Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Histologie An 2 Sem 2 Subiecte Rezolvate
Histologie An 2 Sem 2 Subiecte Rezolvate
4. Arteriola si metaarteriola
Arteriola :
- Diametru 0,5mm
- Intima endoteliu cu mb bazala continua, strat subendotelial subtire si LEI
prezenta doar la cele peste 50 m (exceptie arteriolele renale)
- Media 1-3 randuri de f musculare netede. Nu prezinta LEE
- Adventitia bine inervata, nu prezinta vasa vasorum
Metaarteriola:
- Ramificatii ale arteriolelor
- 1 rand de fibre musculare netede dar in start discontinuu rol: regleaza sau
opreste fluxul sanguin, mentine presiunea in capilare
- Sfincterul precapilar: la zona de emergenta a capilarului fibre musculare
netede opresc complet fluxul
5. Vene
Clasificare:
- Postcapilare
- Mici
- Medii
- Mari
Venule postcapilare:
- Mai mari decat capilarele 50m
- Nr celulelor endoteliale mai mare decat 3
- Sunt caracterizate de prezenta pericitelor
- Tunica intima este alcatuita din endoteliu si un foarte subtire strat
subendotelial
- Tunica medie poate contine numai pericite contractile
- Acestea au in comun cu capilarele: particiarea in procesele inflamatorii,
schimbul de celule si molecule intre plasma si tesuturi
Vene musculare:
10.
11.
centrale ale pulpei albe. Din acestea se desprind ramuri - arteriolele foliculilor limfoizi
din pulpa alba splenica. Ramurile terminale ale a. centrale sunt arteriolele penicilate
(au forma de pensula - scurte si drepte) care conduc sangele spre sinusurile venoase
ale pulpei rosii.
Exista doua ipoteze privind trecerea sangelui din arteriolele penicilate in
sinusurile venoase. Prima sustine ca exista continuitate intre arteriolele penicilate si
sinusurile venoase, circulatia fiind de tip inchis si sangele neparasind arborele
circulator. A doua ipoteza sustine ca arteriolele penicilate se termina printre
cordoanele de celule ale pulpei rosii. Sangele strabate spatiul dintre aceste celule
pana la capilarele sinusoide ale pulpei rosii. Aceaasta circulatie este deschisa
deoarece sangele paraseste arborele circulator. Din sinusoidele pulpei rosii iau
nastere venele pulpei rosii care se unesc si formeaza venele trabeculare ce nu
prezinta un perete muscular propriu. Acestea vor forma in final venele splenice ce
parasesc splina prin hil.
Splina nu are circulatie limfatica.
12.
Ggl limfatic
13.
14.
mucoasa d acoperire :
-
localizare (obraji, buze, mucoasa alveolara, planseu bucal, fata ant limba,
palat moale),
struct (EPSNK st cel bazale, st spinos, st superf ; melanocite bazale, cel
Langerhans, cel Merkel, limfocite intraepit),
lamina propria (t conj lax, vase sg, limf, TNL, corp Meissner), papile (rare,
putin adanci exceptie : mucoasa alv),
submucoasa (t conj lax-fb elastice si de colagen, gl salivare micilimba,buze,obraji,palat moale ,tubuloacinoase-seroase,muc,mixte, gl
sebacee izolate mari(granule Fox=Fordyce-nu sunt asociate firului de par),
lipseste p fata ventrala a limbii(mucoasa))
mucoasa masticatorie :
localiz (gingii, palat dur),
EPSK/PK st cel bazale, st spinos, st granular si superf pt keratinizare, l
- amina propria strat papilar (papile dese si profunde, vase sg, TNL, corp
Meissner), strat reticular (inf, t conj dens semiord),
mucoasa specializata : localiz (fata post limba, prez papile si muguri gustativi).
15.
Struct :
-
17.
-
18.
Corionul
Este format din tesut conjunctiv lax ce cuprinde:
celule imunocompetente, semn ca aici exista o intensa activitate imunologica
capilare sangvine si limfatice, ce reprezinta locul unde vor trece moleculele
absorbite atunci cand se realizeaza absorbtia.
terminatii nervoase vegetative cu rol de control a activitatii de la acest nivel
glande - foarte dese cu exceptia esofagului
Musculara mucoasei
Este formata din tesut muscular neted ce are aceeasi organizare ca la tunica
musculara: un strat circular intern si unul longitudinal extern. De la acest nivel se
desprind benzi musculare spre corion care se grupeaza in jurul glandelor si au rol de a
ajuta la eliminarea produsilor de secretie.
Exista modificari ale mucoasei in diverse segmente:
evaginari
invaginari
Evaginarile pot sa intereseze doar mucoasa si atunci se numesc vilozitati sau
pot sa antreneze si submucoasa si atunci se numesc pliuri. Scopul este de a mari
suprafata de absorbtie.
Invaginarile mucoasei spre corion, fara sa depaseasca musculara mucoasei alcatuiesc glandele mucoase, iar daca depasesc musculara mucoasei si ajung pana
in submucoasa se numesc glande submucoase. Acestea au rol de a mari suprafata
de secretie a glandelor. Invaginarile care strabat tot peretele tubului digestiv sunt
canalele glandelor anexe.
Cele mai multe modificari, de-a lungul tubului digestiv, apar la nivelul
epiteliului de acoperire (la diverse etaje ale tubului). Musculara mucoasei asigura
miscari independente ale mucoasei si reprezinta si o bariera ce impiedica migrarea
celulelor. Acest lucru este foarte important in conditii patologice deoarece musculara
mucoasei impiedica migrarea celulelor neoplazice.
Submucoasa
Este alcatuita din tesut conjunctiv moderat dens, iar comparativ cu corionul are
mai multe fibre de colagen, fibre elastice si mai putine celule. De asemenea
submucoasa mai contine:
vase limfatice si sangvine mari
tesut limfoid (difuz sau nodular)
plezul nervos Meissner
glande (doar la nivelul esofagului si duodenului).
Musculara
Cu exceptia partii superioare a esofagului si a partii terminale a canalului anal,
unde exista fibre musculare striate, in rest musculara contine fibre musculare netede.
Ele se organizeaza in doua straturi: circular intern si longitudinal extern. De fapt,
ambele straturi au dispozitie helicoidala, insa stratul circular are buclele orizontale si
foarte stranse, in timp ce stratul longitudinal are buclele oblice, aproape verticale, si
cu pasul larg. Intre cele doua paturi exista tesut conjunctiv lax cu vase de sange si
plexul nervos Auerbach.
Stratul circular prezinta din loc in loc ingrosari - sfinctere. Prin contractia
stratului intern are loc comprimarea si amestecarea continutului digestiv, iar prin
contractia paturii externe se scurteaza segmentul de tub digestiv si, prin intermediul
undelor peristaltice, are loc deplasarea continutului digestiv.
Tunica externa
Dupa caz, poate fi adventice sau seroasa.
Adventicea este formata din tesut conjunctiv lax care adera si ancoreaza
segmentul de tub digestiv de organele din jur: esofagul toracic, rectul si celelalte
segmente ale tubului digestiv care adera la peretele abdominal posterior (duodenul,
colonul ascendent si descendent).
Tunica externa din restul tubului digestiv este seroasa, fiind alcatuita din tesut
conjunctiv lax dar care este acoperit de mezoteliul ce reprezinta foita viscerala a
peritoneului.
Tunica externa contine vase sangvine si nervi.
19.
Plexurile intramurale
Exista fibre nervoase de la nivelul sistemului nervos central si fibre nervoase locale,
ce intra in componenta plexurilor intramurale de la toate nivelele tubului digestiv, de
la esofag pana la sfarsitul canalului anal. La acest nivel se gasesc foarte multi
neuroni, aproape tot atati de multi cati se gasesc la nivelul maduvei spinarii: 100 mil.
de neuroni. Acesti neuroni au caractere functionale asemanatoare cu cele ale
neuronilor din nevrax: exista neuroni care pot prelua informatia din mediu si neuroni
care pot elabora comanda. De aceea, aceste plexuri sunt denumite creierul
tubului digestiv. Initial, aceste fibre nervoase au fost considerate partea terminala
a inervatiei eferente a tubului digestiv.
Inervatia simpatica a tubului digestiv se face de la nivelul maduvei spinarii, iar
inervatia parasimpatica se face prin parasimpaticul cranian (prin n. vag) si prin
parasimpaticul sacrat (S2-S4). Distributia eferentei vegetative: fibrele simpatice
preganglionare fac sinaspsa in ganglioni vegetativi paraviscerali iar fibrele
parasimpatice fac sinapsa in ganglionii intramurali.
Plexurile nervoase locale contin mai multe elemente:
mici ganglioni nervosi care contin un numar variabil de neuroni (3-50)
fibre nervoase amielinice ce se grupeaza intr-o retea in jurul ganglionilor
intramurali parasimpatici si care sunt conectate si cu neuronii din ganglionii
intramurali
celule gliale, care sunt mai multe decat neuronii si sunt asemanatoare cu
astrocitele din nevrax. O parte din celulele gliale secreta interleukine si pot
exprima la suprafata membranei moleculele CMH II. Aceste celule gliale au rol in
desfasurarea raspunsului imun.
Rolurile plexurilor intramurale:
asigura controlul activitatii motorii a tubului digestiv
asigura controlul secretiei exo si endocrine digestive
controleaza microcirculatia sangvina
intervin in raspunsul imun si in raspunsul inflamator.
Se considera ca plexurile intramurale sunt o parte a nevraxului migrata la
nivelul tubului digestiv. Astfel se explica existenta neuronilor motori si senzitivi care
pot inchide arcuri reflexe scurte. Aceste plexuri nu sunt total independente, fapt
dovedit de legatura cu neuronii din nevrax. Prin urmare controlul local este influentat
de nevrax prin conexiunile sale cu plexurile.
Neuronii din ganglionii intramurali sunt de trei feluri: senzitivi, motori si
interneuroni. Prelungirile neuronilor senzitivi pot forma aferentele arcurilor reflexe,
interneuronii asigura legatura cu motoneuronii iar neuronii motori exercita influente
inhibitorii sau excitatorii asupra elementelor componente ale tubului digestiv. Cand
exista un stimul se inchid doua tipuri de arcuri reflexe: un arc lung, ce implica si
neuronii din nevrax si un arc reflex scurt, ce se realizeaza la nivel local.
Neuronii motori isi pot exercita efectul in doua moduri: fie axonii lor ajung
direct pe celula musculara si ii modifica activitatea, fie axonul sau se opreste pe o
celula intermediara unde poate avea efect sau nu. Aceste celule intermediare pot fi
celule endocrine, celule ale sistemului imun (mastocite) sau celule interstitiale Cajal
care sunt niste celule dotate si cu capacitate de pace-maker.
De obicei, fibrele parsimpatice sunt conectate cu neuronii excitatori iar fibrele
simpatice sunt conectate cu neuronii secretori.
Plexul Meissner contine fibre pentru celulele secretorii din mucoasa digestiva,
controleaza activitatea muscularei mucoasei si activitatea fibrelor musculare de la
nivelul vaselor sangvine din submucoasa. Plexul Auerbach controleaza activitatea
motorie a tubului digestiv controland tunica musculara. Rareori fibrele plexului
Auerbach pot ajunge si in submucoasa.
Afectarea acestor plexuri nervoase conduce la tulburari de motilitate a tubului
digestiv. Dintre aceste tulburari citam:
achalazia
megacolonul congenital: boala Hirschprung.
In ambele cazuri are loc distrugerea selectiva a neuronilor motori inhibitori din
plexurile intramurale la nivelul esofagului in achalazie si la nivelul colonului distal si
rectului in boala Hirschprung.
In achalasie nu are loc relaxarea musculaturii esofagului si a sfincterului cardia
si prin urmare nu se face pasajul din esofag in stomac. Au loc spasme continui la
acest nivel, fapt care duce la hipertrofierea musculaturii esofagului. Achalazia se
manifesta prin varsaturi de alimente nedigerate.
In boala Hirschprung au loc spasme ale colonului distal si ale rectului si astfel
se acumuleaza gaze in colonul proximal. Pacientul va avea abdomenul destins, dureri
colice si constipatie care poate dura uneori de la cateva zile pana la cateva
saptamani.
Tratamentul in ambele cazuri este dificil.
20.
cu nodulii limfatici ce fac parte din agregatele nodulare si care se gasesc la nivelul
apendicelui si ileonului.
In ME de baleiaj, celula M prezinta la suprafata microfalduri si microvili care
sunt mai lungi si mai grosi dar mai putini decat la nivelul polului apical al
enterocitelor. Corpul celulei este scobit de catre limfocite si de pseudopodele
macrofagelor.
Celule M are rol in initierea raspunsului imun local. Celula M endociteaza
antigenul si il elibereaza apoi in zona in care detecteaza prezenta limfocitelor si
macrofagelor. Macrofagele vor fagocita antigenul si il vor prezenta apoi pe suprafata.
Limfocitele vor citi antigenul prezentat si vor sintetiza anticorpi. Acestia vor migra
prin circulatia sangvina pana la nivelul corionului unde vor stimula limfocitele B din
tesutul limfoid difuz sa secreta noi cantitati, mult mai mari, de anticorpi IgA.
Enterocitele, la polul bazal, au receptori pentru IgA si deci moleculele de IgA vor
traversa enterocitul si se vor fixa pe versantul extracitoplasmatic al moleculei
proteinei J care se afla la polul apical al enterocitului. Fixarea la nivelul glicocalixului
de proteina J a IgA se face pentru a proteja molecula de anticorp de actiunea
proteazelor intestinale. Se tapeteaza astfel mucoasa intestinala cu molecule de IgA si
ea va fi aparata de agresiunea antigenului.
21.
Esofagul
celule Langerhans care se gasesc in stratul bazal si sunt niste celule prezentatoare
de antigen.
Tranzitia de la epiteliul pluristratificat pavimentos la cel simplu cilindric de la
nivelul stomacului se face brusc, dar deasupra jonctiunii esogastrice cu 0,5-1,5 cm.
Deci 0,5-1,5 cm din esofag vor fi captusiti de epiteliu simplu cilindric. De aceea, cand
se produc refluxuri gastroesofagiene repetate apar leziuni la nivelul epiteliului simplu
cilindric (ulceratii, inflamatii etc.).
Cand, in timpul vietii intrauterine, epiteliul simplu cilindric al esofagului nu se
transforma complet in epiteliu pluristratificat pavimentos apar zone ale esofagului cu
epiteliu simplu cilindric. Acest esofag se numeste esofag Barret, la care incidenta
carcinoamelor este mult crescuta.
Corionul mucoasei formeaza la nivelul epiteliului pluristratificat pavimentos
papile conjunctive inalte. Acest corion este mai sarac celular comparativ cu cel de
la nivelul altor organe. La nivelul corionului pot aprea glandele esofagiene
superficiale, care se gasesc doar la nivelul extremitatilor esofagului (inferioara si
superioara). Ele sunt glande simple, tubulare ramificate si secreta un mucus neutru.
Sunt deci glande mucoase.
Musculara mucoasei, in 2/3 superioare ale esofagului contine numai fibre cu
orientare longitudinala, doar in 1/3 inferioara aparand si stratul circular intern.
Submucoasa
In submucoasa creste numarul fibrelor elastice ce asigura distensia elastica a
esofagului la trecerea bolului alimentar. Are un continut ridicat de vase sangvine
mari, sistemul venos fiind foarte bine dezvoltat, acesta fiind sediul uneia din
anastomozele portocave.
Glandele de la nivelul submucoasei sunt glandele esofagiene propriu-zise.
Morfologic difera de glandele esofagiene superficiale, fiind simple, tubuloacinoase
ramificate. D.p.d.v. functional sunt glande mucoase si secreta un mucus acid. Canalul
lor de excretie se deschide la suprafata epiteliului, la varsare fiind mai larg (cisterna
Schaffer). Ocazional acest orificiu se poate obstrua.
Ocazional, in structura glandelor se pot gasi si alte celule:
celule secretoare de lizozim
celule pesinogene
peste varsta de 50 de ani pot aparea oncocitele (celule mari - oncos = mare). Nu
se cunoaste functia lor. Ele sunt celule epiteliale alterate. Au citoplasma acidofila
si granulata. Contin de asemenea si multe mitocondrii, si ele alterate.
Musculara
Este alcatuita din tesut muscular neted si striat. In treimea superioara a
esofagului se gasesc exclusiv fibre musculare striate, in treimea mijlocie se gasesc si
fibre musculare striate si netede iar in treimea inferioara se gasesc numai fibre
musculare netede.
Ca la toate nivelele tubului digestiv, si la nivelul esofagului musculara este
impartita in doua straturi: unul circular intern si unul longitudinal extern.
22.
Stomacul structura si criterii morfofunctionare de delimitare a
regiunilor gastrice
Stomacul prezinta mai multe regiuni anatomice:
regiunea cardiala
regiunea fundica
regiunea corpului gastric
regiunea antrului piloric
regiunea canalului piloric
Musculara
La nivelul stomacului se afla cea mai groasa zona a tunicii musculare. Fibrele
musculare netede sunt situate in trei straturi:
intern - oblic
mijlociu - circular
extern - longitudinal
Fibrele musculare oblice se gasesc doar la nivelul cardiei si corpului gastric.
Fibrele circulare sunt dispuse intr-un strat continuu, in toate regiunile
stomacului. Ele formeaza sfincterele.
Fibrele longitudinale sunt intr-un strat discontiinuu si se concentraza de-a
lungul celor doua curburi ale stomacului.
Mucoasa
Mucoasa prezinta numeroase pliuri ce dispar la distensia stomacului.
De asemenea, suprafata este brazdata de numeroase santuri putin adanci ce
delimiteaza ariile gastrice cu dimensiuni de 1-4 mm. La nivelul unei arii se deschid
la suprafata epiteliului mai multe milioane (3,5 mil.) de invaginari ale epiteliului
gastric ce se numesc foveole gastrice = cripte gastrice. Acestea nu sunt glande ci
la nivelul fundului lor se deschid canalele de secretie ale glandelor gastrice.
Epiteliul de acoperire este epiteliu simplu cilindric, alcatuit dintr-un singur
tip de celule: celulele mucoase de suprafata care secreta mucus. Aceasta este o
celula cillindrica, cu un nucleu oval, situat spre polul bazal, polul apical al celulei fiind
clar care contine granule de secretie (cu mucus). Acelasi epiteliu exista si in cripte,
numai ca exista mai putine granule de secretie si mai mici. La ME, aceste granule
sunt dense la fluxul de electroni. Rolul acestor celule mucoase este de a secreta un
mucus neutru. O parte din acest mucus se varsa in cavitatea gastrica si intra in
componenta sucului gastric iar alta parte are rol de protectie impotriva acidului
clorhidric.
Corionul permite diferentierea celor trei regiuni histologice ale stomacului:
regiunea cardiala - contine cripte putin adanci (1/4 din grosimea corionului) si
glande lungi, sinuoase, cu lumen larg. Mai multe glande se deschid in aceeasi
cripta.
regiunea corpului si fundului stomacului - contine cripte lungi (1/2 din grosimea
corionului) si glande mai scurte, sinuoase si cu lumen larg.
regiunea pilorica (antrul si canalul piloric) - contine cripte scurte si glande lungi,
drepte, cu lumen stramt, care se pot bifurca la capete.
Glandele cardiale si pilorice contin in principal celule mucoase. Rareori mai
pot contine si:
celule parietale (oxintice)
celule care secreta lizozim
celule nediferentiate
celule endocrine ce apartin sistemului neuroendocrin difuz si care se gasesc numai
in glandele pilorice.
Glandele de la nivelul fundului si corpului gastric sunt glandele
gastrice propriu-zise. Ele sintetizeaza HCl si enzimele digestive. Ele contin
urmatoarele tipuri celulare:
celule mucoase ale colului
celule parietale (oxintice)
celule principale (pepsinogene)
celule nediferentiate
celule ce apartin sistemului neuroendocrin difuz.
23.
24.
Enterocitul
Sunt principale celule epiteliale de suprafata. Ele apar in numar mic si in criptele
Lieberkuhn.
La polul apical prezinta platoul striat. Au citoplasma bazofila. Nucleul este oval,
situat la polul bazal. Prezinta un numar mare de microvili (aprox. 3.000 microvili /
celula) care sunt acoperiti de un glicocalix gros.
La ME se observa ca au foarte multe organite. Exista REN abundent, iar REN si
lizozomii se gasesc in zona apicala, imediat sub placa terminala. Mitocondriile sunt
raspandite in toata citoplasma, sunt alungite, iar in zona apicala au un ax paralel cu
axul celulei. Ele au de asemenea o tendinta de aglomerare in zona bazala a celulei.
RER este situat in zona bazala a celulei, aparatul Golgi este supranuclear. Prezinta
putine granule de secretie care sunt mici, situate la polul apical si care contin enzime
sintetizate de enterocit.
Celule sunt unite la nivelul apical prin complexe jonctionale care impiedica
trecerea continutului intestinal din lumen in spatiul intercelular. Aceste complexe
jontionale sunt responsabile si pentru mentinerea celor doua zone ale membranei
eritrocitare. In zona bazala exista spatii intercelulare care se maresc atunci cand se
transporta apa, ioni, lipide.
Rolul enterocitelor este in procesul de digestie. Ele sintetizeaza enzime care
termina digestia glucidelor si proteinelor. Ele secreta aceste enzime prin polul apical
dar enzimele nu ajung in lumen ci se fixeaza la glicocalix prin legaturi hidrofobe (sunt
adsorbite). Enterocitele intervin in absorbtie, aici avand loc absorbtia tuturor
principiilor alimentare, a ionilor si a apei.
Enterocitele sintetizeeaza trigliceride la nivelul REN din acizii grasi absorbiti. Se
formeaza chilomicroni in aparatul Golgi.
25.
Glandele Liberkuhn
Criptele Lieberkuhn
Reprezinta invaginari simple, tubulare, ale epiteliului de acoperire ce nu
depasesc musculara mucoasei. Ele se deschid in lumen intre bazele a doua vilozitati
intestinale. La nivelul lor se gasesc celule nediferentiate din care se formeaza toate
celulele din mucoasa intestinala. O glanda Lieberkuhn da nastere tuturor celulelor din
3-6 vilozitati intestinale.
Suprafata totala a mucoasei intestinale este de 200 m2.
Epiteliul intestinal este de tip simplu cilindric si are un turn-over crescut.
Acesta variaza in functie de specie, la om fiind de 6 zile. In 6 zile se inlocuieste tot
epiteliul de suprafata si epiteliul glandelor Lieberkuhn.
Corionul mucoasei intestinale este subtire. Sub epiteliu apare o teaca formata
din fibroblaste stelate care se numeste teaca subepiteliala (pericriptala).
Fibroblastele stabilesc intre ele jonctiuni gap iar in citoplasma prezinta microfilamente
de actina si miozina care le confera proprietati contractile. Ele au si proprietati
secretorii, realizand sinteza si secretia de colagen. Exista un singur strat de colagen
care se organizeaza in fibre de reticulina si proteoglicani. Acest strat este situat sub
MB si ele regleaza ritmul de difuzie a moleculelor absorbite.
Fiind o mucoasa expusa la actiunea agentilor agresori, corionul contine o
cantitate mare de tesut limfoid. Acesta poate fi nodular (in partea distala a ileonului
se grupeaza in placile Peyer) sau difuz. Placile Peyer sunt situate in grosimea
peretelui intestinal, in partea opusa insertiei mezenterului. In total exista 30-40 placi
Peyer, fiecare cu cate 10-70 de noduli limfoizi. Nodulii din corion pot ajunge pana in
submucoasa. In dreptul placii Peyer criptele Lieberkuhn sunt scurte sau lipsesc. In
dreptul nodulilor, epiteliul contine celule M.
Tipuri de celule la nivelul intestinului subtire
celule de suprafata - enterocite
celule caliciforme
celule Paneth
celule ce apartin sistemului neuroendocrin difuz
celule M (doar la nivelul epiteliului din dreptul placilor Peyer)
celule nediferentiate
celule intermediare
celule migrate, sangvine - limfocite T ce se gasesc intre doua celule absorbante
26.Vilozitatea intestinala
Reprezinta proiectii permanente ale mucoasei. Ele exista doar in intestinul subtire si
dispar in apropierea valvulei ileocecale.
Vilozitatile difera intre ele ca forma si ca numar / unitatea de suprafata.
Ca forma - lungimea vilozitatilor diminua de la duoden spre ileon. Ca aspect
variaza in functie de segmentul intestinului subtire si in functie de varsta individului:
La nivelul duodenului exista vilozitati largi, asemanatoare cu o frunza
In jejun vilozitatile sunt cilindrice, digitiforme
In ileon gasim vilozitati mai scurte, ca o maciuca
Numarul este mai mare in duoden si jejun (40 vilozitati / mm2) fata de ileon (10
vilozitati / mm2).
Vilozitatile au rolul de a mari suprafata mucoasei de 8 ori.
Structura vilozitatii la MO: prezinta un ax conjunctiv care este o extensie din
corion care este acoperit de epiteliu simplu cilindric. El contine 2 tipuri principale de
celule: celule absorbante (enterocite) si celule caliciforme. De asemenea mai exista
limfocite migrate de la nivelul tesutul limfoid asociat mucoasei intestinale.
Axul conjunctiv este bogat in celule:
celule conjunctive (predomina fibroblastele si miofibroblastele)
celule imunocompetente
Miofibroblastele au axul lung perpendicular pe axul longitudinal al vilozitatii,
fiind orientate orizontal. Dintre celulele imunocompetente, predomina limfocitele,
macrofagele, plasmocitele.
27.
Colonul
si comprima celulele absorbante. In cripte exista mai multe celule caliciforme decat
absorbante.
Rolul celulelor absorbante este de absorbi apa si ioni si de a sintetiza
glicoproteine care vor fi eliberate la nivelul glicocalixului sau in lumen. La nivelul
colonului proximal se pot absorbi si principii - acizi grasi, din care se vor sintetiza
trigliceride si apoi chilomicroni dar cu intensitate mai mica decat in celula absorbanta
intestinala.
Celulele caliciforme
Sunt mai multe in intestinul gros decat in intestinul subtire si mai multe in
cripte decat in epiteliul de suprafata. In 2/3 inferiare ale criptelor Lieberkuhn se
gasesc celule caliciforme in exclusivitate.
Celulele caliciforme au putine granule de secretie, deoarece mucusul se
secreta permanent si in cantitati mari, deci se stocheaza in granule de secretie doar
putin mucus.
Submucoasa
Prezinta 2 particularitati:
1. vascularizatia este mai bogata decat in alte segmente ale tubului digestiv
2. are mai multe adipocite.
Musculara
Are doua straturi de fibre musculare netede: circular inteern si longitudinal
extern.
Stratul longitudinal extern are o grosime neuniforma si formeaza 3 benzi
(condensari de fibre musculare netede) numite tenii. Intre tenii, stratul muscular
longitudinal este subtire, uneori chiar discontinuu. Cele trei tenii sunt mezenterica,
omentala si ...................
La intervale regulate, din tenii se desprind benzi care se orienteaza si patrund
in stratul circular intern. Aceste benzi vor delimita arii musculare care se pot
contracta independent de restul musculaturii. Alaturi de aceste arii, teniile determina
si niste proeminente sacciforme spre exterior numite haustre. Intre doua haustre,
mucoasa sufera si ea modificari, formand plicile semilunare.
Tunica externa
Prezinta multe acumulari de tesut adipos care merg de-a lungul teniilor in
special. Ele lipsesc la nivelul cecului. Aceste acumulari formeaza apendicii epiploici.
28.
Apendicele
29.
Histologia rectului
Rectul propriu-zis
Este captusit de un epiteliu simplu cilindric. Are un corion cu multe glande
Lieberkuhn, mai lungi ca la nivelul colonului si cu multi noduli limfatici. Din aceasta
cauza exista la suprafata interna a mucoasei niste proeminente determinate de
nodulii limfoizi.
Musculara are doua straturi, stratul longitudinal redevenind continuu.
Canalul anal
Are trei componente:
1. zona columnara (hemoroidala), intre diafragma pelvina si valvele anale
2. zona intermediara, intre valvele anale si linia anocutanata
3. zona cutanata, intre linia anocutanata si orificiul anal
Linia anocutanata reprezinta tranzitia intre epiteliul simplu cilindric si
epiteliul pluristratificat pavimentos keratinizat.
Zona columnara
30.
Arhitectura ficatului, interpretari alternative, lobulul clasic,
loulul portal si acinul hepatic
Este cea mai mare glanda din organism. Ea reprezinta a 50-a parte din greutatea
organismului. Este un organ vital.
Ficatul este un organ parenchimatos care contine:
in majoritate exista celule de origine epiteliala - hepatocite care intra in structura
lobulului hepatic. Ele sunt dispuse sub forma de lame sau placi celulare perforate,
ramificate si anastomozate. Ele vor realiza o retea tridimensionala, intre placi si
intre celule existand capilarele sangvine si ductele biliare.
tesut conjunctiv in proportie redusa.
31.
32.
Vascularizatia sangvina
La nivelul ficatului ajunge aproximativ 25% din debitul cardiac de repaus.
Ficatul beneficiaza de o dubla vascularizatie: nutritiva si functionala. Circulatia
functionala aduce 75% din sangele din ficat si provine din vena porta. Circulatia
nutritiva contine 25% din volumul de sange din ficat si provine din artera hepatica.
Vena porta aduce:
substante absorbite din digestiv
toxine care trec de bariera digestiva
produsi de degradare ai hemoglobinei (de la splina)
produsi de secretie endocrina a pancreasului
Vascularizatia nutritiva se face prin ramurile a. hepatice proprii.
Ultimele ramificatii ale v. porte sunt capilarele sinusoide care se gasesc intre
hepatocite in timp ce ultimele ramificatii ale arterei hepatice sunt capilarele a.
hepatice ce se gasesc in spatiile portale. Ele se vor deschide in capilarele sinusoide,
deci capilarele sinusoide vor contine sange venos amestecat cu sange arterial.
Circulatia sangelui in capilarele sinusoide se face de la periferia lobulului spre centru
si apoi ale se varsa in vena centrolobulara.
Capilarele sinusoide
Prezinta un endoteliu discontinuu care are raport cu lamina bazala, ce contine
fibre de reticulina care formeaza o retea laxa in jurul endoteliului capilar. Peretii
capilarului sinusoid nu formeaza o adevarata bariera morfologica intre hepatocit si
sange, existand si raporturi directe intre cele doua compartimente, fapt care face ca
schimburile sa fie foarte usoare.
Capilarele sinusoide au un diametru mare, de 30-40 m. Celulele capilarelor
sinusoide sunt:
celulele endoteliale - sunt celule alungite, cu nucleu turtit, care proemina spre
lumen. Celulele au putine organite insa au fenestre care sunt grupate, neacoperite
de diafragme, vezicule de pinocitoza, ceea ce denota o activitate intensa pentru
enzimele de transport.
33.
Celulele parenchimului hepatic hepatocitele structura,
ultrastructura, functii
Reprezinta 80% din totalitatea celulelor de la nivelul ficatului. Ele au forma poliedrica
si diametru de 20-30 m. Durata de viata este de aprox. 150 de zile.
Examinarea la MO
Nucleul
Hepatocitele pot fi uni- sau binucleate, cele mai multe fiind uninucleate.
Nucleul este mare, rotund, situat central, eucromatic, avand 1-2 nucleoli. Frecvent (la
80% din hepatocitele uninucleate) se observa poliploidia, cea mai frecventa fiind
diploidia insa. Prin urmare si volumul nucleului variaza.
25% din hepatocite sunt binucleate. Raportul intre celulele uninucleate si
binucleate se modifica cu varsta (se mareste o data cu inaintarea in varsta) si in
timpul proceselor de reparare dupa agresiuni.
La acest nivel se pot observa rare imagini de mitoza. Frecventa mitozelor
creste in caz de leziuni sau consecutiv proceselor de reparare.
Citoplasma
Este eozinofila, fin granulara cu granule bazofile care alcatuiesc corpii Berg (ce
se vad in ME) si care sunt aglomerari de RER.
Au un continut mare de incluziuni de glicogen si de lipide, prin urmare, in HE,
au un aspect vacuolar.
Cu albastru de toluidina citoplasma se coloreaza albastru iar granulele de
glicogen se coloreaza metacromatic in grena.
Lipidele se gasesc la periferie si se evidentiaza cu osmiu, cand apar negre.
Examinarea la ME
La ME, hepatocitul apare ca o celula polarizata. Bogatia in organite celulare
variaza in functie de gradul de dezvoltare functionala, de activiate si, implicit, cu
localizarea hepatocitului la nivelul lobulului.
Hepatocitul are trei tipuri de suprafete:
Lizozomii
Sunt localizati spre polul biliar. De aceea se mai numesc si corpi peribiliari. Ei
au aspect heteerogen, existand lizozomi primari, secundari si tertiari. Ei contin
enzime prin care catabolizeaza diverse substante exogene si organite celulare
perimate pana la molecule mici care vor fi utilizate ca substrat energetic sau pentru
noi sinteze. Prin urmare lizozomii participa la mentinerea integritatii parenchimului
hepatic. De asemenea ei mai stocheaza ioni, in cantitati mari sub forma de
feroproteine.
Peroxizomii
Peroxizomii apar rar in hepatocit comparativ cu celelalte organite. Ei se gasesc
cu precadere la polul biliar, in apropierea REN si a incluziunilor de glicogen. Ei contin
enzime oxidative air enzima marker a sa este catalaza. Sunt implicati in mai multe
procese:
procesul de gluconeogeneza
metabolismul purinelor - metabolizeaza adenina si guanina la acid purinic
metabolismul alcoolului - oxideaza etanolul la acetaldehida
in -oxidarea acizilor grasi cu lant lung de atomi de carbon.
Incluziunile de glicogen
Sunt mai numeroase in hepatocitele de la periferia lobulului hepatic. Aspectul
lor variaza in functie de ritmul diurn si de starea de nutritie a individului: dupa o masa
bogata in glucide numarul lor creste. Ele pot ajunge uneori si in zona centrala a
lobulului hepatic. Au caracter tranzitoriu: apar dupa mese si dispar dupa un anumit
timp.
Incluziunile lipidice
Numarul lor creste in trimestrul al II-lea de sarcina, in lactatie. In etilism cronic,
hepatocitele se incarca cu picaturi lipidice, mai ales cele din zona centrolobulara. Mai
apoi se incarca toate hepatocitele.
Membrana celulara a hepatocitului
Membrana contine doua domenii specializate:
1. domeniu orientat spre polul vascular
2. domeniu orientat spre polul biliar
Domeniul de la polul vascular reprezinta 70% din totalul suprafetei
hepatocitului. Acest domeniu este in raport cu capilarul sangvin. Membrana de la
acest nivel formeaza microvili care maresc suprafata de contact cu sangele.
Membrana de la acest nivel este separata de peretele capilarului sinusoid prin
34.Celulele sinusoidale hepatice structura, ultrastructura, functii celulele endoteliale kupfer, pit
Celulele pit
Se pot identifica doar la ME. Sunt mai rare. Ele sunt asemanatoare cu celulele
endocrine: in citoplasma au numeroase granule electronodense cu diametrul de 300
nm. De aceea, initial s-a considerat ca au rol endocrin. Acum sunt considerate o
varietate de limfocite circulante, fiind niste limfocite mari, cu granulatii si activitate
de killer.
celulele Kupffer - deriva din monocitele circulante si apartin astfel SFM (sistemul
fagocitar mononuclear). Ele se pot insa divide. Sunt localizate la jonctiunea dintre
doua capilare sinusoide si proemina spre lumen. Nu realizeaza jonctiuni cu celulele
endoteliale. Au forma stelata, au nucleu eucromatic si prezinta mai multe organite
decat celulele endoteliale. Au mai multe caracteristici:
Au organite implicate in sinteze (RER, mitocondrii) deoarece aceste
celule sintetizeaza o parte din proteinele de export ale ficatului
Contin si organite implicate in degradare: lizozomi, fagolizozomi si corpi
reziduali.
Celulele Kupffer intervin si in imunitate prin capacitatea lor de a
fagocita.
Ele fagociteaza pigmenti, eritrocite imbatranite sau denaturate care nu
au fost distruse in splina. Daca se face splenectomie, aceste celule devin
foarte importante.
Au receptori pentru imunoglobuline si complement
Secreta citokine: IL-1
35.
Celulele perisinusoidale celule ito, structura, ultrastructura si
functii
Celulele Ito (lipocitele, celulele striate, celulele interstitiale)
36.
intrahepatice:
intralobulare
canaliculele biliare
canaliculele (pasajele) Hering
extralobulare
canalele biliare perilobulare
canalele biliare interlobulare
canalele hepatice lobare (drept si stang)
Canaliculii biliari
Reprezinta componenta initiala a sistemului canalicular. Nu au pereti proprii ci
sunt delimitate de membranele a doua hepatocite invecinate. La MO apar ca niste
mici cavitati. Folosind impregnarea argentica Gomori, se vede ca aceste canalicule
alcatuiesc o retea.
Pasajele Hering
Fac jonctiunea intre canaliculii biliari si canalele extralobulare. Reprezinta
portiunea de canalicul biliar aflata la nivelul placii limitante. Ele au perete propriu
format dintr-un epiteliu simplu cubic inconjurat de fibre de reticulina.
Caile biliare extralobulare
Au un perete format dintr-un epiteliu asezat pe o MB care este inconjurata de
un strat de tesut conjunctiv bogat in fibre elastice. Epiteliul poate fi simplu cubic
sau simplu cilindric cu microvili.
38.
Mucoasa este formata din epiteliu si corion. Mucoasa este foarte groasa.
Epiteliul este de tip respirator (pseudostratificat cilindric ciliat). Majoritatea
celulelor au cili, exista si rare celule caliciforme. Caracteristica este prezenta din
loc in loc a unor mici glande endoepiteliale.
Corionul este alcatuit din:
tesut conjunctiv lax
o retea vasculara complexa
glande
Reteaua vasculara pleaca de la ramurile arteriale din vecinatatea peretelui,
atasate la periostul (pericondrul) cavitatii nazale. Ramurile arteriale dau diviziuni ce
strabat corionul in intregime pana se impart in capilare fenestrate care vor asigura
nutritia celulelor epiteliale. de aici sangele va fi colectat in venule postcapilare care se
se aduna in lacunele venoase. Lacunele reprezinta vene modificate, cu diametrul
mare si care prezinta din loc in loc ingrosari intimale. Aceste ingrosari contin celule
musculare ce functioneaza ca sfinctere vasculare . Ele vor retine o cantitate mare de
sange in mucoasa nazala. Spre exemplu, gripa sau alergie determina stocarea
sangelui in cavitatea nazala. Din aceasta cauza se administreaza decongestionante
care vor face sangele sa treaca mai departe, in ramurile venoase atasate de perioast
(pericondru).
Printre ochiurile retelei vasculare exista glande compuse, ale caror ducte se
deschid la suprafata epiteliului. Per ansamblu, mucoasa are:
celule caliciforme
glande ce apartin corionului
glande endoteliale
Toate aceste formatiuni isi varsa produsii de secretie in lumenul cavitatii
nazale si acesta va retine particulele din aer.
Laringele
Are o sstructura complexa. D.p.d.v. histologic prezinta:
tunica mucoasa
schelet cartilaginos
adventitie (tesut de invelis
laringele are mai multe roluri:
mecanismul fonatiei
impiedica trecerea aerului inspirat spre tubul digestiv
impiedica trecerea alimentelor ingerate spre caile respiratorii
Mucoasa
Are un contur neregulat si determina doua perechi de pliuri (falduri), numite
pliuri ventriculare. Intre ele determina spatiul numit reces ventricular. Aceste pliuri se
mai numesc si corzi vocale false. Exista insa si corzi vocale adevarate.
In majoritate, mucoasa contine epiteliu de tip respirator. La nivelul corzilor
vocale adevarate, epiteliul trece brusc in epiteliu pluristratificat pavimentos
nekeratinizat. Acesta reprezinta o adaptare impotriva efectului abraziv al coloanei de
aer.
In corzile vocale false, corionul este variabil ca grosime si are:
tesut conjunctiv lax
glande laringeale
foliculi limfoizi
Din loc in loc exista pachete de fibre elastice organizate sub forma
ligamentului ventricular.
musculare, la acest nivel exista glande traheale, ale caror ducte excretorii ajung la
suprafata epiteliului
Adventitia este alcatuita din tesut conjunctiv.
Bronhiile primare
Au aceeasi structura histologica cu traheea.
41.
Bronhiile intrapulmonare
Tunica mucoasa este formata din epiteliu respirator asezat pe corion destul de
putin inalt. Corionul contine o retea de fibre elastice in care fasciculele sunt asezate
longitudinal.
Tunica musculara este formata din benzi (fascicule) de tesut muscular neted,
spiralate, mai aproape unele de altele in bronhiile intrapulmonare cu diametru mare
iar pe masura ce diamtrul caii aeriene scade, fasciculele devin mai distantate.
Stratul cartilaginos este alcatuit din mai multe piese de cartilaj hialin cu contur
foarte neregulat solidarizate prin benzi de tesut conjunctiv dens. Intre muschi si
cartilaj exista glandele bronsice.
Adventitia ataseaza calea aeriana de calea arterei si venei pulmonare.
Bronhiola preterminala
Bronhiola preterminala exista aproape de teritoriul de tranzit pentru aer unde
acesta se opreste. Structura histologica este diferita. Diametrul este de 0,5-2 mm.
Epiteliul este simplu cilindric cu corpi neuroepiteliali si celule Clara. Dincolo de epiteliu
exista o lama fina de tesut conjunctiv. Stratul muscular contine celule musculare
spiralate. Prezinta si tunica de invelis (adventitie).
Mucoasa contine corpi neuroepiteliali. Acestia reprezinta asocieri de 10-80
celule strans atasate, cu proprietati argirofile. La ME se observa ca lapolul apical
exista microvili. Au un singur nucleu, uneori indentat si multe organite. Aceste celule
au su numeroase granule de secretie, acumulate mai laes la polu bazal. Ele iau
contact cu cate o terminatie nervoasa. Aceste celule sunt echivalentele celulelor
endocrine din celelalte cai aeriene. Produsii de secretie pot fi de asemenea
catecolamine sau hh. polipeptidici.
De regula corpi neuroepiteliali sunt inconjurati de celule Clara (asemanatoare
cu celulele caliciforme). Aceste celule sunt bombate, fara specializari iar la ME se
observa ca au un continut crescut de granule de secretie alcatuite din GAG si
colesterol. Produsul de secretie eliberat de aceste celule are rol de protectie a
suprafetei epiteliului.
Bronhiolele terminale
Sunt asemanatoare cu bronhiolele preterminale dar au un diametru mai mic.
Fiecare bronhiola terminala determina 2-3 bronhiole respiratorii. Ele reprezinta spatii
de schimb. La nivelul lor se deschid primele alveole.
Bronhiolele respiratorii
Sunt acoperite de epiteliu simplu cubic. De asemenea ele mai contin o lama
fina de tesut conjunctiv si celule musculare netede dispuse circular, mai apropiate in
portiunea initiala a bronhiolei respiratorii si apoi mai distantate in portiunea distala.
La capatul bronhiolei respiratorii, din tunica musculara raman inele incomplete ce
unesc orificiile de deschidere ale alveolelor.
42.
Epiteliul respirator
Alveola pulmonara
Sunt spatii de schimb. In organism exista aprox. 150 mil. alveole. Fiecare este ca o
sfera cu diametrul de 300 m. Ele sunt separate unele de altele prin septuri alveolare,
capilare si celule. Septurile prezinta din loc in loc discontinuitati numite perikohn cce
au rolu de a egaliz presiunea intre alveolele invecinate.
Celulele ce alcatuiesc alveolele pulmonare sunt de doua feluri:
pneumocite de tip I
pneumocite de tip II
Pneumocitele de tip I
Sunt cele mai multe, asigura 90% din spatiul de schimb. Sunt celule foarte
aplatizate (au doar 70 nm grosime) si au foarte putine organite. U o suprafata mare
(4.000 m2) si sunt atasate unele de altele prin jonctiuni stranse. Pe suprafata lor se
observa din loc in loc microvezicule. Ele isi au originea din celulele alveolare de tip II.
Pneumocitele de tip II
Sunt mari, globulare, cu diametrul de 10-15 m. Sunt atasate de pneumocitele
de tip I si au suprafata membranara libera spre alveole. La ME se observa ca au un
singur nucleu rotund, central si contin aproape toate organitele: RER, ribozomi,
mitocondrii dar nu contin lizozomi. Spre suprafata libera au doua caracteristici:
corpii multilamelari
corpii multiveziculari
Corpii multiveziculari se transforma in corpi multilamelari. Corpii au doua roluri:
1. elimina produsul de secretie la suprafata epiteliului
2. contin un factor antiatelectatic (atelectaia este procesul de alipire a peretilor
alveolari. Acest factor antiatelectatic este surfactantul care este un amestec de
substante PC-like, lecitina etc. Acest amestec de substante se aseaza intr-o
pelicula ca de film compusa din 3 straturi pe suprafata alveolara. Are grosimea de
30 nm. La suprafata totala pulmonara care este de 150 m2 corespund cateva mg
de surfactant. Rolul sau este:
modifica tensiunea superficiala la suprafata
ataseaza particulele de impuritati
faciliteaa deplasarea macrofagelor alveolare pe suprafata alveolei
Sub epiteliu exista o retea capilara cu foarte multe anastomoze, formata din
capilare nefenestrate. Printre ele exista fibre elastice ce se intind in inspir si
protejeaza structurile alveolare de modificari bruste. Exista si o retea de fibre de
colagen si celule:
celule conjunctive fixe - fibroblaste si fibrocite care produc fibrele elastice si de
colagen
celule sangvine migrate: neutrofile, limfocite, mastocite.
44.
Lobul renal:
- Cuprinde o piramida Malpighi + piramidele Ferrein ce pleaca de la baza acesteia +
corticala ce corespunde piramidei Malpighi
- Este delimitat de 2 artere interlobare, ramuri din artera renala
Lobulul renal:
- Cuprinde o piramida Ferrein + partea din cortex + labirintul cortical ce o
inconjoara
- Este delimitat de doua arteriole interlobulare. Ramuri din artera lobulara
46.
-
47.
-
Celulele mezangiale:
Matricea mezangiala:
- Este un material acelular produs de celulele mezangiale
- Functii ipotetice:
o Suport al sistemului capilar glomerular
o Rol in reglarea fluxului sanguin prin capilarele glomerulare (datorita
filamentelor miozin-like si receptorilor pt angiotensina II)
o Functie fagocitica pentru particule aparute in timpul filtrarii la nivelul
laminei bazale
o Rol in mentinera integritatii laminei bazale
48.
-
Membrana de ultrafiltrare
Bariera existenta intre sangele circulant prin lomerul si spatiul urinar se numeste
bariera glomerulara de filtrare
Este formata din
o Endoteliu capilar fenestrat, fara diafragme
o Membrana bazala a capilarelor glomerulare, neobisnuit de groasa
o Stratul celulelor podocitare de natura epiteliala
Membrana bazala glomerulara este mai groasa decat membranele bazale ale altor
capilarea, ea masoara aprox 310-350nm, la formarea sa participand celule
endoteliale interne cat si celule epiteliale externe (podocite)
Acestei membrane I se descriu 3 straturi:
o Un strat central electronodens lamina densa
o Un strat electrono-transparent lamina rara interna, spre endoteliu sau
spre lumenul capilar
o Un strat electrono-transparent lamira rara externa, spre epiteliul podocitar
Lamina densa este compusa din colagen de tip IV, reteaua fibrilara avand rol de
bariera fizica in calea trecerii moleculelor mari din sange in spatiul urinar
Laminele rara si suprafata unor prelungiri secundare ale podocitelor contin regiuni
incarcate negativ (polianionice) datorita GAG. Astfel, in membrana bazala gasim
heparat sulfat si fibronectina, iar pe suprafata prelungirilor podocitare gasim o
substanta bogata in acid sialic numita podocalixina
49.
-
Corpusculul renal
Pedicelele unui singur podocit inconjoara mai multe capilare; la nivelul unui capilar
se observa alternanta pedicelelor a doua podocite
Pedicelele nu contin organite celulare dar au in schimb microfilamente si
microtubuli. Corpul celulei podocitare are in citoplasma numerosi ribozomi liberi,
cateva cisterne RER, rare mitocondrii, un aparat Golgi bine deazvoltat si
microfilamente de actina
50.
-
Aparatul juxtaglomerular
Nefrocitele
52.
Tubii uriniferi
Tubul proximal:
- Continua corpusculul renal la polul urinar si are un rol esential in reabsorbtia unor
componenti ai ultrafiltratului glomerular
- TP are un segment convolut si un segment drept (intra in piramida Ferrein)
- Nefrocite.. mai sus
Ansa Henle:
- Continua TP, are forma de U
- Este alcatuita din trei segmente:
o Tub descendent gros diam 60, perete asemanator cu TCP, microvili mai
rari
o Segment intermediar subtire (descendent si ascendent) epiteliu simplu
scuamos, procesele de reabsorbtie sunt reduse
o Tub ascendent gros perete alcatuit din epiteliu simplu cubic cu microvili
relativ frecventi, notiunea se suprapune peste cea de segment drept al TCD
Tub distal:
- Este situat in corticala, continua ansa Henle si este alcatuit dintr-o ramura dreapta
(in medulara) si o ramura convoluta (in corticala) in apropierea polului vascular
- Peretele TCD este format din MB + 12-14 celule inalte cu microvili la polul apical
- Este controlat functional de aldosteron
Barbat:
- Are trei portiuni:
o Prostatica
o Membranoasa
o Cavernoasa (peniana)
- Uretra este formata din mucoasa si musculara
- Mucoasa este alcatuita dintr-un epiteliu cu structura diferita in cele trei segmente
ale uretrei masculin:
o Portiunea prostatica uroteliu mucoasa are pliuri numite lacunele
Morgagni in care se deschid glandele Littre din mucoasa
o Portiunea membranoasa epiteliu pseudostratificat cilindric sau stratificat
in mucoasa profunda se observa glandele bulbo-uretrale Cowper,
tubuloalveolare si mucoase
o Portiunea spongioasa epiteliu care variaza de la pseudostratificat la
stratificat cilindri si pavimentos nekeratinizat
- Corionul mucoasei este fibroelastic, bogat vascularizat plex venos important
- Musculara are un strat intern longitudinal si strat extern circular (din el se frm
sifincterul circular extern)
Femeie:
- Portiunea initiala este tapetata de uroteliu, cea mijlocie de epiteliu cilindric
stratificat sau pseudostratificat, epiteliul segmentului terminal fiind pavimentos
nekeratinizat
- Corionul mucoasei este bogat in fibre elastice si contine un plex venos
- Musculara este similara celei masculine
54.
-
Vezica urinara
55.
-
*
*
Pineala
Epifiza a fost incadrat in sistemul neuroendocrin difuz de catre C.I. Paulescu care, in
perioada 1936-1940, a demonstrat ca glanda are actiune secretorie.
Ea se gaseste in SNC, localizata intre corpul calos si coliculii cvadrigemeni
superiori. Ea este legata de tavanul ventriculului III printr-o formatiune de substanta
alba numita habenula. Ca si celelalte glande endocrine, epifiza are si ea o capsula
conjunctiva formata de piamater care trimite septuri in parenchim ce
compartimenteaza incomplet glanda in lobuli. Parenchimul este organizat in cuiburi
(gramezi) sau cordoane.
Glanda este bogat vascularizata, aici existand cel mai mare flux sangvin din
sistemul endocrin.
Inervatia provine din SNV prin fibre amielinice ce reprezinta axoni ai neuronilor
din ganglionul cervical superior din lantul paravartebral simpatic. Aceste fibre detin
controlul asupra secretiei hormonale a glandei. Mai exista de asemenea si fibre
mielinice cu originea in SNC, fibre aferente venind din comisura alba superioara si din
nucleul talamic numit habenular.
La MO, glanda apare ca o formatiune eterogena alcatuita din celule si fibre
nervoase. Pe masura inaintarii in varsta apar modificari:
in parenchim se dezvolta formatiuni chistice care inlocuiesc anumite zone din el.
creste cantitatea de tesut conjunctiv
lobulatia este mai completa
apar concretiunile calcare care se mai numeste si nisip cerebral, corpora
arenacee, corpii Psamona sau acervulus cerebri. Aceste formatiuni sunt depozite
de fosfat de calciu si carbonat de calciu si se formeaza in timp, motiv pentru care
ele au structura lamelara, aspect coraliform sau muriform. Ele pot fi localizate in
spatiile perivasculare sau in parenchim.
Glanda pineala este de origine nervoasa. Parenchimul sau este alcatuit din
pinealocite si din celule gliale (interstitiale).
Pinealocitele
Pinealocitele sunt paraneuroni. Paraneuronii sunt celule care d.pd.v. morfologic
sunt la fel cu celulele receptoare, prezentand la polul apical microvili cu rol receptor.
Ei au capacitatea de a raspunde prin sinteza si secretie de mesageri chimici la
actiunea unui stimul. Din aceasta cauza ca si din cauza faptului ca mesagerii chimici
secretati sunt amine si polipeptide mici paraneuronii apartin sistemului neuroendocrin
difuz.
Corpul lor are doua sau mai multe prelungiri care se termina in apropierea
capilarelor sangvine in mod butonat. Citoplasma este slab bazofila si prezinta
incluziuni: de glicogen, lipidice, pigmentare iar dupa puberatate apar si incluziunile de
lipofuscina. Citoplasma acestor celule est bogat in enzime implicate in sinteza de
amine biogene. De asemenea aparatul de sinteza este bine dezvoltat si contin multe
granule de secretie mici cu diametrul de 100 nm. Nucleul este mare si eucromatic.
Intre pinealocite exista un sistem de canalicule ce comunica intre ele si
formeaza sitemul labirint ce comunica cu LCR printr-o evaginare la nivelul
ventriculului III. Acest sistem are doua roluri:
transport de molecule catre pinealocite
armonizarea functionala a populatiei de pinealocite
Activitatea secretorie are ca rezultat doua categorii de mesageri chimici:
1. derivati de benzopirol (indol amina): melatonina
2. peptide: argininvasotocina si angiotensina II.
Celulele gliale
Tiroida organizarehistologica
Este cea mai mare glanda la adult. Ea este alcatuita de obicei din doi lobi uniti printrun istm.
60.
61.
Corticosuprarenala
intre ele. Rolul lor este secretia de mineralocorticoizi, dintre care cei mai importanti
sunt aldosteronul si dezoxicorticosteronul.
Zona gloemrulara este o zona discontinua, fapt care este o caracteristica de
specie. De asemenea, aceasta zona nu depinde de ACTH, activitatea celulelor sale
fiind controlata in special de sistemul renina-angiotensina. Dovezi in acest sens au
fosta aduse prin hippofizectomii sau administrare de substante care inhiba secretia
de ACTH, care au dus la atrofierea zonelor fasciculata si reticulata, zona glomerulara
ramanand nemodificata.
Zona fasciaulata
Zona fasciculata apare pe preparat ca fiind zona cea mai palida, alcatuita din
cordoane de celule paralele care sunt separate prin capilare sangvine. In mod
obisnuit, aceste cordoane sunt formate din doua siruri de celule paralele. Celulele
sunt mai mari decat celulele din zona glomerulara, au citoplasma usor bazofila si un
continut mare de picaturi lipidice care nu se vad in coloratie HE si deci aspectul lor
este vacuolar, de unde si denumirea de spongiocite. Celulele au un aspect spongios,
buretos, cu gaurele. Rolul acestor celule este de a secreta glucocorticoizi dintre care
fac parte cortizolul si hormonii androgeni.
Zona reticulata
Apare pe preparat de MO ca fiind zona cea mai intunecata. Celulele sunt
organizate in cordoane scurte ce se anastomozeaza intre ele si formeaza un reticul
(retea ) in ochiurile careia se afla capilarele sangvine. Celulele sunt asemanatoare ca
talie cu celulele zonei glomerulare, fiind mai mici decat cele din zona fasciculata. Ele
au ciroplasma intunecata, acidofila, continand cantitati mari de lipofuscina. Rolul lor
este secretia de hormoni androgeni slabi si putini glucocorticoizi. Ele secreta DHEA
(dehidroepiandrosteron) si androsteron.
La ME, indiferent de zona in care se afla, celula are aceleasi caaracteristici,
cele ale unei celule secretoare de steroizi: continut mare de mitocondrii cu criste
tubuloveziculare, mult REN. De asemenea, nu exista granule de secretie deoarece
acesste celule au o secretie continua. Descarcarea produsilor de secretie are loc la
nivelul membranei care ia contact cu capilarul sangvin prin difuziune.
62.
Medulosuprarenala
Daca insa se face fixare prin perfuzie nu mai apar aceste doua populatii, populatia
fiind de fapt omogena. Deci avem de-a face cu niste artefacte in cazul fixarii clasice.
Intre foliculi, ca si la glanda tiroida, pot aparea adipocite care apar dupa
pubertate si cresc in numar o data cu inaintarea in varsta astfel incat dupa varsta de
40 de ani reprezinta mai multde 50% din tesutul glandular.
Celulele oxifile
Au un rol necunoscut. Sunt mai mari decat celulele principale si au doua
caracteristici prin care se deosebesc de ele:
la MO prezinta o citoplasma intens acidofila
la ME se observa ca au un continut foarte mare de mitocondrii.
Aceste celule sunt un tip aparte de celule. Ele apar doar dupa varsta de 5-7
ani, neexistand la nastere. apoi cresc numeric pana la pubertate si mai tarziu astfel
incat la senescenta realizeaza ca niste formatiuni tumorale care insa nu sunt
patologice.
le lipsesc granulele de secretie iar organitele de sinteza sunt slab reprezentate.
Deci aceste celule sunt inactive d.p.d.v. endocrin. Au insa rol in desfasurarea
anumitor procese metabolice datorita numarului mare de mitocondrii.
64.
Pancreasul endocrin
Insulele langerhans
grmezi celulare aflate n pancreasul exocrin
reprezint 1,5% din volumul pancreasului
fiecare insul este inconjurat de o reea fin alctuit din fibre de
reticulin, prin care este separat de pancreasul exocrin
1-2 milioane de insule/pancreas
mrime variat
mai numeroase la nivelul cozii
sunt formate din celule rotunde sau poligonale, mai mici i mai palide
dect celulele exocrine, dispunse n cordoane separate prin capilare sanguine
fenestrate
la nivelul pancreasului endocrin ajunge 20% din sngele arterial care
se distribuie pancreasului i se realizeaz o circulaie de tip portal
numit sistemul port insulo-acinar (Fujita,1973-1976)
- mai multe arteriole aferente ating periferia insulei, se capilarizeaz i
irig n cascad celule insulare, mai nti pe cele periferice (A i D), apoi pe
cele centrale (B)
- capilarele se adun n arteriole eferente care prsesc insula i se
capilarizeaz periacinar
66.
Celulele Leydig
Au forma poligonala, diametrul de 15-20 m, sunt grupate si sunt inconjurate
de o bogata retea de capilare sangvine. Au nucelul mare, eucromatic, in general
excentric. Rareori pot fi binucleate. Citoplasma este acidofila si poate avea aspect
spongios, vacuolar, datorita picaturilor lipidice din interior.
67.
68.
Spermatogeneza
69.
Canalul epididimal se formeaza prin unirea tubilor eferenti intr-unul singur. El are
traiect foarte intortocheat. El formeaza corpul si coada epididimului. Intins, ar avea o
lungime de 5 m. Diametrul tubului creste spre coada epididimului: initial are un
diametru de 150 m iar in final are diametrul de 400 m. Este captusit de un epiteliu
pseudostratificat care contine celule bazale mici (celule de inlocuire) si celule
principale care sunt inalte in partea initiala (80 m) iar in partea finala sunt mai
scunde (40 m). La polul apical ei prezinta stereocili. Canalul epididimal are mai
multe roluri:
asigura absorbtia fluidului testicular (absorbindu-se aici 90% din fluidul testicular)
secreta glicoproteine cu rol nutritiv pentru spermatozoizi.
In partea initiala a canalului exista 1-3 randuri de fibre musculare netede care
au contractii ritmice. In partea finala a canalului contractia este redusa. Aici se
depoziteaza spermatozoizii aprox. 12 zile si se matureaza pana devin fertili.
Canalul (ductul) deferent este continuarea epididimului si el intra in alcatuirea
cordonului spermatic. El ajunge in veciantatea prostatei si in partea terminala are o
dilatatie numita ampula ductului deferent.
70.
gl accesorii ;
Vezicule seminale : nr d 2, 5 cm, tub incolacit (15cm), lumen nereg, straturi :
mucoasa, musculara, adventitie;
71.
Este un organ cu functie mixta (endo- si exocrina). Este un organ pereche situat in
pelvis, inapoia ligamentelor largi. El nu este invelit de peritoneu, care se prinde doar
la nivelul hilului ovarului unde continua epiteliul de acoperire de pe suprafata
ovarului.
Forma, dimensiunile si greutatea difera in functie de varsta femeii. In perioada
fertila ovarul are 6-8 g, lungime 3 cm, latime 2 cm si grosime 1 cm.
In structura ovarului intre 4 componente importante:
1. epiteliul de acoperire
2. albugineea
3. corticala
4. medulara
Epiteliul de acoperire
Se mai numeste si epiteliul germinativ Waldayer. Se numeste epiteliu
germinativ pentru ca s-a considerat ca la nivelul lui isi au originea celulele
germinative primordiale care dau nastere ovogoniilor. Dar, de fapt, originea lor nu
este la nivelul epiteliului ovarului ci la nivelul epiteliului celomic, in tesut
extragonadal.
Forma epiteliului variaza in functie de varsta:
pana la pubertate epiteliul este simplu cilindric
de la pubertate pana la menopauza este simplu cubic
la menopauza este simplu pavimentos.
Aceste celule nu sunt sensibile la actiunea hormonilor ovarieni, deci aspectul
lor morfologic nu se modifica in functie de fazele ciclulul ovarian.
Ca aspect, au citoplasma putina iar la ME s-au obsrvat numeroase formatiuni
veziculare cu mucina, aglomerate catre polul bazal si multe granule dense la fluxul de
electroni. Initial s-a emis ipoteza ca aceste granule sunt lizozomi care isi
permeabilizeaza membrana cu 2-3 ore inainte de ovulatie si isi elibereaza enzimele
lizozomale la nivelul albugineei, iar aceste enzime vor slabi peretele folicular al
foliculului matur de Graaf, in zona in care acesta intra in contact cu albugineea.
Ulterior, dupa perfectionarea tehnicilor citoenzimatice, s-a constata ca aceste granule
nu sunt lizozomi deoarece ele dau rezultat negativ la reactia Gmri de evidentiere a
fosfatazei acide.
Forma nucleului poate varia, in functei de forma celulei: celula cilindrica are
nucleu alungit, celula cubica are nucleu rotund iar celula scuamoasa are nucleu turtit,
paralel cu membrana bazala. La ME s-a observat ca nucleul prezinta numeroase
indentatii, care au tendinta sa fragmenteze nucleul in mai multi lobi, fapt pentru care
celula seamana cu un PMN, de unde a aparut si ipoteza ca celula din epiteliul de
acoperire al ovarului ar avea rol in apararea locala a folicului matur de agentii
patogeni din peritoneu.
La polul apical al celulei se evidentiaza o retea de microvili si printre ei cativa
cili.
Printre celulele epiteliului de acoperire se evidentiaza insule celulare care pot
sa degenereze chistic, formand microchiste ce se pot detasa de suprafata ovarului,
formand microchisturi paraovariene, care sunt anormale dar nu au semnificatie
patologica. Ele pot ramane ca atare sau pot sa degenereze calcar, formand
concretiuni calcare.
Albugineea
Este formata din tesut conjunctiv dens neorientat si incapsuleaza aproape
complet organul, cu exceptia hilului, fiind responsabila de culoarea albicioasa a
ovarului. Nici ea nu sufera influente din partea hormonilor ovarieni, fapt pentru care
nu isi modifica in timpul ciclului ovarian.
Uneori ea poate suferi ingrosari pasagere care pot fi responsabile de ciclurile
anovulatorii si poate degenera chistic. Cand albugineea se ingroasa excesiv, apare
sindromul ovarelor de portelan - Stein-Lwental care nu vor ovula. Este necesara
rezectia albugineei pentru vindecare.
Albugineea are un rol foarte important in ovulatie. La zona de contact intre
foliculul matur si albuginee, cu cateva ore inainte de ovulatie, se formeaza stigma.
Stigma reprezinta locul unde se va rupe albugineea. La acest nivel scade fluxul
sangvin, deoarece vasele isi schimba cursul, iar zona devine palida si transparenta si
se poate vedea vezicula cu foliculul matur, prin celioscopie, cu 2-3 ore inainte de
ovulatie.
Medulara ovarului
Se situeaza in centrul ovarului, inconjurata aproape complet de corticala, cu
exceptia hilului.
Este formata din tesut conjunctiv lax, bogat vascularizat, in care se gasesc:
aa. helicine, care au un traseu spiralizat si care pe sectiune pot fi surprinse de mai
multe ori
Corticala ovarului
Este componenta cea mai dezvoltata a ovarului. Ea variaza ca dezvoltare in
functie de varsta femeii. La pubertate are un maxim de dezvoltare, se gaseste un
numar maxim de foliculi ovarieni. Corticala scade apoi in grosime spre menopauza,
iar la menopauza apare ca un tesut conjunctiv fibros fara parenchim.
D.p.d.v. structural, corticala are doua componente:
stroma conjunctiva
formatiunile parenchimatoase
Stroma conjunctiva
Este formata din tesut conjunctiv lax cu functii speciale: tesut conjunctiv lax
spinocelular in care predomina fibroblastele, in principal cele de forma fusiforma, care
sunt organizate in fascicule ce formeaza vartejuri in jurul vaselor de sange si in jurul
formatiunilor parenchimatoase. De asemenea, exista putina substanta fundamentale
si putine fibre de reticulina.
Fibroblastele au particularitati structurale si functionale diferite de fibroblastele
cu alte localizari. Aceste fibroblaste sunt foarte sensibile la actiunea hormonilor
ovarieni. Prin urmare:
unele fibroblaste pot capata caractere de celula endocrina si vor edifica teaca
interna foliculara care va produce hormoni androgeni: androstendionul.
alte fibroblaste se vor transforma in miofibroblaste sau chiar fibre musculare
netede si vor forma teaca externa foliculara.
alte fibrobaste pot edifica in stroma conjunctiva glanda interstitiala a ovarului
care secreta hormoni ovarieni: estrogen si progesteron. Insa acest lucru nu este
posibil la om.
Formatiunile parenchimatoase
Acestea sunt:
foliculii ovarieni
corpul galben
corpii albicans
Foliculii ovarieni pot fi si ei de mai multe feluri:
evolutivi:
primordiali
primari:
unilamelari
multilamelari, preantrali sau plini
secundari (veziculari) dintre care unii pot fi antrali
matur (de Graaf) - antrali
involutivi (atretici)
72.
Dintre foliculii anteriori, la fiecare ciclu ovarian se selecteaza un singur folicul care se
va matura. Acest folicul este cel mai mare dintre toti foliculii. El are un diametru de 5
mm. El are o structura polara: la un pol se afla ovocitul iar la celalalt pol se afla antrul
folicular.
Ovocitul este cuprins in cumulus oophorus, printre celulele granuloasei
foliculare. Ovocitul are un diametru de 130 m, este inconjurat de zona pellucida si de
corona radiata si are toate caracteristicile morfologice ale ovocitului din stadiul
anterior.
Granuloasa foliculara se subtiaza, ajungand la 5-6 randuri de celule, deoarece
inceteaza diviziunile celulare si, prin cresterea cantitatii de lichid folicular si implicit
cresterea antrului folicular, are loc alunecarea celulelor granuloasei foliculare unele
pe langa altele si astfel are loc micsorarea numarului de straturi.
Este prezenta membrana Slavianski si teaca interna si cea externa.
Intr-o etapa urmatoare, foliculul migreaza aproape de suprafata ovarului, ia
contact cu albugineea si se formeaza stigma, proces care are loc atunci cand ovocitul
impreuna cu zona pellucida si corona radiata se desprind de granuloasa foliculara, cu
2-3 ore inainte de ovulatie.
Ovulatia reprezinta procesul de eliminare a ovocitului II, in fiecare luna,
alternanad de la un ovar la altul, in trompa uterina.
Pot avea loc si ovulatii spontane. Ele pot fi produse de medicamente precum
Clomifen, de stress, poluare, anticonceptionale oprite brusc. In caz ca intr-o zi femeia
a uitat sa ia anticonceptionalele, a doua zi ea trebuie sa ia doza dubla.
Ovulatia are loc in ziua a 14-a a ciclului ovarian. Dupa ovulatie nu mai pot avea
loc ovulatii spontane, deoarece apare corpul galben care secreta progesteron care
impiedica maturarea unui alt folicul.
La ovulatie, la nivelul ovarului au loc descarcari de histamina, vasopresina si
acumulari de progesteron in lichidul folicular. Progesteronul va activa plasminogenul
care se va transforma in plasmina care va duce la permeabilizarea membranei
lizozmale. Aceasta permeabilizare va permite eliberarea colagenazei, enzima foarte
importanta in slabirea peretelui folicular.
Concomitent, din interiorul foliculului se exercita o presiune datorita contractiei
miofibroblastelor (care are loc sub actiunea histaminei) si care, impreuna cu actiunea
73.
Foliculul primordial
Foliculii primordiali sunt cei mai numerosi. La nastere exista 400.000 foliculi
primordiali in cele doua ovare. In viata intrauterina au loc fenomene de atrezie
foliculara prin apoptoza. Aceste fenomene pot exista si in momentul nasterii, si in
timpul sarcinii si la pubertate si la intrarea la menopauza, adica in toate cazurile in
care se schimba profilul hormonal al organismului. In timpul sarcinii, corpul galben si
din L5 placenta secreta hormoni ovarieni, iar la nastere aceasta secretie dispare.
Foliculii primordiali sunt formati din ovocitul I si un singur rand de celule
foliculare.
Ovocitul I are un diametru de 25-30 m, un nucleu excentric, eucromatic, cu
nucleol vizibil (deoarece cromozomii nu sunt spiralizati inca). Citoplasma este usor
acidofila si are un aspect fin granular. La ME se observa mitocondrii mici, RE, cateva
zone Golgi, toate organitele fiind dispuse in jurul nucleului. Membrana prezinta rari
microvili.
In jurul ovocitului I sunt dispuse celulele foliculare care sunt celule epiteliale
turtite, cu citoplasma putina si care stabilesc intre ele jonctiuni de tip desmozom.
Aceste celule sunt asezate pe MB ce separa foliculul avascular de stroma conjunctiva.
74.
Corpul galben
Structurile epiteliale si conjunctive ramase in corticala ovarului dupa expulzarea
ovocitului se organieaza intr-o formatiune cu rol endocrin numita corp galben
(luteinic), denumire ce se datoreaza pigmentului ce se acumuleaza in celulele sale si
care este de culoare galbena.
La ovulatie se expulzeaza ovocitul si lichidul folicular. Prin urmare, peretii
colabeaza, se pliaza, si dau un aspect policiclic, cu multe indentatii.
Evolutia corpului galben cuprinde 3 perioade importante:
1. perioada de luteinizare
2. perioada de vascularizatie
3. perioada de regresie
Perioada de luteinizzare
In momentul in care foliculul matur a expulzat ovocitul, se deschid vasele de
sange care fac sangele sa extravazeze si va patrunde in antrul folicular. Sangele se
va coagula si se va forma un cheag. Cheagul va fi invadat de tesut conjunctiv si se va
forma un cheag invadat de tesut conjunctiv.
Granuloasa foliculara si si teaca interna sufera procese de luteinizare.
Granuloasa luteinica va reprezenta 80% din parenchimul corpului galben iar celulele
tecale luteinice vor reprezenta 20% din parenchimul corpului galben. Diferentele intre
cele doua tipuri de celule luteinice constau in aceea ca celulele granuloase sunt de
2,3 ori mai mari decat celelalte, avand un diametru de 50-60 m fata de 15-20 m cat
au celulele tecale. De asemenea, citoplasma celulelor granuloase este mai palida, in
timp ce citoplasma celulelor tecale este mai densa, mai intens acidofila.
Luteinizarea este un proces ce cuprinde mai multe etape. Mai intai are loc
hipertrofierea celulelelor (cresc in dimensiuni), apoi are loc hipertrofierea organitelor,
aparand multe mitocondrii cu criste tubulo-veziculare, REN, RER, aparat Golgi si
numeroase picaturi lipidice. Apoi celulele se incarca cu un pigment de culoare
galbena (luteina).
Perioada de vascularizatie
Vasele de sange de la nivelul tecii interne patrund in granuloasa luteinica si vor
apare lacuri sangvine in granuloasa luteinica.
Perioada de regresie
Regresia se face diferentiat, in functie de aparitia sau nu a unei sarcini.
75.
76.
Evenimente care se produc in foliculul matur in apropierea si in
timpul ovulatiei
Ovulatia reprezinta procesul de eliminare a ovocitului II, in fiecare luna, alternanad de
la un ovar la altul, in trompa uterina.
Pot avea loc si ovulatii spontane. Ele pot fi produse de medicamente precum
Clomifen, de stress, poluare, anticonceptionale oprite brusc. In caz ca intr-o zi femeia
a uitat sa ia anticonceptionalele, a doua zi ea trebuie sa ia doza dubla.
Ovulatia are loc in ziua a 14-a a ciclului ovarian. Dupa ovulatie nu mai pot avea
loc ovulatii spontane, deoarece apare corpul galben care secreta progesteron care
impiedica maturarea unui alt folicul.
La ovulatie, la nivelul ovarului au loc descarcari de histamina, vasopresina si
acumulari de progesteron in lichidul folicular. Progesteronul va activa plasminogenul
care se va transforma in plasmina care va duce la permeabilizarea membranei
lizozmale. Aceasta permeabilizare va permite eliberarea colagenazei, enzima foarte
importanta in slabirea peretelui folicular.
Concomitent, din interiorul foliculului se exercita o presiune datorita contractiei
miofibroblastelor (care are loc sub actiunea histaminei) si care, impreuna cu actiunea
colagenazei, va duce la ruperea foliculului la zona de contact cu albugineea. Ovocitul
II va fi captat de trompa uterina.
77.
Trompa uterina
Dupa 4-5 zile, prin ostium, oul va fi impins in cavitatea uterina unde el va nida.
La nivelul trompei uterine se poate implanta oul segmentat. Aceasta se poate
intampla din mai multe cauze:
dupa anexite acute netratate, care s-au cronicizat si au dus la micsorarea
sau chiar astuparea ostiumului
datorita malformatiilor trompui uterine (lumen prea ingust, foarte lungi,
foarte inalte sau infantile)
Daca implantarea s-a facut in zona istmica sarcina nu se dezvolta mai mult de
2-3 saptamani dupa care trompa se rupe, apare hemoragia si este necesara
interventia chirurgicala de urgenta.
Daca implantarea se face in zona ampulara sau infundibulara sarcina se poate
dezvolta 2-3, maxim 4 luni dupa care se produce avort prin ruptura de trompa
uterina sau evacuare in cavitatea peritoneala, in ambele cazuri existand
hemoragie si necesitand interventia chirurgicala de urgenta.
78.
Este un organ cavitar, situat inapoia vezicii urinare si in fata rectului. El are forma de
para cu varful in jos. D.p.d.v. anatomic i se descriu mai multe regiuni:
corpul uterin
istmul uterin
colul uterin
D.p.d.v histologic corpul si istmul uterin au structura asemanatoare iar colul
uterin are structura diferita. La nivelul corpului se deschid cele doua ostiumuri tubare.
Portiunea dintre cele doua ostiumuri se numeste fundul uterin si la acest nivel
peretele este mai subtire. De aceea, in aceasta zona peretele se poate rupe foarte
des in timpul chiuretajelor.
Corpul si istmul uterin
Au peretele format din trei tunici:
1. mucoasa = endometru
2. musculara = miometru
3. seroasa = perimetru
Endometrul
Este alcatuit dintr-un epiteliu si corion.
Epiteliul se imparte in:
epiteliu de acoperire - epiteliu simplu cilindric
epiteliu glandular - este o extensie a epiteliului de acoperire la nivelul glandelor
uterine (cripte uterine) care reprezinta invaginari ale epiteliului in corion. Aceste
glande sunt simple, tubulare drepte, rareori fiind ramificate si daca sunt ramificate
aceasta se intampla numai in portiunea profunda endometrului.
Corionul este format din tesut conjunctiv lax spinocelular bogat vascularizat si
inervat.
Portiunea bazala a endometrului reprezinta 1/4 din grosimea totala a
endometrului (2 mm din 8-9 mm). Aceasta portiune alcatuieste endometrul bazal si
nu este sensibila la actiunea hormonilor ovarieni, deci nu sufera modificari in timpul
ciclului uterin. Endometrul bazal contine:
fundul glandelor uterine
corion dens citogen
Endometrul functional reprezinta 3/4 superioare din grosimea endometrului. El
contine:
corpul si colul glandelor uterine
corion citogen mai putin dens
Endometrul functional este deosebit de sensibil la actiunea h. ovarieni si el
sufera modificari importante de-a lungul unui ciclu ovarian.Aceasta portiune se va
elimina in timpul menstruatiei. De asemenea, in faza secretorie si in timpul sarcinii,
endometrul fonctional este subdivizat in 2 parti:
partea compacta (superficiala) - contine epiteliul de acoperire, colul
glandelor uterine si corionul aferent
partea spongioasa - contine corpul glandelor uterine si corionul aferent
Miometrul
Este format din fibre musculare netede dispuse in 3 straturi:
stratul intern - fibre musculare netede dispuse circular si longitudinal
stratul extern - fibre musculare netede dispuse de asemenea circular si
longitudinal
stratul mijlociu - fibre musculare netede oblic spiralate. In acest strat se gasesc
arterele si venele care alcatuiesc reteaua vasculara arcuata. Acestor vase le
lipseste adventicea, deci tunica musculara a vasului se continua cu fibrele
musculare netede ale miometrului. Aceasta particularitate are rol in oprirea foarte
rapida a hemoragiei dupa nastere, dupa interventii chirurgicale etc.
Perimetrul
Este format din mezoteliul peritoneal (epiteliu simplu pavimentos) si tesut
conjunctiv dens.
Endometrul (continuare)
Endometrul este tesutul cu cea mai mare sensibilitate la actiunea h. ovarieni.
Au loc modificari zilnice ale acestui tesut. Prin urmare acest tesut sufera transformari
ciclice ce se repeta la fiecare 28 de zile (de ovbcei) si care alcatuiesc ciclul
endometrial. Ciclul endometrial se suprapune peste ciclul ovarian.
Endometrul contine elemente epiteliale si elemente mezenchimale.
Elementele epiteliale
79.
Endometru topografie si modificarile sub actiunea hormonilor
ovarieni
Ciclul endometrial reprezinta ciclul menstrual, are o durata de 28 de zile de obicei si
se suprapune perfect peste ciclul ovarian. El are mai multe faze:
faza menstruala (2-5 zile)
faza proliferativa (estrogenica) - corespunde fazei foliculinice din ciclul ovarian
(din ziua 5 pana in ziua 14)
faza secretorie (progesteronica) - corespunde fazei luteinice din ciclul ovarian
(din ziua 14 pana in ziua 28)
Variabilitatea duratei ciclului este data de variabilitatea duratei fazei
proliferative, durata fazei secretorii fiind constanta.
faza proliferativa:
endometrul se reface pe baza stratului bazal (de la 2 mm grosime acesta va
ajunge la 8-9 mm)
in epiteliul de acoperire predomina celulele ciliate si celulele proliferative
glandele uterine au lumen ingust, nu au produs de secretie in lumen, sunt
rectilinii, avand o crestere concomitent cu stroma. Predomina celulele
proliferative iar in faza proliferativa tardiva apar si celulele secretorii.
Epiteliul are un aspect de pseudostratificare deoarece in peretii glandelor
uterine se evidentiaza numeroase mitoze.
stroma este densa, bogat celulara, predominand celulele stromale
reticulare de tip fibroblast. Si la acest nivel sunt prezente mitozele.
arterele spiralate sunt drepte, au lumenul ingust si peretele subtire. Ele se
spiralizeaza in faza proliferativa tardiva
se evidentiaza numeroase fibre de reticulina
Faza secretorie
glandele, in sectiune transversala au aspect spiralat sau stelat.
epiteliul de acoperire este format din celule ciliate si celule secretorii
glandele uterine devanseaza in crestere stroma, asupra lor se exercita o
presiune si ele se spiralizeaza. Glandele vor fi deci spiralate sau stelate. In
epiteliul glandular predomina celulele secretorii. Epiteliul nu mai are aspect
de pseudostratificare. Ele au lumen larg in care se evidentiaza produsul de
secretie intens acidofil.
in stroma nu mai exista mitoze si se gasesc celule stromale reticulare de tip
fibroblast alaturi de celule xantomatoase, celule granulomatoase, limfocite
si rare plasmocite.
se evidentiaza fibrele de reticulina
arterele spiralate au peretele gros ce prezinta contractii ritmice cu
frecventa de 6-0-70 / min. La sfarsitul fazei secretorii apar sunturi
arteriovenoase, adevarate lacuri de sange dispuse in corionul de sub
epiteliul de acoperire. La sfarsitul fazei secretorii, cand nu se mai secreta
estrogeni si progesteron apar contractii lungi ale aa. spiralate care vor duce
80.
81.
Este un conduct musculo-fibros cilindric care se insera la nivelul colului uterin unde
determina aparitia a 4 funduri de sac.:
doua funduri de sac laterale
fundul de sac posterior - cel mai larg, locul de prelevare a secretiilor
fundul de sac anterior - cel mai scurt
Peretele vaginal are mai multe tunici:
mucoasa
musculara
adventice
Mucoasa
Nu are glande. Secretiile vaginale se formeaza insa din:
glera de la nivelul endocolului
transudatia plasmatica ce are loc la nivelul vaselor mari ale corionului din
mucoasa vaginala.
Secretia vaginala are un pH acid. Daca pH-ul ar fi neutru sau chiar bazic
mucoasa ar fi foarte expusa la infectii. PH-ul este acid deoarece celulele mucoase
sintetizeaza glicogen. Celulele superficiale, incarcate cu glicogen, se descuameaza iar
glicogenul se raspandeste in lumen. El va fi metabolizat la acid lactic de bacilul
Dodderlain care constituie flora bacteriana saprofita a vaginului. Astfel pH-ul
mucoasei vaginale este acid.
Epiteliul este pluristratificat pavimentos nekeratinizat in care se gasesc zone
de precornificare (prekeratinizare) deoarece in celulele superficiale epiteliale exista
keratohialina. Epiteliul vaginal are o grosime variabila, intre 150-200 m si e format
din urmatoarele straturi celulare:
stratul bazal, la nivelul MB - un singur rand de celule
stratul parabazal - 3-4 straturi de celule
stratul intermediar
stratul superficial
Celulele stratului superficial se pot descuama si prin urmare ele se pot preleva
in secretia vaginala. Din secretie se va face un frotiu care se va colora prin tehnica
Babes-Papa-Nicolau care foloseste mai multi coloranti:
pentru nucleu se foloseste hemalaunul
82.
83.
-
84.
-
Placenta
citoplasma contine:
tonofilamente numeroase grupate in fascicule groase tonofibrile
numeroase granule de keratohialina continutul lor se imprastie
peste filamentele de keratina creand punti intre acestea alfakeratina
corpii lamelari isi elibereaza continutul in spatiul intercelular din
straturile superficiale sigileaza straturile profunde de mediul exterior si
impiedica difuzia substantelor nutritive la celulele superficiale
Stratul lucidum
Deasupra stratului granulos
Inconstant, prezent doar in pielea groasa a palmelor si talpilor
Apare ca o banda ingusta, acidofila, translucida, formata din
keratinocite turtite
Limitele intercelulare, organitele si nucleii nu sunt vizibile
Citoplasma contine:
- Tonofibrile agregate de citokeratina
- Eleidina
- Involucrina
Stratul cornos
Stratul superficial
Alcatuit din mai multe straturi de keratinocite turtite, anucleate, lipsite de
organite, cu membrane ingrosate
Numarul de straturi este mai mare in pielea groasa 20
Reprezinta stadiul final al keratinizarii si citoplasma este plina de keratina matura
Celulele moarte se exfoliaza continuu si sunt inlocuite de celule din straturile
profunde
-
85.
-
Keratinocitele
Sunt populatia majoritara
Contin filamente intermediare de keratina moale (cys-lys-hys)
Stabilesc jonctiuni de tip desmozom, hemidesmozom ce realizeaza coeziune intre
celule si intre celule si MB
Participa la continua reinoire a pielii prin parcurgerea a 4 procese
- Reinoirea/mitoza
- Diferentierea/keratinizare
- Moartea celulara
- Exfolierea
Intregul proces dureaza 15-30 zile
Un strat celular produs de un val de mitoze in stratul bazal va parcurge sincron
procesul de keratinizare
Fiecare nou val impinge spre suprafata straturile celulare produse anterior
86.
-
Dermul
Dermul papilar
- Tesut conjunctiv lax
- Imediat sub membrana bazala, apare mai palid colorat
- Proiectiile sale papilele dermice se interdigiteaza cu crestele epidermice marinde
suprafata de contact necesara pentru o hranire corespunzatoare
- Bogat in fibre elastice, colagen IV ce formeaza fibrele de ancorare, colagen III,
fibroblasti, macrofage, mastocite, plasmocite
- Colagenul formeaza fibrele de ancorare care patrund in lamina bazala intarind
jonctiunea dermo-epidermica
- Contine o retea bogata de capilare, numeroase TNL dintre care unele patrund In
epiderm
- La varful papilelro dermice se gasesc terminatii incapsulate receptori pt presiune
corpusculii Meisner si Krause
Dermul reticular
- Sub cel papilar
- Tesut conjunctiv dens semiordonat, bogat in fibre de colagen de tip I groase,
dispuse in retea, fibre elastice, substanta fundamentala bogata in acid arahidonic
87.
Glanda sebacee
- Glanda exocrina de tip simplu alveolar
- In pielea subtire, mai numeroase in pielea fetei si a scalpului
- Cel mai adesea asociata cu foliculul pilos unde se deschide ductul excretor
formand aparatul pilosebaceu
- Portiunea secretorie alcatuita din celule cu citoplasma vacuolata palid acidofila
datorita produsului de secretie de natura lipidica
- Activitatea secretorie incepe la pubertate si este continua fiind stimulata de
androgeni
- Nucleii celulelor devin picnotici si in final celula se dezintegreaza, produsul de
secretie fiind eliminat in duct impreuna cu resturile celulare secretie holocrina
- Picaturile lipidice din citoplasma contin un ameste de TAG, ceruri, sualen,
colesterol si colesterol esterificat
- Sebumul ajunge in foliculul pilos acoperind tija si realizeaza o pelicula fina la
suprafata pielii
- Lubrifiaza pielea si are proprietati antibacteriale si antifungice
Glanda sudoripara ecrina
- Cele mai numeroase la om
- Se gasesc aproape pe toata suprafata corpului cu exceptia glandului penian si
clitoridian si vermilionului buzei
- Mai abundente in pielea groasa
- Sunt glande simple tubulo-glomerulare
- Produsul de secretie este eliminat prin exocitoza mecanism merocrin
- Ductul:
- Acoperit cu epiteliu stratificat cubic
- Celulele sunt mai mici ca cele din portiunea secretorie dar au citoplasma mai
intens acidofila si sunt implicate in transportul ionic
- Se deschide la suprafata pielii traversand epidermul, printr-un por. La nivelul
stratului cornos nu mai are perete propriu
- Portiunea secretorie/adenomerul
- Foarte incolacita
88.
Unghia
- Placi cornoase similare stratului cornos formate din keratina dura, situate pe
suprafata falangelor distale
- Macroscopic este alcatuita din
- Corpul unghial
- Margine libera
- Radacina unghiei
- Matricea unghiala localizata la nivelul radacinii
- O regiune ingrosata a epidermului ce contine