Bazele fiziologice ale electroterapiei

n repaus, membrana celulara prezinta un potential electric ntre (-70) si (-90) mV. Acest potential
electric este generat de asimetria distributiei ionilor. Asimetria distributiei este determinata prin
transport ionic transmembranar pasiv (prin potential electrochimic, conform legii lui Nernst) si activ
(prin pompaj, alimentat de energia metabolica stocata n ATP).
Negativitatea n interiorul celulei este datorata anionilor organici care ramn permanent
intracelular. Potentialul de repaus se caracterizeaza printr-o concentratie mare de ioni de potasiu (K+)
n interiorul celulei, si o concentratie mare de ioni de sodiu (Na+) la exteriorul celulei. Aceasta
repartitie este datorata unei permeabilitati inegale n repaus pentru ionii de potasiu si sodiu, respectiv
proportia este K/Na de 1/0,04 (sau la 100 ioni K, penetreaza membrana celulara doar 4 ioni Na).
n urma unei excitatii, daca stimulul depaseste, ca intensitate si durata, valoarea prag, se
declanseaza depolarizarea care are doua faze:
- faza a: intrarea ionilor Na+,
- faza b: intrarea exploziva a ionilor Na+ si iesirea ionilor K+. n urma acestui proces, concentratia
ionilor de Na depaseste concentratia ionilor de K, iar ncarcarea electrica interioara atinge
(+30)mV.
- Deci se atinge un potential de actiune, care creste de la (-90) la (+30)mV: deci n valoare absoluta,
potentialul de actiune va fi (90 + 30) de 120 mV.
- ntre 0 (+30) mV apare asa-numitul vrf (overshoot).
- Atingerea valorii de (+30)mV declanseaza repolarizarea, care prin actiunea pompei Na-K (proces
activ) face sa iasa ionii Na+ si sa intre ionii K+, astfel refacnd potentialul de repaus.
Deci, curentul electric care reprezinta o excitatie la nivelul membranei celulare, determina
modificarea proprietatilor membranei celulare, deci depolarizarea membranei, cu inversarea
potentialului de membrana. Potentialul de repaus variaza, atinge potentialul critic si astfel, declanseaza
excitatia.
Se impun doua observatii:
1. mecanismul fundamental este reprezentat de transportul activ al ionilor de Na+ n interiorul celulei,
2. depolarizarea este progresiva, din aproape n aproape, conform teoriei lui Hermann.
Excesul de sarcini pozitive trebuie sa iasa pentru a reface potentialul de repaus. Astfel apare
repolarizarea, fenomen datorat la doua mecanisme:
a. inactivarea pompei de Na+,
b. cresterea permeabilitatii membranei celulare pentru K+.
n concluzie, electroterapia foloseste curentul electric pentru a obtine efecte fiziologice si
terapeutice asupra organismului uman.
Organismul uman, ca si celelalte organisme vii, reprezinta un conductor de clasa a II-a, la nivelul
caruia purtatorii de sarcina electrica sunt ionii. Curentul electric este caracterizat de o anumita
intensitate si o anumita tensiune: el va strabate organismul, care la rndul sau va opune o anumita
rezistenta la trecerea curentului.
Curentul electric reprezinta la nivel celular un stimul, care daca depaseste ca durata si intensitate
pragul de excitabilitate al membranei celulare declanseaza depolarizarea membranei care determina
aparitia unui raspuns la nivel de substrat, n functie de tipul de celula excitat: contractie, impuls nervos,
variatia de debit circulator, secretie, etc.
Curentul electric este de doua tipuri: curent electric continuu si curent electric alternativ. Curentul
electric alternativ se caracterizeaza prin frecventa. Frecventa reprezinta numarul de cicli (stimuli)
realizati pe unitatea de timp daca exprimarea se face pe secunda (numar de cicli/secunda) unitatea de
masura este Hertz-ul (Hz). Perioada reprezinta durata n timp a unui ciclu, deci este inversul frecventei.
Relatiile matematice ntre cei doi parametri sunt urmatoarele:
B(frecventa) = numar de cicli / secunda,
T(perioada) = 1 / B(frecventa).
n functie de frecventa, curentii electrici folositi n electroterapie se mpart n trei mari domenii:
- joasa frecventa = ntre 1-1000 Hz,
- media frecventa = ntre 1000-100000 Hz,
- nalta frecventa = peste 100000 Hz.

Aplicarea energiei electrice se poate face direct prin curent continuu sau alternativ si derivatele
lor, fie indirect transformat n alte forme de energie: radianta, calorica, luminoasa etc.

Indicatiile generale de aplicare a procedurilor de electroterapie

Electroterapia, prin deversele sale forme de aplicatie este utila n toate tipurile de patologie:
- bolile reumatismale cronice inflamatorii sau degenerative -, bolile degenerative ale coloanei
vertebrale si sindroamele asociate inclusiv lombosciatica, bolile articulare degenerative si/sau
posttraumatice ale centurilor si membrelor;
- bolile reumatismale abarticulare (muschi, tendoane, fascii, sinovie, etc.);
- bolile nervilor periferici (nevralgii, nevrite, polinevrite, leziuni traumatice si sechelele lor);
- leziuni de neuron motor central hemiplegii, paraplegii;
- procedurile electrice adaptate sunt foarte utile ca terapie asociata n tratamentul complicatiilor unor
boli cronice ale aparatelor si sistemelor: cardiovascular, respirator, digestiv, urinar (hipertensiune
arteriala, insuficienta veno-limfatica, insuficienta respiratorie, bronhopneumopatii cronice, astm
bronsic, litiaze, colecistopatii cronice, colite cronice, etc.); n aceste conditii, procedurile electrice
sunt utile att n tratamentul de baza al acestor suferinte, ct si atunci cnd aceste suferinte nsotesc
alte afectari ale aparatului locomotor indicate recuperarii fizical-kinetice.

Curentul galvanic
Actiunile biologice ale curentului galvanic
Curentul electric continuu folosit n electroterapie se numeste curent galvanic.
Actiunile biologice complexe ale curentului galvanic asupra organismului omenesc nu sunt nca
cunoscute n totalitate, facnd nca obiectul a numeroase studii si cercetari. Aceste actiuni se exercita
asupra organismului uman prin declansarea diferitelor mecanisme
Mecanismul fundamental l constituie modificarea concentratiilor ionice la nivelul structurilor
strabatute de curent si secundar apar procese biologice n zona de trecere a curentului galvanic.
Din punctul de vedere electrochimic si al conductibilitatii, organismul uman se comporta ca un
conductor de gradul II, deci poate fi asemanat cu un electrolit . n structura sa, apa reprezinta 70% din
greutatea corpului, restul fiind substanta solida reprezentata n mare masura de saruri. Deci n acest
mediu lichidian se afla numeroase saruri dizolvate realiznd diverse concentratii.
Mediul electrolitic uman nu este omogen deoarece este compus din elemente cu diferite grade de
conductibiliate.
n aceste conditii, organismul nu poate fi strabatut uniform de curent electric. Exista o clasificare
mai veche dar nca actuala, elaborata de Krilova si Simanko conform careia, din punctul de vedere al
conductibilitatii electrice structurile organismului pot fi impartite n 4 grupe :
o Gradul I : structuri anatomice foarte bune conductoare electrice (snge, limfa, LCR, corp
vitros),
o Gradul II : structuri anatomice bune conductoare electrice (glande sudoripare, muschi, tesut
subcutanat, organe interne),
o Gradul III : structuri anatomice rau conductoare electrice (tesut nervos, tesut adipos, glande
sebacee, tesut osos),
o Gradul IV : structuri anatomice foarte rau conductoare electrice (parul, epiderma).
Aplicarea curentului galvanic asupra organismului va determina o serie de procese diferentiate n
doua mari grupe :
o efectele polare care se produc la nivelul electrozilor aplicati,
o efectele interpolare care se produc n interiorul organismului, n regiunile cuprinse ntre cei doi
electrozi.
Efectele polare si interpolare sunt concomitente, iar efectul total al curentului presupune
nsumarea celor doua categorii de efecte.
1. Efectele polare
Efectele polare sunt datorate modificarilor care apar la locul de contact dintre tegument si electrozii

de aplicat. n cea mai mare masura, efectele polare sunt consecinta procesului de electroliza. n urma
acestui proces, la anod se produce acid (HCl = acid clorhidric ), iar la catod se produce baza (NaOH =
hidroxid de sodiu ).
Efectele polare sunt determinate deci, de modificarile chimice aparute; aceste modificari depind de
mai multi parametrii :
- calitatea electrodului (forma, dimensiune, compozitie chimica);
- calitatile curentului galvanic (intensitate, directie, sens, durata);
- anumite proprietati ale organismului (starea tegumentului, rezistenta electrica, capacitatea,
conductibilitatea diverselor tesuturi, reactivitatea generala a individului).
n cazul supradozarii curentului electric pot sa apara efecte polare extreme (arsuri si necroze la
zona de aplicare).
2.Efectele interpolare
Efectele interpolare au importanta fundamentala pentru electroterapie deoarece ele stau la baza
efectelor dezvoltate n substratul strabatut de curentul galvanic. Efectele interpolare sunt determinate
de modificari fizico-chimice tisulare aparute la trecerea curentului electric prin tesuturi. Au la baza
procese de :
o bioelectroliza,
o ionoforeza,
o electroosmoza,
care implica :
modificari ale potentialului de membrana,
modificari de excitabilitate neuro-musculara,
efecte termice,
efecte de inductie electromagnetica,
modificari aparute in compozitia chimica a tesuturilor.

Efectele fiziologice si terapeutice ale aplicatiilor curentului galvanic

Efectele si modificarile biologice aparute la trecerea curentului galvanic prin tesuturile vii sunt nca
incomplet elucidate. Efectele se bazeaza n principal, pe reactiile dezvoltate la nivelul structurilor usor
excitabile, n principal asupra fibrelor nervoase.
Aplicarea curentului galvanic cu panta (introducerea este lina), cum se ntmpla n terapeutica, da
nastere unor efecte net diferite fata de curentul galvanic intrat brusc, folosit de regula n scop
diagnostic. Aceasta excitatie brusca prin curent galvanic, determina o excitatie care la nivelul fibrei
musculare este motorie, determinnd contractie, iar la nivelul fibrei senzitive determina durere. Chiar
daca totalitatea efectelor nu a putut fi definita complet, apar modificari biologice importante ce
determina efecte fiziologice si terapeutice.

Aciunea curentului galvanic asupra fibrelor nervoase senzitive

La trecerea curentului galvanic, receptorii senzitivi din tegument nregistreaza senzatia de
furnicatura, care creste proportional cu intensitatea curentului. Daca intensitatea curentului depaseste
nivelul senzatiei de furnicatura, urmatoarea senzatie dezvoltata va fi de ntepaturi fine si daca se insista
cu cresterea intensitatii, va apare senzatia de arsura, n final ajungndu-se la senzatia de durere.
Dupa cteva sedinte se constata cresterea pragului sensibilitatii tactile si dureroase, senzatiile ncep
sa apara la nivele mai nalte de intensitate a curentului (aceasta reactie tine mult de individ si de
reactivitatea proprie si particularitatile acestuia).
Consideram astfel ca, curentul galvanic dezvolta o actiune analgetica (prin cresterea pragului
sensibilitatii pentru durere), acest efect aparnd n primul rnd la polul pozitiv (+). Explicatia acestor
fenomene este data de modificarile excitabilitatii neuromusculare la trecerea curentului galvanic,
fenomen definit ca electrotonus si descris de Pflger.
Astfel, la polul pozitiv (+), membrana celulara se hiperpolarizeaza si astfel scade excitabilitatea
(creste pragul excitabilitatii, deci substratul va reactiona la stimuli mai intensi, inclusiv durerosi), si

astfel spunem ca se dezvolta anelectrotonusul. La polul negativ (-), , depolarizarea domina si astfel
creste excitabilitatea (scade pragul excitabilitatii, substratul va reactiona la stimuli mai putin intensi,
deci va fi mai excitabil), deci se dezvolta catelectrotonusul. Cele doua forme de electrotonus se produc
simultan, la cei doi electrozi, la trecerea curentului galvanic.
Electrotonusul variaza n functie de intensitatea curentului galvanic aplicat. S-a constatat ca:
la intensitati mici domina catelectrotonusul,
la intensitati mari domina anelectrotonusul,
la intensitati medii exista un echilibru ntre efecte
Kowarschick a studiat foarte atent mecanismul analgeziei si a constatat ca aceasta actiune a
curentului galvanic, dezvoltata la trecerea curentului prin substrat, este datorata modificarilor care apar
ntre electrozi datorita deplasarii ionilor, si ca la actiunea analgetica contribuie si efectul galvanizarii
asupra SNC, precum si asupra sistemului circulator.

Aciunea curentului galvanic asupra fibrelor nervoase motorii

La polul negativ (-), atunci cnd acesta este folosit ca electrod activ, se produce scaderea pragului
excitabilitatii pentru fibrele motorii, deci creste excitabilitatea lor: va fi deci posibila stimularea
fibrelor motorii si aparitia contractiei. Studiile au dovedit ca scaderea sau cresterea brusca a
intenstitatii curentului reprezinta un stimul suficient de important, declansnd o contractie musculara
prompta.
Actiunea stimulatoare a curentului galvanic asupra fibrelor nervoase motorii este utilizata n
practica ca pregatire a musculaturii denervate pentru curentii excitatori.

Aciunea curentului galvanic asupra SNC

Exista efecte certe ale curentului galvanic asupra SNC probate la nceput pe animale de
laborator. Hoff a dovedit experimental ca, la aplicarea unei galvanizari descendente, cu electrodul
pozitiv (+) cranial si cel negativ () caudal asupra animalului de experienta, se produce asa numita
ameteala care poate merge pna la narcoza galvanica, aparuta la cresterea suficient de importanta a
intensitatii curentului: clinic, aceasta stare s-a exprimat prin faptul ca extremitatile animalului au ramas
extinse (primele studii realizate pe broasca). Daca galvanizarea a avut sens ascendent ( electrodul
pozitiv caudal si cel nrgativ cranial ) se produce asa numita convulsie galvanica, cu extremitatile
puternic flectate. Astfel Hoff a dovedit ca aplicatiile descendente au efect sedativ, narcotic, iar cele
ascendente efect excitant asupra SNC al animalului de experienta.
Acelasi lucru s-a constatat si n cazul pestilor : n aplicatiile descendente (prin orientarea capului la
anod si a cozii la catod) apare n timp, o oarecare dezorientare, n vreme ce n cazul aplicatiilor
ascendente apar efecte de excitare.
Koeppen a extins aceste studii la om si a aratat ca aplicatiile descendente de curent galvanic (mai
ales n cazul aplicatiilor sub forma bailor galvanice) determina scaderea reflectivitatii osteotendinoase
a individului, n vreme ce aplicatiile ascendente cresc excitabilitatea. n concluzie, Koeppen considera
ca tonusul SNC este diminuat, n general, n aplicatiile decendente.
Diverse studii legate de reactiile senzoriale determinate de trecerea curentului electric au aratat ca
pot apare :
reactii vizuale luminoase de tip fosfene (n cazul n care subiectul sta cu ochii inchisi), percepute
sub forma de puncte, bastonase, cercuri colorate (galben sau alte culori);
reactii auditive de tip acufene (pocnituri/zgomote n urechi);
reactii labirintice de tip vertij voltaic : senzatia de ameteala perceputa de subiect conform careia,
capul deviaza la dreapta daca subiectul nu are afectari care sa compromita echilibrul, sau de partea
bolnava daca are o suferinta cunoscuta la nivelul urechii interne;
reactii gustative : la polul negativ () se constata aparitia gustului metalic, astringent, iar la polul
pozitiv (+) aparitia gustului acru.

Aciunea curentului galvanic asupra fibrelor vegetative vasomotorii

Curentul galvanic determina o activare vasculara importanta, exprimata clinic prin hiperemie.
Astfel, la trecerea curentului galvanic, dupa o scurta perioada de vasoconstrictie, se produce o
vasodilatatie reactiva care caracterizeaza hiperemia, exprimata clinic prin eritemul cutanat local, insotit
de cresterea temperaturii locale. Subiectiv, se percepe o senzatie de caldura placuta la nivelul
electrodului. Are loc o reactie care se mentine si dupa ntreruperea curentului electric, fiind
ntotdeauna mai pronuntata la catod, si care dispare lent n cateva ore.
Vasodilatatia locala este importanta, att la nivelul vaselor superficiale cutanate, ct si la nivelul
vaselor profunde, n primul rnd a vaselor musculare.
n consecinta, la trecerea curentului galvanic creste vascularizatia si in teritoriile profunde,
consecutiv cresterii fluxului sanguin n cele superficiale. Acest lucru a fost dovedit de studii multiple,
bazate pe metode diverse de investigare:
o pletismografice,
o infrasonoscilografice,
o fluorografice, evidentiind fluxurile sanguine ntr-un teritoriu, precum si debitul sangvin, la un
moment dat, printr-o anumita zona.
Astfel s-a constatat ca, la trecerea curentului galvanic, circulatia cutanata creste cu pna la 500%,
iar cea musculara cu pna la 300% fata de valorile de repaus (naintea trecerii curentului galvanic).
Persistenta fenomenului este de 15-30 minute dupa aplicatie.
Efectele vasodilatatoare obtinute astfel prin trecerea curentului galvanic sunt superioare altor
proceduri fizice, de exemplu din domeniul hidrotermoterapiei, cum ar fi aplicarea bailor ascendente
Hauffe (bai partiale): metodologia acestei proceduri presupune imersia membrelor superioare ntr-o
incinta cu apa, pornind de la temperatura de indiferenta (la care schimburile de caldura ntre organism
si mediu sunt minime) si se creste temperatura gradat, cte un grad Celsius pe minut, determinnd
astfel vasodilatatia n zonele imersate. Clasic, aceasta procedura de hidrotermoterapie partiala se aplica
n scopul stimularii unui proces de vasodilatatie n teritoriul coronarian, similara celui produse la
nivelul membrelor superioare imersate, datorita faptului ca exista o relatie consensuala ntre circulatia
membrelor superioare si cord, adica cele doua teritorii au o reactie vasculara dezvoltata n acelasi sens
(raspund n acelasi fel la excitanti, prin vasodilatatie sau vasoconstrictie, indiferent daca excitantul se
aplica pe unul dintre teritorii, superficial cutanat sau profund). Deci trecerea curentului galvanic
produce o vasodilatatie superioara acestei proceduri si a altora.
Cresterea vascularizatiei locale la trecerea curentului galvanic determina cresterea irigatiei zonei
respective si efecte biotrofice, prin aceasta creste gradul de nutritie a teritoriului, si consecutiv, creste
resorbtia exudatelor si a edemelor locale. Datorita acestor efecte asupra vascularizatiei periferice,
cutanata si musculara, aplicatiile curentului galvanic au indicatii n mai multe tipuri de patologii :
acrocianoze,
angioneuropatii (suferinte care au la baza tulburari functionale la nivelul vaselor nervilor, mai ales
filetele vegetative),
crioparestezii functionale nocturne, mai ales ale membrelor inferioare (exprimate clinic prin
amorteli, furnicaturi cu senzatia de rece, alterari vasculare periferice),
arteriopatii periferice (afectari de trunchiuri principale vasculare, mai ales n stadiile incipiente,
fara alterari organice importante ale peretelui vascular, cu scaderea elasticitatii acestuia si deci, a
raspunsului vasodilatator),
distrofii simpatice reflexe (vechile algoneurodistrofii) ale membrelor, care apar printr-un
mecanism de hipersimpaticotonie, declansat de cele mai multe ori posttraumatic.

Aciunea curentului galvanic asupra SNV n general

Aceasta actiune recunoscuta a curentului galvanis este nsa inconstanta si individualizata. Reactia
vegetativa la trecerea curentului galvanic depinde de :
dominanta tonusului simpatic sau parasimpatic, specifica individului asupra caruia se face
aplicatia,
locul de aplicare a curentului galvanic,
polaritatea.
Regiunea de electie, atunci cnd se urmareste n mod special influentarea functiei sistemului

nervos vegetativ (SNV), este zona cervicala si dorsala superioara, denumita generic gulerul lui
Scerbac: acesta va fi locul de aplicare a procedurii.

Aciunea curentului galvanic asupra sistemului circulator

Schnee a demonstrat pentru prima data actiunea diferentiata a curentului galvanic asupra
circulatiei, n functie de polaritatea aplicatiei.
Galvanizarile descendente cresc afluxul sanguin din mica circulatie catre cord, deci:
- creste circulatia de ntoarcere a sngelui venos din plamni si din membrul superior,
- creste transportul de snge arterial catre sistemul port.
Daca aplicatia este ascendenta :
- creste circulatia venoasa de la nivelul membrelor inferioare si organelor portale catre cord,
- creste circulatia arteriala spre plamni si membrele superioare,
- creste viteza sngelui venos de la inima spre plamni.
Exista nsa o reactivitate individuala de care trebuie sa tinem seama n cursul acestor aplicatii:
rezultatul final va depinde deci, de reactia individuala a pacientului fata de curentul galvanic, la care se
adauga caracteristicile tipului de aplicatie.
Datorita acestor actiuni dezvoltate la trecerea curentului galvanic, consideram ca aplicatiile
curentului galvanic determina urmatorele efecte fiziologice la nivelul substratului strabatut :
cresterea debitul circulator, inclusiv cel muscular (de cteva ori; secundar, aceasta crestere
participa la obtinerea efectului analgezic, n mod deosebit atunci cmd durerea are la baza fenomenele
ischemice;
dezvoltarea efectului pe trombus, cu conditia ca aplicatia sa se faca transversal prin vas ( laterolateral
), mereu n acelasi sens:
- astfel, la 2-3 zile de aplicatie se nregistreaza scaderea volumului si atasarea trombusului la
catod (faza I),
- iar la cca. 5 zile de aplicatie, se produce recanalizarea lumenului vascular spre anod (faza a IIa);
acest efect apare numai daca aplicatia se face mereu n acelasi sens;
aparitia efectui analgetic, ca si consecinta a mai multor mecanisme:
1. stimularea circulatiei, care conduce n principal, la combaterea durerii de tip ischemic,
2. scaderea excitabilitatii la anod, deci dezvoltarea efectului analgetic prevalent la electrodul
pozitiv,
3. ameliorarea acomodarii muschiului striat la trecerea curentului galvanic.
Toate aceste efecte au la baza, ca mecanism intim celular, cresterea permeabilitatii membranei
celulare si deci fenomenul de activare celulara.
La baza efectelor terapeutice stau urmatoarele mecanisme:
cresterea metabolismului local,
cresterea difuziunii tisulare,
efectul hiperemiant, rezultate din actiunile curentului galvanic asupra structurilor
excitabile strabatute.
Aceste mecanisme activate se traduc prin :
efectul antiedematos, datorat mbunatatirii circulatiei n toate teritoriile vasculare (arterial, capilar,
si n consecinta, si venos),
efectul analgetic, rezultat prin activarea unor mecanisme multiple (circulator, metabolic si nervos
att local (receptorii) ct si regional (traiectele nervoase)),
corectarea tulburarilor neuro-vegetative locale, n mod deosebit prin mecanism circulator si
metabolic.

Principalele domenii clinice de aplicatie

ale procedurilor de electroterapie bazate pe curent galvanic

Tinnd cont de aceste efecte fiziologice si terapeutice, aplicatiile curentului galvanic se utilizeaza
n diverse stari patologice.
Stari posttraumatice: aplicatiile curentului galvanic sunt utile n acest domeniu de patologie
pentru efectele: analgetic, decontracturant, resorbtiv, decongestiv, vasomotor. Rezultatul final al
procedurilor galvanice este ameliorarea disfunctiei segmentului afectat.
Inflamatii abarticulare inflamatiile structurilor moi periarticulare ( capsula, ligamente,
tendoane, muschi ): aplicatiile curentului galvanic sunt utile n acest domeniu de patologie pentru
efectele: antiinflamator, decongestiv, resorbtiv, decontracturant.
Afectiuni nevralgice (inclusiv radiculitele suferinte ale ramurilor nervilor spinali, inclusiv
lombosciatica).
Tulburari circulatorii (n principal cele functionale, datorate mai ales unui spasm, fara alterarea
de perete): asupra acestor suferinte aplicatiile curentului galvanic actioneaza foarte bine (datorita
efectului vasodilatator cunoscut), inclusiv n tromboflebitele acute (datorita efectului asupra
trombusului).
Afectiuni degenerative de tip artrozic: artrozele apar la diverse nivele ale scheletului uman (mai
ales la nivelul articulatiilor membrelor, n deosebi a articulatiilor portante membrele inferioare - sau
a scheletului axial), printr-o multitudine de mecanisme, ntre care alterarea circulatorie este
determinanta, ea conducnd spre o ischemie cronica, care are ca si consecinta majora, la nceput,
degradarea structurilor cartilaginoase si periarticulare (consecinta ischemiei cronice progresive si a
scaderii nutritiei, si n timp scurt a scaderii rezistentei), ulterior afectarea articulatiei propriu-zise si a
componentelor osoase. Aplicatiile galvanice, actionnd direct asupra tulburarilor circulatorii, n
principal de tip ischemic, ntrerup ciclul fiziopatologic al degradarii structurilor articulare, deci pot
ntrzia evolutia artrozelor si aparitia complicatiilor acestora.
Principalele contraindicatii n aplicarea procedurilor bazate pe curent galvanic, ca si n cazul
celorlalte proceduri de electroterapie, sunt afectiunile tegumentare de tip: supurativ, alergic,
tuberculoza cutanata, neoplaziile cutanate.

Principalele forme metodologice de aplicare ale curentului galvanic

Recapitulnd cele prezentate n capitolele anterioare, este necesar ca aplicatiile de curent galvanic
sa tina seama ca:
- curentul galvanic circulnd ntr-un singur sens are polaritate,
- rezistenta electrica cutanata scade la trecerea curentului galvanic, dar datorita rezistentei ohmice
mari nu se pot aplica intensitati mari , datorita risului de arsuri,
- rezistenta electrica a tesutuirilor profunde scade si ea (poate chiar mai mult dect cea cutanata)
conducnd la efecte de tip decontracturant, vasoactiv, analgetic, dar ca si n acest caz, datorita
rezistentei cutanate mari, nu se pot aplica intensitati suficient de mari pentru a avea efecte profunde
certe.
Aplicatiile se pot face folosind electrozi racordati la un circuit electric prin care trece curent
galvanic (galvanizari), sau prin intermediul apei (bai galvanice).
Clasic, n aplicatiile de curent galvanic se foloseau electrozi metalici, flexibili (de obicei din plumb
laminat). Aparatele moderne folosesc electrozi inclusi n suporti plastici,cu fiabilitate mai mare.
Electrozii se aplica pe suprafata de tratat, dupa o prealabila mpachetare ntr-un material textil umezit.
Grosimea materialului textil utilizat este de cca. 1-1,5 cm. Dimensiunile electrozilor variaza dupa
regiunea de tratat, de la 20 cm pna la cteva sute de cm.
Aplicatiile cu electrozi (galvanizarile) sunt de mai multe feluri, n functie de directia si sensul de
trecere a curentului galvanic. Astfel:
- aplicatia transversala presupune ca fluxul galvanic strabate un segment/zona anatomica de pe fata
anterioara spre fata posterioara, sau de pe cea interioara spre cea exterioara;
- aplicatia longitudinala presupune ca fluxul galvanic sa strabata segmentul/zona anatomica de la un
capat la celalalt;
- dupa numarul electrozilor utilizati pentru fiecare polaritate, putem avea:
- aplicatie cu cte un singur electrod la fiecare capat al circuitului (deci pentru fiecare polaritate),

sau
- aplicatie bifurcata se aplica cte 2 electrozi la o polaritate (sau la ambele) si astfel, se acopera
o zona mai ntinsa cu aceeasi polaritate.
Aplicatie sub forma de bai ( bai galvanice ) : este vorba de instalatii care sunt compuse din 4
incinte (vane sau cuve) din faianta sau plastic, racordate la un panou de comanda. Aceste incinte au
perete dublu si n interior au electrozi de carbune, orienzati spre peretele vanelor dar izolati. Panoul
distribuitor de curent asigura dirijarea si sensul curentului galvanic. Exista posibilitatea alegerii
polaritatii la vane.
De obicei, apa trebuie sa aiba temperatura cuprinsa ntre 34 - 37C. Clasic, se spune ca, cu ct
temperatura este mai mare, cu att se pot aplica intensitati mai mari de curent galvanic, pe care
subiectul le poate suporta. De regula, nu se depaseste temperatura de 37 - 38C.
Posibilitatile de aplicatie sunt multiple :
- aplicatii 4 celulare, descendente (membrele superioare la + si cele inferioare la -) care cresc aportul
sanguin n trenul inferior, sau ascendente (membrele superioare la si membrele inferioare la +)
care cresc aportul sanguin n trenul superior, dar se folosesc mult mai rar deoarece ncarca cordul
exagernd efortul acestuia (risc de accidente),
- aplicatii 3-2-1 celulare, cu diverse orientari ale curentului,
- racordarea tuturor vanelor folosite (4-3-2 sau 1) la aceeasi polaritate, si plasarea unui electrodplaca
indiferent pentru nchiderea circuitului pe alta regiune a corpului, de ex. pe torace,
Sensul pe care l are curentul galvanic ( ascendent, descendent ) poate cuprinde ntregul organism
(aplicatie 4 celulara), un singur hemicorp (aplicatie 2 celulara membru superior membru inferior de
aceeasi parte), trenul superior sau inferior (aplicatie 2 celulara de membre superioare/inferioare).
Spuneam mai sus ca daca este necesar ca toate vanele sa aiba aceeasi polaritate (ex. poliartrita
reumatoida subiectul are tumefactii dureroase cvasisimetrice att la mini ct si la picioare, urmarim
n principal efectul analgetic, deci toate cele 4 vane se racordeaza la +), electrodul de sens invers
trebuie aplicat ntr-o alta zona a corpului (torace sau spate).
Clasic, exista posibilitatea aplicarii curentului galvanic n cazul bailor generale de tip Stanger
tehnica ce se aplica ntr-o vana de plastic cu pereti dubli 200/90/65 cm (L/h/l), iar n interiorul peretilor
exista electrozi de carbune de retorta. Peretii sunt acoperiti cu un dielectric, pentru ca electrozii sa nu
vina n contact cu pacientul. Apa n interiorul vanei are temperatura 36-37C, intensitatea de lucru
pentru aceasta procedura fiind de 1000-1200 mA din care 1/3 ajunge sub forma activa la nivelul
organismului uman imersat n aceasta baie. Exista posibilitatea cuplarii electrozilor, la nivel cranial si
caudal, la o anumita polaritate, astfel nct sensul curentului sa fie ascendent sau descendent, ca si n
cazul bailor galvanice celulare; electrozii sunt perechi la toate nivelele corpului. Aceasta tehnica este
foarte energofaga si deoarece baile galvanice dezvolta aceleasi efecte, dar cu un consum net inferior,
tehnica Stanger a fost abandonata n majoritatea serviciilor de recuperare.
Exista posibilitatea aplicarii combinate a unei bai celulare cu un electrod-placa, plasat n alta zona
a corpului. Este vorba de o aplicatie n care se cupleaza o baie unicelulara si electrodul-placa: de ex. se
introduce mna n vana si se aplica electrodul-placa (cca. 200 cm) pe umar, realizndu-se o aplicatie
longitudinala. Tehnica cuplarii de acest tip se utilizeaza n sindromul umar mna, sindrom
caracterizat de distrofia simpatica reflexa posttraumatica a minii complicata cu periartrita de umar
homolateral. De regula intensitatea este de 10-20 mA, iar durata aplicatiei este de 15-20 min.
Observatii privind aplicatiile cu curent galvanic
Intensitatea de curent folosita n cazul galvanizarilor la nivelul membrelor inferioare este mai mare
dect n cazul acelorasi proceduri la nivelul membrelor superioare.
n aplicatiile transversale ale ntregului membru superior se folosesc intensitati mari de 10-12 mA,
iar n aplicatiile longitudinale sau transversale pe zone mici intensitatea este de 8-10 mA.
n cazul baii galvanice, intensitatea este de 10-25 mA.
La membrul inferior, daca se urmareste o aplicatie transversala pe ntreg membrul, se folosesc
electrozi banda cu lungime de 90 cm, latime 8-10 cm si intensitati mari de 50-60 mA. De regula,
aplicatiile la nivelul membrelor, de tip longitudinal sau transversal, pe zone mai mici, au intensitati de
8-12 mA.

Ionogalvanizarea

Ionogalvanizarea este o procedura de electroterapie prin care, folosind ca vector curentul galvanic,
se introduc substante farmacologic active sub forma ionizata, in interiorul organismului, prin
intermediul nvelisului cutanat. Se vor obtine deci efecte mixte, determinate pe de-o parte de curentul
galvanic, la care se adauga efectele specifice substantelor active introduse, adica a ionului activ care
foloseste ca vector curentul galvanic pentru a penetra tegumentul.

Cantitatea de ioni substanta activa care intra n cursul procedurii, depinde de :

1. intensitatea curentului galvanic folosit (intensitatea mare determina penetratie mai mare de ioni),
dar totusi dupa o crestere mare la nceput, ulterior intrarea este mai lenta deoarece pe parcurs,
procesul se frneaza ; oricum cresterea intensitatii este limitata de rezistenta tegumentului;
2. greutatea moleculara a ionilor cu ct este mai mica, cu att intrarea va fi mai usoara si deci
cantitatea finala va fi mai mare;
3. ncarcarea electrica anionii intra n cantitate mai mare dect cationii;
4. cantitatea totala de ioni substanta activa depinde evident de cantitatea de substanta pusa
initial n cmpul electric.
Solutia anodica (beneficiind de ncarcarea pozitiva) va atrage ioni negativi mediul se va acidifia
(se acumuleaza H+), ceea ce determina o crestere a conductibilitatii de cca. 5 ori.
La electrodul negativ (solutia catodica) vor fi atrasi ioni pozitivi mediul se va alcaliniza
(acumulare de ioni HO-) ceea ce conduce la cresterea conductibilitatii de cca. 2 ori.
Pentru a controla aceste fenomene este necesara folosirea unei solutii de protectie care sa elibereze
cca. 0,4 m Eq de substanta neutralizanta la nivelul fiecarui electrod.
Astfel, se face acidifiere la catod (combinatie de 5 g NaCl + 6,5 HCl ad. 1000 ml apa distilata) si
alcalinizare la anod (solutie de 5g NaCl + 1 g NaOH ad. 1000 ml apa distilata). Folosind aceste
substante neutralizante asiguram cresterea transferului ionic.
Ionogalvanizarea recunoaste 8 procese de baza, cte 4 la fiecare electrod (vezi schemele de la
nceputul capitolului). Procesul (2) este procesul fundamental la fiecare electrod.
Ca metodologie de lucru, este necesara folosirea unor solutii din substanta activa care sa contina de
20 de ori concentratia normala a substantei active, pentru a asigura penetrarea a cca. 2 mEq ioni activi,
cationi la anod si anioni la catod.
Deoarece, n cursul procedurii se utilizeaza solutii normal/10 (N/10), deci cu concentratia de 10 ori
mai mica dect normal, pentru a asigura penetrarea a 2 m Eq substanta activa, teoretic, este nevoie de
20 ml solutie N/10: n practica, se vor folosi cca. 20-30 ml solutie N/10.
Solutiile de protectie, (bazica) alcalina la anod si acida la catod, trebuie sa dea cca. 0,4 mEq pentru
a asigura o protectie eficienta. Utiliznd mai multe straturi hidrofile, eficienta creste mai mult:
eficienta la anod atinge cca. 75 % , n vreme ce la catod doar cca. 60 % deoarece cationii au o
capacitate de frnare mai mare.
Densitatea de curent utilizata n general este de 0,1 mA/cm2. Doza totala de curent va depinde de:
- suprafata electrodului
- densitatea de curent aplicata.
Astfel, de ex. pentru un electrod de 100 cm2 la densitate de curent de 0.1 mA, vom avea 10
mA/doza, n timp ce pentru un electrod de 200 cm2 la acceasi densitate de curent de 0.1 mA, vom avea
20 mA/doza. Timpul de aplicatie este de regula de 30 minute. ntotdeauna ionogalvanizarea va
respecta relatia matematica conform careia:

Densitatea de curent x timpul (numar minute) = 3

n acest fel, daca intensitatea aplicata creste, trebuie ca durata aplicatiei sa scada proportional,
pentru a respecta relatia matematica. n teorie, conform acestei relatii, s-ar putea aplica intensitati mai
mari pe durate mai mici care sa asigure introducerea unor cantitati mai mari de substanta activa
ionizata: acest lucru ramne pur teoretic, intensitatea aplicatiei (densitatea si ulterior, doza de curent)
fiind limitata (la 0,1 mA), de rezistenta mare a tegumentului la curent galvanic, deci de dezvoltarea
unei cantitati mari de caldura si riscul major de arsura.
Oricum, aplicatia necesita o perioada mai lunga, conform relatiei matematice, de 30 minute: sub
20-30 de minute, nu se atinge pragul de echilibru, deci aplicatia nu este eficienta.
Ionogalvanizarea este o procedura de electroterapie deosebit de utila n programele complexe de
recuperare. Avantajele principale ale ionogalvanizarii sunt:
1. se introduc doze mari de substanta activa cu cantitati relativ mici de solutie a acelei substante,
adica att ct se aseaza sub electrod, att va fi vehiculat de curentul galvanic. Din punctul de
vedere al randamentului care este maxim, avantajul procedurii este de terapie locala perfecta;
2. penetratia n corion este mai mica, fie traversnd straturile, fie trecnd chiar direct, prin foliculii
pilosi si canalele glandelor sudoripare. Important este nsa faptul ca n derm se formeaza depozite
de substanta activa, de la nivelul carora resorbtia se produce lent, efectul prelungindu-se: deci
procedura are efect-dpot;
3. are loc o repartitie uniforma a substantei active ionizate pe toata suprafata electrodului, putndu-se
realiza o delimitare precisa a zonei de aplicare, explicita, dupa forma electrodului;
4. procedura este foarte bine dozata n permanenta, se stie ce cantitate activa este sub electrod si ce
cantitate va patrunde n tegument;
5. prin ionogalvanizare, se introduc substante ionizate, deosebit de active farmacologic, care
realizeaza reactii rapide, evitndu-se efectele secundare la nivelul altor organe si sisteme (ex.
efectele gastro-intestinale n cazzl administrarii orale a acelorasi substante active);
6. ionogalvanizarea este o metoda perfect sterila.
Nu trebuie nsa neglijat faptul ca ionogalvanizarea prezinta si unele dezavantaje, dintre care cel
mai important dezavantaj l constituie penetratie superficiala: procedura face ca ionii substantei active
sa ajunga n tegument, dar acestia nu pot depasi zona corionului. Procedura dezvolta reactii la nivelul
receptorilor cutanati declansnd mecanisme reflexe metamerice cu punct de plecare la nivelul
tegumentului si cu efect la mare distanta, deci ionogalvanizarea poate fi considerata si folosita ca
terapie reflexa.
Principalele aplicatiile ale ionogalvanizarii sunt urmatoarele:
farmacologia bolilor de piele;
anestezia pielii, prin folosirea unor anestezice locale (de ex. procaina) asociate cu un
vasoconstrictor local (adrenalina), astfel nct combinatia sa asigure o anestezie mai intensa si mai
ndelungata;
ca terapie reflexa :
a. stimuleaza receptorii cutanati, care vor activa reflexele la distanta, cu efecte diferite;
b. stimuleaza circulatia cutanata, si consensual, din alte teritorii;
se utilizeaza pentru unele substante simpaticotone pentru testarea efectelor alergice cutanate, sau
pentru testarea efectelor medicatiei vegetotrope.
Modalitatea de aplicatie a ionogalvanizarii presupune utilizarea de electrozi metalici, de obicei de
0,5 mm grosime, plastici, rezistenti electrochimic si cu colturile rotunjite. Ei sunt nveliti ntr-un strat
hidrofil, mai gros, format din 10-15 straturi suprapuse, formnd un strat total de cca. 5 mm grosime.
Acest strat se mbiba cu cele 20-30 ml solutie N/10 de substanta activa (cantitatea calculata pentru
un electrod de 100 cm) . Se adauga solutia de protectie la electrozi, cu cca. o ora nainte de aplicatie
(vezi mai sus compozitia solutiilor de protectie la cei doi electrozi). Doza de curent este de 0,1
mA/cm.
Principalele substante active folosite n ionogalvanizare
La anod vom avea solutiile la care substanta activa ionizata va fi reprezentata de ionul pozitiv. n
cele ce urmeaza, vom prezenta succint modalitatea de obtinere a ionului activ (tipul de solutie) si
principalele efecte determinate de acel ion activ, pentru care l si aplicam prin ionogalvanizare:

K+ :
se obtine din 6g KCl la 1000 ml apa distilata sau din 1,2 g KOH la 1000 ml apa distilata;
efect sclerolitic;
Ca 2+ :
se obtine din 5,5g CaCl2 la 1000 ml apa distilata;
efect spasmolitic pe musculatura spastica superficiala;
Li+ :
din 3,5g Li Cl la 1000 ml apa distilata;
din 0,6g LiOH la 1000 ml apa distilata;
se foloseste n atacul de guta;
Mg2+ :
din 18g MgSO4 +0,5g NaOH la 1000 ml apa distilata;
efect sedativ, analgetic, desensibilizant;
Cu2+
din CuSO4, 1% n vane;
din 25 g CuSO4 la 1000 ml apa distilata daca se face solutie;
rol dezinfectant local sau pentru suprafete mari;
Zn2+
din 30 g ZnSO4 la 1000 ml apa distilata;
rol dezinfectant;
Aplicarea pentru anestezice la piele cu novocaina, procaina sau xilina
Se aplica procaina n:
___ se realizeaza din 33 g procaina hidroclorica la 1000 ml apa distilata
____ se realizeaza din 0,5 mg NaSO4 la 1000 ml apa distilata.
10 ml sol 1 + 1ml sol 2 = substanta pentru ionogalvinizare
nainte de ionogalvanizarea cu procaina, se aplica adrenalina (1-2 fiole) care produc un efect
vasoconstrictor; ulterior se aplica combinatia anestezica si se va obtine un efect de mai lunga durata. O
alta varianta de prelungire a efectului anestezic, este cea de alcoolizare prealabila a zonei-tinta cu 1020 % etanol, si ulterior aplicarea anestezicului: se obtine astfel un efect anestezic, semnificativ mai
lung. Procaina are un efect superficial pe tegument, dar si unul profund, antrennd efecte cu dezvoltare
metamerica
Acetilcolina se utilizeaza tot la anod, n cazul angiospasmelor, ulcerelor varicoase sau
tromboflebitelor. Se foloseste o solutie 0,5 % acetilcolina hidroclorica. Se vor dezvolta local efecte
colinergice.
Histamina aplica tot la anod. Substanta se foloseste n doua variante : 1 fiola de histamina 1 % la
care se adauga 20-25 ml apa distilata, sau 0,1g histamina clorat la care se adauga 250 ml apa distilata;
- substanta este foarte activa , ceea ce implica foarte mare prudenta, mai ales la prima aplicatie;
- doza de curent va fi la jumatate (densitatea de curent = 0,05 mA /cm2)
- timpul de aplicatie va fi scurt; daca substanta este tolerata, timpul va creste treptat;
- primul parametru care creste este timpul, ulterior creste si doza.
Substanta de tip enzimatic, hialuronidoza, este indicata n tratamentul edemelor cronice, mai ales
declive, mai ales organizate fibros sau n inflamatii cronice. Substanta are capacitatea sa treaca n
corion si apoi subcutanat, dezvoltnd un efect enzimatic si facilitnd dezorganizarea aderentelor ntre
planuri, a fibrozarilor, si consecutiv, activarea resorbtiei edemelor. Procedura de utilizare a
hialuronidazei n ionogalvanizare presupune cantitati mari de substanta sute de ml Combinatiile
folosite sunt: 1 fiola hialuronidoza + 1 fiola apa dublu distilata + 25 ml solutie compusa (din 11 g
acetat de Na + 1 g acid acetic glacial la 1000 ml apa distilata). Solutia rezultata se dilueaza la N/10 si
se pun 200-300 ml substanta la electrod.
La catod substanta farmacologic activa are ionul negativ activ, penetrant n corion. Iata cteva
dintre cele mai folosite substante active:
I
se obtine din 14 g KI + 5,6 g HCL ; se elibereaza I si se adauga 1000 ml apa distilata;
are efect resorbtiv sclerolitic si analgetic;
se resorbe de la nivelul pielii si se depoziteaza n organele-zone de depozit pt I , respectiv
tiroida si ficatul, de unde se obtin n timp, efecte la distanta.

n 35 min poate intra pna la 1 mg I activ in depozite.

acidul salicilic
din 32 de grame salicilat de Na + 1g HCl N/10;
solutia astfel obtinuta este aplicabila direct sub catod;
efectele principale sunt antiinflamator local, analgetic, keratolitic;
acidul ascorbic
fiola de 5 ml 10% + 20-25 ml apa distilata amestecul se aseaza direct sub catod;
efect antiinflamator;
antibiotice - actualmente se contraindica aplicatia acestora prin inogalvanizare, deoarece dau
reactii alergice, uneori deosebit de violente, conducnd la riscuri majore, chiar vitale.
EXEMPLE:
1. Diferenta de repartitie ionica la nivelul membranelor celulare este mentinuta prin mecanismul de
pompaconsumatoare de energie, prin care se realizeaza urmatorul transfer de ioni:
a. sodiul este expulzat pasiv extracelular + potasiul patrunde n interior prin transport activ
b. sodiul este expulzat pasiv extracelular + potasiul patrunde n interior prin transport pasiv
(prin difuziune)
c. sodiul este expulzat activ extracelular + potasiul patrunde n interior prin transport activ
d. sodiul este expulzat activ extracelular + potasiul patrunde n interior prin transport
pasiv (prin difuziune)
e. sodiul este expulzat pasiv extracelular + potasiul patrunde n interior prin transport la
nceput-pasiv, apoi-activ
2. Potentialul de membrana, datorat polarizarii electrice, este generat de concentratia ionilor de o
parte si de alta a membranei, el putnd fi calculat n raport cu concentratia ionilor de potasiu n
interiorul si exteriorul celulei (NERNST), rezultnd o valoare apropiata de cele obtinute prin
masuratori directe cu microelectrozi, si anume de:
a.-70 mV
b.-80 mV
c.-86 mV
d.-120 mv
e.+30 mV
3. Permeabilitatea membranei celulare pentru sodiu (conductanta) si viteza de migrare a sodiului fata
de potasiu cresc astfel:
a.permeabilitatea membranei este de 30-40 ori mai mare pentru sodiu dect pentru
potasiu + viteza de migrare a sodiului ajunge de 7 ori mai mare dect cea a potasiului
b.permeabilitatea membranei este de 10-20 ori mai mare pentru sodiu dect pentru potasiu +
viteza de migrare a sodiului ajunge de 3 ori mai mare dect cea a potasiului
c.permeabilitatea membranei este de 5-10 ori mai mare pentru sodiu dect pentru potasiu +
viteza de migrare a sodiului ajunge de 5 ori mai mare dect cea a potasiului
d.permeabilitatea membranei este de 100 ori mai mare pentru sodiu dect pentru potasiu +
viteza de migrare a sodiului ajunge de 7 ori mai mare dect cea a potasiului
e.permeabilitatea membranei este de peste 100 ori mai mare pentru sodiu dect pentru potasiu
+ viteza de migrare a sodiului ajunge de 7 ori mai mare dect cea a potasiului
4. Prin masuratorile efectuate s-a stabilit ca o fibra nervoasa mielinizata, la o stimulare artificiala,
poate conduce:
a.peste 1000 impulsuri / secunda, cu o perioada refractara absoluta de cca 1ms
b.cel mult 800-1000 impulsuri / secunda, cu o perioada refractara absoluta de cca 1ms
c.peste 1000 impulsuri / secunda, cu o perioada refractara absoluta de cca 0,01 ms
d.peste 1000 impulsuri / secunda, cu o perioada refractara absoluta variabila
e.peste 1000 impulsuri / secunda, cu o perioada refractara absoluta de cca 0,1 ms
5. n cazul electrotonusului (Du Bois Raymond-1848), la anod au loc urmatoarele fenomene:
a.cresc sarcinile pozitive pe suprafata externa a membraneiefect hiperpolarizant
ngreunarea aparitiei excitatiei + anelectrotonus puternicblocaj anodic de
hiperpolarizareabolirea excitabilitatii
b.cresc sarcinile negative pe suprafata externa a membraneiefect hiperpolarizant

accelerarea aparitiei excitatiei + anelectrotonus puternicblocaj anodic de

hiperpolarizareabolirea excitabilitatii
c.cresc sarcinile pozitive pe suprafata interna a membraneiefect hiperpolarizant
accelerarea aparitiei excitatiei + anelectrotonus puternicblocaj anodic de
hiperpolarizareabolirea excitabilitatii
d.cresc sarcinile pozitive pe suprafata externa a membraneiefect depolarizant maxim
ngreunarea aparitiei excitatiei + anelectrotonus puternicblocaj anodic de
hiperpolarizareabolirea excitabilitatii
e.cresc sarcinile negative pe suprafata externa a membraneiefect hiperpolarizant
accelerarea aparitiei excitatiei + anelectrotonus puternicblocaj anodic de
hiperpolarizareabolirea excitabilitatii
6. Cronaxia este:
a.timpul util minim necesar pentru a produce o excitatie minima cu un curent a carui
intensitate este egala cu dublul reobazei
b.timpul util maxim necesar pentru a produce o excitatie maxima cu un curent a carui
intensitate este egala cu dublul reobazei
c.timpul util minim necesar pentru a produce o excitatie minima cu un curent a carui intensitate
este egala cu valoarea reobazei
d.timpul util minim necesar pentru a produce o excitatie maxima cu un curent a carui
intensitate este egala cu dublul reobazei
e.timpul util maxim necesar pentru a produce o excitatie minima cu un curent a carui intensitate
este egala cu valoarea reobazei
7. Valorile cronaximetrice ale muschilor striati sunt diferite dupa functia si topografia lor; dintre
consideratiile urmatoare, una este falsa si va rugam sa precizati care:
a.cronaxia muschilor fazici este mai scurta dect a celor tonici
b.cronaxia este mai scurta la muschii flexori dect la extensori
c.cronaxia musculaturii proximale a membrelor este mai scurta dect a musculaturii
segmentelor distale
d.cronaxia musculaturii ventrale a trunchiului este mai mica dect a celei dorsale
e.cronaxia membrelor inferioare este mai mica dect a membrelor
superioare
8. Rezistivitatea tisulara la curent galvanic (rezistenta ohmica) este influentata de anumite conditii
patologice, astfel:
a.creste n melancolie, neurastenie, alcoolism
b.scade n epilepsie, mixedem, sclerodermie
c.nu variaza n melancolie, neurastenie, alcoolism
d.variaza individual n epilepsie, mixedem, sclerodermie
e.scade n melancolie, neurastenie, alcoolism
9. La polul pozitiv, unde se produce anelectrotonusul la trecerea curentului galvanic, apar urmatoarele
fenomene:
a.depolarizarea + cresterea excitabilitatii
b.depolarizarea + scaderea excitabilitatii
c.hiperpolarizarea + cresterea excitabilitatii
d.hiperpolarizarea + nemodificarea excitabilitatii
e.hiperpolarizarea + scaderea excitabilitatii
10. Datorita actiunii curentului galvanic asupra fibrelor vegetative vasomotorii, se constata
mbunatatirea vascularizatiei profunde, astfel:
a.cresterea circulatiei cutanate cu pna la 500si a circulatiei musculare
subiacente cu pna la 300, efecte persistente timp de 15-30 minute dupa ntreruperea
aplicatiei terapeutice
b.cresterea circulatiei cutanate cu pna la 300si a circulatiei musculare
subiacente cu pna la 500, efecte persistente timp de 15-30 minute dupa ntreruperea
aplicatiei terapeutice

c.cresterea circulatiei cutanate cu pna la 100si a circulatiei musculare subiacente cu pna la

200, efecte persistente timp de 15-30 minute dupa ntreruperea aplicatiei terapeutice
d.cresterea circulatiei cutanate cu pna la 100si a circulatiei musculare subiacente tot cu
pna la 100, efecte persistente timp de 15-30 minute dupa ntreruperea aplicatiei terapeutice
e.cresterea circulatiei cutanate cu pna la 500si a circulatiei musculare subiacente cu pna la
300, efecte persistente timp de peste 30 minute minimum, dupa ntreruperea aplicatiei
terapeutice
11. Schnee a observat actiunea diferentiata a galvanizarii ascendente si descendente, contatnd ca
aplicatia descendenta:
a.accelereaza circulatia venoasa a extremitatilor inferioare si a organelor sistemului portal catre
inima + favorizeaza circulatia arteriala catre plamni si extremitatile superioare
b.accelereaza afluxul din mica circulatie spre inima + transportul sngelui arterial catre
sistemul portal
c.accelereaza circulatia venoasa a extremitatilor inferioare si a organelor sistemului portal catre
inima + transportul sngelui arterial catre sistemul portal
d. favorizeaza circulatia arteriala catre plamni si extremitatile superioare+ transportul sngelui
arterial catre sistemul portal
e. accelereaza circulatia venoasa a extremitatilor inferioare si a organelor sistemului portal catre
inima + accelereaza afluxul din mica circulatie spre inima
12. Prin prag de sensibilitate ntelegem:
a.producerea senzatiei de ncalzire usoara, cu o anumita intensitate, la introducerea lenta a
curentului
b.producerea senzatiei de furnicaturi usoare, cu intensitatea maxim admisa, la introducerea
lenta a curentului
c.producerea senzatiei de furnicaturi usoare, cu o anumita intensitate, la introducerea
lenta a curentului
d.producerea senzatiei de ncalzire usoara, cu intensitatea maxim admisa, la introducerea lenta
a curentului
e.producerea senzatiei de furnicaturi usoare, cu intensitatea maxim admisa, la introducerea
rapida a curentului
13. n general, ne orientam n practica dupa experienta acumulata, si pentru efectele analgetice n
nevralgiile acute folosim doze:
a.de intensitate la prag (0,1mA/cm)
b.de intensitate sub prag (0,3 mA/cm)
c.de intensitate peste prag (0,3 mA/cm)
d.de intensitate sub prag (0,1 mA/cm)
e.de intensitate peste prag (0,1 mA/cm)
14. Pentru a asigura efectele terapeutice, apa folosita n cursul bailor galvanice are temperatura de:
a.peste 38
b.temperatura corpului (34) sau mai ridicata (pna la 38)
c.sub temperatura corpului (34) pentru a aplica intensitati mai mari, mai bine tolerate
d.cu att mai mare cu ct se aplica intensitati mai mici
e.cu att mai mica cu ct se aplica intensitati mai mari
15. Din analiza legilor iontoforezei (ionogalvanizarii), se constata ca una dintre urmatoarele afirmatii
este adevarata:
a.anionii trec mai ncet dect cationii
b.frnarea transmiterii este cu att mai mare cu ct este mai mare cantitatea de substanta din
solutie
c.cationii trec mai ncet dect anionii
d.transmiterea nu tine cont de ncarcarea electrica
e.ionii grei migreaza mai rapid dect cei usori
16. Iontoforeza prezinta anumite particularitati de actiune; precizati care dintre urmatoarele afirmatii
sunt adevarate:
a.au efect local demonstrat + au efect de patrundere pna dincolo de stratul cutanat profund

(chorion)
b.au efect de depozit + au efect de patrundere pna dincolo de stratul cutanat profund (chorion)
c.au efect local + au efect de depozit + au efect de patrundere pna la stratul cutanat
profund (chorion)
d.viteza de migrare a ionilor este constanta indiferent de structura chimica
e.cantitatea substantelor care patrund este controlabila
SUBIECTE pentru EXAMEN:
Actiunile biologice ale curentului galvanic
Polarizarea tisulara prin curent galvanic si fenoenul de depolarizare
Efectele fiziologice ale curentului galvanic
Efecte fiziologice si terapeutice ale aplicatiilor curentului galvanic
Principalele domenii clinice de aplicare a proceduriloe de electroterapie bazate pe
curent galvanic
Principalele forme metodologice de aplicare a curentului galvanic