Peisagistica

- partea a 2-a-

1. Baroc:
-

a. Gradinile clasice franceze:

Preluarea elementelor geomerice ale gradinilor italiene,
imbogatite la nivel decorative;
Primele gradini castelele de pe Valea Loirei (Amboise, Blois,
Gaillon, Chenonceaux terasare cu diferente mici de nivel (relief
mai plat);
Valea Loirei zona foarte impadurita parcuri de vanatoare
a determinat defrisarea unor suprafete mari in care s-au
amenajat parcurile castelelor.
Gradina Franceza dominatie totala asupra naturii;
Are loc progresul geometriei si perspectivei (ex: Boyceau,
Mansart, le Notre Tratat du jardinage selon le principes de la
nature et de lart).
Sunt utilizate ca mijloace de compozitiei: axul central,
parterre florale, boschetele, formele patrate, capetele de
perspectiva toate fiind articulate cu constructia care
domina ansamblul;
Caracteristici:
Parc pentru promenade, festivitati, spectacole;
Decorativismul cu influente orientale (de tip covor
oriental) desene colorate din flori - mozaicuri;
Geometria este imbogatita cu linia curba;
Terase putindenivelate;
Sistem de axe ce deschid perspective;
Puternica legatura intre arhitectura si gradina acelasi
mode de gandire, continuare a spatiului architectural in spatial
gradinii;
Axele se intersecteaza in piete circulare sau elipsoidale
(piete stelate) element reluat de urbanismul Haussmanian
(ex: Rond Point, Place dEtoile);
Stil complet artificial parcuri foarte scumpe, necesita
intertinerea permanenta, dificila;
Prototipul gradinii franceze: Parcul Versaille;
Influente ulterioare in istoria gradinilor: Schonbrun, Parcul
Petrodvoret, Hampton Court;
Tratarea arhitecturala a compozitiei;
Desfasurarea pe spatii vaste;
Axa dominant central sustinuta de un canal de apa;
Axe secundare perpendicular pe cea principala;
Teren terasat, cu diferente mici de nivel;
Simetrie fata de axe;

 Geometrie;
Amenajare gradata;
Alei rectilinii ierarhizate, piete stelate.
-

Le Notre figura remarcanta a epocii:

Cel mai important peisagist francez al perioadei baroce;
Principii compozitionale:
stabilirea unor proportii mari ale compozitiei;
stabilireaperspective dominante;
ordonarea gradinii dupa norme arhitecturale;
modelarea terenului;
modelarea unor volume mari vegetale, constituite din
arbori pozitionati geometric;
realizarea unei unitati de ansamblu atat prin preluarea
identica a unor elemente, cat si prin varietate;
suprafete plane de apa bazine si canale.
Realizari:
parcurile castelelor: Vaux-le-Vicomte, Versailles, Chantilly,
Saint-Cloud, Sceaux;
gradinile: Tuilleries, Fontainbleau, Saint-Germain-en Laye.
b. Gradinile Italiene:
Principii:
Simetria;
Organizarea arhitecturala a spatiilor;
Legatura dintre cladire si gradina;
Elementele decorative construite;
Prezenta sculpturilor;
Utilizarea vegetatiei tunse;
Teren cu relief in panta sau accidentat;
Amenajarea in terase succesive;
Cu forme geometrice regulate;
Sustinute de ziduri ornamentate;
Legate prin scari si rampe;
Compozitia arhitecturala cu atenuarea schematismului rigid,
dupa criteria ortogonale, caracteristic sec al XVI-lea;
Trasee rectilinii sunt imbinate cu linii ample, curbe.
S-a renuntat la excesiva disciplinare a arborilor, lasandu-I sa se
dezvolte liber, ceea ce a contribuit la o buna legatura cu
peisajul ambiant;
Dimensiunile gradinilor s-au marit, tinzand catre transformarea
in parcuri;
S-au multiplicat liniile vizuale, peisajul exterior participand in
masura mai mare la organizarea compozitiei;
Si in ornamentatia gradinilor au aparut schimbari, reflectand
gustul pentru bogatia decorului si pentru efectele pitoresti si
scenografice specificeepocii baroce;
Formele geometrice mai sobre ale decorului vechilor gradini au
cedat locul elementelor ornamentale cu contururi mai dulci, mai
sinuoase;

Au aparut grotele artificiale, fantanile cu stanci si teatrele

de apa compozitii arhitecturale in care se asociaza statui,
roci si apa in miscare (jocuri hidraulice si musicale), integrate
intr-o constructie decorativa cu niste (avand de obicei si
functia de zid de sprijin);
Gradinile sunt impresionante prin unitatea si armonia de
ansamblu, precum si prin stralucirea si varietatea decorului,
innobilat de numeroase opera de arta.
Exemple:
Gradinile Vilei Doria Pamphili (Roma);
Gradina Vilei Aldobrandini (Frascatii) arh. Maderno Carlo;
Gradinile Boboli (palatal Pitti din Florenta) arh. Peisagist
Tribolo Niccola;
Gradina Vilei Gamberaia (langa Florenta) arh. Peisagist
Capponi Family;
Gradina Vilei Garzoni (Collodi) arh. Peisagist Garzoni Romano;
Isola Bella (insula in lacul Maggiore, amenajata in 9 terase)
arh. Peisagist Borromeo Count Carlo III.
c. Portugalia sec XVII un profil individual:
Nu cultiva gradinile patio;
In micile gradini interioare, denumite Alegretes, intalnim
teme specific portugheze, precum cea a bazinelor terasate;
In spatele sursei de apa se afla, de obicei o cladire sau un
perete acoperit cu ceramic colorata, cu acele Azulejos
aduse de arabi in Europa;
La inceput simple, aceste azulejos au fost apoi decorate cu
flori, pasari sau arabescuri in culori vii, ca sa nu suplineasca
lipsa florilor in gradina, in sezonul foarte cald;
Atat de importanta era maniera in care se foloseau ca piese de
dcor aceste azulejos, incat ele determinau specificul unei
gradini.
Epoca Baroca este epoca privilegiata a gradinii europene.

2. Neoclasic si romantic sec XVIII-XIX

- Inceputurile stilului liber peisagist;
- Ideea de intoarecere la anumite valori mistice;
- Aparitia stilului romantic (natura, mister, poveste);
- Reapare idea de minimalizare;
- Se constituie in Anglia stilul liber/peisagist englezesc;
- Suprafetele devin mari si nelimitate.
a. Inceputul catre trecerea la stilul liber secolul XVIII:
- Castelul Howard inceputul sec XVIII:
Fara compozitie, aduna la un loc parcuri, lacuri, constructii;
O percepere a elementelor.
- Primul geste de ordonare a acestul stil se presupune a fi parcul
Stowe:
Structura pentagon (dupa structura medieval ca de cetate);
Arh. Bridgeman;
Contrazice unghiul drept aleea de promenada;
Crearea unei zone libere;
Parterul inlocuit cu o pajiste;
Contrazicerea unor semne de limbaj;
Se desfiinteaza ingradirea plantatia este lasata liber.
- Stilul liber opereaza cu contraste, fiecare element vegetal
volumetrie, contrast;
- Gradinile englezesti compozitie peisagistica libera, bazata pe
conservarea unor portiuni autentice de padure, in care arhitectul
intervine prin:
Trasarea de alei;
Crearea de ritmuri numai aparent naturale;
Conservarea sau amenajarea de denivelari ale terenului;
Combinarea cu vaste suprafete de gazon, special plantat si
ingrjit.
- Incercarea de schimbare a aspectului formal al gradinii, impus de
traditiile medieval si de modelel renasterii si a barocului, a
constat in:
Suprimarea tunderii arborilor;
Marirea spatiului de eliminare a zidurilor de incinta si
inlocuirea lor cu santuri, permitand astfel legarea de
peisajul inconjurator.
- Planurile intocmite de arhitectul englez Bridgeman, care a
initiat aceste modificari, reprezinta o etapa de tranzitie, cu
pastrarea axei central dominante, dar cu atenuarea regularitatii
schemelor clasice:

 Absenta parterelor, inlocuite cu simple covoare verzi;

Absenta canalelor;
Mai tarziu, introducerea de poteci neregulat serpuitoare,
cursuri de apa, grupari libere ale vegetatiei.
b. Stilul liber Gradinile peisagere engleze:
- Se dezvolta in a doua jum a sec XVIII intr-un context generat
de puternice schimbari produse pe parcursul inceputului de
secol;
Extinderi catre orient China, si occident America;
influente in arta gradinile chinezesti, filosofie (ex:
confucianismul);
Aparitia industriei se promoveaza alte tipuri de peisaje;
Curente filosofice noi aduc in discutie dragostea fata de
natura (ex: Blaise Pascal);
Literatura dorinta intoarcerii catre natura (ex: J.J.Rousseau La
nouvelle Heloise, John Milton Paradisul pierdut);
Pictura de peisaj (ex: Claude Lorrain);
Politica monarhia este inlaturata se deschid alte
orizonturi.
- Contextul favorizeaza romantismul reactie impotriva
rigiditatii, exactitatii predispozitie spre visare, emotie;
- Stilul liber promoveaza natura, realizeaza scenografii,
induce emotii spatiu ce contine mesaje, simboluri;
- Principii compozitionale:
Contrazic axialitatea;
Teren denivelat, necontrolat;
Plantatia majora fluida, continua;
Inserearea de grupuri vegetale decorative colorit, talie,
textura;
Elementele decorative sunt romantic obeliscuri, pagoda,
arcuri de triumf;
Contururi estompate, contraste de lumina si culori;
Utilizarea apei helestee, apa curgatoare, vegeatatie acvatica;
Se mizeaza pe efecte culoare, lumina, volumetrie.
- Exemple:
Parcul Stowe arh. Englez Kent:
a eliminate formele regulate;
a aranjat terenul in scene romantic cu chioscuri, grote,
ruine, temple, poduri.
Parcurile Blenheim si Chatsworth arh. Brown;
St. James Park, Green Park, Hyde Park, Kensington Gardens
lant de gradini si spatii publice din centrul Londrei;
Micul Trianon Versailles.
c. Rafinare a stilului - secolul XIX:
- Observatii teoretice asupra efectelor si principiilor
compozitionale;
- Se dezvolta gradinile botanice, amenajari de tipul rozariilor;
- Are loc o rafinare a stilului;

Contextul: tripla recolutie (industrial, urbana,

democratica);
Traseul aleilor devine mai ingust, ajunge la 2-3m;
Desvoltarea industrial puternica (poluare, insalubritatea
orasului)
Duce la promovarea parcului ca Plamanul verde al
orasului;
Apare parcul public sec. XIX (ex: Parc Buttes Chaumont, in
NE Frantei).
Introducerea unor activitati sportive (ex: golf, minigolf, criket);
Apa folosita in miscare, in forma naturala (ex: iaz, helesteu);
Tendinte:
O noua configuratie a spatiului public in relatie cu spatial
privat;
Noua arta urbana include realizarea de gradini si parcuri
publice;
Dezvoltarea interesului pentru o arta a gradinilor private.
Perioada parcurilor urbane:
Parcurile Montsouris, Buttes-Chaumont, Monceau, Bois de
Coulogne, Bois de Vincennes Paris;
Parcul tete dOr Lyon, proiectat de fratii Buhler;
Central Park New York.
Aparitia orasului industrial democratic (Haussmann Paris);
Trasaturi compozitionale ale gradinii peisagere:
Compozitie libera, in care elementele natural si cele
construite sunt imbinate in peisaje cu caracter natural;
Exclude simetria si echivalenta, unitatea realizandu-se prin
echilibrarea si compensarea elementelor componente;
Impresia generala estearanjamentul pitoresc sau
neregularitatea cu aspect natural, reunind adesea in acelasi
teritoriu elemente de peisaj pe care natural le realizeaza
disparat;
Solutia de amenajare se adapteaza configuratiei natural a
terenului. Relieful este in linii mari respectat, intervenindu-se
numai cu modificari de detaliu, pentru realizarea armoniei
formelor terenului sau pentru crearea unor efecte peisagistice
pitoresti:
adancirea vailor;
suprainaltarea colinelor;
implantarea de roci;
crearea de pante line;
concavizarea peluzelor (valonamente).
Pentru impresia de naturalete, introducerea rocilor in
compozitie se face in terenturi cu relief variat, dupa modelele
oferite de natura, prin crearea de mase de roci, grote,
cascade;
Apele natural sau create asemenea celor natural lacuri, rauri,
paraie, cascade ocupa un loc important in compozitie. Ele sunt
armonizate cu formele reliefului si cu vegetatia;

Plantatiile respecta formele natural de crestere a

vegetatiei si gruparile naturale:
mase cu conturul neregulat;
palcuri;
exemplare solitare de arbori si de arbusti sunt dispuse cu
multa varietate in planuri successive, echilibrand covoarele
intinse ale peluzelor inierbate.
Vegetatia arborescenta este astfel ordonata incat creaza linii
de vedere interesante catre diferite zone ale parcului si
catre peisajul exterior;
Aleile au traseu liber, desenat in linii sinuoase, conturand
arii largi. Ele urmeaza formele reliefului si sunt astfel
amplasate incat nu se suprapun cu liniile de perspectiva (spre
deosebire de stilul clasiv, unde desenul aleilor se impune
pregnant in cadrul visual);
In gradinile peisagere, constructiile decorative sunt
folosite in numar mai mic si intotdeauna in armonie cu
peisajul creat:
poduri;
chioscuri;
pavilioane rustice;
mici temple;
unele monumente evocatoare ale gloriei trecutului antic;
ruine;
fantani;
ziduri;
scari;
imprejmuiri cu character rustic.

3. Stilul modern mixt (eclectic)

-

Reuneste caracteristicile gradinilor rectangulare si a celor

peisagere;
A aparut ca urmare a cerintelor epocii, fara a putea fi atribuit
unui creator anume;
Transformarea peisagera a unor vechi amenajari clasice
carora nu li s-a putut schimba in totalitate caracterul, a
dus la imbinarea celor 2 metode de compozitie in cadrul
aceluiasi parc;
Initial aceste transformari nu s-au sudat intr-o compozitie unitara,
dar au trezit interesul pentru posbilitatile mai variate pe
care le oferea o astfel de asociere;
Primele amenajari mixte s-au facut in a 2-a jumatate a sec XVIII
in Franta, la Paris (ex: Bagatelle, Monceau);
Caracteristici:
Rezolvarea unor zone ale parcului sau gradinii in stil
geometric si a altora in stil natural, cu tranzitii
armonioase intre ele, alcatuind un ansamblu unitar:
amenajare geometrica;
centrele de compozitie;
intrarile;

zonele situate in lungul unor axe principale de perspectiva;

unele insertii importante de alei;
spatiile din vecinatatea cladirilor se amenajeaza geometric;
maniera libera, peisagera;
restul ansamblului;
Intre zonele cu rezolvari stilisstice diferite nu exista o
diferentiere neta in toate aspectele compozitionale:
imbinand unele elemente comune amenajarilor peisagere;
sectoarele tratate regulat se leaga firesc si armonios
de cele libere;
ordonarea compozitiei intr-o maniera mai simpla.
Ansamblurile de partere, decorate cu rabate de flori si
bazine geometrice sunt incadrate de peluze in care
vegetatia arborescenta este dispusa liber:
masive cu liziera neregulata;
grupuri si exemplare isolate repartizate in mod echilibrat,
dar nesimetric, de o parte si de alta a parterelor;
Un parc mixt poate avea mai multa atractivitate prin:
varietatea scenelor de peisaj in care se pot imbina
deopotriva aspect ale ordinii estetice geometrice (pana la
exprimarea caracterului architectural) si aspect pitoresti sau
romantice;
succesiunea zonelor de tranzitie stilistica ofera, de
asemenea, moduri diferite de asociere a elementelor de
construire a peisajului;
unitatea compozitiei se realizeaza prin:
modalitatile de organizare spatiala;
modelarile de relief;
aranjamentul plantatiilor;
buncare special amenajate pentru pericolul de invazie
a oamenilor infectati cu virusuri (zombii).
Stilul mixt permite o mai mare libertate a solutiilor;
El se adapteaza mai bine cerintelor de amenajare a parcurilor
publice multifunctionale;
Cuprinde numeroase dotari si sistematizari secundare, mai ales
in cazul suprafetelor vaste, cu o mare capacitate de primire a
vizitatorilor.
Caracteristica ce defineste noul mod de amenajare a
gradinii optarea in zonele representative si in cele
destinate marelui public, pentru tratarea geometrica care:
Poate asigura monumentalitatea;
Pune mai mult invaloare constructiile (ce ocupa cel mai
adesea tocmai partea central a ansamblului);
Permite profile transversal largi:
necesare accesului la echipamentele pentru spectacole;
manifestari sportive;
expozitionale, cu sute sau mii de vizitatori;

platforme generoase in fata cladirilor semnificative ale

parcului sau in jurul unor obiective decorative majore ca lucrarile
de arta monumentala sau fantanile-spectacol.
In general, tratarea geometrica este mai substantial la
scuaruri si mai diminuata la parcuri (peste 20 hm), unde
caracterul peisager poate ocupa pana la 60-70% din totalul
suprafetei;
De retinut este si faptul ca in cazul gradinilor urbane, stilul
geometric nu a fost utilizat foarte mult in secolul XX.;
Tratarea libera:
Paraseste centrul major de interes al compozitiei;
Organizarea circulatiei;
Organizarea spatiilor functionale;
Natura este tot mai putin prelucrata sau chiar acuzata
(prin sistematizarea vertical, dispunerea suprafetelor de apa);
Tratarea libera se petrece acolo unde perspective lungi sunt
evitate;
Tratarea libera se petrece acolo unde constructiile nu mai au
amplare si sunt reduse ca numar;
Tratarea libera se petrece acolo unde se creeaza ambianta
adecvata pentru plimbarea solitara;
Evadarea din urban si cotidian;
Contemplatie;
Meditatie;
Preluand din cele doua stiluri associate intr-o singura
compozitie, elementele decorative dezvolta o gama variata de
posiblitati.
Vegetalul:
Se supune si el acelorasi reguli;
In partea de primire reprezentativa, paleta cromatica a
florilor atinge cota maxima (ocupand parterre, bulingrine,
succesiuni de terase);
Arbusti si arbori sunt alesi dupa ofertele decorative;
Posibilitatile de prelucrare a coroanei;
Se acuza perspective;
Se creeaza fundaluri (pentru constructii sau sculptura);
Se cauta ritmuri si armonii in mineral/vegetal;
In zonele destinate evadarii din urban, se va urmari in schimb,
cu predilectie, pitorescul, naturalul.
Exemple:
Bagatelle Garden - Paris;
Parc Monceau - Paris;
Parc Hamburg - Winterhude;
Brodsworth Hall and Gardens;
Alton Tower Garden;
Cimbrone Garden - Italia;
Villa Ephrussi Coasta de Azur;
Carmen de Los Martires - Spania;
The old Zoo Garden Anglia;

 Peckover Garden Anglia.

4. Gradina postmoderna:
-

Incurajeaza pe propietarii de gradini sa descompuna gandirea

lor preconceputa si sa creeze in noi moduri conceptuale;
Gradina este utilizata pentru a experimenta cu noi
material si noi geometrii:
Pentru a amplasa poezia de beton;
Pentru a construi o camera de sticla;
Pentru a utiliza plante netraditionale, atipice;
Pentru a transforma ceva in altceva (ex: un pavement intr-o
fantana).
Transforma o idee intr-o compozitie structurala de factura
postmoderna;

Din punct de vedere geometric, postmodernismul este

asociat cu deconstructivismul geometric.
Exemple:
Parc Andre Citroen Allain Provost, Gilles Clement;
Albert Kahn Garden - Paris;
Parcul Villette Paris, Bernard Tschumi;
Le jardin de Tarot Niki de Saint-Phalle;
A plastic garden Cardasis Dean;
Durfee garden Cardasis Dean;
Gradina resedintei Dickenson arh. Martha Schwartz;
Gradina Institutului Whitehead arh. Martha Schwartz.

5. Japonia:
-

Respect pentru natura si predilectia pentru reprezentari abstrace

a lumii utopice derivata din religie si filosofie;
2 principii de baza pe care le urmeaza cand compun o scena:
Reducerea scalei - minimalizarea unei privelisti naturale;
Simbolismul - simbolizarea implica abstractizarea (ex:
nisipul alb pentru a sugera marea).
Arta japoneza consta in reconstituirea unor peisaje cu
ajutorul unor roci sau a nisipului ce imita oceane sau
munti - aceste fiind asa numitele "gradini vizuale" cu rol in
stimularea meditatiei;

Apa/apa sugerata (nisip), pietrele si arborii corespundeau ca

aranjament lui Tai Chi, in unitati semantice.
Cel mai vechi tratat - Sakuteiki, redactat in sec XII - se
adreseaza creatorilor de gradini, in special celor care inaltau
pietrele, amintindu-le principiile directoare ale artei;
Are ca sursa de inspiratie peisajele naturale si pe cele
legendare din miturile originare ale Japoniei.
Arta gradinii era guvernata de ordine, ritual si simbolism
filosofic:
Shintoism = "drumul zeilor", zeitatile (kami) se afla in rauri si
munti, elementele naturii;
Taosim (sec. XIII) = curent filosofic legat de energia universala,
de unitatea Yin si Yang;
Buddhismul Zen = comtemplare/meditare prin care poti ajute
sa cunosti tainele universului.
devine religia oficiala a clasei conducatoare - samurailor;
studiul disciplinei Zen necesita 3 lucruri esentiale:
o credinta foarte puternica;
capacitatea de a trai starea de uimire;
o mare hotarare.
fiecare fiinta umana trebuie sa admita ca exista in interiorul
ei o natura esentiala care poate fi perceputa;
exista un adevar esential pe care oricine il poate patrunde,
numai in acest fel hotararea lui se va mentine puternica;
cineva trezit doar pe jumatate, nu poate atinge realizarea
ultima in Zen;
scopul invataturii Zen este de a atinge iluminarea care
desemneaza desavarsirea evolutiei spirituale;
se bazeaza in totalitate pe meditatie si nu vede sensul altor
concepte sau modalitati decat acelea legate de cautarea
interioara.
Diferenta dintre gradiniile traditionale chinezesti si cele
japoneze consta in, principal in, pozitia vizitatorului in
gradina:
In China, gradina e gandita pentru a fi privita din interiorul
ei; ea este des intalnita sub forma de apa curgatoare si
vegetatia are un stil natural;
In Japonia, gradina este realizata pentru a fi admirata din
interiorul casei; apa este sugerata prin pietrele si pietrisul
asezat in forma "valurita" si vegetatia imita, prin asezare,
forma muntilor.
Aleile lipsind, erau suplinite prin pavaje in pietre dispuse la
distante convenabile si asezate mai sus decat terenul, pentru
a feri de calcarea muschiului verde;
Gradina japoneza isi creeza propria individualitate, prin
restrangere:
Relatia cu un spatiu limitat;
Ordine morala ce devine in exterior o ordine spatiala;

Ordine, cultivarea formelor geometrice simbolice (patrat, cerc,

triunghi), esenta numerica a compozitiei (3,5,7,10) - gradina
clasica.
Folosind toate elementele din natura, gradina se supunea
astronomiei (inceputul anului corespundea cu trezirea la viata a
gradinii);
Februarie sarbatoarea Prunului inflorit Cel care infrunta
gheata;
Martie luna florilor de piersic;
Aprilie sarbatoarea ciresului japonez;
Mai sarbatoarea glicinelor Fuji (muntele Fujiiama dupa
numele celei mai vechi familii camp de glicine);
Iunie stanjenelei;
Iulie lotusi;
August si Septembrie hibiscus;
Octombrie crizanteme (emblema multor imparati japonezi);
Noiembrie si Decembrie camelia si floarea de ceai;
Multe din gradinile japoneze, prin aranjamentul apelor si
rocilor, sugereaza peisajul tarii, constituit din insule cu munti
si oceanul care le inconjoara;
In gradinile mari erau prezente si elemente construite:
Poduri;
Pavilioane;
Lanterne de piatra (dupa model corean);
Ansambluri decorative din coloane de lemn.
Anumite gradini erau concepute pentru ceremonialul
ritual al ceaiului. Mai mici si mai intime, acestea sunt alcatuite
din mai multe sectiuni, pe care vizitatorul le parcurge succesiv.
Decorul mai sobru si special, constituit pentru a induce
starea spiritual pregatitoare ceremoniei cuprinde:
Plante semperivrescente;
Roci / pietre ritual (in grupuri de 3,5,7,10);
Garduri;
Porti interioare;
In ultima sectiune este amplasat pavilionul traditional;
Tematica:
Gradina de rau pietre si cascade;
Valurile marii nisip greblat;
Iarba de mlastina pietre plate si vegetatie acvatica.
Vegetatia era perfect integrata peisajului;
Simbolica legata de cultul religios;
Arbusti modelati prin tundere (camelii, azaleea, buxus)
forme rotunjite, ovalizate, etajate, combinate in variate
compozitii volumetrice, sugereaza elemente inerte ale
peisajului (roci, munte);
Mase de arbusti supuse tunderii simbolizeaza formele valurilor
marii sau peisaje colinare.

Muso Hokushi - preot zen, considerat "Le Notre" al japonezilo celebru pentru realizarea "Gradinii de muschi" din parcul
Saihoji;
Aristocratia epocii Heian a construit palate care evocau
Paradisul descris de Buddha Amitabha pe pamant;
Alegerea locului era esentiala (geomantie);
In aceasta perioada s-au conturat primele gradini concepute
ca o recreare a naturii;
Lacul este un element dominant si caracteristic;
Din apele sale se iveau pietre - care aveau o rezonanta
simbolica;
Forma lor evoca anumite peisaje celebre din China sau
corelau anumite figuri ezoterice;
Cu ajutorul arborilor de diferite esente, recompun un peisaj cu
un aspect cat se poate de natural;
Pietrele care ieseau din apa aveau vocatia de a proteja
palatul si sanctuarele;
Unele gradini Heian sunt puse in valoare de flori, cu
cromatica speciala;
Aceste gradini erau contemplate, de pe terasele de lemn
(engawa), care inconjurau diveresele corpuri ale palatului,
indeplinand totodata una dintre principalele functii atribuite
arhitecturii - punte intre trecere de la interior la exterior.
Reguli compozitionale si sensuri simbolice:
Munti, coline;
Un lac cu insule, un parau cu cascada;
Stanci colturoase, pietre rotunjite;
Nisip, pietris;
Arbori si arbusti;
Florile erau folosite diferentiat, fie pentru reconstruirea unui
peisaj complet la o scara redusa, fie pentru crearea anumitor
scene de peisaj: gradina montana, gradina de muschi,
gradina arida.
Elemete caracteristice:
Poarta - simbol al marcarii unui prag, simbol de trecere;
Gardurile - se folosesc forme geometrice ce respecta
specificul gradinii pe care o inconjoara;
Pietre neregulate - impune ritm catre casa, pe o poteca
marcata cu fragmente de roca de diverse culori;
reprezinta scheletul unei amenajari;
piatra principala hotaraste scara arborilor, bazinelor,
corpurilor de iluminat si alte elemente decorative aflate in
aproapierea ei;
pot sugera: muntele, dealuri, cadre naturale, broasca
testoasa, etc.
Bambusi - garduri de bambusi;
Arborii - elemente foarte importante in cadrul unei gradini:
arborii pot avea o crestere naturala sau pot fi obligati
sa creasca intr-o anumita pozitie si forma;

fiecare copac are o anumita semnificatie simbolica.

Felinare de piatra/lanterne - initial folosite cu rol ritual,
ulterior pentru iluminat;
Bazin - in care curgea apa si pe marginea caruia se afla un
caus din bambus pentru purificare:
sunt marcate prin vegetatie si elemente decorative.
Poduri:
pot trece peste o zona ce simbolizeaza apa - amenajare
abstracta.
Engawa - veranda japoneza;
Pavilionul;
Pagode - realizate in functie de estetica locuinte sau templului.
Principii compozitionale generale de conceptul Zen:
Simplitate si inspiratie;
Regasire, liniste si stare de bine;
Sombru si incarcat de spiritualitate, ordine in circulatia
energiilor;
Principiile zen atrase de valori si aparente, prin forma, nu
prin fond;
Alterneaza plantele care se caracterizeaza prin masivitate,
atat orizontal cat si vertical, cu amenajarile minerale, care se
bazeaza pe un numar limitat de materiale;
Strans legat de arhitectura;
Arta consta in a pune in scena vidul, respectand
proportiile, echilibrand masele vegetale si minerale;
Arborii si arbustii alesi pentru siluetele lor speciale sau
pentru forma frunzelor, sunt dispusi intr-o maniera aerisita,
aducand astfel sentimentul spatialitatii.
Tipuri de gradini specifice:
Gradina templului;
Gradina palatului;
Gradina ceremoniei ceaiului;
Gradina daimonilor (aristocrati feudali);
Gradina miniaturala;
Gradina Bon Chei / Bonkey - platou de portelan cu mini
gradina, cu lac si pesti uneori;
Gradina Bonseki - de nisip si pietre amenajata pe un platou
de lac negru;
Gradina Joka - realizata de specialistul Niwa Shi - accentueaza
caracterul profan si utilitar al gradinilor ce inconjurau capitala
Tokio, pentru o mai mare libertate in exprimare;
Gradina samurailor - casa, ce avea doar parter, era
inconjurata de 3 gradini, despartite de garduri in bambus sau
arbusti:
gradina pietrelor - o gradina de tip Kara San Sui, cu un
rau iluzoriu peste care trecea un pod;
gradina miniaturala (de nord) - alcatuita din arbori pitici
si batrani;

 gradina templului - la origine un crang cu izvor si bambus

- spatiu cultivat cu crizanteme si un mic templu.
Gradina Shibumi gradina bogat ornamentata propune lux
si rafinament;
Gradina schita So alaturi de celelalte 2 trepte de
manifestare, care se regasesc in toate artele japoneze: Shin
stilul maret si Gyo stilul intermediar;
Gradina Cha No Yu (gradina austere) proclama in spriti zen
budist simplitatea ca norma estetica;
forma superioara de realizare Gradina Kara San Sui
(Peisajul apei secate) Ryoaanji suprafata
dreptunghiulara acoperita cu nisip greblat, cu un grup de 3
pietre ce se unesc sub forma de triunghi.
cercul nu lipseste este eul contemplatorului care prin
meditatie se identifica cu gradina si devine un tot, un
microcosmos este tipul ideal al gradinii iluzorii;
- Gradina pavilioanelor: aur, argint; rosu, verde;
- Protul zen budist Soami sec. 15 creatorul gradinii Kara San Sui
la Kyoto apareau pavilioane destinate ceremoniei ceaiului
(practica zen budista - tip exercitiu prin care se dobandea
linistea, echilibrul, iubirea si intelegerea fata de oameni si
lucruri);
Compozitie care cuprindea 3 zone:
o zona de acces;
o gradina;
un pavilion cu engawa Cha Se Ki, unde se oficia
ritualul ceaiului - se afla in general ceva mai izolat, intr-o
gradina de mici dimensiuni, destinata meditatiei.
Drumul strabatut de la intrare, prin gradina, pe aleile cu pietre
la pas, prin engawa, pana la pavilion, era lent, gradat, omul se
detasa ca sa fie apt de a participa la ceremonie.