IV.

MORFOLOGIE

Morfologia este partea gramaticii care cuprinde reguli privitoare

la forma cuvintelor ii la modificrile acesteia In vorbire ii In scriere.
Este compartimentul limbii cu cea mai complex sistematizare, iar
structura morfologic este partea cea mai stabil a unei limbi.
Noiuni generale
Studiul morfologiei este organizat In clase lexico-gramaticale
numite pri de vorbire, caracterizate prin anumite trsturi generale,
formale ii de coninut ii care se definesc pe baza a trei criterii:
criteriul semantic, morfologic ii sintactic. Aceste criterii se regsesc
In definiiile clasice ale prilor de vorbire, In care se arat ce exprim
clasa respectiv (sensul lexical), caracteristicile de form (flexiunea
In raport cu diverse categorii gramaticale) ii funciile sintactice ale
cuvintelor, rolul acestora Intr-un enun. Din definiiile unor pri de
vorbire poate lipsi sensul lexical (este vorba de cuvintele asemantice:
prepoziia ii conjuncia) sau funcia sintactic (la substantiv, pronume,
numeral, verb, unde acestea sunt multiple ii mai mult sau mai puin
specifice); singurul element constant In definirea prilor de vorbire
este cel morfologic, care se refer la modificarea structurii cuvintelor,
adic la flexiune.
In gramaticile romneiti sunt Inregistrate zece pri de vorbire:
substantivul, articolul, adjectivul, numeralul, pronumele, verbul,
adverbul, prepoziia, conjuncia i interjecia (unii specialiiti contest articolului ii numeralului acest statut). Dintre acestea, primele
iase se grupeaz In categoria cuvintelor flexibile, adic pot prezenta
modificri formale, ultimele patru In cea a cuvintelor neflexibile, cu
meniunea c adverbul ocup o poziie intermediar, deoarece cunoaite
categoria gramatical a comparaiei, prin care se apropie de cuvintele
flexibile, dar variaiile In raport cu aceast categorie sunt exprimate
perifrastic, prin urmare forma cuvntului rmne nemodificat.

Flexiunea primelor patru pri de vorbire (substantiv, articol,

adjectiv, numeral) se numeite flexiune nominal sau declinare, pronumele are un tip propriu de flexiune, pronominal, foarte apropiat
de cea nominal prin unele categorii comune; verbul, care se
deosebeite radical de celelalte pri de vorbire flexibile, are o flexiune
verbal, cunoscut sub numele de conjugare.
Criteriul semantic priveite semnificaia general a unei clase
de cuvinte ii Imparte prile de vorbire In dou categorii: cuvinte
autosemantice, care exprim noiuni, obiecte, circumstane ii pot fi
pri de propoziie (substantivul, adjectivul, numeralul, pronumele,
verbul, adverbul, interjecia) ii cuvinte asemantice, care nu denumesc
ceva din realitate, dar stabilesc raporturi Intre cuvinte sau Intre
propoziii, au rol de cuvinte ajuttoare sau instrumente gramaticale
(articolul, prepoziia, conjuncia).
Cuvintele cu sens lexical de sine stttor sau autosemantice au
un inventar bogat, deschis, supus Innoirii att prin Imprumuturi, ct ii
prin formaii interne (este vorba mai ales de substantive, adjective,
verbe), pe cnd cuvintele asemantice (articolul, prepoziia, conjuncia,
unele adverbe de mod) au un inventar restrns, Inchis, stabil, cu
caracter abstract ii preponderent gramatical.
Criteriul sintactic are In vedere funciile sintactice Indeplinite
de prile de vorbire In propoziie. Se disting astfel: pri de vorbire
apte de a Indeplini o funcie sintactic proprie (substantivul, adjectivul,
pronumele, numeralul, verbul ii adverbul) ii cuvinte care nu reprezint uniti sintactice (nu funcioneaz ca pri de propoziie), ci ajut
la exprimarea funciilor sintactice, ca elemente de relaie In propoziie
ii In fraz (prepoziia, conjuncia, articolul, interjeciile ii unele
adverbe).
Din asocierea celor trei criterii rezult cele zece pri de vorbire
menionate, cu precizarea c muli gramaticieni contest calitatea de
parte de vorbire distinct a articolului ii a numeralului. Articolul
hotrt ii articolul nehotrt sunt considerate morfeme, cu rol similar
desinenelor, exprimnd determinarea, iar numeralul este considerat o
clas de cuvinte foarte eterogen din punct de vedere gramatical, care
nu are funcii sintactice proprii, ci se foloseite de valoarea altor pri
de vorbire (adverbe, adjective sau substantive), iar trsturile sale
morfologice ii caracteristica semantic (exprim o cantitate numeric
definit) se Intlnesc ii la cuvinte aparinnd altor pri de vorbire.
Intre prile de vorbire nu exist o grani precis, fiind posibile
treceri de la o parte de vorbire la alta prin procedeul numit

conversiune sau schimbarea valorii gramaticale, transpoziie

lexico-gramatical, derivare improprie etc. Acest transfer dintr-o
parte de vorbire In alta se realizeaz fr modificri ale formei
cuvintelor, cu exemplificri In cele ce urmeaz: substantiv devenit
prepoziie: ,A reucit graie talentului su, substantiv devenit adverb:
,Vara cltorecte mult, ,Doarme butean, ,Singur cuc, pronume
relativ-interogativ devenit adverb: ,,e frumos!, adverb devenit
adjectiv: ,Un domn bine, ,Un aa afront, prepoziie devenit
conjuncie: ,El cu ea formeaz un cuplu reucit, numeral devenit
adverb: ,,nti ascult, dup aceea vorbecte etc.
Prin articulare, practic, orice parte de vorbire poate fi substantivat: ,,lbastrul de Vorone, ,Eul din noi, ,Zecele primit la examen
l-a fcut fericit, ,Plimbatul de diminea, ,Binele fcut nu se
uit ucor, ,A subliniat un pe din text, ,E un dar la mifloc, ,Oful
nostru dintotdeauna. Multe pri de vorbire devin foarte adesea
adjective: artist cetean, femeie cosmonaut, biatul acesta, a sa
mam, prima iubire, om instruit, ran sngernd, o asemenea
fapt etc.
Interjecii provenite din substantiv la cazul vocativ: Doamne!,
mam!, soro!, nene!, domle!; din verbe la modul imperativ: uite!,
pzea!; din numeral (argotic): case!
Trecerile de la o parte de vorbire la alta pot fi uneori doar
ocazionale sau limitate contextual. De exemplu, adverbul binicor
devine substantiv numai In locuiunea: cu binicorul, dup cum
adjectivul ii adverbul clar este substantiv doar In clar de lun.
Locuiunile prilor de vorbire
Cu excepia articolului, toate prile de vorbire au locuiuni.
Acestea sunt grupuri de cuvinte cu sens unitar, care se comport, din
punct de vedere gramatical, ca o singur parte de vorbire. Dup clasa
morfologic ale crei caracteristici gramaticale le preiau, locuiunile
pot fi: substantivale (prere de ru), adjectivale (de excepie), pronominale (cine ctie cine, te miri ce), numerale (mai ales distributive ii
adverbiale: cte doi, de dou ori, a doua oar), verbale (a bga de
seam, a da nval), adverbiale (fr noim, zi de zi, din cnd In
cnd), prepoziionale (In ciuda, o dat cu), conjuncionale (chiar
dac, cu toate c), interjecionale (Doamne pzecte!).
Adjectivele, verbele, adverbele, prepoziiile ii conjunciile au
cele mai multe locuiuni, pentru celelalte pri de vorbire, numrul
acestora este nesemnificativ, iar unii specialiiti nu recunosc existena
locuiunilor pronominale ii numerale.

Categoriile gramaticale
Categoriile gramaticale sunt modaliti prin care se realizeaz
flexiunea prilor de vorbire. In limba roman lista lor cuprinde:
genul, numrul, cazul, gradul de comparaie, persoana, diateza,
modul ii timpul. Unii autori includ ii categoria determinrii.
Genul, cu cele trei specii ale sale, masculin, feminin ii neutru,
este o categorie gramatical proprie substantivului, articolului, adjectivului, pronumelui, numeralului ii verbelor la participiu ii gerunziu.
De reinut c substantivele nu-ii schimb forma dup gen (copii ii
copii, de exemplu, nu sunt dou forme ale aceluiaii cuvant, ci dou
cuvinte diferite), dar celelalte pri de vorbire amintite mai sus Iii
schimb forma (frumos-frumoas, un-o, doi-dou, acesta-aceasta,
citit-citit nu sunt dou cuvinte diferite, ci numai dou forme gramaticale ale aceluiaii adjectiv, articol, numeral, pronume, verb). Toate
cele trei genuri gramaticale se manifest, In general, prin desinene la
toate prile de vorbire care au aceast categorie gramatical.
Numrul gramatical, divizat In singular ii plural, apare In
flexiunea tuturor prilor de vorbire flexibile, cu excepia numeralului
(la care ideea de numr este exprimat lexical). El indic un exemplar
sau mai multe, In cazul substantivului, articolului, adjectivului,
pronumelui ii numeralului. La verb se manifest pentru a indica dac
aciunea este fcut de un singur autor sau de mai muli.
Cazul se realizeaz In limba roman prin cinci valori: nominativ,
genitiv, dativ, acuzativ, vocativ, marcate prin desinene. Este o categorie gramatical proprie substantivului, pronumelor ii numeralelor cu
valoare de substantiv, iar la celelalte pri de vorbire (articol, adjectiv,
forma de participiu) cazul se explic prin acord.
Gradul de comparaie, cu varietile pozitiv, comparativ (cu
subdiviziunile: de superioritate, de egalitate, de inferioritate) ii
superlativ (cu subdiviziunile: relativ ii absolut) este o categorie
gramatical comun unei mari pri din adjectivele calificative (cu
anumite excepii) ii unei pri din adverbe (In special celor de mod),
care nu se exprim niciodat In limba roman prin terminaii gramaticale (cu excepia neologismelor de origine savant), ci prin cuvinte
auxiliare: mai, tot aca, foarte, prea etc.
Persoana se manifest In flexiunea unor pronume (personale,
reflexive, de Intrire, de politee, posesive) ii In flexiunea verbului
(In cadrul modurilor personale), realizandu-se In trei valori: persoana I
vor- bitorul, persoana a II-a conlocutorul ii persoana a III-a o
alt

persoan despre care se vorbeite; valorile sunt marcate fie prin forme
supletive, In cazul pronumelui (eu, tu, el; al meu, al tu, al su etc.),
fie prin desinene, In cazul verbului (alergam, alergai, alergau etc.).
La verb ii la pronumele care au persoan, aceast categorie este
asociat cu valorile de numr.
Diateza, cu speciile activ, reflexiv, pasiv, modul, cu speciile
indicativ, conjunctiv, condiional-optativ, imperativ, infinitiv, gerunziu,
participiu, supin, ii timpul, cu speciile prezent, trecut, viitor sunt
categorii gramaticale specifice verbului, exprimabile prin mijloace
variate, uneori diferite de terminaiile de tipul desinenelor, ii anume
prin sufixe gramaticale, pentru unele moduri (infinitiv, gerunziu,
participiu) sau pentru unele timpuri (prezentul unor verbe, imperfectul
ii perfectul simplu, mai mult ca perfectul tuturor verbelor). Prin
urmare, flexiunea
verbului,
numit
conjugare, const In
schimbarea formei cuvintelor din aceast clas dup diatez, mod,
timp (categorii specifice clasei), persoan ii numr (categorii comune
verbului cu alte pri de vorbire), fcnd ca verbul s aib cel mai
mare numr de forme
gramaticale printre toate prile de vorbire
flexibile.
Categoria determinrii este
specific
substantivului,
exprimnd diferite grade de individualizare; se realizeaz prin
urmtoarele valori: nedeterminat (student), determinat nehotrt (un
student), deter-minat hotrt (studentul), marcate cu ajutorul articolului
(hotrt sau nehotrt).
Morfemul i structura morfologic (morfematic) a
cuvintelor Toate elementele componente ale unui cuvnt (rdcina,
tema, prefixele, sufixele, desinenele, accentul ii intonaia) poart
denumirea
general de morfeme.
Morfemul este noiunea definitorie a morfologiei, creia Ii d ii
numele, ii reprezint unitatea minimal de expresie dotat cu semnificaie lexical sau gramatical.
Se deosebeite de fonem, care este unitatea fundamental a fonologiei, avnd capacitatea de a diferenia cuvintele (or/er, dar/dor,
foc/for etc.) fr a avea un sens propriu, ii de cuvnt prin faptul c nu
are autonomie lexical, morfemul fiind de fapt un component al
structurii cuvntului. Formei unui morfem Ii corespunde o valoare
gramatical (de exemplu, -i din elevi reprezint semnul pluralului).
Aceeaii valoare, de plural, poate fi redat, In funcie de contextul
fonetic sau morfologic, ii prin alte forme: -e (fete, creioane), -le
(basmale),

-uri (ruri, mtsuri) etc., morfemul reprezentnd, din aceast

perspectiv,

o clas de variante, numite alomorfe. Invariantele (morfemele) se

realizeaz In poziii In care toate celelalte variante sunt excluse. Foarte
rar sunt admise dou variante In aceeaii poziie: transplant-el
transplant-uri, seminari-ilseminar-e, ranc-elrnc-i etc.
Morfemele se realizeaz prin anumite alomorfe In funcie de
contextul fonetic sau de cel morfologic. De exemplu, alomorfele -i,
Intnit dup un i aton: indici-i, sacrifici-i ii -, realizat numai dup un
radical In vocal labial: ou/ou- sunt considerate alomorfe fonetice.
Alomorfele se realizeaz (destul de rar) In contexte care nu pot fi
caracterizate fonetic sau morfologic: om/oam-eni, rs/rs-ete, cap/
cap-ete. Asemenea alomorfe sunt considerate alomorfe lexicale.
Morfemele pot fi constituite din uniti fonetice segmentale, care
sunt reprezentate prin foneme propriu-zise (floare), suprasegmentale,
reprezentate prin accent ii intonaie, care pot diferenia att cuvinte
(fin- afIn, mozic-mozaIc), ct ii forme gramaticale omografe:
nominativ- vocativ (Petre
Petre!), vocativ-genitiv/dativ plural
(frailor!frailor),
imperativ-indicativ prezent (Stai cuminte! Tu stai cuminte) ii
morfemul
zero (0), care reprezint o marc a valorilor gramaticale, este
purttorul unei informaii gramaticale, opunnd, Intre ele, diferite
forme dintr-o paradigm: alb- /alb-, pom- /pom-i; cnta- /cnta-m,
cnta-i.
Clasificarea morfemelor se face dup diverse criterii. Unul
dintre aceste criterii este reprezentat de posibilitatea de combinare a
acestora. Unele morfeme pot aprea singure sau combinate cu un
morfem zero: cap, frig, loc, om, vnt ii nu pot comuta cu zero. Alte
morfeme sunt dependente (sufixele, prefixele, desinenele), ele se
ataieaz unui morfem independent: copil-a, re-vedere, cnt-a-se-rm ii nu pot comuta cu zero.
In funcie de coninutul exprimat, morfemele pot fi lexicale ii
cuprind morfeme-rdcin (student-, cas-) ii afixe derivative (ne-,
des/dez-, str-; -ar, -esc, -mente etc.) ii morfeme gramaticale, din care
fac parte sufixele, care exprim la verbe modul ii timpul (gnd-esc,
cnt-a-se, vz-nd) ii desinenele, care exprim persoana ii numrul
verbului (striga-m), genul, numrul ii cazul In flexiunea nominal
(ccoal-a, elev-i, frumoas-ei cas-e).
La acestea se mai poate aduga o alt clas, aceea a morfemelor
lexico-gramaticale, care au att valoare gramatical, dar pot forma ii
cuvinte noi. Este cazul prefixelor arhi-, extra-, hiper-, ultra- etc., care
marcheaz superlativul, formnd In acelaii timp ii cuvinte noi:
arhiplin, extrafin, hipersensibil, ultracentral, ii sufixelor substantivale

moionale -, -i, -eas, -oare etc., care sunt att sufixe lexicale,
formnd cuvinte noi: student-student, pictor-pictori, buctarbuctreas, regizor-regizoare, dar ii sufixe gramaticale, exprimnd
categoria gramatical a genului. 0 poziie intermediar o are sufixul
lexico-gramatical cu valoare de superlativ -isim (rarisim).
Morfemele mai pot fi clasificate ii In funcie de poziia fa de
morfemul independent. Se disting morfeme dependente antepuse
(prefixe: co-raport, afixe mobile sau morfeme libere de tipul verbe
auxiliare, adverbe, prepoziii, conjuncii, pronume reflexive etc.: am
auzit, foarte ru, a cnta, s ascult, se duce) ii morfeme dependente
postpuse (sufixele, desinenele, articolul ca mijloc de determinare
nominal: ac-ar, cnt-a-se, student-ei, fat-a).
Dup structura expresiei morfemele sunt continue (formate
dintr-un singur fonem sau dintr-un iir neIntrerupt de foneme: copil-a,
ani-lor, vnt), discontinue; acestea pot fi, la rndul lor, repetate (fat
harnic) ii Intrerupte (Intlnite mai ales la formele de infinitiv ale
verbelor: a alerga ii la formele genitivale: al studentului) ii interne
(alternanele din rdcin: al zare/zri, dlz strad/strzi, zlj
obraz/obraji, lli colonell colonei, chel/chei, sclt basc/b
%ti,
forme supletive, nedetaiabile din structura rdcinii: eu, m, mie; sunt,
e%ti, eram, fusei,
fost).
Unii lingviiti consider c topica poate juca rol de morfem
gramatical. In enunul Oamenii fac gre%eli subiectul este exprimat
prin
substantivul articulat, iar obiectul prin cel nearticulat, indiferent de
topic, pe cnd Intr-un enun ca oricelul vede pisica cuvintele
%oricelul ii pisica sunt, pe rnd, subiect sau complement direct, In funcie
de poziia In enun.
Structura morfologic (morfematic)
In strns legtur cu unele categorii gramaticale ii, implicit, cu
flexiunea, se afl structura morfologic (morfematic) a cuvintelor care
poate cuprinde urmtoarele componente: rdcina, tema, prefixele,
sufixele ii desinenele. Ultimele trei (prefixele, sufixele ii desinenele)
sunt
denumite, cu un termen generic, afixe. Alturi de aceste componente,
In
structura cuvintelor sunt prezente alternanele fonetice, accentul ii
intonaia, care contribuie la exprimarea unor valori
gramaticale.
Structura morfologic a unui cuvnt precum descntasei poate
cuprinde urmtoarele componente: morfemul-rdcin cnt- (partea

fix a unui cuvnt, nedivizibil ii neanalizabil In pri componente),

prefixul des- care, Impreun cu sufixul -a, formeaz un verb de la
substantiv, sufixul -a- (sufix al timpurilor trecute pentru verbele de
conjugarea I), sufixul -se- (sufix al mai mult ca perfectului) ii

desinena i (exprim categoria de persoan ii numr, In cazul de fa

persoana a 11-a, numrul singular).
Rdcina ii afixele lexicale constituie Impreun radicalul,
partea care apare constant In tot cursul flexiunii: desfac-e, desfc-and,
desfc-ut; ptu-uri.
Tema este o structur morfematic complex, alctuit din rdcin
ii unul sau mai multe afixe (sufixe ii prefixe). De exemplu, prelucrapoate fi tema perfectului simplu, prelucrase este tema mai mult ca
perfectului. Dup unii specialiiti (v. 1orgu 1ordan, Vladimir Robu,
Limba roman contemporan, p. 353), tema este identic cu radicalul
atunci cand In structura acestuia intr rdcina + sufixe ii prefixe.
Sufixul gramatical Impreun cu desinenele reprezint flectivul,
partea cuvantului In care se manifest modificrile flexionare, componenta variabil: prelucra-sem, voi alerga.
De regul, topica structurii morfologice a cuvintelor In limba
roman este radical + sufix gramatical + desinen: cred-ea-m, dar
pot aprea, mai ales la verbe, forme amplificate: radical+sufixl+sufix2+
desinenl+desinen2: ven-i-se-r-m.
Separarea radicalului de flectiv se face adesea cu dificultate,
datorit alternanelor fonetice care pot aprea In radical (soart-sori,
fat-fete, cal-cai) sau Intre radical ii flectiv (cred, cread, crezi).
Exist situaii In care radicalul prezint In cursul flexiunii forme
supletive, la verbele neregulate (f-i, f-u-se-i, er-a-m, fos-t, est-e, et-i;
ar-e, av-ea-m, aib-, ia-u, lu-a etc.) sau la unele pronume personale
(eu, mie, el, lui etc.) sau reflexive (sie, I%i, se etc.).
Alternanele fonetice marcheaz, pe lang mijloacele flexionare
propriu-zise, unele categorii gramaticale (genul, numrul, persoana,
cazul) ii apar de regul In corpul rdcinii (fat-fete, art-arat) sau al
sufixelor lexicale (nedreptate-nedrepti), iar cele consonantice apar
mai ales In partea final a cuvantului, la grania cu desinena (studentstudeni, obraz-obraji, romanesc-romane%ti).
Accentul poate marca, mai rar, diferite categorii gramaticale atat
In flexiunea nominal, cat ii In cea verbal (nr-nurri, zro-zeruri,
aprpie-apropi).
Intonaia constituie In flexiunea nominal o marc a cazului
vocativ (frate!, la%ilor!), iar In cea verbal o marc a modului
imperativ (Inceteaz!, stai!).
In limba roman sunt ii pri de vorbire neanalizabile (adverbe,
prepoziii, conjuncii, interjecii) la care nu se pot detaia pri componente, deci nu pot fi analizate din punct de vedere morfematic.
ll0

Substantivul
Substantivul este partea de vorbire flexibil care denumeite
obiecte ale realitii: fiine (om, doctor, fat), lucruri (carte, sac, loc),
fenomene ale naturii (cea, vnt, zpad), aciuni (scriere, urcare,
vedere), stri (bucurie, tristee), Insuiiri (frumusee, buntate, Inelepciune), relaii (prietenie, du%mnie).
Genul, numrul ii cazul sunt categoriile morfologice ale
substantivului; dintre acestea genul este fix, prin urmare, substantivul
se schimb numai dup numr ii caz, realiznd ceea ce se numeite
declinare. Flexiunea substantivului este relativ srac, ajungnd pn
la trei forme la substantivele nearticulate ii pn la opt forme la cele
articulate ii aceasta datorit, de fapt, flexiunii articolului. Forma-tip,
adic forma sub care se gseite substantivul In dicionare, este cea de
nominativ-acuzativ, singular, nearticulat.
Dintre toate prile de vorbire, substantivele sunt cuvintele
folosite cel mai frecvent In vorbire, sunt cele mai numeroase ii In
permanent Innoire, datorit numrului mare de obiecte care trebuie
denumite, cu Imprumuturi care se adapteaz mai mult sau mai puin la
sistemul fonetic ii morfologic al limbii romne.
Clasificarea substantivelor
Substantivele limbii romne se clasific dup mai multe criterii.
0 prim clasificare a substantivelor este cea dup natura
denumirii ii priveite dihotomiile substantive comune (apelative)
substantive proprii.
Substantivele comune denumesc obiecte de acelaii fel, fr a le
distinge (copil, cas, pom, afacere, francez, ru, primvar). Se scriu
Intotdeauna cu iniial mic ii sunt mult mai numeroase dect cele
proprii.
Substantivele proprii denumesc numai anumite obiecte individualizate pentru a le deosebi de altele din aceeaii categorie. Ele se
Incadreaz In numeroase grupe semantice. Pot fi individualizate nume
proprii de persoane sau antroponime (prenume: Ion, Maria, nume de
familie: Popescu, tefnescu, personaje literare: Harap Alb, Scufia
Ro%ie), nume de locuri sau toponime (urbanonime: Ia%i,
Craiova, hidronime: Arge%, Dunrea, oronime: Carpai, Buila,
oiconime:
Romne%ti, Tunari, nume de strzi ii cartiere: Rul Doamnei,
Primverii),
nume de aitri sau astronime: Saturn, Carul-Mare, Gemenii, nume de
lll

animale sau zoonime: Grivei, Joiana, nume de Intreprinderi ii instituii:

Intreprinderea de Echipamente Aerospaiale, Facultatea de Litere,
Ministerul Afacerilor Externe, organe ii organizaii de stat, politice
sau de alt natur, naionale sau internaionale: Partidul Social
Democrat, Uniunea Scriitorilor din Romnia, Organizaia Naiunilor
Unite, nume de evenimente cultural-istorice: Rena%terea, Reforma,
Unirea Principatelor, Al 11-lea Congres 1nternaional de Onomastic,
nume de srbtori: Crciun, Boboteaz, Pa%te, 1 Decembrie,
Anul Nou, numele unor publicaii: Studii %i cercetri lingvistice,
Romnia literar, titlurile unor opere de tot felul: O noapte
furtunoas, Simfonia a V1-a, Dicionarul toponimic al Romniei,
Legea Inv- mntului, nume de produse industriale: aparat foto
Nikon, televizor Philips, igri Snagov, vin Busuioac de Bohotin,
nume de vehicule: rapidul Orient Expres, cruciitorul Aurora.
Prin figura de stil numit antonomaz, substantivele proprii pot
deveni substantive comune: un cotnar, o dacie, un iuda, o caiaf, un
cresus, un hercule, iar substantivele comune devin proprii prin procedeul numit onimizare: Ciobanu, Ursu, Cataram, Pe%tii.
Principala distincie Intre substantivele proprii ii cele comune, In
scris, este de natur ortografic: numele proprii se scriu cu majuscul.
In plan gramatical, distincia Intre numele propriu ii cel comun
se face prin cteva particulariti ale substantivelor proprii: au o
singur form de numr, fie singular: Craiova, Bacu, fie plural:
Bucure%ti, Dragoslavele, Ro%iori; se folosesc att In form
articulat, ct ii nearticulat, dar numai cu articol hotrt; flexiunea
cazual a numelor proprii difer de cea a substantivelor comune.
Numele proprii masculine se articuleaz proclitic la genitivdativ: lui Andrei, lui Horia, lui Azoric (articulare proclitic neadmis
de norma literar la numele feminine, cu excepia unor nume precum:
Catrinel, Carmen, Calipso, 1ngrid, Lili, Miriam, Zizi) ii primesc prepoziia pe la acuzativ: O vd pe Ana, Il ascult pe Radu.
Numele proprii feminine terminate In -ca, -ga au forme diferite
de genitiv-dativ fa de substantivele comune cu aceeaii terminaie:
Puica-Puici/Puichii, Olga-Olgi/ Olghii fa de puica-puicii, fragafragii.
Includerea unor substantive In categoria numelor comune sau In
cea a numelor proprii este adesea nesigur, ezitant, datorit faptului
c mai exist substantive cu ,statut intermediar, insuficient marcat. In
ll2

aceast situaie se afl, de exemplu, numele lunilor anului, numele

unor rase de animale sau specii de plante, numele unor dansuri
populare, epitete afective. Dac pentru numele lunilor anului regulile
sunt unice (cu iniial mic: decembrie), la celelalte regulile nu sunt
Intotdeauna ferme (de exemplu, se recomand scrierea cu majuscul:
Marele alb ras de porci sau Record soi de gru, dar cu iniial
minuscul: ionatan, creesc, merinos, clucul, haegana sau epitetele:
mutulic, haplea, ciufulici).
Dup structura morfematic substantivele se clasific In
substantive simple, substantive compuse ii locuiuni substantivale.
Substantivele simple, comune ii proprii, sunt formate dintr-un
singur cuvnt. Ele pot fi cuvinte de baz, nederivate (carte, stilou, Ana),
cuvinte derivate cu sufixe (copilac, pdurar, alunic, bostnrie,
cnepicte, fget, clujean, junimist, geamgiu, Indrzneal, agerime,
policioar, Victorac, Ionu, Argecel, Ialomicioara), cu prefixe
(antevorbitor, arhiepiscop,
coprecedinte, constean,
contracandidat,
interfa,
nelinicte,
nonvaloare, postcalcul, reapariie, strbunic, suprasolicitare,
ultrasunet) sau rezultate prin derivare regresiv, formate de la verbe sau
substantive
(auz<auzi,
cnt<cnta,
joc<juca;
balneolog<balneologie, sculptor< sculptur, cais<cais).
Substantivele compuse att comune, ct ii proprii, sunt uniti
provenite din minimum dou morfeme independente, care pot exista In
limb ii separat. Convergena se face prin alturare ii se scriu aproape
Intotdeauna cu cratim (bloc-turn, redactor-cef, rea-credin, primministru, floarea-soarelui, zgrie-nori, pap-lapte, las-m-s-te-las,
Cluj-Napoca, Trgu-Jiu, Turnu-Severin, Sfarm-Piatr, Ft-Frumos)
sau
prin
contopire
(bunvoin,
blocnotes,
bunstare,
frdelege, triplusalt, surdomut, primadona, concertmaistru,
scurtmetraj, valvrtej, vinars, Cmpulung, Dacoromania, Intregalde,
Delavrancea).
Alte substantive compuse sunt formate numai din elemente
tematice sufixoide ii prefixoide (agorafobie, caligrafie, cacofonie,
democraie, pinacotec, toponimie, xenomanie) sau prin abreviere.
Acestea sunt de dat recent ii pot fi realizate prin combinarea unor
silabe din cuvintele componente (PLAFAR=Plante farmaceutice), din
silabe ii cuvinte (ROMARTA=Arta romneasc), din iniiale de
cuvinte (ACR, ONU, SUA) sau din iniiale ii fragmente de cuvinte
ll3

(TAROM=Transporturile Aeriene Romne). Substantivele compuse

din iniiale de cuvinte se pot scrie cu sau fr punct dup fiecare liter
ii se pronun cu accent pe ultima silab.

ll4

Substantivele compuse prezint o serie de particulariti In

flexiune ii pun frecvent probleme de ortografie, mai ales scrierea cu
cratim sau fr cratim.
Locuiunile substantivale
Locuiunile substantivale sunt grupuri de cuvinte cu sens unitar ii
comportament morfologic de substantiv. Spre deosebire de substantivele compuse, al cror grad de sudur este foarte avansat,
substantivele care alctuiesc locuiunea substantival Iii pierd
individualitatea semantic ii ocup o ordine fix In grupul
locuional. Exemple: aducere-aminte, aprindere de plmni, btaie
de joc, dare de mn, fctor de bine, nod In papur, orbul
ginilor, prere de ru, ru de mare, tragere de inim etc.
Numeroase locuiuni provin din calchierea unor sintagme de
origine latino-romanic sau internaional: lovitur de stat, punct de
vedere, tur de scrutin.
Locuiunile substantivale conin In structura lor cel puin un
substantiv ii au comportamentul gramatical al substantivului: flexioneaz, se articuleaz, Indeplinesc funcii sintactice, excepie fac cele
strine, care se utilizeaz ca atare: mea culpa, coup de foudre, dolce
farniente etc.
Dup criteriul etimologic substantivele romneiti sunt substantive motenite din latin: cap, cas, floare, frate, frunte, gur, moar,
ochi, pine, soare etc. ii din substrat: abur, barz, brad, buz,
coacz, grumaz, mazre, mnz, strung, smbure, urd, viezure etc;
substantive Imprumutate din diverse limbi ii In perioade diferite:
din vechea slav: boier, mil, munc, ndejde, noroc, obraz, ograd,
plug, podgorie, praf, slug, vreme etc.; din maghiar: aldmac,
belcug, chin, gazd, gnd, hotar, mecter, orac, tlhar, vam etc.; din
turc: baclava, basma, cafea, cataif, cearcaf, chibrit, cioban, nufr,
pilaf, rachiu, cerbet, calu etc.; din neogreac: calapod, climar,
hrtie, mirodenie, piper, prvlie, prosop, sindrofie, trandafir, zahr,
zodie etc.; din german: bli, boiler, capelmaistru, crenvurct(i), cufr,
dictat, halb, laitmotiv, matri, ventil etc.; din francez: automobil,
bacalaureat, balon, comedie, convoi, cocmar, diviziune, fotograf,
pension, septicemie, sergent etc.; din italian: ancor, acont, bariton,
basorelief, capodoper, chitar, partitur, spaghete, stagiune, tenor,
teracot, valut etc.; din englez: baschet, corner, dispecer, display,
fotbal, gentleman, handicap, meci, spicher, suporter, transplant,
tobogan etc.; substantive formate In limba roman prin derivare:
ll5

bieel, copilandru, stejric, frsinet, arinicte, strmoc, necredin,

imoralitate, prin compunere: binecuvntare, bunvoin, rea-voin,
rea-credin, miaznoapte, portigaret, scurtmetraj, prin schimbarea
categoriei gramaticale: aproapele, binele, frumosul, alesul, plimbatul,
doiul, eul, sinele, oful.
Criteriul psihologic-empiric Imparte substantivul In substantive
concrete, adic obiectele denumite sunt percepute cu ajutorul
simurilor: creion, floare, lumin, fulger, piatr, pom, pasre etc. ai
substantive abstracte, atunci cnd realitatea denumit de cuvnt nu
poate fi perceput cu ajutorul simurilor: atitudine, buntate, cinste,
consecven, curaj, demnitate, isteime, idee, probabilitate etc. De
menionat c unii specialiati (v. Mioara Avram, Gramatica pentru toi,
p. 47) consider c aceast aceast distincie Intre ,aaa-numitele
substantive abstracte ai concrete nu intereseaz direct
gramatica.
Categoriile gramaticale ale substantivului
Ca parte de vorbire flexibil, categoriile gramaticale ale
substanti- vului sunt genul, numrul, cazul ai determinarea.
Genul substantivelor este fix (substantivele nu flexioneaz dup
gen) ai constituie principalul reper pentru formarea pluralului ai a
cazurilor. Substantivele se organizeaz In trei genuri: masculin,
feminin ai neutru, grupate dup terminaia de la singular ai
plural, respectiv un doi pentru masculin, un dou pentru
neutru ai o dou pentru feminin.
La singular neutrul este identic, formal, cu masculinul (un
creion-un om), iar la plural cu femininul (dou case-dou scaune).
Masculinele ai neutrele au la singular urmtoarele terminaii
identice:
- consoan (pom, sac; tren, lac)
- u silabic (codru, ministru; teatru, tabu)
- u nesilabic (leu, bou; muzeu, hublou)
- i vocalic accentuat (colibri; taxi)
- i semivocalic (pui, tei; cui, roi)
- e accentuat (bebe; piure)
- e neaccentuat (frate, perete; foarfece, portavoce)
- o (picolo; radio, studio)
- a accentutat (papa; cinema).
Masculinele, In plus fa de neutre, mai pot avea ai terminaiile:
a neaccentuat (paria, prslea) ai neaccentuat (pap, pop), comun,
ll6

de data aceasta, cu terminaia femininelor.

ll7

Substantivele feminine au urmtoarele terminaii:

- a (-ea) accentuat ai neaccentuat (basma, sarma, acadea, stea;
tuia, soia)
- (mam, cas)
- e (carte, idee)
- i accentuat ai neaccentuat (zi, tanti)
- o (cacao).
Datorit faptului c aceste terminaii sunt comune mai multor
genuri deodat este greu de oferit niate indicii sigure de stabilire a
unor clase onomasiologice. Sunt doar cteva grupri semantice unitare
din punctul de vedere al genului, de exemplu: numele zilelor
sptmnii sunt feminine, numele de fructe sunt feminine, dar apar ai
excepii: mr (neutru), ananas, pepene, strugure (masculine); sunt
masculine numele lunilor anului, literelor, notelor muzicale ai cifrelor,
numele de arbori, cu cteva excepii feminine: salcia, tuia; numele de
ocupaii brbteati, cu excepia unor feminine precum: beizadea,
cluz, ctan, gazd, ordonan, patrul, santinel.
Genul neutru prezint o anumit regularitate, In ce priveate
Inelesul, deoarece conine aproape numai substantive inanimate:
creion, exemplu, indiciu, indigo, nume, vis, dar are ai excepii: animal,
dobitoc, macrou, mamifer, persona], popor.
Si la substantivele proprii terminaiile formei-tip nu au adesea
coresponden cu genurile gramaticale. De exemplu, substantivele
proprii terminate In -aI-ea sau -: Luca, Toma, Costea, Oprea, Auric,
Fnic, Gavril sunt masculine, terminate In consoan sau u vocalic:
Carmen, Irinel, Lenuc, Lulu sunt feminine, dar pot fi ai masculine ai
feminine nume precum: Saca, Adi, Gabi, Vali, Jo]o, Toto.
Exist substantive care au variante paralele de acelaai gen, norma
literar admind numai o form considerat corect ai foarte rar sunt
admise ambele variante. De exemplu, la masculin avem:
berbec/berbece,
fluture/flutur, genunchi/genunche, greier/greiere, mugur/mugure, pieptene/
piepten (prima form este considerat corect). Sunt admise dou forme
pentru bulgr/bulgre, tutor/tutore; la feminin: caramel/caramea,
sandal/sanda, sarma/sarmal, lcrmioar/lcrimioar, parodontoz/
parodentoz, cucoteal/cocoteal (prima form este corect). Sunt
admise dou forme corecte pentru: caraf/garaf, corvoad/corvad,
lscaie/lecaie, mnstire/mnstire, pricopseal/procopseal, vlcea/
vlcic; la neutre: cartila]/ cartilagiu, glon/glonte, itinerar/itinerariu,
linoleum/linoleu, milieu/mileu, maiou/maieu, salariu/salar, serviciu/
servici, taxi/taxiu, urcior/ulcior (prima form este corect). Se admit
dou forme corecte pentru pronostic/prognostic, minim/minimum.
ll8

Uneori, formele diferite din cadrul aceluiaui gen pot avea sensuri
diferite: bolero (dans)-bolerou ,ilic, file ,muuchi, fileu ,plas, filet
,ghivent.
Exist ui substantive care au variante paralele, dar de genuri
diferite, neadmise dect In parte de norma literar: ciorchine/
ciorchin, foarfece/foarfec, fruct/fruct, grunte/grun (este corect
prima form). Sunt admise de normele limbii literare ambele variante
In: astm/astm, colind/colind, desag/desag.
Alte perechi de substantive de genuri diferite au ui sensuri
diferite: fascicul ,mnunchi/fascicul ,parte tiprit dintr-o lucrare,
garderob ,dulap/garderob ,Imbrcminte.
Substantivele nume de fiine (animate) se mai disting ui dup
felul In care genul marcheaz cele dou sexe (masculin ui feminin).
Astfel, avem: a) substantive heteronime, care au radicale diferite
pentru cele dou genuri: biat-fat, berbec-oaie, coco%-gin, fratesor, ginere-nor, mo%-bab, unchi-mtu%; b) substantive mobile,
care redau cele dou sexe prin derivare cu sufixe moionale. Cel mai
adesea, prin moiune se formeaz feminine de la masculine: studentstudent, pictor-pictori, oltean-olteanc, urs-ursoaic, croitorcroitoreas, regizor-regizoare etc. Mai rar se formeaz substantive
masculine de la cele feminine: cintez-cintezoi, cioar-cioroi, gscgscan, vulpe-vulpoi, c) substantive epicene sunt substantivele
(Indeosebi nume de animale, dar ui de persoane) care au o singur
form (de masculin sau de feminin) pentru ambele sexe: cocostrc,
crocodil, cuc, elefant, fluture, pelican, piigoi, rinocer, nar, uliu,
custode, mecanic, ministru (masc.); cmil, giraf, lcust, lebd,
pupz, veveri, zebr, beizadea, calf, cluz, ctan, cuno%tin,
haimana, ordonan, santinel, slug (fem.).
In limbajul afectiv sau In vorbirea familiar pot aprea derivate
moionale, precum cmiloi, elefnti, pupzoi, generleas,
ministreas,
care sunt neliterare.
Un numr redus de substantive pot funciona, dup caz, att ca
masculine, ct ui ca feminine: complice, ggu, Incurc-lume,
mogldea, pap-lapte, terchea-berchea, ca ui numele de persoan
hipocoristice: Adi, Gabi, tefi, T(h)eo, Vali. Aceste substantive fac
parte din aua-zisul subgen comun.
Arhigenul se refer la substantivele defective care nu au genul
precizat prin nici o marc gramatical. Astfel, unele substantive
defective de plural, din categoria singularia tantum, pot fi interpretate
att ca masculine, ct ui ca neutre, In contextul acest: aur, lapte,
ll9

mrar, mei, orez, ptrunjel, piper, snge, unt etc. Alte substantive,
defective de singular, din categoria pluralia tantum, pot fi la plural
feminine sau neutre In contextul aceste: icre, ie, jumri, mruntaie,
moacte, tre, zori. Si unele toponime se regsesc In cele dou
arhigenuri: Buzu, Cluj, Olt, Otopeni, Ponoarele.
Numnul este categoria gramatical care face distincia
singular- plural, substantivele avnd In mod obiunuit ambele
numere. Exist unele care se folosesc numai la singular (singularia
tantum) sau numai la plural (pluralia tantum). Sunt singularia
tantum: unele substantive nume de materii (argint, mtase, miere,
cimbru, unt, vat, zahr), denu- miri ale unor discipline, sporturi
(geografie, grafic, cah), substantive abstracte (inteligen, fric,
lene, foame), nume proprii (Anton, Maria; Bistria, Vlcea). Au
numai form de pluralia tantum urmtoarele substantive: nume de
materii (cli, confeti, icre, jumri), nume care pot prezenta o totalitate
(aplauze, moravuri, nuri, represalii, zori), termeni latineuti folosii
In publicistic (addenda, miscellanea, mass-media), nume de
obiecte formate din dou pri identice (blugi, ghilimele, ochelari,
pantaloni), nume proprii (Bucteni, Carpai, Bucurecti, Videle).
Unele forme de plural In -uni ale numelor de materii reprezint
substantive colective, care exprim sorturi, feluri: almuri, blnuri,
finuri, verdeuri. Alte substantive sunt invariabile, avnd la ambele
numere aceeaui form: arici, kamikaze, ochi, pui, tei (masc.);
regizoare,
dansatoare, maree, canoe, mari, joi (fem.).
Desinenele de plural grupate dup genuri sunt urmtoarele:
masculin: - i (plopi, fii, socri, cheflii)
feminin: - e (case, fete, Ingheate)
- i (luni, alei, sori)
- le (osanale, msele, zile)
- uni (certuri, vremuri)
neutru: - e (scaune, teatre)
- uni (dulapuri, lacuri)
- i (exerciii, studii).
Unele substantive au forme duble de plural. La feminin desinenele -e ui -i sunt uneori In concuren. Sunt corecte formele de
plural
cu desinena -e la urmtoarele substantive: cpcune, dorine,
remarce,
uzine ui nu cpcuni, dorini, remarci, uzini ui au pluralul corect In
-i
substantivele feminine: boli, coli, duzini, roi ui nu boale (cu
excepia
ll10

expresiei ,a bga In boale), coale, duzine, roate (cu excepia expresiei

,a pune/bga bee In roate). Exist ui situaii cnd ambele forme
sunt
corecte:
rance/
rnci,
igance/ignci,
rpe/rpi,
poiene/poieni.

ll11

La neutre desinenele -e ui -uri pot crea forme paralele de

plural. Sunt corecte formele cu desinena -e In: bareme, cotidiene,
itinerare, morminte, suvenire ui cu -uri In aragazuri, chibrituri,
niveluri, obiceiuri (cu excepia expresiei ,cate bordeie, atatea
obiceie). Sunt corecte ambele forme de plural In: chipie/chipiuri,
tunele/ tuneluri, transplante/ transplanturi, vise/visuri. Alteori, formele
diferite de plural marcheaz diferene de sens: bande-benzi, masemese, ciubuce-ciubucuri, minute- minuturi, coate-coturi-coi, ghemeghemuri, cmine-cminuri, coarne- corni-cornuri.
Alternanele fonetice sunt utilizate, pe lang desinene, pentru
marcarea suplimentar a opoziiei de numr (fat-fete, sear-seri;
mac- maci, frag-fragi, pas-paci). Uneori, alternanele fonetice apar cu
precdere la cuvintele vechi ui foarte rar la neologisme. De aceea apar
ui
probleme de cultivare a limbii. De pild, este corect mnz-mnji, obrazobraji, dar diez-diezi, chinez-chinezi; colonel-colonei, miel-miei, dar emulemuli; can-cni, vam-vmi, dar fabric-fabrici, staie-staii; mascmcti, dar fresc-fresce; sindrom-sindroame, dar simptom-simptome.
In limba roman sunt foarte puine substantivele cu forme
neregulate la plural: om-oameni, nor-nurori, cap-capete, rs-rsete.
Cazul exprim tipurile de relaii pe care substantivul le poate
avea cu alte cuvinte. In limba roman exist cinci cazuri, definite In
funcie de raporturile dintre cuvinte In cadrul propoziiei, adic dup
rolul sintactic: nominativ, genitiv, dativ, acuzativ, vocativ. Se formeaz cu ajutorul desinenelor, iar cazurile oblice (G., D., Ac.) pot fi
Insoite ui de anumite prepoziii specializate sau de ali operatori
sintagmatici: al, a, ai, ale. In flexiunea substantivelor, nominativul
este Intotdeauna omonim cu acuzativul ui uneori cu vocativul, iar
genitivul cu dativul.
Substantivele masculine ui neutre articulate nehotrat au, la
singular, o form cazual unic (frate, creion). Substantivele feminine
au o form la nominativ-acuzativ (carte, cas) ui alta la genitiv-dativ
(cri, case), omonim cu forma de plural.
La plural, substantivele articulate nehotrat, aparinand celor trei
genuri, au o singur form cazual (frai, creioane, cri).
Nominativul este cazul denumirii obiectului vzut ca autor al
unei aciuni ui poate Indeplini urmtoarele funcii sintactice: subiect
(Copilul alearg); nume predicativ (Vlad este regizor); apoziie
(acordat sau neacordat In caz: Ana, fiica mea, este student; I-am dat
Mariei, prietena ta, cartea promis); element predicativ suplimentar
(A fost trimis ca observator).
ll12

Funcia sintactic specific nominativului este cea de subiect.

Genitivul este cazul posesiei sau al apartenenei ui are funcia
specific de atribut pe lng un substantiv articulat (Coliba haiducului).
Fr prepoziii poate Indeplini urmtoarele funcii sintactice: atribut
(Carnetul studentului); nume predicativ (Livada este a bunicilor);
complement indirect al unui adjectiv de provenien verbal (Semne
prevestitoare ale furtunii); apoziie acordat (Lucrarea lui Mihai, a
prietenului nostru, este bun); element predicativ suplimentar (Ideea
o credeam a profesorului).
Genitivul prepoziional, cerut de unele prepoziii sau locuiuni
prepoziionale (asupra, contra, deasupra, Impotriva, Imprejurul,
Inaintea,
Indrtul, In faa, In spatele, In dreptul, In jurul, In mijlocul, din cauza),
poate Indeplini urmtoarele funcii: atribut substantival prepoziional
(Triumful Impotriva rului); complement indirect (Lupt contra
naturii); nume predicativ (Decizia lor a fost Impotriva legii); element
predicativ suplimentar (Victoria o credeam Impotriva anarhiei);
complement circumstanial de diverse feluri (S-a auezat In
faa
cminului; A ajuns Inaintea plecrii trenului; Va primi pe msura
eforturilor depuse; A Intrziat din cauza vremii; A venit In vederea
pregtirii examenului; In ciuda frigului de afar, a plecat fr palton).
In afar de funcia specific de atribut, genitivul mai are ui alte
valori care sunt subordonate valorii de posesie: genitivul denumirii sau
apozitiv (ara Lovictei, arta filmului); genitivul subiectiv (Sosirea
rndunelelor); genitivul superlativ, devenit o sintagm similar
cuvintelor compuse (minunea minunilor, viteazul vitejilor).
Dativul, cazul destinaiei ui atribuirii unei aciuni, are ca funcie
specific funcia de complement indirect, determinnd un verb (vorbesc
oamenilor), un adjectiv (credincios stpnului), o interjecie (bravo
olimpicilor!). Poate aprea fr prepoziie (Le scriu prietenilor) sau cu
una din prepoziiile: graie, datorit, mulumit, contrar, conform,
potrivit (A cutigat datorit perseverenei).
In afar de funcia de complement indirect, dativul mai poate
Indeplini urmtoarele funcii sintactice: complement circumstanial
de loc, numit ui dativul locativ (Stai locului!, Duc-se pustiului);
complement circumstanial de mod (A acionat conform indicaiilor); atribut al unor substantive nearticulate sau provenite din verbe
(domn rii, preot decteptrii noastre; acordarea de burse studenilor);
apoziie acordat (I-am telefonat Mariei, prietenei mele); nume
predicativ (Vizita era conform uzanelor).
120

Acuzativul este cazul complementului direct cerut de un verb

tranzitiv. Se foloseute cu precdere Insoit de prepoziii sau locuiuni
prepoziionale (cu, de, fr, In, la, lng, pe, pentru, de la, fr de,
Impreun cu, In loc de etc.). Poate Indeplini urmtoarele funcii
sintactice: complement direct (Am cutreierat inutul; Il autept
pe colegul meu); complement circumstanial de loc ui de timp (cnd
substantivele redau uniti de msur pentru spaiu ui timp: A parcurs
In galop kilometri; Are de auteptat ani de zile); complement
circumstanial de mod (E suprat foc); complement circumstanial
de cauz (M topesc de dor); complement indirect (Se apr de
ducmani); complement de agent (E ascultat de profesor); atribut
(Pomul de lng drum); atribut apoziional (Am Intlnit-o pe ea,
pe fata din film); nume predicativ (Casa este din brne); element
predicativ suplimentar (L-a propus ca cef). Caracteristic este funcia
de complement/obiect direct.
Vocativul este cazul chemrii sau al adresrii. Substantivul In
vocativ poate aprea independent ui atunci formeaz o propoziie de
sine stttoare, neanalizabil (Marie!) sau ca un element incident Intr-o
propoziie (Ce vrei, copile?). Singura funcie sintactic pe care poate
s-o aib un substantiv In vocativ este cea de apoziie (Dumitre,
prietene, te utiu de mult; Tu, Ioane, vezi-i de treab!).
Au form de vocativ numai substantivele animate, dar, prin
personificare, ui substantivele inanimate pot fi folosite la vocativ
(Oltule, ru blesemat!; Codrule, codruule!).
Declinarea substantivelor comune se poate face fr articol
sau cu articol.
Declinarea nearticulat poate fi reprezentat Intr-o form
simplificat astfel: substantivele feminine au la singular forme deosebite
de N.Ac. ui G.D. (o) fat-(unei) fete-(niute/unor) fete; (o) lamp(unei)
lmpi-(niute/unor) lmpi; forma de G.D. singular este identic cu
N.G.D.Ac. plural; substantivele feminine colective cu pluralul In -uri:
blnuri, cerneluri, mncruri, verdeuri, vremuri au trei forme: o form
la N.Ac. singular (o) blan, o form la G.D. singular (unei) blni ui o
form la plural N.G.D.Ac. (niute/unor) blnuri; substantivele masculine
au cte o form pentru singular ui plural: (un/unui) munte
(niute/unor)
muni; (un/unui) pom (niute/unor) pomi; (un/unui) metru
(niute/unor)
metri; substantivele neutre au forme identice cu substantivele masculine
la singular ui cu cele feminine la plural: (un/unui) creion
(niute/unor)
121

creioane. Unele substantive au forme distincte la vocativ singular:

prietene!, unchiule!, fetio! ui form unic la plural: domnilor!, fetelor!

122

Declinarea articulat se realizeaz prin atauarea, la forma

nearticulat, a articolului hotrt enclitic, cu rol de morfem. Articolul
poate fi atauat la radical, prin Inlocuirea desinenei formei
nearticulate sau direct: fat-fata, pop-popa; codru-codrul, numenumele; uneori se ataueaz vocala de legtur -u-: elev-elevul, pompomul; tema poate suferi modificri fonetice In momentul articulrii:
carte-cartea (e vocalic devine semivocalic), miei-mieii (i semivocalic
devine vocalic).
Substantivele compuse pot fi variabile ui articulabile la
ultimul termen: scurtmetra]ului, binecuvntrii, la primul termen:
florii-soarelui, bunului-sim,
la
ambii
termeni:
primuluiministru/prim-ministrului;
bunei-credine;
invariabile,
dar
articulabile: tata-mare, lui tata-mare; invariabile ui nearticulabile:
vorb-lung, Incurc-lume.
Clasificarea substantivelor In declinri
Dup terminaia la N.Ac. singular se disting trei declinri.
Declinarea 1 cuprinde substantivele comune terminate In: - (fem.
ui masc.): fat, tat, -. pi]ama, -e. %osea ui substantivele zi ui
cacao.
Declinarea a 11-a cuprinde substantivele masculine ui neutre
terminate In consoan: pom, rac, unchi, fag, unghi, scaun; -u (accentuat
ui neaccentuat): codru; atu, ru; -i (vocalic ui semivocalic): taxi,
crai,
arici; -. studio;
- (sote). Articolul specific pentru substantivele
acestei declinri este -l.
Declinarea a 111-a cuprinde substantivele masculine, feminine
ui neutre terminate In -e neaccentuat: frate, parte, codice ui primele
cinci zile ale sptmnii: luni, mari, miercuri, ]oi, vineri.
Exist ui alte tipuri de clasificri, destul de complicate ui greoaie,
adesea inoperante. Modelele de declinare pe genuri propuse de Mioara
Avram In Gramatica pentru toi, Ed. Humanitas, 1997, considerm c
sunt cele mai adecvate ui le prezentm In continuare.
Substantive masculine nearticulate
Singular
N.G.D.Ac. (ui V.)
V. (forma special)
N.G.D.Ac.V.

tat
-

frate
-

cumtru
cumetre

erou
-

brbat
brbate

tai

frai

cumetri

eroi

brbai

Plural

N.Ac. (ui V.)

tata
fratele socrul
articulate
G.D. Substantive masculine
tatei fratelui
socrului
Singular
V.(form special)
socrule

eroul
eroului
eroule

puiul
puiului
puiule

%eful
%efulu
i %eful
e 123

Plural
N.Ac.(ui V.)
G.D.(ui V.)

taii
tailor

fraii
frailor

socrii
socrilor

eroii
eroilor

puii
puilor

%efii
%efilo
r

Substantive feminine nearticulate

Singular
N.Ac.(ui V.)
G.D.
V.(form special)

feti
fetie
fetio

ar
ri
-

basma
basmale
-

pine
pini
-

femeie
femei
-

vie
vii

ri

basmale

pini

femei

vii

basmaua
basmalei

pinea
pinii

femeia
femeii

via
viei

basmalele
basmalelor

pinile
pinilor

femeile
femeilor

viile
viilor

Plural
fetie

N.G.D.Ac.V.

Substantive feminine articulate

Singular
N.Ac.(ui V.)
G.D.

fetia
fetiei

N.Ac.(ui V.)
G.D.(ui V.)

fetiele
fetielor

ara
rii

Plural
rile
rilor

Substantive neutre nearticulate

Singular
N.G.D.Ac.(ui V.)
V.(form special)

loc suflet bici lucru studiu

suflete

tablou

butoi schi

Plural
N.G.D.Ac.(ui V.) locuri suflete bice lucruri studii tablouri butoaie
schiuri

Substantive neutre articulate

Singular

N.Ac.(ui V.)
G.D.

locul sufletul biciul lucrul studiul tabloul cuiul

locului sufletului biciului lucrului studiului tabloului
cuiului
V.(form special) locule sufletule

Plural

N.Ac.(ui V.) locurile sufletele bicele lucrurile studiile tablourile cuiele

G.D.(ui V.) locurilor sufletelor bicelor lucrurilor studiilor tablourilor
cuielor

Substantivele proprii articulate enclitic au tendina de a face

G.D. (art.) in -ei, -i (Mariei, Anci, Brilei) ui de a nu tolera
124

alternanele fonetice in flexiune (Sandei, Sighi%oarei).

125

Articolul
Articolul este partea de vorbire flexibil care Insoeute un
substantiv ui arat In ce msur obiectul denumit de acesta este
cunoscut vorbitorilor, Indeplinind rolul de cuvnt ajuttor pentru
individualizarea obiectului denumit, marcarea cazului, asigurarea
legturii cu un determinant etc. Este socotit de unii lingviuti o ,anex
a substantivului sau un morfem al determinrii, Intruct In multe
situaii el se ataueaz direct substantivului (sau determinantului su).
Articolul flexioneaz dup gen, numr ui caz, iar prin flexiunea
sa, articolul rezolv omonimiile dintre cazuri. De exemplu:
N.Ac.sg. copil/ul
G.D. sg. copil/ului
N.Ac.pl. biei/i
G.D. pl. biei/lor

un scaun
unui scaun
fetelle
fetellor

nite caiete
unor caiete

nite prietene
unor prietene

La substantivele invariabile flexiunea articulat reprezint singura

posibilitate de distingere a cazurilor ui a numrului. De exemplu:
N.Ac.sg. pui/ul
G.D. sg. pui/ului
N.Ac.pl. pui/i
G.D. pl. pui/lor
nume

un pui educatoare/a o educatoare

nume/le un nume
unui pui educatoare/i unei educatoare nume/lui unui nume
nite pui educatoare/le nite educatoare numelle nite nume
unor pui educatoare/lor unor educatoare numellor unor

Articolul este partea de vorbire cu cel mai redus inventar de

uniti, dar este repartizat In cteva specii ui subspecii distincte:
articolul hotrat, cu subspeciile hotrat propriu-zis, posesiv sau
genitival ui demonstrativ sau adjectival, ui articolul nehotrat.
In funcie de poziia fa de elementul determinat, articolul poate
fi antepus sau proclitic ui postpus sau enclitic.
Calificarea ca hotrat (sau definit) ui nehotrat (sau
nedefinit) se refer la msura In care obiectul denumit de
substantiv este cunoscut sau mai puin cunoscut de ctre vorbitor.
Articolul hotrat propriu-zis prezint obiectul denumit ca fiind
bine individualizat, cunoscut de vorbitor. Formele articolului hotrt
propriu-zis sunt urmtoarele:
masculin
N.Ac. -l, -le, -a
G.D. -lui, -(e)i, lui
V.
-le

Singular
neutru
-l, -le
-lui
(-le)

feminin
-a
-(e)i, lui
126

Plural
masculin
neutru
feminin
N.Ac. -i
-le
-le
G.D. -lor
-lor
-lor
V. -lor
(-lor)
-lor
Articolul hotrt enclitic se ataueaz direct la substantiv (fata,
muntelui, anotimpurile), mai puin unele sigle sau neologisme
neadaptate, cnd articolul se separ prin cratim: VIP-ul, re-ul,
feedback-ul.
Deoarece In vorbirea curent articolul -l nu se mai pronun,
rolul su a fost preluat de vocala precedent (u): omu, leu, socru.
Articularea substantivului difer In funcie de caz, de rolul
sintactic, de felul prepoziiei care Il preced sau de context.
Substantivul In genitiv ui dativ este Intotdeauna articulat: Casa
vecinului, Dau mamei telefon. Substantivul In nominativ ui acuzativ
apare mai frecvent cu form articulat, dar este posibil ui forma
nearticulat. Nominativul cu funcie de subiect este articulat, cel cu
funcie de nume predicativ este In mod frecvent nearticulat: Casa este
curat; Maria a a]uns profesoar. Acuzativul nearticulat apare mai
ales la plural: Vede copii fericii, dar ui la singular: i-a luat cas.
Prepoziiile, respectiv locuiunile prepoziionale, cu genitivul ui
dativul impun articularea substantivului: in dosul curii, Graie perseverenei; prepoziiile cu acuzativul impun de obicei nearticularea: la
serviciu, In curte, pentru fat. Dup prepoziiile a ui de apar mai
ales substantive nearticulate: miroase a fan; ap de izvor. Prepoziia
cu admite att articularea: vine cu trenul, lucreaz cu ora, ct ui
nearticularea: umbl cu gri]. Dup prepoziia compus de-a
substantivul apare Intotdeauna articulat: a se da de-a berbeleacul.
Vecintatea unor contexte impune uneori articularea, alteori
nearticularea.
Numeralele cardinale ui ordinale ui unele adjective
pronominale
(care, fiecare, oricare, ce, orice, cat, alt, acela%i, atat, vreun) sau
invariabile (asemenea, a%a, atare) impun substantivului forma
nedeterminat:
trei copii, al cincilea copil; fiecare om, asemenea fapt
etc.
Adjectivul nehotrt tot ui numeralele colective vechi (amandoi,
127

tustrei excepie face ambii) impun forma articulat: tot omul,

amndoi copiii.
Adjectivul posesiv ui cel de Intrire impun forma determinat a
substantivului: familia mea, Insui autorul/autorul Insui.

128

Dup adjectivele invariabile de genul (co%)cogeamite, ditamai,

substantivul care urmeaz este articulat: (co)cogeamite biatul.
Construcia cu adjectivul Intreg permite articularea fie a substantivului, fie a adjectivului numai la N.Ac.: Intreg stadionul/Intregul
stadion, pentru c la G.D. este corect numai formularea Intregului
stadion,
nu
ui
Intreg
stadionului.
Articularea este specific numai substantivului ui de aceea
aplicarea sa la alte pri de vorbire duce la substantivizarea acestora:
tanrul, binele, dedesubtul, cinciul, eul, oful. Adjectivul antepus preia
formal articolul substantivului. In exemplul: Am vzut celebrul
muzeu, individualizarea se raporteaz la substantiv, nu la adjectiv.
Articolul hotrt proclitic (lui) nu are funcie individualizatoare, el este doar morfem de G.D. pentru substantivele masculine,
nume de persoane, ui, uneori, ui pentru cele feminine: lui tata,
lui
Vasile, lui Mimi. Poate fi folosit pentru distingerea unor substantive
comune ui proprii omonime: casa ciobanului, casa lui Ciobanu.
Articolul posesiv (sau genitival) intr In structura pronumelor
posesive (al meu/ su) ui a numeralului ordinal, fiind un formant al
acestuia (a doua, al cincilea) ui este element de legtur al
adjectivelor
posesive sau al genitivului substantivelor (sau al pronumelor) cu
substantivul sau cu adjectivul determinat: stiloul acesta este al su,
certificatul de na%tere al copilului. Are urmtoarele forme:

N.Ac.
G.D.

Singular
masculin/neutru
feminin
al
a
-

masculin
ai
alor

Plural
feminin/neutru
ale
alor

Forma de G.D. plural alor este folosit doar In combinaie cu un

pronume posesiv: Grija alor no%tri, Le-am telefonat alor mei.
Acordul In gen ui numr se face cu substantivul regent, nu cu
cel In genitiv: Meritele sunt ale copilului, Darul este al fetelor.
Cnd Insoeute un substantiv (al prietenului), un pronume, cu
excepia celui
posesiv (al acelora), un numeral, cu excepia celui ordinal (al
ambilor), cere cazul genitiv. Pe lng un numeral ordinal (al doilea) ui
un pronume posesiv (a noastr, al su) este doar morfem al acestor
pri de vorbire ui nu cere
129

genitivul.
Articolul demonstrativ (sau adjectival) are rolul de a lega un
substantiv comun articulat cu articol hotrt enclitic sau un nume
propriu de determinantul su (copilul cel bun, Ecaterina cea Mare),

130

particip la formarea superlativului relativ, ca formant al acestuia (cei

mai buni), ui substantivizeaz un adjectiv, un numeral sau construcii
prepoziionale (cei ale%i, cele dou, cei din urm). Are urmtoarele
forme:
N.Ac.
G.D.

Singular
masculin/neutru
feminin
cel
cea
celui
celei

masculin
cei

Plural
feminin/neutru
cele
celor

Se acord In gen, numr ui caz cu substantivul determinat

sau Inlocuit: fratele cel mare, fratelui celui mare, frailor celor mari,
fata cea curajoas, fetei celei curajoase, fetelor celor curajoase.
Limba romn vorbit are tendina de a suprima flexiunea cazual a
articolului. Astfel, In locul construciei corecte biatului celui
cuminte apare adesea biatului cel cuminte.
Articolul demonstrativ apare o singur dat atunci cnd se
coordoneaz mai multe adjective: fratele cel mare %i bun ori dou
sau
mai multe superlative relative: cel mai instructiv %i interesant curs.
Articolul nehotrt este Intotdeauna proclitic, avnd rolul
numai de a prezenta obiectul desemnat de substantiv, fr Ins a-l
identifica (un copil, o cas, nite copii/case). Are urmtoarele forme:

N.Ac.
G.D.

Singular
masculin/neutru
feminin
un
o
unui
unei

Plural
masculin, feminin, neutru
ni
%te
unor

Forma de nominativ-acuzativ singular un, o este omonim att

cu numeralul cardinal (care intr In opoziie cu alt numeral: un pom
doi pomi, o sor dou surori), ct ui cu adjectivul nehotrt (care se
coreleaz cu adjectivul nehotrt alt(): un frate e doctor, altul
avocat; eu aleg o variant, tu alt variant).
Articolul nehotrt, ca ui cel hotrt, este specific substantivului.
Folosit pe lng alte pri de vorbire, acestea devin substantive: un
amrat, un %apte, un bine, un ce, un nimic, un oarecare, un of, ni
%te de%tepi. Cnd Insoeute un substantiv nume predicativ, Ii
confer acestuia valoare adjectival: E un as (cel mai as).

131

Adjectivul
Adjectivul este partea de vorbire flexibil care exprim o
Insuuire calitativ sau cantitativ a unui obiect. El este subordonat
substantivului (sau unui substitut al lui) cu care se acord In gen,
numr ui caz.
Categoriile gramaticale care asigur flexiunea adjectivului sunt
genul, numrul, cazul ui comparaia (exprimat prin mijloace
analitice).
La adjectiv, genul reprezint un criteriu de flexiune, spre
deosebire de substantiv, unde acesta este fix. Prin urmare, adjectivul
bun devine la feminin bun, pe cnd student, student sunt dou
substantive distincte.
Adjectivul poate fi (doar formal) articulat enclitic cnd este
antepus substantivului, articolul fiind de fapt al substantivului:
frumoasa fat, Intregul univers.
Forma-tip a adjectivului este cea de masculin-neutru singular
nearticulat.
Clasificarea adjectivelor
In funcie de coninutul exprimat, adjectivele sunt calificative
(propriu-zise sau descriptive): bun, frumos, alb, tineresc ui determinative (de fapt pronume, numerale, verbe cu valoare adjectival: acel
om, casa mea, orice lucru, Insci mama, nici un pom, dou tablouri,
ran sngernd, bilete vndute).
Dup form, adjectivele calificative se clasific In simple: bun,
cinstit, mic, alb, vioi etc., compuse prin contopire sau sudare:
atotputernic, binevoitor, cumsecade, ruvoitor ui prin alturarea
elementelor componente: rocu-aprins, verde-brotcel, gol-golu,
nou-nscut, sus-menionat, cultural-artistic, ctiinifico-fantastic etc.
ui locuiuni adjectivale. Locuiunile adjectivale sunt grupuri de
cuvinte cu Ineles unic, care echivaleaz cu un adjectiv. Cel mai
adesea In structura lor intr o prepoziie ui un substantiv: cu
judecat, de isprav, din topor, fr cap etc. Sunt locuiuni care au In
structura lor un pronume: de nimic, cte ci mai cte, tot unul ci unul.
Locuiunile adjectivale nu conin, de regul, In structura lor un
adjectiv. Din acest motiv, ele sunt invariabile, nu se acord In gen,
numr ui caz cu determinatul, iar din punct de vedere sintactic au
valoarea unui atribut substantival prepoziional sau pronominal, nu
adjectival: priveliute de vis, oameni de nimic. Unele locuiuni
adjectivale pot avea grade de comparaie: un om de treab, un om
132

foarte de treab, iar altele pot avea ele Insele sensuri de superlativ: de
excepie, de milioane, de mai mare dragul.
Dup flexiunea complet a adjectivelor calificative, acestea se
grupeaz In adjective variabile ui adjective invariabile.
Adjectivele variabile se pot grupa dup numrul de forme
flexionare In adjective cu patru forme, acestea constituind majoritatea adjectivelor: curat-curat-curai-curate, aspru-aspr-aspriaspre, ambiguu-ambigu-ambigui-ambigue, mititel-mititea-mititeimititele; cu
trei forme: nou-nou-noi, drag-drag-dragi, argintiu-argintie-argintii,
prietenesc-prieteneasc-prietenecti; cu dou forme: mare-mari,
dulce- dulci, dibaci-dibace, stngaci-stngace, tenace-tenaci, rapacerapaci.
Adjective invariabile, cu o form unic pentru singular ui
plural, indiferent de gen, numr ui caz. Sunt mult mai puine dect
cele variabile ui pot fi cuvinte vechi: atare, ferice, gata, doldora,
otova, dar
sunt mai ales neologisme: be], kaki, lila, roz, bleumarin, forte, pane,
cic, ad-hoc, atroce, eficace, feroce, motrice, propice.
Adjectivele capt forme de gen, numr ui caz prin acord cu
substantivul.
Oferim cteva modele de declinare a adjectivelor variabile
nearticulate.
Adjective cu patru forme
m.n.sg.
f.sg.
N.Ac. bun; acru, ru bun, acr, rea
G.D. bun, acru, ru bune, acre, rele

m.pl.
buni, acri, ri
buni, acri, ri

f.n.pl.
bune, acre, rele
bune, acre, rele

Adjective cu trei forme

m.n.sg.
N.Ac. drag, roditor
G.D. drag, roditor

f.sg.
drag, roditoare
dragi, roditoare

m.pl.
f.n.pl.
dragi, roditori dragi, roditoare
dragi, roditori dragi, roditoare

Adjective cu dou forme

m.n.sg.
N.Ac. tare, dibaci
G.D. tare, dibaci

f.sg.
tare, dibace
tare, dibace

m.pl.
tari, dibaci
tari, dibaci

f.n.pl.
tari, dibace
tari, dibace

Nu toate adjectivele au forme de vocativ. Dintre cele care au

vocativ, unele, masculine, se termin In -e: iubite prieten!, tinere
133

domn!; altele, feminine, se termin la vocativ In -: drag mam!,

scump fat! In limba literar sunt preferate Ins formele de vocativ
identice cu nominativul: prieten scump!, dragul meu prieten!

134

Un grup de adjective, uneori cu statut controversat In ce priveute

Incadrarea la aceast parte de vorbire, are cinci forme In total: mult
(mult, mult, muli, multe, multor), puin, tot, precum ui
anumit, diferit; cnd sunt antepuse, acestea au la G.D. plural, o
flexiune dubl: sintetic: (atragerea multor clieni) ui analitic (cu
prepoziiile a ui la: angajarea a muli tineri, a comunicat la
muli prieteni). Combinarea celor dou tipuri duce la forme incorecte
de tipul opiniile a multor oameni.
Gradele de comparaie
Comparaia este categoria morfologic specific adjectivului (ui
adverbului) ui exprim raporturi cantitative sau calitative Intre
obiecte sau procese care au o Insuuire comun. Sunt trei grade de
comparaie: pozitiv, comparativ ui superlativ.
Gradul pozitiv reprezint nivelul de referin, baza la care se
raporteaz gradele de comparaie propriu-zise, fr stabilirea vreunui
raport de comparaie: ap rece, munte Inalt.
Gradul comparativ, exprimat analitic cu ajutorul unor adverbe
sau locuiuni adverbiale, devenite morfeme ale gradelor de comparaie, are trei forme: comparativul de egalitate, de superioritate, de
inferioritate.
Comparativul de egalitate se formeaz cu morfemele la fel de,
tot aa de, tot att de, deopotriv de auezate In faa adjectivului la
gradul pozitiv, iar termenul al doilea al comparaiei este introdus prin
ca (i), ct (i), la fel ca (i), Intocmai ca (i): Fiica este la fel de
frumoas ca i mama.
Comparativul de superioritate foloseute ca morfeme pentru
termenii de comparaie adverbele de mod mai, dect, ca (ultimele
dou funcionnd ca prepoziii): El este mai bun dect/ca ea.
Comparativul de inferioritate foloseute morfemul mai puin +
adjectivul cu forma gradului pozitiv ui adverbele (cu funcie de
prepoziie) dect, ca: El este mai puin rezistent dect/ca ea.
Gradul superlativ exprim o Insuuire aflat la un grad extrem
ui
este de dou feluri: superlativ relativ ui superlativ absolut, fiecare
dintre acestea putnd fi de superioritate ui de inferioritate.
Superlativul relativ se formeaz de la comparativul de inegalitate, precedat de articolul demonstrativ (cel, cea, cei, cele) acordat In
gen, numr ui caz cu substantivul determinat. Termenul al doilea130
al

comparaiei, cnd exist, foloseute prepoziiile din + singularul,

dintre + pluralul, de + un adverb. De exemplu: El este cel mai bun din
sat; El este cel mai bun dintre toi; El este cel mai bun de aici
(superlativ de superioritate) ui El este cel mai puin favorizat din
clas; El este cel mai puin favorizat dintre toi; El este cel mai puin
favorizat de acolo (superlativ de inferioritate).
Superlativul absolut se exprim cu ajutorul adverbului gramaticalizat (devenit morfem) foarte pentru superlativul de superioritate ui
foarte puin pentru superlativul de inferioritate. In afar de aceast
form literar gramaticalizat, se mai utilizeaz adverbul popular ui
familiar tare/tare puin, adverbele cu sens intensiv colosal, extraordinar, fantastic, formidabil, groaznic, grozav, nemaipomenit,
nespus, prea, teribil, uimitor, uluitor (majoritatea urmate de
prepoziia de) ui unele locuiuni adverbiale populare: peste msur,
din cale-afar, (de) mai mare dragul, de mama focului, mai mare
ruinea, nevoie mare etc.
In anumite expresii populare apar unele substantive adverbializate cu sens superlativ: Ingheat tun, gol puc, plin ochi, singur
cuc, suprat foc.
Superlativul mai poate fi redat ui prin alte mijloace, cum ar
fi: lungirea vocalelor sau a consoanelor: greeu, maare, acruu;
rru, gallben; repetarea adjectivului: frumos, frumos; slab, slab; vechi,
vechi; repetarea substantivului, In cazul genitiv: minunea minunilor,
voinicul voinicilor sau diverse construcii exclamative echivalente
semantic cu superlativul: Aca frumoas s-a fcut! Ce biat dectept!
Bun treab! De asemenea, superlativul absolut mai poate fi
exprimat cu ajutorul unor prefixe neologice: arhi-, extra-, hiper-,
super-, ultra- (arhiplin, extrafin,
hipersensibil,
superdotat,
ultraregalist) sau a sufixului neologic -isim (rarisim). Mai trebuie
adugate la acestea ui unele prefixe vechi: prea-, rs-, str(preacurat, rstlmcit, strbun).
Sunt ui adjective care nu au categoria comparaiei: adjective cu
sens absolut, care nu poate fi comparat: absolut, brbtesc, complet,
definitiv, desvrrcit, egal, etern, final, general, infinit, iniial, mort,
oral, perfect, pozitiv, pulmonar, strmocesc, unic, vecnic, viu etc.;
adjective cu form de pozitiv, dar al cror sens indic gradul absolut al
Insuuirii: colosal, excelent, extraordinar, genial, splendid, superb,
131

teribil, uria%, ve%nic; adjective care sunt la origine (In latin)

compa- rative sau superlative: anterior, posterior, ulterior, exterior,
interior, inferior, superior, ma]or, minor; optim, maxim, minim,
proxim, suprem, infim, extrem, ultim.
Schimbarea valorii gramaticale a adjectivului se realizeaz
prin: substantivarea adjectivului cu ajutorul articolului hotrat
propriu-zis enclitic (Lene%ul mai mult alearg), a articolului
nehotrat (Un necu- noscut s-a apropiat de el), al articolului
demonstrativ
(Cel
Inelept ascult),
prin
adverbializarea
adjectivului pe lang un verb: cant frumos; doarme lini%tit.
Singurul adjectiv cu form distinct de cea a adverbului este
adjectivul bun, spre deosebire de adverbul bine, iar adjectivul
singur nu poate deveni adverb (el st singur, ea st singur), prin
urmare, funcia lui sintactic va fi Intotdeauna de element predicativ suplimentar.
Funciile sintactice ale adjectivului
Adjectivul Indeplineute urmtoarele funciuni sintactice:
atribut adjectival (inclusiv la vocativ): Cad frunzele ruginii;
Te
autept,
drag
mam.
nume predicativ: El este deosebit.
element predicativ suplimentar: Ea vine singur.
complement indirect: Din Increztor a devenit pesimist.
complement circumstanial:
de mod comparativ: E mai mult istea dect de%teapt.
de timp: De mic citea mult.
de cauz: Plangea de necaz.
de relaie: De bun, e bun, dar degeaba.

132

Numeralul
Numeralul este partea de vorbire flexibil (cu cea mai redus
flexiune, multe numerale fiind invariabile), care exprim: un numr
(doi, patru, zece), determinarea numeric a obiectelor (trei case,
cinci copaci), ordinea obiectelor prin numrare (al doilea an, a patra
grup).
Numeralul este o parte de vorbire eterogen att In privina
diferitelor categorii de componente, ct ui In ce priveute
comportamentul morfologic ui sintactic; el este omogen numai din
perspectiv
semantic, exprimnd un numr definit (nuanat In direcia cantitii
sau a ordinii).
Numeralele se clasific dup structur ui relaia numeric
exprimat.
Dup structur, numeralele sunt simple (unu, doi, opt),
compuse (unsprezece, douzeci, treizeci %i trei) ui derivate
(doime, sutime, Inzecit, Inmiit).
In funcie de relaia numeric exprimat, numeralele sunt cardinale, cu subspeciile: cardinale propriu-zise, colective, fracionare,
distributive,
adverbiale,
multiplicative,
ui
ordinale.
Numeralul cardinal propriu-zis exprim ideea de numr In mod
direct ui fr alte condiionri, Incadrndu-se In contextul ci,
cte (urmate, dup caz, de numele obiectului determinat numeric):
Ci sunt
prezeni? Cinci (studeni). Cnd sunt articulate hotrt sau nehotrt,
numeralele devin substantive: doiul un doi, opturile ni%te opturi.
Dup structur, numeralele cardinale propriu-zise sunt simple:
unu, doi...zece, sut, mie, milion, miliard ui compuse, grupate dup
mai multe tipare:
numerale de la unsprezece la nousprezece (cnd numeralul
zece este legat de alt numeral prin prepoziia spre);
numeralele pentru zeci, sute, mii, milioane etc.: douzeci, cinci
sute, trei mii;
numerale pentru zeci + uniti legate prin conjuncia %i.
treizeci
%i
opt;
numerale savante (puin folosite): bilion, trilion, catralion,
133

cvintilion.
Numeralul un(unu)/o (una) are flexiunea cea mai bogat,
prezentnd forme diferite pentru valoarea adjectival, atunci
cnd
Insoeute un substantiv cu care se acord (un pom, o cas); cnd
apare singur are valoare substantival sau pronominal (articulat). Cu
valoare de numeral, unu se scrie Intotdeauna nearticulat: unu din
doi, unu la

134

cinci, o mie unu, ora unu. In mod tradiional Ins, acesta se

articuleaz In componena unor locuiuni adverbiale (pan la unul)
sau adjectivale (tot unul %i unul, de unul singur).
Numeralul cardinal, spre deosebire de formele sale omonime
articolul nehotrt sau adjectivul pronominal nehotrt , are numai
form de singular.
Cu valoare de adjectiv are urmtoarele forme:
masc./neutru sg.
fem. sg.
N.Ac. un elev
N.Ac. o elev
G.D. unui elev
G.D. unei eleve
Cu valoare de substantiv masc./neutru
sg.
fem. sg.
N.Ac. unu(l)
N.Ac. una
G.D. unuia
G.D. uneia
Numeralul doi (masc.)ldou (fem., neutru) are forme diferite
dup gen. Cazul este exprimat analitic (cu ajutorul prepoziiilor folosite In faa formelor de acuzativ): prepoziia a pentru genitiv (Mam a
doi biei/a dou fete) ui prepoziia la pentru dativ (Am sunat la
doi
cunoscui/la dou cunoscute).
Forma sintetic de G.D. duor nu este literar. Cu valoarea lui doi
se folosesc uneori substantivele cuplu, pereche.
Numeralele simple cu flexiune de substantiv: zece, sut, mie
(fem.), milion, trilion, miliard (neutre) flexioneaz dup gen, numr,
caz, articulare (zecile, sutelor/ unor sute, milionului, miliardelor).
Numeralul zero este un numeral cardinal negativ cu flexiune de
substantiv neutru cu pluralul In -uri (trei zerouri). Cnd are valoare de
numeral are numai form de singular, chiar dac dup el urmeaz un
substantiv la plural (zero puncte).
Numeralele cardinale compuse pun adesea probleme de form:
cele de la 11 la 19 trebuie s pstreze nealterat structura unitate +
prepoziia spre + zece, exceptnd formele (corecte) paisprezece (nu
patrusprezece)
ui
%aisprezece
(nu
%asesprezece).
Numeralul corespunztor lui 12 are forme deosebite dup gen:
doisprezece pentru masculin ui dousprezece pentru feminin ui
neutru.
Prin urmare, sunt corecte formele dousprezece mii/milioane, ora
dousprezece, dousprezece ianuarie. Cu valoarea lui 12 este folosit
substantivul duzin, mai ales In limbajul comercial.
Numeralele de la 20 la 90 au structura unitate + zeci: treizeci,
135

nouzeci, unde zece este tratat ca substantiv feminin precedat de

celelalte numerale cardinale. Face excepie numeralul %aizeci (nu
%asezeci).

136

Numeralele cincizeci ui optzeci prezint variantele cinzeci,

respectiv obzeci, admise doar In pronunare. Toate se scriu Impreun,
fr cratim.
Numeralele compuse corespunztoare lui 21-99 au structura:
unitate + zeci + conjuncia ci + unitate, scrise In trei cuvinte, cu blanc,
fr cratim (nouzeci ci nou). Sunt incorecte variantele de tipul:
doucunu/douzecunu, treijdoi/treizejdoi etc.
De la 20 In sus numeralele se leag prin prepoziia de de
substantivul nearticulat pe care Il determin att In forma scris, ct
ui In exprimarea oral, chiar ui atunci cnd numeraul este redat prin
cifre: douzeci ci dou/22 de zile; patruzeci ci opt/48 de ore, dou
sute cincizeci/250 de lei etc.
Scrierea fr prepoziia de este admis numai In cazul In care
substantivul apare abreviat In scris: 20 m, 34 kg, 120 p. La numeralele
mai mici de 20 (2-19) prepoziia de este doar tolerat atunci cnd
substantivul Insoit denumeute o cifr, o not muzical, o liter: patru
(de) 10, doi (de) fa, trei (de) i.
Pentru exprimarea cazurilor G. ui D., In afar de cteva numerale
care au forme cazuale exprimate sintactic (unu, zece, sut, mie, milion,
bilion, miliard), celelalte numerale le exprim analitic (cu ajutorul prepoziiilor): prepoziia a pentru genitiv: observatori a opt ri; tat a doi
copii ui prepoziia la pentru cazul dativ: Am fcut daruri la zece copii.
Cnd sunt Insoite de articolul demonstrativ cei, cele, aceste numerale flexioneaz cazual prin articol: Performanele celor trei sportivi.
Numeralul colectiv exprim o grupare determinat de obiecte,
iar specificul su este ideea de Insoire: amndoi/ amndou (numeral
vechi, moutenit din latin), ambii/ambele (neologic), toi/toate trei,
toi/toate patru, toi/toate cinci alturi de formele tustrei/ctecitrei/
ctecitrele, tuspatru/ctecipatru, tuscinci/ctecicinci etc.
Amndoi/amndou are forme distincte de gen numai la
nominativ ui acuzativ. La genitiv-dativ formele
amnduror/amndurora
nu sunt distincte dup gen, ci dup comportamentul sintactic ui dup
topic: amnduror, fr particul deictic, cnd preced substantivul
(Mama amnduror bieilor/fetelor; Le-am spus amnduror colegilor/
colegelor) ui amndurora, cu particul deictic, cnd urmeaz
substantivului (Le-am propus prinilor amndurora, Le-am spus amndurora
ce era de spus).
Ca adjectiv, fie antepus, fie postpus substantivului, presupune
137

articularea hotrt a acestuia: amndoi copiii/amndou fetele; copiii

amndoi/fetele amndou.

138

Ambii/ambele, sinonimul neologic pentru amndoi/amndou, are

la G.D. formele ambilor/ambelor, dar poate fi folosit ui In
construcii analitice cu prepoziia la pentru dativ: la ambii/la
ambele. Este Intotdeauna antepus ui, deoarece d impresia de
articulare, substantivul care Ii urmeaz nu este articulat: ambii
elevi/ambele eleve.
Pentru numeralele mici (pn la 10) se foloseute cu precdere
In vorbirea popular o locuiune format din toi/toate (tus-) sau
cteci- + numeralul cardinal cu valoare de numeral colectiv compus:
toi/toate patru alturi de tuspatru/ctecipatru (prietenii/prietenele).
Reproducnd modelul lui amndoi, In limba vorbit se folosesc
ui numeralele colective amntrei, amnpatru, amncinci, elementul
amn- provenind din lat. ambo.
De subliniat faptul c duo, duet, trio, ter, terin, triplet,
troic, treime, duzin, chenzin, In pofida sensului pe care Il au (redau
o cifr exact), sunt, din punct de vedere morfologic, substantive.
Numeralul fracionar (partitiv) este numeralul care denumeute
o parte, o fraciune dintr-un Intreg sau dintr-un grup de obiecte. Reprezint niute derivate substantivale formate de la numeralul cardinal
propriu-zis + sufixul -ime: doime, treime, sutime etc., avnd gen,
numr, caz, articulare. Este un numeral livresc, folosindu-se cu precdere In aspectele specializate ale limbii (muzic, sport, matematic):
doimi, ptrimi, optimi, caisprezecimi etc.
Numeralul fracionar se leag de determinant prin prepoziiile
de, din: optime de secund, o ptrime din suprafa.
In limbajul matematic numeralele cardinale sunt legate prin
prepoziiile pe sau supra: doi pe trei, patru supra doi. Popular, sunt
folosite ui construciile: pe din dou, pe din
trei.
In limbajul administrativ este folosit formula numeral cardinal +
expresia la sut, la mie: capte la sut/mie. Cu valoarea lui la sut,
sutime se poate folosi substantivul neutru procent, iar cu valoarea lui
la mie, miime se foloseute substantivul feminin promil(e). De multe
ori apar construcii pleonastice de tipul un procent de doi la sut.
In limba comun substantivele jumtate ui sfert, iar In limba
popular substantivul litr, au sensul numeralelor fracionare doime,
ptrime. Acestea pot intra In structura unor locuiuni adjectivale (cu
sens superlativ): un om ci jumtate sau adverbiale: pe sfert, pe
jumtate (a cctigat doar pe sfert/jumtate din sum).
Numeralul distributiv exprim repartizarea ui gruparea obiectelor
139

In grupuri egale, unitare numeric. Are structura unei locuiuni formate

Intotdeauna din adverbul cte ui numeralul cardinal propriu-zis
(uneori

140

repetat): cte unu(a)/unu(a) cte unu(a), cte doi/doi cte doi etc.
Valoarea numeralului distributiv poate fi adjectival sau substantival
ui are flexiunea numeralului cardinal propriu-zis.
Numeralul adverbial (de repetare) arat de cte ori se repet o
aciune sau In ce proporie se afl o calitatelcantitate la diferite obiecte
sau la acelaui obiect In ipostaze diferite. Determin un verb, adjectiv
sau adverb, iar structura sa cuprinde prepoziia de (dup care pot urma
adverbe ca aproximativ, circa, vreo sau prepoziia peste) + numeralul
cardinal propriu-zis + substantivul ori (pluralul substantivului oar):
de (vreo) dou ori, de (aproximativ) trei ori etc.
Numeralul corespunztor lui 1 este o dat ,o singur dat,
omofon cu odat ,odinioar ui omonim cu formaiile bazate pe o
dat (scris
separat): o dat cu/ce, o dat In plus, o dat pentru totdeauna, dintr-o
dat.
Pot fi constituite formaii mixte de numerale distributive: cte o
dat (care s-a sudat In forma adverbului nehotrt cteodat), de cte
dou ori etc.
Neologismul internaional bis, folosit dup un numeral cardinal
propriu-zis (numr al unei pagini, al unei case: 9 bis), are valoare
adjectival; atunci cnd indic repetarea unui pasaj (muzical, literar)
are valoare adverbial, cu semnificaia ,Inc o dat. De aici ui
verbul derivat a bisa.
Numeralul multiplicativ arat proporia In care creute o
cantitate numeric sau o calitate. Este un derivat parasintetic,
format de la
numeralul cardinal propriu-zis simplu (2-8, 10, 100, 1000) cu prefixul
In-(Im-) ui sufixul participial -it: Indoit, Intreit, Imptrit, Inzecit,
Insutit, Inmiit. Numerale multiplicative neologice sinonime sunt:
dublu, triplu,
iar In limbajul utiinific cvadruplu, cvintuplu,
sextuplu.
Numeralul multiplicativ seamn ca form cu adjectivele participiale ui se comport ca acestea, acordndu-se In gen, numr ui caz
cu
substantivul determinat: cctig Inzecit cctiguri Inzecite. Cnd determin un verb, acesta devine adverb: a cctigat Indoit; cu aceast
valoare
este sinonim cu numeralul adverbial corespondent: de dou
141

ori.
Numeralul dublu s-a substantivizat In terminologia sportiv In
sintagme precum dublu mixt, dublu fete/biei.
Numeralul ordinal arat ordinea obiectelor sau a aciunilor Intr-o
serie numeric. Se Incadreaz In contextul al ctelea, a cta, iar
formanii si sunt al...lea (masculin), a...a (feminin): al doilea,
al optulea; a doua, a opta.

142

Dup cum se refer la obiecte sau la aciuni, se Impart In:

numerale ordinale propriu-zise ui numerale ordinale adverbiale
(de repetare).
Numeralul ordinal propriu-zis indic poziia ocupat de un
obiect Intr-o serie ordonat In spaiu, timp sau Intr-o ierarhie. Au
valoare adjectival, adverbial sau substantival. Structura tipic
a numeralului ordinal este: articolul posesiv al/a + numeral
cardinal propriu-zis + articolul enclitic -le + particula deictic -a: al
cincilea/ a cincea, al treizeci ci unulea/a treizeci ci una, al o sutlea/a
(o) suta, al o mielea/ a (o) mia, al (un) milionulea/a milioana, al (un)
miliardulea/a miliarda. Fac excepie: Inti(ul), (cel) dinti, primul
(toate cores- punznd lui 1), secund, ter (ca sinonime pentru al doilea,
al treilea).
Inti nearticulat este invariabil In postpunere, folosit cu valoare
adjectival: rndul Inti, banca Inti, dar este variabil ui articulat In
antepunere: Intiul concurent, Intia concurent.
Numeralele ordinale se declin numai articulate: cele sintetice
cu articolul hotrt enclitic, cele analitice cu articolul demonstrativ
cel. Formele lor flexionare sunt urmtoarele:

N.Ac.
G.D.

Singular
m. ui n.
f.
Intiul
Intia
Intiului
Intii

Plural
m.
Intii
Intilor

f. ui
n.
Intile
Intilor

Singular
Plural
m. ui n.
f.
m.
f. ui n.
N.Ac. cel de(-)al doilea
cea de(-)a doua cei de(-)al doilea cele de(-)al
doilea G.D.
celui de(-)al doilea celei de(-)a doua celor de(-)al
doilea celor de(-)al doilea

Numeralul ordinal adverbial (de repetare) arat a cta oar se

realizeaz o aciune sau gradul de superioritate (sau de inferioritate) al
unei Insuuiri. Sunt specialiuti care nu-l recunosc ca specie distinct
a numeralului ordinal propriu-zis, de la care se ui formeaz, de fapt, ca
o locuiune, prin atauarea la sfruit a substantivului oar (uneori
dat sau rnd): Intia (prima) oar/dat, In primul rnd; a doua
oar/dat, In al doilea rnd. Pentru primele trei numerale exist
ui dublete neologice, cu caracter livresc primo, secundo, terio.
Din limbajul matematic a ptruns In limbajul familiar pronumeralul n, folosit ca numeral ordinal adverbial la feminin: (pentru)
a n-a oar.
143

Numeralele ordinale pot fi redate In scris prin litere sau cifre, iar
pentru numerele mai mici este specific acestui numeral notarea cu
cifre romane Insoite de formanii al, a (antepuui) ui -lea, -a
(postpuui). In ultimul timp exist tendina Inlocuirii cifrelor
romane cu cifre arabe, precum ui a Inlocuirii numeralelor ordinale
cu cele cardinale, care asigur o exprimare mai rapid ui economie de
spaiu: secolul 21, capitolul 3 In loc de secolul al XXI-lea, capitolul al
III-lea.
Funciile sintactice ale numeralului
Nominativ: subiect: Doi alearg. Al treilea priveute. Amndoi
sunt mulumii; nume predicativ: Prietenii mei sunt doi/amndoi. El
a rmas al cincilea; element predicativ suplimentar: Au plecat
amndoi. Ea s-a Intors a doua; atribut apoziional: Exemplele date,
zece, sunt suficiente.
Genitiv fr prepoziie: atribut apoziional: Sfatul lor, al celor
doi, a fost bun; atribut substantival: Casa amndurora este pe plaj;
nume predicativ: Bunurile sunt ale amndurora.
Genitiv cu prepoziie: atribut substantival: Colaborarea cu
ambii a fost bun; nume predicativ: Suntem Impotriva celor doi;
complement circumstanial: Au venit Inaintea celor trei; complement
indirect: S-au unit Impotriva primului.
Dativ fr prepoziie: complement indirect: 0 s le art
amndurora tabloul; atribut apoziional: Anei, primei candidate, i
s-au dat explicaii.
Dativ cu prepoziie: atribut substantival: Succese datorate
celor doi Invtori; complement circumstanial: A Intrziat din
cauza celor doi.
Acuzativ fr prepoziie: complement direct: Am cules trei;
Aleg dou; element predicativ suplimentar: Il socotim primul.
Acuzativ cu prepoziie: nume predicativ: Toi sunt de zece;
atribut substantival prepoziional: Vorbeute despre colaborarea cu
trei dintre ele; atribut apoziional: Pe Maria ui pe Ana, pe ambele,
le-am Intlnit; complement direct: Ii aplaudm pe cei trei; complement indirect: Se teme de al treilea; complement circumstanial:
Chiar zece ui tot nu-i ajung.
Vocativ: fr funcie sintactic: Hei, cei doi, de acolo!;
atribut: Voi, amndoi, venii aici!

144

Pronumele
Pronumele este partea de vorbire flexibil care se declin ui ine
locul unui substantiv, prelund unele caracteristici gramaticale ale
acestuia. Este o parte de vorbire cu sens foarte abstract, reprezint
indicatorul unui obiect sau al unei persoane ui poate substitui orice
substantiv, deoarece apare In aceleaui contexte cu acesta.
Majoritatea pronumelor flexioneaz dup gen, numr ui caz, iar
pronumele personale, reflexive, de Intrire ui cele posesive au
ui
categoria persoanei.
Flexiunea pronumelui este foarte neomogen, cu multe forme
neregulate, supletive, accentuate ui neaccentuate, cu diferene Intre
forma pronumelui ui cea a adjectivului corespunztor. Toate
pronumele fac parte din vocabularul fundamental al limbii, provin din
latin sau
sunt formate In limba romn din cuvinte
latineuti.
Exceptnd pronumele personale ui cele reflexive, celelalte specii
de pronume pot deveni adjective pronominale pe lng un substantiv
sau alt pronume cu care se acord In gen, numr ui caz, uneori cu
modificri de form. De exemplu altul pronume nehotrt, alt
adjectiv pronominal nehotrt; nici una pronume negativ, nici o,
adjectiv pronominal negativ.
In limba romn exist urmtoarele feluri de pronume:
personal, de politee, reflexiv, de Intrire, posesiv, demonstrativ,
interogativ, relativ, nehotrt, negativ.
Pronumele personal propriu-zis desemneaz diferite persoane
In funcie de autorul unui enun: persoana 1 sg. (eu) arat persoana
care vorbeute (locutorul), iar la plural (noi) un grup care include ui
locutorul;
persoana a 11-a sg. (tu) arat persoana creia i se adreseaz
vorbitorul
(interlocutorul), iar la plural (voi) un grup care-l cuprinde ui
pe interlocutor; persoana a 111-a sg. (el/dnsul/Insul, ea/(dnsa/Insa),
plural
(ei/dncii/Incii, ele/dnsele/Insele) arat persoanele sau obiectele
despre care se vorbeute, cnd acestea sunt altele dect
interlocutorii. Doar
140

pronumele de persoana 1 ui a 11-a se refer strict la persoane, cele

de persoana a 111-a se refer att la persoane, ct ui la obiecte.
Flexiunea pronumelor personale propriu-zise este complicat ui
neregulat: primele dou persoane Iui schimb forma dup
persoan,
numr ui caz, iar persoana a 111-a ui dup gen, la dativ ui acuzativ
apar

141

forme paralele: accentuate (lungi) ui neaccentuate (scurte), nominativul este, din punct de vedere formal, diferit de acuzativ.
Tabloul formelor pronumelui personal propriu-zis este urmtorul:
1 sg.
N.
G.
D.acc.
D.neacc.
A.acc.
A.neacc.
V.

eu
mie
Imi, mi
mi,mi,
mi
mine
m
m,m,
m,m,
-m
1 pl.

N.
G.
D.acc.
D.neacc.
A.acc.
A.neacc.
V.

noi

nou
ne, ni
ne,ne,
ne,
ni,ni
noi
ne
ne,ne,
ne
-

2 sg.
tu
ie
Ii, i
i,i,i
tine
te
te,te,te
tu!

m. ui n.
el
lui
lui
Ii, i,
I,i,
i
el,
Il
l,l,l

3 sg.
f.
ea
ei
ei
Ii, i
i,
i,i
ea
o
o,o,
o
-

m.
ei
lor
lor
le, li
le,le,
le,
li,li
ei
Ii
i,i,i

3 pl.
f. ui n.
ele
lor
lor
le, li
le,le,
le,
li,
li
ele
le
le,le,
le
-

2 pl.
voi

vou
v, vi
v,v, v,v
,v
vi,vi
voi
v
v,v,v,v
voi!

Numai persoana a 111-a (singular ui plural) are forme de

genitiv, la persoana 1 ui a 11-a pronumele personal este preluat de
pronumele
posesive
(al/a...meu/mea...;
al/a...tu/ta...;
al/a...nostru/noastr...; al/a...vostru/voastr...). Uneori se confund
formele de genitiv ale pronumelui personal de persoana a 111-a
(lui, ei, lor) cu formele pronumelui posesiv.
La acuzativ, formele accentuate sunt Insoite de prepoziii sau
locuiuni prepoziionale (pe, la, In, pentru, In loc de, Impreun cu).
Formele neaccentuate, care reiau sau anticip un complement
(Il vede pe el, Fe el Il Intlnecte) ui care apar de obicei In aceleaui
propoziii cu cele accentuate, pot fi conjuncte ()mi(), ()i(),
()i(),
142

(-)ne(-), (-)ni(-)(-)vi(-), (-)le(-), (-)li(-), -m, -o, -v (de ex. luIndu-mi,

mi-a dat, apucnd-o etc.) sau independente (cu I protetic): Imi, Ii, Il.
In combinaie cu nu ui s sunt recomandate formele conjuncte
(nu-l, nu-i, s-mi, s-i, s-l etc.), nu cele independente (nu Il, nu Ii, s
Imi, s Il).
Unele pronume au valori pronominale specifice din punctul de
vedere al cazului, al persoanei sau al numrului.
Dativul posesiv este cazul dativ folosit cu valoare posesiv pe
lang un substantiv articulat (avand form conjunct) cu rol de atribut
pronominal In dativ: In ara-i frumoas, In sufletu-mi rnit; pe lang
un verb care se refer la un substantiv articulat: Imi a]ut mama; pe
lang o prepoziie sau locuiune prepoziional din clasa celor care se
construiesc cu genitivul: In faa-mi, asupra-i.
Dativul etic (participativ sau al interesului afectiv) se refer
numai la pers.1 ui a 11-a sg. uiexprim participarea afectiv a
vorbitorului ui a asculttorului la aciune. Este o construcie familiar
ui popular, nu are funcie sintactic, ci doar una stilistic: CInd miai venit?; Cnd vrea, i-o spune rspicat; Mi i-l apuc de mn.
Valoarea neutr a pronumelui priveute unele forme ale pronumelui personal de persoana a 111-a (singular ui plural) la acuzativ
singular feminin o: a nimerit-o, a luat-o la fug ui plural feminin In
construcii de tipul: le are cu fumatul, le vede bine la matematic; la
dativ singular -i In: zi-i mai departe, d-i btaie.
Alte valori specifice ale formelor pronominale: valoarea general (nedeterminat) are In vedere folosirea persoanei a 11-a singular
pentru orice persoan: Nici tu una, nici tu alta; Ce ie nu-i place...;
pluralul autorului: Noi am analizat subiectul...; pluralul maiestii:
Noi, domnul Moldovei; pluralul autoritii: Noi, prefectul ]udeului;
pluralul modestiei: Facem ci noi ce putem.
Formele paralele de persoana a 111-a, sinonime cu pronumele
personal el, sunt: Insul/Insa, Incii/Insele, care era un pronume nedeterminat In limba veche, azi se foloseute numai dup prepoziiile
Intru, dintru, printru (cu eliziunea lui -u): Intr-Insul, dintr-Insul,
printr-Insul.
Pronumele dnsul reprezint un compus care a rezultat din
prepoziia de + pronumele personal Insul. Are o flexiune simpl, care
se schimb dup gen, numr ui caz: dnsul/dnsa; dnsului/dnsei;
dncii/dnsele; dncilor/dnselor.
Dnsul nu Inlocuieute decat un nume de persoan (nu nume de
alte fiine sau lucruri) ui nu este sinonim cu dumnealui.
143

Pronumele de politee (de reveren) reprezint o subclas a

pronumelor personale care exprim o atitudine de reveren fa de
persoana cu care sau despre care se vorbeute. Are forme numai de
persoana a 11-a sau a 111-a singular ui plural: dumneata (cu
formele familiare mata, matale, mtlic, mtlu, tlic),
dumneavoastr; dumnealui, dumneaei (mai rar dumneasa), dumnealor.
Flexiunea pronumelui de politee este foarte srac: doar dou
dintre ele au genitiv-dativ (dumitale, dumisale), restul avnd aceeaui
form (la toate cazurile).
Gradul de politee exprimat de acest pronume este diferit In
funcie de persoan ui numr. De exemplu, dumneata exprim un grad
redus de politee, avnd un caracter familiar, mai intim, pe cnd
dumneavoastr exprim un grad mai Inalt de politee, oficial, distant.
Locuiunile pronominale de politee sunt utilizate In stilul
oficial, solemn: Domnia ta (lui, ei, sa, voastr), Domniile voastre (lor).
Alte locuiuni pronominale de politee sunt folosite ca formule protocolare, pentru persoane de diferite ranguri. De exemplu: Maiestatea
sa
pentru regi, regine, Imprai ui Imprtese, Altea sa pentru prini
ui prinese, Excelena sa pentru uefi de stat, de guvern,
ambasadori,
Sanctitatea sa pentru pap ui pentru patriarhi, Inalt Preasfinia sa
pentru patriarhul Bisericii Ortodoxe Romne, Mria sa pentru
domnitorii
romni ui soiile lor, Magnificena sa pentru rectori
etc.
Abrevierea In scris a pronumelor de politee se face astfel:
dumneata: d-ta; dumitale: d-tale; dumnealui: d-lui; dumneaei: d-ei;
dumneasa: d-sa; dumisale: d-sale; dumneavoastr: dv., dvs., dvoastr;
dumnealor: d-lor.
Locuiunile pronominale de politee mai uzuale se abreviaz
astfel: cele din seria cu Domnia: D-ta (D-tale), D-lui, D-ei, D-sa (Dsale),
Dvs. sau Dv., D-lor; Maiestatea sa: M.S.; Excelena sa: E.S.; Inalt
Preasfinia sa: I.P.S. etc.
Pronumele reflexiv apare exclusiv pe lng un verb (fiind la
aceeaui persoan cu acesta) ui exprim identitatea dintre
subiectul verbului ui complementul direct sau indirect. Are numai
cazurile dativ ui acuzativ ui forme proprii numai la persoana a 111a, nedifereniate
144

dup numr ui dup

gen:
D. acc.
D. neacc.
A. acc.
A.neacc.

sie
I%i, %i, %i-, -%i, -%isine
se, se-, s-, -s-

145

La persoana 1 ui a 11-a singular ui plural, formele sale

(accentuate ui neaccentuate) sunt omonime cu ale pronumelui personal
(Imi, Ii...ne, v). Pronumele reflexiv se distinge de pronumele
personal prin identi- tatea dintre persoana pronumelui ui a verbului
(identitate care nu exist la pronumele personal): m Imbrac fa de m
Imbrac; Imi cumpr fa de Imi cumpr.
Sunt situaii cnd formele neaccentuate ale pronumelui reflexiv
funcioneaz ca substitute ale numelui obiect direct sau indirect
ui Indeplinesc ele Insele funcia de complement direct sau indirect:
se Imbrac, Imi rezerv, Ici cumpr. 0 alt situaie este aceea In
care pronumele s-a gramaticalizat, devenind marc a diatezei
reflexive, fr s aib funcie sintactic: se teme, Ici Inchipuie, Ici
revine, m uit. Tot aici se Incadreaz ui verbele reflexive impersonale:
se cade, se pare, se
Intmpl, se poate etc., reflexiv pasive: se zice, se aude, se
construiecte, se cur etc. ori reflexivul dinamic sau subiectiv,
care exprim participarea intens la aciune: se gndecte, Ici
imagineaz etc. Cele dou situaii se disting prin posibilitatea
relurii pronumelor reflexive neaccentuate prin formele accentuate:
se Imbrac pe sine; Imi repar mie, Ici cumpr sie ui prin
imposibilitatea relurii In celelalte cazuri; nu putem spune se teme pe
sine, Ici revine lui, Ici Inchipuie lui.
Pronumele reflexiv poate avea urmtoarele funcii sintactice:
atribut pronominal In dativ (reflexivul posesiv): i-a vndut macina
(sa); Ici invit prietenii (si); atribut pronominal prepoziional:
Lauda de sine; complement direct: Fe sine nu se cunoacte; S-a
Intrecut pe sine; complement indirect: Ici cumpr o carte; complement indirect prepoziional: i-a amintit de sine; Are grij de sine;
complement circumstanial: Face totul prin sine; Se Inchide In
sine.
Pronumele de Intrire (de identificare) este pronumele care
are rolul de a sublinia persoana la care se refer, identificnd-o cu
precizie. Ca pronume, In limba romn actual, se foloseute foarte rar:
A remarcat Insuci; Voi lmuri Insmi faptele; el funcioneaz cu
precdere ca adjectiv pronominal de Intrire, Insoind un pronume: eu
Insumi/Insmi, acectia Incici, pe sine Insuci sau un substantiv, In
antepoziia sau postpoziia acestuia: Insci directoarea/directoarea
Insci; foarte rar poate Insoi ui un adjectiv pronominal posesiv:
146

un manuscris al tu Insui; o semntur a ta Insi.

Echivalentele sale semantice sunt: chiar, tocmai, personal,
singur, propriu (el Insuci/chiar el/el singur/el personal/tocmai el).

147

Pronumele ui adjectivele pronominale de Intrire sunt

compuse din formele pronumelui personal Invechit: Insu, Ins,
Insi, Inse + formele neaccentuate de dativ ale pronumelui personal
sau reflexiv:
mi, i, si, ne, v, si, le.
Prezentm mai jos paradigma complet a formelor pronumeluil
adjectivului de Intrire:
Pers. 1
N.Ac.
G.D.
Pers. 2
N.Ac.
G.D.
Pers. 3
N.Ac.
G.D.
Pers. 1
N.Ac.
G.D.
Pers. 2
N.Ac.
G.D.
Pers. 3
N.Ac.
G.D.

sg. m.
(eu, mie, pe mine) Insumi
m.
(tu, ie, pe tine) Insui
sg. m. n.
(el, lui, sie, pe sine) Insusi
p1. m.
(noi, nou) Insine

p1. m.
(voi, vou, dvs.) Insiv

p1. m.
(ei, lor) Insisi

fem.sg.
(eu, pe mine) Insmi
(mie) Insemi
fem.sg.
(tu, pe tine) Insi
(ie) Insei
fem.sg.
(ea, pe sine) Inssi
(ei, sie) Insesi
fem. p1.
(noi, nou) Insene

fem.sg.
(voi, vou, dvs.) Insev

fem. ui neutru p1.

(ele, lor) Insesi/Insele

De reinut c la feminin, pers. a 111a plural, sunt corecte

dou forme: Insesi/Insele, iar variaia dup caz se face doar la
feminin singular, formele de G.D. (mie Insemi/ie Insei, ei Insesi).
Trebuie evitate construciile pleonastice din construcii, precum: eu
Insumi personal, chiar ea Inssi.
Cnd este folosit ca pronume, funcia sintactic este aceea de
subiect: Insusi sa orientat In via, iar ca adjectiv, are funcia
sintactic de atribut adjectiva1: Ele Insele au recunoscut greseala;
Autorul Insusi a fcut observaii.
Pronume1e posesiv
Este pronumele care exprim ideea de posesie, substituind att
numele obiectului posedat, ct ui numele posesorului: Pomul lor a
148

Inflorit, al meu nu.

149

Pronumele posesiv este Intotdeauna Insoit de articolul posesiv

al, a, ai, ale (care substituie numele obiectului, acordndu-se cu acesta
In gen ui numr). Cnd funcioneaz ca adjectiv (caietul meu;
cartea mea), poate fi folosit fr articol posesiv, cu articol posesiv
dac substantivul Insoit are ui ali determinani (acest caiet al meu; o
carte a mea) sau dac preced substantive (ai nostri colegi). Are
forme deosebite dup genul ui numrul obiectului posedat ui dup
persoana ui numrul posesorului. Flexiunea lui este urmtoarea:
Pers. I
un singur posesor
a) un singur
m.n. al meu
obiect posedat
f. a mea
b) mai multe
m. ai mei
obiecte posedate f.n. ale mele
mai muli posesori
a) un singur
m.n. al nostru
obiect posedat
f. a noastr
b) mai multe
m. ai nostri
obiecte posedate f.n. ale noastre

Pers. a II-a
al tu
a ta
ai ti
ale tale

Pers. a III-a
forme proprii pron.
personal
al su
al
lui, al ei
a sa
a lui, a ei
ai si
ai lui, ai ei
ale sale
ale lui, ale ei

al vostru
a voastr
ai vostri
ale voastre

al lor
a lor
ai lor
ale lor

La persoana a 111-a, pentru un singur posesor, pronumele

posesiv are forme proprii: al su, a sa, ai si, ale sale, dar se folosesc
ui formele de genitiv singular ale pronumelui personal al, a, ai, ale lui;
al, a, ai, ale ei; cInd Inlocuieute numele a mai muli posesori, acesta
nu are forme proprii ui atunci utilizeaz forma invariabil a
pronumelui personal al, a, ai, ale lor. De menionat c doar formele
proprii ale pronumelui posesiv pot fi adjective posesive, IntrucIt se
acord In gen, numr ui caz cu substantivul pe care-l determin, pe
cnd formele corespondente ale pronumelui personal nu realizeaz
acest acord. Compar: sora sa ui sora lui; surorii sale ui surorii lui;
surorile sale ui surorile lui.
Datorit articolului, pronumele posesiv poate avea o form de
G.D. plural: alor mei/alor nostri/alor si ui o form de G.D. singular
feminin echivalent cu cea de plural nominativ, cnd funcioneaz ca
adjectiv postpus substantivului: fiicei mele/tale /sale/noastre/voastre.
Dac adjectivul la genitiv feminin singular include ui
articolul posesiv In structura sa, acesta trebuie s aib forma a, singura
form de
150

feminin (nu are form de genitiv, dar posesivul are aceast form). Prin
urmare, se spune corect: Unei prietene a mele, nu a mea sau ale mele.

151

Pronumele posesiv folosit cu sens partitiv (precedat de prepoziia de) trebuie s fie la plural: Un prieten de-ai mei, nu de-al meu;
0 prieten de-ale mele, nu de-a mea.
Pronumele posesiv precedat de o prepoziie sau locuiune prepoziional care, de regul, cer genitivul, nu st In cazul genitiv, ci
In acuzativ (Inaintea mea, In jurul su), deoarece aceste prepoziii,
fiind formal articulate, sunt sinonime substantivului: cartea mea,
romanul su.
In aceste situaii, Intrebarea poate duce la identificri greuite ale
cazului.
Funciile sintactice ale pronumeluiladjectivului posesiv:
subiect: Ai nostri au plecat; nume predicativ: Grdina este a
voastr;
atribut pronominal: Am urmrit discursurile alor nostri; atribut
adjectival: Se vor comenta articolele voastre; atribut prepoziional:
Intr-o regiune de-ale noastre; complement direct: Ii Intmpin pe ai
nostri; complement indirect: Le explic alor si ce nu e bine; complement circumstanial: Se duce la ai lui.
Pronumele demonstrativ ine locul unui obiect artnd In
acelaui
timp plasarea acestuia In spaiu sau timp, identitatea, asemnarea sau
diferenierea fa de alte obiecte sau persoane: acesta, acela, acelasi,
cellalt. In funcie de aceste sensuri, pronumele ui adjectivul
pronominal demonstrativ se clasific In pronume demonstrativ de
apropiere, de deprtare, de identitate, de difereniere, de calificare.
Pronumele demonstrativ de apropiere are urmtoarele forme:

N.Ac.
G.D.
N.Ac.
G.D.

Singular
m. ui n.
acesta
sta
acestuia stuia
f.
aceasta asta
acesteia asteia/steia

Plural
m.
acestia
stia
acestora stora
f ui n.
acestea astea
acestora stora

Aceleaui forme le au ui adjectivele demonstrative postpuse.

Cnd sunt antepuse, formele adjectivale nu au particula deictic a
(acest oras, acesti oameni), iar forma aceasta/asta devine
aceast/ast: aceast/ast copil.
Dac forma pronumelui ui adjectivului pronominal acest(a) este
livresc, o caracteristic la limbii scrise, pentru exprimarea oral,
152

colocvial, se foloseute frecvent forma asta/sta care a pstruns In

limba literar vorbit ui In unele construcii: Asta e situaia! Asta
da!
Asta nu se poate! Sau In Imbinri adverbiale temporale: astzi, asttoamn, ast-sear etc.

153

Pronumele demonstrativ de deprtare are, ca ui pronumele

demonstrativ de apropiere, dou serii paralele: acel, aceea, acei,
acelea etc. ui varianta familiar la, aia etc. (cu o nuan
semantic depreciativ). Formele pronumelui ui ale adjectivului
demonstrativ de deprtare postpuse sunt urmtoarele:
Singular
m. ui n.
N.Ac. acela
la
G.D. aceluia
luia
f.
N.Ac. aceea
aia
G.D. aceleia
leia

Plural
m.
aceia
ia
acelora
lora
f. ui n.
acelea
alea
acelora
lora

La fel ca ui adjectivele demonstrative de apropiere, ui

adjectivele de deprtare antepuse pierd pe a deictic (acel elev, acei
elevi), forma feminin aceea devine acea, iar varianta colocvial aia
devine a: acea tnr/a tInr.
Cnd sunt antepuse, adjectivele preiau forma de caz a
substantivului (acelui om, acelei femei); In postpunere se acord cu
substantivul In caz (omului aceluia), acord neglijat de multe ori. Sunt
neliterare formele cu la urmat de un adjectiv articulat enclitic: la
urtul, la micul In loc de cel urt/cel mic.
Pronumele demonstrativ de identitate este compus din formele
pronumelui demonstrativ de deprtare acela ui particula invariabil
-si: acelasi, aceeasi, aceiasi, aceleasi etc.
Are urmtoarele forme:

N.Ac.
G.D.

Singular
m.In.
f.
acelasi
aceeasi
aceluiasi aceleiasi

Plural
m.
f.In.
aceiasi
aceleasi
acelorasi acelorasi

Adjectivul corespunztor are aceeaui form cu pronumele

ui apare numai In faa substantivului care este nearticulat:
acelasi spectacol, aceeasi pies.
Pronumele demonstrativ de difereniere este un pronume
compus, organizat In dou categorii: de deprtare: cellalt, cu varianta
popular llalt, ui de apropiere: stlalt, care apare mai mult In
limba vorbit In diverse variante: cestlalt, (a)istalalt, astalalt etc. A
rezultat
154

din compunerea pronumelui demonstrativ cu adjectivul demonstrativ

alt ui flexioneaz dup gen, numr ui caz. Forma adjectival
veche alalt se regseute In adverbele alaltsear, alaltieri.
Funcioneaz ui ca adjectiv, avnd aceleaui forme ca pronumele, att
In antepunere, ct ui In postpunere.
Are urmtoarele forme flexionare:

N.Ac.
G.D.

Singular
m.In. ui f.
cellalat/cealalt
(llalt/ailalt)
(stlalt/astlalt)
celuilalt/celeilalte
(luilalt/leilalte)
(stuilalt/steilalte/asteilalte)

Plural
m. ui f.In.
ceilali/celelalte
(ilali/alelalte)
(stilali/astelalte)
celorlali/celorlalte
(lorlali/lorlalte)
(storlali/storlalte)

Variantele cu nt (cellant, ailant) In loc de lt (cellalt, ailalt)

trebuie evitate.
Pronumele demonstrativ de calificare are forma atare. Este
folosit foarte rar ca pronume ui doar In Imbinarea ca atare (Omul
ca
atare prea interesant); foarte adesea apare ca adjectiv pronominal
demonstrativ, invariabil, antepus: atare fapt/ eveniment/om; atare
fapte/evenimente/oameni. La plural exist tendina folosirii formei
atari.
Au valoare de adjective demonstrative calificative cuvinte precum:
asa, asemenea, astfel de, de provenien adverbial, invariabile ui
Intotdeauna antepuse: asa coleg/coleg/colegi/colege.
Pronumele interogativ substituie un cuvnt (substantiv, pronume) auteptat ca rspuns la un enun interogativ. Are urmtorul
inventar: cine, ce, care, cat, al catelea. Cu excepia lui cine, toate
funcioneaz ui ca adjective. Se caracterizeaz printr-o intonaie
specific ui este folosit In propoziii interogative directe (Cine vine?),
indirecte (L-am Intrebat cu cine vine), subordonate: subiective (Chiar
nu se stie cine va veni?), predicative (Intrebarea e cine va fi acolo),
atributive (La Intrebarea cine a jucat cel mai bine nu ai rspuns).
Flexiunea acestor pronume este eterogen, iar folosirea lor este
dispersat. Astfel, cine presupune un referent personal, este numai
pronume, nu ui adjectiv. Nu are flexiune de gen, este folosit numai la
singular ui are dou forme cazuale supletive: cine (N.Ac.), cui (G.D.).
Acordul unui verb cu cine subiect se face numai la persoana a 111-a
singular, chiar dac rspunsul auteptat va fi la plural: Cine a stabilit
155

data plecrii, voi?

156

Pronumele interogativ ce este invariabil, poate aprea ca pronume (Ce ai luat acolo?) sau ca adjectiv interogativ Intotdeauna
antepus substantivului (Ce masin ai luat?). Ca pronume se refer la
inanimate sau are sens general, ca adjectiv nu este specializat semantic
(Ce prieteni invii? Ce film vezi?). In propoziiile exclamative apare
cu sensul ,ct, devenind astfel adverb cu sens superlativ sau adverb
relativ: Ce frumoas te-ai fcut! Ce pcat!; Merge ce merge si se
opreste brusc. Face parte din locuiunile adverbiale din ce In ce
(,treptat), numai ce (,deodat).
Care este att pronume, ct ui adjectiv pronominal, prezint
flexiune de gen, numr ui caz. Ca adjectiv este Intotdeauna antepus
substantivului.
Pronume
Adjectiv
Sg.
Pl.
N.Ac.
care
care
care
care
G. m.I n.
crui(a)
crui
cror(a)
cror
f.
crei(a)
crei
D. m.In
cruia
crui
crora
cror
f.
creia
crei
Acordul unui verb cu pronumele care subiect se face numai la
persoana a 111-a singular sau plural ui nu cu persoana a 11-a
singular sau plural: Care (dintre voi) vine maine?, nu Care venii
maine?
Pronumele ui adjectivul interogativ cat are forme diferite dup
gen ui numr, iar la plural ui dup caz.

N.Ac.
G.D.

Singular
m.In. f.
cat
cat
-

Plural
m.
f.In.
cai
cate
cator

Ca adjectiv pronominal apare Intotdeauna antepus substantivului

(Cat timp ai la dispoziie?). Pronumele ui adjectivul interogativ al
catelea, a cata apare In contextul numeralelor ordinale ui este
creat dup modelul structural al acestora.
Funciile sintactice ale pronumelui interogativ sunt identice cu ale
substantivului: subiect: Cine cant?;
nume predicativ: Ce
Inseamn asta?; atribut pronominal genitival: A cui e greseala?;
complement direct: Fe cine ai ascultat?; complement indirect: Cui
i-ai telefonat?; complement circumstanial: Spre ce te Indrepi?;
complement de agent: De ctre cine ai fost admonestat?
150

Pronumele relativ
Pronumele relativ substituie un nume Intr-o propoziie subordonat neinterogativ, fiind In acelaui timp ui element de relaie Intre
propoziiile subordonate ui regentele lor. Spre deosebire de
conjuncii, care sunt numai elemente de relaie subordonatoare,
pronumele relative au ui funcie sintactic, formnd o parte de
propoziie In subordonata pe care o introduc.
Pronumele relative sunt simple: care, cine, ce, cat, omonime cu
pronumele interogative, numite adesea ui pronume relativinterogative sau interogativ-relative, compuse: ceea ce, cel ce, cei
ce, cele ce ui forma regional de (Copilul de cant e colegul meu).
Pronumele relativ care invariabil dup gen ui numr la N.Ac., la
G.D. are forme variabile dup numr, iar la singular ui dup gen
(cruia, creia, crora). Acordul pronumelui In genitiv care preced
substantivul determinat din cadrul propoziiei atributive (prieten al
crei frate; prieten ai crui frai; prieten ale crui surori); pronumele
relativ se acord In gen ui numr cu substantivul substituit din
regent
(de care este separat de articolul posesiv), iar articolul posesiv se
acord cu substantivul din atributiv: Am o prieten al crei frate este
student; Am un prieten a crei mam este profesoar.
Pronumele relativ invariabil ce tinde s-i ia locul lui care In
propoziiile atributive. Cine se foloseute In propoziiile atributive
numai cu forma de genitiv-dativ: Mergem pe la casa cui ne are.
Pronumele relativ compus cel ce, format din pronumele
demonstrativ de deprtare cel(acel) + pronumele relativ ce, distinge
opoziii de gen, numr ui caz; nu este niciodat adjectiv. Are
urmtoarele forme:

N.Ac.
G.D.

Singular
m.In.
f.
cel ce
ceea ce
celui ce celei ce

Plural
m.
f.In.
cei ce
cele ce
celor ce

Forma ceea ce, socotit de unii cercettori adevratul pronume

relativ compus, are valoare neutr (,faptul care), este invariabil, iar
flexiunea sa se realizeaz cu ajutorul prepoziiilor: a pentru genitiv ui
dativ (Istorisirea a ceea ce este necesar; conform a ceea ce s-a analizat); la pentru dativ (D atenie la ceea ce nu trebuie) sau acuzativ
(M gandesc la ceea ce mi-ai spus). Valoarea neutr a lui ceea ce
reiese ui din neacordarea sa (ceea ce era permis; ceea ce este
151

necesar). Pronumele ceea ce nu are corespondent adjectival.

152

Pronumele relative au funcie sintactic In propoziia subordonat

pe care o introduc. Exemple: Eu vd cine nu este atent (cine este
subiect al completivei directe pe care o introduce ui din care face
parte); El stie ce nu-i convine (ce subiectul propoziiei subordonate
ce nu-i convine); nume predicativ: Eu stiu ce este mama ta;
atribut adjectival: Eu stiu ce anotimp iubesti; atribut pronominal:
tiu despre a! crui copil ai vorbit; complement direct: Noi stim
ce ai scris; complement indirect: tiu cui ai telefonat;
complement circum- stanial: tiu spre cine alergi.
Pronumele nehotrt (nedefinit) este pronumele care ine locul
unui nume, dar nu ofer indicaii precise asupra acestuia. Reprezint o
clas bogat de pronume, dar eterogen din toate punctele de vedere
(flexiune, sens, structur).
Dup structura morfematic pronumele nehotrt se clasific In:
simple (deci neanalizabile): unul, altul, att(a), cutare ui, dup unii
specialiuti, mult, puin, tot; compuse din elemente de compunere
(ori-,
fie-, oare-, alt-, vre-, -va): oricare, oricine, orice, oricte; fiecare,
fiecine, fiece, fiecte; oarecare, oarece, oarecine, oareci; altcineva,
altceva, altcareva; vreunul, vreuna, vreunii, vreunele; cineva, careva,
ceva, civa; formele populare ui Invechite se formeaz ui cu
particula
si: orisice, orisicare, orisicine, oaresicare, cinevasi sau variante
construite cu fite-, fiste-/fieste-: fitecine, fitece, fistecine, fiestecine,
fiestecare; locuiuni pronominale nehotrte: cine stie cine/ce/care;
nu stiu cine/ce/care; te miri cine/ce/care.
La toate acestea se adaug ui adjectivele populare: alde, niscai,
niscaiva, niste. Flexiunea pronumelor/adjectivelor nehotrte este
foarte diferit de la un caz la altul. Pronume precum: unul, altul,
vreunul ui adjectivele corespunztoare: un, alt, vreun au flexiune
complet (7-8 forme), altele au cte dou forme: cineva, altcineva,
fiecine, oricine, dar ui pronume/adjective invariabile: altceva,
ceva,
careva, orice, oarecare, niscai, niscaiva, niste, alde, fiece.
Prezentm ca model de flexiune formele pronumelui unul (In parantez formele adjectivale); la fel se declin ui altul (alt), vreunul
(vreun).

N.Ac.
G.D.

Singular
m.In.
f.
unul
una
(un)
(o)
unuia
uneia
(unui)
(unei)

Plural
m.
n.If.
unii
unele
(unii)
(unele)
unora
(unor)

153

Alte pronume/adjective nehotrte au mai puine forme: att,

atta (att), atia (ati), attea (atte), attora (attor); ctva,
cteva, ctorva; cutare, cutruia (cutrui), cutreia (cutrei); oricare,
oricreia (oricrei), oricruia (oricrui), oricrora (oricror); orict,
orict, orici, oricte, orictor; fiecare, fiecruia (fiecrui),
fiecror; cineva, cuiva.
Unele pronume ui locuiuni pronominale nehotrte devin, prin
articulare, substantive: un oarecare, un fitecine, un te miri cine/ce.
Funciile sintactice sunt aceleaui cu ale substantivului:
subiect:
Unul a cctigat, altul a pierdut; nume predicativ: Cu timpul a ajuns
cineva; atribut: Nu cunoactem povestea fiecruia dintre ei; complement direct: Vreau s ajut pe oricine; complement indirect: A spus
vreunuia dintre voi?; complement circumstanial: Lucreaz cu
civa
cunoscui.
Pronumele negativ este pronumele care Inlocuieute un
substantiv sau un enun prezentat ca inexistent. Apare In propoziii
negative. Dup structura morfematic pronumele negative pot fi
simple: nimeni (pentru
persoane), nimic (pentru obiecte) ui nu pot aprea ca adjective,
In schimb se pot substantiviza, prin articulare: un nimeni; un
nimic/
nimicul/nimicuri; nimic este invariabil, nimeni are ui forme de
genitiv- dativ: nimnui; pronume compuse cu blanc: nici unul, nici
una, nici
unii, nici unele, care pot funciona ui ca adjective sub formele nici
un,
nici o, iar din punct de vedere semantic se refer att la persoane, ct ui
la obiecte. Au flexiune complet, identic cu a
pronumelui/adjectivului nehotrt unul/un.
Funciile sintactice ale pronumelor nehotrte sunt aceleaui cu
ale substantivului, iar adjectivul negativ, ca orice adjectiv, formeaz
un atribut adjectival.

154

Verbul
Verbul este partea de vorbire flexibil care exprim aciuni, stri,
procese. Flexiunea verbului se numeute conjugare ui se realizeaz
In funcie de urmtoarele categorii gramaticale: diateza, modul ui
timpul, care-i sunt specifice, persoana, care apare numai la anumite
moduri, dar exist ui la pronume, numrul apare la toate prile
de vorbire flexibile, iar genul ui cazul, care de asemenea apar la
toate prile de vorbire flexibile, se limiteaz In cazul verbului la
formele participiale. Flexiunea verbului este complex ui mai bogat
dect a tuturor celor- lalte pri de vorbire.
Clasificarea verbelor se poate face din perspective diferite:
semantic, morfologic, sintactic.
In ce priveute criteriul semantic, se disting categorii de verbe
foarte diferite: incoative (arat Inceputul unei aciuni: a Incepe, a
porni, a demara); de declaraie (a Intreba, a spune); afective (a iubi,
a plnge); de micare (a alerga, a pleca, a umbla, a veni); de stare
(a se afla, a rmne, a sta); senzitive (a auzi, a observa, a vedea);
volitive (a vrea, a dori).
Tot aici includem ui verbele: durative (a curge, a actepta, a
gndi, a tri); iterative (arat c aciunea se repet: a (se) perinda, a
repeta, a bttori); momentane (exprim o aciune care dureaz puin:
a aprea, a se nacte, a muri, a decola, a adormi, a tresri, a intra, a
sri, a se Indrgosti); eventive (arat o modificare a subiectului sau a
obiectului: a se Infrumusea, a se Imbogi, a se Intrista, a se Insenina,
a
se Innegri, a se vesteji); dinamice (arat participarea intens, cu
interes,
a subiectului la aciune: a se bucura, a se ruga, a se agita); factitive
(arat c subiectul determin pe altcineva s fac aciunea: a se
opera,
a se tunde, a se machia).
Din punct de vedere morfologic, verbele pot fi clasificate In
regulate ui neregulate, iar din perspectiv sintactic, acestea se
clasific In predicative ui nepredicative. Dup posibilitatea de a avea
un
complement direct, distingem verbe tranzitive ui intranzitive.
In funcie de relaia verb-subiect, verbele sunt personale sau
impersonale.
0 alt clasificare a verbelor priveute folosirea lor cu sau fr
155

pronume reflexive neaccentuate (In dativ sau acuzativ) cnd verbele pot
fi pronominale (sau reflexive) ui nepronominale (sau nereflexive).
Sunt verbe care au Intotdeauna form reflexiv: a se alia, a se
bizui, a se dumiri, a se ivi, a se Intmpla, a se mndri, a se poticni, a

156

se pripi, a se ramoli, a se rsti, a se sfii, a-ci asuma, a-ci Insuci, a-ci

aroga, a-ci reveni ui verbe care sunt numai nereflexive: a trebui, a
merita, a exista, a ploua, a rde, a fi. Altele pot fi pronominale sau
nepronominale, In funcie de sens: a a]ungea se a]unge, a alegea
se alege, a acteptaa se actepta, a exprimaa se exprima, a pomenia
se pomeni, a lsaa se lsa, a uitaa se uita, a stpnia se stpni.
Verbele reflexive pot avea pronumele In acuzativ sau In dativ.
Ele pot avea diverse valori semantice: reflexiv-obiective
subiectul gramatical face aciunea pe care tot el o sufer: a se spla, aci Inchipui,
a-ci aminti; reflexiv-dinamice (participative) exprim participarea
intens a subiectului la aciune: a se ruga, a se teme, a se gndi;
reflexiv-reciproce aciunea este Indeplinit de dou sau mai multe
subiecte ui asupra fiecruia se rsfrnge aciunea celuilalt: se ceart
des,
se Ineleg bine, Ici scriu adesea, se Intreptrund; reflexiv-pasive
subiectul gramatical sufer aciunea efectuat de complementul
de agent: se construiecte, se face curat, se repar, se ia
hotrrea;
reflexiv-impersonale, folosite numai la persoana a 111-a singular:
Se mnnc bine, Se cltorecte prost; reflexiv-eventive
exprim
transpunerea In alt stare: Se rocecte de furie; S-a Insntocit;
reflexivposesive cu pronume reflexiv In dativ, obiectul posedat fiind complement direct, iar reflexivul corespunznd unui adjectiv posesiv: Ici
aran]eaz prul, Ne vedem des.
Verbele personale sunt verbele care se combin cu un subiect
In nominativ, acordndu-se cu acesta In numr ui persoan, ui au o
paradigm complet pentru cele uase persoane: a cnta, a spune, a
veni, a urca.
Verbele impersonale sunt verbele care nu admit un subiect
personal: ninge, plou, fulger, tun, viscolecte, se Insenineaz, se
face ziu.
Exist ui verbe personale care au Intrebuinri impersonale la
anumite forme sau sensuri, la care valoarea impersonal reiese din
folosirea lor contextual. Aceste verbe sunt socotite impersonale
improprii ui se pot construi cu un pronume personal In dativ: a-i
plcea, a-i veni, a-i folosi, a-i a]unge, a-i rmne sau fr pronumele
In dativ: a]unge(c), rmne (s), merit
157

(s).

Sunt ui verbe impersonale la diateza reflexiv, numite ui verbe

reflexiv-impersonale: se aude, se zice, se zvonecte, se impune, se cade,
se nimerecte, se Intmpl. In aceste situaii pronumele nu are funcie
sintactic, ci este doar morfem al diatezei reflexive.

158

Expresiile verbale impersonale sunt alctuite din verbul a fi

impersonal copulativ ui un adverb de mod ca nume predicativ: e
bine, e important, e posibil, e sigur ui se construiesc cu o subiectiv:
E bine/ s asculi.
Verbe predicative i verbe nepredicative
Verbele predicative sau autonome sunt verbele cu sens de sine
stttor ui pot Indeplini singure funcia sintactic specific, predicaia.
Ele constituie majoritatea verbelor limbii romne.
Verbele nepredicative nu pot forma singure predicatul. Se
Impart In dou categorii: verbe auxiliare ui verbe copulative.
Verbele auxiliare sunt instrumente morfologice, morfeme gramaticale, care ajut la formarea diatezei ui a unor timpuri ui
moduri compuse. Acestea sunt trei: a fi, a avea, a vrea.
Verbul auxiliar a fi particip la formarea viitorului anterior (voi fi
acteptat), a condiionalului perfect (ac fi acteptat), a conjunctivului
perfect (s fi terminat), a prezumtivului perfect (o fi terminat, ar fi
terminat, s fi terminat), a infinitivului perfect (a fi terminat). A fi
particip de asemenea la construirea tuturor formelor diatezei pasive
(tu ecti acteptat, tu erai acteptat, fu fusesei acteptat, tu s fi fost
acteptat).
Verbul auxiliar a avea particip la formarea perfectului compus
(am ascultat), a viitorului (am s ascult), condiional-optativului (ac
asculta, ac fi ascultat).
Verbul auxiliar a vrea intr In structura viitorului (voi merge) ui
a prezumtivului (voi fi mergnd, voi fi mers).
Exist, dup opinia unor autori, ui verbe semiauxiliare care pot
exprima: posibilitatea (pot s ascult), intenia (vrea s Invee), evitarea
unei Intmplri iminente (era s cad, st s pice).
Verbele copulative sunt verbele care formeaz, numai Impreun
cu un nume predicativ, predicatul nominal. Trstura specific este
aceea c ele presupun folosirea In acelaui timp a dou nominative:
unul care este subiectul ui cellalt care este numele predicativ (El este
medic). Verbele copulative pot fi reduse la dou sensuri: ,a fi ui ,a
deveni. Prin urmare, devin copulative ui verbele a a]unge, a se face,
a ieci cnd au sensul ,a deveni (El a a]uns inginer).
Verbele tranzitive (sau obiective) sunt verbele care au sau pot
avea un complement direct: Am citit o carte; El spune adevrul. Sunt
situaii cnd complementul direct nu este exprimat (Acum ascult); In
acest caz verbele sunt tot tranzitive, dar folosite In form absolut.
159

Unele verbe sunt Intotdeauna tranzitive (a bea, a citi, a coase, a

repara, a simi), altele sunt Intotdeauna intranzitive, adic nu pot avea
un complement direct (a sta, a merge, a fi, a trebui) sau pot varia de la
un sens la altul, de la un context la altul: Incep lucrul (tranzitiv) ui
Programul Incepe de diminea (intranzitiv); D a]utor (tranzitiv) ui
D din aripi (intranzitiv). Unele verbe pot avea dou complemente
directe (verbe bitranzitive sau dublu tranzitive): unul al persoanei,
altul al obiectului: M Inva un cntec; Il anun ceva. Tranzitivitatea
caracterizeaz numai verbe la diateza activ.
Alte clasificri ale verbelor: verbe de micare (a veni, a pleca,
a fugi, a se duce), de declaraie (a zice, a spune, a rspunde), de stare
(a se afla, a rmne, a exista), unipersonale (ciripecte, miaun,
behie, grohie, ruginecte, Infrunzecte), defective (cu paradigm
incomplet): verbele unipersonale ui impersonale care, aprnd
numai la persoana a 111-a, sunt defective de celelalte persoane;
verbe precum: a vrea, a putea, a trebui, a plcea, a cti sunt
defective de imperativ; verbele: a concede, a accede, a converge nu au
forme de timpuri trecute; verbele
a radiofica, a eradica nu au indicativ ui conjunctiv prezent, verbul
a discerne are numai prezentul; au numai infinitiv ui participiu:
a consterna, a aboli, a deferi, a prefabrica; verbele neregulate (a fi,
a avea, a vrea, a da, a lua, a bea, a sta, a cti, a mnca, a usca).
Locuiunile verbale sunt combinaii de cuvinte In structura
crora intr ui un verb, caracterizate prin unitate semantic ui
grama- tical, care se comport ca un verb: a da drumul, a lua loc, a
face fa, a lua piuitul (cuiva), a trage la msea, a o face lat, a ine
piept, a se da de gol. Intr-o locuiune verbul este purttorul valorii
gramaticale (diatez, mod, timp, persoan, numr), celelalte
componente contribuind semantic la Inchegarea locuiunii. Uneori
comportamentul gramatical al locuiunii verbale poate fi diferit de
cel al verbului din structura locuiunii. Exemplu: a lua este verb
tranzitiv, dar In locuiunea A lua aminte (la ceva) este intranzitiv.
Verbele care intr cel mai des In structura locuiunilor verbale
sunt verbe din fondul principal lexical: a da, a lua, a face, a fi, a sta, a
avea, a bga, a ine.
Clasificarea verbelor In conjugri
Pornind de la forma de infinitiv, dar avnd In vedere ui particularitile flexiunii In totalitatea formelor verbale, verbele romneuti
se
160

clasific In patru grupe mari de conjugri:

161

Conjugarea 1 tare cuprinde verbe terminate la infinitiv In -a,

fr sufixul ez: a cInta, a lupta, a mnca ui conjugarea 1 slab
care cuprinde verbe terminate la infinitiv In -a cu sufixul -ez: a
agrea, a lucra, a mima.
Conjugarea a 11-a cuprinde verbe terminate la infinitiv In -ea:
a avea, a cdea, a plcea, a tcea, a vrea.
Conjugarea a 111-a cuprinde verbe terminate la infinitiv In -e:
a merge, a conduce, a spune, a face. Aici se difereniaz verbele
sigmatice care au sufixul de perfect -se- ui sufixul de participiu -s
(a spune, a se duce, a merge, a rmne) ui verbele asigmatice, cu
sufixul de perfect -u- ui cu sufixele de participiu -u-t (a cere, a
bate, a face, a Incepe).
Conjugarea a 1V-a cuprinde verbe terminate la infinitiv In -i ui
-I: a auzi, a citi, a iubi, a gndi, a hotrI, a coborI, a urI.
0 caracteristic important a acestor verbe priveute forma de
pers. I singular, indicativ prezent, care, pentru unele, coincide cu
rdcina infinitivului: a fug/i-fug; a cobor/I-cobor, iar pentru altele,
aceeaui form adaug rdcinii sufixul -esc/-sc: a dor/idoresc; a hotr/I-hotrsc.
Categoriile gramaticale ale verbului
Diateza este categoria gramatical specific verbului privitoare
la raportul dintre aciune ui autorul ei, cu valorile: activ, pasiv
ui reflexiv.
Diateza activ arat c subiectul gramatical realizeaz aciunea:
Eu citesc; Tu alergi, El scrie. Nu dispune de mrci specifice ui caracterizeaz toate verbele ui locuiunile verbale. Verbele impersonale care
nu au sens pasiv sunt considerate, prin forma lor, active, deui nu au
subiect: a ninge, a se lumina.
Diateza pasiv arat c subiectul suport aciunea realizat de un
autor neprecizat sau desemnat prin complementul de agent: Piesa
este interpretat de un mare pianist; Problema a fost rezolvat de elev.
Trebuie fcut precizarea c forme de diatez pasiv au numai
verbele active nepronominale tranzitive. Sunt ui verbe active
tranzitive care nu au diatez pasiv: a avea (cu excepia locuiunii
a avea In vedere), a vrea, a comporta, a durea, a putea.
Diateza pasiv are form analitic: verbul auxiliar a fi la forma
flexionar de mod, timp, persoan ui numr + participiul verbului
de conjugat, variabil In numr ui gen, In funcie de subiect, cu care se
acord.
162

Se recunoaute formal dup prezena complementului de

agent. Prin urmare, complementul direct de la forma activ devine
subiect, iar subiectul complement de agent: Decizia a fost luat de
noi amndoi.
Sunt anumite verbe al cror sens pasiv poate fi redat ui printr-o
form reflexiv: Muzeul s-a deschis ieri. Uneori pot aprea confuzii
Intre predicatul verbal exprimat printr-un verb la diateza pasiv ui
predicatul nominal al crui nume predicativ este un adjectiv provenit
dintr-un participiu. Pentru a evita aceast confuzie, In afara posibilitii
introducerii complementului de agent, trebuie inut seama ui de
Inelesul
construciilor respective: In primul se exprim o aciune suferit de
subiect, In al doilea este vorba de o Insuuire a subiectului. A se
compara:
Sala este Inchis (de cineva) Sala este Inchis (nu deschis).
Diateza reflexiv este o diatez controversat ca existen de
ctre muli specialiuti. Ea arat c aciunea este fcut de subiectul
gramatical ui suportat de obiectul direct (sau indirect), exprimat prin
pronumele reflexiv care reprezint subiectul: El se abine de la butur;
Ea Ici asum riscurile.
Diateza reflexiv ridic mai multe probleme. Formele verbale
precedate sau urmate de pronumele reflexiv se (s-, -se) sau Ici (ci-,-ci),
precum ui de formele neaccentuate de acuzativ sau dativ Imprumutate
de pronumele personale, au mai multe valori, dintre care diatezei
reflexive Ii aparin numai dou: valoarea dinamic ui cea
impersonal.
Este vorba de acele construcii verbale cu pronume reflexive care se
limiteaz la rolul de morfem al diatezei ui nu Indeplinesc funciuni de
parte de propoziie.
Valoarea dinamic a diatezei reflexive Inseamn participarea
intens, interesat a subiectului la realizarea aciunii, deosebindu-se de
formele de la diateza activ corespunztoare. A se compara: afl cu se
afl, duce cu se duce, te rogi cu rogi, Indur cu se Indur.
Valoarea impersonal a diatezei reflexive este proprie formelor
verbale cu pronume reflexiv In acuzativ (se, s-, -se), incompatibile cu
un subiect, dar putnd subordona o propoziie subiectiv: Se confirm
c a sosit, S-a crezut c va fi primul.
Exist construcii verbale cu pronume reflexiv care au fie
valoare pasiv (Pata se cur ucor), fie valoare activ: m spl, te
Imbraci; valoare eventiv: a se Inroci; valoare reciproc: Se insult
adesea, Se sftuiesc, V batei Intre voi; valoare posesiv: Mi-am luat
163

paltonul, Ici gsise carnetul.

In aceste situaii pronumele reflexiv In dativ, neaccentuat, cu
valoare posesiv, are funcie sintactic de atribut.

164

Modul
Este categoria gramatical specific verbal care arat felul In
care vorbitorul consider aciunea sau starea exprimat de verb.
Aceasta poate fi privit ca real, exprimat prin formele modului
indicativ, ca posibil, exprimat prin formele modului conjunctiv,
condiionat sau dorit, exprimat prin formele modului condiionaloptativ, ca porunc sau Indemn, exprimat prin formele modului
imperativ, nesigur, presupus prin formele modului prezumtiv. Ea
mai poate fi privit ca denumire sub forma modului infinitiv, In chip
de circumstan a altei aciuni sau stri sub forma modului gerunziu,
ca Insuuire a unui obiect sub forma modului participiu sau
ca finalitate sub forma modului supin.
Modurile indicativ, conjunctiv, condiional-optativ, imperativ ui
prezumtiv sunt moduri predicative ui personale. Ele apar independent,
Iui schimb forma dup categoria persoanei ui formeaz
predicatul unui enun.
Infinitivul, gerunziul, participiul ui supinul sunt moduri nepredicative ui nepersonale, Intruct sunt dependente de un mod
predicativ ui de aceea nu pot constitui un predicat ui nu au
nici categoria
persoanei. Doar modul participiu poate exprima categoria genului
(asociat cu numrul ui cu
cazul).
Indicativul exprim o aciune real ui sigur. Nu dispune de
mrci formale specifice, apare att In propoziii principale, ct ui In
propoziii secundare. Are cele mai multe forme, uapte In total, pentru
exprimarea timpului cnd se petrece aciunea: prezent, imperfect,
perfect simplu, perfect compus, mai mult ca perfectul, viitor I, viitor II
(sau anterior).
Conjunctivul arat o aciune posibil cnd apare In propoziii
principale (S mai trec pe la facultate?). Cel mai adesea se Intlneute
In propoziiile subordonate, cnd valoarea sa se reduce cel mai adesea
la denumirea aciunii, iar aceast valoare depinde de valoarea verbului
regent.
In propoziiile principale are valoare de imperativ: S fii mai
asculttor dac vrei s pricepi.
Modul conjunctiv are ca marc distinct conjuncia s ui se
organizeaz In dou serii temporale: prezent ui perfect.
Condiional-optativul Intruneute dou valori: de condiie ui
160

de
dorin. Prima apare In subordonate, cea de-a doua apare cu precdere
In propoziii principale: Dac ac putea, ac continua drumul. Se
caracterizeaz prin forme compuse din verbul auxiliar a avea (ac, ai,

161

ar, am, ai, ar) ui infinitivul verbului autonom. Are dou timpuri:
prezent ui perfect.
Prezumtivul red o aciune posibil, dar nesigur, presupus.
Este un mod folosit mai ales In vorbirea popular (multe gramatici nici
nu-l Inregistreaz). Are o structur perifrastic, organizat In dou
timpuri: prezent ui perfect. La prezent este constituit din formele de
viitor ale verbului auxiliar a fi, urmate de gerunziu (vom fi %tiind),
iar la perfect aceleaui forme ale auxiliarului sunt urmate de
participiu (vom fi %tiut). Formele prezumtivului perfect coincid cu
cele de viitor anterior, condiional- optativ perfect, conjunctiv perfect
(voi fi aflat, a% fi aflat, s fi aflat). Valoarea de prezumtiv reiese doar
din context, prin sensul de prezumie, de Indoial. Propoziiile care
conin verbe la prezumtiv au o accentuare special. Modul
prezumtiv nu are diateza pasiv din cauza structurii sale perifrastice.
Imperativul red o aciune posibil, voit ui care se realizeaz
In nuane de ordin (Fugii de aici!), Indemn (Incearc s asculi),
rugminte (Nu te eschiva). Se caracterizeaz printr-o intonaie
specific, dispune
doar de persoana a 11-a singular ui plural cu form afirmativ ui
negativ.
Imperativul afirmativ (pozitiv) preia la singular forme ale
indicativului prezent fie omonime cu persoana a 11-a singular (taci!,
mergi!, fugi!), fie cu cea de persoana a 111-a singular (ascult!,
gnde%te!, hotr%te!), fie cu ambele (treci de acolo! verb
intranzitiv ui trece-l strada! verb tranzitiv).
Unele verbe au forme speciale: du!, adu!, f!, vino!, zi! ui
deri- vatele cu prefixe de la acestea: condu!, revino!, prezi!
Imperativul negativ se formeaz la singular din adverbul de
negaie nu + infinitivul scurt: nu alerga!, nu coborI!, nu duce!, nu fi!
Persoana a 11-a plural afirmativ ui negativ este omonim cu
persoana a 11-a plural a indicativului prezent (jucai!nu
jucai!,
rmnei!nu rmnei!, fugii!nu fugii!) cu excepia lui a fi:
fii! nu fii! fa de suntei.
Omonimia dintre imperativ ui indicativul prezent se rezolv
printr-o intonaie special cu care se asociaz imperativul (fiind
marcat prin semnul exclamrii).
Infinitivul este un mod nepredicativ ui nepersonal care
162

denu- meute aciunea. 1ntr In structura unor forme verbale compuse:

viitorul 1 ui condiional-optativul ui poate Indeplini funciuni
sintactice de: subiect (A Inva e necesar), nume predicativ (Obligaia
mea este de a respecta

163

regula jocului), atribut (Plcerea de a merge pe jos), complement direct

(Poate alerga), complement indirect (Este capabil de a o lua de la
capt), complement circumstanial (Munce%te mult pentru a reu%i).
0 trstur specific a infinitivului este echivalena sa cu
conjunctivul In diferite construcii: Se hotr%te a vorbi/s
vorbeasc, Vrednic de a conduce/s conduc, Inainte de a Incepe/s
Inceap. In limba
vorbit folosirea infinitivului In locul
conjunctivului este preioas, dar In stilul utiinific ui
administrativ este preferat In construcii precum: V rog a-mi
aproba...
Infinitivul poate avea ui valoare de imperativ ui este unica
situaie cnd are funcie de predicat: A se agita Inainte de folosire!, de
indicativ (In construcii livreuti): Pretinde a %ti/c %tie totul,
de gerunziu: S-a sturat a repeta/repetnd.
Modul infinitiv are dou timpuri: prezent (a vorbi) ui perfect,
foarte rar folosit (a fi vorbit). La prezent exist aua-zisa form
,lung, pstrat In formele inverse de optativ popular (Fire-ar/fir-ar
s fie!). In limba actual orice infinitiv lung reprezint din punct de
vedere morfologic un substantiv feminin abstract terminat In -e
(uitare, plcere, ardere, uimire, hotrre). Din punct de vedere
formal, infi- nitivul conine prepoziia a + radical + sufix, variabil
dup conjugare: conjugarea I -a (a cInta), conjugarea a II-a -ea (a
vedea), conjugarea a III-a -e (a culege, a spune), conjugarea a IV-a -i,
- (a iubi, a urI).
Gerunziul este un mod nepredicativ ui nepersonal care prezint
aciunea In desfuurare (ascultnd, aprnd, ducnd, suind,
cobornd); sunt situaii cInd exprim ui aciuni finite: Terminnd
de Invat, a plecat la plimbare.
Structura gerunziului e simpl: radical + sufixul -and la verbele
terminate In -a, -ea, -e, - (cIntInd, tcnd, mergnd, hotrnd) ui
sufixul -ind la verbele In -i sau de alte categorii (suind, fugind,
scriind, Ingenunchind, supraveghind).
Sunt corecte formele In -and ale verbelor a crea, a agrea
(crend, agrend).
In combinaie cu formele neaccentuate ale pronumelui (personal
ui reflexiv), foloseute ui vocala de legtur - u -: dndu-mi,
ascultIndu-l, amgindu-se, amintindu-%i. Face excepie combinaia cu
pronumele 0: vznd-o.
Forma negativ se realizeaz cu prefixul ne- (neavnd, ne
164

%tiind). Intre prefix ui rdcin se poate pune adverbul mai

(nemaiauzind, nemaivznd).

165

Sub forma acestui mod, verbele Indeplinesc funciuni sintactice

de: complement direct (Aude btnd In poart), complement circumstanial de diferite feluri (Ascultndu-l, Ii dai dreptate; Povestind,
se Inflcra peste msur), element predicativ suplimentar (Ea vine
zmbind), subiect (Se aude tunnd).
Modul gerunziu particip la formarea prezumtivului prezent (voi
fi ascultnd), a conjunctivului prezumtiv prezent (s fi ascultnd), a
condiionalului prezumtiv prezent (a% fi ascultnd).
Participiul este un mod nepredicativ ui nepersonal care
denumeute aciunea suferit sau Indeplinit de un subiect. Este inclus
In structura unor timpuri ui moduri compuse (perfect compus, viitor
anterior, con- junctiv perfect, condiional-optativ perfect) ui intr In
structura diatezei pasive, unde se comport ca un adjectiv, flexionnd
dup gen ui numr ui acordndu-se cu subiectul: Crile sunt vndute
deja.
Participiul cu sens pasiv poate fi folosit In locul conjunctivului
sau al infinitivului dup verbele: a trebui, a se cuveni, a se lsa
(Trebuie luate msuri=Trebuie s ia msuri; Se cuvine subliniat = Se
cuvine a fi/s fie subliniat; Se las rugat = Se las s fie rugat).
Participiul nu poate avea diateza reflexiv. Ex. Copiii se amuz
Copiii amuzai sau Se imagineaz un scenariu Scenariu
imaginat.
In construciile participiale absolute, cnd participiul este echivalent cu gerunziul la diateza pasiv, el poate avea un subiect propriu:
0 dat predat lucrarea, studenii pot pleca.
Modul participiu are urmtoarele forme structurale: verbele In
-a, -I, -i, -ea, -e (cu sufixul de perfect simplu -u-) au structura radical +
sufix de perfect (-a-, -a-, -i-, -u-) + sufixul participial -t: a%ezat,
hotrt, iubit, vzut, crezut, cerut). Acestea sunt aua-numitele verbe
asigmatice.
Verbele In -e (cu sufixul -se la perfectul simplu au structura:
radical + sufixul de participiu (-t sau -s): adus, apus. Sufixul -s apare
la majoritatea verbelor sigmatice: condus, ales, rmas; sufixul -t se
utilizeaz la cteva verbe: copt, fiert, fript, Infipt, frnt, Infrnt, rupt,
spart, supt.
Forma negativ se formeaz cu prefixul negativ ne- care accept
punerea Intre el ui baz a adverbului mai: nemaiIntlnit,
nemaivzut.
Verbul la participiu poate Indeplini funciuni sintactice de: atribut
166

(Spectacolul vzut m-a decepionat), nume predicativ (0piniile erau

Imprite), element predicativ suplimentar (Te simt nelini%tit),
comple-

167

ment indirect (Din Infrant ce era, a devenit victorios), diferite nuane

circumstaniale: A]utat, vei reu%i; A]uns acolo, s-a apucat de lucru.
Supinul este un mod nepredicativ ui nepersonal care
denumeute, ca ui infinitivul, aciunea. Spre deosebire de infinitiv,
supinul nu are timpuri, el primind valoarea temporal a verbului
regent: De vzut, vd; De vzut, am vzut; De vzut, o s vd. Are
form analitic, alctuit din participiul invariabil, precedat de una din
prepoziiile: de (cea mai frecvent), la, pe, dup, pentru. Dup
verbele impersonale a se cuveni, a trebui prepoziiile pot lipsi: Se
cuvinte menionat, Trebuie vzut.
Sub forma acestui mod, verbul Indeplineute funciuni sintactice
de: atribut (Loc de fumat), subiect (De muncit e greu), nume predicativ
(Textul e de reinut pe de rost), complement direct (Elevii au de scris),
complement indirect (S-a sturat de a%teptat), complement circumstanial (S-a dus la pescuit).
Verbele la supin se substantivizeaz prin articulare: fumatul,
butul, alesul, iubitul, uratul.
Timpul
Este categoria gramatical specific verbal care exprim momentul svruirii aciunii prin raportare la momentul vorbirii, care
poate fi de anterioritate (trecut), de simultaneitate (prezent) sau de
posterioritate (viitor).
Timpurile se clasific, dup un criteriu semantic ui sintactic, In
timpuri absolute, care se raporteaz direct la momentul vorbirii ui
reprezint majoritatea, ui timpuri relative, care se raporteaz la
momentul vorbirii prin intermediul altui timp: imperfectul, mai mult
ca perfectul ui viitorul anterior.
Dup criteriul formal (morfologic), timpurile sunt simple (sintetice) ui compuse (analitice). Timpurile simple sunt: prezentul
indicativ,
imperfectul, perfectul simplu, mai mult ca perfectul; timpurile compuse
sunt: prezentul condiional-optativului, perfectul compus al
indicativului
ui perfectul celorlalte moduri, viitorul 1 ui al doilea (anterior).
Prezentul indicativ arat o aciune care se desfuoar concomitent cu momentul vorbirii: Citesc o carte. Se Intlneute la
modurile:
indicativ (fr mrci specifice, cu excepia unor verbe de conjugarea 1
construite cu sufixul -ez: lucrez, desenez, ui de a 1V-a In -i,
168

construite cu sufixul -esc sau -sc: iubesc, ursc), conjunctiv

(conjuncia s +
forme de prezent ale indicativului pentru persoana 1 ui a 11-a
singular
ui plural ui forme In general proprii pentru persoana a 111-a singular
ui

169

plural), condiional-optativ (verbul auxiliar a%, ai, ar, am , ai, ar +

infinitivul scurt) ui infinitiv (prepoziia a, care poate lipsi In unele
contexte, + infinitivul scurt).
Prezentul indicativ poate avea ui alte valori stilistice: prezentul
momentan: Ce faci? Ascult muzic; prezentul durativ: Cu ce te
ocupi?- Pictez. Sunt pictor; prezentul iterativ sau de repetiie: Zilnic
face acest drum; prezentul istoric sau narativ, folosit In locul
perfectului pentru a caracteriza o aciune trecut: Evenimentele au loc
In 1907; prezentul etern sau gnomic arat fenomene sau adevruri
general valabile, eterne. Se foloseute frecvent In proverbe, maxime
ui In legi utiinifice: Cinii latr, ursul merge; Doi %i cu doi fac
patru.
Prezentul se foloseute frecvent cu valoare de viitor, Insoit obligatoriu de determinri circumstaniale temporale (Smbt plecm la
munte) ui de imperativ (Incui %i pleci).
Prezentul indicativ este un timp simplu organizat In dou tipuri
de forme: forme tari, cu accentul pe radical la singular ui la persoana
a 111-a plural (a cnta) ui forme slabe, cu accentul pe sufixul
secundar
-ez la verbele In -a (dansez), -esc ui -sc la verbele In -i (a iubi),
respectiv - (a hotrI).
Desinenele de prezent sunt variate, unice fiind cele de la pers. 1
ui a 11-a plural: -m,
-i.
Modele de conjugare tare:
-a
-ea
-e
-i
-
ascult-pp
vd-pp
spun-pp
fugpp
cobor-pp
ascul-p-i
vez-p-i
spu-pi
fug-p-i
cobor-pi
ascult-p-
ved-p-e
spun-pe
fug-p-e
coboar-p
ascult--m
ved-e-m
spun-e-m
fug-i-m
cobor--m
ascult-a-i
ved-e-i
spun-e-i
fug-i-i
cobor--i
ascult-p-
vd-pp
spun-pp
fug-pp
coboar-p
Modele de conjugare slab:
-a
-i
dans-ez-p
iub-esc-p
dans-ez-i
iub-et-i
dans-eaz-
iub-et-e
dans--m
iub-i-m
dans-a-i
iub-i-i
dans-eaz-
iub-esc-p

-
hotr-scp
hotr-t-i
hotr-t-e
hotr--m
hotr--i
hotr-sc-p

170

Incadrarea verbelor de conjugarea I ei a IV-a In paradigmele cu

sufixele -ez, -esc, -sc este de multe ori greu de fcut, Intrucat nu
poate fi dedus pe baza vreunor criterii. De exemplu, verbele neologice In -a prefer formele cu -ez: debiteaz, copiaz, manevreaz,
Incadreaz, salveaz. Unele perechi pot merge In paralel, ambele fiind
admise In norm: evaporevaporeaz, degajdegajeaz, decern
decerneaz, InseamnInsemneaz, ignorignoreaz, prostern
prosterneaz, cchioapt cchiopteaz. Altele s-au difereniat ca
sens: acord ,d, ,face acordul gramatical ei acordeaz (un
instrument), concur ,tinde spre, ,converge ei concureaz ,particip
la un concurs, contract ,se strange, se miceoreaz ei
contracteaz
,Incheie un contract, ,se molipseete, reflect ,oglindeete ei
reflecteaz
,mediteaz, se gandeete, toarn (un lichid) ei turneaz (un film),
manifest ,arat, exprim, face cunoscut ei manifesteaz ,particip la
o manifestaie.
La verbele de conjugarea a IV-a In -i s-a impus varianta literar
cu sufixul -esc la verbe ca: bnuiecte, bombnecte, cheltuiecte,
destinuiecte, se strduiecte, trguiecte, dar sunt ei verbe admise de
norm cu ambele forme (cu ei fr sufix): InvrteInvrtecte, nzare

nzrecte, coviecoviecte, mntuiemntuiecte. Alte perechi s-au

specializat ca sens: absolv ,scuteete de o pedeaps ei absolvecte
(un an de Invmant), Indoaie ,pliaz, Incovoaie ei Indoiecte
,are
Indoieli, ,dubleaz, rscoal ,se revolt ei rscolecte ,a scotoci,
,a tulbura profund.
Pe lang tipurile flexionare mari prezentate mai sus, exist ei unele
tipuri secundare: cele de conjugarea I cu tema In -i semivocalic sau
In consoan palatal: a tia, a Incheia, a deochia, a apropia a
cror paradigm este: -p,-p, -e, -(e)m, -(a)i, -e; cu o consoan + l sau r
Inaintea
sufixului infinitivului: a umbla, a intra care se difereniaz de
categoria fr sufixul -ez numai prin desinena -u vocalic la persoana I
singular ei -i vocalic la persoana a doua singular (umblu, umbli; intru,
intri).
Verbele de conjugarea a IV-a cu tema In -i semivocalic (a sui)
au paradigma: -p,-p, -e, -(i)m, -(i)i, -e.
Imperfectul exprim o aciune In curs de desfeurare, sincron
171

cu o alt aciune trecut: Cnd ai venit, eu ascultam muzic. Poate

avea ei o utilizare absolut: Odinioar munceam mai mult sau iterativ: Sptmnal venea la noi. Din cauza valorii sale durative, este
folosit mult In naraiuni.
Imperfectul se foloseete adesea cu valoarea altor moduri ei
timpuri: de condiional perfect: Dac m anunau, veneam ci eu sau de

172

optativ, mai ales In formule de politee (imperfectul modestiei ei al

reverenei): Voiam s v rog ceva.
Imperfectul ludic apare In limbajul copiilor, cu valoare de prezent: Eu eram Alb ca Zpada ci veneam la voi.
Imperfectul este un timp simplu alctuit din radical + sufix +
desinen. La verbele de conjugarea I ei la cele de conjugarea a IV-a
cu infinitivul In -I sufixul imperfectului este -a-, iar pentru restul verbelor (cele In -ea, -e, -i) sufixul imperfect este -ea-. Desinenele sunt
urmtoarele: -m, -i, -p, -m, -i, -u.
Modele de conjugare:
I
IV (In -I)
II
III
IV (In i)
Inv-a-m
dobor-a-m
apr-ea-m
spun-ea-m
ven-ea-m
Inv-a-i
dobor-a-i
apr-ea-i
spun-ea-i
ven-ea-i
Inv-a-p
dobor-a-p
apr-ea-p
spun-ea-p
ven-ea-p
Inv-a-m
dobor-a-m
apr-ea-m
spun-ea-m
ven-ea-m
Inv-a-i
dobor-a-i
apr-ea-i
spun-ea-i
ven-ea-i
Inv-a-u
dobor-a-u
apr-ea-u
spun-ea-u
ven-ea-u
Timpul perfect este o specie de trecut, care arat c desfeurarea aciunii este anterioar momentului vorbirii ei se Intlneete
la
modul indicativ sub forma perfectului simplu ei a perfectului compus,
precum ei la modurile conjunctiv (s + fi + participiul invariabil In gen
ei numr), condiional-optativ (condiionalul prezent al verbului a fi +
participiul invariabil) ei infinitiv (a fi + participiul invariabil).
Perfectul simplu exprim o aciune Incheiat In trecutul imediat
(de obicei ultimele 24 de ore): leri am cumprat biletul ci azi plecai la
mare. In vorbirea obienuit perfectul simplu este folosit mai mult
regional In special In Oltenia ei Banat, iar cu valoare de trecut
propriu-zis are un caracter livresc sau este restrns la anumite
Intrebuinri cu unele nuane stilistice: ironie (Bine o potrivici!), reproe
(Crp ceasul de veni ci ea!).
Perfectul simplu este alctuit din radical + sufix + desinen.
Verbele In -a, -I, -i au sufixul omonim cu cel de infinitiv:
-a
-I
-i
cnt-a-i
cobor--i
ven-i-i
cnt-a-i
cobor--i
ven-i-i
cnt--p
cobor--p
ven-i-p
cnt-a-r-m
cobor--r-m
ven-i-r-m
cnt-a-r-i
cobor--r-i
ven-i-r-i
cnt-a-r-p
cobor--r-p
ven-i-r-p
173

Verbele In -ea au sufixul -u-, iar cele In -e au sufixul -Se- pentru

verbele sigmatice (mersei, scrisei, spusei) ei -u- pentru verbele
asigmatice (cerui, fcui, trecui):
-ea
-e
pr-u-i
mer-Se-i
trec-u-i
pr-u-i
mer-Se-i
trec-u-i
pr-u-p
mer-Se-p
trec-u-p
pr-u-r-m
mer-Se-r-m trec-u-r-m
pr-u-r-i
mer-Se-r-i
trec-u-r-i
pr-u-r-p
mer-Se-r-p
trec-u-r-p
Verbele cu sufixul de perfect In -Se- au adesea un radical puin
diferit de al prezentului ei al imperfectului (duc-dusei, trimit-trimisei,
coc-copsei, aleg-alesei).
Desinenele la perfectul simplu sunt urmtoarele: -i, -Vi, -p, -rm,
-r-i, -r-p. Dup cum se observ, la plural, apare o desinen -r-,
specializat pentru acest numr, la care se ataeeaz desinena
obienuit.
Toate verbele au accentul pe sufix, cu excepia verbelor sigmatice In -e,
care au accentul pe radical, iar la pers. 1 ei a 11-a au accentul pe sufix.
Perfectul compuS exprim o aciune realizat ei Incheiat In trecut: Am citit cartea. Este un timp compus, format din auxiliarul a avea
la indicativ prezent + participiul invariabil al verbului de conjugat:
am ascultat (aprut, pus, citit, hotrt)
ai ascultat
a ascultat
am ascultat
ai ascultat
au ascultat
Cnd dou verbe la perfectul compus sunt coordonate, auxiliarul
trebuie repetat: Am auzit Vi am vzut.
Mai mult ca perfectul exprim o aciune Incheiat Inaintea altei
aciuni trecute: Terminasem lucrul cnd am hotrt s plec. Este un
timp de relaie, folosit mai rar In vorbire, fiind perceput ca un timp
livresc. Rareori apare ca un timp absolut: Se deprinsese cu rul. Este
un timp sintetic alctuit din radical + sufixul perfectului simplu +
sufixul specific -Se- + desinen. Desinenele sunt aceleaei ca la
perfectul simplu, cu excepia pers. 1: -m, -Vi, -p, -r-m, -r-i, -r-p.
Desinena -r, extins de la perfectul simplu, apare la mai mult ca
perfect la formele de plural. Sunt folosite ei formele fr -r- (noi
174

zisesem, voi zisesei, ei zisese) care sunt neliterare.

175

Modele de conjugare:
-a
apuc-a-se-m
apuc-a-se-i
apuc-a-se-p
apuc-a-se-r-m
apuc-a-se-r-i
apuc-a-se-r-p
-i
auz-i-se-m
auz-i-se-i
auz-i-se-p
auz-i-se-r-m
auz-i-se-r-i
auz-i-se-r-p

-ea
vz-u-se-m
vz-u-se-i
vz-u-se-p
vz-u-se-r-m
vz-u-se-r-i
vz-u-se-r-p
-1
ur--se-m
ur--se-i
ur--se-p
ur--se-r-m
ur--se-r-i
ur--se-r-p

-e
zi-se-se-m
zi-se-se-i
zi-se-se-p
zi-se-se-r-m
zi-se-se-r-i
zi-se-se-r-p

cer-u-se-m
cer-u-se-i
cer-u-se-p
cer-u-se-r-m
cer-u-se-r-i
cer-u-se-r-p

Viitorul, numit ei viitorul I, exprim o aciune care se petrece

dup momentul vorbirii: Ne vom opri imediat. Se foloseete ei cu
alte valori: valoarea modului imperativ: Vei pleca acum!, prezumtiv:
0 Vti ea ce are de fcut?, valoarea de prezent al politeei: 0 s v rog
s avei rbdare, cu valoare de perfect: George Enescu va muri
departe de ar.
Din punct de vedere formal, viitorul este un timp analitic,
compus din formele de indicativ prezent ale verbului auxiliar a vrea +
infinitivul scurt al verbului de conjugat:
voi luda (putea, merge, iubi, urI)
vei luda
va luda
vom luda
vei luda
vor luda
,Viitorul imediat, folosit In limba vorbit, se exprim printr-o
construcie perifrastic: formele de prezent indicativ ale verbului auxiliar a avea + conjunctivul prezent al verbului de conjugat (am s plec,
ai s pleci, are s plece, avem s plecm, avei s plecai, au s plece).
In limba vorbit se mai foloseete un alt tip de viitor, cel alctuit
din auxiliarul invariabil o + conjunctivul prezent al verbului de con176

jugat (o s a%tept, o s a%tepi, o s a%tepte, o s a%teptm, o

s
a%teptai, o s a
%tepte).
Viitorul anterior sau viitorul al doilea este un timp de relaie
care exprim o aciune care urmeaz s aib loc dup momentul
vorbirii ei Inaintea altei aciuni viitoare. Este un timp livresc, mai
puin folosit In vorbirea comun, fiind Inlocuit prin diferite
perifraze: Inainte de a..., dup ce.
Are forme compuse din viitorul auxiliarului a fi + participiul invariabil al verbului de conjugat:
voi fi lucrat (disprut, ajuns, venit, cobort)
vei fi lucrat
va fi lucrat
vom fi lucrat
vei fi lucrat
vor fi lucrat
Prezentul conjunctiv exprim, ca timp absolut, o aciune care
are sens de prezent sau viitor: Tu s pieci acum, iar ea s piece mine.
In subordonate se ,modeleaz dup semnificaia temporal a verbului
regent: Te sftuiesc s accepi propunerea fcut (sens de prezent), 0
s te sftuiesc s accepi propunerea fcut (sens de viitor), Te-am
sftuit s accepi propunerea fcut (sens de perfect).
Poate avea ei valoare de imperativ: S vin aici mai repede! In
mod excepional, la pers. a 11-a cu valoare de imperativ, conjunctivul
se poate folosi fr conjuncia s: le%i imediat %i vii cnd te chem eu!
Prezentul conjunctiv este alctuit din forme sintetice precedate
de conjuncia s care este element constitutiv al verbului. Formele
sintetice sunt omonime cu ale indicativului prezent, exceptnd persoana a 111-a singular ei plural: s a%tept, s a%tepi, s a
%tepte, s a%teptm, s a%teptai, s a%tepte.
La persoana a 111-a are aceleaei desinene cu persoana a 111-a
a indicativului prezent, dar inversate dup categoriile de verbe: verbele
In
-a, -I: indicativ prezent - (cnt, coboar) conjunctiv prezent -e (s
cnte, s coboare); verbele In -ea, -e, -i: indicativ prezent -e (apare,
merge, vine) conjunctiv prezent - (s apar, s mearg, s vin).
Verbele de diferite conjugri cu radicalul terminat In -i semivocalic au desinena -e ei la prezent indicativ ei la prezent
170

conjunctiv: apropies apropie, suie s suie, %ties %tie, scrie

s scrie; au forme identice In - verbele a oua, a pioua: s ou, s
piou. Variante

171

admise In norm: s mntuies mntuiasc, s %ovies

%oviasc, s Invrts Invrteasc, s cnes cneasc, s
zdroncnes zdroncneasc.
Anumite verbe pot fi folosite la prezent conjunctiv persoana
a 111-a singular ei fr conjuncia s: Fie ce-o fi!, Fac ce-o
vrea! Triasc lini%tit! Duc-se pe pustii! Treac de la mine! Zic
ce-o vrea! Bat-l norocul!
Perfectul conjunctiv red, ca timp absolut, o aciune trecut
fa de momentul vorbirii: S fi mncat ceva Inainte de plecare; ca
timp relativ red o aciune fie anterioar altei aciuni: Nu %tiu s fi
trecut pe acolo, fie simultan: S fi fost acolo, nu se Intmpla ce s-a
Intmplat, fie posterioar: Pn s fi mers acolo, trebuia s telefoneze.
Perfectul conjunctiv este un timp compus, cu o structur invariabil dup persoan ei numr, alctuit din forma s fi + participiul
invariabil al verbului de conjugat. Omonimia formelor se rezolv prin
pronumele personal: eu s fi alergat, tu s fi alergat, el/ea s fi
alergat, noi s fi alergat, voi s fi alergat, ei/ele s fi alergat (prut,
Inceput, zis, iubit, cobort).
Prezentul condiional-optativ exprim o aciune realizabil In
prezent sau In viitor, cnd are valoare absolut: A% lucra cu plcere,
dac ar fi condiii mai bune; Dac m-ai invita, a% veni %i eu.
Cnd are valoare relativ, prezentul condiional exprim aciuni
simultane: A lsat s se Ineleag c ar accepta oferta sau posterioare
aciunii din regent: A anunat c ar putea participa %i el.
Este un timp compus din auxiliarul verbului a avea (a%, ai, ar,
am, ai, ar) + infinitivul prezent al verbului de conjugat: a% cnta, ai
cnta, ar cnta, am cnta, ai cnta, ar cnta (vedea, alege, veni,
doborI).
Se poate folosi ei cu forme inverse, In care auxiliarul este
postpus, iar infinitivul apare antepus, In vechea sa form lung, atunci
cnd Intre ele nu se interpune un pronume neaccentuat: dar(e)-a%,
venire-ai, dormire-ar; cnd Intre auxiliar ei infinitiv se intercaleaz un
pronume neaccentuat, infinitivul va fi la forma scurt, cea obienuit:
mnca-l-ar, lovi-o-ar, vedea-l-a%.
Prezentul condiional-prezumtiv, folosit In vorbirea indirect,
este alctuit din prezentul condiional al verbului auxiliar a fi +
gerunziul verbului de conjugat: a% fi cntnd, ai fi cntnd, ar fi
cntnd, am fi cntnd, ai fi cntnd, ar fi cntnd (prnd, mergnd,
ie%ind, cobornd).
172

Perfectul condiional-optativului exprim o aciune trecut (A

% fi participat %i eu) sau una simultan momentului vorbirii, In
formele de politee (A% fi dorit s v atrag atenia). Este un timp
analitic, format din prezentul condiional al verbului auxiliar a fi +
participiul invariabil al verbului de conjugat: a% fi cntat, ai fi
cntat, ar fi cntat, am fi cntat, ai fi cntat, ar fi cntat (aprut,
priceput, iubit, dobort).
Prezentul prezumtiv exprim, cnd are valoare absolut, o atitudine simultan cu momentul vorbirii (Va fi intuind el ceva), o aciune
viitoare (Mine diminea va fi circulnd autobuzul?) sau o aciune
situat imprecis In timp (Va fi citind cu regularitate presa); ca verb
relativ, poate exprima aciuni simultane sau posterioare fa de regent,
care poate fi la trecut: Eram convins c va fi %tiind ce are de fcut.
Prezentul prezumtiv este un timp compus din formele de viitor
indicativ ale verbului auxiliar a fi + gerunziul verbului de conjugat:
voi (oi) fi umblnd (aprnd, pricepnd, iubind, dobornd)
vei (i) fi umblnd
va (o) fi umblnd
vom (om) fi umblnd
vei (i) fi umblnd
vor (or) fi umblnd
Perfectul prezumtiv cu valoare absolut indic o aciune
trecut (0 fi aflat el ceva). Cu valoare relativ exprim tot o aciune
trecut ei situat anterior (Nu %tia dac o fi reu%it), simultan (L-a
auzit
cnd o fi strigat) sau posterior (I-a prescris un tratament care Ii va fi
a]utat) fa de aciunea din regent.
Ca form este un timp compus din formele de viitor indicativ ale
verbului auxiliar a fi + participiul invariabil al verbului de conjugat:
voi (oi) fi cntat (aprut, priceput, iubit, dobort)
vei (i) fi cntat
va (o) fi cntat
vom (om) fi cntat
vei (i) fi cntat
vor (or) fi cntat
Prezentul infinitiv exprim o aciune nesituat precis In timp (A
munci este o plcere). Poate avea valoare de imperativ (A se agita
Inainte de folosire!). In propoziiile subordonate preia valoarea temporal a verbului regent: o aciune trecut (A Inceput a lcrima) sau una
173

viitoare (0 s Invee a asculta).

174

Prezentul infinitiv are o form simpl. Conine prepoziia a +

radicalul verbului + sufixele de infinitiv (-a, -ea, -e, -i, -I) ale celor
patru conjugri: a arta, a plcea, a depune, a iubi, a urI.
Infinitivul lung, rar folosit (doar In formele inversate ale condiionalului: venire-ai, ascultare-a%), se formeaz prin adugarea
terminaiei -re la forma scurt a infinitivului: cntacntare, plcea
plcere (ea devine e), duceducere, iubiiubire, hotrIhotrre.
Prezentul infinitiv-prezumtivului, foarte rar Intlnit, se formeaz
din prezentul infinitiv al verbului auxiliar a fi + gerunziul verbului de
conjugat: a fi cntnd (prnd, trecnd, iubind, cobornd).
Perfectul infinitiv exprim o aciune trecut, de regul anterioar celei din regent (Gestul de a fi sfidat juriul nu a fost trecut cu
vederea), dar poate exprima ei o aciune trecut posterioar (Inainte
de a fi sunat tu, ea avea bagajul fcut). Este un timp rar folosit,
compus
din prezentul indicativ al auxiliarului a fi + participiul verbului de
conjugat, precedat Intotdeauna de prepoziia a: a fi cntat (prut,
Inceput, venit, hotrt).
Persoana
Este categoria gramatical nespecific verbului, care indic, prin
forma verbului ei prin pronumele care Insoeete verbul, dac
subiectul este cel care vorbeete (Eu Inv), cel cu care se vorbeete (Tu
Invei) sau
despre cel care se vorbeete (El Inva). Persoana se manifest la verb
numai In cadrul modurilor personale (indicativ, conjunctiv, condiional-optativ
ei
imperativ).
Persoana se exprim prin desinene ataeate la rdcini sau la
teme verbale simple (cnt-, cnt-a-se-m), iar In formele modale ei
temporale compuse, ca ei la toate formele diatezei pasive, se
exprim
prin formele variabile ale verbelor auxiliare (am, ai, a, am, ai, au +
paticipiul, pentru perfectul compus; voi, vei, va, vom, vei, vor +
infinitivul, pentru viitor; a%, ai, ar, am, ai, ar + infinitivul, pentru
condiional-optativ).
Dup posibilitatea formal de a exprima diferite persoane,
verbele se clasific In verbe pluripersonale (majoritatea), care au
forme pentru
toate persoanele (a cnta, a scrie, a munci) ei verbe unipersonale
dup
175

form ei impersonale prin coninut, care au numai persoana a

111-a singular (a ploua, a ninge, a fulgera, a tuna, a consta, a se
cuveni).
Intre aceste clase de verbe se produc treceri In ambele sensuri.
Sunt verbe personale folosite cu sens impersonal (cf. Imi place s...cu
el Imi place) aea cum exist ei verbe unipersonale dup form ei
im-

176

personale prin coninut care se folosesc, mai ales cu sensuri figurate,

ca verbe pluripersonale: El tun %i fulger toat ziua.
De cele mai multe ori persoana gramatical coincide cu persoana
real. Sunt situaii, acceptate de norma literar, cnd forma de pers.
a 11-a sg. sau a 111-a sg. se poate folosi In locul tuturor
persoanelor:
Unde dai %i unde crap; Se vorbe%te cam
mult.
Numrul se exprim solidar cu persoana, prin desinene, iar la
modul participiu Impreun cu genul (ei cazul). Cel mai adesea
numrul gramatical este identic cu cel real, cu unele ,abateri
stilistice, precum folosirea pers. 1 plural cu valoare de singular:
pluralul autorului, In stilul etiinific (Vom urmri In acest studiu...),
pluralul autoritii (sau maiestii), In stilul administrativ (Noi,
primarul comunei, anunm...), pluralul ironic (S fim serio%i!) etc.
Genul
In flexiunea verbului, categoria gramatical de gen se exprim
numai In cadrul modului participiu, Impreun cu categoria de numr.
Participiul variabil are forma unui adjectiv cu patru forme: una
pentru masculin ei neutru singular cu desinena zero, alta pentru
feminin singular, cu desinena -a, o form pentru masculin plural cu
desinena -i asilabic, cealalt pentru feminin ei neutru plural cu
desinena -e.
Participiul invariabil, din forme modale ei temporale analitice,
nu va exprima, fireete, categoria gramatical de gen.
Funciile sintactice ale verbului
Verbele autonome ei locuiunile verbale la moduri predicative
Indeplinesc funcia de predicat verbal (Omul
munce%te),
predicat nominal (Omul este inteligent).
La moduri nepredicative: subiect (E lesne a Inva/de Invat;
Se aude tunnd), nume predicativ (A cltori Inseamn a te bucura;
Este de neimaginat ct de bine se descurc; Este lini%tit %i
odihnit),
element predicativ suplimentar (Ea vine zmbind), atribut (Plcerea de a cnta; Acestea sunt sfaturi de urmat), complement direct
(Nu poate sta pe loc; tie a se stpni; Avem de Invat; Aud
%u%otindu-se), complement indirect (Se temea a merge noaptea;
Se sturase de umblat/umblnd), complement circumstanial
(Plecnd,
a lsat lucrurile neterminate; Am Intlnit-o Inainte de a lua trenul; S177

a
dus la pescuit), predicat (A se pstra la rece!; De rezolvat urgent!).
Verbe neregulate. Modele de conjugare
Verbele neregulate sunt verbele care au structur izolat In
cadrul sistemului verbal, neregularitile producndu-se In puncte

178

diferite ale formei verbale (In radical sau la afixe). Deei sunt puine la
numr: a fi, a avea, a vrea, a da, a lua, a sta, a %ti, a bea, a mnca,
a usca, sunt foarte des folosite In vorbire. Dintre toate a fi este cel
mai neregulat verb, avnd cinci teme In cursul flexiunii. La celelalte
verbe gradul de neregularitate este diferit, pornindu-se de la
modificarea total a radicalului, cnd rezult forme supletive (v. f-,
fi-, fos-, est-, e%t-, sunt-, er- de la verbul a fi sau ar-, av-, aib- de la
verbul a avea; ia-, ie-, lu- de la verbul a lua) ei pn la
neregulariti produse In structura sau In selectarea afixelor (v. verbul
a %ti care are sufixul -u- la perfect ei participiu In loc de -i-: %tiui...,
%tiut etc.).
Prezentm formele neregulate ale acestor verbe:
Verbul a fi
Indicativ prezent: eu sunt, tu e%ti, el/ea este, noi suntem, voi
suntei, ei/ele sunt
Imperfect: eu eram, tu erai, el/ea era, noi eram, voi erai, ei/ele
erau
Perfect simplu: eu fui/fusei, tu fu%i/fuse%i, el/ea fu/fuse,
noi
furm/fuserm, voi furi/fuseri, ei fur/fuser
Perfect compus: eu am fost, tu ai fost, el/ea a fost, noi am fost,
voi ai fost, ei/ele au fost
Mai mult ca perfect: eu fusesem, tu fusese%i, el/ea fusese, noi
fuseserm, voi fuseseri, ei fuseser
Viitor I: eu voi fi, tu vei fi, el/ea va fi, noi vom fi, voi vei fi,
ei/ele vor fi
Viitor II (anterior): eu voi fi fost, tu vei fi fost, el/ea va fi fost,
noi vom fi fost, voi vei fi fost, ei/ele vor fi fost
Conjunctiv prezent: eu s fiu, tu s fii, el/ea s fie, noi s fim,
voi s fii, ei/ele s fie
Conjunctiv perfect: eu s fi fost, tu s fi fost, el/ea s fi fost, noi
s fi fost, voi s fi fost, ei/ele s fi fost
Condiional-optativ prezent: eu a% fi, tu ai fi, el/ea ar fi, noi
am fi, voi ai fi, ei/ele ar fi
Condiional-optativ perfect: eu a% fi fost, tu ai fi fost, el/ea ar
fi fost, noi am fi fost, voi ai fi fost, ei/ele ar fi fost
Imperativ pozitiv: fii!, fii!
Imperativ negativ: nu fi!, nu fii!
Infinitiv prezent: a fi
Infinitiv perfect: a fi fost
179
Gerunziu: fiind

Participiu: fost, fost; fo%ti, foste

Supin: de fost
Verbul a avea
Indicativ prezent: eu am, tu ai, el/ea are, noi avem, voi avei,
ei/ele au
Imperfect: eu aveam, tu aveai, el/ea avea, noi aveam, voi
aveai, ei/ele aveau
Perfect simplu: eu avui/avusei, tu avu%i/avuse%i, el/ea
avu/avuse, noi avurm/ avuserm, voi avuri/avuseri, ei
avur/avuser
Perfect compus: eu am avut, tu ai avut, el/ea a avut, noi am
avut, voi ai avut, ei/ele au avut
Mai mult ca perfect: eu avusesem, tu avusese%i, el/ea
avusese, noi avuseserm, voi avuseseri, ei/ele avuseser
Viitor I: eu voi avea, tu vei avea, el/ea va avea, noi vom avea,
voi vei avea, ei/ele vor avea
Viitor II (anterior): eu voi fi avut, tu vei fi avut, el/ea va fi avut,
noi vom fi avut, voi vei fi avut, ei/ele vor fi avut
Conjunctiv prezent: eu s am, tu s ai, el/ea s aib, noi s
avem, voi s avei, ei/ele s aib
Conjunctiv perfect: eu s fi avut, tu s fi avut, el/ea s fi avut,
noi s fi avut, voi s fi avut, ei/ele s fi avut
Condiional-optativ prezent: eu a% avea, tu ai avea, el/ea ar
avea, noi am avea, voi ai avea, ei/ele ar avea
Condiional-optativ perfect: eu a% fi avut, tu ai fi avut, el/ea
ar fi avut, noi am fi avut, voi ai fi avut, ei/ele ar fi avut
Imperativ pozitiv: ai!, avei!
Imperativ negativ: nu avea!, nu avei!
Infinitiv prezent: a avea
Infinitiv perfect: a fi avut
Gerunziu: avnd
Participiu: avut, avut; avui, avute
Supin: de avut
Verbul a vrea
Indicativ prezent: eu vreau, tu vrei, el/ea vrea, noi vrem, voi
vrei, ei/ele vor
Imperfect: eu vream, tu vreai, el/ea vrea, noi vream, voi vreai,
ei/ele vreau

Perfect simplu: eu vrui/vrusei, tu vru%i/vruse%i, el/ea

vru/vruse, noi vrurm/ vruserm, voi vruri/vruseri, ei
vrur/vruser
Perfect compus: eu am vrut, tu ai vrut, el/ea a vrut, noi am vrut,
voi ai vrut, ei/ele au vrut
Mai mult ca perfect: eu vrusesem, tu vrusese%i, el/ea
vrusese, noi vruseserm, voi vruseseri, ei/ele vruseser
Viitor I: eu voi vrea, tu vei vrea, el/ea va vrea, noi vom vrea,
voi vei vrea, ei/ele vor vrea
Viitor II (anterior): eu voi fi vrut, tu vei fi vrut, el/ea va fi vrut,
noi vom fi vrut, voi vei fi vrut, ei/ele vor fi vrut
Conjunctiv prezent: eu s vreau, tu s vrei, el/ea s vrea, noi
s vrem, voi s vrei, ei/ele s vrea
Conjunctiv perfect: eu s fi vrut, tu s fi vrut, el/ea s fi vrut,
noi s fi vrut, voi s fi vrut, ei/ele s fi vrut
Condiional-optativ prezent: eu a% vrea, tu ai vrea, el/ea ar
vrea, noi am vrea, voi ai vrea, ei/ele ar vrea
Condiional-optativ perfect: eu a% fi vrut, tu ai fi vrut, el/ea
ar fi vrut, noi am fi vrut, voi ai fi vrut, ei/ele ar fi vrut
Imperativ pozitiv ei negativ: Infinitiv prezent: a vrea
Infinitiv perfect: a fi vrut
Gerunziu: vrnd
Participiu: vrut, vrut; vrui, vrute
Supin: de vrut
Observaie
Formele ,comprimate ale verbului a avea: am, ai, a; am, ai,
au sunt ale auxiliarului de perfect compus (In combinaie cu participiul invariabil al verbului autonom), iar formele a%, ai, ar; am,
ai, ar, aparinnd aceluiaei verb, sunt ale auxiliarului de
condiional- optativ
(In combinaie cu infinitivul scurt al
verbului autonom). Formele ,comprimate ale verbului a vrea: voi,
vei, va; vom, vei, vor sunt ale auxiliarului de viitor I ei viitor II
(anterior).
Verbul a da
Indicativ prezent: eu dau, tu dai, el/ea d, noi dm, voi dai,
ei/ele dau
Imperfect: eu ddeam, tu ddeai, el/ea ddea, noi ddeam, voi

ddeai, ei/ele ddeau

Perfect simplu: eu ddui, tu dduci, el/ea ddu, noi ddurm,

voi dduri, ei/ele ddur
Mai mult ca perfect: eu ddusem, tu dduseci, el/ea dduse,
noi dduserm, voi dduseri, ei/ele dduser
Conjunctiv prezent: eu s dau, tu s dai, el/ea s dea, noi s
dm, voi s dai, ei/ele s dea Imperativ
pozitiv: d!, dai! Imperativ
negativ: nu da!, nu dai! Gerunziu:
dnd
Participiu: dat, dat; dai, date
Supin: de dat
Verbul a sta
Indicativ prezent: eu stau, tu stai, el/ea st, noi stm, voi stai,
ei/ele stau
Imperfect: eu stteam/stam, tu stteai/stai, el/ea sttea/sta, noi
stteam/stam, voi stteai/stai, ei/ele stteau/stau
Perfect simplu: eu sttui, tu sttuci, el/ea sttu, noi stturm,
voi stturi, ei/ele sttur
Mai mult ca perfectul: eu sttusem, tu sttuseci, el/ea sttuse,
noi sttuserm, voi sttuseri, ei/ele sttuser
Conjunctiv prezent: eu s stau, tu s stai, el/ea s stea, noi s
stm, voi s stai, ei/ele s stea Imperativ
pozitiv: stai! stai! Imperativ
negativ: nu sta! nu stai! Infinitiv
prezent: a sta
Gerunziu: stnd
Participiu: stat (cu valoare verbal)/sttut (cu valoare adjectival)
Supin: de stat
Verbul a lua
Indicativ prezent: eu iau, tu iei, el/ea ia, noi lum, voi luai,
ei/ele iau
Imperfect: eu luam, tu luai, el/ea lua, noi luam, voi luai,
ei/ele luau
Perfect simplu: eu luai, tu luaci, el/ea lu, noi luarm, voi
luari, ei/ele luar
Mai mult ca perfect: eu luasem, tu luaseci, el/ea luase, noi
luaserm, voi luaseri, ei/ele luaser

Imperativ pozitiv: ia!, luai!

Imperativ negativ: nu lua!, nu luai!
Gerunziu: lund
Participiu: luat, luat; luai, luate
Supin: de luat
Verbul a bea
Indicativ prezent: eu beau, tu bei, el/ea bea, noi bem, voi bei,
ei/ele beau
Imperfect: eu beam, tu beai, el/ea bea, noi beam, voi beai,
ei/ele beau
Perfect simplu: eu bui, tu buci, el/ea bu, noi burm, voi
buri, ei/ele bur
Mai mult ca perfect: eu busem, tu buseci, el/ea buse, noi
buserm, voi buseri, ei/ele buser
Conjunctiv prezent: eu s beau, tu s bei, el/ea s bea, noi s
bem, voi s bei, ei/ele s bea
Gerunziu: bnd
Participiu: but, but; bui, bute
Supin: de but
Verbul a mnca
Indicativ prezent: eu mnnc, tu mnnci, el/ea mnnc, noi
mncm, voi mncai, ei/ele mnnc
Conjunctiv prezent: eu s mnnc, tu s mnnci, el/ea s
mnnce, noi s mncm, voi s mncai, ei/ele s mnnce
Imperativ pozitiv: mnnc!, mncai!
Verbul a usca
Indicativ prezent: eu usuc, tu usuci, el/ea usuc, noi uscm, voi
uscai, ei/ele usuc.
Conjunctiv prezent: eu s usuc, tu s usuci, el/ea s usuce, noi
s uscm, voi s uscai, ei/ele s usuce
Imperativ pozitiv: usuc!, uscai!
Observaie
Lista verbelor neregulate se mreete dac se iau In calcul ei
deri- vatele cu prefixe de la unele dintre acestea: a reda, a preda; a
consta;

a prelua, a relua.

Adverbul
Adverbul este partea de vorbire neflexibil care arat caracteristica unei aciuni, stri sau Insueiri, ori circumstana In care se
realizeaz o aciune.
Spre deosebire de alte pri de vorbire neflexibile (prepoziie,
conjuncie, interjecie), unele adverbe cunosc categoria gramatical a
comparaiei (specific adjectivelor), care se realizeaz perifrastic
(folosindu-se tot anumite adverbe cu valoare de cuvinte ajuttoare).
Adverbul apare Intotdeauna In calitate de determinant fa de un
element regent, el nefiind o parte de vorbire independent. Astfel,
poate determina un verb (Alearg repede), un adjectiv (Este a%a de
frumoas) sau un alt adverb (Vorbe%te cam mult), Indeplinind pe
lang aceste pri de vorbire funcia de complement circumstanial. El
poate aprea ei In grupul nominal, determinand un substantiv (locul
de aici), un pronume (acela de acolo) sau un numeral (primul de sus),
pe lang care Indeplineete funcia de atribut.
Clasificarea adverbelor se realizeaz dup origine, structur
ei
Ineles.
Dup origine, adverbele se clasific In adverbe primare (moetenite sau Imprumutate) care au statut adverbial incontestabil: a
%a,
aiurea, apoi, azi, ieri, mereu, cam, chiar, tocmai ei adverbe provenite,
prin conversiune, din alte pri de vorbire: din adjective: atent, corect,
frumos, Ingrijit (Lucreaz atent/corect...), din participii cu valoare adjectival: Incantat, Incruntat, Involburat, rspicat (Prive%te
Incruntat),
din substantive care denumesc anotimpuri, zilele sptmanii, momente
ale zilei, folosite la singular sau plural, articulate sau nearticulate, cand
devin adverbe de timp: Seara citim pan tarziu, Duminica ie%im
din
ora%, Duminic merg la prini, Vara mergem la mare, lernile %i le
petrecea la ar. In forma articulat la plural, ele rman substantive
folosite cu sens iterativ. Substantivele nearticulate: bu%tean, burduf,
cuc, foc, glon, lulea, ochi, pu%c, strun, tun, folosite invariabil pe
lang verbe sau adjective, capt valoare de adverbe de mod: Doarme
bu%tean, A ie%it glon, S-a suprat foc, Singur cuc, Ingheat
tun,
Indrgostit lulea. Devin adverbe pronumele ce, cat cand determin un
180

verb (A plans ce/cat a plans %i apoi s-a lini%tit), un adjectiv

(Ce frumoas s-a fcut!) sau un adverb (Ce mult s-a bucurat!, Cat de
bine Imi pare!).

181

Prin derivare cu ajutorul sufixelor se pot forma adverbe pornind

de la verbe, de la substantive sau de la alte adverbe: chior%, tr
%, piepti%, copcel, omene%te, prietene%te, realmente, finalmente,
comple- tamente, bini%or.
Prin schimbarea valorii gramaticale, adverbele pot trece, la
rndul lor, In alt parte de vorbire. Astfel, prin articulare enclitic sau
proclitic sau prin antepunerea unui adjectiv, adverbele se substantivizeaz: binele, un bine, acel bine, rul, un ru, acel ru.
Numeroase adverbe ei locuiuni adverbiale devin, printr-o aparent articulare, prepoziii ei locuiuni prepoziionale cu genitivul:
Impotriv-Impotriva, Imprefur-Imprefurul, Indrt-Indrtul, InapoiInapoia, Inainte-Inaintea, In fa-In faa, In fur-In furul, In mifloc-In
miflocul, In spate-In spatele.
Cteva adverbe pot deveni adjective invariabile, dac au regent
un substantiv: a%a, asemenea, aievea, aiurea, alene, anume, bine,
gata, repede (Vis aievea, Asemenea oameni, 0 doamn bine).
Dup structur, adverbele se clasific In adverbe simple,
compuse ei locuiuni adverbiale.
Adverbele simple cuprind att adverbele neanalizabile (acum,
aici, azi, atunci, ieri, mine, bine, destul, mereu, u%or), ct ei pe
cele
provenite prin conversiune (sigur, frumos) ei prin derivare (cndva,
Intocmai, actualmente).
Adverbele compuse conin dou categorii: a) adverbe formate
prin compunere ei ale cror elemente apar sudate, motiv pentru care
muli
specialieti
le consider adverbe simple: acas,
adineauri, altdat,
altfel, anevoie, bineIneles, cteodat,
dedesubt, deloc, laolalt, neIncetat, nicicnd, numaidect, odat,
undeva, vreodat, b) adverbe formate prin compunere din dou
cuvinte nesudate complet ei separate prin cratim: azi-noapte, astvar, ieri-diminea, harcea- parcea, talme%-balme%.
Locuiunile adverbiale sunt grupuri de cuvinte cu Ineles de sine
stttor ei echivalente cu un adverb. In structura lor intr:
substantive, adjective, pronume, participii, adverbe legate prin
prepoziii sau con- juncii. Sunt locuiuni adverbiale cu structur
simpl, alctuite din
prepoziie ei o parte de vorbire (substantiv, adjectiv, pronume, numeral,
adverb): la Intmplare, la un loc, de cu sear, de fapt, In grab, In sil,
pe rnd, la o adic, cu totul, peste tot, de la sine, ca atare, pe nimic, pe
din dou, dintr-o dat, In general, In principal, cu bini%orul, din
182

contr,
pe Inserate, pe alese, pe ascuns, pe furi%, peste poate, de-a dreptul, dea
berbeleacul, de-a binelea.

183

Exist locuiuni adverbiale care conin cuvinte inexistente independent In limba roman: Intr-adins, cu ghiotura, pe Indelete, pe de
rost, cu toptanul, de-a valma, In zadar. 0 serie de locuiuni sunt
formate prin repetarea unor cuvinte rimate ei au o structur simetric:
a%a %i a%a, ceac-pac, clip de clip, din loc In loc, Incetul cu
Incetul, In fel %i chip, de sil de mil, de bine de ru, de voie de
nevoie, harcea-parcea, talme%-balme%, tr%-grpi%.
Pe lang locuiunile adverbiale care prezint unitate semantic ei
gramatical, exist ei expresii adverbiale care sunt uniti lexicale mai
mult sau mai puin Inchegate, care nu au unitate morfologic (nu se
comport ca un adverb), ci numai unitate sintactic: ct ai clipi din
ochi, cu o falc-n cer %i una-n pmnt, cu noaptea-n cap, pe
nepus mas, la pa%tele cailor, la dracu-n praznic.
Dup
Ineles, majoritatea
adverbelor ei
locuiunilor
adverbiale sunt circumstaniale: de loc: aici, acolo, acas, afar,
aiurea, Imprejur,
Inainte, Indrt, undeva, de jur Imprejur, ici-colo, In lung %i-n lat;
de timp: acum, adesea, astzi, mine, odinioar, dintr-o dat, din
cnd In cnd, In veci, zi %i noapte; de mod, cu numeroase subclase:
de mod propriu-zis sau cantitative: destul, doldora, enorm,
mult, orict, suficient, de ajuns, ct de ct, cu toptanul; de
comparaie: asemenea, ca, dect; de durat sau continuitate:
Inc, mereu, necontenit; de afirmaie sau de negaie: da, fire%te,
desigur, cu siguran; nu, deloc, nicidecum, defel; de Indoial sau
probabilitate: parc, poate, pesemne, posibil, probabil; de restricie
(exclusivitate): barem, doar, dect, Incaltea, mcar, numai; de
aproximaie: aproximativ, aproape, cam, gata-gata, ct pe ce;
explicative: adic, anume, bunoar; de precizare: chiar, tocmai, taman, mai cu seam, In special; cu Ineles
conclusiv: a%adar, deci, prin urmare, In consecin, ca atare; cu
Ineles
cauzal: de aceea, de asta, pentru aceea; concesiv: totu%i, cu toate
acestea.
Adverbe pronominale i nepronominale
Adverbele pronominale provin din rdcini pronominale, sunt
Inrudite prin Ineles cu unele dintre pronume, deci vor urma
clasificarea
acestora: adverbe pronominale demonstrative: acum, aici, a%a,
atunci,
Incolo, dincolo; relativ-interogative: unde, cnd, cum, ct, Incotro;
184

nehotrte: cIndva, undeva, Intructva, cumva, odat, oricnd,

uneori;
negative: niciodat, nicicnd, nicieri, niciunde, nici(de)cum.
Adverbele
nepronominale sunt toate celelalte
adverbe.
Gradele de comparaie reprezint singurul aspect de flexiune
adverbial; se realizeaz analitic, prin morfeme adverbiale antepuse,

185

fr ca forma adverbului s se modifice. Sistemul de formare este

identic cu cel al adjectivelor, cu deosebirea c morfemul cel de la
superlativul relativ este invariabil la adverb.
Model de comparaie:
Pozitiv: bine
Comparativ de superioritate: mai bine ca/dect
de egalitate: la fel de (tot aca de, tot att de,
deopotriv de) bine
de inferioritate: mai puin bine ca/dect
Superlativ: a) relativ de superioritate: cel mai bine din/dintre
relativ de inferioritate: cel mai puin bine
din/dintre
b) absolut de superioritate: foarte bine
absolut de inferioritate: foarte puin bine
Superlativul absolut se poate forma ei cu adverbe cu valoare
expresiv, cum ar fi: colosal (de), formidabil (de), extraordinar (de),
grozav (de), extraordinar (de), teribil (de). Sunt unele adverbe care se
folosesc numai la gradul comparativ de superioritate: mai abitir, mai
ales, mai prejos, mai presus.
Adverbele care provin din adjective cu sens comparativ sau
superlativ (definitiv, egal, excelent, extrem, formidabil, minimum,
maximum, minus, optim, ulterior) nu au grade de comparaie.
Adverbele ei locuiunile adverbiale predicative care exprim
necesitatea, probabilitatea, sigurana (adevrat, bineIneles, sigur,
desigur, firecte, negrecit, poate, pesemne, probabil, posibil, de prisos,
cu siguran, fr Indoial, de bun seam, fr doar ci poate) pot
constitui singure predicatul verbal al unei propoziii regente.
Propoziia subordonat este subiectiv, introdus prin conjuncia
c sau s: Firecte c a reucit; Fr doar ci poate c se va Intoarce.
Predicatul format de aceste adverbe poate fi nominal, cnd
admite lng el verbul copulativ a fi.
Bine c va ploua, Posibil s apar.
Funcia sintactic specific este cea de complement circumstanial:
de loc, de timp, de mod (S-au deplasat In fa, Pleac de diminea, Ia
spus rspicat ce avea de spus); mai poate avea ei funcia de
complement
direct (Ea ctie grececte ,limba greac, Vorbecte nemecte ,limba
german In cas), atribut adverbial (Vremurile de odinioar s-au dus,
Copilul din spate nu e atent), element predicativ suplimentar (Te
186

ctiam
aproape), predicat verbal (BineIneles c accept), subiect (Se
lucreaz
nemecte), nume predicativ (E ucor s refuzi; Cine e
contra?).

187

Prepoziia
Prepoziia este partea de vorbire neflexibil cu rol de element de
legtur In propoziie: leag atributele ei complementele de cuvintele
pe care le determin. Astfel, ea leag un substantiv, pronume, numeral
de atributele lor (Carte de rugciuni, Unul dintre elevi, Trei dintre
noi) ei un verb, adjectiv, adverb sau o interjecie de complementele lor
(0 strig pe mama, Se teme de cini, Identic cu originalul, Tria
departe de lume, Halal de ei!).
Prepoziiile intr In componena atributelor ei complementelor
fr a Indeplini ele Insele vreo funciune sintactic In propoziie. Cu
prepoziie se poate construi ei numele predicativ (Casa e de lemn) sau
elementul predicativ suplimentar (L-au citat ca martor).
Alturi de conjuncii, prepoziiile formeaz categoria aeanumitelor instrumente gramaticale, ele reprezentnd simple cuvinte
auxiliare.
Intruct exprim numai raporturi, prepoziiile au un coninut
semantic abstract, neautonom, dedus doar din context. Unele
prepoziii sunt monosemantice (lng), dar cele mai multe sunt
polisemantice. De exemplu, prepoziia prin poate avea sensul de ,a
strbate (prin acoperic), poate indica interiorul (prin cas) ori modalitatea (prin
viclenie).
Prepoziiile fac parte din vocabularul fundamental, avnd o
frecven foarte ridicat In limb ei provenind In majoritate din limba
latin: asupra, ctre, cu, de, dup, fr, Intre, la, lng, pe, pentru,
peste, pn, spre, sub. Lor li se adaug ei prepoziii vechi, de alte
origini: bacca din turc, bez ei Impotriv din slav, precum ei
prepoziiile neologice a la, per, pro, supra, versus, via.
Clasificarea prepoziiilor
Prepoziiile se clasific dup structur ei dup cazul pe care Il
impun substantivului (pronumelui).
Dup structur, prepoziiile sunt simple, compuse, locuiuni
prepoziionale.
Prepoziiile simple sunt prepoziiile formate dintr-un singur
cuvnt, fie originare, fie provenite din alte pri de vorbire. Cele
simple originare sunt cele neanalizabile, care pot fi moetenite sau
Imprumutate (v. mai sus), la care se adaug ei prepoziiile fuzionate:
188

din < de+In, prin < arh. pre + In, printre < arh. pre+Intre, dintre <
de + Intre, deasupra < de + asupra.

189

Prepoziiile simple provenite prin conversiune din alte pri de

vorbire: din substantive nearticulate (graie, mulumit), din participii
(datorit, potrivit), din gerunzii (exceptand, privind), din adverbe
(de cele mai multe ori fr modificri formale: asemenea, aidoma,
Intocmai, conform, contrar, potrivit), ei cu modificri formale, prin
,articularea adverbelor de loc: dedesubtul, Inapoia, Inaintea,
Imprejurul, Indrtul, Inuntrul.
Prepoziiile compuse sunt prepoziiile formate prin compunere
din dou sau mai multe prepoziii simple care se ortografiaz separat.
Ele sunt centrate In jurul prepoziiilor de, pe, pan. de ctre, de dup,
de la, de pe, de lang, de peste, de sub, pe la, pe dup, pe lang, pe
sub, pan In, pan spre, pan sub. Mai puine sunt cele compuse din
trei prepoziii: de pe la, de pe lang, pan pe la, pan pe lang, pan
pe dup sau din patru: de pan pe la, de pan pe lang. Asocierea
prepoziiilor ca ei drept, respectiv drept ei pentru In exemple ca
Drept pentru care am Incheiat procesul-verbal, Ca drept
mulumire, nu reprezint prepoziii compuse, ci Imbinri pleonastice
suprtoare.
Locuiunile prepoziionale sunt combinaii de cuvinte (care
trebuie s conin obligatoriu cel puin o prepoziie) care au valoarea
unei prepoziii. Ele pot avea urmtoarele structuri: prepoziie +
substantiv articulat hotrt: In faa, In fruntea, din dreptul, din cauza,
prin spatele, In susul, In pofida, de-a lungul, de-a latul; substantiv
nearticulat + prepoziie: fa de, fa cu, In loc de; adverb cu form
nemodificat + prepoziie: afar de, alturi de, dinainte de, asemenea
cu, Impreun cu, relativ la; verb + prepoziie: Incepand cu; conjuncie + prepoziie: ci cu. Cteva locuiuni s-au format pe baza unui
adjectiv: privitor la, referitor la, potrivit cu, indiferent de. Alte
Imbinri au structuri diferite fa de cele prezentate ei au un statut
discutabil: dat fiind, cat privecte, In (ceea) ce privecte, din punct(ul)
de vedere, o dat cu, Incepand cu.
Clasificarea prepoziiilor dup cazul impus substantivelor (pronumelor).
Prepoziiile ei locuiunile prepoziionale se pot construi cu unul
din cazurile: genitiv, dativ, acuzativ.
Impun cazul genitiv: prepoziiile simple: asupra, contra,
deasupra,
190

dedesubtul, Inaintea, dinaintea, Inapoia, dinapoia, Indrtul, dindrtul, Imprejurul; prepoziiile compuse: pe deasupra, pe dedesubtul,
pe

191

dinapoia, pe dindrtul; locuiunile prepoziionale: In faa, In

fruntea, In dosul, pe din dosul, In mijlocul, In toiul, pe seama, de-a
lungul, de-a latul, de-a curmezicul, In privina, In ciuda, In pofida, In
vederea.
Prepoziiile ei locuiunile prepoziionale cu regim de genitiv se
pot construi In anumite situaii ei cu alte cazuri: cu acuzativul, cnd
sunt urmate de un adjectiv posesiv: A luat totul asupra sa, sau cu
dativul, cnd sunt urmate de formele atone ale pronumelor personale
cu valoare posesiv: A luat asupra-ci grecelile altora.
Prepoziiile cu dativul sunt limitate la datorit, graie,
mulumit, potrivit, contrar. Ele provin din conversiunea altor pri
de vorbire
(v. mai sus). Adverbele asemenea, aidoma, Intocmai devin prepoziii
care impun cazul dativ.
Prepoziiile cu acuzativul: a, ctre, cu, de, din, dintre, drept ,In
calitate, sub, lrng, alturi de, Impreun cu, In jur de, vizavi de, la
vreme de, In raport cu.
Exist ei verbe care impun anumite prepoziii: a atenta la, a
decurge din, a recurge la, a rezida In, a rezulta din. De asemenea,
modurile infinitiv ei supin sunt precedate In general de prepoziii: a
culege, de/pentru cules; a bea, de/pentru but.
Prepoziiile intr ei In structura unor cuvinte compuse:
substantive:
leu-de-mare, frdelege; adjective: desvrrcit, cuminte; numerale:
unsprezece, cincisprezece, sau a unor locuiuni: substantivale: btaie
de cap, prere de ru; adjectivale: de excepie, cu dare de mrn;
verbale: a lua la rost, a gsi cu cale, a bga In draci; adverbiale: de
prisos, pe de rost, de voie, de nevoie; prepoziionale: In raport cu,
vizavi de; conjuncionale: In loc s, de vreme ce, sub pretext c;
interjecionale: pe naiba!, da de unde!

192

Conjuncia
Conjuncia este partea de vorbire neflexibil, lipsit de semnificaie noional, cu rol de element de legtur In propoziie ei In
fraz.
Impreun cu prepoziiile, conjunciile alctuiesc categoria instrumentelor gramaticale. Spre deosebire de prepoziii, care funcioneaz
numai In propoziii unde exprim raporturi de subordonare, conjunciile se utilizeaz att In propoziie, ct ei In fraz, Indeplinind
att raporturi de coordonare (In propoziie ei In fraz), ct ei
raporturi de subordonare (numai In fraz).
Conjunciile leag: dou pri de propoziie: Mama %i fiica
pleac smbt sau duminic (conjuncia %i leag dou subiecte, iar
sau leag dou complemente circumstaniale de timp), dou propoziii
(coordonate sau subordonate): A cumprat ce a gsit %i ce a putut
(conjuncia leag dou completive directe); Vine dac poate %i cnd
poate (conjuncia leag o condiional ei o temporal), o parte de propoziie de o propoziie Intreag: Plecm diminea sau cnd vrei tu.
Caracteristic pentru conjuncii este legtura fcut Intre propoziii.
Majoritatea conjunciilor sunt moetenite din latin sau formate
In limba romn din elemente moetenite din latin (cu excepia
con- junciei coordonatoare or, Imprumutat din francez); conjunciile
dar ei iar au etimologie necunoscut. Conjunciile fac parte din
vocabularul fundamental, avnd o mare frecven In limb.
Clasificarea conjunciilor se face In funcie tipul de raport
sintactic pe care Il stabilesc ei de structura lor.
Dup tipul de raport sintactic sau dup funcia Indeplinit,
conjunciile se clasific In coordonatoare ei subordonatoare.
Conjunciile coordonatoare, la rndul lor, se Impart In: copulative: %i, nici, iar, locuiunile precum %i, cum %i, %i cu,
disjunctive: sau, ori, fie, care pot aprea In corelaie cu ele Insele:
fie..., fie..., sau..., sau..., ori..., ori..., adversative: dar, iar, Ins, ci, or,
locuiunea
conjuncional popular numai c, conclusive: deci, a%adar, locuiunile prin urmare, In concluzie.
Conjunciile subordonatoare introduc In fraz propoziii subordonate ei se Impart In conjuncii nespecializate (multifuncionale)
193

ei conjuncii specializate.

194

Conjunciile nespecializate sunt: c, s, dac, de, ca...s, care

pot introduce propoziii subordonate subiective, predicative,
atributive, completive directe ei indirecte, condiionale, cauzale,
circumstaniale. De exemplu, conjuncia dac poate introduce:
subiective: E bine dac repei rolul; predicative: Problema este
dac accept invitaia; atributive: Intrebarea dac a procedat
bine sau nu Il obsedeaz; completive directe: L-a Intrebat dac
se simte bine; completive indirecte: Se gnde%te dac mai trebuie
s plece; condiionale: Dac ai rbdare, o s-l vezi; cauzale: Dac
n-a exersat suficient, a cntat prost; opoziionale: Dac azi e ru,
mine va fi bine.Conjunciile ei locuiunile specializate sunt:
temporale: ct, ct timp, cum, de cum, dup ce, imediat ce, ori de
cte ori, pn (nu), pn s/ce; cauzale: c, deoarece, fiindc,
Intruct, cci, din cauz c, din moment ce, din pricin c; finale:
s, ca s, ca nu cumva s, pentru ca s; modale: precum, ca %i
cum, ca %i cnd, de parc, pe msur ce; consecutive: Inct, de s,
Inct s; concesive: de%i, cu toate c, chit c, mcar c, chiar
dac/de, nici s, s %i; cumulative: pe lng c, dup ce c, plus c.
Dup structur, conjunciile se clasific In: simple, compuse ei
locuiuni conjuncionale.
Conjuncii simple sunt considerate cele primare (neanalizabile):
%i, dar, iar, Ins, ci, fie, sau, ori, c, s, de, cele formate prin conversiune: fie, de, cele provenite din sudarea unor conjuncii compuse sau
a unor locuiuni conjuncionale: cci, deoarece, a%adar, fiindc,
Intruct, dac, Inct, precum.
Conjunciile compuse sunt cele alctuite, prin compunere, din
dou conjuncii propriu-zise nesudate: ca s, Inct s, ci %i sau un
adverb relativ ei o conjuncie: cum c, precum c, cnd
s.
Locuiunile conjuncionale sunt grupuri de cuvinte cu unitate de
sens ei care au valoare de conjuncie. Sunt foarte numeroase ei au
o structur variat. Cu excepia locuiunilor copulative precum %i, ct
%i,
%i cu ei a locuiunii populare adversative numai c ,dar, toate sunt
subordonatoare. Locuiunile conjuncionale sunt mai specializate dect
conjunciile. In structura lor se afl Intotdeauna o conjuncie sau o alt
parte de vorbire cu rol joncional (pronume sau adverb relativ),
195

alturi de substantive, pronume, verbe, adverbe ei prepoziii. Ele sunt

alctuite din: adverb + element de relaie subordonator: mcar
c/s/de, chiar dac/de, %i dac, chit c, indiferent c, In afar c,
Inainte s, imediat

196

ce, Indat ce, nu numai c, a%a Inct, plus c, chiar fr s;

substantiv
+ element de relaie subordonator: In timp ce, de vreme ce, pe
msur ce, din moment ce, o dat ce, sub pretext c, din cauz c,
din pricin c, In loc s; prepoziie (locuiune prepoziional) +
element de relaie subordonator: de ce, dup ce, pn ce, pn s,
dect s, pentru c, pentru ca s, fr (ca) s, dup cum, dup ct, pe
ct, cu ct, pe lng c, dup ce c, fa de cum, fa de ct, ca %i
cum, ca %i cnd; locuiuni conjuncionale In structura crora intr
adverbe relative: acolo unde, atunci cnd, a%a cum, cu ct, de
cnd, de cum, de unde, dup cum. Unele locuiuni au o structur
eterogen: cu toate c, ori de cte ori, nu (care) cumva s, de parc,
dup ce c, ca %i cnd, ca %i cum, pn cnd s.
Trebuie fcut distincia dintre locuiunile conjuncionale ei
unele Imbinri libere, insuficient cristalizate: dat fiind c, avnd In
vedere c, pentru aceea c, prin aceea c, datorit faptului c, In
ciuda faptului c, cu condiia c, In cazul c, sub pretextul c, mai
ales acelea In care substantivul coninut este articulat, iar sensul nu i se
schimb. Si totuei, corespondentele nearticulate ale unora dintre ele au
statut de locuiune: In caz c, sub pretext c, pe motiv c, la fel ca ei
gruparea dat fiind c.
Cu valoare de conjuncie pot fi folosite ei alte pri de vorbire:
pronumele ei adjectivele relative: cine, ce, care, ci (cte), al
ctelea, cel ce, ceea ce ei compusele acestora cu ori- (oricine,
orice, oricare, orict); adverbele relative: unde, cnd, cum,
precum, prect, ct, Incotro ei compusele lor cu ori- (oriunde,
oricnd, oricum, oriIncotro); alte adverbe sau locuiuni adverbiale (a
%adar, parc, pasmite); prepo- ziia cu ei locuiunea prepoziional
Impreun cu.
Spre deosebire de conjunciile subordonatoare, pronumele,
adjectivele ei adverbele relative au o dubl calitate: element de relaie
subordonator ei parte de propoziie In subordonata pe care o introduc.
Adverbul relativ poate avea sensul modificat ei atunci devine
conjuncie, pierzndu-ei funcia sintactic: Cum era neatent, n-a auzit
Intrebarea (cum Iei pierde sensul modal, introducnd o subordonat
nespecific, o cauzal, ei devine echivalent cu din cauz c).
Pronumele ei adverbele relative, unele conjuncii (dac, de, c,
197

s) sunt total nespecializate; ele pot introduce aproape toate tipurile

de propoziii.

198

Unele conjuncii se folosesc In perechi corelative att In coordonare, ct ei In subordonare. In coordonare perechile corelative apar In
raporturile
copulative ei disjunctive ei
conin repetarea
aceluiaei element. Este vorba de perechile disjunctive: fie...fie,
sau...sau, ori...ori, precum ei de perechile copulative %i...%i,
nici...nici, sau de unele adverbe care capt statut conjuncional.
Tot aici ar intra ei aici...aici, acum... acum, mai... mai, ba...ba,
cnd...cnd, unde...unde. Ex. Ori vrei, ori nu vrei, pleci la lucru; Ba e
vesel, ba e trist.
In subordonare conjunciile se coreleaz cu un adverb, pronume
sau locuiuni adverbiale din regent. De obicei elementele corelative
sunt diferite: un adverb (locuiune adverbial) In regent corelat cu o
conjuncie
subordonatoare din aceeaei sfer semantic:
acum...cnd, acolo...unde, att...ct, dac...apoi, acela...care.
Exist ei situaii (rare) de omonimie a corelativului cu elementul
de relaie, Ins calitatea sa morfologic este diferit: Cum Il vzu, cum
Il %i recunoscu (cumconjuncie cu sensul ,Indat ce ei cum
adverb de timp cu sensul ,imediat).

190

Interjecia
Interjecia este partea de vorbire neflexibil care exprim
senzaii, stri psihice, manifestri de voin sau reproduce sunete ei
zgomote din natur.
Interjecia este folosit cu precdere In limba vorbit, avnd un
caracter oral, iar In limba literar scris aceasta apare In literatura
beletristic, unde reproduce anumite moduri de exprimare.
Clasificarea interjeciilor
Chiar din definiia de mai sus rezult o prim clasificare
semantic a interjeciilor In: a) interjecii propriu-zise, prin care se
exprim senzaii, sentimente, emoii, stri afectiv-emoionale, acte de
voin: a!, ah!, vai!, aoleu!, bravo!, ei!, haiti!, mre!, bre!, of!, ho!,
stop!, mersi!, pardon!
Sunt incluse In aceast categorie ei cuvintele care exprim
chemarea sau alungarea animalelor ei a psrilor: cuu-cuu!, pispis!, pui-pui!, his!, cea!, nea! zt!, mar%!, u%!; b) interjecii
onomatopeice
(sau cuvinte imitative) care redau: zgomote din natur: bang!, buf!,
bldbc!, cioc!, poc!, pleosc!, tic-tac!, u%ti!, zdup!, sunete ale diferitelor vieti: cotcodac!, cucurigu!, chi!, gui!, ham!, miau!, pitpalac!
Numeroase cuvinte aparinnd altor pri de vorbire pot fi
folosite ca interjecii, numite adesea interjecii improprii. Acestea
provin din: vocative: nene!, neic!, frate!, soro!, domnule!, drace! sau
din imperative: uite!, iat!, iac!, poftim! Si forma verbal m rog,
folosit ca un clieeu verbal, devine interjecie; la fel unele substantive
ei adverbe folosite exclamativ: a]utor!, lini%te!, foc!, salut!,
valea!, afar!, aiurea!, Inainte!, Inapoi!, ]os!, sus!. Toate aceste
interjecii se afl la grania cu propoziiile eliptice de predicat.
Dup structur, interjeciile pot fi: simple, compuse ei
locuiuni. Interjeciile simple sunt cele alctuite dintr-un singur
cuvnt, neanalizabile: ah!, na!, of!, vai!, amin!, bogdaproste!, bre!,
haide!, halal!, mersi!, pardon!, salve!, servus!, adio!, alo!, bravo!,
stop!, ura!;
cele provenite prin conversiune din alte pri de vorbire: poftim!, foc!,
aiurea!, precum ei cele formate prin compunere cu termeni sudai:
iac, iact < ia+c, iac+iat. Tot simple sunt ei interjeciile
repetate: ham- ham!, ga-ga!, ha, ha!, mi, mi!, lipa-lipa!, mac-mac!
Interjeciile compuse sunt interjeciile formate prin compunere
din dou interjecii simple identificabile: ei na!, ei a%!, haida-de!,
191

hei-rup!,

192

tic-tac!, cirip-cirip!, hodoronc-tronc!, tranca-fleanca!, trosc-pleosc!,

tura-vura!
Locuiunile interjecionale sunt foarte puine ei au comportamentul unor cuvinte incidente: ei bine!, nu zu?!, ia te uit!, ba bine
c nu!, da de unde!, na-i-o bun!, pe naiba!, Doamne fere%te!,
Doamne iart-m!, pcatele mele!
Din punct de vedere sintactic, interjeciile se clasific In izolate
ei neizolate.
Interjeciile izolate de context sunt neintegrate In enun, deci
incapabile de a Indeplini funciunea de pri de propoziie, comportndu-se asemntor substantivelor In vocativ. Izolarea lor este
marcat prin pauze, transpuse In scris prin virgul sau semnul
exclamrii. De regul, se despart prin virgul, dar sunt ei situaii cnd
semnul exclamrii preia rolul virgulei, alteori apar amndou. Ex.: Ia!,
ascultai ce zice omul!, Ei, Incotro o lum?, Treze%te-te, bre, omule!
Cnd Insoesc substantive In vocativ sau verbe la imperativ nu
se despart prin virgul: Mi omule!, Ia te uit!
Sunt izolate Intotdeauna interjeciile: ah!, au!, bre!, de!, ei!,
mi!, of!.
In aceeaei categorie a interjeciilor izolate intr ei aea-numitele
interjecii propoziionale: ura!, hai!, bravo!, adio!, pa!, pardon!, mersi!.
Ele alctuiesc propoziii neanalizabile ei independente. Aceleaei
inter- jecii pot aprea uneori izolate (Bravo, ai cntat bine!, Na,
c-am Incurcat-o!), alteori neizolate (Bravo lor!, Na crile!).
Interjeciile neizolate sunt interjeciile care se integreaz In
structura sintactic a propoziiei. Ele pot juca In propoziie rol de
predicat: Hai mai repede!, Bravo lor! sau de nume predicativ: Era vai
de capul lor; Halal de ei!
Cnd sunt predicate, interjeciile primesc compliniri specifice
verbului: complement direct: Iat-i!, complement indirect: Bravo ie!,
complement circumstanial: Hai mai repede!, element predicativ
suplimentar: Iat-o profesoar!.
Interjeciile, In special cele onomatopeice, pot juca In propoziie
rol de: subiect (pe lng un verb reflexiv-impersonal sau reflexivpasiv): S-a auzit deodat poc!, element predicativ suplimentar: L-a
lsat paf!, atribut interjecional: Halal via mai duce %i el!,
comple- ment direct: Am auzit deodat trosc!, complement
circumstanial de mod: Venea pe drum %ontc-%ontc.
193

Interjeciile au o importan lexical deosebit, Intruct

particip la formarea unor locuiuni verbale sau adverbiale (A se da
hua, Cu chiu cu vai), prin conversiune devin substantive: cucul,
pupza, oful, hopul, fcul, iar prin derivare, verbe: a bzi, a ciripi, a
cotcodci, a fci, a grohi, a hrci, a lipi, a mcni, a mormi,
a mieuna, a ofta, a pleosci, a pocni, a scri, a scrcni, a trosni,
a cni, a vji, a zbrni, a zdrngni. De la aceste verbe s-au
format ei unele substan- tive: bzit, ciripit, mieunat, oftat, pocnet,
vjial/vjire/vjit.
Aplicaii cu rol evaluativ
1. Prezentai structura morfologic (R+D+A) a urmtoarelor
substantive la toate formele lor flexionare: copil, pui, ochi, ministru,
cap, cadou, pop, mn, ar, rutate, vie, femeie, alee, piele, stea,
btrnee, contes, tren, car, urcior, trunchi, lucru, ou, fileu, hangiu,
buctrie, colegiu, sor, Floarea, Lupu, capac, perdea, sandal, zi,
zero, tricou, mncare, taxi, arbitru, dud, varz, ploaie, mari, basma,
nume, coal, fac, clecte, plas, ardei, cea, rndunic, Invtor, sol.
2. Prezentai structura morfologic a formelor urmtoarelor
adjective: albastru, studenesc, domol, blnd, argintiu, atrgtor, nou,
stul, frumucic, treaz, purpuriu, viu, liliachiu, fioros, tenace, dibace,
tnr, vechi.
3. Subliniai formele corecte ei facei comentariile necesare:
proprii copii/propriii copii, marii cafegii/marii cafegi, noi arbitri/noii
arbitri/noii arbitrii, rocii obraji/rociii obraji, primii membri/primii
membrii, Inti vizitii/Inti vizitiii/Intii vizitii, ochi albactri/ochii
albactri,
cazangii
scandalagii/cazangi
scandalagii/cazangiii
scandalagii,
zglobiii
fii/zglobii
fii,
pive/piue,
dobnde/dobnzi/dobinzi, monede/monezi, frumoase lune/frumoase
luni, niveluri/nivele, coperte/coperi, vise/ visuri, chei/cheiuri,
planuri/ plane, canaluri/canale, tinereei/tinereii, Catrinelei/lui
Catrinel, robinei/robinete, supori/suporturi, vagonei/ vagonete,
cocoloace/cocoloci, ghioni/ghionturi, bande/benzi, viruci/ virusuri,
date/di, cmpuri/cmpi, accidente/accidene/accideni, copce/ copci,
creieri/creiere,
veri/vere, cureni/curente, ascuitoare/ascuitori,
difuzoare/difuzori,
globuri/globi,
mncri/mncruri,
termeni/termene,
bunstri/bunestri,
umeri/umere,
spltoare/spltori, vldicii/vldici/ vldichii, capi/capete/capuri,
coi/coate/coturi, pielii/pieii, corabiei/ corbiei, dulcei/dulceuri,
194

corni/coarne/cornuri, poiene/poieni, bunicii/

195

bunici/bunichii, coade/cozi, coale/coli, roate/roi, rpe/rpi,

lni/lnuri,
brie/bruri,
maici/maicii/maichii,
sorei/surorii,
trance/rnci, igance/ignci, chibrituri/ chibrite, treburi/trebi,
clecti/clecte, boli/ boale, chipie/chipiuri, vremuri/vremi, canaturi/
canate, cmine/ cminuri, mantale/manti, lenei/lenii, plance/plnci,
sfrcituri/sfrcite,
seminare/seminarii,
debucee/debuceuri,
tuneluri/tunele,
plaje/plji,
paci/pacale,
carouri/
carale,
ordinei/ordinii, gdea/gdele, Bucurectii/ Bucurectiul, papei/papii,
tatii/tatei/lui tata, badei/badii/lui badea, oulor/oulelor, maicmi/maic-mii,
prim-minictrii/primii-minictri/ prim-minictri/primiiminictrii, foarfece/foarfeci,
zorii/zorile,
chinezi/ chineji,
etrusci/etrucci, ortodoxi/ortodocci, tenismani/tenismeni, brci/ barci,
odalisce/odalicte,
hematoame/hematome,
simptoame/simptome,
mase/mese, pene/pane, laturi/lturi, nore/ nurori, muchi/muchii,
mingi/mingii, miaznoapte/Miaznoapte, prim-planuri/prime-planuri,
precedinte/Precedinte, Marte/marte, mtucici/mtucicii/mtucichii,
duduci/duducii/duduchii, bunstrii/bunei-stri, cpcune/cpcuni,
cirece/cireci, crje/crji, remarce/remrci, morminte/mormnturi,
aerodroame/aerodromuri, itinerare/itinerarii, aprtoare/aprtori,
ghicitoare/ghicitori, mturtoare/mturtori, raporturi/rapoarte,
ciubuce/ciubucuri, gheme/ghemuri, minute/minuturi, grumazi/grumaji,
matrozi/matroji, prpstii/prpastii, panii/pnii, practii/prctii,
aripi/ripi/aripe,
puicii/puici/Puicii/Puici,
florii/floarei/Florii/Floarei, crainicile/crainicele, clcile/clciele,
pardesiile/pardesiele, rufctori/ rifctori, liber-cugettori/libericugettori, nou-nscui/noi-nscui, boli/boluri, bunicele/bunicile,
lmiele/lmile, moae/mouri, coli/ coluri, cotidiene/cotidiane.
4. Subliniai formele corecte ei facei comentariile necesare:
fiului cel mic/fiului celui mic, ale crei/cror studente sunt crile?, cu
titlu/cu titlul de Imprumut, sub beneficiu/sub beneficiul de inventar,
amndoi fii/amndoi fiii, ambii cuscri/ambii cuscrii, caiet de notie
al/ale Elenei, propunerea lui Andrei ci Bogdan/lui Andrei ci lui
Bogdan, Goranul/Goranu, prerea studentei ci studentului/a
studentului, studierea limbii ci literaturii romne/limbii ci a
literaturii romne, datorit sprijinului ci condiiilor create/ a
condiiilor create, acti- vitatea multor studeni/a multor studeni/a
muli studeni, premierea celor patru studeni/a celor patru
studeni/a patru studeni, toi cei case ceteni/toi case ceteni/toi
case cetenii, cea mai dulce ci mai parfumat/cea mai dulce ci cea
mai parfumat, studentul cel mai
196

harnic %i mai inteligent/cel mai harnic %i inteligent/cel mai harnic

%i cel mai inteligent, unui poet %i publicist/unui poet %i unui
publicist, un a%a om/a%a om/a%a un om, sub pretext/sub pretextul
c, a nu ine seama/a nu ine seam, asupra-i/asupr-i, din punct
de vedere/din punctul de vedere legal, din punct de vedere/din
punctul de vedere al legii, a lsa vorb/a lsa vorba, a lua parte/a
lua partea, pentru moment/pentru un moment, a avea rost/a avea un
rost, a da semn/a da un semn, a fost numit
directorul
institutului/director al institutului, dosar de acreditarea/de acreditare
a, la socri/la socrii.
5. Subliniai formele corecte ei argumentai-v opiunile: studentului acela/ studentului aceluia/acelui student, copii vivace/vivaci,
muncitori tenace/tenaci, cravat pepit/pepit, situaie roz/roz,
argument contradictor/contradictoriu, demers obligator/obligatoriu,
efect contrar/contrariu, msuri superflue/superflui, cldicea/cldicic,
frumu%ea/frumu%ic,
tricea/tricic,
mititea/mititic,
singurea/singuric,
tinerea/tineric,
pitoresc/pitoreasc,
livreasc/livresc,
patrioat/
patriot,
analog/analoag,
omolog/omoloag,
pedagog/pedagoag,
miastre/miestre,
drzi/drji,
confuzi/confuji,
ursuzi/ursuji,
mofluzi/
mofluji,
domoli/domoi, fuduli/fudui, cheli/chei, brusci/bru%ti, flasci/fla%ti,
fixi/fic%i,
vitejeasc/vitejasc, ardan/ardean, arge%ean/ arge
%an, Arge%ana/Arge%eana, clujean/clujan/Clujana/Clujeana, de
%art/de%eart, celor mai muli/celor mai multor, performanele
multor sportivi/a multor sportivi/a muli sportivi, ru-platnici/riplatnici, putrezi de bogai/putred de bogai, Intregul proces/
Intreg procesul, literar- muzical/literar-muzical, dragei mele
prietene/dragii mele prietene, ro%iii maci/ro%ii maci, acestei
importante zi/zile, la un nivel sczut/ mai sczut, cel mai bun
dintre/Intre/printre, prerea cea mai bun %i mai clar/cea mai bun
%i cea mai clar, strvechi/foarte vechi, foarte atent %i
politicos/foarte
atent %i foarte politicos, adugat/adugit/
adogit, femei lli/llie, mi%cri moli/molie, prerile tuturor/
a toi/a tuturor colegilor, snob/snoab, gol-golui/goi-golui,
dulce- acri%ori/dulci-acri%ori, rochii alb-negre/albe-negre, fust
galben-aurie/ galben-aurie,
%osete
albastru-deschis/albastredeschise, proaspt sosii/proaspei sosii, destuli de buni/destui de
buni, prerea acestei cercettoare socotite celebre/socotit celebr.
6. Subliniai formele corecte ei argumentai-v opiunile: clasa
Inti/Intia, al treilea/al 111-lea/111, a cincia/a cincea, al cincilea/al
197

cincelea, al optulea/al optelea/al optlea, paisprezece/patrusprezece,

198

caisprezece/casesprezece, doi de i/doi i, o mie una/o mie ci una, 20 de

pagini/20 pagini/20 p., Intre 10.000-20.000 lei/Intre 10.000 ci 20.000
lei, treizeci ci unu/treizeci ci una de litere, cei 300 de elevi/cele 300 de
elevi, cei cteva zeci de meri/cele cteva zeci de meri, amndurora/
amndorura, tustrei/ctecitrei/toi trei, jumate/jumtate/juma, al
douzecelea/ al douzecilea, Intiei/Intii, Intile/Intiele, cea de a
doua/cea de-a doua, a doisprezecea/ a dousprezecea, mam de a
doua/mam de-al doilea, ora trei/orele trei, ora/orele doisprezece/
dousprezece, douzeci ci doi/douzeci ci dou decembrie, trifoi/trifoi
cu patru foi, unu/unul (numeral), amndoi/ambii, tuscinci/cteccinci/
toi cinci, (o) doime/ (o) jumtate, (o) ptrime/(un) sfert, cte unu/unu
cte unu/cte unu/cte unu, Indoit/dublu, Insecit/sextuplu, In primul
rnd/primo, capitolul Inti/unu, pagina a doua/doi, bis/a doua oar,
trei/a treia oar, quatro/a patra oar, acordarea unui/a unui/a un
milion de lei, a distribuit manualul unei sute/la o sut de cursani,
cost dou milioane de/dou milioane lei, am mers jumtate
de/jumtate kilometru, am mers jumtate drumul/drumul jumtate, a
zece milioana/a zecea milioana, al cincizecimiilea/al cincizeci de
miilea, al o sutlea/al sutlea, a o suta/a suta, cu ocazia celei de a
doua suta aniversare/celei de a dou suta aniversri, dou
ianuarie/doi ianuarie, douzeci ci unu ianuarie/douzeci ci una
ianuarie, de la orele douzeci ci unu la orele douzeci ci doi/de la
orele douzeci ci unu la orele douzeci ci dou, la ora/orele opt
jumtate/ci jumtate.
7. Subliniai formele corecte: fetele Inseci/Insele, Mria ta/
Mria Ta, cartea studentului acela/aceluia, unui prieten de-al meu/al
meu/de-ai mei, unei studente ale mele/a mele, nici unul/niciunul,
prerea nimnui/nimnuia, dorina tuturor/tuturora, el i s-a adresat/
s-a adresat profesorului, v-o jur/v jur, i-o declar/Ii declar, ochi-mi/
ochii-mi, In cas-mi/In casa-mi, asupr-mi/asupra-mi, Intrnsul/IntrInsul, dumneasale/
dumisale/d-sale, dumneavoastr/dvs./dv./dvoastr, dumneavoastr suntei interesat/ interesate, Mria ta
hotrcti/ hotrcte/hotri, nu are rost/nu-ci are rost/nu-ci are
rostul, lor Incilor/Incici, lor Inselor/Inseci, eu Insumi/chiar eu/eu
personal, pe Insuci reprezentantul firmei/pe reprezentantul firmei
Insuci, fratele meu/frate-meu/frati-meu, m-sa/m-sa lui/m-sa
copilului, ast var/ ast-var/astvar,
acest
interesant
student/studentul acesta inte- resant, o pies dintr-asta/dintr-astea,
problema asta/aceasta, studenta
199

asta/aceasta, cel ce/cela ce/acela ce, alalt sear/alaltsear, eu ci

ceilali colegi ai mei/eu ci colegii mei, asemenea student/asemenea
student ca/student ca, astfel de articti/astfel de articti cum
sunt/articti cum sunt, Cine ne este prieten?/Cine ne sunt prieteni?,
Ce-s cu astea?/Ce-i cu astea?, Ce rzi?/De ce rzi?, Care ai strigat?/
Care a strigat?, colega care i-am telefonat/creia i-am telefonat,
macinua care m-am jucat cu ea/cu care m-am jucat, cine/cui Inva
nu-i pas de examen, eu m simt bine, ceea ce v doresc ci Dv. mult
sntate/Eu m simt bine.V doresc ci Dv. mult sntate,
oricicine/orcicine, ati/atia profesori, ali zece/alii zece, prerea
unui alt student/prerea unui altui student, unui student sau altul/unui
student sau altuia, s-ci schimbe cmaca/s schimbe cmaca cu
alta/s-ci schimbe alt cmac, fiecare dintre ei s-a Intrebat/s-au
Intrebat, In nici un caz/nici Intr-un caz, nimeni dintre noi nu
consider/nu considerm, nimeni ci nimic nu m-a convins/nu m-au
convins, nimnui/nimnuia, fratele su/lui (ei), sora sa/lui (ei), tatl
meu/tat-meu/taic-meu, cumnatul tu/cumnatu-tu, sora mea/srmea/ soru-mea, nora sa/nor-sa/noru-sa, atare/atari situaii, omul In
cuvntul cruia/al crui cuvnt cred, mie Insmi/mie Insemi, ie
Insi/Insei, al ctlea/ctelea?, un lucru care Il am In vedere/pe care
Il am In vedere.
8. Prezentai structura morfologic a tuturor formelor flexionare
ale verbelor: a cnta, a lucra, a veghea, a urechea, a vedea, a trece, a
merge, a rupe, a sui, a dormi, a obosi, a coborI, a urI, a crea, a
apropia, a lua, a bea, a scrie, a coace, a cosi, a coase, a speria, a
sublinia, a acoperi, a toci, a hotrI, a vrea, a voi, a umple, a da, a bea,
a fi, a avea, a mnca, a vedea, a tcea, a zcea.
9. Subliniai formele corecte ei susinei-v opiunea prin
argumente, acolo unde este posibil: o s trebuie/o s trebuiasc,
reflect/reflecteaz, datoreaz/datorecte, datora/datorea, datornd/
datorind, cususe/cosise, coase/cosecte, va coase/va cosi, s coas/s
coase/s coseasc, ar coase/ar cosi, cosnd/cosind, absolvesc/
absolv, a se sfii/sfiii, nu fi ru/nu fii ru, s fi apreciat/s fii apreciat,
ne-ar pare bine/ne-ar prea bine, va apare/va aprea, ne-ar place/near plcea, se va complace/complcea, va zace/va zcea, va tace/va
tcea, va rmne/va rmnea, va ine/va inea, eu fusei/fui, ei fuser/
fur, noi rezolvasem/rezolvaserm, avui/avusei, dat fiind obstacolele/
date fiind obstacolele, o s trebuie/o s trebuiasc, ei trebuia/trebuiau
s plece, acesta preced/precede, fenomenul succed/succede, tnrul
200

conced/concede, el acced/accede, a cura/a curi, datoreaa/

datorecte, a aduga/a adugi/a adogi, va prevede/va prevedea, ar
Incape/ar Incpea, bnuie/bnuiecte, biruie/biruiecte, bombne/
bombnecte, struie/struiecte, bntuie/bntuiecte, se strduie/se
strduiecte, Invrte/Invrtecte, covie/coviecte, acord/acordeaa,
concur/concureaa, contract/contracteaa, manifest/manifesteaa,
ordon/ordoneaa, reflect/reflecteaa, toarn/turneaa,
degaj/ degajeaa, Indoaie/Indoiecte, mIntuie/mntuiecte,
a avea a face/de-a face,
purcednd/purceand, creind/crend,
trebuie fcut eforturi/ fcute eforturi, trebuie cumprat ceva/ de
cumprat ceva, merit investigat/de investigat, eu mi/mn,
deranjm/deranjem, ne furicm/ ne
furicem,
pca/pcea,
trica/tricea, Ingenuncheaa/Ingenunchiaa, trunchiaa/ truncheaa,
atenuiaa/atenueaa, eu continui/eu continuu, sari/sai/sri/si,
Incal/ Inceal, acaa/aceaa, aranjeaa, cade/ceade, (eu)
deapn/depn, (eu) leagn/legn, disec/diseac, observ/obsearv,
provoc/provoac, convoc/convoac, invoc/invoac (eu) blstem/
blestm, (eu) mnii/mnIi, (eu) mng i/m ngi, sf cii/sfcIi, justIfic/
justifIc, intoxIc/intxic, trmin/termIn, dmin/domIn, felIcit/felicIt,
solIcit/solicIt, Infcor/Infcur, Impresor/Impresur, Inconjor/Inconjur,
cne/cnecte, adroncne/adroncnecte, (ei) miros/miroase, (el)
aavrle/aavrl, (ei)
aavrl/aavrl/aavIrlesc, aranja/aranjea,
sorbii/ sorbi, tnja/tnjea, Infca/Infcea, (se) Ingrija/Ingrijea,
sorbii/sorbi,
priii/prii,
venii/veni,
pustii/pustiii,
rmserm/rmaserm, sprseserm/ sparserm,
venisei/veniseci,
aprobase/aprobaseci,
s
miroase/s miroas, s sughit/s
sughie, s amie/ s amne, s Inconjure/s Inconjoare, era s
cad/eram s cad, ei erau s moar/ei era s moar/ era ca ei s
moar, ei trebuiau s vin/ei trebuia s vin/trebuia ca ei s vin,
pieri!/piei!, du!/adt!/ad!, ghici!/ghicecte!, stai!/sti!, s aib/s
aibe, stam/stteam, vrui/vrusei, voiam/vream/vroiam, s nu fi
acceptat/s nu fii acceptat, evapor/evaporeaa, ignor/ignoreaa,
Inseamn/Insemneaa, cchioapt/cchiopteaa, mi se naare/mi
se narecte, ciuruie/ciuruiecte, raport/raporteaa, a ajuta pe
cineva/ cuiva, a privi ceva/ la ceva, uite-m/uit-te la mine, a fost
anunat de director/de ctre director, anunarea de/ de ctre
director, putea veni/s vin, ctia cnta/s cnte, am Inceput a
crede/s credem, a aiura/a aiuri, se Invecineaa/se Invecinecte, a
trgna/a trgni, va Incpea/va Incape, a rage/a rgi, a dogori/a
dogorI, a chiori/a chiorI, a avori/a avorI, desfidem/desfidm,
se Incumete/se Incumet, a sumete/a sumei, a alunga/a alungi,
Infloreaa/Inflorecte, Intraii/
201

Intrziez, zvnt/zvntez, (eu) speriu/sperii, merit/se merit, fir-ar/

fire-ar, s dea/ s deie, s arz/s ard, arz-l-ar/ard-l-ar, filmul
merit vzut/s fie vzut, trebuie/trebuiesc luate msuri.
10. Subliniai formele corecte: nou-nscui/noi-nscui, pori
larg deschise/largi deschise, particip destul de muli/destui de muli,
din ct cunosc eu/din cte cunosc eu, dup ct ctiu/dup cte ctiu, pe
ct ctiu/pe cte ctiu, minimum/minim, odat ce/o dat ce, odat cu/o
dat cu, cte o dat/cteodat, actri/actrii, adineauri/adineaori/
adineaorea, deunzi/de-un-zi, deloc/de loc, defel/de fel, Intruna/
Intr-una, Intruct/Intru ct, odat/o dat, altdat/alt dat,
cteodat/cte o dat, niciodat/nici o dat, totodat/tot o dat,
deodat/de odat/de o dat, ieri sear/ieri-sear, desear/disear,
ast toamn/ast-toamn, ast sear/ast-sear, atunci/atuncea/
atuncia, asemenea/asemeni, aici/ici/aicea/aicia, pururi/pururea,
lunea/lunia,
att
de
frumos/atta
de
frumos,
ades/adesea/deseori/adeseori,
arar/
arare/arareori/rar,
bineIneles/bine Ineles/bunIneles, iar/iar, continuu/ Incontinuu, aca
de atent/aca atent, asemenea unui prin/a unui prin, conform
recomandrilor/cu
recomandrile,
aidoma
prietenilor/cu
prietenii/ca prietenii, ct mai muli/ci mai muli, ct de muli/ci de
muli, destul de dulci/destui de dulci, excesiv de pretenioci/excesivi
de
pretenioci,
ru-fctori/ri-fctori, liber-cugettori/libericugettori, pe tcute/pe tcutelea, de abia/de-abia, din cale-afar/din
cale afar, prefer/mai bine/prefer mai bine, anexez/anexez
alturi/prezint alturi, a venit ci/a mai venit/a mai venit ci,
acum/acuma, alturi/alturea, altminteri/altminterea/altmintrelea,
nicieri/nicierea, pretutindeni/ pretutindenea, pururi/pururea,
ct/ctuci,
totuci/tot,
totdeuna/totdeauna/
Intotdeauna,
nicicum/nicidecum, totodat/totdeodat,
oarecicum/
oarecum, orict/oricict, doar/doar, abia/de-abia, jur-Imprejur/de
jur Imprejur, de fapt/ In fapt, zi de zi/zi cu zi, din contra/din contr, ea
cnt cel mai bine/cea mai bine, In prima luni/lune, de-a bucilea/de-a
bucile, dup-amiaz/dup amiaz, mine-diminea, luni-sear/luni
sear/luni seara, din cale afar/din cale-afar, In acest scop/In
aceast idee, In principal/In cea mai mare parte, la modul ironic/cu
ironie/ironic, totalmente/total, completamente/complet, de o manier
categoric/Intr-un mod categoric, expres/ anume/Inadins/ Intr-adins,
acum dou zile/cu dou zile In urm/acum dou zile In urm.
202

11. Subliniai formele corecte: In ce privesc/In ce prive%te

realizrile, ct privesc/ct prive%te realizrile, procedura este
conform prevederilor legale/cu prevederile legale, ca apreciere/
drept apreciere/ca drept apreciere, drept pentru care/ drept care am
Incheiat prezentul proces-verbal, cu-n/c-un, dintr-o dat/dintrodat/dintrodat, asupra-mi/asupr-mi, Inaintea multor/a multor/a
muli prieteni, asupra ce voi spune/a ce voi spune, graie inteligenei
%i hrniciei/inteligenei %i a hrniciei, datorit a dou/la
dou/celor dou colege, contrar a ceea ce/la ceea ce/la ceea ce se
spune, s-a transmis la patru/celor patru faculti, Intre mine %i Intre
el/Intre mine
%i el, cu sau fr zahr/cu zahr sau fr zahr, pro sau contra
reprezentantului/reprezentanta, cu ma%ina sau fr/cu sau fr
ma%in, unul din noi/dintre noi, distana Intre centru %i
periferie/ dintre centru %i periferie, un copil de pe strada ta/dup
strada ta, a profitat dup urma lor/de pe urma lor, s-a luat dup
noi/de pe noi,
copie de pe/dup buletin, un pahar cu ap/de ap, hain de piele/din
piele, a-%i aminti de studenie/despre studenie, se interesa de fiu/
despre fiu, 100 km pe or/la or, se concentra asupra problemei/pe
problem, sob pe gaze/cu gaze, ma%in de splat/pentru splat,
prin
ajutorul/cu ajutorul, prin avion/cu avionul, prin u%/pe u%,
Incadrate
de paranteze/cu paranteze/Intre paranteze, intercalate Intre rnduri/
plasate Intre rnduri, In acest numr/la acest numr au colaborat,
dup aceea/dup-aceea, fr a vedea/fr-a vedea, afar de/In afar
de/afarde, fa de/fa cu, alturi de/alturi cu, In raport cu/In raport
de, pe temeiul/In temeiul, In afara colegilor/In afar de colegi,
Inde/In
de primvar, la fel de bun ca/ca %i desertul, mai bun ca/ca
%i/decIt
desertul, ca pregtire/ca %i pregtire e bun, ca colegi/ca %i
colegi/In
calitate de colegi, pe baza/In baza, au rmas trei contra patru/contra
a patru, decizie gre%it datorit grabei/din cauza grabei, s-a urcat
In
alt/Intr-alt tren, Intru cinstirea/pentru cinstirea neamului, Intru
promovarea/pentru promovarea reformei, sufer de stomac/cu
stomacul, Il pun In/pe/la tren %i i-l trimit, caietul e plin de/cu
200

formule, pleac In/la Pite%ti, n-a venit, ci/ci dimpotriv a plecat, se

concentra, dar/ cu toate acestea/dar cu toate acestea nu Inelegea, a
fost numit
%ef de serviciu/%ef serviciu, acesta/pe acesta de ce nu-l iei, ai
primit toi/pe toi invitaii, suntem alturi de el cu trup %i suflet/cu
trup %i cu suflet, m Intorc curnd/In curnd, l-a iertat, cci
altfel/de altfel era om bun, nu este necesar de a interveni/a
interveni, nu omitea de a spune/a
spune, a a%teptat trei
sptmni/timp de trei sptmni, la data de 20 ianuarie/la 20
ianuarie.

201

12. Subliniai formele corecte: aoleu/auleu/aoleo, de/dec,

hait/haiti, hop/hopa, iac/iaca, mi/m, haidade/haida-de, hodoronctronc/hodoronc tronc, tic-tac/tic tac, tura-vura/tura vura, bldbc/
bldI-bc, hop-a%a/hop %a, Acum e vai pericol/Acum e, vai,
pericol, Vai! Am czut/Vai! am czut, Am czut, vai! Din nou/Am
czut, vai! din nou, i-am spus, mi, Bogdane/i-am spus, mi
Bogdane, Ia s vedem!/Ia, s vedem, Hai s plecm!/Hai, s
plecm, Cu-cu!/Cucu, Ga-ga! Ham-ham! Ham, ham! haide/haidem/
haidei.
BIBLIOGRAFIE
1. Avram, Mioara, Gramatica pentru toi, Editura Humanitas, Bucureeti,
1997.
2. Avram, Mioara, Cuvintele limbii romne Intre corect %i incorect,

202

Editura Cartier, Chieinu, 2001.

3. Bejan, Dumitru, Gramatica limbii romne. Compendiu, Editura
Echinox, Cluj, 1995.
4. Brncue, Grigore, Saramandu, Manuela, Morfologia limbii romne, Editura Credis, 2001.
5. Constantinescu-Dobridor, Gheorghe, Morfologia limbii romne, Editura
Stiinific, Bucureeti, 1974.
6. Coteanu, 1on; Forscu, Narcisa; Bidu-Vrnceanu, Angela, Limba romn contemporan,
Editura Didactic ei Pedagogic, Bucureeti, 1985.
7. Dimitriu, Cornel, Tratat de gramatic a limbii romne. Morfologia,
Editura 1nstitutul European, 1aei, 1999.
8. Gramatica limbii romne, ediia a 11-a revzut ei adugit. Tiraj nou. Editura Academiei,
Bucureeti, 1966.
9. Graur, Alexandru, Tendinele actuale ale limbii romne, Editura
Stiinific, Bucureeti, 1968.
10. Guu-Romalo, Valeria, Corectitudine %i gre%eal. Limba romn azi, Editura Humanitas,
Bucureeti, 2000.
11. Hristea, Theodor (coordonator), Sinteze de limba romn, ediia a 111-a, Editura Albatros,
Bucureeti, 1984.
12. 1rimia, Dumitru, Gramatica limbii romne, Editura Polirom, 1aei, 1987.
13. 1ordan, 1orgu, Limba romn actual. 0 gramatic a gre%elilor, ediia a 11-a, Bucureeti,
Editura Socec et Co., 1948.
14. Toma, 1on, Morfologia limbii romne, Editura Fundaiei Romnia de Mine, Bucureeti,
2001.
15. Toma, 1on; Popescu, Florin; Silvestru, Elena, Limba romn. Curs
general, Editura Fundaiei Romnia de Mine, Bucureeti, 2000.