Du-te, Voine, du-te

Cu oile-n munte,
i-i ad aminte
Unde m-ai lsat
De laturi de sat
Cu furcua-n bru
Cu secera-n gru.
Puin secerai
i ru m tiai,
Puin snge curge
Tare dor m-ajunge
Mi, Voineo, de tine,
C nu vii la mine.

(*** Du-te, Voine, du-te)

Doina este o poezie liric, specific folclorului romnesc care exprim o varietate de
sentimente (dor, dragoste, jale, revolt, nstrinare) fiind nsoit, de obicei, de o melodie
adecvat.
Textul Du-te, Voine, du-te se ncadreaz n categoria doinelor populare de dor, pentru
c prezint trsturile acesteia. Fiind o creaie popular, are caracter anonim, oral, colectiv i
sincretic.
Ca n majoritatea doinelor, titlul este reluat n primul vers al textului. Autorul popular i
exprim sentimentele de dor i jale ntr-o manier direct. Modul de expunere folosit este
monologul liric. Imaginile vizuale sunt expresive i o prezint pe tnra fat rmas singur,
pentru c iubitul este Cu oile-n munte. Hrnicia ei este sugerat de versurile Cu furcua-n
bru / Cu secera-n gru. Enumeraia obiectelor pe care fata nu tie s le mnuiasc foarte
bine constituie o modalitate de a-i atrage ct mai repede iubitul: Tare dor m-ajunge / Mi,
Voineo, de tine/ C nu vii la mine.
Discursul liric se organizeaz sub forma unei confesiuni a eului liric feminin, de aceea
formele pronominale i verbale sunt la persoana I i a II-a: Du-te, ad, tine, mine. Limbajul
doinei este de factur popular: ad, laturi de sat, furcu, secer.
Prin toate aceste trsturi poezia Du-te, Voine, du-te ilustreaz specia doinei populare.