR este punct de acumulare la st

anga (respectiv, la dreapta) pentru multimea
A IR dac
a si numai dac
a exist
a un sir numeric (tn )n1 , tn A, : tn < t0 (respectiv, tn > t0 ) astfel nc
at
tn t0 .
Intr-adev
ar, aceasta rezult
a din Definitia 5.2.1 si Teorema 3.9.14.
Observatia 5.2.2. Un punct de acumulare la st

anga, sau la dreapta al multimii A IR este punct de acumulare
al lui A. Prin urmare, un punct de acumulare al multimii A este fie punct de acumulare la st
anga, fie punct de
acumulare la dreapta, fie punct de acumulare bilateral al lui A.
Definitia 5.2.2. Functia f F(A, IRm ), A IR, se numeste derivabil

a la st
anga (respectiv, derivabil
a la
dreapta) n t0 A, dac
a t0 este punct de acumulare la st
anga (respectiv, la dreapta) al multimii A si functia
R(, t0 , f ) are limit
a la st
anga (respectiv, la dreapta) n t0 .
251

a la st
anga, (respectiv, la dreapta) n t0 , atunci
0
fs (t0 ) = tt
lim R(t, t0 , f ) (respectiv, fs0 (t0 ) = tt
lim R(t, t0 , f )) se numeste derivata la st
anga (respectiv,
0
t<t0
0
t>t0
derivata la dreapta) n punctul t0 a functiei f . Derivatele la st

anga si la dreapta n t0 ale unei functii
f F(A, IRm ) se numesc derivate laterale n t0 ale functiei f F(A, IRm ).
Teorema 5.2.1. Functia f F(A, IRm ), A IR, este derivabil

a n punctul de acumulare bilateral t0 A dac
a
si numai dac
a functia f este derivabil
a la st
anga si la dreapta n t0 si derivatele laterale ale sale n t0 sunt egale.
Demonstratie. Afirmatia de mai sus se demonstreaza simplu daca se foloseste Definitia 5.1.9, Definitia 5.2.2 si
rezultatele referitoare la limite laterale.
q.e.d.
Definitia 5.2.4. Functia f F([a, b], IRm ), [a, b] IR, a < b, se numeste derivabil
a n a, respectiv n b, dac
a
f este derivabil
a la dreapta n a, respectiv la st
anga n b.
Dac
a functia f F([a, b], IRm ) este derivabila n punctele a si b, atunci f 0 (a) = fd0 (a) si f 0 (b) = fs0 (b).
Teorema 5.2.2. Fie A = [a, b] IR si f F([a, b], IRm ), F([a, b], IR) functii continue pe [a, b]. Dac
a f si
sunt derivabile la dreapta n orice punct t [a, b) si
kfd0 (t)k 0d (t),
t [a, b),
(5.14)
kf (b) f (a)k (b) (a).
(5.15)
atunci
Demonstratie. Ar
at
am c
a > 0 si t [a, b] avem
kf (t) f (a)k < (t a) + (t) (a),
(5.16)
din care, n cazul t = b, tin

and cont c
a este arbitrar, rezulta (5.15).
Pentru aceasta, s
a consider
am multimea I formata din toate punctele u [a, b] cu proprietatea ca t [a, u]
inegalitatea (5.16) este satisf
acut
a. Multimea I este nevida ntrucat contine cel putin punctul u = a. In plus,
I este un interval cu extremitatea st
ang
a n punctul a. Mai mult, din continuitatea functiilor f si rezult
a
I = [a, c] cu c b. R
am
ane s
a mai ar
at
am ca c = b.
Dac
a, prin absurd, c < b, atunci exist
a h > 0 astfel ncat pentru c < t c + h sa avem
1

(f (t) f (c)) fd0 (c) < ,

tc
2
(t) (c)

0d (c) < .

tc
2
Folosind Propozitia 2.5.1, relatia (5.14) si aceste inegalitati, deducem

kf (t) f (c)k
(t) (c)
< kfd0 (c)k + 0d (c) + <
+ ,
tc
2
2
tc
din care g
asim apoi kf (t) f (c)k < (t c) + (t) (c), t [c, c + h]. Datorita faptului ca c I , rezult
a
c
a este ndeplinit
a si inegalitatea kf (c) f (a)k < (c a) + (c) (a).
252
Ion Cr
aciun
Din ultimele dou
a inegalit
ati deducem
kf (t) f (a)k < (t a) + (t) (a),
t [c, c + h].
Aceast
a inegalitate arat
a c
a c + h I , ceea ce contrazice faptul ca I = [a, c]. Asadar c = b si inegalitatea
(5.16) este demonstrat
a.
q.e.d.
Corolarul 5.2.1. Fie f F([a, b], IRm ) o functie continu

a si derivabil
a la dreapta oric
arui punct t [a, b),
pentru care exist
a M > 0 cu proprietatea
kfd0 (t)k M,
t (a, b).
Atunci
kf (b) f (a)k M (b a).
a Teorema 5.2.2 n care (t) = M t, t [a, b].
5.3
q.e.d.
Derivabilitate si derivate de ordin superior ale unei functii vectoriale de variabil

a real
a
Definitia 5.3.1. Fie A IR o multime deschis

a n IR, f F(A, IRm ) o functie derivabil
a si fie f 0 F(A, IRm )
functia derivata lui f . Functia f se numeste de dou
a ori derivabil
a n punctul t0 A dac
a functia f 0 este
derivabil
a n t0 .
Definitia 5.3.2. Fie f F(A, IRm ) o functie de dou

a ori derivabil
a n punctul t0 A. Vectorul (f 0 )0 (t0 ) IRm
se numeste derivata de ordinul al doilea, sau derivata secund
a a functiei f n t0 si se noteaz
a cu unul
din simbolurile:
d2 f
f (t0 ).
f 00 (t0 );
(t0 );
dt2
Prin urmare,
f 00 (t0 ) = lim
tt0
1
f 0 (t) f 0 (t0 )
(f 0 (t) f 0 (t0 )) = lim
.
tt0
t t0
t t0
a. Functia f este de dou

a ori
Definitia 5.3.3. Fie A = [a, b) IR si f F([a, b), IRm ) o functie derivabil
derivabil
a n t0 = a dac
a functia f 0 este derivabil
a la dreapta n t0 = a.
Se poate da o definitie asem
an
atoare derivabilitatii de doua ori n extremitatea dreapta b a intervalului de
definitie al functiei f F(A, IRn ), cu conditia ca b A.
253

a f este de dou
a ori derivabil
a n t0 , atunci functia f 0 este continu
a n t0 .
Intr-adev
ar, aceasta rezult
a aplic
and Teorema 5.1.2 functiei f 0 .

a A = [a, b] si f F([a, b], IRm ) este derivabil
a, atunci prin definitie f este de dou
a ori
derivabil
a n t0 = a dac
a f 0 este derivabil
a la dreapta n punctul t0 = a.
O observatie analoag
a, din care rezult
a cine este f 00 (b), are loc pentru extremitatea dreapta a intervalului
A = [a, b].
Definitia 5.3.4. Functia f F(A, IRm ) se numeste de dou
a ori derivabil
a, dac
a f si f 0 sunt derivabile.
m
00
Functia f F(A, IR ), definit
a de
f 0 (t + h) f 0 (t)
,
h0
h
f 00 (t) = lim
t A,
se numeste derivata de ordinul al doilea a functiei f .
Teorema 5.3.1. Functia f = (f1 , f2 , ..., fm ) F(A, IRm ) este de dou

a ori derivabil
a dac
a si numai dac
a
functiile coordonate fi F(A), i 1, m, sunt derivabile de dou
a ori. Dac
a f F(A, IRm ) este de dou
a ori
derivabil
a, atunci
00
f 00 (t) = (f100 (t), f200 (t), ..., fm
(t)), t A.
(5.17)
a Teorema 5.1.3 functiei f 0 = (f10 , f20 ..., fm ) F(A, IRm ) folosinduse totodata Definitia
5.1.7 si Teorema 4.1.4.
q.e.d.
Observatia 5.3.3. Din punct de vedere cinematic, f 00 (t) este vectorul acceleratie, iar kf 00 (t)k este acceleratia la momentul t ale unui punct material n miscare dup
a legea (5.8).
Definitia 5.3.5. Functia f F(A, IRm ) se numeste de k ori derivabil

a n t0 A dac
a f este de k 1 ori
derivabil
a pe V A, V V(t0 ), iar derivata de ordinul k 1 a functiei f este derivabil
a n t0 .

a f F(A, IRm ) este de k ori derivabil
a n t0 , atunci limita n t0 a raportului incrementar
(k1)
al functiei f
F(V A, IRm ),
Rk1 (t, t0 , f ) =
f (k1) (t) f (k1) (t0 )

, t V A \ {t0 },
t t0
se numeste derivata de ordinul k a functiei f n t0 A0 A.
(5.18)
254
Ion Cr
aciun
Derivata de ordinul k a functiei f F(A, IRm ) n punctul t0 A se noteaza cu unul din simbolurile:
dk f
(t0 ).
dtk
f (k) (t0 );
Observatia 5.3.4. Din Definitia 5.3.5 avem

f (k) (t0 ) = lim Rk1 (t, t0 , f ) = lim
tt0
tt0
f (k1) (t) f (k1) (t0 )

, k IN .
t t0
Derivata de ordinul zero a functiei f este, prin conventie, ns

asi functia f
f (0) (t) = f (t),
t A,
iar raportul incrementar de ordinul zero R0 (t, t0 , f ), obtinut lu

and k = 1 n (5.18), este raportul incrementar
(5.11).
Generaliz
and acum Teorema 5.1.3 si Teorema 5.3.1, obtinem
Teorema 5.3.2. Functia f = (f1 , f2 , ..., fm ) F(A, IRm ) este de k ori derivabil
a dac
a si numai dac
a functiile
coordonate fi F(A), i 1, m, sunt de k 1 ori derivabile. Dac
a f F(A, IRm ) este de k ori derivabil
a,
atunci
(k)
(k)
(k)
f (k) (t) = (f1 (t), f2 (t), ..., fm
(t)), t A.
Definitia 5.3.7. Functia f F(I, IRm ) se numeste de clas

a C k pe intervalul I IR si scriem f C k (I, IRm ),
dac
a pentru k = 0, f este continu
a si pentru k 1, k IN , functia f (k1) F(I, IRm ) este derivabil
a, iar
m
(k)
derivata f
F(I, IR ) este functie continu
a pe I.
acest caz se
Functia f F(I, IRm ) se numeste indefinit derivabil
a dac
a k IN , f C k (I, IRm ). In
m
scrie f C (I, IR ).
Dac
a I nu este un interval deschis, atunci drept derivate de ordin k ale functiei f F(I, IRm ) n extremit
atile
intervalului se consider
a derivatele laterale corespunzatoare ale functiei.
Observatia 5.3.5. Functia f = (f1 , f2 , ..., fm ) C k (I, IRm ) dac
a si numai dac
a fj C k (I), j 1, m.
Intr-adev
ar, aceasta rezult
a din Definitia 5.3.7 si Teorema 5.3.2.
Teorema 5.3.3. Dac

a f , g C k (I, IRm ), unde I IR este un interval, atunci functia f g C k (I, IR) si
(f g)(k) =
k
X
Cks f (ks) (t) g(s) (t), t I,
s=0
unde Cks nseamn

a combin
ari de k elemente luate c
ate s.
(5.19)
255
Demonstratie. Aplic
am metoda inductiei matematice n raport cu k. Demonstratia este identica cu cea din
algebra elementar
a referitoare la puterea k a binomului a + b,
(a + b)k =
k
X
Cks aks bs , a IR, b IR, k IN ,
s=1
cu deosebirile c
a a si b trec respectiv n n f si g, aks trece n f (ks) si bs trece n f (s) . Din aceasta demonstratie
rezult
a c
a (5.19) are loc oricare ar fi k IN .
q.e.d.
Relatia (5.19) este cunoscut
a sub numele de formula lui Leibniz de derivare a produsului de functii. In cazul
m 2, produsul care apare n Teorema 5.3.3 este produsul scalar standard (5.10) al functiilor f si g. Dac
a
m = 1, produsul din Teorema 5.3.3 este produsul obisnuit al functiilor reale f si g.
5.4
Derivabilitatea functiilor vectoriale compuse de variabil

a real
a
Fie I, J intervale din IR, : I J si f = (f1 , f2 , ..., fm ) F(J, IRm ).

Definitia 5.4.1. Functia
F F(I, IRm ), F(t) = (f )(t)
= (f1 ((t)), f2 ((t)), ..., fm ((t))),
(5.20)
se numeste functia compus

a a functiilor f si .
In teorema care urmeaz
a se precizeaz
a conditiile pe care trebuie sa le ndeplineasca functiile f si pentru
ca functia compus
a F s
a fie derivabil
a.
Teorema 5.4.1. (Regula lantului) Dac
a f F(J, IRm ) si F(I, J) sunt functii derivabile, atunci functia
compus
a F = f este derivabil
a si
F0 (t) = (f )0 (t) = f 0 ((t))0 (t), t I.
(5.21)
Demonstratie. Trebuie calculat

a limita n punctul h = 0 a raportului incrementar
F(t + h) F(t)
,
h
h IR,
t + h I.
Pentru aceasta s
a observ
am mai nt
ai c
a, folosind (5.20), acesta se poate scrie n forma
F(t + h) F(t)
f ((t + h)) f ((t)) (t + h) (t)
=
.
h
(t + h) (t)
h
(5.22)
Deoarece functia este derivabil

a n punctul t I, din Teorema 5.1.2 rezulta ca este continua n t. Prin
de variabila reala h definita ntro vecinatate V V(0) cu proprietatea h
0
urmare, exist
a functia real
ah
c
and h 0, astfel nc
at s
a avem (t + h) = (t) + h, h V, t I, t + h I. Folosind aceasta relatie n
f ((t)) (t + h) (t)
F(t + h) F(t)
f ((t) + h)
(5.22), obtinem
=
. Prima fractie din membrul al doilea
h
h
h
este raportul incrementar al functiei f n punctul (t) J. Trecand la limita pentru h 0 si tinand cont c
a
0, obtinem (5.21).
h 0 antreneaz
ah
q.e.d.
256
Ion Cr
aciun

a avem n vedere c
a coordonatele lui F sunt
Fi = (fi )(t) = fi ((t))
si tinem cont de Teorema 5.1.3, din (5.21) obtinem egalitatea
Fi0 (t) = (fi )0 (t) = fi0 ((t))0 (t), t I, i 1, m,
care se numeste regula lantului de derivare a functiilor reale compuse de o variabil
a real
a.
Teorema 5.4.2. Dac

a functiile f F(J, IRm ) si F(I, J) sunt de dou
a ori derivabile, atunci functia
compus
a F = f F(I, IRm ) este de dou
a ori derivabil
a si
F00 (t) = f 00 ((t))(0 (t))2 + f 0 ((t))00 (t),
t I.
(5.23)
Demonstratie. La fel ca n Teorema 5.4.1 vom calcula limita n punctul h = 0 a raportului incrementar al
functiei f 0 F(I, IRm ),
F0 (t + h) F0 (t)
,
h
definit
a pe o vecin
atate V V(0) care are proprietatea t + h I, h V. Se foloseste (5.21), Teorema 5.1.2,
Observatia 5.3.1 si dup
a trecerea la limit
a pentru t 0 se obtine (5.23).
q.e.d.
5.5
Diferentiabilitatea unei functii vectoriale de o variabil

a real
a
Notiunea de diferentiabilitate a unei functii vectoriale de argument real f F(I, IRm ), ntrun punct t0 al
intervalului I IR, are ca punct de plecare problema aproximarii vectorului f (t) IRm , t V I, V V(t0 ),
printro functie afin
a A care s
a aib
a proprietatile:
A(t0 )
lim A(t)
tt0
f (t0 );
(5.24)
lim f (t).
tt0
T
in
and cont c
a functia afin
a A F(IR, IRm ) are forma
A(t) = T(t) + c,
t IR,
(5.25)
unde T L(IR, IRm ), iar c IRm este un vector constant, din (5.24) si (5.25) deducem
c = f (t0 ) T(t0 ).
Folosirea acestei relatii n (5.25) conduce la concluzia ca functia afina (5.25) este
A(t) = T(t t0 ) + f (t0 ), t IR.
(5.26)
Dac
a se doreste ca valorile functiei afine (5.26) sa aproximeze pe cele ale functiei f n apropierea punctului
t0 , atunci trebuie s
a avem
lim (f (t) A(t)) = 0.
(5.27)
tt0
257
Din (5.26), (5.27), continuitatea aplicatiei liniare T n origine si T(0) = 0 IRm , obtinem
lim f (t) = f (t0 ),
tt0
rezultat care arat

a c
a aproximarea lui f (t) printro functie afina implica, n mod necesar, continuitatea functiei
f n t0 .
Aplicatia liniar
a T care intr
a n componenta functiei afine A este nca nedeterminata, deci pentru determinarea matricei sale n baza canonic
a B 0 IRm trebuie sa mai impunem o conditie.
Conditia pe care o vom impune este ca f (t) A(t) sa se apropie de de 0 mai repede decat se apropie t de
t0 . Matematic, aceast
a conditie se exprim
a prin
lim
tt0
f (t) A(t)
f (t) f (t0 ) T(t t0 )
= lim
= 0.
tt0
|t t0 |
|t t0 |
Analiz
and aceast
a egalitate, vedem c
a ea este echivalenta cu existenta functiei vectoriale de variabil
a real
a
F(I, IRm ), cu proprietatea
(5.28)
lim (t) = (t0 ) = 0,
tt0
astfel nc
at s
a aib
a loc egalitatea
f (t) = f (t0 ) + T(t t0 ) + (t)|t t0 |,
t V I.
Dac
a aproximarea este realizabil
a, se spune ca functia f F(I, IRm ) este diferentiabil
a n t0 , iar aplicatia
m
liniar
a T L(IR, IR ) este diferentiala functiei f n punctul t0 .
Cu aceste consideratii putem da definitii riguroase pentru diferentiabilitatea si diferentiala unei functiii
vectoriale de argument real ntrun punct de acumulare ce apartine domeniului de definitie al functiei.
a functia f = (f1 , f2 , ..., fm ) F(I, IRm ) este diferentiabil
a n punctul de acumulare t0 I IR, dac
a exist
a aplicatia liniar
a
T = df (t0 ) = df (t0 )() = df (t0 , ) L(IR, IRm )
(5.29)
si functia F(I, IRm ) cu proprietatea (5.28) astfel nc

at s
a aib
a loc egalitatea
f (t) = f (t0 ) + df (t0 )(t t0 ) + (t)|t t0 |,
t I
(5.30)
sau, echivalent,
f (t0 + h) = f (t0 ) + df (t0 ; h) + (t0 + h)|h|, h IR, t0 + h I,
(5.31)
lim (t0 + h) = (t0 ) = 0.
(5.32)
unde
h0
Definitia 5.5.2. Fie f F(I, IRm ) functie diferentiabil

a n t0 I 0 I. Aplicatia liniar
a (5.29) se numeste
diferentiala functiei f n punctul t0 .
Teorema 5.5.1. (Unicitatea diferentialei) Dac

a f F(I, IRm ) este functie diferentiabil
a n t0 I 0 I,
atunci diferentiala sa n t0 este unic
a.
258
Ion Cr
aciun
Demonstratie. S
a observ
am mai nt
ai c
a (5.30) si (5.28) sunt echivalente cu
lim
tt0
f (t) f (t0 ) T(t t0 )

= 0,
|t t0 |
iar (5.31) si (5.32) se mai pot scrie n forma

lim
h0
f (t0 + h) f (t0 ) T(h)

= 0,
|h|
(5.33)
unde T = df (t0 ) este diferentiala functiei f n t0 .

S
a presupunem c
a aplicatia T nu este unica deci, pe langa (5.33), exista egalitatea
f (t0 + h) f (t0 ) S(h)
= 0,
h0
|h|
lim
S L(IR, IRm ).
(5.34)
Cum pentru orice h 6= 0 au loc relatiile

kS(h) T(h)k
kS(h) f (t0 + h) + f (t0 ) + f (t0 + h) f (t0 ) T(h)k
=
|h|
|h|
kf (t0 + h) f (t0 ) S(h)k kf (t0 + h) f (t0 ) T(h)k

+
,
|h|
|h|
f
ac
and h 0 si tin
and cont de (5.33) si (5.34), obtinem
lim
h0
kS(h) T(h)k
= 0.
|h|
Inlocuind n aceast
a ultim
a relatie pe h cu tu unde u este arbitrar din IR , dar fixat, iar t > 0, lu
and n
consideratie faptul c
a h 0 = t 0 si avand n vedere ca S si T sunt aplicatii liniare, obtinem
lim
t0
t>0
kS(tu) T(tu)k
ktS(u) tT (u)k
kS(u) T(u)k
= lim
=
= 0,
t0
|tu|
t|u|
|u|
t>0
de unde rezult
a kS(u)T(u)k = 0, u IR . Adaugand faptul ca S(0) = T(0) deducem ca S(u) = T(u), u
IR, deci S = T.
q.e.d.
Deoarece T = df (t0 ) L(IR, IRm ), din Teorema 4.10.1 deducem ca diferentiala functiei f F(I, IRm ) n
punctul t0 I este cunoscut
a dac
a si numai daca se cunoaste matricea sa n perechea de baze 1 IR si
B 0 = {e01 , e02 , ..., e0m } IRm , c
aci atunci
df (t0 ; h) = e0 (Ah) = (e0 A)h = h
m
X
aj e0j , h IR,
j=1
unde e0 = (e01 , e02 , ..., e0m ) (IRm )m .

Teorema de mai jos urmeazs
a precizeze cine sunt elementele a1 , a2 , ..., am ale matricei coloana A a aplicatiei
df (t0 ) L(IR, IRm ) n perechea de baze {1} IR si B 0 IRm .
Teorema 5.5.2. Functia f F(I, IRm ) este diferentiabil
a n t0 I 0 I dac
a si numai dac
a f este derivabil
a
n t0 .
Dac
a f este diferentiabil
a n t0 , atunci matricea A a diferentialei lui f n punctul t0 , n perechea de baze
259
{1} IR si B 0 IRm , este
A=
f10 (t0 )
f20 (t0 )
..
.
0
fm
(t0 )
adic
a
e0 A = f 0 (t0 ),
si, prin urmare,
df (t0 )(h) = df (t0 ; h) = f 0 (t0 )h, h IR.
(5.35)
Demonstratie. Dac
a n t0 , atunci are loc (5.31), din care, pentru t 6= t0 , deducem
|t t0 |
f (t) f (t0 )
= df (t0 )(1) + (t)
,
t t0
t t0
Cum multimea
t I \ {t0 }.
(5.36)
n |t t |
o
0
: t I \ {t0 } este marginita si are proprietatea (5.28), din (5.36) deducem
t t0
lim
tt0
f (t) f (t0 )
= df (t0 )(1) = df (t0 ; 1).
t t0
(5.37)
Compar
and (5.37) cu (5.13) si folosind unicitatea limitei unei functii ntrun punct, obtinem
0
df (t0 ; 1) = f 0 (t0 ) = (f10 (t0 ), f20 (t0 ), ..., fm
(t0 )) = e0 A IRm ,
unde A este matricea coloan

a a coordonatelor vectorului f 0 (t0 ) n baza canonica din IRm si are ca elemente
derivatele n t0 ale componentelor functiei f . Din acest rezultat si liniaritatea lui df (t0 ) rezulta (5.35).
Reciproc, s
a ar
at
am c
a derivabilitatea lui f n t0 implica diferentiabilitatea lui f n t0 si egalitatea (5.35).
Pentru aceasta consider
am functia
f (t) f (t0 ) f 0 (t0 ), t I \ {t0 },

t t0
t 7 (t) =
(5.38)
0,
t=t .
0
Din faptul c
a f este derivabil
a n t0 , din (5.38) obtinem (5.28) si, tot din (5.38), avem
f (t) = f (t0 ) + f 0 (t0 )(t t0 ) + (t)|t t0 |,
unde
(5.39)
(t) |t t0 | , t 6= t0 ,
t t0
(t) =
0,
t = t0 .
Din definitia lui rezult

a
lim (t) = (t0 ) = 0.
tt0
Folosind acest rezultat n (5.39), conform Definitiei 5.5.1 rezulta ca f este diferentiabila n t0 si are loc (5.35).
q.e.d.
260
Ion Cr
aciun
Observatia 5.5.1. Teorema 5.5.2 arat

a c
a pentru functiile vectoriale de variabil
a real
a notiunile de diferentiabilitate si derivabilitate coincid. Deosebirea ntre aceste notiuni apare c
and discut
am efectele lor, diferentiala
si derivata n punct a functiei considerate. Mai precis, diferentiala functiei f F(I, IRm ) n punctul t0 I 0 I
este un operator liniar df (t0 ) L(IR, IRm ), iar f 0 (t0 ) este un vector din IRm , ntre acestea exist
and leg
atura
(5.35).
Definitia 5.5.3. Numim cresterea functiei f n t0 , corespunz

atoare cresterii t t0 a variabilei independente,
vectorul
f (t0 ; t t0 ) = f (t) f (t0 ) IRm , t I,
sau echivalent,
f (t0 ; h) = f (t0 + h) f (t0 ), h IR, t0 + h I.
Observatia 5.5.2. Din Definitia 5.5.1 si Definitia 5.5.3 rezult

a f (t0 ; tt0 ) = df (t0 ; tt0 )+(t)|tt0 |, t I,
sau echivalent, f (t0 ; h) = f 0 (t0 )h + (t0 + h)|h|, h IR, t0 + h I.
Observatia 5.5.3. Deoarece (t0 + h)|h| tinde la zero mai repede dec
at df (t0 ; h), atunci c
and h t0 , rezult
a
c
a pentru valori mici ale lui h = t t0 cresterea corespunz
atoare functiei f n t0 este suficient de bine
aproximat
a prin partea ei principal
a df (t0 ; h). Deci
f (t0 ; h) = df (t0 ; h),

sau echivalent,
f (t0 + h) = f (t0 ) + df (t0 ; h)
(5.40)
(5.41)
si prin urmare functia afin

a A() are forma final
a
A(t) = f (t0 ) + df (t0 ; t t0 ) = f (t0 ) + f 0 (t0 )(t t0 ).
Relatia (5.40), sau echivalenta ei (5.41), se numeste formula fundamental

a de aproximare a valorilor functiei
f F(I, IRm ) ntro vecin
atate V0 V(t0 ), sau lema fundamental
a a calculului diferential.
Expresia din membrul drept al relatiei (5.41) se numeste aproximatia liniar
a a functiei f .
Observatia 5.5.4. Toate consideratiile de mai sus r

am
an evident valabile c
and m = 1, caz n care obtinem
diferentiabilitatea si diferentiala unei functii reale de o variabil
a real
a. Dac
a f F(I), I IR, I interval, este
derivabil
a n t0 I 0 I, atunci f este diferentiabil
a n t0 (este valabil
a si reciproca) si avem
f (t) = f (t0 ) + df (t0 )(h) + (t0 + h)|h|, h IR, t0 + h I,
(5.42)
df (t0 ; h) = df (t0 )(h) = f 0 (t0 )h, h IR.
(5.43)
unde
In acest caz particular m

arimile introduse mai sus pot fi interpretate geometric.
261
In primul r
and df (t0 ) L(IR, IR) este o functie reala de variabila reala, liniara. Graficul acestei functii este
o dreapt
a care trece prin originea reperului cartezian din plan avand panta egala cu f 0 (t0 ), adica tg 0 = f 0 (t0 ).
Pentru a vedea leg
atura (5.43) direct pe graficul functiei f F(I) n reperul cartezian tOx cat si aproximarea
(5.41), care n acest caz particular devine
f (t0 + h) = f (t0 ) + f 0 (t0 )h, h IR,
(5.44)
s
a observ
am mai nt
ai c
a tangenta (T ) la graficul functiei f n punctul M0 (t0 , f (t0 )) are ecuatia
x = f (t0 ) + f 0 (t0 )(t t0 ),
t IR.
Aceast
a tangent
a intersecteaz
a paralela la axa Ox, de ecuatie t = t0 + h, n punctul P (t0 + h, f (t0 ) + f 0 (t0 )h).
Paralela t = t0 + h intersecteaz
a graficul functiei f n punctul M (t0 + h, f (t0 + h)) si paralela prin M0 la axa Ot
n punctul Q(t0 + h, f (t0 )). In sf
arsit, aceeasi paralela la axa Ox intersecteaza axa Ot n punctul M 0 (t0 + h, 0).
Acum, avem toate elementele pentru a interpreta geometric marimile introduse mai sus, si anume:
m
arimea algebric
a a proiectiei vectorului M 0 Q pe directia versorului e02 = (0, 1) este f (t0 );
m
arimea algebric
a a proiectiei vectorului QP pe directia lui e02 este df (t0 ; h), valoarea n h a diferentialei
lui f n t0 ;
m
arimea algebric
a a proiectiei vectorului P M pe directia lui e02 este cantitatea (t0 + h)|h| = (t)|t t0 |;
m
arimea algebric
a a proiectiei vectorului M 0 P pe directia lui e02 este f (t0 + h);
m
arimea algebric
a a proiectiei vectorului M 0 M pe e02 este f (t0 ) + f 0 (t0 )(t t0 ).
C
and h este foarte mic, num
arul k P M k este, de asemenea, foarte mic. Prin urmare, marimea algebric
a
a proiectiei vectorului M 0 P pe directia lui e02 se poate aproxima cu marimea algebrica a proiectiei vectorului
M 0 M pe e02 si deci (5.44) este justificat

a.
S
a consider
am acum functia identic
a
iIR : IR IR, iIR (t) = t, t IR.
Pentru orice t0 IR are loc identitatea
iIR (t) = iIR (t0 ) + 1 (t t0 ) + 0 |t t0 |, t IR.
Dac
a compar
am aceast
a egalitate cu (5.42) si (5.43) constatam ca functia (5.44) este diferentiabila n orice
punct t0 IR si
diIR (t0 ; h) = diIR (t0 )(h) = 1 h = h, h IR,
adic
a, indiferent de t0 , graficul diferentialei lui iIR este prima bisectoare a reperului cartezian din plan. Fiindc
a
aceast
a diferential
a este aceeasi n orice punct t0 IR ea se noteaza prin
diIR (t) = dt.
Prin urmare dt L(IR, IR). De acum, lui dt i vom spune diferentiala variabilei independente. Valorile sale se
calculeaz
a dup
a regula
dt(h) = h, h IR.
(5.45)
care arat
a c
a matricea operatorului liniar dt n baza canonica din IR, formata dintrun singur versor, este egal
a
cu 1.
Folosind acum (5.45) constat
am c
a (5.35) se scrie n forma
df (t0 )(h) = f 0 (t0 )dt(h), h IR,
de unde, renunt
and la variabila h, observam ca aplicatia liniara df (t0 ) L(IR, IRm ) se exprima cu ajutorul
aplicatiei liniare dt L(IR, IR) prin
df (t0 ) = f 0 (t0 )dt.
262
Ion Cr
aciun
In particular, n cazul m = 1, avem

df (t0 ) = f 0 (t0 )dt.
Teorema 5.5.3. Functia f = (f1 , f2 , ..., fm ) F(I, IRm ) este diferentiabil

a n punctul t0 I 0 I dac
a si numai
dac
a functiile componente sunt diferentiabile n t0 . Dac
a n t0 , atunci are loc
df (t0 ) = (df1 (t0 ), df2 (t0 ), ..., dfm (t0 )).
a imediat folosind Teorema 5.1.3 si Teorema 5.5.2.
(5.46)
q.e.d.
Observatia 5.5.5. Membrul doi din (5.46) nu este vector din IRm deoarece coordonatele dfi (t0 ), i 1, m, sunt
aplicatii liniare de la IR la IR, prin urmare
df (t0 ) L(IR, IR) L(IR, IR) ... L(IR, IR) = (L(IR, IR))m ,
|
{z
}
de m ori
(5.47)
deci componenta de pe locul k este diferentiala functiei fk n punctul t0

dfk (t0 ) = fk0 (t0 )dt, k 1, m.
Relatia de apartenent
a (5.47) afirm
a c
a
L(IR, IRm ) = L(IR, IR) L(IR, IR) ... L(IR, IR) .
|
{z
}
de m ori
Definitia 5.5.4. Functia f F(I, IRm ) este diferentiabil

a, dac
a n orice punct t I.
Definitia 5.5.5. Fie f F(I, IRm ) functie diferentiabil

a. Aplicatia t I 7 df (t) L(IR, IRm ) se numeste
diferentiala de ordinul nt
ai a functiei f .
Functia din Definitia 5.5.5 are urm

atoarele proprietati imediate:
df (t) = f 0 (t)dt;
df (t) = (df1 (t), df2 (t), ..., dfm (t)) (L(IR, IR))m ,
unde diferentialele functiilor coordonate fk ale functiei f sunt dfk (t) = fk0 (t)dt L(IR, IR), k 1, m.
Utiliz
and rezultatele din aceast
a sectiune, cat si pe cele din prima sectiune a acestui capitol, putem lesne
demonstra
263
Teorema 5.5.4. (Reguli de diferentiere) Fie functiile scalare F(I) si F(J, I), unde I si J sunt
intervale din IR, functiile vectoriale f , g, h din F(I, IRm ) si constantele reale arbitrare si . Dac
a aceste functii
sunt diferentiabile, atunci functiile: f ; f + g; f g; f g si (f , g, h) (n cazul m = 3); f ; si functia pozitiv
a
kf k sunt diferentiabile si, pentru orice t I, au loc urm
atoarele propriet
ati:
d(f )(t) = (t)df (t) + f (t)d(t);
d(f + g)(t) = df (t) + dg(t)
d(f g)(t) = g(t) df (t) + f (t) dg(t), ;
d(f g)(t) = (df (t)) g(t) + f (t) d(g(t));
d(f , g, h)(t) = (df (t), g(t), h(t)) + (f (t), dg(t), h(t)) + (f (t), g(t), dh(t));
d(f )( ) = f 0 (( ))d( ), J;
dkf k(t) =
1
f (t) df (t)
kf (t)k

a functia h F(I, IRm ) are directie fix
a, adica h(t) = (t)c, unde c este vector constant
m
din IR , iar functia este functie diferentiabil
a, atunci h este diferentiabil
a si dh(t) = (d(t))c, t I.
Demonstratie. Se foloseste prima regul

a de diferentiere din Teorema 5.5.4 si se tine cont ca diferentiala functiei
constante este identic nul
a.
q.e.d.
Corolarul 5.5.2. Fie functia diferentiabil

a f F(I, IRm ). Dac
a functia real
a de variabil
a real
a kf k este functia
constant
a, atunci
f (t) df (t) = 0, t I.
Demonstratie. Identitatea de demonstrat rezulta imediat din ultima egalitate a Teoremei 5.5.4, tin
anduse
totodat
a cont de faptul c
a diferentiala functiei constante este nula si ca spatiul dual (L(IR))m este izomorf cu
spatiul vectorial IRm deoarece au aceeasi dimensiune.
q.e.d.
In ipotezele Corolarului 5.5.2, identitatea mentionata n concluzia acestuia arata ca vectorul f (t) IRm este
ortogonal pe vectorul df (t) IRm .
5.6
Diferentiabilitate si diferentiale de ordin superior ale functiilor

vectoriale de argument real
Dac
a functia f F(I, IRm ) este diferentiabila pe intervalul deschis I IR, exista functia
df : I L(IR, IRm ),
264
Ion Cr
aciun
numit
a diferentiala de ordinul nt
ai a functiei f pe intervalul I, a carei valoare n punctul t I, (df )(t) sau,
simplu, df (t), este diferentiala functiei f n punctul t. Evident
(df )(t) L(IR, IRm ), t I
si
((df )(t))(h) = df (t)(h) = df (t; h) IRm , h IR.
Vectorul (df )(t; h) = ((df )(t))(h) = df (t; h) = df (t)(h) IRm se calculeaza dupa legea
(df )(t; h) = f 0 (t)(h), h IR.
(5.48)
Aceast
a formul
a se mai poate scrie n forma
(df )( ; h) = (df )()(h) = f 0 () h,
h IR,
(5.49)
n care trebuie s
a ntelegem c
a punctul dintre paranteze urmeaza a fi ocupat, atunci cand se impune precizat,
de o valoare a lui t din intervalul deschis I.
Definitia 5.6.1. Functia f F(I, IRm ) se numeste de dou
a ori diferentiabil
a n t0 I dac
a f este
diferentiabil
a pe intervalul deschis I si functia diferentiala de ordinul nt
ai a functiei f este diferentiabil
a n t0 .
Conform acestei definitii exist
a diferentiala n punctul t0 a functiei df,
(d(df ))(t0 ) L(IR, L(IR, IRm )),
functie liniar
a continu
a de la IR n L(IR, IRm ). Convenim sa notam aceasta diferentiala cu (d2 f )(t0 ), sau d2 f (t0 ).
Deci
d2 f (t0 ) L(IR, L(IR, IRm )); (d2 f (t0 ))(h) L(IR, IRm ), h IR,
aceasta nsemn
and c
a
((d2 f (t0 ))(h))(k) IRm , (h, k) IR IR.
Deoarece spatiul liniar L(IR, L(IR, IRm )) este izomorf cu L(IR IR, IRm ), vectorul ((d2 f (t0 ))(h))(k) IRm
se poate identifica cu vectorul (d2 f (t0 ))(h, k) IRm , unde
((d2 f (t0 ))(h))(k) (d2 f (t0 ))(h, k),
(h, k) IR IR.
Deci, d2 f (t0 ) este o functie biliniar

a continua pe IR IR si simetrica deoarece
d2 f (t0 ))(h, k) = d2 f (t0 ))(k, h),
(h, k) IR IR.
Pentru determinarea expresiei diferentialei de ordinul al doilea a functiei f n punctul t0 , d2 f (t0 ), folosim
Definitia 5.6.1 si relatiile (5.48), (5.49). Conform acestora, avem
((d2 f (t0 ))(h))(k)(f 00 (t0 )h)(k).
Putem scrie (f 00 (t0 ) h)(k) c
aci se poate identifica vectorul f 00 (t0 ) h IRm cu functia liniara h 7 f 00 (t0 ) h
prin izomorfismul natural care exist
a ntre spatiile vectoriale L(IR, IRm ) si IRm . Avand n vedere expresia unei
m
aplicatii liniare din L(IR, IR ), putem scrie
(f 00 (t0 ) h)(k) = f 00 (t0 )hk,
(h, k) IR IR.
d2 f (t0 )(h, k) = f 00 (t0 )hk,
(h, k) IR IR.
Deci
(5.50)
265
Definitia 5.6.2. Fie f F(I, IRm ) functie de dou

a ori diferentiabil
a n t0 I. Aplicatia biliniar
a simetric
a
d2 f (t0 ) = d2 f (t0 ; , ) = d2 f (t0 )(, ) : IR IR IRm ,
d2 f (t0 )(h, k) = d2 f (t0 ; h, k) = d(df (; h)(t0 )(k)) = (f ()h)0 (t0 )k = f 00 (t0 )hk,
se numeste diferentiala a doua a functiei f n punctul t0 I.
Av
and n vedere (5.45), cu ajutorul c
areia putem scrie:
dt(h) = h,
h IR;
dt(k) = k,
k IR,
rezult
a c
a (5.50) se mai poate scrie n forma
d2 f (t0 ) = f 00 (t0 )(dt)2 = f 00 (t0 )dt2 .
(5.51)
Definitia 5.6.3. Functia f F(I, IRm ) se numeste de dou

a ori diferentiabil
a dac
a n orice
punct t I.
Definitia 5.6.4. Fie f F(I, IRm ) functie de dou

a ori diferentiabil
a. Aplicatia biliniar
a simetric
a
d2 f = d(df ) : I L(IR, L(IR, IRm )) ' L(IR IR, IRm ),
se numeste diferentiala a doua a c
ampului vectorial f dac
a
t I 7 d2 f (t) L(IR IR, IRm ),
unde
d2 f (t)(h, k) = d2 f (t; h, k) = f 00 (t)hk,
(h, k) IR IR.
Av
and n vedere relatia (5.51) putem, de asemenea, sa scriem
t I 7 d2 f (t), d2 f (t) = f 00 (t)dt2 .
(5.52)
Remarc
am c
a n cazul m = 1, (5.50) devine
d2 f (t0 ; h, k) = f 00 (t0 ) hk,
(h, k) IR IR,
(5.53)
care arat
a c
a diferentiala a doua a unei functii reale de o variabila reala este o forma biliniara simetric
a pe IR,
n timp ce (5.52), n acest caz particular, devine d2 f (t) = f 00 (t)dt2 .
Teorema 5.6.1. Functia f = (f1 , f2 , ..., fm ) F(I, IRm ), I interval din IR, este de dou
a ori diferentiabil
a
n t0 I dac
a si numai dac
a functiile componente fj , j 1, m, sunt de dou
a ori diferentiabile n t0 . Dac
a
f F(I, IRm ) este de dou
a ori diferentiabil
a n t0 , atunci are loc egalitatea
d2 f (t0 ) = (d2 f1 (t0 ), d2 f2 (t0 ), ..., d2 fm (t0 )),
unde
d2 fj (t0 ) = fj00 (t0 )dt2 , j 1, m.
266
Ion Cr
aciun
Demonstratie. Aceste egalit

ati rezult
a din (5.50), (5.17), (5.53) si (5.45).
q.e.d.
Asadar, diferentiala a doua a functiei vectoriale de argument real f F(I, IRm ) n punctul t0 I este o
mupl
a ordonat
a de diferentiale de ordinul al doilea ale functiilor coordonate.
Observatia 5.6.1. Aplic
and functiei diferentiala de ordinul k 1 a functiei f procedeul care ne-a condus la
diferentiabilitatea si diferentiala de ordinul al doilea pentru functia f F(I, IRm ), vom fi condusi la notiunile
de diferentiabilite si diferential
a de ordinul k a functiei f ntrun punct t0 I.
Definitia 5.6.5. Functia f F(I, IRm ) se numeste de k ori diferentiabil

a n t0 I dac
a f este de k 1 ori
diferentiabil
a pe intervalul deschis I si functia diferentiala de ordinul k 1 a functiei f
dk1 f (; h1 , ..., hk1 ) : I L(IR ... IR, IRm ),
|
{z
}
k1 ori
dk1 f (t; h1 , ..., hk1 ) = f (k1) (t)h1 ...hk1 ,
(h1 , h2 , ..., hk1 ) IRk1
este diferentiabil
a n t0 .

a functia f F(I, IRm ) este de k ori diferentiabil
a n punctul t0 din intervalul deschis
I IR, atunci aplicatia k liniar
a
dk f (t0 ) = dk f (t0 )(, , ..., ) = dk f (t0 ; , , ..., ) : IR ... IR IRm ,
|
{z
}
k ori
ale c
arei valori sunt date de
dk f (t0 )(h1 , h2 , ..., hk ) = f (k) (t0 )h1 h2 ...hk , (h1 , h2 , ..., hk ) IRk ,
(5.54)
se numeste diferentiala de ordinul k a functiei f n punctul t0 .
Definitia 5.6.7. Functia f F(I, IRm ) se numeste diferentiabil

a de k ori pe o submultime deschis
a a
intervalului deschis I IR dac
a f este de k ori diferentiabil
a n orice punct din acea submultime. Functia f
este diferentiabil
a de k ori dac
a ea este de k ori diferentiabil
a n orice punct din I.

a functia f F(I, IRm ) este de k ori diferentiabil
a, atunci functia kliniar
a
dk f = d(dk1 f ) : I L(IR, L(IRk1 , IRm )) ' L(IRk , IRm ),
se numeste diferentiala de ordinul k a c
ampului vectorial f dac
a
t I 7 dk f (t) L(IRk , IRm ),
unde
dk f (t)(h1 , h2 , ..., hk ) = dk f (t; h1 , h2 , ..., hk ) = f k (t)h1 h2 ...hk .
267
Av
and n vedere (5.45), din ultima egalitate obtinem
dk f (t) = f (k) (t)dtk ,
sau echivalent,

dk f (t) = dk f1 (t), dk f2 (t), ..., dk fm (t) ,
(k)
unde dk fj (t0 ) = fj (t0 )dtk , j 1, m.

Teorema 5.6.2. Functia f = (f1 , f2 , ..., fm ) F(I, IRm ) este de k ori diferentiabil
a dac
a si numai dac
a
f C k (I, IRm ), sau echivalent, fj C k (I), j 1, m.
Dac
a f este de k ori diferentiabil
a, atunci
dk f (t) = (dk f1 (t), dk f2 (t), ..., dk fm (t)),
unde dk fj (t) = fj(k) (t)dtk ,
t I,
t I.
Demonstratie. Concluziile acestei teoreme rezulta direct din rezultatele demonstrate anterior.
5.7
q.e.d.
Formula lui Taylor
Presupunem c
a functia f F(I, IRm ) este astfel ncat exista derivatele sale pana la ordinul k 1 inclusiv pe
multimea V I, unde V V(t0 ), iar t0 este un punct fixat din intervalul real I. Presupunem n plus ca derivata
de ordinul k 1 a functiei f este derivabil
a n t0 . Prin urmare, exista vectorii
f (t0 ), f 0 (t0 ),
..., f (k1) (t0 ), f (k) (t0 ) IRm .
Definitia 5.7.1. Functia polinomial

a Pk ( ; t0 , f ) : IR IRm , definit
a prin
Pk (t; t0 , f ) = f (t0 ) +
f 0 (t0 )
f (k) (t0 )
(t t0 ) + ... +
(t t0 )k ,
1!
k!
(5.55)
se numeste polinomul lui Taylor1 de grad k, asociat functiei f, centrat n t0 .

Coeficientii polinomului Taylor sunt vectori din IRm .
Din (5.55) observ
am c
a functia polinomiala Pk ( ; t0 , f ) are aceleasi derivate cu f n punctul t0 , p
an
a la
ordinul k inclusiv
Pk (t0 ; t0 , f ) = f (t0 ),
P0k (t0 ; t0 , f ) = f 0 (t0 ),
(k)
..., Pk (t0 ; t0 , f ) = f (k) (t0 ).
Definitia 5.7.2. Functia vectorial

a de argument real
Rk ( ; t0 , f ) : I IRm ,
se numeste rest de ordin k al functiei f .
1 Taylor,
Brook (16851731), matematician englez.
Rk (t; t0 , f ) = f (t) Pk (t; t0 , f ),
t I,
(5.56)
268
Ion Cr
aciun
T
in
and cont c
a functia f este continu
a n t0 , din 5.55 si (5.56) obtinem
lim Rk (t; t0 , f ) = 0.
(5.57)
f (t) = Pk (t; t0 , f ) + Rk (t; t0 , f ), t I.
(5.58)
tt0
Apoi, din (5.56) mai rezult

a
Definitia 5.7.3. Egalitatea (5.58) se numeste formula lui Taylor pentru functia f cu rest de ordin k.
and n vedere (5.57), din (5.58) constat
am c
a pentru valori ale lui t suficient de apropiate
de t0 avem f (t) = Pk (t; t0 , f ). Aceast

a relatie constituie o formul
a aproximativ
a de calcul a valorilor functiei f
ntro vecin
atate a punctului t0 , eroarea absolut
a care se comite c
and se foloseste aceast
a aproximare este dat
a
de norma vectorului Rk (t; t0 , f ).
Teorema de mai jos d
a o evaluare a erorii care se comite cand se utilizeaza aproximarea de mai sus.

Teorema 5.7.1. Fie f C k [a, b], IRm cu proprietatea c
a functia vectorial
a de variabil
a real
a f (k)
F([a, b], IRm ) este derivabil
a pe intervalul deschis (a, b).
Dac
a exist
a > 0 astfel nc
at s
a avem
kf (k+1) (t)k , t (a, b),
(5.59)
(b a)k+1
.
(k + 1)!
(5.60)
atunci are loc estimarea

kRk (b; a, f )k
Demonstratie. S
a definim functia
m
: [a, b] IR , (t) = f (b) f (t)
k
X
(b t)s
s=1
s!
f (s) (t), t [a, b].
(5.61)
Din (5.58), (5.61) si ipotezele teoremei rezulta ca este continua pe [a, b] si

(b) = 0, (a) = Rk (b; a, f ).
(5.62)
In plus, este derivabil

a pe (a, b) si
0 (t) =
(b t)k (k+1)
f
(t), t (a, b).
k!
(5.63)
S
a consider
am acum functia real
a de variabila reala
g : [a, b] IR, g(t) =
(b t)k+1
, t [a, b].
(k + 1)!
(5.64)
Evident, din (5.64) si definitia derivatelor laterale rezulta ca

g 0 (t) =
(b t)k
= gd0 (t), t [a, b].
k!
(5.65)
269
Din (5.59), (5.63) si (5.65) observ

am c
a k0d (t)k gd0 (t), t (a, b). Prin urmare, functia din (5.61) si functia
g din (5.64) satisfac ipotezele Teoremei 5.2.2, deci
k(b) (a)k g(b) g(a).
Inlocuind n aceast
a relatie pe (b) si (a) cu valorile lor date n (5.62) si tinand cont de expresia lui g din
(5.64), deducem (5.60).
q.e.d.
Pentru a exprima restul de ordin k din formula lui Taylor (5.58) sa remarcam ca procedand prin inductie
matematic
a dup
a k si folosind (5.60) putem demonstra ca
f (t) f (t0 )
k
X
(t t0 )s
s=1
lim
s!
f (s) (t0 )
= 0.
(t t0 )k
tt0
(5.66)
Se observ
a c
a pentru k = 1 se obtine definitia derivatei n t0 a functiei f .
S
a introducem acum functia
f (t) f (t0 )
k
X
(t t0 )s
s=1
F(I \ {t0 }, IRm ), (t) = k!
s!
(t t0 )k
f (s) (t0 )
.
(5.67)
Din (5.66) si (5.67) deducem

lim (t) = 0.
tt0
(5.68)
Aceasta arat
a c
a functia din (5.67) poate fi prelungita prin continuitate n t0 .
Atunci, din (5.67) obtinem
f (t) =
k
X
f (s) (t0 )
s=0
s!
(t t0 )s +
(t t0 )k
(t), t I.
k!
(5.69)
Compar
and (5.69) cu (5.58) deducem ca (5.67) este formula lui Taylor, restul de ordin k fiind
Rk (t; t0 , f ) =
(t t0 )k
(t), t I.
k!
(5.70)
1
Rk (t; t0 , f ) = 0. Aceasta relatie arata ca fiecare din coordonatele
|t t0 |k
functiei Rk (; t0 , f ) este infinit mic n raport cu |t t0 |k pentru t t0 [3, p. 141], fapt ce poate fi scris n forma
Din (5.70) si (5.68) obtinem lim
tt0
Rk (t; t0 , f ) = o(|t t0 |k ), t t0 .
Dac
a folosim aceast
a exprimare a restului de ordin n n (5.58) putem da o alta exprimare pentru formula
lui Taylor si anume
k
X
f (s) (t0 )
f (t) =
(t t0 )s + o(|t t0 |k ), t t0 .
s!
s=0
Restul dedus n (5.70) se numeste restul lui Peano2 , iar formula (5.69) este cunoscuta sub numele de formula
lui TaylorYoung [13, p. 100].
In cazul m = 1, rezultatele deduse mai sus se pastreaza. In plus, ntrun paragraf ulterior, vom ar
ata c
a
putem da si alte expresii restului de ordin n din formula lui Taylor.
2 Peano,
Giuseppe (18581932), matematician, logician si lingvist italian.
270
Ion Cr
aciun

a n formula (5.69) consider
am k = 1, obtinem
f (t) = f (t0 ) + f 0 (t0 )(t t0 ) + (t t0 )(t), t I,
(5.71)
care defineste diferentiabilitatea functiei f F(I, IRm ) n punctul t0 I (vezi Definitia 5.5.1). Deci formula lui
Taylor (5.58) generalizeaz
a notiunea de diferentiabilitate a unei functii vectoriale de argument real.

a folosim (5.54) constat
am c
a (5.69) se poate scrie n forma diferential
a
f (t) =
k
X
(t t0 )k
1 s
d f (t0 ; t t0 , t t0 , ..., t t0 ) +
(t),
{z
}
|
s!
k!
s=0
sori
(5.72)
sau n forma
f (t) =
k
X
1 s
d f (t0 ; t t0 , t t0 , ..., t t0 ) + o(|t t0 |k ), t t0 ,
{z
}
|
s!
s=0
sori
n care termenul corespunz

ator lui k = 0 este f (t0 ), iar 0! = 1.
5.8
Drumuri parametrizate n IRm
Fie I un interval din IR si IRm spatiul Euclidian mdimensional, unde m 2.

Definitia 5.8.1. Se numeste drum parametrizat definit pe I cu valori n IRm , sau simplu drum n IRm ,
orice aplicatie continu
a f F(I, IRm ).

a f F(I, IRm ) este un drum n IRm , atunci multimea f (I) se numeste traiectoria,
imaginea, sau hodograful drumului f .

a f = (f1 , f2 , ..., fm ) F(I, IRm ) este un drum n IRm , atunci ecuatiile
xi = fi (t), t I, xi IR,
(5.73)
se numesc ecuatii parametrice ale drumului f n IRm , iar ecuatia

x = f (t), t I, x IRm
(5.74)
se numeste ecuatia vectorial

a a drumului f n IRm . Variabila t a functiei f se numeste parametru.
Exemplul 5.8.1. Un drum parametrizat n plan este o aplicatiecontinu

a de forma f = (f1 , f2 ) F(I, IR2 ).
x = f1 (t),
Ecuatiile parametrice ale drumului parametrizat n plan f sunt
n care am notat
y = f2 (t),
t I,
(x1 , x2 ) = (x, y). Ecuatia vectorial
a a aceluiasi drum este
r = f (t),
t I,
(5.75)
271
unde r = xi + yj este vectorul de pozitie al punctului M IE 2 care are coordonatele x si y, iar f (t) =
f1 (t)i + f2 (t)j. Traiectoria drumului n plan (5.75) este
{M (x, y) IE 2 : x = f1 (t), y = f2 (t),
t I}.
Exemplul 5.8.2. Un drum parametrizat n spatiu este o functie vectorial

a de variabil
a real
a, continu
a,
de forma f = (f1 , f2 , f3 ) F(I, IR3 ), unde I IR este interval. Ecuatiile parametrice ale drumului f sunt
x = f1 (t),
y = f2 (t),
z = f3 (t), t I,
traiectoria drumului este submultimea lui IE 3 definit
a prin
{M (x, y, z) IE 3 : x = f1 (t),
y = f2 (t),
z = f3 (t),
t I},
iar ecuatia vectorial

a a sa este
r = f (t), t I,
unde
r =OM = xi + yj + zk,
f (t) = f1 (t)i + f2 (t)j + f3 (t)k,
(5.76)
t I.
Exemplul 5.8.3. Fie f : [0, ] IR2 , f (t) = (cos t, sin t) care, n baza Definitiei 5.8.1, este un drum
parametrizat n plan. Traiectoria acestui drum este multimea punctelor din planul Euclidian raportat la reperul
cartezian xOy ale c
aror coordonate x si y verific
a conditiile x2 + y 2 = 1 si y 0. Se vede imediat c
a traiectoria
acestui drum este semicercul din semiplanul y 0 care are centrul n origine si raza egal
a cu 1.
Exemplul 5.8.4. Drumul h : [1, +1] IR2 , h(t) = (t, 1 t2 ) are ca traiectorie aceeasi multime de puncte
ca si traiectoria drumului din Exemplul 5.8.3.
Definitia 5.8.4. Sensul de crestere al parametrului t din ecuatia vectorial

a (5.74) a drumului parametrizat
f n IRm imprim
a un sens de parcurs pe traiectorie care se numeste sens pozitiv de parcurs. Drumul
f F(I, IRm ) se numeste orientat dac
a este precizat un sens de parcurs al acestuia.
Exemplul 5.8.5. Functia f : [0, 2] IR2 , f (t) = (cos nt, sin nt), n IN , are ca traiectorie cercul de raz
a1
cu centrul n originea reperului, parcurs ns
a de n ori n sens direct trigonometric. C
and t parcurge intervalul
h 2 i
0,
, punctul corespunz
ator de pe traiectorie, M (cos nt, sin nt), parcurge o dat
a cercul.
n
272
Ion Cr
aciun
Exemplul 5.8.6. Functia f : [0, 2] IR3 , f (t) = (a cos t, a sin t, b) unde a si b sunt constante reale, iar a > 0,
este un drum parametrizat n spatiu situat la intersectia cilindrului circular de ecuatie x2 + y 2 = a2 cu planul
paralel cu planul xOy de ecuatie z = b. Ecuatiile parametrice ale drumului sunt
x = a cos t,
y = a sin t,
z = b,
t [0, 2],
iar ecuatia sa vectorial
a este r = a cos t i + a sin t j + b k. Evident, traiectoria acestui drum n IR3 este un cerc.
Exemplul 5.8.7. Drumul parametrizat

f : [0, 2] IR3 ,
f (t) = (R cos t, R sin t, ht),
R > 0,
h IR ,
are drept traiectorie o bucl

a din elicea cilindric
a de pas constant.
Intr-adev
ar, traiectoria acestui drumul poate fi descrisa cinematic n modul urmator. Presupunem c
a la
momentul = 0, punctul M (x, y, z), aflat n miscarea care se va descrie mai jos, se gaseste n A(R, 0, 0).
Fie (G) o generatoare a cilindrului circular de raza R cu axa de rotatie axa Oz. La momentul = 0,
generatoarea (G) trece prin punctul A.
Presupunem c
a cilindrul execut
a o miscare circular
a uniform
a n jurul axei Oz cu viteza unghiulara constant
a
> 0 si c
a punctul M (G) execut
a o miscare rectilinie uniform
a pe generatoarea (G) cu viteza constant
a
v > 0.
h 2 i
C
and parcurge intervalul de timp 0,
punctul M are coordonatele
x = R cos t,
y = R sin t,
z = ht,
unde t = si v = h. Intervalul de variatie al parametrului t este [0.2].

Acest punct descrie o bucl
a din elicea circulara de pas constant.

a f F([, ], IRm ) este un drum parametrizat n IRm , atunci a = f () IRm si
m
b = f () IR se numesc capetele, sau extremit
atile drumului.
Drumul f se numeste nchis dac
a f () = f ().
Dac
a exist
a t0 [, ], t00 [, ], cu t0 6= t00 , astfel nc
at f (t0 ) = f (t00 ), spunem c
a punctul M 0 de vector de
0
pozitie f (t ) este punct multiplu al drumului f .
Drumul
g : [, ] IRm ,
g(t) = f ( + t), t [, ],
se numeste opusul drumului f .

a g este opusul drumului f , atunci g() = f (), g() = f ().
Un drum si opusul s
au au aceeasi traiectorie, iar sensurile de parcurs sunt contrare.
a f : [, ] IRm si g : [, ] IRm(sunt dou
a drumuri parametrizate n IRm astfel
f (t), t [, ],
nc
at f () = g(), atunci drumul h : [, ] IRm , h(t) =
se numeste juxtapunerea,
g(t), t [, ],
sau concatenatul celor dou
a drumuri.
273
Imaginea concatenatului este reuniunea hodografelor drumurilor f si g. Este posibil ca un drum parametrizat
n IRm s
a fie juxtapunerea a mai mult de doua drumuri.
u(t),
h 3 i
v(t),
Exemplul 5.8.8. Drumul parametrizat n IR2 , f : 0,
IR2 , f (t) =
w(t),
u(t) = b cos t i + b sin t j,
v(t) = a cos t i + b sin t j,

w(t) = 2a t 3a i + a a t j,
t [0,
],
2
t [ , ], unde
2
3
t [,
],
2
a > b > 0,
este juxtapunerea drumurilor u, v si w. Primul drum are ca imagine sfertul de cerc din primul cadran cu
centrul n origine si raza egal
a cu b; cel de al doilea drum are ca imagine sfertul de elips
a din cadranul doi, de
semiaxe a si b, cu axele de simetrie axele de coordonate, n timp ce al treilea drum este segmentul de dreapt
a
a
cu extremit
atile C(a, 0) si D(0, ).
2
In aplictiile practice ale calculului integral, geometriei diferentiale, mecanicii, fizicii etc., ipoteza de continuitate din Definitia 5.8.1 nu este suficient
a. Ca sa justificam aceasta afirmatie sa consideram drumul f F(I, IRm )
si t0 un punct fixat din I. Pentru fiecare t I \ {t0 } putem asocia drumul parametrizat
ft : IR IRm , ft (s) = f (t0 ) +
f (t) f (t0 )
s, s IR
t t0
(5.77)
care are ca hodograf dreapta din IRm care trece prin punctele M0 si M ale imaginii lui f , corespunz
atoare
valorilor t0 si t ale variabilei drumului.
C
and s = 0, punctul corespunz
atoare de pe hodograful drumului ft coincide cu M0 , iar cand s = t t0 ,
punctul corespunz
atoare coincide cu M.
S
a ne imagin
am acum multimea drumurilor parametrizate (5.77), n care t ia valori oricat de apropiate de
t0 .
In aplicatiile practice intereseaz
a existenta pozitiei limit
a a drumului (5.77) cand t t0 . O asemenea pozitie
limit
a exist
a dac
a si numai dac
a exist
a n IRm
lim
tt0
f (t) f (t0 )
t t0
care este derivata functiei f n punctul t0 , daca functia f este derivabila sau diferentiabila n punctul t0 .
Definitia 5.8.7. Pozitia limit
a ft0 a drumurilor (5.77) c
and t t0 , dac
a exist
a, se numeste tangenta la
drumul f n punctul t0 .
Drumul ft0 : IR IRm exist
a dac
a si numai daca functia f este diferentiabila n t0 . Ecuatia vectorial
aa
drumului este r = ft0 (s), unde ft0 (s) = f (t0 ) + sf 0 (t0 ), s IR. Imaginea acestui drum este reprezentat
a grafic
prin dreapta (T ), tangenta geometric
a n punctul M0 la hodograful lui f . Ecuatia vectoriala a tangentei (T )
este
(T ) : x = f (t0 ) + sf 0 (t0 ), s IR,
(5.78)
iar ecuatiile sale parametrice sunt
(T ) : xi = fi (t0 ) + sfi0 (t0 ),
s IR,
i 1, m.
274
Ion Cr
aciun
Observatia 5.8.2. Ecuatiile parametrice ale tangentei (T ) sunt echivalente cu

(T ) :
x2 f2 (t0 )
xm fm (t0 )
x1 f1 (t0 )
=
= ... =
.
0
0
0 (t )
f1 (t0 )
f2 (t0 )
fm
0
(5.79)
Definitia 5.8.8. Ecuatiile (5.79) se numesc ecuatiile canonice ale tangentei (T) n punctul M0 la traiectoria
drumului f .
Observatia 5.8.3. Pentru valori mici ale lui s = t t0 , membrul doi din (5.78) este aproximarea liniar
a
(functia afin
a) a functiei f ntro vecin
atate a lui t0 .
Definitia 5.8.9. Drumul parametrizat f F(I, IRm ) se numeste neted sau regulat dac
a,
f 0 F(I, IRm ) este continu
a si f 0 (t) 6= 0, t I; un drum f F(I, IRm ) se numeste neted pe portiuni sau
regulat pe portiuni dac
a este juxtapunerea unui num
ar finit de drumuri netede.
Observatia 5.8.4. Drumul f F(I, IRm ) este neted dac

a:
f C 1 (I);
f 0 (t) 6= 0, t I.
Intr-adev
ar, aceasta rezult
Exercitiul 5.8.1. S
a se determine drumul parametrizat n IR2 care este frontiera bilei cu centrul n origine si
raza unitate din spatiul metric (IR2 , d2 ), unde d2 : IR2 IR2 IR, d2 (x, y) = |x1 y1 | + |x2 y2 |.
Solutie. Hodograful drumului este multimea punctelor M (x, y) care satisfac ecuatia |x|+|y|1 = 0. Drumul este
juxtapunerea drumurilor netede (BA), (AD), (DC), (DA), laturile unui patrat, care au ecuatiile parametrice:
(
(
x = t,
x = 2 t,
(BA) :
; (AD) :
;
y = 1 t, t [0, 1]
y = 1 t, t [1, 2]
(
(
x = 2 t,
x = t 4,
(DC) :
; (CA) :
y = t 3, t [2, 3]
y = t 3, t [3, 4].
Fiecare latur
a a p
atratului este traiectoria unui drum neted. In varfurile patratului nu putem construi
tangenta la drum. Punctele A, B, C, D sunt puncte singulare ale drumului.
Definitia 5.8.10. Drumurile netede f F(I, IRm ) si g F(J, IRm ), cu aceeasi orientare, se numesc drumuri
echivalente cu aceeasi orientare, si scriem f g, dac
a exist
a o functie real
a de variabil
a real
a bijectiv
a
: I J, strict cresc
atoare, derivabil
a, cu derivata 0 : I J continu
a si nenul
a, care se numeste schimbare
de parametru s = (t), astfel nc
at g = f .
275
Observatia 5.8.5. Deoarece F(I, J) este functie bijectiv

a, inversa sa, 1 F(J, I), este functie derivabil
a, iar derivata functiei inverse este continu
a. Mai mult, avem
g(s) = f (1 (s)), s J,
ceea ce arat
a c
a relatia binar
a stabilit
a ntre drumurile f si g este simetric
a.

a f , g, h F(I3 , IRm ) sunt trei drumuri n IRm astfel nc
at f g si g h, atunci
f h, ceea ce arat
a c
a relatia este tranzitiv
a.
Intr-adev
ar, fie F(I1 , I2 ), functia care realizeaza echivalenta drumurilor f si g, iar F(I2 , I3 ), functia
care realizeaz
a echivalenta drumurilor g si h. Atunci, avem:
f (t) = g((t)), t I1 ; g(s) = h((s)), s I2 ,
din care deducem
f (t) = h(((t))), t I1 ,
ceea ce arat
a c
a functia F(I1 , I3 ) realizeaza echivalenta ntre drumurile f si h deoarece este o
bijectie strict cresc
atoare de la I1 la I3 , derivabila, cu derivata continua si diferita de zero.
Observatia 5.8.7. Orice drum neted n IRm de forma f F(I, IRm ) este echivalent cu el nsusi, f f , ceea
ce arat
a c
a este o relatie reflexiv
a n multimea drumurilor n IRm .
Observatia 5.8.8. Drumurile netede n IRm , f F(I, IRm ) si g F(J, IRm ), echivalente si cu aceeasi orientare,
au aceeasi traiectorie, adic
a f (I) = g(J).
Relatia fiind reflexiv

a, simetric
a si tranzitiva este o relatie de echivalent
a n multimea drumurilor netede
n IRm . Faptul c
a bijectia care realizeaza echivalenta este strict crescatoare, corespunde intuitiv parcurgerii
celor dou
a hodografe n acelasi sens, ceea ce justifica folosirea cuvintelor cu aceeasi orientare n Definitia 5.8.10.
Se stie c
a o relatie de echivalent
a pe o multime (aici multimea drumurilor netede n IRm ) mparte acea
multime n clase de echivalent
a. Dou
a drumuri netede f F(I, IRm ) si g F(J, IRm ) apartin aceleiasi clase de
echivalent
a dac
a f g. Aceast
a situatie conduce n mod natural la urmatoarea definmitie.
Definitia 5.8.11. Se numeste curb
a neted
a n IRm o clas
a de echivalent
a a relatiei de echivalent
a n
m
multimea drumurilor n IR .
Observatia 5.8.9. Drumurile din Exemplul 5.8.3 si Exemplul 5.8.4 sunt netede, cu aceeasi orientare si echivalente. Ele definesc una si aceeasi curb
a si anume semicercul superior din cercul cu centrul n origine si raza
egal
a cu unitatea.
276
Ion Cr
aciun
Definitia 5.8.12. Dat

a o curb
a neted
a n IRm , adic
a o clas
a de echivalent
a n multimea drumurilor netede cu
m
aceeasi orientare n IR , dac
a f F(I, IRm ) este un drum oarecare din aceast
a clas
a, atunci (5.73) se numesc
ecuatiile parametrice ale curbei, iar (5.74) este ecuatia vectorial
a a curbei respective.
Un punct oarecare apartin
and imaginii f (I) se numeste punct regulat, sau punct ordinar.
Unei curbe netede i se spune si arc neted. Curba dat
a n IRm se numeste neted
a pe portiuni dac
a oricare
din drumurile ce definesc clasa de echivalent
a din Definitia 5.8.11 este o juxtapunere de drumuri netede.
C
and m = 2 curba corespunz
atoare se numeste curb
a n plan, iar dac
a m = 3 curba se numeste curb
a n
spatiu.
Toate celelalte notiuni caracteristice drumurilor n IRm se transmit curbelor n IRm . De exemplu, extremit
atile
unei curbe n IRm sunt extremit
atile oric
arui drum din clasa corespunzatoare de echivalenta.
O curb
a n IRm se noteaz
a fie cu una din literele alfabetului grec sau latin, eventual flancata de paranteze,
de exemplu (C) sau (), fie precizndui extremitatile ntre doua paranteze, de exemplu (AB).
In ncheiere, prezent
am unele notiuni caracteristice curbelor n plan si curbelor n spatiu.
Dac
a I este un interval de timp si f = (f1 , f2 , f3 ) F(I, IR3 ) este un drum neted, atunci r = f (t) =
f1 (t)i + f2 (t)j + f3 (t)k reprezint
a pozitia la momentul t I a unui punct material n miscare dupa legea f , iar
f (I) este traiectoria particulei.
Dac
a f C 2 (I), atunci f 0 (t) si f 00 (t) reprezinta respectiv vectorul vitez
a si vectorul acceleratie ale particulei
la momentul t.
Scalarii nenegativi kf 0 (t)k si kf 00 (t)k se numesc corespunzator viteza si acceleratia la momentul t ale particulei
materiale n miscare dup
a legea f .
Semnificatia mecanic
a a conditiei de regularitate f 0 (t) 6= 0, t I, consta n aceea ca particula material
a, n
miscarea ei, nu are momente de repaos.
A da o curb
a parametrizat
a n spatiu (planul Oxy) nseamna a considera un drum parametrizat
f = (f1 , f2 , f3 ) F(I, IR3 )
(f = (f1 , f2 ) F(I, IR2 ))
care face ca oric

arui t I sa-i corespund
a punctul
(x(t), y(t), z(t))
((x(t), y(t)))
al c
arui vector de pozitie este
r(t) = f (t) = f1 (t)i + f2 (t)j + f3 (t)k
(r(t) = f (t) = f1 (t)i + f2 (t)j)).
In acest caz
r = f1 (t)i + f2 (t)j + f3 (t)k, t I
(respectiv, r = f1 (t)i + f2 (t)j, t I)

a a curbei n spatiu (respectiv, n plan).

a
r : [a, b] IR3
(r : [a, b] IR2 )
este un drum neted, sau neted pe portiuni n IR3 (IR2 ), atunci num
arul real pozitiv
Z
L=
kr(t)kdt,
(5.80)
unde
kr(t)k =
2 + (y(t))
2 + (z(t))
2
(x(t))
kr(t)k =

p
2 + (y(t))
2 ,
(x(t))
se numeste lungimea drumului, sau lungimea arcului de curb

a care are ca reprezentant drumul considerat.
aceste conditii, drumul considerat se numeste rectificabil, iar curba considerat
In
a este numit
a rectificabil
a.
277
Fix
and t0 I = [a, b], pentru orice t > t0 se defineste lungimea s(t) a arcului de curba (C) care are ca
reprezentant restrictia unui drum al clasei de echivalenta la segmentul [t0 , t]. Daca curba (C) este rectificabil
a,
atunci lungimea s(t) a portiunii din curba (C), corespunzatoare segmentului [t0 , t] [a, b], este data de
Z
kr( )kd, t [t0 , b].
s(t) =
(5.81)
t0
Punctul t0 se numeste origine de arc si, de regula, se ia t0 = a.

Folosind propriet
atile integralelor definite, deducem
p
2 + (y(t))
2 + (z(t))
2
s(t)
= kr(t)k = (x(t))
n cazul curbelor n spatiu si

s(t)
= kr(t)k =
2 + (y(t))
2
(x(t))
pentru cazul c
and curba este situat
a n planul xOy.
Deoarece s F([a, b], [0, L]) are proprietatea s(t)
> 0, t [a, b], rezulta ca s = s(t) este functie strict

cresc
atoare.
Prin urmare, t1 : [0, L] [a, b], functia inversa acesteia, poate juca rolul functiei din Definitia 5.8.10.
Aceasta arat
a c
a drumurile:
r = f t1 F([0, L], IR3 ); r = f t1 F([0, L], IR2 )
sunt echivalente respectiv cu drumurile:
f F([a, b], IR3 ); f F([a, b], IR2 ),
deci reprezint
a aceeasi curb
a (C).
In aceast
a nou
a parametrizare, numit
a parametrizarea natural
a a curbei (C), s se numeste parametru natural.
Definitia 5.8.14. Diferentiala ds = s0 (t)dt a functiei definit
a n (5.81) se numeste element de arc.
Dac
a drumul neted, sau arcul de curb
a neteda () este n spatiu, atunci
p
ds = kdrk = dx2 + dy 2 + dz 2 ,
iar dac
a acestea sunt n planul xOy, elementul de arc este
p
ds = kdrk = dx2 + dy 2 .
In aceste relatii dx, dy, dz sunt diferentialele functiilor coordonate ale functiei vectoriale de variabila real
a care
defineste drumul sau arcul de curb
a ().
Convenim ca punctul M al curbei corespunzator valorii t a parametrului sa se noteze prin M (t), n aceast
a
situatie t numinduse coordonata curbilinie a punctului M de pe curba.
Definitia 5.8.15. Se numeste versorul tangentei n punctul M (t) al curbei netede (), de ecuatie vectorial
a
(5.76) n cazul m = 3 si de ecuatie vectorial
a (5.75) n cazul m = 2, versorul (t) al vectorului r (t) = f 0 (t),
adic
a:
r (t)
1
=p
(x(t)i
+ y(t)j
+ z(t)k);
(5.82)
(t) =
2
2 + (z(t))
2
kr(t)k
(x(t))
+ (y(t))
(t) =
r (t)
1
=p
(x(t)i
+ y(t)j).
2 + (y(t))
2
kr(t)k
(x(t))
(5.83)
278
Ion Cr
aciun
1
dr dt
dr
=
=
.
kr(t)k
dt ds
ds
Alti versori importanti ai unei curbe (C) sunt introdusi mai jos.
Dac
a not
am cu (t) unghiul dintre versorul i al axei Ox si versorul (t), atunci versorul tangentei si cel al
normalei n punctul curent al unei curbe netede din planul xOy, corespunzator valorii t a parametrului, sunt
dati de
(t) = cos (t)i + sin (t)j, n(t) = sin (t)i + cos (t)j.
(5.84)
Se vede imediat c
a (t) = r (t)
Dac
a folosim (5.83), constat
am c
a
cos (t) = p
x(t)
2
(x(t))
2
y(t))
sin (t) = p
y(t)
2 + y(t))
2
(x(t))
d2 r
se numeste versorul normalei principale n punctul M (t) al
ds2
curbei netede n spatiu de ecuatie vectorial
a (5.76).
Definitia 5.8.16. Versorul vectorului
Versorul normalei principale, notat cu (t), este

(t) =
1 d2 r
1 d
=
.
d ds
d2 r ds2
k
k
k 2k
ds
ds
(5.85)
Definitia 5.8.17. Versorul (t),

(t) = (t) (t),
(5.86)
se numeste versorul binormalei n M (t) la curba de ecuatie vectorial

a (5.76).
Definitia 5.8.18. Triedrul { (t), (t), (t)}, unde versorii (t), (t), (t) sunt dati corespunz
ator de (5.82),
(5.85), (5.86), se numeste triedrul lui Frenet3 n punctul M (t) al curbei n spatiu de ecuatie vectorial
a (5.76).
Ansamblul
{M (t); (t), (t), (t)}
se numeste reper Frenet, sau reper local n punctul M (t).
cazul curbei a c
In
arei imagine este situat
a n planul xOy, reperul Frenet n M (t) este {M (t); (t), n(t)}
unde (t) si n(t) sunt dati n (5.84).
C
and parametrul t parcurge intervalul I = [a, b], punctul M (t) corespunzator descrie traiectoria curbei,
iar triedrul Frenet se misc
a odat
a cu punctul M (t). Se pot stabili formule care sa indice viteza de variatie
a versorilor triedrului Frenet n raport cu arcul traiectoriei. Mai precis, se demonstreaza existenta functiilor
pozitive R F([a, b]) si T F([a, b]), numite raz
a de curbur
a si respectiv raz
a de torsiune a curbei, astfel nc
at
s
a aib
a loc egalit
atile
d
1
=
,
R
ds
d
1
1
= + ,
ds
R
T
d = 1 .
ds
T
3 Frenet,
Jean Frederic (18161900), matematician francez.
279
Aceste egalit
ati se numesc formulele lui Frenet pentru o curba n spatiu.
Inversa razei de curbur
a se numeste curbura curbei considerate, iar inversa razei de torsiune se numeste
torsiunea curbei considerate. Curbura unei drepte n orice punct al ei este egala cu zero, iar torsiunea n orice
punct al unei curbe situate ntrun plan este , de asemenea, egala cu zero.
Raza de curbur
a m
asoar
a abaterea curbei de la linia dreapta (care are raza de curbura egala cu ), iar T
m
asoar
a abaterea curbei de la planul determinat de punctul M (t) si versorii (t) si (t), numit planul osculator
n M (t). Raza de torsiune a unei curbe plane este T = .
In cazul unei curbe n plan, a c
arei traiectorie se afla n planul xOy, formulele lui Frenet devin
d
1
ds = R n,
dn
1
= .
ds
R
Exercitiul 5.8.2. S
a se arate c
a imaginea drumului parametrizat
r : [0, 1] IR3 ,
r(t) = (t + 1)i + (t2 + 2)j + (3t2 + 1)k
este situat
a ntrun plan si s
a se calculeze lungimea curbei (C) definit
a de acest drum.
Solutie. Ecuatiile parametrice ale drumului
sunt
=
t + 1,
t2 + 2,
3t2 + 1,
t [0, 1].
Eliminarea parametrului t din ultimele doua ecuatii conduce la 3y z 5 = 0, care este ecuatia unui plan
paralel cu axa Ox. Asadar, un punct curent M (x, y, z) de pe drumul dat sau de pe curba (C) verific
a ecuatia
planului de mai sus. In aceast
a situatie spunem ca drumul este plan, iar curba (C) corespunzatoare este o curb
a
plan
a.
Z 1p
Z 1p
2 + (y(t))
2 + (z(t))
2 dt =
Lungimea curbei (C) este L =
(x(t))
1 + 40t2 dt. Efectuand schimbarea

0
0
Z 2 10 p
1
de variabil
a u = 2t 10, rezult
a c
a lungimea curbei (C) este L =
1 + u2 du.
2
10
0
O primitiv
a a functiei u 7 1 + u2 este
p
up
1
1 + u2 + ln |u + 1 + u2 |,
2
2
deci L =
41
10
+
ln (2 10 + 41).
2
40
Exercitiul 5.8.3. S
a se scrie ecuatia tangentei (T ) n punctul M0 (1, 1, 1) la curba
f F(IR, IR3 ),
f (t) = t i + t2 j + t2 k,
t IR.
Solutie. Punctul M0 corespunde valorii t0 = 1 a parametrului t. Avem:

f 0 (t) = r (t) = i + 2tj + 2tk;
f 0 (t0 ) = r (t0 ) = r (1) = i + 2j + 2k.
280
Ion Cr
aciun
Ecuatia vectorial
a a tangentei (T ) n punctul M0 la curba data este
(T ) : r = f (t0 ) + sf 0 (t0 ),
s IR,
unde
f (t0 ) = i + j+k.
Ecuatiile parametrice ale aceleiasi tangente sunt:
x = 1 + s,
y = 1 + 2s,
(T ) :
z = 1 + 2s,
s IR.
Eliminarea parametrului s conduce la ecuatiile canonice ale tangentei

(T ) :
x1
y1
z1
=
=
.
1
2
2
Exercitiul 5.8.4. S
a se g
aseasc
a vectorul vitez
a, vectorul acceleratie, viteza si acceleratia la momentul t ale
particulei materiale M (t) n miscare dup
a legea f F(IR+ , IR3 ), f = (t2 + 3, t, t2 ).
Solutie.
Vectorul vitez
a la momentul t este f 0 (t) = 2ti + j 2tk pe cand viteza la acelasi moment este
0
00
2
kf (t)k = 1 +8t . Vectorul
acceleratie este constant si are expresia analitica f (t) = 2i 2k, iar acceleratia
00
este kf (t)k = 4 + 4 = 2 2.
Exercitiul 5.8.5. S
a se determine lungimea unei bucle din elicea circular
a de pas constant.
Solutie. Ecuatiile elicei circulare de pas constant au fost deduse n Exemplul 5.8.7. Folosind (5.80), g
asim
Z
L=
Z
kr(t)kdt =
p
p
R2 + h2 dt = 2 R2 + h2 .
Exercitiul 5.8.6. S
a se determine parametrizarea natural
a a curbei
r=
2 cos2 ti +
h i
2 sin2 tj + sin 2tk, t 0, .
2
Solutie. Avem: r (t) = 2 2 sin t cos ti + 2 2 sin t cos tj + 2 cos 2tk; kr(t)k = 2, de unde gasim ds = 2dt,
deci s = 2t + C.
Dac
a presupunem c
a originea de arc pe curba este t = 0, constanta C are valoare nula, deci s = 2t, de unde
s
deducem t = si parametrizarea natural
a este
2
s
s
r = 2 cos2 i + 2 sin2 j + sin sk, s [0, ].
2
2
5.9
281
Formula lui Taylor pentru o functie real

a de o variabil
a real
a.
Aplicatii la studiul local al functiilor
Rezultatele stabilite n Sectiunea 5.7 r

am
an valabile si n cazul m = 1. In plus, avem
Teorema 5.9.1. Dac

a f C N (I) si functia f (N ) este derivabil
a n interiorul intervalului real I, atunci t I
si t0 I exist
a N (0, 1) astfel nc
at
f (t) =
N
X
f (k) (t0 )
k!
k=0
(t t0 )k +
(t N )N p+1 f (N +1) (N )
(t t0 )p ,
pN !
(5.87)
unde p este un num

ar pozitiv, iar N = t0 + N (t t0 ).
Demonstratie. Alegem la t
amplare num
arul real pozitiv p si introducem functiile:
: I IR, ( ) = f (t)
N
X
f (k) ( )
k=0
k!
(t )k , I;
(5.88)
: I IR, ( ) = (t )p , I.
(5.89)
Functiile introduse sunt derivabile pe I si:

0 ( ) =
f (N +1) ( )
(t )N ;
N!
0 ( ) = p(t )p1 ,
I .
(5.90)
(5.91)
In plus, avem 0 ( ) 6= 0, = t0 + (t t0 ), (0, 1).
Din cele deduse mai sus constat
am c
a restrictiile functiilor si la compactul [t0 , t], sau [t, t0 ] satisfac
ipotezele teoremei lui Cauchy pentru functii derivabile [19, p. 289], deci exista N = t0 + N (t t0 ), cu
0 < N < 1, astfel nc
at
(t) (t0 )
0 (N )
= 0
.
(5.92)
(t) (t0 )
(N )
Din (5.88) si (5.89) observ
am c
a
(t) = (t) = 0.
Utiliz
and aceste relatii si (5.88) (5.91) n (5.92), obtinem
f (t)
N
X
f (k) (t0 )
k=0
k!
(t t0
(t t0 )k
)p
de unde se deduce (5.87).
f (N +1) (N )(t N )N p+1

,
pN !
q.e.d.
Egalitatea (5.87) este cunoscut

a sub numele de formula lui Taylor pentru o functie reala de variabil
a real
a
cu restul de ordin N sub forma lui Schl
omilch4 Roche5 .
4 Schl
omilch,
5 Roche,
Oskar (18231901), matematician german.

Jean n. 1901, matematician francez.
282
Ion Cr
aciun
Din N = t0 + N (t t0 ) rezult
a t N = (1 N )(t t0 ) si formula lui Taylor se scrie n forma
f (t) =
N
X
f (k) (t0 )
k=0
k!
(t t0 )k +
(1 N )N p+1 f (N +1) (N ))
(t t0 )N +1 .
pN !
(5.93)
(1 N )N f (N +1) (N ))
(t t0 )N +1 .
N!
(5.94)
Dac
a n (5.93) lu
am p = 1, obtinem
f (t) =
N
X
f (k) (t0 )
k=0
k!
(t t0 )k +
Aceast
a relatie se numeste formula lui Taylor pentru functia f F(I) cu rest de ordin N sub forma lui Cauchy.
sub forma lui Cauchy
Dac
a n (5.93) d
am lui p valoarea p = N + 1, atunci (5.93) devine
f (t) =
N
X
f (k) (t0 )
k=0
k!
(t t0 )k +
f (N +1) (t0 + N (t t0 ))
(t t0 )N +1 ,
(N + 1)!
(5.95)
cunoscut
a sub numele de formula lui Taylor pentru functia f F(I) cu rest de ordin N sub forma lui Lagrange6 .
De asemenea, putem demonstra prin inductie matematica dupa N ca are loc egalitatea
Z x
N
X
(x u)N
f (k) (t0 )
k
(t t0 ) +
f (N +1) (u)
du
f (t) =
k!
N!
t0
(5.96)
k=0
numit
a formula lui Taylor pentru functia reala f F(I) cu restul integral de ordin N.
Dac
a intervalul I contine originea si consideram t0 = 0, atunci formulele (5.87), (5.93) (5.96), n care
t0 = 0, devin formulele Mac Laurin7 cu rest de ordin N respectiv n forma lui SchlomilchRoche, n forma lui
Cauchy, n forma lui Lagrange si sub form
a de integral
a. De exemplu, formula lui Mac Laurin cu restul sub
forma lui Lagrange este
N
X
f (k) (0) k f (N +1) (N t) N +1
f (t) =
t +
t
.
(5.97)
k!
(N + 1)!
k=0
T
in
and cont de relatiile:
f (k) (t0 )(t t0 )k = dk f (t0 ; t t0 , t t0 , ..., t t0 );
|
{z
}
k ori
f (k) (0)tk = dk f (0; t, t, ..., t)

| {z }
k ori
constat
am c
a formulele (5.95) si (5.97) pot fi scrise n forma diferential
a:
N
X
1 k
d f (t0 ; t t0 , t t0 , ..., t t0 )+
f (t) = f (t0 ) +
|
{z
}
k!
k=1
k ori
1
+
dN +1 f (N ; t t0 , t t0 , ..., t t0 );
|
{z
}
(N + 1)!
N +1 ori
6 Lagrange, JosephLouis (1736 - 1813), matematician, mecanician
si astronom, n
ascut n Torino, provincia Piemont din Italia.
A tr
ait o parte a vietii n Prusia si o alta n Franta. A adus contributii semnificative n toate domeniile analizei matematice,
teoriei numerelor, mecanicii clasice si mecanicii ceresti. La recomandarea lui Euler si DAlembert, n 1766 Lagrange ia succedat
lui Euler la conducerea sectiei de matematici a Academiei de S
tiinte a Prusiei din Berlin, post n care a activat timp de 20 de ani
efectu
and un mare volum de munca si c
astig
and c
ateva premii ale Academiei de S
tiinte a Frantei. Tratatul lui Lagrange asupra
mecanicii analitice (Mecanic
a Analitic
a, a 4a Editie, 2 Volume, Editura GauthierVillars, Paris, 18881889), scris n Berlin si
publicat prima dat
a n 1788, ofer
a cel mai cuprinz
ator studiu al mecanicii clasice de la Newton, constituind totodat
a fundamentul
pentru dezvoltarea fizicii matematice din secolul 19. In 1787, la v
arsta de 51 de ani, se mut
a de la Berlin n Franta, devine membru
al Academiei de S
tiinte a Frantei si r
am
ane n Franta p
an
a la sf
arsitul vietii. Prin urmare, Lagrange este considerat deopotriv
a
om de stiint
a francez si italian. Lagrange a supravietuit Revolutiei din Franta si a devenit primul profesor de analiz
a matematic
a
a S
colii Politehnice din Paris nc
a de la deschiderea sa din 1794. Napoleon ia acordat lui Lagrange Legiunea de Onoare si la
nobilat in 1808 cu titlul de Conte al Imperiului. Este nmorm
antat n Panteon si numele s
au apare printre cele 72 de personalit
ati
ale c
aror nume sunt inscriptionate pe Turnul Eiffel.
7 Mac Laurin, Colin (16981746), matematician scot
ian.
f (t) = f (0) +
283
N
X
1
1 k
d f (0; t, t, ..., t) +
dN +1 f (N t; t, t, ..., t ).
{z
}
|
| {z }
k!
(N + 1)!
k=1
k ori
N +1 ori
Dac
a avem n vedere c
a tt0 = t este o crestere a variabilei independente n t0 , iar f (t)f (t0 ) = f (t0 ; t)
este cresterea functiei f n t0 corespunz
atoare cresterii t a variabilei independente, atunci formula (5.95) se
poate scrie n forma echivalent
a
f (t0 ; t) =
N
X
f (k) (t0 )
k=1
k!
(t)k +
f (N +1) (N ))
(t)N +1 ,
(N + 1)!
unde N = t0 + N t, iar N (0, 1).
Exercitiul 5.9.1. S
a se scrie formula lui Mac Laurin cu restul de ordin 2n sub forma lui Lagrange pentru
functia f F(IR), f (t) = sin t.
Solutie. Prin inductie, se demonstreaz

a ca derivata de ordinul k a functiei este

f (k) (t) = sin t + k , t IR, k IN ,
2
din care deducem f (2m) (0) = 0, f (2m+1) (0) = (1)m , m IN . Inlocuind aceste rezultate n relatia
f (t) = f (0) +
f 00 (0) 2
f (2n) (0) 2n f (2n+1) (2n ) 2n+1
f 0 (0)
t+
t + ... +
t +
t
,
1!
2!
(2n)!
(2n + 1)!
obtinut
a din (5.97) n care N = 2n si 0 < 2n < 1, deducem ca pentru functia f (t) = sin t formula lui Mac
Laurin cu restul de ordin 2n sub forma lui Lagrange este
sin t =
n
X
(1)k1 2k1
(1)n 2n+1
t
+
t
cos(2n t).
(2k 1)!
(2n + 1)!
k=1
Exercitiul 5.9.2. S
a se scrie formula lui Mac Laurin cu restul de ordin n sub forma lui Lagrange pentru functia
f F(IR), f (t) = et , t IR.
Solutie. Avem f (k) (t) = et , t IR, k IN . Atunci, considerand n (5.97) ca f (t) = et si N = n, obtinem
et =
n
X
1 k
en t n+1
t +
t
,
k!
(n + 1)!
t IR,
n (0, 1).
k=0
Exercitiul 5.9.3. S
a se scrie formulele lui Mac Laurin cu resturile de ordin n sub forma lui Lagrange si al lui
Cauchy pentru functia f : (1, +) IR, f (t) = ln(1 + t).
284
Ion Cr
aciun
Solutie. In acest exercitiu f (0) = 0 si f (k) (0) = (1)k1 (k 1)! pentru k IN . Restul de ordin n sub
tn+1
, 0 < n < 1, iar cel al lui Cauchy este Rn =
forma lui Lagrange este Rn = (1)n
(n + 1)(1 + n t)n+1
1 n tn+1
n
(1)n
, n (0, 1). Prin urmare, cele doua formule ale lui Mac Laurin sunt:
1 + n t 1 + n t
ln(1 + t) =
n
X
(1)k1
k=1
ln(1 + t) =
tk + (1)n
n
X
(1)k1
k=1
tn+1
,
(n + 1)(1 + n t)n+1
t (1, +);
1 n tn+1
n
,
1 + n t 1 + n t
t (1, +).
tk + (1)n
Exercitiul 5.9.4. S
a se scrie formula lui
Mac Laurin cu rest de ordin n sub forma lui Lagrange si sub forma
lui Cauchy pentru functia binomial
a f F (1, +) , f (t) = (1 + t) , IR.
Solutie. Derivatele de ordin superior ale functiei f sunt

f (k) (t) = ( 1)...( k + 1)(1 + t)k ,
k IN ,
iar valorile acestora n origine sunt f (k) (0) = ( 1) ... ( k + 1).

Dac
a la aceste rezultate ad
aug
am si expresia derivatei de ordinul n + 1 a functiei calculata n punctul n t,
unde 0 < n < 1, rezult
a c
a formula lui Mac Laurin pentru functia f (t) = ln (1 + t) este
(1 + t) = 1 +
n
X
( 1)...( k + 1)
k!
k=1
tk + Rn ,
t > 1,
unde Rn este restul de ordin n.

Pentru aceast
a functie, restul de ordin n sub forma lui Lagrange este
Rn =
( 1)...( n)
(1 + n t)n1 tn+1 ,
(n + 1)!
0 < n < 1,
iar dac
a Rn este restul sub forma lui Cauchy, atunci
Rn
( 1)...( n)
(1 n )n (1 + n t)n1 tn+1 .
n!
cazul N = 0, formula lui Taylor (5.96) cu restul sub forma lui Lagrange devine
f (t) f (t0 ) = (t t0 )f 0 (0 ), 0 = t0 + 0 (t t0 ), 0 < 0 < 1,
adic
a formula cresterilor finite (teorema lui Lagrange) pentru functia real
a f de variabil
a real
a t.
fiecare din formulele (5.93) (5.96) restul de ordin n este de forma

Rn (t; t0 , f ) = o(|t t0 |N ),
t t0 .
Atunci, oricare din aceste patru formule se scrie sub forma echivalent
a
f (t) =
N
X
f (k) (t0 )
k=0
k!
(t t0 )k + o(|t t0 |N ), t t0 .
(5.98)
285

a tinem cont de faptul c
a o(|t t0 |N ) = (t)|t t0 |N , N IN , unde functia (t) are
proprietatea lim (t) = (0) = 0, atunci relatia (5.98), n cazul N = 1, devine
tt0 =0
f (t) = f (t0 ) + f 0 (t0 )(t t0 ) + (t)|t t0 |,
tI
si este aceeasi cu egalitatea din definitia diferentiabilit

atii ntrun punct a unei functii reale de o variabil
a real
a.
In ncheierea acestei sectiuni prezent
am unele aplicatii ale formulelor lui Taylor la studiul local al functiilor
reale de variabil
a real
a.
5.9.1
Tabelarea functiilor
Exercitiul 5.9.5. S
a se calculeze sin 330 cu o aproximatie mai mic
a dec
at 106 .
Solutie. Scriem formula lui Taylor pentru functia f (t) = sin t, n care pentru t0 si t luam valorile t0 =
si
6
0
t= +
= 33 , iar Rn , restul de ordinul n, este cel sub forma lui Lagrange. Avem
6
60
sin 330 = Pn + Rn ,
unde Pn este polinomul Taylor corespunz
ator.
Determin
am valoarea lui n astfel nc
at |Rn | 106 .
T
in
and cont de expresia restului de ordinul n sub forma lui Lagrange
Rn =
n+1

1

sin
+ n
+ (n + 1) ,
(n + 1)! 60
6
60
2
prin ncerc
ari directe constat
am c
a n 3.
Atunci, formula lui Taylor cu restul de ordinul trei conduce la aproximarile
1
3
2 1 3 3
0
sin 33
+
0, 54464.
2 60 2
2 602 2 12 603
Tabelarea valorilor functiilor trigonometrice si ale functiei logaritmice se bazeaza pe formula lui Taylor.
Aplic
and procedeul din Exercitiul 5.9.5, putem determina valori aproximative ale oricarei functii f C n (I).
Operatiile care se efectueaz
a pentru obtinerea valorilor aproximative fiind iterative, exista posibilitatea program
arii calculelor si determinarea lor cu ajutorul computerului.
5.9.2
Convexitatea functiilor
Cu ajutorul formulei lui Taylor cu rest de ordin 1 sub forma lui Lagrange se pot stabili conditii necesare pentru
convexitatea, sau concavitatea curbelor y = f (x), x I IR, f F(I), f C 2 (I).
a
Definitia 5.9.1. Functia f F(I) se numeste convex
a n vecin
atatea V V(t0 ), V I, unde t0 I , dac
graficul restrictiei f/V este situat deasupra tangentei la grafic n punctul M0 (t0 , f (t0 )), adic
a
f (t) f (t0 ) + f 0 (t0 )(t t0 ),
t V.
(5.99)
286
Ion Cr
aciun
Scriind formula lui Taylor n vecin

atatea V V(t0 ), t0 I , cu restul de ordin 1 sub forma lui Lagrange,
1
f (t) = f (t0 ) + f 0 (t0 )(t t0 ) + f 00 (1 )(t t0 )2 ,
2
(5.100)
din (5.99) si (5.100), deducem f 00 (1 ) 0, 1 = t0 + 1 (t t0 ), 0 < 1 < 1.

Prin urmare, o conditie necesar
a ca functia f C 2 (I) sa fie convexa este
f 00 (t) 0, t I.
Definitia 5.9.2. Functia f F(I) se numeste concav

a pe vecin
atatea V V(t0 ), V I, t0 I , dac
a graficul
functiei f/V este situat sub tangenta la grafic n punctul M0 (t0 , f (t0 )), adic
a
f (t) f (t0 ) + f 0 (t0 )(t t0 ),
t V
Proced
and analog, deducem c
a o conditie necesara ca f C 2 (I) sa fie functie concava este
f 00 (t) 0, t V I.
5.9.3
Contactul de ordin n a dou

a curbe plane
Fie functiile reale de variabil

a real
a f, g C n+1 ([a, b]), [a, b] IR si t0 [a, b].
Definitia 5.9.3. Curbele plane:
(C1 ) : x = f (t),
t [a, b];
(C2 ) : x = g(t),
t [a, b]
au un contact de ordin cel putin n n M0 (t0 , x0 ) dac

a sunt ndeplinite conditiile
f (t0 ) = g(t0 ) = x0 ,
f 0 (t0 ) = g 0 (t0 ),
...,
f (n) (t0 ) = g (n) (t0 ).
Dac
a, n plus, f (n+1) (t0 ) 6= g (n+1) (t0 ), contactul este de ordinul n.

a (C1 ) si (C2 ) au contact de ordin cel putin n n punctul M0 , atunci functiile f si g au
acelasi polinom Taylor de grad n centrat n t0 .
Definitia 5.9.4. Fie curba (C) : x = f (t), t I, f C 2 (I), t0 I pentru care f 00 (t0 ) 6= 0 si M0 (C)
punctul corespunz
ator valorii t0 .
Cercul care trece prin punctul M0 (t0 , f (t0 )) si are contact de ordinul cel putin 2 cu (C) n punctul M0 se
numeste cercul osculator al curbei (C) n punctul M0 . Centrul cercului osculator se numeste centru de
curbur
a, iar raza sa se numeste raz
a de curbur
a a curbei (C) n M0 . Inversa razei de curbur
a se numeste
curbura n M0 a curbei (C).
287
Determinarea cercului osculator n M0 (C) presupune aflarea numerelor reale , si R > 0 cu proprietatea
c
a cercul de ecuatie (t )2 + (x )2 R2 = 0 are un contact de ordinul cel putin 2 n M0 cu curba (C).
In cazul cercului osculator, contactul de cel putin ordinul 2 al acestuia cu curba (C) de ecuatie x = f (t)
n punctul t0 nu se ncadreaz
a n Definitia 5.9.3. In acest caz, conditiile de contact se rezuma la anularea n
punctul t0 a functiei (t) = F (t, f (t)) si a primelor doua derivate ale sale, unde F (t, x) este membrul nt
ai din
ecuatia cercului osculator.
Impunerea conditiilor de contact de ordin cel putin 2 conduce la sistemul
F (t0 , f (t0 )) = 0
F
F
(t0 , f (t0 )) +
(t0 , f (t0 ))f 0 (t0 ) = 0
t
x
2F
2F
F
2F
(t
,
f
(t
))
+
2
(t0 , f (t0 ))(f 0 (t0 ))2 +
(t
,
f
(t
))f
(t
)
+
(t0 , f (t0 ))f 00 (t0 ) = 0,
0
0
0
0
0
t2
tx
x2
x
unde F (t, x) = (t )2 + (x )2 R2 .
Dup
a nlocuirea lui F si a derivatelor sale, sistemul devine
(t )2 + (f (t0 ) )2 R2
= 0
0
t0 + (f (t0 ) )f 0 (t0 )
= 0
0
2
00
1 + (f (t0 )) + (f (t0 ) )f (t0 ) = 0.
Rezolv
and acest sistem g
asim c
a expresiile
celor trei numere care definesc cercul osculator sunt

=
t0
1 + (f 0 (t0 ))2 0
f (t0 )
f 00 (t0 )
f (t0 ) +
1 + (f 0 (t0 ))2
f 00 (t0 )
3
(1 + (f 0 (t0 ))2 ) 2
.
|f 00 (t0 )|
Numerele reale si sunt coordonatele centrului de curbura, iar numarul pozitiv R este raza de curbur
a.
Dac
a f C 2 (I) si t0 I , atunci ntro vecinatate V V(t0 ) avem aproximarea liniar
a
f (t) = f (t0 ) +
t t0 0
f (t0 ) = P1 (t; t0 , f )
1!
si aproximarea p
atratic
a
f (t) = f (t0 ) +
t t0 0
(t t0 )2 00
f (t0 ) +
f (t0 ) = P2 (t; t0 , f ).
1!
2!
Aproximarea liniar
a reprezint
a dreapta care are contact de ordin cel putin 1 cu curba (C) n punctul
M0 (t0 , f (t0 )), adic
a tangenta (T ) n punctul M0 la curba (C).
Aproximarea p
atratic
a este o parabola cu varful n punctul M0 si axa de simetrie normala n M0 la curba
(C). Aceast
a parabol
a are contact de ordin cel putin 2 cu (C) n M0 .
Aproxim
arile P1 (t; t0 , f ) si P2 (t; t0 , f ) sunt polinoamele Taylor de gradul 1 si respectiv de gradul 2 ale functiei
f, ambele centrate n punctul t0 I.
Astfel, am dat interpret
ari polinoamelor Taylor de gradele 1 si 2, asociate functiei f si centrate n t0 .
Observatia 5.9.5. Curbele (C1 ) si (C2 ) au contact de ordin cel putin 1 n punctul M0 (t0 , x0 ), unde x0 =
f (t0 ) = g(t0 ), dac
a si numai dac
a au n punctul comun M0 aceeasi tangent
a (T ). Curbele au contact de ordin
cel putin 2 n t0 dac
a si numai dac
a au aceeasi curbur
a n punctul M0 .
Dac
a cele dou
a curbe au n punctul M0 un contact de ordin cel putin 2, atunci centrul C0 al cercului osculator
se afl
a pe normala comun
a (N ) n M0 , iar distanta d(C0 , M ) este raza de curbura n punctul M0 .
288
Ion Cr
aciun
5.9.4
Natura punctelor de extrem ale unei functii reale de o variabil

a real
a
Fie functia real

a de variabil
a real
a f F(I) definita pe intervalul I IR si t0 I.
Definitia 5.9.5. Punctul t0 se numeste punct de extrem al functiei f dac
a exist
a o vecin
atate V V(t0 )
astfel nc
at diferenta f (t) f (t0 ) s
a p
astreze semn constant pe multimea I V.
Conform Teoremei lui Fermat pentru o functie reala de variabila reala [18, p. 272], daca functia f este
derivabil
a n t0 I si dac
a t0 este punct de extrem, atunci f 0 (t0 ) = 0.
S
a presupunem c
a f C n (I), n 2, si ca t0 I este astfel ncat
f 0 (t0 ) = ... = f (n1) (t0 ) = 0,
f (n) (t0 ) 6= 0,
n 2.
Se pune problema dac

a un astfel de punct t0 I este sau nu punct de extrem al functiei f. In acest scop,
utiliz
am formula lui Taylor pentru functia f, n vecinatatea punctului t0 , cu restul de ordin n 1 sub forma lui
Lagrange, care n acest caz devine
f (t) f (t0 ) =
f (n) (n )
(t t0 )n ,
n!
t I,
(5.101)
unde n = t0 + n (t t0 ), iar n (0, 1).

Deoarece derivata de ordinul n a functiei f este functie continua n t0 , rezulta ca (5.101) se poate scrie n
forma

(t t0 )n (n)
f (t0 ) + (t) ,
f (t) f (t0 ) =
n!

lim (t) = 0 = (0). De aici rezulta lim f (n) (t0 ) + (t) = f (n) (t0 ).
unde functia (t) are proprietatea tt
0
tt0
Dac
a f (n) (t0 ) > 0, exist
a o vecin
atate V V(t0 ) astfel ncat f (n) (t0 ) + (t) > 0, t V I, iar dac
a
(n)
f (t0 ) < 0, exist
a o vecin
atatea V V(t0 ) cu proprietatea f (n) (t0 ) + (t) < 0, t V I.
Prin urmare, dac
a num
arul natural n din formula (5.101) este de forma n = 2k + 1, k 1, cresterea functiei
f n t0 , f (t0 , t) = f (t) f (t0 ), corespunzatoare cresterii t a argumentului, are semn variabil n orice
vecin
atate a punctului t0 , deci M0 (t0 , f (t0 )) nu este punct de extrem local al functiei f.
In acest caz t0 este punct de inflexiune al functiei f.
Dac
a n = 2k, k 1, si f (2k) (t0 ) > 0, f (n) (t0 ) + (x) > 0, t V I, de unde rezulta f (t0 , t) 0 sau
f (t) f (t0 ), t V I, ceea ce arat
a c
a t0 este un punct de minim local.
Dac
a f (2k) (t0 ) < 0 si n = 2k, atunci f (2k) (t0 ) + (t) < 0,
t V I, de unde rezult
a f (t0 , t) 0 sau f (t) f (t0 ), t V I.
In aceast
a situatie t0 este un punct de maxim local al functiei f.
5.9.5
Metoda tangentei
Fie C 2 ([a, b]) cu proprietatea 0 (t) 6= 0, t [a, b] = I.
Definitia 5.9.6. S
irul de puncte (tn )n0 , tn I si
tn+1 = tn
(tn )
,
0 (tn )
unde t0 este ales arbitrar n I, se numeste procedura lui Newton asociat

a functiei n t0 .
(5.102)
289
Teorema 5.9.2. Dac

a (a, b) este unica solutie a ecuatiei (t) = 0 si 0 () 6= 0, atunci exist
a o vecin
atate
V V() cu proprietatea c
a oricare ar fi t0 V [a, b], avem lim tn = .
n
Demonstratie. Functiile 0 , 00 F([a, b]) fiind continue, exista m > 0 si M > 0 astfel ncat
|0 (t)| m,
|00 (t)| M, t I.
(5.103)
Conform formulei lui Taylor cu restul de ordin 1 sub forma integrala, avem
Z t
0
(t u)00 (u)du, t I, n 0.
(t) = (tn ) + (t tn ) (tn ) +
tn
Pentru t = , aceast
a egalitate devine
Z
0 = (tn ) + ( tn ) (tn ) +
( u)00 (u)du.
(5.104)
tn
Pe de alt
a parte, din (5.102) rezult
a
(tn ) + ( tn )0 (tn ) = ( tn+1 )0 (tn ).
(5.105)

tn+1 =
1
0 (tn )
( u)00 (u)du, n 0.
tn
Modulul ambilor membri ai acestei egalit

ati si inegalitatile (5.103) conduc la
| tn+1 |
1
( tn )2 ,
2m
.
M
Consider
and V = ( , + ) V() si t0 V [a, b], din inegalitatea precedenta obtinem
2
2
1
| tn | | tn1 |2 < n , n IN .
4
de unde deducem tn si teorema este demonstrata.
q.e.d.

a n locul lui se ia tn , atunci abaterea de la ( eroarea) este mai mica decat /4n .
Exercitiul 5.9.6. Folosind procedura lui Newton s

a se determine o aproximare a num
arului irational
eroare de 105 .
2 cu o
Solutie. Se observ
a c
a este singura solutie reala a ecuatiei t3 2 = 0 si ca ea se afla n intervalul [1, 2].
Consider
am functia : [1, 2] IR, (t) = t3 2, t [1, 2]. Procedura lui Newton este
tn+1 = tn
t3n 2
2(t3n + 1)
=
, n 0.
2
3tn
3t2n
290
Ion Cr
aciun
Lu
and t0 = 2, din relat
ia de recurent
a (5.102) se obtin succesiv termenii sirului (tn ) care, conform Teoremei
5.9.2, converge la = 3 2. Efectu

and calculele pana cand primele cinci zecimale se repeta, gasim: t1 = 1, 5;
t2 = 1, 29629; t3 =
1, 26093; t4 = 1, 25992; t5 = 1, 259921.
Prin urmare, 3 2 1, 25992.
Observatia 5.9.7. Procedura lui Newton poate fi programat

a pe computer cu datele de intrare (t0 ), 0 (t0 ) si
t0 . Criteriul de oprire al algoritmului poate fi repetarea primelor p zecimale ale num
arului tn . Se poate demonstra
c
a algoritmul este rapid convergent la solutia problemei dac
a t0 este c
at mai apropiat de .
Observatia 5.9.8. Tangenta (Tn ) n punctul Mn (tn , (tn )) la graficul functiei , de ecuatie
(Tn ) : x (tn ) = 0 (tn )(t tn ),
intersecteaz
a axa absciselor Ot n punctul (tn+1 , 0). Num
arul real tn+1 satisface egalitatea
(tn ) = 0 (tn )(tn+1 tn ).
(5.106)
Tangenta (Tn+1 ) la graficul functiei n punctul Mn+1 (tn+1 , (tn+1 )) intersecteaz

a Ot n punctul de abscis
a
tn+2 , c
aruia i corespunde pe grafic punctul Mn+2 (tn+2 , (tn+2 )), n care tangenta este (Tn+2 ).
Procedeul continu
a obtin
anduse sirul (tn )n0 .
Dac
a din (5.106) determin
am tn+1 n functie de tn , constat
am c
a obtinem procedura lui Newton.
Procedura lui Newton de determinare aproximativ
a a solutiei unice a ecuatiei (t) = 0, t I = [a, b], este
cunoscut
a si sub numele de metoda tangentei.
Capitolul 6
Diferentiabilitatea si derivabilitatea
partial
a ale functiilor reale de mai
multe variabile reale
6.1
Directie n IRn
Consider
am spatiul Euclidian IRn , vectorii a, b IRn , cu a 6= b si punctele A, B IE n , astfel ncat OA= a,
OB= b, unde IE n este spatiul afin Euclidian de dimensiune n al carui spatiu vectorial asociat este IRn , iar O
este originea reperului din IE n .
Definitia 6.1.1. Se numeste dreapt
a determinat
a de punctele A si B, sau de vectorii a si b, multimea
(D) = {x IRn : x = a + t(b a), t IR} IRn .
Definitia 6.1.2. Multimea (SD) = {x IRn : x = a + t(b a), t IR+ } IRn se numeste semidreapta cu
originea n A, care trece prin B,
Definitia 6.1.3. Prin segment nchis de extremit

ati A si B, se ntelege multimea
[a, b] = {x IRn : x = a + t(b a), t [0, 1]} IRn .
Analog se definesc segmentul deschis (a, b)

(a, b) = {x IRn : x = a + t(b a), t (0, 1)} IRn ,
segmentul nchis la st
anga si deschis la dreapta [a, b)
[a, b) = {x IRn : x = a + t(b a), t [0, 1)} IRn ,
precum si segmentul deschis la st
anga si nchis la dreapta (a, b]
(a, b] = {x IRn : x = a + t(b a), t (0, 1]} IRn .
291
292
Ion Cr
aciun
Definitia 6.1.4. Se numete directie n IRn o semidreapt

a cu originea n O.
Observatia 6.1.1. Orice vector nenul din IRn determin

a o directie n IRn .
Este posibil ca dou
a puncte distincte A si B din IE n sa determine aceeasi directie. Aceasta se ntampl
a c
and
vectorii OA si OB sunt coliniari si de acelasi sens.
Vectorii a =OA= (a1 , a2 , ..., an ) si b =OB= (b1 , b2 , ..., bn ) sunt coliniari si de acelasi sens daca si numai
dac
a coordonatele lor sunt proportionale, iar cele corespunzatoare sunt de acelasi semn.
Observatia 6.1.2. O directie contine un unic vector de norm

a unitate care se numeste versorul directiei
respective. O directie n IRn se poate defini d
and un versor.
cazul n = 2, versorul s al unei directii date poate fi exprimat cu ajutorul unghiului

dintre versorii e1 = (1, 0) si s. Se vede imediat c
a s = (cos )e1 + (sin )e2 , unde e2 = (0, 1) este cel de al doilea
versor care, npreun
a cu e1 , formeaz
a baza canonic
a n IR2 .
Observatie similar
a are loc si n cazul n = 3 cand versorul s al unei directii n spatiu se scrie n forma
s = cos 1 e1 + cos 2 e2 + cos 3 e3 , unde B = {e1 , e2 , e3 } este baza canonica din IR3 , iar i , i = 1, 2, 3,
este unghiul dintre versorul ei al bazei si versorul s. Coordonatele lui s se numesc cosinii directori ai directiei.
Deoarece s IR3 este versor, rezult
a cos2 1 + cos2 2 + cos2 3 = 1.
6.2
Derivata dup
a o directie a unei functii reale de variabil
a vectorial
a
Definitia derivabilit
atii si a derivatei ntrun punct al unei functii vectoriale de variabila reala f F(A, IRm ),
A IR, nu poate fi extins
a ntocmai la cazul functiilor reale de variabila vectoriala de forma
f F(D);
x = (x1 , x2 , ..., xn ) 7 f (x1 , x2 , ..., xn ) = f (x) IR,
(6.1)
unde D IRn si n 2. Pentru functii de tipul (6.1) putem considera un gen de derivata a functiei f F(D)
dup
a directii, adic
a limita raportului incrementar dintre cresterea functiei f n punctul x0 corespunz
atoare
cresterii x = x x0 a variabilei independente x n punctul x0 si norma cresterii lui x n x0 , raport luat ns
a
dup
a puncte care se g
asesc pe o anumit
a dreapta care trece prin x0 , deci n punctele unei directii.
Presupunem atunci c
a domeniul de definitie al functiei reale f F(D) este o multime deschisa din IRn si
fie a = (a1 , a2 , ..., an ) D. Atunci, exist
a r > 0, astfel ncat B(a, r) D.
Fie s = (s1 , s2 , ..., sn ) IRn un vector cu proprietatea
ksk =
v
u n
uX 2
ss=t
si = 1,
(6.2)
i=1
deci un versor din IRn care defineste o directie n IRn .
S
a consider
am dreapta (D) care trece prin extremitatea A a vectorului OA= a si care are directia s. Un
punct oarecare M, astfel nc

at OM = x = (x1 , x2 , ..., xn ) IRn este pe dreapta (D) daca x este de forma
Capitolul 6. Diferentiabilitatea si derivabilitatea partiala ale functiilor reale de mai multe variabile reale
293
x = a + t s, unde t IR. Pentru ca acest punct sa fie n bila deschisa B(a, r) trebuie ca d(x, a) < r, unde
d F(IRn IRn ) este metrica Euclidian
a pe IRn . Dupa cum stim Insa,
d(x, a) = kx ak = ka + t s ak = kt sk = |t| ksk = |t|.
Din acest rezultat rezult
a c
a diametrul de directie s al bilei B(a, r) este multimea {x D : x = a + t s, t
(r, r)}, adic
a segmentul deschis (a r s, a + r s).
S
a consider
am acum functia real
a de variabila reala g F((r, r)) care sa fie restrictia functiei f la segmentul
deschis (a r s, a + r s), adic
a
g(t) = f (a + ts), t (r, r),
(6.3)
sau
g(t) = f (a1 + t s1 , a2 + t s2 , ..., an + t sn ), t (r, r).
(6.4)
Definitia 6.2.1. Functia f F(D), D IRn , D =D, este derivabil

a n punctul a dup
a directia s sau dup
a
versorul s, dac
a functia g din (6.3), sau din (6.4), este derivabil
a n t = 0. Dac
a f F(D) este derivabil
a n
punctul a D dup
a versorul s IRn , atunci num
arul real g 0 (0) se numeste derivata functiei reale f n punctul
df
(a).
a dup
a directia s si se noteaz
a cu
ds
Din aceast
a definitie deducem
df
g(t) g(0)
f (a + t s) f (a)
(a) = g 0 (0) = lim
= lim
.
t0
t0
ds
t
t
(6.5)
Dac
a x = a + t s si f este derivabil
a n x dupa directia s, atunci vom avea
df
(a + t s) = g 0 (t).
ds
(6.6)
Pentru a ntelege semnificatia num

arului real definit de (6.5), sa consideram cazul n = 2. Vom nota x1 =
x, x2 = y, iar pe f (x1 , x2 ) l vom nota cu z. Multimea (S) a punctelor din IR3 definita prin
(S) = {(x, y, z) IR3 : (x, y) D, z = f (x, y)},
unde functia f F(D) este cel putin continua pe D, se numeste suprafat
a.
Punctul A(x0 , y0 ), extremitataea vectorului OA= a, fiind din multimea deschisa D, apartine lui D mpreun
a
cu un ntreg disc deschis cu centrul n a si raza egala cu r > 0. Daca este dat versorul s = (s1 , s2 ), acesta
determin
a diametrul A1 A2 al discului, paralel cu s. Portiunea din planul (P ), perpendicular pe planul Oxy,
care intersecteaz
a planul Oxy dup
a o dreapta ce contine diametrul A1 A2 , are n comun cu suprafata (S) un arc
de curb
a plan
a care trece prin punctul M0 (x0 , y0 , f (x0 , y0 )) si care are extremitatile n punctele
M1 (x0 r s1 , y0 r s2 , f (x0 r s1 , y0 r s2 ))
si
M2 (x0 + r s1 , y0 + r s2 , f (x0 + r s1 , y0 + r s2 )).
Pentru a ntelege semnificatia geometrica a derivatei dupa o directie, alegem n planul (P ) un reper format
din dreapta care trece prin punctele A1 si A2 , drept axa a absciselor At, si mediatoarea segmentului A1 A2 ca
ax
a a ordonatelor, unde A, originea reperului, este mijlocul segmentului A1 A2 .
Versorul axei absciselor At este s, iar arcul de curba (M1 M2 ) are ecuatia carteziana explicita u = g(t), t
(r, r). Deoarece g este derivabil
a n t = 0, exista tangenta orientata (T ) la arcul de curba u = g(t) n punctul
M0 (0, g(0)) de pe grafic, sensul de parcurs al tangentei fiind imprimat de sensul de parcurs pe curb
a care la
r
andu-i este imprimat de sensul de crestere a lui t (r, r). Fie 0 unghiul dintre s si versorul al tangentei
df
(T ). Se stie c
a g 0 (0) = tg 0 si deci
(a) = tg 0 , ceea ce arata ca derivata functiei f n punctul a = (x0 , y0 ),
ds
dup
a directia s = (s1 , s2 ), este panta tangentei (T ).
df
De asemenea, putem interpreta
(a) drept viteza de variatie a functiei f, n punctul x0 , pe directia s.
ds
294
Ion Cr
aciun
Exercitiul 6.2.1. S
ase calculeze derivata functiei reale f F(IR2 ), f (x, y) = x2 y 2 n punctul M0 (1, 1)
1
3
dup
a directia s = ( ,
).
2 2
1 2
1
1
3
3 2
t) = (1 + t) (1 +
t) = (1 3) t t2 .
Solutie. Functia g din (6.4) este g(t) = f (1 + t, 1 +
2
2
2
2
2
df
Avem g 0 (t) = 1 3 t de unde g 0 (0) = 1 3 si deci
(1, 1) = 1 3.
ds
Exercitiul 6.2.2. S
a se calculeze derivata functiei reale
3
f F(IR ),
x3
,
x
f (x1 , x2 , x3 ) = e 1 sin x2
n punctul a = (3, 0, 1) dup

a directia v = (2, 5, 7).
Solutie. Determin
amultimnt
ai versorul vectorului v. Deoarece kvk =
s=
78, deducem ca
1
2
5
7
v = ( , , ).
kvk
78
78
78
7t 78
2
5
7
5t
Functia g este dat
a de g(t) = f (3 + t, t, 1 + t) = e 2t + 3 78 sin .
78
78
78
78
7t 78
1
7t 78
5t
5t
5t
5
)0 sin + cos
Avem g 0 (t) = e 2t + 3 78 (
, de unde gasim g 0 (0) = e 3 . Deci
2t + 3 78
78
78
78
78
5
df
(3, 0, 1) =
.
ds
78 3 e
df
Deoarece
(x), x D, este derivata ordinara a functiei auxiliare g, derivata dupa o directie are aceleasi
ds
propriet
ati ca derivabilitatea obisnuit
a a functiilor reale de variabila reala. De exemplu, au loc urm
atoarele
identit
ati care rezult
a direct din identit
ati bine cunoscute n care intervin functii reale de o variabila real
a:
d
df1
df2
(f1 f2 ) =
ds
ds
ds
df
d
(c f ) = c , c = const.,
ds
ds
(6.7)
d
df1
df2
(f1 f2 ) = f2
+ f1
,
ds
ds
ds
df
df
2
1
f2
f1
ds
ds ,
d f1 =
ds f2
f22
n ipoteza c
a numitorul din ultima identitate nu se anuleaza si ca toate derivatele din membrii doi a tuturor
identit
atilor exist
a.
Vom folosi acum Definitia 6.2.1 si relatia (6.6) pentru a demonstra o teorem
a a valorii medii pentru derivatele
dup
a o directie.
Teorema 6.2.1. Fie f F(D), o functie real
a de n variabile reale, a D, s IRn , ksk = 1 si IR.
Dac
a segmentul nchis [a, a + s] este continut n D si exist
a derivata lui f dup
a directia s n orice punct
x [a, a + s], atunci exist
a (0, 1), astfel nc
at
f (a + s) f (a) =
df
(a + s).
ds
(6.8)
295
Demonstratie. Functia g(t) = f (x + t s) este continua pe intervalul nchis [0, ] IR si derivabila pe intervalul
(0, ). Aplic
and teorema cresterilor finite a lui Lagrange functiei g deducem ca exista (0, 1), astfel nc
at
g() g(0) = g 0 ( ).
Dar
g() = f (a + t s), g(0) = f (a), g 0 ( ) =
(6.9)
df
(a + s).
ds
Inlocuirea lui (6.10) n (6.9) conduce la (6.8) si teorema este demonstrata.
(6.10)
q.e.d.

a n = 1, singurii versori n IR1 = IR sunt e1 = OA1 si e1 , unde O este originea pe
axa real
a, iar A1 este punctul de abscis
a 1 de pe aceast
a ax
a. Consider
and acum o functie real
a definit
a pe
o multime deschis
a din IR, deci pe o reuniune de intervale deschise din IR, din cele de mai sus constat
am c
a
derivata ntrun punct a al domeniului de definitie dup
a directia e1 coincide cu derivata obisnuit
a a lui f n
df
f (a + t) f (a)
punctul a adic
a
= f 0 (a). S
a remarc
am c
a nu trebuie confundat
a derivata lui f n
(a) = lim
t0
de1
t
punctul a dup
a versorul e1 cu derivata la dreapta a functiei f n punctul a, dup
a cum derivata lui f n punctul
a dup
a versorul e1 nu este aceeasi cu derivata la st
anga a functiei f n punctul a.
Exercitiul 6.2.3. S
a se studieze dac
a functia real
a de dou
a variabile reale
2xy
, (x, y) 6= (0, 0)
f F(IR2 ), f (x, y) =
x2 + y 2
0,
(x, y) = (0, 0),
are derivat
a n origine dup
a un versor oarecare s = (cos , sin ), unde [0, 2).
Solutie. Construim functia g din (6.3). Gasim

sin 2,
g(t) =
0,
daca t 6= 0
daca t = 0.
Atunci,
g(t) g(0)
1
= sin 2 lim ,
t0 t
t
3
din care deducem c
a dac
a [0, 2) \ {0, , ,
} functia f nu este derivabila n origine n raport cu directia
2
2
s.
3
Pentru directiile s n care {0, , ,
} rezulta g 0 (0) = 0, deci functia f este derivabila n origine dup
a
2
2
df
aceste directii s si
(0, 0) = 0.
ds
Dac
a pentru o functie real
a de o variabila reala derivabilitatea ntrun punct implica continuitatea n acel
punct, pentru o functie real
a de mai multe variabile reale acest rezultat nu are loc daca derivabilitatea este
cea dup
a o directie. Mai mult, nici chiar derivabilitatea lui f F(D), ntrun punct din D IRn , dup
a
orice directie din IRn , nu implic
a continuitatea functiei n acel punct. Aceasta afirmatie rezulta din exemplul
urm
ator.
lim
t0
296
Ion Cr
aciun
Exemplul 6.2.1. Functia f : IR2 IR, f (x, y) =
x5
,
(y x2 )2 + x8
dac
a (x, y) 6= (0, 0)
este derivabil
a
0,
dac
a (x, y) = (0, 0),
n origine n raport cu orice versor din IR2 , dar f nu este continu
a n origine.
Intr-adev
ar, fie s = (cos , sin ), [0, 2), un versor oarecare din IR2 . Calculand functia g dupa (6.3), sau
(6.4) g
asim
t3 cos5
g(t) = f (0 + ts) = 6
.
8
t cos + (sin t cos2 )2
Dac
a 6= 0 si 6= , atunci
g(t) g(0)
0
t3 cos5
=
= lim 6
= 0,
8
2
2
t0
t0 t cos + (sin t cos )
t
sin2
lim
ceea ce arat
a c
a f este functie derivabil
a n origine dupa orice versor s diferit de unul din versorii e1 = (1, 0) si
t
e1 , iar derivata functiei date n origine dupa versorul s este egala cu zero. Daca = 0, atunci g(t) = 4
t +1
g(t) g(0)
df
si lim
= 1, prin urmare avem
(0) = 1. In cazul = ,
t0
t
de1
g(t) =
t
t4 + 1
df
(0) = 1.
d(e1 )
Prin urmare, functia f este derivabil

a n origine dupa orice versor s = (cos , sin ) IR2 .
Pentru studiul continuit
atii functiei f n origine folosim definitia continuitatii cu siruri.
1 1
2
Lu
and sirul din IR cu termenul general xn = ( , 2 ), convergent la 0 = (0, 0), sirul valorilor functiei are
n n
termenul general f (xn ) = n3 , iar acest sir are limita +. Deoarece limita este diferita de valoarea functiei n
origine, care este zero, rezult
a c
a f nu este continua n origine.
6.3
Derivabilitatea partial
a si derivate partiale de ordinul nt
ai ale
functiilor reale de mai multe variabile reale
Fie f o functie real

a definit
a pe multimea deschisa D IRn , a D si B = {e1 , e2 , ..., en } baza canonic
a din
n
spatiul Euclidian IR .
a functia f F(D) este derivabil
a partial n punctul a n raport cu variabila xj ,
dac
a f este derivabil
a n punctul a dup
a versorul ej .
Variabila xj poate fi oricare din variabilele x1 , x2 , ..., xn ale functiei f.

a f este derivabil
a partial n punctul a n raport cu variabila xj , atunci
df
(a) se numeste
dej
derivata partial
a de ordinul nt
ai a functiei f n punctul a n raport cu variabila xj .
a unei functiii reale n raport cu o variabila
Derivata partial
a de ordinul nt
ai a lui f n punctul a n raport cu variabila xj se noteaza cu unul din
simbolurile:
f
(a); fx0 j (a); f,xj (a); f,j (a).
xj
297
Definitia 6.3.3. Functia f F(D) este derivabil

a partial pe D, sau pe o submultime B D, n raport
cu variabila xj , dac
a f este derivabil
a partial n orice punct a D, sau a B, n raport cu variabila xj .
Folosind definitia derivatei dup
a o directie, derivata partiala a functiei f n punctul a = (a1 , a2 , ..., an ) n
raport cu variabila xj este
f
df
f (a + tej ) f (a)
(a) =
(a) = lim
=
t0
xj
dej
t
f (a1 , a2 , ..., aj1 , aj + t, aj+1 , ..., an ) f (a1 , a2 , ..., an )
= lim
.
t0
t
(6.11)
In cazul n = 2, vom scrie (x, y) n loc de (x1 , x2 ), iar n cazul n = 3 punctul curent al spatiului (x1 , x2 , x3 )
l vom nota prin (x, y, z).
Dac
a functia real
a de dou
a variabile reale z = f (x, y), definita pe un domeniu D din IR2 , este derivabil
a n
punctul a = (a, b) n raport cu variabila x si n raport cu variabila y, atunci derivatele partiale de ordinul nt
ai
f
f
(a, b) si
(a, b) sunt:
x
y
f
f (a + t, b) f (a, b)
(a, b) = lim
;
t0
x
t
(6.12)
f
f (a, b + t) f (a, b)
(a, b) = lim
.
t0
y
t
In cazul n = 3, derivatele partiale de ordinul ntai ale functiei reale u = f (x, y, z), n punctul (a, b, c), dac
a
exist
a, sunt:
f
f (a + t, b, c) f (a, b, c)
(a, b, c) = lim
;
t0
x
t
f
f (a, b + t, c) f (a, b, c)
(6.13)
(a, b, c) = lim
;
t0
y
t
f
f (a, b, c + t) f (a, b, c)
(a, b, c) = lim
.
t0
z
t
Pentru a ntelege semnificatia relatiei (6.11), consideram functia reala j , restrictia functiei f la segmentul
deschis din D care contine extremitatea A a vectorului OA= a si are directia versorului ej . Un punct oarecare
al acestui diametru are vectorul de pozitie x = a + tej , unde t apartine unui interval I care contine originea
t = 0. Valorile functiiei f pe acest diametru sunt egale cu valorile functiei j pe intervalul I, iar acestea din
urm
a sunt date de
j (t) = f (a1 , a2 , ..., aj1 , aj + t, aj+1 , ..., an )
(6.14)
In acest mod ultimul membru din (6.11) este
lim
t0
j (t) j (0)
= 0j (0).
t
Din (6.11), (6.14) si (6.15) rezult

a c
a derivata partiala
adic
a
(6.15)
f
(a) este derivata obisnuita, n origine, a functiei j ,
xj
f
(a) = 0j (0).
xj
(6.16)
Identitatea (6.16) d
a o metod
a practic
a de calculare a derivatelor partiale ale unei functii de n variabile reale
x1 , x2 , ..., xn n situatia n care functia f este definita printro formula explicita ca rezultat al unor operatii
algebrice, trigonometrice, etc. asupra coordonatelor x1 , x2 , ..., xn .
Pentru calculul derivatei partiale de ordinul ntai n punctul a n raport cu variabila xj , consider
am c
a
expresia matematic
a f (x1 , x2 , ..., xn ) este functie numai de variabila xj , celelalte variabile fiind tratate drept
constante, deriv
am functia de variabila xj astfel obtinuta conform regulilor cunoscute de derivare a functiilor
reale de o variabil
a real
a, dup
a care se nlocuieste xi cu ai , unde i 1, n.
298
Ion Cr
aciun
Definitia 6.3.4. Functia f F(D) este derivabil

a partial pe multimea deschis
a D IRn dac
a f este
derivabil
a partial n orice punct a D n raport cu toate variabilele xk , k 1, n.
Definitia 6.3.5. Fie f F(D) o functie real

a derivabil
a D IRn . Functiile
f
: D IR,
xk
f
f (x + tek ) f (x)
(x) = lim
,
t0
xk
t
(6.17)
se numesc derivatele partiale de ordinul nt

ai ale functiei f.
Pentru derivata partial
a de ordinul nt
ai a functiei f n raport cu variabila xk , n punctul x D, se poate
utiliza si una din notatiile:
f
(x); fx0 k (x) = f,xk (x); f,k (x).
xk
Deoarece derivarea partial
a a functiei f F(D), D IRn n raport cu variabila xj , j 1, n, este derivarea
ordinar
a, obisnuit
a, a functiei reale de variabila reala j , are aceleasi proprietati ca si derivarea obisnuit
a. De
exemplu, avem
(f1 f2 ), j = f1, j f2, j ,
(c f ), j = c f, j , c = const.,
(6.18)
(f1 f2 ), j = f1, j f2 + f1 f2, j ,
f
f1, j f2 f1 f2, j
1
,
=
f2 , j
f22
n ipoteza c
a derivatele din membrul doi din fiecare egalitate exista si ca numitorul din ultima egalitate este
diferit de zero.
a f F(D) este de clas
a C 1 pe multimea deschis
a D din IRn dac
a f este
continu
a, derivabil
a partial pe D si toate derivatele partiale f, j sunt functii continue pe D.
Exercitiul 6.3.1. Folosind relatiile (6.12), s

a se studieze dac
a functia
f F(IR2 ),
f (x, y) = x2 + xy,
este derivabil
a partial n punctul a = (5, 3), precizez
anduse totodat
a derivatele partiale de ordinul nt
ai n
acest punct.
Solutie. Fie g1 (t) = f (a + t e1 ) si g2 (t) = f (a + t e2 ) unde B = {e1 = (1, 0), e2 = (0, 1)} este baza canonic
a
din IR2 si t IR. Dup
a Definitia 6.3.1 si Definitia 6.3.2 trebuie sa studiem derivabiliatea n t = 0 a functiilor
g2 (t) g2 (0)
g1 (t) g1 (0)
si lim
. Constatam ca aceste limite exist
a, sunt
g1 si g2 . Pentru aceasta calcul
am lim
t0
t0
t
t
df
df
finite si egale respectiv cu 7 si 5. Prin urmare g10 (0) = 7, iar g20 (0) = 5, ceea ce arata ca exista
(a) si
(a)
de1
de2
si acestea sunt egale cu 7, respectiv 5. Dupa Definitia 6.3.1 avem ca f este derivabila partial n a = (5, 3). In
f
f
baza Definitiei 6.3.2 rezult
a c
a
(5, 3) = 7 si
(5, 3) = 5.
x
y
299
Exercitiul 6.3.2. Folosind metoda practic

a de calcul a derivatelor partiale de ordinul nt
ai ale unei functii
reale de mai multe variabile reale si relatiile (6.18) s
a se determine derivatele partiale ale functiilor:
(i)
f (x1 , x2 , x3 )
x61 x22
+ 3x1 , (x1 , x2 , x3 ) IR3 , x3 6= 0;
x3
= eax1 cos bx2 , (x1 , x2 ) IR2 ,
(ii) f (x1 , x2 )
unde a si b sunt constante reale.
Solutie. Folosind (6.18) (6.18), n cazul (i), obtinem:

f,1 (x1 , x2 , x3 ) =
6x51 x22
+ 3;
x3
f,2 (x1 , x2 , x3 ) =
2x61 x2
x6 x2
; f,3 (x1 , x2 , x3 ) = 1 2 2 ,
x3
x3
iar n cazul (ii), avem:

f,1 (x1 , x2 ) = a eax1 cos bx2 ; f,2 (x1 , x2 ) = b eax1 sin bx2 .
x
Exercitiul 6.3.3. S
a se determine derivatele partiale f,x (x, y) si f,y (x, y), unde f (x, y) = arctg .
y
Solutie. Aplic
and regula practic
a de calculare a derivatelor partiale, gasim:
f,x (x, y)
1
2
1+
x
y2
x2
y
; f,y (x, y)
+ y2
y2
1
2
1+
x
y2
x2
x
.
+ y2
Exercitiul 6.3.4. S
a se calculeze derivatele partiale de ordinul nt
ai ale functiei
2
f F(IRn ), f (x) = ekxk (x1 + x32 + x53 + ... + x2n1

),
n
v
uX
u n 2
n
xi .
unde x = (x1 , x2 , ..., xn ) IR si kxk = t
i=1
Solutie. Folosind regulile de derivare (6.18), gasim:

kxk2
3
5
2n1
1
+
2x
(x
+
x
+
x
+
...
+
x
f
(x)
=
e
)
;
1 1
,1
n
2
3

) ;
f, 2 (x) = ekxk 3x2 + 2(x1 + x32 + x53 + ... + x2n1
n
..

3
5
2n1
f, n (x) = ekxk2 (2n 1)x2n1
+
2(x
+
x
+
x
+
...
+
x
)
.
1
n
n
2
3
Derivabilitatea partial
a a unei functii reale de mai multe variabile reale nu implica continuitatea acesteia.
Exemplul de mai jos vine n sprijinul afirmatiei facute.
300
Ion Cr
aciun
Exemplul 6.3.1. Functia real

a de dou
a variabile reale
xy
,
2
2
x + y2
f F(IR ), f (x, y) =
0,
dac
a
(x, y) 6= (0, 0)
dac
a
(x, y) = (0, 0),
este derivabil
a partial n origine, dar nu este continu
a n origine.
Intr-adev
ar, prin calcul direct, constat
am ca
lim
x0
y0
f (t, 0) f (0, 0)
= 0,
t
lim
x0
y0
f (0, t) f (0, 0)
= 0,
t
ceea ce arat
a c
a f este derivabil
a partial n origine si
f
(0, 0) = 0,
x
f
(0, 0) = 0.
y
Pentru studiul continuit

atii functiei f n origine, folosim definitia cu siruri. In acest scop, fie sirurile (xn )n1
1 2
1 1
si (zn )n1 care au termenii generali xn = ( , ) si zn = ( , ). Ambele siruri sunt convergente la 0 = (0, 0).
n n
n n
1
2
S
irurile valorilor functiei au respectiv termenii generali f (xn ) =
si f (zn ) =
si, dupa cum se vede, sunt
2
5
convergente la limite diferite, ceea ce arat
a ca functia f nu este continua n origine.
Definitia 6.3.7. Fie functia real

a f F(D) derivabil
a partial n punctul x0 . Vectorul
(f )(x0 ) = (f,1 (x0 ), f,2 (x0 ), ..., f,n (x0 )) =
n
X
f,j (x0 )ej ,
(6.19)
j=1
se numeste gradientul, sau derivata functiei f n punctul x0 .
Definitia 6.3.8. Operatorul : F(D) F(D, IRn ) definit prin

= e1
+ e2
+ ... + en
,
x1
x2
xn
(6.20)
, j 1, n, este operatia de derivare partial

a fat
a de variabila xj , se numeste operatorul nabla, sau
xj
1
operatorul lui Hamilton .
unde
Operatorul lui Hamilton aplicat functiei f F(D) n punctul x D, unde D este o multime deschis
a din
IRn , este gradientul functiei f n x.
6.4
Diferentiabilitatea si diferentiala de ordinul nt

ai ale unei functii
reale de variabil
a vectorial
a
Fie functia real

a f F(D), unde D este o multime deschisa din IRn , si functia afina reala
A : D IR,
1 Hamilton,
A(x) = T (x) + c,
William Rowan (18051865), matematician irlandez.
(6.21)
301
unde c este o constant

a real
a, iar T este o forma liniara pe IRn , deci T L(IRn , IR) = (IRn ) .
Dac
a n baza canonic
a
B = {e1 , e2 , ..., en } IRn ,
un vector oarecare x are expresia analitic
a
x=
n
X
xi ei = eX,
(6.22)
i=1
unde
e = (e1 , e2 , ..., en ) (IRn )n = IRn IRn ... IRn ,
{z
}
|
n ori
iar
X=
x1
x2
..
.
(6.23)
Mn,1 (IR),
(6.24)
xn
este matricea coordonatelor vectorului x n baza B, atunci, dupa Teorema 4.10.1, avem
T (x) = A> X,
(6.25)
unde A> M1,n (IR) este matricea lui T n perechea de baze B IRn si {1} IR si are expresia
A> = (a1 a2 ... an ),
(6.26)
ai = T (ei ), i 1, n.
(6.27)
unde
Ne propunem s
a aproxim
am f (x) prin numarul real (6.21), astfel ncat sa fie satisfacute conditiile
A(x0 ) = f (x0 ),
(6.28)
lim A(x) = lim f (x).
(6.29)
c = f (x0 ) T (x0 ).
(6.30)
xx0
xx0
Folosind (6.30) n (6.21) si tin

and cont de faptul ca T L(IRn , IR), stabilim ca
A(x) = f (x0 ) + T (x x0 ), x IRn .
(6.31)
Din (6.29), (6.31) si

lim T (x x0 ) = T (0) = 0,
xx0
rezult
a c
a aproximarea dorit
a se poate realiza daca lim f (x) = f (x0 ), ceea ce arata ca functia f trebuie s
a
xx0
fie continu
a n x0 .
P
an
a acum aplicatia T este nedeterminata deoarece nu se cunosc numerele aj din (6.7). Acestea se determin
a
din conditia ca f (x) A(x) s
a se apropie de zero mai repede de cum se apropie de zero numarul real pozitiv
kx x0 k, unde k k este norma Euclidian
a pe IRn . Aceasta conditie suplimentara conduce la
lim
f (x) f (x0 ) T (x x0 )
= 0,
kx x0 k
(6.32)
lim
f (x0 + h) f (x0 ) T (h)

= 0.
khk
(6.33)
xx0
sau echivalent
hh0
302
Ion Cr
aciun
Dac
a raportul din (6.32) se noteaz
a cu (h), adica
(h) =
f (x0 + h) f (x0 ) T (h)

,
khk
(6.34)
atunci conditia (6.33), cu notatia (6.34), se scrie

lim (h) = 0.
hh0
(6.35)
Functia se poate prelungi prin continuitate n origine punand

(0) = 0.
(6.36)
Analiz
and acum (6.34 (6.36), deducem ca ultima conditie impusa se poate formula astfel: sa existe o functie
real
a IRn care s
a satisfac
a (6.35) si (6.36) astfel ncat sa aiba loc
f (x0 + h) = f (x0 ) + T (h) + (h)khk, h IRn , x0 + h D,
(6.37)
f (x) = f (x0 ) + T (x x0 ) + (x x0 )kx x0 k, x D.
(6.38)
sau
Egalitatea (6.37), sau (6.38) conduce n mod natural la notiunile de diferentiabilitate si diferentiala de ordinul
nt
ai ale unei functii reale de mai multe variabile reale.
a f F(D), definit
a pe domeniul D IRn , este diferentiabil
a n x0 D dac
a
n
n
exist
a forma liniar
a T L(IR , IR) = (IR ) si functia real
a F(IRn ), cu propriet
atile (6.35), (6.36), astfel
nc
at s
a aib
a loc (6.37), sau (6.38). Functia f F(D) este diferentiabil
a dac
a n orice
punct x D.

a f F(D) este diferentiabil
a n x0 D IRn , atunci forma liniar
a T din IRn se
numeste diferentiala de ordinul nt
ai a functiei f n punctul x0 si se noteaz
a cu
T = T () = df (x0 ) = df (x0 , ) = df (x0 )().
(6.39)
Teorema 6.4.1. (Unicitatea diferentialei) Dac

a n x0 , atunci diferentiala sa
n x0 este unic
a.
Demonstratie. S
a presupunem c
a aplicatia T = df (x0 ) nu este unica si ca mai exista o forma liniara S pe IRn
astfel nc
at s
a fie verificat
a o egalitate asemanatoare cu (6.33)
lim
h0
f (x0 + h) f (x0 ) S(h)

= 0.
khk
(6.40)
In baza axiomelor (N1 ) (N3 ) din definitia normei, pentru orice h IRn \ {0}, avem
S(h) T (h)
khk
S(h) f (x0 + h) + f (x0 ) f (x0 + h) f (x0 ) T (h)

+
.
khk
khk
(6.41)
303
Trec
and la limit
a n (6.41) pentru h 0 si tinand cont de (6.32) si (6.40), obtinem
lim
h0
S(h) T (h)
= 0.
khk
(6.42)
Dac
a y IRn \ {0} este arbitrar dar fixat, atunci luand n (6.42) h = t y, unde t > 0 si tinand cont c
a
h 0 = t 0, obtinem
S(t y) T (t y)
lim
= 0,
t0
t kyk
din care, n baza omogeneit
atii lui S si T, rezulta
S(y) T (y)
= 0.
kyk
De aici avem evident
S(y) = T (y), y IRn \ {0}.
Dac
a la acest rezultat ad
aug
am si faptul ca T (0) S(0) deducem T = S, ceea ce arata ca diferentiala lui
f F(D) n punctul x0 este unic
a.
q.e.d.
Teorema urm
atoare stabileste leg
atura dintre diferentiabilitatea si derivabilitatea unei functii reale de mai
multe variabile reale.
Teorema 6.4.2. Dac
a functiaf F(D), D IRn este diferentiabil
a n punctul x0 D, atunci f este derivabil
a
partial n x0 si
f
(6.43)
(x0 ) = T (ej ) = df (x0 ; ej ) = df (x0 )(ej ), j 1, n.
xj
Demonstratie. Dac
a f F(D) este diferentiabila n x0 atunci (6.37) are loc si pentru h = t ej , t 6= 0. T
in
and
cont c
a T este aplicatie liniar
a, rezult
a
T (t ej ) = t T (ej ) = t df (x0 ; ej ) = t aj = t df (x0 )(ej )
si ca atare (6.37) se scrie n forma
f (x0 + t ej ) = f (x0 ) + t T (ej ) + |t| (tej ), t IR , x0 + t ej D,
(6.44)
sau n forma echivalent

a
|t|
f (x0 + t ej ) f (x0 )
= df (x0 ; ej ) + (tej ).
t
t
Trecerea la limit
a pentru t 0 n (6.45), n care se tine cont de (6.35), conduce la
lim
t0
f (x0 + t ej ) f (x0 )
= df (x0 ; ej ) = T (ej ) = aj , j 1, n,
t
care arat
a c
a f este derivabil
a partial n x0 si are loc (6.43).
Cu acest rezultat putem afirma c

a matricea A> este
f

f
f
A> =
(x0 )
(x0 ) ...
(x0 ) .
x1
x2
xn
(6.45)
(6.46)
q.e.d.
(6.47)
304
Ion Cr
aciun
Definitia 6.4.3. Matricea A> din (6.44) se numeste matricea jacobian

a a functiei f n punctul x0 si,
alteori, se noteaz
a cu Jf (x0 ).
Observatia 6.4.1. Vectorul care n baza canonic

a din IRn are drept coordonate elementele corespunz
atoare ale
0
matricei A> = Jf (x0 ) este tocmai f (x0 ) = (f )(x0 ), deci putem scrie
f 0 (x0 ) = (f )(x0 ) = eJf> (x0 ) =
n
X
f
(x0 ) ei .
x
i
i=1
(6.48)

a n x0 D, atunci
df (x0 )(h) = df (x0 , h) =
n
X
f
(x0 ) hi = ((f )(x0 )) h = Jf (x0 ) H,
xi
i=1
(6.49)
oricare ar fi vectorul
h=
n
X
hi ei = e H IRn .
(6.50)
i=1
Demonstratie. Dac
a se calculeaz
a df (x0 ; h) n care h are expresia (6.50), se tine cont de faptul ca diferentiala
functiei f n punctul x0 este aplicatie liniara, se are n vedere (6.48) si expresia produsului scalar standard n
IRn , se obtine (6.49).
q.e.d.
Teorema 6.4.3. Dac

a functia real
a f F(D), definit
a pe multimea nevid
a deschis
a D din IRn , este
diferentiabil
a n x0 D, atunci f este continu
a n x0 , derivabil
a n x0 dup
a orice versor s IRn si are
loc egalitatea
df
(x0 ) = df (x0 ; s) = (f )(x0 ) s.
(6.51)
ds
Demonstratie. Dac
a n x0 D, atunci are loc (6.37) sau, echivalenta ei, (6.38). Trec
and la
limit
a n (6.38) pentru x x0 , tin
and cont de faptul ca T este aplicatie continua de valoare nula n originea
lui IRn si de faptul c
a functia are proprietatea (6.35), deducem ca f este functie continua n x0 .
S
a lu
am acum n (6.37) h = t s, unde s este un versor din IRn , iar t IR este astfel ncat x0 + t s D. Dac
a
tinem cont de notatia (6.39), constat
am c
a pentru alegerea de mai sus egalitatea (6.37) devine
f (x0 + t s) f (x0 ) = t df (x0
(6.52)
Dac
a n egalitatea (6.52) mp
artim prin t, trecem la limita pentru t 0 si tinem cont de (6.35) si Definitia
6.2.1, obtinem (6.51).
q.e.d.
Consider
am functiile prj : IRn IR, j 1, n,
prj (x) = xj , x = (x1 , x2 , ..., xn ) IRn , care sunt
305
diferentiabile n orice punct din a = (a1 , a2 , ..., an )IRn deoarece

prj (x) = prj (a) + 1 (xj aj ) + 0 kx ak, x IRn .
Diferentiala oric
areia dintre ele este
d prj (a)(h) = 1 hj , h = (h1 , h2 , ..., hn ) IRn , j 1, n.
Deoarece diferentiala functiei prj n punctul a nu depinde de a rezulta ca n orice punct x IRn avem
d prj (x)(h) = hj ,
(6.53)
Folosind n (6.53) definitia (6.52) a functiilor proiectie prj , deducem

dxj (h) = hj .
(6.54)
Diferentialelor functiilor proiectie (6.52) le vom spune diferentialele variabilelor independente.

Inlocuirea lui (6.53) n (6.49) conduce la
df (x0 )(h) =
n
X
f
(x0 )dxi (h), h IRn .
x
i
i=1
(6.55)
Observatia 6.4.2. Din (6.53) rezult

a c
a diferentiala functiei f F(D) n punctul x0 D este combinatie
liniar
a de diferentialele variabilelor independente dx1 , dx2 , ..., dxn , coeficientii combinatiei liniare fiind
derivatele partiale ale functiei f, adic
a
df (x0 ) =
n
X
f
(x0 )dxi .
x
i
i=1
(6.56)
Observatia 6.4.3. Diferentialele variabilelor independente sunt evident elemente ale spatiului dual (IRn ) si,
mai mult, din (6.55) rezult
a c
a multimea {dx1 , dx2 , ..., dxn } este baz
a n (IRn ) = L(IRn , IR).
Definitia 6.4.4. Operatorul d definit prin

d=
n
X
dxi ,
x
i
i=1
(6.57)
, i 1, n, cu coeficienti diferentialele
xi
variabilelor independente, se numeste operatorul de diferentiere de ordinul nt
ai.
care este o combinatie liniar
a a operatorilor de derivare partial
a
Av
and n vedere (6.57) si propriet
atile (6.18) ale operatiilor de derivare partiala deducem
Teorema 6.4.4. Dac
a functiile f1 F(D) si f2 F(D) sunt diferentiabile n n punctul x0 D, iar 1 , 2
f1
sunt numere reale arbitrare, atunci functiile: 1 f1 + 2 f2 F(D); f1 f2 F(D);
F(D), (cu conditia
f2
f2 (x) 6= 0), sunt diferentiabile n x0 si
d(1 f1 + 2 f2 )(x0 ) = 1 df1 (x0 ) + 2 df2 (x0 ),
d(f1 f2 )(x0 ) = f2 (x0 )df1 (x0 ) + f1 (x0 )df2 (x0 ),

(6.58)
f
f
(x
)df
(x
)
f
(x
)df
(x
)
1
2
0
1
0
1
0
2
0
(x0 ) =
.
d
f2
f22 (x0 )
306
Ion Cr
aciun

a pe multimea deschis
a D IRn , atunci aplicatia
n
X
f
xD
7 d f (x) (IR ) , df (x) =
(x)dxi ,
x
i
i=1
n
(6.59)
se numeste functia diferentiala de ordinul nt

ai a functiei f pe multimea deschis
a D.
In cazul n = 2, (6.59) se scrie n forma
df (x, y) =
f
f
(x, y)dx +
(x, y)dy,
x
y
(6.60)
iar n cazul n = 3, forma lui (6.59) este

df (x, y, z) =
f
f
f
(x, y, z)dx +
(x, y, z)dy +
(x, y, z)dz.
x
y
z
(6.61)
Exercitiul 6.4.1. Folosind regulile de diferentiere din Teorema 6.4.4 s

a se calculeze functia diferentiala functiei
f F(IR2 ), f (x, y) = x cos 3y y 2 sin 2x
dup
a care ,utiliz
and (6.59), s
a se precizeze derivatele partiale de ordinul nt
ai ale functiei f.
Solutie. Folosind (6.58), g

asim
df (x, y) = d(x cos 3y y 2 sin 2x) = d(x cos 3y) d(y 2 sin 2x) =
= cos 3ydx 3x sin 3ydy 2y sin 2xdy 2y 2 cos 2xdx =
(6.62)
= (cos 3y 2y 2 cos 2x)dx (3x sin 3y + 2y sin 2x)dy,

de unde, lu
and n consideratie (6.59), deducem
f
(x, y)
x
cos 3y 2y 2 cos 2x,
Exemplul 6.4.1. Aplicatia f : IR2 IR+ , f (x, y) =
f
(x, y)
y
(3x sin 3y + 2y sin 2x).
p
x2 + y 2 nu este diferentiabil
a n origine.
Presupunem contrariul, si anume c

a functia f este diferentiabila n origine. Atunci, exista aplicatia liniar
a
T : IR2 IR, care n baza canonic
a din IR2 are expresia analitica
T (h) = T (h1 e1 + h2 e2 ) = a1 h1 + a2 h2 , h IR2 ,
unde a1 , a2 IR, astfel nc
at (vezi (6.32))
lim
h0
khk a1 h1 a2 h2
= 0.
khk
(6.63)
307
Pe de alt
a parte,
lim
h0
khk a1 h1 a2 h2
= 1 a1 cos a2 sin ,
khk
(6.64)
unde este unghiul dintre e1 si h. Din (6.63) si (6.64) rezulta egalitatea

1 a1 cos a2 sin = 0,
(6.65)
care nu este posibil

a n ipoteza c
a este arbitrar ntre 0 si 2.
Presupunerea facut
a este fals
a, prin urmare functia f nu este diferentiabila n origine.
f F(IR2 ), f (x, y) =
x2
1
+ y2 ,
0,
dac
a (x, y) 6= (0, 0)
dac
a (x, y) = (0, 0),
este diferentiabil
a n origine.
f
f
Intr-adev
ar, remarc
and mai nt
ai c
a functia data este derivabila n origine si ca
(0, 0) = 0,
(0, 0) = 0,
x
y
deducem c
a egalitatea (6.38) se scrie n forma
1
p
p
2
2
f (x, y) = f (0, 0) + (x, y) x2 + y 2 = e x + y = (x, y) x2 + y 2 ,
din care deducem
1
2 + y2
x
e
p
.
x2 + y 2
(x, y)
Folosind notatia =
p
x2 + y 2 , constat
am ca (x, y) se exprima n forma
1
1 2
(x, y) = e
.
Dac
a tinem cont c
a x 0 0, atunci
1
1 2
.
lim (x, y) = lim (x) = lim e
x0
x0
0
Aplic
and regula lui LHospital, g
asim c
a ultima limita este egala cu zero si deci functia f este diferentiabil
a n
0 = (0, 0).
6.5
Conditie suficient
a de diferentiabilitate
Diferentiabilitatea ntrun punct a unei functiii reale de mai multe variabile reale implica continuitatea sa n
acest punct, derivabilitatea dup
a orice directie si, n particular, derivabilitatea partiala a functiei n acel punct.
Existenta derivatelor partiale ale functiei f ntrun punct nu asigura diferentiabilitatea lui f n acel punct.
Pentru a justifica afirmatia aceasta este de ajuns sa consideram Exemplul 6.3.1. Presupunand c
a functia
din acest exemplu este diferentiabil
a, atunci trebuie sa existe functia reala de doua variabile reale F(IR2 )
cu proprietatea
lim
(x, y) = (0, 0) = 0
(x,y)(0,0)
308
Ion Cr
aciun
astfel nc
at s
a avem
f (x, y) = f (0, 0) +
p
f
f
(0, 0) (x 0) +
(0, 0) (y 0) + (x, y) x2 + y 2 .
x
y
xy
f
f
, pentru (x, y) 6= (0, 0) si f (0, 0) = 0, folosind (6.12), deducem
(0, 0) = 0,
(0, 0) = 0
2
+y
x
y
si cu aceste calcule egalitatea de mai sus devine
p
xy
= (x, y) x2 + y 2 , pentru (x, y) 6= (0, 0).
2
2
x +y
Cum f (x, y) =
x2
Aceast
a egalitate trebuie s
a aib
a loc si pentru y = x 6= 0. In acest caz particular, egalitatea devine
1 = 2 2(x, x)|x|.
Trec
and la limit
a pentru x 0 n acest ultim rezultat gasim 1 = 0, ceea ce arata ca functia f nu este
diferentiabil
a n origine desi are derivate partiale n acest punct.
Asadar, simpla existent
a a derivatelor partiale ntrun punct ale unei functii reale de mai multe variabile
reale nu asigur
a diferentiabilitatea acesteia n punct.
Ne punem atunci ntrebarea: ce conditii suplimentare trebuie s
a satisfac
a derivatele partiale ale functiei
f F(D) astfel nc
at f s
a fie diferentiabil
a ntrun punct din D? Teorema urmatoare da raspunsul la aceast
a
ntrebare.
Teorema 6.5.1. (Conditie suficient
a de diferentiabilitate) Dac
a functia real
a
partial ntro vecin
atate V V(a) a punctului a D, iar derivatele partiale sunt continue n a, atunci f este
diferentiabil
a n a.
Demonstratie. F
ar
a a micsora din generalitate, putem presupune ca vecinatatea V V(a) este bila deschis
a cu
centrul n a si raz
a > 0, pe care av
and n vedere ca D este multime deschisa, o putem considera inclus
a n
D. Amintind c
a multimea B(a, ) = {x D : kx ak < }, sa procedam la evaluarea cresterii functiei f n
punctul a corespunz
atoare cresterii x = x a. Aceasta crestere se poate scrie n forma
f (a; x) =
n
X
(gi (xi ) gi (ai )),
(6.66)
i=1
unde
g1 : [x1 , a1 ] IR,
g2 : [x2 , a2 ] IR,
..
gn : [xn , an ] IR,
g1 (t) = f (t, x2 , x3 , ..., xn ),

g2 (t) = f (a1 , t, x3 , ..., xn ),
(6.67)
gn (t) = f (a1 , a2 , a3 , ..., an1 , t).
Fiecare din functiile din (6.62) satisface ipotezele teoremei lui Lagrange referitoare la o functie reala de variabil
a
real
a continu
a pe un compact si derivabila pe interiorul acelui interval, ca urmare putem afirma c
a exist
a
i (xi , ai ) astfel nc
at
gi (xi ) gi (ai ) = (xi ai )g 0 (i ), i 1, n.
(6.68)
Ins
a, se vede usor c
a
(1 , x2 , x3 , ..., xn ),
g10 (1 ) =
0
f
(a1 , 2 , x3 , ..., xn ),
g2 (2 ) =
x2
(6.69)
..
g 0 ( ) = f (a , a , a , ..., a
1 2 3
n1 , n ).
n n
xn
309
Inlocuirea relatiilor (6.69) n (6.68) si a rezultatului n (6.66), conduce la

f (a; x) =
+
n1
X
(xi ai )
i=2
f
(1 , x2 , x3 , ..., xn )+
x1
f
(a1 , ..., ai1 , i , xi+1 , ..., xn )+
xi
(6.70)
f
(a1 , a2 , ..., an1 , n ).
xn
S
a sc
adem din ambii membri ai lui (6.70) expresia
T (x a) =
n
X
f
(a)(xi ai ).
x
i
i=1
Not
and hi = xi ai , i 1, n si h = (h1 , h2 , ..., hn ), constatam ca aplicatia
T F(IRn , IR), T (h) =
n
X
f
(a) hi , h IRn ,
x
i
i=1
(6.71)
este o form
a liniar
a pe IRn , deci T L(IRn , IR) = (IRn ) .
Dup
a efectuarea operatiei anuntate n (6.70) si mpartirea n ambii membri a egalitatii obtinute cu kx ak,
obtiem
f (x) f (a) T (x a)
=
kx ak

x1 a1 f
f
(1 , x2 , ..., xn )
(a1 , a2 , ..., an ) +
kx ak
x1
x1

x2 a2
f
f
(6.72)
(a1 , 2 , x3 , ..., xn )
(a1 , a2 , ..., an ) +
kx ak
x2
x2
..
.

f
xn an f
(a1 , a2 , ..., an1 , n )

(a1 , a2 , ..., an ) .
kx ak
xn
xn
Lu
and valoarea absolut
a n ambii membri ai lui (6.72) si tinand cont ca
|xi ai |
1,
kx ak
deducem
i = 1, 2, ..., n,
|f (x) f (a) T (x a)|
kx ak
f
f
(1 , x2 , ..., xn )
(a1 , a2 , ..., an )|+
x1
x1
f
f
|
(a1 , 2 , x3 , ..., xn )
(a1 , a2 , ..., an )|+
x2
x2
..
.
|
(6.73)
f
f
(a1 , a2 , ..., an1 , n )
(a1 , a2 , ..., an )|.
xn
xn
Deoarece derivatele partiale ale functiei f sunt continue n a, exista limita termenilor din membrul doi a
inegalit
atii (6.73) pentru x a si aceasta este egala cu zero. Prin urmare,
lim
xa
f (x) f (a) T (x a)
= 0.
kx ak
(6.74)
310
Ion Cr
aciun
Dac
a expresia c
areia i se calculeaz
a limita n (6.74) o notam cu (x a) si mai adaugam (0) = 0, atunci din
(6.74) obtinem (6.38), unde F(IRn , IR) satisface (6.35) si (6.36) ceea ce, n baza Definitiei 6.4.1, arat
a c
a
functia f este diferentiabil
a n a si teorema este complet demonstrata.
q.e.d.

a functia real
a din IRn , atunci f este
diferentiabil
a pe D.
6.6
Derivate partiale de ordin superior ale unei functii reale de mai

multe variabile reale
Fie D o multime deschis

a din IRn , f F(D) o functie reala derivabila pe D si
f
F(D), j 1, n, cele n
xj
derivate partiale de ordinul nt

ai ale lui f.
Definitia 6.6.1. Functia f F(D) este de dou
a ori derivabil
a n raport cu variabilele xj si xi , n
f
aceast
a ordine, n punctul x0 D dac
a functia
F(D) este derivabil
a n raport cu variabila xi n
xj
punctul x0 , deci dac
a exist
a limita
f
f
(x0 + t ei )
(x0 )
xj
xj
(6.75)
lim
t0
t
si aceasta apartine lui IR.

a f F(D) este de dou
a ori derivabil
a n x0 n raport cu variabilele xj si xi , atunci
limita finit
a din (6.75) se numeste derivata partial
a de ordinul al doilea a functiei f n punctul x0 n
raport cu variabilele xj si xi si se noteaz
a cu unul din simbolurile
2f
(x0 ),
xi xj
fx00j xi (x0 ),
f,xj xi (x0 ),
f,ji (x0 ).
Prin urmare,
f
f
(x0 + t ei )
(x0 )
f
xj
xj
(x0 ) = lim
.
t0
xi xj
t
2
(6.76)
Observatia 6.6.1. Din definitiile de mai sus rezult

a c
a
f
2f
xj
(x0 ) =
(x0 ),
xi xj
xi
(6.77)
adic
a o derivat
a partial
a de ordinul al doilea, a unei functii reale de o variabil
a real
a f, este derivata partial
aa
unei derivate partiale de ordinul nt
ai a aceleiasi functii f.
311
Observatia 6.6.2. Intrun

punct x0 D pot exista cel mult n2 derivate partiale de ordinul al doilea.
2f
2f
(x0 ) si
(x0 ) se
xi xj
xj xi
2f
2f
(x
)
n
loc
de
numesc derivate partiale mixte, iar c
and i = j convenim s
a scriem
(x0 ).
0
x2i
xi xi
a i 6= j, atunci derivatele partiale de ordinul al doilea
Definitia 6.6.4. Functia f F(D) se numeste derivabil

a partial de dou
a ori n x0 dac
a exist
a
2f
(x0 )
xi xj
pentru orice i 1, n si pentru orice j 1, n.
2f
(x) pentru orice x D, pentru orice i 1, n si pentru orice j 1, n,
xi xj
atunci functia f F(D) este derivabil
a partial de dou
a ori pe D.

a exist
a

a functia f F(D) este derivabil
a partial de dou
a ori pe D, atunci functiile
f
f
(x + t ei )
(x)
2f
xj
xj
x D 7
IR,
(x) = lim
t0
xi xj
t
unde i, j {1, 2, ..., n}, se numesc derivatele partiale de ordinul al doilea ale functiei f.
Derivatele partiale de ordinul al doilea ale functiei f se noteaza cu unul din simbolurile:
2f
f
f
2f
;
(); f,ji ; f,ji ();
(
);
().
xi xj xi xj
xi xj xi xj
Definitia 6.6.7. Prin definitie, derivatele partiale de ordinul m, m 2, ale functiei f F(D) sunt
derivatele partiale de ordinul nt
ai ale derivatelor partiale de ordinul m 1, n ipoteza c
a acestea din urm
a
exist
a.
Definitia 6.6.8. Functia f F(D) se numeste de clas

a C m , m 2, si scriem f C m (D), dac
a f admite
derivate partiale p
an
a la ordinul m inclusiv, iar f si toate derivatele sale partiale p
an
a la ordinul m sunt functii
continue pe D.
312
Ion Cr
aciun

a not
am cu C 0 (D) multimea functiilor continue pe D rezult
a c
a orice functie de clas
a
1
0
C pe D este si de clas
a C (D).
Intr-adev
ar, dac
a f C 1 (D), atunci conform Corolarului 6.6.4, f este diferentiabila pe D, iar din Teorema
6.4.3 rezult
a c
a f este functie continu
a, deci f C 0 (D).
T
in
and cont de aceast
a observatie rezulta ca orice functie reala de clasa C q (D) este totodata si o functie de
q1
clas
aC
(D), unde q 1.
Definitia 6.6.9. Clasa functiilor indefinit derivabile partial pe D este multimea tuturor functiilor reale f
F(D) care admit derivabile partiale de orice ordin, continue pe D. Aceast
a multime se noteaz
a cu C (D).
Observatia 6.6.4. Din rezultatele de mai sus deducem c

a are loc urm
atorul sir de incluziuni
C (D) ... C m (D) C m1 (D) ... C 1 (D) C 0 (D).

f F(IR2 ),
f (x, y) = x |x| y,
nu este derivabil
a partial pe D, iar derivatele partiale mixte de ordinul al doilea, care exist
a, sunt egale.
Intr-adev
ar, folosind definitia derivatelor partiale ntrun punct, deducem
(
2|x|y, daca (x, y) IR IR,

f
=
x
0,
daca (x, y) {0} IR,
f = x|x|, daca (x, y) IR2 .

y
Folosind aceste rezultate si (6.76), se g
aseste:
2 |x| y,
2
daca (x, y) IR IR,
x
(x,
y)
=
x2
nu exista,
daca (x, y) {0} IR,
2f
(x, y) = 2|x|, daca (x, y) IR2 ;

xy
2f
2f
(x, y) = 2|x|, dac
a (x, y) IR2 ;
(x, y) = 0, daca (x, y) IR2 .
yx
y 2
Prin urmare, nefiind derivabil
a partial de doua ori n raport cu variabila x n puncte de forma (0, y), unde
y IR, functia f nu este de dou
a ori derivabila. De asemenea, derivatele partiale mixte de ordinul al doilea,
acolo unde exist
a, sunt egale.
Exercitiul 6.6.1. S
a se calculeze derivatele partiale de ordinul al doilea ale functiei
f F(D), f (x, y, z) = 3x2 y
unde D = {(x, y, z) IR3 : (x, y) IR2 , z > 0}.
x+y
+ 2z,
z
313
Solutie. Folosind regulile de derivare partiala care rezulta din (6.18), gasim:
f
1 f
x+y
1 f
+ 2;
(x, y, z) = 6xy ;
(x, y, z) = 3x2 ;
(x, y, z) =
x
z y
z z
z2
2f
(x, y, z) =
x2
2f
(x, y, z) =
y 2
f
1
(x, y, z) =
(6xy ) = 6y;
x x
x
z
f
1
(x, y, z) =
(3x2 ) = 0;
y y
y
z
f
x+y
2f
2(x + y)
(x,
y,
z)
=
;
(
+ 2) =
(x, y, z) =
2
z
z z
z
z
z2
2f
f
1
(x, y, z) =
(x, y, z) =
(3x2 ) = 6x;
xy
x y
x
z
2f
f
1
(x, y, z) =
(x, y, z) =
(6xy ) = 6x;
yx
y x
y
z

2
f
1
1
f
(x, y, z) =
(6xy ) = 2 ;
(x, y, z) =
zx
z x
z
z
z
2f
f
x+y
1
(x, y, z) =
(x, y, z) =
( 2 + 2) = 2 ;
xz
x z
x z
z
f
1
1
2f
(x, y, z) =
(3x2 ) = 2 ;
(x, y, z) =
zy
z y
z
z
z

2
f
f
x+y
1
(x, y, z) =
(
(x, y, z) =
+ 2) = 2 .
yz
y z
y z 2
z
Prin urmare, functia considerat

a este derivabila partial de doua ori pe D, iar derivatele partiale mixte de
ordinul al doilea sunt egale.
Exercitiul 6.6.2. Se consider

a functia
2
2
xy x y ,
x2 + y 2
f : IR2 IR, f (x, y) =
0,
dac
a
(x, y) 6= (0, 0)
dac
a
(x, y) = (0, 0).
S
a se arate c
a derivatele partiale mixte de ordinul al doilea ale functiei f, n origine, nu sunt egale.
Solutie. Pentru a calcula derivatele partiale mixte de ordinul al doilea n origine ale functiei date trebuie s
a
calcul
am mai nt
ai derivatele partiale de ordinul ntai ale lui f ntro vecinatate a originii. Pentru (x, y) 6= (0, 0),
aplic
and regulile de calcul cu derivatele partiale, se vede usor ca :
4x2 y 3
f
4x3 y 2
y(x2 y 2 )
x(x2 y 2 )
f
(x, y) =
+
;
(x,
y)
=
.
x
x2 + y 2
(x2 + y 2 )2 y
x2 + y 2
(x2 + y 2 )2
Pentru calculul derivatelor partiale de ordinul ntai si doi ale functiei f n origine aplicam formula de calcul
(6.21) si (6.76). Avem:
f (t, 0) f (0, 0)
f
f (0, t) f (0, 0)
f
(0, 0) = lim
= 0;
(0, 0) = lim
= 0;
t0
t0
x
t
y
t
f
f
(0, t)
(0, 0)
2f
t
x
(0, 0) = lim x
= lim
= 1;
t0
t0 t
yx
t
314
Ion Cr
aciun
f
f
(t, 0)
(0, 0)
f
t
y
y
(0, 0) = lim
= lim = 1.
t0
t0 t
xy
t
2
Din cele de mai sus rezult

a c
a
2f
2f
(0, 0) 6=
(0, 0).
yx
xy
Din exemplele date constat

am c
a exista functii pentru care derivatele partiale mixte de ordinul al doilea
ntrun punct, sau pe o multime sunt egale, n timp ce pentru altele acestea, macar ntrun punct, nu sunt
egale.
In continuare, vom prezenta conditii suficiente ce trebuie sa le satisfaca functia f astfel ncat derivatele
partiale mixte de ordinul al doilea ale sale ntrun punct, sau pe o multime de puncte sa fie egale.
Teorema 6.6.1. (Criteriul lui Schwarz) Fie D IRn o multime deschis
a, f : D IR o functie real
a de
variabilele reale x1 , x2 , ..., xn si i 6= j, unde i 1, n, j 1, n. Dac
a exist
a derivatele partiale mixte de ordinul
2f
2f
al doilea
(x) si
(x) pe o vecin
atate V D a punctului x0 si dac
a aceste derivate partiale sunt
xi xj
xj xi
2f
2f
(x0 ) =
(x0 ).
continue n x0 , atunci
xi xj
xj xi
Demonstratie. Pentru simplitate si f

ar
a a pierde din generalitate, vom considera cazul functiilor reale f de
dou
a variabile reale x si y. Fie h IR arbitrar fixat ncat dreptunghiul cu doua din varfurile opuse n punctul
x0 = (x0 , yt0 ) si n punctul de coordonate (x0 + h, y0 + h) sa fie incluse n vecinatatea V V(x0 ). Definim acum
functiile:
: [0, h] IR, (t) = f (x0 + t, y0 + h) f (x0 + t, y0 ), t [0, h];
(6.78)
: [0, h] IR, (t) = f (x0 + h, y0 + t) f (x0 , y0 + t), t [0, h].
(6.79)
(h) (0) = (h) (0).
(6.80)
Mai nt
ai observ
am c
a
Apoi, ntruc
at functiile si satisfac ipotezele teoremei cresterilor finite a lui Lagrange, exista 0 < 1 < 1 si
0 < 2 < 1, astfel nc
at:
(
(h) (0) = h0 (1 h);
(6.81)
(h) (0) = h 0 (2 h).
Din (6.80) si (6.81) obtinem
0 (1 h) = 0 (2 h).
(6.82)
0 (1 h) = f, 1 (x0 + 1 h, y0 + h) f, 1 (x0 + 1 h, y0 );
(6.83)
0 (2 h) = f, 2 (x0 + h, y0 + 2 h) f,2 (x0 , y0 + 2 h).
(6.84)
Ins
a:
Membrul doi din (6.83) este cresterea functiei f, 1 (x0 +1 h, ) n punctul y0 corespunzatoare cresterii h a variabilei
independente. Aplic
and acestei functii teorema lui Lagrange, deducem ca exista 1 (0, 1), astfel ncat s
a avem
f,1 (x0 + 1 h, y0 + h) f,1 (x0 + 1 h, y0 ) = hf,12 (x0 + 1 h, y0 + 1 h).
(6.85)
Un rationament asem
an
ator aplicat ns
a functiei f,2 (, y0 +2 h) conduce la existenta numarului pozitiv subunitar
2 , astfel nc
at membrul doi din (6.84) s
a se scrie n forma
f,2 (x0 + h, y0 + 2 h) f,2 (x0 , y0 + 2 h) = h f,21 (x0 + 2 h, y0 + 2 h).
(6.86)
315
Atunci, din (6.82) (6.86), obtinem

f, 12 (x0 + 1 h, y0 + 1 h) = f, 21 (x0 + 2 h, y0 + 2 h).
(6.87)
Trec
and la limit
a n (6.87) pentru h 0 si tinand cont ca derivatele partiale mixte sunt continue n (x0 , y0 ),
obtinem
f, 12 (x0 , y0 ) = f, 21 (x0 , y0 ).
Prin urmare, n cazul n = 2, teorema este demonstrata.
Pentru a ar
ata c
a teorema r
am
ane adevarata n cazul n > 2, consideram i < j, fapt ce nu particularizeaz
a
problema studiat
a, si functia real
a de dou
a variabile reale x si y
g(, ) = f (x0 1 , x0 2 , ..., x0 i1 , , x0 i+1 , ..., x0 j1 , , x0 j+1 , ..., x0 n ),
(6.88)
unde x0 1 , x0 2 , ..., x0 n sunt coordonatele punctului x0 IRn , definita pe o multime deschisa din IR2 care contine
punctul de coordonate (x0i , x0j ). Aplic
and rezultatul obtinut mai sus functiei g, avem
2g
2g
(x0i , x0j ) =
(x0i , x0j ).
xy
yx
Observ
and c
a
2g
xy (x0i , x0j )
2g
(x0i , x0j )
yx
2f
(x0i , x0j ),
xi xj
2f
(x0i , x0j ),
xj xi
si tin
and cont de rezultatul anterior, deducem ca teorema este adevarata si pentru n > 2.
q.e.d.

a functia real
a D IRn , exist
a functiile
2
2
f
f
derivatele partiale de ordinul al doilea
si
pe multimea D si sunt continue pe D, atunci
xi xj
xj xi
2f
2f
x=
(x), x D.
xi xj
xj xi
(6.89)
Teorema 6.6.2. (Criteriul lui Young2 ) Dac

a functia real
a partial ntro vecin
af
n
tate V V(x0 ), unde x0 este un punct al multimii deschise D IR si derivatele partiale
F(V ) sunt
xi
diferentiabile n x0 , atunci exist
a derivatele partiale de ordinul al doilea ale functiei f n x0 , iar cele mixte sunt
egale.
Demonstratie. Vom considera mai nt

ai cazul n = 2. Fie (x0 , y0 ) D, fixat, (x, y) un punct arbitrar din
V V((x0 , y0 )), cu V D, x 6= x0 , y 6= y0 si functiile si din respectiv (6.78) si (6.79), functii care
satisfac (6.82), unde cei doi membri ai acestei din urma relatii sunt dati n (6.83) si (6.84). Pentru a calcula
diferenta din membrul drept a lui (6.83) adunam si scadem termenul f, 1 (x0 , y0 ) dupa care observam ca expresiile
f, 1 (x0 + 1 h, y0 + h) f, 1 (x0 , y0 ) si f, 1 (x0 + 1 h, y0 ) f, 1 (x0 , y0 ) pot fi evaluate n baza diferentiabilit
atii
derivatelor partiale ale functiei f dup
a cum urmeaza:
p
(6.90)
f,1 (x0 + 1 h, y0 + h) f,1 (x0 , y0 ) = f,11 (x0 , y0 )1 h + f,12 (x0 , y0 )h + |h| 1 + 12 1 (1 h, h);
2 Young,
W. H. (18631942), matematician englez.
316
Ion Cr
aciun
f,1 (x0 + 1 h, y0 ) f,1 (x0 , y0 ) = f,11 (x0 , y0 )1 h + |h|1 2 (1 h).
(6.91)
Din (6.83), (6.90) si (6.91) g

asim
0 (1 h) = h f,12 (x0 , y0 ) + |h| (h),
unde (h) =
(6.92)
1 + 12 1 (1 h, h) + 1 2 (1 h) si deci lim (h) = 0.

h0
Folosind diferentiabilitatea functiei f, 2 si expresia (6.84) a lui 0 (2 h), printr-un calcul similar celui de mai
sus, g
asim
0 (2 h) = h f, 2 1 (x0 , y0 ) + |h| (h),
(6.93)
unde functia definit
a ntro vecin
atate a lui h = 0, are proprietatea lim (h) = 0.
h0
Din (6.82), (6.92) si (6.93), dup

a mp
artirea cu h si trecere la limita pentru h 0, obtinem f, 1 2 (x0 , y0 ) =
f, 2 1 (x0 , y0 ). Dac
a n > 2 si i si j sunt doi indici diferiti cuprinsi ntre 1 si n, iar i < j, atunci se consider
a functia
2f
2f
g din (6.88), se aplic
a rationamentul de mai sus si se gaseste
(x0 ) =
(x0 ) si teorema este complet
xi xj
xj xi
demonstrat
a.
q.e.d.

a D IRn si derivatele partiale
de ordinul nt
ai ale functiei f sunt functiii diferentiabile pe D, atunci exist
a derivatele partiale ale functiei f pe
multimea D si cele mixte sunt egale.
Pentru simplificarea notatiilor s
a facem precizarea ca atunci cand vom avea o derivata partiala de forma
m f
(x0 ),
xi1 xi1 ...xi1 xi2 xi2 ...xi2 ... xi` xi` ...xi`
{z
}|
{z
} |
|
{z
}
k1 ori
k2 ori
k` ori
unde k1 + k2 + ... + k` = m, vom folosi n loc notatia
m f
xki11
xki22 ...xki``
(x0 ).
Definitia 6.6.10. Se numeste multiindice, sau mindice, orice sistem ordonat de m numere naturale
= (1 , 2 , ..., m ), adic
a un element al multimii IN m .
Definitia 6.6.11. Pentru orice multiindice IN n , num

arul natural || definit de || = 1 + 2 + ... + m
se numeste ordinul lui .
De exemplu, perechea (1, 5) este un 2indice de ordin 6, perechea (0, 0) este un 2indice de ordin 0, iar
sextetul (2, 1, 3, 0, 0, 2) este un 6indice de ordin 8.
Dac
a f F(D) este o functie real
a de clasa C m pe multimea deschisa D IRn , atunci pentru orice mindice
|| f
ine clasei de functii
= (1 , 2 , ..., m ) cu || m este definita functia
1
n (D), care apart
2
x1 x
2 ...xn
C m|| , obtinut
a deriv
and succesiv functia f de n ori n raport cu variabila xn (n poate fi si zero, deci nu
se deriveaz
a n raport cu xn ), de n1 ori n raport cu xn1 , ... si de 1 ori n raport cu variabila x1 . Pentru
aceast
a functie se utilizeaz
a uneori si notatia D f.
a f C m (D), atunci D f = D() f n fiecare punct x D, adic
a
|| f
2
n
1
x
1 x2 ...xn
(x) =
|| f
(1)
(2)
(n)
x(1)
x(2)
...x(n)
(x),
(6.94)
317
unde este o permutare a multimii {1, 2, ..., n}.

a din Teorema 6.6.1 aplicata derivatelor partiale de ordinul || 1.
q.e.d.
Observatia 6.6.5. Corolarul 6.6.3 afirm

a c
a derivatele partiale mixte de ordin || sunt egale. De exemplu,
2f
(x, y) =
pentru o functie real
a f de dou
a variabile reale x si y de clas
a C 2 pe un domeniu plan D, avem
xy
2f
3f
3f
3f
.
(x, y), iar dac
a f C 3 (D), atunci
=
=
2
yx
x y
xyx
yx2
Definitia 6.6.12. Aplicatia D : C n (D) C m|| (D), f 7 D f, se numeste operator diferential de

multiindice . Mai general, se numeste operator
diferential liniar de ordin m pe multimea deschis
a
X
n
D IR , orice combinatie liniar

a de forma
a (x1 , x2 , ..., xn ) D , unde functiile continue a F(D) se
||m
numesc coeficientii operatorului diferential.

De exemplu, n cazul n = 3, un operator diferential liniar de ordin 2 care joaca un rol important n ecuatiile
fizice matematice este
: C 2 (D) C 0 (D), = D(2,0,0) + D(0,2,0) + D(0,0,2) , f 7
2f
2f
2f
+
+
,
x2
y 2
z 2
care se numeste laplacianul n trei variabile (dupa numele renumitului matematician francez Laplace, Pierre
(17491827)). Asem
an
ator, se poate introduce laplacianul n doua variabile.
a f F(D) admite toate derivatele partiale de ordinul m 1 pe o vecin
atate V
V(x0 ), V D, unde D este o multime deschis
a din IRn , si aceste derivate partiale sunt diferentiabile n x0 ,
atunci exist
a toate derivatele partiale de ordinul m ale functiei f si derivatele partiale mixte de ordinul m sunt
egale, adic
a
|| f
|| f
(6.95)
(1)
(2)
(n) (x0 ).
1
2
n (x0 ) =
x1 x2 ...xn
x(1) x(2)
...x(n)
Observatia 6.6.6. Concluzia Corolarului 6.6.4 se extinde usor la o submultime de puncte din D.
6.7
Diferentiale de ordin superior ale functiilor reale de variabil

a
vectorial
a
Anterior am constatat c
a functia real
a f F(D) este diferentiabila n punctul x0 D daca exista forma liniar
a
pe IRn , T L(IRn , IR) = (IRn ) , si functia reala F(IRn ), cu proprietatea
lim (y) = (0) = 0,
y0
(6.96)
astfel nc
at, pentru orice y IRn cu proprietatea x0 + y D, sa avem
f (x0 + y) f (x0 ) = T (y) + (y)kyk.
(6.97)
318
Ion Cr
aciun
S
a consider
am acum c
a y = t h, unde h IRn este fixat, iar t IR este variabil astfel ncat x0 + th D. Av
and
n vedere c
a T (th) = tT (h), din (6.97) n care consideram ca t 6= 0, obtinem
f (x0 + th) f (x0 )
|t|
= T (h) + khk(th).
t
t
Trec
and la limit
a n (6.98) pentru t 0 si avand n vedere ca raportul
(6.98)
|t|
este marginit, ca t 0 th 0 si
t
f (x0 + th) f (x0 )

. Amintind ca pentru T (h) am utilizat notatia T (h) =
t0
t
df (x0 ; h) = df (x0 )(h) si observ
and c
a membrul doi din (6.98) este derivata n t = 0 a functiei t 7 f (x0 + th),
constat
am c
a dac
a f F(D) este diferentiabila n x0 , atunci
c
a are loc (6.96), obtinem T (h) = lim
df (x0 ; h) =
d
f (x0 + th)/t=0 .
dt
(6.99)
Egalitatea (6.99) sugereaz

a introducerea notiunii de diferential
a de ordin superior a unei functii reale de n
variabile reale f F(D), unde D este multime deschisa din IRn .
Definitia 6.7.1. Se numeste diferentiala de ordinul al doilea a functiei f F(D) n punctul x0 D,
forma biliniar
a d2 f (x0 ) = d2 f (x0 ; , ) = d2 f (x0 )(, ) : IRn IRn IR, ale c
a dup
a legea
d2 f (x0 ; h, k) = d2 f (x0 )(h, k) =
d d
f (x0 + th + sk)/t=s=0 ,
ds dt
(6.100)
dac
a derivata de ordinul al doilea a functiei (t, s) 7 f (x0 + th + sk) n punctul (t, s) = (0, 0) exist
a.
Teorema 6.7.1. Dac

a f C 2 (D), atunci f admite diferential
a de ordinul al doilea n orice punct x D si
d2 f (x; h, k) =
n X
n
X
f,ij (x)hi kj , h IRn ,
k IRn ,
(6.101)
i=1 j=1
Demonstratie. Folosind rezultatele precedente, putem demonstra ca are loc egalitatea

d
f (x0 + th + sk) = f,1 (x0 + th + sk)h1 + ... + f,n (x0 + th + sk)hn .
dt
(6.102)
Functiile reale de dou

a variabile reale (t, s) 7 f,i (x + th + sk) depind de variabila reala s tot prin intermediul
combinatiei x + th + sk, prin urmare, aplicand regula de derivare (6.102) acestor functii, obtinem
n
X
d
f,i (x + th + sk) =
f,ij (x + th + sk)kj , i 1, n.
ds
j=1
(6.103)
Atunci, din (6.102) si (6.103), deducem

n
XX
d d
f (x + th + sk) =
f,ij (x + th + sk)hi kj .
ds dt
i=1 j=1
Din (6.104) si (6.100) rezult
a evident (6.101).
(6.104)
q.e.d.
319
Observatia 6.7.1. Deoarece f C 2 (D), din Teorema 6.6.1 rezult

a
f,ij (x) = f,ji (x), i 6= j, i 1, n, j 1, n, x D
si atunci constat
am c
a d2 f (x; , ) este o form
a biliniar
a simetric
a
n
IR este matricea simetric
a de tipul n n
f,11 (x) f,12 (x) ...
f,12 (x) f,22 (x) ...
Hf (x) =
..
..
..
.
.
.
f,1n (x) f,2n (x) ...
(6.105)
pe IRn a c
arei matrice n baza canonic
a din
f,1n (x)
f,2n (x)
..
(6.106)
f,nn (x)
Definitia 6.7.2. Matricea Hf (x) Mn,n (IR) se numeste hessiana functiei f n punctul x D.
Denumirea de hessian
a a unei functiii se datoreaza lui Hesse3 .
Dat fiind c
a vectorii arbitrari h si k din IRn , n baza canonica B = {e1 , e2 , ..., en }, se scriu n forma
h=
n
X
hi ei = eH, k =
n
X
kj ej = eK,
(6.107)
j=1
i=1
unde e = (e1 , e2 , ..., en ) (IRn )n , iar H si K sunt matricele coloana cu n linii ale coordonatelor vectorilor h si
respectiv k n baza B, din (6.101), (6.106) si (6.107), rezulta
d2 f (x0 )(h, k) = H > Hf (x0 ) K, h IRn , k IRn .
(6.108)
Av
and n vedere c
a hi = dxi (h), i 1, n, h IRn si kj = dxj (k), j 1, n, k IRn , din (6.108) obtinem
d2 f (x0 )(h, k) =
n
n X
X
f,ij (x0 )(dxi dxj )(h, k),
(6.109)
i=1 j=1
unde prin (dxi dxj )(h, k) ntelegem produsul dxi (h)dxj (k) adica produsul hi kj . In acest mod deducem c
a
aplicatia diferentiala de ordinul al doilea n punctul x D este forma patratica n diferentialele variabileleor
independente dx1 , dx2 , ... dxn
n X
n
X
2
f,ij (x)dxi dxj ,
(6.110)
d f (x) =
i=1 j=1
a c
arei coeficienti sunt elementele matricei hessiene asociata functiei f n punctul x D.
Dac
a not
am cu dX matricea coloan
a care are ca elemente diferentialele variabilelor independente, atunci
(6.110) se scrie n forma matriceal
a echivalenta
d2 f (x) = (dX)> Hf (x) dX.
(6.111)

a f (x) = pr(x) = xk , k 1, n, x IRn , atunci
d2 f (x) = d2 xk = 0, i 1, n, x IRn .
3 Hesse,
Oscar (18111874), matematician german.
(6.112)
320
Ion Cr
aciun
Intr-adev
ar, n aceast
a situatie se vede c
a avem f,ij (x) = 0, x IRn , i 1, n, j 1, n. Folosind acum aceste
rezultate n (6.110) n care functia f este cea din enuntul observatiei de mai sus, deducem (6.112).
operatia de diferentiere, diferentialele variabilelor independente se comport

a ca si constantele, ale c
aror diferentiale sunt evident identic nule.
Observatia 6.7.4. Diferentiala a doua este diferentiala diferentialei de ordinul nt

ai.
Convenim ca pentru produsul dxi dxi sa utilizam notatia dx2i neexistand pericolul confuziei cu diferentiala
de ordinul nt
ai a functiei x 7 g(x) = x2i . Pentru functia g diferentiala de ordinul ntai este : dg(x) = 2xi dxi .
S
a consider
am operatorul de diferentiere de ordinul ntai
d=
dx1 +
dx2 + ... +
dxn
x1
x2
xn
(6.113)
si, n baza lui (6.112), s

a observ
am c
a d aplicat lui d nsusi, deci d2 , este
d2 =
n
n X
X
i=1 j=1

(2)
2
dxi dxj =
dx1 +
dx2 + ... +
dxn
xi xj
x1
x2
xn
(6.114)
unde puterea a doua din membrul al doilea, scrisa ntre paranteze, semnifica faptul ca expresia din membrul doi
al lui (6.113) se ridic
a formal la puterea a doua dupa o formula clasica de tip binomial, pastranduse puterile
pentru diferentialele variabilelor independente dx1 , dx2 , ... dxn si nlocuind puterile operatorilor de derivare
(2)
2
partial
a
;
prin ordinele de derivare respective, adica:
=
=
.
2
xi
xi
xi
xi xj
xi xj
Astfel, expresia diferentialei a doua a functiei reale f F(D) ntrun punct x D este
d2 f (x) =
n X
n
(2)

X
2f
dx1 +
dx2 + ... +
dxn
(x)dxi dxj .
f (x) =
x1
x2
xn
xi xj
i=1 j=1
(6.115)
cazul n = 2, deci al unei functii reale f de dou

Exemplul 6.7.1. In
a variabile reale x si y, diferentiala a doua
a acesteia ntrun punct (x, y) al domeniului de definitie este
d2 f (x, y) =

(2)
2f
2f
2f
2
dx +
dy
f (x, y) =
(x,
y)dx
+
2
(x,
y)dxdy
+
(x, y)dy 2 ,
x
y
x2
xy
y 2
(6.116)
iar n cazul n = 3, deci al unei functii reale f F(D) de trei variabile reale x, y si z, diferentiala a doua a lui
f ntrun punct (x, y, z) D, este

(2)
2f
2f
2
dx +
dy +
dz
f (x, y, z) =
(x,
y,
z)dx
+
(x, y, z)dy 2 +
x
y
z
x2
y 2
2f

2f
2f
2f
+ 2 (x, y, z)dz 2 + 2
(x, y, z)dxdy +
(x, y, z)dydz +
(x, y, z)dzdx .
z
xy
yz
zx
d2 f (x, y, z) =
Definitia 6.7.1 si Teorema 6.7.1 pot fi extinse n urmatoarele sensuri.
(6.117)
321
Definitia 6.7.3. Fie N IN . Se numeste diferential

a de ordinul N a functiei reale f F(D) n punctul
x al multimii deschise D IRn , aplicatia nliniar
a
dN f (x) = dN f (x)(, , ..., ) = dN f (x; , , ..., ) : IRn IRn ... IRn IR,
definit
a prin
dN f (x)(h1 , h2 , ..., hN ) =
d d
d
...
f (x + t1 h1 + t2 h2 + ... + tN hN )/t1 =t2 =...=tN =0 ,
dt1 dt2 dtN
(6.118)
oricare ar fi hj IRn , j = {1, 2, ..., N }, dac

a derivatele din membrul doi a relatiei (6.118) exist
a.
Pentru ca Definitia 6.7.2 s
a fie consistenta trebuie ca functia
(t1 , t2 , ..., tN ) 7 f (x + t1 h1 + t2 h2 + ... + tN hN ),
unde (t1 , t2 , ..., tN ) IRN este astfel nc
at x + t1 h1 + t2 h2 + ... + tN hN D, sa fie de N ori derivabila n punctul
(t1 , t2 , ..., tN ) = (0, 0, ..., 0). Acest lucru se ntampla daca f C N (D). Mai precis, avem
Teorema 6.7.2. Dac
a f C N (D), atunci f admite diferential
a de ordin N n orice punct x din D, iar valoarea
n
X
hkik eik , k 1, N , a acesteia este
n (h1 , h2 , ..., hN ) (IRn )N , unde hk =
ik =1
dN f (x)(h1 , h2 , ..., hN ) =
n
n X
X
i1 =1 i2 =1
...
n
X
iN
N f
(x)h1i1 h2i2 ...hN
iN .
x
x
...x
i
i
i
1
2
N
=1
Demonstratie. Pentru N 2, se procedeaza ca n Teorema 6.7.1.
(6.119)
q.e.d.
Dac
a avem n vedere c
a dxik (hk ) = hkik , ik 1, n si k 1, N , din (6.119) constatam ca aplicatia diferentiala
de ordinul N a functiei f n x D este
dN f (x) =
n X
n
X
...
i1 =1 i2 =1
n
X
iN
N f
(x)dxi1 dxi2 ...dxiN .
xi1 xi2 ...xiN
=1
(6.120)
Dac
a folosim rezultatele din Corolarul 6.6.3, se constata ca diferentiala de ordinul N a functiei f F(D) n
punctul x D IRn se scrie n forma
dN f (x) =
X
k1 +k2 +...+kn =N
N!
N f
(x)dxk11 dxk22 ...dxknn .
k1 !k2 !...kn ! xk11 xk22 ...xknn
(6.121)
Prin utilizarea formulei multinomului

X
(a1 + a2 + ... + an )N =
k1 +k2 +...+kn =N
N!
ak1 ak2 ...aknn ,
k1 !k2 !...kn ! 1 2
(6.122)
constat
am c
a (6.121) se scrie n forma simbolica
dN f (x) =

(N )
dx1 +
dx2 + ... +
dxn
f (x),
x1
x2
xn
(6.123)
322
Ion Cr
aciun
unde operatorul din fata lui f (x) din membrul doi se calculeaza folosind formula multinomului (6.122), nteleg
and
prin aceasta c
a dac
a ai =
dxi , i 1, n, atunci
xi
ak11 ak22 ...aknn =
N
xk11 xk22 ...xknn
dxk11 dxk22 ...dxknn si (ak11 ak22 ...aknn )f (x) =
N f
xk11 xk22 ...xknn
(x)dxk11 dxk22 ...dxknn .
Observatia 6.7.5. Valoarea n h = (h1 , h2 , ..., hN ) (IRn )N a diferentialei functiei f F(D) n punctul
x D IRn este o functie omogen
a de grad N pe IRn .
Intr-adev
ar, valoarea n h = (h1 , h2 , ..., hN ) (IRn )N a diferentialei functiei f F(D) n punctul x D este
dat
a de (6.119) si dac
a avem n vedere Definitia 4.11.1, constatam ca afirmatia este adevarata.
cazul particular n = 1, relatia (6.121) devine

dN f (x) = f (N ) (x)dxN
(6.124)
si reprezint
a diferentiala de ordinul N a functiei reale f de variabila real
a x.

a h = (h1 , h2 , ..., hN ) (IRn )N este fixat, atunci aplicatia
x D 7 dN f (x; h1 , h2 , ..., hN ) IR,
unde expresia lui dN f (x; h1 , h2 , ..., hN ) este dat
a n (6.119), se numeste diferentiala de ordinul N a functiei
reale f de n variabile reale.
Observatia 6.7.7. Din modul cum a fost introdus

a diferentiala de ordinul N a unei functii reale de variabil
a
vectorial
a rezult
a c
a aceasta este diferentiala functiei diferentiala de ordinul N 1.
Exemplul 6.7.2. Dac

a f este o functie real
a de dou
a variabile reale x si y de clas
a C N (D), unde D este o
2
multime deschis
a n IR , atunci
d3 f (x, y) =
=

(3)
dx +
dy
f (x, y) =
x
y
3f
3f
3f
3f
(x, y)dx3 + 3 2 (x, y)dx2 dy + 3
(x, y)dxdy 2 + 3 (x, y)dy 3
3
2
x
x y
xy
y
(6.125)
si, n general, pentru N 4,

dN f (x, y) =
N

X
(N )
N f
k
dx +
dy
f (x, y) =
CN
(x, y)dxN k dy k ,
x
y
xN k y k
k=0
k
unde CN
reprezint
a combin
ari de n elemente luate c
ate k.
(6.126)
323
Exemplul 6.7.3. Pentru o functie real

a f de trei variabile reale x, y si z de clas
a C N (D), unde D este o
3
multime deschis
a n IR , iar N 3, avem
d3 f (x, y, z) ==
=
(3)
dx +
dy +
dz
f (x, y, z) =
x
y
z
3f
3f
3f
3f
(x, y, z)dx3 + 3 (x, y, z)dy 3 + 3 (x, y, z)dz 3 + 3 2 (x, y, z)dx2 dy+
3
x
y
z
x y
3f
3f
3f
2
(x,
y,
z)dxdy
+3 2 (x, y, z)dx2 dz + 3
+
3
(x, y, z)dy 2 dz+
x z
xy 2
y 2 z
+3
(6.127)
3f
3f
3f
2
2
(x,
y,
z)dxdz
+
3
(x,
y,
z)dydz
+
6
(x, y, z)dxdydz
xz 2
yz 2
xyz
Diferentiala de ordin N a aceleiasi functii este

dN f (x, y, z) =
X
k1 +k2 +k3 =N
(N )
dx +
dy +
dz
f (x, y, z) =
x
y
z
N!
N f
(x, y, z)dxk1 dy k2 dz k3 ,
k1 !k2 !k3 ! xk1 y k2 z k3
(6.128)
unde kj , j = 1, 2, 3, ia toate valorile de la 0 p

an
a la N astfel nc
at k1 + k2 + k3 = N.
Exercitiul 6.7.1. S
a se calculeze dN f (x, y), unde f (x, y) = ex sin y.
Solutie. Aplic
and formula (6.126), g
asim d (e sin y) = e
N
X
k=0
Exercitiul 6.7.2. S
a se calculeze dN f (x, y), unde f (x, y) =
k
CN
sin(y + k )dxN k dy k .
2
x+y
.
xy
Solutie. Aplic
am din nou formula (6.126) de calcul a diferentialei de ordinul N al unei functii reale de dou
a
variabile reale. Pentru aceasta este nevoie de derivata partiala

N x+y
N f
xy
(x, y) =
.
N
x k y k
xN k y k
N k f
1
si
(x, y). Pentru ca y este constant, notand u(x) = x + y, v(x) =
xN k
xy
aplic
and regula lui Leibniz de derivare de ordin N k a produsului u(x)v(x), obtinem
Vom calcula nt
ai derivata
N k f
y
(x, y) = 2(1)N k (N k)!
, 0 k N.
xN k
(x y)N k+1
(6.129)
Egalitatea (6.129) trebuie derivat

a n raport cu y de k ori. Functiei din membrul al doilea al egalit
atii
(6.129) i aplic
am de asemeni regula lui Leibniz de derivare a produsului u1 (y)v1 (y), unde u1 (y) = y si u2 (y) =
1
. In final, se obtine
(x y)N k+1
N f
xN k y k
(x, y) = (1)N k
(N 1)!(kx + (N k)y)
.
(x y)N +1
(6.130)
324
Ion Cr
aciun
Aplic
and (6.126) si folosind (6.130), g
asim
N
d f (x, y) =
N
X
k
CN
(1)N k
k=0
sau dN f (x, y) = (N 1)!N !
(N 1)!(kx + (N k)y) N k k
dx
dy ,
(x y)N +1
N
X
(1)N k (kx + (N k)y) N k k
dx
dy .
(N k)!k! (x y)N +1
k=0
Exercitiul 6.7.3. S
a se calculeze diferentiala de ordinul N a functiei
f : D IR, f (x, y, z) = ln(xx y y z z ), unde D = {x = (x, y, z) IR3 : x > 0, y > 0, z > 0}.
Solutie. Observ
am c
a f (x, y, z) = x ln x + y ln y + z ln z si atunci vom avea
dN f (x, y, z) = dN (x ln x) + dN (y ln y) + dN (z ln z).
Fiecare din diferentialele din membrul doi al egalitatii de mai sus reprezinta diferentiala unei aceleiasi functii
reale de o variabil
a real
a n diverse puncte. Dupa cum se vede, functia este t > 0 7 f (t) = t ln t. Aplic
am
formula (6.124). Pentru calculul derivatei de ordinul N a functiei t 7 t ln t aplicam formula (5.19) si g
asim
f (N ) (t) = t(ln t)(N ) + N (ln t)(N 1) = (1)N
(N 2)!
, N 2,
tN 1
cu ajutorul c
areia diferentiala c
autat
a de ordin N 2 este

dN f (x, y, z) = (1)N (N 2)! x1N dxN + y 1N dy N + z 1N dz N .
Diferentiala de ordinul unu o calcul
am separat utilizand regulile de calcul ale operatorului de diferentiere (6.60).
Dup
a un calcul simplu, g
asim: df (x, y, z) = (1 + ln x)dx + (1 + ln y)dy + (1 + ln z)dz. Astfel, am determinat
diferentialele de orice ordin ale functiei date.
6.8
Formula lui Taylor pentru functii reale de o variabil

a vectorial
a
a, x0 D si r > 0, astfel
Teorema 6.8.1. (Formula lui Taylor) Fie f C N +1 (D), D IRn multime deschis
nc
at B(x0 , r) D. Atunci, pentru orice x B(x0 , r) exist
a un punct N [x0 , x], astfel nc
at
1
1
df (x0 ; x x0 ) + d2 f (x0 ; x x0 , x x0 ) + ...+
1!
2!
1
1
+ dN f (x0 ; x x0 , x x0 , ..., x x0 ) +
dN +1 f ( N ; x x0 , x x0 , ..., x x0 ).
|
{z
}
|
{z
}
N!
(N + 1)!
N ori
(N +1) ori
f (x) = f (x0 ) +
(6.131)
Demonstratie. Fix
am un versor s = (s1 , s2 , ..., sn ) IRn . Atunci, pentru orice t (r, r) avem ca x = x0 + ts
B(x0 , r) D si se poate considera functia
g : (r, +r) IR;
g(t) = f (x0 + ts),
t (r, +r).
(6.132)
325

Deoarece f C N +1 (D) rezult
a c
a g C N +1 (r, +r) si n plus, conform (6.118), avem:
g (k) (0) = dk f (x0 ; s, s, ..., s), k 1, N ;
| {z }
k ori
(6.133)
g (N +1) (N t) = dN +1 f ( N ; s, s, ..., s ),
| {z }
(N +1) ori
(6.134)
unde N (0, 1) si N = x0 + N (x x0 ) [x0 , x].

Functia g din (6.132) satisface ipotezele Teoremei 5.9.1, deci putem scrie formula lui MacLaurin (5.97),
deci exist
a N (0, 1), astfel nc
at
g(t) = g(0) +
t2
tN (N )
tN +1 (N +1)
t 0
g (0) + g 00 (0) + ... +
g (0) +
g
(N t).
1!
2!
N!
(N + 1)!
(6.135)
Datorit
a faptului c
a diferentiala de ordinul k a unei functii reale de variabila vectoriala este forma de gradul
k pe IRn , din (6.133) si (6.134), deducem:
tk g (k) (0) = dk f (x0 ; ts, ts, ..., ts), k 1, N ;
| {z }
k ori
tN +1 g (N +1) (N ) = dN +1 f ( N ; ts, ts, ..., ts).

| {z }
(N +1) ori
Deoarece ts = x x0 , din (6.135) si (6.136) rezulta (6.131) si teorema este demonstrata.
(6.136)
q.e.d.
Deoarece dk f (x0 ; x x0 , x x0 , ..., x x0 ) este polinom omogen de gradul k n coordonatele x1 x01 , x2

|
{z
}
k ori
x02 , ..., xn x0n ale vectorului x x0 , rezulta ca suma primilor N + 1 termeni din membrul doi al lui (6.131)
este un polinom de gradul N n aceste variabile care se numeste polinomul Taylor de grad N asociat functiei f,
centrat n x0 si se noteaz
a cu TN (x; x0 , f ). Deci,
TN (x; x0 , f ) = f (x0 ) +
N
X
1 k
d f (x0 ; x x0 , x x0 , ..., x x0 ).
|
{z
}
k!
k=1
k ori
(6.137)
Cu aceast
a notatie, (6.131) se scrie n forma mai simpla
f (x) = TN (x; x0 , f ) + RN (x; x0 , f ),
(6.138)
unde functia RN (; x0 , f ) : D IR, ale c

arei valori sunt
RN (x; x0 , f ) =
1
dN +1 f (x0 + N (x x0 ); x x0 , x x0 , ..., x x0 ),
{z
}
|
(N + 1)!
(N +1) ori
(6.139)
cu N (0, 1), se numeste rest de ordinul N, al functiei f F(D), n punctul x0 D, sub forma lui Lagrange.
Formula (6.138) se numeste formula lui Taylor n punctul x0 atasat
a functiei f cu rest de ordin N sub forma
lui Lagrange dat de (6.139).
Exemplul 6.8.1. Formula lui Taylor ntro vecin

atate a punctului x0 = (x0 , y0 ) D, cu rest de ordin N sub
326
Ion Cr
aciun
forma lui Lagrange, pentru functia real

a f, definit
a D din IR2 , este
f (x, y) = f (x0 , y0 ) +
f
f
(x0 , y0 )(x x0 ) +
(x0 , y0 )(y y0 )+
x
y
N
(2)
1
N f
1 X k
(x x0 ) +
(y y0 )
CN N k k (x0 , y0 )(x x0 )N k (y y0 )k +
f (x0 , y0 ) + ... +
2! x
y
N!
x
y
k=0
1
(N + 1)!
N
+1
X
k
CN
+1
k=0
N +1
xN +1k y k
( N )(x x0 )N +1k (y y0 )k ,
(6.140)
N = x0 + N (x x0 , y0 + N (y y0 ) , iar N (0, 1).
Exercitiul 6.8.1. S
a se scrie formula lui Taylor n punctul x0 = (x0 , y0 ) = (0, ) cu rest de ordin doi pentru
functia real
a f (x, y) = y sin xy.
Solutie. Pentru functia dat

a, avem:
f (x0 ) = 0;
f
(x0 ) = 2 ;
x
f
(x0 ) = 0;
y
2f
(x0 ) = 0;
x2
2f
(x0 ) = 0;
y 2
2f
(x0 ) = 2.
xy
(6.141)
Inlocuind (6.141) n (6.140), n care N = 2, x0 = 0, y0 = , obtinem

(3)
f ( 2 ).
y sin xy = 2 x + x(y ) + x
+ (y )
x
y
(6.142)
In formula lui Taylor (6.142), ridicarea la puterea a treia este simbolica si se face dupa regula (6.125).
Neglij
and ultimul termen din (6.142), gasim y sin xy 2 x + x(y ).
6.9
Functii omogene. Identitatea lui Euler
Fie IRn spatiul Euclidian ndimensional, IE n spatiul punctual afin Euclidian asociat spatiului IRn , R = {O; B}
reperul canonic din IE n , unde B este baza canonica din IRn , x = (x1 , x2 , ..., xn ) vector arbitrar din IRn , M
punctul din IE n cu proprietatea OM = x si (OM ) semidreapta cu originea n O care trece prin M.

Definitia 6.9.1. Multimea E IRn se numeste con deschis cu v
arful n origine dac
a E este multime
deschis
a n IRn si o dat
a cu punctul x = (x1 , x2 , ..., xn ) contine semidreapta deschis
a (OM ).
Definitia 6.9.2. Fie E IRn un con cu v

arful n origine. Functia real
a f F(E) se numeste omogen
a de
grad k dac
a, pentru orice num
ar t > 0 si orice x E, avem
f (tx) = tk f (x) f (tx1 , tx2 , ..., txn ) = tk f (x1 , x2 , ..., xn ).
(6.143)
327

a de dou
a variabile reale
f F(IR2 ),
f (x, y) = ax2 + bxy + cy 2 ,
(x, y) IR2 ,
unde a, b, c sunt constante reale, este functie omogen

a de grad doi.
Intr-adev
ar, se verific
a imediat c
a f satisface (6.143) n care n = 2, x1 = x, x2 = y si (x, y) IR2 .
Teorema 6.9.1. Fie E IRn , con deschis cu v

arful n origine. Dac
a functia real
a f F(E) este omogen
a de
grad k si diferentiabil
a ntrun punct a = (a1 , a2 , ..., an ) E, atunci
a1 f,1 (a) + a2 f,2 (a) + ... + an f,n (a) = kf (a).
(6.144)
am functia real
a de variabila reala F(IR+ ), (t) = f (ta), t > 0. Deoarece f este
omogen
a de grad k pe conul deschis E, rezulta
(t) = tk f (a1 , a2 , ..., an ),
t > 0.
(6.145)
Functia f fiind diferentiabil

a n punctul a, rezulta ca functia din (6.145) este derivabila n punctul t = 1.
Aplic
and regula lantului de derivare a unei functii compuse, avem
n
n
X
X
d
f
d(t aj )
(1) =
(t)
=
(ta)
aj f,j (a).
dt
xj
dt
t=1
j=1
j=1
(6.146)
Pe de alt
a parte, folosind expresia (6.145) a functiei , deducem

d
(1) = k tk1 f (a1 , a2 , ..., an )
= k f (a1 , a2 , ..., an ) = k f (a).
dt
t=1
Din (6.146) si (6.147) rezult
a (6.144).
(6.147)
q.e.d.
Corolarul 6.9.1. Functia real

a f F(E), omogen
a de grad k si diferentiabil
a pe conul deschis E IRn ,
satisface identitatea lui Euler
x1 f,1 (x) + x2 f,2 (x) + ... + xn f,n (x) = kf (x), x E.
(6.148)
Teorema 6.9.2. Dac

a functia real
a f F(E) este diferentiabil
a pe conul deschis cu v
arful n origine E IRn
si este verificat
a egalitaea (6.148) n orice punct din E, atunci f este functie omogen
a de grad k.
am functia real
a de variabila reala : (0, +) IR, (t) =
f (tx)
, unde x E este
tk
328
Ion Cr
aciun
un punct arbitrar dar fixat din E. Din ipotezele teoremei, rezulta ca functia este derivabila si
n
X
0
(t) =
txj f,j (tx) kf (tx)
j=1
tk+1
, t > 0.
(6.149)
Din (6.148) si (6.149) deducem 0 (t) = 0, t > 0. Deci este functie constanta pe (0, +). Urmeaza c
a, pentru
f (tx)
k
= f (x), de unde f (tx) = t f (x).
q.e.d.
orice t >, 0 avem (t) = (1), adic
a
tk
Teorema 6.9.3. Dac

a functia f : E IR, unde E este un con deschis cu v
arful n origine, este omogen
a de
grad m si diferentiabil
a, atunci derivatele partiale de ordinul nt
ai ale sale sunt functii omogene de gradul m 1.
Demonstratie. Functia f fiind omogen

a de grad m, satisface identitatea
f (tx1 , tx2 , ..., txn ) = tm f (x1 , x2 , ..., xn ),
(6.150)
oricare ar fi x = (x1 , x2 , ..., xn ) E si pentru orice t > 0.

Deoarece f este diferentiabil
a, se poate deriva n raport cu variabila de pe locul i n ambii membri ai identit
atii
(6.150). Obtinem tf,i (tx) = tm f,i (x), i 1, n care, dupa simplificare prin t, conduce la f,i (tx) = tm1 f,i (x).
Deci, oricare derivat
a partial
a de ordinul ntai ale functiei f este functie omogena de grad m 1.
q.e.d.

a functia omogen
a de grad m este de dou
a ori diferentiabil
a pe conul deschis E IRn ,
cu v
arful n origine, atunci derivatele partiale de ordinul al doilea ale lui f sunt functii omogene de grad m 2.
Teorema 6.9.4. Dac

a functia f : E IRn IR, unde E este con deschis cu v
arful n origine, este omogen
a
de gradul m si diferentiabil
a, atunci derivatele partiale de ordinul al doilea ale functiei f satisfac identitatea

x1
(2)
+ x2
+ ... + xn
f (x) = m(m 1)f (x).
x1
x2
xn
(6.151)
Demonstratie. In identitatea (6.148) trecem pe x n tx. Se obtine identiatea

t(x1 f,1 (tx) + x2 f,2 (tx) + ... + xn f,n (tx)) = mf (tx).
(6.152)
Consider
and n (6.152) c
a x este fixat si derivand n raport cu t, deducem
n
X
xi f,i (tx) + t
i=1
n X
n
X
xi xj f,ij (tx) = m
i=1 j=1
n
X
xi f,i (tx).
(6.153)
i=1
In egalitatea (6.153) facem t = 1 si folosim (6.148). Obtinem

n X
n
X
i=1 j=1
xi xj f,ij (x) = m(m 1)f (x).
(6.154)
Ins
a
n X
n
X
(2)
+ x2
+ ... + xn
f (x),
xi xj f,ij (x) = x1
x1
x2
xn
i=1 j=1
astfel c
a din (6.154) si (6.155) rezult
a (6.151) si teorema este demonstrata.
329
(6.155)
q.e.d.
330
Ion Cr
aciun
Capitolul 7
Teoria diferentiabilit
atii si
derivabilt
atii functiilor vectoriale de
argument vectorial
7.1
Derivabilitatea functiilor vectoriale de argument vectorial

a n IRn , B = {e1 , e2 , ..., en } baza canonica din IRn ,
f = (f1 , f2 , ..., fm ) F(D, IRm )
o functie vectorial
a de argumentul vectorial x = (x1 , x2 , ..., xn ) D si a = (a1 , a2 , ..., an ) D un punct fixat
dar arbitrar, unde m 1 si n 1 sunt numere naturale.
a functia f F(D, IRm ) este derivabil
a partial n punctul a n raport cu variabila
xj dac
a functia vectorial
a de variabil
a real
a
t 7
f (a + t ej ) f (a)
,
t
t IR , a + tej D,
(7.1)
are limit
a n t = 0 si aceast
a limit
a apartine lui IRm .

a f F(D, IRm ) este derivabil
a partial n raport cu variabila xj n punctul a D, atunci
limita n t = 0 a functiei din (7.1) se numeste derivata partial
a de ordinul nt
ai a functiei f n raport cu
variabila xj n punctul a.
Derivata partial
a a functiei f , n raport cu variabila xj , n punctul a se noteaza cu unul din simbolurile:
f
(a);
xj
fx0 j (a); f,j (a); Dj f (a).
Prin urmare, dac

a f este derivabil
a partial n a n raport cu xj , atunci
f
f (a + t ej ) f (a)
(a) = lim
.
t0
xj
t
331
(7.2)
332
Ion Cr
aciun
Observatia 7.1.1. Exista cel mult n derivate partiale de forma (7.2), denumite derivate partiale de ordinul
nt
ai ale functiei f F(D, IRm ) n punctul a.
Definitia 7.1.3. Functia f F(D, IRm ) se numeste derivabil

a partial n raport cu variabila xj pe
multimea D dac
a f este derivabil
a partial n raport cu variabila xj n orice punct x D.

a partial n raport cu variabila xj pe multimea D,
atunci functia
f
f
f (x + tej ) f (x)
: D IRm ,
(x) = lim
, x D,
(7.3)
t0
xj
xj
t
se numeste derivata partial
a de ordinul nt
ai n raport cu variabila xj a functiei f .
Observatia 7.1.2. Exista cel mult n functii derivate partiale de forma (7.3), numite derivate partiale de
ordinul nt
ai ale functiei f F(D, IRm ) pe multimea D.
Teorema 7.1.1. Functia vectorial

a de variabil
a vectorial
a
f = (f1 , f2 , ..., fm ) F(D, IRm )
este derivabil
a partial n punctul a n raport cu variabila xj dac
a si numai dac
a functiile coordonate fi
F(D), i 1, m, sunt derivabile partial n raport cu xj n punctul a si
m
X fi
f
(a) =
(a)e0i ,
xj
x
j
i=1
(7.4)
unde B 0 = {e01 , e02 , ..., e0m } este baza canonic

a din IRm .
Demonstratie. Avem evident

m
f (a + t ej ) f (a) X fi (a + t ej ) fi (a) 0
=
ei ,
t
t
i=1
din care, folosind Teorema 4.1.4, rezult
a concluzia teoremei cat si identitatea (7.4).
q.e.d.

a partial n punctul a D (respectiv
derivabil
a partial pe D) dac
a f este derivabil
a partial n a (respectiv pe D) n raport cu toate variabilele
x1 , x2 , ..., xn .
Capitolul 7. Teoria diferentiabilit

atii si derivabiltatii functiilor vectoriale de argument vectorial
333
Definitia 7.1.6. Functia f F(D, IRm ) se numeste de clas

a C 1 pe D dac
a f este derivabil
a partial pe D si
f
m
m
acest caz, scriem f C 1 (D, IR )
F(D, IR ), j 1, n, sunt continue pe D. In
functiile
xj
Observatia 7.1.3. Functia f = (f1 , f2 , ..., fm ) C 1 (D, IRm ) dac

a si numai dac
a functiile coordonate fi
C 1 (D), i 1, m.

a partial n
f1
f1
x1 (a) x2 (a)
f
f2
2
(a)
(a)
x1
x2
Jf (a) Mm,n (IR), Jf (a) =
..
..
.
.
fm
fm
(a)
(a)
x1
x2
a D, atunci matricea
f1
...
(a)
xn
f2
...
(a)
xn
,
..
..
.
.
fm
...
(a)
xn
(7.5)
se numeste matricea jacobian

a a functiei f n punctul a.
Dac
a m = n rezult
a c
a Jf (a) din (7.5) este matrice patratica de ordinul n, iar determinantul ei se numeste
jacobianul, sau determinantul functional al functiilor f1 , f2 , ..., fn n punctul a D si se noteaza cu unul din
simbolurile:
D(f1 , f2 , ..., fn )
Df
(a);
det Jf (a);
(a).
D(x1 , x2 , ..., xn )
Dx
Exercitiul 7.1.1. S
a se determine matricele jacobiene ale functiilor:
(i)
f (x, y) =
(ii) f (x, y) =
(x4 + xy 3 , x2 y 2 3y 2 ),
(x, y) IR2
(x cos y, x sin y, x cos y sin y), (x, y) IR2 .
Solutie. Functiile de mai sus sunt derivabile partial n orice punct din IR2 .
Matricea jacobian
a a functiei f = (f1 , f2 ) de la punctul (i) este
f1
f1
!
(x, y)
(x, y)
4x3 + y 3
3xy 2
x
y
=
Jf (x, y) =
.
f2
f2
2xy 2
2x2 y 6y
(x, y)
(x, y)
x
y
Matricea jacobian
a a functiei f = (f1 , f2 , f3 ) de la punctul (ii) este matricea cu trei linii si doua coloane
f1
f1
(x,
y)
(x,
y)

x
y
cos y
x sin y
f2

2
sin y
x cos y
(x, y)
(x, y) =
Jf (x, y) =
x
y
cos y sin y x cos 2y
f3
f3
(x, y)
(x, y)
x
y
334
Ion Cr
aciun
Exercitiul 7.1.2. S
a se scrie matricea jacobian
a si s
a se calculeze jacobianul functiei
f = (f1 , f2 ) : A IR2 ,
f (, ) = ( cos , sin ),
unde A este o submultime a intervalului bidimensional nem

arginit [0, ) [0, 2), ntrun punct oarecare din
interiorul D al multimii A.
Solutie. Dac
a coordonatele vectorului reprezentand valoarea functiei f n punctul (, ) A se noteaz
a cu x si
y, atunci ecuatia vectorial
a
y = f (x), unde x = (, ), y = (x, y),
este echivalent
a cu ecuatiile
(
x =
cos
sin .
Aceste ecuatii stabilesc leg

atura dintre coordonatele polare (, ) ale unui punct al multimii A, aflat
a ntrun
plan, si coordonatele carteziene (x, y) ale unui punct al multimii f (A) IR2 , cu precizarea suplimentar
a c
a dac
a
Oxy este reperul Cartezian n plan, atunci semidreapta Ox este axa polar
a a reperului polar din acelasi plan.
Matricea jacobian
a a functiei considerate este
f1
f1
!
(, )
(, )
cos sin
=
.
Jf (, ) =
f2
f2
sin cos
(, )
(x, y)
Jacobianul functiei f ntrun punct oarecare al interiorului domeniului de definitie este

cos sin
D(f1 , f2 )
Df

(, ) =
(x) = det Jf (, ) =
= .
sin cos
D(, )
Dx
Se observ
a c
a det Jf (, ) > 0 n orice punct din interiorul multimii A.
Exercitiul 7.1.3. Fie A o submultime a intervalului tridimensional nem

arginit [0, )[0, ][0, 2) si functia
vectorial
a
f = (f1 , f2 , f3 ) : A IR3 , f (, , ) = ( sin cos , sin sin , cos ).
S
a si s
a se calculeze jacobianul acestei functiii ntrun punct oarecare din interiorul
multimii A.
Solutie. Matricea jacobian
a ntrun punct oarecare din interiorul multimii A este
f1
f1
f1
(, , ) (, , ) (, , )
f2
f2
2
(, , )
(, , )
(, , ) .
Jf (, , ) =

f3
f3
f3
(, , )
(, , )
(, , )
Calcul
and derivatele partiale ale functiilor f1 , f2 , f3 , coordonatele vectorului f , si nlocuind apoi rezultatele n
expresia matricei jacobiene, g
asim
sin cos cos cos sin sin
Jf (, , ) =
sin sin cos sin sin cos .
cos
sin
0

335
Jacobianul functiei considerate ntrun punct (, , ) din interiorul D al domeniului de definitie A este

sin cos cos cos sin sin

det Jf (, , ) = sin sin cos sin sin cos = 2 sin .

cos
sin
0
Functia f = (f1 , f2 , f3 ) din acest exemplu exprima legatura ntre coordonatele carteziene si coordonatele
polare ale unui punct din spatiu. Dac
a (, , ) D, atunci det Jf (, , ) > 0.
Exercitiul 7.1.4. Fie functia vectorial

f : D IR4 IR2 ,
f (x) = (f1 (x), f2 (x)) = (x21 + 7x2 + ln x3 ,
x1
),
x4
unde x = (x1 , x2 , x3 , x4 ) D = {x IR4 : x3 > 0, x4 6= 0}.

S
a a functiei f ntrun punct oarecare al domeniului de definitie.
Solutie. Functia considerat
a este derivabila n orice punct din D. Avem

f1
f1
f1
f1
2x1
(x)
(x)
(x)
(x)

x1
x2
x3
x4
=
Jf (x) =
1
f2
f2
f1
f1
(x)
(x)
(x)
(x)
x4
x1
x2
x3
x4
7.2
7
0
1
x3
0
x1
x24
Diferentiabilitatea unei functii vectoriale de variabil

a vectorial
a
Fie f = (f1 , f2 , ..., fm ) F(D, IRm ), unde D este o multime descchisa din IRn , o functie vectoriala de argument
vectorial si x0 un punct din D.
Definitia 7.2.1. Functia f F(D, IRm ) este diferentiabil
a n x0 dac
a exist
a o aplicatie liniar
a T
L(IRn , IRm ) astfel nc
at
f (x) f (x0 ) T(x x0 )
lim
= 0.
(7.6)
xx0
kx x0 k

a cu existenta functiei
F(IRn , IRm )
(7.7)
lim (x x0 ) = (0) = 0,
(7.8)
cu proprietatea
xx0
astfel nc
at s
a aib
a loc identitatea
f (x) f (x0 ) = T(x x0 ) + kx x0 k(x x0 ),
x D.
(7.9)
336
Ion Cr
aciun
Observatia 7.2.2. Conditia (7.6) poate fi dat

a si n forma
f (x0 + h) f (x0 ) T(h)
= 0,
h0
khk
(7.10)
f (x0 + h) f (x0 ) = T(h) + khk (h),
(7.11)
lim
iar (7.9) este echivalent

a cu
n
oricare ar fi h IR astfel nc
at x0 + h D.
Observatia 7.2.3. Din (7.7) si (7.11) se constat

a c
a termenii
kx x0 k (x x0 );
khk (h)
sunt infiniti mici de ordinul lui kx x0 k si respectiv de ordinul lui khk. Prin urmare, (7.7) si (7.11) se pot
scrie dup
a cum urmeaz
a:
f (x) f (x0 ) = T(x x0 ) + o(kx x0 k),
f (x0 + h) f (x0 ) = T(h) + o(khk),
x x0 ;
h 0.

a f F(D, IRm ) este diferentiabil
a n x0 D, atunci aplicatia liniar
a T din (7.11) se
numeste diferentiala functiei f n x0 si se noteaz
a cu unul din simbolurile:
df (x0 );
df (x0 )();
df (x0 ; ).
Teorema 7.2.1. Functia f = (f1 , f2 , ..., fm ) F(D, IRm ) este diferentiabil

a n x0 dac
a si numai dac
a functiile
coordonate sunt diferentiabile n x0 . Dac
a n x0 , atunci
df (x0 ) = (df1 (x0 ), df2 (x0 ), ..., dfm (x0 )) (L(IRn , IR))m .
(7.12)
Demonstratie. Observ
am c
a (7.11) are loc daca si numai daca
fi (x0 + h) fi (x0 ) = Ti (h) + khki (h),
(7.13)
pentru toti indicii i de la 1 p

an
a la m si pentru orice h IRn astfel ncat x0 + h D, unde
T = (T1 , T2 , ..., Tm ),
Ti L(IRn , IR),
i 1, m
(7.14)
lim i (h) = 0,
i 1, m.
(7.15)
si
= (1 , 2 , ..., m ),
h0
Din (7.13), (7.15) si Definitia 6.3.1 rezult

a ca functiile fi F(D) sunt diferentiabile n x0 si
Ti (h) = dfi (x0 )(h),
(7.16)

337
deci
Ti = dfi (x0 ),
i 1, m,
(7.17)
unde aplicatiile Ti , i 1, m, sunt cele din (7.14).

Inlocuind (7.16) n (7.14) si tin
and cont ca T = df (x0 ), rezulta (7.12).
q.e.d.
Teorema 7.2.2. Dac

a f F(D, IRm ) este diferentiabil
a n punctul x0 D, atunci diferentiala lui f n x0 este
unic
a.
a ar mai exista o aplicatie liniara
S L(IRn , IRm ),
astfel nc
at ntro vecin
atate V V(0) s
a aiba loc identitatea
f (x0 + h) f (x0 ) = S(h) + khk(h),
(7.18)
unde functia vectorial

a de argument vectorial F(V, IRm ) are proprietatea
lim (h) = (0) = 0.
(7.19)
h0
Not
and u = T S avem mai nt
ai c
a u L(IRn , IRm ), iar din scaderea identitatilor (7.11) si (7.18), obtinem
u(h) = khkg(h),
(7.20)
unde
(h) = (h) (h).
n
(7.21)
n
Dac
a fix
am un vector nenul y IR , atunci vectorul h = ty, coliniar cu y, tinde la vectorul nul din IR dac
a si
numai dac
a t 0. Inlocuind h = ty, cu t 6= 0, n (7.20) si tinand cont ca u este aplicatie liniara, deducem
u(y) =
|t|
kyk(ty),
t
t IR .
Dac
a n (7.22) trecem la limit
a pentru t 0 si tinem cont ca functia t IR 7
baza lui (7.7) si (7.19), avem
(7.22)
|t|
este marginita si c
a , n
t
lim (ty) = lim (ty) lim (ty) = 0,
t0
t0
t0
obtinem
u(y) = 0,
y IRn \ {0}.
(7.23)
Cum u L(IRn , IRm ), avem si

u(0) = 0.
(7.24)
n
Relatiile (7.23) si (7.24) arat

a c
a u este identic nul din L(IR , IR ), deci T S.
q.e.d.
Teorema 7.2.3. Dac

a functia f F(D, IRm ) este diferentiabil
a n punctul x0 D, atunci f este derivabil
a
partial n x0 si matricea aplicatiei liniare T = df (x0 ) n perechea de baze canonice B = {e1 , e2 , ..., en } IRn si
B 0 = {e01 , e02 , ..., e0m } IRm este Jf (x0 ).
338
Ion Cr
aciun
Demonstratie. Dac
a f F(D, IRm ) este diferentiabila n x0 atunci are loc (7.6), sau (7.10). Luand n (7.10)
h = t ej si folosind liniaritatea lui T = df (x0 ), dupa mpatirea n ambii membri cu t =
6 0, trecerea la limit
a
pentru t 0 si considerarea propriet
atii (7.7), obtinem

|t| f (x0 + tej ) f (x0 )
T(ej ) = 0.
t0 t
|t|
(7.25)
lim
Primul factor al primului membru din (7.25) este marginit. Pentru ca limita din (7.25) sa fie vectorul nul din
IRm trebuie ca

f (x + te ) f (x )
0
j
0
T(ej ) = 0,
lim
t0
|t|
din care deducem
T(ej ) = d f (x0 ; ej ) = d f (x0 )(ej ) = lim
t0
f (x0 + t ej ) f (x0 )
.
|t|
(7.26)
Din (7.26) rezult

a c
a f este derivabil
a partial n punctul x0 si
f
(x0 ) = T(ej ),
xj
j 1, n.
(7.27)
Deoarece coordonatele vectorului T(ej ) n baza canonica B 0 IRm sunt Ti (ej ), i 1, m, iar cele ale vectorului
fi
f
(x0 ) n aceeasi baz
a sunt
(x0 ), din (7.27) rezulta
xj
xj
Ti (ej ) =
fi
(x0 ) = dfi (x0 ; ej ) = dfi (x0 )(ej ),
xj
i 1, m,
j 1, n.
(7.28)
Din (7.28) rezult

a c
a
T(h) = df (x0 ; h) =
sau matriceal
m X
n
X
fi
(x0 ) hj e0i ,
x
j
i=1 j=1

T(h) = e0 Jf (x0 ) H ,
h IRn ,
unde
(7.29)
m m
0
0
0
0
e = (e1 , e2 , ..., em ) (IR ) , h = eH, H =
h1
h2
.. ,
.
hn
iar e = (e1 , e2 , ..., en ) (IRn )n si teorema este complet demonstrata.
q.e.d.

Corolarul 7.2.1. Aplicatia afin
a f (x0 ) + d f (x0 ) (x x0 ) = f (x0 ) + e0 Jf (x0 ) X X0 , unde x = eX, x0 =
eX0 , aproximeaz
a oric
at de bine valorile functiei f ntro vecin
atate suficient de mic
a a lui x0 .
Demonstratie. Afirmatia este consecint

a imediata a egalitatii (7.9) daca se are n vedere conditia (7.8). q.e.d.

339
Teorema 7.2.4. Dac

a functia f = (f1 , f2 , ..., fm ) C 1 (D, IRm ), atunci f este diferentiabil
a pe D.
Demonstratie. Concluzia rezult

a din Teorema 7.2.1 si Corolarul 6.5.1 aplicat functiilor f1 , f2 , ..., fm .
q.e.d.
Exercitiul 7.2.1. S
a se determine aproximarea liniar
a a functiei
f = (f1 , f2 ) F(IR2 , IR2 ),
f (x, y) = (x4 + xy 3 , x2 y 2 3y 2 ),
ntro vecin
atate a punctului (1, 1).
Solutie. Observ
am mai nt
ai c
a f (x0 ) = f (1, 1) = (0, 2) si apoi ca , din Corolarul 7.2.1, avem

f (x) = f (x0 ) + df (x0 ; x x0 ) = (0, 2) + e Jf ((1, 1)) X X0 ,

unde
f1
(x )
x 0
, Jf (x0 ) =
f2
(x0 )
x
x
X=
1
, X0 =
f1
(x0 )
y
=
f2
(x0 )
y
!
.
In acest fel, se g
aseste

f (x) = e
0
2
!
+
x1
y+1
!

= (3x + 3y, 2x + 4y).
De exemplu, f (98 102 , 106 102 ) = (24 102 , 228 102 ).

Valoarea exact
a a functiei n punctul x0 = (x0 , y0 ) = (98 102 , 106 102 ) este
f (98 102 , 106 102 ) = (244 103 , 2291 103 ).
Compar
and, constat
am c
a aproximarea liniara este destul de apropiata de valoarea exacta.
7.3
Derivate si diferentiale de ordin superior ale functiilor vectoriale

de mai multe variabile reale
Consider
am f = (f1 , f2 , ..., fm ) F(D, IRm ) o functie derivabila partial pe D IRn . Atunci, exista derivatele
f
partiale
F(D, IRm ), j 1, n.
xj
Definitia 7.3.1. Functia f F(D, IRm ) este de dou
a ori derivabil
a n punctul a D n raport cu variabilele
f
xj si xi , n aceasta
a ordine, dac
a functia
este derivabil
a partial n a n raport cu variabila xi .
xj
340
Ion Cr
aciun
Observatia 7.3.1. Din Definitia 7.3.1 rezult

a c
a n a n raport cu
variabilele de pe locurile j si i dac
a exist
a si apartine lui IRm limita n t = 0 a functiei
f
f
(a + tei )
(a)
x
x
j
j
t IR 7
,
t
(7.30)
unde t IR este astfel nc

at a + tei D.

a f F(D, IRm ) este de dou
a ori derivabil
a n punctul a D n raport cu variabilele xj
si xi , atunci limita n t = 0 a functiei (7.30) se numeste derivata partial
a de ordinul al doilea a lui f n
punctul a n raport cu variabilele xj si xi , n aceast
a ordine.
Derivatele partiale de ordinul al doilea se noteaza cu unul din simbolurile:
2f
(a);
xi xj
fx00j xi (a);
f,xj xi (a);
f,ji (a).
Asadar,
f
f
(a + t ei )
(a)
f
xj
xj
.
(a) = lim
t0
xi xj
t
2
Teorema 7.3.1. Functia f = (f1 , f2 , ..., fm ) F(D, IRm ) este de dou

a ori derivabil
a partial n a, n raport cu
variabilele xj si xi , dac
a si numai dac
a functiile coordonate fi , i 1, m, sunt de dou
a ori derivabile partial n
a n raport cu variabilele xj si xi si
m
X 2 fk
2f
(a) =
(a) e0k .
xi xj
xi xj
(7.31)
k=1
Demonstratie. Din (7.30) avem

f
f
fk
fk
(a + tei )
(a) X
(a + tei )
(a)
m
xj
xj
xj
xj
=
e0k .
t
t
(7.32)
k=1
Trec
and la limit
a pentru t 0 n (7.32) si tinand cont de Definitia 7.3.1, Definitia 7.3.2 si Teorema 4.1.4,
constat
am c
a concluziile teoremei sunt adevarate.
q.e.d.
Observatia 7.3.2. Intrun

punct a D pot exista cel mult n2 derivate partiale de ordinul al doilea functiei
m
f F(D, IR ). Derivatele partiale de ordinul al doilea pentru care i 6= j, n num
ar de n(n 1), se numesc
cazul i = j, derivatele partiale de ordinul al doilea ale
derivate partiale mixte ale functiei f n punctul a. In
2f
functiei f corespunz
atoare se convine s
a se noteze cu
(a).
x2i

341
baza Teoremei 7.3.1 rezult

a c
a tot ce sa demonstrat referitor la derivabilitatea de ordin
superior a functiilor reale de mai multe variabile reale se transmite ntocmai functiilor vectoriale de argument
vectorial. De exemplu, dac
a = (1 , 2 , ..., n ) IN n este un multiindice si exist
a derivatele partiale de
ordinul || ale functiilor coordonate f1 , f2 , ..., fm ale functiei f F(D, IRm ), atunci
D f =
m
X
D fk e0k .
k=1
Referitor la diferentiabilitatea si diferentialele de ordin superior ale functiei f = (f1 , f2 , ..., fm ) F(D, IRm ),
putem stabili usor alte rezultate pornind de la diferentiabilitatea si diferentialele de ordin superior ale functiilor
reale de mai multe variabile reale.
De exemplu, diferentiala de ordinul doi a functiei f n punctul a D este aplicatia biliniara
d2 f (a)(, ) = d2 f (a; , ) : IRn IRn IRm ,
ale c
a dup
a regula
d2 f (a)(h, k) =
d d
f (a + th + sk)/t=s=0 , h IRn , k IRn .
ds dt
(7.33)
Folosind (7.33), se poate ar

ata c
a expresia acestei diferentiale secunde este
d2 f (a) =
n
n X
X
f,ij (a)dxi dxj .
(7.34)
i=1 j=1
In mod analog, pentru diferentiala de ordinul al treilea se ajunge la expresia

3
d f (a) =
n X
n
n X
X
f,ijk (a)dxi dxj dxk ,
(7.35)
i=1 j=1 k=1
iar pentru diferentiala de ordinul N se g

aseste
dN f (a) =
X
|k|=N
N!
Dk f (a)dxk11 dxk22 ...dxknn ,
k1 !k2 !...kn !
(7.36)
unde k = (k1 , k2 , ..., kn ) este un multindice de ordinul N.
7.4
Diferentiabilitatea si derivabilitatea functiilor vectoriale compuse
Fie
D IRn , D =D,
= (1 , 2 , ..., m ) F(D, IRm )
si f = (f1 , f2 , ..., fp ) F((D), IRp ), unde (D) IRm este imaginea functiei vectoriale de mai multe variabile
reale pe care o vom considera de asemenea multime deschisa. In aceste ipoteze se poate defini functia compus
a
F = f ,
x D 7 F(x) = (f )(x) = f ((x)) IRp .
(7.37)
Functia compus
a F are ca valori vectori din IRp , drept variabila independenta vectorul x = (x1 , x2 , ..., xn )
n
D IR si depinde de cele n variabile x1 , x2 , ..., xn prin intermediul variabilelor reale u1 , u2 , ..., um , unde
ui = i (x1 , x2 , ..., xn ), i 1, m,
(7.38)
342
Ion Cr
aciun
sau
u = (x), x D, (x) (D) IRm .
Scrise detaliat, valorile functiei compuse F sunt date de

F(x1 , x2 , ..., xn ) = f 1 (x1 , x2 , ..., xn ), ..., m (x1 , x2 , ..., xn ) .
(7.39)
(7.40)
Numerele naturale n, m si p pot lua orice valoare mai mare sau egala cu 1. In partea a doua a acestui paragraf
vom considera c
ateva cazuri particulare frecvent ntalnite n aplicatiile practice ale calculului diferential.
Urm
atoarea teorem
a arat
a n ce conditii functia compusa F este diferentiabila si cum se exprima diferentiala
acesteia n functie de diferentialele functiilor ce o compun.
Teorema 7.4.1. (Regula lantului) Dac
a functia F(D, IRm ) este diferentiabil
a n x0 D si f
F((D), IRp ) este diferentiabil

a n u0 = (x0 ) (D), atunci functia compus
a F = f F(D, IRp ) este
diferentiabil
a n x0 si
dF(x0 ) = df (u0 ) d(x0 ).
(7.41)
Demonstratie. Deoarece si f sunt diferentiabile n punctele mentionate, exista functiile vectoriale de argument
vectorial si definite ntro vecin
atate a lui 0 IRn si respectiv ntro vecinatate a punctului 0 IRm (aceste
n
vecin
at
ati pot fi chiar IR si respectiv IRm ), cu proprietatile
lim (x x0 ) = (0) = 0,
xx0
lim (x x0 ) = (0) = 0,
uu0
u= (x)
(7.42)
astfel nc
at s
a aib
a loc egalit
atile:
(x) (x0 ) = d(x0 )(x x0 ) + kx x0 k(x x0 ), x D;
(7.43)
f (u) f (u0 ) = df (u0 )(u u0 ) + ku u0 k(u u0 ), u (D),
(7.44)
unde d(x0 ) L(IRn , IRm ) si df (u0 ) L(IRm , IRp ) sunt diferentialele functiilor vectoriale de argument vectorial
si f n respectiv punctele x0 si u0 .
Din paragraful precedent, avem:

d(x0 ) = e0 J (x0 )dX , J (x0 ) Mm,n (IR);
(7.45)

df (u0 ) = e00 Jf (u0 )dU ,
Jf (u0 ) Mp,m (IR),
(7.46)
unde dX Mn,1 (IR) are elementele egale cu diferentialele variabilelor independente dx1 , dx2 , ..., dxn si dU
Mm,1 (IR) are ca elemente diferentialele du1 , du2 , ..., dum ale variabilelor intermediare. In relatiile (7.45) (7.46)
avem:
B 0 = {e01 , e02 , ..., e0m } IRm ;
(e01 , e02 , ..., e0m ) (IRm )m ;
e0
B 00
= {e001 , e002 , ..., e00p } IRp ;
e00
(e001 , e002 , ..., e00p ) (IRp )p ,
unde B 0 , B 00 sunt bazele canonice spatiile Euclidiene IRm , respectiv IRp , iar
dX(h) = H,
h = eH =
n
X
i=1
hi ei IRn ,
(7.47)

dU (v) = V,
v = e0 V =
m
X
vj e0j IRm ,
343
(7.48)
j=1
unde
B = {e1 , e2 , ..., en } IRn
este baza canonic
a din IRn ,
e = (e1 , e2 , ..., en ) (IRn )n ,
H Mn,1 (IR) este matricea coloan
a a coordonatelor vectorului h n baza B, iar V Mm,1 (IR) este matricea
coordonatelor lui v n baza B 0 .
Din (7.44) (7.39), (7.37) si (7.43), obtinem

F(x) F(x0 ) = df (u0 ) d(x0 )(x x0 ) + kx x0 k(x x0 ) +
(7.49)
+k(x) (x0 )k((x) (x0 )), x D.

a c
a
Deoarece df (u0 ) L IRm , IRp rezult

df (u0 ) d(x0 )(x x0 ) + kx x0 k(x x0 ) =

= df (u0 ) d(x0 )(x x0 ) + kx x0 kdf (u0 ; (x x0 )) =

= df (u0 ) d(x0 ) (x x0 ) + kx x0 kdf (u0 ; (x x0 )).

F(x) F(x0 ) = df (u0 ) d(x0 ) (x x0 ) + kx x0 k(x x0 ),
(7.50)
(7.51)
unde am f
acut notatia
(x x0 ) = df (u0 )((x x0 )) +
k(x) (x0 )k
((x) (x0 )).
kx x0 k
In relatiile (7.51) si (7.52) variabila x trebuie sa fie diferita de x0 .

S
a ar
at
am c
a are loc
lim (x x0 ) = 0IRp .
xx0
(7.52)
(7.53)
Pentru aceasta, consider

am x = x0 + ts, unde s este un versor arbitrar din IRn . Atunci x x0 t 0 si
lim
xx0
= lim k
t0
k(x) (x0 )k
(x) (x0 )
= lim k
k=
xx0
kx x0 k
kx x0 k
(x0 + ts) (x0 )

(x0 + ts) (x0 )
k = k lim
k=
t0
t
t
d
=k
(x0 )k = kd(x0 )(s)k.
ds
(7.54)
In deducerea relatiilor (7.54) am folosit faptul ca aplicatia norma x 7 kxk este functie continua pe IRn (vezi
Exemplul 4.2.6).
Aplicatia liniar
a d(x0 ) L(IRn , IRm ), fiind marginita (vezi Corolarul 4.10.1 si Teorema 4.9.1), avem
kd(x0 )(s)k kd(x0 )k ksk = kd(x0 )k.
(7.55)
kdf (u0 )((x x0 ))k kdf (u0 )k k(x x0 )k.
(7.56)
In mod analog demonstr

am
344
Ion Cr
aciun
Aplic
and norma ambilor membri din (7.52) si folosind inegalitatea lui Minkowski si inegalitatea (7.56), deducem
k(x x0 )k kdf (u0 )kk(x x0 )k+
+
(7.57)
k(x) (x0 )k
k((x) (x0 ))k.
kx x0 k
unde x D \ {x0 }. Deoarece functia este diferentiabila n punctul x0 rezulta ca este continua n x0 si deci
x x0 = u = (x) (x0 ) = u0 . Ca urmare, avem
lim ((x) (x0 )) = lim (u u0 ) = 0.
(7.58)
uu0
xx0
Prin trecere la limit

a n (7.57), pentru x x0 , si folosirea lui (7.54), (7.55) si (7.58), gasim ca lim k(xx0 )k
xx0
0, din care rezult

a (7.53).
S
a revenim la (7.51). Deoarece
d(x0 ) L(IRn , IRm ),
df (u0 ) L(IRm , IRp ),
rezult
a c
a
df (u0 ) d(x0 ) L(IRn , IRp ).
(7.59)
Folosind (7.45), (7.46), Teorema 4.10.3 si (7.59), deducem ca matricea aplicatiei liniare din (7.59) n perechea
de baze (B IRn , B 00 IRp ) este Jf (u0 ) J (x0 ), prin urmare putem scrie

df (u0 ) d(x0 ) = e00 Jf (u0 ) J (x0 )dX .
(7.60)
Din (7.51), (7.53), (7.60) si teorema de unicitate a diferentialei functiei f n punctul x0 , rezulta ca functia F
este diferentiabil
a n x0 si are loc (7.41).
ipotezele Teoremei 7.4.1, avem

Corolarul 7.4.1. In
JF (x0 ) = Jf (u0 ) J (x0 ).
(7.61)
ar, aceasta rezult
a din (7.60),

dF(x0 ) = e00 JF (x0 )dX
(7.62)
si unicitatea diferentialei.
q.e.d.
ipotezele Teoremei 7.4.1, exist

Corolarul 7.4.2. In
a derivatele partiale ale functiilor coordonate Fi , i 1, p,
ale functiei compuse F n punctul x0 n raport cu toate variabilele x1 , x2 , ..., xn si aceste sunt date de:
m
X fi
Fi
k
(x0 ) =
(u0 )
(x0 ),
xj
uk
xj
i 1, p,
j 1, n;
(7.63)
k=1
X f
F
k
(x0 ) =
(u0 )
(x0 ),
xj
uk
xj
k=1
j 1, n.
(7.64)

345
Demonstratie. S
a specific
am mai nt
ai c
a, utilizand o alta notatie pentru derivatele partiale de ordinul nt
ai,
egalit
atile (7.63) si (7.64) se scriu n formele:
Fi,j (x0 ) =
m
X
fi, k (u0 )k,j (x0 )
(7.65)
f,k (u0 )k,j (x0 ).
(7.66)
k=1
F,j (x0 ) =
m
X
k=1
Din definitia matricei jacobiene a unei functii vectoriale de argument vectorial rezulta:
Jf (u0 ) = kfi,k k
1ip
1km
; J (x0 ) = kk,j k 1km ; Jf (x0 ) = kFi,j k 1ip .

1jn
1jn
(7.67)
Atunci, egalit
atile (7.63), sau (7.65) rezulta din (7.67), (7.61) si regula de inmultire a doua matrice. Putem
spune c
a (7.63), sau (7.65) reprezint
a regula de derivare a functiilor reale compuse de mai multe variabile reale,
cunoscut
a si sub denumirea regula lantului.
q.e.d.
, j 1, n, este o combinatie
xj
k
, k 1, m, scalarii combinatiei liniare fiind derivatele

, k
liniar
a de operatorii de derivare partial
a
uk
xj
1, m, adic
a
m
X
k
=
, j 1, n.
(7.68)
xj
uk xj
Corolarul 7.4.3. Fiecare din operatorii de derivare partial
a de ordinul nt
ai
k=1
In continuare consider
am unele cazuri particulare ale regulii lantului.
10 . Cel mai simplu caz particular este acela n care m = n = p = 1. Daca notam x1 = t, u1 = x, atunci
F (t) = (f )(t) = f ((t)).
(7.69)
Dup
a (7.41), (7.38), (7.61), (7.62), avem
dF (t0 ) = df (x0 ) d(t0 ) = f 0 (t0 )d(t0 ) = f 0 (x0 )0 (t0 )dt,
x0 = (t0 ),
(7.70)
de unde deducem
F 0 (t0 ) = f 0 (x0 ) 0 (t0 ),
(7.71)
rezultat care se poate obtine dac

a se utilizeaza direct relatia (7.67).
Egalitatea (7.71) se scrie uneori n forma
dF
df
d
(t0 ) =
(x0 ) (t0 ),
dt
dx
dt
(7.72)
n care functia F este dat

a de (7.69). In aplicatiile practice se pune
dw
dw dx
=
,
dt
dx dt
(7.73)
formul
a ambigu
a dac
a nu se face precizarea ca w din membrul ntai este rezultatul compunerii lui w din membrul
doi cu functia x = (t).
q.e.d.
346
Ion Cr
aciun
20 . Dac
a = (1 , 2 ) este o functie de la IR la IR2 , deci cazul n = 1 si m = 2, iar f este o functie de la IR2
la IR, deci p = 1, atunci f este functia reala de variabila reala t
F (t) = (f )(t) = f ((t)) = f (1 (t), 2 (t)).
(7.74)
Pentru functia din (7.74), matricea jacobiana n t0 are o singura linie si o singura coloana, singurul ei element
fiind F 0 (t0 ), deci
JF (t0 ) = F 0 (t0 ).
(7.75)
In baza lui (7.61) num
arul real din (7.75) este rezultatul nmultirii matricei

f
f
Jf (u0 ) =
(u0 )
(u0 )
u1
u2
cu matricea
J (t0 ) =
01 (t0 )
02 (t0 )
si prin urmare
F 0 (t0 ) =
sau
f
f
(u0 )01 (t0 ) +
(u0 )02 (t0 ),
u1
u2
f
d1
f
d2
dF
(t0 ) =
(t0 ) +
(t0 ).
(u0 )
(u0 )
dt
u1
dt
u2
dt
(7.76)
(7.77)
Intro notatie ambigu

a, (7.77) se foloseste n forma
dw
w dx1
w dx2
=
+
.
dt
x1 dt
x2 dt
(7.78)
Ambiguitatea se nl
atur
a dac
a preciz
am ca functia w din membrul doi depinde de x1 si x2 care la r
andul lor
depind de variabila independent
a t pe c
and functia w din primul memebru este rezultatul unei compuneri de
functii.
30 . Cazul n = m = 1 si p 2 a fost considerat n Capitolul 5, rezultatul corespunzator fiind prezentat n
(5.4.2).
40 . Dac
a F(D, IR3 ), unde D IR2 si f este o functie reala de trei variabile reale (cazul n = 2, m =
3, p = 1), atunci functia compus
a F = f are valorile date de F (x1 , x2 ) = f (1 (x1 , x2 ), 2 (x1 , x2 ), 3 (x1 , x2 )).
Aplic
and regula lantului (7.68), obtinem

F
F
=
(x0 )
(x0 )
x1
x2
1
1
(x
)
(x
)
0
0
x1
x2
(7.79)

f
f
2
f
2
=
(u0 )
(u0 )
(u0 )
(x )
(x0 ) .
x1 0
u1
u2
u3
x2
3
(x0 )
(x0 )
x1
x2
Dup
a efectuarea produsului matricelor
spunz
atoare din cei doi membri, se obtine
(x0 ) =
x1
(x0 ) =
din membrul doi al identitatii (7.79) si egalarea elementelor coref

(u0 )
u1
f
(u0 )
u2
f
(u0 )
u1
f
(u0 )
u2
1
(x0 )+
x1
2
(x0 ) +
x1
1
(x0 )+
x2
2
(x0 ) +
x2
f
3
(u0 )
(x0 )
u3
x1
f
3
(u0 )
(x0 ).
u3
x2
(7.80)

347
Folosind alte notatii pentru derivate constatam ca (7.80) se scrie n forma

(
F,1 (x0 ) = f,1 (u0 ) 1,1 (x0 ) + f,2 (u0 ) 2,1 (x0 ) + f,3 (u0 ) 3,1 (x0 )
F,2 (x0 )
= f,1 (u0 ) 1,2 (x0 ) + f,2 (u0 ) 2,2 (x0 ) + f,3 (u0 ) 3,2 (x0 ).
La fel ca mai sus, formula (7.133) poate fi ntalnita ntro alta aranjare si anume:
F u1
F u2
F u3
F
=
, i 1, 2.
xi
u1 xi
u2 xi
u3 xi
(7.81)
In formula (7.134), trebuie precizat c

a functia F din membrul ntai este rezultatul compunerii functiei F din
membrul al doilea cu functia = (1 , 2 , 3 ).
Exercitiul 7.4.1. Fie functiile:
x 7 (x) = (x21 x42 , x31 x22 + 4x1 x22 ); u 7 f (u) = (u1 sin u2 , u1 cos u2 ),
unde x = (x1 , x2 ) IR2 si u = (u1 , u2 ) IR2 . S
a se calculeze matricea jacobian
a JF (x0 ), unde F = f si
x0 = (2, 1).
Solutie. Matricea jacobian
a a functiei n punctul x0 este
1
1
(x )
(x0 )
x1 0
x2
J (x0 ) =
2
2
(x0 )
(x0 )
x1
x2
=
2x1 x42
4x21 x32
3x21 x32 + 4x22
6x31 x22 + 8x1 x2
Matricea jacobian
a Jf (u0 ), unde u0 = (x0 ) = (4, 0), este
1
1
(u0 )
(u0 )
u1
u2
=
J (u0 ) =
2
2
(u0 )
(u0 )
u1
u2
.
=2
/ xx1=1
2
sin u2
u1 cos u2
cos u2
u1 sin u2
!
.
1 =4
/u
u2 =0
Dup
a efectuarea nlocuirilor care se impun, gasim:
J (x0 ) =
16
!
;
Jf (u0 ) =
!
.
Folosind acum rezultatele de mai sus, avem:

JF (x0 ) = Jf (u0 ) J (x0 ) =
16
!
=
32
32
16
!
.
In cazul particular m = n = p se poate vorbi de jacobienii aplicatiilor si f . Legatura dintre jacobianul

functiei compuse F = f si jacobienii functiilor f si este precizata n urmatorul rezultat, care este o
consecint
a imediat
a a Teoremei 7.4.1.
a aplicatia F(D, IRn ) este diferentiabil
a n x0 D IRn , iar aplicatia f
n
F((D), IR ) este diferentiabil
a n punctul u0 = (x0 ), atunci
D(F1 , F2 , ..., Fn )
(x0 )
D(x1 , x2 , ..., xn )
D(f1 , f2 , ..., fn )
D(1 , 2 , ..., n )
(u0 )
(x0 ).
D(u1 , u2 , ..., un )
D(x1 , x2 , ..., xn )
(7.82)
348
Ion Cr
aciun
Demonstratie. Din ipotezele acestui corolar rezulta ca are loc (7.61). In cazul particular mentionat n privinta
lui m, n si p avem c
a cele dou
a matrice care intra n membrul al doilea din (7.61) sunt matrice patratice de
ordinul n. T
in
and cont de faptul c
a determinantul produsului a doua matrice patratice de acelasi tip este egal
cu produsul determinantilor matricelor factori, rezulta (7.61).
q.e.d.
Exercitiul 7.4.2. S
a se calculeze jacobianul functiei F = f F(IR2 , IR2 ) n punctul x IR2 , unde
f F(IR2 , IR2 ), f (u) = f (u1 , u2 ) = (u21 + u1 u2 )e1 + (u1 u2 + u22 )e2 ,
si
F(IR2 , IR2 ), (x) = x1 x2 e1 + (x21 x22 )e2 .
Solutie. Mai nt
ai avem

1

(x )
x1 0
D(1 , 2 )
(x) =
D(x1 , x2 )
2 (x )

0
x1
1
(x0 )
x2
2
(x0 )
x2

x2
=

2x1

= 2kxk2 .
2x2
x1
Apoi,

1
1

(u )
(u0 )
u1 0
u2
D(f1 , f2 )

(u) =
D(u1 , u2 )
2 (u ) 2 (u )

0
0
u1
u2

2u1 + u2
u1

=

u2
u1 + 2u2

=

= 2(u1 + u2 )2 .

Folosind acum (7.82), deducem

D(F1 , F2 )
(x) = 4(1 (x) + 2 (x))2 kxk2 = 4(x21 + x1 x2 x22 )2 kxk2 .
D(x1 , x2 )
Utiliz
and rezultatele de mai sus putem demonstra urmatoarea teorema de medie pentru o functie real
a de
variabil
a vectorial
a.
Teorema 7.4.2. Fie D IRn o multime deschis
a si convex
a si f F(D) o functie real
a de variabil
a vectorial
a.
Dac
a pe D si a D, b D, atunci exist
a un punct (a, b) D astfel nc
at
f (b) f (a) = df (; b a) = (f )() (b a).
(7.83)
Demonstrat
a pe
ie.Introducem functia G : [0, 1] D, G(t) = a + t(b a), t [0, 1]. Evident, G este continu
[0, 1], G [0, 1] = [a, b] si G este diferentiabila pe (0, 1). Atunci, functia compusa F = f G F([0, 1]) este
diferentiabil
a pe (0, 1) si
dF (t) = df (G(t)) dG(t),
t (0, 1).
(7.84)

349
Dac
a h este arbitrar din IR, atunci
dF (t, h) = df (G(t)) dG(t; h).
(7.85)
Pe de alt
a parte, avem:
dF (t; h)
dG(t; h)
F 0 (t)h;

=
dG1 (t; h), dG2 (t; h), ..., dGn (t; h) ,
(7.86)
unde G1 , G2 , ..., Gn sunt functiile coordonate ale functiei G. Valoarea n h a diferentialei functiei G n punctul
t este
dG(t, h) = G0 (t)h = (G01 (t), G02 (t), ..., G0n (t))h.
(7.87)
Din (7.85) (7.87) si faptul c
a G0 (t) = b a, obtinem
F 0 (t) = df (G(t); G0 (t)) = df (G(t); b a).
(7.88)
Pe de alt
a parte, functia F satisface ipotezele teoremei lui Lagrange, deci exista (0, 1) astfel ncat
F (1) F (0) = F 0 ( ).
(7.89)
Lu
and n consideratie c
a F (1) = f (b) si F (0) = f (a), din (7.88) si (7.89), deducem
f (b) f (a) = df (G( ); b a).
(7.90)
G(t) = a + (b a) = (a, b).
(7.91)
Pe de alt
a parte, avem
Relatia (7.83) rezult
a acum din (7.90), (7.91) si Corolarul 6.4.1.
7.5
q.e.d.
Prelungirea unei functii uniform continue
Studiul derivabilit
atii si diferentiabilit
atii ntrun punct x0 a unei functii f : D IRm , D IRn , presupune ca
x0 s
a fie punct interior al multimii D si din acest motiv domeniul de definitie al functiei a fost considerat o
multime deschis
a n IRn .
Se pune ns
a n mod natural problema extinderii notiunilor de derivabilitate si diferentiabilitate n puncte
frontier
a apartin
and domeniului de definitie.
Intruc
at o functie diferentiabil
a ntrun punct este n mod necesar continua n acel punct, este indicat nt
ai
s
a prelungim functia prin continuitate, daca acest lucru este posibil. In acest sens dam rezultatul urm
ator.
Teorema 7.5.1. Dac
a functia f F(A, IRm ) este uniform continu
a pe multimea nenchis
a A IRn , atunci ea
poate fi prelungit
a pe multimea A \ A ntrun mod unic astfel nc
at prelungirea s
a fie continu
a pe multimea A.
Demonstratie. Fie x0 A \ A. Atunci, x0 este punct aderent al multimii A. Din uniforma continuitate a functiei
f pe multimea A rezult
a c
a dat un > 0, arbitrar, exista () > 0 astfel ncat
kf (x0 ) f (x00 )k < ,
(7.92)
kx0 x00 k < ().
(7.93)
00
oricare ar fi x , x A care satisfac conditia
; kx00 x0 k < , atunci are loc si inegalitatea (7.93). In

2
2
consecint
a, n baza Teoremei 4.1.5, exist
a limita `x0 a lui f n x0 si aceasta apartine lui IRm . Convenim ca `x0
s
a fie valoarea lui f n punctul x0 .
Dac
a x0 , x00 A sunt astfel nc
at kx0 x0 k <
350
Ion Cr
aciun
Functia
f F(A {x0 }, IR ),
f (x) =
f (x),
daca
xA
`x0 ,
daca
x = x0
este o prelungire a functiei f la multimea A {x0 }, care n plus este continua deoarece f este continu
a pe A si
a
limita lui f n punctul x0 este egal
a cu valoarea functiei n acest punct. Cum x0 este arbitrar din A urmeaz
c
a functia
(
f (x), daca x A
m
f F(A, IR ), f (x) =
(7.94)
`x ,
daca x A \ A,
unde `x = yx
lim f (y), este functie continu
a pe multimea A. Mai mult, aratam ca functia f din (7.94) este uniform
yA
continu
a. Pentru aceasta, fie dou
a puncte arbitrare x00 si x000 ale lui A astfel ncat
kx00 x000 k < ().
(7.95)
Deoarece multimea A este nchis

a, exista sirurile de puncte (x0k )k1 si (x00k )k1 din multimea A, convergente
0
00
la x0 , respectiv x0 . Putem presupune n plus ca kx0k x00k k < (), presupunere care, cumulata cu uniforma
continuitate a lui f , conduce la
kf (x0k ) f (x00k )k < , k IN .

2
Trec
and la limit
a pentru k n aceasta ultima inegalitate, obtinem
k f (x00 ) f (x000 )k
< .
2
(7.96)

a oricare ar fi > 0, exista = () astfel ncat oricare ar fi punctele
x00 , x000 A, care satisfac (7.95), are loc (7.96), ceea ce, n baza Definitiei 4.3.1, arata ca prelungirea functiei f
la multimea A definit
a n (7.94) este continua si cum A este multime nchisa, rezulta ca f este functie uniform
continu
a.
q.e.d.
7.6
Derivatele partiale ale unei functii vectoriale pe frontiera domeniului de definitie
Fie n 2, G IRn o multime deschis

a, G nchiderea lui G si functia continua f F(G, IRm ).
Este posibil ca, n anumite puncte ale frontierei = G \ G, sa nu se poata vorbi de derivatele partiale ale
lui f n raport cu unele din variabilele sale x1 , x2 , ..., xn .
De exemplu, dac
a G = B(0, 1) IRn , n 2, atunci derivata partiala a functiei f F(B(0, 1), IRm ) n
raport cu variabila x1 n punctul
x0 = e2 G = = G \ G,
nu poate avea sens deoarece punctele de forma
x = (x1 , x2 , ..., xn ), x = e2 + te1 ,
unde t > 0, nu apartin lui G = B(0, 1), deci nu putem vorbi de
f (e2 + t e1 ) f (e2 )
t0
t
lim
care defineste derivabilitatea si implicit derivata functiei f n punctul e2 n raport cu variabila x1 .

351
In astfel de cazuri este posibil s

a definim o derivat
a partial
a generalizat
a a functiei f ntrun punct x0 G
n raport cu o anumit
a varibil
a xi .
Pentru aceasta, functia f trebuie s
a fie nu numai continua ci si derivabila partial pe G, iar derivatele partiale
f
m
de ordinul nt
ai
F(G, IR ) trebuie sa fie uniform continue pe G.
xi
Dac
a sunt ndeplinite aceste conditii, atunci n baza Teoremei 7.5.1 putem prelungi prin continuitate, la
f
multimea G, acele derivate partiale
care exista si sunt uniform continue pe G. Astfel de prelungiri sunt
xi
numite derivatele partiale corespunz
atoare ale lui f pe G, desi n acest caz notiunea de derivata partial
a este
nteleas
a ntrun sens generalizat.
f
Mai mult, dac
a ntrun punct x0 G se poate calcula
(x0 ) folosind Definitiile 7.1.1 si 7.1.2, atunci
xi
aceasta coincide cu derivata n sens generalizat n acel punct.
Pentru a ar
ata aceasta, consider
am cazul unei functii vectoriale de doua variabile reale definit
a pe bila
deschis
a de raz
a 1 cu centrul n origine G = B(0, 1) IR2 si sa luam punctul x0 = (x0 , y0 ) situat pe semicercul
din semiplanul x > 0 a cercului de raz
a unitate cu centrul n origine mai putin punctul de intersectie al
acestuia cu axa Ox; aceasta nseamn
a c
a x0 > 0 si |y0 | < 1. In acest caz exista derivatele partiale ale lui
f F(B(0, 1), IRm ) n punctul x0 si acestea coincid cu derivatele partiale generalizate deoarece, de exemplu,
f (x0 h, y0 ) f (x0 , y0 )
= f,x (x0 h, y0 ) f,x0
h
atunci c
and h 0 si h > 0, unde f,x0 este derivata partiala generalizata corespunzatoare.
Rezultatele de mai sus se pot extinde si pentru derivate partiale de ordin superior n sensul ca dac
a , sau
o submultime a frontierei domeniului G IRn , este de r + 1 ori continuu diferentiabila, atunci o functie
uniform continu
a pe G mpreun
a cu derivatele partiale pana la ordinul r +1 inclusiv pot fi extinse la (respectiv
la ) cu p
astrarea propriet
atilor de diferentiabilitate. In particular functia prelungita f are derivate partiale
continue p
an
a la ordinul r + 1 inclusiv n toate punctele lui (respectiv ).
7.7
P
anze parametrice. Suprafete
In acest paragraf se arat

a cum se utilizeaz
a rezultatele precedente n studierea notiunilor de p
anz
a parametric
a
si suprafat
a, frecvent nt
alnite n calculul integral si n geometria diferentiala.
Definitia 7.7.1. Se numeste p

anz
a parametric
a neted
a n IR3 o functie continu
a S = (S1 , S2 , S3 )
F(A, IR3 ), unde A IR2 , care admite derivate partiale continue pe multimea nevid
aA.
Multimea S(A) IR3 se numeste de asemenea p
anz
a neted
a n IR3 , iar ecuatiile
x = S1 (u, v),
y = S2 (u, v),
z = S3 (u, v), (u, v) A,
(7.97)
unde
S1 (u, v)i + S2 (u, v)j + S3 (u, v)k = S(u, v) = r(u, v),
se numesc ecuatiile parametrice ale p
anzei.
Ecuatia
r = S(u, v),
unde
sau
r = r(u, v),
r = xi + yj + zk =OM ,
a a p
anzei.
M (x, y, z),
(7.98)
(7.99)
(7.100)
352
Ion Cr
aciun
Observatia 7.7.1. Deoarece functia S F(A, IR3 ) are derivate partiale continue pe A, din Teorema 7.2.4
rezult
a c
a S este diferentiabil
a pe A .

Prin urmare, n fiecare punct (u0 , v0 ) A se poate defini aplicatia liniara dS (u0 , v0 ) L IR2 , IR3 , diferentiala functiei S n punctul (u0 , v0 ), a c
arei matrice n perechea de baze canonice:
B = {e1 = (1, 0), e2 = (0, 1)} IR2 ;
B 0 = {i = (1, 0, 0), j = (0, 1, 0), k = (0, 0, 1)} IR3
este
JS ((u0 , v0 ))
S1
(u0 , v0 )
u
S2
(u0 , v0 )
u
S3
(u0 , v0 )
u
S1
(u0 , v0 )
v
S2
(u0 , v0 )
v
S3
(u0 , v0 )
v
x
(u0 , v0 )
u
y
(u0 , v0 )
u
z
(u0 , v0 )
u
x
(u0 , v0 )
v
y
(u0 , v0 )
v
z
(u0 , v0 )
v
(7.101)
Observatia 7.7.2. Prima coloan

a a matricei jacobiene JS ((u0 , v0 )) este matricea coloan
a a coordonatelor
S
r
3
0
vectorului
(u0 , v0 ) =
(u0 , v0 ) n baza canonic
a B IR , iar cea de a doua coloan
a este matricea coloan
a
u
u
S
r
a coordonatelor vectorului
(u0 , v0 ) =
(u0 , v0 ) n aceeasi baz
a.
v
v
In aplicatiile practice ale calculului integral, geometriei diferentiale, mecanicii, fizicii, etc. se include n
definitia p
anzei parametrice si conditia de regulatitate care spune ca rangul matricei JS ((u0 , v0 )) sa fie egal cu
2 n orice punct (u0 , v0 ) A, conditie care se poate scrie sub forma

D(S , S )
2 D(S , S )
2 D(S , S )
2
2
3
3
1
1
2
(u0 , v0 ) +
(u0 , v0 ) +
(u0 , v0 ) > 0.
D(u, v)
D(u, v)
D(u, v)
(7.102)
Pentru a vedea semnificatia geometric

a a acestei conditii sa consideram functia
u 7 S(u, v0 ),
u IR,
astfel ncat
(u, v0 ) A,
(7.103)
care este restrictia functiei S la segmentul de dreapta paralel cu axa absciselor reperului cartezian din IE 2 ce
trece prin punctul M00 (u0 , v0 ) si este continut n multimea A, deci care are ecuatia carteziana v = v0 .
Deoarece (7.103) este o aplicatie continua diferentiabila de la o submultime a lui IR n IR3 , ea reprezint
a un
drum parametrizat neted n IR3 si are ecuatia vectoriala
r = S(u, v0 ),
u IR,
astfel ncat
(u, v0 ) A.
(7.104)
Avem Im S(, v0 ) Im S, deci hodograful drumului (7.104) este o submultime a panzei netede de ecuatie
vectorial
a (7.99). Atunci, vectorul
r
S
(u0 , v0 ) =
(u0 , v0 )
u
u
are directia tangentei la drumul de ecuatie vectoriala (7.104) n punctul M0 IE 3 a carui vector de pozitie este
r0 = r(u0 , v0 ) = S(u0 , v0 ).
In mod similar aplicatia
v 7 S(u0 , v),
v IR,
astfel ncat
(u0 , v) A,
(7.105)
(u0 , v) A,
(7.106)
este drum parametrizat neted n IR3 care are ecuatia vectoriala

r = S(u0 , v),
v IR,
astfel ncat

353
a c
arui imagine este o submultime a lui Im S. Vectorul
S
r
(u0 , v0 ) =
(u0 , v0 )
v
v
este vectorul director al tangentei la drumul parametrizat neted (7.106) n punctul M0 .
S
a observ
am c
a
r
r
(u0 , v0 )
(u0 , v0 ) = Ai + Bj + Ck,
u
v
unde
D(S2 , S3 )
D(S3 , S1 )
D(S1 , S2 )
A=
(u0 , v0 ); B =
(u0 , v0 ); C =
(u0 , v0 ),
D(u, v)
D(u, v)
D(u, v)
(7.107)
r
r
(u0 , v0 ) cat si pe vectorul
(u0 , v0 ).
u
v
Din cele prezentate rezult
a c
a conditia de regularitate (7.102) se scrie echivalent n forma
este ortogonal at
at pe vectorul
p
r
r
(u0 , v0 )
(u0 , v0 )k = A2 + B 2 + C 2 > 0
u
v
r
r
(u0 , v0 ) si
(u0 , v0 ) sunt necoliniari (liniar independenti) fapt care, geometric,
u
v
se traduce prin aceea c
a imaginile drumurilor parametrizate (7.104) si (7.106) au n punctul comun M0 tangente
distincte. Dac
a presupunem n plus c
a (7.97), sau (7.98) este corespondenta biunivoca, atunci drumurile (7.97)
si (7.98) au n comun doar punctul M0 . Imaginile acestor drumuri se numesc liniile parametrice ale panzei netede
de ecuatie vectorial
a (7.99), care trec prin punctul M0
S
a vedem acum ce interpretare geometrica are functia afina

(u, v) 7 S(u0 , v0 ) + dS (u0 , v0 ); (u u0 , v v0 ) , (u, v) IR2 .
si exprim
a faptul c
a vectorii
Evident c
a ea defineste o nou
a p
anz
a parametrica neteda de ecuatie vectoriala

r = S(u0 , v0 ) + dS (u0 , v0 ); (u u0 , v v0 ) , (u, v) IR2 ,
sau de ecuatii parametrice
S1
x = S1 (u0 , v0 ) +
(u0 , v0 )(u u0 ) +
S2
x = S2 (u0 , v0 ) +
(u0 , v0 )(u u0 ) +
x = S3 (u0 , v0 ) + S3 (u0 , v0 )(u u0 ) +

u
(7.108)
S1
(u0 , v0 )(v v0 )
v
S2
(u0 , v0 )(v v0 )
v
S3
(u0 , v0 )(v v0 ).
v
(7.109)
Eliminarea lui u u0 si v v0 din (7.109) conduce la ecuatia

A(x x0 ) + B(y y0 ) + (z z0 ) C = 0,
(7.110)
unde x0 = S1 (u0 , v0 ), y0 = S2 (u0 , v0 ), z0 = S3 (u0 , v0 ) sunt coordonatele punctului M0 .

Ecuatia (7.110) arat
a c
a vectorul cu originea n M0 si extremitatea ntrun punct curent M al panzei (7.108)
este ortogonal pe vectorul (7.107). Toate punctele M din spatiu cu proprietatea ca vectorul M0 M este ortogonal
pe vectorul N = Ai + Bj + Ck formeaz
a un plan.
Prin urmare, p
anza parametric
a de ecuatie vectoriala (7.108), sau de ecuatii parametrice (7.109) are ca
imagine un plan care se numeste planul tangent n punctul M0 la panza parametrica neteda de ecuatie vectorial
a
(7.99), plan care are n comun cu Im S, ntro vecinatate a punctului M0 , doar punctul M0 . Diferenta

r(u, v) r(u0 , v0 ) dr (u0 , v0 ); (u u0 , v v0 ) = S(u, v) S(u0 , v0 ) dS (u0 , v0 ); (u u0 , v v0 ) ,
caracterizeaz
a abaterea dintre coordonatele punctelor de pe imaginea panzei netede de ecuatie vectorial
a (7.99)
si coordonatele punctelor corespunz

atoare de pe planul (7.109) n vecinatatea punctului (u0 , v0 ) A, care are
drept corespondent punctul M0 de pe p
anza.
354
Ion Cr
aciun
Deoarece diferentiabilitatea lui S n punctul (u0 , v0 ) implica faptul ca abaterea de mai sus tinde la zero mai
repede dec
at tinde la zero distanta dintre punctele (u, v) A si (u0 , v0 ) A cand (u, v) (u0 , v0 ) rezult
a c
a
planul (7.108) aproximeaz
a satisf
ac
ator Im S ntro vecinatate a punctului M0 .
Exemplul 7.7.1. Aplicatia S : [0, 2) [0, ] IR3 defimit
a prin
S(u, v) = r(u, v) = a cos u sin vi + a sin u sin vj + a cos vk,
n care a este o constant
a pozitiv
a este o p
anz
a parametric
a neted
a. S
a se studieze aceast
a p
anz
a.
Intr-adev
ar, aplicatia de mai sus este diferentiabila pe A= (0, 2) (0, ) deoarece functiile coordonate
S1 , S2 , S3 sunt diferentiabile pe A si deci defineste o panza parametrica neteda n IR3 de ecuatii parametrice
x = a cos u sin v
y = a sin u sin v
z = a cos v, u [0, 2), v [0, ].

Dac
a calcul
am distanta Euclidian
a de la punctul M (x, y, z) al panzei la originea O(0, 0, 0) a reperului R =
{O; i, j, k} g
asim
d2 (M, O) = x2 + y 2 + z 2 = a2 sin2 v(cos2 u + sin2 u) + a2 cos2 v = a2 ,
de unde rezult
a d(M, O) = a, ceea ce arata ca Im S este frontiera bilei cu centrul n origine si raza egal
a cu a,
adic
a sfera de raz
a a cu centrul n origine.
Matricea jacobian
a JS (u, v) care defineste diferentiala functiei S n punctul (u, v) (0, 2) (0, ) este
JS (u, v) =
x
(u, v)
v
y
(u, v)
v
z
(u, v)
v
x
(u, v)
u
y
(u, v)
u
z
(u, v)
u
a sin u sin v

= a cos u sin v

a cos u cos v
a sin u cos v
.
a sin v
Conform Observatiei 7.7.2, elementele coloanelor ntai si a doua ale matricei JS sunt coordonatele vectorilor
r
r
(u, v) si respectiv
(u, v). Prin urmare,
u
v
r
x
y
z
(u, v) =
(u, v)i +
(u, v)j +
(u, v)k =
u
u
u
u
a sin u sin vi + a cos u sin vj
(u, v)
x
y
z
(u, v)i +
(u, v)j +
(u, v)k =
v
v
v
= a cos v(cos ui + sin uj) a sin vk.
=
r
r
(u, v) (u, v) este egal cu zero ceea ce nseamna ca liniile parametrice
u
v
ale sferei (cercul paralel v = const. si meridianul u = const. ) care trec prin punctul M (u, v) cu OM = r(u, v),
sunt ortogonale. Apoi, produsul vectorial al acelorasi vectori este

i
j
k

r
r
= a sin v r(u, v) 6= 0,
0
(u, v)
(u, v) = a sin u sin v a cos u sin v

u
v

a cos u cos v a sin u sin v a sin v
Mai nt
ai constat
am c
a produsul scalar

355
oricare ar fi perechea (u, v) (0, 2) (0, ). Deoarece pentru v (0, ), avem a sin v > 0, rezulta ca vectorul
r
r
(u, v)
(u, v) este coliniar si de sens contrar vectorului r(u, v), adica vectorului de pozitie al punctului
u
v
M de pe p
anz
a corespunz
ator perechii (u, v) (0, 2) (0, ).
Tangentele la la liniile parametrice care trec prin punctul M0 de vector de pozitie OM0 = r(u0 , v0 ), unde
(u0 , v0 ) (0, 2) (0, ), determin
a planul tangent la sfera n M0 care are ecuatia vectoriala

r = r(u0 , v0 ) + dS (u0 , v0 ); (t u0 , s v0 ) , (t, s) IR2 .
Pentru punctele (t, s) = (u, v) situate ntro vecinatate a punctului (u0 , v0 ) din multimea deschisa (0, 2)(0, ),
membrul doi din ultima ecuatie aproximeaz
a satisfacator punctele corespunzatoare de pe sfera. De exemplu,
a a

2
dac
a lu
am u0 = v0 = , atunci M0 ( , , a
), matricea jacobiana JS ( , ) este
4
2 2
2
4 4
a
2
2
JS ( , ) = 2
,
2
4 4

a 2
0
2
iar ecuatiile parametrice ale planului
tangent la sfera n punctul M0 sunt

=
=
=
a a
a
t+ s
2 2
2
a(2 ) a
a
+ t+ s
4
2
2
a 2( + 4) a 2
s, (t, s) IR2 .
8
2
Elimin
and t si s din aceste ecuatii obtinem ecuatia planului tangent n forma x + y + z 2 2 a = 0.
Este posibil ca functiile S1 , S2 , S3 din (7.97) sa fie astfel ncat S1 (u, v) = u, S2 (u, v) = v, S3 (u, v) = f (u, v),
unde f F(A) este o functie diferentiabila pe multimea A IR2 , iar A este situata n planul Oxy, aceasta
nsemn
and c
a u = x, v = y, iar z este o functie de x si y. In aceasta situatie, n locul ecuatiilor (7.97) putem
considera doar ecuatia
z = f (x, y), (x, y) A.
(7.111)
In acest caz se spune c

a functia real
a f, diferentiabila pe multimea A Oxy, defineste explicit panza neted
a
Im S, sau c
a (7.111) este ecuatia explicit
a a panzei netede. Ecuatia vectoriala a panzei este acum
r = xi + yj + f (x, y)k, (x, y) A.
(7.112)
Vectorul tangent n M0 (x0 , y0 , f (x0 , y0 )) la drumul

r = xi + y0 j + f (x, y0 )k,
x IR,
astfel ncat
(x, y0 ) A,
(7.113)
este
r
f
(x0 , y0 ) = i +
(x0 , y0 )k,
x
x
iar vectorul tangent n M0 la drumul parametrizat
(7.114)
r = x0 i + y0 j + f (x0 , y)k,
este
y IR, (x0 , y) A,
r
f
(x0 , y0 ) = j +
(x0 , y0 )k.
y
y
(7.115)
(7.116)
In aceast
a situatie:
A=
f
(x0 , y0 );
x
B=
f
(x0 , y0 );
y
C = 1,
(7.117)
356
Ion Cr
aciun
astfel c
a, din (7.117) si (7.110), se deduce ca ecuatia planului tangent la panza neteda de ecuatie (7.111) este
(x x0 )
f
f
(x0 , y0 ) (y y0 ) (x0 , y0 ) + (z z0 ) = 0.
x
y
(7.118)
S
a consider
am acum p
anza neted
a (7.99) si un drum parametrizat neted f F(I, IR3 ), unde I este interval din
IR, cu proprietatea c
a exist
a t0 I astfel ncat f (t0 ) = S(u0 , v0 ), iar Imf ImS. Aceste proprietati arat
a c
a
imaginea drumului parametrizat considerat este situat pe panza parametrica neteda (7.3) si ca aceast
a imagine
trece prin punctul M0 de pe p

anz
a, unde M0 este astfel ncat OM0 = S(u0 , v0 ). Ca sa se realizeze propriet
atile
de mai sus ar trebui s
a existe un drum neted = (1 , 2 ) : I A astfel ncat f = S . Tangenta n punctul
M0 la drumul parametrizat neted de mai sus este de ecuatie vectoriala
r = f (t0 ) + f 0 (t0 ) S, s IR.
Pe de alt
a parte, se stie c
a (vezi regula lantului)
S
S
(u0 , v0 )01 (t0 ) +
(u0 , v0 )02 (t0 ).
u
v
f 0 (t0 ) =
(7.119)
Din (7.119) si valoarea n h = 0 (t0 ) a diferentialei functiei S n punctul (u0 , v0 ) rezulta

f 0 (t0 ) = dS (u0 , v0 ); 0 (t0 ) .
(7.120)

Deoarece f (t0 ) = S(u0 , v0 ), iar din (7.120) si liniaritatea diferentialei avem f 0 (t0 ) s = d S (u0 , v0 ); s 0 (t0 )
rezult
a c
a tangenta (7.23) se afl
a inclus
a n planul tangent de ecuatie (7.12). Acest rezultat stabilit duce la
urm
atoarea definitie echivalent
a a planului tangent ntr-un punct al unei panze parametrice netede.
Definitia 7.7.2. Se numeste plan tangent ntrun punct al unei p

anze netede, locul geometric al tangentelor
la respectiv toate drumurile netede ale c
aror imagini se afl
a pe imaginea p
anzei si care trec prin acel punct.

a p
anze netede S F(A, IR3 ) si S F( A, IR3 ), unde A IR2 , A IR2 , se numesc
echivalente dac
a exist
a un homeomorfism diferentiabil : A A cu matricea jacobian
a nesingular
a pe A si
jacobianul pozitiv n orice punct (u, v) A astfel nc

at S = S .
Definitia 7.7.4. Se numeste suprafat

a neted
a o clas
a de echivalent
a n multimea p
anzelor parametrice
netede.
O suprafat
a neted
a poate fi reprezentata prin oricare panza parametrica neteda care apartine clasei de
echivalent
a respective. Spre exemplu, ntro vecinatate a unui punct M0 (x0 , y0 , z0 ) o suprafata neted
a care
contine acest punct poate fi reprezentat
a parametric prin ecuatiile (7.97), sau prin ecuatia cartezian
a explicit
a
(7.111).
S
a consider
am acum aplicatia real
a diferentiabila F F(A), A IR3 , cu proprietea ca gradientul ei
(F )(x, y, z) =
F
F
F
(x, y, z)i +
(x, y, z)j +
(x, y, z)k,
x
y
z
(7.121)
este vector nenul pe multimea deschis

a A, adica are loc inegalitatea
F
2 F
2 F
2
(x, y, z) +
(x, y, z) +
(x, y, z) > 0,
x
y
x
oricare ar fi punctul (x, y, z) A .
(7.122)

357
Definitia 7.7.5. Fie aplicatia real

a F F(A) care satisface conditia (7.122). Multimea (S) a punctelor
M (x, y, z) IE 3 , ale c
aror coordonate verific
a ecuatia,
F (x, y, z) = 0
(7.123)
se numeste varietate bidimensional

a scufundat
a n IR3 , sau suprafat
a reprezentat
a implicit, iar ecuatia
(7.123) se numeste ecuatia cartezian
a implicit
a a suprafetei (S).
scufundat
a n IR3
Fie = (1 , 2 , 3 ) F(I, A), unde I este interval din IR, iar domeniul de definitie al functiei F, un drum
parametrizat neted a c
arui imagine se afl
a pe varietatea bidimensionala (7.29), fapt care matematic se exprim
a
prin
F ((t)) = 0, t I.
(7.124)
Datorit
a faptului c
a at
at F c
at si sunt functii diferentiabile, rezulta ca functia compusa F este diferentiabil
a, deci derivabil
a pe I si ca atare vom avea
F
F
F
((t)) 01 (t) +
((t)) 02 (t) +
((t)) 03 (t) = 0,
x
y
z
t I.
(7.125)
Identitatea (7.125) arat

a c
a vectorul (F )((t)) este ortogonal pe vectorul 0 (t) care, dupa cum stim este
tangent la drumul parametrizat n punctul M IE 3 corespunzatoare valorii t a parametrului ceea ce nseamn
a
c
a OM = (t). Pe de alt
a parte, stim c
a toate tangentele n punctul M astfel ncat OM = (t) la respectiv toate
drumurile parametrizate ce trec prin M si sunt situate pe varietatea diferentiabila (S) formeaza planul tangent
n M la suprafat
a. Toate aceste rezultate conduc la urmatoarea definitie.
Definitia 7.7.6. Vectorul N = (F )(x, y, z) dat de (7.121), care este ortogonal pe vectorul tangent la orice
drum neted situat pe varietatea diferentiabil
a (S) ce contine punctul M (x, y, z) S, se numeste vectorul
normalei la suprafata
n punctul M .

a functia real
a diferentiabil
a F F(A) satisface (7.28) si punctul M0 (x0 , y0 , z0 ) este
arbitarar din A, atunci varietatea bidimensional
a de ecuatie cartezian
a explicit
a
F (x, y, z) = F (x0 , y0 , z0 )
(7.126)
se numeste varietate de nivel, sau suprafat

a de nivel a functiei F corespunz
atoare nivelului F (x0 , y0 , z0 ).
Observatia 7.7.3. Vectorul normal la varietatea de nivel (7.126) n punctul M (x, y, z) este (7.121).
Definitia 7.7.8. Pentru fiecare punct M1 (x1 , y1 , z1 ) al vartiet

atii de nivel (7.126), planul de ecuatie
(7.33)
(x x1 )
F
F
F
(x1 , y1 , z1 ) + (y y1 )
(x1 , y1 , z1 ) + (z z1 )
(x1 , y1 , z1 ) = 0,
x
y
z
se numeste plan tangent n punctul M1 la varietatea de nivel (7.126).
358
Ion Cr
aciun

a suprafata S nu este neted
a ns
a poate fi scris
a ca reuniune a unui num
ar finit de
suprafete netede, atunci spunem c
a este suprafat
a neted
a pe portiuni.
S
a consider
am o suprafat
a neted
a (S) reprezentata printro panza de forma (7.97), sau (7.99). Prin punctul
M de vector de pozitie r(u, v) de pe Im S trece o curba parametrica r = r(u, v), v = const. , al carei vector
r
tangent n M este
(u, v) si o curb
a parametrica r = r(u, v), u = const. , al carei vector tangent n M
u
r
r
r
este
(u, v). Un vector de m
arime infinitezimala si coliniar cu vectorul
(u, v) este
(u, v) du pe c
and
v
u
u
r
r
(u, v), de m
arime infinitezimala, are forma
(u, v) dv. Acesti doi vectori de m
arime
un vector coliniar cu
v
v
infinitezimal
a determin
a un paralelogram de arie infinitezimala d situat n planul tangent n M la suprafata
(S). Ne propunem s
a calcul
am expresia lui d cand suprafata (S) este reprezentata parametric prin ecuatiile
(7.97), sau prin ecuatia vectorial
a (7.99) si cand este data cartezian explicit prin ecuatia (7.111). Pentru aceasta,
ne folosim de interpretarea m
arimii produsului vectorial a doi vectori necoliniari a IR3 si b IR3 [7, p. 194].
M
arimea vectorului a b este aria paralelogramului din IE 3 care are doua din laturile alaturate reprezentantii
celor doi vectori ntrun punct oarecare al spatiului. Din acest rezultat deducem ka bk = kak kbk sin ,
unde este unghiul cuprins ntre 0 si dintre cei doi vectori. Aplicand aceasta formula de calcul pentru d,
g
asim
r
r
(d)2 = k (u, v)k2 k (u, v)k2 sin2 (du)2 (dv)2 =
u
v
r
r
2
r
r
= k (u, v)k2 k (u, v)k2 k (u, v)k k (u, v)k cos
(du)2 (dv)2 ,
u
v
u
v
n care am folosit identitatea sin2 + cos2 = 1. Daca tinem cont ca produsul scalar a doi vectori din IR3
este egal cu produsul dintre m
arimile vectorilor si cosinusul unghiului dintre ei [7, p. 193] si ca patratul normei
(lungimii) unui vector este produsul scalar al acelui vector cu el nsusi, vedem ca egalitatea de mai sus se poate
scrie sub forma
p
d = E(u, v)G(u, v) F 2 (u, v) dudv,
(7.127)
n care sau f
acut notatiile
x
2 y
2 z
2
r
r
r
2
E(u,
v)
=
k
+
+
(u,
v)k
=
(u,
v)
(u,
v)
=
(u,
v)
(u,
v)
(u,
v)
u
u
u
u
u
u
r
r
r
r
(u, v)
(u, v) =
F (u, v) = k (u, v)k k (u, v)k cos =
u
v
u
v
x
x
y
y
z
z
=
(u, v)
(u, v) +
(u, v)
(u, v) +
(u, v)
(u, v)
u
v
u
v
u
v

2
2
2
G(u, v) = k r (u, v)k2 = r (u, v) r (u, v) = x (u, v) + y (u, v) + z (u, v) .

v
u
u
v
v
v
(7.128)
Observatia 7.7.4. Dat

a o suprafat
a neted
a de ecuatie vectorial
a (7.99) unde functia S ce o defineste are
matricea jacobian
a JS (u, v), constat
am c
a E(u, v) este suma p
atratelor elementelor primei coloane din JS (u, v),
F (u, v) este suma produselor elementelor corespunz
atoare de pe cele dou
a coloane ale lui JS (u, v), iar G(u, v)
este suma p
atratelor elementelor celei de a doua coloane din JS (u, v).

a suprafata (S) este reprezentat
a printro
p
anz
a neted
a dat
a cartezian explicit prin
1 0
(7.111), tin
and cont de (7.113), deducem Jr (x, y) =
0 1 , unde am folosit notatiile lui Monge
p q
p=
f
f
(x, y) =
(u, v),
x
u
q=
f
f
(x, y) =
(u, v).
y
v

359
Din Observatia 7.7.4 si Observatia 7.7.5 rezulta

E(x, y) = 1 + p2 ,
F (x, y) = pq,
G(x, y) = 1 + q 2 .
(7.129)
Prin urmare putem spune c

a d pentru suprafata neteda data cartezian explicit prin ecuatia (7.111) este
p
d = 1 + p2 + q 2 dxdy.
(7.130)
Definitia 7.7.10. M
arimea d din (7.127), sau (7.130), se numeste element de arie al suprafetei (S).
Definitia 7.7.11. Functiile reale E, F, G (vezi (7.128) sau (7.129)) se numesc coeficientii lui Gauss, sau
coeficientii formei nt
ai fundamentale a suprafetei netede (S).
Pentru a vedea semnificatia formei ntai fundamentale a unei suprafete, consideram un drum (o curb
a)
oarecare () de pe suprafat
a care trece prin punctul M (x, y, z) ale carui coordonate sunt date de (7.97) unde
(u,
am elementul de arc ds al acestei curbe n punctul M. In primul rand stim ca ds = kdr(u, v)k =
p v) A si calcul
dr(u, v) dr(u, v). Av
and n vedere c
a
dr(u, v) =
r
r
(u, v)du +
(u, v)dv,
u
v
calcul
and p
atratul scalar al acestei diferentiale, considerata vector pentru perechea fixata (du, dv), si tin
and
cont de notatiile (7.128) ajungem la concluzia
ds2 = E(u, v)du2 + 2F (u, v)dudv + G(u, v)dv 2 .
(7.131)
Membrul al doilea din (7.131) poate fi interpretat ca o forma patratica n variabilele du si dv. Din cele prezentate
mai sus rezult
a
r
r
E(u, v)G(u, v) F 2 (u, v) = k (u, v)
(u, v)k2 .
u
v
Dac
a avem n vedere acum expresia analitica a produsului vectorial a doi vectori si conditia (7.102), deducem
c
a aceast
a form
a p
atratic
a este pozitiv definita.
O alt
a notiune, cu aplicabilitate practica, a teoriei suprafetelor este notiunea de unghi a doua curbe de pe
o suprafat
a neted
a.
Definitia 7.7.12. Fie o suprafat
a neted
a (S), M0 un punct al ei si (1 ), (2 ) dou
a curbe situate pe suprafata
(S) care trec prin punctul M0 . Dac
a c1 si c2 sunt vectorii tangenti n M0 la respectiv curbele (1 ) si (2 ), atunci
se numeste unghiul n M0 dintre curbele (1 ) si (2 ) trasate pe suprafat
a, unghiul dintre vectorii c1 si c2 .
Exercitiul 7.7.1. Fie suprafata

(S) : r = (u cos v + sin v)i + (u sin v cos v)j + (u v)k,
(u, v) IR2 .
S
a se arate c
a n toate punctele suprafetei exist
a un plan tangent unic determinat, s
a se scrie ecuatia vectorial
a,
ecuatiile parametrice si ecuatia cartezian
a implicit
a ale planului tangent la suprafat
a n punctul M0 (S) co
respunz
ator perechei (u0 , v0 ) = ( , 0). S
a se determine apoi coeficientii lui Gauss si prima form
a fundamental
a
3
a suprafetei (S) ntrun punct curent al ei M (x, y, z).
360
Ion Cr
aciun
Solutie. Mai nt
ai s
a remarc
am c
a functia S F(IR2 , IR3 ) care defineste suprafata (S) este diferentiabil
a, prin
urmare (S) este o suprafat
a neted
a n IR3 . Apoi, matricea jacobiana a aplicatiei S este
cos v u sin v + cos v
JS (u, v) =
sin v u cos v + sin v .
1
1
Pentru functiile A, B, C, se g
aseste: A = u cos v 2 sin v, B = u sin v 2 cos v, C = u.
Observ
am c
a A2 + B 2 + C 2 = 2u2 + 4 > 0, , (u, v) IR2 , deci n orice punct al suprafetei exist
a un plan
tangent unic determinat.

t
3 .
Ecuatia vectorial
a a planului tangent n M0 este r = r( , 0) + (i, j, k) Jr ( , 0)
3
3
s
t +s
s
Efectu
and nlocuirile cerute, se g
aseste r = i j + k + (i, j, k)
.
3
3
3

ts
3
Egal
and coordonatele corespunz
atoare ale vectorilor din cei doi membri ai ecuatiei vectoriale a planului
tangent n punctul M0 , g
asim c
a ecuatiile parametrice ale acestuia sunt
x = t+s
y =
1
3
z = t s, (t, s) IR2 .
Ecuatia cartezian
a implicit
a a planului tangent n M0 se obtine eliminand parametrii t si s din ecuatiile
parametrice de mai sus. Se g
aseste
x 6y z 6 = 0.
Folosind Observatia 7.7.4, determin
am coeficientii lui Gauss:
E(u, v) = 2,
F (u, v) = 0,
G(u, v) = 2 + u2 ,
(u, v) IR2 .
Atunci, forma nt
aia fundamental
a a suprafetei este ds2 = 2 du2 + (2 + u2 ) dv 2 .
Exercitiul 7.7.2. Fie : (a, b) IR o functie real

a derivabil
a, definit
a pe un interval deschis care nu contine
y
originea, si suprafata (S) : z = x
.
x
S
a se arate c
a planul tangent n orice punct al suprafetei (S) trece prin originea reperului din IE 3 .
3
Solutie. Dac
a terna (X, Y, Z) reprezint
ya coordonatele unui punct oarecare al spatiului IE , atunci ecuatia
planului tangent n punctul M (x, y, x
) al suprafetei (S) este
x
(X x)
f
f
(x, y) + (Y y) (x, y) (Z f (x, y)) = 0,
x
y
unde, de data aceasta, (X, Y, Z) sunt coordonatele unui punct curent al planului (7.132), iar
y
f (x, y) = x
.
x
(7.132)
(7.133)

361
Derivatele partiale ale functiei f din (7.133) sunt:

y y y
f
0
;
(x, y)
x
x
x
x
y
f
.
(x, y) = 0
x
x
Inlocuind derivatele partiale din relatia (7.134) n ecuatia planului tangent (7.132), gasim
y y y
y
0
X + 0
Y Z = 0.
x
x
x
x
(7.134)
(7.135)
Deoarece coordonatele originii reperului, (0, 0, 0), verifica ecuatia (7.135), deducem ca planul tangent n orice
punct M (x, y, z) (S) trece prin originea reperului .
362
Ion Cr
aciun
Capitolul 8
Aplicatii ale calculului diferential

8.1
Forme biliniare pe IRn
Definitia 8.1.1. Se numeste form

a biliniar
a pe IRn , functia real
a g de dou
a variabile vectoriale u, v IRn ,
liniar
a n fiecare din argumentele sale.
Din aceast
a definitie rezult
a c
a unei perechi arbitrare (u, v) IRn IRn i corespunde numarul real g(u, v),
care are propriet
atile:
g(u0 + u00 , v) = g(u0 , v) + g(u00 , v), u0 , u00 , v IRn ;
(8.1)
g(u, v0 + v00 ) = g(u, v0 ) + g(u, v00 ), u, v0 , v00 IRn ;
(8.2)
g(u, v) = g(u, v), IR, u, v IRn ;
(8.3)
g(u, v) = g(u, v), IR, u, v IRn .
(8.4)
Egalit
atile (8.1) si (8.2) exprim
a faptul ca g este functie aditiv
a n argumentele sale, n timp ce (8.3) si (8.4)
arat
a c
a functia g este omogen
a n ambele variabile.
Prin urmare, o functie definit
a pe un spatiu vectorial este liniara n una din variabilele sale vectoriale daca
este aditiv
a si omogen
a n acea variabil
a.
Teorema 8.1.1. Aplicatia g : IRn IRn IR este form
a biliniar
a pe spatiul Euclidian ndimensional IRn
n
dac
a si numai dac
a , 1 , 2 , 1 , 2 IR si u0 , u00 , v0 , v00 IR , are loc egalitatea
g(1 u0 + 2 u00 , 1 v0 + 2 v00 ) = 1 1 g(u0 , v0 ) + 2 1 g(u00 , v0 ) + 1 2 g(u0 , v00 ) + 2 2 g(u00 , v00 ).
Demonstratie. Se folosesc Definitia 8.1.1 si egalitatile (8.1) (8.4).
(8.5)
q.e.d.
Teorema 8.1.2. Functia g : IRn IRn IR este form

a biliniar
a pe IRn dac
a si numai dac
a oricare ar fi
scalarii 1 , 2 , ..., p , 1 , 2 , ..., q IR si vectorii u1 , u2 , ..., up , v1 , v2 , ..., vq IRn are loc egalitatea
p
q
p X
q
X
X
X
g
i ui ,
j vj =
i j g(ui , vj ).
(8.6)
i=1
j=1
i=1 j=1
363
364
Ion Cr
aciun
Demonstratie. Se utilizeaz
a rezultatele precedente si metoda inductiei matematice n raport cu indicii de sumare
p IN si q IN .
q.e.d.
Observatia 8.1.1. Forma biliniar

a g : IRn IRn IR este cunoscut
a dac
a se cunoaste valoarea acesteia n
n
orice pereche de vectori (u, v) IR IRn , adic
a dac
a se cunoaste num
arul real g(u, v).
In baza acestei observatii, s
a consideram doi vectori oarecare u, v IRn care, n baza oarecare B =
n
{e1 , e2 , ..., en } IR , au expresiile analitice
u=
n
X
ui ei = eU,
i=1
unde
v=
n
X
vj ej = eV,
(8.7)
j=1
n
e = {e1 , e2 , ..., en } IRn = IRn IRn ... IRn ,
iar U si V sunt matricele coloan

a ale coordonateleor vectorilor u, respectiv v, n baza B.
Folosind (8.7) si (8.6), deducem
n
n
n X
n
X

X
X
ui ei ,
vj ej
g(u, v) = g
=
gij ui vj ,
i=1
j=1
(8.8)
i=1 j=1
unde s-au facut notatiile

gij = g(ei , ej ), i, j {1, 2, ..., n}.
(8.9)
Observatia 8.1.2. Valoarea formei biliniare g : IRn IRn IR n perechea de vectori (u, v) IRn IRn se
poate scrie n una din formele:
g(u, v) = U T GV,
g(u, v) = V T GT U,
(8.10)
unde G este o matrice p

atratic
a de ordinul n cu elemente numerele reale din (8.9), iar U T , V T , GT sunt
transpusele matricelor U, V, G, respectiv.
Definitia 8.1.2. Matricea p

atratic
a G din (8.10), ale c
arei elemente sunt date de (8.9), se numeste matricea
formei biliniare g n baza B IRn .
Observatia 8.1.3. Deoarece spatiul liniar IRn are o infinitate de baze, rezult
a c
a o form
a biliniar
a pe IRn are
o infinitate de matrice.
Teorema 8.1.3. (Legea de schimbare a matricei unei forme biliniare la o schimbare a bazei) Dac
a
0
G = kgij knn si G0 = kgij
knn sunt matricele formei biliniare g : IRn IRn IR n respectiv bazele B si
B 0 = {e01 , e02 , ...e0n } ale spatiului vectorial IRn , iar C este matricea p
atratic
a de ordinul n, de trecere de la baza
B la baza B 0 , atunci
G0 = C T GC.
(8.11)
Capitolul 8. Aplicatii ale calculului diferential
365
Demonstratie. Leg
atura ntre bazele B si B 0 este data de relatia
n
e0 = {e01 , e02 , ..., e0n } IRn .
e0 = eC,
(8.12)
Expresia analitic
a a formei biliniare g n baza B 0 este
g(u, v) =
n X
n
X
0 0 0
gij
ui vj = U 0T G0 V 0 ,
(8.13)
i=1 j=1
unde
u=
n
X
u0i e0i = e0 U 0 ,
i=1
v=
n
X
vj0 e0j = e0 V 0
(8.14)
j=1
sunt expresiile analitice ale vectorilor u si v n baza B 0 .

Din (8.7), (8.12) si (8.14) rezult
a c
a legatura dintre U 0 , V 0 , pe de o parte, si U, V este
U 0 = C 1 U,
V 0 = C 1 V,
unde C 1 este inversa matricei de trecere C.

Introducerea n (8.13) a expresiilor (8.15) ale lui U 0 si V 0 conduce la

g(u, v) = U T (C 1 )T G0 C 1 V.
(8.15)
(8.16)
Din (8.10), (8.16) si unicitatea matricei unei forme biliniare ntro bazam, rezulta
G = (C 1 )T G0 C 1 ,
(8.17)
din care deducem c

a legea de schimbare a matricei unei forme biliniare g la o schimbare a bazei de matrice C
este dat
a de relatia (8.11).
q.e.d.
Observatia 8.1.4. Matricele unei forme biliniare g pe IRn n baze diferite sunt echivalente, n sensul c
a au
acelasi rang.
Definitia 8.1.3. Se numeste rangul formei biliniare g : IRn IRn IRn rangul matricei sale intro baz
aa
lui IRn .
Definitia 8.1.4. Forma biliniar

a g : IRn IRn IR se numeste degenerat
a dac
a rangul ei este n si nedegenerat
a dac
a r = rang g = rang G < n.
Rangul unei forme biliniare g : IRn IRn IR fiind invariant la schimbarea bazei n IRn , rezulta c
a exist
a
o baz
a B 0 = {e01 , e02 , ...e0n } IRn n care matricea sa G0 are forma diagonala
G0 = diag (1 , 2 , ..., r , 0, ..., 0),
(8.18)
unde i 6= 0. In aceast
a baz
a
(
g(e0i , e0j ) =
j ,
pentru
0,
n rest.
i = j r,
(8.19)
366
Ion Cr
aciun
Din (8.13), (8.18) si (8.19) rezult

a c
a expresia analitica a formei biliniare g n baza B 0 este
g(u, v) = 1 u01 v10 + 2 u02 v20 + ... + r u0r vr0 ,
(8.20)
unde vectorii arbitrari u, v IRn au expresiile analitice (8.14) n baza B 0 .

Definitia 8.1.5. Expresia (8.20) a formei biliniare g : IRn IRn IR se numeste expresie canonic
a a lui g,
iar baza B 0 n care are loc aceast
a expresie canonic
a se numeste baz
a canonic
a.
Definitia 8.1.6. Forma biliniar

a g : IRn IRn IR se numeste simetric
a dac
a
g(u, v) = g(v, u), u, v IRn .
(8.21)
Observatia 8.1.5. Din (8.9) si (8.21) rezult

a c
a matricea unei forme biliniare simetrice pe IRn n orice baz
a
n
din IR este o matrice simetric
a.
8.2
Forme p
atratice pe IRn
Definitia 8.2.1. Aplicatia : IRn IR pentru care exist

a o forma biliniar
a simetric
a g : IRn IRn IR cu
proprietatea
(h) = g(h, h), h = eH IRn ,
(8.22)
se numeste form
a p
atratic
a pe IRn .
Asadar, fiec
arei forme biliniare simetrice pe IRn i corespunde o forma patratica pe IRn , numita forma p
atratic
a
asociat
a lui g.
Reciproc, forma biliniar
a simetric
a g este unic determinata de forma patratica pe IRn prin
g(h, s) =

1
(h + s) (h) (s) ,
2
h, s IRn .
(8.23)
Forma biliniar
a simetric
a g definit
a de (8.23) se numeste forma polar
a a formei patratice pe IRn .
n
Expresia analitic
a a formei p
atratice h pe IR asociata formei biliniare simetrice g n baza
B = {e1 , e2 , ..., en } IRn
se obtine din (8.10) pun
and U = V = H, deci
(h) = H T GH.
(8.24)
Matricea G din (8.24) este simetric

a si se numeste matricea formei p
atratice n baza B IRn .
n
Reciproc, orice functie : IR IR pentru care exista o baza B IRn n care valorile (h), cu h IRn , se
exprim
a prin relatia (8.24), unde H este matricea coloana a coordonatelor vectorului h n baza B, este o form
a
p
atratic
a pe IRn .
367
Observatia 8.2.1. Forma polar

a a formei p
atratice : IRn IR, dat
a n baza B prin relatia (8.23), este
g(h, s) = H T GS = S T GH,
unde
h = eH,
s = eS
sunt expresiile analitice ale vectorilor h si s n baza B.
Definitia 8.2.2. Se numeste rangul formei p

atratice : IRn IR, rangul formei biliniare simetrice polare
corespunz
atoare.
Definitia 8.2.3. Rangul formei p

atratice : IRn IR este rangul matricei sale n orice baz
a a spatiului
n
vectorial IR .
Definitia 8.2.4. Forma p

atratic
a : IRn IR se numeste nedegenerat
a dac
a r = rang = n si degenerat
a,
dac
a r < n.

a G este matricea formei p
atratice : IRn IR n baza B, atunci num
arul real D(G),
unde D(G) este detertminantul matricei G, se numeste discriminantul formei p
atratice .
Teorema 8.2.1. Dac

a C este matricea de trecere de la baza B la baza B 0 , iar G si G0 sunt matricele formei
n
p
atratice : IR IR n bazele B si respectiv B 0 , atunci discriminantul lui se schimb
a dup
a legea
D(G0 ) = (D(C))2 D(G).
(8.25)
Demonstratie. Daca dou

a matrice sunt egale, determinantii acestora sunt egali, prin urmare, din (8.11) si din
faptul c
a determinantul produsului a dou
a si mai multe matrice este egal cu produsul determinantilor acelor
matrice, se obtine
D(G0 ) = D(C T )D(G)D(C).
(8.26)
Dar,
D(C T ) = D(C).
a (8.25).
Observatia 8.2.2. Forma p

atratic
a : IRn IR este nedegenerat
a dac
a discriminantul ei este nenul.
(8.27)
q.e.d.
368
Ion Cr
aciun
Definitia 8.2.6. Se numeste expresie canonic

a a formei p
atratice
: IRn IR,
(8.28)
expresia analitic
a a sa n baza din IRn n care forma biliniar
a polar
a corespunz
atoare are expresie canonic
a.
Definitia 8.2.7. Baza din IRn n care (8.28) are expresie canonic
a se numeste baz
a canonic
a a lui .
Din (8.20) si (8.22), rezult

a c
a expresia canonica a formei patratice (8.28) este
(h) = 1 (h01 )2 + 2 (h02 )2 + ... + r (h0r )2 ,
(8.29)
unde h01 , h02 , ..., h0n sunt coordonatele vectorului h n baza canonica
B 0 = {e01 , e02 , ..., e0n } IRn .

atratic
a : IRn IR se numeste pozitiv (negativ) definit
a dac
a (h) > 0
(respectiv (h) < 0), oricare ar fi vectorul h IRn \ {0}.

atratic
a : IRn IR se numeste pozitiv (negativ) semidefinit
a dac
a (h) 0
(respectiv (h) 0), oricare ar fi vectorul h IRn dar, n ambele cazuri, exist
a h 6= 0 cu proprietatea (h) = 0.
Observatia 8.2.3. Formele p

atratice pozitiv (negativ) definite sunt nedegenerate.

atratic
a : IRn IR se numeste nedefinit
a dac
a exist
a h0 , h00 IRn astfel nc
at
0
00
(h ) < 0 si (h ) > 0.
Teorema 8.2.2. Fie kgij knn o matrice p

atratic
a simetric
a cu elemente numere reale si forma p
atratic
a pozitiv
definit
a : IRn IR
n X
n
X
(h) =
gij hi hj ,
i=1 j=1
n
unde h = (h1 , h2 , ..., hn ) IR . Atunci, exist

a cosntanta pozitiv
a m astfel nc
at
(h) mkhk2 ,
h IRn .
(8.30)
369
Demonstratie. Fie S = {y IRn : kyk = 1}, sfera de raza 1 cu centrul n originea 0 IRn .
Deoarce S este multime nchis
a si m
arginita n IRn , este o multime compacta n IRn .
Functia (y) fiind un polinom omogen de gradul doi n y1 , y2 , ..., yn , coordonatele lui y n baza canonic
a,
este m
arginit
a pe S.
Dac
a
m = inf{(y) : y S}
este cea mai mic
a valoare a functiei pe sfera S, atunci exista S astfel ncat () = m.
Deoarece S, rezult
a 6= 0 si, ntrucat functia este pozitiv definita, avem () > 0.
Prin urmare, m > 0.
Cum m este cea mai mic
a valoare pe care o poate lua pe S, rezulta
(y) m, y S.
Fie acum un vector h IRn , arbitrar.
Dac
a h = 0, inegalitatea (8.30) este satisfacuta ca egalitate.
1
h S si, dup
a (8.31), rezulta
Dac
a h 6= 0, atunci
khk

1
h m, x IRn \ {0}.
khk
(8.31)
(8.32)
Deoarece este form

a p
atratic
a, avem

1
1
h =
(h).
khk
khk2
Din (8.32) si (8.33, rezult

a (8.30).
8.3
(8.33)
q.e.d.
Extreme locale ale functiilor reale de mai multe variabile reale
Fie A IRn , f F(A), o functie real

a de variabila x = (x1 , x2 , ..., xn ) si x0 = (x01 , x02 , ..., x0n ) un punct fixat
din multimea A.
Definitia 8.3.1. (i) x0 A se numeste punct de minim (respectiv maxim) local pentru functia f, dac
a
exist
a vecin
atatea V V(x0 ) astfel nc
at f (x0 ) f (x) (respectiv f (x0 ) f (x)), x V A;
(ii) x0 A se numeste punct de minim (respectiv maxim) global al functiei f, dac
a f (x0 ) f (x) (respectiv f (x0 ) f (x)), x A;
(iii) x0 A se numeste punct de minim (respectiv maxim) local strict pentru functia f , dac
a exist
a
V V(x0 ) astfel nc
at f (x0 ) < f (x) (respectiv f (x0 ) > f (x)), x V A \ {x0 };
(iv) x0 A se numeste punct de maxim (respectiv minim) global strict al functiei f , dac
a f (x0 ) <
f (x) (respectiv f (x0 ) > f (x)), x A \ {x0 };
(v) punctele de minim si de maxim ale functiei f se numesc puncte de extrem ale functiei f .
Observatia 8.3.1. Un punct x0 A este punct de extrem local pentru functia f F(A) dac
a exist
a o vecin
atate
370
Ion Cr
aciun
V V(x0 ) pentru care cresterea functiei f corespunz

atoare cresterii x x0 a argumentului
f (x0 ; x x0 ) = f (x) f (x0 )
p
astreaz
a semn constant pe V A.
In cele ce urmeaz
a vom considera c
a A = D, unde D este o submultime deschisa n IRn .
Definitia 8.3.2. Un punct x0 D se numeste punct critic, sau punct stationar pentru functia f dac
af
este diferentiabil
a n x0 si df (x0 ) = 0.
Teorema 8.3.1. (Teorema lui Fermat1 ) Dac

a x0 D este punct de extrem local al functiei f : D IR si
f este diferentiabil
a n x0 , atunci
df (x0 ) = 0.
(8.34)
Demonstratie. Fix
am arbitrar un versor s IRn si alegem r > 0 astfel ncat f (x0 , x x0 ) sa aib
a semn
constant pe bila B(x0 , r) D. Atunci, functia reala de variabila reala g : (r, r) IR, g(t) = f (x0 + ts) este
derivabil
a si are un extrem local n t = 0; conform teoremei lui Fermat pentru o functie reala de variabil
a real
a
df
0
[19, p. 278] rezult
a c
a g (0) = 0, adic
a
(x0 ) = 0.
ds
df
Lu
and s = ei , i 1, n, deducem
(x0 ) = 0, ceea ce nseamna
dei
f
(x0 ) = 0, i 1, n,
xi
din care rezult
a df (x0 ) = 0.
q.e.d.

a f : D IR este o functie de clas
a D IRn , atunci punctele
de extrem local ale lui f sunt printre solutiile sistemului
(x) = 0,
x1
f (x) = 0,
x2
(8.35)
...
(x) = 0,
xn
situate n D.
Observatia 8.3.2. Este posibil ca x0 D s

a fie punct de extrem pentru functia f F(D) f
ar
a ca f s
a fie
diferentiabil
a n x0 .
1 Fermat,
Pierre (16011665), renumit matematician francez.
371

a de variabil
a vectorial
a
f F(IRn ), f (x) = kxk, x IRn ,
are x0 = 0 punct de minim si f nu este diferentiabil
a n origine.
Intr-adev
ar, din axiomele normei observ
am ca f (x) > f (0), x IRn \ {0}, fapt care arata ca x0 = 0 este
punct de minim global strict pentru functia data. Apoi, daca f ar fi diferentiabila n origine ar nsemna s
a
existe functia real
a F(IRn ) cu proprietatea lim (x) = 0, astfel ncat sa avem
x0
f (x) = f (0) + df (0; x 0) + (x)kx 0k, x IRn .

Aceasta ar atrage dup
a sine c
a functia f este derivabila partial n origine n raport cu toate variabilele sale
ceea ce nu este adev
arat pentru c
a, dup
a cum constatam cu usurinta, nu exista limita n t = 0 a raportului
f (0 + tei ) f (0)
|t|
incrementar
, deoarece nu exista lim .
t0 t
t
Exercitiul 8.3.1. Fie S
a se determine punctele critice ale functiei
f : IR3 IR,
f (x, y, z) = x2 + y 2 + z 2 2xy 4yz + 20x.
Solutie. Din faptul c

a functia f este un polinom rezultaca este diferentiabila pe IR3 . Punctele critice ale
functiei f au coordonatele (x, y, z), solutii ale sistemului
(x, y, z) = 0,
x
2x 2y + 20 = 0,
2x + 2y 4z = 0,
(x, y, z) = 0, =
4y + 2z = 0.
f (x, y, z) = 0,
z
15
5
Acest sistem are o singur
a solutie (x0 , y0 , z0 ), unde x0 = , y0 = , z0 = 5. Deci singurul punct critic este
2
2

15 5
M0 , , 5 care este posibil s
a fie punct de extrem.
2 2
Exemplul 8.3.2. Pentru functia f : IR2 IR, f (x, y) = x2 y 2 , de clas

a C (IR2 ), sistemul
(x, y) = 0,
x
f
(x, y) = 0
y
are o singur
a solutie (x0 , y0 ), unde x0 = 0, y0 = 0, iar punctul M0 (0, 0), deci originea reperului, nu este punct
de extrem.
Intr-adev
ar, valoarea functiei f n origine este zero si n orice vecinatate a originii exista puncte de forma (h, 0),
h 6= 0 si puncte de forma (0, k), k 6= 0, n care functia f are valori de semne contrarii caci f (h, 0) = h2 > 0, iar
f (0, k) = k 2 < 0, ceea ce arat
a c
a n originea reperului cresterea lui f nu poate pastra semn constant pentru
nici o crestere a variabilelor independente. Deci, punctul stationar M0 nu este punct de extrem.
372
Ion Cr
aciun
Observatia 8.3.3. Exemplul 8.3.1 arat

a c
a nu orice punct x0 D, solutie a sistemului (8.35), este punct de
extrem al functiei f F(D), adic
a nu orice punct stationar este punct de extrem pentru functia real
a f.
Definitia 8.3.3. Un punct stationar al functiei reale f F(D) care nu este punct de extrem se numeste punct
sa.
Corolarul 8.3.1 arat
a c
a anularea derivatelor partiale de ordinul ntai reprezinta o conditie necesar
a de
extrem. In cele ce urmeaz
a vom da conditii suficiente de extrem.
Teorema 8.3.2. (Conditie suficient
a de extrem) Fie f o functie de clas
a D din
n
IR si x0 un punct stationar al functiei f.
Dac
a forma p
atratic
a
n X
n
X
2f
2
(x0 )hi hj ,
(8.36)
(h) = d f (x0 )(h, h) =
xi xj
i=1 j=1
unde h =
n
X
hi ei = eH IRn , este:
i=1
1 pozitiv (negativ) definit

a, atunci x0 este punct de minim (maxim) local strict;
3 nedefinit
a, atunci x0 nu este punct de extrem local;
4 pozitiv semidefinit
a, atunci x0 este punct de minim local;
5 negativ semidefinit
a, atunci x0 este punct de maxim local.
a forma p
atratica (8.36) este pozitiv definita. Atunci luand h = x x0 si aplic
and
Teorema 8.3.1, avem:
d2 f (x0 )(x x0 , x x0 ) mkx x0 k2 .
(8.37)
Pe de alt
a parte, deoarece f C 2 (D), putem sa aplicam formula lui Taylor cu rest de ordin unu. Prin urmare,
pentru orice x B(x0 , r) exist
a un punct 1 [x0 , x] asa fel ncat
f (x) = f (x0 ) +
1
1
df (x0 ; x x0 ) + d2 f ( 1 ; x x0 , x x0 ).
1!
2!
(8.38)
Deoarece x0 este un punct critic al functiei f, avem df (x0 ) = 0, ceea ce implica df (x0 ; x x0 ) = 0. Apoi, f fiind
de clas
a C 2 pe D, derivatele partiale de ordinul al doilea ale lui f sunt continue n x0 si deci
d2 f ( 1 ; x x0 , x x0 ) = d2 f (x0 ; x x0 , x x0 ) + (x)kx x0 k2 ,
(8.39)
unde
lim (x) = 0.
xx0
(8.40)
Folosind (8.39) n (8.38) si av

and n vedere (8.37) si Teorema 8.3.1, obtinem
f (x) f (x0 )
1
(m + (x))kx x0 k2 .
2
(8.41)
Din m > 0 si (8.40), rezult

a c
a se poate g
asi r > 0 astfel ncat
m + (x) > 0, x B(x0 , r) \ {x0 }.
(8.42)
373
Atunci, din (8.41) si (8.42), obtinem

f (x) f (x0 ) > 0,
x B(x0 , r) \ {x0 },
ceea ce arat
a c
a x0 este un punct de minim local strict pentru functia f .
Cazul punctului de maxim se trateaz
a similar.
Dac
a forma p
atratic
a (8.36) este nedefinita, atunci exista vectorii nenuli h0 , h00 IRn astfel ncat
f (x0 , h0 ) = f (x0 + h0 ) f (x0 ) > 0,
f (x0 , h00 ) = f (x0 + h00 ) f (x0 ) < 0,
deci cresterea lui f n x0 nu p
astreaz
a acelasi semn, ceea ce arata ca x0 nu este punct de extrem.
Dac
a forma p
atratic
a (8.36) este pozitiv (respectiv negativ) semidefinita, aceasta nsemnand ca pot exista
h 6= 0 nc
at d2 f (x0 ; h, h) = 0, punctul x0 este tot punct de extrem dar nu mai este strict.
q.e.d.
Definitia 8.3.4. Fie A = kaij knn Mn,n (IR), o matrice p

atratic
a de ordinul n cu elemente numere reale si
In = k ij knn Mn,n (IR) matricea unitate.
(i) Se numeste polinom caracteristic al matricei A, polinomul
P () = det(A In ) = det kaij ij k;
(8.43)
(ii) Ecuatia P () = 0 se numeste ecuatia caracteristic

a a matricei A;
(iii) R
ad
acinile ecuatiei caracteristice a matricei A se numesc valori proprii ale matricei A.
D
am f
ar
a demonstratie urm
atoarele rezultate.
Teorema 8.3.3. Toate valorile proprii ale unei matrice p

atratice simetrice sunt numere reale.
2

f

Teorema 8.3.4. Dac
a Hf (x0 ) =
(x
)
are toate valorile proprii pozitive (respectiv negative,) forma
xi xj 0
nn
p
atratic
a (8.36) este pozitiv definit
a (respectiv negativ definit
a).
Exercitiul 8.3.2. S
a se determine extremele functiei
f : IR3 IR,
f (x, y, z) = x2 y + yz + 32x z 2 .
Solutie. Derivatele partiale de ordinul ntai ale functiei f au expresiile:

f
f
f
(x, y, z) = 2xy + 32,
(x, y, z) = x2 + z,
(x, y, z) = y 2z.
x
y
z
374
Ion Cr
aciun
Coordonatele punctelor stationare sunt solutii ale sistemului
= 0,
x
xy + 16 = 0,
x = 2,
f
0
x2 + z = 0,
y0 = 8,
= 0, =
=
y 2z = 0
z0 = 4.
f = 0,
z
Deci, singurul punct stationar este M0 (2, 8, 4).
Derivatele partiale de ordinul al doilea ale functiei f, n punctul curent M (x, y, z), sunt:
2f
(x, y, z) = 2y;
x2
2f
(x, y, z) = 2x;
xy
2f
(x, y, z) = 0;
xz
2f
(x, y, z) = 0;
y 2
2f
(x, y, z) = 1;
yz
2f
(x, y, z) = 2.
z 2
Hessiana asociat
a functiei f n punctul x0 = (2, 8, 4) este
2
2f
2f
f

(x0 )
(x0 )
(x0 )
2
x
xy
xz

2f
2f
2f
Hf (x0 ) =
(x0 )
(x
)
(x0 )
0
xy
y 2
yz

2f
2f
2f

(x0 )
(x0 )
(x0 )

xz
yz
z 2

0
16 4

4 0
1
=

0 1 2

Polinomul caracteristic al matricei Hf (x0 ) este

16

4
P () = det(Hf (x0 ) I3 ) =

0
0
1
2
= 3 182 15 + 48.
Ecuatia caracteristic
a P () = 0 nu poate avea toate radacinile nenegative deoarece
1 + 2 + 3 = 18 < 0.
Prin urmare, x0 nu este punct de extrem; este punct de tip sa.
Pentru forme p
atratice pe IRn se cunosc si alte conditii necesare si suficiente pentru ca acestea sa fie pozitiv
(negativ) definite. Aceste conditii devin conditii necesare si suficiente pentru extremele locale stricte.
Teorema 8.3.5. (Criteriul lui Sylvester) Forma p
atratic
a (8.36) este:
pozitiv definit
a dac
a si numai dac
a minorii principali ai matricei hessiene Hf (x0 ) sunt pozitivi, adic
a:
1 = f,11 (x0 ) > 0,

f (x ) f (x )
,12 0
,11 0
2 =
f,21 (x0 ) f,22 (x0 )

> 0,

f,11 (x0 ) f,12 (x0 ) f13 (x0 )

3 = f,21 (x0 ) f,22 (x0 ) f,23 (x0 )

f,31 (x0 ) f,32 (x0 ) f,33 (x0 )
..
.
n = det Hf (x0 ) > 0;

> 0,

(8.44)
375
negativ definit
a dac
a si numai dac
a minorii principali (8.44) sunt de forma:

f,11 (x0 ) f,12 (x0 ) ... f,1k (x0 )

f,21 (x0 ) f,22 (x0 ) ... f,2k (x0 )

= (1)k 2k , k 1, n;

..
..
..
..

.
.
.
.

.
f,k1 (x0 ) f,k2 (x0 ) .. f,kk (x0 )
(8.45)
nedefinit
a dac
a si numai dac
a nu are loc (8.44) dar k 1, n 1 astfel nc
at k k+1 > 0.
Exercitiul 8.3.3. S
a se studieze natura punctelor stationare ale functiei
f : IR3 IR, f (x, y, z) = x2 + y 2 + z 2 + xy x + y + 1.
Solutie. Derivatele partiale de ordinul ntai ale functiei date sunt:

f
f
f
(x, y, z) = 2x + y 1;
(x, y, z) = 2y + x + 1;
(x, y, z) = 2z.
x
y
z
Sistemul care d
a punctele stationare ale functiei f este :
(x, y, z) = 0,
f
(x, y, z) = 0, =
f (x, y, z) = 0,
z
2x + y 1 = 0,
x + 2y + 1 = 0,
2z = 0,
si are solutia (1, 1, 0).

Hessiana functiei f n punctul x0 = (1, 1, 0) este

Hf (x0 ) =

2f
(x0 )
x2
2f
(x0 )
xy
f
(x0 )
xy
f
(x0 )
y 2
2f
(x0 )
xz
2f
(x0 )
yz
2f
(x0 )
y 2

2
2f

1
(x0 ) =

yz
0

2f

(x
)

0
z 2
1
2
0
0
0
2
Minorii principali sunt: 1 = 4, 2 = 3, 3 = 6, deci toti pozitivi si, n baza criteriului lui Sylvester, d2 f (x0 )
este pozitiv definit
a, ceea ce arat
a c
a M0 = (1, 1, 0) este un punct de minim strict. Se constata ca M0 este
punct de minim global strict deoarece f (x, y, z) > f (1, 1, 0) = 0, (x, y, z) IR3 \ {(1, 1, 0)}.
Exercitiul 8.3.4. S
a se g
aseasc
a localizarea si natura punctelor stationare ale functiei
f : IR3 IR,
f (x, y, z) = x3 + y 3 + z 3 3xyz + 6xy.
376
Ion Cr
aciun
Solutie. Derivatele partiale ale lui f sunt
f (x, y, z) = 3x2 3yz + 6y,
,1
f,2 (x, y, z) = 3y 2 3xz + 6x,
f,3 (x, y, z) = 3z 2 3xy.

Punctele stationare se determin
a rezolv
and sistemul
x2 yz + 2y = 0,
y 2 xz + 2x = 0,
2
z xy = 0.
Solutiile acestui sistem sunt x0 = (0, 0, 0) si x1 = (1, 1, 1). Calculand Hf (0) gasim

0 6 0

Hf (0) =
6 0 0 ,
0 0 0
adic
a d2 f (0) = 12dxdy, care se vede imediat ca este nedefinita (pentru variatii ale lui x si y ncat dx dy > 0
rezult
a d2 f (0) > 0 pe c
and dac
a dx dy < 0 avem d2 f (0) < 0), si drept urmare punctul x0 = (0, 0, 0) nu este
punct de extrem; este punct sa.
Hessiana functiei f n punctul x1 este

6
3 3

Hf (x1 ) =
3 6 3 .
3
3 6
Minorii principali ai acestei hessiene sunt:
1 = 6 < 0; 2 = 27 > 0; 3 = 324 > 0.
Se vede c
a nu ne ncadr
am n (8.44) si 2 3 > 0. Ca atare forma patratica d2 f (x1 ) este nedefinita si deci x1
este tot punct sa.
Prezent
am acum cazul n = 2, deci al unei functii reale f, de doua variabile reale x si y, de clas
a C 2 pe
2
multimea deschis
a D IR .
Se determin
a mai nt
ai punctele stationare ale functiei f F(D) rezolvand sistemul
(x, y) = 0,
x
(8.46)
f
(x, y) = 0.
y
Fie (x0 , y0 ) o solutie a sistemului (8.46).
Conditiile lui Sylvester (8.44) sunt atunci
2f
(x0 , y0 ) > 0,
x2
2f
2f
(x0 , y0 ) 2 (x0 , y0 )
2
x
y
2
2f
(x0 , y0 ) > 0,
xy
(8.47)
2
2f
(x0 , y0 ) > 0.
xy
(8.48)
n cazul minimului strict, iar cele din cazul maximului (8.45) sunt
2f
(x0 , y0 ) < 0,
x2
2f
2f
(x0 , y0 ) 2 (x0 , y0 )
2
x
y

a c
a punctul stationar (x0 , y0 ) este punct de extrem strict daca si numai dac
a
2f
2f
(x0 , y0 ) 2 (x0 , y0 )
2
x
y
2
2f
(x0 , y0 ) > 0.
xy
(8.49)
377
2f
2f
(x
,
y
)
<
0,
sau
(x0 , y0 ) < 0, punctul stationar (x0 , y0 ) este punct de minim strict,
0
0
x2
y 2
iar dac
a are loc (8.49) si
2f
2f
(x
,
y
)
>
0
sau
(x0 , y0 ) > 0,
0
0
x2
y 2
punctul (x0 , y0 ) este punct de maxim strict.
Dac
a
2
2
2f
f
2f
(x
,
y
)
(x
,
y
)
(x
,
y
)
<0
0 0
0 0
0 0
x2
y 2
xy
Dac
a n plus avem
rezult
a c
a (x0 , y0 ) nu este punct de extrem.
Dac
a
2
2
2f
f
2f
(x
,
y
)
(x
,
y
)
= 0,
(x
,
y
)
0 0
0 0
0 0
x2
y 2
xy
atunci natura punctului stationar (x0 , y0 ) se decide dupa investigatii suplimentare care constau fie din evaluarea
prin metode elementare a semnului diferentei f (x, y) f (x0 , y0 ) ntro vecinatate a punctului (x0 , y0 ), fie prin
folosirea formulei lui Taylor cu rest de cel putin ordin doi ntro vecinatate a punctului (x0 , y0 ).
Exercitiul 8.3.5. S
a se determine punctele stationare si natura acestora pentru functia real
a de dou
a variabile
reale
f : IR2 IR, f (x, y) = x2 y + 2xy y 2 3y.
Solutie. Derivatele partiale de ordinele ntai si doi ale functiei f sunt:

2
f
(x, y) = 2y,
f
x2
(x, y) = 2xy + 2y,

2f
x
(x, y) = 2x + 2,
xy
f (x, y) = x2 + 2x 2y 3;
2f
(x, y) = 2.
y 2
Sistemul:
(x, y) = 0,
xy + y = 0,
x
este
f
x2 + 2x 2y 3 = 0,
(x, y) = 0;
y
si are solutiile: (1, 0), (3, 0), (1, 2). Apoi:
2
2
2f
2f
f
(1, 0) 2 (1, 0)
(1, 0) = 0(2) 16 < 0,
x2
y
xy
ceea ce arat
a c
a (1, 0) este punct sa;
2f
2f
(3,
0)
(3, 0)
x2
y 2
2
2f
(3, 0) = 16 < 0
xy
si deci si punctul (3, 0) este punct sa pentru functia f ;

2
2
2f
2f
f
(1,
2)
(1,
2)
(1,
2)
= (4)(2) 0 > 0
x2
y 2
xy
si pentru c
a
local.
2f
2f
(1, 2) < 0 (ca si
(1, 2) < 0) tragem concluzia ca (1, 2) este punct de maxim
2
x
y 2
378
Ion Cr
aciun
Observatia 8.3.4. Fie K IRn o multime compact

a si f C 1 (K). Extremele globale ale functiei f pe
multimea K sunt atinse n puncte din K.
Punctele de extrem situate n K se determin

a folosind teoria de mai sus.
Dac
a punctele de extrem nu apartin lui K, atunci ele se g
asesc pe K\ K si pentru a le determina sunt
necesare alte metode. Punctele de extrem ale functiei f care se afl

a n multimea K\ K se numesc puncte
de extrem conditionat si determinarea lor se face utiliz
and metoda multiplicatorilor a lui Lagrange care
urmeaz
a s
a fie prezentat
a.
8.4
Functii definite implicit
Fie F1 , F2 , ..., Fm functii reale continue date, definite pe o submultime deschisa D0 a spatiului Euclidian IRn+m ,
j = (j1 , j1 , ..., jm )
(8.50)
un sir finit, dat, de numere ntregi pozitive, cu proprietatile

1 j1 < j2 < ... < jm n + m
si
i = (i1 , i1 , ..., in )
(8.51)
un sir finit de numere ntregi pozitive care nu apar n (8.50) si pentru care
1 i1 < i2 < ... < in n + m.
Ne intereseaz
a n ce conditii putem rezolva sistemul de ecuatii
F1 (x1 , x2 , ..., xn+m ) = 0,
F2 (x1 , x2 , ..., xn+m ) = 0,
..
Fm (x1 , x2 , ..., xn+m ) = 0,
(8.52)
n raport cu xj1 , xj2 , ..., xjm , deci c

and exista functiile continue f1 , f2 , ..., fm , definite pe o multime deschis
a din
D IRn , astfel nc
at dac
a n (8.52) efectu
am nlocuirea
xj1 = f1 (xi1 , xi2 , ..., xin ),
xj2 = f2 (xi1 , xi2 , ..., xin ),

(8.53)
..
xjm = fm (xi1 , xi2 , ..., xin ),

membrii nt
ai ai ecuatiilor sistemului rezultat sa devina nuli n orice punct (xi1 , xi2 , ..., xin ) D.
Pentru a simplifica notatia vom interpreta spatiul IRn+m ca produsul (i, j) a spatiilor IRn si IRm , ceea ce
nseamn
a c
a orice punct
(x1 , x2 , ..., xn+m ) IRn+m
(8.54)
l vom nota prin
(x, y),
(8.55)
unde
x = (xi1 , xi2 , ..., xin ),
y = (yj1 , yj2 , ..., yjm ).
(8.56)
379
In consecint
a, valoarea unei functii vectoriale F ntr-un punct de forma (8.55) se noteaza prin F(x, y).
Simbolul x semnific
a fie un punct din IE n , fie un vector din IRn , iar y desemneaza un punct din IE m , sau
m
un vector din IR , coordonatele acestora fiind date de (8.56).
Not
and
F = (F1 , F2 , ..., Fm ),
(8.57)
constat
am c
a sistemul (8.52) poate fi scris n forma ecuatiei vectoriale
F(x, y) = 0,
(8.58)
iar problema principal

a a acestui paragraf poate fi formulata dupa cum urmeaza.
Fie F din (8.57) o functie vectorial
a, continua, definita pe multimea deschisa D0 IRn+m cu valori vectori
m
m
din IR , sau puncte din IE . Ne punem problema n ce conditii exista transformarea continua
f = (f1 , f2 , ..., fm ) F(D, IRm )
(8.59)
astfel nc
at
F(x, f (x)) = 0,
n
x D,
(8.60)
unde D IR este o multime deschis

a n IR .
Exist
a functii F pentru care ecuatia (8.58) nu are loc pentru nici un punct (x, y) D0 . Este suficient s
a
consider
am functia F F(D0 , IRm ) a c
aror functii coordonate F1 , F2 , ..., Fm din (8.57) sa fie diferite de zero
oriunde n D0 si atunci nu exist
a nici o solutie f a ecuatiei (8.58). De aici deducem necesitatea existentei a cel
putin unui punct (x0 , y0 ) D0 astfel nc
at F(x0 , y0 ) = 0.
Aceast
a conditie, inpreun
a cu alte conditii simple de diferentiabilitate impuse functiei F, pot fi suficiente
pentru existenta unei transform
ari continue f , de forma (8.59), definita pe o vecinatate D a lui x0 , astfel nc
at
s
a aib
a loc (8.60), iar f (x0 ) = y0 .
In acest sens, vezi Teorema 8.4.3 care urmeaza.
a f din (8.59) este unica functie ce satisface (8.58), atunci se spune c
a ecuatia F(x, y) = 0
defineste implicit pe y ca functie de x.
Vom examina mai nt
ai cazul particular n care F din (8.57) este de forma
F(x, y) = y G(x, y),
(8.61)
unde G este o functie continu

a definit
a pe multimea deschisa D0 , cu valori n IRm .
a functia G F(D0 , IRm ) satisface conditia Lipschitz, cu constanta M 0,
n raport cu coordonatele j, adic
a n raport cu variabila y, dac
a oricare ar fi perechile (x, y1 ) D0 ,
(x, y2 ) D0 , avem
kG(x, y1 ) G(x, y2 )k M ky1 y2 k.
(8.62)
In ambii membri ai lui (8.62) norma din IRm se considera a fi cea euclidiana, adica cea indusa de produsul
scalar standard (canonic) pe IRm .
In teorema care urmeaz
a vom considera ca (x0 , y0 ) este un punct fixat din D0 .
Teorema 8.4.1. Fie transformarea continu
a G F(A, IRm ), unde
A = B(x0 , ) B(y0 , ) IRn+m .
Dac
a G : A IRm satisface conditia Lipschitz cu constanta M < 1 n raport cu coordonatele j, iar num
arul
real K = sup{kG(x, y0 ) y0 k : x B(x0 , )} satisface inegalitatea
K
< ,
1M
(8.63)
380
Ion Cr
aciun
atunci exist
a o transformare continu
a g : B(x0 , ) B(y0 , ) astfel nc
at
g(x) = G(x, g(x)), x B(x0 , ).
Mai mult, pentru orice x B(x0 , ), punctul y = g(x) este singurul punct din B(y0 , ) astfel nc
at
y = G(x, y),
(8.64)
si deci y = g(x) este functia definit

a implicit de ecuatia
F(x, y) = y G(x, y) = 0.
Demonstratie. Multimea B(x0 , ) IRn este bila deschisa de raza > 0 si centrul n x0 IRn , iar B(y0 , )
IRm este bila deschis
a cu centrul n y0 IRm si raza > 0. Ambele bile sunt multimi deschise n respectiv
spatiile normate (deci si metrice) (IRn , k k) si respectiv (IRm , k k). Normele n aceste spatii, notate cu acelasi
simbol, pot fi diferite.
Conditia (8.64) exprim
a faptul c
a y IRm este punct fix pentru aplicatia Tx () = G(x, ) : IRm IRm .
m
Av
and n vedere c
a IR este spatiu Banach, deci spatiu metric complet n raport cu metrica indusa de norma
Euclidian
a k k, vom demonstra c
a aplicatia Tx este o contractie pe IRm , dupa care vom aplica teorema de
punct fix a lui Banach.
Intr-adev
ar, conditia (8.62) mpreun
a cu ipoteza M < 1 din enuntul teoremei exprima faptul ca Tx este o
contractie pe IRm deoarece, pentru orice y1 B(y0 , ) si y2 B(y0 , ), avem
d(Tx (y1 ), Tx (y2 )) = kTx (y1 ) Tx (y2 )k =
= kG(x, y1 ) G(x, y2 )k M ky1 y2 k = M d(y1 , y2 ),
(8.65)
unde d(, ) este metrica indus

a de norma Euclidiana k k din IRm .
m
Deoarece (IR , k k) este spatiu metric complet, conform teoremei de punct fix a lui Banach, contractia
Tx () are un punct fix unic determinat.
Vom ar
ata mai mult c
a punctul fix y IRm al contractiei Tx () apartine bilei deschise B(y0 , ).
In acest sens, construim sirul aproximatiilor succesive (gk )kIN ale punctului fix y IRm , unde
gk : B(x0 , ) B(y0 , ), k IN
si
g0 (x) = y0 ,
gk+1 (x) = G(x, gk (x)) = Tx (gk (x)).
Din (8.65) rezult
a c
a pentru k 1 avem
kgk+1 (x) gk (x)k M kgk (x) gk1 (x)k,
din care deducem
kgk+1 (x) gk (x)k M k kg1 (x) g0 (x)k = M k kG(x, y0 ) y0 k.
In consecinta,
kgk+1 (x) gk (x)k M k K,
(8.66)
unde K este definit de (8.63).

S
a ar
at
am acum c
a valorile functiilor gk sunt n bila B(y0 , ).
Pentru aceasta, calcul
am d(gk+1 (x), g0 (x)) = d(gk+1 (x), y0 ) = kgk+1 (x) y0 k. Din proprietatile normei,
avem: d(gk+1 (x), y0 )k kgk+1 (x) gk (x)k + kgk (x) gk1 (x)k + ...kg1 (x) y0 k. Daca folosim (8.66), obtinem
k(gk+1 (x) y0 k K(M k + M k1 + ... + M + 1) = K
1 M k+1
K
<
< .
1M
1M
(8.67)
381

a c
a valorile functiilor gk apartin bilei B(y0 , ), cu alte cuvinte termenii sirului
(gk )k0 sunt functii m
arginite.
Din definitia lui gk rezult
a c
a aceste functii sunt continue pe B(x0 , ). Apoi, sirul
de aplicatii (gk )k0 este
sir fundamental n spatiul normat complet al functiilor marginite B B(x0 , ), IRm

avem
deoarece, folosind (8.66),
kgk+p (x) gk (x)k kgk+p (x) gk+p1 (x)k + kgk+p1 gk+p2 k + ... + kgk+1 (x) gk (x)k
K(M k+p1 + M k+p2 + ... + M k ) <
din care deducem
kgk+p (x) gk (x)k <
K
M k,
1M
K
M k , p IN ,
1M
x B(x0 , ).
(8.68)
Rezultatul
(8.68) demonstreaz
a
c
a sirul de functii continue (gk )k0 este sir fundamental n spatiul normat

m
complet M(B(x0 , ), IR ), k ksup . (vezi Exemplul 3.5.3 si Observatia 3.5.10).
Deoarece orice sir fundamental ntrun spatiu metric complet este convergent, conform Teoremei 4.5.5,
rezult
a c
a sirul de functii continue (gn )n0 este convergent la functia continua g : B(x0 , ) IRm .
S
a calcul
am acum kg(x) y0 k. Din g(x) = lim gk (x) si intervertirea limitei cu metrica, deci cu norma,
n
obtinem
kg(x) y0 k = k lim gk (x) y0 k = lim kgk (x) y0 k =
k
k
K
< .
= lim kgk+1 (x) y0 k <
k
1M
Prin urmare,
kg(x) y0 k < , x B(x0 , ),
relatie care arat
a c
a g(x) B(y0 , ), adica g : B(x0 , ) B(y0 , ).
Functia limit
a g este functia care satisface ecuatia F(x, y) = 0, unde F(x, y) = y G(x, y). In adev
ar,
g(x) = lim gk+1 (x) = lim G(x, gk (x)) = G(x, lim gk (x)) = G(x, g(x)).
k
Trebuie s
a mai ar
at
am c
a pentru orice x B(x0 , ), punctul y = g(x) este singurul punct y din B(y0 , )
astfel nc
at y = G(x, y). Demonstratia acestei afirmatii o vom face prin reducere la absurd. In acest sens,
presupunem c
a au loc simultan egalit
atile:
y1 = G(x, y1 ); y2 = G(x, y2 )
Calcul
and norma diferentei y1 y2 , g
asim
ky1 y2 k = kG(x, y1 ) G(x, y2 )k M ky1 y2 k,
ceea ce conduce la relatia
(1 M )ky1 y2 k 0.
Dar 1 M > 0, deci ky1 y2 k 0, de unde ky1 y2 k = 0, adica y1 = y2 .
Asadar, pentru orice x B(x0 , ) exista cel mult un punct y B(y0 , ) care satisface ecuatia y = G(x, y).
Intruc
at am ar
atat c
a punctul y = g(x) satisface ecuatia y = G(x, y) si apoi ca y este singurul punct care
verific
a aceast
a ecuatie, deducem c
a punctul fix al contractiei Tx este functia g.
q.e.d.
Teorema 8.4.2. Fie G = (G1 , G2 , ..., Gm ) o transformare continu

a definit
a pe o multime deschis
a D0 IRn+m
382
Ion Cr
aciun
cu valori n IRm , de clas

a C 1 n raport cu variabilele j si fie (x0 , y0 ) D0 . Dac
a
y0 = G(x0 , y0 ),
Gi
(x0 , y0 ) = 0,
xjr
1 i m, 1 r m,
(8.69)
atunci exist
a numerele > 0 si > 0 astfel nc
at
(a) A = B(x0 , ) B(y0 , ) D0 ;
(b) exist
a o transformare continu
a g : B(x0 , ) B(y0 , ) cu proprietatea
g(x) = G(x, g(x)),
x B(x0 , );
(8.70)
(c) transformarea g este singura functie definit

a pe B(x0 , ) cu valori n B(y0 , ) care satisface ecuatia (8.70),
adic
a y = g(x) este functia definit
F(x, y) = y G(x, y) = 0.
Demonstratie. Din continuitatea derivatelor partiale
Gi
si anularea acestora n punctul (x0 , y0 ) D0 , rezult
a
xjr
c
a exist
a numerele 0 > 0 si > 0 astfel ncat

Gi

1

xj (x, y) < 2m ; x B(x, 0 );
r
y B(y0 , );
i, r = 1, m.
Multimea D0 fiind deschis

a, putem presupune ca
B(x0 , 0 ) B(y0 , ) D0 ,
(8.71)
iar dac
a nu are loc aceast
a incluziune, nlocuim numerele 0 si prin altele mai mici astfel ncat (8.71) s
a aib
a
loc.
Din continuitatea functiei G si conditia G(x0 , y0 ) y0 = 0 rezulta ca exista numarul pozitiv 0 astfel
nc
at num
arul K = sup{kG(x, y0 ) y0 k : x B(y0 , )} satisface inegalitatea
2K < .
(8.72)
Din aceast
a definitie a lui , rezult
a c
a incluziunea (a) are loc.
S
a ar
at
am acum c
a restrictia functiei G la multimea A = B(x0 , ) B(y0 , ) satisface conditia Lipschitz cu
1
constant
a M = n raport cu coordonatele j.
2
Consider
and functia Gi (x, ), de variabila y, punctul x fiind fixat, si aplicandui teorema valorii medii
(Teorema 7.4.2), deducem c
a pentru orice doua puncte (x, y1 ), (x, y2 ) A, exista 0 < < 1 astfel nc
at
|Gi (x, y1 ) Gi (x, y2 )| = |dGi (x, y2 + (y1 y2 ); y1 y2 )| =
= |(y1 y2 ) (y Gi )(x, y2 + (y1 y2 )| ky1 y2 kk(y Gi )(x, y2 + (y1 y2 )k =
v
v
uX
uX

2
um
um 1
Gi
1
= ky1 y2 k t
(x, y2 + (y1 y2 ) ky1 y2 k t
= ky1 y2 k, i 1, m.
2
x
4m
2
m
j
r
r=1
r=1
v
uX
um
1
In consecinta
, obtinem relatiile kG(x, y1 ) G(x, y2 )k = t (Gi (x, y1 ) Gi (x, y2 )2 ky1 y2 k care
2
r=1
arat
a c
a functia G/A satisface conditia Lipschitz cu constanta M =
1
.
2
383
Av
and n vedere (8.72) si modul cum au fost alese numerele si rezulta ca multimea A si G/A satisfac
ipotezele Teoremei 8.4.1.
Prin urmare, concluziile (b) si (c) rezulta direct din Teorema 8.4.1.
q.e.d.
Teorema 8.4.3. (Teorema functiilor implicite) Fie F : D0 IRm o functie continu

a
D0 IRn+m , de clas
a C 1 n raport cu coordonatele j si (x0 , y0 ) un punct din D0 . Dac
a:
F(x0 , y0 ) = 0;
(8.73)
D(F1 , F2 , ..., Fm )
(x0 , y0 ) 6= 0,
D(xj1 , xj2 , ..., xjm )
(8.74)
atunci:
(a) exist
a numerele > 0 si > 0 astfel nc
at
B(x0 , ) B(y0 , ) D0 ;
(b) exist
a o aplicatie continu
a f : B(x0 , ) B(y0 , ) care are propriet
atile
F(x, f (x)) = 0,
x B(x0 , ),
f (x0 ) = y0 ;
(8.75)
(8.76)
(c) functia f este unica functie definit

a pe B(x0 , ) cu valori n B(y0 , ) care are propriet
atile (b).
Demonstratie. S
a not
am pentru simplitate

Fi

U =
.
(x
,
y
)
0
0
xj
1im
r
1rm
Din ipoteza (8.74), determinantul lui U este diferit de zero si deci matricea U este inversabila.
Transformarea G : D0 IRm definit
a prin
G(x, y) = y U 1 F(x, y)
adevar, G este functie continua, derivabila partial n raport cu varisatisface ipotezele Teoremei
8.4.2. In

Gi

1 Fi

(x, y) = Im U
(x, y)
abilele xj1 , xj2 , ..., xjm si
, unde Im este matricea unitate de ordin
xjr
xjr
m. Ipotezele (8.69) ale Teoremei
8.4.2 sunt

de asemenea satisfacute fiindca, n baza lui (8.73), G(x0 , y0 ) =

G
i
1

y0 U 1 F(x0 , y0 ) = y0 si
xj (x0 , y0 ) = Im U U = Im Im = 0.
r
Ipotezele Teoremei 8.4.2 fiind ndeplinite, rezulta ca exista numerele > 0 si > 0 si o transformare continu
a
g : B(x0 , ) B(y0 , ) care satisface concluziile (a), (b) si (c) ale Teoremei 8.4.2.
Pe de alt
a parte, conditia (a) din Teorema 8.4.2 este identica cu conditia (a) din Teorema 8.4.3. Mai
mult, (8.75) si conditia (c) din Teorema 8.4.3 sunt respectiv echivalente cu conditiile (b) si (c) din Teorema
8.4.2. Aceast
a afirmatie rezult
a din faptul ca ecuatia y = G(x, y) are loc daca si numai daca are loc ecuatia
F(x, y) = 0.
384
Ion Cr
aciun
Intr-adev
ar, prima ecuatie are loc dac
a si numai daca U 1 F(x, y) = 0. Inmultind aceasta ecuatie cu U la
st
anga, deducem c
a ecuatia y = G(x, y) are loc daca si numai daca F(x, y) = 0.
Astfel, am demonstrat c
a numerele , si functia f = g, unde g este functia din Teorema 8.4.2, satisfac
conditiile (a) si (c) din Teorema 8.4.3, precum si identitatea (8.75).
Deoarece, pentru x = x0 , punctele y0 si f (x0 ) = g(x0 ) sunt solutii ale ecuatiei F(x0 , y) = 0, (vezi (8.73)1 si
(8.75) n care x = x0 ), din conditia (c) a Teoremei 8.4.3 rezulta ca y0 = f (x0 ), adica (8.76) este adevarat
a. Cu
aceasta, teorema este complet demonstrat
a.
q.e.d.
Teorema 8.4.3 poate fi reformulat

a n functie de coordonatele functiilor vectoriale care intervin.
Teorema 8.4.4. (Teorema functiilor implicite reformulat

a) Presupunem c
a:
() F1 , F2 , ..., Fm sunt functii reale continue pe multimea deschis
a D0 IRn+m ;
() exist
a un punct
(x01 , x02 , ..., x0;n+m ) D0
(8.77)
ale c
arui coordonate satisfac toate ecuatiile (8.52);
Fi
, i 1, m, r = 1, n sunt continue pe
xjr
F
F1
F1

1
...

xj1 xj2
xjm

F
F
F2
2
2

...

D(F1 , F2 , ..., Fm )
xjm
() jacobianul
= xj1 xj2
D(xj1 , xj2 , ..., xjm )
..
..
..
..
.
.
.
.
F
Fm
Fm
m

...

xj1 xj2
xjm
() derivatele partiale
D0 ;

nu se anuleaz
a n punctul (8.77).
aceste ipoteze, ntr-o vecin
In
atate a punctului x0 IRn exist
a functiile
xj1 = f1 (xi1 , xi2 , ..., xin ),
xj2 = f2 (xi1 , xi2 , ..., xin ),

..
xjm = fm (xi1 , xi2 , ..., xin ),

care constituie o solutie a sistemului de ecuatii (8.52) ce satisface urm
atoarele conditii numite conditii initiale
f1 (x0i1 , x0i2 , ..., x0in ) = x0j1 ,
f2 (x0i1 , x0i2 , ..., x0in ) = x0j2 ,
..
fm (x0i1 , x0i2 , ..., x0in ) = x0jm .
Prezent
am acum c
ateva cazuri particulare ale Teoremei 8.4.3 si Teoremei 8.4.4 care apar cel mai adesea n
aplicatiile practice.
385
A. Functia real
a de variabil
a real
a definit
(x, y) D0 ,
F (x, y) = 0,
unde
D0 IR2 .
Aceast
a situatie corespunde cazului n = m = 1.
Pentru orice functie real
a F de variabilele reale x si y, definita pe o multime deschisa D0 IR2 , de clas
a
C 1 (D0 ), dac
a
F
F (x0 , y0 ) = 0 si
(x0 , y0 ) 6= 0,
y
unde (x0 , y0 ) D0 , atunci exist
a o unic
a functie reala f de variabila reala x, definita si continua pe o vecin
atate
a lui x0 IR de forma (x0 , x0 + ), care satisface (8.75) si (8.76).
Functia f se numeste functie real
a de variabil
a real
a definit
a implicit de ecuatia F (x, y) = 0, (x, y) D0 .
B. Functia real
a de n variabile reale definit
F (x1 , x2 , ..., xn ; y) = 0.
In acest caz avem: m = 1; ik = k; k 1, n; xj = y.
1
Dac
a functia real
a F de varibilele reale x1 , x2 , ..., xn si y, de clasa C 1 (D0 ), unde D0 IRn+1 , satisface
conditiile
F
(x01 , x02 , ...x0n ; y0 ) 6= 0,
F (x01 , x02 , ...x0n ; y0 ) = 0 si
y
atunci exist
a o unic
a functie real
a f de variabilele reale x1 , x2 , ..., xn , definita pe o bila deschisa B(x0 , ) IRn ,
x0 = (x01 , x02 , ...x0n ), cu valori n intervalul (y0 , y0 + ), care are proprietatile f (x0 ) = y0 si
F (x1 , x2 , ..., xn ; f (x1 , x2 , ..., xn ) = 0,
x = (x1 , ..., xn ) B(x0 , ).
C. Cazul n = 1 si m = 2.
Dac
a functiile reale arbitrare F1 , F2 , de variabilele reale x, y si z sunt de clasa C 1 (D0 ), unde D0 IR3 , si
F1 (x0 , y0 , z0 )
0,
F2 (x0 , y0 , z0 )
0,

F1

(x , y , z )
y 0 0 0

F
2

(x0 , y0 , z0 )

y
D(F1 , F2 )
(x0 , y0 , z0 )
D(y, z)
F1
(x0 , y0 , z0 )
z
F2
(x0 , y0 , z0 )
z

6= 0,

atunci exist
a n mod unic functiile f1 si f2 de variabila reala x, definite pe o vecinatate de forma (x0 , x0 + ),
cu valori ntr-un disc centrat n punctul (y0 , z0 ), de raza > 0, astfel ncat:
(
F1 (x, f1 (x), f2 (x)) = 0,
F2 (x, f1 (x), f2 (x)) = 0, x (x0 , x0 + );
(
f1 (x0 ) = y0 ,
f2 (x0 ) = z0 .
Sistemul de functii
(
y = f1 (x),
z = f2 (x), x (x0 , x0 + )
se numeste sistem de dou

a functii reale de o variabil
a real
a definite implicit de sistemul de ecuatii
(
F1 (x, y, z) = 0,
F2 (x, y, z) = 0.
386
Ion Cr
aciun
D. Cazul m = n = 2. (Sistem de dou

a functii reale de dou
a variabile reale definit implicit de
sistemul de ecuatii)
(
F1 (x, y, u, v) = 0,
(8.78)
F2 (x, y, u, v) = 0.
Dac
a functiile reale de patru variabile reale x, y, u si v, F1 , F2 , de clasa C 1 (D0 ), unde D0 IR4 , satisfac
conditiile:
(
F1 (x0 , y0 , u0 , v0 ) = 0,
F2 (x0 , y0 , u0 , v0 );

F1
F1

u (x0 , y0 , u0 , v0 ) v (x0 , y0 , u0 , v0 )
6= 0,

F
F2
1

(x0 , y0 , u0 , v0 )
(x0 , y0 , u0 , v0 )

u
v
atunci exist
a n mod unic functiile reale f1 , f2 , de variabilele reale x si y, definite pe discul B((x0 , y0 ), ) cu
centrul n punctul (x0 , y0 ) IR2 si raz
a , cu valori n discul cu centrul n (u0 , v0 ) IR2 de raza > 0, astfel
nc
at:
(
F1 (x, y, f1 (x, y), f2 (x, y)) = 0,
F2 (x, y, f1 (x, y), f2 (x, y)) = 0, (x, y) B(x0 , y0 ), );
(
f1 (x0 , y0 ) = u0 ,
f2 (x0 , y0 )
= v0 .
In acest caz sistemul de functii

(
u = f1 (x, y),
v = f2 (x, y), (x, y) B(x0 , y0 ), )
se numeste sistem de functii reale de dou

a variabile reale definite implicit de sistemul de ecuatii
(8.78).
Recomand
am cititorului s
a considere si alte cazuri particulare.
Teorema 8.4.5. (Derivabilitatea functiilor implicite) Fie F : D0 IRm o functie vectorial
a definit
a pe
multimea deschis
a D0 IRn+m cu proprietatea
D(F1 , F2 , ..., Fm )
(x, y) 6= 0, (x, y) D0
D(xj1 , xj2 , ..., xjm )
(8.79)
si f = (f1 , f2 , ..., fm ), functia continu

a definit
a D IRn cu valori cu IRn astfel nc
at
F(x, f (x)) = 0, x D.
Dac
a F C 1 (D0 ), atunci f C 1 (D) si
1
Jf (x) = JyF
(x, f (x)) JxF (x, f (x), x B(x0 , ),
unde
(8.80)

Fi

Fk

JyF (x, f (x)) =
(x, f (x))
, JxF (x, f (x)) =
(x, f (x))
1km ,
xj
xi
1im
r
1rm
1sn
sau, dup
a egalarea elementelor corespunz
atoare ale celor dou
a matrice,
D(F1 , F2 , ..., Fm )
(x, f (x))
D(x
,
...,
xjr1 , xis , xjr+1 , ..., xjm )
fr
j1
,
(x) =
D(F1 , F2 , ..., Fm )
xis
(x, f (x))
D(xj1 , xj2 , ..., xjm )
x B(x0 , ), r 1, m, s 1, n.
Dac
a F C p (D0 ), atunci f C p (B(x0 , ).
(8.81)
387
Demonstratie. Fie (
x, y
) un punct fixat n D0 . Sa evaluam cresterea F(
x, y
) F(x, y). Avem mai nt
ai
F(
x, y
) F(x, y) = (F1 (
x, y
) F1 (x, y), F2 (
x, y
) F2 (x, y), ..., Fm (
x, y
) Fm (x, y)).
a c
a functiile coordonate sunt de clasa C 1 pe D0 si, conform Teoremei 7.4.2, pentru
fiecare Fi putem scrie
Fi (
x, y
) Fi ((x, y)) = dFi (x, y)(
x x, y
y) + i (
x x, y
y),
unde 0 < i < 1, i 1, m si
dFi (x, y) + i (
x x, y
y) L(IRn+m , IR) = (IRn+m ) .
Din faptul c
a Fi C 1 (D0 ), deducem
dFi (x, y) + i (
x x, y
y) = dFi (x, y) + Ti , i 1, m
unde dFi (x, y) este diferentiala lui Fi n punctul (x, y), iar Ti L(IRn+m , IR) are proprietatea
lim
(
x,
y)(x,y)
Ti = O,
unde O este forma liniar

a nul
a pe IRn+m .
Av
and n vedere c
a
(dF1 (x, y), dF2 (x, y), ..., dFm (x, y)) = dF(x, y)
rezult
a c
a
F(
x, y
) F(x, y) = (dF(x, y) + T)(
x x, y
y),
n+m
(8.82)
unde T L(IR
, IR ), iar T = (T1 , T2 , ..., Tm ).
De asemenea, avem
dF(x, y)(
x x, y
y) = dx F(x, y)(
x x) + dy F(x, y)(
y y),
T (
x x, y
y) = U (
x x) + V (
y y),
unde U si dx F(x, y) apartin spatiului liniar L(IRn , IRm ), al operatorilor liniari definiti pe IRn , cu valori n IRm ,
iar V si dy F(x, y) sunt din L(IRm , IRm ).
Matricea operatorului liniar dx F(x, y) n perechea de baze canonice din IRn si IRm este JxF (x, y), iar cea a
operatorului dy F(x, y) n baza canonic
a din IRm este JyF (x, y).
In plus, matricele operatorilor U si V n aceleasi baze au proprietatea ca tind la zero, n sensul c
a toate
elementele lor tind la zero, c
and x
x si y
y.
In acest fel, diferenta (8.82) se scrie n forma

F(
x, y
) F(x, y) = dx F(x, y) + U (
x x) + dy F(x, y) + V (
y y).
(8.83)

,
Fie acum x B(x0 , ) fixat si h un vector arbitrar din IR . Exista intervalul I =
din IR
khk khk
= x + th si y
astfel nc
at x + th B(x0 , ), t I. Consideram de asemenea ca y = f (x), x
= f (x + th).
Atunci, F(
x, y
) = F(x, y) = 0, iar (8.83) devine
n
(dx F(x, y) + U )(th) + (dy F(x, y) + V )(f (x + th) f (x)) = 0.
(8.84)
Deoarece dy F(x, y) este operator inversabil la fel va fi si dy F(x, y) + V, deci exista (dy F(x, y) + V )1 .
Efectu
and compunerea membrului st
ang al lui (8.84) cu operatorul (dy F(x, y) + V )1 , obtinem:
f (x + th) f (x) = (dy F(x, f (x)) + V )1 (dx F(x, f (x)) + U )(th).
(8.85)
388
Ion Cr
aciun
Dac
a n (8.85) lu
am pe r
and pe h = ei , i 1, n, unde B = {ei , e2 , ..., en } este baza canonica din IRn ,
f (x + tei ) f (x)
mp
artim ambii membri prin t si trecem apoi la limita pentru t 0, constatam ca raportul
t
are limit
a n t = 0 si aceasta este

1
dy F(x, f (x))
dx F(x, f (x))(ei ).
Prin urmare, f este derivabil
a partial si

1
f
(x) = dy F(x, f (x))
dx F(x, f (x))(ei ), i 1, n.
xi
(8.86)

a f C 1 (B(x0 , ), iar din (8.85) rezulta ca f este diferentiabila n x si

1
df (x) = dy F(x, f (x))
dx F(x, f (x)).
(8.87)
Din (8.87) rezult

a c
a matricele aplicatiilor liniare din cei doi membri n bazele canonice din IRn si IRm sunt
egale.
Matricea operatorului liniar df (x) n perechea de baze canonice B IRn si B 0 = {e01 , e02 , ..., e0m } IRm este
Jf (x) Mm,n (IR).

1
Matricea operatorului liniar dy F(x, f (x))
n baza canonica B 0 din IRm este inversa matricei operatorului
liniar dy F(x, f (x)) n aceeasi baz
a. Desigur, matricea operatorului liniar dy F(x, f (x)) este JyF (x, f (x)).
In sf
arsit, matricea operatorului dx F(x, f (x)) n perechea de baze B si B 0 este JxF (x, f (x)) care este o matrice
de tipul (m, n).
Folosind acum Teorema 4.10.1, din (8.87), deducem

1
Jf (x) = JyF (x, f (x)
mm
JxF (x, f (x))mn ,
care este tocmai (8.80).

Demonstratia ultimei afirmatii a teoremei se face prin inductie.
Cazul p = 1 a fost demonstrat mai sus.
Presupunem c
a afirmatia este adev
arata pentru p 1. Daca F C p (D0 ), atunci se poate demonstra c
a
(vezi [24, p. 184] ) dx F(x, f (x) si dy F(x, f (x) sunt de clasa C p1 ceea ce duce la concluzia ca membrul drept al
lui (8.80) este de clas
a C p1 pe bila B(x0 ), ). Avand acest rezultat si tinand
a
cont de (8.87), putem afirma c
Jf (x) este de clas
a C p1 pe bila B(x0 ), ). Aceasta demonstreaza ca f C p B(x0 ), ) .
Cu notatiile obisnuite ale analizei , formula (8.81) poate fi scrisa n forma
xjr
xis
unde
D(F1 , F2 , ..., Fm )
D(xj1 , ..., xjr1 , xis , xjr+1 , ..., xjm )
=
,
D(F1 , F2 , ..., Fm )
D(xj1 , xj2 , ..., xjm )
(8.88)
xjr
este derivata partial
a de ordinul ntai a functiei
xis
xjr = fr (xi1 , xi2 , ..., xin ),
r = 1, m,
n raport cu variabila xis , s 1, n.
S
a scriem acum formula (8.82) n cazurile particulare A D.
q.e.d.
389
A. Dac
a y = f (x) este functia real
a de variabila reala x definita implicit de ecuatia F(x, y) = 0, atunci
(8.82) se scrie n forma
F
(x, f (x))
0
f (x) = x
,
F
(x, f (x))
y
sau
F
dy
= x
F
dx
y
B. Dac
a y = f (x1 , x2 , ..., xn ) este functia reala de mai multe variabile reale, definita implicit de ecuatia
F (x1 , x2 , ..., xn , y) = 0, atunci
F
(x1 , x2 , ..., xn , f (x1 , x2 , ..., xn ))
f
xi
,
(x1 , x2 , ..., xn ) =
F
xi
(x1 , x2 , ..., xn , f (x1 , x2 , ..., xn ))
y
sau
F
y
xi
=
,
F
xi
y
i 1, n,
i 1, n.
C. Dac
a functiile F1 , F2 satisfac ipotezele Teoremei 8.4.3 si Teoremei 8.4.5 pe multimea( deschisa D IR3
F1 (x; y, z) = 0,
si functiile reale f1 si f2 , de variabila real
a x, sunt definite implicit de sistemul de ecuatii
F2 (x; y, z) = 0,
atunci:

F1 F1

x
z

F
D(F1 , F2 )
F2
2

D(x, z)
z (x, f (x), f (x));
f10 (x) =
(x, f1 (x), f2 (x)) = x
1
2
F1 F1
D(F1 , F2 )

y
z
D(y, z)

F
F2
2

y
z

F1 F1

y
x

F
D(F1 , F2 )
F2
2

D(y, x)
y
x
f20 (x) =
(x, f1 (x), f2 (x)) =
(x, f1 (x), f2 (x)),
F1 F1
D(F1 , F2 )

y
z
D(y, z)

F
F2
2

y
z
sau:

F1 F1
F1 F1

y
x
x
z

F
F
F2
F2
2

2

dy
x
z ; dz = y
= x
.
F1 F1 dx
F1 F1
dx

y
y
z
z

F
F
F2
F2
2
2

y
z
y
z
390
Ion Cr
aciun
D. Dac
a functiile F1 , F2 C 1 (D), unde D este o multime deschisa din IR4 , satisfac
n plus ipotezele (8.73)
(
F1 (x, y, u, v) = 0,
si functiile u = f1 (x, y), v = f2 (x, y) sunt definite implicit de sistemul de ecuatii
atunci:
F2 (x, y, u, v) = 0,
D(F1 , F2 )
(x, y, f1 (x, y), f2 (x, y))
f1
D(x, v)
(x, y) =
=
D(F1 , F2 )
x
(x, y, f1 (x, y), f2 (x, y))
D(u, v)

=

F1
F1
(x, y, f1 (x, y), f2 (x, y))
(x, y, f1 (x, y), f2 (x, y))
x
v

F2
F2

(x, y, f1 (x, y), f2 (x, y))
(x, y, f1 (x, y), f2 (x, y))
x
v
;

F1
F1
(x, y, f1 (x, y), f2 (x, y))
(x, y, f1 (x, y), f2 (x, y))
u
v

F2
F2

(x, y, f1 (x, y), f2 (x, y))
(x, y, f1 (x, y), f2 (x, y))
u
v
D(F1 , F2 )
(x, y, f1 (x, y), f2 (x, y))
f1
D(y, v)
(x, y) =
=
D(F1 , F2 )
y
(x, y, f1 (x, y), f2 (x, y))
D(u, v)

=

F2
F2
(x, y, f1 (x, y), f2 (x, y))
(x, y, f1 (x, y), f2 (x, y))
y
v
;

F1
F1
(x, y, f1 (x, y), f2 (x, y))
(x, y, f1 (x, y), f2 (x, y))
u
v

F2
F2

(x, y, f1 (x, y), f2 (x, y))
(x, y, f1 (x, y), f2 (x, y))
u
v
F1
F1
(x, y, f1 (x, y), f2 (x, y))
(x, y, f1 (x, y), f2 (x, y))
y
v

f2
(x, y) =

x

F1
F1
(x, y, f1 (x, y), f2 (x, y))
(x, y, f1 (x, y), f2 (x, y))
u
x

F2
F2

(x, y, f1 (x, y), f2 (x, y))
(x, y, f1 (x, y), f2 (x, y))
u
x
;

F1
F1
(x, y, f1 (x, y), f2 (x, y))
(x, y, f1 (x, y), f2 (x, y))
u
v

F2
F2

(x, y, f1 (x, y), f2 (x, y))
(x, y, f1 (x, y), f2 (x, y))
u
v

f2
(x, y) =

y

391

F2
F2
(x, y, f1 (x, y), f2 (x, y))
(x, y, f1 (x, y), f2 (x, y))
u
y
,

F1
F1
(x, y, f1 (x, y), f2 (x, y))
(x, y, f1 (x, y), f2 (x, y))
u
v

F2
F2

(x, y, f1 (x, y), f2 (x, y))
(x, y, f1 (x, y), f2 (x, y))
u
v
F1
F1
(x, y, f1 (x, y), f2 (x, y))
(x, y, f1 (x, y), f2 (x, y))
u
y
sau:
F1
x
F2
x
F1
u
F2
u
F1
v
F2
v
F1
v
F2
v

u
=
y

F1
y
F2
y
F1
u
F2
u
F1
v
F2
v
F1
v
F2
v
F1
u
F2
u
F1
u
F2
u
F1
x
F2
x
F1
x
F2
x

v
=
y

F1
u
F2
u
F1
u
F2
u
F1
y
F2
y
F1
v
F2
v
In partea final
a a acestui paragraf vom considera ca functia F ia valori n spatiul IRs , unde s m.
Teorema 8.4.6. Fie F = (F1 , F2 , ..., Fs ) o functie vectorial
a definit
a D0 IRn+m astfel
nc
at
rang JyF (x, y) = m, (x, y) D0 , s m
(8.89)
si f = (f1 , f2 , ..., fm ) transformarea continu
a definit
a D IRn cu valori n IRm , care are
propriet
atile:
(x, f (x)) D0 ; F(x, f (x)) = 0, x D.
(8.90)
Dac
a F C 1 (D0 ), atunci f C 1 (D) si

1
>
>
Jf (x) = JyF
(x, f (x)) JyF (x, f (x))
JyF
(x, f (x)) JxF (x, f (x)).
(8.91)
Dac
a F este de clas
a C p (D0 ), atunci f este de clas
a C p (D).
Demonstratie. S
a remarc
am mai nt
ai c
a diferenta ntre ultimele doua teoreme consta n aceea ca n cazul celei
din urm
a num
arul s al coordonatelor lui F este mai mare decat numarul m al coordonatelor lui y. Atunci,
matricea JyF (x, y) este dreptunghiular
a de tipul (s, m), deci nu are inversa, astfel ca formula (8.80) nu are sens
pentru s > m.
Dac
a s = m, ipoteza (8.79) este identic
a cu (8.89) si formula (8.80) este identica cu (8.91) deoarece JyF (x, y)

1

1
1
>
>
este matrice p
atratic
a de tipul (m, m), iar JyF
(x, f (x)) JyF (x, f (x))
= JyF
(x, f (x)) JyF
(x, f (x))
.
392
Ion Cr
aciun
In consecint
a,
1
>
>
JyF
(x, f (x)) JxF (x, f (x))
JyF
(x, f (x)) =

1
1
1
>
>
= JyF
(x, f (x)) JyF
(x, f (x))
JyF
(x, f (x)) = JyF
(x, f (x)).

Pentru a demonstra Teorema 8.4.6, fie x0 un punct fixat din D. Din (8.89) rezulta ca exista r1 , r2 , ..., rm cu
1 r1 < r2 < ... < rm s astfel nc
at jacobianul
D(Fr1 , Fr2 , ..., Frm )
(x0 , f (x0 )) 6= 0.
D(xj1 , xj2 , ..., xjm )
Dac
a not
am
= (Fr1 , Fr2 , ..., Frm ),
F
ultima afirmatie se scrie echivalent n forma

Fri

det JyF
(x
,
f
(x
))
=
det
6= 0.
(x
,
f
(x
)
0
0
0
0
xj
1im
s
1sm
rezult
Din (8.90) si definitia lui F,
a
F(x,
f (x)) = 0, x D.
Inlocuind multimea D0 din Teorema 8.4.5 prin multimea deschisa D0 = {(x, y) D0 : det J (x, y) 6= 0} si
0
yF
multimea deschis
a D, din aceeasi teorem
a, prin multimea deschisa D0 = {x D : (x, f (x)) D00 } care contine
iar f prin f /D0 , din Teorema 8.4.5 deducem ca daca F este de
punctul x0 si, de asemenea, nlocuind F prin F,
p
0
clas
a C , restrictia lui f la D este, de asemenea, de clasa C p .
Cu alte cuvinte, am demonstrat c
a daca F este de clasa C p , atunci f este de clasa C p pe o vecinatate D0 a
oric
arui punct x0 D, cee ce arat
a c
a f este functie de clasa C p (D).
Pentru a demonstra (8.91) s
a observ
am ca daca F este functie de clasa C 1 , atunci aplicatia G : D D0
definit
a prin G(x) = (x, f (x)) este, de asemenea, de clasa C 1 (D).
In consecint
a, n baza Corolarului 7.4.1, avem
JFG (x) = JF (G(x)) JG (x).
(8.92)
Constat
am c
a expresia din membrul drept al lui (8.92) este egala cu
JxF (x, f (x)) + JyF (x, f (x)) Jf (x).
(8.93)
Pe de alt
a parte, n baza lui (8.90) avem F G = 0. Folosind acest rezultat constatam ca matricea din (8.93)
este egal
a cu matricea nul
a de unde deducem
JyF (x, f (x)) Jf (x) = JxF (x, f (x)).
S
a prezent
am acum urm
atorul rezultat al calculului matriceal [24, p. 62]:
Dac
a U este o matrice dreptunghiular
a de tipul (s, m) astfel ncat
det U > U 6= 0,
B este o matrice de tipul (m, n) si C = U B, atunci
B = (U > U )1 U > C.
(8.94)
Dac
a lu
am acum U = JyF (x, f (x)), B = Jf (x)) si C = JxF (x, f (x)), din (8.94) rezulta (8.91) si teorema este
complet demonstrat
a.
q.e.d.
393

a F F(D), de clas
a D IR3 , este astfel nc
at:
F (x0 , y0 , z0 ) = 0;
F
F
F
(x0 , y0 , z0 ) 6= 0;
(x0 , y0 , z0 ) 6= 0,
(x0 , y0 , z0 ) 6= 0.
x
y
z
Dac
a functiile reale
x = f (y, z), y = g(z, x), z = h(x, y)
constituie solutii ale ecuatiei F (x, y, z) = 0 care satisfac conditiile initiale
x0 = f (y0 , z0 ), y0 = g(z0 , x0 ), z0 = h(x0 , y0 ),
atunci
f
g
h
(y0 , z0 )
(z0 , x0 )
(x0 , y0 ) = 1.
z
x
y
Intr-adev
ar, deoarece
F
(x0 , y0 , z0 ) 6= 0,
z
rezult
a c
a ecuatia F (x, y, z) = 0 defineste implicit functia z = h(x, y) ntro vecinatate a punctului (x0 , y0 ) si
F C 1 (D), F (x0 , y0 , z0 ) = 0 si
F
(x0 , y0 , z0 )
h
y
(x0 , y0 ) =
F
y
(x0 , y0 , z0 )
z
In mod similar deducem:
F
(x0 , y0 , z0 )
g
(z0 , y0 ) = x
;
F
x
(x0 , y0 , z0 )
y
F
(x0 , y0 , z0 )
f
(y0 , z0 ) = z
F
z
(x0 , y0 , z0 )
x
Inmultind membru cu membru aceste trei egalitati se obtine relatia dorita.
Exemplul 8.4.2. Dac

a F C 2 (D0 ) si y = f (x) este functia definit
a implicit de ecuatia F (x, y) = 0, atunci
f 00 (x) =
F,xx (F,y )2 2F,xy F,x F,y + F,yy (F,x )2

(x, f (x))
(F,y )3
Intr-adev
ar, din Teorema 8.4.5 rezult
a mai ntai
F
(x, f (x))
F,x (x, f (x))
f (x) = x
=
(8.95)
F
F,y (x, f (x))
(x, f (x))
y

0
F,x (x, f (x))
Atunci, f 00 (x) = (f 0 )0 (x) =
. Calculand aceasta ultima derivata folosind regula de derivare a
F,y (x, f (x))
c
atului si regula de derivare a functiilor compuse si nlocuind apoi n expresia gasita valoarea lui f 0 (x) dat
a de
(8.95), se obtine rezultatul dorit.
0
394
Ion Cr
aciun
Exercitiul 8.4.1. Fie F = (F1 , F2 ) F(IR5 , IR2 ), unde

F1 (x, y, z, y1 , y2 ) = x + yz y1 y2 y12 , F2 (x, y, z, y1 , y2 ) = x y + y13 y23 .
S
a se arate c
a sistemul de ecuatii
(
F1 (x, y, z, y1 , y2 ) = 0,
F2 (x, y, z, y1 , y2 ) = 0,
defineste implicit pe y1 si y2 ca functii de variabilele x, y, z ntro vecin

atate a punctului (1, 1, 1, 1, 1) IR5 si
s
a se calculeze derivatele partiale de ordinul nt
ai ale acestor functii n punctul (1, 1, 1) IR3 .
Solutie. Intr-adev
ar, avem evident F C (IR5 , IR2 ). Apoi, exista un punct de forma (8.77), si anume
5
(1, 1, 1, 1, 1) IR , cu proprietatea
F(1, 1, 1, 1, 1) = 0, F = (F1 , F2 ).
Matricea JyF (x, y, z, y), unde y = (y1 , y2 ), este

F1 F1

y2 2y1
y1 y2
=
JyF (x, y, z, y) =

F
F2
3y12
2

y1 y2

y1
D(F1 , F2 )

(x, y, z, y) = 3y13 + 3y23 + 6y1 y22 .
=
2
D(y1 , y2 )
y2
D(F1 , F2 )
(1, 1, 1, 1, 1) 6= 0. Prin urmare, ntr-o vecinatate V0 a punctului x0 = (1, 1, 1) IR3 exist
a
D(y1 , y2 )
functiile f1 , f2 de clas
a C cu propriet
atile:
Se vede c
a
f1 (1, 1, 1) = 1, f2 (1, 1, 1) = 1;
(
F1 (x, y, z, f1 (x, y, z), f2 (x, y, z)
0,
F2 (x, y, z, f1 (x, y, z), f2 (x, y, z)
0, (x, y, z) V0 .
Derivatele partiale de ordinul nt

ai ale functiilor f1 si f2 se obtin din sistemele algebrice:
f1
f2
f1
f2 f1
2f1
= 0,
1
x
x
x
f
f
1 + 3f12 1 3f22 2 = 0;
x
x
f
f
f1
1
2
z f2 y f1 y 2f1 y = 0,
f
f
1 + 3f12 1 3f22 2 = 0;
y
y
f1
f2
f1
f1
2f1
= 0,
y f2
z
z
z
,
f
f
3f12 1 3f22 2 = 0.
z
z
care se deduc deriv
and succesiv n raport cu x, y, z
n solutiile g
asite x = y = z = 1, obtinem:
f1
(1, 1, 1) =
f
1
(1, 1, 1) =
f1 (1, 1, 1) =
z
(8.96)
(8.97)
egalitatile (8.96). Rezolvand sistemele (8.97) si fac

and apoi
1,
6
1,
3
1,
4
f2
1
(1, 1, 1) = ;
x
2
f2
(1, 1, 1) = 0;
y
f2
1
(1, 1, 1) = .
z
4
(8.98)
395
De mentionat c
a relatiile (8.98) pot fi obtinute direct din formulele (8.81).
8.5
Extreme locale ale functiilor definite implicit
Consider
am functia real
a F F(D), unde D IRn+1 este o multime deschisa, si presupunem ca ecuatia
F (x1 , x2 , ..., xn ; y) = 0
(8.99)
defineste implicit pe y ca functie de x = (x1 , x2 , ..., xn ) IRn ntro vecinatate a lui x0 = (x0 1 , x0 2 , ..., x0 n ).
Pentru a se nt
ampla aceasta este suficient ca functia F sa fie de clasa cel putin C 1 pe multimea D si s
a existe
un punct (x0 ; y0 ) D astfel nc
at:
F (x0 ; y0 ) = 0;
(8.100)
F
(x0 ; y0 ) 6= 0.
y
(8.101)
Conform teoremei de existent

a si unicitate a functiilor reale de mai multe variabile reale, definite implicit
de ecuatia (8.99), exist
a h > 0, k > 0 astfel ncat
B(x0 , h) (y0 k, y0 + k) D
(8.102)
si functia real
a
f : B(x0 , h) (y0 k, y0 + k)
care satisface propriet
atile:
f (x0 ) = y0 ;
F (x; f (x)) = 0,
x B(x0 ), h);
f C 1 (B(x0 , h)),
1
(f )(x) =
(x F )(x, f (x)), x B(x0 , h),
(x, f (x))
y
(8.103)
(8.104)
(8.105)
unde vectorul (x F )(x, f (x)) IRn , numit gradientul redus al functiei F, are expresia analitica
(x F )(x, f (x)) =
n
X
F
(x, f (x))ei ,
x
i
i=1
(8.106)
si f este unica functie definit

a pe bila deschisa B(x0 , h), cu valori n intervalul real (y0 k, y0 + k), care satisface
(8.103) (8.106).
Ne punem acum problema determin
arii extremelor locale ale functiei f, definita implicit de ecuatia (8.99),
lu
and n calcul c
a, de cele mai multe ori, f nu se poate determina efectiv.
Mai nt
ai trebuiesc g
asite punctele critice ale functiei f. Aceste puncte se obtin rezolvand sistemul
(x) = 0,
(x) = 0,
x2
(8.107)
..
(x) = 0.
xn
396
Ion Cr
aciun
Folosind (8.105) si (8.99), din (8.107) deducem ca punctele stationare ale functiei f sunt solutiile sistemului
de ecuatii
(x; y) = 0,
(x; y) = 0,
x
2
(8.108)
..
(x; y) = 0,
F (x, y) = 0.
Dac
a (x1 ; y1 ), unde y1 = f (x1 ) este o solutie a sistemului (8.108), atunci x1 este punct stationar pentru f.
S
a cercet
am acum natura punctului stationar x1 . Pentru aceasta trebuie sa studiem forma patratica d2 f (x1 ),
a c
arei expresie este
n X
n
X
2f
(x1 )dxi dxj .
(8.109)
d2 f (x1 ) =
xi xj
i=1 j=1
Av
and n vedere c
a (8.105) este echivalenta cu
F
(x, f (x))
f
xj
(x) =
, j 1, n,
F
xj
(x, f (x))
y
(8.110)
2f
f
(x) =
(x),
xi xj
xi xj
(8.111)
si tin
and cont de faptul c
a
din (8.108), (8.110) si (8.111), obtinem

2F
2f
1
(x1 ) =
(x1 ; y1 ), i 1, n, j 1, n.
F
xi xj
xi xj
(x1 ; y1 )
y
(8.112)

d2 f (x1 ) =
1
d2x F (x1 ; y1 ),
F
(x1 ; y1 )
y
(8.113)
unde diferentiala din membrul doi a relatiei (8.113) se numeste diferentiala redus
a a functiei F n punctul
(x1 , y1 ), adic
a
n X
n
X
2F
d2x F (x1 ; y1 ) =
(x1 ; y1 )dxi dxj .
(8.114)
xi xj
i=1 j=1
T
in
and cont c
a numerele pozitive h si k se aleg astfel ncat pe langa (8.102) sa fie satisfacuta si conditia
F
(x; y) 6= 0, (x, y) B(x0 , h) (y0 k, y0 + k),
y
(8.115)
unde y = f (x), din (8.113) si (8.115) deducem ca natura punctului stationar x1 al functiei f este decis
a de
F
natura formei p
atratice (8.114) n care se tine cont si de semnul numarului
(x1 ; y1 ). De exemplu, dac
a forma
y
F
p
atratic
a (8.114) este pozitiv definit
a si
(x1 ; y1 ) > 0 rezulta ca forma patratica (8.109) este negativ definit
a
y
si deci, folosind conditia suficient
a de extrem, deducem ca x1 este punct de maxim local strict al functiei f.
Ilustr
am teoria prezentat
a mai sus prin urmatorul exercitiu.
397
Exercitiul 8.5.1. S
a se determine extremele locale ale functiei z = f (x, y) definit
F (x, y, z) = x2 + y 2 + z 2 xz yz + 2x + 2y + 2z 2 = 0.
Solutie. Domeniul de definitie al functiei reale F de mai sus poate fi considerat ca este ntreg spatiul IR3 , prin
urmare F F(IR3 ). Functia F este infinit diferentiabila, iar derivatele sale partiale de ordinul ntai sunt
(x, y, z) = 2x z + 2,
F
(x, y, z) = 2y z + 2,
F (x, y, z) = x y + 2z + 2.
z
Putem afirma c
a ecuatia F (x, y, z) = 0 defineste implicit pe z ca functiie reala f de variabilele reale x si y
n vecin
atatea oric
arui punct M0 (x0 , y0 , z0 ) IE 3 pentru care avem ndeplinite conditiile
F (x0 , y0 , z0 ) = 0,
F
(x0 , y0 , z0 ) 6= 0.
z
Nu este dificil de constatat c

a astfel de puncte M0 exista. Presupunand ca M0 este un astfel de punct, atunci
punctele critice ale lui f se determin
a rezolvand sistemul de ecuatii
x (x, y, z) = 0,
2x y + 2 = 0,
F
2y z + 2 = 0,
=
(x, y, z) = 0,
x2 +y 2 +z 2 xz yz + 2x + 2y + 2z 2 = 0.
F (x, y, z) = 0,
Acest sistem are urm
atoarele dou
a solutii
x1 = 3 + 6,
y1 = 3 + 6,
z1 = 4 + 2 6,
si
x2 = 3 6,
y2 = 3 6,
z2 = 4 2 6,
care definesc punctele M1 (x1 , y1 , z1 ) si M2 (x2 , y2 , z2 ). Dupa cum se constata, derivata partiala a lui F n raport
cu z n fiecare din aceste puncte este diferita de zero.
In acest mod sau obtinut dou
a puncte stationare ale functiei f si anume:
M10 (3 + 6, 3 + 6); M10 (3 6, 3 6),

valorile corespunz
atoare ale functiei f fiind
f (M10 ) = 4 + 2 6,
f (M20 ) = 4 2 6.
Utiliz
and regulile de diferentiere si considerand constanta variabila z, gasim
d2(x,y) F (x, y, z) = 2(dx2 + dy 2 ),
din care rezult
a
d2(x,y) F (M1 ) = 2(dx2 + dy 2 ),
d2(x,y) F (M2 ) = 2(dx2 + dy 2 ).
398
Ion Cr
aciun
Dac
a preciz
am c
a
F
(x1 , y1 , z1 ) = 2 6 si
z
F
(x2 , y2 , z2 ) = 2 6,
z
folosind (8.113), obtinem

d2 f (x1 , y1 ) =
1
F
(x1 , y1 , z1 )
z
d2(x,y) F (x1 , y1 , z1 ) =
6
(dx2 + dy 2 ),
6
ceea ce nseamn
a c
a diferentiala a doua a lui f n punctul M10 este negativ definita si ca atare punctul M10 este
punct de maxim local pentru functia f, iar valoarea maxima a locala a lui f este zmax = f (x1 , y1 ) = z1 = 4+ 6.
In mod similar, g
asim
1
6
2
2
d f (x2 , y2 ) =
d(x,y) F (x2 , y2 , z2 ) =
(dx2 + dy 2 ),
F
6
(x2 , y2 , z2 )
z
de unde deducem c
a diferentiala a doua a lui f n punctul M20 este pozitiv definita fapt care duce la afirmat
ia
0
c
a punctul M2 este punct de minim local, iar valoarea minima a lui f este zmin = f (x2 , y2 ) = z2 = 4 6.
8.6
Extreme conditionate. Metoda multiplicatorilor lui Lagrange
In cel de al treilea paragraf al acestui capitol am analizat problema determinarii punctelor de extrem local ale
functiilor reale diferentiabile pe multimi deschise din IRn .
In aplicatiile practice ale calculului diferential n geometrie si nu numai, apar deseori probleme de extrem
care nu se pot ncadra n teoria expus
a n acel paragraf.
In acest sens, analiz
am urm
atorul exemplu.
Exercitiul 8.6.1. Dintre toate punctele M IE 3 , situate pe dreapta IE IE 3 care trece prin punctul
M0 (u0 , v0 , w0 ) IE 3 si are directia definit
a de vectorul nenul h = li + mj + nk, s
a se determine acelea situate
la distant
a minim
a de punctele suprafetei netede (S) IR3 de ecuatie
(S) F (x, y, z) = 0,
(8.116)
unde F este o functie real

a diferentiabil
a pe o submultime deschis
a din IR3 .
Solutie. Dac
a P (x, y, z) si M (u, v, w) sunt doua puncte din IE 3 , atunci patratul distantei Euclidiene dintre ele
se determin
a cu ajutorul functiei reale
f F(IR6 ),
f (x, y, z, u, v, w) = (x u)2 + (y v)2 + (z w)2 .
(8.117)
Cele sase variabile ale functiei f din (8.117) sunt legate nsa ntre ele caci, pe de o parte, primele trei variabile
trebuie s
a verifice ecuatia (8.116), ntruc
at M (S), si, pe de alta parte, variabilele u, v, w trebuie s
a verifice
ecuatiile canonice ale dreptei care trece perin M0 si are directia h, adica
u u0
v v0
w w0
=
=
,
l
m
n
(8.118)
ecuatii care, n ipoteza l 6= 0, se scriu n forma echivalenta

v = u + p,
unde:
=
m
;
l
n
;
l
w = u + q,
p = v0 +
m
u0 ;
l
q = w0 +
(8.119)
n
v0 .
l
399
Problema formulat
a mai sus se reduce la determinarea punctelor din IE 6 care realizeaza minimul functiei (8.117) c
and coordonatele carteziene ale acestora satisfac conditiile (8.116) si (8.118). Inlocuind (8.119) n
(8.117) si not
and noua functie cu f1 , constatam ca problema determinarii extremelor functiei (8.117), supus
a
la conditiile (8.116) si (8.119), se reduce la aceea a aflarii valorilor extreme ale functiei
f1 F(IR4 ),
f1 (x, y, z, u) = (x u)2 + (y u p)2 + (z u q)2 ,
cu restrictia (8.116).
Dac
a ce sa realizat cu ecuatiile (8.118) (este vorba de explicitarea acestora si scrierea lor sub forma echivalent
a (8.119)) sar putea realiza si cu ecuatia (8.116), adica explicitarea lui z, de exemplu, n functie de variabilele
x si y, atunci problema formulat
a sar reduce la una de genul celor studiate n primul paragraf al acestui capitol.
In adev
ar, presupun
and c
a ar exista posibilitatea ca din (8.116) sa determinam unic functia reala F(D),
unde D IR2 este o multime deschis
a, astfel ncat
(x, y) D,
F (x, y, (x, y)) = 0,
(8.120)
atunci problema pus

a sar reduce la cea a determinarii extremelor libere locale ale functiei
f2 : IR D IR,
f2 (x, y, u) = (x u)2 + (y u p)2 + ((x, y) u q)2 .
(8.121)
Observatia 8.6.1. Functia f2 din (8.121) este restrictia functiei f la multimea IE (S).
Chiar dac
a, teoretic vorbind, problema existentei si unicitatii functiei astfel ncat sa aiba loc (8.120) este
solutionabil
a, practic ns
a, de cele mai multe ori, determinarea efectiva a lui si explicitarea efectiva a ecuatiilor
care ar corespunde lui (8.118) sunt imposibile.
Comentariul f
acut impune elaborarea unei metode care sa ocoleasca dificultatile prezentate si care sa conduc
a
la determinarea extremelor functiei f din (8.117) fara a se sti efectiv cine este si fara a explicita ecuatii ce ar
corespunde lui (8.118).
O astfel de metod
a exist
a si se numeste metoda multiplicatorilor lui Lagrange.
S
a formul
am matematic problema desprinsa din exemplul de mai sus.
S
a presupunem c
a sunt date urm
atoarele obiecte:
m, n IN ;
D IRn+m , D =D ;
1
f : D1 IR, z = f (x, y), (x, y) D1 ;
F = (F1 , F2 , ..., Fm ) : D1 IRm ,

unde variabilele independente ale functiilor date sunt scrise n forma (x, y), cu x = (x1 , x2 , ..., xn ) IRn si
y = (y1 , y2 , ..., ym ) IRm , ambii vectori fiind astfel ncat (x, y) D1 . Despre functiile f si F presupunem n
plus c
a sunt de clas
a cel putin C 1 (D1 ).
Dorim s
a determin
am punctele de extrem ale functiei f supuse la conditia suplimentara
F(x, y) = 0,
(8.122)
echivalent
a cu sistemul de conditii
F1 (x, y) = 0,
F2 (x, y) = 0,
..
Fm (x, y) = 0.
(8.123)
400
Ion Cr
aciun
Deoarece functia F este de clas

a C 1 pe D1 , rezulta ca submultimea
A D1 ,
A = {(x, y) D1 : F(x, y) = 0}
(8.124)
este multime nchis

a deoarece orice sir de puncte din A, de forma (xn , yn )n1 , cu proprietatea lim (xn , yn ) =
n
(x0 , y0 ), deci convergent, are limita n A, adica (x0 , y0 ) A.

Prin urmare, n problema general
a formulata mai sus se cere de fapt determinarea punctelor de extrem liber
local ale restrictiei functiei f la multimea A definita n (8.124).
Observ
am c
a metoda de determinare a extremelor libere locale ce se desprinde din teoria prezentat
a n
primul paragraf al acestui capitol nu se poate aplica aici.
Dac
a ns
a putem rezolva n mod unic ecuatia (8.122) n raport cu y si determinam functia de variabila x
astfel nc
at y = (x) s
a fie solutia ecuatiei (8.122), atunci introducerea acestei functii n functia f conduce la
functia real
a
h : D2 IR, h(x) = f (x, (x)), x D2 ,
(8.125)
unde D2 este o multime deschis
a din IRn .
Pentru functia h din (8.125), putem studia punctele de extrem utilizand metoda prezentata n primul paragraf
al acestui capitol. Dup
a cum am afirmat si mai sus, acest lucru este greu de aplicat n practica, ntruc
at, n
general, ecuatia (8.122), sau sistemul (8.123), nu se pot rezolva efectiv n raport cu variabila y si chiar dac
a
teoretic sar putea, de cele mai multe ori este greu de pus n evidenta forma explicita a functiei .
De aceea se impune prezentarea unei metode pentru rezolvarea problemei generale enuntate, metod
a care
s
a se aplice c
and nu se poate determina efectiv si explicit functia dar care sa conduca la aceleasi rezultate la
care am fi condusi dac
a am cunoasteo.
Aceast
a metod
a se numeste, dup
a cum am spus, metoda multiplicatorilor lui Lagrange si consta n a asocia
functiei f functia lui Lagrange c
areia s
a i se poata determina punctele de extrem prin metoda obisnuit
a astfel
nc
at punctele de extrem ale restrictiei functiei f la multimea A sa poata fi gasite cu ajutorul punctelor de
extrem local ale functiei lui Lagrange.
Pentru a formula aceast
a metod
a d
am mai ntai urmatoarele definitii.
Definitia 8.6.1. Punctul (x0 , y0 ) A se numeste punct de extrem local al functiei f cu restrictia (8.122),
sau punct de extrem local conditionat al functiei f, dac
a exist
a o vecin
atate V V(x0 , y0 ) astfel nc
at
diferenta f (x, y)f (x0 , y0 ) s
a p
astreze semn constant pentru orice (x, y) V A. Punctul (x0 ), y0 ) se numeste
punct de minim conditionat pentru functia f dac
a
f (x, y) f (x0 , y0 ) 0, (x, y) V A
si punct de maxim conditionat dac
a
f (x, y) f (x0 , y0 ) 0, (x, y) V A.
Observatia 8.6.2. Punctul (x0 , y0 ) este punct de extrem conditionat pentru functia f dac
a x0 este punct de
extrem pentru functia h, restrictia functiei f la multimea A.
Definitia 8.6.2. Punctul (x0 , y0 ) A se numeste punct stationar conditionat, sau punct critic conditionat al functiei f dac
a x0 este un punct stationar pentru functia h.
401
Definitia 8.6.3. Functia f : D1 IR c

areia i se cere a se determina extremele conditionate se numeste functie
scop, obiectiv, sau economic
a, iar ecuatiile (8.122) se numesc leg
aturi, sau restrictii.
Definitia 8.6.4. Problema determin

arii punctelor de extrem ale functiei scop f cu leg
aturile (8.122) se numeste
problem
a de extrem conditionat, sau problem
a de extrem cu leg
aturi.
Observatia 8.6.3. Pentru ca o problem

a de extrem cu leg
aturi s
a aib
a solutie este necesar ca m < n si n > 1.
Intr-adev
ar, dac
a m n, atunci din sistemul de ecuatii (8.123), daca nu este incompatibil, se determin
a solutii
de forma (x0 , y0 ) care sunt puncte izolate ale lui D1 . In concluzie, f (x0 , y0 ) are o valoare bine determinat
a.
Prin urmare functiei f nu i se poate atasa o problema de extrem liber local ntrucat nu exista posibilitatea
compar
arii diverselor valori ale lui f ntro vecinatate V A cu valoarea lui f n punctul (x0 , y0 ). Dac
a n = 1,
atunci din (8.122) se deduce m n, ceea ce s-a constatat ca nu este acceptabil.
a L F(D1 IRm ), cu valorile date de
L(x, y; ) = f (x, y) +
m
X
i Fi (x, y) = f (x, y) + F(x, y),
(8.126)
i=1
se numeste functia lui Lagrange asociat

a functiei scop f F(D1 ) si functiei leg
atur
a F F(D1 , IRm ).
Definitia 8.6.6. Numerele reale 1 , 2 , ..., m din relatia (8.126) se numesc multiplicatori Lagrange, iar
vectorul = (1 , 2 , ..., m ) IRm se numeste vectorul multiplicatorilor Lagrange.
In continuare, prezent
am o teorem
a analoaga teoremei lui Fermat care pune n evidenta conditii necesare
pentru ca un punct (x0 , y0 ) A s
a fie punct de extrem conditionat pentru functia scop f cu legaturile (8.123).
Teorema 8.6.1. (Existenta multiplicatorilor lui Lagrange) Fie
f C 1 (D1 ),
F = (F1 , F2 , ..., Fm ) C 1 (D1 , IRm ),
unde D1 IRn+m multime deschis

a, n > 1, m < n si A multimea solutiilor ecuatiei F(x, y) = 0.
Dac
a (x0 , y0 ) A este un punct de extrem conditionat al functiei f si
D(F1 , F2 , ..., Fm )
(x0 , y0 ) 6= 0,
D(y1 , y2 , ..., ym )
(8.127)
at punctul (x0 , y0 ; 0 ) IRn+2m s

a fie solutia sistemului
atunci exist
a numerele reale 0 j , j 1, m, astfel nc
(x, y; ) = 0,
x
i
L
(x, y; ) = 0,
yj
F(x, y) = 0.
i 1, n
j 1, m
(8.128)
402
Ion Cr
aciun
Demonstratie. Din enuntul teoremei, constatam ca functia F satisface ipotezele teoremei de existenta si unicitate
a sistemelor de functii reale de mai multe variabile reale definite implicit de ecuatia (8.122), deci exist
a>0
si > 0 astfel nc
at B(x0 , ) B(y0 , ) D1 si o unica functie
: B(x0 , ) B(y0 , ),
de clas
a C 1 (B(x0 , )), care satisface n plus proprietatile:
(x0 ) = y0 ;
F(x, (x)) = 0 IRm , x B(x0 , ).
Din Observatia 8.6.1 si din faptul c
a (x, (x)) A, cand x B(x0 , ), deducem ca x0 este punct de extrem
local pentru functia real
a
h : B(x0 , ) IR,
x B(x0 , ).
h(x) = f (x, (x)),
Aplic
and Teorema 8.3.1 functiei h din (8.129), rezulta
(8.129)
h
(x0 ) = 0, adica
xi
X f
f
k
(x0 , y0 ) +
(x0 , y0 )
(x0 ) = 0,
xi
yk
xi
i 1, n.
(8.130)
k=1
Consider
am sistemul liniar neomogen de m ecuatii cu n necunoscute 1 , 2 , ..., m
m
X
Fk
k=1
xj
(x0 , y0 ) k =
f
(x0 , y0 ),
yj
j 1, m.
(8.131)
Din (8.127) rezult

a c
a (8.131) are solutia unica 0 = (0 1 , 0 2 , ..., 0 m ).
Inlocuind scalarii 0k , k 1, m, n (8.127), obtinem
L(x, y; 0 ) = f (x, y) +
m
X
0i Fi (x, y) = f (x, y) + 0 F(x, y).
(8.132)
i=1
Derivatele partiale ale functiei L din (8.132), n raport cu variabilele xi , i 1, n, n punctul (x0 , y0 ), sunt
m
X
L
f
Fk
(x0 , y0 ; 0 ) =
(x0 , y0 ) +
0k
(x0 , y0 ), i 1, n.
xi
xi
xi
(8.133)
k=1
Utiliz
and teorema de diferentiabilitate a functiilor compuse, obtinem
m
X
Fk
j
Fk
(x0 , y0 ) +
(x0 , y0 )
(x0 ) = 0, k 1, m, i 1, n.
xi
y
xi
j
j=1
(8.134)
Din (8.133) si (8.134), deducem

m
m
X
X
L
f
j
Fk
(x0 , y0 ; 0 ) =
(x0 , y0 )
(x0 )
(x0 , y0 ) 0 k .
xi
xi
x
yj
i
j=1
(8.135)
k=1
Folosind apoi (8.131) n (8.135), g

asim
m
X
L
f
f
j
(x0 , y0 ; 0 ) =
(x0 , y0 ) +
(x0 , y0 )
(x0 ),
xi
xi
yj
xi
j=1
iar din (8.130) si (8.136) rezult

a c
a punctul (x0 , y0 ; 0 ) verifica primele ecuatii din sistemul (8.128).
(8.136)
403
Pe de alt
a parte, deriv
and functia L n raport cu yj , j = 1, m, calculand apoi valoarea acestor derivate n
punctul (x0 , y0 ; 0 ) si tin
and cont c
a (0 1 , 0 2 , ..., 0 m ) este solutia sistemului (8.131), obtinem
m
X
f
L
Fk
(x0 , y0 ; 0 ) =
(x0 , y0 ) +
(x0 , y0 ) =
0 k
yj
yj
yj
k=1
f
f
=
(x0 , y0 )
(x0 , y0 ) = 0,
yj
yj
L
(x, y; ) = 0, j 1, m, sunt verificate n punctul (x0 , y0 ; 0 ).
yj
In sf
arsit, ultimele m ecuatii ale sistemului (8.128) sunt verificate de coordonatele punctului (x0 , y0 ; 0 )
deoarece (x0 , y0 ) A.
q.e.d.
ceea ce arat
a c
a ecuatiile
Observatia 8.6.4. Punctele de extrem conditionat ale functiei f se g

asesc printre punctele stationare conditionate, iar acestea din urm
a se deduc din punctele critice ale functiei lui Lagrange.
Observatia 8.6.5. Pentru determinarea punctelor critice (stationare) conditionate se procedeaz

a astfel:
se asociaz
a functiei scop f functia lui Lagrange care este o functie real
a de n + 2m variabile reale definit
a
pe multimea D1 IRm IRn+2m ;
se anuleaz
a toate derivatele partiale de ordinul nt
ai ale functiei lui Lagrange si se rezolv
a sistemul astfel
obtinut n necunoscutele: x1 , x2 , ..., xn ; y1 , y2 , ..., ym ; 1 , 2 ..., m ;
x = (x0 1 , ..., x0 n )
0
y0 = (y0 1 , ..., y0 m )
este o solutie a sistemului (8.128), atunci (x0 , y0 ) este
dac
a (x0 , y0 ; 0 ), unde
0 = (0, 1 , ..., 0 m ),
punct stationar conditionat al functiei scop f ;
numerele reale 0 1 , ..., 0 m se numesc multiplicatorii Lagrange corespunz
atori punctului stationar
conditionat (x0 , y0 ).
Teorema 8.6.2. Dac

a f C 1 (D1 ), F C 1 (D1 , IRm ) si (x0 , y0 ) este punct stationar conditionat al functiei
scop f, corespunz
ator valorii 0 , atunci
dL(x0 , y0 ; 0 ) = 0.
(8.137)
ar, din faptul c
a f C 1 (D1 ) si F C 1 (D1 , IRm ) rezulta ca functia lui Lagrange L este
diferentiabil
a n punctul (x0 , y0 ; 0 ) si
dL(x0 , y0 ; 0 ) =
n
m
m
X
X
X
L
L
L
(x0 , y0 ; 0 )dxi +
(x0 , y0 ; 0 )dyj +
(x0 ), y0 ; 0 )dk .
x
y
i
j
k
i=1
j=1
k=1
Afirmatia (8.137) este acum evident

a.
q.e.d.
404
Ion Cr
aciun
Teorema 8.6.1 d
a conditii necesare pentru ca punctul (x0 , y0 ) A sa fie punct de extrem conditionat. La fel
ca n cazul extremelor libere locale, punem problema determinarii unor conditii suficiente pentru ca un punct
stationar conditionat s
a fie punct de extrem conditionat al functiei scop f. In acest sens dam mai ntai urm
atorul
rezultat ajut
ator.
Lema 1. Dac
a (x0 , y0 ) este punct stationar conditionat al functiei scop f, functiile F F(D1 , IRm ) si f
F(D1 ) sunt de clas
a C 2 pe multimea de definitie D1 si are loc (8.127), atunci
d2 L(x0 , y0 ; 0 ) =
n X
n
X
aij dxi dxj .
(8.138)
i=1 j=1
Demonstratie. In punctul stationar conditionat (x0 , y0 ) diferentiala a doua a functiei lui Lagrange este
d2 L(x0 , y0 ; 0 )
n X
n
X
2 L
(x0 , y0 ; 0 ) dxi dxj +
xi xj
i=1 j=1
n X
n
X
2 L
(x0 , y0 ; 0 )dxi dyj +
xi yj
i=1 j=1
n
n X
X
2 L
(x0 , y0 ; 0 )dyj dyk .
yj yk
i=1 j=1
(8.139)
De remarcat c
a grupul de termeni
m
n X
m
m X
m
m X
X
X
X
2L
2L
2L
dxi ds +
dyj ds +
ds dp ,
xi s
yj s
s p
s=1 p=1
i=1 s=1
j=1 s=1
unde derivatele partiale sunt calculate n punctul (x0 , y0 , 0 ), nu apare n (8.139) deoarece toate derivatele
partiale de ordinul al doilea ale functiei lui Lagrange n punctul (x0 , y0 ; 0 ), care apar n acest grup, sunt egale
cu zero fiindc
a (x0 , y0 ) A.
Diferentialele leg
aturilor Fk , k 1, m, n punctul (x0 , y0 ), sunt egale cu zero, deci
dF1 (x0 , y0 ) = 0,
dF2 (x0 , y0 ) = 0,
(8.140)
..
dFm (x0 , y0 ) = 0.
Cum
dFk (x0 , y0 ) =
n
X
Fk
i=1
xi
(x0 , y0 )dxi +
m
X
Fk
j=1
yj
(x0 , y0 )dyj , k 1, m,
(8.141)
dup
a nlocuirea lui (8.141) n (8.140) si trecerea n membrul doi a termenilor care contin pe dxi ca factori,
obtinem:
m
n
X F1
X
F1
(x
,
y
)dy
=
(x0 , y0 )dxi ,
0
0
j
yj
xi
i=1
j=1
m
n
X
X
F2
F2
(x
,
y
)dy
=
(x0 , y0 ) dxi ,
0
0
j
yj
xi
j=1
i=1
(8.142)
..
m
n
X F
X
Fm
m
(x
,
y
)dy
=
(x0 , y0 )dxi
0
0
j
y
xi
j
i=1
j=1
405
Sistemul (8.142), de m ecuatii cu necunoscutele dy1 , dy2 , ..., dym , este compatibil determinat n baza conditiei
(8.127). Aplic
and regula lui Cramer de determinare a solutiei unui sistem liniar si neomogen, din (8.142) g
asim
c
a diferentialele variabilelor yj , j 1, m, sunt de forma
dyj =
n
X
bjs dxs ,
j 1, m.
(8.143)
s=1
Inlocuind (8.143) n (8.139), suntem condusi la (8.138).
q.e.d.
Teorema 8.6.3. (Conditii suficiente de extrem conditionat) Dac

a f C 2 (D), F C 2 (D, IRm ) si
(x0 , y0 ) A este un punct stationar conditionat al functiei scop f cu restrictia (8.122), corespunz
ator valorii
0 a vectorului parametrilor lui Lagrange, atunci:
(i) dac
a forma p
atratic
a d2 L(x0 , y0 ; 0 ) din (8.138) este pozitiv definit
a, (x0 , y0 ) este punct de minim conditionat conditionat al functiei f ;
(ii) dac
a d2 L(x0 , y0 ; 0 ) este form
a p
atratic
a negativ definit
a, (x0 , y0 ) este punct de maxim conditionat al
functiei f ;
(iii) dac
a d2 L(x0 , y0 ; 0 ) este form
a p
atratic
a nedefinit
a, (x0 , y0 ) nu este punct de extrem conditionat al functiei f.
Demonstratie. Pentru stabilirea naturii punctului stationar conditionat (x0 , y0 ) A corespunzator valorii 0
a vectorului parametrilor lui Lagrange trebuie sa evaluam diferenta f (x, y) f (x0 , y0 ) pentru (x, y) V A,
unde V V(x0 , y0 ) si s
a folosim apoi Definitia 8.6.1.
Ins
a, pentru puncte (x, y) V A, avem
f (x, y) f (x0 , y0 ) = L(x, y; ) L(x0 , y0 ; 0 ).
(8.144)
Aplic
and formula lui Taylor functiei L cu rest de ordin unu si tinand cont de Teorema 8.6.2, deducem
L(x, y; ) L(x0 , y0 ; 0 ) =

1
= d2 L(x0 , y0 ; 0 ) (x, y; ), (x, y; ) +
2

1 2
+ d L( 0 , 0 ; 0 ) (x, y; ), (x, y; )
2

d2 L(x0 , y0 ; 0 ) (x, y; ), (x, y; ) ,
(8.145)
unde ( 0 , 0 ; 0 ) este un punct situat pe segmentul deschis de extremitati (x0 , y0 ; 0 ) si (x, y; ) din spatiul
IRn+2m , iar
x = x x0 , y = y y0 ; = 0 .
Cum f si F sunt functii de clas
a C 2 , diferenta din membrul doi a egalitatii (8.145) este suficient de mic
a
ntro vecin
atate a lui (x0 , y0 , 0 ). Din acest motiv semnul membrului ntai din (8.142) este determinat de
semnul primului termen din membrul al doilea al egalitatii (8.145).
q.e.d.
406
Ion Cr
aciun

a (x0 , y0 ) este un punct stationar

a11 a12 ...

a21 a22 ...

k =
... ... ...

ak1 ak2 ...
conditionat al functiei f si toti minorii principali

a1k

a2k
, k 1, n

..

.

akk
ai matricei formei p
atratice (8.70) sunt pozitivi, atunci n baza Teoremei lui Sylvester, forma p
atratic
a
d2 L(x0 , y0 ; 0 ) este pozitiv definit
a si deci (x0 , y0 ) este punct de minim conditionat al functiei f. Dac
a
(1)k k > 0, k = 1, n, atunci d2 L(x0 , y0 ; 0 ) este negativ definit
a si ca urmare (x0 , y0 ) este punct de maxim
conditionat.
Exercitiul 8.6.2. Multimea punctelor din spatiul Euclidian IE 3 raportat la reperul cartezian Oxyz ale c
aror
coordonate x, y si z verific
a ecuatia
x2
y2
z2
+ 2 + 2 1 = 0,
(8.146)
2
a
b
c
unde a > b > c > 0 sunt constante reale, se numeste elipsoid real de semiaxe a, b, c cu axele de simetrie axele
de coordonate.
Dintre toate punctele elipsoidului (8.146) s
a se g
aseasc
a acele puncte situate la distant
a extrem
a de originea
O a reperului.
F (x, y, z) =
Solutie. Deoarece distanta de la un punct M (x, y, z) al elipsoidului la originea reperului O(0, 0, 0) este
d(O, M ) = k OM k =
x2 + y 2 + z 2 ,
rezult
a c
a punctele de extrem conditionat ale functiei d, cu legatura (8.146), coincid cu acelea ale functiei
f : IR3 IR,
f (x, y, z) = x2 + y 2 + z 2 ,
(8.147)
supuse aceleiasi restrictii (8.146).

Problema enuntat
a poate fi formulat
a alternativ dupa cum urmeaza.
Dintre toate punctele M (x, y, z) apartin
and elipsoidului (8.146), s
a se determine acelea care realizeaz
a valori
extreme pentru functia (8.147).
Avem deci o problem
a de extrem conditionat cu o legatura n care functia scop este (8.147), legatura fiind
(8.146).
In aceste ipoteze, functia lui Lagrange este
L(x, y, z; ) = x2 + y 2 + z 2 +
Derivatele partiale ale functiei (8.148)
x2
a2

y2
z2
+ 2 1 .
2
b
c
sunt
L
x
L
y
L
z
L
=
=
=
=
2 x
,
a2
2 y
2y + 2 ,
a
2 z
2z + 2 ,
a
x2
y2
z2
+
+
1,
a2
b2
c2
2x +
(8.148)

astfel c
a sistemul care d
a punctele stationare conditionate este
x + 2 = 0,
y + 2 = 0,
a
z + 2 = 0,
y2
z2
x
+
+
1 = 0.
a2
b2
c2
407
(8.149)
Rezolv
and sistemul (8.149) g
asim c
a punctele stationare conditionate sunt
A(a, 0, 0), A0 (a, 0, 0), B(0, b, 0), B 0 (0, b, 0), C(0, 0, c), C 0 (0, 0, c),
valorile corespunz
atoare ale multiplicatorului Lagrange fiind
= a2 , pentru punctele A si A0 ,
= b2 , pentru punctele B si B 0 ,
= c2 , pentru punctele C si C 0 .
Diferentiala a doua a functiei lui Lagrange ntrun punct arbitrar este

d2 L(x, y, z; ) = 2 1 + 2 dx2 + 2(1 + 2 dy 2 + 2 1 + 2 dz 2 .
a
b
c
(8.150)
In punctul A si pentru valoarea = a2 a multiplicatorului Lagrange, diferentiala (8.150) devine

a2
a2
d2 L(A; = a2 ) = 2 1 2 dy 2 + 2 1 2 dz 2 .
b
c
(8.151)
F
ar
a a mai diferentia leg
atura (8.146), se vede ca forma patratica (8.147) este negativ definita, deci A este
punct de maxim conditionat. In aceeasi situatie se plasesaza si punctul A0 .
Diferentiala a doua a functiei L n punctul B si pentru valoarea = b2 a multiplicatorului Lagrange este

b2
b2
d2 L(B; = b2 ) = 2 1 2 dx2 + 2 1 2 dz 2 .
a
c
(8.152)
Diferentiind leg
atura (8.146), obtinem
2x
2y
2z
dx + 2 dy + 2 dz = 0.
2
a
b
c
(8.153)
In punctul B(0, b, 0), egalitatea (8.153), devine dy = 0. Prin urmare, n (8.152), dx si dz sunt variabile
independente.
Intruc
at coeficientul lui dx2 este pozitiv, iar cel al lui dz 2 este negativ, rezulta ca forma patratic
a (8.152)
este nedefinit
a, deci B nu este punct de extrem conditionat. Aceeasi proprietate o are si punctul B 0 .
Pentru punctul C si multiplicatorul Lagrange = c2 , gasim

c2
c2
d2 L(C; = c2 ) = 2 1 2 dx2 + 2 1 2 dy 2 .
a
b
(8.154)
408
Ion Cr
aciun
Din nou, f
ar
atura, se vede ca forma patratica (8.154) este pozitiv definita deoarece
coeficientii lui dx2 si dy 2 sunt pozitivi. Prin urmare, C este punct de minim conditionat.
Aceeasi concluzie are loc si pentru punctul C 0 .
Rezultatele g
asite erau de asteptat deoarece punctele stationare determinate mai sus sunt tocmai v
arfurile
elipsoidului care sunt prin definitie punctele de intersectie a suprafetei cu axele de coordonate. Punctele A si A0
sunt v
arfurile elipsoidului de pe axa absciselor Ox, B si B 0 sunt varfurile sale de pe axa ordonatelor Oy, iar C
0
si C sunt v
arfurile elipsoidului de pe axa cotelor Oz.
Numerele a, b, c, numite semiaxele elipsoidului, fiind n relatiile a > b > c, rezulta ca cele mai ndep
artate
de origine sunt v
arfurile A si A0 ale elipsoidului care sunt deci puncte de maxim conditionat. Cele mai apropiate
de origine sunt v
arfurile C si C 0 , deci acestea sunt puncte de minim conditionat.
x2 y 2 z 2
Evident, valoarea maxim
a a lui f pe multimea solutiilor ecuatiei 2 + 2 + 2 1 = 0 este fmax = f (A) =
a
b
c
f (A0 ) = a2 , iar cea mai mic
a valoare este fmin = f (C) = f (C 0 ) = c2 .
Prin urmare, pentru orice tern
a (x, y, z) IR3 , care verifica ecuatia elipsoidului de semiaxe a, b, c, cu a >
b > c, si care are drept axe de simetrie axele de coordonate, avem inegalitatile
c2 x2 + y 2 + z 2 a2 .
Altfel spus, dintre punctele elipsoildului, cele mai apropiate de origine sunt varfurile C si C 0 , de pe axa z 0 Oz,
iar cele mai ndep
artate sunt v
arfurile A si A0 de pe axa absciselor.
Exercitiul 8.6.3. S
a se g
aseasc
a punctele de extrem conditionat ale functiei scop
f F(IR3 ),
f (x, y, z) = x2 + y 2 z 2 ,
cu restrictiile
(
F1 (x, y, z) = x + y + z 3 = 0,
F2 (x, y, z) = x2 + y 2 + z 2 5 = 0.
Solutie. Functia lui Lagrange este

L(x, y, z; 1 , 2 ) = x2 + y 2 z 2 + 1 (x + y + z 3) + 2 (x2 + y 2 + z 2 5).
Sistemul care d
2x + 1 + 22 x = 0,
2y + 1 + 22 y = 0,
2z + 1 + 22 z = 0,
x + y + z 3 = 0,
2
x + y 2 + z 2 5 = 0.
Primele trei ecuatii ale acestuia pot fi considerate ca formeaza un sistem de trei ecuatii cu necunoscutele 1,
1 si 2 , sistem care fiind liniar si omogen, cu solutii nebanale, impune ca

2x 1 2x

2y 1 2y = 0 = z(x y) = 0.

2z 1 2z
Rezolv
am acum sistemul
z(x y) = 0,
x + y + z 3 = 0,
2
x + y 2 + z 2 5 = 0,

echivalent cu sistemele
409
z = 0,
x y = 0,
x + y + z 3 = 0,
x + y + z 3 = 0,
,
x + y 2 + z 2 5 = 0,
x2 + y 2 + z 2 5 = 0.
Primul sistem are solutiile (2, 1, 0) si (1, 2, 0), iar cel de al doilea are solutiile
3
3
3
3
3
3
,1 +
,1 2
), (1
,1
,1 + 2
),
(1 +
3
3
3
3
3
3
valorile corespunz
atoare ale parametrilor Lagrange fiind 1 = 0, 2 = 1, pentru primele doua puncte stationare
conditionate,
12 3
4( 3 3)
, 2 =
1 =
9
3
pentru cel de al treilea punct stationar conditionat si
4( 3 + 3)
1+2 3
1 =
, 2 =
9
3
pentru ultimul.
Diferentiala a doua a functiei lui Lagrange ntrun punct curent este
d2 L(x, y, z; 1 , 2 ) = 2(1 + 2 )dx2 + 2(1 + 2 )dy 2 + 2(2 1)dz 2 .
Pentru primele dou
a puncte stationare conditionate avem:
d2 L(2, 1, 0; 0, 1) = 4dz 2 ;
d2 L(1, 2, 0; 0, 1) = 4dz 2 .
(8.155)
F
ar
aturile n aceste puncte, constatam ca formele patratice (8.155) sunt negativ definite.
Prin urmare, ambele puncte sunt puncte de maxim conditionat.
Pentru cel de al treilea punct stationar conditionat, obtinem
4(2 3)
2
3
3
d L(x3 , y3 , z3 ; 1 , 2 ) =
(dx2 + dy 2 dz 2 ).
3
Diferentiind leg
aturile n acest punct, gasim
dx + dy + dz = 0
3
2 3
(1 +
)(dx + dy) + (1
)dz = 0,
3
3
de unde rezult
a
dy = dx, dz = 0.
Inlocuind rezultatul n expresia diferentialei a doua a lui L n cel de al treilea punct, obtinem
8(2 3) 2
2
3
3
dx .
d L(x3 , y3 , z3 ; 1 , 2 ) =
3
Forma p
atratic
a rezultat
a este pozitiv definita, deci cel de al treilea punct stationar conditionat este punct
de minim conditionat.
Proced
and analog cu cel de al patrulea punct stationar conditionat se deduce ca acesta este punct de minim
conditionat.
410
Ion Cr
aciun
Extremele functiilor reale definite pe multimi compacte din IRn .
8.7
S
a presupunem c
a se doreste aflarea celei mai mari, sau celei mai mici valori ale unei functii reale de mai multe
variabile reale definit
a pe multimea compacta K din IRn .
In ipoteza c
a functia real
a f F(K) este diferentiabila n K, interiorul multimii de definitie a functiei,
metoda expus
a n primul paragraf a acestui capitol permite gasirea tuturor valorilor extreme ale restrictiei
functiei f la multimea K .
Pentru aflarea celei mai mari si celei mai mici valori ale functiei f trebuie sa se tina cont de valorile functiei
pe frontiera K = K K a multimii de definitie si apoi sa se compare valorile extreme ale functiei n puncte
din K cu cele din puncte aflate n K.

Valoarea cea mai mare (respectiv cea mai mica) a tuturor acestor valori se numeste cea mai mare (respectiv
cea mai mic
a) valoare a functiei f F(K). Pentru a ntelege semnificatia acestor notiuni, consideram urm
atorul
exemplu.
planul raportat la reperul cartezian Oxy se consider
Exercitiul 8.7.1. In
a multimea
K = {M (x, y) :
x 0,
y 0,
x + y 1 0},
care este multimea compact

a din primul cadran al reperului limitat
a de segmentele OA, OB si AB, unde A(1, 0)
si B(0, 1), pe care le si contine
Se cere s
a se determine punctele multimii K pentru care suma p
atratelor distantelor Euclidiene la punctele
O, A si B este cea mai mic
a.
Solutie. Suma p
atratelor distantelor Euclidiene de la un punct M (x, y) K la cele trei puncte este
z = 2x2 + 2y 2 + (x 1)2 + (y 1)2 .
(8.156)
Problema se reduce atunci la aflarea celei mai mici valori a functiei

f F(K),
f (x, y) = 2x2 + 2y 2 + (x 1)2 + (y 1)2 , (x, y) K.
(8.157)
Valoarea functiei f n punctul M (x, y) K este numarul real pozitiv z introdus n (8.156).
C
aut
am punctele de extrem ale restrictiei functiei (8.157) la interiorul domeniului de definitie.
Pentru aceasta rezolv
am sistemul format prin anularea derivatelor partiale de ordinul ntai ale lui f.
1
1
Se g
aseste punctul M0 (x0 , y0 ), unde x0 = , si y0 = .
3
3
a
Diferentiala a doua a functiei f n punctul M0 este d2 f (x0 , y0 ) = 6 dx2 + 6 dy 2 si se vede ca este o form
p
atratic
a pozitiv definit
a ceea ce arat
a c
a punctul M0 este punct de minim local al functiei f aflat n interiorul
domeniului de definitie al functiei.
4
Valoarea functiei f n acest punct este f (x0 , y0 ) = .
3
Examin
am acum valorile lui f pe segmentul OA care face parte din frontiera lui K. Pentru aceasta este
suficient s
a punem y = 0 n expresia lui z si se obtine valoarea restrictiei f/OA a functiei f la acest segment.
Prin urmare
f/OA : [0, 1] IR, f/OA (x) = 2x2 + (x 1)2 + 1, x [0, 1].
(8.158)
Functia real
a de variabil
a real
a din (8.158) are un singur punct stationar caci derivata acesteia se anuleaz
a
1
ntrun singur punct din itervalul (0, 1) si anume x0 = .
3
1
Diferentiala a doua a functiei (8.158) n punctul x0 = este d2 f/OA (x0 ) = 6dx2 , care este forma p
atratic
a
3
pozitiv definit
a.
5
Prin urmare, punctul M1 (x0 , 0) este punct de minim pentru functia f care are n acest punct valoarea .
3
411
S
a remarc
am c
a n extremit
atile intervalului [0, 1] functia din (8.158) are valori extreme de asemenea ns
a
ambele sunt puncte de maxim.
5
In acelasi mod se constat
a
a c
a cea mai mica valoare a restrictiei functiei f la segmentul OB este si reprezint
3
1
valoarea lui f n punctul de minim M2 (0, ).
3
Pentru a examina valorile lui f pe segmentul deschis BA vom considera restrictia sa la acest segment care se
obtine din (8.156) prin nlocuirea lui y cu valoarea sa scoasa din ecuatia segmentului BA, adica y = 1 x, x
(0, 1). Se obtine
f/BA : (0, 1) IR, f/BA (x) = 3x2 + 3(x 1)2 , x (0, 1).
(8.159)
Aplic
and functiei (8.159) algoritmul de determinare a extremelor libere care se desprinde din cel de al treilea
3
1
paragraf al acestui capitol, g
asim c
a pentru x3 = se realizeaza un minim al functiei de valoare . Aceasta
2
2
1 1
atrage c
a n punctul M3 ( , ), aflat pe segmentul BA, functia f are un minim local si valoarea functiei n acest
2 2
3
punct este .
2
4
Din rezultatele g
asite deducem c
a valoarea cea mai mica a functiei f din (8.157) este
si este atins
a n
3
1 1
punctul M0 ( , ), care este centrul de greutate al unei placi plane omogene ce ocupa domeniul K.
3 3
Observatia 8.7.1. P
arti din frontiera multimii K, domeniul de definitie al functiei din Exercitiul 8.7.1, sau
reprezentat prin ecuatii de forma F (x, y) = 0 care s-au putut rezolva n privinta uneia dintre variabile. Dup
a
introducerea acestei variabile n expresia functiei f, cu alte cuvinte dup
a aflarea restrictiei functiei f la portiuni
netede ale frontierei lui K, sa aplicat algoritmul care se desprinde din cel de al treilea paragraf al acestui
capitol pentru determinarea extremelor functiei f pe frontiera lui K. Dac
a ns
a rezolvarea ecuatiei F (x, y) = 0
este imposibil
a practic, sau functia real
a definit
a implicit de aceast
a ecuatie are expresie complicat
a, pentru
aflarea valorilor extreme ale restrictiei functiei f la frontiera de ecuatie F (x, y) = 0 se poate aplica metoda
multiplicatorilor lui Lagrange.
Exercitiul 8.7.2. S
a se g
aseasc
a cea mai mare valoare a functiei reale
f F(K),
f (x, y) = x2 y 2 ,
(x, y) K,
unde K este discul nchis cu centrul n origine si raz

a egal
a cu 2.
Solutie. Deoarece k B(0, 2) rezulta ca aceasta multime se poate scrie n forma K = {(x, y) IR2 :
x + y 2 4}.
2
Singurul punct stationar al restrictiei functiei f la multimea K este originea reperului Oxy, care se vede
imediat c
a nu este punct de extrem al functiei deoarece diferentiala a doua a functiei f n acest punct este
d2 f (0) = 2 dx2 2 dy 2 care este form
a p
atratica nedefinita deci originea reperului este punct sa pentru functia
f.
Determin
am valorile extreme ale restrictiei functiei f la conturul lui K deci la cercul de ecuatie F (x, y) =
x2 + y 2 4 = 0. Pentru aceasta folosim metoda multiplicatorilor Lagrange. Functia lui Lagrange are valorile
date de
L(x, y; ) = f (x, y) + F (x, y) = x2 y 2 + (x2 + y 2 4).
Sistemul care d
x + y = 0,
y + y = 0,
2
x + y 2 4 = 0.
412
Ion Cr
aciun
Rezolv
and acest sistem g
asim punctele stationare conditionate
M1 (2, 0), M2 (2, 0),
corespunz
atoare valorii = 1 si
M3 (0, 2), M4 (0, 2),
corespunz
atoare valorii = 1.
Diferentiala a doua a functiei lui Lagrange, ntrun punct oarecare, este
d2 L(x, y; ) = 2( + 1) dx2 + 2( 1) dy 2 .
Pentru primele dou
a puncte, diferentiala a doua a functiei lui Lagrange este 4 dy 2 , deci forma p
atratic
a
negativ definit
a, ceea ce atrage c
a fiecare din aceste puncte este punct de maxim conditionat.
In celelalte dou
a puncte diferentiala a doua a functiei lui Lagrange este egala cu 4 dx2 . Aceasta diferential
a
este form
a p
atratic
a pozitiv definit
a si ca atare M3 si M4 sunt puncte de minim conditionat.
In punctele de maxim conditionat functia f are aceeasi valoare, egala cu 4.
Prin urmare, cea mai mare valoare a functiei f este 4 si aceasta este valoarea functiei fie n punctul M1 , fie
n punctul M2 , ambele aflate pe frontiera domeniului de definitie al functiei f.
Observatia 8.7.2. Ultima problem

a n care se determin
a valoarea maxim
a a unei functii poate fi interpretat
a
geometric.
Intr-adev
ar, z = f (x, y) = x2 y 2 , unde (x, y) IR2 , reprezinta, n spatiul afin Euclidian tridimensional
raportat la reperul cartezian rectangular Oxyz, ecuatia carteziana explicita a unei suprafete, numita paraboloid
hiperbolic, sau sa, care are punctul de tip sa n origine, iar planele de coordonate Ozx si Oyz, plane de simetrie
ale suprafetei.
Din punct de vedere geometric, inecuatia care defineste domeniul de definitie al functiei f reprezint
a n
spatiu un cilindru circular de raz
a 2, av
and Oz ca axa de rotatie si sectiune perpendiculara pe axa de rotatie
discul de raz
a 2 cu centrul pe Oz.
Cilindrul decupeaz
a din paraboloidul hiperbolic o portiune de suprafata marginita de curba
(
z = x2 y 2 ,
(8.160)
x2 + y 2 4 = 0.
Cu aceste pregtiri suntem n pozitia de a da interpretarea geometrica.
Dintre toate punctele acestei portiuni de suprafat
a, cele de cot
a maxim
a sunt P1 (2, 0, 4) si P2 (2, 0, 4) si se
afl
a pe curba (8.160).
Punctele P1 si P2 se afl
a la intersectia curbei (8.160) cu planul Ozx.
8.8
Transform
ari regulate, sau difeomorfisme

a a spatiului Euclidian n-dimensional IRn si
f = (f1 , f2 , ..., fm )
o transformare de la multimea D n spatiul liniar IRm .
Dac
a ntr-un punct a D, atunci diferentiala sa n acest punct este
df (a) = e0 (Jf (a)dX),
(8.161)
unde Jf (a) este matricea jacobian

a a functiei f n punctul a, sau matricea operatorului liniar T = df (a)
L(IRm , IRm ) n perechea de baze canonice B = {e1 , e2 , ..., en } IRn si B 0 = {e01 , e02 , ..., e0m } IRm , dX
413
este matricea coloan

a cu elementele egale cu diferentialele variabilelor independente x1 , x2 , ..., xn , iar e0 =
(e01 , e02 , ..., e0m ) (IRm )m . Amintim c
a

fi

(8.162)
(a)
Jf (a) =
1im Mm,n (IR).
xj
1jn
Dac
a m = n, simbolul
D(f1 , f2 , ..., fn )
(a) este jacobianul transform
arii f n punctul a, adica determinatul
D(x1 , x2 , ..., xn )
matricei p
atratice Jf (a).
Definitia 8.8.1. Fie f F(D, IRm ), D =D IRn si

v

u

u

u

u
X

u

u
|Jf (a)| =

u
t1i1 <i2 <...<in m

v
u
u
= t
m n. Num
arul real
1i1 <i2 <...<in m
fi1 ,1 (a)
fi1 ,2 (a)
...
fi2 ,1 (a)
..
.
fi2 ,2 (a)
..
.
...
..
.
fin ,1 (a) fin ,2 (a) ...
2
fi1 ,n (a)

fi2 ,n (a)
=
..

.

fin ,n (a)
(8.163)
2
D(fi1 , fi2 , ..., fin )
(a) ,
D(x1 , x2 , ..., xn )
se numeste modulul matricei jacobiene Jf (a) si este o nlocuire incomplet

a a notiunii de determinant al
unei matrice p
atratice. Dac
a m n, atunci
v

2
u
X
u
D(f1 , f2 , ..., fm )
t
|Jf (a)| =
(a)
(8.164)
D(xj1 , xj2 , ..., xjm )
1j1 <j2 <...<jm n
Definitia 8.8.2. Aplicatia f : D IRm , unde D este o multime deschis

a din IRn , se numeste transformare
1
regulat
a dac
a f C (D) si
|Jf (x)| =
6 0, x D.
(8.165)
In cazul m n conditia (8.165) afirm

a ca pentru fiecare punct x D cel putin unul din jacobienii
D(fi1 , fi2 , ..., fin )
(x), 1 i1 < i2 < ... < in m,
D(x1 , x2 , ..., xn )
(8.166)
este diferit de zero.

Afirmatia (8.166) este echivalent
a cu independenta liniara a vectorilor
m
X fi
f
(x) =
(x)ei , j 1, n,
xj
xj
i=1
(8.167)
deoarece combinatia liniar

a
m
X
j=1
f
(x) = 0 IRm ,
xj
(8.168)
are, n baza relatiei (8.166), doar solutia banala 1 = 2 = ... = n = 0 pentru ca rang Jf (x) = n = min{m, n}.
414
Ion Cr
aciun
Relatia (8.168) se scrie n forma
df (x; a) = T(a) = 0, unde a = (1 , 2 , ..., n ) IRn
si arat
a c
a avem
Ker T = Ker df (x) = {0}.
(8.169)
Atunci n baza Teoremei 4.8.2 rezult

a ca aplicatia
T = df (x) = df (x, ) = df (x)(),
care depinde de variabila a = (1 , 2 , ..., n ) IRn , este injectiva. In felul acesta am justificat urm
atorul
rezultat.
Propozitia 8.8.1. 88a Aplicatia f : D IRm , definit
a D IRn , cu m n, este transformare regulat
a dac
a pentru orice x D, arbitrar dar fixat, aplicatia liniar
a T = df (x) L(IRn , ImT ) este
n
m
bijectiv
a, adic
a y IR exist
a exact un vector a IR astfel nc
at df (x; a) = y.

a aplicatia f : D IRm , cu D multime deschis
a n IRn , m n, este transformare
n
regulat
a, atunci spatiile vectoriale IR si ImT sunt izomorfe.
In cazul m n conditia (8.165) afirm
a ca pentru fiecare x D cel putin unul din jacobienii
D(f1 , f2 , ..., fm )
(x), 1 j1 < j2 < ... < jm n
D(xj1 , xj2 , ..., xjm )
(8.170)
(f1 )(x), (f2 )(x), ..., (fm )(x),
(8.171)
este nenul. Deoarece vectorii

sunt liniile matrice jacobiene Jf (x) rezult
a ca (8.165) exprima faptul ca vectorii (8.127) sunt liniar independenti,
sau, altfel spus, combinatia liniar
a
m
X
i (fi )(x) = 0 IRn
(8.172)
i=1
are loc atunci si numai atunci c

and 1 = 2 = ... = m = 0. Relatia (8.172) si afirmatia cei urmeaz
a este
echivalent
a cu
m
X
i (fi )(x) 6= 0,
(8.173)
i=1
oricare ar fi vectorul nenul (1 , 2 , ..., m ) IRm .

Din aceste rezultate deducem c
a si n cazul m n avem
rang Jf (x) = m = min{m, n}, x D.
(8.174)
In sf
arsit, n cazul m = n, conditia (8.165) afirma ca
det Jf (x) =
D(f1 , f2 , ..., fn )
(x) 6= 0, x D,
D(x1 , x2 , ..., xn )
adic
a din nou are loc (8.174).
Analiza f
acut
a mai sus demonstreaz
a propozitia urma toare.
(8.175)
415
Propozitia 8.8.2. 88b Aplicatia f : D IRm , D =D IRn , este transformare regulat

a dac
a si numai dac
a
f C 1 (D, IRm ) si
rang Jf (x) = min{m, n}, bf x D.
(8.176)
Definitia 8.8.3. Se numeste difeomorfism, sau transformare regulat

a transformarea regulat
a f
F(D, IRm ), unde D =D IRn , care este si homeomorfism.

Se poate demonstra c
a [24, p. 223] dac
a m < n, atunci nu exista un difeomorfism de la D IRn n IRm . De
aceea, n toate teoremele asupra difeomorfismelor care urmeaza, presupunem m n.
Examin
am mai nt
ai cazul m = n.
Teorema 8.8.1. (Teorema de inversare local
a a functiilor) Dac
a f = (f1 , f2 , ..., fn ) este o transformare
regulat
a de la multimea D, deschis
a n IRn , la multimea IRn , atunci:
(i) multimea f (D) este deschis
a n IRn ;
(ii) pentru orice punct x0 D exist
a o vecin
atate U V(x0 ), U D, astfel nc
at restrictia functiei f la
aceasta, f/U , este un difeomorfism al multimii U pe o vecin
atate V V(y0 ), unde y0 = f (x0 ).
Demonstratie. Vom demonstra mai nt

ai punctul (ii). Fie n acest sens punctele x = (x1 , x2 , ..., xn ) D si
y = (y1 , y2 , ..., yn ) IRn . Atunci punctul de coordonate (x1 , x2 , ..., xn ; y1 , y2 , ..., yn ) este un element al multimii
D IRn IR2n . Pentru simplitatea scrierii convenim ca punctul din D IRn sa se scrie n forma (x; y), deci
(x; y) = (x1 , x2 , ..., xn ; y1 , y2 , ..., yn )
S
a consider
am acum functia
F : IRn D IRn , F(y, x) = f (x) y.
(8.177)
Rezult
a imediat c
a
F C 1 (IRn D, IRn ).

Fi

Apoi
xj (y; x) 1in = Jf (x), ceea ce, n baza lui (8.165), conduce la
(8.178)
1jn
D(F1 , F2 , ..., Fn )
(y; x) 6= 0, (y; x) IRn D
D(x1 , x2 , ..., xn )
si, n particular, la
D(F1 , F2 , ..., Fn )
(y0 ; x0 ) 6= 0,
D(x1 , x2 , ..., xn )
(8.179)
unde x0 si y0 sunt punctele mentionate n (ii). Avand n vedere cine este y0 si (8.177) deducem, de asemenea,
F(y0 ; x0 ) = 0.
(8.180)
In acest fel, constat

am c
a pentru functia F definita de (8.177), conditiile (8.178) (8.180) sunt tocmai
ipotezele teoremei de existent
a si unicitate a functiilor definite implicit.
416
Ion Cr
aciun
Conform acestei teoreme exist
a numerele > 0 si > 0 astfel ncat
B(y0 , )B(x0 , ) D0 = IRn D, B(x0 , ) D
si transformarea continu
a : B(y0 , ) B(x0 , ) care satisfac proprietatile:
F(y, (y)) = 0,
y B(y0 , );
(y0 ) = x0 ,
(8.181)
(8.182)
pentru orice y B(y0 , ), iar punctul x = (y) este singurul punct x din B(x0 , ) care satisfac ecuatia
F(y, x) = 0.
(8.183)
Multimea V = B(y0 , ) este multime deschisa n IRn (vezi Teorema 3.9.9), U = f 1 (V ) B(x0 , ) este multime
deschis
a n B(x0 , ) (conform Teoremei 4.2.5), iar y0 V si x0 U. Rezulta ca V si U sunt vecinatati ale lui
y0 si respectiv x0 .
f ((y)) = y, y V
(8.184)
Deoarece U f 1 (V ), deducem:
(V ) = U ;
/U este transformare bijectiv
a;
= (f/U )1 .
In consecint
a f (U ) = V.
Deoarece este continu
a, rezult
a c
a transformarea regulata f/U este homeomorfism si prin urmare f/U este
un difeomorfism de la U la V.
Punctul (i) al teoremei rezult
a din (ii). Intr-adevar, daca y0 f (D) atunci exista x0 D astfel nc
at y0 =
f (x0 ). Dup
a (ii), aplicatia f duce o vecin
atate U V(x0 ) ntro vecinatate V V(y0 ). Deoarece y0 V f (D)
rezult
a c
a y0 este punct interior al lui f (D). Dat fiind ca orice punct y0 f (D) este punct interior al multimii
f (D), rezult
a c
a f (D) este multime deschisa.
q.e.d.
Teorema 8.8.2. Dac

a f F(D, IRn ), unde D =D IRn , este o transformare regulat
a bijectiv
a, atunci transform
arile f si f 1 sunt difeomorfisme si:
Jf 1 (f (x)) = (Jf (x))1 , x D = Jf 1 (y) = (Jf (f 1 (y))1 ;
det Jf 1 (f (x) =
1
1
= det Jf 1 (y) =
,
det Jf (x)
det Jf (f 1 (y))
(8.185)
(8.186)
oricare ar fi punctul y f (D).

Dac
a f C k (D), atunci f 1 C k (f (D).
Demonstratie. Pentru a ar
ata c
a f este difeomorfism este suficient sa demonstram ca f 1 este continu
a n orice
punct y0 f (D). Fie x0 D astfel nc
at y0 = f (x0 ). Din Teorema 8.8.1 exista vecinatatile U si V ale punctelor
1
x0 si respectiv y0 , astfel nc
at f/U este homeomorfism de la U pe V . Deoarece f/V
= (f/U )1 rezulta c
a trans1
formareaf/V este continu
a. Aceasta demonstreaza ca f 1 este continua n punctul y0 , arbitrar din f (D), deci
417
f 1 este continu
a pe f (D).
P
astr
and aceleasi notatii ca n Teorema 8.8.1 vedem ca functia F din (8.177) este de clasa C 1 (IRn D). Mai
mult,

Fi

1, daca i = j

= k ij k = In , ij =
(8.187)
(y,
x)
yj

0, daca i 6= j
unde In este matricea unitate de ordin n, iar ij sunt simbolii lui Kronecker si

Fi

xj (y, x) = Jf (x)
care, n baza faptului c
a f este transformare regulata, conduce la

Fi

n

det
(y, x)
= det Jf (x) 6= 0, (y, x) IR D.
xj
Din teorema precedent
a rezult
a atunci c
a f 1 satisface (8.181) pentru orice y f (D), iar din teorema functiilor
1
1
definite implicit deducem c
a f C (f (D) si

Fi

1
1
1

Jf 1 (y) =
(y, f (y))
= (Jf (f (y)) , y f (D),
xj
ceea ce arat
a c
a (8.185) este demonstrat
a. Identitatea (8.186) este o consecinta directa a lui (8.185).
Din (8.185) si (8.165) rezult
a
det Jf 1 (y) 6= 0.
(8.188)
Relatia (8.188) arat

a c
a f 1 este transformare regulata.
1
Deoarece f
este si homeomorfism, rezulta ca f 1 este un difeomorfism.
Dac
a f este de clas
a C k , atunci si F din (8.177) este, de asemenea, de clasa C k pe IRn D. Atunci din
teorema functiiilor definite implicit rezult
a ca f 1 este de clasa C k .
q.e.d.
Formulele (8.185) si (8.186) pot fi scrise, de asemenea, n urmatoarea forma care este mai putin precis
a dar
mai usor de memorat:
Jf 1 (y) = (Jf (x))1
(8.189)
si respectiv
det Jf 1 (y) =
det Jf (x)
(8.190)
In formulele (8.189) si (8.190) trebuie s

a se mentioneze ca variabilele y si x sunt legate prin
y = f (x), x D, y f (D),
(8.191)
x = f 1 (y), y f (D), x D.
(8.192)
sau prin
Folosind notatia clasic

a pentru jacobienii det Jf (x) si det Jf 1 (y), putem scrie identitatile (8.190) n forma
D(1 , 2 , ..., n )
1
(y) =
(x),
D(f
,
f
,
D(y1 , y2 , ..., yn )
1 2 ..., fn )
(x)
D(x1 , x2 , ..., xn )
cu aceeasi precizare n ceea ce priveste leg
atura dintre variabilele x si y.
In cazul n = 1, (8.193) devine
01 (y) =
d1
1
( df1
(y) = 0
= )
(x) ,
dy
f1 (x)
1 dx
n care y = f1 (x), formul

a bine cunoscut
a din analiza clasica.
(8.193)
418
Ion Cr
aciun
Teorema 8.8.3. Pentru ca o transformare bijectiv

a f : D D1 , unde D si D1 sunt multimi deschise din IRn ,
s
a fie un difeomorfism este necesar si suficient ca ambele transform
ari f si f 1 s
a fie de clas
a C 1.
Demonstratie. Necesitatea rezult

Pentru a demonstra suficienta, este destul sa aratam ca
det Jf (x) 6= 0, x D.
Transformarea compus
a f 1 f este transformarea identica pe D. Matricea jacobiana a transformarii identice
este matricea unitate. Dac
a f si f 1 sunt de clasa C 1 , atunci avem
det Jf 1 (f (x)) det Jf (x) = 1.
(8.194)
De aici rezult
a c
a det Jf (x) 6= 0. Prin urmare, (8.165) este satisfacuta, ceea ce arta ca f este difeomorfism.
Din (8.194) deducem de asemenea c
a det Jf 1 (f (x)) 6= 0, rezultat care, npreuna cu ipotezele suficientei,
Definitia 4.6.1 si Definitia 8.8.3 conduce la concluzia ca f este difeormorfism.
q.e.d.
Teorema 8.8.4. Fie f un difeomorfism de la o multime deschis

a D IRn , n multimea IRm , m n, g o
p
transformare de la multimea deschis
a D1 IR , n multimea f (D) si h = f 1 g.
(a) Dac
a f este de clas
a C 1 (D), atunci h este de clas
a C 1 (D1 ) si, pentru orice y D1 ,

1
Jh (y) = Jf> (h(y)) Jf (h(y))
Jf> (h(y)) Jg (y).
(8.195)
Dac
a f C k (D) si g C k (D1 ), atunci h C k (D1 ).
(b) Dac
a g este transformare regulat
a si p n, atunci h este transformare regulat
a.
(c) Dac
a g este un difeomorfism si p n, atunci h este un difeomorfism.
Demonstratie. S
a observ
am c
a identitatea (8.195) poate fi scrisa dupa cum urmeaza
Jh (y) = (Jf> (x) Jf (x)1 Jf> (x) Jg (y),
(8.196)
Jh = (Jf> Jf )1 Jf> Jg .
(8.197)
unde x = h(y), sau

Partea (a) a teoremei rezult
a din Teorema 8.4.6 unde
F (y, x) = f (x) g(y),
x D,
y D1 .
Rezult
a imediat c
a functia h este continua si
F(y, h(y)) = 0,
pentru
y D1 .
Astfel, h este de clas

a C k dac
a f si g sunt de clasa C k . Deoarece

Fi

Fi

yj (y, x) = Jg (y) si xj (y, x) = Jf (x),
deducem c
a relatia (8.195) este o consecinta directa a Teoremei 8.4.6.
419
Din faptul c
a h = f 1 g rezult
a evident g = f h si, n consecinta, Jg (y) = Jf (h(y) Jh (y). Aceast
a ultim
a
relatie mpreun
a cu Teorema 8.8.2 implic
a relatia (8.195) care la randui conduce la
|Jh (y)| =
6 0, daca |Jg (y)| =
6 0,
afirmatie care se dovedeste a fi adev
arat
a si din Teorema 8.4.1. Prin urmare, concluzia (b) a Teoremei 8.4.5
este adev
arat
a.
Deoarece compunerea a dou
a homeomorfisme este un homeomorfism, rezulta ca (b) = (c).
q.e.d.
Teorema 8.8.5. (Compunerea difeomorfismelor) Dac

a p n m, h este o transformare regulat
a a unei
multimi deschise D1 IRp ntr-o multime deschis
a D IRn si f este o transformare regulat
a de la D n IRm ,
atunci transformarea compus
a
g =f h
este regulat
a. Dac
a f si h sunt difeomorfisme, atunci g este difeomorfism.
Demonstratie. In baza Corolarului 7.4.1 rezulta ca g C 1 (D1 ) si ca matricea jacobiana Jg (y) este produsul
matricelor jacobiene Jf (h(y) si Jh (y). Deoarece f si h sunt transformari regulate, n baza lui (8.165), rezult
a
c
a
|Jg (y)| =
6 0, y D1 ,
ceea ce arat
a c
a g este transformare regulata pe D1 .
Partea a doua a teoremei rezult
a din prima deoarece compunerea a doua homeomorfisme este un homeomorfism.
q.e.d.
Rezultatul urm
ator este o generalizare a punctului (ii) din Teorema 8.8.1.
Teorema 8.8.6. Dac
a f = (f1 , f2 , ..., fm ) : D0 IRn IRm , n m, este o transformare regulat
a, atunci
pentru orice punct y0 D0 exist
a o vecin
atate U V(y0 ) astfel nc
at functia f/U s
a fie un difeomorfism.
Demonstratie. Deoarece |Jf (y0 )| =

6 0, conform relatiei (8.165) din Definitia 8.8.2, exista numerele ntregi pozitive
i1 , i2 , ..., in , diferite ntre ele si mai mici, cel mult egale cu m, (vezi (8.163)), astfel ncat jacobianul transform
arii
= (fi1 , fi2 , ..., fin ) n punctul y0 este nenul.
Multimea D = {y D0 : det J (y) 6= 0} este deschisa si contine punctul y0 , iar transformarea /D este
regulat
a.
Dup
a Teorema 8.8.1, punctul (ii), exista o vecinatate U D, U V(y0 ), astfel ncat /U s
a fie un
difeomorfism.
Deoarece /U = h f/U , unde
h : f (U ) IRn ,
h(x) = (yi1 , yi2 , ..., yin ),
rezult
a c
a transformarea f/U este bijectiv
a si (f/U )1 = (/U )1 h.
1
Prin urmare, (f/U ) este continu
a, adica f/U este homeomorfism si n consecinta este si difeomorfism.q.e.d.
8.9
Dependent
a si independent
a functional
a
Fie f = (f1 , f2 , ..., fm ) F(D, IRm ), o functie vectoriala de argumentul vectorial x = (x1 , x2 , ..., xn ) D, unde
D IRn este o multime deschis
a n spatiul vectorial topologic IRn . Consideram, de asemenea, functia real
a
420
Ion Cr
aciun
g F(D).
a functia g depinde functional de functiile
f1 ,
f2 ,
...,
fm
pe submultimea D1 D, dac
a exist
a functia real
a G F(U ), U IRm , f (D1 ) U, astfel nc
at
g(x) = G(f (x)) = G(f1 (x), f2 (x), ..., fm (x)),
x D1 .
(8.198)
Definitia 8.9.2. Functiile fj F(D), j 1, m, se numesc dependente functional pe submultimea D1 D,

dac
a cel putin una dintre ele depinde de celelalte pe D1 .
Definitia 8.9.3. Functiile fj F(D), j 1, m, se numesc independente functional n punctul x0 D,

dac
a nici una dintre functii nu depinde de celelalte n nici o vecin
atate a lui x0 .
Definitia 8.9.4. Functiile fj F(D), j 1, m, se numesc independente functional pe multimea D dac

a
sunt independente n fiecare punct din D.
Lema 2. Fie D IRn , D =D si f = (f1 , f2 , ..., fm ) F(D, IRm ).

Dac
a functiile fj F(D), j 1, m, sunt dependente functional pe submultimea D1 D, atunci multimea
f (D1 ) IRm nu contine puncte interioare.
Demonstratie. Fie y0 = (y0 1 , y0 2 , ..., y0 m1 , y0 m ) f (D1 ). Atunci, exista x0 D1 astfel ncat y0 = f (x0 ).
Functiile fj F(D), j 1, m, fiind dependente functional pe multimea D1 , dupa Definitia 8.9.2, cel putin
una depinde de celelalte pe D1 .
S
a presupunem c
a functia fm depinde functional de f1 , f2 , ..., fm1 pe multimea D1 . Atunci, exista o functie
real
a G F(U ), U IRm1 , unde f (D1 ) U, f = (f1 , f2 , ..., fm1 ), astfel ncat
fm (x) = G(f1 (x), f2 (x), ..., fm1 (x)) = G( f (x)),
x D1 ,
(8.199)
de unde deducem
fm (x0 ) = G(f1 (x0 ), f2 (x0 ), ..., fm1 (x0 )) = G(y01 , y02 , ..., y0m1 ).
y0
(8.200)
S
a consider
am acum vectorul y0 = (y0 1 , y0 2 , ..., y0 m1 , y0 m + ), unde > 0 este arbitrar, si sa ar
at
am c
a
/ f (D1 ).
Presupunem contrariul. Atunci, exist
a x D1 , astfel ncat
y0 = f (x ) = (y01 , y02 , ..., y0m1 , y0m + )
(8.201)
T
in
and cont de (8.199), (8.201) si (8.200), gasim relatia
y0m + = fm (x ) = G( f (x ) = G(y01 , y02 , ..., y0m1 ) = y0m ,

care contrazice definitia unei functii.
q.e.d.
421
In continuare vom presupune c

a m n.
Teorema 8.9.1. Fie f = (f1 , f2 , ..., fm ) C 1 (D, IRm ), unde D =D si D IRn .

Dac
a n orice punct x D rangul matricei jacobiene Jf (x) este m, atunci functiile fj F(D), j 1, m,
sunt independente functional pe D.
Demonstratie. Rangul matricei jacobiene fiind m, exista mupla de numere ntregi

j = (j1 , j2 , ..., jm ), cu
astfel nc
at
1 j1 < j2 < ... < jm n,
D(f1 , f2 , ..., fm )
(x) 6= 0,
D(xj1 , xj2 , ..., xjm )
x D.
(8.202)
Un vector arbitrar x D se poate scrie sub forma x = (u, y), unde y = (xj1 , xj2 , ..., xjm ), iar u IRnm este
vectorul ale c
arui coordonate n baza canonica din IRnm sunt, n ordine, coordonatele vectorului x neutilizate
n vectorul y. Atunci (8.202) se poate scrie n forma
detJy f (u, y) 6= 0,
(u, y) D.
(8.203)
Conditia (8.203) arat

a c
a matricea p
atratica de ordinul m
f
1
(u, y) ...
xj1
...
...
Jy f (u, y) =
fm
(u, y) ...
xj1
f1
(u, y)
xjm
...
fm
(u, y)
xjm
(8.204)
este matrice nesingular

a.
Cu ajutorul matricei (8.204) se poate scrie expresia analitica a diferentialei reduse, n raport cu variabila y,
a functiei f , n punctul (u, y),

dy f (u, y) = e0 Jyf (u, y)dU ,
unde dU este matricea coloan
a cu m linii care are drept elemente diferentialele dxj1 , dxj2 , ..., dxjm .
Fie acum x = x0 D, fixat dar arbitrar,
x0 = (u0 , y0 )
si
detJy f (u0 , y0 ) 6= 0.
Deoarece f C 1 (D, IRm ), rezult

a c
a exista o vecinatate deschisa V0 V(x0 ), astfel ncat detJy f (u0 , y) 6= 0,
pentru orice x = (u0 , y) V0 D, de unde rezulta ca aplicatia liniara

dy f (u0 , y) L(IRm , IRm ), dy f (u0 , y)(h) = e0 Jyf (u0 , y) H ,
unde h =
m
X
hj e0j = e0 H este un vector arbitrar din IRm , este un izomorfism liniar de la IRm n IRm .
j=1
S
a not
am V00 = {y IRm : (u0 , y) D V0 }. Din faptul ca D si V0 sunt multimi deschise rezulta c
a V00 este
m
multime deschis
a n IR .
Fie acum functia
f 1 F(V00 , IRm ), f 1 (y) = f (u0 , y), , y V00 .
422
Ion Cr
aciun
Deoarece f C 1 (D, IRm ) rezult

a c
a f 1 C 1 (V00 , IRm ) si prin urmare f 1 (V0 ) este multime deschis
a n IRm
care contine punctul
f (x0 ) = f (u0 , y0 ) = f 1 (y0 ).
S
a presupunem c
a functiile fj F(D), j 1, m, nu sunt independente n punctul x0 = (u0 , y0 ). Atunci
exist
a o vecin
atate Uo V(x0 ), U0 D, pe care functiile fj F(D), j 1, m, sunt dependente functional.
F
ar
a s
a restr
angem generalitatea putem presupune ca V0 U0 . Atunci din Lema 2 rezulta ca f (U0 ) nu contine
puncte interioare.
Ins
a, pe de alt
a parte, avem
f 1 (V00 ) f (V0 D) f (U0 D) f (U0 ).
(8.205)
Dac
a tinem cont c
a multimea f 1 (V00 ) este deschisa n IRm , atunci rezultatul din (8.205) intra n contradictie
cu concluzia Lemei 2 si teorema este demonstrata.
q.e.d.
Teorema 8.9.2. Fie multimea deschis

a D IRn si functia f F(D, IRm ). Dac
a f C 1 (D, IRm ) si rangJf (x) =
s < m n, x D, atunci s dintre functiile fj F(D), j 1, m, sunt independente functional, iar celelalte
m s functii sunt dependente functional de acestea.
Demonstratie. Fie x0 = (x0 1 , xo 2 , ..., x0 n ) D. Deoarece rangJf (x0 ) = s, exista o vecinatate deschis
a V0 D
astfel nc
at
D(f1 , f2 , ..., fs )
(x) 6= 0, x V0 .
(8.206)
D(x1 , x2 , ..., xs )
Dac
a n (8.206) nu intr
a primele s functii coordonate ale lui f si primele s variabile independente ale functiei,
o renumerotare a functiilor si a variabilelor conduce la (8.206).
In baza Teoremei 8.8.1, functiile f1 , f2 , ..., fs sunt independente functional pe V0 .
S
a ar
at
am c
a celelalte functii depind de functiile f1 , f2 , ..., fs pe V0 .
Pentru aceasta, introducem vectorul y IRs , unde
y = (y1 , y2 , ..., ys ) = (f1 (x), f2 (x), ..., fs (x)),
si functia
xD
F = (F1 , F2 , ..., Fs ) F(D IRs , IRs ),

Fi (x, y) = fi (x) yi , i 1, s, (x, y) D IRs .
Functia (8.207) satisface urm

atoarele conditii:
F C 1 (D IRs , IRs );
F(x0 , y0 ) = 0IRs ;
D(F1 , F2 , ..., Fs )
(x0 , y0 ) 6= 0,
D(x1 , x2 , ..., xs )
unde
y0 = (f1 (x0 ), f2 (x0 ), ..., fs (x0 )) = (y0 1 , y0 2 , ..., y0 s ).
Conditiile (8.208) sunt tocmai ipotezele Teoremei 8.4.3
(8.207)
(8.208)
423
Conform Teoremei 8.4.3, exist

a > 0 si > 0, astfel ncat

B (x000 , y0 ), B(x00 , ) D IRs ,
undex00 = (x0 1 ,..., x0 s ), x000 = (x0 s+1 , ..., x0 n ). De asemenea, exista functia vectoriala de argument vectorial
: B (x000 , y0 ), B(x00 , ) cu propriet
atile:
(x000 , y0 ) = x00 ;
F (x00 , y) = F((x00 ), x00 , y) = 0 IRs ;

este functie diferentiabila pe bila B (x000 , y0 ), ,
(8.209)
unde x00 = (xs+1 , ..., xn ), y = (y1 , ..., ys ).

S
a consider
am indicele k astfel nc
at s < k m. Definim functia Gk de variabilele xs+1 , ..., xn ; y1 , ..., ys prin
Gk (xs+1 , ..., xn ; y1 , ..., ys ) =

= fk (xs+1 , ..., xn ; y1 , ..., ys ), xs+1 , ..., xn .
(8.210)
Vom ar
ata c
a functia Gk nu depinde de variabilele xs+1 , ..., xn . Pentru a arata aceasta sa derivam folosind
regula lantului at
at coordonatele functiei F din (8.209) cat si functia Gk din (8.210) n raport cu variabila xj ,
unde s < j n. Dac
a mai tinem cont si de (8.207), obtinem
F1
f1 1
f1 2
f1 s
f1
+ ... +
+
= 0,
xj
x1 xj
x2 xj
xs xj
xj
F2
f2 1
f2 2
f2 s
f2
+ ... +
+
= 0,
x
x
x
x
x
x
x
x
j
1
j
2
j
s
j
j
(8.211)
,
F s = fs 1 + fs 2 + ... + fs s + fs = 0,
xj
x1 xj
x2 xj
xs xj
xj
Gk
fk 1
fk 2
fk s
fk
+ ... +
+
,
xj
x1 xj
x2 xj
xs xj
xj
unde derivatele din membrul nt
ai sunt calculate n punctul

(x000 , y) B (x000 , y0 ), .
1 2
s
,
, ...
,
xj xj
xj
despre care stim apriori c
a are solutii, ntrucat functia exista conform Teoremei 8.4.3. Rangul sistemului
(8.211) este s n baza lui (8.206). Sistemul este compatibil daca toti determinantii caracteristici sunt nuli. In
cazul sistemului (8.211), exist
a un singur determinant caracteristic. Prin urmare, obtinem

f1
f1
f1 f1

...
x1 x2

x
x
s
j

f

f2
f2
f2
2

...

x1 x2

xs
xj

.

..
..
..
..
.
= 0.
(8.212)
.
.
.
.
.

f

fs
fs
fs
s

...

xs
xj
x1 x2

fk fk
fk fk
Gk

...
x
x2
xs xj
xj
1
Ecuatiile (8.211) constituie un sistem liniar si neomogen de s + 1 ecuatii cu necunoscutele
424
Ion Cr
aciun
Aplic
and propriet
atile determinantilor, din (8.212) deducem

f1
x1
f1
x2
...
f1
xs
f1
xj
f2
x1
f2
x2
...
f2
xs
f2
xj
..
.
..
.
..
.
..
.
..
.
fs
x1
fs
x2
...
fs
xs
fs
xj
fk
x1
fk
x2
...
fk
xs
fk
xj
f1
x1
f2
x1
..
.
f1
x2
f2
x2
..
.
fs
x1
fk
x1
fs
x2
fk
x2
...
...
..
.
...
...
f1
xs
f2
xs
..
.
fs
xs
fk
xs
0
0
..
.
0
Gk
xj

= 0.

(8.213)
Intruc
at rangJf (x) = s, orice minor de ordin mai mare cel putin egal cu s + 1 extras din matricea functional
a
Jf (x) este egal cu zero. Prin urmare, primul determinant din membrul ntai al lui (8.213) este nul.
Dezvolt
and cel de al doilea determinant din (8.213) dupa elementele ultimei coloane, obtinem
D(f1 , f2 , ..., fs )
Gk 00
(x)
(x , y) = 0.
D(x1 , x2 , ..., xs )
xj
(8.214)
Folosind acum (8.206), din (8.214) g

asim
Gk 00
(x , y) = 0,
xj
s < j n,

(x00 , y) B (x000 , y0 ), .
(8.215)
Egalitatea (8.215) arat

a c
a functia Gk din (8.210) nu depinde de variabilele xj , cu s < j n, deoarece

diferentiala sa redus
a n raport cu variabilele xj , s < j n, este nula pe multimea deschisa B (x000 , y0 ), .
Prin urmare, functia Gk depinde doar de variabilele y1 , y2 , ..., yn , fapt ce se poate scrie n forma
Gk (xs+1 , xs+2 , ..., xn ; y1 , y2 , ..., yn )
k (y1 , y2 , ..., yn ),
(8.216)
sau
Gk (x00 , y) = (y).
(8.217)
Din (8.210) si (8.216), sau (8.217), deducem

fk (x) = (f1 (x), f2 (x), ..., fs (x)),
(8.218)

oricare ar fi punctul x B (x000 , y0 ), B(x00 , ) D.
In baza Definitiei 8.9.1, relatia (8.218) demonstreaza ca oricare din functiile fs+1 , fs+1 , ..., fn depinde de
functiile f1 , f2 , ..., fs .
q.e.d.

8.10
Coordonate curbilinii n plan
Fie D o multime nchis

a n IR2 cu proprietatea ca interiorul ei D este o multime nevida, a carui frontier
a este
(L), deci D =D (L), si fie IR2 o alta multime nchisa n IR2 , cu aceeasi proprietate si care are frontiera
(). Dac
a n spatiul afin Euclidian IE 2 se alege reperul cartezian R = {O, B}, unde O este originea reperului,
iar B = {i = (1, 0), j = (0, 1)} este baza canonica din IR2 , atunci orice punct M IE 2 este unic determinat
prin dou
a coordonate carteziene x si y care reprezinta marimile algebrice ale proiectiei ortogonale a vectorului
425
de pozitie r =OM al punctului M pe respectiv versorii i si j ai axelor de coordonate Ox si Oy ale reperului

cartezian R.
Definitia 8.10.1. Transformarea F(, D), de ecuatii
(
x = 1 (u, v),
y
(8.219)
2 (u, v),
se numeste sistem de coordonate curbilinii pe multimea D IR2 , dac

a restrictia functiei la multimea
este un difeomorfism.
Dac
a figur
am multimea D n reperul Oxy, iar multimea n reperul O0 uv, atunci putem spune c
a dac
a
0
punctul M (u, v) parcurge multimea , punctul corespunzator M (x, y), unde valorile lui x si y sunt date de
(8.219), descrie multimea D.
Deoarece transformarea este bijectiv
a, la doua puncte distincte M10 si M20 corespund dou
a puncte
distincte M1 D si M2 D. Din Teorema 8.8.1 de inversare locala a functiilor, rezulta ca sistemul de ecuatii
(8.219), n care (u, v) , iar (x, y) D, defineste transformarea inversa f = (f1 , f2 ) F(D, ), ale carei ecuatii
sunt
(
u = f1 (x, y),
(8.220)
v = f2 (x, y).
Transformarea regulat
a (8.220) este, de asemenea, un difeomorfism.
Matricele jacobiene
1
1
u (u, v) v (u, v)
J (u, v) =
2
2
(u, v)
(u, v)
u
v
si
f1
f1
(x, y)
(x, y)
x
y
,
Jf (x, y) =
f2
f2
(x, y)
(x, y)
x
y
ale respectiv transform
arilor (8.219) si (8.220), sunt matrice patratice de ordinul doi nesingulare si
detJ (u, v) =
1
,
detJf (x, y)
(8.221)
oricare ar fi perechea (x, y) D, perechea (u, v) fiind cea corespunzatoare perechii (x, y) prin transformarea
de ecuatii (8.219).
Egalitatea (8.221) poate fi scris
a echivalent n forma
D(1 , 2 )
D(f1 , f2 )
(u, v)
(x, y) = 1.
D(u, v)
D(x, y)
(8.222)
Dac
a n multimea se consider
a o curba neteda, sau neteda pe portiuni (), reprezentata parametric prin
(
u = u(t),
() :
(8.223)
v = v(t), t [, ] IR,
atunci imaginea continu
a a curbei () prin transformarea (8.219) este submultimea () = {M IE 2 : M =
(x, y)} D, unde
(
x = 1 (u(t), v(t),
() :
(8.224)
y = 2 (u(t), v(t), t [, ],
426
Ion Cr
aciun
care reprezint
a, de asemenea, o curb
a neteda, sau neteda pe portiuni (), situata n multimea D, deoarece
du dv
dx
existenta si continuitatea derivatelor
,
, eventual pe portiuni, induc aceleasi proprietati derivatelor
,
dt dt
dt
dy
.
dt
Leg
atura dintre aceste derivate se deduce prin regula de derivare a functiilor reale compuse. Se obtine
dx
1
du
1
dv
(t) =
(u(t), v(t) (t) +
(u(t), v(t) (t)
dt
u
dt
v
dt
(8.225)
du
dv
dy
2
2
(t) =
(u(t), v(t) (t) +
(u(t), v(t) (t).
dt
u
dt
v
dt
Din ecuatiile (8.225) rezult
a c
a unui punct regulat de pe curba (), adica un punct (u(t), v(t)), n care
functiile u si v sunt continue, derivabile si suma patratelor derivatelor pozitiva, i corespunde un punct regulat
pe curba (), iar punctele singulare ale celor doua curbe se corespund.
Teorema 8.10.1. Dac
a F(, D) este un sistem de coordonate curbilinii pe multimea nchis
a D, atunci
frontiera () a multimii este transformat
a n frontiera (L) a multimii nchise D.
Demonstratie. Proced
am prin reducere la absurd.
In acest sens, presupunem c

a punctul (x0 , y0 ) (L) corespunde unui punct (u0 , v0 ) .
Aplic
and teorema functiilor implicite sistemului
(
F1 (x, y; u, v) = 1 (u, v) x = 0,
F2 (x, y; u, v)
2 (u, v) y
0,
se poate defini u si v ca functiii de variabilele x si y ntro vecinatate a punctului (x0 , y0 ).
Ins
a, orice vecin
atate a unui punct frontiera contine puncte care nu apartin lui D si deci punctul (u0 , v0 )
poate avea o vecin
atate inclus
a n care sa nu fie transportata n D, ceea ce ar contrazice faptul c
a este
transformare regulat
a.
q.e.d.
Fie (x0 , y0 ) D si (u0 , v0 ) astfel ncat

x0 = 1 (u0 , v0 ) si y0 = 2 (u0 , v0 ).
Segmentul de dreapt
a u = u0 , situat n multimea , este transformat n curba neteda de ecuatii parametrice
(
x = 1 (u0 , v),
(8.226)
y = 2 (u0 , v), v IR, astfel ncat (u0 , v) ,
situat
a n multimea D.
Vectorul tangent la curba (8.226), n punctul M0 (x0 , y0 ) D al ei, este

c2 =

(u0 , v0 ) = d (u0 , v0 ); j .
v
In mod similar, segmentul de dreapt

a v = v0 din multimea este transformat n curba neteda
(
x = 1 (u, v0 ),
y
= 2 (u, v0 ),
u IR, astfel ncat
(u, v0 ) ,
(8.227)
(8.228)
427
la care vectorul director al tangentei n M0 este

c1 =

(u0 , v0 ) = d (u0 , v0 ); i .
u
(8.229)
Dac
a efectu
am produsul vectorial al vectorilor c1 si c2 , gasim
c1 c2 =
Deoarece
D(1 , 2 )
(u0 , v0 ) k,
D(u, v)
unde
k = i j.
(8.230)
D(1 , 2 )
(u0 , v0 ) 6= 0 rezult
a ca vectorii c1 , si c2 sunt necoliniari, sau liniar independenti.
D(u, v)
Definitia 8.10.2. Fie F(, D) un sistem de coordonate curbilinii pe multimea nchis

a D IR2 .
Curbele de ecuatii parametrice (8.226) si (8.228), situate n domeniul nchis D si n care (u0 , v0 ) este orice
punct din , se numesc curbe de coordonate pe multimea nchis

a D.
Observatia 8.10.1. Deoarece transformarea (8.219) este un difeomorfism pe , exist

a o unic
a curb
a (8.226)
care trece printrun punct M (x, y) D, obtinut

a d
and lui u o valoare constant
a, si o unic
a curb
a de forma
consecint
(8.228), corespunz
atoare unei valori constante a lui v. In
a, m
arimile u si v pot fi privite drept coordonate ale punctelor apartin
and multimii nchise D, coordonate care sunt diferite de cele carteziene.

a D IR2 si perechea
(u, v) c
areia i corespunde punctul M (x, y) D.
M
arimile u si v se numesc coordonate curbilinii ale punctului M D.
Observatia 8.10.2. Din punct de vedere geometric, variabilele u si v ale functiei F(, D), care defineste
un sistem de coordonate curbilinii pe multimea nchis
a D, pot fi interpretate n dou
a moduri: pe de o parte ele
sunt coordonatele punctelor multimii nchise si, pe de alt
a parte, ele sunt coordonatele curbilinii ale punctelor
apartin
and multimii nchise D.
Observatia 8.10.3. Orice ecuatie de forma F (u, v) = 0, unde functia real

a F satisface ipotezele teoremei functiilor implicite poate fi interpretat
a fie ca ecuatia n coordonate carteziene a unei curbe (), situat
a n multimea
nchis
a , fie ca ecuatia n coordonate curbilinii a unei curbe () care este imaginea n D a curbei () prin
transformarea (8.219).
Definitia 8.10.4. Sistemul de coordonate curbilinii pe D IR2 definit de ecuatiile (8.219) se numeste ortogonal dac
a
c1 c2 = 0, (u0 , v0 ) ,
unde c1 si c2 sunt vectorii introdusi n (8.227) si respectiv (8.229).
428
Ion Cr
aciun
Pe l
ang
a vectorii c1 , c2 , punctului M0 de coordonate curbilinii (u0 , v0 ) i asociem si numerele reale
2
2

2
1
g11 = c21 = c1 c1 =
(u
,
v
)
+
(u
,
v
)
,
0
0
0
0
u
u
1
1
2
2
(8.231)
g = c1 c2 =
(u0 , v0 )
(u0 , v0 ) +
(u0 , v0 )
(u0 , v0 ),
12
u
v
u
v

2
2
g22 = c2 = c2 c2 = 1 (u0 , v0 ) + 2 (u0 , v0 ) .

2
v
v

a sistemul de coordonate curbilinii pe D este ortogonal, atunci g12 = 0, (u0 , v0 ) .

a D IR2 care are
proprietatea c
a interiorul ei D este multime conex
a. Numerele pozitive h1 , h2 , unde
h1 = kc1 k,
h2 = kc2 k
se numesc parametrii lui Lam

e 2 , sau, n cazul unui sistem ortogonal de coordonate curbilinii, factorii de
scal
a asociati coordonatelor curbilinii (u0 , v0 ) ale punctului M0 .

a sistemul de coordonate curbilinii F(, D) este ortogonal atunci
D( , )

1
2
h1 h2 =
(u0 , v0 ).
D(u, v)
(8.232)
Intr-adev
ar, aceasta rezult
a din h1 h2 = kc1 k kc2 k si faptul ca vectorii c1 si c2 sunt ortogonali. In aceast
a
situatie, h1 h2 = kc1 c2 k, iar n baza relatiei (8.230), rezulta (8.232).
Observatia 8.10.6. Notiunile si rezultatele de mai sus sau prezentat pentru cazul c
and multimile D si sunt
nchise, iar D si sunt multimi nevide. Aceste notiuni si rezultate se p

astreaz
a dac
a D si sunt multimi
oarecare din plan cu precizarea c

a, din nou, D si sunt multimi nevide.
8.10.1
Coordonate polare n plan
Orice punct M din spatiul punctual afin Euclidian bidimensional IE 2 , raportat la reperul cartezian Oxy, este
unic determinat de coordonatele carteziene x si y. In acelasi timp, orice punct M din IE 2 , diferit de originea
reperului, este unic determinat de distanta sa pana la origine, notata cu r, si unghiul (, ], sau [0, 2]
pe care vectorul de pozitie al punctului M l face cu o semidreapta fixata. Cel mai adesea, originea semidreptei,
care se numeste pol, coincide cu cea a reperului cartezian Oxy, iar semidreapta, numita ax
a polar
a, are aceeasi
directie cu axa absciselor. Deci, versorul axei polare este i.
Definitia 8.10.6. Ansamblul format dintrun punct O, numit pol, si o semiax
a Ox, de versor director i,
numit
a ax
a polar
a, se numeste reper polar n plan.
2 Lam
e,
Gabriel (17951870), om de stiint

a francez.
429
Fiec
arui punct M IE 2 , cu exceptia originii, i se poate atasa fie perechea (x, y), formata cu coordonatele
carteziene ale punctului, fie perechea (r, ).
Dac
a polul reperului polar este originea O a reperului cartezian Oxy, iar axa polara este semiaxa pozitiv
a
a axei absciselor, adic
a semidreapta Ox, atunci
(x, y) =OM = (r, ),

unde = (0, ) [0, 2).
Se constat
a c
a
= (1 , 2 ) F(, IR2 \ {(0, 0)}),
= 1 (r, )
= r cos ,
= 2 (r, )
= r sin ,
(8.233)
(8.234)
unde (r, ) , iar (x, y) IR2 \ {(0, 0)} = D.
Restrictia functiei = (1 , 2 ) la domeniul = (0, ) (0, 2) este difeomorfism, deoarece din (8.234)
rezult
a c
a:
functia este continu
a pe ;
functia are derivate partiale continue pe ;

matricea jacobian
a
1
r (r, )
J (r, ) =
2
(r, )
r
1
(r, )
2
(r, )
cos
r sin
sin
r cos
!
(8.235)
este nesingular
a;
jacobianul transform
arii , ntrun punct din interiorul multimii , este pozitiv
D(1 , 2 )
(r, ) = r > 0;
D(r, )
(8.236)
functia transform
a domeniul = (0, ) (0, 2) n domeniul D= IR2 \ {(x, 0) : x 0}.
Prin urmare, (r, ) sunt coordonate curbilinii care se numesc coordonate polare n plan.
Curbele de coordonate ale acestui sistem de coordonate curbilinii sunt, pe de o parte, cercuri concentrice
cu centrul n origine (curbele r = r0 = const. ) si, pe de alta parte, semidrepte limitate de origine (curbele
= 0 = const. ).
Prima coloan
a a matricei jacobiene din (8.235), n care r = r0 > 0 si = 0 (0, 2), reprezinta matricea
coloan
a a coordonatelor vectorului c1 n baza canonica din IR2 , vector care este tangent la curba de coordonate
de ecuatie = 0 n punctul M0 de coordonate curbilinii (r0 , 0 ).
Coloana a doua a aceleiasi matrice este matricea coloana a coordonatelor vectorului c2 tangent n M0 (r0 , 0 )
la curba de coordonate r = r0 .
Dac
a sensurile de parcurs ale curbelor de coordonate prin M0 se stabilesc a fi sensurile pozitive de parcurs,
adic
a sensurile imprimate de cresterile parametrilor r (0, ) si respectiv (0, 2), atunci aceste sensuri
imprim
a sensurile vectorilor c1 si c2 . Asadar,
(
c1 =
cos 0 i + sin 0 j,
(8.237)
c2 = r0 cos 0 i + r0 cos 0 j.
a c1 c2 = 0, ceea ce arata ca sistemul coordonatelor polare n plan este un sistem
ortogonal de coordonate curbilinii. Apoi,
g11 = 1,
g12 = 0,
g22 = r02 .
(8.238)
430
Ion Cr
aciun
Parametrii lui Lame corespunz

atori sistemului de coordonate polare n plan sunt h1 = 1 si h2 = r0 . Observ
am
c
a
h1 h2 =
D(1 , 2 )
(r0 , 0 ),
D(r, )
r0 > 0,
0 (0, 2).
(8.239)
Transformarea invers
a a transform
arii (8.234) este functia vectoriala
f = (f1 , f2 ) F(IR2 \ {(x, 0) : x 0}, (0, +) (0, 2),
(8.240)
unde
f1 (x, y) =
x2 + y 2 ,
x = (x, y) IR2 \ {(x, 0) : x 0}
arctg ,
y
+ arctg ,
f2 (x, y) =
x
2 + arctg y ,
x
daca
x > 0,
y > 0,
daca
x = 0,
y > 0,
daca
x < 0,
y IR,
daca
x = 0,
y < 0,
daca
x > 0,
y < 0.
(8.241)
(8.242)
Geometric, f1 (x, y) reprezint

a distanta r de la originea reperului cartezian care coincide cu polul reperului
polar (ansamblu dintre un punct numit pol si o semidreapt
a numit
a ax
a polar
a), iar f2 (x, y) este unghiul, m
asurat
n sens direct trigonometric, dintre versorul i si vectorul de pozitie OM a punctului M (x, y).
8.10.2
Fie a
Coordonate polare generalizate n plan

IR+ ,
b IR+ si transformarea
= (1 , 2 ) F(0, ) [0, 2), IR2 \ {0}),
(
x = 1 (, ) = a cos ,
(8.243)
y = 2 (, ) = b sin .
Functia din relatiile (8.243) este bijectiva, iar restrictia sa la multimea deschisa (0, )(0, 2) este functie
diferentiabil
a si are matricea jacobian
a
!
a cos a sin
J (, ) =
.
(8.244)
b sin
b cos
Jacobianul acestei restrictii,
D(1 , 2 )
(, ) = ab,
D(, )
este pozitiv pe multimea (0, ) (0, 2).
Prin urmare, (8.243) defineste un sistem de coordonate curbilinii n plan.
Curbele, sau liniile de coordonate sunt, pe de o parte, elipse omofocale cu axele de coordonate axe de simetrie
a
si raportul semiaxelor egal cu , obtinute pentru = const. si, pe de alta parte, semidrepte limitate de origine
b
care se obtin c
and = const..
Vectorii tangenti la curbele de coordonate care trec prin punctul M de coordonate curbilinii si sunt
c1 = (, ) = a cos i + b sin j,
(8.245)
c2 =
(, ) = a sin i + b cos j.
M
arimile care se determin
a cu ajutorul
11
g12
g22
431
vectorilor (8.245) sunt:

=
a2 cos2 + b2 sin2 ,
(b2 a2 ) sin cos
2 (a2 sin2 + b2 cos2 );
h1
= kc1 k
h
2
= kc2 k
a2 cos2 + b2 sin2 ,
p
= a2 cos2 + b2 sin2 .
Sistemul de coordonate curbilinii n plan definit de (8.243) nu este ortogonal fiindca g12 6= 0, iar dac
a
a = b = 1 se reduce la sistemul coordonatelor polare n plan.
Sistemul de coordonate curbilinii definit de (8.243) se numeste sistemul coordonatelor polare generalizate n
plan.
Exemplul 8.10.1. Functia vectorial
f = (f1 , f2 ) F(D, ),
f1 (x, y) = x ,
x2
,
f2 (x, y) =
y
(8.246)
unde
D = {(x, y) IR2 : x > 0, y > 0},
= {(u, v) IR2 : u > 0, v > 0},
stabileste un sistem de coordonate curbilinii pe D.

Intr-adev
ar, functia f din relatiile (8.246) este un difeomorfism de
Matricea jacobian
a a functiei f este
y
1
x2
x
Jf (x, y) =
2x
x2
2
y
y
la D n .
D(f1 , f2 )
1
(x, y) = < 0.
D(x, y)
y
y
x2
Pun
and u = , respectiv v =
, si considerand pe rand ca u si v sunt constante pozitive, constat
am c
a
x
y
liniile de coordonate n D sunt semidrepte deschise cu varful n origine situate n primul cadran al reperului,
respectiv segmente de parabol
a cu v
arful n origine, avand axa de simetrie axa Oy, situate n primul cadran
a a transform
arii regulate (8.246) este data de
(
x = uv,
(8.247)
y = u2 v, u > 0, v > 0.
din care rezult
a c
a jacobianul este
Folosind (8.247), putem determina vectorii c1 , c2 , tangenti curbelor de coordonate, dupa care se pot determina
elementele gij , precum si factorii de scal
a h1 , h2 .
Deoarece g12 6= 0, sistemul de coordonate curbilinii pe multimea D, definit de ecuatiile (8.247), nu este un
sistem ortogonal.
432
Ion Cr
aciun
Coordonate curbilinii n IR3 .
8.11
Consider
am dou
a configuratii ale spatiului punctual afin Euclidian tridimensional IE 3 , care au ca spatiu vectorial
asociat spatiul Euclidian IR3 , raportat la baza canonica B = {i, j, k}. In una din aceste configuratii consider
am
reperul cartezian R = {O; B} = Oxyz si multimea V, V 6= , cu frontiera S o suprafata neteda, sau neted
a pe
portiuni, iar n cel

alalt
a configuratie consideram reperul cartezian R0 = {O0 ; B} = O0 uvw si multimea , 6= ,
a c
arei frontier
a este de asemeni o suprafata neteda, sau neteda pe portiuni.
Definitia 8.11.1. Transformarea bijectiv

a = (1 , 2 , 3 ) F(, V ) cu proprietatea c
a restrictia sa la mul
timea este un difeomorfism se numeste sistem de coordonate curbilinii pe multimea V.

Corespondenta biunivoc
a ntre punctele M (x, y, z) V si M 0 (u, v, w) poate fi exprimata prin ecuatiile
x =
y =
z =
1 (u, v, w),
2 (u, v, w),
(8.248)
3 (u, v, w),
sau, cu ajutorul functiei inverse f = (f1 , f2 , f3 ) F(V , ), prin ecuatiile
= f1 (x, y, z),
= f2 (x, y, z),
(8.249)
= f3 (x, y, z),
care este, de asemenea, difeomorfism de la multimea V la multimea .

Functiile f si satisfac relatia
f = 1 , f = 1 ,
(8.250)
n care prin 1 si 1 sau notat functiile identice pe si respectiv V .
V
Faptul c
a este difeomorfism conduce la afirmatiile:
dac
a M 0 (u, v, w) , atunci (u, v, w) V ;
o suprafat
a neted
a, sau neted
a pe portiuni din , de ecuatie carteziana implicita
unde F C 1 (),
F (u, v, w) = 0,
( F )(u, v, w) 6= 0,
(8.251)
este transportat
a prin aplicatia ntro suprafata neteda, sau neteda pe portiuni din V ;
orice curb
a neted
a, sau neted
a pe portiuni () din de ecuatii implicite
(
() :
F1 (u, v, w) = 0,
(8.252)
F2 (u, v, w) = 0,
unde F = (F1 , F2 ) F(, IR2 ), F C 1 (), cu rang JF (u) = 2, u , este dusa prin transformarea
ntro curb
a () inclus
a n V si care este de asemeni neteda, sau neteda pe portiuni;
punctele de pe frontiera a lui care apartin lui sunt transportate prin (9.1) n puncte ale frontierei
S a lui V care apartin lui V.
433
Fie acum M00 (u0 , v0 , w0 ) un punct oarecare dar fixat din interiorul lui si J (u0 ), unde u0 = (u0 , v0 , w0 ),
matricea jacobian
a a functiei n acest punct. Avem
1
1
1
(u
)
(u
)
(u
)
0
0
0
u
v
w
2
2
2
(8.253)
J (u0 ) =
(u0 )
(u0 )
(u0 )
.
v
w

3
3
3
(u0 )
(u0 )
(u0 )
u
v
w
Matricea jacobian
a prezentat
a n (8.253) este nesingulara si determinantul ei este jacobianul
D(1 , 2 , 3 )
(u0 ) 6= 0.
D(u, v, w)
(8.254)
S
a consider
am cazul particular n care ecuatia (8.251) este de forma
w w0 = 0,
(8.255)
care reprezint
a n portiunea de plan care trece prin punctul M00 (u0 , v0 , w0 ) si este paralel cu planul O0 uv.
In multimea V, ecuatia (8.255) reprezinta o suprafata neteda de ecuatie vectoriala
(u, v) IR2 ,
r = (u, v, w0 ),
astfel ncat
(u, v, w0 ) .
Aceast
a suprafat
a trece prin punctul M0 (x0 , y0 , z0 ) care corespunde prin functia punctului M00 (u0 , v0 , w0 ).
In mod similar, suprafetei
u u0 = 0,
(8.256)
i corespunde o suprafat
a care trece prin M0 si are ecuatia vectoriala
(v, w) IR2 ,
r = (u0 , v, w),
astfel ncat
(u0 , v, w) ,
iar suprafetei
v v0 = 0,
(8.257)
i corespunde n V o a treia suprafat

a care trece prin M0 si care are ecuatia
(u, w) IR2 ,
r = (u, v0 , w),
astfel ncat
(u, v0 , w) .
Definitia 8.11.2. Fie F(, V ) un sistem de coordonate curbilinii pe multimea V IR3 . Suprafetele de
ecuatii (8.255), (8.256) si (8.257) se numesc suprafete de coordonate care trec prin punctul M0 (x0 , y0 , z0 ) V
corespunz
ator punctului M00 (u0 , v0 , w0 ) prin trensformarea .
S
a lu
am acum n (8.252) drept functii F1 si F2 oricare doua din functiile care intra n (8.255) (8.257). In
acest fel se obtin curbele:
(
v v0 = 0,
(8.258)
w w0 = 0;
(
w w0 = 0,
(8.259)
u u0 = 0;
(
u u0 = 0,
(8.260)
v v0 = 0.
434
Ion Cr
aciun
Ecuatiile fiec
areia din curbele (8.258) (8.260) pot fi scrise n forme vectoriale corespunzatoare, echivalente,
dup
a cum urmeaz
a:
r = (u, v0 , w0 ), u IR, astfel ncat (u, v0 , w0 ) ;
(8.261)
r = (u0 , v, w0 ),
v IR, astfel ncat
(u, v0 , w0 ) ;
(8.262)
r = (u0 , v0 , w),
w IR, astfel ncat
(u, v0 , w0 ) .
(8.263)
Definitia 8.11.3. Fie F(, V ) un sistem de coordonate curbilinii pe multimea V IR3 .

Curbele de ecuatii (8.258), (8.259), (8.260), situate n multimea V, n care (u0 , v0 , w0 ) este orice punct din
, se numesc curbe de coordonate pe multimea V .
Observatia 8.11.1. Fiecare dintre curbele de coordonate poate fi reprezentat

a prin ecuatia vectorial
a corespunz
atoare extras
a din ecuatiile (8.261), (8.262), (8.263).
Observatia 8.11.2. Oricare dintre curbele de coordonate care trece prin punctul M0 (x0 , y0 , z0 ) V , corespun
z
ator punctului M00 (u0 , v0 , w0 ) , este intersectia a dou
a dintre suprafetele de coordonate care trec prin punctul
M0 .
Tangenta n M0 la curba de (8.258) are vectorul director
c1 =
1
2
3
(u0 ) =
(u0 ) i +
(u0 ) j +
(u0 ) k.
u
u
u
u
(8.264)
c2 =
1
2
3
(u0 ) =
(u0 ) i +
(u0 ) j +
(u0 ) k;
v
v
v
v
(8.265)
In mod similar vectorii:
1
2
3
(u0 ) =
(u0 ) i +
(u0 ) j +
(u0 ) k,
(8.266)
w
w
w
w
reprezint
a vectorii directori ai tangentelor n M0 la respectiv curbele de coordonate (8.259) si (8.260).
c3 =
Observatia 8.11.3. Matricea coloan

a a coordonatelor vectorului cj , j = 1, 2, 3, n baza canonic
a din IR3 , este
coloana de indice j din matricea jacobian
a (8.253).
Observatia 8.11.4. Deoarece matricea jacobian

a (8.253) are rangul 3, prin fiecare punct M0 V trec trei curbe
de coordonate, de formele (8.261), (8.262), (8.263) si trei suprafate de coordonate de ecuatii date n (8.255),
(8.256) si (8.257).
435
Observatia 8.11.5. Vectorii c1 , c2 , c3 din respectiv relatiile (8.264), (8.265), (8.266) sunt liniar independenti
si, deoarece sunt n num
ar egal cu dimensiunea spatiului IR3 , formeaz
a o baz
a n IR3 , numit
a baz
a local
a n
punctul M0 .
Intr-adev
ar, combinatia liniar
a 1 c1 +2 c2 +3 c3 = 0 are loc numai pentru = (1 , 2 , 3 ) = 0 deoarece rangul
matricei jacobiene (9.6) este trei, rezultat care demonstreaza ca vectorii c1 , c2 , c3 sunt liniar independenti.
Observatia 8.11.6. Produsul mixt (c1 , c2 , c3 ) al vectorilor c1 , c2 si c3 este dat de

(c1 , c2 , c3 ) = c1 (c2 c3 ) =
D(1 , 2 , 3 )
(u0 ).
D(u, v, w)
Intr-adev
ar, aceast
a afirmatie rezult
a din definitia produsului mixt a trei vectori (vezi Definitia 5.1.2 si relatia
(1.1.12)) si din cea a jacobianului unei transformari.
and n vedere semnificatia geometric
a a produsului mixt a trei vectori, valoarea absolut
a
a jacobianului (8.254) reprezint
a volumul paralelipipedului construit pe reprezentantii vectorilor c1 , c2 , c3 n
punctul M0 al spatiului raportat la reperul cartezian rectangular Oxyz.
Paralelipipedul din spatiul tridimensional Euclidian construit pe reprezentantii n punctul M0 (x0 , y0 , z0 ) ai
vectorilor c1 , c2 , c3 , raportat la reperul Oxyz, reprezinta transformatul cubului din spatiul raportat la reperul
O0 uvw, cu un v
arf n punctul M00 (u0 , v0 , w0 ), muchiile care pornesc din acest varf fiind paralele cu axele reperului
0
O uvw.
Observ
am c
a prin difeomorfismul , de fapt prin transformarea liniara diferentiala de ordinul ntai a functiei
, n punctul M00 (u0 , v0 , w0 ), se obtin vectorii c1 , c2 , c3
d(u0 ; i) = c1 ,
d(u0 ; j) = c2 ,
d(u0 ; k) = c3 .
(8.267)
C
and paralelipipedul din reperul O0 uvw este unul elementar, sau infinitezimal, adica un cub cu unul din
v
arfuri n punctul M00 si muchiile din M00 reprezentantii n acest punct ai respectiv vectorilor idu, jdv, dw k, de
volum dudvdw, atunci paralelipipedul corespunzator din reperul Oxyz are muchiile din varful M0 reprezentantii
n M0 ai respectiv vectorilor duc1 , dvc2 si dwc3 si volumul egal cu
|
D(1 , 2 , 3 )
(u0 )| du dv dw.
D(u, v, w)
Definitia 8.11.4. Fie F(, V ), un sistem de coordonate curbilinii pe multimea V IR3 .

Terna (u, v, w) corespunz
atoare punctului M (x, y, z) V prin aplicatia se numeste terna coordonatelor curbilinii ale punctului M V.
Observatia 8.11.8. Orice ecuatie de forma F (u, v, w) = 0, unde functia real

a F satisface ipotezele teoremei
functiilor implicite, este fie ecuatia n coordonate carteziene a unei suprafete (), situat
a n multimea , fie
ecuatia n coordonate curbilinii a unei suprafete (S) care este imaginea n V a suprafetei () prin transformarea
(8.248).
436
Ion Cr
aciun
Definitia 8.11.5. Sistemul de coordonate curbilinii pe V IR3 definit de ecuatiile (8.248) se numeste ortogonal dac
a
(8.268)
ci cj = 0, (u, v, w) , i 1, 3, j 1, 3, i 6= j,
unde
c1 =
(u), c2 =
(u), c3 =
(u),
u
v
w
u = (u, v, w) .
(8.269)
Pe l
ang
a vectorii c1 , c2 , c3 , punctului M de coordonate curbilinii (u, v, w) i asociem si numerele reale
gij = ci cj ,
(8.270)
unde indicii i si j iau toate valorile de la 1 la 3.

Definitia 8.11.6. Fie F(, V ) un sistem de coordonate curbilinii pe multimea V IR3 si M un punct
arbitrar din V de coordonate curbilinii u, v, w. Matricea p

atratic
a simetric
a de ordinul al treilea G = kgij k 1i3 ,
1j3
unde elementele gij sunt date de (8.270), se numeste tensor metric local n punctul M.
Observatia 8.11.9. Elementul de pe linia i si coloana j al matricei G din Definitia 8.11.6 este suma produselor
elementelor corespunz
atoare de pe coloanele i si j ale matricei jacobiene J (u).
Observatia 8.11.10. Un sistem de coordonate curbilinii pe multimea V IR3 este ortogonal dac
a si numai
dac
a tensorul metric local are form
a diagonal
a n orice punct din interiorul acelei multimi.
Observatia 8.11.11. Sistemul de coordonate carteziene n spatiu este un sistem ortogonal de coordonate curbilinii cu tensorul metric egal cu matricea unitate de ordinul trei.
O observatie similar
a se poate face n legatura cu coordonatele carteziene din plan. Tensorul metric al unui
sistem cartezian de coordonate este matricea unitate de ordinul doi.
a D IR2 . Numerele
pozitive h1 = kc1 k, h2 = kc2 k, h3 = kc3 k, unde vectorii c1 , c2 si c3 sunt definiti de (9.19) se numescc
parametrii lui Lam
e, sau, n cazul c
and sistemul de coordonate curbilinii este ortogonal, factorii de scal
a
asociati coordonatelor curbilinii (u, v, w) n punctul M.
Denumirea de factori de scal
a pentru parametrii lui Lame n cazul coordonatelor curbilinii ortogonale poate
fi motivat
a. In acest scop, consider
am paralelipipedul curbiliniu infinitezimal cu doua din varfurile opuse n
punctele M (u, v, w) V si N (u + du, v + dv, w + dw) V , care este transformatul prin aplicatia F(, V ) a
paralelipipedului infinitezimal dreptunghic cu muchiile paralele cu axele reperului O0 uvw si cu doua din v
arfurile
opuse n M 0 (u, v, w) si N 0 (u + du, v + dv, w + dw).

_
Consider
am muchia M M1 a paralelipipedului curbiliniu, unde M1 (u + du, v, w). Notand cu x, y, z coordonatele carteziene ale ale punctului M si cu x + dx, y + dy, z + dz pe acelea ale lui M1 , atunci
p
d`1 = k M M1 k = dx2 + dy 2 + dz 2
437
_
si, fiindc
a aceast
a lungime este infinitezimala, poate fi considerata n acelasi timp lungimea muchiei M M1 a
paralelipipedului infinitezimal.
_
Deoarece v si w sunt constante pe M M1 , coordonatele x, y, z ale unui punct de pe aceasta muchie sunt
functii numai de parametrul u si, n consecinta,
dx =
x
du,
u
din care deducem c

a
d`1 =
r
dy =
y
du,
u
dz =
z
du,
u
x 2 y 2 z 2
+
+
du.
u
u
u
(8.271)
S
a observ
am c
a radicalul din (8.271) este parametrul lui Lame h1 .
_
_
In mod similar, pentru lungimile d`2 si d`3 ale muchiilor M M2 si M M3 , obtinem expresiile:
r
x 2 y 2 z 2
+
+
dv;
d`2 =
v
v
v
r
x 2 y 2 z 2
d`3 =
+
+
dw.
w
w
w
Asadar, putem scrie
d`1 = h1 du,
d`2 = h2 dv,
d`3 = h3 dw.
(8.272)
Expresiile (8.272) motiveaz

a denumirea de factori de scala pentru parametrii lui Lame n cazul unui sistem
ortogonal de coordonate curbilinii deoarece nmultirea cresterilor coordonatelor curbilinii u, v, w cu respectiv
factorii h1 , h2 , h3 conduce la cresterile parametrilor `1 , `2 , `3 care sunt lungimi de arc ale curbelor de coordonate.
Datorit
a faptului c
a sistemul de coordonate curbilinii folosit aici este ortogonal, aria d1 a fetei M M2 N1 M3
a paralelipipedului curbiliniu infinitezimal este egala cu produsul dintre d`2 si d`3 , adica
d1 = h2 h3 dvdw.
(8.273)
In mod similar, ariile celorlalte dou

a fete ale paralelipipedului care pornesc din punctul M sunt exprimate
prin:
d2 = h3 h1 dwdu; d3 = h1 h2 dudv.
(8.274)
In sf
arsit, volumul d a paralelipipedului infinitezimal din spatiul Oxyz este
D( , , )

1
2
3
d = d`1 d`2 d`3 = h1 h2 h3 dudvdw =
(u) dudvdw.
D(u, v, w)
(8.275)
In cazul unui sistem ortogonal de coordonate curbilinii baza locala n fiecare punct este ortogonala. Vectorii
1 =
1
1
1
c1 , 2 =
c2 , 3 =
c3 ,
h1
h2
h3
(8.276)
constituie o baz
a local
a ortonormat
a n punctul M V si deci orice vector definit n punctul M de coordonate
curbilinii u, v, w poate fi exprimat ca o combinatie liniara de vectorii sistemului (8.276).
8.11.1
Coordonate polare n spatiu, sau coordonate sferice
Consider
am un punct M (x, y, z) IE 3 . Fie r distanta de la acest punct la originea O a reperului cartezian
Oxyz, [0, ] unghiul dintre raza vectoare r =OM a punctului M si versorul k al axei Oz si [0, 2)
unghiul orientat pe care versorul i al axei Ox l face cu proiectia ortogonala a vectorului r pe planul Oxy. Dac
a
438
Ion Cr
aciun
punctul M nu se afl
a pe axa z 0 Oz, atunci pozitia sa este unic determinata de numerele r, si . Aceste trei
numere definesc un sistem ortogonal de coordonate curbilinii n IR3 mai putin punctele de pe axa cotelor.
Intr-adev
ar, dac
a not
am cu M 0 proiectia ortogonala a punctului M pe planul Oxy si cu M1 , M2 , M3 proiectiile
aceluiasi punct pe axele de coordonate ale reperului Oxyz, atunci
r = xi + yj + zk =OM 0 + OM3 =
k OM 0 k cos i + k OM 0 k sin j + k OM k cos k =
) cos i + k OM k cos( ) sin j + k OM k cos k =

2
2
r sin cos i + r sin sin j + r cos k,
de unde, tin
and cont de unicitatea exprimarii unui vector ntro baza, rezulta
x = r sin cos ,
y = r sin sin ,
z = r cos ,
k OM k cos(
(8.277)
unde
(r, , ) (0, ) (0, ) [0, 2) = .
(8.278)
Astfel, am definit o transformare de la multimea IR3 , definita n (8.278), n multimea V = IR3 \{(0, 0, z) :
z IR}.
Axa cotelor este exclus
a din aceast
a transformare pentru motivul ca pentru orice (0, 2), avem
(r, 0, 0) = (r, 0, ), (r, , 0) = (r, , ),
ceea ce ar nsemna c
a transformarea nu ar mai fi
In afirmatiile de mai sus am subnteles ca
= (1 , 2 , 3 ) si
1 (r, , )
2 (r, , )
3 (r, , )
injectiva, deci nici bijectiva.
r sin cos ,
r sin sin ,
r cos .
Aceste functii sunt de clas

a C pe si matricea jacobiana a functiei = (1 , 2 , 3 ) este
sin cos r cos cos r sin sin
.
sin
sin
r
cos
sin
r
sin
cos
J (r, , ) =
cos
r sin
0
(8.279)
Jacobianul transform
arii este pozitiv n orice punct din interiorul multimii si are valoarea
D(1 , 2 , 3 )
(r, , ) = r2 sin .
D(r, , )
(8.280)
Prin urmare, restrictia functiei la interiorul multimii este un difeomorfism si deci (8.277) defineste un
sistem de coordonate curbilinii n spatiul Euclidian tridimensional raportat la un reper cartezian din care sa
scos axa cotelor, care se numeste sistemul coordonatelor polare n spatiu, sau sistemul coordonatelor sferice.
Interiorul multimii din acest exemplu este un produs cartezian de intervale deschise n IR, si anume
= (0, +) (0, ) (0, 2), iar imaginea prin difeomorfismul din (8.277) a acestei multimi este multimea
IR3 \ {(x, 0, z) IR3 : x 0, z IR} care este multime deschisa n IR3 . Intrun punct M0 IE 3 \ {M (x, 0, z) :
x 0, z IR} care are coordonatele sferice (r0 , 0 .0 ), coloanele matricei J (r0 , 0 , 0 ) definesc vectorii
c1 = sin 0 cos 0 i + sin 0 sin 0 j + cos 0 k = r0 ,
r0
(8.281)
c2 = r0 cos 0 sin 0 j r0 sin 0 k,
c3 = r0 sin 0 sin 0 i + r0 sin 0 cos 0 j,
439
care sunt tangenti la respectiv liniile de coordonate (vezi si (8.285)): = 0 , = 0 ; r = r0 , = 0 ; r = r0 , =

0 .
Sistemul de vectori {c1 , c2 , c3 } este ortogonal deoarece gij = ci cj = 0 pentru i 6= j.
Factorii de scal
a n punctul M0 sunt
h1 = kc1 k = 1,
h2 = kc2 k = r0 ;
h3 = kc3 k = r0 sin 0 .
(8.282)
Din (8.280) si (8.282) deducem c

a
h1 h2 h3 =
D(1 , 2 , 3 )
(r0 , 0 , 0 ) = r02 sin 0 .
D(r, , )
(8.283)
Folosind acum relatiile (8.283) si (8.275) putem afirma ca paralelipipedul elementar din , de volum egal
cu drdd, este transformat n paralelipipedul infinitezimal din IR3 \ {(x, 0, z) IR3 : x 0, z IR} al c
arui
volum este
d = r2 sin drdd.
(8.284)
Suprafetele de coordonate care trec prin punctul M0 nesituat pe axa cotelor sunt:
sfera de raz
a r0 cu centrul n origine, de ecuatie curbilinie r = r0 ;
semiplanul limitat de axa z 0 Oz care face unghiul 0 cu planul Ozx, de ecuatie curbilinie = 0 ;
semip
anza conic
a cu v
arful n origine, cu axa Oz ca axa de simetrie si unghiul de la varful conului egal
cu 20 , de ecuatie curbilinie = 0 .
Curbele de coordonate care trec prin punctul M0 de coordonate curbilinii (r0 , 0 , 0 ) sunt:
semidreapt
a limitat
a de origine care face ungiul 0 cu axa Oz si a carei proiectie ortogonala pe planul Oxy
face cu axa Ox unghiul 0 ;
semicerc (meridian) cu diametrul, de lungime 2 r0 , situat pe axa z 0 Oz si centrul n origine, al c
arui plan
face unghiul 0 cu planul Oxz;
cerc cu centrul pe Oz al c
arui plan este perpendicular pe aceasta si avand raza egala cu r0 sin 0 .
de:
Ecuatiile n coordonate curbilinii ale acestor curbe de coordonate sunt, n ordinea prezentata mai sus, date
(
(
(
= 0
r = r0
r = r0
;
;
(8.285)
= 0
= 0
= 0 .
Oricare dintre curbele de coordonate (8.285), care trece prin M0 , este intersectia a doua suprafete de coordonate care trec prin acel punct.
Inversa transform
arii (8.277) este
r = f1 (x, y, z),
= f2 (x, y, z),
= f3 (x, y, z),
(8.286)
unde
f1 (x, y, z) =
f3 (x, y, z) =
p
x2 + y 2 + z 2 ,
z
f2 (x, y, z) = arccos p
,
2
x + y2 + z2
x
arccos p
, daca y 0 c si x2 + y 2 > 0,
2
x + y2
x
2 arccos p
, daca y < 0 si x2 + y 2 > 0.
2
x + y2
(8.287)
(8.288)
(8.289)
440
Ion Cr
aciun
Relatiile (8.286), n care valorile functiilor care intervin sunt date n (8.287) (8.289), reprezinta leg
atura
dintre coordonatele polare si cele carteziene.
Rremarc
am c
a pentru punctele de pe axa z 0 Oz, este 0, sau , dupa cum punctul se afla pe semiaxa pozitiv
a,
sau pe cea negativ
a a axei cotelor, iar unghiul este nedeterminat.
Punctele din semiplanul y = 0, x 0 au coordonata comuna si anume = 0.
Datorit
a aplicatiilor coordonatelor sferice n astronomie, geodezie, etc, coordonata se numeste colatitudine,
iar coordonata se numeste longitudine.
Din considerentele de mai sus putem afirma:
c1 este vector normal la suprafata de coordonate r = r0 n punctul M0 al suprafetei;
vectorul c2 este normal la conul = 0 , cea de a doua suprafata de coordonate care trece prin punctul
M0 ;
c3 este vector normal n M0 la suprafata de coordonate de ecuatie = 0 .
Prin vector normal la o suprafat
a ntrun punct al ei se ntelege vectorul director al dreptei perpendiculare
pe planul tangent al suprafetei n acel punct.
8.11.2
Coordonate semipolare n spatiu, sau coordonate cilindrice
Consider
am spatiul afin punctual Euclidian tridimensional IE 3 , raportat la reperul cartezian R = {O; B} =
Oxyz, unde B = {i, j, k} este baza canonica din spatiul vectorial asociat IR3 .
Introducem m
arimile:
(0, ), distanta de la punctul M (x, y, z), nesituat pe axa z 0 Oz, la axa cotelor;
[0, 2), unghiul, m
asurat n sens direct trigonometric n planul Oxy, pe care proiectia razei vectoare
r =OM l face cu versorul i al axei x0 Ox.

Coordonatele carteziene ale punctului M se exprima n mod unic ca functii de variabilele , si z prin
x = cos ,
y = sin ,
z = z.
(8.290)
Observatia 8.11.12. Ecuatiile (8.290) stabilesc un sistem ortogonal de coordonate curbilinii pe multimea IR3 \
{(0, 0, z) : z IR}.
Intr-adev
ar, dac
a not
am
= (0, ) [0, 2) IR,
(8.291)
atunci transformarea
= (1 , 2 , 3 ) F(, IR3 \ {(0, 0, z) :
unde
(, , z) =
1
2 (, , z) =
3 (, , z) =
z IR}),
(8.292)
cos ,
sin ,
z,
este de clas
a C pe = (0, +) (0, 2) IR.
Deoarece matricea jacobian
a a transformarii (8.292) de ecuatii (8.290)
cos r sin 0
J (, , z) =
sin r cos 0
0
0
1
(8.293)
441
este o matrice nesingular

a pe , ecuatiile (8.290) definesc un sistem de coordonate curbilinii pe IR3 \ {(0, 0, z) :
z IR}, numit sistem de coordonate semipolare n spatiu, sau sistemul coordonatelor cilindrice.
Numerele , si z, introduse mai sus, se numesc coordonatele cilindrice ale punctului M (x, y, z).
Ecuatiile (8.290) stabilesc leg
atura dintre coordonatele carteziene si cele cilindrice ale unui punct din spatiu
nesituat pe axa cotelor.
Punctele de pe axa cotelor au = 0, z IR nsa este nedeterminat.
Jacobianul transform
arii (8.292) este
D(1 , 2 , 3 )
(, , z) = > 0,
D(, , z)
(, , z) .
In acest sistem, suprafetele de coordonate corespunzatoare sistemului de coordonate cilindrice sunt:

() cilindrii circulari coaxiali, cu axa de rotatie axa z 0 Oz, de ecuatii = const. , unde 0 < < ;
() semiplane m
arginite de axa z 0 Oz, de ecuatii = const. , [0, 2);
() plane paralele cu planul Oxy, de ecuatii z = const. , z IR.
Curbele de coordonate care trec prin punctul M0 de coordonate semipolare (0 , 0 , z0 ) precum si vectorii lor
directori sunt:
(a) semidreapta perpendicular
a pe z 0 Oz, de ecuatii
(
z0 ,
limitat
a de un punct de pe aceast
a axa, de vector director
c1 =
(0 , 0 , z0 ) = cos 0 i + sin 0 j;
(b) cercul de raz

a 0 cu centrul n punctul (0, 0, z0 ), situat n planul z = z0 , paralel cu planul Oxy si al c
arui
vector tangent n M0 este
c2 =
(0 , 0 , z0 ) = 0 sin 0 i + 0 cos 0 j;
(c) dreapta paralel

a cu z 0 Oz av
and sensul vectorului
c3 =
(0 , 0 , z0 ) = k.
z
Coloanele coordonatelor vectorilor c1 , c2 , c3 , pentru acest sistem de coordonate curbilinii, sunt respectiv
prima, a doua si a treia coloan
a a matricei jacobiene a functiei din (8.292), calculata n punctul M0 .
Sistemul {c1 , c2 , c3 } ce contine vectorii tangenti respectiv la curbele, sau liniile de coordonate descrise mai
sus, este un sistem ortogonal de vectori, deoarece ci cj = 0, pentru i 6= j.
Factorii de scal
a, calculati ntrun punct arbitrar M, nesituat n semiplanul y = 0, x 0, deci care are
coordonatele cilindrice (, , z), unde
(0, +),
(0, 2),
z (, +),
sunt
h1 = kc1 k = 1,
h2 = kc2 k = ,
h3 = kc3 k = 1.
442
Ion Cr
aciun
Factorul de scal
a pentru volumul elementar din IR3 \ {(0, 0, z) : z IR} este
D(1 , 2 , 3 )
(, , z) = = h1 h2 h3 .
D(, , z)
Prin urmare,
d = dddz.
a a functiei
, unde este dat n (8.293), este functia vectoriala f = (f1 , f2 , f3 ) de
argumentul vectorial
x = (x, y, z) IR3 \ {(x, 0, z) : x 0, z IR}
ale c
arei componente sunt
= f1 (x, y, z) = x2 + y 2 , x2 + y 2 > 0,
arctg , daca x > 0, y > 0,
, daca x = 0, y > 0,
y
+ arctg , daca x < 0, y IR,
= f2 (x, y, z) =
x
2 , daca x = 0, y < 0,
2 + arctg y , daca x > 0, y < 0,
z = f3 (x, y, z) = z.
(8.294)
Multimea valorilor functiei f = (f1 , f2 , f3 ), unde functiile componente f1 , f2 , f3 sunt date n (8.294), este
multimea din (8.291).
Relatiile (8.293) reprezint
a leg
atura dintre coordonatele cilindrice si cele carteziene n spatiu.
Bibliografie
[1] Adams, Robert, A. Calculus. A complete Course, Forth ed., AddisonWesley, 1999
[2] Bermant, A. F., Aramanovich, I. G. Mathematical Analysis. A Brief Course for Engineering Students,
Mir Publishers, Moscow 1986.
[3] Calistru, N., Ciobanu, Gh. Curs de analiz
a matematic
a, Vol. I, Institutul Politehnic Iasi, Rotaprint,
1988.
[4] Chirit
a, Stan Probleme de matematici superioare, Editura Academiei Romane, Bucuresti 1989.
[5] Colojoar
a, Ion Analiz
a matematic
a, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti 1983.
[6] Craiu, M., T
anase, V. Analiz
a matematic
[7] Cr
aciun, I., Procopiuc, Gh., Neagu, A., Fetecau, C. Algebr
a liniar
a, geometrie analitic
a si diferential
a
si programare liniar
a, Institutul Politehnic Iasi, Rotaprint, 1984.
[8] Cr
aciunas, Petru Teodor Mathematical Analysis, Polytechnic Institute of Iassy, Faculty of civil engineering, Iassy 1992.
[9] Cruceanu, Vasile Algebr
a liniar
a si geometrie, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti 1973.
[10] Dieudonne, J. Fondements de lanalyse moderne, GauthierVillars, Paris 1963.
[11] Dixon, C. Advanced Calculus, John Wiley & Sons, ChichesterNew YorkBrisbaneToronto 1981.
[12] Dr
agusin, L., Dr
agusin, C., C
aslan, C. Analiz
a matematic
a. Calcul diferential, Editura TEORA, Bucuresti 1993.
[13] Flondor, P., St
an
asil
a, O. Lectii de analiz
a matematic
a si exercitii rezolvate, Editia a IIa, Editura ALL,
Bucuresti 1996.
[14] Fulks, Watson Advanced calculus: an introduction to analysis, Third Edition, John Wiley & Sons, New
York 1978.
[15] G
ain
a, S., C
ampu, E., Bucur, Gh. Culegere de probleme de calcul diferential si integral Vol. II, Editura
Tehnic
a, Bucuresti 1966
[16] Gheorghiu, N., Precupanu, T. Analiz
a matematic
[17] Hewitt, E., Stromberg, K. Real and Abstract Analysis. A modern treatment of the theory of functions
of a real variable, SpringerVerlag Berlin Heidelberg New York 1965.
[18] Marinescu, Gheorghe Analiz
a matematic
a, vol. I, Editia a Va, Editura Didactica si Pedagogic
a, Bucuresti 1980.
[19] Nicolescu, M., Dinculeanu, N., Marcus, S. Analiz
a matematic
a, vol. I, editia a patra, Editura Didactic
a
si Pedagogic
a, Bucuresti 1971.
[20] Olariu, Valter Analiz
a matematic
443
444
Ion Cr
aciun
[21] Olariu, V., Halanay, A., Turbatu, S. Analiz

a matematic
a, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti
1983.
[22] Precupanu, Anca Bazele analizei matematice, Editura Universitatii Al. I. Cuza, Iasi 1993.
[23] Sburlan, Silviu Principiile fundamentale ale analizei matematice, Editura Academiei Romane, Bucuresti
1991.
[24] Siretchi, Gheorghe Calcul diferential si integral, Vol. I, II, Editura Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti
1985.
[25] Smirnov, Vladimir Cours de mathematiques superieures, tome I, Deuxieme Editions,

Mir, Moscou 1972.
[26] St
an
asil
a, Octavian Analiz
a matematic
[27] Sykorski, Roman Advanced Calculus. Functions of several variables, PWNPolish Scientific Publishers,
Warszawa 1969.
[28] Thomas, Jr., G. B., Finney, R. L. Calculus and Analytic Geometry, 7th Edition, AddisonWesley
Publishing Company, 1988.
Index de notiuni
retea, 172
retea finit
a, 172
nchiderea n X, 161
nmultire, 19, 2123
nmultire cu scalari, 19
nmultirea numerelor ntregi, 23
sir Cauchy, 26, 44
sir Cauchy de puncte, 131
sir convergent, 33
sir cresc
ator de multimi, 8
sir de functii reale de variabil
a real
a, 142
sir de functii, 206
sir de functii convergent, 206
sir de functiii, 132
sir de numere reale, 33
sir de puncte, 286
x ntr-un spatiu metric, 129
sir de puncte divergent, 130
sir de puncte fundamental, 131
sir descresc
ator de multimi, 8
sir divergent cu limita egal
a cu +, 33
sir divergent cu limita egal
a cu , 33
sir f
ar
a limit
a, 34
sir fundamental, 26
sir fundamental, 44
sir m
arginit, 36
sir monoton, 39
sir monoton cresc
ator, 39
sir monoton descresc
ator, 39
sir monoton strict cresc
ator, 39
sir monoton strict descresc
ator, 39
sir numeric, 33
sir oscilant, 34
sirul sumelor partiale, 52
sirul sumelor partiale al unei serii de vectori, 145
sirul termenilor seriei, 52
sirul termenilor unei serii de vectori, 145
margine superioar
a, 25
abaterea curbei de la linia dreapt
a, 277
acceleratia unei particule, 274
acoperire, 171
aderenta n X, 161
admite limita, 189
adunare, 19, 23
adunarea n multimea numerelor ntregi, 23
apartine multimii, 7
aplicatia reciproca, 17
aplicatie, 15
aplicatie aditiva, 151
aplicatie bijectiva, 25
aplicatie biliniara simetrica, 263
aplicatie liniara, 224
aplicatie liniara marginita, 227
aplicatie omogena, 151
aproximarea liniara, 285
aproximarea patratica, 285
arc, 216
arc neted, 274
asociativitate, 10, 21
axa polara, 427
axioma (C1 ), 115
axioma Cantor, 25
axioma de completitudine, 25
axioma de existenta a marginii superioare, 25, 27
axioma I a numarabilitatii, 115
axioma lui Arhimede, 27
axiome necontradictorii, 26
axiomele topologiei, 170
baza n spatiul liniar ndimensional V /IK, 124
baza canonica, 366
baza infinita, 126
baza ortonormata, 155
baza locala ortonormata, 435
bijectie, 17
bila, 110
bila nchisa, 111
bila deschisa, 110
bucla elicei cilindrice, 270
camp de vectori, 245
camp vectorial, 245
catul n sens Cauchy a doua serii numerice, 106
catul numerelor ntregi x si y, 23
camp, 22
capetele unui drum, 270
cel mai mic majorant, 25
centru de curbura, 285
centrul unui interval, 167
cerc osculator, 285
cercuri concentrice, 427
clasa de echivalenta, 273
445
446
clas
a de echivalent
a modulo IR, 14
clas
a de echivalent
a, 355
clasa de functiii C 1 (D), unde D este multime deschisa
n IRn , 296
clasa functiilor indefinit derivabile partial, 310
coeficientii formei nt
ai fundamentale a unei suprafete,
357
coeficientii lui Gauss, 357
coliniar, 243
combinatie liniar
a, 123
compatibil, 23
compatibilitatea relatiei de ordine cu adunarea din X,
23
compatibilitatea relatiei binare de ordine fata de
nmultirea elementelor lui X, 23
compunerea functiei f cu functia g, 17
compusa functiilor f si , 253
compusul elementelor x si y, 19
comutativitate, 10
con deschis, 324
conditia Lipschitz, 377
conditie de regularitate, 274
concatenatul a dou
a drumuri, 271
conexiune, 179
contact a dou
a curbe, 284
contact de ordin n a dou
a curbe, 284
contractie, 157
converge uniform, 207
convergenta punctual
a a unui sir de functii, 208
convergenta uniform
a a unui sir de functii, 208
convolutie, 104
coordonate curbilinii, 425
coordonate curbilinii ale unui punct din spatiu, 433
coordonate polare n plan, 427
coordonate sferice, 436
x ntr-o baz
a, 125
corespondent
a, 13
corespondent
a biunivoc
a, 29
corp, 22
corp comutativ, 22, 23
corp comutativ total ordonat, 2325
cosini directori, 290
cresterea functiei f corespunz
atoare cresterii t t0 a
variabilei independente, 258
criteriul general al lui Cauchy de convergenta a unei
serii de vectori, 146
curb
a n plan, 274
curb
a n spatiu, 274
curb
a neted
a n IRm , 273
curb
a neted
a pe portiuni, 274
curbe de coordonate, 425, 432
curbura unei curbe, 277, 285
definitia continuit
atii n limbajul , 196
definitia continuit
atii cu siruri, 196
definitia cu vecin
at
ati a limitei unei functii, 196
Index de notiuni
dependenta functiionala, 418
derivabila, 245
derivabila la dreapta, 248
derivabila la stanga, 248
derivarea ordinara sau obisnuita, 296
derivata de ordinul k a unei functii vectoriale de variabila reala, 252
derivata de ordinul ntai, 246
derivata de ordinul al doilea, 251
derivata dupa o directie a unei functiii reale, 291
derivata la dreapta, 249
derivata la stanga, 249
derivata partiala de ordin doi a unei functiii vectoriale,
338
derivata partiala de ordinul ntai, 294
derivata partiala de ordinul ntai n raport cu variabila
xj a unei functiii vectoriale, 330
derivata partiala de ordinul ntai a unei functiii vectoriale n raport cu variabila xj , 329
derivata partiala de ordinul al doilea a functiei f n
punctul x0 n raport cu variabilele xj si xi ,
308
derivata secunda, 251
derivata unei functii vectoriale, 245
derivata unei functiii reale, 298
derivate partiale de ordinul m, 309
derivate partiale de ordinul ntai ale unei functiii vectoriale, 330
derivate partiale de ordinul al doilea ale unei functiii
reale, 309
derivate partiale mixte, 309
derivatele partiale de ordinul ntai ale unei functiii, 296
descriere cinematica, 270
determinant functional, 331
diferentiala de ordinul ntai a functiei f n punctul x0 ,
300
diferentiala unei functiii vectoriale de variabil
a vectoriala, 334
diametrul unei multimi, 109
difeomorfism, 413
diferenta a doua multimi, 9
diferentiala de ordin N a unei functiii reale, 319
diferentiala a doua a unei functiii vectoriale de variabil
a
reala, 263
diferentiala de ordinul k a campului vectorial f , 265
diferentiala de ordinul k a functiei f n punctul t0 , 264
diferentiala de ordinul ntai a unei functiii reale, 304
diferentiala de ordinul ntai a unei functiii vectoriale de
variabila reala, 260
diferentiala de ordinul al doilea a unei functiii reale,
316
diferentiala unei functii reale de o variabila real
a, 256
dimensiunea unui spatiu liniar, 124
directie n IRn , 290
discriminantul unei formei patratice, 365
Index de notiuni
447
forma patratica pe IRn , 364

forma m-liniara pe (IRn )m , 237
forma m-liniara pe (IRn )m , simetrica, 239
forma biliniara, 152
forma biliniara simetrica, 152
forma de grad m pe IRn , nedefinita, 240
forma de grad m pe IRn , negativ definita, 240
forma de grad m pe IRn , negativ semidefinita, 240
forma de grad m pe IRn , nenegativa, 240
forma de grad m pe IRn , nepozitiva, 240
forma de grad m pe IRn , pozitiv definita, 240
forma de grad m pe IRn , pozitiv semidefinita, 240
forma de gradul m pe spatiul liniar IRn , 239
forma liniara pe IRn , 235
forma multiliniara pe (IRn )m , 237
forma patratica, 152
forma patratica nedegenerata, 366
forma patratica negativ definita, 366
forma patratica negativ semidefinita, 366
forma patratica pozitiv definita, 152, 366
forma patratica pozitiv semidefinita, 366
forma biliniara simetrica, 364
element unitate, 20
formula aproximativa de calcul, 266
elemente incomparabile, 15
formula lui Mac Laurin, 280
elementneutru, 20
formula lui Taylor cu rest de ordin 1, 287
elementnul, 20
formula lui Taylor pentru o functie reala de variabil
a
elementsimetrizabil, 20
reala, 279
ecuatia vectorial
a a unei curbe netede, 274
formula lui Taylor pentru o functie vectorial
a de variecuatia vectorial
a a unui drum, 268
abila reala, 266
ecuatia vectorial
a a graficului functiei f , 244
formulele lui Frenet pentru o curba n spatiu, 277
ecuatia vectorial
a a unei p
anzei, 350
formulele lui Frenet pentru o curba plana, 277
ecuatii parametrice ale graficului unei functii vectoriale
fractie ireductibila, 23
f , 244
frontiera n X a unei multimi, 166
ecuatii parametrice ale unui drum, 268
frontiera unui interval, 167
ecuatiile canonice ale tangentei, 272
functie continua, 196
ecuatiile parametrice ale unei curbe, 274
functie continua pe multimea A, 196
ecuatiile parametrice ale unei p
anzei, 350
functie economica, 399
element de arc, 275
functie obiectiv, 399
element de arie al unei suprafete, 357
functie scop, 399
elicea circular
a de pas constant, 270
functie surjectiva, 16
existent
a, 15
functii egale, 16
expresie canonic
a a unei forme biliniare, 364
functia f si atinge marginile, 205
expresie canonic
a a unei forme p
atratice , 366
extragere a r
ad
acinii de un ordin oarecare n IN , functia f nu este uniform continua, 201
functia compusa, 17
n 2, 24
functia identica, 16
extremit
atile unui drum, 216, 270
functia inversa a functiei f , 17
functia lui Lagrange, 399
fat
a (p 1)dimensional
a a unui interval, 167
functia modul, 28
factor de contractie, 157
functie, 15
factori de scal
a, 434
functie aditiva, 235
familie de multimi, 8
functie bijectiva, 17
fc ie vectorial
a de clas
a C 1 (D, IRm )6, 331
functie biunivoca, 16
form
a biliniar
a degenerat
a, 363
functie continua ntrun punct, 195
form
a biliniar
a pe IRn , 361
functie concava, 284
form
a liniar
a pe IRn , 300
functie constanta, 16
form
a p
atratic
a nedegenerat
a, 365
distant
a, 30, 107
distanta dintre dou
a submultimi, 109
distanta dintre punctele x si y., 108
distributiv
a la dreapta, 22
distributiv
a la st
anga, 22
distributivitate, 10
distributivitate la dreapta, 21
distributivitate la st
anga, 21
divizor comun, 24
domeniu, 219
domeniu nchis, 219
domeniu de operatori, 19
domeniul de definitie, 15
dreapta determinat
a de dou
a puncte, 289
drum, 216
drum nchis, 270
drum parametrizat, 268
drum parametrizat n plan, 269
drum parametrizat neted, 272
drum parametrizat regulat, 272
drumuri echivalente cu aceeasi orientare, 273
448
functie convex
a, 284
functie de clas
a C k (I, IRm ), 252
functie definit
a pe o multime, cu valori n alta multime,
15
functie definit
a implicit, 377
functie derivabil
a, 246
functie derivabil
a partial pe o submultime, 295
functie derivabil
a pe o submultime, 246
functie derivabil
a partial de dou
a ori, 309
functie discontinu
a ntrun punct, 195
functie h
olderian
a, 202
functie H
older, 202
functie indefinit derivabil
a, 252
functie injectiv
a, 16
functie lipschitzian
a, 202
functie m
arginit
a, 204
functie m
arginit
a definit
a pe un spatiu metric, 117
functie omogen
a de grad m, 235
functie omogen
a de grad k, 324
functie par
a, 28
functie real
a de dou
a ori derivabil
a n raport cu variabilele xj si xi , 308
functie real
a derivabil
a dup
a o directie, 291
functie real
a de clas
a C m (D), unde D IRn este multime deschis
a, 309
functie real
a derivabil
a partial n raport cu o variabila,
294
functie uniform continu
a, 201
functie vectorial
a constant
a, 247
functie vectorial
a de k ori diferentiabil
a n t0 I, 264
functie vectorial
a de variabil
a real
a de k ori derivabila,
251
functie vectorial
a de variabil
a real
a de doua ori derivabil
a, 251
functie vectorial
a de variabil
a real
a diferentiabila de k
ori pe o submultime deschis
a, 264
functie vectorial
a de variabil
a real
a diferentiabila, 256
functie vectorial
a de variabil
a real
a diferentiabila de
dou
a ori, 262
functie vectorial
a derivabil
a de dou
a ori, 250
functie vectorial
a de argument vectorial diferentiabila,
333
functie vectorial
a de variabil
a vectorial
a de doua ori
diferentiabil
a, 337
functie vectorial
a derivabil
a partial, 329
functie vectorial
a derivabil
a partial n raport cu variabila xj pe o multime deschis
a, 330
functie vectorial
a derivabil
a parttial ntrun punct, 330
functiii dependente functional, 418
functiii independente functional, 418
functiile coordonate, 247
gradientul unei functiii reale, 298
graficul functiei vectoriale f , 244
graficul relatiei binare, 13
grup, 20, 22
Index de notiuni
grup
grup
grup
grup
grup
grup
abelian, 22
aditiv abelian, 20
aditiv abelian total ordonat, 23
aditiv comutativ, 21
comutativ, 20, 22
multiplicativ, 20
hessiana unei functiii reale, 317

hodograful drumului, 268
hodograful functiei vectoriale f , 244
homeomorfism, 215, 413
homomorfism, 20, 224
identitatea lui Euler, 325
imaginea drumului, 268
imaginea lui x prin f , 15
imaginea prin functia f a multimii A0 , 16
imaginea unui drum, 216
incluziune, 8, 23, 24
inegaliatatea patrulaterului, 109
inegalitatea triunghiulara, 28, 30
inel, 21, 22
inel cu element unitate, 22
inelul numerelor ntregi, 23
injectie de la multimea A la multimea B, 16
interiorul n X al multimii A, 164
intersectia a doua multimi, 9
intersectia relatiilor binare, 14
interval pdimensional nchis, 167
interval pdimensional deschis, 167
interval nchis, 27
interval degenerat, 167
interval deschis, 27
interval semideschis la dreapta, 27
interval semideschis la stanga, 27
intervale nemarginite, 30
inversul elementului x, 20
inversul unui element, 23
izometrie, 216
izomorfism, 20
izomorfism de corpuri, 25
jacobian, 331
juxtapunerea a doua drumuri, 271
lege de compozitie binara interna, 19, 21, 121
lege de compozitie externa, 19
limita inferioara, 46
lilita unui sir numeric, 33
limita superioara, 46
limita uniforma a unui sir de functii, 207
limita unui sir de functii, 206
limita unui sir de puncte, 130
lungimea segmentului P Q, 30
lungimea unui arc de curba, 275
lungimea unui drum, 275
Index de notiuni
lungimea unui vector, 135
majorant, 24
marginea inferioar
a, 27
marginea inferioar
a a valorilor unei functii reale, 205
marginea superioar
a a valorilor unei functii reale, 205
matrice mindexat
a, 238
matricea formei biliniare simetrice, 157
matricea jacobian
a a unei functiii vectoriale de variabil
a vectorial
a, 331
matricea jacobian
a a functiei f n punctul x0 , 302
matricea unei formei biliniare, 362
maximul multimii A, 25
metod
a practic
a de calculare a derivatelor partiale, 295
metric
a, 30, 107
metrica Euclidian
a, 291
metrici echivalente, 111
minor principal de ordin k al unei matrice, 157
minorant, 26
modulul unei matrice jacobiene, 411
monotonie, 36
morfism, 20
multime, 7
multime m
arginit
a, 28
multime nchis
a, 23, 162
multime a numerelor reale, 25
multime cel mult num
arabil
a, 31
multime conex
a, 179
multime convex
a, 182
multime de indici, 8
multime dens
a, 24
multime deschis
a, 165
multime discret
a n X, 168
multime finit
a, 8
multime infinit
a, 8
multime m
arginit
a ntrun spatiu metric, 109
multime m
arginit
a, 24
multime majorat
a, 24
multime minorat
a, 26
multime neconex
a, 179
multime nem
arginit
a inferior, 28
multime nem
arginit
a ntrun spatiu metric, 109
multime num
arabil
a, 30, 32
multime ordonat
a, 15
multime total ordonat
a, 23
multimea de convergent
a a sirului (fn ), 206
multimea de definitie, 15
multimea numerelor ntregi, 23
multimea numerelor ntregi Z , 23
multimea numerelor naturale IN , 23
multimea numerelor rationale, 23
multimea numerelor rationale Q, 23
multimea scalarilor, 19
multimea valorilor functiei f , 16
multimea valorilor unui sir de puncte, 129
multimea vid
a, 8, 34
449
multimi disjuncte, 9
multimi echipotente, 30
multimi egale, 7
multimi homeomorfe, 215
multimi identice, 7
multiindice, 314
multiplicatori Lagrange, 399
natura unei serii, 53
nemarginit, 36
noncontradictia axiomelor, 25
norma Euclidiana, 154
norma pe un spatiu vectorial, 134
norma unui vector, 135
norme echivalente, 136
nu apartine multimii, 7
numar algebric, 30
numar par, 24
numar rational, 23
numarul e, 41
numere ntregi pozitive, 23
numere ntregi negative, 23
numere irationale, 30
numere naturale, 23
numere transcendente, 31
operatia de mpartire, 24
operatia de ridicare la putere, 24
operatia de scadere, 24
operatia de adunare, 22
operator, 15
operator diferential de multiindice , 315
operator liniar, 224
operatorul de diferentiere de ordinul ntai, 303
operatorul lui Hamilton, 298
operatorul nabla, 298
opusul, 23
opusul elementlui x, 22
opusul unui drum, 270
origine de arc, 275
panza neteda, 350
panza parametrica, 350
panze netede echivalente, 354
parametru natural, 275
parametrii lui Lame, 426
parametrii lui Lame, 434
parametrizarea naturala, 275
parametrul unui drum, 268
permutare, 67
plan tangent, 354, 356
pol, 427
polinom caracteristic, 371
polinomul lui Taylor, 265
pornire, 13
prelungire a functiei f prin continuitate, 199
450
prelungire la multimea A a functiei, 16
prima form
a fundamental
a a unei suprafete, 358
propriet
ati cu caracter local, 19
propriet
ati metrice, 216
propriet
ati topologice, 216
proprietate algebric
a, 20
proprietatea lui Darboux, 218
problem
a de extrem conditionat, 399
problem
a de extrem cu leg
aturi, 399
procedura lui Newton, 287
produs cartezian, 12
produs mixt, 245
produs scalar, 151
produs vectorial, 242
produsul, 23
produsul dup
a Cauchy al dou
a serii numerice, 104
produsul elementelor x si y, 19
produsul mixt a trei vectori, 243
produsul scalar al vectorilor x si y, 151
proprietate global
a, 19
proprietate invariant
a la un homeomorfism, 216
punct sa, 370
punct aderent, 159
punct al multimii, 7
punct critic, 368
punct critic conditionat, 398
punct de acumulare, 168
punct de acumulare bilateral, 248
punct de acumulare la dreapta, 248
punct de acumulare la st
anga, 248
punct de extrem, 286, 367
punct de extrem local, 286
punct de extrem local conditionat, 398
punct de extrem local cu o restrictie, 398
punct de inflexiune, 286
punct de maxim global, 367
punct de maxim global strict, 367
punct de maxim local, 286, 367
punct de maxim local strict, 367
punct de minim global, 367
punct de minim global strict, 367
punct de minim local, 286, 367
punct de minim local strict, 367
punct fix, 157
punct interior n X, 163
punct izolat n X al unei multimi, 168
punct limit
a, 48
punct multiplu, 270
punct ordinar, 274
punct regulat, 274
punct stationar conditionat, 398
rangul formei biliniare, 363
rangul unei forme p
atratice, 365
raport incrementar, 245, 290
raz
a de curbur
a, 285
Index de notiuni
relatie binara, 13
relatie de echivalenta, 14
relatie de ordine, 14
regula semnelor, 22
relatia de ordine, 24
relatie binara n multimea A, 13
relatie binara antisimetrica, 14
relatie binara de ordine totala, 23
relatie binara reflexiva, 14
relatie binara simetrica, 14, 273
relatie binara tranzitiva, 14
relatiile lui De Morgan, 10
reper Frenet, 276
reper polar n plan, 427
reprezentant al unei clase de echivalenta, 14
rest de ordin k, 266
rest de ordin N , 280
rest de ordin N sub forma lui Lagrange, 280
rest de ordin N sub forma lui SchlomilchRoche, 279
rest de ordin N sub forma unei integrale, 280
rest de ordin p al unei serii, 58
restrictia functiei f la submultimea A0 , 16
reuniunea a doua multimi, 9
reuniunea relatiilor binare, 14
schimbare de parametru, 273
semidreapta nchisa nemarginita la dreapta, 30
semidreapta nchisa nemarginita la stanga, 30
semidreapta deschisa nemarginita la dreapta, 30
semidreapta deschisa nemarginita la stanga, 30
segment, 27
segment nchis, 182
segment nchis de extremitati A si B, 289
segmente semideschise, 289
semidreapta cu originea n A, care trece prin B, 289
semidrepte limitate de origine, 427
sens pozitiv de parcurs a unui drum, 269
seria condensata a unei serii, 78
seria geometrica, 53
seria produs a doua serii, 104
seria telescopica, 54, 145
serie absolut convergenta, 65
serie alternata, 63
serie convergenta, 52
serie cu termeni oarecare, 58
serie de functii vectoriale, 150
serie de numere reale, 52
serie de vectori, 145
serie de vectori convergenta, 145, 147
serie de vectori divergenta, 146
serie de vectori semiconvergenta, 148
serie divergenta, 53
serie majoranta a seriei, 74
serie majorata de seria, 74
serie neconditionat convergenta, 68
serie numerica, 52
Index de notiuni
serie oscilant
a, 53
serie semiconvergent
a, 66
simbolurile de alternant
a, 242
simetricul, 22
simetricul elementului x, 20
sistem de coordonate curbilinii, 423
sistem de vectori liniar dependent, 124
sistem de vectori liniar independent, 124
sistem fundamental de vecin
at
ati, 114
sistem infinit de vectori liniar independent, 124
sistem ortogonal de coordonate curbilinii, 426, 428
sistem ortogonal de coordonate curbilinii n spatiu, 434
sistem ortogonal de vectori, 155
solutie rational
a, 24
sosire, 13
spatii metrice izometrice, 216
spatii vectoriale izomorfe, 226
spatiu Banach, 138
spatiu conex, 179
spatiu Hilbert, 156
spatiu liniar finit dimensional, 124
spatiu liniar peste un c
amp de scalari, 119
spatiu metric complet, 132
spatiu metric conex prin arce, 216
spatiu neconex, 179
spatiu normat, 135
spatiu prehilbertian, 151
spatiu topologic, 115, 170
spatiu vectorial infinit dimensional, 126
spatiu vectorial peste un c
amp de scalari, 119
spatiul aritmetic p-dimensional, 12
spatiul Euclidian IRn , 289
structur
a algebric
a, 19
structur
a Euclidian
a, 151
structura algebric
a, 24
structuri algebrice homomorfe, 20
structuri algebrice izomorfe, 20
subsir, 42
subsir al unui sir de puncte, 130
submultime, 8
submultime m
arginit
a, 109
submultime nem
arginit
a, 109
subspatiu liniar, 122
subspatiu metric, 108
sum
a infinit
a, 52
suma, 19, 23
suma partial
a de rang n, 52
suma partial
a de rang n a unei serii de vectori, 145
suma seriei, 52
suprafat
a, 291, 350
suprafat
a de nivel, 355
suprafat
a neted
a, 355
suprafat
a neted
a pe portiuni, 356
suprafat
a reprezentat
a implicit, 355
suprafete de coordonate, 431
451
surjectie, 16
surse, 15
taieturi n multimea numerelor rationale, 26
tabelarea functiilor, 283
tangenta ntrun punct al unui drum, 271
tensor metric, 151
tensor metric local, 434
teorema lui Cauchy pentru functii derivabile, 279
teorema lui Fermat, 286
teoria multimilor, 7
termenii unui sir de puncte, 129
termenul de rang n al seriei, 52
termenul de rang n al unei serii de vectori, 145
termenul de rang n al unui sir, 33
termenul de rang n al unui sir de puncte, 129
termenul general al seriei, 52
termenul general al unei serii de vectori, 145
termenul general al unui sir, 33
termenul general al unui sir de puncte, 129
terna, 24
topologie, 170
topologie indusa de o metrica, 170
torsiunea unei curbe, 277
traiectoria drumului, 268
traiectoria unei particule materiale, 274
transformare regulata, 411
transformare liniara, 224
transformare, 15
triedrul lui Frenet, 276
unghi ntre doua curbe, 358
unghi orientat, 153
unghiul dintre doi vectori, 290
unicitate, 15
unicitatea diferentialei, 256
valoarea functiei, 15
varietate bidimensionala, 355
varietate de nivel, 355
vecinatate, 32
vecinatate a unui punct dintrun spatiu metric, 113
vecinatate simetrica, 32
vecinatatea lui +, 32
vecinatatea lui , 32
vectori coliniari, 290
vectori ortogonali, 153
vectorul acceleratie, 274
vectorul multiplicatorilor Lagrange, 399
vectorul normalei la o suprafata, 355
vectorul viteza, 274
versorul binormalei, 276
versorul normalei principale, 276
versorul tangentei, 276
versorul unei directii, 290
viteza unei particule, 274

Analiza Matematica Calcul Diferential - Ion Craciun

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Analiza Matematica Calcul Diferential - Ion Craciun

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Prof. univ. dr.

1 Notiuni fundamentale de teoria multimilor

3 Elemente de teoria spatiilor metrice

5 Derivabilitatea si diferentiabilitatea functiilor vectoriale de variabil

8 Aplicatii ale calculului diferential

Notiuni fundamentale de teoria

Definitia 1.1.2. Multimea f

Definitia 1.1.3. Fie A si B dou

Fie a(x) o conditie impus

Capitolul 1. Notiuni fundamentale de teoria multimilor

Definitia 1.2.1. Se numeste reuniunea a dou

Definitia 1.2.2. Se numeste intersectia sau partea comun

Definitia 1.2.3. Multimile A si B se numesc disjuncte dac

Definitia 1.2.4. Fie A si B dou

Teorema 1.2.2. Pentru orice multimi A,B,C,D,

Capitolul 1. Notiuni fundamentale de teoria multimilor

Uneori, mentiunea t T, sub semnul

Aj sau Am Am+1 ... An (m n)

pentru reuniunea multimilor Am , Am+1 , ..., An si

Aj sau Am Am+1 ... An (m n)

pentru intersectia acelorasi multimi.

Aj sau Am Am+1 ...

Aj sau Am Am+1 ...

Definitia 1.3.1. Fie p 2, num

In cazul n care X1 = X2 = ... = Xp = X produsul cartezian al celor p multimi identice cu X se noteaz

Teorema 1.3.1. Produsul cartezian are urm

A B \ C D = (A (B \ D)) ((A \ C) B);

Convenim ca produsul cartezian a p multimi sa se numeasca simplu produs.

Capitolul 1. Notiuni fundamentale de teoria multimilor

p1 = (xi1 , xi2 , ..., xim ) X m ,

p2 = (xj1 , xj2 , ..., xjn ) X n ,

poate fi identificat cu elementul

Relatii binare. Functii. Legi de compozitie

Definitia 1.4.1. Fie A si B dou

Definitia 1.4.2. Relatia binar

Definitia 1.4.3. Se numeste relatie de echivalent

Definitia 1.4.4. Fie R = {G, A} o relatie de echivalenta

Teorema 1.4.1. Clasele de echivalent

Definitia 1.4.5. Relatia R = {G, A} se numeste relatie de ordine n multimea A dac

Capitolul 1. Notiuni fundamentale de teoria multimilor

Observatia 1.4.1. Incluziunea n P(X) este o relatie de ordine.

Definitia 1.4.6. O multime A prev

De obicei folosim pentru relatia de ordine semnul si scriem x y n loc de xRy.

Definitia 1.4.7. Fie date multimile nevide A si B. Se numeste functie definit

Observatia 1.4.2. Propriet

Definitia 1.4.8. Fie A si B dou

Definitia 1.4.9. Fie A0 A si f : A B. Multimea

Definitia 1.4.10. Functia f : A B se numeste surjectie de la multimea A pe multimea B sau functie

Definitia 1.4.11. Functiile f1 : A1 B1 si f2 : A2 B2 se numesc egale dac

Definitia 1.4.12. Dac

Observatia 1.4.3. O restrictie a unei functii f se obtine dac

Definitia 1.4.15. Functia f : A B se numeste injectie de la multimea A la multimea B sau simplu,

Capitolul 1. Notiuni fundamentale de teoria multimilor

Definitia 1.4.16. O functie f : A B care este simultan injectiv

Observatia 1.4.5. Dac

Definitia 1.4.19. Fie functia f : A B si B0 B, B0 6= . Multimea

Teorema 1.4.2. Pentru orice functie f : A B:

f (A1 A2 ) = f (A1 ) f (A2 )

sau, mai general

f 1 (B1 B2 ) = f 1 (B1 ) f 1 (B2 )

sau, mai general

f 1 (B1 B2 ) = f 1 (B1 ) f 1 (B2 )

sau, mai general

f 1 (B1 \ B2 ) = f 1 (B1 ) \ f 1 (B2 ),