OBTINEREA PENICILINEI G

1. Domenii de utilizare i proprieta ile produsului

Dintre penicilinele de biosintez, n practica medical au fost introduse
penicilina G, sub form de sruri de porasiu, sodiu sau cu amine.
1.1 Domenii de utilizare
Potrivit statisticilor, anual se produc cca. 26000 tone penicilina G la nivel
mondial. Domeniile de utilizare ale acesteia sunt urmatoarele:
- utilizare n terapeutic: 13%
- ob inerea de acid 6-aminopenicilanic: 65%
- ob inerea de acid 7-desoxicefalosoranic i al i intermediari: 20%
- alimenta ie: 2%
(2,30)
n cazul utilizrii terapeutice a penicilinei G, aceasta prezint o toxicitate
sczut, fiind activ impotriva agen ilot patogeni de tipul bacililor gram
pozitivi, a cocilor gram pozitiv i negativ, fiind recomandat n angine
streptococice, erizipel, scarlatin, pneumonie streptococic, otite, sinuzite,
antrax, difterie, sifilis, blenoragie. Deasemenea este utilizat n profilaxia
antitetanic i cea a infec iilor prin mu cturi de animale. Nu este utilizat n
cazul infec iilor cu agen ilor patogeni secretori de penicilinaz (stafilococii de
spital) care sunt rezisten i la ac iunea antibioticului. (3,46)
Penicilina G se prezinta cu formula bruta: C16H18O4N2S, masa
moleculara M m =334 moli/g. In comert la noi in tara se gaseste sub denumirile
Penicilina G sodica si Penicilina G potasica produse fabricate de S.C.
Antibiotice S.A.

(2S,5R,6R)1-azacarboxilat

3,3-dimetill-7-oxo-6-(2fenilacetamido)-4-thiabiciclo[3.2.0]heptan-2-

1.2 Propriet ile produsului

Propriet i fizice
Penicilina G se prezint sub forma unei substan e albe, cristaline, solubile
in ap i solven i organici, insolubil n eter, cloroform, uleiuri grase, parafin.
p.t.=80C Miros slab, caracteristic, gust amar. Substan higroscopic. (1,86)

Propriet i chimice .
Penicilinene sunt instabile n prezen a acizilor, alcalilor, oxidan ilor,
alcoolilor, metalelor grele i la temperaturi ridicate. Penicilina i i pierde
propriet ile in solu ii cu pH acid mai mic de 5 sau bazic mai mare de 8. (4,3) In
solu ii apoase prezint pH= 5,5-7,5.
Prezint trei atomi de carbon asimetrici (C 3 , C 5 ,C 7 ), fiind optic activ cu
D 2 0 +241
Produsul ini ial rezultat prin hidroliza nucleofil (prezen a lactamazelor, a penicilinazelor sau a ionilor metalici) a penicilinei este acidul
peniciloic, biologic inactiv, acesta prin acidulare pierde o molecul de CO 2
trecnd n acid peniloic.
ac. peniciloic

ac. peniloic

Sub aciunea clururii mercurice, acidul peniloic se degradeaz la aldehid penilic i

penicil amin.

Penicilinele reacioneaz nucleofil cu hidroxiamina formnd acizi hidroxiaminici:

In reacia cu alcooli a penicilinelor se formeaz esteri:

In prezenta de alchilamine, penicilinele formeaza alchilamide.

In mediu acid, penicilinele (1) izomerizeaza la acid penicilinic (10), printr-un mecanism
implicand structura de tranzitie oxazolonica(11). Daca concentratia acidului este mare atunci
structura oxazolonica trece in acid penicilinic (12) care izomerizeaza rapid fie in acid penilic
(10), fie in acid peniciloic(2), functie de pH-ul mediului. La o valoare mai mare a pH-ului, acidul
penicilinic trece in aldehida penilica (5) si penicilamina (6).

Proprietai biologice
Penicilina G se prezint sub form de sruri de sodiu sau potasiu fiind activ
bacteriostatic i bactericid fa de bacili i coci grampozitivi. (1,86)
n studiul aciunii biologice a antibioticelor se urmrete stabilirea relaiei dintre structura
chimic a medicamentului i aciunea sa farmacologic pe de o parte, iar pe de alta se caut
determinarea naturii i a structurii chimice a receptorilor i modul de interaciune ntre receptor i
medicament.
De exemplu, cunoscndu-se aciunea anestezic a cocainei s-a sintetizat novocaina care
este mai ieftin i mai accesibil.
Proprietile biologice a penicilinei sunt date de structura chimic, proprietile fizice i
chimice, conformaia spaial, natura interaciunilor cu receptorul, viteza de metabolizare. (1,25)
Penicilinele au ca mecanism de aciune, impiedicarea formrii peretelui celular, prin
legarea transversal a lanurilor aparinnd unui polimer peptidoglicanic, format dintr-un lan de

uniti N-acetilglucozamin-acid N-acetilmuramic, cu lanuri de pentapeptid-entaglicin, ataate

perpendicular. Legtura dintre glicina terminal a pentaglicinei i D-alanin o realizeaz
transpeptidaza membranar. Penicilinele se cupleaz cu transpeptidaza, o blocheaz, imiedicnd
astfel formarea legturilor transversale , care asigur existena peretelui bacterian. Celulele
microbiene, lipsite de perete, sunt expuse tensiunilor osmotice i mor. Bacteriile care nu au
perete celular nu sunt sensibile la aciunea penicilinelor.
Penicilinele pot aciona asupra funciei enzimatice a proteinelor, ducnd la autoliza unora
dintre bacterii, sau la inhibarea creterii. (3, 44)
Administrarea penicilinei se face intramuscular, intravenos sau intrarahidian, la intervale
de 6 ore. Eliminarea se produce pe cale renal, n form nemodificat.
2. Descrierea procesului tehnologic
Procesul tehnologic de obinere a penicilinei G se realizeaz prin procedeul discontinuu
de fermentaie n profunzime care prezint o serie de avantaje precum:
-

pericolul de infectare a mediilor de cultur este redus

randament ridicat
procesul este omogen
costuri de investiie reduse

Hidrati de carbon
Extract de porumb

Saruri nutritive
Aer nesteril

Pregatire mediu de
cultura

Abur, 5 a.t.a.
Penicillium crysogenum

Sterilizare m.c.

Sterilizare aer
Condens

Ag. antispumant
Acid fenilacetic

Fermentatie

Filtrare
Masa celulara
Acetat de butil
Sol. dil. H 2 SO 4

Extractie
Faza apoasa
Reextractie

Sol.NaCO 3
Butanol

`CH 3 Cl 3
butanol

Distilare
azeotropa

Solventi reziduali

Filtrare, spalare
pe

Uscare

Pe
n

ic
G ilin
a

Descrierea procesului tehnic adoptat.

Tehnologia de obtinere a Penicilinei G cuprinde urmatoarele faze:
1.Pregatirea mediilor de cultura
2.Sterilizarea mediilor de cultura si a aerului
3.Fermentatia biochimica
4.Filtrarea solutiilor native
5.Separarea si purificarea penicilinelor

1.Pregatirea mediilor
Mediul de cultura reprezinta substratul nutritiv care contine complexul de
substante
folosite pentru cresterea si multiplicarea microorganismelor in
conditii artificiale .
Pregatirea mediului consta in dizolvarea in apa a componentilor acestuia
conform retetei pentru fiecare faza a procesului de fermentatie. Mediul de
cultura trebuie sa contina hidrati de carbon:, saruri minerale, surse de azot
oragnic si anorganic, precursori si apa. Deoarece sterilizarea mediului de cultura
de face cu abur direct, cantitatea de apa ce se adauga la prepararea mediului de
cultura este mai mica cu o cantitate egala cu cea a aburului care condenseaza in
timpul sterilizarii.
Pregatirea mediilor de cultura se face in aparate destinate acestui scop,
prevazute cu agitatoare, conducte pentru abur, serpentine de incalzire respectiv
racire. In aceste aparate se introduce apa, se incalzeste la 50-60C, apoi se
adauga extractul de porumb principala sursa de aminoacizi- si se fierbe timp de
30-60 minute.Dupa aceasta, solutia se raceste la 50-60C si se adauga restul
componentilor mediului in urmatoarea ordine: CaCO 3 , NH 4 NO 3 , NaSO 4 , MnSO 4 ,
KH 2 PO 4 , ZnSO 4 , lactoza, glucoza.
Componenii mediului de cultura pe faze de fermenta ie:
Mediul de cultur astfel realizat va cuprinde urmtoarele surse de
carbon: lactoza i glucoza.
Glucoza, sau dextroza, reprezint o excelent surs de carbon i energie,
utilizatpentru producerea de antibiotic. n special se folose te pentru stimularea
cre terii microbiene, ns poate genera i efecte nedorite, de tipul inhibi iei de
substrat,indezirabile la producerea de metaboli i secundari, cum sunt
penicilinele.
Aceste efecte pot fi diminuate prin dou cai:

- modelarea adaosului de glucoz n etapa de cre tere a biomasei, astfel nct

s se ajung la viteze maxime de cre tere i s se reduc la minim
concentra ia glucozei;
- utilizarea zaharurilor cu vitez lent de metabolizare, cum este lactoza, care
poate elibera glucoz i galactoz prin hidroliz enzimatic, n concentra ii
departe de valoarea inhibitorie. [5.61-62]
Lactoza, dizaharid reductor ( 4 D galactozido D glucoz ), se
folose te n stare pur numai pentru biosinteza antibiotecelor, n mod deosebit la
ob inerea penicilinei. [5.63]
Surse de azot
Necesarul de azot pentru mediul de cultur este asigurat de sursele organice naturale sau
sintetice i din sursele anorganice. Microorganismele sunt capabile, n mod obinuit, s
biosintetizeze toate tipurile de molecule de azot (aminoacizi, proteine) plecnd de la ionul
amoniu (NH4+) n funcie de energia existent, timp i gradul de tratare mutagen a suei
cultivate.
Viteza de cretere a microorganismelor atinge valori ridicate numai dac mediul conine
surse organice de azot.
Pentru culturile industriale folosite la obinerea de penicilina G, necesarul de azot este
asigurat de extractul de porumb i fina de soia. Aceste surse natrale sunt bogate n proteine i
aminoacizi, coninnd i acizi nucleic, vitamine, oligoelemente, lipide, zaharuri, compui cu sulf
i fosfor.
Prezena ionului amoniu n mediile necesare fermentaiilor industriale favorizeaz
metabolizarea proteinelor, dar i formarea de produse din categoria antibioticelor. [5.66]
Sruri minerale
n biosintez, srurile minerale sunt compui folosii drept surse de:
- elemente constitutive ale produselor: Na2SO4, ZnSO4, MnSO4, tiosulfat de sodiu;
- elemente constitutive ale biomaselor: CaCO3, KH2PO4, NH4NO3;
- modificatori ai presiunii osmotice i ai permeabilitii membranelor celulare: CaCO3;
- ageni de complexare i de precipitare: ionul sulfat SO 42- ( Na2 SO4, Mg SO4, KH2SO4 ).
[5.67-68]
Precursori
Precursorii sunt compui organici sau anoganici, care atunci cnd sunt adugai n mediul
de cultur intervin ca molecule intermediare n biosintez sau dirijeaz biosinteza ctre o
anumit direcie.
Acidul fenilacetic dirijeaz procesul de biosintez ctre obinerea de penicilin G,
folosind ca microorganism productor Penicillium Chrysogenum. Astfel se favorizeaz atingerea
unor randamente ridicate de biosintez.

Prin activitatea lor, extrem de eficient, n procesele de biosintez, precursorii sunt

considerai componente ce nu lipsesc din mediile de cultur, iar pentru a evita efectele inhibitorii
acetia se vor aduga treptat, meninndu-se o concentraie constant. [5.68]
Reglatori ai proceselor de biosintez
n biosinteza antibiotecelor se pot folosi unele molecule organice sau anorganice, ce
acioneaz ca inductor, activatori sau represani.
Un exemplu tipic este ionul fosfat (PO43-), prezent prin KH2 PO4, care dup o anumit
concentraie devine un inhibitor pentru acumularea produselor utile. ). [5.69]

2.Sterilizarea este procesul prin care are loc distrugerea sau indepartarea
microorganismelor patogene sau apatogene din substante, preparate, spatii
inchise, obiecte etc.
Metodele diferite de sterilizare se pot clasifica dupa urmatoarele criterii:
a. metode termice:
- sterilizare cu aer cald la 140-200C
- sterilizare cu vapori de apa sub presiune la 120-140C
- sterilizare prin incalziri repetate la 70-100C
b. metode fizice:
- filtrare prin umpluturi fibroase
- filtare prin materiale poroase
- filtrare prin membrane
- utilizarea radiatiilor UV, IR, raze X, etc.
c. metode chimice:
- utilizarea agentilor chimici : oxid de etilena, formaldehida,
fenol, ozon, etc. [7,80]
Sterilizarea mediilor de cultura se poate realize prin metode
mecanice(filtrare, centrifugare, flotatie, electrostatic), pe cale termica, cu agenti
chimici sau cu unde electromagnetice. S-a ales ca posibilitate de sterilizare a
mediului de cultura din industria de biosinteza, sterilizarea cu abur.
Procedeul de sterilizare cu abur este foarte simplu si permite obtinerea
unui grad inalt de sterilitate. Acest procedeu prezinta totusi o serie de
dezavantaje date de reactiile secundare pe care le sufera principalele
componente ale mediului in timpul procesului:

- denaturarea proteinelor si inactivarea enzimelor

- degradarea artiala a vitaminelor si a anumitor factori de crestere
- supraincalziri ce pot initia reactii chimice.
Aceste dezavantaje sunt diminuate prin alegerea judicioasa a procesului, care
este totusi cel mai sigur. Procedeul de sterilizare termica a mediului de cultura
poate fi realizat prin procedeu continuu sau discontinuu, utilizand drept sursa de
incalzire aburul sau energia electrica. Deoarece sterilizarea directa in
fermentator prin proedeu discontinua la 120C necesita un timp mare si
degradarea mediului este mai avansata, se alege procedeul de sterilizare
mediului de cultura in instalatia continua.
Sterilizarea continua a mediilor de cultura la 120-125C
Pentru sterilizarea unor cantitati mari de medii de cultura se recomanda
utilizarea proceselor continue de sterilizare care prezinta o serie de avantaje:
o conservarea mai buna a proprietatilor nutritive ale mediului
o control superior al calitatii
o utilizarea rationala a consumului de abur
o eficacitate si productivitate sporita
o control automat
Realizarea in conditii optime a procesului impune un control al spumarii
mediuliu si a vascozitatii acestuia. Pentru sterilizarea continua a mediilor de
cultura se folosesc instalatii industriale care lucraza la 120-125C.

Instalatia este compusa din trei parti distincte: coloana de sterilizare,

mentinator si racitor.
Coloana de sterilizare este formata din doua tevi concentrice: prin teava
interioara trece aburul de 5 a.t.a, iar prin spatiu inelar circula mediul supus
sterilizarii. In coloana de sterilizare are loc incalzirea mediului pana la 120C,
dupa care acesta este trecut prin mentinator si racitorul teava in teava, pentru
desavarsirea procesului de sterilizare si racirea la 35-40C.
Din diagrama timp-temperatura pentru sterilizarea continua la 120-125C
rezulta ca incalzirea mediului cu abur direct de 5 ata in coloana de sterilizare se
face in 4-5 secunde, iar timpul de mentinere(15-20minute) permite o distrugere a
tuturor microorganismelor patogene capabile de multiplicare in conditiile din
fermentator. In acest procedeu, contributia perioadei de racire si de incalzire
fiind de 5-6%, se poate considera ca procesul de sterilizare are loc numai in
mentinator. [6,36]

35-40C

Sterilizarea aerului.
Procesele industriale de fermentatie sunt aproape in totalitate procese
aerobe si in marea lor majoritate aseptice. Necesarul orar de aer steril variaza
intre 60-120 m 3 aer/m 3 mediu de cultura. In sterilizarea acestor debite mari de
aer apar dificultati generate, pe de o parte de varietatea microoganismelor
prezente si de rezistenta lor la temperaturi uscate si pe de alta de limitele largi
ale dimensiunilor acestora. [5,110]
Pentru sterilizarea aerului au fost propuse urmatoarele metode:
- sterilizare termica
- sterilizare cu raze ionizante sau untra-violete
- sterilizarea cu agenti chimici
- sterilizarea prin filtrare
Pentru sterilizarea prin filtrare se pot folosi urmatoarele materiale
filtrante:

fibre de sticla cu diametru intre 5 si 18

nitrat de celuloza pentru filtru cu membrana
teflon cu o rezistenta termica mare(300C) si caracter hidrofob
poliamida

In sterilizarea prin filtrare exista trei tipuri de filtre cu aplicabilitate

practica:
- filtrul cu fribra de sticla
- filtre disc cu membrana
- filtre-lumanare
Filtrul cu fibre de sticla este alcatuit dintr-un strat de material filtrant
fixat intre doua site, sustinute de doua placi perforate( cu diametrul perforatiilor
de 0.7-0.8 cm). Filtrul este prevazut cu manta de incalzire, care permite uscarea
materialului filtrant sterilizat cu abur direct. Acest tip de filtru ofera
posibilitatea sterilizarii unor debite ridicate de aer, realizarea unui grad inalt de
purificare si durata indelungata de functionare.

3.Fermentatia.
Este faza fundamentala a procesului de biosinteza si se realizeaza in trei etape:
- inoculator
- intermediar
- regim
Aceste etape corespund unor faze de dezvoltare a microorganismelor.
Astfel, in inoculator se petrece procesul de aclimatizare a Penicillium
crysogenum la noile conditii de dezvoltare, in intermediar incepe cresterea
exonentiala a numarului de microorganisme, iar in regim se termina procesul de
crestere a microorganismelor si de formare a penicilinei.
Aceasta etapizare reprezinta o imagine generala si putin idealizata a
procesului de biosinteza, deoarece chiar in intermediar incepe procesul de
elaborare a penicilinelor ca rezultat al distributiei varstelor microorganismului.
Acumularea unor cantitati mari de masa moleculara face ca volumele
fermentatoarelor, in care are loc procesul, sa creasca in raport zecimal.
Eficacitatea procesului de biosinteza este determinata de conformatia
genetica a tulpinei. Tulpina utilizata este P. Crysogenum Q176 a carei potenta a
fost ridicata foarte mult prin procese de mutatie. O tulpina buna se
caracterizeaza prin capacitatea mare de inmultire, utilizare rapida a azotului si a
precursorului, lipsa pigmentilor in biomasa si miceliu fibros.
Procesul de fermentatie cuprinde trei faze distincte:
- faza de crestere
- faza de producere
- faza autolitica
Faza de crestere se caracterizeaza prin acumularea de masa miceliana si
utilizarea intensiva a componentelor mediului de cultura. Glucoza este asimilata
foarte rapid atat pentru formarea masei celulare, cat si pentru formarea energiei
necesare. Cerintele de oxigen sunt maxime in aceasta perioada, iar activitatea
respiratorie, volumul de CO 2 degajat este mare.
Faza de producere a penicilinelor se caracterizeaza prin incetinirea
cresterii miceliului fie datorita epuizarii constituentilor usor asimilabili, fie
altor conditii existente cum ar fi scaderea consumului de oxigen, mentinerea pHului la 6.8-7.5 si acumularea de penicilina. In aceasta faza lactoza este folosita
lent de catre miceliu si furnizeaza energia necesara proceselor de biosinteza sau
pentru formarea constituentilor celulari.
Faza autolitica corespunde stadiului in care microoganismele se epuizeaza
ca urmare a activitatii metabolice prelungite, iar sursele de carbon din mediu
sunt consumate. Continutul de azot al miceliului descreste considerabil si incepe
procesul de autoliza al acestuia cu elibereare de amoniac si cresterea pH-ului
peste 8. Producerea penicilinelor inceteaza si apare un proces de hidroliza
alcalina a penicilinelor formate. In practica industriala nu este permisa
prelungirea fermentatiei pana la aparitia autolizei.
Cantitatea de peniciline formate intr-o fermentatie biochimica normala
este rezultatul imbinarii rationale a urmatorilor factori:
- conformatia genetica a tulpinii care decide caacitatea de producere a
penicilinelor

folosirea unor constituenti adecvati in mediu si un echilibru corect in

proportiile acestora
- mentinerea pH-ului la un nivel optim in mediul de fermentatie
- dozarea corecta a raportului intre hidratii de carbon
- adaugarea de precursori care vor decide natura catenei laterale si tipul
de penicilina produsa
- asigurarea necesitatilor de substante minerale
- mentinerea temperaturii optime
Din datele existente in literatura se poate se poate trage concluzia ca pH-ul
afecteaza vitezele reactiilor enzimatice, permeabilitatea membranelor celulare si
gradul de ionizare a sarurilor.
Pentru faza de crestere a masei celulare pH-ul optim este de 4.5-5.0, iar
pentru faza de producere a penicilinelor este de 7.0-7.5. Prin urmare, procesul
va trebui condus inter cele doua etape in regim diferit. Nu se recomanda
depasirea pH-ului de 7.5 deoarece incepe procesul de autoliza insotit de
degradarea penicilinelor formate. Mentinerea pH-ului la valoarea 7 in ultima
parte a ciclului de fermentatie asigura valori ridicate pentru vitezele de
respiratie si elaborare de peniciline.
Regimul optim de temperatura este de 25C cu o toleranta de un grad, iar
necesarul de aer, deoarece este un proces aerob, este de 1-1.5 l aer/l mediu x
min., la o turatie a agitatorului elicoidal de 110-140 rot/min. [6,182,183]
. Viteza de dizolvare a oxigenului creste cu turatia agitatorului, dar acesta
nu poate depasi anumite limite deoarece se ajunge la deteriorarea mecanica a
biomasei.
Mecanismul de transfer al oxigenului din bula de aer la celula in sistem
eterogen gaz-lichid-solid implica urmatoarele etape:

difuzia oxigenului molecular prin filmul de aer

dizolvarea oxigenului la interfata gaz-lichid

difuzia oxigenului solvit prin filmul de lichid

difuzia oxigenului solvit in intreaga masa

difuzia

oxigenului

solvit

prin

filmul

de

lichid

de

la

suprafata

microorganismelor

difuzia oxigenului prin membrana celulara

reactia de consum a oxigenului

Din datele existente in literature de specialitate rezulta ca in sisteme

eterogene gaz-lichid-solid, bine agitate, viteza procesului de transfer de masa al

oxigenului este determinate de difuzia oxigenului dizolvat prin filmul de lichid.

[1,92]
Compozitia mediului de cultura
are un rol hotarator in procesul de
biosinteza deoarece, in dezvoltarea sa, microorganismele au nevoie de surse de
hidrati de carbon, azot, substante minerale si precursori. Sursele de hidrati de
carbon sunt necesare pentru dezvoltarea microorganismelor si pentru producerea
penicilinei. Este necesar sa se mentioneze ca biomasa unei molecule asa de
complexe, necesita un flux de energie din exterior, procesul fiind endoterm. Prin
urmare, biosinteza penicilinelor se poate realiza numai daca se desfasoara
simultan si procesele de oxidare ale hidratilor de carbon care constituie sursa
principala de energie. Oxidarea lenta a lactozei elibereaza o energie ce depaseste
cu 66kJ/l mediu de cultura energia necesara sistemului ; din aceasta cauza
procesul de biosinteza in ansamblu este exoterm.
Viteza de utilizare a hidratilor de carbon se inscrie in urmatoarea schema:
glucoza acid lactic lactoza; fapt care confirma ca in faza de crestere a
microorganismelor se consuma glucoza, iar in faza de producere a penicilinelor
se consuma lactoza. Introducerea fructozei sau lactozei in locul glucozei are ca
efect scaderea brusca a vitezei de crestere a masei celulare.
Sursele de azot sunt necesare pentru formarea grupelor aminice si obtinerea
acozilor aminici. Se utilizeaza azot mineral din saruri de amoniu si azot organic
furnizat de aminoacizii si peptidele din extractul de porumb.
Prezenta substantelor minerale este vitala in pocesul de crestere deoarece
ele afecteaza direct permeabilitatea membranei sau intra in sistemele enzimatice.
Astfel KH 2 PO 4 ofera K 3 - entru activarea unor sisteme enzimatice si PO + pentru
fosforilare.
Necesarul de substante minerale pentru fazele de crestere a masei celulare
si elaborarii de peniciline pentru P.crysogenum Q174 este urmatorul:
Element

Valori exprimate in mg/l mediu

Cresterea ciuercii Producerea penicilinei
Potasiu
40
40
Magneziu 8
8
Fosfor
80
200
Fier
0.2
7
Sulf
70
100

Dirijarea procesului de biosinteza spre

obtinerea Penicilinei G se face cu ajutorul cu
ajutorul unei substante care este inglobata in
catena laterala si poarta numele de precursor.
Acesta este acidul fenilacetic . Precursorul se

adauga in portiuni deoarece in concentratii mai mari de 0/1-0/2% sunt toxici

pentru microorganisme.
Procesul de formare a penicilinelor fiind aseptic, sterilizarea aparatelor se
face cu abur la 120-125C, iar mentinerea sterilitatii in timpul procesului este
asigurata de suprapresiunea creata prin barbotarea aerului steril necesar
biosintezei.
Procesul de fermentatie se realizeaza in fermentatoare cilindrice verticale
contruite din otel inoxidabil, echipate cu agitator elice sau turbina, serpentina
pentru racire, conducta pentru aerare, dispozitive spargere-val, teaca
termocuplu, filtru individual de aer si rezervor de antispumant. Fundurile
fermentatoarelor sunt sudate pentru a asigura un grad sporit de securitate
impotriva infectiilor, iar stuturile au garnitura metalica pe toata suprafata
flanselor de legatura.
Dinamica procesului de fermentatie a penicilinelor
Controlul procesului de fermentatie se realizeaza prin determinarea
sterilitatii mediului, a gradului de determinare mofologica a ciupercii, a pH-ului
mediului, a activitatii lichidului de cultura si a consumului de de zahar. Probele
se iau la interval de 4-6 ore, iar procesul se considera terminat atunci cand
continutul de zahar al biomasei ajunge la 0.2-0.6%, iar concentratia solutiei
ramane aproape constanta intre doua determinari.
Perametrii procesului de fermentatie biochimica a penicilinei:
Etapa
de T
Agitarea
Debit aer
Presiunea
fermentatie
[C] [Rot/min] [l/l mediu x [ata]
min]
Inoculator
261 270
1.0
1.2-1.3
Intermediar
261 170
1-1.2
1.2-1.3
Regim
261 120
0.6-1
1.2-1.3

Durata
[h]
30-40
20-40
90-120

Concentratia penicilinelor in solutia nativa la terminarea procesului de

fermentatie este cuprinsa intre 5%-6%. Valoarea exacta depinde de potenta susei
folosite si de conditiile de realizare a procesului de fermentatie. [6,184,185]

4.Filtrarea solutiilor native

Filtrarea la nivel industrial a lichidelor de fermentatie intampina
dificultati considerabile datorate naturii masei celulare. Alegerea utilajului
pentru filtrare este conditionata de:
- caracterul suspensiei,
- productivitate,
- grad de recuperare
- materialul
de
constructie
al
suprafetei filtrante
Filtrarea lichidelor care contin masa
celulara cu caracter fibros este o operatie
relativ usoara, deoarece miceliul nu
colmateaza
materialul filtrant
si se
desprinde usor de pe acesta. Pentru aceste
lichide,
la
nivel
industrial
sunt
recomandate filtre rotative cu vid. Filtrele
ofera o suprafata mare de filtrare,
posibilitatea spalarii miceliului pe filtru,
pentru recuperarea avansata a produselor
utile si nu necesita operatii manuale.
Filtrul rotativ cu vid, denumit filtru
celular Oliver, poate fi construit din otelcarbon, otel inoxidabil, otel captusit cu
cauciuc sau teflon, din diferite aliaje.
Alegerea materialului de constructie este
determinata de caracterul agresiv al
lichidelor supuse filtrarii.
Filtrul
consta
dintr-un
tambur
rotativ, cu lungimea 1-4.5, si diametrul
1.75-3m, construit din doi cilindrii
orizontali coaxiali. Cilindrul exterior este
perforat si acoperit cu material filtrant, iar
spatiile dintre cei doi cilindrii este impartit
in 10-12 celule etanse care functioneaza
succesiv si independent ca un filtru nuce.
Legatura dintre aceste celule si conductele
de vid sau aer comprimat se realizeaza rin intermediul capului de distributie.
Suprafata tamburului este impartita in mai multe zone corespunzatoare
operatiilor de filtrare, spalare, uscare si indepartare a stratului de miceliu depus.
In timpul unei rotatii a tamburului, fiecare celula trece prin toate aceste zone.
Indepartarea miceliului se realizeaza cu ajutorul unui cutit razuitor fix.
[3,37,38]
. Soluia rezultat se trece printr-un rcitor tubular unde se rcete pn la 3-5C i se
depoziteaz n rezervorul de ateptare, de unde este trimis la extracie. Rcirea este absolut
necesar pentru a reduce viteza reaciilor de degradare a penicilinelor. n unele tehnologii de

fabricaie soluia rcit se trateaz cu cetazol 10% pentru coagularea albuminelor, se filtreaz i
se trimite la extracie. [6,186]
5.Separarea si purificarea penicilinelor
Separarea penicilinelor prin extractie fizica rerezinta singurul procedeu de
separare cu aplicabilitate industriala. Concentratia finala a penicilinei in
lichidele de fermentatie este de 3-6%, in functie de tulpina utilizata. Datorita
dilutiei foarte mari, este necesara concentrarea solutiei prin extractii repetate a
penicilinelor cu solventi.
Fluxul general al separarii penicilinelor cuprinde urmatoarele etape:
- filtrarea lichidului de fermentatie in scopul separarii biomasei
- extractia penicilinelor din filtru cu solvent organic in doua sau
mai multe stadii, in functie de conc sa in solutie
- reextractia penicilinelor din solventul organic cu o solutie de
carbonat de sodiu
- cristalizarea si purificarea.
Extracia i reextracia
Extracia reprezint operaia de separare a componenilor unui amestec lichid sau solid pe
baza diferenei de solubilitate a acestora ntr-unul sau mai muli solveni. Dac amestecul supus
separrii este lichid, operaia este de extracie lichid-lichid, iar pentru solid, extracie solid-lichid.
Atunci cnd procesul are loc prin intermediul operaiilor fizice, extracia este fizic, iar atunci
cnd intervin reacii chimice, extracia este reactiv.
Extracia fizic lichid-lichid cuprinde 4 etape:
1. contactarea soluiei iniiale cu solventul (amestecarea)
2. solubilizarea i difuzia solutului n faza solventului (transferul de masa a
solutului)
3. separarea celor dou faze rezultate (extractul-faza solventului care conine solutul,
rafinatul-soluia iniiala epuizat)
4. recuperarea solventului att din extract, ct i din rafinat. [3.52]
Viteza extraciei depinde de 3 factori: aria interfacial de contact dintre cele 2 faze
lichide, fora motrice a trasnferului de mas al solutului ntre soluia iniial i solvent,
coeficienii de transfer de mas ai solutului n fiecare faz.
Operaia de extracie prezint capacitate maxim, atunci cnd se obine un contact intim
ntre fazele din sistem, reflectat de gradul de dispersie ale uneia n cealalt, respective de
valoarea ariei interfaciale.
Produsele de biosintez se gsesc n lichidul de fermentaie n concentraii reduse (0.58%), fiind n general, compui labile chimic i termic. n plus, n lichidele de fermentaie se
gsesc numeroi compui secundari, unii cu caracterisitici fizico-chimice asemntoare cu ale
produselor utile, de aceea separarea i purificarea produselor de biosintez sunt operaii dificile,
ce implic etape complicate. [8.48]
Extracia fizic reprezint pn n prezent singurul procedeu de separare industrial al
penicilinei G. Concentraia final a penicilinei G n lichidele de fermentaie este cuprins ntre 3
i 6 %, n funcie de tulpina utilizat. Datorit diluiei foarte mari este necesar concentrarea

soluiei prin extracie i reextracie. Penicilinele pot fi extrase fie din soluia apoas rezultat n
urma filtrrii biomasei, fie direct din lichidul de fermentaie. [7.61]
Fluxul general al separrii penicilinelor de biosintez este alctuit din 4 etape:
1.
filtrarea lichidului de fermentaie cu ajutorul filtrelor rotative cu vid, n scopul
separrii biomasei de lichidul care conine penicilinele;
2.
extracia penicilinelor din filtrat cu un solvent organic n dou sau mai multe
stadii, n funcie de concentraia lor n soluie;
3.
reextracia penicilinelor din solventul organic cu o soluie de carbonat de sodiu
sau de potasiu;
4.
cristalizarea i purificarea, n funcie de tipul de penicilin.
Extracia penicilinei G folosete ca mediu supus extraciei fizice, lichidul de fermentaie
filtrate, iar ca solvent acetatul de butil la pH cu valoarea 2.
Extracia penicilinei G n acetat de butil decurge cu randamente maxime numai n
condtiile n care acest antibiotic se va gsi n soluia apoas supus extraciei n form
nedisociat. Acesta deoarece acetatul de butil este un solvent nepolar sau cu polaritate redus.
Din analiza procesului de extractive fizica a penicilinei G cu acetat de butil s-a constat ca:
- n solvent sunt extrase numai molecule de penicilina nedisociat
- ntre molecule de penicilina, n condtiile n care se realizeaz extracia, nu are loc
formarea unor asociaii
- n acetatul de butil penicilina G nu disociaz
Schema de operaii pentru separarea penicilinelor prin extracie este prezentat n schema
urmtoare:

Pentru extracia penicilinei G se

folosete extractorul Podbielniak.Acesta este
construit dintr=o foaie metalic nfurat n
n jurul unui arbore care se rotete cu 20005000rpm..Rotorul are forma unei spirale cu un
variabil de spire( 6-33 spire) a cror seciune
formeaz canale paralele.

spiral
numr

1.
2.
3.
4.
5.
6.
7.

ansamblu rotor +ax

carcas
lagre
curea de tranmisie
foaie metalic spiralat perforat
conducte de distribuie a fazelor
conduct pentru lichidele de splare i
curare
8. tuuri de alimentare i evacuare

Distilarea azeotrop
n prezent pentru separarea srurilor penicilinei G din soluia apoas rezultat de la
reextracia n carbon de Na(K), se folosete procedeul antrenrii azeotrope a apei cu butanol, la
vid, astfel ncat, odat cu ndeprtarea apei are loc cristalizarea srii respective, apoi, acesta se
filtreaz si se spal cu butanol i cloroform. Utilizarea butanolului, dei prezint avantajul unui
timp relativ scurt al fazei de cristalizare si al unei solubilitai relativ bune a impuritatilor are o
serie de inconveniente cum ar fi:
- conduce la pierderi mari de butanol, datorita solubilitatii ridicate a acestuia in
apa(7,45%), precum si datorita solubilitatii mari a apei in butanol (20,5%); acest
aspect determina si cheltuilei sporite cu recuperarea solventului.
- posibilitatea degradarii termice a penicilinei, datorita temperaturii necesare
evaporarii amestecului butanol-apa
- posibilitatea degradarii chimice a penicilinei in butanol.
Uscarea
Uscarea este o operatie prin care se indeparteaza umiditatea dintr-un
material cu ajutorul energiei termice.Termenul de uscare se mai utilizeaza si in
cazul indepartatii unui component in stare lichida sau de vapori dintr-un gaz sau
dintr-un amestec lichid.
Uscatoarele se pot clasifica in functie de mai multe criterii:
1) dupa regimul de fuctionare pot fi:
- continue
- discontinue
2) dupa presiunea de lucru pot fuctiona:
- la presiune atmosferica
- la vid

3) dupa procedeul de uscare pot fi:

- cu agent termic gazos
- cu incalzirea materialului
4) dupa sensul de circulatie a solidului si a gazului pot fi in :
- echicurent,
- contracurent,
- curent mixt
- curent incrucisat
5) din punct de vedere constructive sunt:
-uscatoare cu strat fix,
-cu strat mobil,
-cu strat fluidizat,
-cu pulverizare,
-de contact
Penicilina G precipitata se filtreaza pe filtrul Nuce si se usuca in uscator
dulap la 35-45C sub vid de 100-225 mmHg, timp de 16-20 ore.

2.4.2. Materii prime, Intermediare, Auxiliare.

Microorganismul producator
Mucegaiurile(ciuercile sau fungii) sunt microorganisme ce se prezinta sub forma de
filamente, de diverse dimensiuni, ce formeaza un miceliu care provoaca degradarea mediului in
care se dezvolta. Unele specii de mucegaiuri sunt producatoare de antibiotice cum ar fi
Penicillium si Aspergillus, in special antibiotice -lactamice
Mediul de cultura are in componenta urmatorii constituenti:
1. Lactoza
Generaliti:
Formul brut: C12H22O11
Mas molecular: 360.30 g/mol
Prezinta o usoara solubilitate in apa si este insolubil n alcool etilic, eter etilic i cloroform.
Zerul i materialele auxiliare folosite la fabricarea lactozei trebuie s corespund documentelor
telenice normative ale produselor respective i s respecte dispoziiile legale sanitare i sanitar
veterinare n vigoare.
Condiii tehnice de calitate:
Denumirea caracteristicii

Condiii de admisibilitate
Tipul
Lactoz rafinat
Lactoz telenic

Aspect
Culoare
Gust i miros
Aspectul soluiei apoase
Puterea rotaiei specifice
[]2020
Pierderi prin uscare:
-la 130C, %, max.
-la 100C, %, max.
Aciditatea exprimat a
acidului lactic, %, max.
Cloruri, %, max.
Sulfai (SO4), %, max.
Calciu
Metale grele (Pb)
Arsen, %, max.
Fier

Calitatea I
Calitatea a II-a
pulbere cristalin
alb
alb - galben
galben
slab dulceag, fr miros strin
incolor, limpede
galben deschis,
Galben
slab tulbure
+52 +53
+51 +52
+47 +51
5.5
0.05

0.4
0.07

2
1

0.004
0.002
lips n condiiile
determinrii
lips n condiiile
determinrii
0.01
lips n condiiile
determinrii

2. Extractul de porumb
Conditii tehnice de calitate
Constituienti g/100g extract de porumb
Substanta uscata
Cenusa
N total
Zahar total (exprimat ca glucoza)
Acid lactic
Aciditate(ml sol NaOH 0,1N/100g) extract de porumb
Fe
P
Ca
Zn
K
SO2
Sedimente solide
Generalitati. Proprietati fizice.
- Aspect: lichid cremos de culoare galben inchis

%
46-49,6
8,04-10,73
3,33-3,67
4,00-4,70
0,74-4,39
11,6-19,3
0,009-0,02
1,5-1,9
0,02-0,7
0,05-0,012
2,0-2,5
0,02
38,4-52,9

- Miros: caracteristic unei fermentatii lactice

- Sedimentare dupa 24 ore intr-un cilindru de 100 ml de 100%
- Aspect microscopic: in frontiu colorat prezinta o masa bacteriana tipica
bacililor lactic, in proportie de peste 90%
- Substanta uscata: minim 50%
- pH= 3.5-4
- Continutul in acid lactic: minim 20g la 100g substanta uscata
- Zahar total: maxim 2.5%
3. Faina de soia
Generalitati:
Faina de soia este o sursa de azot naturala, bogata in proteine, aminoacizi continand si
acizi nucleici, vitamine, oligoelemente, lipide, zaharuri, compusi cu sulf si fosfor dupa cum
urmeaz:

4. Glucoza
Generaliti:

Proteine

42 %

Materii grase

3.5 %

Metionina

0.54 %

Cisteina

1.1 %

Lizina

2.4 %

Calciu

0.2 %

Sodiu

0.287 %

Potasiu

1.7 %

Magneziu

0.21 %

Sulf
Fosfor

0.32 %
0.6 %

SR 13359-7

Obiect i domeniu de aplicare:

Prezentul standard se refer la glucoza obinut din cartofi i din porumb, destinat pentru
consum i scopuri industriale.
Tipuri de gluxoza:

-glucoz lichid
-glucoz solid:
- aromatizat
- nearomatizat
Glucoza aromatizat poate fi fabricat cu diferite adaosuri: esene, aromatizani i
colorani alimentari avizai din punct de vedere sanitar, miez de nuc, miez de floarea-soarelui
etc., conform acordului ntre productor i beneficiar.
-Sirop de glucoz: soluie apoas, concentrat i purificat de zaharuri nutritive, obinute
din amidon de cartofi i de porumb.
-Glucoz solid: mas de zaharuri nutritive, obinut prin hidroliz avansat a amidonului
de cartofi i de porumb.
Condiii tehnice de calitate:
Pentru glucoza de cartofi i de porumb, materiile prime i auxiliare trebuie s corespund
standerdelor i normelor sanitare n vigoare
Proprieti organoleptice:
Caracteristici

Aspect
Culoare

Gust
Corpuri
strine

Proprieti fizico chimice:

Condiii de admisibilitate

Metod
de
verificare

SR 13359-1

Miros

Condiii de admisibilitate
Tip de glucoz
Lichid
Solid
Aromatizat
Nearomatizat
Lichid vscos
Mas solid,
Mas solid
sub form de
tablete
Incolor pn
Crem pn la
Crem pn la
la galben
galben sau
galben
specific
colorantului
adugat
Lips
Caracteristic
Lips
aromei
adugate
Dulce
Dulceag, uor amrui
specific
Lips

Caracterisitici
20
200
1.5

Tip de glucoz
Solid
Aromatizat Nearomatizat
21
-

1.42
1.49
2.5

2.8

Lichid
Umiditate, % max.
RBU, max.
Culoare
ml iod
soluie
0.1 n/100 ml,
max
Densitate 20/20C, g/ml, min
Indice de refracie la 20C
Aciditate, grade, max.
Acizi minerali liberi, %
pH, la o soluie 20 g/100 ml
Coninut de
-n
produs
SO2 ml/100 g nealbit
max.
-n produs albit
Coninut
de
cenu
conductometric, raportat la
s.u., %, max.
Coninut de dextroz raportat la
s.u., (DE), %

32...49

SR 13359-2
SR 13359-3

SR 13359-4
SR 13359-5
SR 13359-6
SR 13359-7
SR 110-12
SR EN 1185

Lips
4.5...5.5
4
40
0.6

Metod de
verificare

15
-

SR 110-2
SR 13359-8
sau
SR 13359-9
sau
SR ISO 5377

min. 75

5. CaCO3, Carbonatul de calciu

STAS 1083-76
Prezentul standard se refera la carbonatul de calciu precipitat, tehinic,
obtinut prin tratarea solutiei de var cu bioxid de carbon.Produsul se prepara sub forma de pulbere
microcristalina.
Formula chimica:CaCO3
Masa moleculara relativa: 100,09 g/mol
Carbonatul de calciu precipitat, tehnic se livreaza in patru tipuri:
- tipul I destinat, in special, la fabricarea pastei de dinti;
- tipul A destinat, in special, industriei de produse cosmetice, industriei de antibiotice si
industriei electrotehnice;
- tipul B destinat, in special, industriei de material plastic si industriei cauciucului;
- tipul C pentru alte utilizari;
Conditii tehnice de calitate a carbonatului de calciu
Tipul
I
Grad de alb, %min
97
Finite:
-rest pe sita cu tesatura de sarma 0063 STAS
1077-67, %max
0,1

A
92

B
92

C
-

1,0

1,0

-rest pe sita cu tesatura se sarma 009 STAS

1077-67, %max
Densitate in gramada in stare tasata, g/cm3,
max
Cifra de sedimentare, cm3, min
Umiditate, % max
Substante insolubile in acid clorhidric, %max
Oxizi de fier si de aluminiu (Fe2O3+Al2O3),
%max
Carbonat de calciu (CaCO3),% min
Alcalinitate[Ca(OH)2], % max
Limite de pH la un adaos de 130cm3 acid
clorhidric n(capacitate de tamponare)
pH-ul suspensiei 2% in apa, max
pH-ul suspensiei 10% in apa, max
Cupru(Cu), %max
Mangan(Mn), %max
Arsen

0,05
0,45

0,5
0,45

0,5
0,45

1
0,47

95
0,4
0,1
0,5

91
0,4
0,2
0,5

90
0,6
0,2
0,5

90
0,6
0,2
0,5

99
99
0,008
0,008
5,5.6,0

98,5
0,10
-

97
0,15
-

8,5
9
0,001
0,003
-

0,001
0,003
-

9,5
10
0,001
0,003
-

6. Fosfat monopotasic
S.T.A.S 10497-76
Generalitati:
Prezentul standard se refera la fosfatul monopotasic tehnic utilizat, n principal, in mediu
de cultura la fabricarea antibioticelor.
Formula chimica: KH2PO4
Masa moleculara: 136,09 g/mol
Condiii tehnice de calitate
Aspect i culoare
Cristale albe
Umiditate , %, max.
0.3
Fosfat monopotasic (KH2PO4), %, min.
96
Cloruri (Cl), %, max.
0.25
Fier (Fe), %, max.
0.003
Metale grele (Pb), %, max.
0.01
Substane insolubile n ap, %, max.
0.5
Observaii:
- Caracteristicile din tabel, cu exceptia umiditatii, se refera la fosfatul monopotasic uscat la
105 2C
- Cu acordul beneficiarilor produsul se poate livra si cu max. 0.05 % fier.
7. Sulfat de sodiu
General
itai

S.T.A.S 2126-84

Prezentul standard se refera la sulfatul de sodiu, anhidru, tehnic, intrebuintat in industria

de medicamente.
Formula chimic: Na2SO4
Masa moleculara relativ: 142.044 g/mol
Caliti
Sulfatul de sodiu, anhidru, tehnic se livreaz n trei calitai:
calitatea I produs secundar la bile de filare, de la obinerea fibrelor artificiale;
calitatea II obinut prin tratarea fosfogipsului rezidual cu sod calcinat (Na 2CO3), urmat
prin uscarea produsului prin atomizare.
- calitatea III produs secundar din fabricaia acidului formic din formiat de sodiu i acid
sulfuric.
Condiii tehnice de calitate
Calitatea
I
Aspect
praf neaglomerabil
Culoare
Alb
Sulfat de sodiu
99
(Na2SO4), %, max.
Umiditate, %, max.
0.3
Substane insolubile
0.3
n ap, %, max.
Acid sulfuric
Lips
liber(H2SO4)
Clorur de sodiu
0.1
(NaCl), %, max.
Fier (Fe), %, max.
0.001
Acizi organici
lips
(HCOONa)
Densitate n stare
0.7...1.55
netasat kg/dm3

II
praf neaglomerabil
alb

III
praf aglomerabil
Alb cenuiu

97.5

97

0.1

0.5

0.3

0.5

lips

%, max. 1.0

1.2

1.2

0.001

0.03

%, max. 1.5

0.4...0.7

1.26...1.30

Observaie:
- toate valorile din tabel, exceptnd umiditatea si densitatea n stare netasat, sunt raportate la
produsul uscat la 105 2C.
8. Sulfat de zinc
S.T.A.S. 2367-80
Generalitati :
Prezentul standard se refera la sufatul de zinc tehnic cristalizat, granulat si lichid. Sulfatul de
zinc tehnic cristalizat si granulat se livreaza in 3 calitati:
- calitatea I
- calitatea II
- calitatea III
Sulfatul de zinc tehnic lichid se livreaza in 2 calitati:
- calitatea I
- calitatea II

Formula chimica: ZnSO4

Masa moleculara: 161 g/mol
La data aprobarii standardului, sulfatul de zinc tehnic granulat si lichid se importa.
Conditii tehinice de calitate a sulfatului de zinc tehnic cristalizat, calitatea I:
Calitatea

II

Aspect

III
cristale mici

Culoare

Alba

alba sau alb-galbui

alb-galbuie-cenusie

Zinc(Zn) %min.

22,5

22,1

21,6

Substante insolubile
in apa, %max.

0,05

0,1

0,5

Fier(Fe), %max

0,035

0,5

1,0

Cupru(Cu), %max

0,005

Acid sulfuric
liber(H2SO4), %max

0,1

0,5

Arsen

Lipsa

Cloruri, %max

0,2

Observatii:
- pentru industria chimico-farmaceutica se va folosi sulfat de zinc tehnic cristalin,
calitatea I.
9. Azotat de amoniu
S.T.A.S. 450-30
Generalitai
Standardul cu nr. 450-30 se refera la azotatul de amoniu tehnic, granulat obinut prin
neutralizarea acidului azotic cu amoniac utilizat la fabricarea explozivilor i n alte scopuri
industriale.
Formula chimica: NH4NO3
Masa molecular relativ: 80.04 g/mol
-

Azotatul de amoniu tehnic granulat, se livreaz n dou tipuri:

tip I folosit la fabricarea explozivilor;
tip II folosit n alte scopuri industriale.

Condiii tehnice de calitate

Tip
Aspect
Culoare
Granulaie:

I
Granule neaglomerabile
alb

II
granule neaglomerabile
alb-roz

granule ntre 1...3 mm, %,

min.
granule sub 1 i peste 3 mm,
%, max.
Umiditate, %, max.
Aciditate liber (HNO3), %,
max.
Azotat de amoniu, %, min.
Azotat de magneziu, %, min.
Azotat total, %, min.
Reziduu de calcinare, %,
max.

95

95

5
0.2

5
0.3

0.02

0.02

98.8
0.2
34.6

99.4
34.8

0.2

Observaie:
- coninutul de azotat de amoniu, azotat de magneziu, azot total i aciditatea liber sunt
raportate la produsul uscat.

Precursor in obtinerea Penicilinei G:

Acidul fenilacetic.
Generalitati :
Formula chimica: C6H5CH2COOH
Masa moleculara: 136.15 g/mol
Proprietati fizice :
- pulbere alba, alba-galbuie
- punctul de topire la 77-78.5C,
- temperatura de fierbere: 265C,
- densitate 1.081 g/cm3 ,
- solubilitate moderata in apa
- stabil in conditii normale.
Descriere generala si aplicatii:
Acidul fenilacetic se prezinta sub forma de cristale albe, cu un miros neplacut,
caracteristic, solubil in alcool si eter. El serveste ca ingredient in parfumuri oferind un miros
asemanator mierii. Se gaseste in concentratie mica in unii alcaloizi si hormoni din plante. Acidul
fenilacetic substituit in pozitie alfa si esterii acidului fenilacetic sunt folositi in medicina, de
asemenea acidul fenilacetic este folosit ca precursor in obtinerea penicilinei G.
In comert se gaseste sub forma de pudra galbuie de puritate minim 99% si umiditate
maxima 1%, livrat in saci de 25kg.

Agent antispumant:
Ulei de floarea soarelui tehnic

STAS 2710-70

Generaliti:
Standardul cu numarul 2710-70 se refer la uleiul tehnic obinut din seminele de floarea
soarelui.
Uleiul tehnic de floarea soarelui se livreaz n dou caliti:
-calitatea I, obinut prin presare sau extracie cu solveni i prelucrare ulterioar;
-calitatea II, obinut prin presare sau extracie cu solveni.
Proprieti fizice i chimice:
Calitatea
Aspect, la 60C

Densitate relativ la 20C

Indice de refracie la 20C
Culoare de iod, mg I/ 100 cm3 max.
Impuriti insolubile n eter etilic, % max.
Umiditate i materii volatile, % max.
Indice de aciditate, mg KOH/g max.
Substane organice nesaponificate, % max.
Indice de iod, g I/100g min.
Cenu, % max.
Indice de saponificare, mg KOH/g
Substane mucilaginoase
Punct de inflamabilitate (Penki-Martens), c min.

I
II
Limpede
fr
impuriti
mecanice
0.914...0.927
1.4710...1.4760
20
0.1
1
0.2
1
2
12
1.2
1.2
119...135
0.05
186...198
lips
165
135

Metode de analiz
STAS 145/1-67
STAS 145/3-67
STAS 145/4-67
STAS 145/2-67
STAS 145/11-67
STAS 145/10-67 cap 1
STAS 145/16-67 cap 1
STAS 145/15-67
STAS 145/19-67 cap 1
STAS 145/13-67
STAS 145/17-67
STAS 18-70
STAS 145/6-67 cap 1

Observatii:
- la uleiul rafinat de floarea soarelui tip A, imbuteliat pe linii fara uscare, se admite un
continut de apa si substante volatile de max 0.15%
- indicele de peroxid pentru uleiul destinat pastrarii indelungate se stabileste prin intelegere
intre parti

Acetat de N-butil
Generalitati:

S.T.A.S 904-89

Standardul cu numarul 904-89 se refera la acetatul de n butil tehnic obtinut prin

esterificarea acidului acetic cu alcool n butilic sau prin transesterificarea acetatului de metil.
Formula chimica: CH3CO2(CH2)3CH3
Masa moleculara relativa: 116.16 g/mol
Acetatul de n butil tehnic este un produs inflamabil, avand punctul de inflamabilitate de cca.
28C.
Acetatul de nbutil tehnic se livreaz n trei tipuri, funcie de continutul de ester si anume:
- tipul 98
- tipul 92
- tipul 88

Condiii tehnice de calitate

Denumirea caracteristicii
Aspect
Culoare , mg K2Cr2O7/ l, max.
Miros
Densitate relativa, d2020
Distilare (la presiunea de 1013,2 mbar)*:
- interval de distilare, C...
- n intervalul de distilare distila, % vol.,
min...
Acetat de nbutil, %, min.
Aciditate (acid acetic), %, max.
Reziduu la evaporare, %, max.
Ap , %, max.

Condiii de admisibilitate
Tipul
98
92
88
Lichid limpede, far substane n suspensie
16
caracteristic
0.878...0.884 0.872...0.880
0.868...0.874
120...127

116...128

113...130

95
98.0
0.01
0.01
0.2

95
92.0
0.03
0.02
0.35

95
88.0
0.03
0.02
0.5

* 1013.2 mbar = 760 mm Hg

Observaie:
- tipul 98 destinat industriei de antibiotice trebuie s aib intervalul de distilare
123...127C.

Acid sulfuric tehnic.

Generalitati:
Formula chimica:H2SO4

S.T.A.S 97-80

Masa moleculara: 98,08 g/mol

Dupa contiuntul de acid sulfuric monohidrat, acidul sulfuric fehnic se livreaza in 4 tipuri:
-tipul 98
-tipul 96
-tipul 92
-tipul 73
Conditiile tehnice de calitate a acidului sulfuric
Tipul
98
96
92
73
Aspect
lichid nicios, limpede sau opalescent
Culoare
Conform STAS 9482-74
3
Densitate g/cm , min
1,836
1,835
1,821
1,634
Acid sulfuric monohridat(H2SO4),
98
96
92
73
% max
Dioxid de sulf(SO2), % max
0,1
0,1
0,1
Fier(Fe), % max
0,02
0,02
0,02
Reziduu la calcinare, % max
0,1
0,15
0,15
Arsen(As), % max
0,001
0,001
0,001
Cloroform
S.T.A.S. 3306-82
Generalitati:
Formula chimica:HCCl3
Masa moleculara: 119,38 g/mol
Cloroformul se livreaza in urmatoarele tipuri si calitati:
-tipul A, stabilizat cu 0,61% alcool etilic absolute, utilizat in industria de
medicamente:
-calitatea I
-calitatea II
- tipul B, nestabilizat tehnic utilizat ca solvent

Conditii tehnice de calitate

Denumirea caracteristicii
Aspect
Miros
Gust
Densitatea relativa
Cloroform, %min
Distilare:

Tipul
A (stabilizat)
B(nestabilizat)
calitate I
calitatea II
lichid limpede, incolor, volatil
Caracteristic
dulceag, arzator
1,473-1,480
1,473-1,490
98,0
97,0
-

-punct initial de fierbere, 0C, min

59
57
57
0
-punct final de fierbere, C, max
62
63
63
-intre punctual initial si final de
fierbere distilata, %vol, min
97
96
94
Reziduu la evaporare, % max
0,002
0,002
0,015
Clor liber
Cloruri(Cl), % max
0,0008
0,0008
Aciditate
Substante organice straine
15mg l/100cm3
Substante volatile straine
Apa
Observatii: Cloroformul este greu solubil in apa, miscobil in orice proportie cu alcoolul etilic
absolute, eterul etilic, benzina si majoritatea uleiurilor,Este neinflamabil.
2.4.3 Mecanismul reactiilor biochimice
Desi mecanismul biosintezei penicilinelor nu este pe deplin elicudat, totusi tinand seama
de faptul ca in molecula lor se gasesc trei componente de baza: d-valina, l-cisteina si un acid
substituir, precum si identificarea in miceliul de Penicillium crtsogenum a unei tripeptide, se pot
concepe etapele care intervin in biosinteza. Prima etapa consta in formarea, din glucoza, a lcisteinei si d-valinei, iar din aceasta a -amino-adipil-cisteinil-valinei conform urmatoarei
scheme:

Componenii mediului
de cultur
Extract de porumb
Lactoz
Glucoz
Fin de soia
CaCO3
KH2PO4
NH4NO3
Na2SO4
ZnSO4
MnSO4
Acid fenilacetic
Tiosulfat de sodiu
Ap pn la 100%

Inoculator

Intermediar

Regim

2
0,5-0,6
3-3,5
0,7-0,8
0,1
-

2-3
3-3,5
1,2
0,7
0,2-0,3
0,12
0,06
0,2
0,016

2,5-2,8
6-7
2-3
0,3
1,2-1,3
0,5-0,6
0,3
0,06
0,002
0,002
0,4
0,8

Dupa aceasta schema sinteza nucleului de baza al penicilinei, acidul 6-aminopenicilanic

ar rezulta din acidul -amino-adipic, l-cisteina si l-valina trecand prin faza tripeptidei. In ultima
etapa se formeaza enicilina G sau acid 6-aminopenicilanic prin pierderea grupei acil.

Aceasta ipoteza nu este, deocamdata, confirmata deoarece toate incercarile de a schimba

in tripeptida acidul amino-adipic au acidul fenilacetic, necesar formarii penicilinei G, au esuat.
Penicilinele s-ar putea forma si direct din l-cisteina su l-valina printr-o serie de faze
intermediare, despre care nu se stie daca se formeaza in stare libera, asa cum sunt redate in

schema de mai sus. In esenta, se distung in aceasta schema urmatoarele faze in formarea
penicilinei: condensarea aminoacizilor, dehidrogenarea peptidei, hidrogenarea si ciclizarea
intermediarului la acid 6-aminopenicilanic si introducerea catenei laterale.
Formarea acidului 6-AP in lipsa precursorului, recum si obtinerea diferitelor peniciline in
functie de recursorul folosit, demonstreaza ca rocesul de biosinteza oate decurge si dupa aceasta
schema.
2.4.4. Cinetica reactiilor de biosinteza
Prin metoda cinetica, se face studiul mecanismului reactiilor enzimatice, a proceselor
metabolice i a vitezei de transformare a substratului n produs. Aceasta metoda este singura
modalitate de studiu a proceselor enzimatice, deoarece numarul enzimelor pure separate pna n
prezent este relativ redus.
Viteza de fermentatie este definita prin variatia momentana a concentratiei produsului, a
intensitatii respiratiei sau a concentratiei masei celulare.
Viteza volumetrica este definita prin cantitatea de produs obtinuta, cantitatea de substrat
utilizata, consumul de oxigen sau cantitatea de celule obtinute pe unitatea de volum de mediu de
cultura i n unitatea de timp.

ABCD-

viteza de utilizare a oxigenului, g/l.h

viteza de cretere a masei celulare, g/l.h
viteza de consum a zaharurilor, g/l.h
viteza de producere a penicilinei, g/l.h

Fig. Vitezele volumetrice la fermentatia penicilinei

Viteza specifica se definete prin raportul dintre viteza volumetrica i densitatea

bacteriana, fiind exprimata n grame produs obtinut n unitatea de timp i pe gram de masa
celulara.
A- viteza de producere a penicilinei, g/g.h
B- viteza de utilizare a oxigenului, g/g.h
C- viteza de consum a zaharurilor, g/g.h

Fig.Vitezele specifice la fermentatia penicilinei

Procesele metabolice ce se desfaoara n interiorul celulelor vii sunt catalizate de enzime.
Enzimele sunt macromolecule organice cu structura proteica care catalizeaza procesele
biochimice. Din punct de vedere stuctural, enzimele sunt compui de natura heteroproteica cu
sensibilitate deosebita la toti factorii care afecteaza proteinele. Activitatea enzimelor este
influentata de temperatura, pH, presiune osmotica, concentratia substratului, concentratia
produilor rezultati n reactie etc. Activitatea enzimatica este inhibata de anumiti agenti specifici
precum: sulfamidele, antibioticele, narcoticele, colorantii, apa oxigenata, dioxidul de carbon,
dezinfectantele.
Substratul este acea substanta asupra careia se excercita actiunea enzimelor. Prezenta
enzimelor permite transformarea sustratului la temparatura normala a materiei vii, oferind astfel,
energia necesara desfaurarii procesului de biozinteza.
Functia esentiala a enzimelor este de a accelera viteza reactiilor metabolice la
temperatura normala a organismelor. Avnd activitatea catalitica foarte ridicata (de mii de ori mai
mare comparativ cu activitatea catalizatorilor anorganici uzuali), enzimele reduc considerabil
barierele de potential ale reactiilor de transformare a substratului, facilitnd astfel deplasarea
echilibrului spre formarea produsului.
Mecanismul prin care enzimele transforma substratul poate fi descris cu ajutorul teoriei
starii de tranzitie. Aceasta teorie presupune ca substratul se combina cu enzima formnd un
complex activat, instabil, care ulterior se descompune n produs i enzima. Enzima eliberata reia
ciclul de transformare a substratului conform schemei:

E S

E S*

k2

P E

in care: E enzima libera

S substrat
P produs
E S* complex activat enzima substrat
k
k
k2

constanta de viteza a reactiei de formare a complexului enzima substrat

1

constata de viteza a reactiei de formare a substratului si a enzimei din complexul enzima substrat
constanta de viteaza a reactiei de formare a produsului din complexul enzima substrat

- se admite ca ntre enzima i substrat, ct i ntre complexul enzima-substrat exista un

echilibru descris de ecuatia:

Kc*= k+1 = CE-S*

k 1 CE CS
iar viteza specifica de descompunere a complexului enzima-substrat n produs este redata
prin intermediul urmatoarei expresii:

K 2 = kB T
h
unde CE-S* concentratia complexului enzima substrat in stare activata
constanta de echilibru
kC*
constanta Boltzman
kB
h

constanta Planck

Viteza de formare a produsului este prezentata n relatia:

vp =

kB T
h

CE-S*

Reformulnd se obtine:

vp =

kB T
h

K C* C E C S

Constanta de echilibru a formarii complexului activat se poate exprima functie de

energia libera standard G*:
G* = H* - TS* = -RTlnKC* (6)
Din aceasta relatie rezulta expresia constantei de echilibru:

KC* =

Modele cinetice pentru viteza de formare a procesului

Michaelis si Menten au dezvoltat modelul cinetic al vitezei de formare a produsului n
functie de concentratia susbtratului i a enzimei. Dupa acestia, se considera ca reactia dintre
enzima i substrat se desfaoara n doua etape: n prima etapa viteza de reactie este dependenta
direct de cantitatea de substrat, iar n a doua etapa are loc formarea produsului i eliberarea
enzimei, care este capabila sa reia ciclul descris de sistemul de reactie, viteza depinde de
concentratia complexului enzima substrat:
k 1
E S
E S
k 1
k2
P E
S
Viteza de formare a produsului n procesul enzimatic descris de sistem este :
dCp
Vp = = k2 * Cc
d
Pentru determinarea concentratiei complexului enzima substrat, Cc, se utilizeaza
expresia vitezei de formare a acestuia, pentru cazul n care Cs>>CE.
dCp
Vp=
= k 1* (CE Cc )* Cs k 1 * Cc k2 * Cc
d
E

n regim stationar, concentratia complexului nu variaza n timp, iar expresia devine :

k 1*(C Cc)*Cs k
E

C * Cs
E
Cc =
k 1 k2
k

1*

Cc k2*Cc= 0

Cs

De mai sus rezulta ca:

Vp=

k2 * C E* Cs
V * Cs
dCp
= k 2 *Cc =
=
d
k 1 k2
k2
Cs
Cs Ks
k 1
k 1

Unde avem:
V= k2*CE : viteza maxima de formare a produsului ce corespunde stadiului n
care ntreaga cantitate de enzima formeaza complexul enzima substratul;

Ks =

k2
: constanta de echilibru la disocierea complexului enzima substrat
k 1

KM = K s

k2
k

: constanta Michaelis Menten

Constanta KM este egala cu constanta KS numai atunci cand k2<<k +1

Cu cat valoarea lui KM este mai mica, cu atat este mai mare afinitatea enzimei pentru
substrat. Introducand constanta KM se obtine :
dCp
V*Cs
Vp=
=
Cs
K
d
M
Aceasta relatie este denumita ecuatia Michaelis-Menten i descrie viteza de formare a
produsului ntr-un proces enzimatic, reprezentnd modelul ideal pentru viteza proceselor
enzimatice n regim stationar, lipsite de procese secundare de inhibitie.
Ecuatia Michaelis-Menten a fost stabilita n ipoteza ca C S>>CE Creterea concentratiei
enzimei din mediul de fermentatie peste o anumita limita atrage dupa sine anularea ipotezei, si in
consecinta viteza reactiei enzimatice nu va mai fi direct proportionala cu concentratia enzimei.
Din reprezentarea grafica a ecuatiei MichaelisMentin, se vede ca KM este acea valoare a
concentratiei substratului CS pentru care reactia pornete cu jumatate din viteza maxima V.

Reprezentarea grafica a ecuatiei Michaelis-Menten

Deoarece valoarea vitezei maxime de reactie este limita asimptotei la curba, ea nu poate
fi determinata cu exactitate. Pentru determinarea constantei KM i a vitezei maxime V, se
utilizeaza metode de linearizare. Una din aceste metode este metoda Lineweaver Burk, care
folosete inversul relatiei
Vp=

dCp V*Cs
=
KM Cs
d

.
1

K
M

* Cs
Vp
V
V
Prin reprezentarea grafica a ultimei relatii n coordonate 1/Vp i 1/Cs conduce la
obtinerea diagramei LineweaverBurk, ce permite determinarea constantelor V i KM n functie
de variatia concentratiei substratului i de valorile experimentale ale vitezei de formare a
produsului.

Fig. Reprezentarea grafica a ecuatiei Lineweaver Burk

In literatura se mai intalnesc si alte reprezentari ale ecuatiei Michaelis-Menten:
Edaie-Hofstee sau Woolf.

Modelul MichaelisMenten a fost conceput ca un model ideal i descrie viteza de

formare a produselor n procese de fermentatie perfecte. Totusi, acest model, ce abordeaza
cinetica enzimatica n regim stationar, poate fi extins i la procese n care, alaturi de
transformarea enzimatica a substratului n produs, intervin reactii de inhibitie competitiva sau
necompetitiva a enzimelor. Prezenta inhibitorilor nu se poate evita, deoarece ei apar ca urmare a
degradarii mediului nutritiv n timpul sterilizarii, a unor reactii secundare i nu numai.
Principalele tipuri de inhibitii ntlnite curent n procesele de fermentatie sunt :
-inhibitie competitiva;
-inhibitie necompetitiva;
-inhibitie de substrat;
-inhibitie de produs.
Procesul de transformare enzimatica a substratului nsotit de inhibitie competitiva este
descris prin reactiile:
Cc
Ks
k2
E S
E S
P E
KI
E

CD
E

Caracteristic pentru procesul de transformare enzimatica nsotit de inhibitie competitiva

este faptul ca enzima pusa n libertate prin disocierea complexului enzima- inhibitor, E-I, si
pierde capacitatea de a cataliza transformarea substratului in produs.
Viteza de formare a produsului este proportionala cu concentratia complexului enzimasubstrat, de aceea este necesara cunoasterea valorii acesteia in regim stationar.

Fig.Reprezentarea grafica a vitezei reactiei enzimatice nsotita de inhibitie competitiva

dupa metoda Lineweaver Burk.
In cazul in care inhibitorul nu actioneaza competitiv, afinitatea enzimei pentru substrat
sau inhibitor ramne neschimbata, indiferent daca enzima este libera sau fixata n complex.
Reactiile ce au loc n sistemul cu inhibitie necompetitiva sunt:
Ks

E S

E S

KI

E I

E I S
E S

k2

KS'
K'I

I
E S I
E S I

Fig.Reprezentarea grafica a vitezei reactiei enzimatice nsotita de inhibitie necompetitiva dupa

metoda Lineweaver Burk.
Cinetica procelesor de biosinteza poate fi studiata i sub aspectul creterii masei celulare
functie de concentratia substratului.
Astfel, Monod, analizand procesul de crestere bacteriana n corelatie cu variatia
concentratiei unui singur substrat (substrat limitativ), a stabilit pentru faza de cre tere logarit
mica a masei celulare urmatoarea expresie de calcul a vitezei specifice:
Cs
= max *
Ks Cs
n care:

 - viteza specifica de cretere a masei celulare cnd substratul este

limitat
max viteza maxima de cretere a masei celulare cnd substratul nu este
limitat
KS constanta de saturatie (corespunde concentratiei substratului la care
viteza specifica de cretere este jumatate din viteza maxima ).
Dependenta dintre viteza specifica de cretere a masei celulare i concentratia substratului
limitativ este redata n figura de mai jos, din care se constata ca viteza specifica de cre tere tinde
asimptotic catre valoarea maxima.
Fig Dependenta dintre viteza specifica de cretere
i concentratia substratului limitativ.

Substratul limitativ poate fi sursa de carbon

si energie (glucoza, alcool, n-parafine), un aminoacid esential (triptofan, arginina), oxigenul,
fosforul sau azotul anorganic.
ecuatia de cretere a masei celulare n functie de concentratia substratului
limitativ, Cs:
Cs
dCx
= max *
* Cx Ecuatia lui Monod
d
Ks Cs

Trebuie remarcat faptul ca ecuatia Monod este valabila numai n cazul n care creterea
este limitata de un singur substrat, ceea ce n conditiile industriale se ntmpla foarte rar. De
obicei, n aceste procese intervine i un al doilea substrat, care, de cele mai multe ori, este chiar
oxigenul. n aceste conditii, vitezele specifice de cretere a masei celulare sunt descrise prin
ecuatia lui Monod modificata sau prin ecuatia Monod - Cantois :
CL
Cs
= max *
*
KL CL
Ks Cs
= max *

CL
KL CL

Cs
B* Cx Cs

n care:
CL, CS- concentratiile substraturilor limitative;

KL, KS constantele de saturatie corespunzatoare substraturilor limitative;

B constanta Cantois;
Pentru culturi industriale discontinue, Monod a introdus o constanta caracteristica Y,
denumita constanta de exploatare sau de cretere:
dCs
dCx
=Y*
d
d
n functie de valorile constantelor cinetice KS, max, Y stabilite de Monod, se pot
caracteriza cantitativ culturile microbiene discontinue.

2.4.5. Termodinamica reactiilor biochimice

Procesul de fermentatie se ncadreaza, din punct de vedere termodinamic, n grupa
sistemelor termodinamice deschise, sisteme ce sunt specifice organismelor vii, caracaterizate
prin schimb de energie i de materie cu mediul nconjurator, pe care l transforma. Sistemele
termodinamice deschise au drept conditie de baza, faptul ca ele nu pot fi n echilibru cu mediul
lor. Organismele vii se afla, de obicei, intr-o stare stationara care reprezinta conditia de baza a
sistemelor deschise n care viteza transferului de materie i energie din mediu n sistem este
compensata total de viteza transferului de materie i energie din sistem n afara lui.
Faptul ca celula definita ca un sistem deschis, care nu se gasete n echilibru cu mediul
sau, un mecanism ce capteaza energie libera din mediu, producmdu-i simultan o cretere
oarecare a gradului de dezordine, a entropiei, face arte din logica moleculara a starii vii.
O caracteristica a sistemelor deschise aflate in aceasta stare stationara este capacitatea de
a efectua un lucru, deoarece sunt departe de conditia de echilibru. In starea stationara viteza de
producere a entropiei are valoare minima, iar n aceste conditii sistemul va opera la valoarea
maxima de eficienta in conditiile date.
nsa, organismele vii fiind obligate sa respecte principiul al doilea al termodinamicii, i
anume sa produca entropie, au ales sa faca acest lucru dar folosind o viteza minima, mentinnduse astfel ntr-o stare stationara n care reactiile din celulele vii decurg cu o viteza foarte mare. Ca
urmare, studiul entropiei n termodinamica proceselor de biosinteza este foarte important.
Analiza acestor fapte arata ca sistemele termodinamice deschise sunte traversate de un
flux de energie ce determina autoorganizarea sistemului , i astfel se mentine la valori minime
viteza de producere a entropiei.De asemeni, microorganismele se remarca printr-o eficienta
deosebita n prelucrarea energiei i a materiei, eficienta ce depaete cu mult majoritatea
mainilor cunoscute de omenire.

Analiza acestor aspecte evidentiaza ca celulele vii functioneaza ca maini izoterme ce

absorb energia din mediul lor, energie pe care o transforma n energie chimica, folisita apoi
pentru realizarea functiei chimice de biosinteza a componentelor celulare, a functiei osmotice,
necesara transportului de materiale n celula, i a functiei mecanice, de contractie i locomotie,
toate aceste functii fiind realizare la temperatura constanta.
Sursa de energie a sistemelor termodinamice deschise sunt energie hidratii de carbon,
lipidele, alcoolii, proteinele etc., care prin combustie chimica elibereaza o mare cantitate de
energie. O parte din aceasta energie se elimina din sistem, iar o parte este nmagazinata de sistem
n compui organici macroenergetici, dintre care se remarca acidul adenozintrifosforic(ATP),
compusul responsabil cu rezerva energetica a celulei. Din structura ATP-ului, prezentata in
continuare, rezulta ca legaturile dintre gruparile fosfat adiacente din ATP i ADP(acidul
adenozindifosforic) sunt legaturi de tip anhidrida, notate cu (.....), n timp ce legatura dintre
acidul fosforic i riboza din AMP(acidul adenozinmonofosforic) este o legatura esterica, notata
cu linie dreapta.

n acest context, trebuie subliniat faptul ca energia libera standard de hidroliza a

legaturilor tip anhidrida este mult mai mare comparativ cu cea a legaturilor esterice. Chiar daca
ATP-ul are n structura doua legaturi macroergice (~), n reactiile enzimatice intervine, de obicei,
doar fosfatul terminal. n plus, ATP-ul nu are doar functia de a nmagazina energie chimica, ci
este, n primul rnd un transmitator sau trasnportor de energie chimica n celulele vii. Prin acest
proces de transport al energiei la alte molecule,ATP-ul pierde gruparea fosfat terminala, trecnd
n ADP, care, la rndul sau, poate accepta energie chimica i reface ATP-ul, primind o grupare
fosfat.
Prin reunirea acestor observatii asupra ATP-ului, s-a postulat ca ATP-ul functioneaza
ciclic ca transportor de energie chimica de la reactiile de ardere, ce furnizeaza energia chimica, la
diferite procese celulare care necesita un consum energetic

CO2
H2
Energie rezultat
O2 la oxidareaP
sursa moleculei
combustibile
de energie

ATP

Biosintez
(lucru
chimic)

Transport
activ
(lucru
osmotic)

Contracie
muscular
(lucru
mecanic)

O2\

P
ADP

Surse de
energie
Fig. Ciclul ATP-ADP i modalitatile de utilizare a energiei eliberate de ATP
S-a demonstrat experimental ca indiferent de natura substratului limitativ, folosit drept
sursa de energie, sau molecule de combustibil(exceptiile fiind foarte rare), raportul dintre
cantitatea n grame a celulelor microbiene obtinute n stare uscata i numarul de molecule de ATP
sintetizate este aproximativ constant i are valoarea de 10.5. n plus, s-a aratat i ca n procesul
de cultivare a bacteriilor n conditii aerobe 605% din cantitatea de carbon din mediu este
asimilata de celule i numai 405% este oxidat de CO 2. Analiznd din punct de vedere energetic,
circa 62% din energia libera de oxidare a substratului reprezinta energia libera de ardere a
componentelor masei bacteriene, astfel nct HC=22kJ/g s.u. masa microbiana.
Daca substratul furnizor de energie este glucoza, ce se consuma ntr-un proces de
fermentatie aerob prin catabolism, atunci se formeaza, conform urmatoarei reactii, 38 moli ATP,
ce pot nmagazina 1159kJ din cei 2870 kJ obtinuti prin combustia unui mol de glucoza:
Glucoza + 6 O2 --> 6CO2 + 6H2O + 38 moli ATP
Moleculele de ATP i ADP fiind puternic ionizate, datorita faptului ca pH-ul lichidului
intracelular are valoarea 7, vor forma n prezenta ionilor Mg2+, compleci de tipul celui prezentat
mai jos, compleci ce constituie, de altfel, chiar forma activa a ATP-ului.

2.4.6 Bilantul de materiale

Determinarea productiei pe sarje (Pan)
Pan = 26 tone/an = 26*103 kg/an
Numarul de sarje (ns)

FAT = fondul anual de timp

FAT = 330 zile = 330 * 24 h
ts = tf + taux
tf = durata fermentatiei
tf = 140 h
taux = timpii auxiliari = [10-15] h se adopta taux = 13 h
ts = 140 + 13 = 153 ore
Productia pe

sarje (Ps)

Productia in

fermentator

g randament global

Randamentele specifice pentru fiecare etapa a procesului tehnologic sunt urmatoarele :

-

filtrare : 80%

- cristalizare + distilare azeotropa : 94%

extractie : 94%

- filtrare + spalare : 95 %

reextractie 90%

- uscare : 98%

g = 0,59229 %

Productivitatea microorganismului
Productivitatea microorganismului pentru penicilina este de 80000 ui/ml, iar
activitatea standard este de 1670 ui/ml
1 mg................................1670 ui/ml

x = 47,9041 mg/ml = 47,9041 kg/m3

x mg..............................80000 ui/ml
P = productivitatea microorganismului ; P = x
P = 47,9041 kg/m3
Vu = volumul util

Mmdc = masa mediului de cultura

Mmdc = Vu *
= densitatea apei la temperatura de 25C
= 997,047 kg/m3
M
mdc

= 17,9676 * 997,047 = 17914,581 kg/sarja

1. Pregatirea mediului de cultura

In fermentatorul de regim, compozitia mediului de cultura este urmatoarea:
Componentii mediului de cultura
1
2
3
4
5

Extract de porumb
Lactoza
Glucoza
Faina de soia
CaCO3

Fermentatorul de regim (%)

2,6
6,5
2,5
0,3
1,25

6
7
8
9
10
11
12
13

KH2PO4
NH4NO3
Na2SO4
ZnSO4
Acid fenilacetic
Tiosulfat de sodiu
MnSO4
Apa

0,55
0,3
0,06
0,002
0,4
0,8
0,002
84,736

Apa = 100 - xi
100 kg M.d.c. ..................................2,6 kg extract de porumb
17914,581 kg M.d.c.........................x1 kg extract de porumb
x1 = 465,779 kg extract de porumb/sarja
100 kg M.d.c.......................................6,5 kg lactoza
17914,581 kg M.d.c............................x2 kg lactoza
x2 = 1164,448 kg lactoza/sarja
100 kg M.d.c...........................2,5 kg glucoza
17914,581 kg M.d.c.................x3 kg glucoza
x3 = 447,865 kg glucoza/sarja
100 kg M.d.c.............................0,3 kg faina de soia
17914,581 kg M.d.c..................x4 kg faina de soia
x4 = 53,744 kg faina de soia/sarja
100 kg M.d.c...............................1,25 kg CaCO3
17914,581 kg M.d.c.....................x5 kg CaCO3
x5 = 223,932 kg CaCO3/sarja

100 kg M.d.c..............................0,55 kg KH2PO4

17914,581 kg M.d.c....................x6 kg KH2PO4
x6 = 98,53 kg KH2PO4/sarja
100 kg M.d.c.............................0,3 kg NH4NO3
17914,581 kg M.d.c.....x7 kg NH4NO3
x7 = 53,744 kh NH4NO3/sarja
100 kg M.d.c..0,06 kg Na2SO4
17914,581 kg M.d.cx8 kg Na2SO4
x8 = 10,748 kg Na2SO4/sarja
100 kg M.d.c..............................0,002 kg ZnSO4
17914,581 kg M.d.c...................x9 kg ZnSO4
x9 = 0,358 kg ZnSO4/sarja
100 kg M.d.c..............................0,4 kg Acid fenilacetic
17914,581 kg M.d.c..................x10 kg Acid fenilacetic
x10 = 71,658 kg Acid fenilacetic/sarja
100 kg M.d.c........................0,8 kg Tiosulfat de sodiu
17914,581 kg M.d.c.............x11 kg Tiosulfat de sodium
x11 = 143,316 kg Tiosulfat de sodium/sarja
100 kg M.d.c........................0,002 kg MnSO4
17914,581 kg M.d.c............x12 kg MnSO4
x12 = 0,358 kg MnSO4/sarja
1
2
3
4
5
6

Materiale intrate
Extract de porumb
Lactoza
Glucoza
Faina de soia
CaCO3
KH2PO4

%
2,6
6,5
2,5
0,3
1,25
0,55

kg/sarja
465,779
1164,448
447,865
53,744
223,932
98,53

Materiale iesite
Extract de porumb
Lactoza
Glucoza
Faina de soia
CaCO3
KH2PO4

%
2,6
6,5
2,5
0,3
1,25
0,55

kg/sarja
465,779
1164,448
447,865
53,744
223,932
98,53

7
8
9
10
11
12
13

NH4NO3
Na2SO4
ZnSO4
Acid fenilacetic
Tiosulfat de sodiu
MnSO4
Apa
TOTAL

0,3
0,06
0,002
0,4
0,8
0,002
84,736
100

53,744
10,748
0,358
71,658
143,316
0,358
15180,099
17914,575

NH4NO3
Na2SO4
ZnSO4
Acid fenilacetic
Tiosulfat de sodiu
MnSO4
Apa
TOTAL

0,3
0,06
0,002
0,4
0,8
0,002
84,736
100

53,744
10,748
0,358
71,658
143,316
0,358
15180,099
17914,575

Deoarece in timpul sterilizarii o parte din componentii mediului de cultura se degradeaza,

urmatoarele componente se iau in exces de 10% : extractul de porumb, lactoza, faina de soia.

Componentii in exces:

1
2
3
4
5
6
7
8
9
10
11
12
13

extract de porumb: 1,1 * 2,6 = 2,86 % ;

lactoza : 1,1 * 6,5 = 7,15% ;

1,1 * 1164,448 = 1280,891 kg/sarja

gluzoca : 1,1 * 2,5 = 2,75% ;

1,1 * 447,865 = 492,65 kg/sarja

faina de soia : 1,1 * 0,3 = 0,33% ;

1,1 * 53,744 = 59,118 kg/sarja

Materiale intrate
Extract de porumb
Lactoza
Glucoza
Faina de soia
CaCO3
KH2PO4
NH4NO3
Na2SO4
ZnSO4
Acid fenilacetic
Tiosulfat de sodiu
MnSO4
Apa
TOTAL

%
2,86
7,15
2,75
0,33
1,25
0,55
0,3
0,06
0,002
0,4
0,8
0,002
83,546
100

kg/sarja
512,357
1280,891
492,65
59,118
223,932
98,53
53,744
10,748
0,358
71,658
143,316
0,358
14966,915
17914,575

1,1 * 465,779 = 512,357 kg/sarja

Materiale iesite
Extract de porumb
Lactoza
Glucoza
Faina de soia
CaCO3
KH2PO4
NH4NO3
Na2SO4
ZnSO4
Acid fenilacetic
Tiosulfat de sodiu
MnSO4
Apa
TOTAL

%
2,86
7,15
2,75
0,33
1,25
0,55
0,3
0,06
0,002
0,4
0,8
0,002
83,546
100

kg/sarja
512,357
1280,891
492,65
59,118
223,932
98,53
53,744
10,748
0,358
71,658
143,316
0,358
14966,915
17914,575

Datorita componentilor care se degradeaza si adaugarii lor in exces, cantitatea de apa este : Apa
= 100 - xi = 83,546%

2. Sterilizarea
In aceasta etapa se degradeaza compusii care la etapa precedenta au primit un excedent de 10%.

1
2
3
4
5
6
7
8
9
10
11
12
13

Marimi intrate
Extract de porumb
Lactoza
Glucoza
Faina de soia
CaCO3
KH2PO4
NH4NO3
Na2SO4
ZnSO4
Acid fenilacetic
Tiosulfat de sodiu
MnSO4
Apa
TOTAL

%
2,86
7,15
2,75
0,33
1,25
0,55
0,3
0,06
0,002
0,4
0,8
0,002
83,546
100

kg/sarja
512,357
1280,891
492,65
59,118
223,932
98,53
53,744
10,748
0,358
71,658
143,316
0,358
14966,915
17914,575

Marimi iesite
Extract de porumb
Lactoza
Glucoza
Faina de soia
CaCO3
KH2PO4
NH4NO3
Na2SO4
ZnSO4
Acid fenilacetic
Tiosulfat de sodiu
MnSO4
Apa
TOTAL

%
2,6
6,5
2,5
0,3
1,25
0,55
0,3
0,06
0,002
0,4
0,8
0,002
84,736
100

kg/sarja
465,779
1164,448
447,865
53,744
223,932
98,53
53,744
10,748
0,358
71,658
143,316
0,358
15180,099
17914,575

3. Fermentatia
In etapa de fermentatie este necesar calculul a 3 cantitati : necesarul de aer, cantitatea de
biomasa si cantitatea de apa evaporata.
Aer.
Necesarul de aer pentru etapa de fermentatie se considera a fi

1 Laer / 1 Lm.d.c * min

1L = 10-3m3 M.d.c................................1L = 10-3m3 aer

Vu = 17,9676 m3 M.d.c.........................x m3 aer
x=17,9676 m3 aer/min
1 min.........................................17,9676 m3 aer
tf = 140 * 60 = 8400 min..........y
y = 150927,84 m3 aer/sarja
Maer = Vaer * aer

0 = 1,293 kg/m3
T0 = 273 K
T = 298 K
P = 1 atm
P0 = 1,1 atm

Maer = 196508,047 kg/sarja

Biomasa.
cx = 20 g s.u./l M.d.c
Celulele vii contin 20% substanta uscata si 80% apa.
1L = 10-3 m3 M.d.c.......................................100 g celule
17,9676 m3 .................................................cx g celule
cx = 1796,76 kg biomasa/sarja

Apa evaporata.

- 1 kg de aer trecut prin mediul de cultura preia 0,01 kg de apa ;

1 kg aer.............................0,01 kg apa evaporata
196508,047 kg aer............x kg apa evaporata
x = 1965,080 kg apa evaporata/sarja
Minocul = 0,1 * Mm.d.c = 1791,458 kg/sarja
Mmediu = 0,9 * Mm.d.c = 16123,122 kg/sarja
Ldf masa lichidului de fermentatie
Ldf = Minocul + Mmediu Mapa evaporata - Mbiomasa
Ldf = 17914,581 1965,080 1796,76
Ldf = 14152,740 kg/sarja

1
2
3
4

Marimi intrate
Mediu de cultura
Inocul
Aer
TOTAL

kg/sarja
16123,122

Marimi iesite
Lichid de fermentatie

(Penicilina G)
1791,458
Biomasa
196508,047 Apa evaporata
Aer
214422,627 TOTAL

kg/sarja
14152,740
(860,722)
1796,76
1965.080
196508,047
214422,627

4.Filtrarea
= 80%
- precipitatul retine 20% din lichidul de fermentatie
Mpp - masa precipitatului
Mpp = Mbiomasa + 0.2 * Mpp = Mbiomasa / 0,8
Mpp = 2245,95 kg/sarja
Mfiltrat = Ldf 0,2 * Mpp
Mfiltrat = 14152,140 0,2 * 2245,950 = 13703,55 kg/sarja

Marimi intrate
Lichid de fermentatie

kg/sarja
Marimi iesite
14152,740 Precipitat

kg/sarja
2245,95

(Penicilina G)
Biomasa

(860,722)
1796,76

Filtrat

13703,55

(Penicilina G)

(688,577)

TOTAL

15949,5

TOTAL

15949,5

5. Extractia
= 94%
- extractia se realizeaza utilizand acetat de butil in raport de 1:3 fata de filtrat
Madb = Mfiltrat / 3
Madb = 4567,85 kg/sarja
- reactia chimica dupa care are loc extractia este urmatoarea:
2PCOOK + H2SO4 2PCOOK + K2SO4
2 * 372

98

2 * 334

174

688,577

x = 90,699 kg H2SO4/sarja
y = 618,238 kg PCOOH/sarja
z = 161,038 kg K2SO4/sarja
Fermentatia are loc la un pH 6,7. Extractia are loc la pH 2. In acest scop se adauga acid sulfuric.
pH=6,7
pH=2

pH=4,7

pH = -log[H+] 4,7 = -log[H+] [H+] = 10 -4,7 [H+] = 1,995 * 10 -5 H+/mol

1 mol H2SO4.....................2 H+
t moli H2SO4................................1,995 * 10-5 H+
t = 9,975 * 10-6 moli/l

1L filtrat9,975 * 10 -6 moli H2SO4

13744 L filtrat ..u moli H2SO4
u = 0,13709 moli H2SO4

kg H2SO4/sarja = 0,13709 * 98 * 10-4 +90,699 = 90,7124

Pentru extractie, acidul sulfuric folosit va avea concentratia de 4%
md = 90,7124 kgH2SO4/sarja

mapa din acid = 2267,8180 90,7124 = 2177,098 kg apa/sarja

mextract = 0,98 * madb + PGextrasa = 0,98 * 4567,85 + 618,415 * 0,94 = 5057,6367 kg/sarja
mrafinat = 0,02 * madb + mK2SO4 + mapa din acid + mPen neextrasa + mfiltrat mpen extrasa
mrafinat = 0,02 * 4567,85 +161,084 +2177,098 + 34,87 + 13703,55 688,577
mrafinat = 15481,5602 kg/sarja

1
2
3

Marimi intrate
Filtrat

kg/sarja
13703,55

Marimi iesite
Extract

(Penicilina G)
Acetat de butil
H2SO4 4%
TOTAL

(688,577) (Penicilina G)
4567,85
Rafinat
2267,818
20539,218 TOTAL

kg/sarja
5057,6361
(b=581,310)
15481,5602
20539,1962

6. Reextractia
= 90%
- reextractia se realizeaza cu solutie de K2CO3 10% in exces de 10%
- are loc dupa urmatoarea reactie:

2PCOOH + K2CO3 2PCOOK + CO2 + H2O

2*334

138

2*372

581,310

y`

44

18

z`

t`
y` *0,9 = y
t` * 0,9 = t
z` * 0,9 = z

x = 120,091 kg K2CO3/sarja
y`= 647,44 * 0,9 = 582,7023 kg PCOOK/sarja
z`= 38,289 * 0,9 = 34,460 kg CO2/sarja
t`= 14,664 * 0,9 = 14,097 kg H2O/sarja

MK2CO3 exces = MK2CO3 nereactionat =12,0091 kg/sarja

MK2CO3 10% = 1321,001 kg/sarja
mapa din carbonat = 1188,9009 kg/sarja
Msolvent = Mextract MPen. reextrasa 0,02 * (Madb * 0,98)
MPen reextrasa = b* 0,9 = 523,179
Msolvent = 4444,9341 kg/sarja
Msol carbonat = MPen. reextrasa + mapa din carbonat + MK2CO3 nereactionat + MK2CO3 exces +Mapa din reactie +
din reactie

+ 0,02 * (Madb * 0,98)

Msol carbonat = 1933,8712

Marimi intrate
Extract

kg/sarja
5057,636

Marimi iesite
Solvent

(Penicilina G)
K2CO3 10%

(581,310)
321,001
Solutie carbonat

kg/sarja
4444,9341
1933,8712

+ MCO2

TOTAL

6378,637

(Penicilina G)
TOTAL

(c=582,7023)
6378,805

7. Cristalizare. Distilare azeotropa.

= 0,94
- compozitia azeotropului apa:butanol este de 32:68
32 kg H2O.............................68 kg BuOH
Msol carbonat-c............................x`
Msol carbonat - c = 1933,8712 582,7023 = 1351,1689
x` = 2871,2339 kg/sarja BuOH x = x` *1,2 = 3445,4807 kg BuOH/sarja
BuOHI = BuOHex + PGnecristalizata = x` * 0,2 + c *0,06 = 609,2088 kg/sarja
MPGnecrist = c * 0,94 = 582,7023 * 0,94 = 547,7401 kg/sarja
Mazeotrop = MH2O sol de carbonat + MBuOH = 4222,4082 kg/sarja
1
2
3

Marimi intrate
Solutie carbonat

kg/sarja
1933,8712

(Pen. G)
BuOH

(582,7023) Precipitat
3445,4807 Azeotrop
BuOHI
5379,351
TOTAL

TOTAL

Marimi iesite
Penicilina G

kg/sarja
547,7401
4222,4082
609,2088
5379,3517

8. Filtrare
= 0,95
- cristalele se spala pe filtru cu BuOH si CHCl3 in raport de 1:5 fata de masa pecipitatului
MBuOH = MCHCl3 = Mpp/5 = 109,5482 kg/sarja

MBuOH I` = BuOHI + d Mpp = 578,7788 kg/sarja

1
2
3
4

Marimi intrate
Penicilina G pp

kg/sarja
547,7401

Marimi iesite
Precipitat

BuOH
CHCl3
BuOHI
TOTAL

109,5482
109,5482
609,2088
1376,0453

BuOH
CHCl3
BuOHI`
TOTAL

kg/sarja
578,1701
(e=520,353)
109,5482
109,5482
578,7788
1376,0349

9. Uscare
= 0,98
- umiditatea retinuta este de 10%
MCHCl3 = 0,1 * Mpp + Mpp pierdut = 68,224 kg/sarja
Mpp pierdut = e * 0,02 = 10,407 kg/sarja
Penicilina G = e *0,98 = 520,353 * 0,98 = 509,9459 kg/sarja
Marimi intrate
kg/sarja
Marimi iesite
1 Precipitat
578,1701
Penicilina G
2
CHCl3
TOTAL
578,1701
TOTAL

kg/sarja
509,9459
68,224
578,1699