Capitolul 6

Controlul cu masini de masurat in coordonate

2.1 Principiul Metrologiei in Coordonate
Metrologia n coordonate efectueaza msurarea elementelor geometrice utiliznd un
sistem de coordonate. Funcia de baz a metrologiei n coordonate este aceea de a msura
suprafata reala a pieselor, compararea lor cu forma dorit i evaluarea informaiei metrologice
cum ar fi mrimea, forma, poziia sau orientarea.

Fig.2.1 Principiul masurarii in coordonate

O caracteristic comun a Mainilor de Msurat n Coordonate (MMC) este msurarea
suprafeei punct cu punct, ntr-un sistem de coordonate determinat de proiectant i de
echipament. Parametri ce descriu suprafaa piesei reale ntr-o form idealizat sunt calculate
din valorile coordonatelor msurate prin intermediul unui computer. Aceti parametri pot fi
folosii pentru a verifica dac o form geometric a piesei fabricate este n acord cu
specificaiile proiectantului.
2.2 Istoria dezvoltarii masinilor de masurat in coordonate
Metrologia fabricaiei n sensul de astzi a nceput n
jurul anilor 1900 odat cu industrializarea n cretere. Cerina
pentru produse de nalt performan prin nevoia de piese de
nalt precizie a fost posibil prin dezvoltarea proceselor
tehnologice.
n 1959, prima main de msurat ce poate fi ncadrat
n domeniul mainilor de msurat n coordonate a fost
introdus de Ferranti, Marea Britanie. Aceasta era o main Fig.2.2 Una din primele MMC
manual echipat cu capete conice pentru msurarea pe dou direcii, X i Y. Maina a fost

125

construit ca un produs asociat mainilor cu comandnumeric n timp ce mainile deveneau

din ce n ce mai automatizate.
n 1962, tot Ferranti a introdus msurarea pe axa Z Astfel a fost deschis n lumea
industrial o pia larg pornind de la acele dou mainii a dus la dezvoltarea altor tipuri
similare de maini cu capaciti mai mari i a fost mbuntit acurateea i rezoluia.
n 1962, prima companie ce produce maini de msurat n coordonate a fost nfiinat:
DEA SpA n localitatea Turin din Italia.
n 1970, DDEA SpA monteaz un calculator pe o
main de msurat n coordonate.
n 1972, au fost inventate capetele cu senzor de
atingere i, mai mult, a fost fondat firma Renishaw plc,
Marea Britanie care a dezvoltat aceste capete.
n 1973, DEA SpA a livrat prima main de msurat
n coordonate cu comand n ntregime numeric i cu
schimbare automat a capului.
n 1973, Carl Zeiss Inc. Din Germania a lansat prima
main universal de msurat n coordonate cu cap de msur
pe trei axe. Cu acest cap a fost fcut posibil scanarea.
Fig.2.3 Zeiss UMM 500
n 1978, Ernst Leitz Wetzlar Ltd. a introdus o main cu cap de msur 3D.
n 1985, Carl Zeiss Inc. i Sheffield Measurement Inc. au introdus maina de msurat
n coordonate cu corecia erorii prin software.
n 1985, Leitz a introdus prima main cu arhitectur deschis.
De atunci, mai multe dezvoltri au dus la mbuntirea funcionrii MMC. A fost
mrit considerabil viteza mainilor i au fost dezvoltate software-uri pentru modelarea
pieselor i pentru analiz de date i capabilitile spaiului de lucru. Noile MMC sunt
mbuntite n ceea ce privete acurateea i uurina n exploatare.
2.3 Constructia si componentele unei MMC
n principiu, o main de msurat n coordonate este un dispozitiv format din trei axe
dispuse ortogonal unele fa de altele. Fiecare ax este echipat cu un sistem de msur.
Aceste trei axe reprezint sistemul de coordonate 3D. Forma piesei sau a subansamblelor ei
sunt determinate punct cu punct ntr-un sistem de coordonate de referin. Valorile
coordonatelor unui punct de pe pies sunt determinate cu ajutorul unui cap de msur
Maina de msurat n coordonate (MMC): sistem de msur cu posibilitatea de a
deplasa un cap de msur i capabilitatea de a determina coordonatele spaiale ale
suprafeei piesei de msurat.[ISO 10360-1:2000]
Aceste puncte de pe pies pot fi determinate printr-o procedur cu contact sau fr
contact i sunt procesate de o unitate de evaluare.
Principalele componente ale unei MMC sunt:

baza mainii

masa de lucru

driverele

sistemele de msur i etaloane

Capetele de msur

unitatea de control i computeruli

dispozitive adiionale cum ar fi mese rotative, sisteme de schimbare a capului de citire

i capete articulate:

126

Traductoare de
masurare
Unitatea de
comanda

Masa

Cap de
masurare

Suportul
Actionarea
Fig.2.4 Componentele unei masini de masurat in coordonate (sursa QFD Erlangen)
O main de msurat n coordonate este construit pe o baz rigid care servete ca
fundament al dispozitivului. Pe placa de montaj se afl montat suportul piesei. De cele mai
multe ori, acest suport este materializat de o plac de granit cu posibiliti de montaj ale
piesei. Fiecare ax are un motor pentru micarea automat actionat printr-o consol de
operator. Pe fiecare ax exist un sistem de msur pentru detectarea poziiei axei n timpul
scanrii. Unitatea de evaluare este utilizat pentru a procesa datele transmise de la sistemele
de msura respectiv coordonatele punctelor atinse pe suprafaa piesei. Procesul de msurare
este asistat de dispozitive adiionale cum ar fi mese rotative, sisteme automate de schimbare
a capului de msur sau dispozitive de fixare a pieselor pe masa de lucru.
2.3.1 Batiul si masa
Baza mainii este baza pe care se sprijin masa unde este aezat piesa i suport toate
componentele mainii, fixe sau mobile, ce determin detectarea spaial a punctelor. Baza
mainii este construit din font sau o structur de oel. n multe cazuri, baza masinii este
prevzut cu elemente de absorbie a vibraiilor. Aceste elemente pot fie pasive sau active.
Baza masinii trebuie s fie rigid pentru a asigura o deformare mic chiar i pentru diferite
ncrcri ale pieselor sau pentru micrile componentelor mainii n sine. Efectul de
amortizare al ntregii maini este crucial pentru incertitudini mici. Prin urmare, sunt utilizate
sisteme de control tip servo sau tehnici de amortizri active ale vibraiilor. Un suport n trei
puncte este avantajos datorit mrimii dispozitivelor pe care le admite
Masa masinii poate fi fixa sau mobila Mainile care au dispozitive de micare a mesei
sunt destinate pieselor cu greutate mic i medie. Piesele mari i grele necesit maini ale
cror componente se mic i piesa rmne fixat.n mod normal, masa este construita din
font, granit sau oel. De regul, suportul mesei este prevzut cu guri i filete pentru a fixa
ferm piesa. Granitul este cel mai utilizat material pentru suport pentru ca:

materialul nu mbtrnete

procesul de fabricaie al acestuia este uor

susceptibilitatea i coroziunea sunt mici

nu se deformeaz materialul n caz de avarii

127

densitate mai mic dect a oelului

deformaii mici la fluctuaii de temperatur
materialul este nemagnetic
nu are conductivitate electric
este mai ieftin dect oelul
Un dezavantaj este proprietatea lui de a-i modifica forma prin absorbie de ap Din acest
motiv, lichidele trebuie inute la distan de aceast plac de granit.

2.3.2 Axele de translatie

Fiecare ax a mainii trebuie s se mite. Micarea axelor unei MMC este realizat
prin intermediul unor dispozitive optoelectronice in bucla nchisa. Suplimentar pot fi folosite
cutii de viteze i amortizoare pentru vibraii. Sarcina acestor sisteme este numai aceea de a
mica axele nu i s dea informaii asupra poziiei axelor
Componentele n micare rotatie sunt sustinute de rulmeni n ghidajele axelor. ntr-un caz
ideal, acestea sunt dispuse ortogonal i definesc sistemul de coordonate al mainii. Eroarea
acestei dispuneri poate avea influene asupra rezultatelor msurtorii. Rectilinitatea i
planeitatea ghidajelor afecteaz incertitudinea msurtorii deoarece traiectoria palpatorului va
avea abateri ce pot fi amplificate din cauza poziiei geometrice.
2.3.3 Ghidaje
Elementele aflate in miscare de translatie sunt sustinute de sisteme portante care pot
afecta mult incertitudinea msurrii i din acest motiv sunt foarte importante. Ghidajele
sistemelor portante pot fi ghidaje cu aer sau ghidaje cu role. Primele sunt construite din din
granit sunt usor de construit cu acuratee i nu presupun frecare sau uzare. Un mare avantaj al
acestor ghidaje este faptul c nu apare efectul de agare, iar abaterile mici de planeitate a

Fig.2.5 Ghidaje pneumatice

ghidajelor se compenseaz. Ghidajele cu aer aparin categoriei ghidajelor de alunecare.
Aerul comprimat ce exist ntre componentele n micare se comport ca un lubrifiant.
n acelai timp se formeaz o pern de aer care suport toat greutatea fr contact. Aerul
comprimat trebuie filtrat, iar suprafeele pe unde circul aerul trebuie curate din cnd n
cnd.
Ghidajele cu role sunt cele mai frecvente i sunt folosite n combinaie cu role de oel.
Aceste ghidaje au frecare i uzur mic ns sunt vulnerabile la murdrie i coroziune.
Fiecare din cele trei axe aliniate ortogonal trebuie s conin traductoare de micare
fixate de-a lungul axei. La o MMC sunt utilizate urmtoarele traductoare de micare:
rigle optice,
codificatoare rotative,
senzori inductivi,
scale magnetice
interferometre laser
128

2.3.4 Sistemul de masura

Sistemele de msur ale unei maini de msurat n coordonate sunt de regul
incrementale. Din acest motiv, maina trebuie adus n poziia de zero a mainii care se
comport ca referin la iniializarea mainii dup secvena de pornire. In poziia de baz este
montat un microntreruptor pentru fiecare ax, unde este detectat punctul zero al mainii.
Pentru mainile cu volum de msur mic este folosit sistemul de msur absolut. Sistemele de
msur absolute au avantajul de a nu fi necesar poziia de baz la iniializare a mainii.
Valoarea msurat este imediat disponibil dup pornire. Valoarea msurat este determinat
prin citirea informaiei de pe scal, fr contorizare. Comparat cu metoda incremental, nu
poate aprea eroare la contorizare, ex: datorit murdriei. Din acest motiv, msurtorile
absolute sunt cele mai de ncredere.
Riglele optice sunt utilizate mai des fiind formate dintr-un etalon de msur i un
dispozitiv de citire. Una dintre aceste componente este montat pe axa purtat i cealalt pe
partea fix. Distana dintre dou puncte pe o ax este determinat prin contorizarea
incrementelor citite pe etalonul de msur n timpul micrii. Codificatoarele liniare 9riglele
optice) funcioneaz fr contact mecanic ntre capul de scanare i scal. Aceasta elimin
orice histerezis sau joc. Etaloanele de msur pentru codificatoare liniare sunt formate dintrun strat subire aplicat sub form de grilaj pe o tij de sticl sau oel. Etaloanele de sticl sunt
folosite pentru msurri ale lungimilor de pn la 3 metri. Lungimi de pn la 30 de metri sau
mai mult sunt posibile cu scale de oel. codificatoarele liniare funcioneaz pe principiul
scanrii fotoelectrice a unui grilaj foarte fin. Scanarea fotoelectric implic o detectare a
schimbrii intensitii de lumin printr-un senzor de lumin. Cnd scal cu grila se deplaseaz
relativ fa de o alt gril cu acelai model - grila index - liniile i golurile se suprapun
succesiv. Modulaia dintre contrast nchis-deschis produs este detectat prin celule fotovoltaice.

Fig.2.6 Principiul de functionare a riglelor optice (sursa Heidenheim)

Un sistem de msur ce funcioneaz cu lumin transmis este format dintr-o
platform de scanare i o scal. Scala este construit din sticl activ optic ce are imprimate
franje nchise i transparente ce alterneaz. La micarea acestei rigle, intensitatea luminii
129

variaz, iar distana pe care a fost efectuat deplasarea se determin prin contorizarea
tranziiilor nchis/deschis.
Lungimea unei lini din scala variaz de la civa microni pn la sute de microni.
Semnalul de ieire al riglei de sticl este interpolat, astfel nct poate fi atins o rezoluie mai
mare dect grila n sine. Rezoluia care se poate atinge este de 0,1m. Direcia de micare
poate fi nregistrat prin folosirea unui al doilea receptor i o a dou gril rotit la 90
Materialul din care sunt confectionate riglele este la la mainile moderne Zerodur
(material ceramic sticlos) care are un coeficient de dilatare foarte redus (10-6 la un interval
ntre 0 i 50). Comportarea termic a codificatoarelor liniare este un criteriu esenial pentru
acurateea mainii. Ca o regul general, comportamentul termic al unui codificator liniar
trebuie s fie acelai cu al obiectului sau piesei msurate. n timpul schimbrilor de
temperatur, aceste codificatoare trebuie s se dilate i contracte n acelai mod de fiecare
dat.
Potrivit legii lui Abbe, sistemele de msur trebuie s fie aliniate cu elementul ce
trebuie msurat. Acest lucru poate fi atins doar la mainile care fac msurri speciale, ex:
pentru detectarea lungimii unui bloc de cale n
funcie de arhitectura mainii.
2.3.5 Capetele de masurare
Capetele de msur sunt constituite
dintr-un palpator i, n anumite cazuri,
extensii ale acestuia i sisteme de schimbare,
stilusuri, stilete i extensii ale stilusurilor.[ISO
10360-1:2000]. La o main de msurat n
coordonate, capul de msur declaneaz
determinarea punctului msurat. n momentul
declanrii, toate riglele de msur de pe axe sunt
citite. Capul de msur d coordonatele punctului
atins al obiectului msurat in sistemul de
coordonate al mainii. Acest lucru este fcut tactil
printr-un palpator conectat rigid sau fara contact
prin capul de msur cu ntreg ansamblul mobil.
Repetabilitatea i consistena sunt condiii
asigurate de fiecare punct atins.
1. Pinola (componenta unei MMC care poart
capul de citire)
2. Extensia palpatorului
3. Sistem de schimbare a palpatorului
4. Senzor: dispozitiv care genereaz semnalele
de-a lungul scanrii
5. Sistem de schimbare a stilusului
6. Extensia plapatorului
7. Tija palpatorului
Fig.2.7 Capete de masurare
8. Palpator: dispozitiv mecanic format dintr-un vrf i tij
9. Vrful palpatorului: element fizic ce face contactul cu piesa. Acest vrf poate fi o bil,
cilindru, disc etc.
10. Diametrul vrfului
11. Cap de msurare
12. Sistemul palpatoarelor:
Pot fi distinse mai multe tipuri de capete de masurare:
130

- capete cu senzor tactil (de atingere) sunt sisteme ce necesit contact fizic cu suprafaa
msurat pentru a funciona. Cind palpatorul atinge piesa, capul de masurare da un semnal
care comanda frinarea si oprirea deplasarilor pe cele trei axe si citirea riglelor optice de pe
cele trei axe. Capete de masurat tactile sunt articulate n trei puncte. Punctele de contact
materializeaz un contact electric care in momentul atingerii piesei de catre palpator se
deschide. Cnd se utilizeaz un astfel de cap cel puin una dintre axe trebuie s fie n micare
pentru a detecta punctul. Aceste sisteme funcioneaz n principiu dinamic, deoarece o ax
trebuie s fie

Cap de masurat tactil

Cap de masurat prin scanare
Fig.2.8 Capete de masurat tactile
La capetele de masurat prin scanare palpatorul este articulat prin trei paralelograme
arcuite aranjate ortogonal localizate pe fiecare ax. Pentru fiecare paralelogram exist un
senzor de msurare (de cele mai multe ori un senzor inductiv de lungime). Deplasarea
palpatorului din cauza contactului cu piesa este convertit ntr-un semnal proporional cu
deplasarea Alinierea ortogonal permite determinarea deplasrii dimensionale a capului de
msur. Aceast deplasare este adunat cu poziia mainii pe axe pentru a gsi punctul scanat.
La masurarea tactila a unui punct fiecare punct msurat este atins n mod individual.
Exist dou posibiliti de achiziie a punctelor msurate n funcie de sistemul de msur:
131

- Static - Axele se opresc brusc dup palpare i dac palpatorul este controlat din poziia
median a paralelogramului. atunci, punctul msurat este achiziionat prin oprirea definitiv a
dispozitivului
- Dinamic Achiziia punctului se face n timpul micrii. Dup detectarea atingerii sunt
citite sistemele de msur a capului i a celor de pe riglele optice n mod continuu pe tot
parcursul micrii spre sau dinspre pies. Coordonatele care au fost determinate cu o anumit
for de atingere sau intr-o poziia neutr a palpatorului sunt salvate ca puncte msurate.
La scanare funcii speciale de control permit sistemului de palpare s urmreasc suprafaa
piesei n mod continuu. Punctele scanate sunt achiziionate n timpul micrii de-a lungul
liniei de scanare. Procedura de scanare permite sa se achiziioneze multe puncte ntr-un timp
foarte scurt (sute de puncte ntr-o secund). Scanarea poate fi fcut ntr-un plan sau ntr-un
cerc, pe o spiral (pentru msurarea unui cilindru) sau pe orice alt linie sau plan curb n orice
orientare.
- capete cu senzor fr contact: nu au nevoie de un contact fizic cu suprafaa msurat
pentru a funciona. Ex: sistemul optic de msurare nu necesit nici un contact fizic cu piesa
- capete multisenzor: acestea conin mai multi s
enzori de masurare
2.3.6 Palpatoare si articulatii
Sistemul de masurari cu contact are cel putin
un palpator (stilet). Exista o varietate mare de
palpatoare dintre care cele cu cap sferic sunt folosite
pentru aproape majoritatea aplicaiilor, (Fig.2.9). Ele
sunt formate dintr-o bil sferic din ru bin cu abateri
de forma foarte mici. Rubinul este un element foarte
dur i deci uzura lui este foarte mic. Are o densitate
foarte mic innd greutatea vrfului la o valoare
mic ceea ce evit declanri nedorite ale
palpatorului datorate micrii mainii sau din
vibraii. Tijele stiletelor sunt realizate dintr-o
Fig.2.9 Palpatoare cu rubin
varietate de materiale, inclusiv otel nemagnetic, ceramica, carbura de tungsten, pentru
a mentine rigiditatea pe intreaga lor lungime. In masuratori sunt recomandate stiletele cu tija
scurta datorita rigiditatii lor.

Exist diferite posibiliti de a configura sistemul de palpare cu ajutorul palpatoarelor,

(Fig.2.10). Aceast configurare trebuie aleasa pentru fiecare msurare in functie de
configuratia piesei.

132

Stilet cu bila goala pentru Utilizarea unui stilet cu Stilet cilindric in

masurarea unei piese cu disc (sursa: Renishaw) masuratoarea unei
rugozitate mare (sursa:
gauri intr-o placa
Renishaw)
subtire
Fig.2.10 Palpatoare si sisteme de palpatoare

Stiletul ascutit (sursa:

Renishaw)

Cand este nevoie de o rigiditate crescuta a sistemului de masurare se foloseste un stilet

cu disc. Trebuie indicat faptul ca discul este o sectiune de mare precizie a unei sfere. Aceste
discuri sunt disponibile intr-o gama larga de diametre si grosimi. Masuratoarea cu un stilet cu
disc este similara cu masuratoarea cu ecuatorul unei sfere mari. Oricum, doar o mica parte a
acestei suprafete este disponibila pentru contact, deci discurile mai subtiri au nevoie de o
aliniere unghiulara atenta pentru un contact corect cu elementul masurat.
Stiletele cu disc pot de-asemenea sa aiba un centru filetat pentru fixarea stiletului central,
oferind o flexibilitate in plus, de exemplu pentru masurarea fundului gaurilor adanci.
Pentru masurarea santurilor din interiorul gaurilor se folosesc solutii constructive speciale ale
stiletelor cu disc. Datorita elementelor aditionale, cum sunt sferele mici, este posibila
masurarea nu doar a diametrului dar si a latimii santurilor. Adaugarea unei astfel de sfere la
un disc permita masurarea si pe directia Z, daca
centrul acestei sfere este in afara diametrului
arborelui si uneori in afara diametrului palpatorului.
Rotirea si blocarea discului permite pozitionarea
corecta a sferei pentru utilizare.
Stiletele plane sunt folosite in principal pentru
masurarea adancimii niselor, si a muchiilor foarte
subtiri. Suprafata laterala este cilindrica dar nu este
utilizata in masuratoare.
Cand se masoara cu stiletul plan este important sa se
masoare cat mai aproape posibil de directia arborelui.
Fig.2.11 Stiletul plan
Dar pentru ca stiletul plan nu poate fi perfect aliniat, rezultatele masuratorilor pot fi eronate.
Pentru masurarea pieselor realizate din materiale subtiri (ex.: tabla) stiletele cilindrice
sunt potrivite, (Fig.2.11). O utilizare frecventa a acestora este localizarea centrelor alezajelor
din materialele subtiri. Exista variante de palpatoare cilindrice cu varf sferic care permit
masurarea in 3 directii, astfel posibila si masurarea suprafetelor.
.

Fig.2.12 Filete stea

133

In unele cazuri (ex.: masurarea adancimii santurilor scarii vernierului unui subler), se
utilizeaza stiletul cu varf ascutit. Stiletele ascutite disponibile la firma Renishaw au raza
varfului de 0.05 sau 0.1 mm si unghiul conului de 30. Stiletele de acest tip pot fi de
asemenea folosite la verificarea centrului alezajelor foarte mici.
Se poate realiza un sistem de stilete din mai multe palpatoare. Un astfel de sistem obisnuit
este realizat din pana la 4 stilete cu varfuri sferice de acelasi diametru si lungime, montate
rigid pe centrul aditional al unui stilet. Un astfel de sistem este numit stilet stea
Stiletele ste a ofera posibilitatea masurarii elementelor complexe, inclusiv a degajarilor
din gauri, (Fig.2.12)
In constructia sistemelor de palpatoare se utilizeaza cuburi, extensii, articulatii, pirghii
si dispozitive de protectie la impact.
- Uneori sunt necesare stilete lungi pentru a ajunge la suprafata piesei, astfel incat se folsesc
extensii pentru acestea. Extensiile stiletelor sunt realizate din otel, ceramica, sau fibra de
carbon. Extensiile mai lungi (pana la 400 mm) sunt de obicei realizate din fibra de carbon. La
alegerea unui material pentru elementele unui sistem de stilete trebuie luate in considerare
urmatoarele aspecte: masa sistemului, rigiditatea si expansiunea termica.
- articulatia unui stilet permite ajustarea deplina pe doua axe, astfel stiletul orientandu-se
potrivit unghiului elementului masurat. Ajustarea este folositarea mai ales cand palpatorul nu
poate fi orientat corect de catre sistem, sau cand accesul este limitat.

Prelungitoare

Articulatii
Pirghie
Dispozitiv de protectie
Fig.2.13 Accesoriile sistemelor de palpatoare

- parghiile pot fi folosite pentru a avea acces la elemente mai dificil de atins. Componentele
pentru realizarea sistemelor de stilete sunt disponibile in diferite seturi, dar pot fi si
achizitionate si individual;
- dispozitivele de protectie sunt proiectate pentru a se rupe in cazul unui impact pentru
protejarea stiletului si a senzorului de masurare.
Un sistem de masurare articulat este un sistem care poate fi orientat in diverse pozitii in
spatiu cu ajutorul unui dispozitiv manual sau automatizat cu un motor. Astfel de sisteme sunt:
sisteme articulate manuale ne-repetabile,
sisteme articulate manuale repetabile,
sisteme articulate motorizate cu indexare,
sisteme articulate motorizate continuu.
Sistemul articulat manual ne-repetabil se fixeaza intr-o pozitie la o anumita sarcina de masurare in
functie de configuratia piesei. Dupa rigidizarea sistemului urmeazaoperatia de calibrare a

134

palpatorului. In Fig.2.14 se observa ca poate fi obtinuta orice pozitionare in

unghiulare posibile ale unui sistem (115) (sursa: Renishaw)

Fig.2.14 Sistem articulat manual ne-repetabil

gama de locatii

Fig.2.15 Sistem articulat manual repetabil

Sistemul articulat manual repetabil permite definirea mai multor orientari unghiulare pentru o
anumita sarcina de masurare. Rotatia in jurul celor doua axe este comandata manual in timpul
masurarii. Calibrarea trebuie efectuata in toate pozitiile fiind verificata pozitia unghiulara a

palpatorului. In Fig.2.15 se observa ca poate fi obtinuta orice pozitie unghiulara repetabila a

sistemului in gama unghiulara de locatii ale sistemului in jurul axei verticale de 300, iar in
jurul axei orizontale 93 (sursa: Renishaw)
La sistemele articulate motorizate cu indexare pentru o anumita sarcina de masurare se
fixeaza pozitiile unghiulare, iar apoi in toate pozitiile fixate se face calibrarea palpatorului. In
timpul masuratorii schimbarea pozitiei unghiulare a sistemului de masurare este facuta in mod
CNC prin rotirea comandata de doua motoare electrice, in jurul unei axe verticale cu 3600 si-n
jurul unei axe orizontale cu 900
Sistemele articulate motorizate continuu au un sistem incorporat de codificatoare
unghiulare. Miscarea de rotatie a palpatoarelor este comandata de servomotoare a caror
precizie depinde de codificatorul utilizat (de regula rezoluia este de 0,2 arc sec). Calibrarea se
face intr-o singura pozitie unghiulara 3D.
Indiferent de tipul lor articulatiile influenteaza negativ incertitudinea de masurare.

Fig.2.16 Sistem articulat motorizat cu

indexare

Fig.2.17 Sistem articulat motorizat continuu

135

2.3.7 Dispozitive aditionale

Dispozitive aditionale pot fi sistemele de schimbare a palpatoarelor si mesele
rotative, (Fig.2.18).
Sistemele de schimbare a stilusurilor poate fi folosit pentru a preveni utilizarea
configuraiilor de palpatoare complexe pentru msurri dificile. Sistemele de palpare sunt
schimbate dac sunt necesare diferite modaliti de msurare sau sunt aplicate diferite
palpatoare. Aceste sisteme pot fi schimbate automat n timpul rulrii programului CNC. Nu
este necesar o recalibrare dup schimbareasistemului de palpatoare.
Procesul de msurare poate fi simplificat prin adaptarea unei noi axe sub forma unei
mese rotative. Aceasta se aplic n deosebi pentru piese simetrice. Masa rotativ poate s
roteasc piesa ntr-o poziie de msur adecvat, n aa fel nct n multe cazuri se pot folosi
configuraii mai simple ale stilusurilor. Mai mult, mesele rotative pot simplifica msurarea
sau pot extinde volumul de msur. Pentru a beneficia de toate avantajele masa rotativ
trebuie s fie integrat complet.

Fig.2.18 Dispozitive aditionale: Sistem de schimbare a palpatoarelor; Masa rotativa

2.3.8 Unitatea de control
Rolul unitii de control este aceea de a comanda prin intermediul unor amplificatoare
motoarele si de-a coordona micrile. Sarcina este de mare interes deoarece punctele trebuie
s fie atinse de fiecare dat normal la suprafata si cu aceeai for de msurare. Comenzile se
fac de la computer (prin ciclu automat de msur) sau direct de catre operator. n mod
adiional, sistemele de palpare dau semnale de comand pentru a opri motoarele sau pentru
sistemele de msurare pentru ajustarea poziiei de zero. n funcie de unitatea de control,
direciile axelor sunt controlate separat sau simultan. Un controller monitorizeaz n
permanen viteza axelor. La o vitez mare, palparea este deobicei imposibil. Startegia de
masurare poate sa prevad:
- Masurarea punct cu punct - coordonatele punctului int sunt specificate, iar palpatorul
atinge acest punct n funcie de acceleraie care controleaza forta;
- Controlul rutei - spre deosebire de cazul precedent, viteza poate fi stabilit i n acest
mod este posibil msurarea pieselor cu contur necunoscut
- Controlul continu a traiectoriei palpatorul este condus de o cale predefinit pn la
punctul int i este folosit pentru palpri continue,(scanare).
2.3.9 Programe de masurare
Programul ruleaz pe un calculator (PC sau staie de lucru). Ideea principal a
metrologiei n coordonate este de a evalua elementele din punctele pe piesa detectat. Azi o
136

varietate mare de programe inteligente i computere de ultim generaie sunt disponibile

pentru a rspunde

Fig.2.19 Calypso Programul de masurare al firmei Zeiss

acestor cerine ce acoper un domeniu larg de funcii. Unele maini au soft-uri diferite de
operare, evaluare i analizare a datelor msurate. Principalele functii ale programelor de
masurare sunt:
- Evaluarea: suprafaa piesei este mai mult sau mai puin perfect. Pentru a avea o evaluare
bun, in calcule este utilizat un numar de puncte mai mare decit minimul de puncte necesar
pentru definirea elementului. Programele de calcul fosesc algoritmi ce aproximeaz poziia
elementelor n funcie de diferitele puncte extrase. Elementele extrase trebuie s fie corelate
mai departe pentru a evalua un obiect examinat, ex: distane, unghiuri sau poziii. Afirmaii de
conformitate pot fi desprinse din comparaia valorilor specificate i a valorilor msurate
- Corectia este necesara compensarilor imperfeciunilor mainii cum ar fi rectilinitatea axelor,
perpendicularitatea axelor etc. Aceste corecii sunt realizate la fiecare masurare de punct
pentru a elimina toate erorile sistematice cunoscute
- Transformarile sunt necesare pentru calculul coordonatelor punctele masurate de pe piesa de
lucru in sistemul de coordonate al mainii. Deobicei se utilizeaz unul sau mai multe sisteme
de coordonate ale piesei diferite fa de cel al mainii. Aadar punctele de pe pies trebuie
transformate ntr-un sistem initial de coordonate al piesei, care a fost definit prin msurarea
elementelor de pe piesa respectiv.
Multe msurtori necesit utilizarea mai multor palpatoare care sunt deplasate fa de centrul
lor unele fa de celelalte. Prin urmare puncte prelevate cu diferite stilete vor trebuie
transformate intr-un sistem de coordonate comun. Aceeai situaie este ntlnit la capetele
articulate.
Transformarile sunt necesare si datorita necesitatii utilizarii dispozitivelor adiionale precum
mese rotative si/sau articulatii care lucreaza in sisteme de coordonate cilindrice sau sferice
fiind necesara transformarea informatiilor obtinute prin masurare in sisteme carteziene .
- Raportarea este in sarcina calculatorului care genereaza rapoarte necesare analizai si luarii
decizilor. Aceste rapoarte pot fi comparaii nominale sau actuale, rapoarte de date, date
statistice sau date pentru a fi procesate mai trziu.
- Controlul este efectuat de catre calculator prin softuri specifice in cazul etalonarii si
calibrarii periodice a masinilor la intervale de timp bine precizate.
Modul de programare este specific fiecarei firme existind diferite aplicaii pentru mainile de
msurat n coordonate de pe pia. Cele mai multe dintre ele sunt realizate de productorii
mainii ns sunt i unele independente. Operatorul trebuie s dea informaie softului despre
ce vrea s msoare (ce fel de element geometric; cerc, cilindru etc.). n mod automat,
137

programul trebuie s aproximeze poziia valorile-parametri ale elementului msurat. Dup

msurare, programul poate s determine parametri-valoare a elementului n discuie.
Exista mai multe moduri de programare:
- Programarea manulala: operatorul genereaz coduri ntr-un limbaj de programare adecvat.
Fiecare poziie i traiectorie trebuie specificat manual. Aceast programare este n ziua de azi
utilizat doar pentru modificarea programelor de msur;
- Programarea teach-in: operatorul deplaseaza palpatorul pe diverse traiectorii si atinge
elementele prin intermediul unui joystick. Coordonatele masurate, direciile de palpare i cile
de transfer sunt memorate si nregistrate. Programul este scris automat pe masura ce
operatorul manevreaza masina de masurat in coordonate de-a lungul procedurii de masurare.
Numele elementelor si pozitiile punctelor de masurare sunt inregistrate. Programele pot fi
editate si rulate ulterior fie asistate de operator, fie cu ajutorul CDC (control direct al
calculatorului), astfel crescand viteza, consistenta si acuratetea (puncte de masurare
repetabile, calea de masurare optimizata si un numar crescut de puncte luate).
- Programare orientat pe main: tot mediul de programare al mainii poate fi folosit pentru
altfel de programare. Avantajul este acela c toate funciile mainii i dispozitivele adiionale
sunt valabile. Productorul specific limbajul de programare pe care l folosete pentru o
astfel de programare.
- Programare off-line: se desfasoara fara a utiliza masina de masurat in coordonate. Acest
lucru poate fi fcut manual, prin scrierea unui cod surs sau de exemplu prin folosirea
funcionalitii CAD. Aici programul de msur poate fi generat pe baza unui model CAD al
piesei. workpiece.
La scrierea programului CNC, MMC utilizeaza direct model 3D. Transferul
geometriei CAD catre sisteme de programare offline ale masinii poate fi facuta fie cu ajutorul
unor anumite rutine specifice, sau, mai comun, prin formate standard de schimb de fisiere,
cum ar fi IGESsau VDA (in functie de aplicatia offline). In acest caz in loc ca definirea
punctelor sa se faca manual, sistemul utilizeaza datele din modelul CAD ca referinta.
Comenzile specifice din programe variaza considerabil, dar generarea programului offline
este similara cu cea online, cu avantajul simularii offline a procedurii de masurare
(Masina de masurat virtuala, fapt ce ofera o buna evitare a coliziunilor. Rezultatele
masuratorilor pot fi exportate ca date CAD (in numeroase formate in functie de aplicatia
MMC) pentru a se putea profita de capabilitatile avansate ale aplicatiilor (cum ar fi generarea
de forme libere).
Cele mai utilizate pachete de aplicatii sunt: PCDMIS, Quindos, Calypso,COSMOSsi
Metrolog.
2.4 Tipuri de masini de masurat in coordonate
Orice dispozitiv de msur care achiziioneaz puncte de pe suprafaa piesei de
lucru, cu contact sau fr, pe baza unui sistem de coordonate legat de main, i ale
crui valori ale coordonatelor colectate sunt procesate de un computer, se numete
Main de Msurat n Coordonate (MMC).
La MMC manuale operatorul deplaseaz manual palpatorul spre piesa de msurat,
iar palpatorul declaneaz achiziia punctului respectiv. Pot fi realizate ci i micri
optimizate n mod manual. Acest tip de main de msurat n coordonate are domenii de
msur de la mic la mediu. Incertitudinea msurrii este cuprins n domeniul mediu spre
ridicat. Aceste maini sunt predestinate pentru msurtori unice sau pentru o serie foarte
mic. Ele sunt relativ uor de operat, ns este nevoie de un operator experimentat pentru o
procedur sigur de palpare.

138

La MMC cu CNC masurarea se poate realiza n mod automat. O astfel de main

poate fi controlat n mai multe moduri. Operatorul poate atinge punctele de pe suprafaa de
msurare printr-un panou de control. Exist posibilitatea unor msurtori automate, spre
deosebire de MMC manuale. Domeniile de msur ale acestor maini sunt foarte variate,
iar incertitudinea msurrii este de la medie la mic. Ele pot fi folosite n camere de msur
sau uniti de producie. Dezavantajul acestor maini este operaia complicat comparat cu
cea a mainilor manuale.
Mainile de msurat n coordonate carteziene 3D sunt disponibile n diferite tipuri
arhitecturale. Decizia unui model convenabil unei anumite operaii de msurare depinde de
domeniul de msurare, acurateea, domeniul de operaii i altele. Cele mai importante tipuri
arhitecturale de MMC sunt cele cu aranjare cartezian a axelor dar exist i maini de msurat
n coordonate cilindrice sau sferice. Cele mai des folosite arhitecturi sunt

MMC n consol

Cu bra orizontal

MMC n punte

MMC cu pod rulant

2.4.1 MMC in consola
Aceste MMC au o consol mobil care suport un crucior mobil. Piesa de msurat
este plasat pe masa care poate fi mobil sau fix. Din acest motiv, aceste tipuri de MMC pot
fi grupate n:

MMC n consol cu mas fix

MMC n consol cu mas mobil

Mainile de msurat n coordonate cu bra orizontal sunt folosite pentru msurarea unor piese
foarte mari n industria constructoare de automobile i n aeronautic pentru msurarea unor
table mari ale cror volume sunt mari.

MMC n consol cu mas fix

MMC n consol cu mas mobil

Acest tip de MMC presupune utilizarea a trei

componente mobile, ce se mic de-a lungul
unor ghidaje perpendiculare ntre ele, avnd
palpatorul ataat de prima component, care
este purtat i se mic vertical relativ fa de
a doua component. Acest ansamblu format
din prima i cea de-a dou component se
mic orizontal relativ fa de a treia. Cea dea treia component este ncastrat ntr-un
singur punct, n form de consol,i se mic
orizontal fa de baza mainii, care suport
piesa.
AVANTAJE
- Din motiv c masa nu are ghidaje, pot fi
plasate piese mai grele pe mas fr a afecta

Acest tip de main de msurat n coordonate

are trei componente n micare pe trei ghidaje
perpendiculare ntre ele. Palpatorul este ataat
de prima component care se mic vertical n
relaie cu cea de-a doua. A dou component
este suportat la un singur capt n consol i
se mic orizontal n raport cu batiul mainii.
Cea de-a treia component se mic orizontal
n raport cu batiul mainii i tot ea suport
piesa.

AVANTAJE
- Accesibilitate bun n raport cu domeniul de
msurare
139

acurateea msurrii.
- Masa mainii este relativ mic,comparativ
cu volumul
- Are tot timpul viteze de msurare marii
acceleraii mari
- Accesibilitate este buncomparativ cu
domeniul de msurare
- Piesele pot fi uor ncrcate i descrcate
- Accesul la pieseste facil
DEZAVANTAJE
- Din cauza consolei, este posibil
ncovoierea
- Pe msur ce cruciorul se mic spre
captul nerezemat, ncovoierea crete

- Piesa este foarte accesibil

- Piesa poate fi ncrcat i descrcat foarte
uor
- Construcia este mai rigid
- Incertitudinile msurrii sunt foarte mici
DEZAVANTAJE
- Domeniul de msurare este mic
- Poate aprea ncovoierea din cauza
construciei n consol
- Cnd cruciorul se mic spre poziiile
extreme, ncovoierea se amplific

2.4.2 MMC cu brat in consola

Acest tip de main are trei componente n micare relativ una fa de cealalt, iar palpatorul
se afl ataat de prima component, ce se mic orizontal n raport cu a doua. Ansamblul
format din prima i a doua component se mic vertical n raport cu a treia, iar aceasta din
urm se deplaseaz n plan orizontal fa de batiul mainii pe care este montat piesa.
AVANTAJE
DEZAVANTAJE
- Domenii de msur vaste (braul mobil al
- Incertitudini mari ale msurrii
mainii poate s ating puncte aflate la 25m
- Rigiditate slab
de la punctul de referin)
- Erori mari din cauz nerespectrii legii lui
- Acces liber la volumul de msur
Abbe
- Mase mici
- Curs la vitez mare
2.4.3 MMC cu pinola
Aceste configuraii sunt cele mai utilizate mainile de msurat n coordonate. n
funcie de micrile consolei, ele sunt mprite n dou mari grupe:

MMC cu masa fix

MMC cu masa mobil

MMC cu pinola cu mas fix
MMC cu pinola cu mas mobil
O main de msurat n coordonate cu punte Acest tip de MMC are trei componente n
mobil este format din trei componente care micare, ce culiseaz pe trei ghidaje
gliseaz de-a lungul a trei ghidaje perpendiculare ntre ele, avnd palpatorul
perpendiculare ntre ele. Palpatorul este fixat de fixat de primul element. Acesta este purtat
prima component care este purtat ntr-o ntr-o micare vertical n raport cu ce-a
140

micare vertical n raport cu cea de-a doua

component. Cele dou componente se mic
ntr-un plan orizontal relativ cu a treia. Cea de-a
treia component este rezemat pe doi stlpi
dispui de-o parte i alta a batiului mainii pe
care este montat piesa

de-a doua component. Ansamblul format

din prima i a doua component se mic
orizontal pe structura n punte, rezemat
rigid pe batiul mainii. Piesa se afl
montat pe cel de-al treilea element

AVANTAJE
- Pot fi ncrcate piese grele, fr a mica masa
- Incertitudinea este mic din cauza unei
rigiditi mari
DEZAVANTAJE
- Cele dou picioare se pot mica n poziii
diferite i din acest motiv poate aprea o rotire a
punii. Pentru a reduce acest efect se folosesc
dou motoare pentru fiecare picior i sisteme
electronice de corectare a acestei deviaii.

AVANTAJE
- Domenii de msurare medii i mari
- Rigiditate mare
- Incertitudini mici
- Accesibilitate la piesa de msurat
- Este ergonomic
DEZAVANTAJE
- Viteza de msurare este redus deoarece
este necesar micarea mesei cu tot cu
piesa grea n timpul operaiei.
- Greutatea componentelor este limitat
din cauza mesei n micare pe rulmeni

Acest tip de MMC are trei componente n micare, ce culiseaz pe trei ghidaje
perpendiculare ntre ele, avnd palpatorul fixat de primul element. Acesta este purtat ntr-o
micare vertical n raport cu ce-a de-a doua component. Ansamblul format din prima i a
doua component se mic orizontal pe structura n punte, rezemat rigid pe batiul mainii.
Piesa se afl montat pe cel de-al treilea element
2.4.4 MMC cu pod rulant
Aceste maini au tot trei componente care se mic pe ghidaje, din care prima este cea
care susine palpatorul. Aceasta execut o micare vertical n raport cu cel de-al doilea
element. Cele dou componente se mic orizontal relativ faa de cea de-a treia component.
Aceasta din urm se deplaseaz orizontal pe dou lagre de rostogolire nlate de o parte i
de cealalt a batiului unde este montat i piesa.

141

AVANTAJE
DEZAVANTAJE
- Volum de msurare foarte mare
- Din cauza dimensiunilor mari ale mainii,
- Acces al operatorului la ntreg volumul sunt posibile abateri de temperatur ce pot
mainii
afecta calitatea msurrii.
- Incertitudini medii ale mainii
2.4.5 Comparatii intre diferitele tipuri constructive ale masinilor de masurat in
coordonate
Pe pia sunt disponibile o varietate foarte mare de maini de msurat n coordonate.
Pentru alegerea unei maini optime pentru fiecare msurtoare, trebuie luate n calcul
urmtoarele cerine pentru main:

Domeniul pieselor care urmeaz s fie msurate

Volumul de msur impus

Experiena operatorului

Interfaa cu alte dispozitive

Forma n care datele for fi livrate

Specificaii asupra erorilor maxime permise

Resursele materiale

Domeniul de aplicare

Spaiul disponibil din locul de msurare

Alte cerine posibile

Fig.2.20 Criterii de alegere a unei MMC

La modul general, pentru o utilizare larg, toate tipurile cu excepia celui cu pod
rulant, pot fi folosite pentru o msurare precis. Dac sunt necesare precizii mari de msurare
i incertitudini mici, este recomandat maina de msurat n coordonate cu cu pinola si masa
fixa. Cea cu pinola si masa mobila este i ea o alegere bun pentru msurtori ndeosebi cu
incertitudini mici. Dac sunt necesar msurarea unor piese mari, alegerea este de obicei o
MMC cu consol, cu brae orizontale sau chiar cu bra rulant pentru piese foarte mari
2.4.6 Alternative la mainile de msurat n coordonate
Bratul de masura
Braele de msur sunt brae articulate n mai multe puncte, iar fiecare articulaie conine un
codificator de unghi. Incertitudinea msurtorii este de regul mai mare dect a unei maini
convenionale la acelai domeniu de msurare. Avantajul acestor brae de msur este c sunt
sisteme portabile i foarte flexibile. Ele sunt manuale, prin urmare influena operatorului n
cadrul incertitudinii msurtorii este foarte mare.
142

Fig.2.21 Echipamente de masurat in coordonate

Scan Max
Scan Max este un sistem aparinnd Zeiss Inc. Si este un sistem portabil operat prin module
de mn. Aceste aparate sunt utilizate pentru msurtori n coordonate cilindrice). Cu acest
dispozitiv, toate msurtorile sunt efectuate n modul scanare. Scan Max este creat pentru a
face msurri la faa locului condiii de mediu foarte grele. Ele sunt folosite n special pentru
operaii uoare.
Sisteme optice
Maina de msurat n coordonate de la Leica este o MMC ce poart manual un aa-numit
palpator T, mpreun cu un dispozitiv laser ce urmrete poziia senzorului. Sistemul de
msurare poate fi folosit pentru msurtori uoare i foarte flexibile pentru orice geometrie n
spaii mari de msurare. Exist zece diode incluse n palpatorul T. Ele sunt astfel distribuite
spaial nct camera poate determina poziia palpatorului. Aceast poziie este determinat cu
sistemul laser. Sistemul are un volum sferic cu un diametru de 14mm. Productorul specific
o incertitudine de 100m pentru un domeniu de msurare de pn la 7m
Masurarea cu masini unelte
n locul unei scule se poate folosi un palpator. Sistemul de palpare este similar cu cele folosite
n MMC convenionale ns trebuie s reziste la mediul de lucru dur. Msurarea n
coordonate poate fi fcut prin folosirea unei axe i un sistem de msur al unei maini
unelte. Incertitudinile tipice unei MMC convenionale nu se pot atinge din cauza mediului
ambiant dur i pentru c maina unealt nu este optimizat pentru msurri. Avantajul unui
astfel de sistem este scurtarea timpului de la msurare pn la primirea protocolului de
msurare
2.5 Operatia de masurare cu MMC
O secventa completa de masurare consta in urmatorii pasi:
Analiza si definirea sarcinii de masurare
Intocmirea tehnologiei de masurare
Determinarea strategiei de masurare
Planificarea (programarea) secventei de masurare
Executarea masurarii
Analiza si interpretarea rezultatelor masurarii
Aprecierea incertitudinii masurarii
Intocmirea documentatiei
Aceste secvente generale de masurare sunt aplicabile tuturor sarcinilor de masurare executate
pe masini de masurat in coordonate cu comanda numerica. Daca procedura de masurare este
bine pregatita si respectata, rezultatele masurarii vor fi certe.

2.5.1 Analiza si definirea sarcinii de masurare se realizeaza pe baza desenului de executie

si a documentatiei puse la dispozitie de beneficiar. Analiza consta in identificarea elementelor
143

geometrice care trebuie masurate cu MMC. Fiecare element identificat va fi numerotat sau
codificat. Suplimentar la analiza informatiilor primare se indentifica: tipul de senzori ce
urmeaza sa fie utilizati (cu sau fara contact), existenta modelelor 3D, cerintele beneficiarului
in ce priveste documentarea rezultatelor (buletin de masurare si/sau protocoale) si in functie
de numarul de piese se estimeaza volumul de munca si necesarul de personal.
Operatia de analiza trebuie sa tina cont de modul de proiectare in care a fost stabilit rolul
functional al piesei si de modul de executie stabilit prin tehnologia de prelucrare, Fig.2.24.

Fig.2.24 Factorii care influenteaza sarcina de masurare

In urma analizei se defineste sarcina de masurare care reprezinta o problema tehnica care
poate fi rezolvata cu ajutorul masinilor de masinilor de masurat in coordonate. Sarcina de
masurare este redactata si constituie documentul in baza careia se accepta comanda de
executie a masuratorii.
Avind in vederea ca sarcina de masurare include specificatiile geometrice care sunt
determinate aplicind principiul metrologiei in coordonate se acorda prioritate urmatoarelor
aspecte:
Marea majoritate a elementelor geometrice masurabile sunt independente
Unele elemente geometrice sunt entitati inseparabile ale unei piese (asa numitele
elemente derivate, ex. la masurarea filetelor, sau a rotilor dintate)
Elementele geometrice 2D nu pot fi direct probate
Punctele de inspectare nu trebuie sa se afle pe muchiile sau colturile pieselor, astfel ca
elementul masurat sa reprezinte acelasi tip ca si elementul real
Uneori un element masurat poate fi intersectat de alt element masurat, iar intersectia lor sa
formeze un element geometric. Astfel, elementul geometric poate fi constituit din cateva
elemente masurate.
Estimarea incertitudinii de masurare.
Indeplinirea sarcinii de masurare da raspuns urmatoarelor intrebari:
La ce este utilizat rezultatul masurarii?
o Calitatea produsului sau testul de conformanta - pentru testarea calitatii sau conformantei
este necesara o comparatie intre valorile masurate si specificatiile din documentatie
o Controlul unui proces de fabricatie - pentru a controla un proces de fabricatie, trebuie
extrase din valorile masurate diversi parametrii statistici care dau informatii privind
comportarea procesului;
o Digitizarea: - digitizarea formei unei piese cunoscute poate conduce la determinarea
preciziei de executie in timp ce digitizarea formei unei piese necunoscute conduce la
construirea unui model 3D prin Reverse Engineering
144

Cui ii este destinat rezultatul masurarii?

Intern sau extern - un beneficiar intern poate cere documentatia completa a masurarii cu
informatii despre strategia de masurare si rezultate detaliate, pe cand un beneficiar extern va
cere doar rezultatele masurarii
o Nivelul de cunostinte - beneficiarul va trebui sa fie capabil sa interpreteze documentatia
livrata, spre exemplu departamentul de productie va putea lua decizia de-a monta piesele in
timp ce departamentul de management va putea sa foloseasca documentatia pentru a elabora
declaratia de conformitate
.
2.5.2 Proiectarea tehnologiei de masurare
Elementele unei tehnologii de masurare pe MMC sunt:
alegerea masinii de masurat si a senzorului de masurare
alegerea echipamentelor aditionale,
alegerea palpatoarelor,
alegerea metodei de fixare a piesei,
definirea sistemului de coordonate al piesei,
determinarea pozitiei si orientarii piesei pe masa de masurare a masinii de masurat,
Alegerea MMC este importanta deoarece trebuie sa se foloseasca o masina de masurat
potrivita sarcinii de masurare identificate prin analiza. Citeva criterii stau la baza alegerii
MMC:
- Precizia masinii vs. tolerantele piesei este primul criteriu care determina alegerea masinii. - Viteza, deci timpul de masurare si productivitatea;
- Forma si materialul piesei (poate fi mai eficienta alegerea unei masini cu masa rotativa)
- Softul MMC (posibilitatea utilizarii unui model CAD).
De exemplu un brat de masurat in coordonate, chiar daca este o masina de masurat manuala,
ofera un mare avantaj din punct de vedere al timpului pentru piese care au nevoie de
schimbari frecvente ale sistemelor de palpatoare. Acest lucru se intampla deoarece bratul de
masura nu are nevoie de verificarea fiecarei orientari a palpatorului.
Alegerea echipamentelor aditionale Echipamente aditionale ale masinilor de masurat in
coordonate (sistem de scanare, sistem optic, schimbator automat de palpatoare, masa rotativa,
susteme de prindere, optiuni software, etc.) influenteaza frecvent aplicatiile si pot simplifica
foarte mult o masuratoare.

Fig.2.25 Folosirea mesei rotative pentru masurarea 3D a unei roti dintate(sursa: Watteeuw)

Fig.2.26 Stativul unui sistem de schimbare a

palpatoarelor (sursa: Leitz)

Un exemplu al utilizarii unei mese rotative este aratat in Fig. 2.25. Piesa fixata pe masa
rotativa si executa o miscare de rotatie, palpatorul se misca doar in directie radiala fata de
cama masurata. Masuratoarea este efectuata intr-un singur plan perpendicular pe axa camei.
Pentru piese mai complexe un palpator poate sa nu fie suficient. In acest caz este foarte util un
sistem de schimbare a palpatoarelor, Fig.2.26.
Alegerea palpatoarelor se face avind in vedere sarcina de masurare. In ce priveste lungimea
palpatorului principiul care trebuie respectat este: stiletul trebuie sa fie cat mai scurt si mai
145

rigid cu putinta. Din aceasta cauza trebuie respectate limitele maxime pentru masa si
lungime, date de producator.
La alegerea razei palpatorului trebuie tinut cont de miscarile pe care le face palpatorul
inainte de atingerea piesei precum si de comportarea filtranta a acestuia ceea ce inseamna ca
la palparea unei suprafete, profilul real acesteia este netezit de catre mica sfera din varf.
Acest lucru se numeste filtrare, care creste odata cu marirea diametrului varfului.
Urmatoarele figuri arata cu rosu palparea cu un varf mic, iar cu albastru, palparea cu un stilet
avand raza mai mare la varf. Cand cele doua profile sunt suprapuse, mai jos, se poate observa
cu usurinta ca la un diametru mai mare la varful stiletului da un profil rezultant mai neted.
Suprafata
netezita

Suprafata
reala

Efectul de filtru al varfului stiletului in

contact cu suprafata

Profilul suprafetei obtinut cu un stilet de raza

mica la varf

Compararea profilelor obtinute prin

masurarea cu raze diferite a palpatoarelor

Profilul suprafetei obtinut cu un stilet de raza

mare la varf

Fig.2.26 Efectul razei virfului palpatorului

Fixarea piesei care urmeaza a fi masurata se realizeaza intr-un mod stabil, dar trebuie evitata
o metoda de fixare care ar putea deforma piesa. Fig.2.27 prezinta o piesa montata in blocuri V
si fixata cu cleme elastice. Aceasta metoda ofera acces usor pentru toate elementele masurate.
Daca masuratorile au loc la extremitati, piesa este fixata in zona din mijloc. Daca trebuie
masurate mai multe piese identice se recomanda ca metoda de fixare sa permita pozitionarea
piselor in exact aceeasi pozitie si orientare in acest fel nu mai este necesara alinierea
manuala a pieselor dupa finalizarea unei masurari. Este bine sa se fotografieze metoda de
fixare pentru a se tine minte orientarea piesei acest lucru usurind activitatea in cazul repetarii
comenzii. La alegerea unei metode de prindere utilizatorul trebuie sa cunoasca efectul fortei
de apasare a palpatorului. Masinile de masurat in coordonate lucreaza cu forte foarte mici, de
ordinul a 0.05 0.2 N. Dar aceasta forta este cea din timpul masuratorii. Masina poate
provoca o forta asupra piesei chiar si de 3N. Daca piesa este suficient de grea este posibil sa
se aseze pe masa fara sa se fixeze (doar pentru MMC cu masa fixa). Utilizatorul trebuie sa
tina cont ca masuratoarea libera (fara fixarea piesei) este uneori o cerinta pentru unele
146

standarde de dimensionari geometrice si tolerante. Oricum, utilizatorii trebuie sa stie ca

piesele grele distorsioneaza geometria masinii. Pentru piese mici, usoare, plastilina sau lutul
pentru modelat pot fi folosite ca material de fixare. Pot fi folosite de asemenea dispozitive
magnetice sau vacuumatice. In cazul fixarii mecanice utilizatorul trebuie sa tina cont ca
fortele de apasare pot provoca deformatii ale formei adevarate a piesei, dar pe de alta parte
trebuie sa se aiba grija sa nu fie nici prea mici. Este recomandata folosirea unui material
moale intre cleme si piesa. Pentru fixari mai complexe se pot folosi sisteme de fixare
modulare (gen Allufix), Fig.2.28.

Fig.2.27 Un exemplu de fixare a piesei

Fig.2.28 Exemplu al unei fixari pentru o

carcasa realizat utilizand elemente universale

Definirea sistemului de coordonate al piesei si a sistemelor de coordonate adiacente

(sistemul magaziei de palpatoare, al mesei rotativa)

Fig.2.25 Sistemul de coordonate al masinii si a piesei

Sistemul de coordonate al piesei va fi folosit in cele ce urmeaza ca sistem de referinta
cartezian pentru masurarea oricaror puncte de pe suprafata piesei. Intre sistemul de
coordonate al masinii (xM,yM,zM) si sistemul de coordonate al piesei (xW, yW, zW) exista o
legatura geometrica obtinuta prin operatii matematice de translatie si rotatie, Fig.2.29.
Elementele unei masini de masurat se misca in 3 directii perpendiculare unele pe celelalte.
Deplasarea acestor elemente este masurata de 3 scale integrate pe axele masinii. In acest fel
sistemul de coordonate cartezian este stabilit si este numit sistemul de coordonate al masinii
(xM,yM,zM), Fig. 2.29. Pozitia originii sistemului de coordonate al masinii este definita de
147

punctele de zero ale sistemelor de masurare a lungimii. Imediat dupa pornirea MMC toate
valorile coordonatelor se raporteaza la sistemul de coordonate al masinii.
Forma pieselor este prezentata pe un desen tehnic intr-un anumit numar de proiectii iar
dimensiunile sunt, in cele mai multe cazuri, de-a lungul axei unui anumit sistem de
coordonate al piesei. Un astfel de exemplu este aratat in Fig.2.26.
Toate dimensiunile (distantele) sunt date pe directiileorizontale si verticale care evident
sugereaza folosirea unui sistem de coordonate in concordanta cu aceste directii. Rezultatele
masuratorii pot fi comparate direct cu dimensiunile de pe desenul tehnic daca sunt raportate la
sistemul de coordonate al piesei (X,Y,Z).

Fig.2.26 Desenul unei piese si sistemul de Fig.2.27 Desenul unei piese si sistemul de
coordonate corespunzator (Exemplul 1)
coordonate corespunzator (Exemplul 2)
Pentru definirea sistemului de coordonate al
piesei sunt folosite 3 planuri. Dupa cum se va
arata mai tarziu in acest capitol, cand se folosesc
3 planuri pentru definirea sistemului de
coordonate al piesei, trebuie sa se cunoasca
ordinea importantei acestor planuri. Daca desenul
nu mentioneaza ordinea, de obicei marimea
fiecarui plan dicteaza importanta lui. Metoda
aratata de a determina sistemul de coordonate al
piesei nu este singura. In Fig.2.27 este aratat un
exemplu al uneia din multele posibilitati. In acest
caz exista cateva posibilitati pentru alegerea
elementelor geometrice necesare pentru definirea
sistemului de coordonate al piesei:
trei planuri: planul xy este planul superior al
placii de baza iar celelalte doua (xz si yx) sunt
planurile care contin axele celor doua gauri
corespunzatoare,
un plan si doua drepte: planul xy este planul
superior al placii de baza, axa x se afla in planul
xy si este definita de centrele celor doua gauri si
similar pentru axa y,
148

un plan, o dreapta si un punct: planul xy este planul superior al placii de baza, axa x se
afla in planul xy si este definita de centrele celor doua gauri si axa y este perpendiculara pe
celelalte doua prin centrul primei gauri,
etc.
Numarul de posibilitati ingreuneaza decizia
operatorului de a face o alegere, iar fiecare
Fig.2.8 Piesa cu doua sisteme de
posibilitate determina rezultate diferite.
coordonate
Piesa de masurat este fixata pe masa MMC astfel incat axele sistemului de coordonate sa fie
paralele cu axele masinii. Initial se masoara citeva elemente si se defineste sistemul de
cordonate din Exemplul 1. Dupa masurarea altor elemente exista posibilitatea de a defini
celalalt sistem de coordonate (Exemplul 2) in concordanta cu sistemul de coordonate din
Exemplul 1. Acest nou sistem de coordonate este translatat si rotit in functie de cel de
dinainte.
Pentru piese mai complexe este bine uneori sa se defineasca mai multe sisteme de coordonate
diferite. Pot fi ambele carteziene sau de alte tipuri (polare, cilindrice, sferice). In Fig.2.28 este
prezentata o piesa cu doua planuri cu unghiul dintre ele de 60. Primul sistem de coordonate
(x1, y1, z1) poate fi aliniat in functie de desen: planul flansei inferioare este planul x1y1 axa z
este orientata vertical (cu sensul in sus), axa x1 este orientata spre partea dreapta iar originea
este in mijlocul flansei. Punctul care defineste pozitia celeilalte flanse in sistemul de
coordonate mentionat mai sus are coordonatele x1 = -35, y1 = 0, z1 = 54 care reies din
dimensiunile 35 mm si 54 mm. Gaurile din flansa superioara sunt distribuite in sistemul de
coordonate desemnate ca x2, y2, z2; axa z2 este perpendiculara pe planul flansei iar originea
este in mijlocul ei. Deseori pe desenele tehnice se folosesc referinte sau sisteme de
referinta. In Fig.2.29 este aratat un sistem de referinta tipic format din 3 planuri
Contrar fata de Fig. 2.26-27
importanta planurilor de baza folosite
pentru definirea unui sistem de
coordonate este specificate pe desen.
Planul principal este planul A, cel
secundar B iar cel tertiar C.
Pentru definirea sistemului de
coordonate al piesei programul CNC
de masurare a unei MMC are nevoie
de urmatoarele elemente geometrice:
un element pentru definirea axei
principale (sau plan), al sistemului de
coordonate,
un element pentru definirea axei
secundare, si
unul, doua sau trei elemente pentru
definirea originii (punctele de zero pentru
Fig.2.29 Sistem de coordonate al unei
fiecara axa).
piese bazat pe sisteme de referinte
AXA PRINCIPALA
Pentru a defini axa principala (axa pentru alinierea spatiala) a unui sistem de coordonate se
pot folosi elementele care contin un vector in definitia lor. Astfel, axa principala se poate
defini prin: o dreapta (axa), un cilindru, un con, un plan, sau tor, deoarece vectorul din
definitia acestor elemente va deveni axa sistemului de coordonate. Sistemul de coordonate
anterior (acum activ) va fi rotit astfel incat axa noului sistem de coordonate va fi paralela cu
vectorul acestui element.
AXA SECUNDARA
149

Pentru definirea axei secundare (axa pentru alinierea planara) a unui sistem de coordonate,
elementele care contin un vector in definitia lor pot fi deasemenea folosite. Proiectia
perpendiculara a acestui vector fata de planul perpendicular pe axa principala arata directia
axei secundare a sistemului de coordonate. Sistemul de coordonate anterior va fi rotit in jurul
axei principale astfel incat axa secundara a noului sistem de coordonate va fi paralela cu
vectorul definitoriu.
AXA TERTIARA
Axa tertiara este perpendiculara pe ambele axe definite anterior si impreuna formeaza
sistemul de coordonate desemnat.
PUNCTUL DE ZERO
Elementele pentru definirea originii pe fiecare axa pot fi de orice fel, deoarece fiecare element
contine in definitia sa punctul. Acest punct (dupa proiectia sa pe o axa) defineste punctul de
zero. Acelasi element poate fi folosit pentru a defini punctul de zero a una, doua sau trei axe.
Determinarea pozitiei si orientarii piesei pe masa de masurare a masinii de masurat,
Determinarea pozitiei se face tinind cont de asigurarea accesibilitatii palpatoarelor la
suprafetele si elementele care trebuie masurate si-n special la elementele de referinta. Este
necesara evitarea coliziunii palpatoarelor cu piesa, cu masa si cu elementele de fixare
Orientarea piesei trebuie efectuata in concordanta cu dimensiunilee si orientarea volumului de
masurare. Este indicat ca tehnologul sa cunoasca functionarea piesei si este recomandabil ca
elementele critice sa fie masurate de-a lungul unei axe eliminindu-se erorile care pot sa apara
prin folosirea mai multor axe. Cind se alege pozitia piesei pe masa MMC trebuie sa se aiba in
vedere orientarea axelor sistemului de masurare, fiind indicata o aliniere a axelor masinii cu
axele pe care sunt asezate elementele masurate. Uneori sfera de calibrare trebuie sa ramana in
volumul de masurare in timpul masuratorii. Este deasemenea uzual, mai ales pentru masinile
de masurat mai mari, sa se determine la calibrare care parte din volumul de masurat ofera o
precizie mai mare. Daca acea parte este cunoscuta, piesele mai mici se pot masura in acest
volum pentru o acuratete mai mare.
2.5.2 Strategia de masurare
In cele mai multe cazuri piesele fabricate pot fi vazute ca o combinatie de elemente
standard ca si planuri, cercuri, drepte, cilindri, conuri si sfere. Un elemente geometric poate fi
definit de un numar minim de puncte. De exemplu doua puncte definesc o dreapta, iar trei
puncte un cerc. Utilizarea a trei puncte pentru determinarea unui cerc nu ne ofera informatii
asupra formei acestuia. Din punct de vedere practic este recomandabil sa se masoare mai
multe puncte decat numarul minim astfel incat sa se determine abaterile dimensionale si de
pozitie a suprafetei masurate. Nu este necesar ca punctele sa fie egal distantate pe suprafata,
dar ar trebui ca aceasta sa fie acoperita uniform. Exista motive pentru care nu se folosesc
punctele egal distantate. Utilizatorul trebuie sa tina cont ca acuratetea masuratorii este direct
proportionala cu numarul de puncte distribuite corespunzator. Oricum, cu cat este mai mare
numarul de puncte folosite, cu atat creste si timpul necesar masurarii unui element. Trebuie sa
se faca un compromis intre acuratetea necesara si timpul necesar obtinerii rezultatelor. Aceste
sfaturi nu ofera un ghid complet asupra strategiei de masurare care ar trebui folosita deoarece
punctele alese trebuie sa fie in concordanta cu felul procesului de fabricatie si functionalitatea
piesei. Utilizatorul MMC poate sa cunoasca cele mai probabile tipuri de abateri de forma
corespunzatoare proceselor de fabricatie. Distributia punctelor masurate ar trebui in mod
normal sa tinda spre o acoperire uniforma a elementului de masurat; astfel suntem siguri ca
datele de intrare in soft ofera o reprezentare corecta a elementului geometric. Oricum,
utilizatorul trebuie sa se asigure ca distributia nu este atat de regulata incat sa nu detecteze
abaterile simetrice sau periodice rezultate din procesul de fabricatie.
O strategie de masurare conditioneaza parcurgerea urmatoarelor etape.
150

Identificarea elementelor nominale

Determinarea relatiilor intre elemente
Alegerea palpatoarelor si a sistemelor de palpatoare
Alegerea modului de masurare
Definirea strategiei de palpare
Definirea parametrilor de masurare (de exemplu directie, forta si viteza)
Definirea criteriilor de evaluare
Definirea documentatiei
Identificarea elementelor nominale este cel mai important lucru si se face prin studiul
desenului si determinarea corecta a elementelor

Desenul piesei

Modelul
Fig.2.22 Elementele masurarii

Elementele nominale

Elementele ce trebuie masurate pe o piesa sunt indicate pe desen. Desenul include

marimile si elemente care au fost sau pot fi controlate pe o piesa reala. Geometria nominala
este data prin desen, iar in cel de-al doilea pas, piesa este divizarea in mai multe elemente
geometrice nominale. Elementele specificate, pot fi apoi controlate, ca de exemplu diametrul
si forma unui arbore sau alezaj, unde elementul corespondent este un cilindru.
In plus, trebuie clarificat ce caracteristici trebuie masurate. In metrologia in
coordonate, cei mai uzuali parametrii testati sunt:
Marimea, pozitia;
Distanta, unghiul plan, simetria, intersectia
Abaterea de forma (abateri singulare);
Abateri de pozitie (abateri corelate cu o baza de toleranta)
Marimea si pozitia principalelor elemente geometrice nominale sunt:
Punctul se defineste doar prin coordonatele lui: xs, ys and zs. Aceste coordonate pot sa aiba
semnul plus sau minus sau pot fi egale cu zero (Fig. 2.23).
Sfera este definita unic de coordonatele centrului sau P0(x, y, z) si de raza r (sau diametrul D)
(Fig. 2.24).

Fig.2.23 Parametri pentru descrierea unui

punct in acord cu ISO 10360-2

Fig. 2.24 Parametri pentru descrierea unei

sfere in acord cu ISO 10360-2
151

Dreapta este definita unic de coordonatele unui punct ce se afla pe traiectoria linie precum si
de coordonatele u, v si w ale unui vector N (cu unitate de regula egala cu 1) ce defineste
orientarea dreptei in spatiu (Fig. 2.25). In cazul parametrizarii in acord cu ISO, punctul de
definitie este deobicei centrul de greutate al tuturor punctelor de palpare inspectate pentru
definirea dreptei. In Fig. 2.26 sunt aratate doua drepte paralele si vectorii sai directori. acesti
vectori sunt identici insa punctele prin care trec dreptele sunt diferite. In exemplul mentionat
se poate verifica faptul ca lungimea vectorului este egala cu unitatea

Fig.2.25 Parametri pentru descrierea dreptei Fig.2.26 Doua drepte paralele definite prin
(axei) in acord cu ISO 10360-2
vectori directori si punct dat
Dreapta in spatiu poate avea diferite orientari si pozitii insa lungimea ei este infinita. Pentru a
determina orientarea unei drepte se utilizeaza vectorii. Sensul vectorului ce defineste dreapta
nu prezinta importanta in majoritatea cazurilor. Directia acestuia devine importanta daca acea
dreapta este utilizata pentru definirea unui sistem de coordonate. Sensul unui vector ce
defineste dreapta este de obicei determinat de secventa primului si celui de-al doilea punct de
palpare in timpul inspectarii. Lungimea acestui vector nu este deloc importanta. De regula se
folosesc vectori unitari cu lungimi egale cu unitatea. In sens matematic un vector nu este
localizat, ci poate fi plasat oriunde in sistemul de coordonate. Din acest motiv el defineste
doar orientarea dreptei.
Planul este unic definit de coordonatele unui punct continut in plan si coordonatele u, v si w
al vectorului sau normal. (Fig. 2.27) In mod curent vectorul normal este indreptat in afara
materialului. Parametrizarea in acord cu ISO 10360-2 presupune ca punctul de definitie al
planului este centrul de greutate al tuturor punctelor de inspectare sau punctul cel mai apropiat
planului.

Fig.2.27 Parametri pentru descrierea unui Fig.2.28 Doua plane paralele si vectorii sai
plan in acord cu ISO 10360-2
normali impreuna cu punctele prin care trec
acestea.
152

Cercul este o curba 2D ceea ce inseamna ca aceasta este continuta intr-un plan, motiv pentru
care pentru a definii un cerc este intai necesara definirea planului ce il contine. Centrul
cercului poate fi utilizat pentru a definii punctul din plan. Pentru a definii complet cercul mai
este necesara definirea razei acestuia sau a diametrului. Cercul este unic definit de
coordonatele centrului sau P(x,y,z), vectorul normal la planul cercului si raza sa r sau
diametrul D (Fig. 2.29).
Cilindrul presupune intai definirea axei directoare (definita prin punct si vector director ca in
cazul dreptei) si de raza sa r (sau diametrul D) (Fig. 14). In cazul parametrizarii in acord cu
ISO 10360-2 punctul de definitie al axei este punctul pe axa cel mai apropiat centrului de
greutate al tuturor punctelor de inspectare din timpul masurarii cilindrului. In metrologia in
coordonate cilindrul are o lungime infinita.

Fig. 2.29. Parametri pentru descrierea unui Fig.2.30. Parametri pentru descrierea
cerc in acord cu ISO 10360-3.
cilindrului in acord cu ISO 10360-2
Conul Pentru definirea unui con este necesara specificarea, spre exemplu, a urmatorilor
parametri (Fig.2.31): axa conului (materializata prin punct si vector director ca in cazul
dreptei), unghiul planar la varf si un parametru ce defineste pozitia conului pe axa. pozitia
unui con de-a lungul axei sale poate fi determinata de coordonatele varfului sau (dezavantajul
acestei parametrizari poate fi faptul ca un con ce are un unghi foarte ascutit la varf poate avea
varful foarte departe de volumul de masurare a masinii) si raza r sau diametru D a conului
intr-o sectiune indicata de un punct ales pe axa. Acest punct este de regula punctul de definitie
pe axa. in cazul parametrizarii in acord cu ISO, definirea punctului este de obicei luata ca
fiind punctul pe axa cel mai apropiat centrului de greutate al tuturor punctelor de inspectare la
masurarea conului. Pentru un con este necesara definirea directiei vectorului director al axei.
In mod normal vectorul director se presupune ca se afla pe directia varfului. In metrologia in
coordonate un con nu este limitat in lungime.
Torul Pentru definirea unui tor este necesara definirea centrului sau precum si a orientarii si a
celor doua raze r si R sau diametre d si D. Vectorul desenat in Fig. 16 poate fi interpretat ca
un vector ce defineste directia axei torului sau un vector normal la planul de simetrie al
torului.

Fig. 2.31. Parametri pentru descrierea unui Fig.2.32. Parametri pentru descrierea unui tor
con in acord cu ISO 10360-2.
in acord cu ISO 10360-2
153

Numarul gradelor de libertate reprezinta numarul parametrilor ce pot fi variati independent.

Numarul gradelor de libertate pentru un element in parte este calculat ca suma urmatoarelor
componente:
daca punctul este inclus in definitia elementului atunci acesta are trei grade de libertate
(trei coordonate),
daca exista un vector in definitie, acesta va da doua grade de libertate (trei coordonate
vectoriale minus o suprimare pentru lungimea vectorului, de exemplu radical din suma
patratelor coordonatelor este 1) si
fiecare scalar (raza sau unghi) da un grad de libertate.
Numarul gradelor de libertate pentru un element geometric standard sunt date in urmatorul
tabel:
Pozitia (x,y,z) Orientarea (u,v,w) Marimea (r,R,angle) Gradele de libertate
Punctul x,y,z
Sfera

x,y,z

Dreapta x,y,z

u,v,w

Planul

x,y,z

u,v,w

Cilindrul x,y,z

u,v,w

Cercul

x,y,z

u,v,w

Conul

x,y,z

u,v,w

r, unghiul

Torul

x,y,z

u,v,w

r,R

Distantele uzuale ce pot fi intalnite intr-un desen tehnic sunt:

punct punct
punct dreapta
punct plan
dreapta - dreapta
dreapta plan
plan plan
Termenul de punct contine in primul rand toate centrele cercurilor ale sferelor sau torurilor,
insa poate fi uneori punctul de definitie al unei drepte, cilindru, plan sau con. Termenul de
dreapta inglobeaza axa unui cilindru, con sau tor. In lista de mai sus termenul de punct este de
regula inteles ca:
centrul unui cerc, sfera sau tor
varful unui con
punctul de intersectie al elementelor (de exemplu doua drepte, dreapta si cerc, linie si
sfera, trei plane, etc.)
In mod similar dreapta poate fi inteleasa ca:
axa unui cilindru, con sau tor
linia de intersectie dintre doua plane
Distanta dintre doua puncte poate fi calculata din binecunoscuta formula geometrica:

unde: x1, y1, z1, x2, y2, z2 sunt coordonatele

primului si respectiv celui de-al doilea punct
De cele mai multe ori in metrologi in
coordonate se folosesc distantele pe directiile
axelor sistemului de coordonate: Lx, Ly, Lz
154

Distanta dintre un punct si plan este:

cea mai scurta distanta de la punct la plan sau
distanta dintre punct si proiectia sa pe plan
Distanta dintre punct si dreapta este:
cea mai scurta distanta de la punct la dreapta sau
distanta dintre punct si proiectia sa pe dreapta
Distanta dintre doua drepte este definita ca fiind cea mai scurta distanta dintre punctele
acestor drepte. Exista doua orientari biunivoce posibile ale celor doua drepte luate in
considerare:
drepte paralele
drepte disjuncte

Fig.2.33 Distanta dintre doua drepte in plan Fig.2.34Distanta dintre drepte paralele pentru
functional (fp)
un plan functional aflat la jumatatea cotei
Dreptele nominale paralele nu vor fi in realitate niciodata paralele dupa masurare. Din
acest motiv definitia data mai sus pentru distanta dintre doua drepte ca fiind distanta minima
dintre punctele acestor linii, nu poate fi folosita. In cazul dreptelor nominal paralele
programul de masurare poate calcula distanta unui punct ales de pe o dreapta pana la cealalta
dreapta (vezi distanta punct dreapta). In aceste cazuri programul calculeaza distanta de la
punctul de definitie al primei drepte pana la cea de-a doua linie.
Pentru a elimina confuziile se recomanda a fi incluse informatii in plus in desen pentru
a face posibila o interpretare unica. In acest scop se poate definii asa numitul plan
functional. Acesta este planul nominal perpendicular pe dreapta unde trebuie masurata
distanta ceruta. (Fig. 2.23). In acest desen dimensiunea 3 reprezinta cota la planul functional
si de aici dreapta de referinta. Din acest motiv distanta dintre doua drepte paralele trebuie
definita ca distanta dintre un punct si o dreapta. Daca punctul median a dreptei, ce nu este o
dreapta de referinta este intr-un plan functional, nu este necesara indicarea pozitiei planului pe
desen. Faptul ca dimensiunea este o distanta dintre punct si plan poate fi subliniat prin
scrierea simbolului pd (distanta la punct) (Fig. 2.34) dupa valoarea dimensiunii. In acest caz
distanta dintre drepte este definita ca distanta intre punctul median al dreptei pana la dreapta
155

de referinta. Daca dreapta de referinta nu este indicata poate fi utilizata orice dreapta. Daca
nu exista nici una dintre specificatiile de mai sus pentru pozitie a planului functional inseamna
ca cerintele din desen se refera la distanta prin fiecare punct de la o dreapta la cealalta.
Distanta dintre dreapta si plan poate fi calculata doar daca dreapta e paralela cu planul.
Aceasta este distanta dintre dreapta si proiectia sa pe plan (Fig. 23).

Dreapta nominal paralela cu planul nu va fi niciodata in realitate paralela. In acest caz in

definirea distantei dintre o dreapta si un plan apar probleme similare ca la definirea distantei
dintre doua drepte
Distanta dintre plane se poate determina doar pentru plane paralele, ca fiind distanta cea mai
scurta intre doua punte continute intre cele doua plane.
Planele nominal paralele nu vor fi in realitate paralele dupa masurare. in acest caz distanta
dintre plane paralele in acord cu definitia de mai sus trebuie sa fie interpretata ca distanta
dintre un punct si un plan. Trebuie consemnat faptul ca programul masinii nu contine de
obicei functiile ce permit rezolvarea problemelor sus mentionate. In situatii similare,
operatorul masinii trebuie sa foloseasca aceste functii ale programului pentru a determina
relatiile corecte.

Unghiul plan este definit pentru:

doua drepte continute in plan
doua drepte disjuncte - unghiul dintre ele este definit intr-un plan paralel cu ambele
drepte.
o dreapta si un plan ca unghiul dintre dreapta si proiectia sa pe plan
doua plane ca unghiul dintre doua drepte ce se afla la intersectia planelor cu un plan
perpendicular pe amandoua
In lista de mai sus termenul de dreapta poate fi inteles ca:
axa unui cilindru con sau tor,
generatoarele conului,
linia de intersectie a doua plane.
La calcularea unghiului dintre doua drepte sau doua plane se pot obtine doua unghiuri
suplementare intre ele. La calcularea unghiului dintre vectorul unei drepte si vectorul unui
plan se va obtine doua unghiuri complementare.
156

Simetria
Calculul unui element de simetrie se refera la:
doua punte
doua drepte coplanare
doua plane
In lista de mai sus termenul de punct se refera de regula la:
centrul unui cerc sfera sau tor
intersectia a doua elemente (de exemplu doua drepte, dreapta si cerc, linie si sfera, trei
plane, etc.).
In mod similar dreapta poate fi inteleasa ca:
axa unui cilindru, con sau tor
linia de intersectie a doua plane
Intersectii
Din punct de vedere teoretic se pot calcula intersectiile dintre oricare doua elemente
geometrice. Datorita naturii tehnicilor de masurat in coordonate, nu toate posibilitatile pot fi
incluse in programul masinilor. mai mult, definirea operatiei de intersectie este de multe ori
foarte diferita decat cea arhicunoscuta din geometrie. Mai jos vor fi descrise cateva intersectii
posibile.
Intersectia dintre doua drepte este posibila doar daca ele sunt coplanare si neparalele
Intersectia dintre o dreapta si un cerc este posibila doar pentru elemente coplanare.
rezultatele intersectiei sunt materializate prin doua punct
Intersectia dintre o dreapta si un plan este posibila doar pentru elemente neparalele.
Rezultatul intersectiei este materializat printr-un punct
Intersectia dintre o dreapta si suprafata unui cilindru este posibila doar cand dreapta si
axa cilindrului nu sunt paralele. Rezultatul acestei intersectii reprezinta de regula doua puncte.
Intersectia dintre o dreapta si suprafata unui con este posibila in orice conditii, fara orice
restrictie asupra orientarii elementelor. Rezultatul intersectiei se traduce de regula prin doua
puncte.
Intersectia dintre o dreapta si sfera este materializat de regula prin doua puncte
Intersectia dintre doua cercuri se realizeaza pentru doua cercuri coplanare. Rezultatul
intersectiei este reprezentat de doua puncte.
Intersecta dintre un cerc si un plan e posibila doar cand cercul si planul nu sunt nici
paralele si nici coplanare. Din intersectie vor rezulta doua punte
Intersectia dintre doua plane e posibila doar cand planele nu sunt paralele. Rezultatul
intersectiei este o dreapta

157

Intersectia dintre un plan si suprafata cilindrului este posibila doar cand planul si axa
cilindrului nu sunt paralele. Rezultatul acestei intersectii poate sa fie un cerc sau la modul
general o elipsa
Intersectia dintre un plan si suprafata unui con este oricand posibila, fara nici o restrictie
asupra orientarii elementelor. rezultatul intersectiei, in functie de orientarea elementelor, poate
fi un cerc, o elipsa si teoretic, o hiperbola sau parabola
Intersectia dintre un plan si o sfera este de regula un cerc
Intersectia intre un cilindru si un con cand cilindrul si conul sunt coaxiali este un cerc.
Deoarece din masurari reale nu se vor obtine niciodata elemente coaxiale, in programul de
masurare, inaintea calcularii intersectiei, unul dintre elemente este transformat (deplasat sau
rotit) pentru a fi coaxial cu celalalt element.
Intersectia dintre un cilindru si o sfera - In cel mai simplu caz, cand centrul sferei se afla pe
traiectoria axei cilindrului si raza sferei este mai mare decat raza cilindrului, rezultatul
intersectiei il reprezinta doua cercuri. Deoarece din masurari reale nu se pot obtine elemente
coaxiale, programul de masurare deplaseaza sfera perpendicular pe axa cilindrului astfel incat
centrul sferei sa fie pe axa acestuia, inaintea calcularii intersectiei.
Intersectia dintre doua conuri. - In cel mai simplu cand conurile sunt axiale rezultatul
intersectiei este un cerc. Deoarece din masurari reale nu se vor obtine niciodata elemente
coaxiale, in programul de masurare unul dintre elemente este transformat (deplasat sau rotit)
pentru a fi coaxial cu celalalt element, inaintea calcularii intersectiei. Intersectia unui con cu
un alt con poate fi generat in urmatoarea maniera: conul cu unghiul la varf mai deschis este
adus coaxial pe celalalt con. Varful noului con rezulta ca proiectie a vechiului varf pe axa
conului ce are unghiul de deschidere mai ascutit.
Intersectia dintre un con si o sfera - In
cel mai simplu caz, cand centrul sferei se
afla pe axa conului rezultatul intersectiei il
reprezinta doua cercuri. Deoarece din
masurari reale nu se pot obtine elemente
coaxiale,
programul
de
masurare
deplaseaza sfera perpendicular pe axa con
astfel incat centrul sferei sa fie pe axa
acestuia, inaintea calcularii intersectiei,
Intersectia dintre doua sfere - Intersectia
a doua sfere este un cerc
Vectorul normal la orice suprafata este un
vector de lungime unitara indreptat inafara
materialului piesei si este perpendicular pe
suprafata intr-un punct dat.

Tipurile abaterilor pieselor afecteaza alegerea strategiei de inspectare. Din acest motiv,
trebuie luat in considerare ca fiecare proces de fabricatie da nastere unor abateri tipice ale
piesei.

158

Fig. 2.23: Abateri de forma

Pe langa geometria stiletului, rezultatele masurarii pot fi influentate de forta de

palpare, viteza si orientarea. Sageata tijei stiletului introduce mari erori in rezultatele
masurarii daca nu este efectuata o calificare a acestuia pentru a compensa aceste abateri.
Calibrarea palpatorului este un pas obligatoriu la executarea unei masurari.
Alegerea modului de masurare Modurile de masurare ce se pot deosebi sunt palpare prin
puncte singulare, scanare (automata) si auto-centrare (automata). Mai mult, se pot evidentia
palpari interioare si palpari exterioare
Definirea strategiei de palpare (numarul de puncte, distanta dintre acestea, etc)
Pentru a inregistra o geometrie reala corecta, numarul si distributia punctelor de palpare
trebuie sa fie corect selectate. O masurare corecta se executa prin palparea intregii suprafete,
punctele trebuind sa fie uniform distribuite,
Achizitie
corecta Achizitie incorecta
a geometriei reale
a geometriei reale

Distributie uniforma Distributie

a punctelor
neuniforma
punctelor

Multe

puncte

de Putine

puncte

de
159

palpare

palpare
Fig.2.29 Distributia punctelor de masurare

Definirea parametrilor de masurare (de exemplu directie, forta si viteza)

Definirea criteriilor de evaluare
Strategia de evaluare implica selectarea unor metode postprocesare de prelucrare a norului
de puncte in vederea determinarii elementelor masurate. In postprocesare, datele inregistrate
ce apartin elementelor masurate sunt filtrate pentru a izola informatia necesara. Alegerea unor
filtre adecvate depinde de cativa parametrii cum ar fi marimea elementului masurat si
numarul punctelor de inspectare.
Selectionarea criteriului de evaluare depinde de relatia dintre elementele asociate, care au fost
descrise prin elemente inlocuitoare. Criteriile de evaluare folosite sunt:
LSCI Metoda celor mai mici patrate (criteriul gaussian)
MZCI Elementul din zona minima
MCCI Elememntul tangent (Cel mai mic cerc circumscris)
MICI Elemnentul tangent (Cel mai mare cerc inscris)
LSLI- Linia medie asociata celor mai mici LSCI - Cercul celor mai mici patrate
patrate
Linia medie asociat celor mai mici ptrate
Metoda cercurilor celor mai mici ptrate
este calculata prin metoda Gaussian (bestpresupune c cea mai bun curb care
fit) fiind determinata astfel incit suma
aproximeaza un nor de puncte este curba la
ptratelor distanelor dintre punctele masurate care suma abaterilor ptratice este minim
si linie sa fie minima.
(cea mai mic eroare ptratic).
Metoda este sensibil la punctele izolate i d Rezultatul unui calcul prin criteriul Gaussian
un rezultat bun prin utilizarea unui numar mic este o valoare medie
de puncte.

MZLI-Linia de referinta din zona minima

Linia de referin din zona minim d o
aproximare folosind calculul unui element
geometric astfel nct s se obin cea mai
mic abatere maxim ntre linia ideal i ceea
msurat.
Se construiesc dou linii paralele la o distan
minim incluznd toate punctele. Linia de sus
trece prin dou puncte, iar cea de jos printr-

MZCI - Cercul din zona minima

Prin definiie, zona minim presupune
aranjarea celor dou cercuri concentrice n
aa fel nct distana radial dintre ele s fie
minim.
Centrul celor dou cercuri concentrice este
deplasat i diametrele variate n aa fel nct
distana radial f, dintre aceste cercuri este
minim. Toate punctele msurate sunt incluse

160

unul. ntre cele dou este trasat o linie

simetric ce aproximeaz conturul. n acest
fel, valorile extreme ale palprii au un impact
asupra rezultatelor calculului. Rezultatul este
mbuntit pentru un numr mare de puncte
msurate. In functie de cerintele masurarii
este recomandat s se elimine punctele
izolate.

i pe cercurile concentrice stau cel puin trei

puncte msurate. Punctele extreme se gasesc
la distanta egala fata de elementul de
inlocuire

OPLI, LOLI - Calculul elementelor tangente

Elementul tangent este fie cel mai mare
element posibil n afara cruia nu sunt situate
puncte msurate sau cel mai mic element n
interiorul cruia nu exist situate puncte
masurate. Aceast metod necesit un numr
mare de puncte, indispensabile pentru
definirea i documentarea condiiei de
msurare i evaluare
Metoda OPLI determin linia ce trece prin
punctele msurate de sus i toate celelalte
puncte sunt sub ea.
Metoda LOLI determin linia care trece prin
punctele msurate de jos i toate celelalte
puncte sunt deasupra ei.
MICI - cercul maxim inscris
Elementul maxim nscris este mrimea
maxim a unui element integral asociat unde
toate punctele msurate sunt n exteriorul sau
pe elementul integral asociat. Elementul
integral asociat maxim nscris este definit de
un minim de trei puncte msurate
Centrul cercului este deplasat i diametrul
este maximizat pn este gsit diametrul
maxim n care toate punctele msurate sunt n
afara i nici unul n interiorul elementului
integral asociat

161

MCCI - cercul minim inscris

Elementul minim nscris este mrimea
minim a unui element integral asociat unde
toate punctele msurate sunt fie n interiorul
fie pe elementul integral asociat. Toate
punctele msurate sunt incluse n elementul
integral asociat. Centrul cercului este mutat i
diametrul este minimizat pn cnd este gsit
diametrul minim unde toate punctele sunt n
afara elementului integral asociat.

2.5.3 Planificarea secventei de masurare

Planificarea secventei de masurare se face inaintea efectuarii practice a catorva pasi de
masurare in regim manual sau inaintea dezvoltarii programelor CNC. Secventele de masurare
trebuie sa fie logic conectate intre ele pentru a permite o forma unitara a programului CNC.
Aceste proceduri includ:
alegerea celor mai favorabile pozitii pentru masurarea tuturor elementelor din punct de
vedere al imobilizarii si a alinierii piesei cu sistemele de palpatoare;
modificarea planelor de coordonate si respectiv rotatia si inclinarea palpatoarelor;
planificarea intregii secvente de masurare se face tinind cont de planele de siguranta si
traiectoriile de miscare ale stiletului pentru a preveni coliziunile
Din acest motiv, trebuie acordata atentie la:
elementele tolerate si bazele de toleranta, acestea trebuie masurate in ordine cronologica
directa
traiectoriile de miscare principale (paralele cu axele de coordonate a masinii);
cat mai putine schimbari, rotiri si inclinari ale stiletului cu putinta;
toate elementele trebuie masurate intr-un numar minim de pozitii.
2.5.4 Executarea masurarii
Executarea masurarilor presupune:
pregatirea echipamentului: verificarea documentelor, pregatirea dispozitivului de masurat,
curatirea si aducerea piesei si a masinii la temperatura ambianta.

Fig.2.30 Pregatirea MMC si curatarea pieselor

Piesele care urmeaza sa fie masurate sunt pastrate in incinta laboratorului pina cind
temperatura lor se stabilizeaza si devine egala cu temperatura ambientului de masurare. Daca
masina dispune de senzori pentru masurarea temperaturii programul de masurare va fi setat
pentru utilizarea acestora astfel incit variantiile de temperatura sa fie compensate prin soft.
pozitionarea piesei si pregatirea masinii: orientarea si prinderea piesei, asamblarea
sistemului de palpatoare
162

Piesa trebuie sa fie fixata in cateva puncte, fara sa fie libera sau prea stransa, din timp ce
masurarea se executa atunci cand asupra piesei nu apare nici o deformare. Astfel, se folosesc
dispozitive de prinderesi aparate speciale de fixare. Piesa nu trebuie sa fie limitata ferm
pentru a permite dilatarea termica, atunci cand exista o diferenta de temperatura. Dispozitivul
de prindere trebuie astfel proiectat incat sa permita accesul la toate elementele masurate.

Fig.2.31 Prinderea pieselor in dispozitive de fixare

Daca se evalueaza procesul de productie, piesa se va masura in acelasi cuib in care a fost
obtinuta. Demontarile repetate pentru executarea masurarilor vor fi evitate. De asemenea,
trebuie acordata atentie la fixarea piesei cu magneti sau adezivi. Magnetismul poate influenta
comportarea masinii si adezivii pot falsifica rezultatele atunci cand acestia acopera punctele
inspectate
pornirea masinii de masurat: initializarea masinii si calibrarea palpatoarelor
Initializarea masinii de masurat in coordonate consta in deplasarea in spatiu a senzorului
pina intr-un punct care va ficonsiderat ca origine a sistemului de coordonate, XM=0; YM=0;
ZM=0; (Fig.2.25)
Calibrarea palpatoarelor
Strategia de calibrare trebuie aleasa in in functie de sarcina
si strategia de masurare , de exemplu daca masurarea se face
prin masurare discontinua, palparea se poate face prin puncte
dar in cazul in care masurarea se face prin scanare este corect
ca si calibrarea sa se faca la fel. In cazul ideal directia si viteza
de apropiere a stiletului ar trebui sa fie identice la calibrare si
masurare. Prin cresterea numarului de puncte folosite la
calibrarea varfului stiletului se obtine o acuratete mai mare a
valoarii diametrului efectiv. Daca mediul de programare nu-i
permite, utilizatorul trebui sa tina evidenta scrisa a datelor
folosite la calibrarea sistemului de masurare si sa se asigure ca
in timpul masurarii sferei de referinta se face o comparatie intre
datele rezultate si cele din evidenta.
Calibrarea se executa cu ajutorul unui calibru de forma
sferica, (Fig.2.32) a carei raza este cunoscuta si tolerata intr-un
cimp de 0,1 m. Materialul din care este executata prezinta
un coeficient de variatie foarte mic si rezistenta la uzura. Periodic sfera trebuie verificata.
163

In functie de sarcina de masurare sistemele de palpatoare au lungimi, diametre si numere

de componente diferite. Astfel incovoierea stiletului la contactul cu piesa variaza de la sistem
la sistem. In cea mai simpla interpretare stiletul este incarcat cu o sarcina doar intr-un plan (xy
in Fig.2.33 a). Daca tija stiletului este cilindrica si de rezistenta constanta in toate directiile,
atunci incovoierea ei este independenta de directia fortei. In partea stanga a figurii este
prezentata incovoierea tijei la o incarcare de-a lungul axei x. Sageata va fi aceeasi oricare ar
fi directia incarcarii in planul xy. In figura din partea dreapta este aratat un grafic al valorii
incovoierii si are forma unui cerc. Fig.2.32 Sfera de calibrare
Intr-un astfel de caz calibrarea poate fi facuta prin masurarea unei sfere in 4 puncte

a)

b)
c)
Fig.2.33 Incovoierea tijei palpatorului la contactul cu sfera de calibrare
In Fig.2.33 b este aratat un exemplu mai complex. Configuratia sistemului de stilete consta
intr-o extensie verticala, un element de conectare si un stilet orizontal. Stiletul este incarcat in
planul xy. In exemplu se presupune ca extensia are o rigiditate foarte mare, astfel nu este
supusa incovoierii, dar rigiditatea la incovoiere si torsiune ale stiletului sunt mici. In acest
exemplu sarcina verticala provoaca indoirea stiletului, iar sarcina orizontala provoaca indoirea
stiletului si torsiunea extensiei. Se observa ca sageata pe axa y este mai mare decat cea pe axa
z, astfel graficul caracteristicii are forma eliptica. Pentru a tine cont de caracteristica eliptica a
incovoierii stiletului, in procedura de calibrare, strategia de masurare trebuie sa includa
masurarea sferei de referinta in puncte opuse pe ecuatorul acesteia. Pentru o identificare
corecta a centrului sferei este nevoie de inca doua masurari (pe langa cele ale polilor). In plus,
daca presupunem ca rigiditatea la incovoiere a extensiei este mica, aceasta transforma
caracteristica intr-un elipsoid, (Fig.2.33 c). In acest caz strategia de masurare consta in 5
puncte distribuite uniform in poli si ecuator si 15 puncte distribuite intamplator pe sfera de
calificare.

Calibrarea unui stilet cu varf conic polul

sferei de referinta este masurat cu varful
conului iar pe urma se masoara de doua ori
cate patru puncte (in doua sectiuni ale
conului). Masurarea este efectuata in
apropierea ecuatorului pe paralela pe care

Calibrarea unui stilet cu varf cilindric se

masoara polul sferei de referinta cu planul de
baza al cilindrului iar pe urma de doua ori
cate patru puncte (in doua sectiuni ale
cilindrului). Masurarea se efectueaza la
ecuator, unde suprafata laterala a cilindrului

164

suprafata laterala a conului este tangenta cu este tangenta cu sfera de referinta, pentru a
sfera de referinta, pentru a evita contactul evita contactul muchiei cilindrului cu aceasta.
muchiei conului cu aceasta.

VARIANTA 1
Calibrarea unui stilet cu varf-disc poate fi
facuta prin masurarea polul sferei de referinta
in cinci puncte odata cu centrul planului de
baza al discului si in patru puncte aproape de
muchia discului apoi in patru puncte in
doua sau trei sectiuni pe langa ecuator, pe
paralelele unde suprafata sferica a discului
este tangenta cu sfera de referinta, pentru a
evita contactul acesteia cu muchia discului

VARIANTA 2
Masurarea polului sferei de referinta in cinci
puncte: trei puncte langa ecuator, de-a lungul
unui meridian (pentru a localiza ecuatorul
discului) si patru puncte pe ecuatorul sferei
de referinta.
Daca un stilet cu varf-disc se foloseste doar la
masuratori 2D poate fi calibrat doar pentru
diametrul sau cu un calibru inel

Calibrarea unui stilet cu varf-plan; polul

sferei de referinta se masoara de cinci ori cu
planul de baza al stiletului, langa centrul
planului. Pentru a determina centrul stiletuluiplan se masoara patru puncte pe ecuator in
mijlocul partii laterale a acestuia.

Calibrarea unui stilet cu varf ascutit; se

masoara polul sferei de referinta si cel putin
trei puncte in apropierea acestuia. Varful
stiletului ascutit este deasemenea sferic, cu o
raza foarte mica, deci trebuie masurate
fragmente mici ale acesteia pentru a evita
contactul cu partea sa conica.

In cazul calibrarii unor sisteme complexe de palpatoare este imposibil sa se efectueze

calibrarea tuturor palpatoarelor intr-o singura pozitionare a calibrului sferic de referinta
datorita posibilitatii de realizare a unor coliziuni. Intr-un astfel de caz este necesar sa se
schimbe pozitia/orientarea calibrului de referinta si este necesar sa se determine noua pozitie
cu un stilet calificat anterior, inaintea modificariii pozitiei.

165

Fig.2.34 Modificarea pozitiei calibrului sferic de referinta

Fig.2.25 Calibrarea unui palpator pe o cala

Fig.2.36 Calibrarea cu calibru inel
Pentru o acuratete maxima a masurarilor intr-o singura dimensiune calibrarile se pot face cu
blocuri de cale. In acest fel acuratetea maxima poate fi obtinuta doar pe directia calei.
Lungimea exacta a calei trebuie introdusa in softul MMC. In timpul calibrarii primele 3
puncte se masoara pe una dintre fete pentru stabilirea directiei masuratorii, iar pe urma se ia
cate un punct pe fiecare fata (punctele 4 si 5 din Fig.2.35).
Pentru masuratori in doua dimensiuni de acuratete ridicata (de exemplu diametre interioare si
exterioare) se recomanda calibrarea cu piese de forme si dimensiuni similare. Calibrarea
consta in masurarea unui cerc pe un inel de referinta si a planului perpendicular pe axa sa. In
Fig.2.36 se arata ordinea punctelor de masurare. Punctele 1, 2 si 3 stabilesc orientarea
calibrului, 4, 5 si 6 determina centrul lui iar 7 si 8 masoara exact diametrul si calibreaza
palpatorul.

166