FARMACOLOGIE GENERALA

Competenta (C 1 ) ANALIZEAZA NOTIUNILE DE FARMACOLOGIE GENERALA,

FARMACOLOGIE, BIOFARMACIE
FARMACOCINETICA
FORMA FARMACEUTICA _substanta activa este transformata cu ajutorul substantelor
auxiliare, prin utilizarea diferitelor operatii farmaceutice si a articolelor de conditionare si
ambalare. Forma farmaceutica faciliteaza modul de administrare si de eliberare din
farmacie.
EFECT TERAPEUTIC _ este consecinta interactiunii dintre medicament si organism cu
producerea unui stimul care determina un efect biologic care este actiunea terapeutica sau
efectul farmacodinamic.
B - BIOFARMACIE GENERALA
BIODISPONIBILITATEA si BIOECHIVALENTA BIODISPONIBILITATEA
MEDICAMENTELOR
Reprezinta viteza si marimea absorbtiei medicamentului.
Biodisponibilitatea masoara proportia de medicament disponibil pentru actiune; se apreciaza
prin procentul din cantitatea de medicament care ajunge in singe si care va dezvolta reactia
farmacodinamica.
FACTORII care influenteaza BIODISPONIBILITATEA
1) Factori legati de medicament
a) factori care depind de proprietatile fizico-chimice ale principiului activ.
marimea particulelor structura chimica stare cristalina, starea amorfa, polimorfism
b) factori care depind de proprietatile fizico-chimice ale adjuvantilor
Adjuvantii pot fi din categoria:
lubrefianti dezagreganti lianti diluanti
c) factori care depind de procesul de fabricare (tehnici de fabricare ), prin:
granulare comprimare
2) Factori legati de organism
Valorile reduse ale biodisponibilitatii pot avea urmatoarele cauze:
a) absorbtie incompleta datorita;
proprietatilor fizico-chimice ale moleculei de medicament
formei farmaceutice necorespunzatoare
tranzitul intestinal prea rapid
modificarilor patologice din organism
b) inactivarea medicamentului in tubul digestiv, sau la prima trecere prin ficat.
BIOECHIVALENTA MEDICAMENTELOR
Actiunea farmacoterapeutica optima a unei substante medicamentoase depinde de
eliberarea sa la locul actiunii intr-o concentratie eficienta, pe durata de timp necesara. In
acest scop, forma farmaceutica in care se gaseste substanta medicamentoasa trebuie sa
aiba o biodisponibilitate cunoscuta si care sa poata fi determinata.
Punerea pe piata a unui medicament, este aprobata de catre Agentia Nationala a
Medicamentului( A.N.M.) pe baza unui dosar farmaceutic cu studii preclinice si clinice,prin
care se garanteaza calitatea si performantele medicamentului. Aparitia unor copii ale
medicamentelor originale, numite medicamente generice, fabricate de alti producatori,
impune stabilirea echivalentei cu medicamentul original. In acest scop , determinarile de
bioechivalenta prin care se compara medicamentul generic cu medicamentul original care
contin aceeasi substanta activa, reprezinta o parteimportanta a dosarului farmaceutic al
noului medicament care va fi aprobat de ANM. Doua medicamente sunt bioechivalente, daca
sunt echivalente, au biodisponibilitate identica si efecte terapeutice similare. Metodologia
unui studiu de bioechivalenta se bazeaza pe compararea biodisponibilitatii a doua
medicamente care contin acelasi principiu activ, dintre care unul este medicamentul
original, al doilea este medicamentul de testat( generic), Studiul se efectueaza pe subiecti
umani, voluntari sanatosi, cu virsta cuprinsa intre 18-55 ani in loturi de minim 12( 6 vor
primi medicamentul testat, 6 vor primi placebo). Dozarea substantelor medicamentoase se

face asupra probelor de singe total, plasma, urina, in faza de absorbtie si in faza de
eliminare a medicamentului. Analiza farmacocinetica se bazeaza pe concentratiile
substantei medicamentoase in
singele circulant si se pot calcula, marimea si viteza absorbtiei medicamentului in singe.
Daca doua medicamente( unul original si celalalt generic) nu difera cu mai mult de 20%,
sunt considerate bioechivalente. Bioechivalenta are ca scop protejarea pacientului prin
garantarea calitatii medicamentului.
C - NOTIUNI DE FARMACOCINETICA
TRECEREA MEDICAMENTELOR PRIN MEMBRANELE BIOLOGICE (M.B.)
Traversarea M.B.de catre medicament reprezinta o etapa importanta a farmacocineticii.
Considerind organismul uman ca un sistem multicompartimental, locurile prin care
substanta medicamentoasa circula, actioneaza si se transforma, sunt separate prin
membrane. Membranele biologice sunt structuri foarte subtiri, semipermiabile, formate din
complexe lipoproteice. Desi asemanatoare prin structura generala, membranele biologice
pot fi diferite prin grosime, densitate, compozitie, ceea ce explica unele particularitati de
absorbtie, difuziune si eliminare.
Trecerea medicamentelor prin membranele biologice se poate face prin:
a) TRANSPORT PASIV (fara consum de energie) si se realizeaza prin:
prin filtrare( se face prin trecerea prin porii membranelor celulare).
prin difuziune simpla( trecerea prin membrana celulara a medicamentului de la
concentratie mare la concentratie mica).
b) TRANSPORT ACTIV (cu consum de energie)- se realizeaza cu ajutorul moleculelor
transportoare.
TIPURI DE MEMBRANE BIOLOGICE: Epiteliu cubic simplu ,Epiteliu pavimentos simplu( la
capilare ), Epiteliu cilindric simplu( la capilare ).
Epiderma pielii
_ membrana celulara
_ membrana organitelor celulare (ribozomi, aparat Golgi, vacuole, mitocondrii
_ endoteliile capilarelor_ epiteliile mucoaselor_ epiderma pielii.
CAILE DE ADMINISTRARE A MEDICAMENTELOR
ROLUL unui MEDICAMENT este de a trata un organ, de a repara o functie alterata.
Exista multe cai de administrare pentru un medicament toate avind AVANTAJE si
DEZAVANTAJE.
Caile de administrare se clasifica in:
# Cai NATURALE care sunt : orala, sublinguala, intrarectala, respiratorie, oculara,
intravaginala, uretrala, cutanata.
# Cai ARTIFICIALE care sunt :
- la nivel cardio- vascular : caile intravasculare : intravenoasa, intraarteriala, intracardiaca :
- la nivel tisular :- caile extravasculare care pot fi : subcutanata, intramusculara
-calea intraosoasa,
- la nivelul seroaselor : caile intraseroase : intraperitoneala, intrapleurala, intrapericardica,
intraarticulara, intrarahidiana, intraventriculara.
Principalele cai de administrare a medicamentelor sunt:
1) Calea ORALA
2) Calea PARENTERALA
3) Calea TRANSMUCOZALA
4) Calea CUTANATA
Calea de administrare constituie un factor important de care depinde ACTIVITATEA
substantei medicamentoase, care se gaseste intr-o FORMA FARMACEUTICA. EFICACITATEA
CAII de administrare se evalueaza in raport cu administrarea INTRAVENOASA, luata ca
referinta.
1) Administrarea medicamentelor pe cale ORALA (bucala, enterala,
gastrointestinala).
AVANTAJE
automedicatia, administrare usoara posibiltatea repetarii medicatiei

 realizeaza o absorbtie fiziologica

este acceptata de majoritatea pacientilor
poate fi repetata de cite ori este nevoie
DEZAVANTAJE
riscul alterarii substantei medicamentoase de secretiile tubului digestiv la diferite pH-uri
( 1,5-7,5)
posibilitatea iritarii tractului gastro-intestinal
probleme de absorbtie a substantei medicamentoase
ABSORBTIA substantei medicamentoase variaza in functie de:
unele substante medicamentoase nu pot fi absorbite( streptomicina, gentamicina)
forma farmaceutica administrata
ora de administrare a medicamentului
prezenta sau nu a alimentelor in tractul digestiv
Se pot administra comprimate, tablete, drajeuri, capsule, siropuri, solutii pentru uz intern.
2) Administrarea medicamentelor pe cale PARENTERALA
Consta in patrunderea medicamentelor in mediul intern al organismului pe cale injectabila:
subcutanat, intradermic, intramuscular, intravenos, intraarterial, intraarticular, intraosos,
subarahnoidian, pe cale seroasa.
AVANTAJE
se evita contactul substantelor medicamentoase cu sucul gastric
se evita interactiunile posibile
se evita metabolizarea hepatica
absorbtia substantei medicamentoase, trecerea ei in organism este foarte rapida( mai ales
I.V.), deoarece medicamentul este plasat direct in circulatia sanguina.
DEZAVANTAJE SI CONDITII DE ADMINISTRARE
medicamentele trebuie sa fie sterile
medicamentele trebuie sa fie in solutie sau in suspensie
medicamentele trebuie sa fie absorbabile ( pentru a se evita formarea abceselor)
medicamentele sa nu lezeze si sa nu irite tesuturile
seringi si ace adecvate si sterile
durere la locul administrarii
cadru adecvat pentru administrare
cunostinte medicale pentru efectuarea tratamentului
dificultatea de a repeata injectia, numarul de puncte de injectare fiind limitat.
Forme farmaceutice administrate:
_ lichide -_ solutii, suspensii, emulsii.
_ solide -_ pulberi liofilizate, implante, comprimate pentru solutii injectabile.
Sunt mai multe cai parenterale:
a) cai intravasculare din care fac parte:
calea intravenoasa- medicamentele sunt introduse direct in singe, efectul este imediat.
Aceasta cale este folosita in urgente( exemplu- transfuzii de singe, de substituienti de
plasma, de substante anestezice, de substante antidote in intoxicatii, de tonice cardiace).
Nu se pot administra suspensii, emulsii, substante uleioase pe aceasta cale.
calea intraarteriala- este mai rar folosita. Se injecteaza substante vasodilatatoare in
arterite, insulina in gangrene diabetice, in cazul stopului cardiac, pentru arteriografii ale
membrelor periferice cu substante de contrast in artere.
b) calea intramusculara- se pot administra medicamente in solutii sau suspensii apoase si
uleioase, preparate injectabile de depozit( procain-penicilina, benzatinpenicilina, hormoni).
c) caile subcutanate calea intradermica- se foloseste pentru testarea sensibilitatii la medicamente sau pentru
imunizari.
calea subcutanata- se administreaza medicamente hidrosolubile in solutii neuter sau
izotone in cantitati mici de 1-2 ml, substante greu solubile, care se dizolva lent in lichidul
interstitial. Se pot administra hormoni sexuali ( se pot implanta subcutanat), protamin-zincinsulina.

d) calea intracardiaca- se administreaza prin injectare direct in miocard.

e) calea intraventriculara- se administreaza prin injectare direct in ventricul.
f) calea intraarticulara si intrasinoviala- se administreaza prin injectare direct in
articulatii si in sinovia.
g) calea intramedulara- se administreaza prin injectare direct in maduva osoasa.
h) calea seroasa- seroasele sunt membrane care captusesc cavitatile inchise ale organelor
si sunt formate din doua foite( ex.: pleura, pericardul, peritoneul).
Se administreaza numai pentru tratament local( antibiotice, enzime).
i) caile intraspinale- este o injectare directa in spatiul subarahnoidian. Cuprinde:
calea intrarahidiana (i.r.)- permite injectarea in spatiul situat intre maduva spinarii si
coloana vertebrala.
calea intradurala- permite injectarea in spatial epidural( peridural)
calea subarahnoidiana- permite injectarea in spatiul subarahnoidian.
Este folosit pentru efectuarea anesteziei peridurale cu xilina 2% sau procaina 1%.
3) Administrarea medicamentelor pe cale TRANSMUCOZALA
Mucoasele sunt tesuturi care limiteaza unele cavitati ale organismului, deschise spre
exterior, bogat vascularizate, sensibile, fragile, usor iritabile. Administrarea este direct pe
mucoasa( nas, ureche, ochi), sau prin absorbtia
substantei medicamentoase prin peretii mucoaselor( calea rectala, perilinguala ).
Folosirea acestor cai sunt pentru actiune sistemica(generala)- ( calea vaginala, calea
uretrala).
a) caile mucoaselor buco-faringiene
-calea sublinguala (perilinguala)- medicamentele se plaseaza sub limba.
Are avantajul :
- se evita primul pasaj, evitindu-se degradarea medicamentului
- se evita gustul neplacut al medicamentului
- forme farmaceutice administrate: solutii, comprimate retard(Nitroglicerina), granule,
globule homeopate.
calea bucofaringiana- se foloseste pentru actiune locala, pentru spalarea gurii, a gitului
sau pentru badijonare in cazul unor infectii microbiene.
- forme farmaceutice administrate: gargarisme, solutii, comprimate.
calea gingivala- se foloseste pentru actiune locala. Este destinata administrarii, aplicarii
de preparate viscoase(pe baza de glicerina).
- forme farmaceutice administrate: comprimate.
calea buco-dentara- se foloseste pentru actiune locala cit si sistemica. Se foloseste in
tratamentul infectiilor stomatologice.
Preparatele sunt aplicate direct in alveola dentara, care este bogat vascularizata.
- forme farmaceutice administrate: solutii, geluri, unguente, pudre,alveoconuri,
microcomprimate.
b) calea rectala.
Aceasta cale este folosita pentru actiune locala si sistemica. Este o zona puternic
vascularizata.
Avantaje:
- se pot administra medicamente cu miros si gust neplacut
- se foloseste aceasta cale in caz de greata ,vomismente si intolerant gastrica.
- aplicarea in rect total vid, altfel absorbtia este incompleta.
- forme farmaceutice: spalaturi, microclisme, supozitoare, capsule rectale, unguente,
aerosoli.
c) calea vaginala.
Aceasta cale este folosita pentru administrarea medicamentelor direct in vagin. Este o cale
mai putin folosita, pentru actiune locala si sistemica.
- forme farmaceutice administrate: - spalaturi, ovule, comprimate, capsule gelatinoase,
unguente, aerosoli.
d) calea uretrala
Se administreaza solutii sterile pentru instilatii, hidrogeluri.

e) calea nazala
Este destinata tratarii afectiunilor sferei nazale, deci pentru actiune locala, dar si generala.
- forme farmaceutice- erine, spray-uri, unguente, pudre.
f) calea oftalmica
Este destinata actiunii locale si generale. Se administreaza medicamente sterile.
- forme farmaceutice- colire, inserte, minipompe, latexuri.
g) calea auriculara
Mucoasa otica este destinata administrarii de medicamente in ureche, pentru o actiune
locala.
- forme farmaceutice- solutii viscoase pe baza de glicerina sau forme solide (pudre,
otoconuri).
g) calea pulmonara
Administrare se face in tractul pulmonar prin calea nazala( fose nazale, faringe, laringe,
trahee, bronhii, bronhiole, alveole pulmonare). Administrarea se realizeaza cu dispozitive
speciale, permitind generarea de
particule numite aerosoli.
- forme farmaceutice- inhalatii, pulverizatii, aerosoli,spray-uri.
4) Administrarea medicamentelor pe cale CUTANATA
Este o cale de aplicare externa, topica, locala. Medicamentul este plasat pe piele in vederea
unei actiuni locale sau
generale ( sistemica). Se evita primul pasaj hepatic. Sunt forme farmaceutice adaptate la
penetratia transcutanata.
AVANTAJE:
- medicamentele sunt aplicate direct la locul unde ele trebuie sa actioneze in cazul unei
actiuni locale, sau in zona de absorbtie care este fragila, pentru o actiune generala( pielea
din spatele urechii).
- forme farmaceutice- solutii, suspensii, sisteme adezive
a) cutanate, emulsii,aerosoli, pudre.
FAZELE EVOLUTIEI MEDICAMENTULUI IN ORGANISM DE
LA LOCUL DE ADMINISTRARE PINA LA APARITIA
EFECTULUI TERAPEUTIC:

FAZA BIOFARMACEUTICA
Are loc la locul administrarii medicamentului si are doua faze:
- Eliberarea din forma farmaceutica - este punerea la dispozitia organismului a substantei
medicamentoase. Este un proces de cedare a substantei medicamentoase din preparat dupa
administrarea sa.

Eliberarea depinde de factorii urmatori:

Proprietatile fizico-chimice ale substantei medicamentoase
Proprietatile fizico-chimice ale excipientilor
Tehnologia de fabricare
Forma farmaceutica
Eliberarea se realizeaza prin dezintegrarea formei solide apoi dezagregarea in particule
mici, pentru a facilita dizolvarea.
- Dizolvarea este trecerea substantei medicamentoase intr-o forma dizolvata pentru a fi
absorbita. Pentru a traversa membranele biologice, substanta medicamentoasa trebuie sa
fie dispersata in stare moleculara in lichidele biologice de absorbtie. Viteza de dizolvare a
substantei medicamentoase este in functie de caracteristicile fizico-chimice si de PH-ul
mediului de absorbtie.
FAZA FARMACOCINETICA
ABSORBTIA reprezinta faza farmacocinetica in care substanta medicamentoasa
administrata ca forma farmaceutica pe cai naturale sau artificiale, trec de la locul de
administrare in sange, strabatind membranele biologice. Viteza de absorbtie depinde de:
Desfacerea formelor farmaceutice administrate
Solubilizarea substantelor active in lichidele organismului la locul administrarii
Trecerea prin membrane biologice
Absorbtia medicamentelor este influentata de factori multipli unii depinzind de substanta
administrata, altii de organism.
1. factori care depind de substanta administrata
forma administrata medicamentele administrate pe cale parenterala se absorb mai
repede decit cele administrate pe care orala.
Dimensiunea particulelor solide cu cit particulele sunt mai mici, au o suprafata de
absorbtie mai mare si sunt solubilizati mai repede.
Concentratia substantei
Proprietatile fizico-chimice ale substantei administrate.
2. factori care depind de organism
calea de administrare absorbtia este mai mare in cazul substantelor administrate pe cale
inhalatorie datorita suprafetei mari de absorbtie a plaminului.
Conditii circulatorii particulare (absorbtia este mai rapida in zonele intens vascularizate)
Stari patologice ale organismului (insuficienta hepatica, renala, tulburari ale motilitatii
gastrice)
La varstnici pot aparea situatii deosebite, datorita diminuarii secretiei gastrice, modificarii
vascularizatiei mucoasei gastrice si intestinale, scaderii proceselor de transport activ.
DISTRIBUTIA
I. TRANSPORTUL reprezinta vehicularea substantei medicamentoase de catre singe si
poate fi transportata dizolvata in plasma sau legata de proteinele plasmatice.
II. DIFUZIUNEA reprezinta trecerea medicamentului din compartimentul intravascular in
compartimentul interstitial prin membrana capilara si in compartimentul intracelular prin
membrana celulara. Este trecerea medicamentului din sange in tesuturi. Peretele capilarelor
este o membrane lipidica cu pori mari care permite schimburile gazoase ( de oxigenhidrogen), schimburile nutritive (de glucoza, vitamine) si schimburile de aminoacizi. Astfel
plaminii, rinichii, ficatul, inima si creierul avand circulatie foarte bogata si flux sanguin
ridicat, ele primesc in primele moment ale administrarii intravenoase majoritatea substantei
medicamentoase.
Difuziunea prezinta si trei aspecte particulare:
Difuzia hemato- encefalica (sange-creier, sange-lichid cefalorahidian)
Difuzia prin placenta
Difuzia sange-lapte
Difuzia, in aceste trei situatii se produce foarte usor datorita structurii lipoproteice cu pori
mari ai membranei capilare.

III. DISTRIBUTIA PROPRIU-ZISA - medicamentele ajunse in singe se distribuie in organism

in functie de unii factori fiziologici si de proprietatile fizico-chimice ale medicamentelor. In
procesul distributiei medicamentelor in organism se deosebesc urmatoarele aspecte:
Unele medicamente se distribuie uniform in toate tesuturile (ex: narcoticele, alcoolul)
Cele mai multe medicamente au o distributie neuniforma in tesuturile organismului
datorita interventiei unor factor multipli. Unele medicamente au o distributie selectiva
pentru anumite tesuturi (ex: calciul si fosforul se
distribuie selectiv in tesutul osos, sarurile de mercur in rinichi, fanere, iodul se acumuleaza
selectiv in tiroida, fierul in hematii, vitamina B12 in ficat, tetraciclina in dinti).
Unele medicamente difuzeaza initial, conform proprietatilor fizicochimice, apoi se
redistribuie (ex: tiobarbituricele ex: Tiopentalul derivat barbituric, cu distributie rapida in
SNC si redistribuire si stocare in
tesutul adipos).

Distributia TIOPENTALULUI in diferite compartimente tisulare ale organismului

Distributia medicamentelor in organism este influentata de mai multi factori:
a) Factori care depind de tesuturi
- Vascularizatia bogata
- Continutul in lipide
- Afinitatea selectiva a proteinelor tisulare pentru anumite grupe de medicamente.
b) Factori care depind de medicamente
- Structura chimica
- Dozele de medicament folosite
- Viteza absorbtiei, metabolizarii si eliminarii medicamentului respectiv.
Distributia medicamentelor in organism poate fi exprimata prin calcularea volumului aparent
de distributie care reprezinta volumul in care acea substanta se distribuie uniform, la o
concentratie egala cu cea plasmatica.
Exista unele particularitati:
a) Substantele cu molecula mare, care ramin in spatiul intravascular (ex: dextranii )
b) Substantele care difuzeaza in apa extracelulara (ex: manitol, sodium, clor)
c) Substantele care se distribuie uniform in toata apa din organism (ex: saruri de litiu, uree,
alcool)
d) La gravide, distributia medicamentelor se modifica in functie de starea de hidremie si de
cresterea spatiului extravascular.
e) La virstnici apar modificari in marimea compartimentelor organismului comparativ cu
adultul, si de aceea concentratiile sanguine ale medicamentelor ating valori mai mari (ex:
diazepamul are un volum de
distributie la virstnici si se elimina mai lent decat la tineri) Cand medicamentele sunt
distribuite in organism, unele dintre ele pot fi retinute in ficat. O substanta medicamentoasa
care ajunge la nivel hepatic poate fi excretata in
bila, ajungind in intestine, de unde substanta respectiva poate urma doua cai:

- Se elimina prin scaun

- Este reabsorbita prin mucoasa intestinala si trece din nou in circulatie, realizindu-se astfel
circuitul enterohepatic al substantei respective. Unele substante trec din hepatocit in limfa
sau in singe, reluind circuitul in sistemul vascular.
Fixarea medicamentelor in tesuturi poate fi:
1. fixarea reversibila care permite eliminarea treptata a substantei active.
2. fixarea ireversibila este rar intalnita (ex: arseniul in piele si fanere, seleniul in oase)
Fixarea medicamentelor in tesuturi se poate realiza prin:
legarea de proteinele tisulare depinde de stabilitatea legaturii dintre medicament si
proteine, deci de afinitate. Prin desfacerea treptata a legaturilor initiale se poate mentine
un anumit nivel sanguin.
fixarea de farmacoreceptori tisulari. Receptorii celulari sunt molecule specifice sau
complexe biochimice situate pe suprafata sau in interiorul celulelor, pe care se pot fixa
reversibil sau ireversibil, diferite substante, rezultand o actiune farmacodinamica.
Interactiunea medicament-receptor, are ca rezultat formarea complexelor medicamentreceptor, prin interventia legaturilor covalente, legaturilor ionice, legaturilor Vander Waals.
IV. STOCAREA
Ea poate fi o modalitate de terminare a efectului medicamentului . Stocarea are uneori
efecte toxice locale sau poate intretine o intoxicatie cronica. Exemple de substante care se
depoziteaza in tesuturi sunt tiopentalul, barbituricele care se depoziteaza in tesutul adipos,
tetraciclinele si plumbul care se depoziteaza in oase, clorochina care se depoziteaza in ficat,
unde se leaga de ADN.

Variatia in timp a concentratiei plasmatice (Cp a unui medicament)

V. EPURAREA
METABOLIZAREA (BIOTRANSFORMAREA) MEDICAMENTELOR
Unele medicamente isi mentin neschimbata structura initiala dupa administrare , fiind
eliminate neschimbate din organism (ex: Penicilina, Acizii organici, Stricnina). Cele mai multe
medicamente sufera modificari structurale, dupa ce sunt introduse in organism, avind ca
rezultat formarea unor metaboliti activi sau inactivi ai medicamentelor respective.
Ex: - Fenacetina este activata prin transformare in Paracetamol.
- Diazepamul este transformat in Oxazepam, metabolit activ, cu effect tranchilizant.
- Fe + HCl = Fe - care este activat
- medicamentele injectabile Penicilina G, Insulina, Gentamicina, Amicacina se
administreaza injectabil, deoarece sunt inactivate la nivelul tubului digestiv daca ar fi
administrate pe cale orala. Inactivarea medicamentelor ca rezultat al biotransformarii poate
fi totala sau partiala. In majoritatea cazurilor, ca rezultat al biotransformarii se obtin
produsi cu toxicitate redusa sau care se elimina mai usor.
Biotransformarea se poate realiza la nivele diferite :
a) Unele medicamente sunt transformate la locul de administrare , mai ales la nivelul
tubului digestiv, avind ca rezultat :
Activarea medicamentului
Neutralizarea (ex: substantele alcalinizante)
Solubilizarea

 Descompunerea medicamentului (ex: Insulina, Penicilina G, Adrenalina daca ar fi

administrate pe cale orala)
b) in singe
c) in tesuturi au loc majoritatea biotransformarilor
principalul organ cu rol in detoxifiere este ficatul
biotransformari au loc la nivelul rinichiului, plaminilor, intestinului Importanta mai mica in
procesul biotransformarii medicamentului au glandele suprarenale, creierul, muschii, splina,
tegumentul.
Factori care influenteaza biotransformarea:
1. structura chimica a medicamentului
2. specia- exista deosebiri in comportarea metabolica fata de medicamente, intre om si
animale. Deosebirile intre specii, explica dificultatea corelarii datelor farmacocinetice de la
animalele de laborator la om si necesitatea demonstrarii metabolizarii medicamentelor la
om.
3. varsta- la fat metabolizarea medicamentelor nu exista sau este foarte lenta, datorita
lipsei sau insuficientei dezvoltarii a enzimelor microzomiale.
4. starea fiziologica sau patologica
- postul prelungit sau starea de stres modifica metabolizarea medicamentelor
- graviditatea influenteaza procesele de biotransformare la nivel hepatic datorita existentei
unor cantitati crescute de hormoni sexuali, care sunt metabolizati prin intermediul unor
sintetaze.
- In hepatita sau ciroza metabolizarea medicamentelor este influentata.
5. bioritmul-exista un ritm circadian de metabolizare, viteza maxima se inregistreaza in jurul
orei 2, iar cea minima la ora 14.
6. diferentele individuale- impun individualizarea tratamentului medicamentos.
ELIMINAREA medicamentelor
Este ultima etapa a farmacocineticii si se realizeaza in principal la nivel renal, prin urina,
dar medicamentele se pot elimina si pe alte cai: prin saliva, bila, piele, plamini, intestin.
In general, substantele hidrosolubile se elimina prin rinichi cele administrate pe cale orala si
reabsorbabile se elimina prin tubul digestiv, cele gazoase si volatile se elimina prin plamani.
Un medicament se poate elimina simultan pe mai multe cai, dar in general exista o
cale de eliminare predominanta pentru fiecare substanta. Forma sub care medicamentele se
elimina din organism depinde de procesul de biotransformare.
-- -- Unele medicamente se pot elimina netransformate, fiind active din punct de vedere
farmacodinamic, la nivelul caii de eliminare; Acestea sunt medicamentele utile terapeutic la
nivelul caii de eliminareex:
diureticele- (Furosemid, Tertensif) si laxativele( Sulfat de magneziu ).
------ Cele mai multe medicamente se elimina sub forma transformata, sub forma de
metaboliti care pot fi activi farmacodinamic sau pot fi inactivi. Din aceasta categorie fac
parte Streptomicina care la nivelul cailor de eliminare produce supratoxicitate si
antiacidele pe baza de saruri de Ca, Al care produc constipatie.
Viteza eliminarii renale a medicamentelor este influentata de mai multi factori :
a) structura chimica a substantei
b) starea functionala a rinichiului la varstnici se constata scaderea filtrarii glomerulare si a
fluxului plasmatic renal.
c) PH urinard) Diurezae) Asocierea cu alte medicamente
f) Legarea medicamentelor de proteinele plasmatice
Viteza eliminarii medicamentelor pe cale digestiva depinde de tranzitul
intestinal:
Exemple de medicamente care se elimina prin bila:
- hormoni steroidieni- eritromicina- tetraciclinele- rifampicina- digitoxina- ampicilina- chinina.
Prezenta medicamentelor in bila are importanta terapeutica in special in cazul infectiilor
biliare.
Eliminarea medicamentelor pe cale cutanata completeaza de obicei eliminarea renala.
Substantele sunt eliminate prin secretie sudorala sau odata cu celulele stratului carnos si

prin fanere. Exemple: - arsen, bromuri, ioduri, uleiuri volatile, metale grele. Acest mod de
eliminare poate prezenta importanta toxicologica de exemplu mercurul
si arseniul sunt mult timp detectabile in par dupa moartea prin intoxicatie.
Eliminarea medicamentelor pe cale pulmonara . la nivelul epiteliului alveolar se
elimina, prin difuziune, substante gazoase si volatile, in special anestezicele generale. Unele
substante se pot elimina prin secretiile bronsice (ex: ioduri, benzoat, saruri de amoniu).
Eliminarea medicamanetelor - prin secretia lactata medicamentele pot actiona asupra
organismului sugarului.
Exemple:- atropina, acidul acetilsalicilic, alcool, amphetamine, bromuri, cafeina,
calciu,metronidazol , codeina, fenobarbital, morfina.
Prin secretii nazale se pot elimina ioduri.
Prin secretii conjunctivale se pot elimina ioduri si alte substante.
Prin saliva se pot elimina droguri.
PARAMETRI FARMACEUTICI
1. Clearance-ul medicamentelor
Arata raportul dintre viteza de epurare si concentratia unei substante in lichidele biologice.
Astfel, cunoscind clearance-ul si concentratia plasmatica a substantei se poate calcula doza
necesara mentinerii efectului terapeutic al substantei respective.
2. Timpul de injumatatire (T )
Reprezinta timpul necesar scaderii cu 50% a concentratiei plasmatice a medicamentului.T
depinde de volumul de distributie si de procesul de epurare a medicamentului.
Cunoasterea T are urmatoarele consecinte:
Permite aprecierea timpului cand se realizeaza o concentratie constanta a
medicamentului, dupa administrari repetate;
Permite aprecierea timpului cand concentratia plasmatica a medicamantului scade, odata
cu oprirea administrarii medicamentului.
Este util pentru stabilirea dozelor si a intervalului dintre doze.
3. Concentratia plasmatica
Exprima disponibilul de medicament pentru actiune. Efectul biologic depinde de
concentratia medicamentului la nivelul tesutului tinta. Monitorizarea concentratiei
plasmatice a medicamentelor este necesara pentru medicamentele cu indici terapeutici cu
valori mici sau cu variatii mari de disponibilitate, ca si in cazul cand exista riscul acumularii
medicamentelor (ex: - in caz de insuficienta hepatica sau
renala). Cele mai cunoscute cazuri de medicamente la care determinarea concentratiei
plasmatice este utila sunt antibioticele aminoglicozidice, antiepilepticele in special Fenitoina
si Digoxina.

Curba - concentratie plasmatica timp, dupa administrarea orala a unui

10

medicament

COMPETENTA 2 Specifica notiunile de farmacodinamie

FAZA FARMACODINAMICA
FIXAREA moleculei de substanta activa de substanta reactiva
INTERACTIUNEA MEDICAMENT- RECEPTOR in tesut EFECT
DECLANSAREA ACTIUNII ------------------ FARMACODINAMIC FARMACODINAMICE
( efect terapeutic )
Actiunea farmacodinamica este un proces fiziologic, biochimic sau fizic, rezultat al
interactiunii dintre medicament si organism.
Pentru realizarea actiunii farmacodinamice trebuie parcurse doua etape:
1. FIXAREA medicamentului de receptori si INTERACTIUNEA, cu formarea complexului
MEDICAMENT RECEPTOR (MR)
2. aparitia unor modificari locale care este DECLANSAREA ACTIUNII FARMACODINAMICE
Actiunea farmacodinamica consta deci in modificarea in sens pozitiv (stimulator) sau negativ
(inhibitor) a unor functii fiziologice sau indepartarea unor tulburari ale acestor functii.
Aceste doua etape au loc la nivel celular si la nivel molecular.
Receptorii farmacologici sunt macromolecule proteice, fiind localizati:
- fie in membrana celulara = receptori membranari
- fie intracelular, in citoplasma si nucleu = receptori citoplasmatici si nucleari si care
leaga anumite substante active cu care formeaza complexe (M-R)
Formarea acestor complexe este posibila datorita existentei pe suprafata receptorilor a
unui situs receptor pe care se poate lega molecula de medicament. Modelul molecular a
analgezicelor morfinice arata ca receptorul corespunzator are forma unei pungi neregulate in
care patrunde molecula de medicament.
Formarea complexului M-R se realizeaza prin stabilirea unor legaturi intre molecula de
medicament si receptor.
Formarea complexului M-R determina aparitia unor procese fizico-chimice si biochimice care
au ca rezultat efectul farmacodinamic. Capacitatea unui medicament de a se lega specific
de un receptor reprezinta afinitate
si este esentiala pentru formarea complexului M-R. Legaturile sunt in majoritatea cazurilor
labile, ceea ce permite medicamentului sa se lege si sa se desfaca de pe receptori foarte
repede.
Substantele care se fixeaza pe receptori se comporta diferit:
- unele se cupleaza cu receptorii adica au afinitate pentru acestia si ii activeaza producind
efectul farmacologic si se numesc agoniste ale receptorilor farmacologici si au o activitate
intrinseca (stimulatoare)
- alte substante se fixeaza pe receptori, deci au afinitate, dar nu ii activeaza, adica nu au o
activitate intrinseca. Acestea sunt antagoniste sau blocante (inhibitoare)

11

Daca doua substante au afinitate pentru aceeasi receptori, ele intra in competitie intre ele
pentru situsul receptor si va invinge substanta a carei concentratie si afinitate pentru
receptorul respectiv este mai mare.
In majoritatea cazurilor, interactiunile medicament-receptor se conformeaza teoriei
ocupationale, potrivit careia, raspunsul farmacologic este direct proportional cu cantitatea
de receptori pe care s-au fixat moleculele de medicament agonist. Actiunea medicamentelor
la nivel molecular, are consecinte asupra metabolismului celular, influentind structura,
biosinteza si catabolismul acizilor nucleici, proteinelor, lipidelor si glucidelor, ca si procesele
de oxidoreducere celulara. Activarea receptorilor mai multor celule dintr-un organ determina
un raspuns al
respectivului organ si se poate inregistra un raspuns al organismului la medicamentul
respectiv. Intensitatea efectului unei substante medicamentoase asupra unui organ depinde
de densitatea receptorilor in organul respectiv.
Cu cat receptorii unei substante se afla in mai multe organe, cu atat efectele acesteia sunt
mai numeroase.
Medicamentele pot avea un efect valabil asupra unui organ bolnav, dar in acelasi timp pot
avea efecte nedorite asupra altor organe sanatoase, de unde posibilitatea aparitiei unor
reactii adverse.
In ansamblu, indivizii reactioneaza diferit la actiunea aceluiasi medicament datorita
diferentelor existente, atat in plan fiziologic cit si patologic, intre oameni.
Dintre factorii fiziologici care influenteaza efectele farmacologice se pot mentiona :
* greutatea si suprafata corporala,* virsta,* sarcina si lactatia.
Starile patologice pot influenta efectul medicamentelor ex:- in insuficienta renala sau
hepatica avansata este redusa epurarea medicamentului, fiind favorizata toxicitatea
medicamentului.
Influentele de ordin psihic (efectul placebo) au importanta in terapia umana.
Tratamentul indelungat cu anumite substante ca:
- analgezice- sedative- hipnotice- laxative
poate induce o stare de adaptare la efectele sale, cu reducerea in timp a efectului acestora
si aparitia fenomenului de toleranta . Acesta face necesara cresterea ulterioara a dozajului
medicamentului respectiv pentru a se obtine efectul dorit. In practica clinica, bolnavii primec
un numar mare de medicamente, care prezinta un
risc crescut de a produce diferite reactii adverse, atat proprii fiecarui medicament in parte,
cit si datorata asocierii acestora. Se produc asa numitele interactiuni medicamentoase
care pot avea efecte nedorite
asupra organismului bolnav. Din aceste considerente este necesara o cunoastere a modului
in care medicamentele
administrate concomitent unui bolnav pot interactiona intre ele, pentru a evita asocieri
nedorite si a modifica, la nevoie, dozajul substantelor administrate.
Doza reprezinta cantitatea de medicament care produce un anumit efect.
In functie de intensitatea actiunii, doza activa se masoara in grame, mg sau unitati
biologice.( UI Unitati Internationale). Raportarea se face in functie de greutatea sau
suprafata corporala.
Pentru anumite medicamente se folosesc:
- doza de atac , adica doza initiala de medicament, necesara obtinerii platoului terapeutic
si
- doza de intretinere , adica doza individualizata necesara mentinerii unei concentratii
active a medicamentului respectiv.

12

Relatia DOZA EFECT ( E-efect; C-doza; Emax-efect maxim; DE50- doza la care apare un
effect de 50% din Emaxim
Se mai folosesc:
doza eficace (D.E)- reprezinta cantitatea de medicament care produce un effect
farmacodinamic util;
doza toxica (D.T)- este cantitatea de medicament care determina aparitia primelor
efecte toxice;
doza letala (D.L)- cantitatea de medicament ce poate produce moartea subiectului
caruia i s-a administrat substanta respectiva.
Fenomenul de cumulare sau efect cumulativ
Consta in cresterea efectului farmacodinamic prin administrarea repetata a unei substante,
uneori pana la aparitia efectelor toxice. Un exemplu il constituie digitala care poate produce
varsaturi alimentare in conditiile administrarii repetate.

13