Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
KONSTANTIN LEONTIEV Bizantinismul Şi Lumea Slavă
KONSTANTIN LEONTIEV Bizantinismul Şi Lumea Slavă
Doina DUMITRESCU
Sigkt edrturii:
,,inger" de Vasile GORDUZ
COIECTIA
DREAPTA EUROPEANA
Konstantin Leontiev
B)ZANTIN ISY U L
SI LIJ|YEA SLAVA
Editor: Sorin DUMITRESCU
Traducere de
Elena P1RVU
Cu un cuv2nt introductiv de
Konstafltln Iontlev
Bizantinisno e rn'onilo slauo
Claudio MUTTI
Eibllolcc:"ASTRA"i
O ANASTASIA 1999
-slBl
Cuudnt introductiu
Printre .,nenumiralii scriitori. lilosofi si ganditori " care
Muqadd'i'
sunt comparali cu lbn Haldun - autorul
portanta opere de acest gen pe care cineva a scris-o vreodati"' - ni aparc cital numele rusului Konstantin Leontiev.
$i totugi Vizantiniznx i Slaujanstuo, a cirei unici versiune
in 1987 in il^li^nd3, a vi.zut lumina
occidentali a
^pdrut
in 1875, deci cu
aproape 40 de ani inainte de spenglerianr;J {lntergang des Abendlandes, cea mai faimoasi dintre
lucririle care, dupd Ibn Haldun, au fost dedicate abordlrii
LlLtLll6S
morfologice a istoriografiei.
inainte ca Spengler, anunlnnd declinul Occidentului,
si fi opus conceplia unei multipliciteli a ciclurilor culturale trufaEei gi iluzoriei reprezengri istoriografice a eurocentrismului, care cu schema sa ,Sntichitate - Ev Mediu Epoca moderni li contemporane" reducea la ciYllizatri^
occidentali raliunea existentei gi viziunea supremi a devenirii umane, Leontiev observase deja, cu o privire pitrunzitoare, nafterea gi declinul diferitelor forme istorice
1. Vincent Monteil, prefafe la Ibn Khaldon, Dis'cours s..r I'Hktoite
u.niLe6elle, Paris, 1978, vol. I, p. )oo(V. A se vedea, in limba romand,
U{d
9i religioase, pane la a
burgheziei gi democraliei.
qi rei"nainte ca Spengler, repudiind eurocentrismul
pu.rand in drept.,J" lor iulturile extraeuropenen, si fi
netezit calea pentru ceea ce Gu6non avea si numeasca
Per'siei
,,preludecata ilasici", Leontiev prezenta civilizalia
zntice intr-o alti rnanieri tle cutn era ea prezentlta ln
qcolile rusegti ale secolului al XX-lea 9i de cum- mai este
;9m1$
ii ".te"i p."r"","ti in toate gcolile europene, gub din
Oriunei retorici a ,,libertilii" care rezervd,,barbarilor
disPrelul.
ent" numai
Dar o dilerenta relevantd intre Spengler 5i Leontiev
rezidd in valorificarea unei civilizatii care pen[nl lnva[arul
rus constituie un obiect privilegiat de cercetare: cea bizantina. Aldo Ferrari avea dreptare sd observe ci "9tiin!a
istorici europeand a considerat vreme de secole Bizantul
Jou, .n p" o neoriginali si sterili supravieluire a lumii
sreco-latine , aservita pe deasupra (pecat capital tn ocnlul
inui istoric liberal l) unui ideal ,.retrograd' reljgios si mo,rrrhi.. C".t"tr;ii de invelali 9i de cititori occidentali au
Dromovat neincetat o mulqime de preiudecdli asupra Biiantrului. care, neseminlnd nici cu civilizalia clasica nici
.., E.,.opu modernd, ar fi fost c t^cleiz l prin ,,bigotism'
cruzims qi ingusdme sPirituale"t.
Acelagi Sp-engler, dicn pe de o parte face se reintre
lumea bizantina-i n ,yara" icelei Kultur pe care el, cu- o
J"iiniti" atat de in;lite, o numeqte,,areba, pe. de alta
pane, vede in..bizantinism un fenomen de Ziuilisaliovf '
fdcuti de Danielevski, ajunge la zece cicluri istorico-culturale, cuprinse, conform acestei sistematizdri, intr-un al
unsprezecelea ciclu: cel brzantin, inleles ca un tip cultural
particular si autonom, av2nd propriile lui caractere distinctive gi propriile lui principii generale'-.
Bizantinismul, pentru Leontiev, nu e doar un simplu
ciclu istoric: e o idee-fo4e, un principiu universal, singurul in stare si modeleze gi se otganizeze elementul ,,demotic" al ariei geografice supr:se jurisdicliei sale, intervenind asupra aqestuia in felul in care forma aclioneazd,
asupra m leiei.
in aceasti privinte, Nikolai Berdiaev a observat bine
ci, in viziunea lui Leontiev, ,,adevirul 9i frumuselea poporului rus nu se manifestau in geniul maselor, c2t in
rinduielile bizantine cne otganizeazi qi conformeazi
acest geniu dupi propriul lor chip"3. Elementul popular,
prin urmare, se dovedegte mai deschis declt cel burghez
influenlei formal6 are a ldeiibizantine: ,,Pe mujic - adaugi
Berdiaev - el era gat^ sd-l ide^lizeze, daci nu din alt motiv,
micar pentru ci era opusul unui mic-burghez [...] in
Balcani, in Turcia, in Rusia, aspectul pitoresc gi popular
al vielii ii capta atenlia [...] Vedea in comunitatea rurali
un principiu in mdsuri se combate arneninlarea proletariatului"e. $i tot Leontiev mlrturisea: ,,Poporul 9i nobilimea, cele doud gxtlsrns, mi-au fost intotdeauna mai pllcute decnt raediile burgheze ale profesorilor gi scriitorilor
pe care eran nevoit si-i frecventez la Moscova"ro.
privire la ciyili
4. Valabilitxtea cetoNa intuilii {le lLri SPengler cu
in L'h[oPe et
Dj'tit'
Hichem
z:rtia islafllic,r a fost stlstinuti recent de
Pais.197ti, cap . os\\'nld spengler", Pp 92-101i
A.
i. Ferrari. Lr't Teiza Rona. ed' cit' P. 36
i. o. sp"t.tglat, Il trannnto clell'occicleitc. e'l a Il-x \lilllno'
L'IsLcnn,
195:. p.
l9i.
sd-i
Nationalismul qi panslavismul nu plltealr' deci'
ale
aspecte
de
rd;;;;;i;prtiie,'pentru cl este vorba
multi
de
care
-"a.iui oroa., de .lernocratizare liberate tnarilor lumi
;;;;;;' ;:;;;'" si lucreze la distrugerea
egalialJ occidentulul . Egalitate a persoanelor'
";i;;
;;;;;ir;;i"., egalitate (adiid uniformitate) a provinciie$e vorba mereu de acelaqi proces"l''
i;;;i;;;,t""id
co'nunitdlii spili'
ILila.
-nab, ntfi"n" Leontiev ii opune ideea din urme in rcrsr:s\irrand superioritatea acesteia
ortodox cel-mai
;; "t;i"",j si Provocdtori: ,Episcopul
(oricirei
rase i-ar 2panrne'
crud. ba chiar cel mai pdcatos
botezat). ar trebui sr preruiasca mai
;*;i ;i;;.tgol
*"f,"i" ".ttii no"s. tri dec2t doudzeci de demagogi 9i proeresisti slavi"".
""tr'*i"ri"-rf , chiar clnd face structural apel la solidaaltceva
,itriea c..sti.rito, impotriva ,.jugului iurcesc"' nu-i
provenlte
anti-traditionale
decat un vehicul ai mentaliletii
li" e"-p" -"aerni impotriva acestui asalt dizol.uanr'
o dubld tarieri: ortodoxia ei Islamul'
Berdiaev'
nu era un slavofil, ci un turcofil"'J' zice
;;ilt
imrurcesc
el 'iugul
fi;i;, pli; J" indig"u"' ce pentruscufunde
definitiv in
li"Jrcr'i"o""t"le b-alcanice se se
i c.lemocretic e uropean Leontie-v .consiIuttri
inlesnea
"i.it"*r,
dera acest-iug ca fiind unul salutar' deoarece
Berdiaev
Si
orient'''a'
in
;;;;;;"; r"echii onodoxii
apel la violentra
;;;;i;;;,-;' aleea5i indgnare: "Face
de.cea a
bucurd
se
i"'tottiva cehjloi aga cum
llrmea
cumva
"i-iif"t
nu
turciior impottiua slavilor din Balcani' ca
nizuia
Nu
ri^"j J tJ i-r"rghezeascd pentru totdeauna
;;;",b;'fui.;
11..
Bizalxtinisnul ti hlrnea
sLctud'
251'
cap
ll'
slavi, ci una europeani, democraticd gi liberali"'6; ,,credea cI Constantinopolul nu ar putea sd fie decirt rusesc
sau turcesc; dar ctr, de ar fi fost si cadi in mXinile slaviIor, ar fi devenit un focar revolulionar"'-. intr-adevir,
acelagi Leontiev scrie cd a inleles, in timpul Sederii sale
in Turcia ca ambasador al Jarului, ci, ,dacd, multe elernente slave gi ortodoxe sunt inci vitale in Orient, aceasta
li se datoreazd turcilor"'o.
Numai lumea ortodoxd s,i cea musulmand au, dupi
Leontiev, perspectiva unui mare viitor. Rusia, ln particular, are menirea de a salva vechea Europi, deja obositi;
dar, pentru a-qi putea indeplini aceasti funclie, Rusia trebuie si se intoarci la ideea bizantini gi se se uneasci ,,cu
popoare asiatice qi de religie necregtine [...1, pentru simplul fapt cd in snnul acestora n-a pitruns incd iremediabil spiritul european modern"'e.
Se pare ci recent opera lui Leontiev ar fi stat in centrul dezvoltirilor doctrinare ale anumitor cercuri sovietice
neoficiale gi ci gnndirea sa ar fi fost ,,analizatd cu griji 9i
interpretate din perspectiva actualitelii"'?u. Aceasta ar
putea constitui o probi a fecunditalii acestei opere, in
ciuda posibilelor rezerve ideologice.
Claudio Mutti*
16. Ibtdem,
17. Ibidem,
p.250.
p. 251.
la. Ibidenx, p. 250
19. Bizatltiltisllxul ti lu. rca. slaud, cLtp. V.
20. Alexander Yrno\,, Tbe Rlssian Netu Riglrt, Berkele)., 1978, p. 6-3.
o Edit()rul itaiian al cl.tii cle fa[i, cirrix ii ntlfLunim pentlLl spriiin!rl xc(ndilt:rcestei edi[ii rom,rne$li (n. ecl- r()n].)
,CAPITOLIJL
VrcHlur
BIZANTINISM
Slavismul, considerat
in ansamblul siu,
este
inci o
enigmi, un sfinx.
Ideea abstracd de bizantinism este extrem de limpede
gi de comprehensibili. Aceasti idee generali este compusi din cdteva idei pa4iale: religioase, statale, morale,
filosofice gi artistice.
Este imposibil sd apard ceva aseminitor in interiod lumii slave. Reprezentandu-ne mental slavismul, vom obline
doar o imagine amorfi, elementari, neorganic5 - ceva
asemindtor aspectului unor nori uriagi gi indepertafi care,
pe misuri ce ne apropriem de ei, pot forma cele mai variate figuri.
ll
ti
ropa
SunL poate,
ru;ii putini
Familia ? Ce este familia fdrd religle? Ce este familia rusd fi.rd cregtinism ? Ce este, in fine, creqtinismul, in Rusia,
Cinciruatus, Fabius, Nlaxirnus $i lulilrs Caesar au tlcut incet si legal in Augustus, Traian 5i Dioclefan 5i, prin
urmare, in Constantin, ILlstinian gi Ioan Tzimiskes. in Rorna piglnd, dictatura a a\ut mai intii un caracter iegal,
dar temporar; era vorba, intr-adevir, de o putere absolu-
disciplind statali, incomparabil mai puternic: plrterea Bisericii, puterea 9i privilegiile episcopilor. Roma anticir nu
posedase Lln asemenea instrument, ii lipsise o astfel de
clasi sacerdotalA privilegiate. Acest nou gi extraoldinar de
eficace instrument de disciphna a ap'imt ln Bizanlrl cregtin.
Cezarismul bizantin avea, ?n realitate, rnultd vitalitate
natura adaplald circurrlst2tnlelor Si necesitalilor timo
Si
pultri. El se baza pe doud forle: pe noua religie (pe care
;i cea mai mare parte a necregtinilor din l.remea noastrii,
adici a ateilor gia deiltilor,.o recunoaqte ca fiind cea mai
br-rni. dintre religiile existenter) si pe vechiul drept statal
roman, mult mai dezvoltat decat toate celelalte cunoscute
noui. (mai mult, de exemplu, decnt cel egiptean, caldeean,
persan, spartan gi atenian).
Aceaste fericitl combinalie a unor principii antice (dictatura qi municipalisrnul roman), consolidate cu noul gi
fascinantul creqtinism, a pemis primului stat cre$tin se dureze
de mult pe un teren nesigur 9i tr,rlbure, qi in cele
^tat
mai nefavorabile circun.]stanle. Cezarii erau abandonali,
substituili sau uciqi, dar sensul sacru al cezarismului nu a
fost pus niciodatd in disculie. Se schimbau oamenii; insi nimeni nu s-a gnndit vreodati sA inliture bazele sistemului.
in ceea ce prive$te istoria biz ntinl, este important de
notat cd noliunile despre Bizanl, risp2ndite in rlndurile
publicului nosmr clrlt, sunt incredibil de false, absurde, unilaterale gi superficiale. 9tiinla noastre istorici este gi acurn
imature si lipsitd de autonomie.
Scriitorii occidentali ar,r suferit indelung (adesea in mod
incongtient) de simpatie pentrr-r republica sau pentru feudalisr-n, ori pentru catolicisrn salr pentrlr protestantism. Bizanllrl - autocrat, ortoclox si nefer"rdal - ntt le-a trczit insd
niciod;rti rrici c<:r rrrai rricir silnllJlic.
19
Existd in fiecare societate - in principal dtn catza orientirii generale a instruirii gi a multor lecturi superficiale obignuinta de a arita, fdrd. prea multe reflectare, simpatie
fa.ti
de altele. De exemplu, o cantitate enorme de ronlane, articole ti opere poetice ne-au fdcut pe noi toli si citim, la
qcoali, cu fiori de entuziasm, despre faptele de la Maraton, Salamina si Platea gi si ne indreptam toate simpatia
cetre grecii republicani, privindu-i, in schimb, aproape cu
urd 9i disprel pe pergi.
Imi amintesc ce am citit intr-o zi, din intimplare (gandifi-ve, intr-o lucrare a lui Herzen !), despre cnliva nobili
persani care, in timpul unei furtuni, s-au aruncat din proprie rcintd in mare, pentru a uSura nava qi aJ salva astfel
pe Xerxes; inainte de a sdri peste bord, ei s-au apropiat de
rege $i i s-au inchinat unul dupi celilalt. imi amintesc gi
ci, citind acest episod, am devenit ginditor qi mi-am spus
(gi de cXte ori, din prima tinerete Si pani la rnaturitate, mi
s-'a intors iar gindul Ia rdzbolul clasic dintre greci 9i pers'ani !) in sinea mea: ,,Herzen are perfecti dreptate definind acest act drept Temopilele persane. Este vorba despre un gest mai teribil 9i mai uriag dec2t acela de la
Termopile, un gest in care se reveE fo4a unei idei qi a unei
convingeri chiar mai mari decat acelea ale .tovardgilor lui
Leonida. Este, intr-adevir, mai ugor se-!i oferi capul in ardoarea unei bi.tilii decat sd te decizi - \a rece, deci perfect
congtient, qi fdrd a fi con$rans in vreun fel - a te sinucide
in numele unei idei religioase $i politice". Mirturisesc ci,
din acel moment, am inceput si pfivesc Persia antici altfel de cum fusesem inviqat de gcoala anilor '40:50, de
poezie gi de cea mai mare parte a operelor istorice. Consider ci rnul! oameni au asemenea arnintiri. Cred ci moti\ruI principal al acestei atitudini consti in faptul c'i Persia
nll a lesat opere literare comparabile cu acelea ale Greciei. Grecii all $tilrt s?i reprezinte diversele aspecte lrle
lr)
iar in zilele noastre cultura europeani ar.anseazl irezistibil clincolo de limitele sale geografice originare.
Existi gi alte opere care pot umple lacunele informati\.e pe care le au r.respecialigtii care vor sd abordeze problema istorici a Bizantului. insd cei pasionali sunt foarte
putini si plne cirnd printre noi. rusii, nrr se tor gisi oameni cu un talent aftistic comparabil cu al lui Thierry,
Macaulay gi Granovski, care si se declice studiului bizantinisrnului, nu vorn putea avea un progres viu qi real in
acest dolreniu. Ar [i srrficient ca cine\a si rescrie sau
doar si traduci ln limba moderni, insi cu simplitate gi
rafinament, Vielile sfinlilor sau vechea Ceti Minej' l\i
Dmitri Rostovski - pe care toti o cunoagtem, dar pe ^care
nu o citim niciodatd - Fi deja acest lucru ar fi suficient
pentru a inlelege sinceritatea, cildura umani. poezia gi
eroismul lumii bizantine.
Bizangul nu este Persia lui Zoroastru; existi numeroase
surse pentru a-l cunoaFte, surse extrem de apropiate noua,
insi pini acum au lipsit cercetitorii care si fi qtiut se ne indrepte imaginagia gi inima care formele acelei lumi care
daci pe de o pafie s-a indepdrtat definitiv, pe de alti parte
ne apare contemporane inci gi, mai ales, organic legati de
liata noasL.re spirituala si starala.
Prefa.ta la una dintre cirqile lui A. Thieny (Derniers
temps de l' Empire d'Occid.ent) contine un regret semnificativ pentru neglijenla scriitorilor occidentali fali de lume biz nttnd. Thierry atribuie, printre altele, o importanfi insemnate jocuh"ri de cuvinte lipsit de conlinut din
Bas-Empire (Imperiul Tdrzit, dar 5i irnperiul rneschin,
demn de dispret) si definegte drept incompetent si neavenit (malencorttreux) pe cronicarul care a impirlit pentru prina dat,i istoria romani in istoria Imperiului Vechi
(italic) si istoria In.rperiului Nou (grec).
Nu trebuie s'i uit,lm, afirmi Tl-riern', cri tocrnai Bizantlrl a clxt ulnanitatii cea nzri desi\lr5iur clintre religii:
CAPITOLT]L
II
BrzeNrIxrsIrUL IN RUSIA
Cezarismul roman, intirit de cregtinism, a oferit noii Rome (Bizantul) c p^crtatea de a supraviefui anticei Rome ita-
petfield Si accesibili pasionatului lirism al romanului englez ? Sunt oare comparabile, prin abunclenta forlei qi a
frnmuselii idilice, \'ia{a familiali din Rd.zboi ;i pace s u
accentele de idilisn.r casnic (de altfel, foarte putin complexe) prezente in operele lui Turgheniev cu scenele familiale din literatura englezd? Este oare posibil sd ne
imagindm un poet rus capabil se scrie Clopotul lui
Schiller? $i, in fine, sunt cu adevdrat puternice. (in comparatie cu cele ale popoarelor gerrnanice, se inlelege)
sentimentele farniliale ale lui Pugkin, 191m61161t gi chiar
ale ,,1iranului" Kollov ?
Nu avea, dimpotrivi, dreptate Belinski atunci c2nd a
pus ca epitaf al prefelei sale la poeziile lui Kolqov urmdtoarele versuri ale lui Apollon Grigoriev ?
Nu a;a, din pd.cate, este uia.lct. ruseascd !
Sd. uorbeascd slauofilii, sd. exalte
fdrd odibnd spiritul familial
al popon tlu.i n$ . . .
ELl, md. ierta , de nu,tlt titnp nu ud.d.
tn el ceua familial.
Din ce motiv Piterscik, risipitorul lui Pisemski, 9i taciturnul 9i nefericitul, din punct de vedere familial, Birjuk
al lui Turgheniev au apirut tuturor mai adevirali gi mai
naturali decit idilicii tirani d. la Sarzd ai lui Grigorovici ?
Grigorovici cunogtea bine limba liranilor gi a prezentat,
fari indoiali, cu fidelitate multe tipuri umane; puterea
sentimentului siu este de netegaduit, dar el s-a pierdut
pe calea fals'i a unr-ri spirit familial solid gi afectuos care,
vai, nu face pafte din soafta poporului rus I
Stiu bine ci pentrlL multe persoane nobile qi elevate
monrl rr fi dureros si asculte :rscr))eneil clr\inte. $tirt ci
a le consiclera acle\',i1'ate este dificil... Eu insumi sufirr din
2-
c^uza aceasta, dar cui ii foloseste si ascundem acest lucru noue ingine gi celorlalli ?
Daci acest lucru este ceva rdu (gi sigur este un l1rare
rau !), atunci este necesar siJ pomenim neincetat, pentn.r
a putea si i ne opunem cu cea mai mare energie posibili.
Iar a ne mulpmi cu puterea sentimentului nostru familial,
numai pentru ci gi la noi existd ici 9i colo familii care trliesc in armonie $i care au pdncipii morale severe, ar echivala cu a susline cA organizarea sociald a Rusiei este prcnuntat feudald, tntrucAt ;i Ia noi existd case princiare ;i
boiererti pluriseculare $i a existat (Si, trx parte, exktd tncd)
o nobilinxe bogatd ;i cultLi, piiailegiatd, p6.nd nu cu mult
timp in urmd, fald de celelalte clase ale poporului. Aceste
observa[ii sunt, fdre indoiali., exacte. Dar pentru a judeca
corect un organism social este necesar sal compardm cu
alte organisme de acelagi tip. in cursul vieqii lor istorice,
popoarele germanice au dezvoltat modele aristocratice
extraordinare, pe de o parte, qi, pe de alta, un spirit familial atat de puternic, incXt ne constrang sd admitem ci
suntem foarte departe de ei in ambele privinle !
Daci studiem o veche familie in intregime ruseasce
(in care nici tatel nici mama nu au singe german sau
grec ai nici micar ucrainean sau polonez), solidi 9i elev^t^ moral, notem ce o astfel de familie este suslinute, in
esenfe, de Ortodoxie, de Bisericd, de religie, de bizantinism, de Decalog gi de congtiinla picatului, iar nu de un
sentiment etic situat dincolo de religie sau care a supravie$it acesteia. Familiei ruseqti li este, intr-adevdr, strain
acest principiu al datoriei abstracte, sentiment care, chiar
nerecunosc2nd nici picatul, nici Decalogr"rl, nu admite
nici eudemonismul liberal 9i estetic qi refuzi cu disprel
toleranla reciproci atat de drage nobilimii occidentale
din secolele al X\4l-lea si al XVIII-lea.
. Pe de altl parte, ce voi;r si predice Cernigevski in rornanul sirrL Ce-i de.fcicttt ? Acest rorrran, clezgust:itol clin
28
punct de vedere artistic, grosolan gi nereu$it, a desfigurat, intr-un rnod deosebit, o acliune pe cnt de utild pe
atat de detestabild: a dezviluit cu claritate ce vor cu adevarat oamenii de acest fel. $i in ei se manifeste, in parte,
caracterul rusesc, chiar daci numai in aspectele sale cele
mai negative Fi mai distructive.
in realitate, orice principiu, daci este impins cu o coerenfi unilaterald pdnd la consecintele sale extreme,
poate deveni nu numai ddunitor, ci ti sinuciga$. Astfel,
de exernplu, extinz2nd pnnd la exces ideea libertilii individuale. se va ajunge, printr-o anarhie extreme. Ia un
despotism extremist comunist, la o lungi violenli juridici a tuturor impotriva individului gi, de asemenea, la
sclavia personald. Permitefi oamenilor si se vnndd ca salariati perpetui in schimbul lini$tei $i al unei intretineri sigure qi veli vedea citi sclavi, sau pe jumitate sclavi, s-ar
int2lni in vremea noastri: la discretie !
Fragilitatea sentimentului familial rusesc se reveld cu
clafitate in operele nihiligtilof noqtri. Nihiligtii au incercat
si alenleze gi impotriva statului, in apd.rarea cdruia s-au
ridicat insd din toate pi4ile forle nenumarate 9i eterogene; ?n schimb, in apd,rarca familiei s-au ridicat numai
unele voci nobile gi ?nzestrate, dar nu forle feale 9i active... Eu cer doar se observim cu atenlie gi coerenfi via!a noastre gi literatura noastre aftisticet.
Daci, de exemplu, unii slavofili cunosculi au allt norocul si creascd in familii ruse9ti realmente solide, aceasta
a depins in primul lind de faptul ci aceste familii erau profund ortodoxe; In orice caz, nu avem dreptul logic si credem cd tot ceea ce iubim Fi apreciem se inr?lnegte intot
deauna si la ceilalli. Tn aceste sens ma intrebam eu, rus in
totalitate: Ce este familitt fdrd religi.e ? Ce este relig,ia fdni
crestinism ? Ce este cre$tinismul, tn Rusia, fdrd regulile,
forntele 5i uzanlele ot"todoxe - adicdfdrd bizantinism ?
in realitate, celui care vrea sI intdreascd familia rr"rsi
trcbr"rie si-i lie drag tot ceea ce se referd la Biserica noas-
sici. in fhe. in pelioada bitrinetii muribuncle domind spiritul democratic, egalitarist pi liberal. Cred ci obsen Xnd
ce nuante gi ce forgd reali domind un popor sau altul,
ne-am da seama cA toate celelalte apar impregnate gi
pitrunse de acestea.
in Rusia, larismul nostru innAscut gi ereditar a fost atat
de puternic incit, sub presiunea lui, principiul aristocratic a
cipetat un caracter admiriistrativ gi'pu1in legat de amintirile
familiale gi locale, un caracter in orice caz incomparabil mai
mult statal dec2t efectiv feudal sau oripenesc. Este cunoscut
cd mestnicestud avea un sens esenlialmente administrativ,
funclioniresc gi statal. Boierii nu se mindreau cu vechinea .'
neamului lor, nici cu personalitatea lor qi nici cu oragul sauT
cu castelul de care erau legate puterea gi neanul lor, ci numai cu serviciul statal prestat de strdmogii lor. Eforturile Romanovilor 6i chiar transformirile raclicale fi.ute de Petru nu
atr schimbat decit in parte aceasd situatie. Rangurile introduse de Petru au democratizat, cel putin aqa pare la prin.n
vedere, chiar principiul noblegei. intr-adevir, orice om liber'
putea si obfini un rangJ servindu-l pe lar - aciicd statul.
in realitate s-a intnrnplat ci nobilimea s-a clistantat gi
mai mult de popor qi, cel pulin in straturile sale cele mai
eler rte, a de\ enit Jlistocratici.
ir-rainte de Petrll, in realitatea noastri socizlli exista o
r)tili r)t:lre rn ifoIrn itlttc,, o rnai nt'.r[c ltscrttina[(j ir]lIe pl'lrliie conrponente; trlterior-. cLun se stie, Pctlr a ir-rtirjt scla\ i:r.
L
,31
lor taraneqti (mlr3) supuse ei; a inceput. atunci sI-Si perfecqioneze culnua gi puterea, chiar dacd, era in continuare
supusi larismului.
A fost suficient: aparilia Ecaterinei a II-a pentru ca in
viala sociali sd apard un gust mai rafinat (gfalie Ei faptului cd nobilimea fusese pa4ial redusi de apisdtorul serviciu statal), o noue creafie intelectuald $i sentimente
mai elevate. in sensul acelei diferenlieri sociale de care
am vorbit anterior, despotismul lui Petru a fost progresist
$i aristocratic. Liberalismul Ecaterinei a avut exact acelaSi
caracLer- Ea a condus Rusia spre inflorire, mirire gi creafiind meritul
{ie. Ecaterina a intirit inegalit^lea,
^cesl^ (integritatea
siu cel mai m te. E^ a menfinut servitlrtea
rnir-.ului gi a comunitililor agricole), introducind-o gi in
Ucraina. Pe de al6 parte, Ecaterina a acordal privilegii
nobilimii gi i-a micgorat dependenla faqi de serviciul
statal, sporindu-i astfel caracteristicile realmente aristocralice, adicd. conqtiinta orgolioasd a propriei individualitali. Gratie Ecaterinei a II-a, nobilimea a inceput si devini tot mai independentd fa@ de stat, continuand insa,
ca gi in trecut, sd domine celelalte clase ale societilii.
Nobilimea a ajuns, in sf2rgit, si se deosebeascd de popor,
sd se individualizeze, 9i a intrat in perioada de inflorire
care i-a niscut, in ordine, pe Deriavin, Jukovski, Batiuskov,
Puqkin, Gogol 9i aga rnai departe.
Ludovic al XIV-lea qi Petru I au fost aproape contemporani; in ciuda acestui fapt, autocra(ia lui Ludovic aIXIY-lea a
nivelat profund Fmnta Si a Fters ultimele urme ale vechii gi
foflnidabilei inclependenle feudale. Franta secolului urmitor
s-a indreptat rapid spre democratie gi spre confuzie politici.
in schimb, autocratia lui Petru a cliferentiat mai puternic decXt in trecut statul rus Si a pregetit terenul mult mai
aristocrzrticelor Fi mai variatelor epoci din vremea Ecaterinei l Il-x si a lui Alcxanclrtr l.
\2
in
si vedem ce considerd ca fiind esenlial caracterului nalional rus un cercetetor ucrainean de indubitabil talent care este Kostomarov. Ajunge si deschidem lucrarea sa, Istoria epocii
tulburdril.or (ntl-mi amintesc daci acesta este chiaf tithll
exact), pentru a ne convinge cat de important este pentru noi bizantinismul, in. dublul sAu aspect: de tsisericl qi
de autocratie nalionalzi.
Polonezii erau la Nloscova, larul nll exista sau apirezru
impostori, unul dtrpa altnl. ln rnai multe locuri. Boierii
tridau, ezitalr sau erzlu ticuti.:i neplLtincio$i. in comuniaceasta privinfa, este interesant
3i
titile sAtegti domnea o profundi discordie. insi a fost suficient ca un polonez sA intre in biserici cu pillria pe
cap, nerespectand deci Ortodoxia, pentru ca patriotismul
rus si se inflicdreze intr-o clipi in mod patima$. ,Atunci
numai Ortodoxia i-a unit pe ru9i", afirmi Kostomarov.
Sentimentul religios gi supunerea fali de putere (deprinderi de origine bizantini) ne-au salvat qi in 1812.
Este cunoscut cd, intr-un prim moment, mulU larani (desigur, nu to!i, dar mai ales aceia surpringi de invazie) au
aritat foane pulin spirit patriotic. Au jefuit proprietelile
nobililor, au complotat irrpotriva aristocraliei gi au acceptat bani de Ia francezt. Dar clerul, nobilimea gi negus-
torii s-au comportat cu totul altfel inci din primul mornent. Iar cind liranii rugi i-au vezut pe francezi profanind
icoanele gi instalindu-9i caii in biserici, s-a schimbat radi.
cal totul. Poporul a luat foc. Atunci gi puterile secundare
au rispuns diferit 9i au Stiut se reprime ffui ezitari zqix-
portant este faptul (evident pentru toti cei care s-au ocu-
vins
litici, cu
std politicd este mai puternici gi mai
^ce
gi mai inteligenli.
chibzuitl, ^tat
iar oan-renii,
fitai
^lreg^tori
putem
indiferent
in concluzie,
afirma ci,
de aspectul
privi
qi
viafa
sub care vom
statul rus, vorrr vedea cd bizantinismul - adici Biserica gi Tarul - patrunde inlotdeauna, mai mult sau mai putin direct, in profunzimea, in
miezul organismului nostru social. Fo4a noastri, disciplina, istorja culturii, poezia $i tot ceba ce este viu in Rusla apar organic legate de monarhia noastre nationalA Fi
binecuvantate de Onodoxie, cereia ii suntem urmaqi direcfi gi reprezentanti in lume. Bizantinismul ne-a organizat. Sistemul ideilor bizantine, unindu-se cu principiile
noastre simple gi patriarhale gi cu deja bitrnnul material
etnic slav, crear mareti^ noasffe. Tridand,. chiar in cele
mai secrete^ proiecte ale noastre, acest bizantinism, vom
cauza, inevirabil, ciderea Rusiei, pentru ca $i aceste proiecte pot gisi, mai devreme sau mai tarziu, ocazla. unei
concretizari practice.
DesfitXndu-ne atit cu himera rece gi ingelitoare a unui
nou gi demn de disprel bine universal, c2t gi cu grosolane
gi unilaterale sentimente rasiale gi nafionaliste, noi putem
distruge - prematur gi ireparabil - organismul regatului
nostru, un organism puternic, dar supus totugi, ca odce
lucru de pe pim2nt, bolii 9i chiar qi unei lente dezagregiri.
Ideea binelui universal, religia avantaiului colectiv,
este cea mai indiferenti gi mai prozaicd Si, in acelagi
timp, cea mai incredibili gi mai nefondati dintre religii.
in toate religiile pozitive, dincolo de imensa lor poezie gi
de infinitele lor capacitlli organizatorice, existe ceva real
qi tangibil. in ideea binelui universal nu existl insd nimic
concret. in toate religiile mistice, credinciogii sr.rnt de
acord cel pLllin asupra unor principii generatoare: ,,Hristos, Fiul 1ui Dumnezeu, este Nlantuitor'ul''; ,,Rornzr este
4j
CAPITOLIJL
Itr
CE rsrE srevrsuur
tt
ni, cea anglosaxoni, cea francezd,, cea spanioll, cea italiani din timpul lui Danre, Leon al XJia, Rafael etc.),
in limba slavi
tradugi
Cehii nu r.or
in reguld printre ei, totul este otg niz t dupl moda prezentului. Voi mai spune ce cehii sunt catolici gi cd atunci
clnd il celebreaze pe Hus, aceaste manifestare are un caracter rnai rnult politic decit religios.
Dar nu vreau si afirm ci toate acestea sunt diundtoare lumii slave. Se poate totuqi admite ce o profundi
germanizare - dacd nu a sentimentelor Qi a aspiratiilor
politice, cel putrin a obifnuinfelor 9i a structurii mentale era indispensabili cehilor in lupta lor politice impotriva
germanismului. Pulin numeroasei natiuni cehe, inserate
in oceanul germanic, ii era necesar se se inarmeze jraqu'aux dents cu toate acele fo4e in care era, deia de
foarte mult timp, bogat acest ocean; riminind fideli, in
mare misuri, obiceiurilor qi spiritului vechilor slavi, cehii nu ar fi reugit, poate, se supravieluiasci in faga mai
maturelor 5i mai complexelor resurse germanice.
Deoarece subiectul principal al acestei ce.4i tr^te^zd
nu despre ceea ce este bun sau riu in cazul slavilor, ci
numai despre ceea ce au ei propriu, original gi caracteristic, ni se poate permite aceasta meditalie: dacl infrnngerea husiti, bdtali^ de la Muntele Alb qi cucerirea Pragdi nu
fi zdrobit naliunea cehd, supunnnd-o pentru
^r
atatea secole
catolicismului Si germanilor (adicd Europei), din fuziunea aspiraliilor - in acela$i timp semiortodoxe gi semiprotestante - ale husitismului cu comunismul taborililor $i cu puterea aristocrafiei locale s-ar fi
putut elabora, poate, ceva extrem de original $i in mod
autonom slav, in mdsura in care o asemenea conciliere
Si fuziune a socialismului cu bizantinismul gi cu feudalisrnul nu se verificase niciodati.
Totuqi istoria a decis aldel Si cehii, intrati inaintea celorlalli slavi in orbita cililizxtiei romano-gerrnanice. arr ajuns
la o conqtiinti livresci a slavismului etnic; tocmai ei care,
5i
i2
ti
in
Exact aia cu1lt cehii ies din viata medievali sub steagurile anticatolice aie protestantismului qi ale husitismului, tot aga bulgarii isi lncep noua lor istorie cu un conflict nu numai ?mpotriva grecilor, ci gi impotriva Bisericii
ortodoxe care le-a educat natiunea. Bulgarii se lupta nu
numai cu puterea greace a Patriarhatului de la Constantinopol, ci 9i cr.r inviolabilitatea legilor fundarnentale ale
Bisericii oltodoxe.
Privind aceaste problemd din punct de veder.e rusesc,
descoperim o diferenlir intre bulgari gi cehi, in sensul ci
migcarea cel'rilor in favoarea husitismulti ii aproprie, degi foarte putrin, de atAt de preliosul, pentru noi, bizantinisrn universal, in timp ce acliunea bulgarilor ameninli,
daca nu vom fi atenli, sl ne indepirteze gi pe noi, rusii,
de bizantinism.
Cateva sirbitori populare in amintirea lui Hus si cnteva
conversiuni la Ortodoxie nu demonstreazi, desigur, cd
cehii inclind cd.tre o apropiere generali de Biserica orto^
doxi. Nu avem clreptul si credem orbegte in realizarea a
tot ceea ce ne dorim. Una este sI sperem, altceva si credem. in ciuda acestui fapt, este corect sA recunoagtem
acestui popor slav, cu o culture atat de veche, o anumitd
simpatie, chiar daci neinsemnati, pentru principiile
nolsrre fundarnentale. Nu trebuie, in nici un caz, sa disperim. Dimpotrivi, la bulgari intnlnim un caracrer total
opus bazelor noastre rusegti.
Cel mai inapoiat, ultimul dintre popoarele slave care
s-^ ftezit, este, in acest caz,9i cel rnai de temut pentrll noi,
deoarece numai in istoria sa recentd - gi nu in cea polonezd. s).tbi sau cehi - au ajuns in conflict cele doui fo4e
cu care noi, ruqii, :rm trait si treim inca: elementul etnic
slar, $i bizantinismul. Din cauza bulgarilor, ne gisim
acurl in fata acestui Rlrbicon.
Pentr-Ll a aprecia ce poate pre\.esti si plnii r.rncle poate
:rjunge o natiLrne intr-o anLrmiti perioada a istoriei sale,
56
li
imperitLl rus.
63
CAPTTO!,T'L
IV
Cn rsrn sLAVTsMUL?
(continuare)
Arn vorbit despre cehi gi despre bulgari; mai rirnnn
slotecii. slrbii, polonezii Si ruFii.
De obicei, din punct de vedere etnografic, slovacii
sunt considerafi cz
naliunii cehe; insi, din
^p^qinlnd
punct de vedere istoric,
ei sunt legali de unguri gi de destinele regatului ungar. Din punct de vedere cultural, sunt,
firi indoiald, atat de patrun$i de obiceiurile gi de menralitefile unguregti, inc?t pot fi definigi c unguri tradu;i in
Iirnba slaud, exact a9a cum cehii, prin toatd organizarea
lor, sunt tradu;i din germand, iar bulgarii, prin educafia
lor seculart, sunt tradu5i din greacd in grai slav:a.
Acum sd vorbim despre snrbi. Nici unul dintre popoarele slave nu este atat de fragmentat, politic ai cultural,
ca poporul snrb. Bulgarii forme^zd o r^ia a sultanului qi se
consideri toti ortodocAi; tori, pand nu cu mult timp in urrnd, au fost educali de greci, in stil grecesc. Polonezii
sunt tofi catolici $i roli fii ai specificei, dar dispirutei civilizalii poloneze gi ai formei sale statale. Oric2t de divizati
politic intre diverse state, toli aceia care nu s-au germanizat sau rusificat (adici marea majoritate) - magnatul, micul nobil qi Pranul - au primir aceeasi educxlie istorice;
nobilul 9i tdranul sunt, poate, diferiri inrre ei; insd tleahtdi
care locuiegte in Rusia este sirnilari celei din Austria, iar
tiranii polonezi sunt, to!i, pe to^td intinderea vechii Polonii, mai mult sau mai putin similari intre ei.
Edr-rcalia istoricd a cehilor este destlrl cle asemindtoare
cu cea a moravilor in ceea ce-i priveqte pe sirbi,6, notin.r,
nlai intai, ci, din punct de I'edefe politic, sunr impifiiti in
patru seamente: 1) regatul inclepenclent al Serbiei; 2) l\4untenegru; 3) posesiunile turce$ti (Bosni:r. Hc'rtegor.ina si
65
(zactrugD se descompun tfeptat sub influenla individualismului democratic ai a eliberirii continue a persoanei
de toate obstacolele restrictive - situatie citre care tinde'
I
:;
,l
CAPITOLL'L
date reale).
Chiar qi numai existenfa in rindul polonezilor gi al rugilor a, unei nobilimi nalionale este suficiente se-i distinge
net de celelalte popoare slave.. Nobilimea,rusi .de serviciu gi Sleabta polonezi nu se aseaminl deloc, nici ca origine, nici ca dezvoltate; in zilele noastre au fost lipsite de
aproape toate privilegille lor In ciuda acestui fapt, consecinlele educaliei lor,istorice diferite vor fi vizibile pentru
incd mult timp la descendenfii acestor clase nobile. r.
o aristocratie feudall, aseminitoare cu cea europeani occiclentale, nu a existat nici in Poloniar nici in Rusia. Actualment'nici in Polonia, nici in Rusia nu mai existd aristodatie, in sensul unei clase priternic privilegiate in
l?pofi cr-r celelalte. Totugi, in ciuda conflictelor gi a anti.
nomiilor lor,i aceste doui popoare au ceva in comun: o
educalie pllternic ierarhicd a natiunii, ale cirei Lrrnle sunt
rnult mai slabc fa slavii lrustrieci ii totnl absente in obice-
1l
populari din vremea noastri., opunXndu-se Vienei numai cind in aceasta au inceput sd predomine tendinlele
democratice. Caracterul aristocrafiei cehe este sub toate
aspectele mai mult austriac ai feudal decit propriu-zis
ceh. Conducitorii burghezi ai miqcirii neocehe apar tofi
din rindul poporului.
Slavii de -sud nec, in general, cu o LlturinFi extrcmii
de la sirnplitatea epici a mentaliH[ii si a obiceiurilor lor
patriarhale la sinlplitatea rnaximi. a burgheziei libelale
l2
moderne. To[i acestia cresc, printre altele, in cea rnai oba constituiiilor democratice gi liberale.
Slavii austrieci sunt obi$nuifi si aclioneze firi ajutorul
aristocraliei, pentru ce seniorii lor sunt intr-un loc germani, in altul maghiari, iar in altul slavi germanizati sau
maghi^riz^ti; sau, precurn ?n Galitia, aristocralia dominanta este alcetuid din polonezi ostili Franilor ruteni.
Sunt obiqnuili, mai ales in afacerile pur slave, sA se hse
indnrmagi de burgheziile lor nalionale, de profesori, invetetori, medici qi, in parte, chiar de preofi, care, in asemenea chestiuni, se deosebesc foarte pulin de laici.
in rindul slavilor supusi imperiului turc, absenla unei
educalii ierarhice este pi mai evidenti, deoarece clasa privilegiati era constihliti, qi inci este, in teritoriile care fac
parte din Imperiul Otoman, din musulmani, adicl din oameni de o altd credinl.i, care nu s-au unit deloc cu cre9tinii
supugi. Firi indoiali, nivelarea s-a accentuat mult, in
comparalie cu trecutul, gi h Turcia moderni; musulmanilor
le-au rimas foarte putrine privilegii 9i chiar gi acestea vor
displrea destul de repede. Reformele actuale impuse Turciei nu constau insi in ridicarea creqtinilor la nivelul turcilor, prin conferirea unor drepturi care si-i faci egali cu
acettia din urme, ci in nivelarea dintre foEtii privilegiali
musulmani gi supugii cre$tini. Aceste reforme transformi
antica monarhie descentralizati gi aristocraticd, il care to[i
turcii, egali intre ei, erau superiori cregtinilor (care erau
supuSi ace$ora qi inferiori din punct de vedere juridiQ, intr-o
monarhie certtalizatA $i egalitarista; din Persia lui Cirus $i
Xerxes, bogati in satrapii multiforme, la plata Fran@ a descenden,tilor lui Napoleon ! Acesta este idealul acnral al Turciei, ideal cdtre care tinde impotriva voinlei ei, constrnsi
fiind de presiunea circumstan[elor exleme.
in orice caz, in trecutlll qi in prezentul slavilor turci nu
existi (si, in mod verosimil, nu va exista nici in viitor) nici
o aninthe, urmat sau supozitie a unei educaqii ierarhice 5i
tuzi vener4ie
Clerul bulgar s-a colnportat qi se comportA fa$ de popor, in ansamblu, mai bine decnt a ficr"rt-o clerul grec,
doar pentru ci apa4ine acestui popor, in afara ciruia nu
are nici un punct de sprijin. Dincolo de popor, clerul rus
poate conta pe sprijinul unui gllvern Puternic. Clerul
grec din Turcia este, poate, mai liber decit al nostru in
ceea ce prive$te influentrele administrative, dar mult mai
pulin in ceea ce priveSte atractiile gi pasiunile demagogiei
Si acele greqeli pripite Ei ireparabile cdtre care sunt atnt de
inclinate, mai ales in zilele noastre, acele multimi care se
consideri pregetite Si inteligente.
Clerul grec este deprins de mult timp cu puterea 9i, pe
llngd ace sta, pe$reazA radiliile vechi $i constante ale Bisericii ecumenice, pe care le respecti cu scrupulozitate; el
poate, chiar daca numai in cazuri particulare, se gaseasce
sprijin oficial in guvernul.de la Atena sau in cel turcesc,
tocmai in vi.rtutea otg nizaili sale vechi gi recunoscute.
Noul cler bulgar, neavXnd in spate un guvern ortodox
puternic gi incepandu-9i existenla tocmai cu o revoltd
impotriva tradiliilor, se afli in totalitate in mXinile poilorului. Din cauza acestei dependenle de voinla populare,
clenrl bulgar se comportl fali de mttllime nu in sens absi ei,
solut mai bine, ci numai in manieri m i
^v^nlajo
de
ambiliogi
fald
de
mai
convenabild
mai liberald
ldran 9i
sul arhonte bulgaq decit ar permite ierarhia greaci nelegatl de naliunea bulgard. Daci acest lucru este bun sau
riu, este us,or si judecim din acbste exemple. Burghezia
btrlgari ii poate f^ce pe episcopii sei si-i trateze pe tirani mai binevoitor decit ar face-o cei greci. Acest lucru
este, poate, un bine. Dar aceeaEi burghezie bulgari i-a
constrans pe episcopii sii sd celebreze liturghia din 6 ianuarie gi sd se rizvreteasci, contrar tuturor legilor apostolice fundamentale ale Bisericii, impotriva Patriarhului
ecumenic. Iar acest ltrcru este sigLrr rlu.
Ficancl aceste observalii, aq vrea si explic tllturor ci,
desi nu s-a corlstituit iucA intr-un st:tt inclepenclent gi nici
i)
'
-u
atat pentru extremiqtii greci, cat Si pentru cei bulgari. intr-adevir, ultimii vor si continue se se intireasci sub
proteclia puterii inofensive a turcilot in timp ce primii ar
vrea se se uneasc'i cu turcii pentru a lezista in Bosfor
panslavisrnului.
Situalia snrbilor este diferita. Nu au, intr-adevir, disen-
siuni religioase cu grecii gi le-ar fi foarte ugor si-i nimiceasci pe bulgarii inci qi astizi lipsitri de armate, de bani
Si de miniqtri expe4i. Turcii gi Turcia le sunt de mai mici
necesitate sarbilor decat bulgarilor si grecilor. Este de
inleles ci extremistul grec Ai cel bulgar, ambii din motive
practice, adici penuu pasffarea respectivelor nalionalteti,
pot se considere utiH supravietuirea puterii turcegti. Dar
impetuosul extremist snrb se abline si atace Turcia: din
prudentre, ca urnare a unor consideratiuni mai mult de
ordin militar decat politic'.
Nu pistrarea nafionaliHfii, ci congtiinp propriei slibi
ciuni militare o refine pe Serbia de la un rizboi prematur
cu Turcia. Serbia viseazi si devini un fel de Piemont slav,
atat pentru slavii austrieci, cit gi pentru cei turci. in realitate, situa a Serbiei este similari sub multe aspecte cu aceea a vechiului Piemont. Dimensiunile teritoriale mici inseamne foarte pulin doar prin ele insele; qi Roma era
mici, la fel Brandenburgul gi principatul Moscovei. Este
insi suficienti o evolulie favorabild a circumstanlelor, o
combinatrie norocoasi a fo4elor politice gi lucrurile se
schimbe. Din punctul de vedere al interesului politic
sarb, una din aceste cfucumstanle s-af putea recunoa$te
in slibiciunea militare Si in nepregetirea statali a naliunii
bulgare, atnt de aseminitoare, atat de u$or de inghitit qi
atnt de splendid situate intre Bosfor Fi gurile Dunirii. Bulgarii intreleg toate acestea qi nu au iocredere in sirbi, exact
cum nu au incredere nici in noi, rugii; Si asta in ciuda
confirmatului dezinteres al politicii noastre in Orientil.
$i in rindul slavilor :rustrieci gisim multe interese
contradictorii81
perseculiile recent suferite dtn cauza credintei individuale. Aici, in Austria si in Turcia, nimeni nu mai persecute
nici catolicismu.l cehilor qi al croa;ilor, nici ortodoxia snrbilor gi a bulgarilor. in ultimul rimp, pani gi funcgionarii
turci au inceput sa $udieze problemele noastre religioase,
intr-atnt incit sd le adreseze bulgarilor obiectrii intemeiate
de fiecare dat cdnd acegtia depegesc misura. Uneori,
pentru a salvgarda linistea imperiului, turcii sunt constringi si devini aperetori ai Ortodoxiei impotriva maniilor agitatorilor slavi.
Nici persecugiile religioase, nici suferin;ele comune nu
ii pot uni intr-o confedera,tie democraticd pe actualii slavi
de sud, ci numai o congtiinla emici comuni, lipsite inse
de orice continut organizatoric pozitiv Si nefondate pe un
complex de idei, in principal, slave. in vremea noastrd,
oamenii sunt de acord numai in ceea ce-i prive$te pe divergii Moleschott, Darwin gi Btichner. progresigtii, care
cunosc foarte bine realitatea, dar sunt constran$i sA se
arate ingeduitori faqi de poftele muliimii, por, pentru edificarea acelor compatrioli ai lor care cred inci intr-o biserici sau alta, si-qi impuni si se prefaci., si meargi la liturghie, si se impefieqeasce, si laude vremur e lrecute
gi chiar, dar rar gi cu dificultate, si respecte postul mare.
AFa se comportd mulgi oameni influenli din Orient, atat
greci c2t gi slavi. Exisg unii care, ?n prima sdptlmane
postului mare gi in aceea a patimilor, menanci, pentru^
copii gi pentru servitori, dupi regulile postului, penrru a
intra apoi pe ascuns in restaurant, unde igi umplu cu carne
stomacurile lor iluminate gi progresiste de negustori,
profesori gi medici.
Ceva aseminitor trebuie si faci gi catolicii, pentru ci
poporul este simplu gi are nevoie de aceste lucruri. Nu
cred insi ca este necesar ca
ipocrizie sd continue
qi in r.remea noastri, care ,,se^ceastd,
bucurd de rapiditatea comunicaliilor, de beneficiile publiciririi :si ale insrruirii
84
populare $i care aspirA la idealul nobil 9i elevat al egalitIlii complete intre to[i oamenii Si toate popoarele !"
Yail Poezia patriarhald qi homericl a Orientului ortodox se afli intr-un proces rapid de disparifie... Iunakii 9i
palicarii qi-au jucat rolul Si nu mai sunt briganzii ignoranti de altidad. Obcinile cregtine nu mai sunt conduse
in mod patriarhal de neinfricatul haiduc Kara-Gheorghe,
nici de inleleptul 9i fermul Milos, nici de eroii inculli Kanaris gi Bozaris, nici micar de acei mitropoliti muntenegreni care au fost capabili sA se opune turcilor gi francezilor. Actualul Orient crestin este deja dominat de .piciers
sceptici sau chiar atei, pentru care religia compatriolilor lor
din clasele inferioare este doar un util instrument de agitalie,
un instrument al fanatismului lor nafionalist.
Acesta este adevlrul gi nu ingeleg deloc ce drept
avem noi, rugii, principalii aperetori ai Ortodoxiei in lume,
se ne ascundem unul altuia acest adevir Si si incercim, in
mod artificial, se-l uitem !
Acum doui.zeci de ani puteam inci si sperdm cI
componentele etice ale popoarelor slave i-ar fi absorbit
pe progresfti; dar de acum inainte este imposibil si ne
mai amegim. Ideile cosmopolite, negative qi distructive,
intrupate intr-o burghezie educati aproximativ in stil eu. ropean, conduc toate aceste popoare ?nrudite cu noi, intr-o prime etapd,la independentra polidca; dar m i tatziLt,
atunci cand toate elementele care impiedici deocamdati
cosmopolitlsmul igi vor fi pierdut strilucirea, ce se va intamph ? Repet, ideea pur nagionald nu are prin sine nimic
organizator $i creator; nu este altceva decnt o deghizare
p^4i^11 v ideilor cosmopolite de egalitate universali qi
de bunistare sterili. Egalitatea claselor, a indivizilor, egalitatea (adicl r:niformitatea) regiunilor gi a popoarelor,
anularea tuturor lirniteloq atacarea furtunoasi sau paSnicd
$i minarea tuturor autorititilor, a religiei, a puterii claselor
care impiedici irceastzl egalitate - toate acestea nu sunt
decdt o singuri idee, fie cI se exprimi prin vastele Si inqelitoarele pretentii ale demagogiei pariziene, fie ci se reveleazi, in aspiragiile locale ale vreunui popor nesemnificativ, ce vrea se obtinA drepturi statale egale cu acelea ale
altor naqiuni.
Pentru noi, rusii, cunoagterea acestor date este foarte
importaffe. Fie ci ne abandonim curentului, fie, dimpotrivi, ci dorim cu gelozie, neribdare qi fanatism si pdstrim trecutul gi siJ unim organic cu tot ceea ce este in
mod creator nou, pentru indeplinirea misiunii noastre in
lume, misiune noui insine inci neclard in fiecare caz noi
trebuie si Ftim qi se ingelegem ce sunt realmente ace$ti
slavi pe care ii avem in fayd. yrem, confom idealului nihiligtilor nogtri, si ne aflim misiunea intr-un rol progresist 9i
distrugdtor, sA depiqim rorul 9i pe toqi in cadrul celui mai
ignorant cosmopolitism, sau prefedm se seryim cu maturitate idei.le organizatoare Si instructive care se situeazi in
afara satisfacfiei noastre personale, ideild obiective de Stat
9i de Biserici, de Bine concret gi de Poezie ? gi cind va sosi, in sfar$it, ora mare gi decisivi al cirei sens il ingelegem
cu tolii, vom prefera atunci sa ne punem fo4a gi inregriratea
noastre speciald ?n serviciril celor mai bune gi mai nobile
principii ale vielii europene, in serviciul acelei Europe mari
gi strivechi fagi de care suntem atat de datori gi pe care am
putea, in^ sfarsit, si o resphtim cu pine, pdstrindu-ne fo4a
intaai ? in ambele cazui este .recesa, id in;elegem bine
ceea ce ne inconjoari..
CAPITOI,UT
VI
90
Ca exemplu, in plan literar, al simplificirii tuturor stilurilor europene precedente, poate seni realismul modern. Existi in el ceva eclectic (adicd amestecat) gi clemn
urmitoarele pagini.
CA.PITOLTJL
1'II
in trei etape: 1) simplitate primitivi; 2) unificare gi complexitate infloritoare; J) simplificaie $i amestecare secundari. Acestui proces ii este suitusi, ca tot ceea ce exi$i, gi
viaga societillo1, a statelor gi a unor intregi lumi culturale.
' Dezvoharea oricdrui stat este insotite intotdeauna de
individualizarea formei politice proprie acestuia; pribu$irea fiecerui stat exprime dezintegrarea acestei forme gi o
afiniute merite cu lumea inconjuritoare.
in primul rdnd, md intteb: Ce este forma ? in general,
forma este expresia ideii inchise in materie (continut).
Forma este momentul ne^gativ al fencjmenului, in timp ce
materia este cel pozitiv. In ce sens ? Sticla, sA zicem, este
o materie determinate; paharul, recipientul cilindric gol
in inrerior, este forma fenomenului; acolo unde se terrl1ina
sticla incepe aed inconjuritor sau lichidul din interiorul
paharului; m teria sticld, daca vrea si se mentini fideli
ideii fundamentale a cilindrului siu concav, daci nu vrea
si inceteze si fie un pahar, nu poate meige mai depane,
nu incearcd.
Forma este despotismul ideii interne care impiedici
materia se se impreflie. Rupnnd legiturile acestui despotism natural, fenomenul dispare.
O formi sferici sau oval5,, care confine, in conditii determinate, un lichid, este o formi, este despotismul unei
idei interne. CrlstaLizarea este despotismul unei idei interne. O substanli cunoscute trebuie, in condifii determinate, s'; se cristalizeze, rirn2nnnd ea insdgi, in prisme,
o alta in octaedre Ei a$a mai departe. Nu ar putea fi altfel, pentru ci ar pieri, s-ar dizoh'a.
9i
t0;
lotl
empiric, adevirul; in realitate, fiecare celuli, fibrele, lesuturile gi organele care alcdtuiesc organismul au devenit mai
puternice, in impulsurile lor egalitariste, decdt puterea ideii
otganiz^Lome interne. Atomii sferei nu mai vor si formeze
o sferi ! Celulele Ei fibrele arborelui tiiat ii uscat ard intr-un
loc, in altul putrezesc; pretutindeni se amesteci pi exalti
simplitatea noii organiziri iminente, firi a inlelege cl acest
amestec este momentul teribil al trecerii la simplitatea anorganici, la libertatea apei, la moartea oaselor, la fdrimit3,rea
9i la topirea serii necristalizate.
Pa.ni in vremea lui Cezar, Alrgustlrs, Constantin, Francisc I, Ludovic al Xl\/-lea, \\iill.relm cle Orania. Pitt, Frede109
Am luat in considerare o posibile obieclie; mi s-ar pute arlr: ca, spre sfargitul vieqii culturale gi politice a unui
stat, arrlestecul este mult mai evident decat simPlificarea,
atat in antichitate, cat Si in prezent.
in primul rind, chiar amestecul este un tip sPecial de
simplificare a tabloului, a structurii iuridice 9i a diversite$i
sociale. Amestecul tuturor culorilor di nagtere albului sau
griului. Acesta este punctul fundamental.
Mi intreb: sunt simpli actualii copli, urmagi ai vechilor
egipteni, sau arabii din Siria ? Erau simpli p^ganii,
^dicd
idolatrii rurali care au supravieluit indelung dupi cdderea
gi clisparilia culturii ti a religiei greco-romane din sferele
cele mai inalte ale societafii ? Erau simpli grecii cre$tini
sub fugul turcesc inainte de anii'20? Erau simpli ghebrii'5, rimesile ale acelei lumi culturale medopersane, dedicate venerarii focului ?
Firi nici o indoiah, oamenii, comuniteile ;i rimigitele
etnice enumerate mai sus erau incomparabil mai simple
dec2t au fost acegti oameni, aceste comuniteli $i aceste
popoare in epoca de inflorire a Egiptului, a Califatului, a
civilizagiei greco-romane, a Persiei din timpul lui Darius
Istaspe Fi a Imperiului Bizantin din timpul Sfanului Ioan
Guri de Aur.
Personalitatea acestor oameni este mai simpli in ceea
ce privegte gindurile, gusturile, cunoqtintele gi necesitd!ile; aceste comunitali 9i rnmnqile etnice sunt mai simple
pentru ci toli cei care h,iesc in cadrul lor seamini intre
ei, sunt doar pufin individualizali.
Mai intai se verificd amestecul 9i o anumitZ descurajare
secundari (adici o simplificare cantitativd), apoi dispare
cultura originali in rnndul claselor superioare (nu intotdeauna din cauza pribugirii statului) 9i, in sfirgit, nu r)mine
altceva dec?t simplitatea secundari a rimiqitelor nationale
qi religioase care suprzvieluiesc propriului sistem statal.
111
CAPTTOLTJL
}'Itr
113
principiul neoeuropean qi democratic al drepturilor individuale gi colective. in aceasti disputi, grecii reprezinte
autofitatea religiei organizate gi nepersonale, nu arbitrare,
iar bulgarii aperi suveranitatea poporului autosuficient.
(Cred ci
lie a mea nu poate fi contestate
^cea,sli nici
^firrn
nici de prietenii,
de duqmanii bulgarilor).
Discursul, de aldel, nu se referi la culturi, in general, ci
numai la state Si la longevitatea organismelor juridice care produc qi definesc aceste culturi, fiind, in acelagi timp,
pa4ial create de acestea.
incepem din anticul Sud-Est fi vom gisi ceea ce ne
trebuie in orice manual.
L Egiptul
Egiptul antic 9i China ar putea, cu exemplul lor, dezminli incd de la inceput afirrnalja mea ci nici un stat nu
triiegte mai mult de 12 secole. intr-adevar, multi scriitori
atribuie. Egiptului mai mult de 40 de secole. in acest moment am la indemdnd articolul La science des religions de
Burnouf gi cafiea I' bornme selan la science lui Biichner
^
c te tt^le za antichitatea Egiptului, reproducind
citate
din mulli cercetetori. Iate ce zice Burnouf despre Egipt:
D'aprds des docurnenB biEroglwbiques, les crqtances de
I'Egjpte ne semblent pas auoir 6td fixdes et s))s6mafisAes
auant La fi.n d.e la IV-e d.ynastie; elles durbrent jusqu'h. la
conquate du pay par Cambise eL A partir de ce tenxps,
elles tombdrent dans une ddcadence rapide.
Despre cele p truzeci de secole de viali slatale atribllite Egiptului vom vorbi mai incolo; in orice caz,
std
^ce
intindere temporare este foarte departe de a fi acceptatd
de citre toli cercetdtorii; afari de aceasta, acesti 4000 cle
ani se referir la o intreagl culturir religioasa gi nu la orga-
1t4
Si,
a) Antica Babilonie cu Asiria. Istoria considere, intr-adevir, ci, admilnnd chiar existenla semilegendarului Nimrod in jurul anului 2100 i.H., numai un secol m i tatziv
(in jurul anului 2000 i.H.), Babilonia ti Asiria au fost unite de Ninus intr-un singur stat care a supravielurt pdnd la
moartea lui Sardanapalos (600 i.H.), timp de !394 de ani.
Nu trebuie, fireqte, si uitim ci, dill, ctuza siriciei surseloq acest calcul cronologic poate fi intrucaffa imprecis.
Aceasta inseamnd cd,, ftxir'd, de exemplu, existenla lui
Ninus in jurul anului 1800 i.H. (ceea ce, istoric, este posibi[), de la aceasrd dard pind in anul 606 i.H., (anul ciderii regatului) vor putea fi atribllite acestui prim sistem
statal asiro-babilonian circa 12 secole, cAt Rotrei clasice,
exemplu elern de r-i:rli slitttl:i.
11)
b) Noua Babilonie a durat in total 68 de ani, de la descompunerea definitivl a imperiului cu capitala la Ninive,
in anul 606 i.H. 9i plni la cucerirea Babiloniei de ceffe
Cirus, ?n anul 538 i.H.
c) Cartagina, 668 de ani, db la Didona paira h distrugerea oragului de citre romani, in anul 146 i.H.
d) Statul evreu. Exodul din Egipt trebuie situat in iurul
anului 1.500 i.H. Consider totugi cd vi^la st^t^Ii a evreilor
nu incepe in timpul vietii nomade din vremea lui Avraam
9i nici de Ia intrarea lor in Palestina. in acea .,reme, con-
cu a sustine cI naliuni ca cele din Georgia, Polonia, Boemia pi Finlanda sunt ince autonome politic doar pentru
faptul c'i menlin tradilii specifice gi obiceiuri juridice locale. in ceea ce prives,te revolta Macabeilor sau cea impotriva romanilor, trebuie spus ce acestea au fost doar
revqlte ale supugiloq insureclii; \'ia!a statah incetase si
existe cu rnult timp in urmi.
II1. Mezii
Si
persanii
De la Deioces, care a eliberat poporul med de sub dominagia asiro-babiloniani, adici din anul 707 i.H., pXnd la
Alexandru Macedon Ei la bitilia de la Arbela sunt, in total,
376 de an de viali pentru primul stat medo-persan. Cucerirea macedoneani nu a fost, evident, foarte profundi, relF
^ni.
Egiptului (adici a celui mai puternic dintre statele de culturA greco-macedoneani) de cetre romani, oblinem din
nou clasica cifrd de 1200 de ani sau 12 secole.
V. Roma
aPltolul nr
DBSPNE VARSTA STAIELOR EUROPENE
Care este secolul pe care il vom considera ca inceput
al formirii statelor europene ? Vom incePe istoria Franlei
de la Clovis, adici din sicolul al V-lea ? in ^ce* caz, F:.an'
ta ar fi probabil singurul dintre statele europene care a
existat neintrerupt din acea vreme 9i parrd asli,'zi Getm^-nia se afla .at..r.tii intt-o sinatie haoticl ti neorganizatul
regat al golilor arieni ocupa o parte considerabili^a sa' In
e;elia, esben a luat tirlul de rege al Angliei nr-rmai in secolul"al ix-iea. in Spania au dominat indelung arabii si viitorii cregtino-spanioli se aflau in cea mai rnare neputinle'
in ttalia,'dupe infrangerea vandalilor, urmau go[ii lui Odoacru, Teod;ric Ai a9a mai departe. Urmele lui Attila erau
pretutindeni proaspete. Roma occidentale a cezut nu cu
muhi ani inainte de botezul lui Clovis. Acesta era un franc
pa,r; rat ta realizase incd acea fuziune cu elementele gaio-romr.te care ste h baza istoriei Frangei.
intotdeauna este dificil sI propunem date semnificative
din punct de vedere istoric. Datele, limitele 9i granfiele ca." a" ,"op definirea ePocilor, a neamurilor, a claselor
".ru'"gt"
naturale16.
in baza
"t?l
Astiage gi Cirus
feudalisr.lului german cu cezarismul rofllan, a fost pretutindeni sllibitar si limitatd de lturghezia citaclinir. in ceea
t24
atat de intens
incit
nici Proudhon, nici comuniStii nu au putut si se lipseasci., nici micar in teorie, de o anunriti formi (adici
de despotisnr); primul ar fi dorit si acopere tot pimintul
cu mici nuclee familiale, in interiorul cirora sopl - patriarh - ar conduce, ca pe.ni$te sluiitori laici, pe sotie $i pe
copii, nefiind subordonat nici unei influenle externe
(statale). in schimb, comunigtii ar fi vrut sI distribuie umanitatea in structuri comunitare si utilitariste in care ar
avea cale liberi vointa sexuald, sub conducerea unei oarecA
clfe convenlii atee gi atotputernice. ln ambele cazuri ar exista o intoarcere la disciplini. Ies efiremes se toucbent !
lncepnnd din secolul al XVIII-lea, toate Europa se
niveleazi in mod progresiv, precipitandu-se in amestecul
secundar; ea era simpli gi amestecate in secolul al IX-lea
gi aga vrea si redevini in secolul al XIX-lea. Europa a
triit de acum o mie de ani gi nu mai vrea morfologie !
Tinde, prin acest amestec, cdtre idealul simplitilii celei
mai uniforme gi, neffind foarte departe de acest obiectiv,
va trebui si cadi repede gi si lase altora locul siu !
Inilial destul de aseminetori intre ei, celto-romanii,
celto-germanii gi romano-gemanii au creat, cu mult timp
in urmi, organisme statale variate 9i dezvoltate, iar acurn
viseazi sd, redevini schelete asemdnitoare. Stejarul, pinul,
mirul, plopul sunt nesatisficugi de acele diferenle care,
create intre ei in cursul perioadei de complexitate infloritoare, confereau atata varietate tabloului general al somp
tuoasei gridini occidentale. Gem toli laolaltd fiindci existi
inci un invelig unificator qi pentru ci mai triiesc fragmente ale vechilor gi prea greoaielor fiunze, ale inutilelor
flori ale trecutului; ei ra\nesc se se uneasci intr-un singur
arbore, clegenerat gi simplificat.
Organizarea inseamnd ntferinld si con$rAtxgere ! Nu
mai ureln reiriclii, nxt t72.ai u?tn c) orga,xizare tnu.ltiforrn ri./ Pretutincleni acelea:,;i constitu!ii clemocratice. Pretutincleni l:l[idralisnltrl gennan, 1;seuclolilxrlarel bdtdnice.
I
2j.l
capitolul x
DiN Nou
DISPRE ACELA$r
suBrBcr
Una dintre prejuclecilile cele mai puternice ale timpului nostru este convingerea ca cenlrahzarea este, prin
sine inslgi, inevitabil ddunitoare. De obicei se ia ca tinte
centalizarea Franlei. in lealitate; inconvenientul nu consti in cenffalizarea puterii, ci in amestecul fonnelor Yitale, in egalitatea drepturilor, in uniformitatea idealului sr-rbiectil. Si eudemonist gi in ciocnirea de interese provocat';
de toate acestea.
Cu cit sunt mai uniforme temperamentele, cu atat sunt
mai periculoase bolile contagioase gi mai aseminitoare
necesitatile !
Ara.lizdnd problema nu din punctul de vedere al bunistirii generale, ci din acela al conservirii statale gi al
ordiniil se va vedea ci nici vechea centralizare a Franlei,
nici fragmentarea Germaniei gi a Italiei, nici libertilile locale din vechea Spanie, nici descentralizarea statelor britanice, nici variata stratificare oizont^\^ (corporativi) a
intregii Europe din trecut nu au impiedicat diferitele state
europene si fie indelung neatinse gi sd creeze o cantitate
enorml de opere elevate gi nemuritoare, in folosul intregii
urnan
itiIi.
Centralizarea, prin sine insaqi, nu este daundtoare diverselor state; dimpotrivd, ea este benefici. atat timp cat
puterea care i se supune este multiforrnd; incongtientlrl
sau semiincongtientul diuide et im.pera este, intr-adevir,
o lege a nattrrii gi nu, cum gnndesc mul1i, indice ai iezuitismului si al decdderii moralurilor.
Atet timp cat existi clasele 5i provinciile lsi con-sen d
inclir.idr,ralitatea, cnt educaqia este deosebitr. la diversele
nir-elur-i ale societilii si ellrl)itiile oatl]cnilo| nu sunt uni
fomizate, atat timp cnt neamurile ;i religiile nu sunt nivelate intr-un indiferentism universal, pllterea, mai mult
sau mai pulin cent:alizati' este o necesitater CAncl toate
acesle culori lncep si peleasce Si sd se xntestece, centrrlizarea puterii este, in orice caz, singura sah'are provizorie de la democratizarca ukeioafi, a vielii qi a intelectului.
Spania nu a cunoscut niciodati o centralizare asemanitoare aceleia franceze; o:rre situaqia sa actuald este mai
buni ? Dar Italia ? Este oare Italia puternici ? Este oare spiritul siu fecund ? insl este clar ci aparenta sa ordine eite
suslinutI nu cle spiritul seu interior, ci numai de circumstanlele parriculare ale politicii internationale. Cercetind
impa4ial banalitatea, prozaicul gi sterilitatea spirituali a
acestei Italii pseudorisorgimentale, nu ne dim oare seama ci unificarea sa s-a realizat nu ca rezultat a1 dezvoltdrii unui complex $i individualizat spirit neoitalian, ci numai ca urmare a slibirii contemporane a Frantei Oi a
Austriei Si a dezagregd,rii definitive a fo4ei conservatoare
a papalitltii? in orice caz. miscarea risorgirnenrald italiane constituie o inaintare ulterioari citre amestecul universal 9i cdtre simplificarea Occidentului. Italia, ca urmare
a acestei miqciri, a devenit asemdnitoare Frantei lui Ludovic-Filip gi nimic mai mult. Ba chiar mai slabi, in ceea
ce privegte productivitatea intelectuale, pentru cd s-a
acordat Ia ceea ce este deja vechi in restul Europei ! in
afard, de asta, in Italia existi multi socialiFti, gi acest lucru
este periculos; perioada votbdrea\d $i visetoare a socialisnrului a apus gi aceasta inseamni doar cd. de acum
inainte se va cuibiri tot mai adXnc in mullimile ignorante,
dar puternice !
Un lucru este clar: Europa secolului al XIX-lea a depiqit pragul fatal al celor o mie de ani de viatd statali. Ce
s-a int2r.nplat in ea ? Europa, repet, s-a amestecat in aspectul siu general, p.irtile care o conlplln au devenit
mult mai asemiiniltoare decat in trecut, adic..I nrzri r:nifort32
t)
I.ti
ogresi\r.
lf6
in scopul
cititor ci nLrmeroasele exemple cilnte - extrase nu nllrnai din t.iala politic21, ci si clin fenomenele naturii gi clin istoria spiritr-rlui
LrDran - nu au fost folosite de mine ca sirniiitudini retorice,
ci numai in incercarea de a explica, cu legi reale ;i generale, istoria dezvoltlrii si mai ales a clderii statelor, mi
voi referi acurn la faptul ci acest fenomen se intalneste
in tot ceea ce exista. Veclem, intr-adevir, cd in tinipul
procesului cle clesconpunere qi de rnoarte se mentin,
pana in ultimul moftlent, unele trisituri care s-au conturat in perioada de inflorire gi complexitate.
Astfel, ernbrionii tllturor animalelor sunt destul de
asemenitori intre ei, foarte simpli gi unifonni; fetii ruturor
mamiferelor sunt ini[ial uniformi $i foarte aseminitori;
iar resturile diverselor animale apar inca suficient cle individualizate pani in momentul in care se transfonni in
pulbere (de exemplu, scheletul intern al vertebratelor,
invelisul extern al articulatelor, cochiliile molugtelor gi aga
mai departe).
La fel, copacii r,rscali si firi frunze pd.streazi incd urme
org nlzfuii lor anterioare: sunt mai simpli, rnai uniformi
;i^Iemai pulin complecgi decat inainte, dar ochiul expert
reu$este se distingi, dupi liniile scoar[ei, dupd contururile generale ale trr-rnchiului gi ale ramurilor 9i dupd inilqime, daci este vorba de r:n stejar, sau de un piop, sar,r
de un maslin.
La fel protestantismul, care nu este altceva deci.t o
simplificare secunclari a catolicisrnulu i, consen'd inci in
sirre rrnelc triisiruri rrle Bis<ricii rorntrne.
cle a-l con.r'inge clefinitiv pe
incheir.rd nceste ol)sen'atii neqesare, miL intorc la istori:r anglosaxon:i. ldeea rtrea este ca lvlarea Britxnie. xlnes
lrs
tjq
oamenilor in burghezi modegti, uniformi spirirual, satisficuli gi activi in mod curnp.itat. Vom.fi extremisti in
aceste eforturi ale noastre, exclamd proudhon, ca sd
aiungetn cAt mai repede la omul mediu, creat initi.al de
starea a treia din Franla !
Intr-ade\.et un ideal nobil ! Din picate, toate celelalte
liri europene au mers pe urmele Frantei. gtiri recente din
Anglia rel^teazd, de exemplu, ci. un anume Mr. Bright a
manifestat in discursurile sale o indignare nerdbditoare:
Chnd ua deueni ;i Anglia o tard liberd ? Esre curios sd
comparim asemenea discursuri ale progresigtilor englezi
cu tdnguirile dictate de descurajare ale unor francezi, firi
indoiali inteligenli, ca Renan, 9i este penibil si.-i vedem
pe englezi mustrati in cunogtinfe de cauzd, de exponengi
ai necugetatei nafiuni franceze ! Si dea Dumnezeu ca
pesimismul meu si fie exaget^ll
Migcarea pagnicZ gi gradxd a procesului egalitarist trebuie, ipotetic, si exercite. asupra viitorului apropiat al nagunilor o influengdt diferiid de aceea provoiati de schimbiriie furtunoase care au loc in numele aceluiaqi proces
egalitarist. Totu$i eu cred ci, intr-un viitor mai indepertat,
efectul va fi identic. Mai ?nt?i un amestec pagnic qi apoi
distrugerea disciplinei qi rispindirea arbitrarului individual
gi social. Egalitatea in drepturi qi o uniformizare rnai mare
decat in trecut a educaliei gi a conddiilor sociale nu anuleazd, in realitate, antagonismul intereselor; dimpotrivi, il
intiregte, pentru ci face necesitilile gi pretentiile mai asemenebare. Se gtie ;i ci, spre sfnrqitul unui sistem statal,
inegahtetile economice se intiresc in paralel qi contemporan cu afirmarea egalitilii politice gi civile. in aceasti fazd.
suferintrele umane nu sunt mai mici decat inainte, insi.
sunt diferite, noi $i poate mai intens percepute pe misura
nivellrii secundare a ideilor, a gLlsturilor gi a necesitiEilor
care incepe la sflrsittrl perioadei de inflorire cornplexi a
f ietii -statale.
140
trezirea pasiunilor distructive, in loc si ducl la reprimarea lor de citre autoritili. intr-adevlr, la o privire atentd, omul naiv qi supus autoritelii apare mult mai aproape
de adevdr decat cetdleanul satisfecut gi ingnmfat al unei
societali nivelate gi inform liberale.
Rusul analfabet, dar religios, Si liranul supus sunt, s-ar
putea spune, mai aproape, empiric, de adevirul profund
al vieqii decnt orice liberal ralionalist, convins in mod
merginit cI, intr-un viitor apropiat, toli oamenii vor fi fericili, sublimi, inteligenli Si inlelepli.
Realigtii ntr ar trebui oare si batjocoreasci pe oricine
ar incerca se-i convingl ci unghiurile drepte erau egale
numai din cauza unei erori a stremosilor noFtri, dar ci, de
acum inainte, pe acest plmant nenorocit va fi totul diferit ?
Manevrele inteligente ale celor puternici qi ale claselor
dominante au ficut astfel incat pani acum plrnantul si
se miFte in jurul soarelui, dar acest lucru nu mai convine
majoritetii. Si facern atunci in a9a fel lncat, de acum
lnainte, pdmnntul si se migte in jr,rrul stelei Sirius !
Progresul distmie toate legile fr"u-rclar.nentale ale naturii.
Animalele vor gindi cu ficatul, r'or digera mancarea cll
pi:inlnii )i vor r.ncrge in cap. Toate celulele, tolte lesLrf
.il
CAPITOLL'I-
XI
lii
nefic despotism al fonnei, nu ! Europa a crezut in democratie, in amestecare si in ni.r..elare ca in niqte ideah-rri ale
organizirii statale I
Europa a confundat cildura produsi de o febrd epuiz^ntd ctt aparitia dinlilor la copii. Europa a crez\rt cd,
^ceasti febra prevestea o renaStere statali care isi avea originea, fdri nici un arutor extern, chiar in interiorul sdu !
Tocmai pentru aceasta, antichitatea nu poate prezenta imaginea unui amestec sistenxltic si ralional gi o simplificare
secundard, s-ar putea spune, intreprinsi in mod qtiintific,
comparabili cu aceea oferitd de statele europene, incepnnd ctr secolul al XVIIIlea. in antichitate, aceasta miqcare a fost mai pulin clati, mai pulin netd si mai pulin
definitivd. Nu este insi dificil si ne convingem ca totuqi,
in toate statele antichirdtii, sirnplificarea secundari a tabloului istoric, slibirea sau politica de expectative a puterii, feramitarea castelor $i succesiva dezorganrzare a oamenilor, a neamurilor 9i a religiilor, cu atat mai mult o
nivelare simtritor mai mare decnt in trecut a structurii regiunilor, au precedat cdderea gi disparilia.
in unele cazuri, trecutul r.*egte .u exemplu gi explicatie pentru prezent; in ahe cazui, prezentul este cel care,
cu limpezimea gi clantatea sa, ne deschide ochii asupra
unor evenimenle tulburi gi neclere ale trecutului. Substanfa fenomenului este aceeaqi; fo4a si expresivitatea sa
pot varia in funclie de timp $i spafiu.
Amintim, pe scurt, cum s-a incheiat existenla catoffa
state ale antichiteii.
Statul atenian a fost distms de demagogi. Acesta este
un fapt at2t de cunoscnt, incdt un elev de girnnaziu care
nu ar Sti nimic despre Cleon, clespre spiritul reactionar al
cornediei ltri Aristofan, despre tentativele inutile operate
de spartani, de Critias;i de cei 30 de tirani, de Lisandrr,r si
de alli inci, in scopul de a rcstaura un gll\,em aristocratic
in Oragul de acurn analhic, ar llterita nota cea rl:ri mic.i.
14 i
cele mai tndephtate gr atxile ;i, fu sfAr$it, ttl lupta sa inpotriua oriccirei linxitdn a libertdfii personale, impotriua
tradiliilor si a clreptului, impohiua legilor ;i a circul11stantelor, s.a pierdut inh-o cctt'tfttzie ;i o sld.bicht.ne uniuersald. Nu este necesar sd mai adaug altceva.
Am reprodus un fragment din lucrarea cunosclttultli
cercetetor german, dar aceste concluzii se pot gisi Si in
cartea lui Heffinius, Istoria secolului al XIX-lea. Hefi.inius
igi incepe lucrarel obsen 2nd marea aserrdnare care existi intre ultima perioadi a Greciei in declin qi situatia ELF
ropei conterlporane, triumfltoare. in ciuda acestui fapt, qi
Hervinius are increclere in vtitor Meditaliile istot'ice m-a.xt
saluat de arzd.toarele expectatiue de care nxulli sunt
cbinuili ;i tn acest fel m-au ferit de nurneroase erori; in
acelati timp, aceste meditatii m!-au fost ajutor ;i sprijin.
Acestea sunt cuvintele cunoscutului cercetetor, care nu
explicd insi ce anume i-a fost cu exactitate de aiutor:
speranla in binele universal (cdgtigat poate chiar cu preiul
cederii statelor contemporane) sau in supraviequirea de
duratl a democraliei moderne. 9i totugi inlelegerea acestui punct ar fi extrem de importante. Cred, in orice caz, ci
este mai probabil si se fi referit la a doua ipoteze. Hen'inius stabilegte urmitoarele aseminiri intre istoria greacl
Ei cea contemporand: Pretutinden; spune, notdm un pro'
gres cu.uenit al libeftdlii spirituale ;i ci,uile, rezeruatd Ia inceput c6,torua pet"soane, apoi rdspAndit.i tntr-tm nunzdr
tot ma.i mare de oametci. Vedem insd cd. la sfdr;it, cdttd
statul t;i tncbeie parcuxul uital, din punctul cel mai inalt
a.l acestei scni desa"escdtoare de dezuoltar"e (eu ag fi vorbit doar de dezvoltare), tncE)e o nxi;care opLLsd tn timpul
cdreia instrLlire.t\', libeftatea si puter"ea se re$.rAng In un
nrtmd.r tnereu lnai mic cle persoane. fnaintea sfdt5ittLhti,
Elada et"a conclusci de tirani; ELn"oPa este astcizi (He]fi inrus
scli:r irr lSjir corrdtrsri de rLBiDIttti absoltttist(
Este eliclent cii istoricul se gisea sub impresir r.rrcirrii
pe tlon a lui Napoleon el III-lea 5i;t renciilrl.lii clirr Ger'-
ti
(i
mania. Evenintentele ulterioare au detnonstrat ca, in realitate, Napoleon al IIIlea a democ:m:trz:i Franl^ dupl acee^,
'in timp ce reacliunea monarhicit din Germania a irnpins
aceasti tara citre un identic proces de amestecare simplificatoare prin intermediul unei serii de contraste politice.
De asemenea, nu mi se pare drept sI se afirme ci tirania
era rdspindita pretutindeni in Grecia in epoca de decidere. Principalele exponente ale elenismulul", Sparta 9i
Atena, au cizut in forma repr'rblicani.. Daci lnsd considerirn (ceea ce este oarecum impropriu) perioada monarhici ,
rnacedoneani ca o continuare a formei statale gieceqti,
vom fi atunci consftanqi sa tragem concluzia ci, in peri.oadele de arnestecare nivelatoare, absoltrtismul este singura posibilitate temporari de salvare; efectul sdu nu este
insi suficient fdri afluxul unei noi varietili disciplinatoare. Monarhiile greco-macedonene au durat foarte
pulin. Napoleon al III-lea cezJt, Fi viitorul Germaniei
^
amestecate si unificate trebuie, prin analogie, se se considere incert. in orice caz, este clar ca Hervinius depinde
totu$i de spiritul municipal. \'echea municipalitate grecoromani, vechiul cezarism roman, noul cregtinism gi noua
adnrinistraqie de inspiraqie asi^tici. - i^tA bazele vietii milenare a Bizantului. Ca stat, Bizanlul a trdit intotdeauna in
tpirare; dar ca civilizalie Si culturi religioasd, a condus indeltrng pretutindeni, cucerind intregi lumi noi, Rusia gi
ceilalli slavi.
Bizanprl nu a fost un stat taner. A ffAit o a doua viali
sau, mai bine, a dus l^ c pdl viala Romei. insi a fost
taner qi plrternic prin religia sa 9i tocrnai in sfera religioasi
trebuie ciutata ffdsetura caracteristicl a BizanFlui. Este
foarte semnificativ faptul ci spre secolul al Xlea au fost
extirpate sau absorbite toate ereziile care ddduserd, atdta
vt^ld Qi
miqcare lumii bizantine.
^tltaconservatorismului simplu s-a dovedit, penTriumful
tru acest stat, tot atat de diunitor cnt un proces de amestecare excesiv. intregul Occident s-a distangat de biserici,
iar bulgarii ortodocsi ai lui Simeon s-au dovedit mai periculoqi decit bulgarii pdgdni ai lui Krum. Imperiul a reugit
cu greutate se li se impune. Biserica, degi devenise
foarte rigidi, era, in ceea ce o prive9te, in domeniul siu:
elabora, intr-adevar, elementele principale ale dogmei,
ale ritului $i ale normei, contribuind foarte mult la diversitatea timpului qi a spaliului. Yiala monli a bisericii nu
a shbit. Sfinfi eremili au coniinuat si aclioneze in Occident impotriva papalita[ii, prin exemplul lor insuflelitor;
existau inci rnartiri, iar Ortodoxia a crescut, in indepdrtata Rusie, sub influenla bizanttni, Si s-a indreptat spre
drumul infinit care i-a fost rezerval.
Alituli de aceastd filosofie a unei Biserici care a devenit rigidi in rnod congtient, continlla sI existe, mai
urvar declt ln treclrt, Lln stat prea imobil gi prea amestecat
in pa4ile sale componente. Dreptr,rrile erau nivelate intr-o
lrsenlenea nrzisurir, incit mircelari, negrLstofi si solda[i
7:,9
simpli, de orice origine, puteau deveni ntl nllmai demnitari. ci chiar impirali.
in Btzant s-a verificat Un proces de sdlbi.ticire comparabil cu acela al merelor domestice care, daci nu mai
sunt altoite, iqi pierd treptat diversitatea $i devin tot mai
sdlbatice si mai simple. Acest tip de simplificare secundari gi de declin a existat $i in ltalia, dupd perioada renascentisti., in Spania, dupl Filip al Il-lea, 9i ar fi devenir
ameninldtor gi in Franla, dupd Ludovic al XVlea, daci
valvit^ia dtn 1789 nu ar fi inlocuit stagnarea si declinul
cu amestecul impetuos al progresului, putreziciunea linistitA si lenti cu holera triumfitoare a democraliei $i a
bu nistarii universale !
Elementele noi sunt indispensabile; insi elementele
derivare din for-ta propriului popor seu a unui neam in.
rudit care suferi, la fel ca noi, de simplificare si de
amestec, sunt foafie putin utile. Ele indepefieazi , ffuiindoiali, pentru catva dmp pribugirea gi, uneori, permit o
perioadd de glorie zgomotoasi $i efemeri. Procesul simplificator nu are, ln acest caz, aspectlll unei salbaticiri
lente, izvorite dintr-o conselvare unilaterali gi deci sirrrplificatoare, ci al unei fructificdri tardive cltei^ ii urmeaza
o putrefaclie rapida. Multd stralucire 9i p4ina soliditate.
Exemplul Frantei din perioacla republicani si a primului
imperiu, al Italiei din anli'59:60 qi, aproape fdrd indoiald,
al Germaniei din urmitorii ani, sar in ochi.
O datd simplificat din punct de vedere politic $i la
nivelul structurilor sale ierarhice, statului ii ramXn, datoriti cursului inevitabil al evenimentelor, doar doud cd.i:
descompunerea sau asimilarea unor elemente noi si dilerite, ca u[mJre .r cuccririi de tiri noi c]re consctvi inci
?n sine condilii adaptate disciplinei; oricurl, un asentenea stat nll trebuie si sribeasca unificzrrea intema defini,
tit..1 a ans:rrnlrlullli. pentllr :r nu cleveni prea repede, firir
1i0
inci
152
CAPNOLUL
CoNcruzm
Nu vreau totu;i sd spun ca civilizalia Europei a pierit
deja.
Nu ! Spun
supra-
);
Pentru inliturarea ultimelor rdmaqile ale vechii organizd.ri. sl^t^\e europene nu sunt necesari barbarii, nici, in
general, invaziile striine; este suficiente continuarea risp2ndirii gi intirirea nebunei religii eudemoniste care a
stabilit ca simbol al credinlei sale cuvintele: Ie bien-Otre
matAriel et moral de I' bumanit..
in Europa, rnultri doresc ftrziunea tuturor vechilor state
occidentale intr-o unice republici federali; mulli a\ii,
chiar dace nu doresc un asemenea rezultat, il consideri
inevitabil.
Pentru inliturarea puterii monarhice din Germania,
este suficient un pas gregit in politica externi, un rizboi
nefast impotriva fo4elor reunite ale slavilor gi francezilor.
Am spus ce mulfi, chiar dacd, nu doresc fitziunea actualelor state occidentale intr-o republici federald, consideri ci un asefirenea eveniment constituie un reu inevitabil. Aceasta este, de exempl\ pozili^ lui Thiers care,
lntr-unul din discursurile sale, mdrturisegte cd ar fi fericit
sd nu trdiascd. pdnd la nasterea acestei noi ciuilizalii.
in orice caz, consider necesar ca rebuie ca noi sa reflectim in mod constant la posibilitatea unei asemenea
fuziuni, a unei asemenea prdbugiri dezastruoase a statelor occidentale. in aceas6 optica, Rusiei i se prezinti doul
cii diferite: a) si se supuni gi in acest progres Europei;
b) si se opune qi s; persiste in propria individualitate.
Daci rispunsul Rusiei la aceaste problemd. ar fiin avantajul individualitidi, ce ar fi oportun sA face ? Ar rrebui,
cred ell, sd se intireasci gi si gnndeasci mai pulin la bine
gi mai mult la fo1d.. Daci va exista fo4a, nu va lipsi nici
binele. Oare firi forfd ne vom bucura sigur de acest
bine personal gi subiectiv? in istorie au existat rnulte
1:rirbngiri: acesta este un fapt sigur. Dar unde este fericirea
in istorie. uncle este binele ?
1t7
doui alterna,
tive: sa se constituie in rnod durabil in aceasti nor-ri forrlri republicani, chiar daci aceasta ar insemna sfir'gitul
statelor europene indir.iduale; sau si se sufoce intr-o
anarhie universali, in fata cdreia anarhia terorii iacobine
a anului '48 9i a Comunei din Palis din 1871 ar apdrea
nesemnificative.
$i intr-un caz Si in celilalt, Rusiei ii.i'or fi necesare
spiritul de disciplini, o organizare solidi qi o coezillne
interna puternici. Dace acest nou Occident federativ va
fi puternic, disciplina ii va fi necesari Rusiei pentru a-fi
apira, in faga atacului siu, propria independentd Ei inclividualitate. Daci, dimpotrivd, Europa va cddea in anarhie,
disciplina ne va fi necesare tocmai pentm a ajuta acest
Occident, pentru a salva tot ceea ce este inci demn de
salvat din el, tot ceea ce a contribuit la grandoarea trecutului sau: Biserica, oricare ar fi ea, statul, urmele vechii
poezii Si poate chiar gtiinla ! ($tiin!a adevarate, netendenlionasi, mai curAnd severi si triste !)
Dace toate aceste temeri ale mele se vor dor.edi nefondate pi Occidentul se va reintoarce in mod paqnic
(exernplu care nu s-a verificat niciodatd in istorie I) la
vechea ierarhie si disciplind, atunci ierarhia gi disciplina
ne-ar fi necesare noud, rugiloq pentru a nu fi mai prejos
decat acesta, mai slabi 9i mai dezorganizayi.
Gata cu aceste aga-zise drepturi gi cu acest bine imagi-
tis
doud situatii.
in Anglia, cucerirea si violenta steina au fost deosebit
de puternice gi au clat natiunii radicini conservatoare
profunde. in Turcia, cuceritorii nu s-alr amestecat cleloc
cu cregtinii; din aceastd c uzi. ar putut crea un stat complex, dar nu o unicd naliune. Scazandu-i pe turci (clasa
privilegiatl a imperiului), rim2nelumai democrajia simpli a cregtinilor
In Rusia cucerirea a fost slabi, iar fuziunea prea rapidi
a varegilor cu slavii nu a permis, in Rusia propriu-zisI,
formarea unei solide traditii ierarhice.
in conformitate cu acesre situatii diferite, bogetia ti
crealia spirituali a celor trei naliuni sunt foarte diferite:
mai mari in Anglia (in cea din trecut, firegte); mai mici qi
mai pulin intense in Rusia: aproape nule in Ttrrcia.
In Occident, furtunile si exploziile istorice au fost, in
general, mai zgomotoase gi mai grandioase; Occidentul
are un caracter puternic plutonic, dar eu cred ci imobilitatea particulare 9i profundd a solului $i a intregii structud a Rusiei valoreaze cat tunetele gi exploziile occidentale.
Spiritul conservator a fost ?ntotdeauna mai puternic in
rindul claselor europene inalte decnt printre noi, rugii, 9i
din aceasti czuzi. 9i exploziile istorice au fost mai violente. Spiritul conservator este extrem de slab in Rusia.
In general, societatea noastre este inclinate se-i imite pe
ceilalli Fi sa urmeze curentul - cine gtie ? - poate chiar
mai repede decat ceilald ! Si dea Dumnezeu ca eu si md
?nqel
moartea
punct... l^td ce spune defunctul gi savantul nostftr compatriot. Eu, dimpotrivi, afirm cd trebuie nu numai sI se
reflecteze asupra acelui fior cunoscut de romani, ci gi si
se incerce
al
simti
Unii dintre noi consideri cd sunt suficiente compasiunea, contactele culturale ti crefterea spiritului slav comun. Acest lucru este nu numai de dorit, dar gi inevitabil.
Aceasti cregtere deja s-a verificat; dar problema este dacl
aceastd crestere a spiritului slav este avantajoasa pentru
noi, rugii, sau nu. Sunt cu adeverat inofensive pentru
principiile fundamentale ale vietii noastre rusegti toate
migcdrile lumii slave ? Chiar trebuie se ne supunem tuturor aspiraliilor slave, aga cum un conducdtor slab 9i nesigur se supune pasiunilor gi proiectelor imprudente ale
supugilor si ele adeplilor sdi ?
Repet cu amereciune: mi indoiesc cu tarie ca Rusia
este cu adevirat tdniri. Noi, rugii, am trdit indelung; spiritul nostru a creat mult $i acum suntem in apropierea
unei granile teribile.
Arunclnd o privire congtiente intregii lumi slave asernanetoare noud, observi.m un lucru straniu: popod cel
mai rimas in urmi, ultirna dinte naliunile slave care s-a
trezit - naliunea bulgari - a inceput lupta, la inceputul
noii sale istorii, cu traditiile 9i cu autoritatea acelui bizantinism care std l^ b^za formei noastre statale, ale acelui
bizantinism care ne-a insrruit, qi ne-a incurajat, si ne-a organizat cu putere fi corenli. Nici chiar bulgarii nu au prevazut unde ii va duce dezvoltarea logicd a ciraurnstantelor
Gnndeau ci luptau nurnai irnpotriva grecilor; dar circumstantele i-au impins pind la ruptura cu Biserica ecumenici,
in ale cirei principii nu exisE nimic specific grec sau slav.
Bulgarii sunt slabi, sdraci ;i asuprili; bulqaii sunt tineri Si
tn dreptul lor - asta se spune in Rusia. Tineri ti, slabi.
Atenlie, zis intr-o zi Sylla referindu-se la Iulius Cezar, in
^ se ascund zece Mario (democratici).
ace$ tAnd|
Nu este periculos dugmanul striin la care privim intotdeauna cu suspiciune; nu este teribil rivalul plrternic
gi impetuos care, cu sinceritate, ne aftrnca in fata manusa
unei rrri antice. Nu gerrnanul, nu frencezul 5i nici rnircirr
164
NorB
1, Koltov.
r6t
'
diat
si
6fr
ti sarbi nu existl
poezii mistice, in timp ce ruqii de cultnrd simpl'i, precum
r2rskohxicii, posedi o bogatd literaturi de acest tip.
10. in Rusia premoscovite, ttdeli erau. principatele independente glrvernate de descendenlii lui Rurik, dupl
criteriul averii patrimoniale a familiei. Era vorba de un
sistenl politic aseminitor, in parte, feudalismului occidental (n.ed.).
11. Leontie\, se referi la schisrna (mskol) provocatd.
cle refuzul lalg al inovagiilor liturgice introduse in anii
rc55-1"656 de patriarhul Nikon al Moscovei. Schismaticii
(raskolnikD
se defineau drept ,,vechii cred:nciogt" (staro.
gi
\ici t1'\dc r perseculiile feroce la care au fost supllgi
LEgD
nu au putut sI sferame rezistenla vechii si compactei lor
comunititi (n.ed.).
1.2. Motokant, duhobor,tt, btistt, skoplt. in complexa qi
erczitIo! aceste secte reprepitoreasca lurne ruseascl
^
zentau doui tendinle opuse: molokant (bhttorii de lapte)
(lnptetorii spirituali) aveau foartd puline in
qi,
-duboborlt
comun cu ortodoxia. Dezvollxea redusi a g2ndirii lor
teologice, igoarea morald gi aspiralia la sin.rplitatea epocii
evanghelice sunt strens legate de spiritul protestant. Mai
interesanli gi, in plus, legatri de Biserica Ortodoxi (dupi
observaqia lui Leontiev) eralu hlistt (flageIalii sau, dupe o
etimologie populari care reveli inclinalia lor misticd,
,,Hristo$ii") ,i skoplt (castt^\ii), acestia din urmi fiiind inci
gi mai extremigti. Sugestiva simbolistici religioase qi antrenantele cerenonii orgiace ale acestor sectdri au fost
descrise intr-un mod admirabil de Andrei Belii in romanul
sdu Ponunbelul de argint (n.ed).
1J. Pugaceuscina'. lermen cu care rugii inclica evenimentele legate de riscoala lui Pugacior' $i, in sens mai
larg. perioacla istoric-; in care acestea au avut loc (n.ecl.).
14. Necizrer': terorisl rus in.rbibat cle anar-l.tismr"rl nil-rilist
al ltLi Bakunin; crcatot- al unei reqele re\ olLL[ion;lfe, l)2tziltc
porului nostu? La ucraineni, greci
l,;,
in paginile publicaliei
lr2
r-4
alti problemi.
On est ddbord;i in ceea ce privegte holera. Dar de ce sa nu-i spunem holerei pe nume, de ce
se-i splrnem tinerele, renaqtere, dezvoltar-e qi. organiz^re?
35. ASa au fost numili, dupi cucerirea islamicd, persanii
rimaEi fideli vechii religii a lui Zoroastru (n.ed.).
36. Sisternul lui Linn este, de exemplu, total artificial.
in schimb, datoriti organicitiqii ansamblului, sistemul
botanistului Bernard de Jussieu este mult mai natural.
37. Reformele lui Gladstone au ficut ca gi Anglia sd
ajungi din urmd roaLe celelalte natiuni europene pe calea amestecului distructiv.
38. Stdtele Unite sunt C^fi^gin timpurilor moderne.
O civilizalie deja veche, caldeeane, afirmati in formd republicani pe un sol virgin. in general, Statele Unite nu
se pot propune niminui ca exemplu. Au treit ince prea
pulin, doar un secol. Vom vedea ce vor fi ele peste 25-50
de ani. Gn ffecut exista in ele o varietate aproape completi, exista sclavia qi
mai departe; acum nu existi
^ga
nimic altceva in afard de simplificare gi amestec.) Dacd
se vor extinde, imitand Roma gi Rusia, absorbind lirile
vecine gi atat de diferite (Canada, Mexicul, Antile), qi
compensand in acest fel vartetate^ care a dispirut dupi
rdzboiul civil, Statele Unite vor avea poate nevoie de o
monarhie. Mulli dinffe cei care au fost acolo sunt convinsi de aceasta.
39. John Stuart Mill vorbeqte despre faptul ci toti ganclitorii antichitdtii erau consen-atori; numai astizi, dupd
cit se pare, s-a clescoperit cnt de benefic este progresul.
40. Nr: este oare acler-drat cd in perioada alexandrinir
r:ispiindirea cantilati\'zi a instruirii era mult mai mare decit
in cpociL cen nlai creitoare a ci\.ilizzltiei grecesti:'
1,-'
41. Leontiev foloseste fird diferenliere expresiile e/anism gi ciuilizalie greacd, pe care actualmente tindem si
le distingem cu exactitate; am dorit sd rirnnnefr fideli
CTJPRINS
originalului (n.ed.).
Ce este
5
11
25
slauismt ? (contlnuare)
Capitolul
4/
ot
71
113
st6telor europene
Conxparalie intre
Europa ;i statele anticbitdlii
Capitolul XIL Concluzi.e
73L
755
Note
157
89
1-21
Capitolul ){I.
llibliolec:,,ASflA,r
-srBlu-l
143