1) Abinerea i recuzarea.

Art 50-C pr. Pen persoana incompatibila este obligata sa declare, dupa caz, presedintelui
instantei, procurorului care supravegheaza cercetarea penala sau procurorului ierarhic superior, ca
se abtine de aparticipa la procesul penal, cu aratarea cazului de incompatibilitate ce constituie
motivul abtinerii. Declaratia de abtinere se face de indata ce persoana obligata la aceasta a luat
cunostinta de existenta cazului de incompatibilitate. Recuzarea-art.51-C. Pr. Pen.-in cazul in care
persoana incompatibila nu a facut declaratie de abtinere, poate fi recuzata atat in cursul urmaririi
penale cat si in cursul judecatii de oricare dintre parti de indata ce partea a aflat despre existenta
cazului de incompatibilitate. Recuzarea se formuleaza oral sau in scris cu aratarea cazului de
incompatibilitate. Abtinera sau recuzarea se solutioneaza de un alt complet in sedinta secreta fara
participarea celui care se abtine sau este recuzat. Examinarea declaratiei de abtinere sau a cererii
de recuzare se face de indata ascultandu-se procurorul si daca este necesar cel ce se abtine si
partile. Daca se admite abtinerea sau recuzarea se va stabili in ce masura se mentin actele.
Abtinerea sau recuzarea care priveste intreaga instanta se solutioneaza de instanta ierarhic
superioara. Incheierea nu ste supusa nici unei cai de atac. In cursul urmaririi penale asupra cererii
de abtine sau de recuzare se pronunta procurorul insarcinat cu supravegherea penala sau
procurorul ierarhic superior. Procurorul este obligat sa solutrioneze cererea in cel mult 3 zile printr-o
ordonanta.

2) Aciunea civil n procesul penal: noiune; condiii ale exercitrii acesteia.

Art.476 Instanta examineaza actiunea civila numai daca persoana vatamata este prezenta si se
constituie parte civila, iar pretentiile acesteia pot fi solutionate fara amanarea judecatii. Art.14Actiunea civila are ca obiect tragerea la raspundere civila a inculpatului precum si a partii
responsabile civilmente. Actiunea civila poate fi alaturata actiunii penale prin constituirea persoanei
vatamate ca parte civila. Reparatrea pagubei se face potrivit legii civile: in natura sau prin plata unei
despagubiri banesti. Persoana vatamata se poate constitui ca parte civila in contra invinuitului sau
inculpatului si a partii responsabile civilmente. Constituirea se poate face in cursul urmaririi penale
si in fata in stantei pana la citirea actului de sesizare.Este posibil ca svrirea unei infraciuni s
produc, pe lng urmrile socialmente periculoase i un prejudiciu material sau moral n dauna
unei persoane fizice sau juridice, caz n care infraciunea este i sursa unor obligaii civile. Mijlocul
legal prin care persoana pgubit material cer s-i fie reparat prejudiciul cauzat este aciunea civil.
Aciunea civil constituie instrumentul juridic prin care sunt trai la rspundere inculpatul i partea

responsabil civilmente deoarece prin aceeai fapt s-a nclcat att norma de drept penal ct i
norma de drept civil i exist temeiuri juridice ca fapta s atrag att rspunderea penal ct i cea
civil. Aceste aciuni au fost reunite n cadrul procesului penal pentru c i au izvorul n aceeai
fapt; fapta se refer la aceleai persoane ce trebuie trase la rspundere penal i civil i pentru a
se evita darea unor soluii contradictorii. Prii vtmate i s-a lsat i dreptul de a opta pentru
exercitarea aciunii civile n cadrul procesului civil. Aciunea civil poate fi alturat aciunii penale
n cadrul procesului penal, prin constituirea persoanei vtmate ca parte civil. Repararea pagubei
se face potrivit dispoziiilor legii civile: n natur, prin restituirea lucrului, prin restabilirea situaiei
anterioare svririi infraciunii, prin desfiinarea total ori parial a unui nscris i prin orice alt
mijloc de reparare; sau prin plata unei despgubiri bneti, n msura n care repararea n natur
nu este cu putin. De asemenea, se acorda despgubiri bneti pentru folosul de care a fost lipsit
partea civil. Persoana vtmat se poate constitui parte civil n contra nvinuitului sau inculpatului
i persoanei responsabile civilmente. Condiii ale exercitrii aciunii civile. Pentru exercitarea aciunii
civile n cadrul procesului penal trebuie ndeplinite cumulativ mai multe condiii astfel: 1.
Infraciunea s fi cauzat un prejudiciu material sau moral. Aceast condiia nseamn c nu n orice
proces penal poate fi exercitat aciunea civil ntruct unele infraciuni (este vorba despre
infraciunile de pericol, exemplu de infraciune de pericol: ptrunderea fr drept n sediul unei
instituii publice), prin natura urmrilor lor nu pot genera prejudicii materiale sau morale, i astfel
este exclus exercitarea aciunii civile. 2. ntre infraciunea svrit i prejudiciu, s existe raport
de cauzalitate. Inexistena acestui raport nltur existena temeiului tragerii la rspundere juridic a
persoanei care a svrit fapta. 3. Prejudiciul s fie cert. Aceast condiie impune ca aciunea civil
s fie exercitat pentru repararea unui prejudiciu sigur, att sub aspectul existenei sale, ct i sub
aspectul posibilitilor de evaluare. Prejudiciul este cert cnd este constatat, fiind astfel actual. i
prejudiciul viitor poate fi cert, n situaia cnd este susceptibil de evaluare. 4. Prejudiciul s nu fi fost
reparat, condiie cerut ntruct exist posibilitatea ca, nainte de exercitarea aciunii civile n
procesul penal, prejudiciul cauzat prin infraciune s fi fost acoperit total sau parial de ctre alte
persoane dect inculpatul. ns, repararea prejudiciului cauzat prin infraciune, nu exclude de plin
drept, posibilitatea exercitrii aciunii civile n procesul penal, ntruct exist posibilitatea ca
prejudiciul s nu fi fost acoperit integral, sau, dac prejudiciul a fost pltit, total sau parial, de tere
persoane crora nu le revenea aceast obligaie, aciunea civil poate fi exercitat n procesul
penal n funcie de titlul cu care a fost acoperit prejudiciul. 5. S existe manifestarea de voin din
partea persoanei juridice sau a persoanei fizice cu capacitatea deplin de exerciiu de a fi

despgubit, condiie care se realizeaz prin constituirea de parte civil.

3) Aciunea penal: noiune; obiectul i subiecii aciunii penale; trsturile aciunii penale.
Art.9-actiunea penala are ca obiect tragerea la raspundere a persoanelor care au savarsit
infractiuni. Art.23-inculpatul-persoana impotriva careia s-a pus in miscare actiunea penala. Art.24
parte vatamata-persoana care a suferit prin fapta pena o vatamare fizica, morala sau materiala.
Parte civila-persoana vatamata care exercita actiunea civila in cadrul procesului penal. Parte
responsabila civilmente-persona chemata in procesul penal sa raspunda, potrivit legii civile, pentru
pagubele provocate de invinuit sau inculpat. Aciunea penal constituie instrumentul juridic prin
intermediul cruia se deduce n faa organelor judiciare raportul conflictual de drept penal n
vederea tragerii la rspundere a celui vinovat de comiterea unei infraciuni. Aciunea penal are ca
obiect tragerea la rspundere penal a persoanelor care au svrit infraciuni. Aciunea penal
poate fi exercitat n tot cursul procesului penal, de unde rezult c aciunea penal nu are ca
obiect aplicarea sanciunii penale, ntruct ar nsemna a reduce posibilitatea exercitrii aciunii
penale numai n faza de judecat, concluzie inexact ntruct aciunea penal poate fi exercitat n
tot cursul procesului penal. Subiecii aciunii penale sunt n realitate subiecii principali ai raportului
juridic procesual penal i anume statul, ca subiect activ al aciunii penale, i autorul infraciunii, ca
subiect pasiv al acestei infraciuni. Subiecii oficiali sunt persoane care ndeplinesc atribuiile privind
activitatea organelor judiciare penale. Aceast categorie se subdivide n: subieci oficiali judiciari
(organele de cercetare penal, procurorii, judectorii) i subiecii oficiali extrajudiciari (persoane cu
atribuii de inspecie din inspeciile de stat, poliie sanitar, poliie sanitar-veterinar, vamal .a., de
organe de control i constatarea infraciunilor, de experi oficiali etc.). Subiecii particulari sunt
persoane care particip la diferite raporturi procesuale. Ei se subdivid n dou categorii: subiecii
particulari principali care sunt prile i subiecii particulari secundari care particip la celelalte
raporturi procesuale. Prile sunt inculpatul, partea vtmat, partea civil i partea responsabil
civilmente. Acetia sunt singurii subieci procesuali care pot efectua acte procesuale. Trsturile
aciunii penale: aciunea penal este o aciune social, n sensul c aparine societii i se exercit
prin intermediul organelor statului anume nvestite n acest sens (de unde i denumirea c aciunea
penal aparine statului, trstur care deosebete aciunea penal de cea civil, care este
privat); aciunea penal este obligatorie (consecin direct a principiului oficialitii procesului
penal), ea trebuie pus n micare n mod necesar ori de cte ori sa svrit o infraciune. n unele
cazuri aciunea penal nu mai este obligatorie, de exemplu, cnd punerea n micare a aciunii

penale este condiionat de plngerea prealabil; este o aciune indisponibil, ntruct odat pus
n micare nu poate fi retras, trebuind fi continuat pn la epuizarea ei care are loc prin
rmnerea definitiv a soluiei care se pronun n cauza penal. ns, i de la aceast regul
exist excepii cnd persoana vtmat are s-i retrag plngerea prealabil sau s se mpace cu
fptuitorul; este indivizibil (inclusiv cnd aciunea penal este pus n micare la plngerea
prealabil a persoanei vtmate), n sensul c se ntinde asupra tuturor celor care au participat la
svrirea infraciunii; aciunea penal este individual, urmare a principiului rspunderii penale
personale, putnd fi exercitat numai mpotrivapersoanelor care au calitatea de participani la
svrirea infraciunii.
4) Aprtorul ca participant la desfurarea procesului penal. Drepturile i obligaiile
acestuia.
Art. 172-In cursul urmaririi penale aparatorul are dreptul sa asiste la efectuarea oricarui act de
urmarire penala si poate depune cereri sau memorii. Inculpatul arestat are drept sa ia legatura cu
aparatorul. Aparatorul are dreptul de a face plangeri. In cursul judecatii aparatorul are dretul sa
asiste pe inculpat, sa exercite drepturile procesuale ale acestuia si sa ia contact cu inculpatul
arestat. Activitatea procesuala penala trebuie sa se desfasoare in asa fel incat sa fie trase la
raspundere penala numai persoanele care se fac vinovate de comiterea infractiunilor si numai in
masura gravitatii faptelor savarsite. Aceasta se realizeaza prin dreptul de aparare ce i se confera
inculpatului si celorlalte parti care participa in procesul penal. Dreptul de aparare cuprinde atat
eforturile persoanelor ce lupta pentru respectarea drepturilor si intereselor lor procesuale, cat si
obligatia organelor judiciare de a asigura exercitarea acestor drepturi. Constitutia Romaniei inscrie
acest drept in art.24 care consfinteste faptul ca dreptul de aparare este garantat in tot cursul
procesului. O asemenea reglementare intalnim si in Legea nr.92/1992 pentru organizarea
judecatoreasca. Potrivit art.6 C.pr.pen., dreptul de aparare este garantat invinuitului, inculpatului si
celorlalte parti in tot cursul procesului penal, ocazie cu care organele judiciare sunt obligate sa le
asigure deplina exercitare a drepturilor procesuale in conditiile prevazute de lege si sa administreze
probele necesare in aparare. Din continutul acestor reglementari rezulta ca realizarea justitiei
penale intr-un stat de drept trebuie sa se faca cu respectarea tuturor drepturilor si intereselor
procesuale ale partilor, care nu este un simplu interes privat, ci este si un interes public. In acest
sens, alaturi de parti si societatea are interesul ca intr-o cauza penale sa se afle adevarul. Apararea
este o activitate procesuala de necesitate publica, reflectata atat in drepturile procesuale ale
partilor, cat si in obligatiile organelor judiciare. Apararea trebuie sa se refere la tot complexul cauzei,
atat in fapt, cat si in drept si trebuie sa se desfasoare prin actele si indeplinita dupa formele

procesuale prescrise de lege, ea neputand fi indeplinita in mod temeinic si in toata amploarea decat
de un aparator cu pregatire juridica, de un avocat. Realizarea acestei functii este asigurata de
avocatura care la noi in tara isi exercita activitatea si este organizate in baza Legii nr.51/1995,
publicata in M.O nr.116 din 9 iunie 1995 si a statului profesiei de avocat, publicat in M.O nr.237 din
17 octombrie 1995. Profesia de avocat se exercita numai de membrii barourilor, la alegere, in
cabinete individuale, cabinete asociate sau societati civile profesionale. In exercitarea profesiei,
avocatul este independent si se supune numai legii, statului si eticii profesionale. Acesta trebuie sa
ocroteasca interesele legale ale partii pe care o apara. Potrivit art.2 alin.3 din Legea nr.51/1995,
avocatul are dreptul sa asiste si sa reprezinte persoanele fizice si juridice in fata tuturor instantelor,
autoritatilor si institutiilor, precum si a altor persoane, care au obligatia sa permita si sa asigure
desfasurarea nestingherita a activitatii avocatului in conditiile legii. Desi se inscrie printre principalii
participanti la rezolvarea cauzei penale si se situeaza pe pozitia procesuala a parti ale carei
interese le sustine, aparatorul nu este parte in proces, ci el indeplineste functia apararii, functie ce
reprezinta o necesitate publica. De asemenea, avocatul nu poate asista sau reprezenta parti cu
interese contrare in aceeasi cauza sau in cauze conexe si nu poate pleda impotriva partii care l-a
consultat mai inainte in legatura cu aspectele litigioase concrete ale pricinii (art.39 alin.1 din Legea
nr.51/1995). Totodata, avocatul nu poate fi ascultat ca martor si nu poate furniza relatii nici unei
autoritati sau persoane cu privire la cauza care i-a fost incredintata, decat daca are dezlegare
prealabila, expresa si scrisa din partea tuturor clientilor sai interesati in cauza. Calitatea de martor
are intaietate fata de calitatea de avocat cu privire la faptele si imprejurarile pe care acesta le-a
cunoscut inainte de a fi devenit aparator sau reprezentant al vreunei parti in cauza. Avocatul nu
poate indeplini functia de expert sau de traducator in cauza in care este angajat aparator (art.39
alin. 2-5 din Legea nr.51/1995). Asistenta jurdica este una dintre cele mai importante componente
ale dreptului de aparare al partilor, alaturi de posibilitatea acestora de a-si asigura personal
apararea si de obligatia organelor judiciare de a avea in vedere, din oficiu, toate aspectele care
sunt in favoarea partilor, iar reglementarea ei in Constitutie, in Codul de procedura penala, in Legea
nr.92/1992 si in Legea nr.51/1995 constituie o garantie a exercitarii acestui drept fundamental.
Considerata ca o activitate procesuala complexa, apararea impune ca eforturile persoanei care isi
apara drepturile si interesele proprii sa se alature si un aparator. Acesta din urma asigura in cadrul
procesului penal-prin sustinerea si valorificarea drepturilor si intereselor partii pe care o apara, prin
mijloacele si caile prevazute de lege asistenta juridica. Asistenta juridica in procesul penal
reprezinta activitatea complexa desfasurata in conditiile legii, de aparator pentru promovarea si
apararea intereselor procesuale legitime ale invinuitului sau inculpatului in procesul penal. Potrivit

art.3 din Legea nr.51/1995, asistenta juridica se realizeaza prin acordarea de consultatii si
intocmirea de cereri cu caracter juridic, prin asistarea si, dupa caz, reprezentarea juridica, a
persoanelor fizice sau juridice, in fata organelor de jurisdictie, de urmarire penala si de notariat,
precum si sustinerea cu mijloace juridice specifice a drepturilor si intereselor legitime ale acestora
cu autoritatile publice, institutiile si orice persoana romana sau straina, redactarea de acte juridice,
cu posibilitatea atestarii identitatii partilor, a continutului si a datei actelor, precum si orice mijloace si
cai proprii exercitarii dreptului de aparare, in conditiile legii. Din continutul art.6 alin.4 si art.171
alin.1 C.pr.pen cat si din alte reglementari, rezulta ca orice parte are dreptul sa fie asistata de
aparator in tot cursul procesului penal, iar folosirea acestui drept este facultativa, in sensul ca
partile vor aprecia daca vor apela sau nu la aparator. Tinand cont de toate aceste consideratii se
poate spune ca asistenta juridica este facultativa. Prin modificarile Legii nr.32/1990, legiuitorul a
inlocuit, in art.171 alin.1, formula in tot cursul procesului penal cu in tot cursul urmarii penale si al
judecatii dorind, astfel, sa aduca faza urmaririi penale, pe care o numeste expres, la aceleasi rigori
ca si faza judecatii, sub aspectul garantiilor procesuale ce trebuie sa apere dreptul la asistenta
juridica a invinuitului sau inculpatului. Totodata, prin aceleasi modificari, s-a dispus obligativitatea
organelor judiciare de a aduce la cunostiinta invinuitului sau inculpatului dreptul respectiv. In
anumite cazuri prevazute de lege, pentru asigurarea unei aparari reale a unor persoane care,
datorita situatiilor in care se gasesc, nu se pot apara singure, dreptul de aparare nu mai este
facultativ, ci devine o conditie legala necesara pentru normala desfasurare a procesului penal,
asistenta juridica devenind obligatorie. Deci, in asemenea situatii, partile nu mai dispun dupa voie
de dreptul de a fi asistate de un aparator, ci, daca nu si-a ales un avocat i se va desemna unul din
oficiu. Prevederile legale care impun obligativitatea asistentei juridice pentru cazurile date, sunt
conditii imperative ale valabilitatii actelor efectuate si orice abatere de la aceste norme se
sanctioneaza prin nulitate absoluta. In urma modificarilor art.171 alin.2 C.pr.pen., prin Legea
nr.32/1990, s-au adus noi prevederi in planul drepturilor si garantiilor procesuale ale partilor prin
instituirea unor cazuri noi de asistenta juridica obligatorie. Astfel, in cursul urmaririi penale, asistenta
juridica este obligatorie in urmatoarele cazuri: cand invinuitul sau inculpatul este minor, militar in
termen, militar cu termen redus, rezervist concentrat, elev al unei institutii militare de invatamant,
internat intr-un centru de reeducare sau intr-un institut medical-educativ ori cand este arestat chiar
in alta cauza. In cursul judecatii, pe langa aceste cazuri, asistenta juridica este obligatorie si in
cauzele in care legea prevede pentru infractiunea savarsita pedeapsa inchisorii mai mare de 5 ani
sau cand instanta apreciaza ca inculpatul nu si-ar putea face singur apararea. De asemenea,
potrivit art.2 din Legea nr.83/1992, este prevazuta asistenta juridica obligatorie si in cazul procedurii

urgente de urmarire si judecare a unor infractiuni de coruptie. Potrivit art.171 alin 4 C.pr.pen cand
asistenta juridica este obligatorie, daca invinuitul sau inculpatul nu si-a ales un aparator, se iau
masuri pentru desemnarea unui aparator din oficiu. In asemenea situatii, legea acorda prioritate
alegerii facute de invinuit sau inculpat, dispunand ca delegatia aparatorului desemnat din oficiu
inceteaza la prezentarea celui ales, facand totodata precizarea ca, daca la judecarea cauzei,
aparatorul lipseste si nu poate fi inlocuit, cauza se amana (art.171 alin.5 si 6 C.pr.pen). Din
reglementarile in vigoare rezulta ca asistenta juridica nu este obligatorie numai pentru invinuit sau
inculpat. Astfel, potrivit art.173 alin.3 C.pr.pen, cand instanta apreciaza ca din anumite motive
partea vatamata, partea civila sau partea responsabila civilmente nu si-ar putea face singura
apararea, dispune din oficiu sau la cerere luarea masurilor pentru desemnarea unui aparator.
Pentru a da suport deplin si consistenta reglementarii asistentei juridice, legea instituie o
consolidare esentiala a drepturilor aparatorului in cazul procesului penal cu efecte directe asupra
drepturilor si intereselor invinuitului, ale inculpatului si ale celorlalte parti. In acest plan, noua
reglementare realizeaza si cele mai solide garantii procesuale, atat in cursul urmarii penale cat si in
cursul judecatii. Potrivit dispozitiilor art.172 alin.1-6 C.pr.pen, in cursul urmaririi penale, aparatorul
invinuitului sau inculpatului are dreptul sa asiste la efectuarea oricarui act de urmarire penala, sa
formuleze cereri si sa depuna memorii. Lipsa aparatorului nu impiedica efectuarea actelor de
urmarire penala, daca exista dovada ca aparatorul a fost incunostiintat de data si ora efectuarii
actului. Cand asistenta juridica este obligatorie, organul de urmarire penala va asigura prezenta
aparatorului la ascultarea inculpatului. In cazul in care aparatorul invinuitului sau inculpatului este
prezent la efectuarea unui act de urmarire penala se face mentiune despre aceasta, iar actul este
semnat si de aparator. Inculpatul arestat are dreptul sa ia contact cu aparatorul. In mod exceptional,
cand interesul urmaririi cere, procurorul din oficiu sau la propunerea organului de cercetare
penala poate dispune, prin ordonanta motivata, interzicerea luarii de contact a inculpatului arestat
cu aparatorul, o singura data, pe o durata de cel mult 5 zile. Luarea de contact cu aparatorul nu
poate fi interzisa la prelungirea duratei arestarii de catre instanta de judecata, iar la prezentarea
materialului de urmarire penala aceasta este obligatorie. Aparatorul are dreptul de a se plange,
potrivit art.275 C.pr.pen., daca cererile sale nu au fost acceptate, in cazul in care asistenta juridica
este obligatorie si nu si-a asigurat prezenta aparatorului la ascultarea inculpatului ori a fost interzisa
luarea de contact dintre inculpatul arestat si aparator in afara situatiilor prevazute de lege,
procurorul este obligat sa rezolve plangerea in cel mult 48 de ore. In cursul judecatii, potrivit art.172
alin.7 C.pr.pen., aparatorul are dreptul sa asiste pe inculpat, sa exercite drepturile procesuale ale
acestuia, iar in cazul cand inculpatul este arestat, sa ia contact cu acesta. Aparatorul ales sau

desemnat din oficiu este obligat sa asigure asistenta juridica a invinuitului sau inculpatului. Pentru
nerespectarea acestei obligatii, organul de urmarire penala sau instanta de judecata poate sesiza
conducerea baroului de avocati spre a lua masuri (art.172 alin. Ultim C.pr.pen.). Astfel, in baza
art.65 din Legea nr.51/1995, avocatul raspunde disciplinar pentru nerespectarea prevederilor legii
pentru organizarea si exercitarea profesiei de avocat sau ale statutului profesiei de avocat, pentru
nerespectarea deciziilor obligatorii adoptate de organele de conducere ale baroului sau ale uniunii,
precum si pentru orice fapte savarsite in legatura cu profesia sau in afara acesteia, care sunt de
natura a prejudicia onoarea si prestigiul profesiei sau ale institutiei. Instantele judecatoresti si
parchetele Ministerului Public sunt obligate sa inainteze consiliului baroului orice actiune de
urmarire penala sau de judecata pornita impotriva unui avocat. In acelasi timp, si aparatorul partii
vatamate, al partii civile si al partii responsabile civilmente are dreptul de a formula cereri si de a
depune memorii. De asemenea, are dreptul sa asiste la efectuarea urmatoarelor acte de urmarire
penala: ascultarea partii pe care o apara, cercetari la fata locului, perchezitii si autopsii, prelungirea
duratei arestarii, iar la efectuarea altor acte de urmarire poate asista cu incuviintarea organului de
urmarire penala. In cursul judecatii, aparatorul exercita drepturile partii pe care o asista (art.173
alin.1 si 2 C.pr.pen.). Aparatorul are o pozitie independenta fata de parte. Desi reprezinta interesele
partii, fiind legat sub multiple aspecte de vointa acesteia, aparatorul devine independent prin faptul
ca este chemat sa apere doar interesele legitime permise de lege.

5) Apelul peste termen.

Art.365-Partea care a alipsit atat la judecata cat si la pronuntare, poate declara apel si peste termen
dar nu mai tarziu de 10 zile dupa caz de la data inceperii executarii pedepsei sau a inceperii
executarii privind despagubirile civile. Apelul declarat peste termen nu suspenda executarea, dar
instanta poate suspenda executarea. Apelul peste termen. Participantul la proces care a lipsit atat
la judecata, cit si la pronuntarea sentintei, poate declara apel si peste termen, dar nu mai tarziu
decat 10 zile de la data inceperii executarii pedepsei sau a despagubirilor materiale. Apelul
declarat peste termen nu suspenda executarea sentintei. Instanta de apel poate suspenda
executarea sentintei atacate. Apelul se declara prin cerere scrisa, cererea de apel trebuie sa
contina: Denumirea instantei la care se depune apelul; Numele si prenumele apelantului, calitatea
procesuala si adresa lui; Denumirea instantei care a pronuntat sentinta, data sentintei, numele si
prenumele inculpatului in privinta caruia se ataca sentinta; Continutul si motivele cerintelor
apelantului; Indicarea probelor si mijloacelor cu ajutorul carora acestea pot fi administrate, daca se

invoca necesitatea administrarii de noi probe; Data declararii apelului si semnatura apelantului;
Lista documentelor ce se anexeaza la cererea de apel. Pentru persoana care nu poate sa
semneze, cererea se atesta de un judecator de la instanta a carei hotarare se ataca. Cererea
poate fi atestata si de primarul localitatii unde domiciliaza apelantul. Cererea de apel se depune la
instanta a carei sentinta se ataca, in atatea copii citi participanti la proces sunt. Persoana arestata
poate depune cererea de apel la administratia locului de detinere, fara a anexa copii. Dupa
expirarea

termenului

stabilit

pentru

declararea

apelului, instanta

judecatoreasca care a

pronuntat sentinta trimite, in termen de cinci zile, dosarul penal, impreuna cu apelul in instanta
judecatoreasca superioara.

6) Arestarea inculpatului: condiii, organe judiciare care pot lua msura; durata.
Art.148-Masura arestarii preventive se ia fata de inculpat daca sunt indicii temeinice ca a savarsit o
fapta prevazuta de legea penala in urmatoarele situatii: daca domiciliul inculpatului nu poate fi
stabilit, infractiunea este flagranta iar legea prevede pedeapsa inchisorii mai mare de 3 luni,
inculpatul a fugit sau s-a ascuns in scopul de a se sustrage de la urmarire sau de la judecata, sunt
date suficiente din care rezulta ca inculpatul a incercat sa zadarniceasca aflarea adevarului prin
influentarea unui martor expert sau interpret, inculpatul a comis din nou o infractiune, inculpatul
este recidivist, exista circumstante agravante, inculpatul a savarsit o infractiune pentru care legea
prevede pedeapsa inchisorii mai mare de 2 ani si lasarea lui in libertate prezinta pericol pentru
ordinea publica. Art.149-arestarea inculpatului nu poate depasi 30 zile afara de cazul in care ea
este prelungita in conditiile legii. Masura poate fi luat de catre procuror sau de catre instanta.
Msura arestrii preventive poate fi luat fa de o persoan dac sunt probe sau indicii temeinice
c a svrit o fapt prevazut de legea penal i numai n vreunul din cazurile prevzute de art.
148 din Codul de procedur penal. Arestarea preventiv se dispune de judector i numai n
cursul procesului penal, iar pn la rmnerea definitiv a hotrrii judectoreti de condamnare,
persoana este considerat nevinovat si nici o pedeapsa nu poate fi stabilita decat in conditiile si in
temeiul legii.Arestarea preventiv a inculpatului (persoana fa de care se efectueaz urmrirea
penal i a fost pus n micare aciunea penal). Arestarea preventiv a inculpatului n cursul
urmririi penale i al judecii nu poate depi 30 de zile, afar de cazul cnd ea este prelungit n
condiiile legii. Termenul curge de la data emiterii mandatului, cnd arestarea a fost dispus dup
ascultarea inculpatului, iar n cazul cnd arestarea a fost dispus n lipsa acestuia, termenul curge
de la data punerii n executare a mandatului de arestare. Minorul ntre 14 i 16 ani nu poate fi
9

arestat preventiv dect dac pedeapsa prevzut de lege pentru fapta de care este nvinuit este
deteniunea pe via sau nchisoarea de 10 ani ori mai mare i o alt msur preventiv nu este
suficient. Durata arestrii inculpatului minor ntre 14 si 16 ani este, n cursul urmririi penale de cel
mult 15 zile, iar verificarea legalitii i temeiniciei arestrii preventive se efectueaz n cursul
judecii periodic, dar nu mai trziu de 30 de zile. Prelungirea acestei msuri n cursul urmririi
penale sau meninerea ei n cursul judecii nu poate fi dispus dect n mod excepional. n mod
excepional, cnd pedeapsa prevazut de lege este deteniunea pe via sau nchisoarea de 20 de
ani sau mai mare, arestarea preventiv a inculpatului minor ntre 14 si 16 ani n cursul urmririi
penale poate fi prelungit pn la 180 de zile. Inculpatul minor mai mare de 16 ani poate fi arestat
preventiv n cursul urmririi penale pe o durata de cel mult 20 de zile. Durata msurii preventive
poate fi prelungit n cursul urmririi penale de fiecare dat cu 20 de zile, dar fr a se putea depi
un termen rezonabil i nu mai mult de 90 de zile. n mod excepional, cnd pedeapsa prevzut de
lege este deteniunea pe via ori nchisoarea de 10 ani ori mai mare, arestarea preventiv a
inculpatului minor mai mare de 16 ani, n cursul urmririi penale poate fi prelungit pn la 180 de
zile.Durata arestrii nvinuitului minor este de cel mult 3 zile.mpotriva ncheierii prin care s-a dispus
n timpul urmririi penale arestarea preventiv a nvinuitului sau a inculpatului sau prelungirea
arestrii preventive ca i mpotriva ncheierii dat n cursul judecii prin care s-a dispus luarea,
meninerea arestrii preventive, nvinuitul sau inculpatul poate face recurs la instana superioar n
termen de 24 de ore de la pronunare, pentru cei prezeni i de la comunicare pentru cei lips.
Persoanei arestate preventiv i se aduc, de ndat, la cunotin, n limba pe care o ntelege,
motivele arestrii. nvinuirea i se aduce la cunotina celui arestat, n cel mai scurt termen, n
prezena unui avocat ales sau numit din oficiu. De asemenea, c are dreptul de a nu face nici o
declaraie, atrgndu-i-se totodat atenia c ceea ce declar poate fi folosit i mpotriva sa.
Preedintele instanei sau judectorul delegat de acesta fixeaz ziua i ora de soluionare a
propunerii de arestare preventiv formulat de procuror, care se comunic att aprtorului ales
sau numit din oficiu ct i procurorului, acesta din urm fiind obligat s asigure prezena n faa
judectorului a nvinuitului sau inculpatului. Propunerea de arestare preventiv se soluioneaz n
camera de consiliu de un singur judector, indiferent de natura infraciunii iar nvinuitul sau
inculpatul este adus n faa judectorului. Msura arestrii preventive a nvinuitului sau inculpatului
poate fi luat numai dup ascultarea acestuia de ctre judector n prezena aprtorului, n afar
de cazul cnd este disprut, se afl n strinatate ori se sustrage de la urmrire sau de la judecat.
n aceste cazuri, nvinuitul sau inculpatul va fi ascultat imediat ce a fost prins sau s-a prezentat.
Judectorul ncunotiineaz despre msura arestrii preventive n termen de 24 de ore un membru

10

al familiei nvinuitului sau inculpatului ori o alt persoan desemnat de acesta. Minorilor arestai
preventiv li se asigur pe lng drepturile prevzute de lege pentru deinuii preventiv ce au depait
18 ani drepturi proprii i un regim special de detenie preventiv. Atunci cnd s-a dispus arestarea
preventiv a unui nvinuit sau inculpat minor se ncunotineaz n termen de 24 de ore prinii,
tutorele, persoana n ngrijirea sau supravegherea creia se afl minorul, alte persoane pe care le
desemneaz acesta, precum i serviciul de reintegrare social a infractorilor i de supraveghere a
executrii sanciunilor neprivative de libertate de pe lng instana creia i-ar reveni s judece n
prima instana cauza. Constitutia permite eliberarea persoanei arestate preventiv, la cererea
acesteia, sub control judiciar sau pe cautiune atat in cursul urmaririi penale cat si in cursul judecatii
de instanta de judecata. Cererea de liberare provizorie sub control judiciar sau pe cauiune poate fi
fcut att n cursul urmririi penale, ct i n cursul judecii de ctre nvinuit sau inculpat, soul ori
rudele apropiate ale acestuia. Cauiunea se restituie n condiiile legii. De asemenea, legea prevede
situaiile n care cauiunea nu se restituie. Liberarea provizorie sub control judiciar sau pe cauiune
poate fi revocat n condiiile legii. n caz de revocare a liberrii provizorii, instana dispune
arestarea preventiv a inculpatului sau a nvinuitului. mpotriva ncheierii instanei prin care s-a
dispus revocarea liberrii provizorii se poate face recurs. Termenul de recurs este de 24 de ore i
curge de la pronunare pentru cei prezeni i de la comunicare pentru cei lips. Recursul se judec
n termen de 2 zile.

7) Arestarea nvinuitului.
Procurorul din oficiu sau la sesizarea organului de urmarire penala cand sunt indicii temeinice ca a
fost comisa o fapta prevazuta de legea penala daca considera ca in interesul urmaririi penale este
necesara privarea de libertate a invinuitului dispune prin ordonanta motivata arestarea acestuia
aratand temeiurile care justifica luarea masurii si fixand durata arestarii care nu poate depasi 5 zile.
Procurorul emite mandat de arestare a invinuitului.Arestarea invinuitului poate fi dispusa si de
instanta de judecata.nvinuitul este reinut. Reinerea dureaz 24 de ore. La sesizarea organului de
cercetare sau din oficiu, procurorul poate solicita judectorului arestarea nvinuitului, care nu poate
depi 10 zile, acestea calculndu-se de la data expirrii ordonanei de reinere. n cazul n care
procurorul solicit reinerea se aplic art. 146 i urmtoarele din Codul de procedur penal, astfel:
Dac sunt ntrunite condiiile pentru a se dispune reinerea i exist probe din care rezult vreunul
dintre cazurile n care se dispune arestarea nvinuitului, procurorul, din oficiu sau la sesizarea
organului de cercetare penal, cnd consider c n interesul urmririi penale este necesar

11

arestarea nvinuitului, numai dup ascultarea acestuia n prezena aprtorului, prezint dosarul
cauzei, cu propunerea motivat de luare a msurii arestrii preventive a nvinuitului, preedintelui
instanei sau judectorului delegat de acesta; Dosarul se prezint preedintelui instanei creia i-ar
reveni competena s judece cauza n fond sau al instanei corespunztoare n a crei
circumscripie se afl locul de detenie ori judectorului delegat de preedintele instanei; La
prezentarea dosarului de ctre procuror, preedintele instanei sau judectorul delegat de acesta
fixeaz ziua i ora de soluionare a propunerii de arestare preventiv, pn la expirarea celor 24 de
ore de reinere, n cazul n care nvinuitul este reinut. Ziua i ora se comunic att aprtorului ales
sau numit din oficiu, ct i procurorului, acesta din urm fiind obligat s asigure prezena n faa
judectorului a nvinuitului reinut; Propunerea de arestare preventiv se soluioneaz n camera de
consiliu de un singur judector, indiferent de natura infraciunii; nvinuitul este adus n faa
judectorului i va fi asistat de aprtor; Participarea procurorului este obligatorie; Dup ascultarea
nvinuitului, judectorul, de ndat, admite sau respinge propunerea de arestare preventiv, prin
ncheiere motivat; Dac sunt ntrunite condiiile pentru arestare, judectorul dispune, prin
ncheiere, arestarea preventiv a nvinuitului, artnd n concret temeiurile care justific luarea
msurii arestrii preventive i fixnd durata acesteia, care nu poate depi 10 zile; Totodat,
judectorul, admind propunerea, emite, de urgen, mandatul de arestare a nvinuitului; mpotriva
ncheierii se poate face recurs n termen de 24 de ore de la pronunare, pentru cei prezeni, i de la
comunicare, pentru cei lips. Dac procurorul apreciaz c sunt suficiente dovezi pentru punerea n
micare a aciunii penale, d rechizitoriu prin care pune n micare aciunea penal i dispune
trimiterea n judecat i trimite dosarul instanei competente nainte de expirarea mandatului de
arestare. n cazul n care procurorul nu a dispus trimiterea n judecat n termen de 3 zile de la data
emiterii ordonanei de reinere, procurorul va prezenta instanei cu propunerea de arestare
preventiv a nvinuitului. Instana de judecat, poate dispune arestarea nvinuitului n cazurile i
condiiile artate mai sus. Cnd s-a dispus arestarea, preedintele completului de judecat emite
mandatul de arestare a nvinuitului. nvinuitul arestat este trimis de ndat procurorului mpreun cu
mandatul de arestare.

8) Cauzele care mpiedic punerea n micare a aciunii penale sau care sting aciunea
penal.
In desfasurarea actiunii penale, pot interveni anumite cauze de impiedicare a pu-nerii in miscare a
actiunii penale sau a exercitarii actiunii penale, dupa caz. Ele pot interveni in orice moment, in orice

12

stadiu al procedurilor, adica fie inaintea inceperii urmaririi penale, cand persoana interesata este
faptuitorul, fie dupa inceperea urma-ririi penale, dar inainte de punerea in miscare a actiunii penale,
cand persoana intere-sata este inculpatul. Daca aceste cauze intervin inainte de inceperea urmaririi
penale, ele impiedica insasi inceperea urmaririi penale, adica sunt cauze de impiedicare a inceperii
urmaririi penale. Daca intervin dupa inceperea urmaririi penale, ele sunt cauze de impiedicare a
punerii in miscare a actiunii penale, iar daca intervin dupa punerea in miscare a actiunii penale,
impiedica exercitarea actiunii penale. Cu aceeasi consecinta procesuala (inchiderea dosarului)
aceste cauze sunt prevazute de un singur text de lege: art. 10, c.pr.pen. Art. 10, c.pr.pen.cuprinde
doua mari categorii de cauze de impiedicare: Cauze care fac ca actiunea penala sa fie lipsita de
temei-Sunt acele cauze in care fie lipseste insusi temeiul actiunii penale, care este iden-tic cu cel al
raspunderii penale si care este chiar infractiunea, fie in care este exclusa raspunderea penala.
Aceste cauze sunt prevazute de art. 10, lit. a-h, c.pr.pen. a) Fapta nu exista -; Cand fapta lispeste in
materialitatea ei b) Fapta nu este prevazuta de legea penala -; Cand fapta exista, insa ea nu este
prevazuta de Codul penal sau de o lege speciala. c) Fapta nu prezinta pericolul social al unei
infractiuni -; Cand lipseste una dintre trasaturile infractiunii si anume pericolul social. d) Fapta nu a
fost savarsita de invinuit sau inculpat -; Cand, in urma efectuarii actelor premergatoare sau de
urmarire, se constata ca fapta este savarsita de o alta persoana. e) Faptei ii lipseste unul dintre
elementele constitutive ale infractiunii -; Orice fapta presupune un continut constitutiv. Atunci cand
lipseste un element de care este conditionata insasi existenta infractiunii, fapta nu va constitui
infractiune. f) Exista una dintre cauzele care fac ca fapta sa nu fie infractiune -; Aceasta este
situatia in care avem una dintre cauzele ce inlatura caracterul penal al faptei (art. 44-51, c.pen.),
precum si cele prevazute de legile speciale (Ex: Proba veritatii, in caz de insulta sau calomnie). O
parte dintre aceste cauze opereaza in rem (situatia de la litera a), altele operea-za si in rem si in
personam. Cauze care lipsesc actiunea penala de obiect-Sunt acele cauze in care este inlaturata
sau inlocuita raspunderea penala, precum si acele cauze in care lipseste o conditie de procedura
ceruta de lege pentru punerea in miscare sau pentru exercitarea actiunii penale. Acestea sunt
prevazute in art. 10, lit. f-g, c.pr.pen., la care se adauga si cauzele de nepedepsire prevazute in
Codul penal sau in alte legi speciale: a) Lipseste plangerea prealabila a persoanei vatamate,
autorizarea sau sesizarea organului competent sau o alta conditie prevazuta de lege pentru
punerea in miscare sau pentru exercitarea actiunii penale. Plangerea prealabila a persoanei
vatamate este prevazuta fie in Codul penal, fie in legi speciale pentru anumite categorii de infractiuni, ca o conditie de punere in miscare si de exercitare a actiunii penale, cum este cazul infractiunii
de lovire sau de alte violente, de vatamare corporala din culpa, de furt intre soti, de tulburare de

13

posesie, de viol in forma simpla, de amenintare sau in-fractiunea de concurenta neloiala, pentru
care se cere conditia plangerii prealabile, prevazute de Legea nr. 11/1991. Plangerea prealabila se
poate adresa fie organului de urmarire penala, in cazurile prevazute de art. 279, lit. b) si c),
c.pr.pen. fie direct instantei de judecata, in condi-tiile art. 279 (2), lit. a), c.pr.pen. Ea este nu numai
un mod special de sesizare a organului de cercetare penala, ci si o conditie de procedura astfel
incat absenta ei, atunci cand este prevazuta expres de lege, face sa lispeasca insusi cadrul legal
proce-sual de punere in miscare sau de exercitare a actiunii penale. In afara plangerii prea-labile,
legea mai pretinde autorizarea sau sesizarea organului competent in alte situatii: Infractiunile
savarsite in strainatate impotriva sigurantei Statului Roman sau impotriva vietii, sanatatii sau
integritatii corporale a unui cetatean roman de catre un cetatean strain sau o persoana fara
cetatenie, aflata in strainatate; Infractiunile contra reprezentantului unui stat strain, pentru care este
necesara exprimarea dorintei Guvernului strain; Infractiunile contra circulatiei pe Caile Ferate,
pentru care se cere sesizarea or-ganelor Cailor Ferate; Infractiunile contra ordinii si disciplinei
militare, pentru care se cere sesizarea comandantului UM; Infractiunile comise de magistrati si de
notarii publici, pentru care se cere avi-zul ministrului Justitiei; Infractiunile comise de presedintele,
vicepresedintele si judecatorii CSJ, pentru care se cere autorizarea presedintelui Romaniei. b)
Intervine amnistia sau prescriptia, care inlatura raspunderea penala sau dece-sul faptuitorului, care
impiedica punerea in miscare a actiunii pentru ca este o acti-une personala. c) A intervenit
retragerea plangerii prealabile sau impacarea partilor. Retragerea plangerii prealabile a persoanei
vatamate, atunci cand plangerea pre-alabila este o conditie de punere in miscare sau exercitare a
actiunii penale are ca efect impiedicarea punerii in miscare sau a exercitarii actiunii penale. Pentru
a pro-duce aceste efecte, retragerea trebuie sa fie totala si neconditionata. Impacarea partilor
impiedica punerea in miscare sau exercitarea actiunii penale, atunci cand legea penala prevede
expres ca inlatura raspunderea penala. Pentru a fi valabila trebuie sa aiba loc in fata autoritatii
judiciare competente care presupune prezenta ambelor parti. Trebuie sa fie totala si neconditionata,
pentru ca, potrivit art. 132, c.pen. impacarea este personala si produce efecte numai daca intervine
pana la ramanerea definitiva a hotararii. d) Atunci cand s-a dispus inlocuirea raspunderii penale cu
o raspundere adminis-trativa, conform modificarilor prevazute de Legea nr. 104/1992. e) Atunci
cand a intervenit autoritatea de lucru judecat. Hotararile ramase defini-tive intra in puterea de lucru
judecat, in baza legii. Acesta produce doua efecte: Efectul pozitiv -; Consta in posibilitatea punerii in
executare a hotararii penale definitive. Efectul negativ -; Consta in impiedicarea unei noi puneri in
miscare a actiunii penale pentru aceeasi fapta (Regula: Non bis in idem). In situatia in care legea
conditioneaza punerea in miscare sau exercitarea actiunii penale de o autorizare sau de o sesizare

14

din partea organului competent, o noua acti-une penala poate fi pusa in miscare si exercitata, daca
ulterior este indeplinita condi-tia prevazuta de lege, ceea ce reprezinta o derogare de la regula Non
bis in idem. f) A intervenit una dintre cauzele de impunitate: Desistarea sau impiedicarea producerii
rezultatului (art. 22, c.pen.); Denuntarea faptei de trafic sau consum de droguri inaintea inceperii
urmaririi penale (art. 15, Legea 143/2000); Denuntarea faptei inainte de inceperea urmaririi penale;
Inlesnirea arestarii faptuitorilor dupa inceperea urmaririi penale, in cazul infrac-tiunii de trafic de
persoane, prevazuta de Legea 678/2001 privind prevenirea si com-baterea traficului de persoane;
Desi cauzele de impunitate nu sunt prevazute expres in art. 10, c.pr.pen. ele conduc la acelasi
efect, pentru ca, in realitate, inlatura raspunderea penala, adica impiedica punerea in miscare sau
exercitarea actiunii penale. Art.10-actiune penala nu poate fi pusa in miscare si daca a fost pusa in
miscare nu mai poate fi exercitata daca: a) fapta nu exista; b) fapta nu este prevazuta de legea
penala, b1) fapta nu prezinta pericolul social al unei infractiuni; c) fapta nu a fost savarsita de
invinuit sau inculpat; d) faptei ii lipseste unul din elementele constitutive ale infractiunii; e) exista
vreuna din cauzele care inlatura caracterul penal ala faptei; f) lipseste plangerea prealabila a
persoanei vatamate, autorizarea sau sesizarea organului competent, ori alta conditie prevazuta de
lege pentru punerea in miscare a actiunii penale; g) a intervenit amnistia sau prescptia ori decesul
faptuitorului; h) a fost retrasa plangerea prealabila sau partie s-au impacat, pentru infractiunile
pentru care opereaza aceste institutii; i) s-a dispus inlocuirea raspunderii penale; j) exista autoritate
de lucru judecat.

9) Cazuri de conexitate i indivizibilitate.

Prorogarea de competen const n extinderea competenei unui organ judiciar i asupra unor
infraciuni sau persoane care nu i sunt date n competen. Un organ judiciar nu va putea, prin
prorogare de competen, s preia n competena sa cauze care revin organelor superioare ci
numai celor inferioare sau egale n grad. Cazurile de prorogare de competen sunt prevzute de
lege, nefiind posibil prorogarea convenional. Cele mai des ntlnite cazuri de prorogare de
competen sunt indivizibilitatea i conexitatea. Cazuri de conexitate. Conexitatea este o stare de
legtur ntre mai multe cauze penale care impune reunirea lor pentru a fi soluionate mpreun.
Legturile ntre cauze pot fi subiective, referindu-se la persoana celui care a svrit toate
infraciunile, sau obiective, crend o unitate de timp, de loc, sau o dependen ntre infraciuni. n
alte cazuri legtura de conexitate este mixt, referindu-se, pe de-o parte, la acea persoan care a
svrit mai multe infraciuni, iar pe de alt parte la existena unei legturi ntre infraciuni. Cazurile

15

de conexitate sunt n numr de patru: cnd dou sau mai multe infraciuni sunt svrite prin acte
diferite de una sau de mai multe persoane mpreun, n acelai timp i n acelai loc; cnd dou
sau mai multe infraciuni sunt svrite n timp ori n loc diferit, dup o prealabil nelegere ntre
infractori. Elementul de conexitate const n nelegerea ntre infractorii care organizeaz comiterea
infraciunilor i pentru judecarea lor se impune o cunoatere a ntregului; cnd o infraciune este
svrit pentru a pregti, a nlesni sau ascunde comiterea altei infraciuni, ori este svrit pentru
a nlesni sau pentru a asigura sustragerea de la rspundere penal a fptuitorului altei infraciuni.
Conexitatea este dat de faptul c trebuie judecate mpreun infraciuneamijloc cu infraciuneascop (de ex. infraciunea de fals cu infraciunea de nelciune) i infraciunea svrit i cea prin
care se ncearc ascunderea ei (favorizare, tinuire, omisiunea denunrii); cnd ntre dou sau
mai multe infraciuni exist legtur i reunirea cauzelor se impune pentru o bun nfptuire a
justiiei. Motivele de reunire pot fi multiple dar urmresc un singur scop, o mai bun nfptuire a
justiiei (de exemplu, o persoan a svrit mai multe infraciuni, n concurs, fr legtur ntre ele
sau o persoan vtmat a fost prejudiciat prin infraciuni diferite i prejudiciul trebuie delimitat).
Cazuri de indivizibilitate. Indivizibilitatea este o stare de legtur ntre cauze, generat de anumite
mprejurri care, prin natura lor sau voina legii, formeaz o unitate care impune judecarea
ntregului complex faptic i de inculpai de o singur instan. Unitatea natural exist atunci cnd o
singur aciune sau inaciune constituie mai multe infraciuni i unitatea legal cnd mai multe fapte
penale constituie o singur infraciune. Sunt trei cazuri de indivizibilitate i anume: cnd la
svrirea unei infraciuni au participat mai multe persoane. Cazul se refer la participaia penal
cnd exist unitate infracional cu pluralitate de infractori - coautori, instigatori, complici, care
trebuie judecai mpreun pentru o bun administrare a probelor i pentru o just proporionalizare
a pedepselor n funcie de contribuia fiecruia la comiterea faptei; cnd dou sau mai multe
infraciuni au fost svrite prin acelai act. Este cazul concursului formal de infraciuni, cnd
datorit existenei unei singure aciuni sau inaciuni, care datorit mprejurrilor n care a avut loc
sau urmririlor pe care le-a produs, ntrunete elementele a dou sau mai multe infraciuni, se
impune judecarea ntr-o singur cauz; cnd mai multe acte materiale alctuiesc, prin voina legii, o
singur infraciune, cum este infraciunea continuat, complex sau din obinuin. n acest caz
legea impune ca actele materiale ce intr n componena unei infraciuni s fie tratate ca un ntreg
indivizibil pentru care se aplic o singur sanctiune.
10) Cazurile de asisten juridic obligatorie.
Art.171-asistenta juridica este obligatorie cand invinuitul sau inculpatul este minor, militar in termen,
militar cu termen redus, rezervist, concentrat, elev al unei institutii militatre de invatamant, internat
16

intr-un centru de reeducare sau institut medical educativ, arestat chiar si in alta cauza, daca legea
prevede pedeapsa inchisorii mai mare de 5 ani sau instanta apreciaza ca inculpatul nu-si poate
face singur apararea.

11) Cazurile de contestaie n anulare.

Art. 386 impotriva hotararilor penale definitive se poate face contestatie in anulare in urmatoarele
cazuri: cand procedura de citare a partii pentu termenul la care s-a judecat cauza de instanta de
recurs nu a fost indeplinita conform legii; cand partea dovedeste ca la termenul la care s-a judecat
cauza de catre instanta de recurs a fost in imposibilitate de a se prezenta si de a incunostinta
instanta despre aceasta impiedicare; cand instanta nu s-a pronuntat asupra unei cauze din cele
prevazute in art.10 lit. f-j cu privire la care existau probe in dosar; cand impotriva unei persoane sau pronuntat doua hotarari definitive pentru aceeasi cauza. Putei apela la aceast care de atac
extraordinar doar mpotriva unei hotrri judectoreti irevocabile. Putei exercita aceast cale de
atac extraordinar doar pentru motivele exprese prevzute de lege. Nu putei formula o nou
contestaie n anulare pentru motive ce au existat la data celei dinti. ntre contestaia n anulare i
revizuire nu exist o ordine care trebuie respectat. Exercitarea contestaiei n anulare nu suspend
executarea hotrrii atacate. Contestaia n anulare are 2 forme: contestaia n anulare obinuit;
contestaia n anulare special. Putei formula contestaia n anulare obinuit, pentru urmtoarele
motive: cnd procedura de citare a prii, pentru ziua cnd s-a judecat pricina, nu a fost ndeplinit
potrivit legii; cnd hotrrea a fost dat de judectori cu nclcarea dispoziiilor de ordine public
privitoare la competen; Pentru a fi admisibil contestaia n anulare de drept comun, trebuie
ndeplinite dou condiii: hotrrea contestat s fie irevocabil ( indiferent dac a fost pronunat
n prim instan, n apel, recurs, revizuire, contestaie n anulare ( exemplu: hotrrea dat n
prim instan care nu a fost apelat, sau legea prevedea c pot fi atacate cu recurs i nu au fost
recurate, hotrrile pronunate n apel nerecurate, hotrrea pronunat n recurs, etc; motivele
contestaiei n anulare obinuite s nu fi putut fi invocate pe calea apelului sau recursului ( exemplu:
dac ai invocat aceste motive prin apel i dei au fost respinse, nu le-ai reiterat n recurs, sau ai
invocat aceast neregularitate procedural direct n recurs etc. Contestaia n anulare obinuit va fi
primit pentru motivele indicate, n cazul n care aceste motive au fost invocate prin cererea de
recurs, dar instana de recurs le-a respins pentru c avea nevoie de verificri de fapt, sau recursul a
fost respins fr s fie judecat pe fond. Putei formula contestaia n anulare special pentru
urmtoarele motive: cnd dezlegarea dat prin hotrrea instanei de recurs este rezultatul unei

17

greeli materiale; cnd instana de recurs a respins recursul sau l-a admis n parte, ns a omis s
cerceteze vreunul din motivele de nelegalitate pe care le-ai invocat. n cazul ambelor motive de
contestaie n anulare special, trebuie s fie vorba de hotrri judectoreti pronunate n recurs.
Care este instana competent s soluioneze contestaia n anulare: instana a crei hotrre se
atac. (prima instan, instana de apel, instana de recurs, instana care a soluionat contestaia n
anulare sau revizuirea, dac se invoc motive de nelegalitate a procedurii de citare sau de
necompeten material a instanei sau instana de recurs, cnd se invoc motive specifice
contestaiei n anulare speciale). Cererea ( contestaia n anulare) trebuie s fie fcut n scris i s
cuprind: artarea instanei, numele, domiciliul ori reedina prilor, ori dup caz, denumirea i
sediul lor i ale reprezentantului, obiectul cererii i semntura.

n ce termen putei exercita

contestaia n anulare: Dac formulai contestaie la executare mpotriva unei hotrri judectoreti
care poate fi pus n executare silit trebuie s o introducei nainte de nceperea executrii i n tot
timpul executrii ei, pn la svrirea ultimului act de executare. Dac formulai contestaie n
anulare mpotriva unei hotrri irevocabil care nu poate fi executat silit, trebuie s o introducei n
termen de 15 zile de la data cnd ai luat cunotin de hotrre, dar nu mai trziu de un an de la
data cnd hotrrea a rmas irevocabil. Reguli privitoare la judecat: Contestaia n anulare se
judec de urgen i cu precdere. Pentru judecarea cauzei se va dispune citarea prilor. Citarea
trebuie, sub pedeapsa nulitii, nmnat prii cu cel puin 5 zile naintea termenului judecii,
excepie cazurile urgente, cnd termenul poate fi scurtat. Dac nu vi s-a nmnat citaia n termen
suntei n drept s cerei amnarea cauzei.

Dac avei calitate de intimat, avei obligaia s

depunei ntmpinare cel mai trziu cu cel puin 5 zile nainte de termenul stabilit pentru judecat.
Dac suntei intimat i nu depunei ntmpinare, vei fi deczut din dreptul de a mai propune probe
i de a invoca excepii, n afara celor de ordine public. Dac suntei intimat i nu suntei
reprezentat sau asistat de avocat, avei posibilitatea s cerei un termen pentru pregtirea aprrii
i depunerea ntmpinrii. S nu considerai c dac ai formulat contestaie n anulare, hotrrea
contestat nu se va pune n executare pn la soluionarea contestaiei n anulare. Dac dorii ca
executarea hotrrii pe care ai contestat-o s nu porneasc, trebuie s solicitai acest lucru
instanei nvestite cu soluionarea contestaiei n anulare. Deci, vei formula o cerere prin care vei
solicita s dispun suspendarea executrii hotrrii contestate pn la soluionarea contestaiei n
anulate. Este foarte important s cunoatei c aceast cerere o putei formula pe calea dreptului
comun, fie separat, fie prin cererea prin care ai invocat motivul de contestaie n anulare. Dac
exist urgen n soluionarea cererii de suspendare, o putei formula pe calea ordonanei
preediniale. n acest caz trebuie s facei dovada c pe rolul instanei se afl nregistrat cererea

18

de suspendare n condiiile dreptului comun, deoarece pe calea ordonanei preediniale msura

se dispune doar pn la soluionarea acestei cererii. n cazul ambelor cereri, legea prevede
condiia unei cauiuni, pe care o va stabili instana prin ncheiere, ce este supus recursului n
termen de 15 zile de la comunicare. Cauiunea pe care o depunei v poate fi restituit dup
rmnerea irevocabil a hotrrii prin care s-a soluionat cererea,n condiiile legii. Hotrrea
pronunat n contestaie n anulare este supus acelorai ci de atac ca i hotrrea pe care o
atacai.

12) Cazurile de revizuire.

Art.394-revizuirea poate fi ceruta cand: s-au descoperit fapte sau imprejurari ce nu au fost
cunoscute de instanta la solutionarea cauzei; un martor, un expert sau un interpret a savarsit
infractiunea de marturie mincinoasa in cauza a carei revizuire se cere; un inscris care a servit ca
temei al hotararii a carei revizuire se cere a fost declarat fals; un membru al completului de
judecata, procurorul sau persoana care a efectuat acte de cercetare penala a comis o infractiune in
legatura cu cauza a carei revizuire se cere; cand doua sau mai multe hotarari judecatoresti nu se
pot concilia. Putei exercita aceast cale de atac doar mpotriva unei hotrri judectoreti definitive
n apel sau prin neapelare, precum i mpotriva unei hotrri judectoreti date de instana de
recurs, atunci cnd evoc fondul. Putei uza de calea revizuirii chiar dac mpotriva hotrrii nu ai
declarat apel. Deci hotrrea supus revizuirii trebuie s ndeplineasc urmtoarele condiii: s fie
o hotrre definitiv pronunat de instana de apel; s fie o hotrre definitiv a primei instane
mpotriva creia nu s-a declarat apel; s fie o hotrre pronunat de instana de recurs; s evoce
fondul. Ce se nelege prin a evoca fondul: nseamn c instana nvestit cu cererea de chemare
n judecat a analizat probele administrate , raporturile dintre pri i a pronunat o hotrre.
Aceast condiie trebuie s fie ndeplinit de orice hotrre judectoreasc supus revizuirii. Putei
uza de aceast cale de atac doar pentru motivele exprese prevzute de lege: dac dispozitivul
hotrrii cuprinde dispoziii potrivnice ce nu se pot aduce la ndeplinire; dac s-a pronunat asupra
unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult
dect s-a cerut; dac obiectul pricinii nu se afl n fiin; dac un judector , martor sau expert, care
au luat parte la judecat,a fost condamnat definitiv pentru o infraciune privitoare la pricin sau dac
hotrrea s-a dat n temeiul unui nscris declarat fals n cursul sau n urma judecii. n cazul n care
, n ambele situaii, constatarea infraciunii nu se mai poate face printr-o hotrre penal, instana
de revizuire se va pronuna mai nti, pe cale incidental, asupra existenei sau inexistenei

19

infraciunii invocate. La judecarea cererii se va cita i cel nvinuit de svrirea infraciunii. dac,
dup darea hotrrii, s-au descoperit nscrisuri doveditoare, reinute de partea potrivnic sau care
nu au putut fi nfiate dintr-o mprejurare mai presus de voina prilor, ori dac s-a desfiinat sau
modificat hotrrea unei instane pe care s-a ntemeiat hotrrea a crei revizuire se cere; dac
statul ori alte persoane juridice de drept public sau de utilitate public, disprui, incapabili sau cei
pui sub curatel sau consiliu judiciar nu au fost aprai deloc sau au fost aprai cu viclenie de cei
nsrcinai s-i apere; dac exist hotrri definitive potrivnice, date de instane de ace grad sau de
grade diferite , n una i aceeai pricin, ntre aceleai persoane, avnd aceeai calitate. Aceast
dispoziie se aplic i n cazul cnd hotrrile potrivnice sunt date instane de recurs; dac partea a
fost mpiedicat s se nfieze la judecat i s ntiineze instana despre aceasta, dintr-o
mprejurare mai presus de voina sa; dac Curtea European a Drepturilor Omului a constatat o
nclcare a drepturilor sau libertilor fundamentale datorat unei hotrri judectoreti, iar
consecine grave ale acestei nclcri continu s se produc i nu pot fi remediate dect prin
revizuirea hotrrii pronunate. Cererea de revizuire se ndreapt la instana care a dat hotrrea
rmas definitiv i a crei revizuire se cere. n cazul prevzut la punctul 7, cererea de revizuire se
va ndrepta la instana mai mare n grad fa de instana sau instanele care au pronunat hotrrile
potrivnice. Dac instanele sunt situate n circumscripii diferite , cererea de revizuire se va adresa
instanei care a dat prima hotrre. Cererea de revizuire trebuie s fie fcut n scris, s cuprind
artarea instanei , numele , domiciliul i reedina prilor, ori dup caz, denumirea i sediul lor i
ale reprezentantului, obiectul cererii i semntura. Dac formulai cererea prin mandatar trebuie s
anexai procura n original sau n copie legalizat. Anexat cererii trebuie s depunei taxa judiciar
de timbru. Cine poate exercita contestaia n anulare: doar persoanele care au avut calitate de parte
n procesul n care s-a pronunat hotrrea atacat. Nu este suficient aceast condiie, ci trebuie
s avei i interes ca s promovai cererea de revizuire; procurorul poate declara contestaie n
anulare, chiar dac nu a participat la judecarea cauzei n care s-a pronunat hotrrea contestat;
n ce termen se poate exercita revizuirea: n funcie de motivul de revizuire invocat, legea prevede
putei exercita revizuirea n termen de o lun , termen ce se va socoti n funcie de motivul invocat:
n cazurile prevzute la pct. 1, 2, i 7 alin (1) , de la comunicarea hotrrii definitive, iar cnd
hotrrile au fost date de instane de recurs dup evocarea fondului , de la pronunare; pentru
hotrrile prevzute la punctul 7 alin.(2) de la pronunarea ultimei hotrri; n cazul prevzut la
punctul 3, de la cel din urm act de executare; n cazul prevzut la punctul 4 , din ziua n care
partea a luat cunotin de hotrrea de condamnare a judectorului, martorului sau expertului ori
de hotrrea care a declarat fals nscrisul. Dac nu exist astfel de hotrri , termenul curge de la
data cnd partea a luat cunotin de mprejurrile pentru care constatarea infraciunii nu se mai
20

poate face printr-o hotrre penal , dar nu mai trziu de 3 ani de la data producerii acestora; n
cazurile prevzute la punctul 5,din ziua n care sau descoperit nscrisurile care se invoc, ori, dup
caz, din ziua n care partea a luat cunotin de hotrrea desfiinat sau modificat pe care s-a
ntemeiat hotrrea a crei revizuire se cere; n cazul prevzut la punctul 6, de la comunicarea
hotrrii definitive fcut statului ori celorlalte persoane de drept public sau de utilitate public, sau
de la ntoarcerea disprutului ori de la dobndirea capacitii; n aceste dou cazuri termenul fiind
de 6 luni; n cazul prevzut la punctul 8 , termenul de revizuire este de 15 zile i se socotete de la
ncetarea mpiedicrii; n cazul prevzut la punctul 9, termenul este de 3 luni de la data publicrii
hotrrii Curii Europene a Drepturilor Omului n Monitorul Oficial al Romniei. Dac dorii ca
hotrrea supus revizuirii s nu fie pus n executare trebuie s formulai cerere de suspendare a
executrii acesteia. Aceast cerere se formuleaz n condiiile prezentate la contestaia n anulare.
Regulile privitoare la judecat sunt aceleai ca la contestaia n anulare-Hotrrea dat n revizuire
este supus acelorai ci de atac ca i hotrrea revizuit. Dac revizuirea s-a solicitat pentru
hotrri potrivnice calea de atac este recursul.
13) Cile de atac mpotriva actelor prin care se dispune asupra lurii, revocrii, nlocuirii,
ncetrii sau meninerii unei msuri preventive.
Art 140unu-impotriva ordonantei de arestare preventiva se poate face plangere la instanta care ar fi
competenta sa judece cauza in fond. Plangerea se va cerceta in camera de consiliu. Instanta va
pronunta in aceasi zi o incheiere care este supusa recursului. )Plngerea mpotriva ordonanei
organului de cercetare penal sau a procurorului privind msura. Potrivit dispoziiilor art.140 ind.1
mpotriva ordonanei organului de cerecetare penal sau a procurorului, prin care s-a luat msura
preventiv a reinerii se poate face plngere penal, nainte de expirarea celor 24 de ore de la
luarea msurii. Organul competent s soluionze plngerea este procurorul care supravegheaz
cercetarea penal, iar cnd ordonana este a procurorului, competent s soluioneze plngerea
este prim-procurorul parchetului sau, dup caz, procurorul general al parchetului de pe lng curtea
de apel ori procurorul ef de secie al Parchetului de pe lng nalta Curte de Casaie i Justiie. n
cazul cnd ordonana de reinere este a prim-procurorului ori a procurorului general al parchetului
de pe lng curtea de apel sau a procurorului ef de secie al Parchetului de pe lng Curtea de
Casaie i Justiie, plngerea se rezolv de procurorul ierarhic superior. Procurorul se pronun
asupra plngerii prin ordonan nainte de expirarea celor 24 de ore de la luarea msurii reinerii.
Cnd consider c msura reinerii este ilegal sau nu se justific, procurorul dispune revocarea ei.
Plngerea mpotriva msurilor de prevenie luate de procuror. Potrivit art.140 ind.2 C.proc.pen.,
nvinuitul sau inculpatul poate face plngere mpotriva ordonanei procurorului prin care se dispune
luarea msurii obligrii de a nu prsi localitatea ori a msurii obligrii de a nu prsi ara.

21

Plngerea se poate face ntr-un termen de 3 zile de la luarea msurii. Organul competent s
soluionte plngere este instana creia i-ar reveni competena s judece cauza n prim instan.
Procedura de soluionare a plngerii este urmtoarea: n primul rnd, plngerea se soluioneaz n
camera de consliu. Citarea nvinuitului sau inculpatului este obligatorie. Neprezentarea acestuia nu
mpiedic judecarea plngerii. Procurorul particip obligatoriu la judecarea plngerii. Dosarul de
urmrire penal este naintat instanei n termen de 24 de ore iar plngerea se soluioneaz n
termen de 3 zile. Instana se pronun n aceeai zi, prin ncheiere, iar cnd consider c msura
preventiv este ilegal sau nu este jusitificat, instana dipune revocarea ei. Plngerea nvinuitului
sau inculpatului mpotriva ordonanei procurorului, prin care s-a dispus luarea msurii preventive nu
este suspensiv de executare. Dosarul se restituie procurorului n termen de 24 de ore de la
soluionarea plngerii. Calea de atac mpotriva ncheierii pronunate de instan n cursul urmririi
penale privind arestatrea preventiv. Potrivit dispoziiilor art.140 ind.3 C.proc.pen., mpotriva
ncheirerii prin care se dispune revocarea, nlocuirea, ncetarea sau prelungirea arestrii preventive,
precum i mpotriva ncheierii de respingere a propunerii de arestare preventiv, nvinuitul sau
inculpatul i procurorul pot face recurs la instana superioar. Din interpretarea per a contrario a
acestui text rezult c ncheierea prin care nu se dipune instana refuz deci s dipun n timpul
urmririi penale revocarea, nlocuirea sau ncetarea arestrii preventive nu este susceptibil de
recurs fiind, deci, definitiv. Termenul de recurs este de 24 de ore de la pronunare, pentru cei
prezeni, i de la comunicare, pentru cei lips. nvinuitul sau inculpatul arestat este adus n faa
instanei i este ascultat n prezena aprtorului su. n cazul n care acesta se afl internat n
spital i din cauza strii sntii nu poate fi adus n faa instanei sau n alte cazuri n care
deplasarea sa nu este posibil, recursul este examinat n lipsa inculpatului, dar numai n prezena
aprtorului, cruia i se d cuvntul pentru a pune concluzii. Participare procurorului la judecarea
recursului este obligatorie. Dosarul este naintat instanei de recurs n termen de 24 de ore, iar
recursul se soluioneaz n termen de 48 de ore, n cazul arestrii nvinuitului, i 3 zile, n cazul
arestrii inculpatului. Instana se pronun n aceeai zi, prin ncheiere.

Cile de atac mpotriva

ncheierii pronunate de instan n cursul judecii privind msurile preventive. Potrivit dispoziiilor
art.141 C.proc.pen., ncheierea dat n prim instan i n apel, prin care se dipune luarea,
revocarea, nlocuirea, ncetarea sau meninerea unei msuri preventive ori prin care se constat
ncetarea de drept a arestrii preventive, poate fi atacat separat, cu recurs, de procuror sau de
inculpat. Per a contrario, ncheierea dat n prima i n apel prin care nu se dipune instana
refuz, deci, s dipun- revocarea, nlocuirea sau prin care nu se constat ncetarea de drept a
msurii arestrii preventive nu este susceptibil de recurs fiind, deci, definitiv. Termenul de recurs
este de 24 de ore i curge de la pronunare, pentru cei prezeni, i de la comunicare, pentru cei
22

lips. Dosarul este naintat instanei de recurs n termen de 24 de ore, iar recursul se judec n trei
zile. Instana de recurs va restitui dosarul primei instane n termen de 24 de ore de la soluionarea
recursului. Recursul declarat mpotriva ncheierii prin care s-a dispus luarea sau meninerea unei
msuri preventive ori prin care s-a constatat ncetarea de drept a arestrii preventive nu este
suspensiv de executare. Per a contrario, recursul declarat mpotriva ncheierii prin care nu s-a
dispus

luarea sau meninerea unei msuri preventive, instana refuznd s ia msura sau

nemeninnd-o, este suspensiv de execuatare. Drepturile proprii i regimul special pentru minori.
Potrivit art.160 ind.f C.proc.pen., minorilor reinui sau arestai preventiv li se asigur, pe lng
drepturile prevzute de lege pentru deinuii preventiv ce au depit 18 ani, drepturi proprii i un
regim special de detenie preventiv, n raport cu particularitile vrstei lor, astfel nct msurile
privative de libertate luate fa de minori n scopul bunei defurri a procesului penal ori al
mpiedicrii sustragerii lor de la umrrirea penal, judecata ori de la executarea pedepsei, s nu
prejudicieze dezvoltarea fizic, psihic sau moral a minorului. nvinuiilor sau inculpailor minori,
reinui ori arestai preventiv, li se asigur, n toate cazurile, asisten juridic obligatorie, organele
judiciare fiind obligate s ia msuri pentru desemnarea unui aprtor din oficiu dac minorul nu i-a
ales unul i pentru ca acesta s poat lua contact direct cu minorul arestat i s comunice cu el.
Atunci cnd se dispune reinerea sau arestarea preventiv a unui nvinuit sau inculpat minor, se
ncunotiineaz despre aceasta imediat, n cazul reinerii, i n termen de 24 de ore, n cazul
arestrii, prinii, tutorele, pesoana n ngrijirea sau supravegherea creia se afl minorul, alte
persoane pe care le desemneaz acesta, iar n caz de arestare, i serviciul de reintegrare social a
infractorilor i de supraveghere a executrii sanciunilor neprivative de liberate de pe lng instana
creia i-ar reveni s judece n prim instan cauza, consemnndu-se acesta ntr-un proces-verbal.
n timpul reinerii sau arestrii preventive, minorii se in separat de majori, n locuri anume destinate
minorilor arestai preventiv. Respectarea drepturilor i a regimului special prevzute de lege pentru
minorii reinui sau arestai preventiv este asigurat prin controlul unui judector anume desemnat
de preedintele instanei, prin vizitarea locurilor de detenie preventiv de ctre procuror, precum i
prin controlul altor organisme abilitate de lege s viziteze deinuii prevetiv.

14) Cercetarea judectoreasc.

Cand cercetarea judecatoreasca nu confirma invinuirea sau cand a intervenit vreuna din cauzele de
incetare a procesului penal prevazute in art.10 lit f-h si j procurorul pune concluzii de incetare a
procesului penal sau de achitare. Dupa ce au fost indeplinite toate masurile premergatoare si
instanta constata ca nu exista vreo un impediment pentru buna desfasurare a procesului va

23

constata cauza in stare de judecata (art. 321). In cadrul acestei activitati denumita si "ancheta
judiciara", instanta va readministra probele care au fost administrate in faza de urmarire penala
putand administra si probe noi. Ordinea de efectuare a actelor de cercetare judecatoreasca poate fi
schimbata pentru buna desfasurare a procesului penal. Daca inculpatul este prezent, schimbarea
ordinii nu poate fi dispusa decat dupa ascultarea acestuia. Presedintele dispune ca grefierul sa dea
citire sau sa faca o prezentare succinta a actului de sesizare a instantei dupa care explica
inculpatului in ce consta invinuirea ce i se aduce. Totodata, instiinteaza pe inculpat cu privire la
dreptul de a nu face nici o declaratie, atragandu-i atentia ca tot ceea ce declara poate fi folosit si
impotriva sa, precum si cu privire la dreptul de a pune intrebari coinculpatilor, celorlalte parti,
martorilor, expertilor si de a da explicatii in cursul cercetarii judecatoresti cand socoteste ca este
necesar. Se trece apoi la ascultarea inculpatului dupa ce se verifica identitatea acestuia.
Declaratiile orale ale inculpatului se consemneaza de catre grefier in scris la persoana intai la
dictarea presedintelui si se semneaza dupa lectura de cel in cauza. Inculpatul este lasat sa spuna
tot ce stie despre fapta pentru care este trimis in judecata, apoi i se pot pune intrebari de catre
presedinte si in mod nemijlocit de catre ceilalti membri ai completului, de catre procuror, de partea
vatamata, de partea civila, de partea responsabila civilmente, de ceilalti inculpati si de aparatorul
inculpatului a carui ascultare se face. Intrebarile se pun prin intermediul presedintelui completului
de judecata care poate proceda la respingerea acelora ce nu sunt necesare pentru justa
solutionare a cauzei. Cand inculpatul face declaratii care nu corespund cu cele date anterior, i se
cer explicatii asupra contrazicerilor, iar daca refuza, instanta va dispune citirea declaratiilor
anterioare. In cauzele cu mai multi inculpati, regula este aceea ca fiecare inculpat se asculta in
prezenta celorlalti. Daca instanta considera necesar ii poate asculta pe inculpati separat iar dupa
terminarea audierilor le vor fi citite in mod obligatoriu declaratiile date de ceilalti inculpati. Instanta
de judecata poate proceda la reascultarea unuia sau mai multi inculpati in prezenta celorlalti.
Incalcarea dispozitiilor priviind ascultarea inculpatului pot atrage nulitatea hotararii daca se va
dovedi ca inculpatul a suferit o vatamare in sustinerea apararilor sale. Ascultarea celorlalte parti
(art. 326)-Dupa ascultarea inculpatului se procedeaza la ascultarea partii vatamate, partii civile,
partii responsabil civilmente. Regulile de ascultare a inculpatului se aplica si in cazul ascultarii
celorlalte parti. Ascultarea martorilor (art. 327 - 328)-In vederea audierii, martorii sunt chemati pe
rand in sala de judecata. Dupa identificare si prestarea juramantului protrivt normelor din partea
generala a codului, se trece la audierea acestora. Martorul este lasat sa declare tot ce stie cu
legatura la faptele si imprejurarile pentru dovedirea carora a fost propus. Martorului i se pot pune
intrebari de catre instanta si de catre procuror, de partea care l-a propus, precum si de celelalte

24

parti. Martorul care poseda un inscris in legatura cu depozitia facuta poate sa-l citeasca in instanta,
iar inscrisul poate fi retinut la dosar in original sau in copie. In situatia in care un martor numai poate
fi audiat din motive bine intemeiate instanta poate dispune citirea depozitiei date in cursul urmaririi
penale. Daca cu ocazia audierii, martorul face afirmatii contradictorii, instanta poate dispune citirea
declaratiilor date la organul de urmarire penala. In asemenea cazuri urmeaza a retine numai acele
declaratii care, in raport cu toate elementele cauzei, pot fi considerate ca exprima adevarul,
indiferent in ce stadiu al procesului ai fost facute. Lipsa martorilor poate conduce la concluzia ca
audiera acestora numai este necesara astfel ca judecata va continua. In caz contrar, se va dispune
amanarea cauzei in vederea audierii martorilor a caror lipsa nu este justificata. Atat procurorul cat si
partile care au propus audierea unor martori pot renunta in masura in care numai este necesar
audierea acestora, insa instanta este obligata sa puna aceasta chestiune in discutia partilor. In
urma ascultarii martorii raman in sala la dispozitia instantei pana la terminarea cercetarii
judecatoresti care se efectueaza in sedinta aflata in curs. Daca instanta constata cu numai este
necesar reaudierea martorului poate permite plecarea acestuia din sala de sedinta. In continuarea
cercetarii judecatoresti se procedeaza la prezentarea mijloacelor materiale de proba atunci cand
acestea exista si la administrarea de probe noi. Astfel daca sunt necesare lamuririle unui expert se
va proceda la ascultarea acestuia, sau daca anumite dovezi pot fi facute prin inscrisuri ele vor fi
prezentate pentru a fi examinate de instanta. Cercetarea judecatoreasca poate necesita uneori
efectuarea unei cercetari la fata locului sau a unei reconstituiri, caz in care sunt aplicabile
dispozitiile din partea generala a Codului (art. 129 - 131). Instanta indeplineste aceste activitati in
conditiile proprii fazei de judecata, cu deplasarea intregului complet, a grefierului, prezenta
procurorului cand aceasta este obligatorie, citarea partilor s.a.. Toate aceste activitati efectuate se
desfasoara ca o continuare a sedintei de judecata. In cursul cercetarii judecatoresti, pot interveni
anumite situatii cand in urma administrarii unor noi probe sau in urma readministrarii probelor din
dosar instanta sa dispuna restituirea cauzei la procuror pentru ca urmarirea penala a fost efectuata
de un organ necompetent sau pentru completarea urmaririi penale, schimbarea incadrarii juridice,
extinderea actiunii penale pentru alte acte materiale, extinderea procesului penal pentru alte fapte,
extinderea procesului penal cu privire la alte persoane. Toate aceste activitati au loc inainte de a se
termina cercetarea judecatoreasca insa acestea vor fi analizate distinct de aceasta activitate.
Terminarea cercetarii judecatoresti-Cand instanta constata ca au fost administrate toate probele
necesare in vederea aflarii adevarului, presedintele intreaba pe procuror si pe parti daca mai au de
dat explicatii ori de formulat cereri noi pentru completarea cercetarii judecatoresti. Dupa acest
moment, daca nu s-au formulat cereri noi sau daca cererile propuse au fost respinse de instanta ori

25

daca s-a efectuat completarile cerute presedintele v-a declara terminata cercetarea judecatoreasca
(art. 339).

15) Cercetarea la faa locului i reconstituirea.

Art.129-cercetarea la fata locului se efectueaza atunci cand este necesar sa se faca constatari cu
privire la situatia locului savarsirii infractiunii sa se descopere si sa se fixezeze urmele infractiunii,
sa se stabileasca pozitia si starea mijloacelor materiale de proba si imprejurarile in care infractiunea
a fost savarsita. Organul de urmarire penala efectueaza cercetarea la fata locului in prezenta
martorilor asistenti sau a partilor cand este necesar. Instanta de judecata efectueaza cercetarea la
fata locului cu citarea partilor si in prezenta procurorului cand prezenta acestuia la judecata este
obligatorie. Cand este necesar sa se faca constatari cu privire la situatia locului savarsirii unei
infractiuni, sa se descopere si sa se fixeze urmele infractiunii, sa se stabileasca pozitia si starea
mijloacelor materiale precum si imprejurarile in care infractiunea a fost savarsita, organul de
urmarire efectueaza o cercetare la fata locului. Masura poate sa fie luata, de asemenea, si de catre
instanta de judecata. Art.130-reconstituirea organul de urmarire penala sau instanta de judecata
daca gaseste necesar pentru verificarea si precizarea unor date poate sa procedeze la
reconstituirea la fata locului. Reconstituirea se face in prezenta invinuitului sau inculpatului. Un alt
procedeu probator prin care organele judiciare amintite obtin date importante cu privire la modul de
savarsire al unei infractiuni, il reprezinta cel al reconstituirii. In acest sens, organul de urmarire
penala sau instanta de judecata, daca gaseste necesar pentru verificarea si precizarea unor date,
poate sa procedeze la reconstituirea la fata locului, in intregime sau in parte, a modului si a
conditiilor in care a fost savarsita fapta. Cand este necesar, ambele masuri se fac de catre organul
de urmarire penala, in prezenta partilor. La efectuarea actelor de procedura trebuie sa fie prezenti si
martorii asistenti, cu exceptia cazului cand acest lucru nu este posibil. Martorii asistenti sunt
persoane chemate sa participe la efectuarea anumitor acte procedurale in scopul de a garanta
faptul ca procedura urmata este legala, iar rezultatul corespunde celor consemnate. Nu pot fi
martori asistenti: minorii sub 14 ani, persoanele interesate in cauza si cei care fac parte din aceeasi
unitate cu organul care efectueaza actul procedural. Cand legea prevede ca la efectuarea unui act
procedural este necesara prezenta unor martori asistenti, numarul acestora trebuie sa fie de cel
putin doi. In cazul constatarii la fata locului, invinuitul sau inculpatul arestat sau retinut este adus la
cercetare, iar daca nu este posibil i se asigura la cerere reprezentarea. In procedura reconstituirii

26

prezenta invinuitului sau inculpatului este obligatorie. Instanta de judecata efectueaza cercetarea la
fata locului cu citarea partilor si in prezenta procurorului, cand participarea acestuia la judecata este
obligatorie. La efectuarea cercetarii la fata locului se incheie proces-verbal, care trebuie sa
cuprinda: descrierea amanuntita a situatiei locului, a urmelor gasite, a obiectelor examinate si a
celor ridicate, a pozitiei si starii celorlalte mijloace materiale de proba, astfel incat acestea sa fie
redate cu precizie si pe cat posibil cu dimensiunile respective. In caz de reconstituire a modului
in care a fost savarsita fapta, se consemneaza amanuntit si desfasurarea reconstituirii. In toate
cazurile se pot face schite, desene sau fotografii, ori alte asemenea lucrari, care se vizeaza si se
anexeaza la procesul-verbal.

16) Cererea de reabilitare: titularii cererii de reabilitare, coninutul cererii de reabilitare.

Art.495-cererea de reabilitare se face de catre condamnat iar dupa moartea acestuia de sot sau
rude apropiate. In cerere trebuie sa se mentioneze: adresa condamnatului, condamnarea si fapta
pentru care a fost pronuntata, locurile de munca pe tot intervalul de timp de la executarea pedepsei
si pana la introducerea cererii, temeiurile cererii, orice alte informatii utile. Potrivit legii, reabilitarea
face sa inceteze decaderile si interdictiile, precum si incapacitatile rezultate din condamnare. Ea
este de drept si judecatoreasca. Reabilitarea de drept opereaza prin lege in cazul condamnarii la
amenda sau la pedeapsa inchisorii care nu depaseste un an, daca in decurs de 3 ani condamnatul
nu a savarsit nici o infractiune. Reabilitarea judecatoreasca se acorda, la cererea celui condamnat,
de catre instanta de judecata, in cazurile in care nu opereaza reabilitarea de drept. Cererea de
reabilitare judecatoreasca trebuie sa cuprinda date cu privire la petitionar, obiectul, motivele in fapt
si in drept, mijloacele de proba in sustinerea ei, data depunerii si semnatura. Se poate face si
cerere de contestare a reabilitarii de drept si cerere de anulare a reabilitarii. Pentru acordarea ei,
trebuie indeplinite conditiile prevazute de lege cu privire la trecerea unor termene, care variaza intre
4 si 5 ani, la care se adauga jumatate din durata pedepsei pronuntate. Procurorul General poate
dispune, in cazuri exceptionale, reducerea acestor termene. Referitor la cel condamnat, se cere ca
acesta sa nu fi suferit o noua condamnare, sa aiba asigurata existenta prin munca sau prin alte
mijloace oneste, sa fi avut o buna conduita, sa fi achitat in intregime cheltuielile de judecata si
despagubirile civile la plata carora a fost obligat. Termenul se socoteste, pentru amandoua formele
de reabilitare, de la data cand a luat sfarsit executarea pedepsei principale sau de la data cand
aceasta s-a prescris ori de la data actului de gratiere. In caz de respingere a cererii de reabilitare,
nu se poate face o noua cerere decat dupa un termende 3 ani, in cazul condamnarii la pedeapsa
27

inchisorii mai mare de 10 ani, dupa 2 ani, in cazul condamnarii la pedeapsa inchisorii mai mare de
5 ani si dupa 1 an, in alte cazuri. Termenele se socotesc de la data respingerii cererii. Reabilitarea
nu are efecte asupra masurilor de siguranta, cu exceptia interzicerii de a se afla intr-o anumita
localitate, si nu duce la obligatia de reintegrare in functia din care infractorul a fost scos in urma
condamnarii, rechemarea in cadrele armatei sau de redare a gradului militar pierdut.
Condamnatului reabilitat i se anuleaza antecedentele penale, nu mai are astfel antecedente si, ca
urmare, daca savarseste o noua infractiune, este considerat infractor primar, nu va fi recidicvist, i se
pot aplica dispozitiile privind suspendarea executarii pedepsei pentru o noua infractiune etc.
Procedura reabilitarii judecatoresti mai prevede, in afara celor mentionate cu privire la instanta
competenta, cererea de reabilitare si masuri pentru solutionarea cererii (citarea petitionarului si a
altor persoane). Instanta poate dispune respingerea cererii pentru lipsa conditiilor de forma (de
exemplu, cand a fost introdusa inainte de termenul legal); suspendarea examinarii cererii (daca s-a
pus in miscare actiunea penala printr-o alta infractiune savarsita de condamnat); admiterea si
solutionarea prin hotarare a cererii. Hotararea prin care instanta rezolva cererea de reabilitare este
supusa apelului, iar hotararea pronuntata de instanta de apel este supusa recursului. Reabilitarea
de drept a persoanei juridice este reglementata de art. 134 alin. 2C. pen., introdus prin L. nr.
278/2006. Conditii: sa fii trecut 3 ani de la data la care pedeapsa amenzii sau pedeapsa
complementara a fost executata si persoana juridica nu a savarsit nicio alta infractiune.

17) Citarea prilor la judecat. Compunerea instanei de judecat. Asigurarea aprrii.

Art.291-judecata poate avea loc numai daca partile sunt legal citate. Neprezentarea partilor nu
impiedica judecarea cauzei. Partea prezenta la un termen nu mai este citata pentru termenele
urmatoare. Militarii in termen si detinutii sunt citati la fiecare termen. Art.292-compunerea instanteiinstanta judecat in complet a carui compunere este prevazuta de lege. Completul trebuie sa
ramana acelasi pana la terminarea judecatii. Daca aceasta nu este posibil completul se poate
schimba pana la inceperea dezbaterilor. Prin instan se nelege organul mputernicit de lege s
rezolve litigiul intervenit ntre pri. Constituia Romniei prevede c justiia se realizeaz prin nalta
Curte de Casaie i Justiie i prin celelalte instane judectoreti stabilite prin lege, respectiv curile
de apel, tribunalele, tribunalele specializate i judectoriile. Noiunea de instan desemneaz i
judectorul sau, dup caz, completul de judecat ce soluioneaz o anumit pricin. Rolul instaneiInstana este obligat s soluioneze cererile de chemare n judecat cu care a fost sesizat, dat
fiind faptul c refuzul de a judeca, respectiv denegarea de dreptate, este interzis. n materie civil,

28

rolul instanei const n: cercetarea cauzei - duce la stabilirea, pe baz de probe, a situaiei de fapt;
soluionarea cauzei - const n pronunarea hotrrii, prin aplicarea textului de lege corespunztor
situaiei de fapt stabilite. Art.294-asigurarea apararii-in cauzele in care desemnarea unui aparator
din oficiu este obligatorie presedintele instanttei odata cu fixarea termenului ia masuri pentru
desemnarea unui aparator din oficiu.Inculpatul, partile si aparatorii au dreptul sa ia cunostinta de
dosar in tot cursul judecatii. Asistenta jurdica este una dintre cele mai importante componente ale
dreptului de aparare al partilor, alaturi de posibilitatea acestora de a-si asigura personal apararea si
de obligatia organelor judiciare de a avea in vedere, din oficiu, toate aspectele care sunt in favoarea
partilor, iar reglementarea ei in Constitutie, in Codul de procedura penala, in Legea nr.92/1992 si in
Legea nr.51/1995 constituie o garantie a exercitarii acestui drept fundamental. Considerata ca o
activitate procesuala complexa, apararea impune ca eforturile persoanei care isi apara drepturile si
interesele proprii sa se alature si un aparator. Acesta din urma asigura in cadrul procesului penalprin sustinerea si valorificarea drepturilor si intereselor partii pe care o apara, prin mijloacele si caile
prevazute de lege asistenta juridica. Asistenta juridica in procesul penal reprezinta activitatea
complexa desfasurata in conditiile legii, de aparator pentru promovarea si apararea intereselor
procesuale legitime ale invinuitului sau inculpatului in procesul penal. Potrivit art.3 din Legea
nr.51/1995, asistenta juridica se realizeaza prin acordarea de consultatii si intocmirea de cereri cu
caracter juridic, prin asistarea si, dupa caz, reprezentarea juridica, a persoanelor fizice sau juridice,
in fata organelor de jurisdictie, de urmarire penala si de notariat, precum si sustinerea cu mijloace
juridice specifice a drepturilor si intereselor legitime ale acestora cu autoritatile publice, institutiile si
orice persoana romana sau straina, redactarea de acte juridice, cu posibilitatea atestarii identitatii
partilor, a continutului si a datei actelor, precum si orice mijloace si cai proprii exercitarii dreptului de
aparare, in conditiile legii. Din continutul art.6 alin.4 si art.171 alin.1 C.pr.pen cat si din alte
reglementari, rezulta ca orice parte are dreptul sa fie asistata de aparator in tot cursul procesului
penal, iar folosirea acestui drept este facultativa, in sensul ca partile vor aprecia daca vor apela sau
nu la aparator. Tinand cont de toate aceste consideratii se poate spune ca asistenta juridica este
facultativa. Prin modificarile Legii nr.32/1990, legiuitorul a inlocuit, in art.171 alin.1, formula in tot
cursul procesului penal cu in tot cursul urmarii penale si al judecatii dorind, astfel, sa aduca faza
urmaririi penale, pe care o numeste expres, la aceleasi rigori ca si faza judecatii, sub aspectul
garantiilor procesuale ce trebuie sa apere dreptul la asistenta juridica a invinuitului sau inculpatului.
Totodata, prin aceleasi modificari, s-a dispus obligativitatea organelor judiciare de a aduce la
cunostiinta invinuitului sau inculpatului dreptul respectiv. In anumite cazuri prevazute de lege,
pentru asigurarea unei aparari reale a unor persoane care, datorita situatiilor in care se gasesc, nu

29

se pot apara singure, dreptul de aparare nu mai este facultativ, ci devine o conditie legala necesara
pentru normala desfasurare a procesului penal, asistenta juridica devenind obligatorie.Deci, in
asemenea situatii, partile nu mai dispun dupa voie de dreptul de a fi asistate de un aparator, ci,
daca nu si-a ales un avocat i se va desemna unul din oficiu. Prevederile legale care impun
obligativitatea asistentei juridice pentru cazurile date, sunt conditii imperative ale valabilitatii actelor
efectuate si orice abatere de la aceste norme se sanctioneaza prin nulitate absoluta. In urma
modificarilor art.171 alin.2 C.pr.pen., prin Legea nr.32/1990, s-au adus noi prevederi in planul
drepturilor si garantiilor procesuale ale partilor prin instituirea unor cazuri noi de asistenta juridica
obligatorie. Astfel, in cursul urmaririi penale, asistenta juridica este obligatorie in urmatoarele cazuri:
cand invinuitul sau inculpatul este minor, militar in termen, militar cu termen redus, rezervist
concentrat, elev al unei institutii militare de invatamant, internat intr-un centru de reeducare sau intrun institut medical-educativ ori cand este arestat chiar in alta cauza. In cursul judecatii, pe langa
aceste cazuri, asistenta juridica este obligatorie si in cauzele in care legea prevede pentru
infractiunea savarsita pedeapsa inchisorii mai mare de 5 ani sau cand instanta apreciaza ca
inculpatul nu si-ar putea face singur apararea. De asemenea, potrivit art.2 din Legea nr.83/1992,
este prevazuta asistenta juridica obligatorie si in cazul procedurii urgente de urmarire si judecare a
unor infractiuni de coruptie. Potrivit art.171 alin 4 C.pr.pen cand asistenta juridica este obligatorie,
daca invinuitul sau inculpatul nu si-a ales un aparator, se iau masuri pentru desemnarea unui
aparator din oficiu. In asemenea situatii, legea acorda prioritate alegerii facute de invinuit sau
inculpat, dispunand ca delegatia aparatorului desemnat din oficiu inceteaza la prezentarea celui
ales, facand totodata precizarea ca, daca la judecarea cauzei, aparatorul lipseste si nu poate fi
inlocuit, cauza se amana (art.171 alin.5 si 6 C.pr.pen). Din reglementarile in vigoare rezulta ca
asistenta juridica nu este obligatorie numai pentru invinuit sau inculpat. Astfel, potrivit art.173 alin.3
C.pr.pen, cand instanta apreciaza ca din anumite motive partea vatamata, partea civila sau partea
responsabila civilmente nu si-ar putea face singura apararea, dispune din oficiu sau la cerere
luarea masurilor pentru desemnarea unui aparator. Pentru a da suport deplin si consistenta
reglementarii asistentei juridice, legea instituie o consolidare esentiala a drepturilor aparatorului in
cazul procesului penal cu efecte directe asupra drepturilor si intereselor invinuitului, ale inculpatului
si ale celorlalte parti. In acest plan, noua reglementare realizeaza si cele mai solide garantii
procesuale, atat in cursul urmarii penale cat si in cursul judecatii. Potrivit dispozitiilor art.172 alin.1-6
C.pr.pen, in cursul urmaririi penale, aparatorul invinuitului sau inculpatului are dreptul sa asiste la
efectuarea oricarui act de urmarire penala, sa formuleze cereri si sa depuna memorii. Lipsa
aparatorului nu impiedica efectuarea actelor de urmarire penala, daca exista dovada ca aparatorul

30

a fost incunostiintat de data si ora efectuarii actului. Cand asistenta juridica este obligatorie, organul
de urmarire penala va asigura prezenta aparatorului la ascultarea inculpatului. In cazul in care
aparatorul invinuitului sau inculpatului este prezent la efectuarea unui act de urmarire penala se
face mentiune despre aceasta, iar actul este semnat si de aparator. Inculpatul arestat are dreptul sa
ia contact cu aparatorul. In mod exceptional, cand interesul urmaririi cere, procurorul din oficiu
sau la propunerea organului de cercetare penala poate dispune, prin ordonanta motivata,
interzicerea luarii de contact a inculpatului arestat cu aparatorul, o singura data, pe o durata de cel
mult 5 zile. Luarea de contact cu aparatorul nu poate fi interzisa la prelungirea duratei arestarii de
catre instanta de judecata, iar la prezentarea materialului de urmarire penala aceasta este
obligatorie. Aparatorul are dreptul de a se plange, potrivit art.275 C.pr.pen., daca cererile sale nu au
fost acceptate, in cazul in care asistenta juridica este obligatorie si nu si-a asigurat prezenta
aparatorului la ascultarea inculpatului ori a fost interzisa luarea de contact dintre inculpatul arestat
si aparator in afara situatiilor prevazute de lege, procurorul este obligat sa rezolve plangerea in cel
mult 48 de ore. In cursul judecatii, potrivit art.172 alin.7 C.pr.pen., aparatorul are dreptul sa asiste
pe inculpat, sa exercite drepturile procesuale ale acestuia, iar in cazul cand inculpatul este arestat,
sa ia contact cu acesta. Aparatorul ales sau desemnat din oficiu este obligat sa asigure asistenta
juridica a invinuitului sau inculpatului. Pentru nerespectarea acestei obligatii, organul de urmarire
penala sau instanta de judecata poate sesiza conducerea baroului de avocati spre a lua masuri
(art.172 alin. Ultim C.pr.pen.). Astfel, in baza art.65 din Legea nr.51/1995, avocatul raspunde
disciplinar pentru nerespectarea prevederilor legii pentru organizarea si exercitarea profesiei de
avocat sau ale statutului profesiei de avocat, pentru nerespectarea deciziilor obligatorii adoptate de
organele de conducere ale baroului sau ale uniunii, precum si pentru orice fapte savarsite in
legatura cu profesia sau in afara acesteia, care sunt de natura a prejudicia onoarea si prestigiul
profesiei sau ale institutiei. Instantele judecatoresti si parchetele Ministerului Public sunt obligate sa
inainteze consiliului baroului orice actiune de urmarire penala sau de judecata pornita impotriva
unui avocat. In acelasi timp, si aparatorul partii vatamate, al partii civile si al partii responsabile
civilmente are dreptul de a formula cereri si de a depune memorii. De asemenea, are dreptul sa
asiste la efectuarea urmatoarelor acte de urmarire penala: ascultarea partii pe care o apara,
cercetari la fata locului, perchezitii si autopsii, prelungirea duratei arestarii, iar la efectuarea altor
acte de urmarire poate asista cu incuviintarea organului de urmarire penala. In cursul judecatii,
aparatorul exercita drepturile partii pe care o asista (art.173 alin.1 si 2 C.pr.pen.). Aparatorul are o
pozitie independenta fata de parte. Desi reprezinta interesele partii, fiind legat sub multiple aspecte
de vointa acesteia, aparatorul devine independent prin faptul ca este chemat sa apere doar

31

interesele legitime permise de lege.

18) Citaia ca act procedural: noiune, coninut, loc de citare, nmnarea citaiei.
Art.176-Citatia este individuala si trebuie sa cuprinda urmatoarele mentiuni: denumirea organului de
urmarire penala sau a instantei care emite citatia; numele celui citat, calitatea si obiectul cauzei;
adresa celui citat; data, ora si locul de infatisare. Invinuitul sau incupatul se citeaza la adresa unde
locuieste, iar daca aceasta nu este cunoscuta la adresa locului sau de munca. Daca nu se
cunoaste adresa sau locul sau de munca citatia se afiseaza de catre consiliul local in raza caruia sa savarsit infractiunea. Detinutii se citeaza la locul de detinere. Militarii incazarmati se citeaza la
unitatea din care fac parte. Citatia se inmaneaza personal celui citat care semneaza de primire.
Daca persoana citata nu este acasa citatia se inmaneaza sotului sau unei rude apropiate. Citatia nu
poate fi inmanata unui minor sub 14 ani. act procedural scris prin care o persoana este chemata in
fata organelor de urmarire penala sau a instantei de judecata. Citatia are caracter de ordin si obliga
persoana citata sa se prezinte la data si la locul indicat, in caz de neprezentare putandu-i-se aplica
amenda judiciara prevazuta de lege. Realizarea principiului contradictorialitatii dreptului la aparare
impune prezenta partilor in fata instantei de judecata. Judecatorul nu poate hotari asupra unei
cereri decat dupa citarea sau infatisarea partilor, afara numai daca legea nu dispune altfel.Citarea
partilor in orice cauza este obligatorie. Pentru indeplinirea acestei obligatii legea prevede ca
instanta are sarcina sa verifice daca partile au fost citate si sa amane judecarea cauzei ori de cate
ori constata ca partea lipseste nu a fost citata cu respectarea cerintelor prevazute de lege sub
sanctiunea nulitatii. Exista si situatii in care citarea partilor este lasata la latitudinea instantei : in
materia conflictelor de competenta, materia asigurarii dovezilor ; materia ordonantei presedintiale.
Citatia este actul de procedura prin care partile si alti participanti, martori, experti, traducatori sunt
incunostiintati sa se prezinte in fata instantei in ziua, ora, locul si data fixata. Elemente :-chemareareprezinta ordinul instantei prin care cel citat este incunostiintat ca a devenit parte a unui prices civil
si in ceasta calitate trebuie sa se prezinte in fata instantei pentru a lua parte la dezbateri. sanctiunea- reprezinta masura de constrangere sau consecintele nefavorabile ce decurg in caz de
reprezentare.Trebuie emisa in forma scrisa si sa cuprinda mentiunile pe care legea le indica in mod
expres. Este compusa din doua parti : citatia propriu-zisa si dovada de inmanare.Citatia propriuzisa trebuie sa cuprinda in mod obligatoriu urmtoarele mentiuni :-aratarea anului, lunii, zilei si
datei ;-indicarea instantei si a sediului ei ;-numele, domiciliul si calitatea celui citat ;-parafa
instantei ;-semnatura grefierului.Mentiunile de mica importanta (lipsa lor atragand nulitatea doar in
cazul in care persoana interesata pretinde ca prin lipsa lor asuferit o vatamare ce nu poate fi

32

inlaturata decat prin anularea citatiei) sunt :-numarul citatiei ;-data emiterii ;-numarul dosarului ;numele si domiciliul partii potrivnice ;-felul cauzei. Dovada de inmanare trebuie sa cuprinda :-anul,
luna, ziua cand a fost incheiata-numele celui care l-a incheiat ;-functia acestuia ;-numele,
prenumele, domiciliul celui citat ;-indicarea instantei care a emis citatia ;-mentionarea eventualelor
inscrisuri ce se comunica o data cu citatia ;-numele si calitatea celui caruia i s-a facut inmanarea
sau locul unde s-a realizat afisarea ;-semnatura celui care a incheiat dovada de inmanare. Lipsa
acestor mentiuni este sanctionata cu nulitatea. Fac exceptie : indicarea fucntiei agentului
procedural si mentionarea inscrisurilor o data cu citatia. Dovada de inmanare semnata de cel citat
sau procesul-verbal incheiat de agentul procedural in cazul in care cel citat nu a fost gasit sunt
singurele acte cu care se poate face proba ca procedura citarii a fost indeplinita.
19) Comparaie ntre decdere i nulitate, ca sanciuni procedurale penale.
Potrivit art.185 C.porc.pen., cnd pentru exercitarea unui drept procesual legea prevede nu anumit
termen, nerespectare acestuia atrage decderea din exerciiul dreptului i nulitatea actului fcut
peste termen. Intervine decderea ca sanciune, spre exemplu, cnd titularul nu a declarat apel sau
recurs n temenul prevzut de lege.Aspectele difereniale eseniale ntre decdere i nulitate, ca
sanciuni procedurale, sunt: nulitatea se refer la acte procesuale, pe cnd decderea se refer la
drepturi prcesuale; nulitatea se refer la un act efectuat, n timp ce decderea are n vedere un act
care nu mai poate lua fiin deoarece a expirat termenul prevzut de lege; spre deosebire de
nulitate, care impune refacerea actului, n cazul decderii legea permite exercitarea dreptului peste
termenul prevzut de lege ( ca de exmeplu, n cazul repunerii n termen de apel i de recurs, n
condiiile art.366 sau a apelului sau recursului peste termen, potirvit art.365). a) Noiune. Condiiile
generale ale nulitilor. Sanciuni procedurale tipice, nulitile invalideaz actele procedurale
existente, care au luat ns fiin prin nerespectarea dispoziiilor legale, prin omisiuni sau violarea
formlelor prescise de lege. Nulitatea, ca sanciune procedural, poate invalida att actele
procesuale, ct i actele pocedurale efectuate contrar dispoziiilor legale. Potrivit dispoziiilor art.197
alin.(1) C.proc.pen., pentru anularea unui act procesual sau procedural ce cer a fi ntrunite
cumulativ condiiile: s se constate o nclcare a dispoziiilor legale care reglementeaz
desfurarea procesului penal; nclcarea dispoziiilor legale care disciplineaz desfurarea
procesului penal s aib ca urmare producerea unei vtmri procesuale; vtmarea produs s
nu poat fi nlturat dect prin anularea actului ndeplinit prin nclcarea legii. Clasificarea
nulitilor. Nulitile se pot clasifica n funcie de mai multe criterii. Dup modul de exprimare n
norma juridic, nulitile pot fi: nulitile exprese, care intervin n cazul nclcrii unor dispoziii

33

legale anume individualizate de legiuitor, cum ar fi dispoziiile referitoare la competena dup

materie sau dup calitatea persoanei, la sesizarea instanei, la compunerea acesteia, la publicitatea
edinei de judecat etc. Temeiul legal n acest caz l constituie art.197 alin.(2). nuliti virutale,
care pot interveni n cazul nerespectrii altor dipoziii legale. Temeiul legal n acest caz l constituie
art.2 i art.197 alin.(1) i alin.(4). Dup modul de aplicare i efectele pe care le produc, deosebim
ntre: nuliti absolute.Nulitile aboslute sunt prevzute n art.197 alin.(2) C.proc.pen. i intervine n
cazul nclcrii unor dispoziii legale circumstaniale. Nulitile absolute se caracaterizeaz prin
urmtoarele: vtmarea procesual este prezumat iuris et de iure; cel care invoc nulitatea nu
trebuie s fac dovada existenei vtmrii; pot fi invocate n orice stare a procesului i nu pot fi
nlturate n nici un mod, cu excepia cazurilor expres prevzute de lege; pot fi invocate de orice
parte din porces i se iau n considerare chiar i din oficiu. Potivit art.197 alin.(2), sunt prevzute
sub sanciunea nulitii absolute dispoziiile relative la competena dup materie sau dup calitatea
persoanei, la sesizarea instanei, la compunerea acesteia i la publicitatea edinei de judect. De
asemenea, sunt prevzute i dispoziiile relative la participarea procurorului, prezenta inculpatului i
asistarea acestuia de aprtor, cnd sunt obligotrii, potrivit legii, precum i la efectuarea anchetei
sociale n cazurile cu infractori minori.nulitile relative. Potrivit art.197 alin.(4) raportat la art.197
alin.(1), nclcarea oricrei alte dipoziii de cele prevzute n art.197 alin.(2) ( deci altele dect cele
a cror nclcare atrage sanciunea nulitii absolute ) atrage nulitatea actului doar atunci cnd s-a
adus o vtmare care nu poate fi nlturat dect prin anularea actului i numai dac a fost
invocat n cursul efecturii actului, cnd partea este prezent, sau la primul termen de judecat cu
procedura complet, cnd partea a lipsit de la efectuarea actului. Instana ia n considerare din
oficiu nclcarea, n orice stare a procesului, dac anularea actului este necesar pentru aflarea
adevrului i justa soluionare a cauzei. Pe cale de consecin, nulitile relative se caracterizeaz
prin: vtmarea produs prin nerespectarea legii trebuie dovedit de cel care invoc aceast
sanciune nulitile relative pot fi invocate numai pn la un anumit moment procesual prevzut de
lege ( n cursul efecturii actului, cnd partea este prezent sau la primul termen de judecat cu
procedur complet ); nulitile relative sunt luate n considerare numai dac au fost invocate de
un anumit subiect circumstanial ( cel cruia i s-a produs vtmarea n drepturile sale procesuale );
poate fi acoperit prin vonia prilor, acestea putnd decide s nu invoce nulitatea. n mod
excepional, nulitatea relativ poate fi invocat din oficiu de ctre instana de judecat n cazurile n
care anularea actului este necesar pentru aflarea adevrului i justa soluionare a cauzei. Efectele
nulitilor. Indiferent de modalitate abolut sau relativ a nulitii, acesta, odat constatat, lipsete
de efecte juridice actul afectat, din momentul efecuri lui ( ex tunc ) , i nu din momentul constatrii
nulitii ( ex nunc ). De asemenea, actele anulate, se refac, de regul, de ctre organul juidiciar
34

care le-a ntocmit iniial, i rareori de ctre un alt organ, potrivit regulilor de competen. Avnd n
vedere c ntre diferitele acte efectuate ntr-o cauza exist corelaii, n doctrin s-a discutat dac
nulitate unui act atrage i nulitatea actelor anterioare, concomitente sau posterioare, fa de care
nulitatea actului declarat se impune prin legtur cauzal Aceste efect extensiv al nulitii este
reglementat n mod difereniat n legislaiile altor state.Astfel, Codul italian consacr efectul extensiv
de plin drept asupra actelor ntocmite ulteriror actului viciat, iar n cazul actelor respectiv sunt sau
nu lovite de nulitate n funcie de legtura lor cu actul viciat. n legislaia francez este consacrat
numai efectul extensiv al nulitii actelor ulterioare actului viciat. Codul de procedur penal romn
actul nu cuprinde dispoziiile exprese n ceea ce privete efectul extensiv al nulitii, urmnd ca
prorogarea acestui efect s fie apreciat n fiecare caz concret de ctre organele judiciare care
trebuie s precizeze relaia ce exist ntre actul anualt i celelalte acte procesuale ntocmite, spre
deosebre de Codul de procedur penal anterior care consacra expres efectul de iradiere al nulitii
n art.104 alin.(1).

20) Competenta funcional i competena material.

Competenta este definite ca sfera atributiilor pe care le are de indeplinit,potrivit legii,fiecare
categorie de organe judiciare in cadrul procesului penal. Alti autori prin competenta inteleg
capacitatea (aptitudinea) recunoscuta de lege unui organ de urmarire penala sau unei instante
judecatoresti de a urmari,a judeca si solutiona o anumita cauza penala,cu excluderea de la aceasta
activitate judiciara a celorlalte organe de urmarire penala sau instante judecatoresti. Potrivit ultimei
opinii imputernicirea data de lege presupune pe de-o parte, puterea de a urmarii sau a judeca o
anumita cauza penala care confera autoritate juridical actelor procesuale ce se efectueaza iar pe
de alta parte, obligatia de a urmari si judeca pricinile repartizate prin lege, orice refuz fiind onsiderat
ca o incalcare a obligatiilor de serviciu. Importanta institutiei consta in faptul ca o cauza penala nu
poate fi solutionata la intimplare,de orice organ judiciar,in infaptuirea actului de justitie pentru o
judicioasa solutionare a cauzei,impunindu-se existenta unor criterii, cu ajutorul carora este
determinat organul judiciar care are aptitudinea de a solutiona o anumita cauza penala,savirsita
intr-un anumit loc si de o anumita gravitate. Formele competentei in materie penala Unele forme
ale sunt considerate fundamentale, character dat de necesitatea lor in determinarea in concret a
competentei unui anumit organ judiciar pentru o anumita cauza. Sunt considerate forme
fundamentale ale competentei competenta functionala; competenta materiala; competenta
teritoriala. Acestor forme fundamentale li se adauga alte forme, subsidiare :competenta personala;
competenta

speciala;

competenta

exceptionala

Formele

fundamentale

ale

competentei35

Competenta functionala-Cu ajutorul ei sunt determinate categoriile de activitati pe care le poate

desfasura un anumit organ judiciar in cadrul competentei sale generale.In cadrul procesului penal,
activeaza diferite organe judiciare, cu atributii deosebite, ce indeplinesc diverse activitati
procesuale. Un anumit organ judiciar solutioneaza cause in fata judecatii, dar numai unul anume
judeca in prima instanta, iar altele solutioneaza cauza in apel sau recurs. In urmarirea penala,
cercetarea penala este efectuata de un anumit organ judiciar iar trimiterea in judecata, este de
competenta altui organ judiciar. Competenta materiala-Constituie criteriul prin care se stabileste
care dintre organelle judiciare de grade diferite, pot solutiona anumite categorii de cause penale.
Dupa cum prevede legea, organele judiciare alcatuiesc un sistem, au o organizare ierarhica, pe mai
multe nivele, ceea ce urmeaza a se stabili fiind care din acestea are dreptul sa solutioneze o
anumita cauza. Prioritate are stabilirea organului judiciar care solutioneaza cauza, fixindu-se astfel
sfera atributiilor acestuia, ce-I delimiteaza competenta in raport cu organelle inferioare sau
superioare in grad. Aceasta competenta este determinate in principal de natura si gravitatea
infractiunilor. Competenta teritoriala-Folosind numai criteriul competentei materiale, nu exista
posibilitatea determinarii exacte a organului judiciar ce trebuie sa solutioneze o cauza concreta,
deoarece, competenta materiala stabileste numai gradul organului competent. Competenta
teritoriala constituie criteriul prin care se determina organul judiciar competent sa solutioneze o
cauza penala dintre organele judiciare de acelasi grad. Acest criteriu face departajarea intre
organelle judiciare egale in grad cu aceeasi competenta materiala in functie de anumite limite
teritoriale. Potrivit art.30 alin.(4), prin locul savirsirii faptei se intelege locul unde s-a desfasurat
activitatea infractionala, in totul sau in parte, ori locul unde s-a produs rezultatul acesteia. Sunt
reglementari distincte privind competenta teritoriala dupa cum infractiunea a fost comisa in tara sau
strainatate. Pentru stabilirea competentei organului judiciar in cazul infractiunii savirsite pe teritoriul
tarii, legea fixeaza anumite criterii, ce tin de o anumita localizare in spatiu. De asemenea, legea
prevede modul in care sunt aplicate dispozitiile art30 alin.(1) In cazul in care a fost sesizat un singur
organ judiciar din cele prevazute la art.30 alin.(1)C.proc.pen. acestuia ii revine competenta sa
solutioneze cauza. Daca au fost sesizate mai multe organe judiciare din cele prevazute la art.30
alin.(1)C.proc.pen. , legea procesuala penala cuprinde reglementari cu ajutorul carora competenta
teritoriala este stabilita.In cazul acesta al sesizarii mai multor organe judiciare cu privirea la
comiterea aceleiasi infractiuni iar sesizarea este simultana, organul judiciar competent se stabileste
in ordinea prevazuta la art.30 alin.(1)C.proc.pen. In conformitate cu dispozitiile art.45 alin.
(3)C.proc.pen. ordinea de preferinta prevazuta de art.30 alin.(1)C.proc.pen. opereaza numai in caz
de sesizare simultana. In cazul in care sesizarea are loc in date diferite ordinea de preferinta

36

aratata nu mai opereaza fiind competent organul judiciar care a fost primul sesizat. Conform art.30
alin.(2)C.proc.pen., judecarea cauzei revine aceleia dintre instantele competente, potrivit art.30 alin.
(1) in a carei raza teritoriala s-a efectuat urmarirea penala. Dar exista posibilitatea ca nici unul din
locurile aratate la art.30 alin.(1)C.proc.pen. san u fie cunoscut la momentul descoperii comiterii
infractiunii. Pentru a rezolva astfel de situatii art.45 alin.(2) C.proc.pen. prevede ca pentru
asemenea cazuri, competenta revine organului de urmarire penala care a fost primul sesizat.
Potrivit art.30 alin.(3)C.proc.pen.,cind urmarirea penala se efectueaza de catre Parchetul de pe
linga Curtea Suprema de Justitie sau de catre parchetele de pe linga curtile de apel ori de pe linga
tribunalele sau de catre un organ de cercetare central ori judetean, procurorul, prin rechizitoriu,
stabileste careia dintre instantele prevazute in alin (1) ii revine competenta de a judeca, tinind
seama ca,in raport cu imprejurarile cauzei, sa fie asigurata buna desfasurare a procesului penal.
Potrivit reglementarilor constitutionale actuale, instanta suprema in Romania este Inalta Curte de
Casatie si Justitie- organizarea si functionarea fiind stabilite de Legea nr.304/2004. In cazurile
infractiunilor comise in strainatate, acestea se judeca potrivit regulilor de competenta stabilite de
art.31 C.proc.pen. Potrivit Legii nr.304/2004, instantele judecatoresti sunt: judecatoriile; tribunalele;
Curtile de Apel; Inalta Curte de Casatie si Justitie. In present functioneaza si instante militare, care
potrivit Legii nr.54/1993 sunt: tribunalele militare tribunalul militar territorial; Curtea Militara de Apel.
In conformitate cu Decretul nr.203/1974 functioneaza la nivelul instantelor din Constanta si Galati
sectii maritime si fluviale. Competenta judecatoriilor Potrivit art.25 C.proc.pen. judecatoria judeca in
prima instanta toate infractiunile, cu exceptia celor date prin lege in competenta altor instante.
Potrivit competentelor functionale, judecatoria judeca numai in prima instanta, iar in ceea ce
priveste competenta materiala, aceasta are competenta generala. Prin Legea nr.281/2003, la art 25
s-a introdus alin.(2) cu cuprinsul : Potrivit art.434 inlocuirea sau incetarea internarii medicale se
dispune de catre judecatorie : tot judecatoria este competenta sa solutioneze cererea de liberare
conditionata (art.450 alin.(1)) ; competenta de solutionare a contestatiei in anulare intemeiata pe
cazul prevazut de art 386 lit. d) revine judecatoriei, cind ea este instanta la care a ramas definitive
ultima hotarire(art.389 alin.(2)) Competenta tribunalului militar Sub aspect functional , este egal in
grad cu judecatoria, solutionind cauze penale numai in prima instanta. In ceea ce priveste
competenta materiala si personala, art.26 C.proc.pen. si Legea nr 54/1993 (art.10) precizeaza
cauzele solutionate de tribunalele militare. Competenta tribunalelor Potrivit legii, in ceea ce priveste
competenta functionala, tribunalul judeca: in prima instanta; in apel;

in recurs; solutioneaza

conflictele de competenta ivite intre judecatoriile din circumscriptia sa, precum si alte cazuri anume
prevazute de lege. In cuprinsul art.27 C.proc.pen. in forma data de modificarile aduse prin Legea nr.

37

281/2003, sunt indicate infractiunile care revin spre solutionare, potrivit competentei materiale,
tribunalelor. Competenta tribunalului militar teritorial Acesta are aceeasi competenta functionala
similara tribunalului, deci judeca : in prima instanta in apel in recurs solutioneaza conflictele de
competenta ivite intre judecatoriile din circumscriptia sa, precum si alte cazuri anume prevazute de
lege. Dispozitiile art.28 C.proc.pen.si art.12,13 din Legea nr.54/1993 indica infractiunile ce cad in
competenta de solutionare a tribunalului military territorial. Competenta Curtii de Apel Conform
art.28 C.proc.pen.Curtea de Apel, potrivit competentei sale functionale, judeca: in prima instanta; in
apel in recurs; solutioneaza anumite conflicte de competenta, precum si alte cazuri anume
prevazute de lege. Competenta Curtii Militare de Apel-Curtea Militara de Apel functioneaza ca
instanta unica, in municipiul Bucuresti si potrivit competentei functionale, judeca : in prima instanta;
in apel; in recurs; solutioneaza anumite conflicte de competenta. In art.28 C.proc.pen. sunt aratate
infractiunile ce cad in competenta de solutionare a Curtii Militare de Apel. Competenta Curtii
Supreme de Justitie Potrivit reglementarilor actuale, Curtea Suprema de Justitie judeca, potrivit
competentei functionale : in prima instanta; in recurs; recursurile in interesul legii; recursurile in
anulare; solutioneaza conflictele de competenta in cazurile in care C.C.J. este instanta ierarhic
superioara; cazurile in care cursul judecatii e interrupt cererilr de stramutare, precum si alte cazuri
anume prevazute de lege.In cuprinsul art.29 C.proc.pen. sunt aratate infractiunile ce cad in
competenta de solutionare a Curtii Supreme de Justitie.

21) Competenta organelor de urmrire penal.

Cercetarea penala se efectueaza de organele de cercetare ale politiei pentru orice infractiune care
nu este data in mod obligatoriu in cercetare altor organe de cercetare penala. Cercetarea penala se
efectueaza si de organe de cercetare speciale. Potrivit art.207, organele de cercetare ale poliiei
judiciare au competen material general, instrumentnd toate cauzele penale, cu excepia celor
date de lege n competena material exclusiv a altor organe de cercetare penal. n privina
competenei teritoriale, evideniem faptul c organele de cercetare penal ale poliiei
instrumenteaz cauzele care le revin potrivit regulilor stabilite de lege. Competena organelor de
cercetare penal speciale Aa cum am artat, cercetarea penal se efectueaz i de organele
speciale, aici fiind inclui, potrivit art.208: ofierii anume desemnai de ctre comandanii unitilor
militare corp aparte i similare, ofierii anume desemnai de ctre efii comandurilor de garnizoan,
ofieri anume desemnai de ctre comandanii centrelor militare, ofierii poliiei de frontiere, precum
i cpitanii porturilor. Ct privete competena acestei categorii de organe, din punct de vedere al

38

competenei materiale, legea procesual, n spe dispoziiile art.208, identific amnunit cauzele
n care sunt abilitate s desfoare cercetarea penal, astfel: Ofierii anume desemnai de ctre
comandanii unitilor militare corp parte i similare efectueaz cerecetarea penal pentru militarii n
subordine. Cercetarea poate fi efectuat i personal de ctre comandant.; Ofierii anume desemnai
de ctre efii comenduirilor de garnizoan efectueaz cercetarea penal pentru infraciunile
svrite de militari n afara unitilor miltare. Cercetarea poate fi efectuat i personal de efii
comenduirilor de garnizoan; Ofierii anume desemnai de ctre comandaii centrelor militare
efectueaz cercetarea penal pentru infraciunile de competena instanelor miltare, svrite de
prsoanele civile n legtur cu obligaiile lor militare. Cercetarea poate fi efectuat i personal de
ctre comandnaii centrelor miltare. La cererea comandantului centrului militar, organul de poliie
efectueaz unele acte de cercetare, dup care nainteaz lucrrile comandantului centrului militar.
Ofieerii poliiei de frontier, anume desemnai, efectueaz cercetarea penal pentru infraciunile de
frontier. Cpitanii porturilor efectueaz cercetarea penal pentru infraciunile contra siguranei
navigaiei pe ap i contra disciplinei i ordinii la bord, precum i pentru infraciunile de serviciu sau
n legtur cu serviciu, prevzute n Codul penal, svrite de personalul navigant al marinei civile,
dac fapta a pus sau ar fi putut pune n pericol sigurana navei sau a navigaiei. Competena
procurorului n efectarea urmririi penale-Cum artam n cele ce preced, procurorul conduce
nemijlocit acest faz a procesului penal, el fiind garantul legalitii defurrii urmririi penale.
Procurorul, n mod obinuit, exercit supravegherea asupra organelor de urmrire penal; n
execitarea acestei atribuii, procurorii conduc i controleaz activitatea de cercetare penal a ploiiei
i a altor organe. De asemenea, procurorul poate s efectueze orice acte de urmrire penal n
cauzele pe care le supravegheaz. Exist, ns, o categorie de cauze pentru care legiuitorul a fixat
o competen material exclusiv de desfurare a urmririi penale n sarcina procurorului. Astfel,
urmrirea penal se efectueaz, n mod obligatoriu, de ctre procuror, n cazul infraciunilor
prevzute n art.155-173, 174-177, 179, 189 alin.(3)-(5),art.190, 191, art.211 alin.(4), art.212, 236,
236, 236 ind.1, 239, 239 ind.1, 250, 252, 254, 255, 257, 265, 266, 267, 267 ind.1, 268, 273-276,
279 ind.1, 280, 280 ind.1, 302 ind.2, 317, 323, 356-361 C.pen., n cazurile artate n art.27 pct.1
lit.b) e), art.28 ind 1 pct.1 lit. b) i c) i pct.5, art.28 ind.2 pct.1 lit.b) i art.29 pct.1 C.proc.pen., n
cazul infraciunilor mpotriva proteciei muncii, precum i n cazul altor infraciuni date prin lege n
competena sa. Este comptente s efectueze urmrirea penal, n cazurile artate, i s exercite
supravegherea asupra activitii de cercetare penal procurorul de la parchetul corespunztor
instanie care, potrivit legii, judec n prim instan.Astfel, procurorul din cadrul parchetului de pe
lng judectorie este competent s efectueze urmrirea penal n cauzele ce se judec la
judectorie, procurorul din cadrul parchetului de pe lng tribunal este competent s efectueze
39

urmrirea penal n cauzele ce sunt n competena tribunalului. n cauzele n care urmrirea penal
se efectueza de ctre procuror, acesta poate dispune ca anumite acte de cercetare penal s fie
efectuate de ctre organele poliiei. Cnd urmrirea penal se efectueaz de procuror, rechizitoriu
este supus confirmrii prim-procurorului parchetului, iar cnd urmrirea penal este fcut de ctre
acesta, confirmarea se face de procurorul ierarhic superior. Cnd urmrirea penal este efectuat
de un procuror de la parchetul de pe lng nalta Curte de Casaie i Justiie, rechizitoriu este
supus confirmrii procuroului-ef de secie, iar cnd urmrire penal este efectuat de acesta,
confirmare se face de ctre procurorul general al parchetului Unele dispoziii privind competena n
efectuarea urmririi penale-Verificarea competenei-Potrivit art.210 alin.(1), n vederea respectrii
legale referitoare la competen, organul de urmrire penal, sesizat potrivit art.221, este dator si verifice competena i s nu treac la efectuarea activitilor specifice dect dac se consider
competent. Acest regul are i o excepie determinat de necesitatea obiectiv a rezolvrii unor
cauze urgente. Astfel, potrivit art.213, cnd un act de cercetare nu sufer amnare, organul de
cercetare este obligat s-l efectueze, chiar dac, verificndu-i competena, constat c respectiva
cauz nu-i aparine. Dei legea nu fixeaz o anumit limit, abaterea de la regulile comune de
competen se mrginete la nivelul strii de urgen, att ca durat a efecturii actelor, ct i a
ntinderii acetora Dac organul de cercetare penal constat c nu este competent a efectua
cercetarea, trimite de ndat cauza procurorului care exercit supravegerea, n vederea sesizrii
organului competent. Procurorul, cnd constat c nu este competent, trebuie s trmit cauza la
procurorul competent-procurorul din unitatea ierarhic superioar. Extinderea competenei teritorialeCnd anumite acte de cercetare penal trebuie s fie efectuate n afara razei teritoriale n care se
face cercetarea, organul de cercetare penal poate s le efectueze el nsuui sau s dispun
efectuarea lor prin comisie rogatorie ori delegare. n cazul n care organul de cercetare penal
nelege s procedeze el nsui la efecuarea actelor, ntiineaz n prealabil despre acesta organul
corespunztor din raza teritorial n care se va efectua aceste acte. n cuprinsul aceleiai localiti,
organul de cercetare penal efectueaz toate actele de cercetare, chiar dac unele dintre acestea
trebuie ndeplinite n afara razei sale teritoriale, cu respectarea dispoziiei din alineatul precedent.
Legea a dispus o asemenea obligaie din motive de operativitate pentru evitarea folosirii comisiei
rogatorii sau delegrii n cadrul aceleiai localiti. Actele ncheiate de ctre organele din afara
structurilor judiciare-Actele ncheiate de organele de constatare-Potrivit art.214 C.proc.pen., sunt
organe de constatare : organele inspeciilor de stat, alte organe de stat precum i ale unitilor la
care se refer art.145 C.pen.; organele de control i cele de conducere ale adminstraiei publice,
ale altor uniti la care se refer art.145 C.pen. ; ofierii i subofierii Jandarmeriei Romne. Ct
privete infraciunile care atrag competena material: organele inspeciilor de stat, alte organe de
40

stat, precum i ale unitilor la care se refer art.145 C.pen. sunt abiliate s constate infraciunile
care constituie nclcri ale dispoziiilor i obligaiilor a cror respectare o controleaz potrivit legii;
organele de control i cele de conducere ale adminsitariei publice, ale altor uniti la care se refer
art.145 C.pen. sunt abilitate s constate infraciunile svrite n legtur cu serviciu de cei aflai n
subordine ori sub controlul lor; ofierii i subofierii din cadrul Jandarmeriei Romne sunt abilitai s
constate infraciunile constatate pe timpul executrii misiunilor speciale. Organele de constatare
sunt obligate s procedeze la luarea de declaraii de la fptuitor i de la martorii care au fost de fa
la svrirea infraciunii i s ntocmeasc porces-verbal constator despre mprejurrile concrete
ale svririi acesteia. De asemenea, au dreptul

s rein corpurile delicte, s procedez la

evaluarea pagubelor, s efectueze orice alte acte, cnd legea prevede acesta. Actele ncheiate se
nainteaz procuroului n cel mult 3 zile de la desopeirea faptei ce constituie infraciune, afar de
cazul cnd legea dispune alftel. n caz de infraciuni flagrante, acelai organe au obligaia s
nainteze de ndat procurorului pe fptuitor, mpreun cu lucrrile efectuate i cu mijloacele
materiale de prob. Procesele-verbale ncheiate de aceste organe constituie mijloc de prob.
Actele ncheiate de comandanii de nave i areonave i de subofierii trupelor de grniceri Potrivit
dispoziiilor art.215 C.proc.pen. , sunt organe de constatare i comandanii de nave i areonave,
precum i agenii de poliie de frontier. Ct privete competena lor material: comandanii de nave
i aeronave sunt abilitai s constate infraciunile svrite pe acestea, pe timpul ct navele i
aeronavele pe care le comand se afl n afara porturilor sau aeroporturilor; agenii de poliie de
frontier sunt abiltai s constate infracinile de frontier. Organele de constatare sunt obligate s
procedeze la luarea de declaraii de la fptuitor i de la martorii care au fost de fa la svrirea
infraciunii i s ntocmeasc porces-verbal constator despre mprejurrile concrete ale svririi
acesteia. De asemenea, au dreptul s rein corpurile delicte, s procedez la evaluarea pagubelor,
s efectueze orice alte acte, cnd legea prevede acesta. Pot efectua percheziii corporale asupra
fptuitorului i pot verifica lucrurile pe care acesta le are cu sine. De asemenea, organele de mai
sus pot prinde pe fptuitor, n care caz l predau de ndat procurorului sau organului de cercetare
penal, mpreun cu lucrrile efectuate i cu mijlocale materiale de prob. n celelalte cazuri,
lucrrile efectuate se ninteaz organului de cercetare penal competen, n cel mult 5 zile de la
prima constatre efectuat, mpreun cu mijlocale materiale de prob. Cnd infraciunea a fost
svrit pe o nav sau aeronav, termenul de mai sus curg de la ancorarea navei ori aterizrea
aeronavei pe teritoriu romn. Procesele-verbale ncheiate de aceste organe constiuie mijlocare de
prob.
22) Competenta personal n materie penal.
41

Cand competenta instantei este determinata de calitatea inculpatului instanta ramane competenta
sa judece chiar daca inculpatul dupa savarsirea infractiunii nu mai are acea calitate. Dobandirea
calitatii dupa schimbarea infractiunii nu determina schimbarea competentei. Este determinate de
calitatea faptuitorului ceea ce duce la solutionarea cauzelor in functie de anumite calitati pe care
acesta le are, de anumite organe judiciare. Calitatea de military atrage competenta personal a
instantelor militare si parchetelor. Potrivit art.40 alin.(1)C,proc.pen. cind competenta instantei este
determinate de calitatea inculpatului, instanta ramine competenta a judeca, chiar daca inculpatul
dupa savirsirea infractiunii, nu mai are acea calitate, in cazurile cind fapta are legatura cu atributiile
de serviciu ale faptuitorului, sau cind s-a dat o hotarire care a solutionat cauza in prima instanta.
Potrivit Legii nr.304/2004, instantele judecatoresti sunt :judecatoriile; tribunalele; Curtile de Apel;
Inalta Curte de Casatie si Justitie. In present functioneaza si instante militare, care potrivit Legii
nr.54/1993 sunt: tribunalele militare; tribunalul military territorial; Curtea Militara de Apel. In
conformitate cu Decretul nr.203/1974 functioneaza la nivelul instantelor din Constanta si Galati
sectii maritime si fluviale. Competenta judecatoriilor-Potrivit art.25 C.proc.pen. judecatoria judeca in
prima instanta toate infractiunile, cu exceptia celor date prin lege in competenta altor instante.
Potrivit competentelor functionale, judecatoria judeca numai in prima instanta, iar in ceea ce
priveste competenta materiala, aceasta are competenta generala. Potrivit art.434 inlocuirea sau
incetarea internarii medicale se dispune de catre judecatorie : tot judecatoria este competenta sa
solutioneze cererea de liberare conditionata (art.450 alin.(1)) ; competenta de solutionare a
contestatiei in anulare intemeiata pe cazul prevazut de art 386 lit. d) revine judecatoriei, cind ea
este instanta la care a ramas definitive ultima hotarire(art.389 alin.(2)). Competenta tribunalului
militar-Sub aspect functional , este egal in grad cu judecatoria, solutionind cauze penale numai in
prima instanta.In ceea ce priveste competenta materiala si personala, art.26 C.proc.pen. si Legea
nr 54/1993 (art.10) precizeaza cauzele solutionate de tribunalele militare. Competenta tribunalelorPotrivit legii, in ceea ce priveste competenta functionala, tribunalul judeca: in prima instanta; in apel;
in recurs; solutioneaza conflictele de competenta ivite intre judecatoriile din

circumscriptia sa,

precum si alte cazuri anume prevazute de lege. In cuprinsul art.27 C.proc.pen. in forma data de
modificarile aduse prin Legea nr. 281/2003, sunt indicate infractiunile care revin spre solutionare,
potrivit competentei materiale, tribunalelor. Competenta tribunalului militar teritorial Acesta are
aceeasi competenta functionala similara tribunalului, deci judeca: in prima instanta; in apel; in
recurs; solutioneaza conflictele de competenta ivite intre judecatoriile din circumscriptia sa, precum
si alte cazuri anume prevazute de lege. Dispozitiile art.28 C.proc.pen.si art.12,13 din Legea
nr.54/1993 indica infractiunile ce cad in competenta de solutionare a tribunalului military territorial.

42

Competenta Curtii de Apel-Conform art.28 C.proc.pen.Curtea de Apel, potrivit competentei sale

functionale, judeca: in prima instanta; in apel; in recurs; solutioneaza anumite conflicte de
competenta, precum si alte cazuri anume prevazute de lege. Competenta Curtii Militare de ApelCurtea Militara de Apel functioneaza ca instanta unica, in municipiul Bucuresti si potrivit
competentei functionale, judeca: in prima instanta; in apel; in recurs; solutioneaza anumite conflicte
de competenta. In art.28 C.proc.pen. sunt aratate infractiunile ce cad in competenta de solutionare
a Curtii Militare de Apel. Competenta Curtii Supreme de Justitie-Potrivit reglementarilor actuale,
Curtea Suprema de Justitie judeca, potrivit competentei functionale: in prima instanta; in recurs;
recursurile in interesul legii; recursurile in anulare; solutioneaza conflictele de competenta in
cazurile in care C.C.J. este instanta ierarhic superioara; cazurile in care cursul judecatii e interrupt
cererilr de stramutare, precum si alte cazuri anume prevazute de lege. In cuprinsul art.29
C.proc.pen. sunt aratate infractiunile ce cad in competenta de solutionare a Curtii Supreme de
Justitie.

23) Conflictele de competen i excepiile de necompeten.

Art. 43. - Cand doua sau mai multe instante se recunosc competente a judeca aceeasi cauza ori isi
declina competenta, conflictul pozitiv sau negativ de competenta se solutioneaza de instanta
ierarhic superioara comuna. Cand conflictul de competenta se iveste intre o instanta civila si una
militara, solutionarea conflictului este de competenta Curtii Supreme de Justitie. Instanta ierarhic
superioara comuna este sesizata in caz de conflict pozitiv, de catre instanta care s-a declarat cea
din urma competenta, iar in caz de conflict negativ, de catre instanta care si-a declinat cea din urma
competenta.In toate cazurile, sesizarea se poate face si de procuror sau de parti. Pana la
solutionarea conflictului pozitiv de competenta judecata se suspenda. Instanta care si-a declinat
competenta ori s-a declarat competenta cea din urma ia masurile si efectueaza actele ce reclama
urgenta. Instanta ierarhic superioara comuna hotaraste asupra conflictului de competenta cu citarea
partilor. Cand instanta sesizata cu solutionarea conflictului de competenta constata ca acea cauza
este de competenta altei instante decat cele intre care a intervenit conflictul si fata de care nu este
instanta superioara comuna trimite dosarul instantei superioare comune. Instanta careia i s-a trimis
cauza prin hotararea de stabilire a competentei nu se mai poate declara necompetenta, afara de
cazul in care, in urma noii situatii de fapt ce rezulta din completarea cercetarii judecatoresti, se
constata ca fapta constituie o infractiune data prin lege in competenta altei instante.Art.39-exceptia
de necopempetenta materiala si cea dupa calitatea persoanei pot fi ridicate in tot cursul procesului
penal pana la pronuntarea hotararii definitive. Exceptia de necempetenta teritoriala poate fi ridicata

43

numai pana la citirea actului de sesizare in fata primei instante. Exceptiile pot fi ridicate de procuror,
parti sau puse in discutie din oficiu de instanta. Pe perioada soluionrii unei cauze pot aprarea
situaii n care mai multe organe judiciare i disput competena soluionrii acesteia. Legiuitorul
calific aceste situaii drept conflicte de competen, modul soluionrii fiind dat de dispoziiile art.43
C.proc.pen. Din redactarea art.43alin.(1) rezult c exist conflict de competen atunci cnd dou
sau mai multe instane se recuonsc competente s judece aceeai cauz ori cnd acestea i
declin competena. n primul caz, n care dou sau mai multe organe judiciare consider c sunt
competente s soluioneze aceeai cauz, exist un conflict pozitiv de competen. n ce de-al
doilea caz, n care dou sau mai multe organe judiciare i declin reciproc competena exist un
conflict negativ de competen. Indiferent de felul acestora, conflictele de competen pot aprea
numai ntre organele judiciare cu aceeai competen funcional. Este reglementat i modul
rezolvrii acestor conflicte de competen. Atunci cnd conflictul de competen apare ntre dou
sau mai multe instane, acesta se rezolv de instana ierarhic superioar comun. Dac conflictul
se ivete ntre o instan civil i una militar, soluionarea este de competena Curii Supreme de
Justiie ( art.45 alin.2). Astfel dac conflictul a aprut ntre dou judectorii pe raza teritorial a
aceluiai jude, se soluioneaz de tribunal, ca instan ierarhic superioar comun acelor dou
instane. n cazul n care conflictul se ivete ntre dou judectorii care au ns competene n dou
judee diferite, conflictul se rezolv de curtea de apl comun. Dac n cazul respectiv nu exist o
curte de apel ierarhic superioar comun, conflictul se soluioneaz de instana supremInstana
ierarhic superioar comun este sesizat n caz de conflict pozitiv, de ctre instana care s-a
declarat cea din urm competent, iar n caz de conflict negativ, de ctre instana care i-a declarat
cea din urm competena. n toate cazurile, sesizarea se poate face i de procuror sau de pri.
Pn la soluionarea conflctului de competen judecarea se suspend. Instana care i-a declinat
competena ori s-a declarat competent cea din urm ia msurile i efectueaz actele ce reclam
urgen. Instana ierarhic superioar comun hotrte asupra conflictului de competen cu citarea
prilor. Cnd instana sesizat cu soluionarea conflictului de competen constat c acea cauz
este de competena altei instane dect cele ntre care a interveit conflictul i fa de care nu este
instana superioar comun, trimite dosarul instanei superioare comune. Instana creia i s-a trimis
cauza prin hotrre de stabilire a competenei nu se mai poate declara necompetent, afar de
cazul n care, n urma noii situaii de fapt ce rezult din completarea cercetrii judectoreti, se
constat c fapta constituie o infraciune dat prin lege n competena altei instane ( art.43 alin 9).
Instana creia i s-a trimis cauza aplic n mod corespunztor dispoziiile art.42 alin.(2), adic, n
cazul n care declinarea a fost determinat de competena material sau dup calitatea persoanei,
poate folosi actele ndeplinite i menine msurile dispuse de instana desesizat. Conflictul de
44

competen ntre doi sau mai muli procurori se rezolv de ctre procurorul superior comun
acestora. Cnd conflictul se ivete ntre dou sau mai multe organe de cercetare penal,
competena se stabilete de ctre procurorul care exercit supravegherea activitii de cercetare
penal a acestor organe. Atunci cnd conflictul apare ntre dou organe de cercetare penal a
cror activitate este supravegheat de procurori din parchete cu raz teritorial diferit, conflictul de
competen se rezolv de ctre procurorul ierarhic superior i comun procurorilor care exercit
supravegherea organelor de cercetare penal ntre care s-a ivit conflictul de competen.
Dispoziiile art.39 C.proc.pen. regelementeaz regimul aplicrii excepiilor de necompeten
invocate n cursul soluionrii cauzelor penale. Excepiile de necompeten material i cea de
competen dup calitatea persoanei pot fi ridicate n tot cuprinsul procesului penal, pn la
pronunarea hotrrii definitive ( art.39 alin.1). Excepiile de necompeten teritorial pot fi ridicate
numai pn la citirea actului de sesizare, n faa primei instane de judecat ( art. 39 alin.2 ). Din
analiza textelor rezult c regimul juridic aplicabil excepiilor difer dup momentul pn la care pot
fi invocate. n cazul excepiei dup materie sau dup calitatea pesoanei, legiuitorul a stabilit ca
moment pn la care poate fi ridicat, pronunarea hotrrii judectoreti definitive, iar pentru
competena teritorial, momentul de referin este citirea actului de sesizare n faa primei instane
de judecat. De altfel, legiuitorul a fixat i un moment n care preedintele instanei are obligaia s
ntrebe pe procuror i pe pri dac au de formulat excepii, acest moment fiind nceputul judecii.
Astfel, potrivit art.320, pe lng obligaiile pe care le are preedintele instanei la nceputul judecii
este i aceea de a ntreba prile i pe procuror dac au de formulat excepii, cereri sau propun
efectuarea de probe noi. n acest moment, potrivit rolului activ, instana le pune n vedere prilor
posibilitatea invocrii excepiilor de necompeten. Dup cum se precizeaz n art.39 alin.final,
excepiile de necompeten pot fi ridicate de procuror, oricare dintre pri sau puse n discuia
prilor din oficiu.

24) Confruntarea ca mijloc de prob.

Art.87-cand se constata ca exista contraziceri intre declaratiile persoanelor ascultate in aceeasi
cauza se procedeaza la confruntarea acelor persoane daca aceasta este necesara pentru
lamurirea cauzei. Art.88-persoanele confruntate sunt ascultate cu privire la faptele si imprejurarile in
privinta carora declaratiile date anterior se contrazic. Organul de urmarire penala sau instanta de
judecata poate incuviinta ca persoanele confruntate sa-si puna reciproc intrebari. pecialisti, chiar si
atunci cand organul judiciar are unele cunostiinte din domeniul respectiv, fiind insa necesara o
parere fundamentata pe temeinice constatari cu caracter stiintific. Numarul specialistilor la care se

45

apeleaza pentru lamurirea unor probleme cu semnficatie juridica intr o cauza este foarte larg,
practic neexistand domeniu al cunoasterii umane care sa nu fie implicat, mai mult sau mai putin in
aceasta activitate." Cea mai mare parte a constatarilor si expertizelor dispuse de organele judiciare
sunt din domeniul criminalisticii si al medicinei legale, data fiind cuprinderea deosebit de larga a
acestor doua stiinte. Rezultatele cercetarilor intreprinse de catre specialist, expert, medic legist, iau
forma unui raport de constatare sau de expertiza, avand formulate la final anumite concluzii. Acest
material este inclus in dosarul cauzei ca mijloc de proba, realizand o explicare a elementelor asupra
carora s a cerut parerea specialistilor, facand o accesibila si nespecialistilor. Deoarece practica
impune examinarea unor situatii tot mai complexe, de interpretare si examinare multi disciplinara,
aderam la opinia ca expertizele pot fi si expertize complexe medico legale si criminalistice, ideea
expertizei complexe fiind sustinuta inca din anul 1978 de catre Lucian Ionescu . Administarea unor
expertize complexe poate fi de exemplu ordonata intr o cauzs in care trebuie sa se stabilesca, fata
de aspectul improscarilor de sange de pe pereti, directia loviturilor si pozitia victimei intr un spatiu
limitat. Constatarea tehnico-stiintifica este un mijloc stiintific de proba specific legislatiei procesuale
penale romanesti, nefiind cunoscut sub aceasta denumire in alte legislatii. Ea se efectueaza atunci
cand exista pericolul de disparitie, modificare sau alterare a unor probe, situatii de fapt, etc. fiind
necesara in acelasi timp lamurirea de urgenta a anumitor imprejurari ale cauzei, iar pentru
clarificarea acestora este necesara opinia unui specialist. Ea constituie deci o activitate de
interpretare si valorificare stiintifica imediata a urmelor , a mijloacelor materiale de proba si
imprejurarilor de fapt, in vederea identificarii autorului faptei si obiectelor folosite la savarsrea i
faptei. Constatarea tehnico-stiintifica criminalistica este mult mai restransa decat expertiza
criminalistica , fiind dispusa doar atunci cand urgenta anchetei nu permite ordonarea unei expertize.
Constatarea tehnico stiintifica se poate dispune din oficiu, sau la cererea partilor, fiind efectuata de
catre specialisti criminalisti sau tehnicieni ce functioneaza in cadrul ori pe langa institutia de care
apartine organul de urmarire penala. Efectuarea constatarii tehnico stiintifice de catre anumiti
specialistii criminalistii, nu inseamna si insusirea de catre acestia a atributiilor de organ de ancheta,
asigurandu se pe acesta cale obiectivitatea si corectitudinea cercetarilor. Conform prevederilor art.
116C. proc. pen. constatarea tehnico-stiintifica se poate dispune numai in cursul urmaririi penale,
putand fi dispusa de instanta de judecata in cazul refacerii sau completarii urmaririi penale.

25) Constatarea infraciunilor de audien. Suspendarea judecii.

Art.299-daca in cursul sedintei se savarseste o fapta prevazuta de legea penala, presedintele

46

constata acea fapta si identifica pe faptuitor. Instanta daca este cazul poate dispune arestarea
preventiva a invinuitului, despre care se face mentiune in incheiere. n literatur de specialitate se
arat c infraciunile de audien sunt cele svrite n faa completului de judecat, indiferent dac
acesta se afl n sala de edin sau la locul unde, potrivit art.288, se desfoar judecata ori n
timpul unei cercetri la faa locului. Potrivit art.299 alin.(1), dac n cursul edinei se svrete o
fapt prevzut de legea penal, preedintele completului constat acea fapt i l identific pe
fptuitor. Subectul pasiv al unei astfel de infraciuni poate fi att unul din organele judiciare care
particip la judecat, ct i oricare dintre persoanele prezente la edina de judecat. n legtur cu
svrirea acestei infraciuni, instana ntocmete un proces-vebal pe care l trimite procurorului. n
acest situaie, procesul-verbal ncheiat are o dubl natur juridic, fiind, n acelai timp, actul prin
care se ncepe urmrirea penal i cel mai important mijloc de prob n cauza care ia astfel
natere. Instana, dac este cazul, i cu ndeplinirea condiiilor prevzute de art.146, poate dispune,
innd cont i de dispoziiile art.147, arestarea preventiv a nvinuitului iar preedintele completului
emite un mandat de arestare a acestuia. Despre luarea msurii arestrii preventive se face
meniune n ncheirea de edin iar nvinutul arestat este trimis de ndat procurorului, mpreun
cu procesul-verbal i cu mandatul de arestare. Suspendarea judecii-n cazul n care se constat
c inculpatul sufer de o boal grav care l mpiedic s participe la judecat, instana dispune,
prin ncheire, suspendarea procesului penal , pn cnd starea inculpatului va permite participarea
acestuia la judecat ( art.303 alin.1). n lumina modificrilor aduse prin Legea nr.281/2003, boala
grav de care sufer inculpatul trebuie s fie constat numai printr-o expertiz medico-legal; nu
intereseaz dac boala grav este rezultatul propriei activiti a inculpatului sau dac este curabil
ori nu. Potrivit art.303 alin.(2), n ipoteza n care sunt mai muli inculpai n cauza penal, iar temeiul
suspendrii privete numai pe unul dintre ei i dijungerea nu este posibil, se dispune suspendarea
ntregii cauze. ncheirea dat n prim instan prin care s-a dispus suspendarea cauzei poate fi
atacat separat cu recurs care nu suspend executarea. Procesul penal se reia din oficiu de ndat
ce inculpatul poate participa la judecat, n acest sens existnd obligaia pentru instan de a se
interese periodic asupra strii de sntate a inculpatului. Suspendarea judecii constituie, potrivit
art.128 C.pen., o cauz de suspendare a cursului termenului de prescripie a rspunderii penale,
prescipia urmnd s-i reia cursul din ziua n care a ncetat cauza de suspendare. De asemenea,
potrivit art.303 alin.final C.porc.pen., suspendarea judecii intervine i n situaia n care n cauz a
fost ridicat o excepie de neconstituionalitate. Aceste dispoziii, introduse prin Legea nr.281/2003,
armonizeaz reglementrile procedurale cu cele prevzute de legislaia special n materie, i
anume Legea nr.47/1992 ( Leagea Curii Constituionale ). Trebuie menionat c n cazul ridicrii

47

unei excepii de neconstituionalitate suspedarea judecii intervine de drept, prin efectul legii.
26) Constatrile tehnico-tiinifice i medico-legale.
Art.113-Organul de urmarire penala care dispune efectuarea constatarii tehnico-stiintifice stabileste
obiectul acesteia. Constatarile tehnico-stiintifice se efectueaza asupra datelor si materialelor puse
la dispozitie sau indicate de organul de urmarire penala. Art.114-constatarea medico-legala-in caz
de moarte violenta, de moarte a carei cauza nu se cunoaste sau cand este necesara o examinare
corporala a invinuitului sau a partii vatamate pentru a se constata pe corpul acesteia existenta unei
infractiuni organul de urmarire penala dispune efectuarea unei constatari medico-legale si cere
organului medical efectuarea constatarii.

27) Decderea i inadmisibilitatea sanciuni procedurale penale.

Potrivit art.185 C.porc.pen., cnd pentru exercitarea unui drept procesual legea prevede nu anumit
termen, nerespectare acestuia atrage decderea din exerciiul dreptului i nulitatea actului fcut
peste termen. Intervine decderea ca sanciune, spre exemplu, cnd titularul nu a declarat apel sau
recurs n temenul prevzut de lege. Aspectele difereniale eseniale ntre decdere i nulitate, ca
sanciuni procedurale, sunt: nulitatea se refer la acte procesuale, pe cnd decderea se refer la
drepturi prcesuale; nulitatea se refer la un act efectuat, n timp ce decderea are n vedere un act
care nu mai poate lua fiin deoarece a expirat termenul prevzut de lege; spre deosebire de
nulitate, care impune refacerea actului, n cazul decderii legea permite exercitarea dreptului peste
termenul prevzut de lege ( ca de exmeplu, n cazul repunerii n termen de apel i de recurs, n
condiiile art.365 sau a apelului sau recursului peste termen, potirvit art.365). Inadmisibilitate, ca
sanciune procedural, intervine n cazul n care prile n proces efectueaz acte pe care legea nu
le ngduie sau exercit drepturi procesuale epuizate prin alte ci procesuale sau neprocesuale.
Este inadmisibil, spre exemplu, apelul declarat de partea civil sau partea responsabil civilmente
cu pivire la latura penal a cauzei, deoarece, potirvit art.362 alin.(1), partea civil i partea
responsabil civilmente nu pot face apel n ceea ce privete latura penal.
28) Declaraiile nvinuitului sau ale inculpatului mijloace de proba n procesul penal.
Declaratiile invinuitului sau ale inculpatului facute in cursul procesului penal pot servi la aflarea
adevarului, numai in masura in care sunt coroborate cu fapte si imprejurari ce rezulta din ansamblul
probelor existente in cauza. Invinuitul sau inculpatul, inainte de a fi ascultat, este intrebat cu privire
la nume, prenume, porecla, data si locul nasterii, numele si prenumele parintilor, cetatenie, studii,
situatia militara, loc de munca, ocupatie, adresa, antecedente penale si alte date pentru stabilirea
48

situatiei sale personale.Invinuitului sau inculpatului i se aduce apoi la cunostinta fapta care
formeaza obiectul cauzei si i se pune in vedere sa declare tot ce stie cu privire la fapta si la
invinuirea ce i se aduce in legatura cu aceasta. Organul de urmarire penala, inainte de a-l asculta
pe invinuit, cere acestuia sa dea o declaratie scrisa personal, cu privire la invinuirea ce i se aduce.
Fiecare invinuit sau inculpat este ascultat separat.In cursul urmaririi penale, daca sunt mai multi
invinuiti sau inculpati, fiecare este ascultat fara sa fie de fata ceilalti.Invinuitul sau inculpatul este
mai intai lasat sa declare tot ce stie in cauza.Ascultarea invinuitului sau inculpatului nu poate incepe
cu citirea sau reamintirea declaratiilor pe care acesta le-a dat anterior in cauza.Invinuitul sau
inculpatul nu poate prezenta ori citi o declaratie scrisa de mai inainte, insa se poate servi de
insemnari asupra amanuntelor greu de retinut. Dupa ce invinuitul sau inculpatul a facut declaratia, i
se pot pune intrebari cu privire la fapta care formeaza obiectul cauzei si la invinuirea ce i se aduce.
De asemenea, este intrebat cu privire la probele pe care intelege sa le propuna. Declaratiile
invinuitului sau inculpatului se consemneaza in scris. Declaratia scrisa se citeste acestuia, iar daca
cere, i se da sa o citeasca. Cand este de acord cu continutul ei, o semneaza pe fiecare pagina si la
sfarsit. Cand invinuitul sau inculpatul nu poate sau refuza sa semneze, se face mentiune in
declaratia scrisa. Declaratia scrisa este semnata si de organul de urmarire penala care a procedat
la ascultarea invinuitului sau inculpatului ori de presedintele completului de judecata si de grefier,
precum si de interpret cand declaratia a fost luata printr-un interpret. Daca invinuitul sau inculpatul
revine asupra vreuneia din declaratiile sale sau are de facut completari, rectificari sau precizari,
acestea se consemneaza si se semneaza in conditiile aratate in prezentul articol. Ori de cate ori
invinuitul sau inculpatul se gaseste in imposibilitate de a se prezenta pentru a fi ascultat, organul de
urmarire penala sau instanta de judecata procedeaza la ascultarea acestuia la locul unde se afla.
29) Declaraiile martorilor mijloace de proba n procesul penal: noiune, obligaiile i
drepturile martorilor; persoanele care nu pot fi ascultate ca martor i persoane care nu sunt
obligate s depun ca martor.
Persoana care are cunostinta despre vreo fapta sau despre vreo imprejurare de natura sa
serveasca la aflarea adevarului in procesul penal poate fi ascultata in calitate de martor. Persoana
obligata a pastra secretul profesional nu poate fi ascultata ca martor cu privire la faptele si
imprejurarile de care a luat cunostinta in exercitiul profesiei, fara incuviintarea persoanei sau a
unitatii fata de care este obligata a pastra secretul. Calitatea de martor are intaietate fata de
calitatea de aparator, cu privire la faptele si imprejurarile pe care acesta le-a cunoscut inainte de a fi
devenit aparator sau reprezentant al vreuneia dintre parti. Sotul si rudele apropiate ale invinuitului
sau inculpatului nu sunt obligate sa depuna ca martori. Minorul poate fi ascultat ca martor. Pana la

49

varsta de 14 ani ascultarea lui se face in prezenta unuia dintre parinti ori a tutorelui sau a persoanei
careia ii este incredintat minorul spre crestere si educare. Persoana vatamata poate fi ascultata ca
martor, daca nu este constituita parte civila sau nu participa in proces ca parte vatamata. Persoana
chemata ca martor este obligata sa se infatiseze la locul, ziua si ora aratate in citatie si are datoria
sa declare tot ce stie cu privire la faptele cauzei. Martorul este intrebat mai intai despre nume,
prenume, etate, adresa si ocupatie.In caz de indoiala asupra identitatii martorului, aceasta se
stabileste prin orice mijloc de proba.Martorul va fi apoi intrebat daca este sot sau ruda a vreuneia
dintre parti si in ce raporturi se afla cu acestea, precum si daca a suferit vreo paguba de pe urma
infractiunii. Inainte de a fi ascultat, martorul depune urmatorul juramant: "Jur ca voi spune adevarul
si ca nu voi ascunde nimic din ceea ce stiu. Asa sa-mi ajute Dumnezeu!"In timpul depunerii
juramantului, martorul tine mana pe cruce sau pe Biblie. Referirea la divinitate din formula
juramantului se schimba potrivit credintei religioase a martorului. Martorului de alta religie decat cea
crestina nu ii sunt aplicabile prevederile alin. 2. Martorul fara confesiune va depune urmatorul
juramant: "Jur pe onoare si constiinta ca voi spune adevarul si ca nu voi ascunde nimic din ceea ce
stiu". Martorii care din motive de constiinta sau confesiune nu depun juramantul vor rosti in fata
instantei urmatoarea formula: "Ma oblig ca voi spune adevarul si ca nu voi ascunde nimic din ceea
ce stiu". Dupa depunerea juramantului sau dupa rostirea formulei prevazute in alin. 5, se va pune in
vedere martorului ca, daca nu va spune adevarul, savarseste infractiunea de marturie
mincinoasa.Despre toate acestea se face mentiune in declaratia scrisa. Minorul care nu a implinit
14 ani nu depune juramant; i se atrage insa atentia sa spuna adevarul. Modul si limitele ascultarii
martorilor Martorului i se face cunoscut obiectul cauzei si i se arata care sunt faptele sau
imprejurarile pentru dovedirea carora a fost propus ca martor, cerandu-i-se sa declare tot ce stie cu
privire la acestea. Dupa ce martorul a facut declaratii, i se pot pune intrebari cu privire la faptele si
imprejurarile care trebuie constatate in cauza, cu privire la persoana partilor, precum si in ce mod a
luat cunostinta despre cele declarate.

30) Declinarea de competen.

Art. 42. - Instanta de judecata care isi declina competenta trimite dosarul instantei de judecata
aratata ca fiind competenta prin hotararea de declinare. Daca declinarea a fost determinata de
competenta materiala sau dupa calitatea persoanei, instanta careia i s-a trimis cauza poate folosi
actele indeplinite si poate mentine masurile dispuse de instanta desesizata. In cazul declinarii
pentru necompetenta teritoriala, actele indeplinite ori masurile dispuse se mentin. Hotararea de
declinare a competentei nu este supusa apelului si nici recursului. Potrivit normelor de competen,

50

organelor judiciare au abilitatea de a soluiona anumite cauze penale. Pot aprea situaii cnd un
organ judiciar este sesizat cu soluionarea unei cauze penale, dar care, potrivit regulilor de
competen, nu este cel ndrituit s soluioneze acea cauz. Mijlocul juridic prin intermediul cruia
cauza este luat din competena organului judiciar iniial sesizat i transmis organului judiciar
competent s o soluionze este declinarea de competen. Potrivit art.42 alin.(1) raportat la art.45
alin.(1) C.proc.pen., n aceste situaii organul judiciar care i declin competena trimite dosarului
organului judiciar artat ca fiind competent ( organul de urmrie penal dispune declinarea prin
ordonan iar instana de judecat prin sentin ). Avnd n vedere c declinarea de competen
poate fi pus n discuie la cerere, dar i din oficiu, se poate considera c acesta este i un mijloc
prin care se realizeaz autocontrolul n respectarea regulilor de competen. Dac declinarea a fost
determinat de competena material sau dup calitatea persoanei, instana creia i s-a trimis
cauza poate folosi actele ndeplinite i poate menine msurile dispuse de instana desesizat
( art.42 alin.2 ). Textul reglementeaz cazurile n care organul judiciar dup sesizare i pn n
momentul declinrii ndeplinete diferite activiti procesuale ori a dispus luarea unor msuri cu
caracter procesual. n aceste situaii, instana n favoarea creia s-a declinat competena poate
folosi actele ndeplinte sau poate menine msurile dispuse. n cazul declinrii pentru necompeten
teritorial, actele ndeplinite ori msurile dispuse se menin ( art.42 alin.3 . Din regelemenatarea
existent ( art.42 alin.2 ) rezult c declinarea de competen este un act de deznvestire,
reprezentnd totodat i un act de sesizare pentru organul judiciar nou nvestit. Hotrrea de
declinare de competen nu este supus nici un ci de atac.
31) Deliberarea: noiune, obiect, procedur.
Art. 307. - La deliberare iau parte numai membrii completului in fata caruia a avut loc dezbaterea.
Completul de judecata delibereaza in secret. Art. 343. - Completul de judecata delibereaza mai intai
asupra chestiunilor de fapt si apoi asupra chestiunilor de drept. Deliberarea poarta asupra
existentei faptei si vinovatiei faptuitorului, asupra stabilirii pedepsei, asupra masurii educative ori
masurii de siguranta cand este cazul sa fie luata, precum si asupra computarii retinerii si arestarii
preventive. Completul de judecata delibereaza si asupra repararii pagubei produse prin infractiune,
asupra masurilor preventive si asiguratorii, mijloacelor materiale de proba, cheltuielilor judiciare,
precum si asupra oricarei alte probleme privind justa solutionare a cauzei.Toti membrii completului
de judecata au indatorirea sa-si spuna parerea asupra fiecarei chestiuni. Presedintele isi spune
parerea cel din urma. Conform art. 343, dupa inchiderea sedintei de judecata instanta procedeaza
in camera de consiliu, in secret, la deliberare asupra chestiunilor de fapt si apoi asupra chestiunilor
de drept ale cauzei. Rezolvarea chestiunilor de fapt se face prin aprecierea completa si justa a

51

probelor iar daca instanta constata ca nu s-au administrat toate probatoriile necesare va dispune
prin incheiere repunerea cauzei in faza de judecata fixand un nou termen de judecata cu citarea
partilor. In acest caz judecata se va relua cu cercetarea judecatoreasca. Daca instanta constata ca
probele administrate nu sunt complete, atunci procedeaza la deliberare cu privire la existenta faptei,
comiterea ei de catre inculpat, vinovatia acestuia. Instanta delibereaza asupra pedepsei ce trebuie
aplicata inculpatului, asupra masurilor de siguranta si asupra computarii retinerii si arestarii
preventive. Completul de judecata delibereaza si asupra repararii pagubei produse prin infractiune,
asupra masurilor preventive si asiguratorii, mijloacelor materiale de proba, cheltuielilor judiciare,
precum si asupra oricarei alte probleme privind justa solutionare a cauzei. Membrii completului de
judecata au obligatia sa-si spuna parerea asupra fiecarii chestiuni, presedintele fiind ultimul care isi
spune parerea. Pronuntarea hotararii se face de catre presedintele completului, asistat de grefier si
explica partilor dupa pronuntarea hotararii ca au dreptul la apel sau recurs. Hotararea primei
instante este actul procesual prin care e infaptuita sarcina justitiei in cauza penala. Hotararea se
pronunta in numele legii si daca ramane definita capata putere de lege fata de organele de stat, de
institutii si fata de persoanele la care se refera. Hotararea penala trebuie sa indeplineasca doua
conditii fundamentale, legalitatea si temeinicia acesteia. Hotararea este legala cand e rezultatul
unei activitati procesuale conform legii si cuprinde solutia corespunzatoare legii penale si civile.
Hotararea este temeinica atunci cand cuprinde adevarul despre faptele cauzei si cand aplica o
pedeapsa just individualizata si temeinic argumentata.

32) Dezbaterile n fata primei instane i ultimul cuvnt al inculpatului.

Art.340-dupa terminarea cercetarilor judecatoresti se trece la dezbateri dandu-se cuvantul in
urmatoarea ordine: procurorului, partii vatamate, partii civile, partii responsabile civilmente si
inculpatului. Presedintele inainte de a incheia dezbaterile da ultimul cuvant inculpatului personal. In
timpul in care inculpatul are ultimul cuvant nu i se pot pune intrebari. Daca inculpatul releva noi
imprejurari esentiale pentru cauza presedintele dispune reluarea cercetarilor judecatoresti.
Dezbaterile judiciare este acea faza a judecatii in care procurorul si partile prin concluziile orale
priviind chestiunile de fapt si de drept ale cauzei, prezinta instantei din punct de vedere al invinuirii
si al apararii, existenta sau inexistenta faptei, vinovatia inculpatului, incadrarea juridica a faptei,
solutia care trebuie pronuntata. Dezbaterea judiciara este obligatorie si lipsa ei atrage nulitatea
hotararii pronuntate intrucat incalca dreptul la cuvant al procurorului si dreptul la aparare al partilor.
Nefiind prevazuta sub sanctiunea nulitatii absolute, incalcarea acestui drept trebuie invocata in
cursul dezbaterilor de catre partea careia nu i s-a dat cuvantul pentru ca altfel nulitatea se acopera.

52

Ordinea de desfasurare a dezbaterilor este cea prevazuta in art. 340, cuvantul acordandu-se mai
intai procurorului, apoi partii vatamate, partii civile, partii responsabile civilmente si in final
inculpatului. Aceasta ordine are in vedere necesitatea cunoasterii de catre parti, in special de
inculpat a argumentelor formulate in sustinerea invinuirii. Procurorul pune concluzii atat in ce
priveste latura penala cat si in ce priveste latura civila a cauzei. El trebuie sa demonstreze instantei
de judecata, legalitatea, temeinicia invinuirii, pericolul social al faptei savarsite, imprejurarile care se
refera la persoana inculpatului cerand pedeapsa corespunzatoare. In cuvantul sau procurorul este
obligat sa faca o analiza a probelor administrate, sa indice incadrarea juridica corespunzatoare, sa
faca propuneri concrete priviind solutia ce urmeaza a fi data, iar in caz de condamnare sa faca
propuneri asupra pedepsei ce trebuie sa fie aplicata (cuantum, mod de executare). Partea
vatamata se limiteaza in cuvantul sau la latura penala a cauzei si are obligatia sa examineze
aceleasi conditii de fond si forma ca ale procurorului. Partea civila are cuvantul numai la latura civila
si la cheltuielile judiciare pe care le-a facut. Partea responsabila civilmente are cuvantul numai cu
privire la raspunderea sa civila dar poate demonstra si inexistenta raspunderii civile a inculpatului
sau o raspundere diminuata a acestuia. Inculpatul, avand ultimul cuvant face o expunere a
imprejurarilor care stabilesc nevinovatia sa, sau a celor imprejurari care atenueaza raspunderea sa
penala sau civila. Partile cand sunt asistate de aparator participa la dezbateri prin cuvantul
aparatorilor. Aparatorul inculpatului poate pleda pentru nevinovatie cand probele nu sustin
vinovatia. Daca exista probe de vinovatie aparatorul, poate demonstra ca fapta nu constituie
infractiune ci abatere, sau poate sa primeasca o incadrare juridica mai usoara. Acceptand ca
invinuirea este intemeiata, aparatorul poate sa demonstreze existenta circumstantelor atenuante
care atrag o pedeapsa mai blanda sau o alta modalitate de executare a pedepsei (suspendarea
executarii pedepsei, suspendarea sub supraveghere, amenda penala). Pledoaria trebuie sa se
bazeze numai pe probele administrate din dosar, trebuie sa fie motivata si bazata pe dispozitiile
legale. In cazul in care dupa ce s-a dat cuvantul tuturor partilor, procurorul sau una din parti vor sa
prezinte instantei noi argumente atunci se da cuvantul in replica cu obligatia de a se respecta
aceeasi ordine. In tot cursul dezbaterilor, presedintele completului de judecata are dreptul sa
intrerupa pe cei care au cuvantul daca in sustinerile lor depasesc limitele cauzei ce se judeca. Cand
dezbaterile se prelungesc ele pot fi intrerupte dar nu mai mult de 5 zile. Ultimul cuvant al
inculpatului personal este reglementat de art. 341. Inainte de a se incheia dezbaterile, presedintele
completului de judecata da ultimul cuvant inculpatului personal. In timp ce inculpatul are ultimul
cuvant nu i se pot pune intrebari. Cu aceasta ocazie inculpatul poate aduce noi argumente, noi
precizari esentiale, ultima sa aparare pentru justa solutionare a cauzei. Neacordarea ultimului
cuvant inculpatului personal poate atrage nulitatea hotararii pronuntate daca se va constata ca
53

exista o vatamare ce nu poate fi inlaturata. Dupa terminarea dezbaterii judecatoresti se declara

inchisa sedinta de judecata trecandu-se la deliberarea si solutionarea cauzei. Instanta poate
dispune ca partile sa depune concluzii scrise care sa cuprinda sustinerile facute oral.

33) Dispoziii speciale privind reinerea i arestarea preventiv a minorului.

Persoanelor reinute minore li se asigur n toate cazurile asisten juridic, organele judiciare fiind
obligate s ia msuri pentru desemnarea unui aprator din oficiu, dac minorul nu i-a ales unul, i
pentru ca acesta s poat lua contact direct cu minorul. Atunci cnd se dispune reinerea unui
minor se ncunotiineaz despre aceasta imediat prinii, tutorele, persoana n ngrijirea sau sub
supravegherea cruia se afl minorul, alte persoane pe care le desemneaz acesta.n timpul
reinerii minorii se in separat de majori, n locuri anume destinate acestora. Minorul ntre 14 i 16
ani nu poate fi arestat preventiv dect dac pedeapsa prevzut de lege pentru fapta de care este
nvinuit este deteniunea pe via sau nchisoarea de 10 ani ori mai mare i o alt msur
preventiv nu este suficient.Durata arestrii inculpatului minor ntre 14 si 16 ani este, n cursul
urmririi penale de cel mult 15 zile, iar verificarea legalitii i temeiniciei arestrii preventive se
efectueaz n cursul judecii periodic, dar nu mai trziu de 30 de zile. Prelungirea acestei msuri n
cursul urmririi penale sau meninerea ei n cursul judecii nu poate fi dispus dect n mod
excepional. Arestarea preventiv a minorului ntre 14 i 16 ani n cursul urmririi penale nu poate
s depeasc, n total, un termen rezonabil i nu mai mult de 60 de zile, fiecare prelungire
neputnd depi 15 zile. n mod excepional, cnd pedeapsa prevazut de lege este deteniunea
pe via sau nchisoarea de 20 de ani sau mai mare, arestarea preventiv a inculpatului minor ntre
14 si 16 ani n cursul urmririi penale poate fi prelungit pn la 180 de zile.Inculpatul minor mai
mare de 16 ani poate fi arestat preventiv n cursul urmririi penale pe o durata de cel mult 20 de
zile. Durata msurii preventive poate fi prelungit n cursul urmririi penale de fiecare dat cu 20 de
zile, dar fr a se putea depi un termen rezonabil i nu mai mult de 90 de zile. n mod
excepional, cnd pedeapsa prevzut de lege este deteniunea pe via ori nchisoarea de 10 ani
ori mai mare, arestarea preventiv a inculpatului minor mai mare de 16 ani, n cursul urmririi
penale poate fi prelungit pn la 180 de zile. Verificarea legalitii i temeiniciei arestrii preventive
a inculpatului minor mai mare de 16 ani n cursul judecii se efectueaz periodic, dar nu mai trziu
de 40 de zile.Durata arestrii nvinuitului minor este de cel mult 3 zile. Pentru a rspunde cerinelor
psiho-fizice ale minorilor i a spori garaniile procesuale ce eficentiaz nbinarea laturii represive cu
latura educativ a procesului penal, prin Legea nr. 281/2003 a fost introdus o nou seciune n
Codul de procedur penal, ce conine dispoziii speciale pentru minori cu privire la msurile de

54

prevenie privative de libertate.

Astfel, potrivit art. 160 e, reinerea i arestarea

preventiv a

minorului se fac potrivit dispoziiilor obinuite, cu anume derogri i completri pe care le vom
analiza n continuare. n mod cu totul excepional, minorul ntre 14 i 16 ani care rspunde penal
poate fi reinut la dispoziia procurorului sau a organului de cercetare penal, cu ntiinarea i sub
controlul procurorului, pentru o durat ce nu poate depi 10 ore, dac exist date certe c minorul
a comis o infraciune pedepsit de lege cu deteniunea pe via sau nchisoare de 10 ani ori mai
mare. Reinerea poate fi prelungit numai dac se impune, prin ordonan motivat, de procuror,
pentru o durat de cel mult 10 ore. Cu privire la arestare, art. 160 h prevede c minorul ntre 14 i
16 ani nu poate fi arestat preventiv dect dac pedeapsa prevzut de lege pentru fapta de care
este nvinuit este deteniunea pe via sau nchisoarea de 10 ani ori mai mare i o alt msur
preventiv nu este suficient. Durata arestrii inculpatului minor ntre 14 i 16 ani este, n cursul
urmririi

, de cle mult 15 zile, iar verificarea legalitii i temeiniciei arestrii preventive

se

efectueaz n cursul judecii periodic, dar nu mai trziu de 30 de zile. Prelungirea acestei msuri
n cursul urmririi penale sau meninerea ei n cursul judecii n prim instan nu poate fi dispus
dect n mod excepional, de fiecrae dat cu cel mult 15 zile. Arestarea preventiv a minorului nu
poate s depeasc, n total, n cursul urmririi penale, 60 de zile. Inculpatul minor mai mare de
16 ani poate fi arestat preventiv n cursul urmririi penale pe o durat de cel mult 20 de zile. Durata
msurii preventive poate prelungit n cursul urmririi penale, de fiecare dat cu 20 de zile.
Arestarea preventiv a inculpatului minor n cursul urmririi penale nu poate s depeasc n total
90 de zile. n mod excepional, cnd pedeapsa prvzut de lege este deteniunea pe via sau
nchisoarea de 10 ani ori mai mare, asrestarea preventiv a inculpatului minor n cursul urmririi
penale poate fi prelungit pn la 180 de zile. Verificarea leglaitii i temeiniciei arestrii preventive
a inculpatului minor mai mare de 16 ani n cursul judecii se efectueaz periodic, dar nu mai trziu
de 40 de zile. Durata arestrii nvinuitului minor, indiferent de vrsta sa (ntre 14 i 18 ani) este de
cel mult 3 zile. Minorilor reinui sau arestai preventiv li se asigur, pe lng drepturile prevzute de
lege pentru deinuii preventiv ce au peste 18 ani, drepturi proprii i un regim special de detenie
preventiv, n raport cu particularitile vrstei lor, astfel nct msurile privative de liberatate luate
fa de minori n scopul bunei desfurri a procesului penal ori a mpiedicrii sustragerii lor de la
urmrirea penal, judecat ori de la executarea pedepsei s nu prejudicieze dezvoltarea fizic,
psihic sau moral a minorului. Astfel, n lumina art. 160 f, nvinuiilor sau inculpailor minori, reinui
ori arestai preventiv, li se asigur n toate cazurile asisten juridic obligatorie, organele judiciare
fiind obligate s ia msuri pentru desemnarea unui aprtor din oficiu dac minorul nu i-a ales
unul i pentru ca acesta s poat lua contact direct cu minorul arestat i s comunice cu el. Atunci
cnd se dispune arestarea sau reinerea unui nvinuit sau inculpat minor se ncunotineaz despre
55

aceasta imediat, n cazul reinerii, i n teremen de 24 de ore n cazul arestrii, prinii, tutorele,
persoana n ngrijirea sau supravegherea

creia se afl minorul, alte persoane pe care le

desemneaz acesta, iar n caz de arestare, i serviciu de reintegrare social a infractorilor i de

supraveghere a executrii sanciunilor neprivative de libertate de pe lng instana creia i-ar
reveni s judece n prim instan cauza, consemnndu-se aceasta ntr-un proces-verbal.Potrivit
art. 160f alin. (5), respectarea drepturilor i a regimului special prevzute de lege pentru minorii
reinui sau arestai preventiv este asigurat prin controlul unui judector anume desemnat de
preedintele instanei, prin vizitarea locurilor de deinere preventiv de ctre procuror, precum i
prin controlul altor organisme abilitate de lege s viziteze deinuii preventiv.
34) Efectele recursului.
Recursul este suspensiv de executare atat in ceea ce priveste latura penala cat si latura civila.
Efectul devolutiv-instanta judeca recursul numai cu privire la persoana care l-a declarat si la
persoana la care se refera declaratia de recurs si numai in raport cu calitatea pe care recurentul o
are in recurs. Efectul extensiv-instanta examineaza cauza prin extindere si cu privire la partile care
nu au declarat recurs.Procurorul poate cere extinderea recursului sau si la alte persoane.
Neagravarea situatiei in propriul recurs-instanta nu poate crea o situatie mai grea pentru cel care a
declarat recurs. In recursul declarat de procuror in favoarea unei parti instanta nu poate agrava
situatia acesteia. Efectul suspensiv de executare-Conform art.385 5, recursul declarat n termen este
suspensiv de executare att n ceea ce privete latura penal, ct i cea civil, afar de cazul cnd
legea dispune altfel.Avnd n vedere c instituiile repunerii n termen i a recursului peste termen
au aceeai baz legal ca n materia apelului, n aceste situaii efectul suspensiv al recursului nu se
mai produce ope legis, suspendarea hotrrii atacate fiind lsat la aprecierea instanei. Recursul
procurorului, declarat fr rezerve, suspend executarea tuturor dispoziiilor din hotrrea atacata.
Legea prevede expres excepiile de la regula prevzut n art.385 5. Astfel, recursul nu suspend
executarea hotrrii cnd se declar mpotriva: ncheierii prin care s-a luat sau s-a meninut o
msur preventiv, ori s-a constatat ncetarea de drept a arestrii preventive ( art.141 alin.2 );
sentinei sau deciziei prin care s-a dispus luarea, revocarea sau meninerea unei astfel de msuri
( art.350 alin.4); ncheierii prin care s-a hotrrt asupra prelungirii arestrii preventive ( art.159
alin.9 ); ncheierii prin care s-a confirmat msura procesual a internrii medicale ( art.162 alin.6 );
ncheierii prin care s-a soluionat contestaia mpotriva unor msuri asigurtorii ( art.168 alin.2);
ncheierii prin care s-a suspendat judecata ( art.303 alin.3); hotrrii prin care se dispune asupra
cererii de liberare provizoire cu excepia recursului declarat de procuror ( art.450 alin.4). Totodat,

56

potrivit art.450 alin.(4), recursul declarat mpotirva hotrrii prin care s-a soluionat cererea de
liberare provizorie, cu excepia celui declarat de procuror, nu este suspensiv de executare. Efectul
devolutiv-Avnd n vedere motivele pentru care se poate declara recurs, cu excepia erorii de fapt,
n faa instanei de recurs pricina se devolueaz numai parial, doar cu privire la chestiunile de drept
substanial ( material ) sau formal ( procesual).Pe lng aceste limite, date de natur specific a
acestei ci de atac, art.385 6 alin.(1) impune efectului recursului i alte limite, determinate de:
persoana care l-a declarat; persoana la care se refer declaraia de recurs; calitatea pe care o are
recurentul n proces; motivele de casare prevzute n art.385 9. Cu titlu de excepie, cnd recursul
constituie ce de-al doilea grad de jurisdicie 2 (n sensul c se declar mpotriva unei hotrri care,
potrivit legii, nu poate fi atacat cu apel), nu este limitat la motivele de casare prevzute de lege, iar
instana este obligat ca, n afara temeiurilor invocate i cererilor formulate de recurent, s
examineze cauza sub toate aspectele ( art.385 alin.3). n acest situaie, controlul judectoresc al
instanei de recurs are n vedere i elemente de fapt ale hotrrii atacate, devoluiunea cauzei fiind
intergal, fr limitele impuse de principiul tantum devolutum quantum recuratum. Efectul extesiv al
recursului are o reglementare special i autonom, el fiind incident numai n cauzele penale n
care exist mai multe pri care aparin aceluiai grup procesual ( consortium litis ). Astfel, potrivit
art.3857 alin.(1), instana de recurs examineaz cauza prin extindere i cu privire la prile care nu
au declarat recurs sau la care acesta se refer, putnd hotr i n privina lor, fr s poat crea
acestor pri o situaie mai grea. Totodat, spre deosebire de efectul extensiv al apelului, extinderea
recursului mai poate fi provocat i din iniiativa procurorului. Potrivt art.385 7 alin.(2), procuroul,
chiar dup expirarea termenului de recurs, poate cere extinderea recursului declarat de el i fa de
alte persoane dect acelea la care s-a referit, fr a se putea crea acestora o situaie mai grea.
Efectul neagravrii situaiei n propriul recurs-Efectul neagravant al recursului, ca i n materia
apelului, cunoscut n literatura de specialitate sub denumirea de non reformatio in pejus, impune
instanei de recurs obligaia de a nu crea o situaie mai grea pentru cel care a declarat acest cale
de atac. Principiul non reformatio in pejus reprezint un beneficiu acordat de lege celui ce dorete
reformarea hotrrii pronunate, o ncurajare n exercitarea drepturilor procesuale, prin eliminarea
riscului ca acela care exercit calea de atac s-i creeze o situaie mai grea. Datorit caracterului
su absolut regula non reformatio in pejus funcioneaz n orice cadru procesual declanat ca
urmare declarrii recursului. Chiar dac nu este parte n proces, anumite implicaii ale regulii non
reformatio in pejus le ntlnim i n cazul n care titular al recusului este procurorul. Astfel, potrivit
art.3858 alin.(2), n recursul declarat de procuror n favoarea unei pri instana de recurs nu poate
agrava situaia acestuia. Efectul extesiv al recursului are o reglementare special i autonom, el

57

fiind incident numai n cauzele penale n care exist mai multe pri care aparin aceluiai grup
procesual ( consortium litis ). Astfel, potrivit art.3857 alin.(1), instana de recurs examineaz cauza
prin extindere i cu privire la prile care nu au declarat recurs sau la care acesta se refer, putnd
hotr i n privina lor, fr s poat crea acestor pri o situaie mai grea. Totodat, spre deosebire
de efectul extensiv al apelului, extinderea recursului mai poate fi provocat i din iniiativa
procurorului. Potrivt art.3857 alin.(2), procuroul, chiar dup expirarea termenului de recurs, poate
cere extinderea recursului declarat de el i fa de alte persoane dect acelea la care s-a referit,
fr a se putea crea acestora o situaie mai grea.

35) Efectul extensiv al apelului.

Art.373-instanta de apel examineaza cauza prin extindere si cu privire la partile care nu au declarat
apel sau la care acesta nu se refera putand hotari si in privinta lor fara sa poata crea acestor parti o
situatie mai grea.. Efectul extensiv al apelului are o reglementare special i autonom, el fiind
incident numai n cauzele penale n care exist mai multe pri care aparin aceluiai grup
procesual ( consortium litis ). Astfel, potrivit art.373, instana de apel examineaz cauza prin
extindere i cu privire la prile care nu au declarat apel sau la care acesta nu se refer, putnd
hotr i n privina lor, fr s poat crea acestor pri o situaie mai grea. Fa de dispoziiile legii,
efectul extensiv funcioneaz numai fa de prile care au aceeai calitate n proces sau care au
un inters comun cu apelantul. Extinderea apelului cu privire la aceste pri este obligatorie. Trebuie
pricizat c, datorit caracterului su special i accesoriu, extinderea apelului n condiiile art.373
presupune existena unui apel declarat n mod legal. Astfel, dac apelul inculpatului a fost gsit
nefondat iar apelurile celorlali inculpai au fost declarate tardiv, n mod legal instana de apel nu a
primit cererea primului inculpat de a se face n ceea ce privete, aplicarea art.373, referitor la
efectul extensiv al apelului

36) Efectul suspensiv i efectul devolutiv ale apelului.

Art.370-apelul declarat in termen este suspensiv de executare atat in ceea ce priveste latura penala
cat si in ceea ce priveste latura civila. Art.371-Instanta judeca apelul numai cu privire la persoana
care l-a declarat si la persoana care se refera declaratia de apel si numai in raport cu calitatea pe
care apelantul o are in proces. Efectul suspensiv -Potrivit art.370, apelul declarat n termen este
suspensiv de executare, att n ceea ce privete latura penal, ct i latura civil, afar de cazul n

58

care legea dispune altfel. n aceste condiii, dispoziiile cuprinse n hotrrea judectoreasc
atacat cu apel nu pot fi puse n executare, consecinele juridice ale unei astfel de hotrri, n ceea
ce privete aplicarea lor fiind amnate. n doctrina procesual civil se arat c nsui termenul de
apel are un caracter suspensiv de executare, iar o dat formulat calea de atac cererea preia acest
efect. Considerm c efectul suspensiv al termenului de apel se daoreaz faptului c, sub aspectul
naturii sale termenul de apel este dilatoriu, numai dup expirarea sa hotrrea judectoreasc
putnd fi pus n executare, dac a rmas definitiv prin neapleare. Excepiile de la regula potrivit
creia efectul suspensiv al apelului declarat n termen se produce ope legis sunt prevzute n
art.364 alin.(2) ( repunerea n termen) i art.365 alin.(2) ( apelul peste termen), cnd suspendarea
hotrrii atacate este lsat la aprecierea instanei. Totodat, potrivit art.450 alin.(4), apelul declarat
mpotriva hotrrii prin care s-a soluionat cererea de liberare condiionat, cu excepia celui
declarat de procuror, nu este suspensiv de executare. Efectul devolutiv al apelului-Prin efectul
devolutiv al cererii de apel, instana de control judiciar capt mputenicirea de a nfputi o nou
judecat asupra fondului, verificnd cu aceast ocazie legalitatea i temeinicia hotrrii atacate.
Prin transmiterea cauzei de la judex a quo la judex ad quem, devoluiunea promoveaz o
verificare a modului cum s-a defurat judecata i soluionarea cauzei, fr desfiinarea prealabil a
hotrrii. Devoluiunea poate fi integral ( ex intgro ) sau paial ( ex partibus ), dup cum instana
de apel reexamnineaz toate aspectele ce au fcut obiectul judecii n prim instan sau numai o
parte dintre ele. Apelul procurorului i cel al inculpatului determin o devoluiune integral a cauzei,
att sub aspectul laturii penale, ct i sub aspectul laturii civile, simpla declaraie de apel a acestor
subieci procesuali oblignd instana de apel s ia n considerare orice nclcare a legalitii i
temeiniciei hotrrii pronunate i s pornune o alt soluie, corespunztoare legii i adevrului.
ntruct devoluiunea poate fi intergral sau parial, limitele efectului devolutiv al apelului sunt
stabilite de lege. Astfel, art.371 alin.(1) arat c instana judec apelul numai cu privire la pesoana
care l-a declarat i la care se refer declaraia de apel i numai n raport de calitatea pe care o are
apelantul n proces. Pin urmare, n apelul declarat de procuror mpotriva unui inculpat instana nu
va examina pricina dect cu privire la aceast persoan, i nu cu privire la ceilali inculpai;
examinarea pricinii n privina lor se poate produce doar ca urmare a efectului extensiv, cu
ndeplinirea condiiilor prevzute de lege. Potrivit art.371 alin.(2), n cadrul limitelor artate la alin.(1)
(care vizeaz persoanele), instana este obligat ca, n afar de temeiurile invocate i cererile
formulate de apelant, s examineze cauza sub toate aspectele de fapt i de drept.

59

37) Exercitarea aciunii civile: dreptul de opiune; exercitarea din oficiu; exercitarea la
instana civil.
Exercitarea din oficiu-actiunea civila se porneste si se exercita din oficiu cand persoana vatamata
este o institutie prevatuta de art.145 C. Penal. Institutia trebuie sa prezinte o situatie a pagubei.
Exercitarea actiunii la instanta civila-persoana vatamata care nu s-a constituit parte civila in
procesul penal poate introduce la instanta civila actiune pentru repararea pagubei. Este posibil ca
svrirea unei infraciuni s produc, pe lng urmrile socialmente periculoase i un prejudiciu
material sau moral n dauna unei persoane fizice sau juridice, caz n care infraciunea este i sursa unor
obligaii civile. Mijlocul legal prin care persoana pgubit material cer s-i fie reparat prejudiciul cauzat
este aciunea civil. Aciunea civil constituie instrumentul juridic prin care sunt trai la rspundere
inculpatul i partea responsabil civilmente deoarece prin aceeai fapt s-a nclcat att norma de drept
penal ct i norma de drept civil i exist temeiuri juridice ca fapta s
atrag att rspunderea penal ct i cea civil. Aceste aciuni au fost reunite n cadrul procesului penal
pentru c i au izvorul n aceeai fapt; fapta se refer la aceleai persoane ce trebuie trase la
rspundere penal i civil i pentru a se evita darea unor soluii contradictorii. Prii vtmate i s-a
lsat i dreptul de a opta pentru exercitarea aciunii civile n cadrul procesului civil. Aciunea civil poate
fi alturat aciunii penale n cadrul procesului penal, prin constituirea persoanei vtmate ca parte
civil. Repararea pagubei se face potrivit dispoziiilor legii civile: n natur, prin restituirea lucrului, prin
restabilirea situaiei anterioare svririi infraciunii, prin desfiinarea total ori parial a

unui nscris i prin orice alt mijloc de reparare; sau prin plata unei despgubiri bneti, n msura n
care repararea n natur nu este cu putin. De asemenea, se acorda despgubiri bneti pentru
folosul de care a fost lipsit partea civil. Persoana vtmat se poate constitui parte civil n
contra nvinuitului sau inculpatului i persoanei responsabile civilmente. Condiii ale exercitrii
aciunii civile. Pentru exercitarea aciunii civile n cadrul procesului penal trebuie ndeplinite
cumulativ mai multe condiii astfel:

Infraciunea s fi cauzat un prejudiciu material sau moral.

Aceast condiia nseamn c nu n orice proces penal poate fi exercitat aciunea civil ntruct
unele infraciuni (este vorba despre infraciunile de pericol, exemplu de infraciune de pericol:
ptrunderea fr drept n sediul unei instituii publice), prin natura urmrilor lor nu pot genera
prejudicii materiale sau morale, i astfel este exclus exercitarea aciunii civile. ntre infraciunea
svrit i prejudiciu, s existe raport de cauzalitate. Inexistena acestui raport nltur existena
temeiului tragerii la rspundere juridic a persoanei care a svrit fapta. Prejudiciul s fie cert.
Aceast condiie impune ca aciunea civil s fie exercitat pentru repararea unui prejudiciu sigur,
att sub aspectul existenei sale, ct i sub aspectul posibilitilor de evaluare. Prejudiciul este cert
cnd este constatat, fiind astfel actual. i prejudiciul viitor poate fi cert, n situaia cnd este

60

susceptibil de evaluare. Prejudiciul s nu fi fost reparat, condiie cerut ntruct exist posibilitatea
ca, nainte de exercitarea aciunii civile n procesul penal, prejudiciul cauzat prin infraciune s fi fost
acoperit total sau parial de ctre alte persoane dect inculpatul. ns, repararea prejudiciului
cauzat prin infraciune, nu exclude de plin drept, posibilitatea exercitrii aciunii civile n procesul
penal, ntruct exist posibilitatea ca prejudiciul s nu fi fost acoperit integral, sau, dac prejudiciul
a fost pltit, total sau parial, de tere persoane crora nu le revenea aceast obligaie, aciunea
civil poate fi exercitat n procesul penal n funcie de titlul cu care a fost acoperit prejudiciul. S
existe manifestarea de voin din partea persoanei juridice sau a persoanei fizice cu capacitatea
deplin de exerciiu de a fi despgubit, condiie care se realizeaz prin actiunea civila. Persoana
fizic, cu capacitate deplin de exerciiu, are posibilitatea de a-i valorifica preteniile civile fie prin
exercitarea aciunii civile n cadrul procesului penal, fie prin exercitarea aciunii civile n afara
procesului penal, la instana civil. Pentru a putea fi exercitat dreptul de opiune, trebuie s existe,
n acelai timp, cele dou ci prin care pot fi cerute despgubirile civile, adic, trebuie s existe,
att procesul penal declanat i aciunea penal pus n micare, ct i posibilitatea exercitrii
aciunii civile la o instan civil. Dac aciunea penal nu a fost pus n micare, nu poate fi vorba
de exercitarea dreptului de opiune, ntruct persoana vtmat are numai posibilitatea exercitrii
aciunii civile la instana civil. Dreptul de opiune este irevocabil, n sensul c persoana fizic
prejudiciat material prin infraciune, alegnd una din cele dou ci de exercitare a aciunii civile, nu
o poate prsi. Aceasta se explic, pe de o parte, prin necesitatea ca organele judiciare s
cunoasc existena sau inexistena prii civile n procesul penal pentru a o ajuta s-i valorifice
drepturile pe care, potrivit legii, le are n legtur cu desfurarea procesului penal i, pe de alt
parte, prin necesitatea stabilitii distribuiei procesuale n cauzele penale.

n cazul n care

persoana prejudiciat material prin infraciune prsete calea aleas din cele dou, ea pierde
definitiv dreptul de a mai obine repararea pe cale judiciar a pagubei produse prin infraciune.
Exist i unele excepii de la regula irevocabilitii dreptului de opiune, justificate prin faptul c, n
anumite situaii, persoana prejudiciat material este mpiedicat s-i continue exercitarea aciunii
civile pe calea procesual, pentru care a optat iniial. Prsirea procesului penal poate avea loc i
n cazul n care aciunea civil a fost exercitat din oficiu, dar nu poate fi vorba, n mod practic, de
abandonarea cii procesuale alese, deoarece, n mod obligatoriu, iniial, aciunea civil a fost
pornit n procesul penal. Cnd urmrirea penal sau judecata a fost suspendat n condiiile
prevzute de art. 239 Cod procedur penal i respectiv 303 Cod procedur penal, partea civil
nu este obligat s atepte reluarea procesului penal, ea putnd s se adreseze cu aciunea civil
instanei civile, deci poate prsi procesul penal, dar n caz de reluare a acestuia, aciunea
introdus n instana civil se suspend (art. 19 alin. 3 Cod procedur penal). Partea civil poate
61

prsi procesul penal, n cazul n care s-a dispus scoaterea de sub urmrire penal, ncetarea
urmririi penale sau cnd instana a lsat nerezolvat aciunea civil . n situaiile n care aciunea
civil exercitat n procesul penal cuprinde mai multe capete de cerere i dac unele au fost
soluionate de instana penal, aciunea civil, exercitat ulterior n faa instanei civile, va avea ca
obiect numai capetele de cerere nerezolvate de ctre instana penal. Exist i posibilitatea ca
persoana prejudiciat material prin infraciune, care a pornit aciunea civil n faa instanei civile, s
prseasc aceast instan i s exercite aciunea civil n cadrul procesului penal, cnd aciunea
penal a fost pus n micare ulterior pornirii aciunii civile n faa instanei civile (persoana
prejudiciat nu avea posibilitatea de a opta pentru calea penal sau calea civil, singura posibilitate
fiind introducerea aciunii civile la instana civil, aciunea penal nefiind pus n micare n cadrul
procesului penal i cnd procesul penal a fost reluat dup suspendare, ncetarea urmririi penale
sau scoaterea de sub urmrire penal. Revenirea persoanei vtmate n procesul penal nu este
obligatorie, cel interesat avnd posibilitatea s exercite n continuare aciunea civil n faa instanei
civile, cu precizarea c aceasta se suspend pn la soluionarea cauzei penale. Persoana
vtmat, care a pornit aciunea civil n faa instanei civile, nu poate s prseasc aceast
instan dac s-a pronunat o hotrre chiar nedefinitiv (art. 19 alin. ultim Cod procedur penal).
Aceast dispoziie a legii se explic prin necesitatea evitrii pronunrii unor soluii contrare de ctre
instane diferite, cu privire la aceeai problem supus rezolvrii lor.
38) Expertizele mijloace de prob n procesul penal.
Art. 116. - Cand pentru lamurirea unor fapte sau imprejurari ale cauzei, in vederea aflarii adevarului,
sunt necesare cunostintele unui expert, organul de urmarire penala ori instanta de judecata
dispune, la cerere sau din oficiu, efectuarea unei expertize. Efectuarea unei expertize psihiatrice
este obligatorie in cazul infractiunii de omor deosebit de grav, precum si atunci cand organul de
urmarire penala sau instanta de judecata are indoiala asupra starii psihice a invinuitului sau
inculpatului.

39) Extinderea aciunii penale pentru alte acte materiale (n fata instanei de judecat).
Art.335-Daca in cursul judecatii se descopera in sarcina inculpatului date cu privire si la alte acte
materiale care intra in continutul infractiunii pentru care a fost trimis in judecata instanta prin
incheiere extinde actiunea penala cu privire si la aceste acte si procedeaza fie la judecarea
infractiunii in intregul ei, fie retrimite cauza la procuror. Daca cu privire la unele din actele care intra
in continutul aceleiasi infractiuni s-a pronuntat anterior o hotarare definitiva, instanta reuneste cauza
62

cu aceea in care s-a dat hotararea definitiva, pronuntand o noua hotarare in raport cu toate actele
care intra in continutul infractiunii si desfiinteaza hotararea anterioara. Instanta este obligata, daca
retine cauza spre judecata, sa puna in discutie actele cu privire la care s-a dispus extinderea.
Aciunea penal poate fi extins i n privina altor acte materiale, descoperite n cursul judecii,
ns aceste alte acte materiale noi nu au autonomie infracional, ele integrndu-se n mod obiectiv
n elementul material al infraciunii pentru care inculpatul a fost trimis n judecat. Potrivit art.335
alin.(1), cnd n cursul judecii se descoper n sarcina inculpatului date cu privire al alte acte
materiale care intr n coninutul infraciunii pentru care a fost trimis n judecat, instana, prin
ncheire, extinde aciunea penal cu privire la aceste acte i procedeaz, dup caz, fie la judecarea
infraciunii n ntregul ei, fie la restituirea cauzei la procuror n vederea compeltrii urmririi penale.
Fa de obeictul judecii stabilit n actul de sesizare iniial, ntr-o asemenea situaie, instana se
sesizeaz di oficiu cu judecarea actelor materiale noi; fiind atributul exclusiv al instanei de
judecat, acesta trebuie ntotdeauna s dea o ncheiere de extindere a aciunii penale. Dac
instana reine cauza spre judecat, este obligat s pun n discuie actele cu privire la care s-a
dispus extinderea, fcnd aplicaia, n ce privete ncadrarea juridic, dac este necesar, i a
dispoziiilor art.34. Potrivit art.335 alin.(2), dac cu privire la unele din actele care intr n coninutul
aceleiai infraciuni s-a pronunat anterior o hotrre definitiv, instna reunete cauza cu aceea n
care s-a dat hotrrea definitiv, pronunnd o nou hotrre n raport cu toate actele care intr n
coninutul infraciunii i desfiineaz hotrrea anterioar. Acest procedur excepional de
desfiinare a unei hotrri judectoreti definitive poate fi aplicat numai de ctre instana care a
judecat n fond cauzele reunite. Pentru a nu fi nclcat efectul negativ al autoritii de lucru judecat
( art.10 lit.j), nu este suficient trimiterea n judecat pentru noile acte de urmrire, ci trebuie ca
existena acestor acte materiale noi s fie reinut de ctre instana de judecat, modificndu-se
astfel obiectul judeci Dac instana care a extins prin ncheiere aciunea penal i cu privire la alte
acte materiale a judecat infraciunea n ntregul ei fr a observa c unele acte materiale se
pronunase deja o hotrre anterioar definitiv, soluia care se impune este casarea hotrrii cu
trimitere spre rejudecare pentru a se ine cont i de dispoziiile art.335 alin.(2). De asemenea,
casarea hotrrii se impune i n situaia n care instana a dispus extinderea aciunii penale i reuni
real cauzelor conform art.335 alin.(2), fr a se observa c hotrrea anterioar de condamnare sa pronunat nu pentru unele din actele materiale care intr n coninutul aceleiai infraciuni pentru
care a fost trimis ulterioa n judecat, ci pentru o alt infraciune concurent.

40) Extinderea procesului penal pentru alte fapte i pentru alte persoane.
Extinderea procesului penal pentru alte fapte-art.336-cand in cursul judecatii se descopera in
63

sarcina inculpatului date cu privire la savarsirea unei fapte prevazute de legea penala avand
legatura cu infractiunea pentru care este trimis in judecata procurorul poate cere extinderea
procesului penala si la acea fapta. Extinderea procesului penal si pentru alte persoane-art.337-daca
in cursul procesului penal se descopera date cu privire la participarea altei persoane la fapta
prevazuta de legea penala pusa in sarcina inculpatului sau date cu privire la savarsirea unei fapte
penale de catre o alta persoana dar in legatura cu fapta inculpatului, procurorul poate cere
extinderea actiunii penale cu privire la acea persoana. Este posibil ca in cursul judecatii instanta sa
descopere in sarcinile inculpatului date cu privire la savarsirea unei alte fapte prevazute de legea
penala, avand legatura cu infractiunea pentru care a fost trimis in judecata situatie

in care

procurorul poate cere extinderea procesului penal in rem. In acest sens distingem doua situatii:
daca procurorul declara ca pune in miscare actiunea penala, instanta, atunci cand gaseste cererea
intemeiata, procedeaza la extinderea procesului penal si la judecarea cauzei si cu privire la fapta
descoperita; daca procurorul declara ca nu pune in miscare actiunea penala, instanta sesizeaza
prin incheiere organul de urmarire penala competent pentru efectuarea de cercetari cu privire la
fapta descoperita. Daca procurorul nu participa la judecata si sunt intrunite conditiile pentru
extinderea procesului penal pentru noi fapte, instanta din oficiu extinde procesul penal si
procedeaza la judecarea cauzei in intregul ei sau, dupa caz, sesizeaza, prin incheiere, organul de
urmarire penala competent cu privire la fapta descoperita. In cursul judecatii, cand se descopera
date referitoare cu privire la participarea si a unei altei persoane la savarsirea unei fapte decat cea
trimisa in judecata sau date cu privire la savarsirea unei fapte prevazute de legea penala de catre o
alta persoana, dar in legatura cu fapta inculpatului, procurorul poate cere extinderea procesului
penal cu privire la acea persoana. Procedura de extindere a procesului penal la alte persoane este
similara celei de extindere a procesului penal la alte fapte, instanta facand aplicarea dispozitiilor art.
336. Si in acest caz rezulta ca initiativa de extindere a procesului penal cu privire la alte persoane
revine procurorului, in caz contrar instanta este obligata sa solutioneze cauza in limitele in care a
fost investita prin rechizitoriu si nu are posibilitatea sa restitue cauza organului de urmarire penala.
41) Fapte similare, auxiliare i negative; fapte i mprejurri care nu trebuie dovedite.
42) Felurile hotrrilor judectoreti.
Art.311-hotararea prin care cauza este solutionata de prima instanta de judecata sau prin care
aceasta se dezinvesteste fara a solutiona cauza se numeste sentinta. Hotararea prin care instanta
se pronunta asupra apelului, recursului, recursului in anulare, recursului in interesul legii si
hotararea pronuntata de instanta de recurs in rejudecare se numeste decizie. Toate celelate
hotarari se numesc incheieri. Hotrrile primei instane rmn definitive: La data pronunrii, cnd

64

hotrrea nu este supus apelului i nici recursului. La data expirrii termenului de apel: cnd nu sa declarat apel nn termen; cnd apelul declarat a fost retras nuntrul termenului. La data retragerii
apelului, dac aceasta s-a produs dup expirarea termenului de apel. La data expirrii termenului
de recurs n cazul hotrrilor nesupuse apelului sau dac apelul a fost respins: cnd nu s-a declarat
recurs n termen; cnd recursul declarat a fost retras nuntrul termenului. La data retragerii
recursului declarat mpotriva hotrrilor menionate la pct. 4, dac aceasta s-a produs dup
expirarea termenului de recurs. La data pronunrii hotrrii prin care s-a respins recursul declarat
mpotriva hotrrilor menionate la pct. 4. Hotrrile instanei de apel-Hotrrile instanei de apel
rmn definitive i irevocabile : La data expirrii termenului de recurs: cnd apelul a fost admis fr
trimitere spre rejudecare i nu s-a declarat recurs n termen; cnd recursul declarat mpotriva
hotrrii menionate la lit. a) a fost retras nuntrul termenului. La data retragerii recursului declarat
mpotriva hotrrii menionate la lit. a) dac aceasta s-a produs dup expirarea termenului de
recurs. La data pronunrii hotrrii prin care s-a respins recursul declarat mpotriva hotrrii
menionate la lit. a). Hotrrile instanei de recurs-Hotrrile instanei de recurs rmn definitive ( i
irevocabile) la data pronunrii acestora cnd: recursul a fost admis i procesul a luat sfrit n faa
instanei de recurs, fr rejudecare; cauza a fost rejudecat de ctre instana de recurs, dup
admiterea recursului; cuprinde obligarea la plata cheltuielilor juduciare, n cazul respingerii
recursului.
43) Garantarea dreptului de aprare principiu fundamental al dreptului penal (analiza
detaliat).
Art.6-dreptul de aparare este garantat invinuitului, inculpatului si celorlalte parti in tot cursul
procesului penal. In cursul procesului penal organele judiciare sunt obligate sa asigure partilor
deplina exercitare a drepturilor procesuale in conditiile legii si sa administreze probele in aparare.
Organele judiciare au obligatia sa incunostinteze pe invinuit sau inculpat despre fapta pentru care
este invinuit, incadrarea juridica si sa-i asigure posibilitatea apararii. Orice parte are dreptul sa fie
asistata de aparator. Organele judiciare au obligatia sa incunostinteze pe invinuit sau inculpat,
inainte de a i se lua prima declaratie, despre dreptul de a fi asistat de un aparator, consemnandu-se
aceasta in procesul-verbal de ascultare. In conditiile si in cazurile prevazute de lege, organele
judiciare sunt obligate sa ia masuri pentru asigurarea asistentei juridice a invinuitului sau
inculpatului, daca acesta nu are aparator ales. Asistenta jurdica este una dintre cele mai importante
componente ale dreptului de aparare al partilor, alaturi de posibilitatea acestora de a-si asigura
personal apararea si de obligatia organelor judiciare de a avea in vedere, din oficiu, toate aspectele
care sunt in favoarea partilor, iar reglementarea ei in Constitutie, in Codul de procedura penala, in

65

Legea nr.92/1992 si in Legea nr.51/1995 constituie o garantie a exercitarii acestui drept

fundamental.

Considerata ca o activitate procesuala complexa, apararea impune ca eforturile

persoanei care isi apara drepturile si interesele proprii sa se alature si un aparator. Acesta din urma
asigura in cadrul procesului penal-prin sustinerea si valorificarea drepturilor si intereselor partii pe
care o apara, prin mijloacele si caile prevazute de lege asistenta juridica. Asistenta juridica in
procesul penal reprezinta activitatea complexa desfasurata in conditiile legii, de aparator pentru
promovarea si apararea intereselor procesuale legitime ale invinuitului sau inculpatului in procesul
penal. Potrivit art.3 din Legea nr.51/1995, asistenta juridica se realizeaza prin acordarea de
consultatii si intocmirea de cereri cu caracter juridic, prin asistarea si, dupa caz, reprezentarea
juridica, a persoanelor fizice sau juridice, in fata organelor de jurisdictie, de urmarire penala si de
notariat, precum si sustinerea cu mijloace juridice specifice a drepturilor si intereselor legitime ale
acestora cu autoritatile publice, institutiile si orice persoana romana sau straina, redactarea de acte
juridice, cu posibilitatea atestarii identitatii partilor, a continutului si a datei actelor, precum si orice
mijloace si cai proprii exercitarii dreptului de aparare, in conditiile legii. Din continutul art.6 alin.4 si
art.171 alin.1 C.pr.pen cat si din alte reglementari, rezulta ca orice parte are dreptul sa fie asistata
de aparator in tot cursul procesului penal, iar folosirea acestui drept este facultativa, in sensul ca
partile vor aprecia daca vor apela sau nu la aparator.Tinand cont de toate aceste consideratii se
poate spune ca asistenta juridica este facultativa. Prin modificarile Legii nr.32/1990, legiuitorul a
inlocuit, in art.171 alin.1, formula in tot cursul procesului penal cu in tot cursul urmarii penale si al
judecatii dorind, astfel, sa aduca faza urmaririi penale, pe care o numeste expres, la aceleasi rigori
ca si faza judecatii, sub aspectul garantiilor procesuale ce trebuie sa apere dreptul la asistenta
juridica a invinuitului sau inculpatului. Totodata, prin aceleasi modificari, s-a dispus obligativitatea
organelor judiciare de a aduce la cunostiinta invinuitului sau inculpatului dreptul respectiv. In
anumite cazuri prevazute de lege, pentru asigurarea unei aparari reale a unor persoane care,
datorita situatiilor in care se gasesc, nu se pot apara singure, dreptul de aparare nu mai este
facultativ, ci devine o conditie legala necesara pentru normala desfasurare a procesului penal,
asistenta juridica devenind obligatorie. Deci, in asemenea situatii, partile nu mai dispun dupa voie
de dreptul de a fi asistate de un aparator, ci, daca nu si-a ales un avocat i se va desemna unul din
oficiu. Prevederile legale care impun obligativitatea asistentei juridice pentru cazurile date, sunt
conditii imperative ale valabilitatii actelor efectuate si orice abatere de la aceste norme se
sanctioneaza prin nulitate absoluta. In urma modificarilor art.171 alin.2 C.pr.pen., prin Legea
nr.32/1990, s-au adus noi prevederi in planul drepturilor si garantiilor procesuale ale partilor prin
instituirea unor cazuri noi de asistenta juridica obligatorie. Astfel, in cursul urmaririi penale, asistenta

66

juridica este obligatorie in urmatoarele cazuri: cand invinuitul sau inculpatul este minor, militar in
termen, militar cu termen redus, rezervist concentrat, elev al unei institutii militare de invatamant,
internat intr-un centru de reeducare sau intr-un institut medical-educativ ori cand este arestat chiar
in alta cauza. In cursul judecatii, pe langa aceste cazuri, asistenta juridica este obligatorie si in
cauzele in care legea prevede pentru infractiunea savarsita pedeapsa inchisorii mai mare de 5 ani
sau cand instanta apreciaza ca inculpatul nu si-ar putea face singur apararea. De asemenea,
potrivit art.2 din Legea nr.83/1992, este prevazuta asistenta juridica obligatorie si in cazul procedurii
urgente de urmarire si judecare a unor infractiuni de coruptie. Potrivit art.171 alin 4 C.pr.pen cand
asistenta juridica este obligatorie, daca invinuitul sau inculpatul nu si-a ales un aparator, se iau
masuri pentru desemnarea unui aparator din oficiu. In asemenea situatii, legea acorda prioritate
alegerii facute de invinuit sau inculpat, dispunand ca delegatia aparatorului desemnat din oficiu
inceteaza la prezentarea celui ales, facand totodata precizarea ca, daca la judecarea cauzei,
aparatorul lipseste si nu poate fi inlocuit, cauza se amana (art.171 alin.5 si 6 C.pr.pen). Din
reglementarile in vigoare rezulta ca asistenta juridica nu este obligatorie numai pentru invinuit sau
inculpat. Astfel, potrivit art.173 alin.3 C.pr.pen, cand instanta apreciaza ca din anumite motive
partea vatamata, partea civila sau partea responsabila civilmente nu si-ar putea face singura
apararea, dispune din oficiu sau la cerere luarea masurilor pentru desemnarea unui aparator.
Pentru a da suport deplin si consistenta reglementarii asistentei juridice, legea instituie o
consolidare esentiala a drepturilor aparatorului in cazul procesului penal cu efecte directe asupra
drepturilor si intereselor invinuitului, ale inculpatului si ale celorlalte parti. In acest plan, noua
reglementare realizeaza si cele mai solide garantii procesuale, atat in cursul urmarii penale cat si in
cursul judecatii. Potrivit dispozitiilor art.172 alin.1-6 C.pr.pen, in cursul urmaririi penale, aparatorul
invinuitului sau inculpatului are dreptul sa asiste la efectuarea oricarui act de urmarire penala, sa
formuleze cereri si sa depuna memorii. Lipsa aparatorului nu impiedica efectuarea actelor de
urmarire penala, daca exista dovada ca aparatorul a fost incunostiintat de data si ora efectuarii
actului. Cand asistenta juridica este obligatorie, organul de urmarire penala va asigura prezenta
aparatorului la ascultarea inculpatului. In cazul in care aparatorul invinuitului sau inculpatului este
prezent la efectuarea unui act de urmarire penala se face mentiune despre aceasta, iar actul este
semnat si de aparator. Inculpatul arestat are dreptul sa ia contact cu aparatorul. In mod exceptional,
cand interesul urmaririi cere, procurorul din oficiu sau la propunerea organului de cercetare
penala poate dispune, prin ordonanta motivata, interzicerea luarii de contact a inculpatului arestat
cu aparatorul, o singura data, pe o durata de cel mult 5 zile. Luarea de contact cu aparatorul nu
poate fi interzisa la prelungirea duratei arestarii de catre instanta de judecata, iar la prezentarea

67

materialului de urmarire penala aceasta este obligatorie. Aparatorul are dreptul de a se plange,
potrivit art.275 C.pr.pen., daca cererile sale nu au fost acceptate, in cazul in care asistenta juridica
este obligatorie si nu si-a asigurat prezenta aparatorului la ascultarea inculpatului ori a fost interzisa
luarea de contact dintre inculpatul arestat si aparator in afara situatiilor prevazute de lege,
procurorul este obligat sa rezolve plangerea in cel mult 48 de ore. In cursul judecatii, potrivit art.172
alin.7 C.pr.pen., aparatorul are dreptul sa asiste pe inculpat, sa exercite drepturile procesuale ale
acestuia, iar in cazul cand inculpatul este arestat, sa ia contact cu acesta. Aparatorul ales sau
desemnat din oficiu este obligat sa asigure asistenta juridica a invinuitului sau inculpatului. Pentru
nerespectarea acestei obligatii, organul de urmarire penala sau instanta de judecata poate sesiza
conducerea baroului de avocati spre a lua masuri (art.172 alin. Ultim C.pr.pen.). Astfel, in baza
art.65 din Legea nr.51/1995, avocatul raspunde disciplinar pentru nerespectarea prevederilor legii
pentru organizarea si exercitarea profesiei de avocat sau ale statutului profesiei de avocat, pentru
nerespectarea deciziilor obligatorii adoptate de organele de conducere ale baroului sau ale uniunii,
precum si pentru orice fapte savarsite in legatura cu profesia sau in afara acesteia, care sunt de
natura a prejudicia onoarea si prestigiul profesiei sau ale institutiei. Instantele judecatoresti si
parchetele Ministerului Public sunt obligate sa inainteze consiliului baroului orice actiune de
urmarire penala sau de judecata pornita impotriva unui avocat. In acelasi timp, si aparatorul partii
vatamate, al partii civile si al partii responsabile civilmente are dreptul de a formula cereri si de a
depune memorii. De asemenea, are dreptul sa asiste la efectuarea urmatoarelor acte de urmarire
penala: ascultarea partii pe care o apara, cercetari la fata locului, perchezitii si autopsii, prelungirea
duratei arestarii, iar la efectuarea altor acte de urmarire poate asista cu incuviintarea organului de
urmarire penala. In cursul judecatii, aparatorul exercita drepturile partii pe care o asista (art.173
alin.1 si 2 C.pr.pen.). Aparatorul are o pozitie independenta fata de parte. Desi reprezinta interesele
partii, fiind legat sub multiple aspecte de vointa acesteia, aparatorul devine independent prin faptul
ca este chemat sa apere doar interesele legitime permise de lege.

44) Hotrrile penale supuse apelului. Titularii apelului.

Art. 361. - Sentintele pot fi atacate cu apel. Nu pot fi atacate cu apel: a) sentintele pronuntate de
judecatorii privind infractiunile mentionate in art. 279 alin. 2 lit. a); b) sentintele pronuntate de
tribunalele militare privind infractiunile mentionate in art. 279 alin. 2 lit. a) si infractiunile contra
ordinii si disciplinei militare sanctionate de lege cu pedeapsa inchisorii de cel mult 2 ani; c)
sentintele pronuntate de curtile de apel si Curtea Militara de Apel; d) sentintele pronuntate de sectia

68

penala si sectia militara ale Curtii Supreme de Justitie; e) sentintele de dezinvestire. Incheierile date
in prima instanta pot fi atacate cu apel numai o data cu fondul. Apelul declarat impotriva sentintei se
socoteste facut si impotriva incheierilor, chiar daca acestea au fost date dupa pronuntarea sentintei.
Art. 362. - Pot face apel: a) procurorul, in ce priveste latura penala si latura civila; b) inculpatul, in ce
priveste latura penala si latura civila. Impotriva sentintei de achitare sau de incetare a procesului
penal, inculpatul poate declara apel si in ce priveste temeiurile achitarii sau incetarii procesului
penal; c) partea vatamata, in cauzele in care actiunea penala se pune in miscare la plangerea
prealabila, dar numai in ce priveste latura penala; d) partea civila si partea responsabila civilmente,
in ce priveste latura civila; e) martorul, expertul, interpretul si aparatorul, cu privire la cheltuielile
judiciare cuvenite acestora; f) orice persoana ale carei interese legitime au fost vatamate printr-o
masura sau printr-un act al instantei. Apelul poate fi declarat pentru persoanele prevazute la lit. b)-f)
si de catre reprezentantul legal, de catre aparator, iar pentru inculpat, si de catre sotul acestuia.
Art.361 stabilete regula potrivit creia pot fi atacate cu apel sentinele, ca hotrri judectoreti
pronunate n instan. ntruct, potrivit naturii i funcionrii sale, apelul presupune o nou judecat
n fond asupra tuturor asupra chestiunilor de fapt i de drept, i vznd dispoziiile tuturor
alineatelor art.361, nu toate sentinele sunt supuse apelului; astfel, numai sentinele prin care cauza
este rezolvat n fond n urma judecrii n prim instan pot fi atacate cu apel. Fa de formularea
general a art.361 i avnd n vedere modul n care sunt definite sentinele n art.311, sunt supuse
apelului i unele sentine pronunate n cadrul cilor extraordinare de atac ( este cazul contestaiei
n anulare bazat pe ultima ipotez -art.386 lit.d), al revizuirii - art.407 ), n legtur cu punerea n
executare a hotrrilor judectoreti, precum i n cazul anumitor proceduri speciale. Excepiile de
la regula c toate sentinele pot fi atacate cu apel sunt reglementate de art.361 alin.(1) lit.a) e) ; nu
sunt supuse apelului, ci numai recursului: sentinele pronunate de judectori privind infraciunile
menionate n art.279 alin.(2) lit.a; sentinele pronunate de tribunalele militare privind infraciunile
menionate n art.279 alin.(2) lit.a) i infraciunile contra ordinii i disciplinei militare sancionate de
lege cu pedeapsa nchisorii de cel mult 2 ani; sentinele pronunate de curile de apel i Curtea
Militar de Apel; sentinele pronunate de secia penal a naltei Curi de Casaie i Justiie;
sentinele de deznvestire. Potrivit art.361 alin.(2) i (3), ncheierile dat n prim instan pot fi
atacate cu apel numai odat cu fondul. Apelul declarat mpotriva sentinei se socotete fcut i
mpotriva ncheierilor, fie c acestea au fost date nainte de pronunarea sentinei ( bunoar
ncheierile prin care s-au admis sau s-au respins cererile privind administrarea de probe, ncheierile
prin care s-au admis sau respins excepiile invocate ), fie c au fost date dup pronunarea sentinei
( spre exemplu, ncheierea de ndreptare a unei erori materiale evidente din cuprinsul hotrrii ).

69

Uneori legea prevede expres c anumite ncheieri nu sunt apelabile. Astfel, potrivit art.52 alin.(6),
ncheierea prin care s-a admis ori s-a respins abinerea, ca i cea prin care s-a admis recuzarea, nu
sunt supuse nici unei ci de atac.

45) Hotrrile penale supuse recursului.

Art. 3851. - Pot fi atacate cu recurs: a) sentintele pronuntate de judecatorii in cazul infractiunilor
mentionate in art. 279 alin. 2 lit. a), precum si in alte cazuri prevazute de lege; b) sentintele
pronuntate de tribunalele militare in cazul infractiunilor mentionate in art. 279 alin. 2 lit. a) si al
infractiunilor contra ordinii si disciplinei militare, sanctionate de lege cu pedeapsa inchisorii de cel
mult 2 ani; c) sentintele pronuntate de curtile de apel si Curtea Militara de Apel; d) sentintele
pronuntate de sectia penala si sectia militara ale Curtii Supreme de Justitie; e) deciziile pronuntate,
ca instante de apel, de tribunalele judetene, tribunalele militare teritoriale, curtile de apel si Curtea
Militara de Apel, cu exceptia deciziilor prin care s-a dispus rejudecarea cauzelor. Incheierile pot fi
atacate cu recurs numai o data cu sentinta sau decizia recurata, cu exceptia cazurilor cand, potrivit
legii, pot fi atacate separat cu recurs. Recursul declarat impotriva sentintei sau deciziei se socoteste
facut si impotriva incheierilor, chiar daca acestea au fost date dupa pronuntarea hotararii. Nu pot fi
atacate cu recurs sentintele in privinta carora persoanele prevazute in art. 362 nu au folosit calea
apelului ori cand apelul a fost retras, daca legea prevede aceasta cale de atac. n funcie de
activitatea procesual pe care o declaneaz (corespunztor celui de-al treilea sau celui de-al
doilea grad de jurisdicie ), recursul poate fi declarat mpotriva hotrrilor pronunate de ctre
instanele de apel sau direct mpotriva hotrrilor pronunaate n prim instan i care nu pot fi
atacate cu apel. n mod excepional, potrivit art.27 din Legea nr.56/1993, recursul ordinar judecat de
ctre fosta Curte Suprem de Justiie poate privi i hotrrile nedefinitive sau actele judectoreti
de orice natur, care nu pot fi atacate pe nici o cale, iar cursul judecii a fost ntrerupt n faa
curilor de apel ( spre exemplu, sentina prin care curtea de apel i declin competena s rezolve
cauza ). Sentinele-Potrivit art.385 pot fi atacate cu recurs, att n ce privete latura penal, ct i n
ce privete latura civil: sentinele pronunate de judectorii n cazul infraciunilor menionate n
art.279 alin.(2) lit.a) ( pentru care aciunea penal se pune n micare la plngerea prealabil a
prii vtmate adresat direct instanei de judecat ), precum i n alte cazuri prevzute de lege
(cum sunt sentinele de deznvestire prevzute de art.332 alin.3 ); sentinele pronunate de
tribunalele militare n cadrul infraciunilor menionate n art.279 alin.(2)

lit.a) i al infracinuilor

contra ordinii i disciplinei militare, sancionate de lege cu pedeapsa nchisorii de cel mult 2 ani;
sentinele pronunate de curile de apel i Curtea Miliatr de Apel; sentinele pronunate de secia

70

penal a naltei Curi de Casie i Justiie. Per a contrario, nu sunt supuse recursului: sentinele
care sunt susceptibile de apel. Aceasta nseamn c nu se poate recurge la o cale de atac trecnd
sau srind peste o alta ( omisso medio ) care legal are prioritate ; sentina de declinare de
competen ( art.42). Deciziile-Conform art.385 alin.(1) lit.c), pot fi atacate cu recurs deciziile
pronunate, ca instane de apel, de tribunale, de tribunalele militare teritoriale, curi de apel i
Curtea Miliatr de Apel. Deciziile recurabile avute n vedere de textul menionat, ntruct legea nu
distinge, sunt att deciziile prin care se soluioneaz, cauza n fond n apel, ct i deciziile prin care
se soluioneaz n apel orice incident procesual legat de alte etape ale procesului penal. Astfel, pot
fi atcate cu recurs, n cadrul punerii n executare a hotrrilor penale, deciziile instanei de apel
pronunate n cazul cererii de amnare sau ntrerupere a executrii pedepsei sau n cazul cererii
sau propunerii de liberare condiionat; n cadrul cilor extraordinare de atac sunt supuse recursului
deciziile date n apel n cadrul revizuirii ( art.407 ); n cadrul procedurilor speciale pot fi atacate cu
recurs deciziile pronunaate de instanele de apel n rezolvarea cererii de abilitare ( art.501 ). Nu pot
fi atacate cu recurs urmtoarele decizii: deciziile instanei de apel prin care s-a dispus rejudecarea
cauzelor; deciziile prin care s-a luat act de retragerea apelului, atunci cnd apelul a fost declarat;
deciziile instanei de recurs; deciziile instanei de recurs n anulare sau de recurs n interesul legii;
deciziile care au soluionat contestaiile n anulare, de competena instanei de recurs: deciziile prin
care au fost soluioante conflictele de competen. ncheierile-Art.3851 alin.(2) stabilete regula
conform creia ncheierile pot fi atacate cu recurs numai o dat cu sentina sau decizia recurat.
Pentru a declana judecata n recurs mpotriva ncheierilor nu este nevoie de o cerere separat,
recursul declarat mpotriva sentinei sau deciziei socotindu-se fcut i mpotriva ncheierilor, fie c
au fost date n timpul judecii, fie c au fost date dup pronunarea hotrrii (cum este, spre
exemplu, ncheierea de nlturare a unei omisiuni vdite sau de ndreptare a unei erori materiale
strecurate n cuprinsul hotrrii). Excepia de la regula amintit mai sus reinut n mod expres n
partea final a art.3851 alin.(2), unde se arat c, atunci cnd legea ngduie, anumite ncheieri se
pot ataca separat cu recurs. Astfel, sunt asemenea ncheireri: ncheierea prin care s-a respins
cererea de recuzare ( art.52 alin.final ); ncheierea prin care s-a dispus luarea, revocarea, nlocuirea
sau ncetarea de drept a msurilor preventive; ncheierea prin care s-a soluionat cererea de
prelungire a arestrii preventive (art.159 alin.7 ); ncheierea prin care s-a soluionat cererea de
liberare provizorie pe cauiune sau sub control judiciar ( art.160 9 ); nchierea prin care s-a confirmat
msura provizorie a internrii medicale art.162 alin.ultim ); ncheierea prin care s-a soluionat
plngerea mpotriva msurilor asigurtorii i a restituirii lucruilor luate de prima instan sau modului
lor de aducere la ndeplinire ( art.168, 169 ); ncheierea prin care s-a suspendat judecata n prim
instan ( art.303 ). Pentru aceste ncheieri, ntruct privesc ndeosebi starea de libertate a
71

inculpatului, precum i anumite constrngeri cu privire la bunurile sale, legea prevede n mod
expres c recursul se declar separat i s judece imediat nainte de pronunarea sentinei sau
deciziei. Potrivit art.3853 alin.(2) care trimite la art.363 alin.(4), ncheierile prin care s-a dispus
asupra cheltuielilor de judecat ce se cuvin martorului, expertului, interpretului sau aprtorului se
atac separat cu rescurs care se judec dup soluionarea cauzei, afar de cazul n care procesul
a fost suspendat. Exist anumite ncheieri care nu pot fi atacate cu recurs, precum: ncheierea prin
care s-a admis ori s-a respins abinerea sau s-a admis recuzarea ( art.52 alin.6) exclude orice cale
de atac mpotriva acestor ncheieri, nu numai recursul sau ncheierile date n cauzele penale n
care s-au dat sentine susceptibile de a fi atacate cu apel.
46) Hotrrile supuse revizuirii: caracteristicile acestora, limitele n care poate fi exercitata
revizuirea.
Sunt supuse revizuirii hotararile penale definitive atat in ceea ce priveste latura penala cat si in
ceea ce priveste latura civila. Putei exercita aceast cale de atac doar mpotriva unei hotrri
judectoreti definitive n apel sau prin neapelare, precum i mpotriva unei hotrri judectoreti
date de instana de recurs, atunci cnd evoc fondul. Putei uza de calea revizuirii chiar dac
mpotriva hotrrii nu ai declarat apel. Deci hotrrea supus revizuirii trebuie s ndeplineasc
urmtoarele condiii: s fie o hotrre definitiv pronunat de instana de apel; s fie o hotrre
definitiv a primei instane mpotriva creia nu s-a declarat apel; s fie o hotrre pronunat de
instana de recurs; s evoce fondul. Ce se nelege prin a evoca fondul: nseamn c instana
nvestit cu cererea de chemare n judecat a analizat probele administrate , raporturile dintre pri
i a pronunat o hotrre. Aceast condiie trebuie s fie ndeplinit

de orice hotrre

judectoreasc supus revizuirii.

47) Incompatibilitatea judectorilor, a procurorului, grefierului i organului de cercetare

penala.
Rudenia intre judecatori-judecatorii care sunt soti sau rude apropiate nu pot face parte din acelasi
complet de judecata. Judecator care s-a pronuntat anterior-judecatorul care a luat parte la
solutionarea unei cauze nu mai poate participa la judecarea acelei cauze intr-o instanta superiora.
Nu mai poate partcipa la judecare judecatorul care anterior si-a exprimat parerea cu privire la
solutionarea cauzei. Judecatorul este de asemenea incompatibil de a judeca daca: a pus in miscare
actiunea penala, a emis mandat de arestare in calitate de procuror; a fost reprezentant sau
aparator al vreuneia din parti; a fost expert sau martor, exista indicii ca ar avea interese in

72

solutionarea cauzei. Aceste dispozitii se aplica si procurorului, grefierului, organului de cercetare

penala. Procurorul care a participat ca judecator la judecarea cauzei nu poate pune concluzii in
instanta superioara. Persoana care a efectuat urmarirea penala este incompatibila sa procedeze la
refacerea sau completarea acesteia daca refacerea sau completarea a fost dispusa de instanta.
Incompatibiliatea este reglementat n art.46-49 i 54 C.proc.pen. Din analiza acestor articole
rezult c incompatibilitatea nu echivaleaz cu o necompeten, ea privete un anumit subiect
oficial, fa de o cauz penal concret aflat pe rolul organelor judiciare. Cel declarat incompatibil
nu poate defura activiti procesuale, datorit unor situaii precesuale care fac s planeze asupra
subiectului oficial anumite suspiciuni privind imparialitatea i obiectivitatea sa la soluionarea
cauzei n care este implicat. Incompatibilitatea judectorilor. Judectorii care sunt soi sau rude
apropiate ntre ei nu pot face parte din acelai complet de judecat. Cazul de incompatibilitate
prevzut de art.46 este menit s nlture suspiciunile cu privire la o eventual influenare, n cazul
n care judectorii care alctuiesc acelai complet ar fi soi sau rude apropiate. Judectorul care a
luat parte la soluionarea unei cauze penale nu mai poate participa la judecarea aceleiai cauze
ntr-o instan superioare sau la judecarea cauzei dup desfiinarea hotrrii, cu trimitere n apel
sau dup casare cu trimitere n recurs ( art.47 alin.1 ). Trebuie fcut precizarea c acest caz de
incompatibilitate poate fi invocat numai dac judectorul care a fcut parte din complet s-a
pronunat n fond asupra aceleiai cauze, adic a rezolvat chestiunea existenei infraciunii i a
vinoviei. n aceste situaii, se consider c judectorul care i-a spus punctul de vedere, ca
membru al completului de judecat, nu-l va modifica ulterior. Starea de incompatibilitate privete pe
judectorul care i-a exprimat anterior prerea cu privire la soluia ce ar putea fi dat n acea cauz.
Prerea trebuie s priveasc soluia care ar putea fi dat n cauza respectiv, adic s vizeze
fondul cauzei. Acest caz de incompatibilitate poate fi invocat dac prerea anterioar soluionrii
cauzei a fost exprimat n afara procesului penal, ocazional, sau n cadrul procesului penal, n alte
ipoteze dect cele prevzute n art.47 alin.(1) Potrivit art.48, judectorul este, de asemena,
incompatibil, dac n cauza respectiv: a pus n micare aciunea penal, a dispus trimiterea n
judecat sau a pus concluzii n fond n calitate de procuror, la instana de judecat sau a emis
mandatul de arestare prevenitv n cursul urmririi penale. La instituirea acestui caz de
incompatibilitate s-a avut n vedere faptul c luarea acestor msuri de ctre procuror sugereaz
crearea unei opinii cu privire la soluionarea cauzei. Dei de natur contencioas, procedura de
dispunere a arestrii preventive i a emiterii mandatului de arestare, aa cum a fost ea
reglementat prin O.U.G. nr.109/2003, nu este per se o activitate de judecat, ns, prin implicaiile
sale procesuale i prin antamarea, cel puin din punct de vedere probator, a unor aspecte strns
legate de fondul cauzei, creeaz o stare de incompatibilitate pentru judectorul care ar fi chemat s
73

rezolve ambele chestiuni. De asemenea, este incompatibil judectorul care a fost reprezentant sau
aprtor al vreuneia dintre pri. Se are n vedere faptul c poziia anterioar, de reprezentant sau
aprtor, ar genera suspiciuni cu privire la obieciunile judectorului. n aceeai situaie s afl i
judectorul care a fost expert sau martor. S-a avut n vedere faptul c expertul, ct i martorul i-au
exprimat punctul de vedere n cuprinsul expertizei ntocmite sau al declaraiei date. Totodat,
legiuitorul a dorit s nlture situaiile n care aprecierea mijloacelor de prob ntr-o anumit cauz
penal s se realizeze de cel care le-a furnizat. Incompatibilitatea va fi reinut ori de cte ori exist
mprejurri din care rezult c este interesat sub orice form, el, soul sau vreo rud apropiat.
Avnd n vedere formularea generic din text, att mprejurrile, ct i formele pe care le-a putea
avea interesul pot cpta cele mai diverse modaliti. Totodat, se poate constata c intersul este
direct sau indirect, ori matrial sau sub o alt form. Incopatiblitatea procurorului, magistratului
asistent si a organului de cercetare penal. n cuprinsul art.49 alin.(1) se arat c dispoziiile art.46
se aplic procurorului, magistratului asistent, precum i grefierului de edin, cnd cauza de
incompatibilitate exist ntre ei sau ntre ei i unul dintre membrii completului de judecat. Prin
urmare, potrivit acestor prevederi, procurorii, magistraii asisteni i grefierii de edin care sunt soi
sau rude nu pot intra n compunerea aceleiai instane. Aceeai regul se aplic procurorilor i
judectorilor care sunt soi sau rude apropiate, precum i judectorilor i grefierilor de edin.
Dispoziiile privind cazurile de incompatibilitate prevzute de art.48 lit.b), c), d) se aplic
procurorului, persoanei care efectueaz cercetarea penal, magistratului asistent i grefierului de
edin ( art.49 alin.2 ). Aadar, sunt incompatibili procurorul, persoana care efectueaz cercetarea
penal, magistratul asitent i grefierul de edin dac a fost aprtor sau reprezentant al vreuneia
dintre pri. Sunt incompatibili procurorul, magistratul asitent, organul de cercetare penal i
grefierul de edin, dac n cauza respectiv a fost expert sau martor. De asemenea, sunt
incompatibili procurorul, magistratul asistent, organul de cerectare penal i grefierul de edin,
dac exist mprejurri din care rezult c este interesat sub orice form el, soul sau o rud
apropiat. n conformitate cu dispoziiile art.49 alin.(2) i (3), procurorul care a participat ca
judector la soluionarea cauzei n prim instan nu poate pune concluzii la judecarea ei n apel
sau recurs. Potrivit dispoziiilor art.49 alin(4), persoana care a efectuat urmrirea penal este
incompatibil s procedeze la completarea sau refacerea acesteia, cnd completarea sau
refacerea este dispus de ctre instan. Incompatibilitatea expertului i interpretului. Articolul 54
alin.(1) prevede c dispoziiile art.48 se aplic, n mod corespunztor, expertului i interpretului. De
asemenea, legea stabilete incompatibilitatea calitii de expert sau interpret cu acea de martor n
aceeai cauz, cu precizarea c ntietate are calitatea de martori ( art.54 alin.2 teza a II- a ).
Raiunea acestei reglementri const n faptul c ntr-o cauz penal pot fi martori numai persoane
74

care au cunotiin de fapte sau mprejurri de natur s serveasc la aflarea adevrului, pe cnd
expert sau interpret poate fi orice persoan care dobndete acest calitate, n condiiile legii.
Participarea ca expert sau interpret de mai multe ori n aceeai cauz nu constituie un motiv de
recuzare ( art.54 alin.ultim ).

48) Inculpatul parte n procesul penal; drepturi i obligaii.

Art.23-persoana impotriva careia s-a pus in miscare actinuea penala se numeste inculpat. Este
partea impotriva careia se rasfrange atat actiunea penala, cat si actiunea civila, daca este cazul. De
asemenea, este partea fata de care s-a pus in miscare actiu-nea penala (s-a formulat invinuirea
sau acuzarea in procesul penal). Curtea Constitutionala a stabilit ca art. 23, C.pr.pen. nu reprezinta
o incalcare a prezumtiei de nevinovatie, care nu inceteaza sa functioneze atata timp cat actiunea
penala se afla in desfasurare. Calitatea de inculpat reprezinta rezultatul trecerii, in mod succesiv, a
unei persoane suspectate de comiterea unei infractiuni, in anumite stadii corespunzatoare calitatii
succesive, pe care o dobandeste pe parcursul derularii procedurilor. Aceste calitati sunt: Calitatea
de faptuitor-Faptuitorul este persoana fata de care nu s-a inceput urmarirea penala, fiind doar o
persoana cu privire la care exista doar banuiala comiterii unei infractiuni, atata timp cat nu s-a
efectuat nici un act de procedura. Calitatea de faptuitor intervi-ne doar in asa-numita etapa a actelor
premergatoare, cand se efectueaza investigatii pentru descoperirea infractiunilor precum si pentru
descoperirea, prinderea si identi-ficarea persoanelor suspecte. Faptuitorul nu este subiect de
drepturi si obligatii procesuale, el nu are nici un drept si nici o obligatie, el nu poate fi citat, el poate
fi doar chemat in fata unui organ judiciar penal. Neprezentarea lui nu poate fi sanctionata. El nu are
dreptul la un aparator decat intr-o singura situatie: atunci cand este ascultat. Impotriva lui nu pot fi
luate masuri procesuale. Calitatea de invinuit-Invinuitul e persoana fata de care s-a inceput
urmarirea penala, fiind subiect de drepturi si obligatii procesuale. Nu este parte in procesul penal,
de aceea, in compa-ratie cu o persoana care are calitatea de parte in proces, el are drepturi si
obligatii limitate. Calitatea procesuala de invinuit marcheaza declansarea procesului penal, adica
marcheaza nasterea cadrului legal de exercitare a unor drepturi si obligatii pro-cesuale, inclusiv a
drepturilor si obligatiilor de punere in miscare a actiunii penale. Din acest moment pot fi
administrate probe si pot fi luate masuri procesuale.Un invinuit poate fi retinut de organul de
cercetare penala pe o durata de cel mult 24 de ore si poate fi arestat de catre procuror sau de catre
judecator, in anumite con-ditii, pe o durata de cel mult 5 zile. Calitatea de invinuit este o conditie
sine qua non pentru dovedirea calitatii superioare de inculpat. Calitatea de inculpat-Inculpatul este,
spre deosebire de invinuit, parte in proces, cu absolut toate con-secintele legate de aceasta

75

calitate, avand drepturi si obligatii procesuale depline. Calitatea de inculpat marcheaza inceputul
procesului penal. Aceasta calitate se dobandeste prin punerea in miscare a actiunii penale, care
insemna formularea invi-nuirii sau acuzarii impotriva unei persoane, cu privire la comiterea unei
infractiuni. Ea se materializeaza in intocmirea actului de inculpare prevazut de lege. Titularii actiunii
penale sunt: Ministerul Public - Este titularul principal si poate pune in miscare actiunea penala fie
in cursul urmaririi penale, fie la sfarsitul urmaririi penale. In functie de modalitatea de punere in
miscare a actiunii penale exista: a) Urmarirea penala cu actiunea penala pusa in miscare, situatie in
care actiunea penala se pune in miscare in cursul urmaririi penale, prin ordonanta. b) Urmarirea
penala fara actiunea penala pusa in miscare, situatie in care actiu-nea penala se pune in miscare la
sfarsitul urmaririi penale, prin rechizitoriu. La baza acestor reglementari sta regula dupa care nici o
persoana nu poate sta in fata unei instante penale decat daca are calitatea de inculpat. In mod
exceptional, Ministerul Public poate dispune punerea in miscare a actiunii penale si in cursul
judecatii, in caz de extindere a procesului penal pentru alte fapte si, respectiv, pentru alte persoane.
In aceasta situatie, procurorul de sedinta pune in miscare actiunea penala printr-o declaratie
verbala in fata instantei, care se consemneaza in incheierea de sedinta; Persoana vatamata -;
Pune in miscare actiunea penala prin plangerea preala-bila, in cazul in care plangerea prealabila se
adreseaza direct instantei de judecata, conform art. 279 (2), lit. a), C.pr.pen. Calitatea de inculpat
se dobandeste din mo-mentul inregistarii plangerii peralabile la registratura instantei. In doctrina a
fost exprimat si punctul de vedere contrar, dupa care calitatea de inculpat s-a dobandit prin
emiterea citatiei sau prin incheiere la primul termen de judecata (prof. G. Mateut nu este de acord
cu acest punct de vedere); Instanta de judecata - Instanta penala se poate autosesiza, dispunand
punerea in miscare a actiunii penale in mod exceptional, in caz de extindere a procesului penal
pentru alte fapte, nu si pentru alte persoane, daca procurorul lipseste de la sedinta de judecata,
situatie in care participarea lui nu este obligatorie potrivit legii. In aceasta ipoteza instanta penala
dispune punerea in miscare a actiunii penale prin incheiere de sedinta, prin care extinde procesul
penal, daca din actele de cercetare judecatoresti rezulta fapte noi. In aceasta situatie instanta
cumuleaza functia de juris-dictie cu cea de acuzare, ceea ce reprezinta o vadita incalcare a
principiului separa-tiei functiilor judiciare; Parlamentul Romaniei - Dispune, prin hotarare, punerea
sub acuzare, in cazul presedintelui Romaniei, pentru infractiunea de inalta tradare. Inculpatul, fiind
parte in proces, are dreptul sa participe la toate actele de procedura. Inculpatul poate participa in
mod nelimitat la actele de urmarire penala. Daca este arestat, inculpatul poate lua contact cu
aparatorul sau. In mod exceptional, in cursul urmaririi penale procurorul poate interzice acest
contact prin ordonanta motivata, pe o durata de cel mult 5 zile si numai daca interesele urmaririi

76

penale o cer. De la aceasta interdictie exista doua derogari, cand organul de urmarire penala este
obligat sa asigure contactul inculpatului arestat cu aparatorul sau: La prezentarea materialului de
urmarire penala; La prelungirea arestarii preventive; Din totalul drepturilor si obligatiilor procesuale
ale inculpatului se desprind doua esentiale: a) Dreptul inculpatului de a fi ascultat oricand; b)
Obligatia pentru organul judiciar penal (atat organul de urmarire penala, cat si instanta
judecatoreasca) de a garanta drepturile procesuale ale inculpatului in tot cursul procesului,
indeosebi dreptul la aparare ca drept fundamental; Punerea in miscare a actiunii penale este in
acest context cel mai important mo-ment al procesului pentru ca are semnificatia inceperii
procesului penal. De aceea, procedura este extrem de stricta, incepand cu propunerea organului de
cercetare pe-nala, materializata intr-un referat numit Referat cu propunere de punere in mis-care a
actiunii penale si care se inainteaza procurorului impreuna cu intregul do-sar al cauzei, dupa care
procurorul se pronunta prin ordonanta, daca admite cererea si dispune punerea in miscare a
actiunii penale. Din acel moment, pe de o parte, pro-curorul se pronunta asupra continuarii urmaririi
penale cu inculpatul, iar pe de alta parte, organul de cercetare penala, daca se efectueaza
cercetarea penala, cheama in fata sa pe inculpat si il asculta. Ascultarea este obligatorie. Daca se
ia si masura arestarii preventive de catre procuror, cu ocazia punerii in miscare a actiunii penale,
atunci ascultarea este obligatorie in prezenta aparatorului, sub sanctiunea nulitatii absolute. Situatia
cea mai frecvent intalnita in practica este aceea cand actiunea penala se pune in miscare doar la
sfarsitul urmaririi penale dato-rita importantei si gravitatii actului de inculpare. Legea nu prevede in
ce consta temeiul punerii in miscare a actiunii penale. Ea prevede doar ca punerea in miscare a
actiunii penale se poate dispune daca exista temeiuri. Pentru existenta temeiurilor trebuie sa existe
probe temeinice, nu orice fel de probe, ci probe serioase, probe care au forta juridica a celor care
stau la baza ares-tarii. Sub acest aspect se poate spune ca temeiurile de punere in miscare a
actiunii penale sunt indisolubil legate de cele ale arestarii. Aceasta rezulta din prevederile art. 334,
C.pr.pen. Atunci cand se face propunerea de punere in miscare a actiunii penale, procurorul trebuie
sa aprecieze daca sunt sau nu indeplinite conditiile ares-tarii preventive fata de inculpat.

49) Interceptrile i nregistrrile audio sau video ca mijloace de prob.

Inregistrarile pe banda magnetica ale unor convorbiri efectuate cu autorizarea motivata a
procurorului desemnat de prim procurorul de la parchetul de pe langa Curtea de Apel, daca sunt
date sau indicii temeinice privind pregatirea sau savarsirea unei infractiunipentru care urmarirea
penala se face din oficiu pot servi ca proba daca din convorbirile inregistrate rezulta imprejurari utile
77

pentru aflarea adevarului. Autorizarea se da pe 30 zile si poate fi prelungita tot cu aceasta perioada.
Se intocmeste proces verbal privind inregistrarea iar convorbirea este redata in totalitate in scris. La
cerere inregistrarile pot fi supuse expertizei.

50) Introducerea plngerii prealabile la instana de judecat: condiii; procedura de judecat.

Plangerea prealabila se adreseaza instantei de judecata daca faptuitorul este cunoscut si numai
pentru anumite infractiuni prevazute de codul penal. Plangerea trebuie introdusa in 2 luni perioada
de timp care curge din momentul cunoasterii faptuitorului. conditie de tragere la raspundere penala
in cazul infractiunilor pentru care punerea in miscare a actiunii penale este conditionata de
introducerea unei plangeri prealabile de catre persoana vatamata, lipsa ei inlatura raspunderea
penala, iar pe plan procesual penal este o cauza care impiedica punerea in miscare sau exercitarea
actiunii penale Caractere: caracterul obligatoriu (ea devine obligatorie in conditiile prevazute de
lege, lipsa sau retragerea ei inlatura raspunderea penala); caracterul personal (titularul ei nu poate
fi numai persoana vatamata); caracterul indivizibil (produce efecte fata de toate persoanele
vatamate printr-o infractiune chiar daca plangerea s-a facut numai de una dintre victime, toti
participantii la infractiune raspund penal chiar daca plangerea prealabila s-a facut numai impotriva
unuia dintre ei); caracterul intransmisibil (avand caracter personal dreptul de exercitare nu se pot
transmite mostenitorilor). In C. proc. pen., partea speciala, este prevazuta procedura plangerii
prealabile. Legea prevede ca punerea in miscare a actiunii penale se face numai la plangerea
prealabila a perosanei vatamate, in cazul infractiunilor pentru care legea prevede ca este necesara
o astfel de plangere (ex. infractiunile de lovire). Plangerea prealabila se adreseaza, dupa caz,
instantei de judecata (lovirea sau alte violente), organelor de cercetare penala sau procurorului in
cazurile: vatamarea corporala, vatamarea corporala din culpa, violare de domiciliu, violarea
secretului corespondentei, violul in varianta simpla etc. Plangerea prealabila se introduce numai la
procurorul militar cand subiectul infractiunii este militar sau alt otgan competent daca acesta este
judecator, procuror, notar public etc. Titularii plangerii prealabile sunt: persoana vatamata, parintii
pentru minorul lipsit de capacitate sau cu capacitatea de exercitiu restansa etc. Plangerea trebuie
sa cuprinda datele si mentiunile prevazute de lege si trebuie introdusa organelor in drept, in termen
de 2 luni din ziua in care persoana vatamata a stiut cine este faptuitorul. Termenul de introducere
are caracterul unui termen de prescriptie, supus intreruperii sau suspendarii potrivit art. 123 C. pen.
Ea poate fi introdusa peste termen numai daca se face dovada fortei majore sau a cazului fortuit.
Plangerea prealabila depusa dupa expirarea termenului legal are drept consecinta incetarea
78

urmaririi penale, in faza urmaririi penale si incetarea procesului penal, in faza judecatii. In caz de
infractiune flagranta, organul de urmarire penala este obligat sa constate fapta, chiar in lipsa
plangerii prealabile, apoi procedeaza potrivit legii. Plangerea prealabila va cuprinde date cu privire
la reclamant si faptuitor, obiectul (punerea in miscare a actiunii penale, plata de despagubiri civile si
cheltuieli judiciare), motivate in fapt si drept ale plangerii, probele prin care se sustine, data
depunerii si semnatura.

51) nceperea urmririi penale. Punerea n micare a aciunii penale.

Organul de urmarire penala sesizat prin plangere, denunt sau se sesizeaza din oficiu dispune prin
rezolutie inceperea urmaririi penale cand din actul de sesizare nu rezulta vreunul din cazurile
prevazute in art.10 cu exceptia literei b. Dupa examinarea dosarului procurorul se pronunta asupra
punerii in miscare a actiunii penale. Procurorul pune in miscare actiunea penala prin ordonanta si
care trebuie sa cuprinda date despre inculpat, fapta si incadrarea juridica a faptei. Potrivit art.228,
organul de urmrire penal sesizat n vreunul din modurile prevzute n art.221 dispune nceperea
urmririi penale, cnd din cuprinsul actului de sesizare sau al actelor premergtoare efectuate nu
rezult vreunul din cazurile de mpiedicare a punerii n micare a aciunii penale prevzute n art.10,
cu excepia celui de la lit.b) ind.1 i, adugm noi, celui de la lit.i). n cazul artat n art.10 lit.b)
ind.1, organul de urmrire penal nainteaz dosarul procurorului cu propunerea de a se dispune
scoaterea de sub urmrire penal. Procurorul astfel sesizat dispune prin ordonan scoaterea de
sub urmrire penal i ntiineaz despre acesta, cnd este cazul, persoana care a fcut sesizarea
iar cnd constat c nu este cazul s scoat de sub urmrire penal, restituie2 dosarul organului
de urmrire penal pentru continuarea cercetrii penale. Actul prin care organul de urmrire penal
dispune nceperea urmririi penale este rezoluia iar cnd se sesizeaz din oficiu ncheie un
proces-verbal care constituie actul de ncepere a urmririi penale. n conformitate cu dispoziiile
art.228 alin(3), att rezoluia, ct i procesul-verbal de ncepere a urmririi penale, emise de
organul de cercetare penal, se supun confirmrii motivate a procurorului care exercit
supravegherea activitii de cercetare penal, n termen de cel mult 48 de ore de la data nceperii
urmririi. Dac din cuprisul actului de sesizare sau al actelor premergtoare efectuate dup
primirea plngerii sau denunului rezult vreunul din cazurile de mpiedicare a punerii n micare a
aciunii penale prevzute n art.10, cu excepia celor de la lit.b) ind.1 i i), organul de urmrire
penal nainteaz procurorului actele ncheiate, cu propunerea de a nu de ncepe urmrirea penal.
Dac procurorul constat c nu sunt ntrunite condiiile artate n alin.(4), restituie actele organului

79

de urmrire penal, fie pentru completarea actelor premergtoare, fie pentru nceperea urmririi
penale, acesta fiind obligat a continua efectuarea actelor premergtoare sau, dup caz, ncepe ori
continu urmrirea penal, procednd la efectuarea acestora,potrivit legii, i innd seama de
mprejurrile speciale ale fiecrei cauze. n cazul n care procurorul este de acord cu propunerea, o
confirm prin rezoluie motivat i ntiineaz depre acesta persoana care a fcut sesizarea.
mpotriva rezoluiei de nencepere a urmririi penale se poate face plngere la instana de judecat,
potrivit art.278 ind.1 i urm. Dac ulterior se constat c nu exist sau c a disprut mprejurarea
pe care se ntemeia propunerea de a nu se ncepe urmrirea penal, procuroul infirm rezoluia i
restituie actele organului de urmrire, dipunnd nceperea urmririi penale. n art.229 se arat c
persoana fa de care se efectueaz urmrirea penal se numete nvinuit ct timp nu a fost pus
n micare aciunea penal mpotriva sa. Potrivit art.234, dac organul de cerecetare penal
consider c sunt temeiuri pentru punerea n micare a aciunii penale, face propuneri n acest
sens, pe care le nainteaz procurorului. Potrivit art.235, procurorul se pronun asupra punerii n
micare a aciunii penale dup examinarea dosarului Dac procurorul este de acord cu propunerea,
pune n micare aciunea penal prin ordonan. Ordonanaa de punere n micare a aciunii
penale trebuie s cuprind, pe lng meniunile artate n art.203, date cu privire la persoana
inculpatului, fapta pentru care este nvinuit i ncadrarea juridic a acesteia. Potrivit art.237 alin.(2),
dac procurorul a pus n micare aciunea penal, organul de cercetare penal l cheam pe
inculpat, i comunic fapta pentru care este nvinuit i i d explicaii cu privire la drepturile i
obligaiile pe care le are. Atunci cnd inculpatul nu locuiete n ar , organul de cercetare penal va
ine seama, la fixarea termenului de prezentare n faa acestuia, de reglementrile speciale privind
asitena juridic internaional n materie penal. Organul de urmrie penal va continua urmrirea
penal, dup punerea n micare a aciunii penale, fr a-l asculta pe inculpat cnd acesta este
disprut, se sustrage de la cercetare sau nu locuiete n ar.

52) nscrisurile ca mijloace de prob n procesul penal. Deosebirea de mijloacele materiale

de prob.
Inscrisul poate servi ca mijloc de proba in procesul penal daca in continutul sau se arata fapte sau
imprejurari care pot servi la aflarea adevarului. Definitie si clasificare

Prin inscris se intelege

consemnarea de date despre acte si fapte juridice, cu un mijloc adecvat pe un anumit suport
material. Sensul juridic al termenului inscris nu coincide cu cel din vorbirea obisnuita (cand se are
in vedere consemnarea, pe hartie, a unor date) ci desemneaza consemnarile facute pe hartie,

80

carton, lemn, banda magnetica. Inscrisurile sunt mijloace de proba demne de crezare datorita
insusirilor lor de a conserva in timp date, acte si fapte juridice, in comparatie de exemplu cu
memoria unui martor. Inscrisurile cunosc mai multe clasificari, dupa diferite criterii . Dupa scopul
urmarit la intocmirea lor, inscrisurile se impart in preconstituite, cele intocmite special pentru a servi
ca probe; nepreconstituite, sunt celelalte inscrisuri Dupa efectul lor, inscrisurile intocmite sunt de trei
feluri : originare, sunt inscrisurile intocmite pentru a dovedi incheierea, modificarea sau incetarea
unui act juridic civil ;recognitive, sunt inscrisurile intocmite pentru a recunoaste existenta altor
inscrisuri care au fost distruse sau pierdute ; confirmative, sunt inscrisurile prin care se inlatura
anulabilitatea unui act juridic civil Dupa raporurile dintre ele, inscrisurile se impart in originale si
copii Dupa criteriul semnaturii, inscrisurile se deosebesc in semnate si nesemnate Specii de
inscrisuri : cele mai importante specii de inscrisuri sunt inscrisul autentic si cel sub semnatura
privata Actul autentic este acela care s-a facut cu solemnitatile cerute de lege, de un functionar
public, care are dreptul de a functiona in locul unde actul s-a facut. Principalele categorii de acte
autentice sunt inscrisurile autentice notariale, adica cele intocmite de notarul de stat ; hotararile
organelor jurisdictionale ( si hotararile judecatoresti) actele de stare civila . Puterea doveditoare
Stabilirea puterii doveditoare a inscrisului autentic implica facerea urmatoarelor distinctii mentiunile
ce reprezinta constatari personale ale agentului instrumentator , facute cu propriile simturi, fac
dovada deplina, ele neputand fi combatute decat prin procedura inscrierii in fals; mentiunile ce
privesc declaratiile partilor, facute in fata agentului instrumentator, dar a caror vericitate nu poate fi
fi verificate de acesta, fac dovada pana la proba contarie; mentiunile straine de obiectul inscrisului
pot avea valoarea inceputului de proba scrisa. Consecintele juridice ale inscrisului nul ca inscris
autentic Este necesara urmatoarea distinctie : cand forma autentica este ceruta de lege pentru
valabilitatea operatiunii juridice constatate, nulitatea inscrisului atrage insasi nulitatea actului juridic
pe care-l constata ; cand inscrisul autentic a fost intocmit doar pentru proba actului juridic, desi nul
ca inscris autentic, el poate valora ca inscris sub semnatura privata, daca sunt intrunite cerintele
art. 1172 Cod civil Actul care nu poate fi autentic din cauza necompetentei sau necapacitatii
functionarului, sau din lipsa de de forme, este valabil ca semnatura privata, daca s-a iscalit de
partile contractante . Este o aplicatie a ideii conversiunii actelor juridice.

inscris sub semnatura

privata acel inscris care este semnat de cel ori cei de la care provine Din definitie rezulta ca
exista o singura conditie - cu caracter genaral - pentru valabilitatea inscrisului sub semnatura
privata : semnatura autorului ori autorilor actului, inscrisului. Semnatura- In sensul de aici este
numai cea executata de mana autorului inscrisului. Prin urmare, nu indeplineste aceasta conditie,
semnatura: dactilografiata, litografiata, executata prin parafa ori prin punere de deget. Nu se cere,
insa, ca semnatura sa cuprinda intregul nume al persoanei, fiind suficienta executarea semnaturii
81

obisnuite a persoanei. Din locul unde este asezata semnatura, trebuie sa rezulte ca autorul ei isi
insuseste intregul continut al inscrisului. Cand inscrisul provine de la doua ori de la mai multe
persoane, semnarea poate fi facuta concomitent ori succesiv, dupa imprejurari . Conditiile speciale
de valabilitate pentru anumite inscrisuri sub semnatura privata Conditia pluralitatii de exemplare
( numita si cerinta multiplului exemplar )-Art. 1179 din Codul Civil reglementeaza despre aceasta
cerinta : Actele sub semnatura privata, care cuprind conventii sinalagmatice, nu sunt valabile daca
nu s-au facut in atatea exemplare originale cate sunt parti cu interes contrar . Este de ajuns un
singur exemplar pentru toate perosoanele care au acelasi interes. Fiecare exemplar trebuie sa
faca mentiune de numarul originalelor ce s-au facut. Cu toate acestea, lipsa de mentiune ca
originalele s-au facut in numar indoit, intreit si celelalte, nu poate fi opusa de acela care a executat
din partea-I conventia constatata prin act. Conditia scrierii in intregime ori punerii formulei bun si
aprobat inainte de semnare Despre aceasta conditie Codul Civil mentioneaza in art .1180 : Actul
sub semnatura privata prin care o parte se obliga catre alta a-I plati o suma de bani sau o catime
oarecare, trebuie sa fie scris in intregul lui de acela care l-a subscris, sau cel putin de acesta,
inainte de a subsemna, sa adauge la finele actului cuvintele bun si aprobat aratand totdeauna in
litere suma sau catimea lucrurilor si apoi sa iscaleasca Exceptie de la aceasta regula fac exceptie
comerciantii, industriaslii, plugarii, slugile, zilierii . Cand este diferenta intre suma scrisa in act si cea
care aeste aratat in bun, se prezuma ca obligatia este pentru suma mai mica, chiar daca actul si
bunul sunt scrise de acela care s-a obligat (doar daca se probeaza in care parte este greseala,
poate fi considerata suma mai mare de exemplu). Exista si dispozitii ce protejeaza pe cel care se
obliga ( in art. 1180 din Codul Civil ) fiind impiedicate semnaturile date in alb, pentru a nu da ocazia
detinatorilor de rea- credinta posibilitatea de a completa inscrisul altfel decat era intelegerea. Daca
inscrisul nu este scris in intregime de debitor, acesta trebuie sa specifice suma primita,
intrebuintand formula bun si aprobat Nerespectarea acestor prevederi cerute in art. 1180 din
Codul Civil are ca urmare aceea ca inscrisul este lipsit de putere probatorie, ceea ce nu afecteaza
conventia ca act juridic ce poate fi dovedi prin alte mijloace de proba, chiar prin proba cu martori si
prezumtii, pentru ca, desi nul ca inscris, acesta contine totusi un inceput de proba scrisa . Conditia
ceruta testamentului olograf : sa fie scris, semnat si datat de mana testatorului.
53) nvinuitul: drepturi i obligaii; deosebirea de fptuitor i de inculpat.
Persoana fata de care se efectueaza urmarirea penala se numeste invinuit cat timp nu a fost pusa
in miscare actiunea penala impotriva sa. Invinuitul e persoana fata de care s-a inceput urmarirea
penala, fiind subiect de drepturi si obligatii procesuale. Nu este parte in procesul penal, de aceea, in

82

compa-ratie cu o persoana care are calitatea de parte in proces, el are drepturi si obligatii limitate.
Calitatea procesuala de invinuit marcheaza declansarea procesului penal, adica marcheaza
nasterea cadrului legal de exercitare a unor drepturi si obligatii pro-cesuale, inclusiv a drepturilor si
obligatiilor de punere in miscare a actiunii penale. Din acest moment pot fi administrate probe si pot
fi luate masuri procesuale.Un invinuit poate fi retinut de organul de cercetare penala pe o durata de
cel mult 24 de ore si poate fi arestat de catre procuror sau de catre judecator, in anumite con-ditii,
pe o durata de cel mult 5 zile. Calitatea de invinuit este o conditie sine qua non pentru dovedirea
calitatii superioare de inculpat.Calitatea de faptuitor-Faptuitorul este persoana fata de care nu s-a
inceput urmarirea penala, fiind doar o persoana cu privire la care exista doar banuiala comiterii unei
infractiuni, atata timp cat nu s-a efectuat nici un act de procedura. Calitatea de faptuitor intervi-ne
doar in asa-numita etapa a actelor premergatoare, cand se efectueaza investigatii pentru
descoperirea infractiunilor precum si pentru descoperirea, prinderea si identi-ficarea persoanelor
suspecte. Faptuitorul nu este subiect de drepturi si obligatii procesuale, el nu are nici un drept si nici
o obligatie, el nu poate fi citat, el poate fi doar chemat in fata unui organ judiciar penal.
Neprezentarea lui nu poate fi sanctionata. El nu are dreptul la un aparator decat intr-o singura
situatie: atunci cand este ascultat. Impotriva lui nu pot fi luate masuri procesuale. Calitatea de
invinuit-Invinuitul e persoana fata de care s-a inceput urmarirea penala, fiind subiect de drepturi si
obligatii procesuale. Nu este parte in procesul penal, de aceea, in compa-ratie cu o persoana care
are calitatea de parte in proces, el are drepturi si obligatii limitate. Calitatea procesuala de invinuit
marcheaza declansarea procesului penal, adica marcheaza nasterea cadrului legal de exercitare a
unor drepturi si obligatii pro-cesuale, inclusiv a drepturilor si obligatiilor de punere in miscare a
actiunii penale. Din acest moment pot fi administrate probe si pot fi luate masuri procesuale.Un
invinuit poate fi retinut de organul de cercetare penala pe o durata de cel mult 24 de ore si poate fi
arestat de catre procuror sau de catre judecator, in anumite con-ditii, pe o durata de cel mult 5 zile.
Calitatea de invinuit este o conditie sine qua non pentru dovedirea calitatii superioare de inculpat.
Calitatea de inculpat-Inculpatul este, spre deosebire de invinuit, parte in proces, cu absolut toate
con-secintele legate de aceasta calitate, avand drepturi si obligatii procesuale depline. Calitatea de
inculpat marcheaza inceputul procesului penal. Aceasta calitate se dobandeste prin punerea in
miscare a actiunii penale, care insemna formularea invi-nuirii sau acuzarii impotriva unei persoane,
cu privire la comiterea unei infractiuni. Ea se materializeaza in intocmirea actului de inculpare
prevazut de lege.

83

54) Judecarea infractorilor minori.

Judecarea cauzei in care este implicat un minor se face in prezenta acestuia afara de cazul in care
acesta se sustrage de la judecata. La judecata se citeaza si autoritatea tutelara si parintii si alte
persoane a caror prezenta este considerata necesara. Sedinta de judecata se desfasoara separat
de celelalte sedinte si nu este publica. Cand inculpatul este un minor sub 16 ani dupa ascultarea
acestuia instanta il poate indeparta din sala de judecata daca apreciaza ca dezbaterile si
cercetarea judecatoreasca pot avea o influenta negativa asupra minorului. n cadrul Codului penal,
pe planul dreptului penal substanial, exist un sistem special alctuit din norme i msuri menite
s previn i s combat criminalitatea juvenil. Sistemului special penal pentru

minori i

corespund norme procedurale specifice, adecvate, care vin s asigure realizarea scopurilor
prevederilor penale, crearea acestui cadru compus, din reguli speciale fiind generat de situaia
special a minorului, de disponiblitatea psihico-fizic. De precizat c normele de procedur penal
cuprind prevederi speciale referitoare att la minorul inculpat, ct i la minorul parte vtmat sau
cel chemat ntr-o alt calitate, s participe la proces . Aceste prevederi speciale , pe lng faptul c
instituie garanii procesuale suplimentare, ofer i posibilitatea examinrii ct mai aprofundat a
cauzelor cu minori. Un rol important n derularea procesului penal pentru infractorii minori l-au avut
Decretul nr. 218/1977 i Legea nr. 59/1968. Dup abrogarea acestor acte normative, prin Legea nr.
104/1992, concepia referitoare la sancionarea minorilor infractori a revenit la forma consacrat
odat cu adoptarea Codului penal din 1969. Totodat, prevederile cuprinse n cele dou acte
normative ncetndu-i aplicabilitate, au devenit din nou aplicabile prevederile speciale cuprinse n
capitolul proceduri n cauzele cu infractori minori. Reglementarea actual a proceduri n cauzele
cu infractori minori este cuprins n capitolul II al Titlului IV C. proc. pen., i anume n art. 480 493,
care conin prevedri speciale pentru toate fazele procesului penal. Astfel, art. 481 i 482 C. proc.
pen., cuprind prevederi referitoare la persoanele chemate la organul de urmrire penal i
obligativitatea anchetei sociale (efectuat de organul de urmrire penal sau instan), art. 483-486
C. proc. pen. Regelementeaz probleme privind compunerea instanei, persoanele chemate la
judecarea minorilor, desfurarea judecii, judecarea cauzelor cu mai muli inculpai dintre care
unii sunt minori. Art. 493 C. proc. pen. Cuprinde dispoziii privind apelul i recursul, iar art 487-492
C. proc. pen.

prevederi

aplicarea sanciunilor

pronunate de instan (executarea mustrrii,

punerea n executare a libertii supravegheate, revocarea i nlocuirea libertii supravegheate,

internarea minorului, schimbri privind msura internrii, revocarea msurilor luate fa de minor).
Art. 480 C. proc. pen., n forma dat de modificrile aduse

prin Legea nr. 281/2003, intitulat

dispoziii generale, prevede c urmrirea i judecarea infraciunilor svrite de minori, precum

i punerea n executare a hotrrilor privitoare la acetia, se face potrivit procedurii obinuite , cu

84

completrile i drogrile din acest capitol 1 i din Seciunea I a Cap. I din Titlul IV al prii generale
(dispoziii speciale pentru minori n materia msurilor de prevenie). Referitor la urmrirea penal
n cazurile cu minori, aceasta se desfoar potrivit regulilor de competen i procedur obinuite.
Aadar, dispoziiile commune cuprinse n Codul de procedur penal sunt aplicabile fazei de
urmrire penal, derogrile fiind doar cele cuprinse n art. 481 i 482 C. proc. pen., precum i cele
cuprinse n art. 160e - 160h. Pentru calitatea de nvinuit sau de inculpate, problemele reglementate
n mod obligatoriu, sunt cele referitoare la persoanele chemate la organul de urmrire penal i
ancheta social. Codul cuprinde prevederi speciale pentru infractorii minori i n materia
asistenei juridice, msurilor de prevenie i prezentrii materialului de urmrire penal. Urmrirea
penal n cauzele cu infractori minori-Persoanele chemate la organul de urmrire penal-Articolul
481 C. proc. pen. prevede c, atunci cnd nvinuitul sau inculpatul este minor i nu a mplinit 16 ani,
la orice ascultare sau confruntare a minorului , dac organul de urmrire penal consider necesar,
citeaz pe delegatul autoritii tutelare, precum i pe prini, iar cnd este cazul, pe tutore , custode
sau persoana n ngrijirea sau supravegherea creia se afl minorul. Citarea persoanelor prevzute
la art. 481 alin. (1) C. proc. pen. este obligatorie la prezentarea materialului de urmrire penal.
Neprezentarea persoanelor legal citate la efectuarea actelor artate la art. 481 alin. (1) i (2), nu
mpiedic efectuarea acelor acte. Aadar, art. 481 alin. (1) prevede c, dac organul de urmrire
penal consider necesar citeaz, pentru a fi prezeni la audiere sau confruntare, persoanele
indicate (reprezentantul autoritii tutelare, precum i prinii, iar cnd este cazul, pe tutore, custode
sau persoana n ngrijirea sau supravegherea creia se afl minorul). Chemarea acestor persoane
este facultativ, cel care hotrete citarea fiind organul de urmrire penal. Raiunea pentru care
pot fi chemate persoanele respective o constituie faptul c la ascultare sau confruntare trebuie
creat un cadru propice efecturii unor declaraii sincere; or, prezena persoanelor respective poate
contribui la crearea acestui cadru. Declaraiile nvinuitului i inculpatului constituie mijloc de prob
n sensul art. 64 C. proc. pen. i pot servi la aflarea adevrului, numai n msura n care sunt
coroborate cu fapte i mprejurri ce rezult din ansamblul probelor existente n cauz. Atenia care
trebuie acordat ascultrii i confruntrii este dat i de funciile pe care le are ca mijloc de prob,
precum i ca mijloc de aprare. n timpul audierii pot aprea situaii legate de starea de moment a
minorului care pot compromite operaiunea n sine, rolul persoanelor chemate fiind i de a evita
semenea situaii. Modul de ascultare presupune o concretizare din partea nvinuitului

sau

inculpatului minor a ceea ce cunoate (potrivit art. 71-72 C. proc. Pen acesta este lsat mai nti s
declare tot ce tie n cauz, dup care i se pun ntrebri cu privire la fapta care formeaz obiectul
cauzei i nvinuirea care i se aduce. Un moment important l constituie propunerea de probe,
moment la care cei citai l pot ajuta pe minor). nvinuitul sau inculpatul minor nu este obligat s
85

relateze tot ceea ce tie, acesta avnd dreptul i nu obligaia de a da declaraii. n faza urmririi
penale, nvinuitul este ascultat la nceputul urmririi penale (art. 70 i art. 232 C. proc. pen.), la
sfritul urmririi penale (art. 255), iar inculpatul, atunci cnd se dispune luarea msurii arestrii
preventive (art. 236 C. proc. pen.) continuarea cercetrii dup punerea n micare a aciunii penale
(art. 237 C. proc.pen.) i cu ocazia prezentrii materialului de urmrire penal. Condiia prevzut
de lege, pentru ca persoanele indicate n art. 481 alin. (1) C. proc.pen. s poat fi chemate de
organul de cercetare penal la ascultare sau confruntare, este ca nvinuitul sau inculpatul minor s
nu fi mplinit vrsta de 16 ani. Dup cum prevede textul, citarea este facultativ, organul de
urmrire penal fiind acela care, n funcie de datele concrete va decide, citarea fiind fcut dac se
consider necesar. De exemplu, un argument care poate determina necitarea

l constituie

pstrarea secretului privind datele existente n faza urmririi penale. De cele mai multe ori,
perosanelel respective sunt citate ntruct pot oferi organului de urmrire penal date privind
cauzele sau condiiile care au determinat sau favorizat comiterea infraciunii care ar fi greu de aflat
din alte surse. Dac aceste persoane, cei citate legal, nu se prezint, ascultarea sau confruntarea
se efectueaz. n cazul necitrii, chiar dac instana consider c ar fi fost necesar citarea nu
poate sanciona aceast omisiune deoarece ea poate fi acoperit prin citarea n faza judecii.
Considerm criticabil formularea rt. 481 alin. (3) c. proc. pen., potrivit cruia i n cazul prezentrii
materialului de urmrire penal, neprezentarea persoanelor citate nu mpiedic efectuarea acestui
act. Mai ales n cazul prinilor sau tutorelui, curatorului ori persoanei n ngrijirea sau suravegherea
creia se afla, s-ar impune prezena obligatorie, i numai n situaia n care, dintr-un motiv
ntemeiat, prezena acestora nu este posibil, prezentarea materialului de urmrire penal s se
efectueze

n absena lor. Prevederea de la art. 481 alin. (3) C.proc.pen., i anume c

neprezentarea persoanleor legal citate nu mpiedic prezentarea materialului de urmrire penal,

poate duce la diminuarea importanei acestui moment. Sub acest aspect sunt criticabile i soluiile
date de instane care, n cazul n care au constatat c organul de urmrire penal a efectuat
prezentarea urmririi penale cu ignorarea prevederilor art. 481 alin . (2) C. proc. pen., au considerat
c aceast omisiune a fost acoperit de nsi instana de judecat, care a soluionat cauza cu
citarea persoanelor prevzute la rat. 483 alin. (1) C. proc. pen. Aa cum prevede art. 250 lit. c) C.
proc. pen., la prezentarea mateialului de urmrire penal, inculpatul poate formula cereri noi sau
face cereri suplimentare, moment la care prezena perosanelor c cror citare este obligatorie poate
fi foarte important. De exemplu, invocarea unor aprri sau formularea unor cereri de aceste
persoane poate influena decisiv soluia dat de procuror n faza urmririi penale. Or afirmaia c
omisiunea citrii persoanelor respective de organul de urmrire penal la prezentarea materialului
de urmrire penal este acoperit prin citarea lor de instana de judecat, nu poate avea ca obiect
86

i nlturarea efectelor necitrii n faza urmririi penale. Pe de alt parte, avnd n vedere logica
instituirii prevederilor privind citarea persoanelor prevzute la art. 481 alin. (1) C. proc. pen., i
anume de a asigura, a crea un cadru propice desfurrii ascultrii i confruntrii, ne ntrebm de
ce nu s-ar putea prevedea i n cazul ascultrii i confruntrii citarea obligatorie. Prezentarea
materialului de urmrire penal se efectueaz potrivit procedurii comune reglementat de art. 250254 C. pro. Pen., fr a exista reguli derogatorii. Singura precizare, dup cum s-a artat i anterior,
este prevzut de art. 481 alin. (2) C. proc pen., conform cruia citarea persoanelor prevzute la
alin. (1) (delegatul autoritii tutelare, prini, iar cnd este cazul tutorele, custodele sau persoana n
ngrijirea ori supravegherea creia se afl minorul) este obligatorie. Prin urmare, dac la ascultare
sau confruntare, n funcie de datele concrete i pentru bunul mers al cercetrilor, organul de
urmrire penal aprecia necesar citarea persoanelor respective, n cazul prezentrii materialului
de urmrire penal, citarea este obligatorie. Ca i n cellalt caz ns, neprezentarea persoanelor
legal citate nu mpiedic efectuarea actelor de urmrire, respectiv prezentarea materialului de
urmrire penal [art. 481 alin. (3) C. proc pen.]. Dup cum s-a

precizat, i n cazul inculpatului

minor prezentarea materialului de urmrire penal es efectueaz conform procedurii comune,

reglementat de art. 250-254 C. proc. pen. Fiind plasat ctre sfritul urmririi penale, acset
moment reprezint o important garanie a dreptului la aprare, constituind totodat o obligaie a
organului de cercetare penal de a ntlni direct pe inculpatul minor. Potrivit art. 250 C. proc. pen.,
dup punerea n micare a aciunii penale, dac au fost efectuate toate actele de urmrire, organul
de cercetare penal cheam pe inculpat n faa sa, aducndu-i la cunotin faptul c are dreptul s
s ia n mod direct cunotin de materialul de urmrire penal, s cunoasc ncadrarea juridic a
faptei. Dup luarea la cunotiin a materialului de urmrire penal, organul de cercetare penal l
ntreab dac are cereri de formulat sau dac voiete s fac declaraii suplimentare. Dac, dup
acest moment

s-au efectuat acte noi de urmrire sau se consider c trebuie

schimbat

ncadrarea juridic, organul de cercetare penal este obligat s prezinte din nou materialul de
urmrire penal (art. 253 C. proc. pen.). Vznd importana acestui moment

n desfurarea

urmririi penale, se nelege de ce legiuitorul a instituit obligaia, i nu facultatea pentru organul de

urmrire penal de a cita persoanele prevzute la art. 481 alin. (1) C. proc. pen. Legiuitorul a vrut
s asigure toate garaniile pentru ca urmrirea penal s se efectueze cu o grij deosebit, s fie
asigurat o atmosfer ct mai apropiat de cea obinuit pentru minor, pentru a-l determina pe
acesta s fac mrturisiri complete. Pe de alt parte, s-a avut n vedere i faptul c prezena
persoanelor respective ar putea duce la lmurirea unor aspecte neevideniate pn atunci, sau c
acestea l-ar ajuta pe inculptul minor n formularea de cereri sau declaraii noi n aprare. Aa cum
este formulat textul, citarea persoanelor este cumulativ i nu alternativ [art. 481 alin. (1)
87

precizeaz c organul de cercetare penal, citeaz pe delegatul autoritii tutelare, precum i pe

prini]. Referitor la aplicarea art. 481 alin. (2) C. pen., au existat discuii n interpretarea acestui
text, ceea ce a generat, la un moment dat, i o practic neunitar. Una dintre sitauii a aprut atunci
cnd prezentarea materialului de urmrire penal s-a efectuat fr citarea persoanelor indicate la
art. 481 alin. (2) C.proc. pen., punndu-se, evident, n discuie, sanciunea aplicabil, fa de
precizarea ca obligatorie a citrii, cuprins de text. Unele opinii au fost n sensul atragerii nulitii
actului de prezentare a materialului de urmrire penal i apoi restituirea cauzei procurorului,
pentru refacerea urmririi penale, cu motivaia c legea prevede expres obligativitatea efecturii
citrii.

Cealalt opinie a considerat c omisiunea citrii nu atrage

sanciunea nulitii actului,

instana putnd acoperi aceast neregul prin citarea n faza cercetrii judectoreti, n prim
instan. S-a considerat c cea de-a doua soluie este legal, aceasta sprijinindu-se pe
interpretarea i coroborarea textelor de lege incidente n materie. Motivarea care a fost dat acestei
soluii s-a bazat pe faptul c, la o atent analiz i interpretare a textelor de lege, neefectuarea
citrii care, ntr-adevr, este obligatorie, nu atrage sanciunea nulitii actului, art. 197 alin. (2)
C.proc. pen.necuprinznd aceast situaie. Pe de alt parte, aceast omisiune poate fi nlturat
sau acoperit n mai multe moduri: n faza de urmrire penal, dac persoanele interesate care
consider c au fost vtmate n interesele lor legitime, constatnd aceast situaie, pot introduce o
plngere, potrivit art. 275 i urm., la procurorul care efectueaz supravegherea cercetrii penale,
sau, dup caz, la procurorul ierarhic cuperior. Pe aceast cale, pn la finalizarea urmririi penale
omisiunea poate fi nlturat. Dac omisiunea nu este nlturat n faza de urmrire penal i este
sesizat n faza de judecat, invocarea ei nu poate atrage nulitate absolut a actului de prezentare
a materialului, ntruct aceasta poate fi acoperit de prima instan; aceasta poate cita persoanele
respective, pe care le va audia, obligaie pe care, de altfel, o i are conform art. 484 C. proc.pen. n
instan, persoanele respective au dreptul i ndatorirea s dea lmuriri, s formuleze cereri i s
prezinte propuneri n privina msurilor ce ar urma s fie luate mpotriva infractorului minor. Totui,
nerespectarea dispoziiilor art. 481 alin. (2) C. proc. pen. poate atrage nulitatea actului, dar numai n
condiiile prevzute de art. 197 alin. (4) C. proc. pen., i anume dac se constat c anularea
actului apare necesar pentru aflarea adevrului i pentru justa soluionare a cauzei. O alt
discuie, n aplicarea art. 481 C proc. pen., a aprut n sitauia n care minorul a mplinit 16 ani pn
la data prezentrii materialului de urmrire penal. S-a decis c n aceast situaie, nu mai este
necesar citarea persoanelor prevzute la art. 481 alin. (1), att n cazul audierii sau confruntrii,
ct i al prezentrii materialului de urmrire penal. Motivarea soluiei este justificat de nsi
logica instituiri citrii persoanelor prevzute de textul de lege: avndu-se n vedere dezvoltarea
psiho-fizic a nvinuitului sau inculpatului minor care nu a mplinit vrsta de 16 ani, prezena
88

acestora reprezint o garanie nn plus a desfurii n bune condiii a urmririi penale. Or,
motivaia nemaiexistnd, minorul depind vrsta prevzut chiar n cursul desfurrii urmririi
penale, obligaia citrii nu mai subzist. O alt sitauie aprut n practica instanelor, a crei
soluionare s- a fcut iniial diferit a fost aceea a neprezentrii materialului de urmrire penal
inculpatului minor, n faza de urmrire penal. Potrivit art. 250 C. proc. pen. , dup punerea n
micarea a aciunii penale, dac au fost efectuate toate actele de urmrire necesare, organul de
urmrire penal cheam pe inculpat, prezentndu-i materialul de urmrire penal. Cu privire la
prezentarea materialului

de urmrire penal n general, i n cazul inculpatului minor, unele

instane au considerat c neprezentarea materialului de urmrire penal face necesar restituirea

cauzei la procuror, n vederea completrii urmririi penale, n sensul efecturii actului omis. Alte
instane ns, au considerat c omisiunea organului de urmrire penal nu poate atrage sanciunea
nulitii absolute1. n motivarea acestei soluii s-a artat c din procedura prezentrii materialului de
urmrire penal rezult importana i utilitatea acestui act n asigurarea drepturilor procesuale ale
inculpatului, ns dispoziiile art. 250-254 C. proc. pen., care este sediu materiei, nu prevd faptul
c nendeplinirea acestui act duce la refacerea urmririi penale 2. Totodat, nerespectarea acestor
dispoziii procedurale nu constituie unul din cazurile de nulitate prvzute de art. 197 alin. (2) C.
proc. pen. Pe de alt parte, dispoziiile procedurale proprii fazei judecii permit suplinirea omisiunii
organului de urmrire penal. n instan, inculpatul poate studia dosarul, poate formula cereri, face
declaraii n aprarea sa, permind realizarea drepturilor inculpatului n aceeai msur ca i n
cazul prezntrii materialului de urmrire penal . Totui, chiar dac neprezentarea materialului de
urmrire penal nu poate fi sancionat cu nulitatea absolut, considerm c instana, n baza
rolului activ pe care trebuie s-l manifeste, poate s aprecieze repercursiunile pe care le-a avut
omisiunea nfptuirii acestui act. Chiar dac dispoziiile procedurale, n faza judecii, permit
suplinirea acestei omisiuni, nu se poate susine c efectele administrrii unor noi probe, invocate cu
ocazia prezentrii materialului de urmrire penal, pot fi mereu aceleai cu efectele administrrii lor
n faa instanei de judecat. Este posibil ca, n urma cererilor noi formulate sau a declaraiilor
suplimentare date de inculpat, drept pe care i-l confer art. 250 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.,
procurorul, cu ocazia rezolvrii cauzei, s-i formeze o alt prere, nedispunnd sesizarea instanei
de judecat. Dac procurorul este cel care constat neefectuarea procedurii prevzute de art. 250
C. proc. pen., el poate restitui cauza, potrivit art. 265 C.proc.pen., n vederea completrii. Articolul
257 C. proc. pen., n vechea reglementare, prevedea i o situaie n care i procurorul putea
prezenta materialul de urmrire penal, i anume cnd urmrirea penal este terminat fr
punerea n micare a aciunii penale: dup primirea dosarului, n msura n care considera necesar,
procurorul cheam pe nvinuit s i prezinte materialul, dup procedura prevzut la rat. 250 i urm.
89

C. proc. pen. Aceste prevederi procedurale au fost criticate fiind considerte neconstituionale
ntruct contravin dispoziiilor art. 24 din Constituie conform crora Dreptul la aprare este
garantat. n tot cursul procesului, prile au dreptul s fie asistate de un avocat, ales sau numit din
oficiu. n conformitate cu varianta anterioar art. 257 C. proc.pen., procurorul, primind dosarul,
cheam pe nvinuit spre a-i prezenta materialul de urmrire penal numai dac socotea necesar,
ceea ce presupunea c trimiterea n judecat se putea efectua legal i fr ntiinarea nvinuitului,
considernu-se c aducerea la cunotin a nvinuirii de ctre organele de cercetare penal n
temeiul art. 255 C. proc. pen.ar fi suficient. Dac procurorul avea numai latitudinea iar nu i
obligaia chemrii nvinuitului pentru a-i prezenta materialul de urmrire penal, nseamn c cel
mai important moment al urmririi penale, i anume trimiterea n judecat se putea realiza fr ca
nvinutul s fien ntiinat de ctre procuror asupra nvinuirii ce i se aduce. n aceste condiii,
nvinuitul nu avea posibilitatea s fie asistat de ctre un aprtor i nici s dispun de timpul
necesar pentru a-i pregti aprarea, neavnd cunotin de soluia dat de procuror n uram
examinrii materialului primit mde la organul de cercetare penal. Fa de aceste aspecte, lund n
considerare i dispoziiile art. 6 C. proc.pen. care prevd c dreptul la aprare este garantat n tot
cursul procesului penal, dispoziia dac socotete necesar din art. 257 C. proc. pen., a fost
declarat neconstituional ntruct este de natur s restrng exercitarea dreptului la aprare,
contravenind prevederilor art. 24 din Constituie . n consecin, odat cu intrarea n vigoare a Legii
nr. 281/2003, aceste dispoziii au fost eliminate din cuprinsul art. 257. n consecin, procurorul,
primind dosarul nainte de a dispune trimiterea n judecat, are obligaia iar nu latitudinea de a-l
chema pe nvinuit spre a-i prezenta materialul de urmrire penal, urmnd a se aplica n mod
corespunztor dispoziiile art. 250-254 C. proc. pen. n cazul neprezentrii materialului de urmrire
penal, dup cum s-a artat, n prim instan, inculpatul are posibilitatea exercitrii drepturilor
care, practic, suplinesc neprezentarea materialului, n acest fel omisiunea putnd fi acoperit.
Situaia este ns alta n cazul inculpailor a cror asisten juridic este obligatorie, aici incluznduse i inculpatul minor. n aceste cazuri, asistena juridic fiind obligatorie

la prezentarea

materialului de urmrire penal, nendeplinirea acestei obligaii atrage nulitatea absolut a actului,
conform art. 197 alin.(2) i (3). Aceast sanciune este cu att mai mult aplicabil atunci cnd
procedura de prezentare a materialului de urmrire penal nu a fost ndeplinit. Interpretarea dat
este motivat i de faptul c, dac ceilali inculpai au posibilitatea s-i asigure singuri aprarea,
sau s consulte aprtorul, minorul, datorit situaiei sale speciale, este lipsit de posibilitilen
normale de care ar trebui s uzeze. Dispoziii speciale pentru minori n materia msurilor de
prevenie-Pentru a rspunde cerinelor psiho-fizice ale minorilor i a spori garaniile procesuale ce
eficentiaz nbinarea laturii represive cu latura educativ a procesului penal, prin Legea nr.
90

281/2003 a fost introdus o nou seciune n Codul de procedur penal, ce conine dispoziii
speciale pentru minori cu privire la msurile de prevenie privative de libertate. Astfel, potrivit art.
160e, reinerea i arestarea preventiv a minorului se fac potrivit dispoziiilor obinuite, cu anume
derogri i completri pe care le vom analiza n continuare. n mod cu totul excepional, minorul
ntre 14 i 16 ani care rspunde penal poate fi reinut la dispoziia procurorului sau a organului de
cercetare penal, cu ntiinarea i sub controlul procurorului, pentru o durat ce nu poate depi 10
ore, dac exist date certe c minorul a comis o infraciune pedepsit de lege cu deteniunea pe
via sau nchisoare de 10 ani ori mai mare. Reinerea poate fi prelungit numai dac se impune,
prin ordonan motivat, de procuror, pentru o durat de cel mult 10 ore. Cu privire la arestare, art.
160h prevede c minorul ntre 14 i 16 ani nu poate fi arestat preventiv dect dac pedeapsa
prevzut de lege pentru fapta de care este nvinuit este deteniunea pe via sau nchisoarea de
10 ani ori mai mare i o alt msur preventiv nu este suficient. Durata arestrii inculpatului
minor ntre 14 i 16 ani este, n cursul urmririi , de cle mult 15 zile, iar verificarea legalitii i
temeiniciei arestrii preventive se efectueaz n cursul judecii periodic, dar nu mai trziu de 30
de zile. Prelungirea acestei msuri n cursul urmririi penale sau meninerea ei n cursul judecii n
prim instan nu poate fi dispus dect n mod excepional, de fiecrae dat cu cel mult 15 zile.
Arestarea preventiv a minorului nu poate s depeasc, n total, n cursul urmririi penale, 60
de zile. Inculpatul minor mai mare de 16 ani poate fi arestat preventiv n cursul urmririi penale pe
o durat de cel mult 20 de zile. Durata msurii preventive poate prelungit n cursul urmririi
penale, de fiecare dat cu 20 de zile. Arestarea preventiv a inculpatului minor n cursul urmririi
penale nu poate s depeasc n total 90 de zile. n mod excepional, cnd pedeapsa prvzut de
lege este deteniunea pe via sau nchisoarea de 10 ani ori mai mare, asrestarea preventiv a
inculpatului minor n cursul urmririi penale poate fi prelungit pn la 180 de zile. Verificarea
leglaitii i temeiniciei arestrii preventive a inculpatului minor mai mare de 16 ani n cursul
judecii se efectueaz periodic, dar nu mai trziu de 40 de zile. Durata arestrii nvinuitului minor,
indiferent de vrsta sa (ntre 14 i 18 ani) este de cel mult 3 zile. Minorilor reinui sau arestai
preventiv li se asigur, pe lng drepturile prevzute de lege pentru deinuii preventiv ce au peste
18 ani, drepturi proprii i un regim special de detenie preventiv, n raport cu particularitile vrstei
lor, astfel nct msurile privative de liberatate luate fa de minori n scopul bunei desfurri a
procesului penal ori a mpiedicrii

sustragerii lor de la urmrirea penal, judecat

ori de la

executarea pedepsei s nu prejudicieze dezvoltarea fizic, psihic sau moral a minorului. Astfel,
n lumina art. 160f, nvinuiilor sau inculpailor minori, reinui ori arestai preventiv, li se asigur n
toate cazurile asisten juridic obligatorie, organele judiciare fiind obligate s ia msuri pentru
desemnarea unui aprtor din oficiu dac minorul nu i-a ales unul i pentru ca acesta s poat
91

lua contact direct cu minorul arestat i s comunice cu el. Atunci cnd se dispune arestarea sau
reinerea unui nvinuit sau inculpat minor se ncunotineaz despre aceasta imediat, n cazul
reinerii, i n teremen de 24 de ore n cazul arestrii, prinii, tutorele, persoana n ngrijirea sau
supravegherea creia se afl minorul, alte persoane pe care le desemneaz acesta, iar n caz de
arestare, i serviciu de reintegrare social a infractorilor i de supraveghere a executrii
sanciunilor neprivative de libertate de pe lng instana creia i-ar reveni s judece n prim
instan cauza, consemnndu-se aceasta ntr-un proces-verbal. Potrivit art. 160 f alin. (5),
respectarea drepturilor i a regimului special prevzute de lege pentru minorii reinui sau arestai
preventiv este asigurat prin controlul unui judector anume desemnat de preedintele instanei,
prin vizitarea locurilor de deinere preventiv de ctre procuror, precum i prin controlul altor
organisme abilitate de lege s viziteze deinuii preventiv. Articolul 482 C.proc. pen. prevede
obligativitatea anchetei sociale: n cauzele cu infractori minori, organul de urmrire penal sau
instana de judecat are obligaia s dispun efectuarea anchetei sociale. Ancheta social const
n strngerea de date cu privire la purtarea pe care minorul o are n mod obinuit, la starea fizic i
mintal a acestuia, la antecedentele sale, la condiiile n care a crescut i n care a trit, la modul n
care prinii, tutorele saupersoana n ngrijirea creia se afl minorul i ndeplinete ndatoririle
sale fa de acesta i n general cu privire la orice elemente care pot servi la luarea unei msuri sau
aplicarea unei sanciuni

fa de minor. Potrivit alin. (3) , ancheta social se efectueaz

de

persoane desemnate de ctre autoritatea tutelar a consiliului local n a crei raz domiciliaz
minorul [art. 482 alin. (3) C. proc. pen.]. Din modul de regelementare a anchetei sociale rezult c
datele pe care acesta le ofer sunt de o importan deosebit n luarea unor msuri sau la
aplicarea unei sanciuni fa de minor. Referitor la natura acestui act, cu toate c este efectuat, aa
cum prevede legea, de organe extrajudiciare, s-a considerat c i pstreaz totui natura de act
procedural. Acesat natur se explic prin faptul c organelle care sunt abilitate s-l efectueze sunt
prevzute de Codul de procedur penal, coninutul este definit tot aici, iar finaliatea sa contribuie
la realizarea scopului procesual penal. Aadar, efectuarea, coninutul i finalitatea sunt date de
norme procedurale, avnd caracter obligatoriu pentru cei care o efectueaz. Totodat, analiza
coninutului este fcut de organele judiciare, servind soluiei finale, aceasta fiind motivat, printer
altele, i pe datele oferite de ancheta social.De asemenea, sanciunile aplicabile ca urmare a
neefecturii sau efecturii necuprinztoare sunt prevzutele de normele procedurale. Avnd n
vedere importana pe care o are ancheta social n soluionarea cauzelor cu infractori minori,
legiuitorul a sancionat sever nclcarea dispoziiilor art. 482 alin. (1) C. proc. pen., neefectuarea
acesteia atrgnd nulitatea absolut, prevzut express de art. 197 alin. (2) , (3) C. proc. pen. n
aplicarea art. 482 C. proc.pen., divergene au aprut n interpretarea

alin. (1) potrivit cruia

92

ancheta social se efectueaz de organul de urmrire penal sau instana de judecat. O prim
interpretare const n faptul c neefectuarea anchetei sociale de organul de urmrire penal nu ar
fi sancionat cu nulitatea prevzut de art. 197 alin. (2) i (3) C. proc. pen., ntruct aceast
omisiune poate fi acoperit de instan, legea prevznd i pentru aceasta obligativitatea efecturii
anchetei sociale. Aceast interpretare nu a fost mprtit ns de practica judiciar i nici de
literature de specialitate, interpretarea acceptat fiind aceea c obligaia de a dispune efectuarea
anchetei sociale o are organul de urmrire penal sau instana, n etapa procesual n care i
revine sarcina

s hotrasc asupra soartei minorului. Indicarea laternativ din text a fost

determinat de crearea unei formulri acoperitoare i pentru infraciunile pentru care plngerea
prealabil se introduce direct la instana de judecat. n aceast situaie, organul de urmrire
penal nefiind implicat

instana este aceea care trebuie s dispun efectuarea anchetei sociale .

Pentru aceste motive, nerespectarea de ctre organul de urmrire penal a obligaiei efecturii
anchetei sociale este sancionat cu nulitate absolut, ceea ce are drept consecin anularea
actelor procesuale ulterioare, inclusive a rechizitoriului, instana urmnd a dispune restituirea
cauzei la procuror n vederea completrii urmririi penale. Prin urmare, sanciunea prevzu de rat.
197 alin. (2) i (3) vizeaz i cazul neefecturii anchetei sociale de organul de urmrire penal,
fr a-i restrnge efectele numai la activitatea instanei defudecat, aceasta neputnd nltura
omisiunea constatat. Ancheta social, aa cum este reglementat, constituie un act procesual
indispensabil pentru soluionarea legal i temeinic a cauzei, ntruct aceasta ofer date despre
minor, dezvoltarea lui fizic, psihic, intelectual. Dispunearea efecturii anchetei sociale, atesta
n form scris, revine n exclusivitate organului investit cu instrumentarea cauzei, adic organului
de urmrire penal sau instanei de judecat, atunci cnd a fost sesizat

n mod direct prin

plngerea prealabil. Aceast rezolvarea fost criticat recent n literature juridic numai n eea ce
privete aspectul restituirii cauzei la procuror n vederea efecturii anchetei sociale i, deci, a
relurii procesului din faza urmririi penale. S-a artat n aceast privin c, n general, o dat
constatat nulitatea unui act de urmrire penal, refacerea actului declarat nul nu incumb, n
afara ctorva excepii limitative determinate, organului de urmrire penal care l-a efectuat anterior
fr respectarea dispoziiilor procedurale, ci instanei de judecat. n sprijinul acestui punct de
vedere se invoc faptul c dei, n principiu, atunci cnd este necesar, dar i cnd legea o
prevede cursul procesului se poate ntoarce la faze depite, care vor fi parcurse din nou, regula
este ca procesul s se desfoare fluent, fr opriri, fr reveniri, pentru ca soluionarea s se fac
cu operativitate. De asemenea, mai trebuie s se in sema i de principiul competenei generale a
instanelor i de dreptul de cenzur a acestora, ceea ce conduce la concluzia c, o dat ce
instana este competent s constate nulitatea unui act efectuat de organul de urmrire penal,
93

normal este ca tot instanei s I se recunoasc i competena de a proceda la refacerea acelui act.
Un alt argument adus n sprijinul opiniei sus-menionate s-ar deduce din faptul c normele
procedural penale prevd n mod expres cazurile cnd instana se poate deznvesti i trimite cauza
la procuror. ntruct refacerea actului anulat nu figureaz printer cazurile expres prevzute,
refacerea sa este de competena instanei. n sfrit, este invocat i un argument de text dedus din
prevederile at. 3859 alin. (1) pct. 7 C.proc.pen. (introdus prin modificarea Codului de procedur
penal prin Legea nr. 45/1993) potrivit crora hotrrea este supus casrii cnd judecata s-a
fcut fr efectuarea anchetei sociale n cuzele cu infractori minori. Se arat c din interpretarea
art. 3859 alin.(1) C.proc.pen. se deduce c n cazul n care procesul penal pornit

mpotriva

inculpatului minor s-a judecat fr ca n cauz s se fi efectuat ancheta social, obligaie ce a fost
nclcat att de organul de urmrire penal, ct i de instan, hotrrea pronunat trebuie casat
cu trimitere, pentru efectaurea anchetei sociale, la instana a crei hotrre a fost desfiinat i nul
aprocuror. Se concluzioneaz c prin efectuarea anchetei sociale n oricare din caste dou faze ale
procesului penal urmrire penal i judecat, nobligaia prevzut de art. 482 alin. (1) C.proc.pen.
este satisfcut. Fr s minimalizm argumentele aduse n sprijiunul acestui punct de cedere,
crora, ntr-adevr, trebuie s li se acorde toat atenia, considerm totui c se poate exprima i o
alt opinie n legtur cu problema supus analizei. Este evident c ancheta social, n cazul
infraciunilor comise de minori, reprezint un act indispensabil pentru soluionarea legal i
temeinic a cauzelor cu minori ntruct ofer date despre minori, dezvoltarea lui fizic, psihic i
intelectual. Acest act, dei efectuat de un organ extrajudiciar, are totui natura juridic a unui act
procedural, ntruct, dup cum s-a artat anterior, organelle care sunt abilitate s-l efectueze, sunt
prevzute de Codul de procedur penal, coninutul su este definit

tot aici i contribuie la

realizarea scopului procesului penal. Aadar, efectuarea, coninutul i finalitatea nchetei sociale
sunt date de norme procedurale, and totdat character obligatoriu pentru cei desemnai s o
efectueze, iar analiza coninutului su este efectuat de organelle judiciare, soluia final fiind
motivat, printer altele, i pe datele oferite de el. Este prevzut i sanciunea pentru neefectuarea
anchetei sociale i anume nulitatea absolut, conform art. 197 alin. (2) i (39 C.proc.pen. Plenul
fostului Tribunal Suprem, prin decizia de ndrumare nr. 3/1972. a statuat c nerespectarea de
organul de urmrire penal a prevederilor art. 482 alin. (1) C. proc. pen. duce la anularea actelor
procedurale efectuate ulterior, inclusiv a ctului de sesizare a instanei; or, nulitatea absolut purtnd
i asupra actului de sesizare, considerm c restiuirea cauzei la procuror n vederea completrii
actelor de urmrire penal este absoult necesar, restiutirea fiind oonsecin a constatrii nulitii
actului respectiv. Prin urmare, se impune completarea actelor de urmrire enal i ntocmirea din
nou a actului de sesizarea, cu respectara disooziiilor art. 262-264 C. Proc. pen., acte procedurale
94

pe carele poate ntocmi numai organul de urmrire penal. Nedispunerea restituirii cauzei pentru
completarea urmririi penale i, deci, reinerea sa de ctre instan, ar oferi numai posibilitatea
efecturii anchetei sociale, instana neputndu-se pronuna cu privire la refacerea celorlalte acte
anulate, inclusiv a actului de sesizare, a crui competen cade exclusiv n sarcina procurorului.
Prin interpretarea dat dispoziiilor art. 482 alin. (1) C proc.pen., n decizia de ndrumare nr. 3/1972
a Plenului fostului Tribunal Suprem, s-a apreciatc obligaia de a dispune efectuarea anchetei
sociale revine organelor de urmrire penal sau instanei, n funcie de etapa procesual n care
se afl cauza i cnd exist obligaia de a hotr asupra situaiei minorului infractor. Rezolvarea
cauzei de ctre procuror, n lipsa anchetei sociale, face ca soluia adoptat de acesta s nu fie
luat n condiiile prevzute de lege (art. 262 C. proc. pen. prevede c procurorul, nainte de
rezlovarea cauzei, trebuie s constate c au fost respectate dispoziiile legale care garanteaz
afalarea adevrului i c urmrirea penal este complet, existnd probe necesare i legal
administrate). Considerm c lipsa nachetei sociale n faza de urmrire penal (ca etap
procesual distinct) duce la soluionarea cauzei n absena datelor impuse de lege, ceea ce
echivaleaz cu nclcarea normelor legale imperative privind desfurarea urmririi penale, motiv
pentru care este prevzut i sanciunea nuliti cuprins n art. 197 alin.(2) i (3) C. proc. pen.
Soluionarea cauzei de ctre instan, chiar dac s-a dispus efectuarea anchetei sociale n aceast
faz, deci, fr a se restitui cauza la procuror pentru cmpletarea urmririi penale, nu constituie o
rezolvare acoperitoare ntruct legea nu permite acest procedeu. n ceea ce privete interpretarea
dat art. 3859 alin. (1) pct. 7 C.proc. pen., atragem atenia c trebuie avute n vedere i prevederile
speciale cuprinse n Codul de procedur penal privind cauzele cu infractori minori. Astfel, n art.
493 C. proc. pen. se precizeaz c art. 483-489 se aplic n mod corespunztor i la judecata n
instana de apel i de recurs, n cauzele privitoare la infraciuni svrite de minori. Aadar, i dup
noua reglementare a cilor de atac n pocesul penal (ca urmare a adoptrii Legii nr. 45/1993) s-a
intenionat a fi pstrate vechile reglementri referitoare la adoptarea procedurilor speciale n ceea
ce privete desfurarea judecii n cauzele cu infractori minori, aa nct opereaz n continuare
prevederile art. 197 alin. (2) i (3) C. proc. pen. care prevd sanciunea nulitii absolute n cazul
nerespectrii dispoziiilor referitoare la obligativitatea efecturii anchetei sociale n condiiile art. 482
C. proc. pen.. Prin urmare, ancheta social nu are caracter numai al unei garanii procesuale, n
sensul respectrii drepturilor procesuale ale minorului ce constituie un element importsnt, chiar
necesar pentru stabilirea vinoviei i sanciunillor ce trebuie aplicate. Pentru a corespunde
funciunilor sale, ancheta trebuie s cuprind date ct mai complete, ciar de amnunt, folosirea
unor termeni cu caracter general sau formulri vagi, gen claificativ (comportare bun, este bun la
nvtur etc.) putnd determina organul judiciar s ajung la concluzii incorecte cu privire la
95

persoana minor. Trebuie calificate mai ales datele referitoare la viaa de familie. De multe ori, n
cuprinsul anchetei sociale se face precizarea c minorul provine dintr-o familie dezorganizat.
Folosirea acestei expresii nu este edificatoare, studiile efectuate stabilind c aceast situaie nu
constituie mereu o cauz direct a delicvenei minorilor. Pe fondul acestei situaii, lipsa legturilor
afective ntre prini sau ntre prini i copii are drept urmare stablilirea unor relaii conflictuale n
mediul familial. Aceast destructurare familial, la care se adaug incapacitatea educativ,
manifestat prin nendeplinirea unor roluri eductative elementare, poate determina comportamentul
antisocial al minorului.Datele prezentate trebuie s ajute organul de cercetare penal i instana s
adopte msura ce ami potricvit pentru reeducarea minorului. De aceea, cu toate c art. 482 alin.
(3) C. proc. pen. nu precizeaz dect c ancheta social o efectueaz persoane desemnate de
autoritatea tutelar, o mare importan o are pregtirea profesional a cestor persoane, care le
permite, pe de o parte, nelegerea la justa ei valoare a activitii pe care o desfoar, iar pe de
alt parte, s ntocmeasc anchete sociale complete, folosid un limbaj adecvat, sugestiv, care s
reflecte realitatea n unele cazuri se constat de instan c ancheta social efectuat n timpul
urmririi penale este incomplet iar datele pe care le conine nu sunt suficiente, urmnd ca instana
s dispun completarea cu informaiile pe care le consider neceare. Aceast situaie nu poate fi
sancionat cu nulitatea prevzut de art. 197 alin. (2) i (3), ntruct textul de lege sancioneaz
numai neefectuarea anchetei sociale. Judecarea cauzei pe baza unor date incomplete, fr
verificri serioae, face ca instana s hotreasc n necunotin de cauz, soluia pronunat
neatingnu-i scopul. Nu poate fi considerat ca valabil o anchet social efectuat anterior
svririi faptelor pentru care sete cercetata inculpatul minor, anchet ce a fost efectuat i folosit
pentru internarea minorului ntr-o unitate de ocrotire . De asemenea, nu poate ine loc de anchet
social fia individual inut de organele de poliie, ntruct nu cuprinde datele prevzute de lege,
ci numai informaii despre minor necesare activitii specifice desfurate de poliie. Nu poate fi
primit aceeai anchet social, ori de cte ori s-a pornit o nou urmrire penal. Aadar, ancheta
social folosit ntr-o cauz anterioar nu poate fi folosit ntr-o cauz nou. Dac s-ar admite
aceast situaie ar nsemna c o singur anchet poate fi folosit pe toat perioada minoratului. n
spe, s-a depus rezumat - anchet social care nu area ltceva dect o copie a unei anchete
sociale efectuate cu un an n urm. Evident aceast anchet social nu coninea date privind
schimbrile survenite n comportarea minorului din ultima perioad. Obligaia de efectua anchet
social subzist i n cazul n care, pn la sesizarea instanei, inculpatul a devenit major, raiunea
menineri o bligaiei fiind justificat de faptele la care se refer art. 482 C. proc. pen. sunt necesare
pentru a corecta individualizare a sanciunii ce se va aplica. i n aceast situaie, dac se constat
neefectuarea anchetei sociale de instan, se impune restituirea cauzei la organul de urmrire
96

penal, pentru completarea urmririi penale.

55) Liberarea provizorie pe cauiune i sub control judiciar.
Liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda in cazul infractiunilor savarsite din culpa,
precum si al infractiunilor intentionate pentru care legea prevede pedeapsa inchisorii care nu
depaseste 7 ani. Liberarea provizorie sub control judiciar nu se acorda in cazul in care inculpatul
este recidivist ori exista date care justifica temerea ca va savarsi o alta infractiune sau ca va incerca
sa zadarniceasca aflarea adevarului prin influentarea unor martori sau experti, alterarea ori
distrugerea mijloacelor de proba sau prin alte asemenea fapte.Organul judiciar dispune ca, pe
timpul liberarii provizorii, inculpatul sa respecte una sau mai multe din urmatoarele obligatii: sa nu
depaseasca limita teritoriala fixata decat in conditiile stabilite de organul judiciar; sa comunice
organului judiciar orice schimbare de domiciliu sau resedinta;

sa nu mearga in locuri anume

stabilite; sa se prezinte la organul de urmarire penala sau, dupa caz, la instanta de judecata ori de
cate ori este chemat; sa nu intre in legatura cu anumite persoane determinate; sa nu conduca nici
un autovehicul sau anumite autovehicule; sa nu exercite o profesie de natura aceleia de care s-a
folosit la savarsirea faptei. Dispoziiile art.160 ind.2 C.proc.pen. cuprind att condiiile ce trebuie
realizate pentru a dispune liberarea provizorie, ct i obligaii care se pot impune inculpatului pe
durata lurii acestei msuri procesuale, obligaii care, prin controlul respectrii lor de ctre organele
judiciare, configureaz coninutului msurii: Codiiile dipunerii liberrii provizorii sub control judiciar :
cauza s priveasc o infraciune svrit din culp sau o infraciune intenionat pedepsit cu
pedeapsa nchisorii ce nu depete 12 ani ( art.160 ind.2 alin.1); nvinuitul sau inculpatul s nu fie
recidivist i s nu existe date din care s rezulte necesitatea de a-l mpiedica s svreasc alte
infraciuni sau date c fiind pus n liberatate acesta va ncera s zdrniceasc aflarea adevrului
prin influenarea unor martori sau experi, alterarea ori distrugerea mijloacelor de prob sau prin
alte asemenea acte. Condiiile trebuie ndeplinte cumulativ. n cazul liberrii provizori sub control
judiciar, instana poate stabili anumite obligaii ale inculpatului pe durata liberrii, obligaii care
configureaz de fapt controlul judiciar. Potrivit art.160 ind.2 alin.(3), inculpatul trebuie s respecte
una sau mai multe dintre obligaiile: s nu depeasc limita teritorial fixat dect n condiiile,
stabilite de organul judiciar; s comunice organului judiciar orice schimare de domicliul sau
reedin; s nu mearg n locuri anume stabilite; s se prezinte la organul de urmrire penal sau,
dup caz, la instana de judecat, ori de cte ori este chema s nu intre n legtur cu anumite
persoane deteminate; s nu conduc nici un anumit sau anumite autovehicule; s nu exercite o
profesie de natura aceleia de care s-a folosit la svrirea faptei. Potrivit art.160 ind.2b, controlul
modului n care nvinuitul sau inculpatul respect obligaiile stabilite de instan revine judectorului

97

delegat cu executarea, precum i procurorului i organului de poliie. Controlul judiciar institui de

instan poate fi oricnd modificat sau ridicat de acesta, n total sau n parte, pentru motive
Liberarea provizorie pe cautiune se poate acorda, la cerere, cand este asigurata repararea pagubei
produse prin infractiune si s-a depus cautiunea stabilita de organul judiciar competent. Pe timpul
liberarii provizorii, inculpatul este obligat sa se prezinte la chemarea organelor judiciare si sa
comunice orice schimbare de domiciliu sau resedinta. Liberarea provizorie pe cautiune nu se
acorda in cazul savarsirii infractiunilor intentionate pentru care legea prevede pedeapsa inchisorii
mai mare de 7 ani ori cand inculpatul este recidivist, ori exista date care justifica temerea ca
inculpatul va savarsi o alta infractiune sau va incerca sa zadarniceasca aflarea adevarului prin
influentarea unor martori sau experti, alterarea ori distrugerea mijloacelor materiale de proba, sau
prin alte asemenea fapte.Cautiunea garanteaza respectarea de catre inculpat a obligatiilor ce-i
revin in timpul liberarii provizorii. Cuantumul cautiunii este de cel putin 2.000.000 lei. Consemnarea
cautiunii se face pe numele inculpatului si la dispozitia organului care a stabilit cuantumul acesteia.
Titularii cererii de liberare provizorie. Condiiile liberrii. Condiiile prevzute de lege pentru a se
putea dispune acest msur sunt aceleai ca i n cazul liberrii provizorii sub control judiciar:
cauza s preiveasc o infraciune svrit din culp sau o infraciune intenionat pedepsit cu
pedeapsa nchisorii ce nu depete 12 ani ( art.160 ind.1 alin.1 ). nvinuitul sau inculpatul s nu fie
recidivist i s existe date din care rezult necesitatea de a-l mpiedica s svreasc alte
infraciuni sau date ca fiind pus n libertate acesta va ncerca s zdrniceasc aflarea adevrului
prin influenarea unor martori sau experi, alterarea ori distrugerea mijloacelor de prob sau prin
alte asemenea fapte. Condiiile trebuie ndeplinite cumulativ. n ceea ce privete conduita
inculpatului pe durata liberrii provizorii pe cauiune, art.160 ind.4 alin.(2) prevede c inculpatul este
obligat: s se prezinte la chemarea organelor judiciare; s comunice orice schimbarea de domicliu
sau de reedin; s respecte obligaiile prevzute n art.160 ind.2 alin.(3), pe care instana le
dispune. Cauiunea. Cauiunea este suma de bani pe care trebuie s o depun inculpatului cu
scopul de a se garanta respecta de ctre acesta a obligaiilor ce i revin pe timpul liberrii provizorii
( art.160 ind.5 alin.1 ).n dispoziiile art.160 ind.5 alin.(4) sunt artate situaiile n care cauiunea se
restituie, situaii ce pot fi mprite n dou categorii: cazuri n care se impune rmnerea n detenie
a inculpatului; cazuri n care msura arestrii preventive nceteaz de drept sau poate fi revocat
i, n consecin, nceteaz i msura liberrii provizorii pe cauiune. Din prima categorie fac parte
cazurile prevzute de art.160 ind.5 alin.(4) lit.a) , e) i f): art.160 ind.5 alin.(4) lit.a) prevede c se
restituie cauiunea cnd se revoc liberarea provizorie, fiindc se descoper fapte sau mprejurri
care nu au fost cunoscute la data admiterii cererii de liberare provizorie i care jusitific arestarea
inculpatului; art.160 ind.5 alin.(4) lit. e) prevede c se restituie cauiunea cnd se dispune
98

condamnarea inculpatului la pedeapsa nchisorii; art.169 ind.5 alin.(4) lit.f) prevede c se restituie
cauiunea cnd cererea de eliberare provizorie a fost respins n cazul n care nu mai sunt
ndeplinite condiiile prevzute de lege, cnd cerea este nentemeiat sau cnd acesta a fost fcut
de ctre o alt persoan i nu a fost nsuit de nvinuit sau inculpat. Cea de-a doua categorie de
cazuri n care se restituie cauiunea cuprinde ipotezele n care msura arestrii inculpatului poate fi
revocat sau nceteaz de drept cu efecte implicite asupra ncetrii liberrii provizorii pe cauiune.
Aceste cazuri sunt prevzute de art.160 ind.5 alin.(4) lit.b), c) i d), i anume: lit.b), cnd se
constat de ctre procuror prin ordonan, iar de ctre instan prin ncheire, c nu mai exist
temeiurile care au justificat msura arestrii preventive; lit.c), cnd se dispune scoaterea de sub
urmrire penal, ncetarea urmririi penale, achitarea sau ncetarea procesului penal; lit.d), cnd se
pronun pedeapsa amenzii sau pedeapsa nchisorii cu suspendarea condiionat a executrii
pedepsei sau cu suspendarea executrii sunt supraveghere sau cu executare la locul de muncn
cazul de la lit.b), msura arestrii inculpatului se revoc potrivit art.139 alin.(2) i, pe cale de
consecin, liberarea provizorie pe cauiune nceteaz de drept. n cazurile de la lit.c) i d), msura
arestrii inculpatului nceteaz de drept. De asemenea, potrivit art.140 alin.(2) ( ultima ipotez),
raportat la art.350 alin.(3) lit.b) i c), arestarea inculpatului nceteaz de drept cnd instana
pronun pedeapsa amenzii sau o pedeapsa cu nchisoarea, cu suspendarea executrii, cu
suspendarea executrii sub supraveghere sau executarea la locul de munc. Cauiune nu se
restituie, potrivit art.160 ind.5 alin.(5), n cazul condamnrii inculpatului la pedeapsa nchisorii, cnd
liberarea provizorie s-a revocat potrivit art.160 ind.5 alin.(5), n cazul condamnrii inculpatului la
pedeapsa nchisorii, cnd liberarea provizorie s-a revocat potrivit dispoziiilor art.160 ind.10 alin.(1)
lit.b), adic atunci cnd: inculpatul nu i ndeplinete cu rea-credin obligaiile ce i revin potrivit
art.160 ind.2 alin.(3) i art.160 ind.4 alin.(2);

inculpatul ncearc s zdrniceasc aflarea

adevrului; inculpatul svreete, din nou, cu intenie, o infraciune pentru care este urmrit sau
judecat. Legea prevede posibilitatea ca cererea s poat fi fcut de inculpat sau de o palet larg
de substituiie procesuali. n acest sens, n art.160 ind.6 alin.(1) se arat c cererea poate fi fcut
de inculpat, soul acestuia i rudele apropiate. Intervalul de timp n care poate fi fcut cererea de
liberare provizorie. Potrivit art.160 ind.6 alin.(1), cererea poate fi fcut n cursul urmririi penale
sau al judecii. Cererea de liberare provizorie poate fi fcut i n cazul relurii urmririi penale,
cnd dosarul a fost restituit de prima instan n vederea refacerii sau completrii urmririi penale
( art.332 i art.333 ), deoarece i n acest cazuri procesul se afl n faza de urmrire penal. De
asemenenea, cererea de liberare provizorie mai poate fi fcut i atunci cnd instana de apel
desfiineaz sentina i dispune restituirea cauzei procurorului pentru a lua msuri n vederea
completrii urmririi penale ( art.380 ), respectiv cnd instana de recurs caseaz i dispune
99

restituirea cauzei procurorului pentru aceeai raiune. Coninutul cererii de liberare provizorie pe
cauiune. Potrivit

dispoziiilor art.160 ind.6 alin.(2), cererea

trebuie s cuprind numele,

prenumele, domiciliul i calitatea persoanei care o face, precum i meniunea cunoaterii

dispoziiilor legii privitoare la cazurile de revocare a liberrii provizorii. n cazul liberrii provizorii pe
cauiune, cererea trebuie s cuprind i obligaia depunerii cauiunii i meniunii cunoaterii
dispoziiile legii privind cazurile de nerestituire a cauiunii. )Instana competent s rezolve cererea
de liberare provizorie. Legiuitorul menine o simetrie ntre organele care pot dispune msura
arestrii preventive a inculpatului i organele care sunt abiliatate s dispun asupra liberrii
provizorii. n art.160 ind.6 se arat c rezolvarea cererii, n cursul urmririi penale, revine instanei
creia i-ar reveni competena s judece cauza n fond, iar n cursul judecii, instanei sesizate cu
judecarea cauzei. Potrivit art.160 ind.6 alin.(5) se arat c rezolvarea cererii, n cursul urmririi
penale, revine instanei creia i-ar reveni competena s judece cauza n fond, ia n cursul judecii,
instanei sesizate cu judecarea cauzei. Potrivit art.160 ind.6 alin(5), cererea depus la organul de
cerecetare penal ori la administraia locului de deinere se nainteaz, n termen de 24 de ore,
procurorului sau instanei competente, dup cum cauza se afl n curs de urmrire penal sau de
judecat. Activitatea desfurat de ctre organul competent privind rezolvarea cererii de liberare
provizorie. Potrivit art.160 ind.7 alin.(1), insatna are obligaia s analizeze coninutul cererii pentru
a observa dac sunt cuprinse meniunile prevzute n art.160 ind.6 alin.(2) i (3) i, dac este cazul,
s ia msuri pentru completarea acesteia. Cnd cererea este depus la instan naintea
termenului de judecat, obligaia verificrii acesteia revine preedintelui instanei, care procedeaz
i la ncunotiinarea petiionarului despre termenul de judecat a cererii. Acest precizare a legii
conduce la concluzia c cererea fcut la termenul de judecat sau la termenele ulterioare este
verificta sub aspectul coninutul ei de ctre completul de judecat cruia i-a fost repartizat spre
soluionare cauza penal n care se face cererea. Un alt asepect care trebuie s stea n atenia
organului competent este acela al nsuirii cererii de ctre inculpat, n cazul n care aceasta a fost
fcut de unul din substituiii procesulai indicai n art.160 ind.6 alin.(1). Potrivit art.160 ind.8 alin.(1),
cererea se examineaz n regim de urgen, impus de starea de arest n care se afl inculpatul.
Instana verific ndeplinirea condiiilor prevzute de lege pentru admisibilitatea n principiu a cererii,
condiii prevzute n art.160 ind.2 alin.(1) i (2) i respectiv, art. 160 ind.4. n cazul cererii de
liberare provizorie pe cauiune, dac instana constat c sunt ndeplinite condiiile prevzute de
lege, stabilete cuantumul cauiunii i

ncunotiineaz despre acest persoana care a fcut

cererea. Dup depunerea dovezii de consemnare a cauiunii, instana admite n principiu cererea,
fixnd termenul pentru soluionare. Dac sunt ndeplinite condiiile prevzute de lege i dovada de
consemnare a cauiunii nu a fost depus, cererea se repsinge. Instana soluioneaz cererea dup
100

ascultarea inculpatului i a concluziilor aprtorului acestuia, precum i ale procurorului ( art.160

ind.8 alin.1). Soluionarea cererii se face de ctre instan prin ncheiere. Cnd sunt ndeplinite
condiiile impuse de lege i cererea este ntemieat, instana admite cererea de liberare provizorie
i dispune punerea n libertate provizoire a inculpatului. ncheierea intanei trebuie s cuprind i
obligaiile stabilite ce urmeaz a fi respectate de inculpat. Potrivit art.160 ind.8 alin.(4), o copie de
pe dispozitivul ncheierii rmase definitive ori un extras al acesteia se trimite administraia locului de
deinere, adminstraia locului de deinere fiind obligat s ia msuri pentru punerea de ndat n
libertate a nvinuitului sau inculpatului. O copie de pe dispozitivul ncheierii rmas definitive ori un
extras al acesteia se trimite i organului de poliie n a crui raz teritorial locuiete inculpatul.
Persoanele interesate se ncunotiineaz. Instana de judecat respinge cererea de liberare
provizorie cnd nu sunt ndeplinite condiiile prevzute de lege, cnd este nentemeiat sau cnd
a fost fcut de unul din substituiii procesuali i nu a foat nsuit de inculpat. n procedura de
rezolvare a cererii de liberare provizorie soluia dat de instan nu este definitiv, ncheierea
instanei fiind supus recursului. ubliniem c procedura recursului prevzut n cele ce urmeaz
este cea incident n cazul recursului mpotriva ncheirii prin care s-a admis cererea de liberare
provizorie, n cazul ncheierii prin care s-a modificat sau s-a ridicacontrolul judiciar sau n cazul
ncheierii prin care s-a dispus revocarea liberrii provizorii. Termenul de recurs este de 24 de ore i
curge de la pronunare, pentru cei prezeni, i de la comunicare, pentru cei lips. Dosarul va fi
naintat instanei de recurs n termen de 24 de ore. Recursul se judec n termen de 2 zile.
Recursul se va soluiona n camera de consiliu. nvinuitul sau inculpatul este adus la judecarea
recursului. Participarea procurorului este obligatorie. Instana se pronun n aceeai zi asupra
admiterii sau respingerii recursului. Recursul mpotriva ncheirii prin care s-a respins cererea de
liberare provizoire nu este suspensiv de executare. Dosarul se restituie n termen de 24 de ore de
la soluionarea recursului. Revocarea liberrii provizorii. Revocarea liberrii provizorii se
deosebete de revocarea msurilor de prevenie, prevzute de art.139 alin.(2). Revocarea liberrii
provizorii duce la pierderea strii de liberatate i la arestarea inculpatului. Potrivit art.160 ind.10 alin.
(1), liberarea provizorie poate fi revocat dac: se descoper fapte sau mprejurri ce nu au fost
cunoscute la data admiterii cererii de liberare provizorie i care jusitific arestarea nvinuitului sau
inculpatului ( se descoper, de exemplu, c inculpatul este recidivist); nvinuitul sau inculpatul nu
ndeplinete, cu rea-credin, obligaiile ce i revin potrivit art.160 ind.2 alin.(3) i art.160 ind. 4 alin.
(2) sau ncearc s zdrniceasc aflarea

adevrului ori svrete din nou, cu intenie, o

infraciune pentru care este urmrit sau judecat. Dei n lege nu se arat care sunt titularii cererii de
revocare, apreciem c acetia pot fi procurorul sau instana , care se poate sesiza din oficiu i
oricare parte din proces. Revocarea liberrii provizorii se dipune de instan, prin ncheiere , cu
101

ascultarea nvinuitului sau inculpatului asistat de aprtor. Revocarea se dispune i n lipsa

nvinuitului sau inculpatului, cnd acesta, fr motive temeinice, nu se prezint la chemarea fcut.
n caz de revocare a liberrii provizroii, instana dispune arestarea preventiv a nvinuitului sau
inculpatului i emite un nou mandat de arestare. mpotriva ncheierii instanei prin care s-a dipsu
revocarea liberrii provizorii se poate face recurs.

56) Plngerea mpotriva msurilor i actelor de urmrire penal.

Impotriva ordonantei de arestare preventiva sau a aceleia de obligare de a nu parasi localitatea se
poate face plangere la instanta careia i-ar reveni competenta sa judece cauza in fond. Plangerea,
impreuna cu dosarul cauzei, va fi trimisa instantei, in termen de 24 de ore, iar invinuitul sau
inculpatul arestat va fi adus in fata instantei si va fi asistat de aparator. In cazul in care inculpatul se
afla internat in spital si din cauza starii sanatatii nu poate fi adus in fata instantei, sau in alte cazuri
in care deplasarea sa nu este posibila, plangerea va fi examinata in lipsa inculpatului, dar numai in
prezenta aparatorului, caruia i se da cuvantul pentru a pune concluzii. Plangerea se va cerceta in
camera de consiliu. Instanta se pronunta in aceeasi zi, prin incheiere, asupra legalitatii masurii,
dupa ascultarea invinuitului sau a inculpatului. Incheierea este supusa recursului. Termenul de
recurs este de 3 zile si curge de la pronuntare pentru cei prezenti si de la comunicare pentru cei
lipsa. Inculpatul este adus la judecarea recursului numai cand instanta considera necesar.
Participarea procurorului este obligatorie. Cand considera ca masura preventiva luata este ilegala,
instanta dispune revocarea arestarii si punerea in libertate a invinuitului sau a inculpatului ori, dupa
caz, revocarea masurii obligatorii de a nu parasi localitatea. Plngerea mpotriva msurilor i
actelor de urmrire penal ale organelor de cercetare penal Potrivit art.275, orice persoana poate
face plngere mpotriva msurilor i actelor de urmrire penal, dac prin acestea s-a adus o
vtmare intereselor sale legitime. Apreciem c existena unei asemenea reelementri se
datoreaz faptului c dispoziie de nencepere a urmririi penale nu face parte dintre actele sau
msurile de urmrire penal i se cuvenea o dispoziie special pentru actele de umrrire penal n
privina atacrii lor. Plngerea se nainteaz procurorului care supravegheaz activitate organului
de cercetare penal i se depun fie direct la acesta, fie la organul de cercetare penal. n vederea
rezolvrii operative a plngerii, organul de cercetare penal, cnd plngerea a fost depus la
acesta, este obligat ca, n termen de 48 de ore de la primirea ei, s o nainteze procurorului
mpreun cu explicaiile sale, atunci cnd acestea sunt necesare. Introducerea plngerii nu
suspend aducerea la ndeplinire a msurii sau a actului care formeaz obiectul plngerii. Primind
plngerea, procurorul este obligat s o soluioneze n termen de cel mult 20 de zile de la primire i

102

s comunice de ndat persoanei care a fcut plngerea modul n care a fost rezolvat.
Nerezolvarea plngerii n termenul artat mai sus poate atrage aplicarea unei sanciuni disciplinare.
Orice persoan poate face plngere mpotriva msurilor i actelor de umrrire penal efectuate de
procuror sau efectuate pe baza dispoziiilor date de acesta dac prin acestea s-a adus o vtmare
intereselor sale legitime. Reglementarea prevzut n dispoziiile art.278 reprezint o cale general
prin care prile pot cere invalidarea a dou categorii de acte i msuri de urmrire penal: cele
efectuate de procuror; efectuate pe baza dispoziiilor procurorului. Plngerea mpotriva msurilor
luate sau actelor efectuate de procuror sau efectuate pe baza dispoziiilor date de acesta re rezolv
de prim-procurorul parchetului sau, dup caz, de procurorul general al parchetului de pe lng
curtea de apel ori de procurorul ef de secie al Parchetului de pe lng nalta Curte de Casaie i
Jusitiie. n cazul cnd msurile i actele sunt ale prim-procurorului ori ale procurorului general al
parchetului de pe lng curtea de apel sau ale procurorului ef de secie al Parchetului de pe lng
nalta Curte de Casie i Justiie ori au fost luate sau efectuate pe baza dispoziiilor date de acetia,
plngerea se rezolv de procurorul ierarhic superior. n rezoluiei de nencepere a urmririi penale
sau al ordonaei ori, dup caz, al rezoluiei de scoatere de sub urmrire penal sau de ncetarea a
urmririi penale, plngerea se face n termen de 20 de zile de la ntiinarea persoanelor intersate,
potrvit art.228 alin.(6), art.246 alin.(1) i art.249 alin.(2). Procedura de soluionare este identic cu
cea regelementat pentru plngerea privitoare la actele de urmrire penal ale organelor de
cercetare penal. Astfel, plngerea adresat procurorului ierarhic superior se poate depune fie la
procurorul al crui acte este atact, fie la prim-procurorul parchetului sau la procurorul irearhic
superior. n prima ipotez, procurorul va nainta plngerea mpreun cu explicaiile sale n 48 de ore
procurorului ierarhic superior. Prim-procurorul parchetului sau procurorul ierahic superior vor trebui
s o soluioneze n cel mult 20 de zile i s comunice de ndat persoanei care a fcut plngerea
modul n care a fost rezolvat. Plngerea n faa instanei mpotriva rezoluiilor sau a ordonanelor
procurorului de netrimitere n judecat. Consideraii introductive-n economia normativ procesual,
la anumite instituii mai gsim reglemnetri similare acestei insituii, n care subiectul abilitat s
soluioneze plngerea prii mpotirva unei msuri dispus de procuror este instana de judecat,
cum ar fi cazul plngerii mpotriva ordonaei prin care se dispunea obligarea de a nu prsi
localitatea sau obligarea de a nu pri ara, reglementat n dispoziiile art.140 ind.2. Subliniem de
la nceput c procedura prevzut n dipoziiile art.278 ind.1 nu poate fi utilizat dect mpotriva
rezoluiilor sau a ordonanelor procurorului care conin o soluie a conflictului de drept dedus
judecii, mpiedicnd cauza s ajung n faza judecii, adic a rezoluiei de nencepere a urmririi
penale sau a ordonanei ori, dup caz, a rezoluiei de clasare, de scoatere de sub urmrire penal
sau de ncetare a urmrii penale date de procuror. mpotriva celorlalte rezoluii i ordonane ale
103

procurorului, cu excepia celei prina care s-a dispus obligarea de a nu prsi localitatea sau
obligarea de a nu prsi ara, a crei cale de atac este reglementat n dispoziiile art.140 ind.2,
partea nu poate folosi dect plngerea reglementat de dispoziiile art.278, plngerea mpotriva
unei astfel de rezoluii sau ordonane fcut direct la instan fiind inadmisibil. Porcedura
prealabil introducerii plngerii la instana de judecat-Potrivit dispoziiilor art.278 ind.1 alin.(1)
raportate la cele ale art.278 alin.(1), nainte de sesizarea instanei de judecat, persoanele ale cror
interese sunt vtmate de rezoluiile sau ordonanele de netrimitere n judecat trebuie s parcurg
nti procedura reglementat de dispoziiile art.278, adic s fac plngere mpotriva ordonanei
sau rezoluiei la prim-procurorul parchetului sau, dup caz, la procurorul general al parchetului de
pe lng curtea de apel ori procurorul ef de secie al Parchetului de pe lng nalta Curte de
Casaie i Justiie.-Porcedura soluionrii plngerii Dup respingerea plngerii fcute conform
art.275-278, mpotriva rezoluiei de nencepere a urmririi penale sau a ordonaei ori, dup caz, a
rezoluiei de clasare, de scoatere de sub urmrire penal ori de ncetare a urmrii penale, persoana
vtmat, precum i orice alte persoane ale cror interse legitime sunt vtmate pot face plngere
la instana de judecat. Plngerea trebuie fcut ntr-un termen de 20 de zile, care curge de la data
comunicrii de ctre procuror a modului de rezolvare a plngerii fcute prealabil procurorului
ierarhic superior, potrvit art.277 i 278. n cazul n care prim-procurorul parchetului sau, dup caz,
procurorul general al parchetului de pe lng curtea de apel, procurorul ef de secie al Parchetului
de pe lng nalta Curte de Casaie i Justiie ori procurorul ierarhic superior nu a soluionat
plngerea n termenul de 20 de zile prevzut n art.277, termenul de 20 de zile prevzut n alin.(1)
curge de la data expirrii termenului de 20 de zile. Instana competen este instana creia i-ar
reveini, potrvit legii, competena s judece cauza n prim instana. Dosarul va fi trimis de parceht
instanei n termen de 5 zile de la primirea adresei prin care se cere dosarul. Persoana fa de care
s-a dispus nenceperea urmririi penale, scoaterea de sub urmrire sau ncetarea urmririi, precum
i persoana care a fcut plngerea se citeaz. Neprezentarea acestor persoane legal citate nu
mpiedic soluionarea cauzei. Cnd instana consider c este absolut necesar prezena
persoanei lips, poate lua msuri pentru prezentarea acesteia. La judecarea plngerii prezena
procurorul este obligatorie.La termenul fixat pentru judecarea plngerii, instana d cuvntul
persoanei care a fcut plngerea, persoanei fa de care s-a dispus nenceperea urmririi penale,
scoatere de sub urmrire penal sau nenceperea urmrii penale i apoi procurorului. Instana,
judecnd plngerea, verific rezoluia sau ordonana atacat, pe baza lucrrilor i a materialului din
dosarul cauzei i a oricror nscrisuri noi prezentate. Instana poate pronuna una dintre
urmtoarele soluii: respinge plngerea, prin sentin, meninnd soluia din rezoluia sau ordonana
atacat n acest caz, dup rmnerea definitiv a sentinei, persoana n privina creia instana ,
104

prin hotrre definitiv, a decis c nu este cazul s nceap ori s se redeschis urmrirea penal,
nu mai poate fi urmrit pentru aceeai fapt, afr de cazul cnd s-au descoperit fapte sau
mprejurri noi ce nu au fost cunoscute de organul de urmrire penal i nu a intervenit unul din
cazurile prevzute n art.10; admite plngerea, prin sentin, desfiineaz rezoluia sau ordonana
atacat i trimite cauza la procuror n vederea nceperii sau a redeschiderii urmrii penale, dup
caz; admite plngerea, prin ncheiere, desfiineaz rezoluia sau ordonana atacat i, cnd probele
existente la dosar sunt suficiente pentru judecarea cauzei, reinecauza spre judecare, dispoziiile
privind judecarea n prim instan i cile de atac aplicndu-se n mod corespunztor. n aces caz,
actul de seiszare a instanei, ca prim instan, n consituie plngerea persoanei. Sentina de
admitere sau respingere a plngerii poate fi atact cu recurs de procuror, de persoana care a fcut
plngerea, de persoana fa de care s-a dispus nenceperea urmririi penale, scoaterea de sub
urmrire penal sau ncetarea urmririi penale, precum i de orice persoane ale cror interese
legitime sunt vtmate. Inatana este obligat s rezolve plngerea n termen de cel mult 20 de zile
de la primire i s comunice, de ndat i motivat, persoanei care a fcut plngerea, modul n care
aceasta a fost rezolvat.
57) Luarea, meninerea, nlocuirea, revocarea i ncetarea de drept a masurilor de prevenie.
Actul prin care se ia masura preventiva trebuie sa arate fapta care face obiectul invinuirii sau
inculparii, textul de lege in care aceasta se incadreaza, pedeapsa prevazuta de lege pentru
infractiunea savarsita si temeiurile concrete care au determinat luarea masurii preventive. Masura
preventiva luata se inlocuieste cu alta masura preventiva, cand s-au schimbat temeiurile care au
determinat luarea masurii. Cand nu mai exista vreun temei care sa justifice mentinerea masurii
preventive, aceasta trebuie revocata din oficiu sau la cerere. In cazul cand masura preventiva a fost
luata de procuror, organul de cercetare penala are obligatia sa-l informeze pe acesta despre
schimbarea ori incetarea temeiurilor care au motivat luarea masurii. Dispozitiile alineatelor
precedente se aplica chiar daca organul judiciar urmeaza sa-si decline competenta. Masurile
preventive inceteaza de drept: la expirarea termenelor prevazute de lege sau stabilite de organele
judiciare; in caz de scoatere de sub urmarire, de incetare a urmaririi penale sau de incetare a
procesului penal ori de achitare. Masura arestarii preventive inceteaza de drept si atunci cand,
inainte de pronuntarea unei hotarari de condamnare in prima instanta, durata arestarii a atins
jumatatea maximului pedepsei prevazute de lege pentru infractiunea care face obiectul invinuirii,
precum si in celelalte cazuri anume prevazute de lege. Condiiile ce trebuie ndeplinite pentru
luarea msurilor de prevenie. Din economia dispoziiilor normative rezult c pentru luarea
msurilor de prevenie trebuie ndeplinte cumulativ urmtoarele condiii generale: exist probe sau

105

indicii temeinice c nvinuitul sau inculpatul a svrit o fapt prevzut de legea penal; cauza s
priveasc o infraciune pedepsit cu deteniunea pe via sau cu nchisoare; s existe unul din
cazurile prevzute la art.148 lit. a)-i): a) identitatea sau domiciliul inculpatului nu pot fi stabilite din
lipsa datelor necesare; b) infraciunea este flagrant, iar pedeapsa nchisorii prevzut de lege este
mai mare de un an; inculpatul a fugit ori s-a ascuns n scopul de a se sustrage de la urmrire sau
de la judecat, ori a fcut pregtiri pentru asemenea acte, precum i dac n cursul judecii sunt
date c inculpatul urmrete s se sustrag de la executarea pedepsei; sunt date suficiente c
inculpatul a ncercat s zdrniceasc aflarea adevrului, prin influenarea vreunui martor sau
expert, distrugerea ori alterarea mijloacelor materiale de prob sau prin alte asemenea fapte; e)
inculpatul a comis din nou o infraciune din datele existente rezult necesitatea mpiedicrii
svririi unei alte infraciuni; f) inculpatul este recidivist; h) inculpatul a svrit o infraciune pentru
care legea prevede pedeapsa deteniunii pe via alternativ cu pedeapsa nchisorii sau pedepasa
nchisorii mai mare de 4 ani i exist probe certe c lsarea sa n libertate prezint un pericol
concret pentru ordinea public; i) exist date sau indicii suficiente care jusitific temerea c
inculpatul va exercita presiuni asupra persoanei vtmate sau c va ncerca o nelegere
frauduloas cu acesta. Msura reinerii se ia n cazurile prevzute n art.148, oricare ar fi limitele
pedepsei cu nchisoarea prevzute de lege pentru fapta svrit. Msura arestrii preventive nu
poate fi dispus n cazul infraciunilor pentru care legea prevede alternativ pedeapsa amenzii. n
cazurile prevzute la alin.(1) lit.c) f) i i), msura arestrii inculpatului poate fi luat numai dac
pedeapsa prevzut de lege este deteniunea pe via sau nchisoare mai mare de 2 ani. Subliniem
c luarea msurilor de prevenie este o facultate la dispoziia organelor judiciare, ntrunirea
condiiilor neconducnd n mod automat la luarea msurilor de prevenie, indiferent de care msura
este vorba. Alegerea msurii preventive ce urmeaz a fi luat se face innd cont i de criteriile
complementare prevzut de art.136 alin.(8): scopul acesteia, gradul de pericol social al infraciunii,
sntatea, vrsta, antecedentele i alte situaii privind persoana fa de care se ia msura.
Organele judiciare care pot lua msurile de prevenie i actele prin care pot fi dipsue aceste msuri.
Potivit dispoziiile art.136 alin.(1), sunt msuri de prevenie: a) reinerea; b) obligarea de a nu prsi
localitatea ; c) obligarea de a nu prsi ara; d) arestarea preventiv. Scopul msurilor preventive
poate fi realizat i prin liberarea provizorie sub control judiciar sau pe cauiune. Liberarea provizorie
se dipune de instana de judcat. Msura reinerii poate fi luat de organul de cercetare penal sau
de procuror. Msura obligrii de a nu prsi localitatea i msura obligrii de a nu prsi ara se
pot lua de procuror, n cursul urmririi penale, sau de instana de judecat, n cursul judecii.
Msura arestrii preventive poate fi luat doar de judector. Msurile de prevenie pot fi dispuse
prin: a) ordonan, de ctre organul de cercetare penal; b) ordonan sau rechizitoriu, de ctre
106

procuror; c) hotrre ( sentin, decizie sau ncheiere ), de ctre instana de judecat. Potrivit
art.137, indiferent de msura preventiv luat trebuie s cuprind : fapta care face obiectul nvinuirii
sau inculprii, textul de lege n care acesta se ncadreaz, pedeapsa prevzut de lege pentru
infraciunea svrit, temeiurile concrete care au determinat luarea msurii preventive.

Cnd

organul de cercetare penal consider c este c este cazul s ia vreuna din msurile preventive,
allta dect reinerea, ntocmete un referat motivat pe care l nainteaz procurorului, acesta
urmnd a se pronuna dup ce a examint dosarul cauzei. n cazul obligrii de a nu prsi localitatea
i al obligaiei de a nu prsi ara procurorul are obligaia s se pronune n termen de 24 de ore. n
cazul arestrii preventive, cnd consider c n interesul urmririi penale este necesar arestarea
nvinuitului, numai dup ascultarea acestuia n prezena aprtorului prezint dosarul cauzei, cu
propunerea motivat de luare a msurii arestrii preventive a nvinuitului, preedintelui instanei sau
judectorului delegat de acesta. Potrivit art.137 ind.1 alin.(1), persoanei reinute sau arestate i se
aduce de ndat la cunotin motivele reinerii sau arestrii. nvinuirea i se aduce la cunotin
celui arestat, n cel mai scurt termen, n prezena unui avocat. De asemenea, cnd dispune
arestarea preventiv a nvinuitului sau inculpatului, judectorul ncunotiineaz despre msura
luat, n termen de 24 de ore, un membru al familiei acestuia ori o alt persoan pe care o
desemeneaz nvinuitul sau inculpatul i creia cere s i se fac ntiinarea. Att cererea celui
reinut, ct i ncunotiinarea se consemneaz ntr-un proces-verbal. n mod excepional, dac
organul de cerecetare penal aprecieaz c acest lucru ar afecta urmrirea penal, l informeaz
pe procuror, care va decide cu privire la ntiinarea solicitat de reinut. nlocuirea, revocarea i
ncetarea de drept a msurilor de prevenie.-nlocuirea msurilor de prevenie. Desfurarea
procesului penal poate impune nlocuirea msurilor de prevenie luate n cauz cu o alt msur
de prevenie. Potrivit art.139 alin.(1), msura preventiv luat se nlocuiete cu o alt msur de
prevenie cnd s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea msurii. n cazul n care msura
preventiv a fost luat n cursul urmririi penale, de instan sau de procuror, organul de cercetare
penal are obligaia s-l informeze de ndat pe procuror despre schimbarea sau ncetarea
temeiurilor care au motivat luarea msurii preventive. Astfel, msura obligrii de a nu prsi
localitate poate fi nlocuit cu oricare dintre celelalte msuri de prevenie ( art.145 alin.3) i, de
asemenea, msura obligrii de a nu prsi ara. Msura reinerii poate fi nlocuit cu msura
arestrii preventive ( art.144 alin.final ). Orice msur privativ de libertate poate fi nlocuit cu
msura obligrii de a nu prsi localitatea sau cu msura obligrii de a nu prsi ara. Ordonana
procurorului prin care acesta se pronun asupra nlocuirii msurii de prevenie poate fi contestat
prin intermediul plngerii prevzut n dispoziiile art.278. De asemenea, potrivit dispoziiilor art.140
ind.3, mpotriva ncheirerii prin care se dispune, n timpul urmririi penale, nlocuirea arestrii
107

preventive, nvinuitul sau inculpatul i procurorul pot face recurs la instana superioar n termen de
24 de ore de la pronunare, pentru cei prezeni, i de la comunicare pentru cei lips. Revocarea
msurilor de prevenie. Cum artam n cele ce preced, potrivit art.139 alin.(3), organul de cercetare
penal are obligaia s l informeze pe procuror despre schimbarea sau ncetarea temeiurilor care
au motivat luarea msurii. Conform dispoziiilor art.139 alin.(2), revocarea msurilor de prevenie
este activitatea prin care organul care a dispus msura este obligat s revin asupra lurii acesteia,
revocnd-o dac nu mai exist vreun temei care s justifice meninerea acesteia. Revocarea
msurilor de prevenie se face la cerere sau din oficiu. n cazul n care msura preventiv a fost
luat n cursul urmririi penale, de instan sau de procuror, organul de cercetare penal are
obligaia s-l informeze de ndat pe procuror despre schimbarea sau ncetarea temeiurilor care au
motivat luarea msurii preventive. Cnd msura preventive a fost luat, n cursul urmririi penale,
de procuror sau de instan, procurorul, dac aprecieaz c informaiile primite de la organul de
cercetare penal justific nlocuirea sau revocarea msurii, dispune acesta ori, dup caz, sesizeaz
instana. Procurorul este obligat s sesizeze i din oficiu instana pentru nlocuirea sau revocarea
msurii preventive luate de ctre aceasta, cnd constat el nsui c nu mai exist temeiurile care
au justificat luarea msurii. Msura preventiv se revoc din oficiu i n cazul n care a fost luat cu
nclcarea prevederilor legale, dispunndu-se, n cazul reinerii i arestrii preventive, punerea de
ndat n libertate a nvinuitului sau inculpatului, dac nu este arestat n alt cauz. De asemenea,
dac instana constat, pe baza unei experize medico-legale, c cel arestat preventiv sufer de o
boal ce nu poate fi tratat n reeaua medical a Direciei Generale a Penitenciarelor, dispune, la
cerere sau din oficiu, revocarea msurii arestrii preventive. Ordonana procurorului prin care
acesta se pronun asupra revocrii msurii de prevenie poate fi contestat prin intermediul
plngerii prevzut n dispoziiile art.278. De asemenea, potrivit dispoziiilor art.140 ind.3, mpotriva
ncheierii prin care se dispune, n timpul urmririi penale, revocarea arestrii preventive procurorul
poate face recurs la instana superioar n termen de 24 de ore de la pronunare. Subliniem c, n
economia dispoziiilor procesuale, dei n principiu revocarea msurilor de prevenie este un atribut
al subiectului care le-a dipus, pe cale de excepie, revocarea msurii care a fost dispus poate
aparine i altui organ judiciar dect cel care a luat msura. Astfel, potrivit at.140 ind. 2 alin.(7),
instana de judecat, cnd consider c msura preventiv luat de procuror este ilegal, dipune
revocarea msurii obligrii de a nu prsi localitatea ori, dup caz, a msurii obligrii de a nu prsi
ara. De asemenea, procuroul cnd consider c msura reinerii luat de organul de cercetare
penal este ilegal dipune revocarea ei. ncetarea de drept a msurilor de prevenie. ncetarea de
drept a msurilor de prevenie este un obstacol legal mpotriva meninerii acestora. Cazurile n care
msurile preventive nceteaz de drept sunt prevzute n dispoziiile art.140, dup cum urmeaz: a)
108

msurile preventive nceteaz de drept la expirarea termenelor prevzute de lege sau stabilite de
organele judiciare; msurile preventive nceteaz de drept i n situaiile n care a fost dat o
soluie care absolv de rspundere penal pe nvinuit sau inculpat. n acest sens, potrivit art.140
alin.(1) lit.b), msurile de prevenie nceteaz de drept n caz de scoatere de sub urmrire penal,
de ncetare a urmririi penale, de ncetare a procesului penal sau de achitare. Msura arestrii
preventive nceteaz de drept i atunci cnd, nainte de pronunarea unei hotrri de condamnare
n prim instan, durata arestrii a atins jumtatea maximului pedepsei prevzute de lege pentru
infraciunea care face obiectul nvinuirii, fr a se putea depi, n cursul urmririi penale, maximele
prevzute n art.159 alin.(13), precum i n celelalte cazuri prevzute n art.350 alin.(3). Potrivit
acestuia, msura arestrii preventive nceteaz de drept atunci cnd instana pronun: a) o
pedeaps cu nchisoarea cel mult egal cu durata reinerii i arestrii preventive; b) o pedeaps cu
nchisoarea cu suspendarea condiionat a executrii ori cu suspendarea executrii sub
supraveghere sau cu executare la locul de mun; c) amenda; d) o msur educativ. n cazurile de
ncetare de drept a msurilor preventive, instana de judecat, din oficiu sau la sesizarea
procurorului, ori procurorul n cazul reinerii, din oficiu sau n urma informrii organului de cercetare
penal, are obligaia s dipun punerea de ndat n liberatate a celui reinut sau arestat, trimind
administraiei locului de deinere o copie de pe dispozitivul sau ordonana ori un extras cuprinznd
urmtoarele meniuni: datele necesare pentru identificarea nvinuitului sau inculpatului, numrul
mandatului de arestare, numrul i data ordonanei, ale ncheierii sau hotrrii prin care s-a dispus
liberarea, precum i temeiul legal al liberrii. Ordonana procurorului prin care acesta se pronun
asupra ncetrii msurii de prevenie poate fi contestat prin intermediul plngerii prevzute n
dispoziiile art.278. Potrivit dispoziiilor art.140 ind.3, mpotiva ncheierii prin care se dipune, n
timpul urmririi penale, ncetarea arestrii preventive, procurorul poate face recurs la instana
superioar n termen de 24 de ore de la pronunare.
58) Masurile asiguratorii: noiune, importan, feluri.
Masurile asiguratorii se iau in cursul procesului penal de organul de urmarire penala sau de
instanta de judecata si constau in indisponibilizarea prin instituirea unui sechestru a bunurilor
mobile si imobile, in vederea repararii pagubei produse prin infractiune, precum si pentru
garantarea executarii pedepsei amenzii. Masurile asiguratorii in vederea repararii pagubei se pot
lua asupra bunurilor invinuitului sau inculpatului si ale persoanei responsabile civilmente, pana la
concurenta valorii probabile a pagubei. Masurile asiguratorii pentru garantarea executarii pedepsei
amenzii se iau numai asupra bunurilor invinuitului sau inculpatului. Organul care procedeaza la
aplicarea sechestrului este obligat sa identifice si sa evalueze bunurile sechestrate, putand recurge

109

in caz de necesitate si la experti. Sumele de bani datorate cu orice titlu invinuitului, inculpatului sau
partii responsabile civilmente de catre o a treia persoana, ori de catre cel pagubit, sunt poprite in
mainile acestora si in limitele prevazute de lege, de la data primirii actului prin care se infiinteaza
sechestrul. Aceste sume vor fi consemnate de debitori, dupa caz, la dispozitia organului care a
dispus poprirea sau a organului de executare, in termen de 5 zile de la scadenta, recipisele urmand
a fi predate aceluiasi organ in 24 de ore de la consemnare. Msurile asigurtorii sunt msuri
procesuale cu careacter real care au ca efect indisponibilizarea bunurilor mobile i imobile care
aparin nvinuitului sau inculpatului i prii responsabile civilmente, n vederea acoperiirii
despgubirilor civile i a executrii amenzii. n faza de urmrire penal, msura se ia de procuror,
iar n faza de judecat se dipune de instan. Aplicarea msurii nu este condiionat de punerea n
micare a aciunii penale. Prin efectul lor, msurile asiguratorii garanteaz executarea obligaiilor de
oridin partimonial ce decurg din rezolvarea aciunii penale i a aciunii civile n cadrul procesului
penal. Pentru luarea msurilor asigurtorii privind despgubirile civile legea prevede urmtoarele
condiii: s existe o pagub; paguba s fie produs prin infraciune; cu privire la infraciune s exsite
un proces penal; s existe parte civil. Pentru luarea msurilor asigurtorii privind executarea
amenzii nu se cer ntrunite aceleai condiii ca pentru msurile care asigur despgubirile civile,
fiind suficient numai ndeplinirea urmtoarelor condiii: s fie svrit o infraciune pentru care
legea penal prevede pedeapsa amnezii; desfurarea unui proces penal n legtur cu
infraciunea respectiv. Bunurile asupra crora sunt instituite msurile asigurtorii sunt
indisponibilizate, n sensul c cel care le are n proprietate pierde atributul dispoziiei, ia cnd
bunurile sechestrate trebuie ridiciate n mod obligatoriu ( art.165 alin.2) chiar i pe cel al folosinei.
Aa cum rezult din nsi denumirea lor, aceste msuri procesuale au o funcionalitate
asigurtorie, nu reparatorie. Bunurile asupra crora se pot lua msuri asigurtorii-Msurile
asigurtorii n vederea reparrii pagubei se pot lua, potrivit art.163 alin.(2), asupra bunurilor
nvinuitului sau inculpatului i ale persoanei responsabil civilmente, pn la concurena valorii
probabile a pagubei. Msurile asigurtorii pentru garantarea executrii pedepsei amenzii se iau,
potrivit art.163 alin.(3), numai asupra bunurilor nvinuitului sau inculpatului, deoarece rspunderea
penal este personal i, n vederea executrii acestei pedepse, nu pot fi indisponibilizate dect
bunurile celui ce urmeaz s fie tras la rspundere penal. n art.163 alin.(4) se arat c nu pot fi
sechestrate bunurile care aparin unei uniti din cele la care se refer art.145 C.pen. , precum i
cele exceptate de lege. Acestea din urm sunt cele indicate n dispoziiile art.406-409 C.proc.civ.
Pocedura de luare a msurilor aigurtorii n general-n principiu, potrivit art.163 alin.(5), luarea
msurilor asigurtorii n vederea reparrii pagubei este facultativ, acestea putnd fi cerute de ctre
partea civil sau luate din oficiu de ctre organele judiciare. Prin excepie, art.163 alin.(6) arat c
110

luarea msurilor asigurtorii este obligatorie n cazul n care cel vtmt este o persoan lispist de
capacitate de execiiu sau cu capacitate de exerciiu restrns. Organele care aduc la ndeplinire
msurile asigurtorii-Potrivit art.164 alin.(1), ordonana de luare a msurii asigurtorii se aduce la
ndeplinire de organul de urmrire penal care a dispus msura. Msura asigurtorie luat de
instan se aduce la ndeplinire de executorul judectoresc. Potrivit art.164 alin.(3), msurile
asigurtorii dispuse de procuror sau de instanaa de judecat pot fi aduse la ndeplinire i prin
organele proprii de executare ale unitii pgubite, n cazul n care acesta este una din cele la care
se refer art.145 C.pen. n cauzele penale n care urmrirea penal se efectueaz de procuror,
acesta poate dispune c msura asigurtorie s fie adus la ndeplinire de ctre secretarul
parchetului. Procedura de luare a msurilor asigurtorii privite n special Sechestrul penal propriuzis. n vederea indisponibilizrii bunurilor, organul care procedeaz la aplicarea sechestrului este
obligat s identifice i s evalueze bunurile sechestrate, putnd recurge, n caz de necesitate, i la
experi. De regul, bunurile sechestrate rmn n posesia celui cruia i aparin, cu obligaia ca
acesta s nu le greveze sau nstrineze. n cazul n care exist pericol de nstrinare, bunurile
mobile sechestrate vor fi puse sub sigiliu sau ridicate, putndu-se numi un custode. Exist anumite
categorii de bunuri care, n cazul n care sunt sechestrate, vor fi ridicate n mod obligatoriu. Portivit
art.165 alin.(2) i (3), vor fi ridicate n mod obligatoriu. Potrivit art.165 alin.(2) i (3), vor fi ridicate
obligatoriu dac sunt sechestrate, urmtoarele categorii de bunuri: bunurile perisabile, care se
predau unitilor comerciale cu capital majoritar de stat, potrivit profitului activitii, care sunt
obligaii s le primeasc i s le valorifice de ndat; mijloacele de plat strine, metalele sau
pietrele preioase, ori obiectele confecionare cu acestea se predau, n cel mult 48 de ore de la
ridicare, la cea mai apropiat banc; n cazul n care obiectele sunt necesare urmririi penale,
depunerea se face ulterior, dar nu mai trziu de 48 de ore la rezolvarea cauzei de procuror dup
terminarea urmririi penale; titlurile de valoare interne, obiectele de art sau muzeu i colecii de
evaloare, care se predau spre pstrare instiuiilor de speciliatate. Sumele de bani, ridicate ca atare,
precum i cele provenite din valorificarea bunurilor perisabile se consemneaz, dup caz, pe
numele nvinuitului, inculpatului sau prii responsabile civilmente, la dispoziia organului care a
dispus insitiuirea sechestrului, cuia i se d recipisa de consemnare a sumei n termen de cel multe
trei zile de la ridicarea banilor ori valorificarea bunurilor. Dup ce organul care aduce la ndeplinire
msura a identificat i evaluat bunurile sechestrate, ncheie un preces-verbal n care arat
activitile efectuate, descriind amnunit bunurile sechestrate, cu indicarea valorilor. n procesverbal se arat bunurile exceptate de lege de la urmrire gsite la persoana creia i s-a aplicat
sechestrul. Se consemneaz obieciile prilor sau altor persoane interesate. Un exemplar al
procesului-verbal se las persoanei creia i s-a aplicat sechestrul iar, celor cu care locuiete sau
111

unui vecin. n cazul cnd o parte din bunurile sau totalitatea lor a fost predat unui custode, se las
acestuia o copie de pe procesul-verbal. Un exemplar se nainteaz i organului care a dispus
luarea msurii asigurtorii, n termen de 24 de ore de la ncheirea procesului-verbal. Proprierea.
Poprirea reprezint o msur asigurtorie i n acelai timp o procedur larg folosit pentru
urmrirea sumelor de bani. Potrivit art.167, sumele de bani datorate cu orice titlu nvinuitului,
inculpatului sau prii responsabile civilmente de ctre o a treia persoan ori de ctre cel pgubit
sunt proprite n minile acestora i n limitele prevzute de lege, de la data primirii actului prin care
se nfiineaz sechestrul. Aceste sume vor fi consemnate de debitor, dup caz, la dispoziia organului
care a dispus proprirea sau a organului de executare n termen de cinci zile de la scaden,
recipisele urmnd a fi predate aceluiai organ n termen de 24 de ore de la consemnare. Inscripia
ipotecar. Inscripia ipotecar este o form special a sechestrului, aplicabil n cazul bunurilor
imobile. Determinarea sferei bunurilor imobile care fac obiectul ei se face inndu-se cont de
dipoziiile art.448-571 C.proc.civ. i de cele ale art.462-471 C.civ. Art.488-571 C.proc.civ. vizeaz
att imobilele prin natura lor, ct i imobilele prin destinaie, conform art.462-471 C.civ. Potrivit
art.166 alin.final, n cazul inscripiei ipotecare, organul care a dispus instituirea msurii cererea
organului competent luarea inscripiei ipotecare asupra bunurilor sechestrate, anexnd copii de pe
actul prin care s-a dispus sechestrul i un exemplar al procesului-verbal de sechestru ntocmit.
Inscripia ipotecar are ca efect indisponibilizarea bunului imobil cu privire la care a fost dispus
msura. ntrega procedur a inscripiei ipotecare se subsumeaz Legii nr.7/1996 privind publicitatea
imobiliar. Contestarea msurii asigurtorii. Potirvit art.168 alin.(1), n contra msurii asigurtorii
luate i a modului de aducere la ndeplinire a acesteia, nvinuitul sau inculpatul, partea responsabil
civilmente, precum i orice alt persoan interestat se pot plnge procurorului sau instanei de
judecat, n orice faz a procesului. Plngerea poate, deci, privi: actul procesul prin care a fost
dispus msura ( ordonan sau ncheiere ); actul procedural prin care a fost adus la ndeplinire
msura asigurtorie. Plngerea mpotriva ordonanei prin care au fost luate msurile asigurtorii n
cursul urmrii penale sau mpotriva modului de aducere la ndeplinire a acestor msuri n cursul
umrririi penale poate fi adresat: pn la sesizarea instanei de judecat, organul de cercetare
penal care a dispus msurile sau procurorului care supravegheaz cercetarea penal;

dup

sesizarea instanei de judecat, instanei nvestite cu soluionarea cauzei penale. n cazul n care
msurile asigurtorii au fost luate de instan, hotrrea acesteia poate fi atacat separat cu recurs.
Recursul nu suspend executarea hotrrii pronunate. mpotriva modului de aducere la ndeplinire
a msurii asigurtorii si poate face i contestaie potrivit legii civile, conform art.168 alin.final, dac:
procesul penal a fost definitiv soluionat; nu s-a fcut plngere mpotriva aducerii la ndeplinire a
msurii. Pentru introducerea contestaiei trebuie ndeplinite cumulativ ambele condiii. n acest
112

situaie, actul procesual prin care au fost dispuse msurile nu mai poate fi contestat. Restituirea
lucurilor i restabilirea situaiei anterioare Considerate msuri de reparaie imediat, restituirea
lucrurilor i restabilirea situaiei anterioare svririi infraciunii pot fi folosite ca msuri procesuale
penale. Ele sunt, potrivit art.14 alin.(3) C.proc.pen., modaliti de reparare n natur a prejudiciului
material cauzat prin infraciune.
59) Procedura privind tragerea la rspundere penal a persoanei juridice.
Ca urmare a prevederii in Codul penal, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 278/2006, a
raspunderii penale a persoanei juridice, a fost introdus in Codul de procedura penala un capitol
distinct cuprinzand dispozitii de procedura penala in acest domeniu. Astfel, se arata ca, dispozitiile
Codului de procedura penala se aplica si in cazul infractiunilor savarsite de persoanele juridice, cu
anumite completari si derogari. Actiunea penala are ca obiect tragerea la raspundere penala a
persoanelor juridice care au savarsit infractiuni. La indeplinirea actelor procesuale si procedurale,
persoana juridica este reprezentata de reprezentantul sau legal, iar in cazul in care pentru aceeasi
fapta sau fapte conexe s-a inceput urmarirea penala si impotriva reprezentantului legal, persoana
juridica isi va numi un mandatar pentru a o reprezenta. Competenta teritoriala este determinata, in
cazul infractiunilor savarsite de persoana juridica, de: locul unde a fost savarsita infractiunea; locul
unde se afla sediul persoanei juridice; locul unde locuieste persoana vatamata sau unde aceasta isi
are sediul. Trebuie subliniata si posibilitatea de luare a unor masuri preventive asupra persoanei
juridice. Asadar, judecatorul, in cursul urmaririi penale, la propunerea procurorului, sau instanta, in
cursul judecatii, poate dispune, daca exista motive temeinice care justifica presupunerea rezonabila
ca persoana juridica a savarsit o fapta prevazuta de legea penala si numai pentru a se asigura
buna desfasurare a procesului penal, una sau mai multe dintre urmatoarele masuri preventive:
suspendarea procedurii de dizolvare sau lichidare a persoanei juridice; suspendarea fuziunii, a
divizarii sau a reducerii capitalului social al persoanei juridice; interzicerea unor operatiuni
patrimoniale specifice, susceptibile de a antrena diminuarea semnificativa a activului patrimonial
sau insolventa persoanei juridice; interzicerea de a incheia anumite acte juridice, stabilite de
organul judiciar;interzicerea de a desfasura activitati de natura celor in exercitiul sau cu ocazia
carora a fost comisa infractiunea. In vederea asigurarii respectarii acestor masuri preventive,
instanta poate obliga persoana juridica la depunerea unei cautiuni constand intr-o suma de bani
sau alte valori fixate de organul judiciar. Masurile preventive pot fi dispuse pe o perioada de cel mult
60 de zile, cu posibilitatea prelungirii, daca se mentin temeiurile care au determinat luarea acestora,
fiecare prelungire neputand depasi 60 de zile. Ca noutate, in cadrul procedurilor speciale a fost
reglementata procedura de dare in urmarire. Darea in urmarire se solicita si se dispune pentru
113

identificarea, cautarea, localizarea si prinderea unei persoane in scopul aducerii acesteia in fata
organelor judiciare ori punerii in executare a anumitor hotarari judecatoresti. Cazurile in care se
poate solicita si, respectiv, dispune, darea in urmarire sunt: nu s-a putut executa un mandat de
arestare preventiva, un mandat de executare a unei pedepse privative de libertate, masura
educativa a internarii intr-un centru de reeducare, masura internarii medicale sau masura expulzarii,
intrucat persoana fata de care s-a luat una dintre aceste masuri nu a fost gasita; persoana a evadat
din starea legala de retinere sau detinere ori a fugit dintr-un centru de reeducare sau din unitatea in
care executa masura internarii medicale;este necesara depistarea unei persoane urmarite
international despre care exista date ca se afla in Romania. Activitatile ce pot fi desfasurate in
procedura speciala de dare in urmarire sunt amanuntit reglementate si sunt reprezentate de:
interceptarea si inregistrarea convorbirilor sau comunicarilor efectuate prin telefon sau prin orice
mijloc electronic de comunicare, precum si a altor inregistrari; retinerea si predarea corespondentei
si a obiectelor; perchezitia; ridicarea de obiecte si inscrisuri; punerea sub supraveghere a conturilor
bancare si a conturilor asimilate acestora. Procedura poate fi revocata atunci cand a fost prinsa
persoana urmarita sau atunci cand au disparut temeiurile care au justificat darea in urmarire.
60) Masurile premergtoare edinei de judecat (procedura preliminar).
Presedintele completului de judecata are indatorirea sa ia din timp toate masurile necesare, pentru
ca la termenul de judecata fixat judecarea cauzei sa nu sufere amanare.De asemenea, se ingrijeste
ca lista cauzelor fixate pentru judecata sa fie intocmita si afisata la instanta, spre vedere, cu 24 de
ore inaintea termenului de judecata. La intocmirea listei se tine seama de data intrarii cauzelor la
instanta, dandu-se intaietate cauzelor in care sunt detinuti si celor cu privire la care legea prevede
ca judecata se face de urgenta. n vederea desfurrii n condiii bune a edinei de judecat, n
art. 472 se prevede luarea unor msuri impuse de specificul infraciunilor flagrante. Astfel, se
prevede c instana fixeaz termenul de judecat care nu depete 5 zile de la data primirii
dosarului, dispunnd totodat aducerea cu mandat a martorilor i a prii vtmate [art. 472 alin.
(1)]. n ceea ce privete fixarea termenului de judecat, considerm c precizarea unui termen scurt
este n acord cu prevederile art. 293 privind judecat de urgen n cauzele cu deinui, potrivit
crora judecata cauzelor cu inculpaii arestai preventiv se face de urgen i cu precdere.
Obligaia fixrii unui termen scurt este menionat i n art. 295 alin. ultim, conform cruia, la
ntocmirea listei cauzelor fixate pentru judecat, se d ntietate celor n care sunt deinui i celor
cu privire la care legea prevede c judecata se face de urgen. O dat cu fixarea termenului de
judecat, n cazurile n care inculpatul este arestat, preedintele instanei, trebuie s ia msuri
pentru asigurarea asistenei juridice n conformitate cu dispoziiile art. 294 i 171 alin. (2) C. proc.

114

pen. Totodat, la fixarea termenului, preedintele instanei dispune aducerea cu mandat a martorilor
i a prii vtmate. Inculpatul este adus la judecat. Celelalte pri nu se citeaz [art. 472 alin. (1)
i (2)]. n ceea ce privete martorii i partea vtmat, legiuitorul a prevzut aducerea cu mandat,
avnd n vederea urgena desfurrii judecii. Aceast prevedere este o derogare de la
procedura obinuit, prevzut de art. 183, conform creia aducerea cu mandat se dispune dac
persoana anterior citat nu s-a prezentat, iar ascultarea

ori prezena ei este necesar. Este

prevzut i aducerea inculpatului la judecat, n acord cu prevederile art. 314 alin. (2) conform
cruia aducerea inculpatului arestat la judecat este obligatorie. n ceea ce privete participarea
celorlalte pri la proces, se prevede c acestea nu se citeaz. Derogarea privete ns numai
citarea, nu i participarea la judecat, aa nct considerm c, potrivit procedurii comune
prevzut de art. 297 alin. (2), prile se pot prezenta i participa la judecat chiar dac nu au fost
citate, preedintele avnd ndatorirea s stabileasc identitatea acestora. Participarea procurorului
la judecat este obligatorie [art.472 alin. (3)]. Prevederea este n acord cu dispoziiile art. 315,
potrivit crora participarea procurorului este obligatorie la edinele de judecat la judectorie, n
cauzele n care sesizarea instanei s-a fcut prin rechizitoriu. La celelalte instane participarea este
obligatorie n toate cazurile , nclcarea dispoziiilor privind participarea procurorului la judecat
atrgnd sanciunea nulitii absolute prevzute de art. 197 alin. (2) C. proc. pen. Tot n faza
msurilor premergtoare , instana este obligat s verifice dac n cauz sunt ntrunite condiiile
prevzute de art. 466, iar dac constat nendeplinirea lor, judecata se face potrivit procedurii
obinuite [art. 472 alin. (4) i (5)]. n urma verificrilor, instana poate constata c aceste condiii
sunt ndeplinite, dar termenele prevzute pentru efectuarea urmririi penale, obligatorii pentru
desfurarea procedurii speciale, nu au fost respectate, aplicndu-se de fapt procedura obinuit.
n cazul n care condiiile prevzute la art. 466 nu sunt ndeplinite i judecata urmeaz a fi
desfurat potrivit procedurii obinuite, instana urmeaz a aprecia asupra meninerii strii de
arest preventiv ntruct drept temei al acesteia nu mai subzist prevederile art. 148 lit. b) C. proc.
pen.
61) Modaliti speciale de ascultare a martorului.
Persoana care are cunostinta despre vreo fapta sau despre vreo imprejurare de natura sa
serveasca la aflarea adevarului in procesul penal poate fi ascultata in calitate de martor. Martorul
este intrebat mai intai despre nume, prenume, etate, adresa si ocupatie.In caz de indoiala asupra
identitatii martorului, aceasta se stabileste prin orice mijloc de proba.Martorul va fi apoi intrebat
daca este sot sau ruda a vreuneia dintre parti si in ce raporturi se afla cu acestea, precum si daca a

115

suferit vreo paguba de pe urma infractiunii.

62) Modul de deliberare i redactare a hotrrii judectoreti.

Completul de judecata delibereaza mai intai asupra chestiunilor de fapt si apoi asupra chestiunilor
de drept. Deliberarea poarta asupra existentei faptei si vinovatiei faptuitorului, asupra stabilirii
pedepsei, asupra masurii educative ori masurii de siguranta cand este cazul sa fie luata, precum si
asupra computarii retinerii si arestarii preventive. Completul de judecata delibereaza si asupra
repararii pagubei produse prin infractiune, asupra masurilor preventive si asiguratorii, mijloacelor
materiale de proba, cheltuielilor judiciare, precum si asupra oricarei alte probleme privind justa
solutionare a cauzei. Toti membrii completului de judecata au indatorirea sa-si spuna parerea
asupra fiecarei chestiuni. Presedintele isi spune parerea cel din urma. Denumirea de hotrre
judectoreasc o poart att actul procesual, ct i cel procedural. Ca act procesual, hotrrea
judectoreasc constituie rezultatul deliberrii. Potrivit art.306, deliberarea i pronunarea hotrrii
se fac ndat dup ncheirea dezbaterilor. Pentru motive temeinice, deliberarea i pronunarea pot fi
amnate cel mult 15 zile; n acest caz, conform art.305 alin,.(1), instana este obligat s
ntocmeasc o ncheire de edin separat, care trebuie semnat de preedintele completului de
judecat i de ctre grefier. Practica judiciar a statuat c lipsa acesti nchieri, care face parte
integrant din hotrrea pronunat, duce la nulitatea absolut a acestei hotrri. La deliberare iau
parte numai membrii completului de judecat n faa cruia a avut loc dezbatrea iar n cazul n care
unul dintre acetia este mpiedicat s participe la darea hotrrii, deliberarea se va amna, dar nu
mai mult de 15 zile. Dup trecerea acestui termen, rezolvarea cauzei va fi reluat n acelai
complet de judecat, pentru a se respecta dispoziiile art.192 alin.(3) ce prevd obligativitate
meninerii aceluiai complet. Potrivit art.308, hotrrea trebuie s fie rezultatul acordului membrilor
completului de judecat cu privire la soluiile date n chestiunile supuse deliberrii. Cnd unanimitea
nu poate fi ntrunit, hotrrea se ia cu majoritate. Dac din deliberare rezult mai mult de dou
preri, judectorul care opineaz pentru soluia cea mai sever trebuie s se alture aceleia mai
apropiate de prerea sa. Motivarea opiniei separate este obligatorie. n cazul n care completul de
judecat este format din doi judectori i unanimitatea nu poate fi ntrunit, judecarea cauzei se reia
n complet de divergen. Art.309 arat c rezultatul deliberrii se consemneaz ntr-o minut iar n
ipoteza n care nu s-a ajuns la luarea unei hotrri ( din cauza divergenei de preri, spre exemplu )
nu se ntocmete o minut, ci un proces-verbal, n care se consemneaz cauzele care au
mpiedicat luarea hotrrii. Sanciunea care intervine n cazul n care minuta nu exist sau nu

116

cuprinde meniuni de cele artate expres n lege ( art.309 i 357 ) este nulitate absolut. Potrivit
art.309, minuta se semneaz doar de membrii completului de judecat ( nu i de grefier ). Conform
art.310, hotrrea se pronun n edin public de ctre preedintele completului de judecat
asistat de grefier; la pronunarea hotrrii prile nu se citeaz. Prin hotrre a instanei se
nelege nscrisul n care s-a consemant concluzia final asupra judecii n acest sens, hotrrea
penal se redacteaz n cel mult 20 de zile de la pronunare de ctre unul dintre judectorii care au
participat la soluionarea cauzei i se semneaz de toi memebrii completului i de grefier. Potrivit
art.312 alin.(2), n caz de mpiedicare a vreunuia dintre membrii completului de a semna, hotrrea
se semenaz n locul acestuia de preedintele completului. Dac i preedintele completului este
mpiedicat s semneze, hotrrea se semenaz de preedintele instanei iar cnd mpiedicarea l
privete pe grrefier hotrrea se semenaz de grefierul ef. n toate cazurile se face meniune pe
hotrre despre cauza care a determinat mpiedicare.

63) Momentele desfurrii aciunii penale: punerea n micare i exercitarea acesteia.

Actiunea penala are ca obiect tragerea la raspundere penala a persoanelor care au savarsit
infractiuni. Actiunea penala se pune in miscare prin actul de inculpare prevazut de lege. Actiunea
penala se poate exercita in tot cursul procesului penal. Procurorul se pronunta asupra punerii in
miscare a actiunii penale dupa examinarea dosarului. Daca procurorul este de acord cu
propunerea, pune in miscare actiunea penala prin ordonanta. Codul de procedur penal, n
articolul 9 alin. 3, prevede c aciunea penal poate fi exercitat n tot cursul procesului penal. Prin
aceast prevedere se subliniaz c aciunea penal constituie suportul juridic al ntregii activiti
procesuale, exercitndu-se att n faza de urmrire penal, ct i n faza de judecat. Dei legea
nu precizeaz, reiese c aciunea penal se poate porni numai dup identificarea fptuitorului.
Aciunea penal este o instituie cu coninut dinamic, n continu devenire i care presupune o
aciune ndelungat, deoarece se leag ntotdeauna de ideea de desfurare material n timp, de
unde rezult un punct de plecare (momentul iniial), o desfurare (momentul exercitrii) i un
sfrit (momentul final). Realizarea aciunii penale presupune n consecin trei mprejurri:
punerea n micare, respectiv declanarea aciunii; exercitarea aciunii penale; epuizarea sau
stingerea aciunii penale. Punerea n micare a aciunii penale-Momentul n care poate fi pus n
micare aciunea penal. Dei aciunea penal devine exercitabil imediat dup svrirea
infraciunii, punerea n micare a acesteia poate avea loc n momente diferite plasate pe parcursul
urmririi penale, dar, n orice caz, nainte de nceperea judecii, cu excepia cazurilor n care legea
prevede c aciunea penal se pune n micare i n faza de judecat. n faza de judecat, aciunea

117

penal se pune n micare n cazul extinderii procesului penal cu privire la fapte i persoane noi
(art. 336 i 337 Cod procedur penal). Momentul punerii n micare a aciunii penale nu se
confund cu nceperea urmririi penale, care este momentul declanrii procesului penal. Organele
competente pot declana procesul penal, pornind n acest scop urmrirea penal, de ndat ce au
luat cunotin despre svrirea unei infraciuni, printr-unul dintre modurile de sesizare prevzute
de lege: plngerea, denunul i sesizarea din oficiu, cnd se afl pe orice alt cale c s-a svrit o
infraciune (art. 221 alin. 1 Cod procedur penal). n afara acestor moduri de sesizare ordinare
exist i moduri speciale de sesizare, n lipsa crora nceperea urmririi penale nu este posibil,
cum ar fi cazul plngerii prealabile a persoanei vtmate, a sesizrii sau autorizrii organului
prevzut de lege, cnd aciunea penal nu poate fi folosit dect dup obinerea lor (exprimarea
dorinei statului strin, n cazul infraciunilor prevzute de art. 279 i 280 Cod penal). Dar, att
modurile obinuite de sesizare, ct i cele speciale servesc la ncunotinarea organelor judiciare
cu privire la svrirea unor fapte prevzute de legea penal, n vederea nceperii urmririi penale.
Toate modurile de sesizare, din punctul de vedere al dreptului penal material, sunt puse n legtur
cu promovarea aciunii penale. Aceasta nseamn c, dei exist dreptul la aciune, el nu poate fi
folosit dect n prezena unuia din modurile speciale de sesizare. Corelativ, pe plan procesual,
pentru infraciunile n coninutul crora legea condiioneaz punerea n micare a aciunii penale de
existena acestor moduri speciale de sesizare, nici urmrirea penal nu poate s nceap, dect
prin folosirea lor efectiv (art. 221 alin. 2 i 3 Cod procedur penal). Ceea ce nseamn c, n
toate aceste cazuri, lipsa sesizrilor speciale constituie impedimente n urmrirea faptelor i a
persoanelor care le-au comis (art. 10 alin. 1 lit. f Cod procedur penal). n cazurile n care
urmrirea penal a nceput, iar aciunea penal a fost pus n micare fr existena acestor
sesizri speciale, ambele sunt considerate nelegale, urmnd s fie efectuate ulterior n condiiile
legale (art. 10 alin. 2 Cod procedur penal). Sesizrile speciale menionate trebuie s
ndeplineasc urmtoarele condiii: s provin de la organul ori persoana fizic n drept s fac
asemenea sesizri sau s dea astfel de autorizri (organele competente ale cilor ferate,
comandantul unitii militare, procurorul general etc.); s fie fcute n form scris, cu excepia
plngerii prealabile, care poate fi fcut i oral; s se refere la una din infraciunile pentru care
legea condiioneaz att nceperea urmririi penale, ct i punerea n micare a aciunii penale de
existena sesizrii speciale respective; s cuprind date suficiente n legtur cu fapta i
fptuitorul, n aa fel nct s existe temeiuri pentru a se proceda la punerea n micare a aciunii
penale; s fie introduse sau obinute n termenele legale, acolo unde legea impune aa ceva.
Sesizrile speciale odat introduse nu mai pot fi retrase, cu excepia plngerii prealabile. Momentul
iniial al folosirii aciunii penale nu coincide ntotdeauna cu momentul iniial al procesului penal. Pot
118

exista ns situaii n care, odat cu nceperea urmririi penale, deci odat cu pornirea procesului
penal, organele competente pun n micare aciunea penal (cnd ambele activiti se realizeaz
de acelai organ - procurorul). nceperea urmririi penale are loc in rem; ori de cte ori organele
competente au date n legtur cu svrirea unei infraciuni, ele pot trece la declanarea
procesului penal pentru a crea cadrul legal n care s se acioneze n vederea realizrii activitilor
procesuale. Spre deosebire de nceperea urmririi penale care se face in rem, punerea n micare
a aciunii penale se face in personam, deci pentru punerea n micare a aciunii penale este
necesar cunoaterea persoanei fizice sau juridice care urmeaz s fie tras la rspundere penal.
De asemenea, pentru punerea n micare a aciunii penale mpotriva unei persoane este necesar
existena unor probe temeinice. Aciunea penal poate fi pus n micare n msura n care
persoana fptuitorului este cunoscut i sunt probe suficiente de vinovie, lucru ce se realizeaz
printr-o ordonan, fie la nceputul urmririi penale, fie pe parcursul acesteia, iar la sfritul acestei
faze, prin rechizitoriul procurorului (art. 262 pct. 1 lit. a Cod procedur penal).
Uneori aciunea penal este pus n micare n timpul judecii dac n sarcina inculpatului se
descoper fapte noi care au legtur cu infraciunea care face obiectul cauzei penale. Asemenea
situaii le ntlnim n cazul extinderii procesului penal cu privire la alte fapte sau alte persoane (fapte
sau persoane noi - art. 336 i art. 337 Cod procedur penal). Actul procesual prin care procurorul
pune n micare aciunea penal n cazul extinderii procesului penal, cu privire la fapte noi, este
declaraia oral pe care acesta o face n faa instanei.
n anumite situaii, instana de judecat pune i ea n micare aciunea penal, n cazul extinderii
procesului penal, cu privire la fapte noi, n situaiile n care procurorul nu particip la judecat (art.
336 Cod procedur penal). Punerea n micare a aciunii penale se face de ctre instan prin
ncheiere, cnd, n cursul judecii, se descoper n sarcina inculpatului date cu privire la svrirea
unei alte fapte prevzute de legea penal, fapt care are legtur cu infraciunea pentru care
inculpatul este trimis n judecat i, procurorul nu particip la edina de judecat. Aciunea penal
poate fi pus n micare n cursul urmririi penale de ctre procuror, iar n faza de judecat de ctre
procuror sau instan. Actele procesuale prin care aciunea penal poate fi pus n micare sunt:
ordonana, rechizitoriul i declaraia oral, cnd aciunea penal este pus n micare de ctre
procuror, i ncheierea, cnd aciunea penal este pus n micare de ctre instan. Procedura de
punere n micare a aciunii penale-Pentru a se proceda la folosirea aciunii penale trebuie s fie
ndeplinite, cumulativ, urmtoarele condiii: s fie svrit o infraciune, iar organele judiciare s fie
sesizate cu privire la aceasta, printr-unul din cele patru moduri de sesizare prevzute de lege; s fie
nceput urmrirea penal; s fie identificat fptuitorul, adic s se cunoasc cine a comis fapta
pentru care se efectueaz urmrirea penal; s nu existe vreunul din cazurile prevzute de art. 10
119

Cod procedur penal, care mpiedic punerea n micare a aciunii penale sau exercitarea
acesteia. Punerea n micare a aciunii penale se face n mod diferit, n funcie de faza procesului
penal n care aceasta are loc. n timpul urmririi penale, potrivit art. 234 Cod procedur penal,
cnd organul de cercetare penal consider c sunt temeiuri pentru punerea n micare a aciunii
penale, face propuneri, pe care le nainteaz procurorului. n acest sens, organul de cercetare
penal, ntocmete, n dublu exemplar, un referat cu propunere de punere n micare a aciunii
penale. Codul de procedur penal, n articolul 9 alin. 3, prevede c aciunea penal poate fi
exercitat n tot cursul procesului penal. Prin aceast prevedere se subliniaz c aciunea penal
constituie suportul juridic al ntregii activiti procesuale, exercitndu-se att n faza de urmrire
penal, ct i n faza de judecat. Dei legea nu precizeaz, reiese c aciunea penal se poate
porni numai dup identificarea fptuitorului. Aciunea penal este o instituie cu coninut dinamic, n
continu devenire i care presupune o aciune ndelungat, deoarece se leag ntotdeauna de
ideea de desfurare material n timp, de unde rezult un punct de plecare (momentul iniial), o
desfurare (momentul exercitrii) i un sfrit (momentul final). Realizarea aciunii penale
presupune n consecin trei mprejurri:

punerea n micare, respectiv declanarea aciunii;

exercitarea aciunii penale; epuizarea sau stingerea aciunii penale. Potrivit art. 235 Cod procedur
penal, procurorul se pronun asupra punerii n micare a aciunii penale, dup ce examineaz
dosarul cauzei. Dac procurorul este de acord cu propunerea fcut de organul de cercetare
penal, pune n micare aciunea penal prin ordonan, dup ce n prealabil a procedat la
audierea nvinuitului n prezena obligatorie a unui aprtor ales sau numit din oficiu.
Ordonana de punere n micare a aciunii penale pe care procurorul o ntocmete n dublu
exemplar. n cazul n care aciunea penal nu a fost pus n micare pe parcursul urmririi penale,
procurorul, cu ocazia trimiterii n judecat, poate prin rechizitoriu s pun n micare aciunea
penal (art. 262 pct. 1 lit. a Cod procedur penal) i s dispun trimiterea n judecat, cnd din
materialul de urmrire penal rezult c fapta exist, c a fost svrit de nvinuit i c acesta
rspunde penal. n faza de judecat, n cazul extinderii procesului penal la alte fapte sau la alte
persoane, aciunea penal se pune n micare prin declaraia verbal a procurorului care particip
la judecarea cauzei (art. 336 alin. 1 lit. a Cod procedur penal). Dac procurorul nu particip la
judecat, instana de judecat este aceea care dispune extinderea procesului penal la alte fapte,
punnd n micare aciunea penal printr-o ncheiere (art. 336 alin. 2 Cod procedur penal). Din
analiza prevederilor art. 336 alin. 1 i art. 337 alin. 1 Cod procedur penal rezult c, n cazul
extinderii procesului penal la alte persoane, instana nu poate pune n micare aciunea penal,
legea fcnd precizarea c procurorul poate cere extinderea procesului penal, de unde se
desprinde concluzia c este n vederea legiuitorului numai ipoteza n care procurorul particip la
120

judecat. Pentru infraciunile prevzute n art. 279 lit. a Cod procedur penal, partea vtmat
poate sesiza organul de cercetare penal sau procurorul. n cazul acesta, plngerea prealabil
constituie nu numai actul de sesizare al organelor de urmrire penal, ci i actul prin care se
pretinde tragerea la rspundere penal a infractorului i punerea n micare a aciunii penale.
Introducerea plngerii de ctre partea vtmat nu declaneaz aciunea penal, dar reprezint o
condiie indispensabil a punerii ei n micare de ctre procuror plngerea prealabil nu constituie
un act de inculpare. Punerea n micare a aciunii penale mpotriva unei persoane confer acesteia
calitatea de inculpat, calitate procesual ce are rezonane specifice n compartimentul drepturilor i
obligaiilor din cadrul raportului juridic procesual penal. Exercitarea aciunii penale-Momentului
punerii n micare a aciunii penale i succede momentul exercitrii ei. Prin exercitarea aciunii
penale se nelege susinerea ei n vederea realizrii tragerii la rspundere penal a inculpatului sau
a persoanei juridice care a svrit infraciuni. Exercitarea aciunii penale se nfptuiete de acei
subieci, care, potrivit legii, pot reprezenta n aceast activitate statul ca subiect activ al aciunii. Un
asemenea subiect oficial este procurorul. n faza de urmrire penal, exercitarea aciunii penale
presupune strngerea, administrarea i verificarea tuturor probelor n baza crora s se poat
decide trimiterea n judecat sau eventual, dac este cazul, da o soluie de neurmrire care s
duc la stingerea aciunii. Aceast activitate se nfptuiete sub conducerea judiciar a procurorului
care realizeaz supravegherea urmririi penale sau de ctre procuror, cnd acesta efectueaz
personal urmrirea penal. La sfritul urmririi penale, dac este cazul, procurorul emite
rechizitoriul i trimite pe inculpat sau persoana juridic care a svrit infraciuni n judecat,
ndeplinind astfel un important act de promovare al aciunii penale. Persoana juridic este asistat
la ndeplinirea actelor procesuale i procedurale de reprezentatul su legal. Dac pentru aceeai
fapt sau pentru fapte conexe s-a nceput urmrirea penal i mpotriva reprezentantului legal al
persoanei juridice, aceasta i numete un mandatar pentru a o reprezenta. n ipoteza n care
persoana juridic nu i numete un mandatar, acesta este desemnat de organul de urmrire
penal sau de instana de judecat din rndul practicienilor n insolven, autorizai potrivit legii. n
faza de judecat, procurorul exercit aciunea penal prin diversele cereri i concluzii pe care le
formuleaz n faa instanei: prin susinerea nvinuirii, prin folosirea cilor de atac. Procurorul poate
renuna la nvinuire punnd, potrivit art. 316 alin. 3 Cod procedur penal concluzii de achitare a
inculpatului sau de ncetare a procesului penal. Aceasta nu echivaleaz cu o revocare a aciunii
penale, care este indisponibil, constituind numai o renunare la exercitarea ei, instana fiind
obligat s dea soluia legal ce se impune, indiferent de atitudinea procurorului. Aciunea penal
poate fi exercitat de partea vtmat, n condiiuni particulare i cu o raz mai restrns de
posibiliti, n cauzele la care aciunea penal se pune n micare la plngerea prealabil.
121

Activitatea prii vtmate este amplificat sau complinit de cea a procurorului, care practic
niciodat nu poate fi exclus de la exerciiul unei aciuni penale puse n micare. Unele acte
procesuale de exercitare a aciunii penale rmn n atribuiile exclusive ale procurorului totdeauna,
dei exist o plngere prealabil fr de care aciunea penal nu se poate pune n micare. Astfel,
n orice cauz n care s-a desfurat o urmrire penal, la sfritul creia s-a conchis trimiterea n
judecat a inculpatului, ntocmirea rechizitoriului numai de ctre procuror este necesar; nici un act
dinamizator al procesului penal nu poate fi substituit procurorului n vederea sesizrii instanei de
judecat. Partea vtmat, dei dublat, de regul, de procuror, poate ndeplini uneori i singur
activitile de exercitare a aciunii penale. n anumite situaii, partea vtmat, avnd dreptul s
dispun de aciunea penal, poate, implicit, s renune la exercitarea ei, retrgndu-i plngerea
prealabil sau mpcndu-se cu fptuitorul. Epuizarea i stingerea aciunii penale-ntre momentele
procesuale importante pe care le distingem n desfurarea aciunii penale, se nscrie i epuizarea
sau stingerea acesteia.
Epuizarea aciunii penale prin soluionarea cauzei necesit desfurarea procesului penal pn la
obinerea unei hotrri judectoreti definitive. n urma soluiei pronunate de instan, aciunea
penal i-a realizat integral finalitatea ajungnd la epuizare. Scopul aciunii penale a fost atins
pentru c ori s-a pronunat condamnarea celui vinovat, realizndu-se pn la capt tragerea sa la
rspundere penal, ori a fost aprat de rspundere cel nvinuit pe nedrept i nlturate consecinele
greitei implicri n cauza penal. Sub aspectul frecvenei, aceasta este modalitatea obinuit de a
considera c aciunea penal a ajuns la momentul su final.
Stingerea aciunii penale intervine n toate cazurile cnd prin dispoziiile legii dispare aptitudinea
funcional a aciunii penale i nu se mai permite exercitarea ei n continuare pn la epuizare.
Stingerea aciunii penale poate avea loc nainte de punerea ei n micare, ori de cte ori se
constat existena uneia dintre cauzele prevzute de art. 10 din Codul de procedur penal, nainte
ca organele competente s fi pus n micare aciunea penal. Stingerea aciunii penale are loc
ns, n mod frecvent, dup punerea ei n micare. Stingerea aciunii penale poate avea loc ns i
pe parcursul urmririi penale, nainte ca activitatea procesual s se epuizeze prin desfurarea
judecii. Soluiile prin care aciunea penal se stinge fr ca s fie epuizat ntreaga activitate
procesual normal, sunt: scoaterea de sub urmrirea penal, ncetarea urmririi penale, ncetarea
procesului penal i clasarea cauzei penale. Soluiile prin care se pronun achitarea, ncetarea
procesului penal, scoaterea de sub urmrire penal, ncetarea urmririi penale i clasarea, pot
interveni numai n msura n care se constat existena unuia dintre cazurile expres prevzute de
lege, cazuri care, de altfel, mpiedic i punerea n micare a aciunii penale. Cazurile care
mpiedic punerea n micare a aciunii penale sau continuarea exercitrii acesteia sunt prevzute
122

n art. 10 Cod procedur penal. Ele pot fi grupate n dou mari categorii i anume: cazuri n care
aciunea penal se stinge ca lipsit de temei (art. 10 lit. a-e Cod procedur penal) i cazuri n care
aciunea penal este lipsit de obiect sau este exercitabil numai n anumite condiii (art. 10 lit. f-j
Cod procedur penal). Pentru cazurile n care aciunea penal este lipsit de temei, procurorul, n
faza de urmrire penal, dispune scoaterea de sub urmrire penal, iar instana, n cursul judecii,
pronun achitarea. Pentru cazurile n care aciunea penal este lipsit de obiect se dispune, dup
caz, ncetarea urmririi penale de ctre procuror, n faza de urmrire penal sau ncetarea
procesului penal de ctre instana de judecat, n faza judecii.
Putem ntlni cazuri care pot avea caracter permanent i temporar, dup cum efectele se produc
pentru totdeauna sau pentru un anumit interval de timp, cu posibilitatea rsturnrii ulterioare a
soluiei i efectelor sale. De exemplu: amnistia, prescripia ori decesul fptuitorului sau, dup caz,
radierea persoanei juridice atunci cnd are calitatea de fptuitor, constituie piedici definitive i cu
consecine permanente de mpiedicare a exercitrii aciunii penale; pe cnd lipsa plngerii
prealabile are caracter temporar, ntruct partea vtmat poate modifica oricnd, n termenul legal,
atitudinea sa, i poate introduce o plngere ulterioar, care determin punerea n micare a aciunii
penale. n afara cazurilor de inciden general prevzute n art. 10 din Codul de procedur penal,
care constituie impedimente posibile n orice cauz penal, legea cuprinde i numeroase cazuri
speciale, ce constituie piedici n exercitarea aciunii penale n situaii restrnse sau cu valabilitate
numai pentru o anumit infraciune. Aceste mprejurri, cunoscute sub denumirea de cazuri
speciale, sunt prevzute n mod obinuit n Codul penal sau n diverse legi speciale cu coninut
penal, purtnd numele de situaii sau cazuri de nepedepsire. Unele din aceste situaii se refer la
implicaiile de parte general, de exemplu mpiedicarea consumrii faptei de ctre un participant
nainte de descoperirea ei (art. 43 alin. 1 Cod penal). Relativ, numeroase sunt cazurile de
nepedepsire n partea special a Codului penal26: ntreruperea cursului sarcinii efectuat de medic
(art. 190 alin. 5); reluarea de bunvoie a ndatoririlor n cazul punerii n primejdie a unei persoane n
neputin de a se ngriji (art. 198 alin. 2); prima sau cea de-a doua cstorie este declarat nul
pentru alt motiv dect bigamia (art. 227 alin. 3); tinuirea svrit de so sau de o rud apropiat
(art. 267 alin. 2 Cod penal); denunarea complotului (286 alin. 4); nedenunarea (art. 292 alin. 2, 3 i
4); denunarea drii de mit (art. 309 alin. 5); denunarea traficului de influen (art. 312 alin. 3);
retragerea mrturiei mincinoase n condiiile legii (art. 335 alin. 3); nedenunarea unor infraciuni
(art. 338 alin. 3 i 4); favorizarea infractorului svrit de so sau de o rud apropiat (art. 340 alin.
3); omisiunea de a ncunotina organele judiciare (art. 341 alin. 2); denunarea autoritilor a
grupului infracional organizat (art. 354 alin. 4); denunarea autoritilor cu privire la asocierea sau
gruparea n vederea svririi de infraciuni (art. 355 alin. 3); tinuirea svrit de so sau de o
123

rud apropiat (art. 357 alin.2); ncierarea mpotriva voinei sale sau care a ncercat s despart
pe alii, s resping un atac ori s apere pe altul (art. 366 alin. 4); nlturarea rezultatului infraciunii,
fcnd ca bunul s reintre n acel patrimoniu sau fond (art. 415 alin. 3) i denunarea autoritilor
competente despre participarea sa la o asociaie sau nelegere n vederea producerii i punerii n
circulaie de mrfuri i dispozitive pirat (art. 432 alin. 10 Cod penal). Cauzele care mpiedic
punerea n micare a aciunii penale sau care sting aciunea penal (art. 10 Cod procedur penal)
Aciunea penal se exercit n tot cursul procesului penal ns pot avea situaii cnd promovarea
aciunii penale este mpiedicat. Dac aceste situaii survin nainte de declanarea aciunii, au drept
rezultat mpiedicarea punerii n micare a aciunii penale, iar cnd apar n cursul exercitrii acesteia
duc la stingerea ei. Cazurile n care punerea n micare sau exercitarea aciunii penale este
mpiedicat sunt prevzute n art. 10 Cod procedur penal. Ele pot fi grupate dup natura lor
juridic deosebit, efectele diferite i soluiile difereniate pe care le determin, n: cazuri care
nltur temeiul aciunii penale i cazuri n care aciunea penal este lipsit de obiect sau se poate
exercita numai n anumite condiii. Cazurile n care aciunea penal este lipsit de temei sunt: Fapta
nu exist. Potrivit dispoziiilor din Codului penal (art. 17 alin. 1), infraciunea este o fapt care
prezint pericol social, este svrit cu vinovie i este prevzut de legea penal. Din moment
ce nu se poate constata existena faptei, nu se pune nici problema existenei infraciunii ca atare.
Neexistnd infraciune, nu exist nici rspundere penal, ntruct infraciunea este singurul temei al
rspunderii penale (art. 17 alin. 2 Cod penal). n acest caz, nu exist fapta nici mcar n
obiectivitatea ei material, aa c nu sunt ndeplinite niciuna din trsturile eseniale ale infraciunii,
neavnd la ce s fie raportate. Constatarea inexistenei unei fapte materiale exclude imputarea ei
oricrui fptuitor, iar procesual nu poate fi pus n micare sau exercitat o aciune penal. n
prezena acestei situaii nu exist nici dreptul la aciunea civil. Nu poate fi pornit nici procesul
penal, ntruct urmrirea penal, ca prim faz a procesului penal, ncepe numai n legtur cu
infraciunea svrit. Dac, totui, datorit unui denun mincinos, s-a desfurat o urmrire
penal, fr punerea sau cu punerea n micare a aciunii penale, procurorul va dispune clasarea,
ntruct nu exist nvinuit sau inculpat n cauz (art. 11 pct. 1 lit. a Cod procedur penal), sau
scoaterea de sub urmrire penal, cnd exist nvinuit sau inculpat n cauz (art. 11 pct. 1 lit. b Cod
procedur penal). n prima ipotez, organele de cercetare penal vor ntocmi un referat cu
propunerea de nenceperea urmririi penale, iar n cea de a doua ipotez, organele de cercetare
penal ale poliiei judiciare vor ntocmi n cauz un referat cu propunere de scoatere de sub
urmrire penal, urmnd ca procurorul de supraveghere s dispun, conform celor prezentate mai
sus, dac i nsuete propunerile fcute. Fapta nu este prevzut de legea penal. n
materialitatea ei, fapta exist, a fost comis, dar nu este prevzut de legea penal. Prevederea n
124

legea penal a faptei constituie una din trsturile eseniale, care d acesteia caracterizarea
juridic de fapt penal. Chiar dac fapta prezint pericol social i a fost svrit cu vinovie, dar
nu este incriminat de lege sub sanciunea unei pedepse, nu constituie infraciune (art. 17 alin. 1
Cod penal). Fapta respectiv poate fi socotit ca o contravenie sau o abatere disciplinar,
deschiznd calea unei aciuni contravenionale sau disciplinare, n nici un caz unei aciuni penale.
Dac prin fapta comis, dar neprevzut de legea penal, s-a produs o pagub material, se
deschide calea unei aciuni civile care poate fi exercitat ns numai separat n faa instanelor civile
(art. 346 alin. 4 Cod procedur penal). Constatarea neexistenei infraciunii pe parcursul urmririi
penale are ca efect clasarea, cnd nu exist nvinuit n cauz (art. 11 pct. 1 lit. a Cod procedur
penal), i scoaterea de sub urmrire penal, dac exist nvinuit sau inculpat n cauz (art. 11 pct.
1 lit. b Cod procedur penal). Cnd procurorul dispune scoaterea de sub urmrire penal
ntocmete o ordonan n acest sens. b1.) Fapta nu prezint gradul de pericol social al unei
infraciuni Potrivit prevederilor Codului penal, o fapt svrit constituie infraciune dac este
prevzut de legea penal, prezint pericol social i este svrit cu vinovie. Articolul 19 din
Codul penal stabilete c nu constituie infraciune fapta prevzut de legea penal, dac prin
atingerea minim adus uneia din valorile aprate de lege i prin coninutul ei concret, fiind lipsit n
mod vdit de importan, nu prezint gradul de pericol social al unei infraciuni. n cazul n care se
constat c fapta svrit aduce o atingere minim valorilor sociale ocrotite de legea penal, n
aa fel nct s nu prezinte gradul de pericol social al unei infraciuni, ea nu atrage aplicarea unei
sanciuni penale, deoarece i lipsete una din trsturile sale eseniale, i anume pericolul social.
Avnd n vedere existena sau inexistena pericolului social al unei fapte, o concluzie just poate fi
tras de ctre organele judiciare numai n urma unei analize dialectice a tuturor mprejurrilor
cauzei penale, n care fptuitorul nu poate fi disociat de fapta pe care a svrit-o. n cazul faptelor
care nu prezint pericolul social al unei infraciuni, procurorul sau instana de judecat aplic una
din sanciunile cu caracter administrativ prevzute de art. 19 din Codul penal. Aceste sanciuni nu
sunt pedepse penale, deoarece, pe de o parte, nu sunt prevzute ca pedepse n art. 58 din Codul
penal, iar pe de alt parte aceste sanciuni se aplic numai atunci cnd se consider c fapta nu
constituie infraciune. Aplicarea amenzii administrative are ca efecte diminuarea patrimoniului
persoanei sancionate i mrirea patrimoniului parchetului sau organului judectoresc care a aplicat
amenda i care va putea folosi aceste sume ca venituri extrabugetare. Se cunoate faptul c, orice
persoan se poate adresa justiiei pentru aprarea drepturilor, a libertilor i intereselor sale
legitime, cu precizarea c nici o lege nu poate ngrdi acest drept. Soluiile pe care le pot da
organele judiciare, n cazul cnd constat c fapta nu prezint gradul de pericol social al unei
infraciuni, sunt scoaterea de sub urmrire penal, n situaia n care procesul penal se afl n faza
125

de urmrire penal, i achitarea, n faza de judecat. Organele de cercetare ale poliiei judiciare
ntocmesc un referat cu propunere de scoatere de sub urmrire penal i aplicarea unei sanciuni
administrative din cele prevzute de art. 19 alin. 3 Cod penal mustrarea, mustrarea cu
avertisment sau amenda de la 100 lei la 2.500 lei. Dac procurorul gsete ntemeiat propunerea
fcut de organele de cercetare ale poliiei judiciare, emite o ordonan de scoatere de sub
urmrire penal i aplicarea unei sanciuni cu caracter administrativPotrivit articolului 19 din Codul
penal, n cazul faptelor care nu prezint gradul de pericol social al unei infraciuni, procurorul sau
instana de judecat aplic una din sanciunile cu caracter administrativ, sanciuni care nu sunt
pedepse penale, deoarece, pe de o parte nu sunt prevzute ca pedepse conform dispoziiilor art.
58 din Codul penal, iar pe de alt parte aceste sanciuni se aplic numai atunci cnd se consider
c fapta nu constituie infraciune. n practic s-a hotrt c instana poate achita pe inculpat n baza
acestui caz, chiar dac n sarcina aceluiai inculpat urmeaz a fi reinute i alte fapte care
constituie infraciuni i pentru care poate fi condamnat. c) Fapta nu a fost svrit de nvinuit sau
inculpat n acest caz, fapta exist n obiectivitatea ei, iar dup cum rezult din formularea legii
fapta nu a fost svrit de nvinuit sau de inculpat", nseamn c acea fapt constituie infraciune
i deci exist rspunderea penal. Din punctul de vedere al dreptului material exist dreptul la
aciune, numai c procesual aciunea penal a fost ndreptat greit n contra unei persoane
nvinuite sau inculpate pe nedrept. Constatnd existena acestui caz pe parcursul urmririi penale,
organele de cercetare penal ale poliiei judiciare vor propune scoaterea de sub urmrire penal,
ntocmind n acest sens un referat, iar procurorul va dispune scoaterea de sub urmrire penal a
nvinuitului sau inculpatului (art. 11 pct. 1 lit. b Cod procedur penal), printr-o ordonan. Nu este
posibil clasarea n acest caz. n faza de judecat, instana va dispune achitarea inculpatului (art.
11 pct. 2 lit. a Cod procedur penal) i nu va acorda nici despgubiri civile (art. 346 alin. 3 Cod
procedur penal). d) Faptei i lipsete unul din elementele constitutive ale infraciunii Trsturile
eseniale ale oricrei fapte prevzute de legea penal sunt reglementate n partea general a
codului penal, iar coninutul constitutiv al fiecrei infraciuni este desemnat n partea special care
incrimineaz fapta respectiv. n consecin, fapta svrit pentru a fi considerat o infraciune
determinat (furt, tlhrie, delapidare, distrugere etc.), pe lng trsturile eseniale, trebuie s aib
un coninut concret, unele nsuiri concrete, obiective i subiective, specifice acelei fapte28.
Aadar, cu ajutorul particularitilor fiecrei fapte, legea penal fixeaz, determin, n partea
special a Codului penal i n legile speciale, coninutul fiecrei infraciuni. Cu ajutorul elementelor
constitutive ale acestui coninut se realizeaz practic ncadrarea faptelor concrete i se ajunge la
exacta lor calificare. Determinarea elementelor constitutive ale infraciunii are importan n
calificarea i ncadrarea juridic a unei fapte. n lipsa unuia dintre aceste elemente (obiective sau
126

subiective) fapta respectiv nu constituie infraciune i, potrivit legii penale, numai infraciunea
constituie temei al rspunderii penale, iar n caz contrar, nu exist rspundere penal i nici dreptul
la aciune penal. Dac procurorul, pe parcursul urmririi penale, constat existena acestui caz,
dispune clasarea, cnd nu este nvinuit n cauz (art. 11 pct. 1 lit. a), i scoaterea de sub urmrire
penal, cnd este nvinuit sau inculpat n cauz (art. 11 pct. 1 lit. b), iar n faza de judecat instana
dispune achitarea (art. 11 pct. 2 lit. a). Dei fapta nu constituie infraciune, n cazul n care prin ea sa produs o pagub material, se acord despgubiri civile (art. 346 alin. 2 Cod procedur penal).
Att procurorul, ct i instana de judecat au facultatea s aprecieze dac fapta ar putea atrage
msuri ori sanciuni, altele dect cele prevzute de legea penal; n caz afirmativ, sesizeaz
organul competent (art. 12 Cod procedur penal). n sensul artat mai sus, instana de judecat,
dac constat lipsa unui element constitutiv al infraciunii, dispune achitarea inculpatului n baza art.
11 pct. 2 lit. a din Codul de procedur penal. Astfel, inculpatul I.I. a fost trimis n judecat pentru
svrirea infraciunii de trafic de influen, prevzut n art. 257 C.pen., reinndu-se c, n
februarie 1997, a pretins i primit un calculator de la S.M., promindu-i n schimb c va uza de
influena ce o avea asupra primarului pentru a-l determina s-i aprobe un spaiu comercial. Sesizat
cu judecarea cauzei, Tribunalul Bucureti, Secia a II-a penal, prin sentina nr. 157 din 22
septembrie 1997, a dispus achitarea inculpatului n temeiul art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 alin.
1 lit. a C.proc.pen., considernd c fapta nu exist. S-a motivat c din probele administrate rezult
c demersul inculpatului pentru aprobarea spaiului comercial solicitat de S.V. s-a fcut n limita
atribuiilor ce-i reveneau n calitate de consilier municipal i c nu exist legtur ntre acel demers
i primirea calculatorului, acesta fiindu-i dat cu titlu de mprumut i c din nicio prob nu rezult c
inculpatul s-ar fi prevalat c ar avea influen asupra primarului. Curtea de Apel Bacu, nvestit cu
judecarea apelului declarat de procuror, n urma strmutrii cauzei, a admis apelul prin decizia
penal nr. 6 din 15 ianuarie 1999 i a condamnat pe inculpat pentru infraciunea menionat.
Recursul inculpatului a fost admis prin decizia nr. 2986 din 27 iunie 2000 a naltei Curi de Casaie
i Justiie, Secia penal, a fost casat decizia instanei de apel i s-a meninut sentina prin care sa dispus achitarea inculpatului. Ultima decizie a fost atacat cu recurs n anulare, cu motivarea c
aprecierea corect a probelor administrate impune concluzia c soluia de achitare a inculpatului
este consecina unei grave erori de fapt. Aceast critic nu este fondat. Din examinarea probelor
administrate n cauz nu se poate reine c inculpatul a primit calculatorul de la S.V., n schimbul
exercitrii de ctre acesta de influene asupra primarului, pentru a-l determina s aprobe spaiul
comercial solicitat de acesta. Ca urmare, se impune a se constata c inculpatul a primit calculatorul
cu titlu de mprumut, aa cum au reinut prima instan i instana de recurs, iar nu n schimbul
promisiunii c va interveni pentru acordarea spaiului comercial solicitat. Dar acceptarea, dovedit,
127

a calculatorului, chiar cu titlu de mprumut, nu justific soluia primei instane, meninut de instana
de recurs ca urmare a casrii deciziei de condamnare pronunat n apel, de achitare pentru
motivul c fapta imputat nu exist. n adevr, obinerea calculatorului n astfel de condiii, chiar
dac nu constituie infraciunea de trafic de influen, deoarece lipsete intenia infracional ce
caracterizeaz latura subiectiv a infraciunii prevzute n art. 257 din vechiul Cod penal, impune
concluzia c, totui, fapta exist, dar nu ntrunete, sub aspectul laturii subiective, elementele
constitutive ale unei infraciuni, fiind incidente prevederile art. 10 alin. 1 lit. d Cod procedur penal.
n consecin, achitarea inculpatului n temeiul art. 10 alin. 1 lit. a C. proc. pen. fiind greit, recursul
n anulare a fost admis, au fost casate hotrrile pronunate n cauz i s-a schimbat temeiul
achitrii n sensul considerentelor prezentate. Primirea unor foloase, dar nu pentru a determina un
funcionar s fac ori s nu fac un act ce intr n atribuiile sale de serviciu, ci ntr-un scop licit,
constituie temei pentru achitare n baza art.10 alin.1 lit.d C. proc. pen., din lipsa unui element
constitutiv al infraciunii, iar nu n temeiul art. 10 alin. 1 lit. a, pentru inexistena faptei, de vreme ce
fapta, primirea de foloase, exist n materialitatea ei, dar nu ntrunete elementele constitutive ale
infraciunii. e) Exist vreuna din cauzele care nltur caracterul penal al faptei-Caracterul penal al
faptei rezult din trsturile eseniale ale acesteia, cerute de lege pentru existena infraciunii,
precum i din condiiile care concur la ncadrarea acelei fapte, n dispoziiile legii i care-i
determin coninutul. Numai avnd caracter penal o fapt este considerat infraciune i, pe cale de
consecin, atrage i rspunderea penal. Legea penal prevede un numr de cauze, constnd din
stri, mprejurri, situaii, n prezena crora fapta svrit, dei prevzut de legea penal, nu are
caracter penal, deci nu constituie infraciune. Acestea sunt cauze justificative, prevzute n art. 21
25 i cauze care nltur caracterul penal al faptei, prevzute n art. 2633 Cod penal; cauze
justificative: legitima aprare, starea de necesitate, ordinul legii i comanda autoritii legitime,
consimmntul victimei; cauze care nltur caracterul penal al faptei: constrngerea fizic,
constrngerea moral, cazul fortuit, minoritatea fptuitorului, iresponsabilitatea, beia accidental
complet i eroarea de fapt. Cauzele enumerate sunt ntemeiate pe lipsa trsturii eseniale a
vinoviei, fr de care nu poate exista infraciunea, ceea ce mpiedic exercitarea aciunii penale.
La acestea se pot aduga ns i alte cauze de natur special i cu o aplicare restrns,
cantonate, de regul, la o anumit infraciune sau la o situaie particular cu coninut limitat i
prevzut n mod obinuit n partea special a codului penal sau n legile speciale, cum ar fi: lipsa
dublei incriminri, n cazul faptelor svrite n strintate (art. 13 lit. a Cod penal), dezincriminarea
(art. 5 alin. 1 Cod penal), admiterea probei veritii sau a bunei-credine (art. 226 Cod penal),
constrngerea, n cazul drii de mit (art. 309 alin. 4 Cod penal). Cazurile n care aciunea penal
poate fi exercitat numai n anumite condiii sau este lipsit de obiect sunt: f) Lipsete plngerea
128

prealabil a persoanei vtmate, autorizarea sau sesizarea organului competent, ori alt condiie
prevzut de lege, necesar pentru punerea n micare a aciunii penale. n ceea ce privete acest
caz, trebuie s distingem trei situaii, i anume: Lipsa plngerii prealabile a persoanei vtmate n
cazul infraciunilor pentru care punerea n micare a aciunii penale este condiionat de existena
acesteia. Dei fapta prevzut de legea penal a fost comis, ea nu poate fi urmrit i nici
aciunea penal nu poate fi promovat din moment ce persoana vtmat nu folosete dreptul de a
face plngere prealabil. Existena plngerii prealabile a prii vtmate constituie o condiie fr de
care aciunea penal nu se poate exercita, cnd legea penal prevede expres aceasta (infraciunea
de lovire sau alte violene, vtmarea corporal, ameninarea, violarea de domiciliu, hruirea
sexual, nsuirea bunului gsit etc.). Lipsa autorizrii sau a sesizrii organului competent, n
cazurile n care legea condiioneaz punerea n micare a aciunii penale de existena acesteia. i
n aceast situaie fapta prevzut de legea penal exist, dar pentru pornirea aciunii penale sunt
necesare autorizaii sau sesizri din partea unor organe. Sunt de semnalat, n acest sens, anumite
imuniti constituionale. Astfel, potrivit art. 84 din Constituie, Preedintele Romniei se bucur de
imunitate. Camera Deputailor i Senatul n edin comun pot hotr punerea sub acuzare a
Preedintelui pentru nalt trdare, cu votul a cel puin dou treimi din numrul deputailor i
senatorilor. Din prevederile articolului 72 din Constituia Romniei, rezult c membrii Corpurilor
legiuitoare pot fi acionai penal sau contravenional, pentru fapte care nu au legtur cu voturile
sau cu opiniile exprimate n exercitarea mandatului ns nu pot fi percheziionai, reinui sau
arestai fr ncuviinarea Camerei din care fac parte i numai dup ascultarea lor. Urmrirea
penal i trimiterea n judecat se pot face numai de ctre procurori din cadrul Parchetului de pe
lng nalta Curte de Casaie i Justiie, iar competena de judecat a senatorilor, deputailor i
membrilor Guvernului i revine naltei Curi de Casaie i Justiie. mpotriva membrilor Guvernului,
pentru faptele svrite n exerciiul funciei lor, au dreptul s cear urmrirea penal numai
Camera Deputailor, Senatul sau Preedintele Romniei (art. 109 alin. 2 din Constituie). Lipsa
autorizaiei procurorului general poate mpiedica punerea n micare a aciunii penale pentru
infraciunile prevzute n art. 12 alin. 1 Cod penal. n cazul unor infraciuni contra siguranei
circulaiei pe cile ferate (art. 374 alin. 1, art. 375 alin. 1 i art. 376 alin. 1 i 2 Cod penal), aciunea
penal se pune n micare la sesizarea organelor competente ale cilor ferate. n cazul unor
infraciuni svrite de militari cum ar fi: absena nejustificat, dezertarea, nclcarea de consemn,
insubordonarea, lovirea superiorului i lovirea inferiorului, prevzute n art. 485-490 Cod penal,
aciunea penal se pune n micare numai la sesizarea comandantului. Sesizarea comandantului,
n baza creia procurorul pune n micare aciunea penal, constituie o condiie special pentru a
se ajunge la trimiterea n judecat a militarilor pentru svrirea anumitor infraciuni. Ca natur
129

juridic, sesizrile speciale nu trebuie confundate cu plngerea prealabil, pentru c spre deosebire
de acestea sesizarea odat fcut este irevocabil. De exemplu, comandantul militar nu este titular
al aciunii penale, singur procurorul putnd exercita aceast aciune pe baza sesizrii artate de
lege. Condiia legal fiind ndeplinit i pe aceast baz aciunea penal pus n micare,
comandantul nu mai poate retrage sesizarea i mpiedica exercitarea n continuare a aciunii
penale. Lipsa oricrei alte condiii prevzute de lege ca fiind necesar pentru punerea n micare a
aciunii penale. Prin expresia alt condiie prevzut de lege, necesar pentru punerea n micare
a aciunii penale trebuie nelese toate situaiile n care o anumit mprejurare poate constitui un
impediment n calea exercitrii aciunii penale. Aa este cazul faptelor svrite n condiiile art. 13
Cod penal, pentru urmrirea crora se impune condiia dublei incriminri, cu excepiile artate n
alineatul final al aceluiai articol. Legiuitorul, prin formularea general cuprins n teza final a art.
10 lit. f Cod procedur penal, a dorit s se refere la orice situaie care duce la netragerea la
rspundere penal sau nepedepsirea fptuitorului, n anumite condiii prevzute n partea general
i mai ales n partea special a Codului penal sau n unele legi speciale. n toate cele trei situaii,
dac se constat lipsa ndeplinirii condiiei prealabile, n faza de urmrire penal, procurorul
dispune ncetarea urmririi penale, cnd exist nvinuit sau inculpat n cauz (art. 11 pct. 1 lit. c Cod
procedur penal), iar pentru aceleai motive, n faza de judecat, instana dispune ncetarea
procesului penal (art. 11 pct. 2 lit. b Cod procedur penal). g) A intervenit amnistia, prescripia ori
decesul fptuitorului sau, dup caz, radierea persoanei juridice atunci cnd are calitatea de
fptuitor. Aceste patru cauze privesc direct rspunderea penal. Amnistia i prescripia fac parte din
cauzele care nltur rspunderea penal i privesc svrirea unei fapte prevzute de legea
penal. Intervenia lor nu nltur existena infraciunii, aa cum se ntmpl cu grupul cauzelor
"care nltur caracterul penal al faptei". Infraciunea exist i deci exist i rspundere penal. n
prezena uneia dintre aceste cauze, consecinele imediate sau eventuale ale rspunderii penale
sunt nlturate. Fapta i pstreaz caracterul su penal, dar aceste cauze nltur rspunderea
penal existent n momentul intervenirii lor. Amnistia este prevzut n Codul penal (art. 137) ca o
cauz care nltur rspunderea penal. Dac intervine dup condamnare nltur i executarea
pedepsei pronunate. Amnistia se acord, potrivit art. 73 alin. 3 lit. i din Constituie, de ctre
Parlament. Amnistia nu produce efecte asupra aciunii civile i nu se ntinde asupra cheltuielilor de
judecat fcute de partea civil. Partea civil care nu se prezint n instan pentru susinerea
aciunii, dup ce infraciunea a fost amnistiat, este presupus a nu mai strui n preteniile sale. n
situaia n care instana a ncetat procesul penal pornit mpotriva inculpatului, ntruct infraciunea
pe care a comis-o a fost amnistiat, aceasta nu poate ndruma partea civil s introduc aciune
separat pentru repararea pagubei suferite, deoarece nu se afl n nici una din situaiile prevzute
130

de art. 10 lit. f i j Cod procedur penal. Amnistia privete rspunderea penal pentru anumite
fapte svrite i prevzute de legea penal, avnd eficien limitat, funcionnd numai pentru
faptele concrete, cuprinse n legea sau decretul de amnistie, svrite pn la data apariiei actului
normativ respectiv sau uneori pn la data indicat n acesta. n cazul n care amnistia intervine
nainte de folosirea aciunii penale, aceasta nu mai poate fi promovat, iar cnd a fost promovat,
nu mai poate fi exercitat. n faza de urmrire penal, procurorul, constatnd existena amnistiei,
dispune ncetarea urmririi penale (art. 11 pct. 1 lit. c Cod procedur penal), iar n faza de
judecat, instana dispune ncetarea procesului penal (art. 345 alin. 2, combinat cu art. 11 pct. 2 lit.
b Cod procedur penal). ncetarea urmririi penale sau a procesului penal se refer la fapta
amnistiat i deci este avantajoas tuturor participanilor la comiterea acesteia. Dac amnistia
acordat este condiionat de cerine de ordin personal, atunci ea produce efecte numai fa de
persoanele care ndeplinesc acele condiii. n situaia n care amnistia intervine n timpul ct
procesul penal este n curs, nvinuitul sau inculpatul poate cere continuarea acestuia n scopul de
a-i demonstra nevinovia (art. 13 alin. 1 Cod procedur penal). n raport de rezultatul la care se
ajunge depinde i soluia ce se d n cauz. Dac n faza de urmrire penal se constat existena
vreuneia din cauzele prevzute de art. 10 lit. a-e din Codul de procedur penal, procurorul dispune
scoaterea de sub urmrirea penal (art. 13 alin. 2, combinat cu art. 11 pct. 1 lit. b Cod procedur
penal). Dac, din contr, constat vinovia nvinuitului sau inculpatului, procurorul, fcnd
aplicarea amnistiei, dispune ncetarea urmririi penale (art. 13 alin. 3, combinat cu art. 11 pct. 1 lit. c
Cod procedur penal). n faza de judecat, instana pronun achitarea (art. 345 alin. 3 i 4,
combinat cu art. 13 alin. 2 Cod procedur penal, raportate la art. 11 pct. 2 lit. a Cod procedur
penal), cnd constat nevinovia inculpatului i ncetarea procesului penal (art. 345 alin. 3,
combinat cu art. 13 alin. 3 Cod procedur penal, raportate la art. 11 pct. 2 lit. b Cod procedur
penal) i cnd reine vinovia acestuia, dar aplic amnistia. Prescripia este cea de-a doua cauz
distinct prevzut n art. 10 lit. g Cod procedur penal. Ca i amnistia, prescripia face parte din
grupul cauzelor care au ca efect nlturarea rspunderii penale sau a consecinelor condamnrii.
Ea are dou modaliti, prescripia rspunderii penale i prescripia executrii pedepsei. n
dispoziiile articolului 10 lit. g din Codul de procedur penal nu se precizeaz la care din cele dou
prescripii reglementate n Codul penal se refer (art. 138-142 i 147-150), dar este evident c
textul nu are n vedere prescripia executrii pedepsei (art. 146 Cod penal), ntruct aceast
prescripie intervine numai dup epuizarea aciunii penale. Prescripia rspunderii penale stinge
dreptul organelor judiciare de a-l mai urmri penal pe infractor, iar atunci cnd l-a urmrit deja
stinge dreptul de a-i mai aplica o pedeaps; excepie fcnd infractorul care a comis una din
infraciuni contra umanitii ;infraciuni care sunt imprescriptibile. Termenele de prescripie sunt
131

difereniate ntre 3 i 25 ani, n funcie de pedeaps, iar pentru cei care la data svririi infraciunii
erau minori, termenul se reduce la jumtate (art. 142 Cod penal). La calcularea termenului de
prescripie trebuie s se in seama de pedeapsa prevzut de lege pentru infraciunea svrit,
iar nu de pedeapsa aplicat ca efect al unor cauze de atenuare a rspunderii penale. Potrivit art.
140 Cod penal, cursul termenului prescripiei se poate ntrerupe. Situaiile de ntrerupere sunt mai
restrnse, prevzndu-se c actele ndeplinite n cursul procesului penal, pentru a ntrerupe cursul
termenului prescripiei, trebuie s fie din acelea care se comunic nvinuitului sau inculpatului.
Procesul penal trebuie nceput pentru a se constata existena acestei cauze care duce la
nlturarea rspunderii penale, iar apoi se va soluiona cauza. Soluia difer dup cum prescripia
este constatat n faza de urmrire penal sau de judecat. n faza de urmrire penal, procurorul,
constatnd existena prescripiei, dispune clasarea, dac nu exist nvinuit n cauz (art. 11 pct. 1
lit. a Cod procedur penal) sau ncetarea urmririi penale, cnd exist nvinuit sau inculpat n
cauz (art. 11 pct. 1 lit. c Cod procedur penal). n cursul judecii, instana, constatnd existena
prescripiei rspunderii penale, pronun ncetarea procesului penal (art. 345 alin. 3, combinat cu
art. 11 pct. 2 lit. b Cod procedur penal). i n cazul prescripiei rspunderii penale, nvinuitul sau
inculpatul poate cere continuarea procesului penal (art. 13 alin. 1 Cod procedur penal) pentru ai dovedi nevinovia ori pentru a invoca existena vreuneia din cauzele prevzute n art. 10 lit. a-e
din Codul de procedur penal. Dac n faza urmririi penale se constat existena vreuneia din
aceste cauze, procurorul dispune scoaterea de sub urmrire penal (art. 13 alin. 2, combinat cu art.
11 pct. 1 lit. b Cod procedur penal). Atunci cnd constat vinovia nvinuitului sau inculpatului,
procurorul, fcnd aplicarea dispoziiilor cu privire la prescripie, dispune ncetarea urmririi penale
(art. 13 alin. 3, combinat cu art. 11 pct. 1 lit. c Cod procedur penal). n faza de judecat, instana
pronun achitarea (art. 345 alin. 3, combinat cu art. 13 alin. 2 Cod procedur penal, raportate la
art. 11 pct. 2 lit. c Cod procedur penal), cnd constat nevinovia inculpatului, i ncetarea
procesului penal, cnd constat vinovia inculpatului (art. 345 alin. 3, combinat cu art. 13 alin. 3,
raportate la art. 11 pct. 2 lit. b din Codul de procedur penal), i aplic dispoziiile referitoare la
prescripia rspunderii penale. Decesul fptuitorului este cea de-a treia cauz distinct prevzut
de art. 10 lit. g Cod procedur penal. Aceasta este o cauz de mpiedicare a executrii aciunii
penale, ntruct rspunderea penal este strict personal. Rspunderea penal fiind personal, nu
poate fi tras la rspundere o alt persoan n locul fptuitorului decedat. Dac decesul fptuitorului
intervine pe parcursul procesului penal, procurorul, n faza de urmrire penal, dispune ncetarea
urmririi penale (art. 242 rap. la art. 10 lit. f-h i j comb. cu art. 11 pct. 1 lit. c Cod procedur
penal), iar n faza de judecat, instana va dispune, pentru acest motiv, ncetarea procesului penal
(art. 345 alin. 3, combinat cu art. 11 pct. 2 lit. b Cod procedur penal), chiar dac anterior
132

decesului fapta imputat inculpatului a fost amnistiat. Radierea persoanei juridice atunci cnd are
calitatea de fptuitor cea de-a patra cauz distinct prevzut de art. 10 lit. g Cod procedur
penal. Radierea persoanei juridice din registrul comerului se face nscriindu-se integral n registru
actul care a constatat, declarat sau hotrt dizolvarea. Conform articolului 24 din Legea nr.
108/16.06.1999 pentru nfiinarea i organizarea Inspeciei Muncii, republicat - n cazul svririi
repetate de ctre angajatori a unor abateri grave de la prevederile legislaiei muncii sau de la
normele de securitate i sntate n munc, Inspecia Muncii poate cere radierea persoanei juridice
din registrul comerului.De asemenea, Legea nr. 130/1999 privind unele msuri de protecie a
persoanelor ncadrate n munc, cu modificrile i completrile ulterioare, n articolul 18, prevede
c: n cazul svririi repetate de ctre angajatori a contraveniilor prevzute la art. 16 ori de a nu
pune la dispoziie acestora documentele solicitate), inspectoratele teritoriale de munc vor solicita,
potrivit legii, radierea persoanei juridice din registrul comerului. h) A fost retras plngerea
prealabil ori prile s-au mpcat, n cazul infraciunilor pentru care retragerea plngerii sau
mpcarea prilor nltur rspunderea penal Retragerea plngerii prealabile opereaz numai la
infraciunile pentru care legea penal a prevzut expres necesitatea plngerii prealabile, n vederea
punerii n micare a aciunii penale. n partea special a Codului penal nu se specific n nici o
situaie c retragerea plngerii prealabile are drept efect nlturarea rspunderii penale, ntruct,
conform prevederilor generale din art. 143 Cod penal, retragerea plngerii prealabile este posibil
n toate cazurile n care s-a introdus o asemenea plngere. Plngerea prealabil produce efect in
rem. Aciunea penal introdus mpotriva unui participant la infraciune se extinde i asupra
celorlali. Pe cale de consecin, retragerea plngerii prealabile are acelai efect in rem; aciunea
penal stingndu-se cu privire la toi inculpaii. Retragerea plngerii prealabile fa de unul sau de
unii din participanii la infraciune este lipsit de eficien, n sensul c rspunderea nu se nltur
nici pentru cei anume vizai i nici pentru ceilali32. Retragerea plngerii prealabile urmeaz a se
face n raport de fapta penal svrit, n aa fel nct prin aceasta s se ajung la stingerea
aciunii penale pentru toi participanii. Retragerea plngerii prealabile trebuie s fie necondiionat
i total. Din moment ce ntr-o cauz penal partea vtmat dei i-a retras plngerea a cerut
totui soluionarea aciunii civile, nseamn c aceast cerin nu era satisfcut. n consecin,
instana nu trebuia s dispun ncetarea procesului penal i respingerea ca inadmisibil a cererii de
obligare a inculpatului la despgubiri civile. Nicio dispoziie legal nu condiioneaz valabilitatea
retragerii plngerii prealabile de modul cum aceasta s-a ntocmit sau s-a realizat, singura cerin
fiind ca declaraia s emane de la partea care are dreptul s dispun asupra ei34. Instana nu
poate lua act de declaraia unei pri c i retrage plngerea prealabil ntr-un alt dosar dect cel
supus judecii, din moment ce cauzele nu fuseser conexate. Dispoziiile articolului 13 din Codul
133

de procedur penal, care permit inculpatului s cear continuarea procesului penal, sunt valabile
i n cazul retragerii plngerii prealabile. n cazul n care cel vtmat este o persoan lipsit de
capacitate de exerciiu ori cu capacitate de exerciiu restrns, aciunea penal se pune n micare
i din oficiu (art. 144 alin. 1 Cod penal). De aceea, n asemenea cazuri, dac aciunea a fost
declanat de procuror, lipsa plngerii prealabile nu poate constitui un impediment n calea
exercitrii aciunii penale. mpcarea prilor nltur rspunderea penal n cazurile expres
prevzute n legea penal i numai cu privire la acel inculpat cu care partea vtmat s-a mpcat.
mpcarea prilor produce efecte in personam. mpcarea prilor are un caracter independent fa
de instituia introducerii, respectiv a retragerii plngerii prealabile. Dei adesea cele dou instituii
sunt alturate, exist cazuri cnd pornirea aciunii se face la plngerea prealabil, fr ca
mpcarea prilor s duc la extinderea aciunii (exemplu: violul art. 217 alin. 1, hruirea sexual
art. 223 Cod penal), i invers, cnd pornirea aciunii se face din oficiu, dar mpcarea prilor
constituie o cauz de mpiedicare a exercitrii n continuare a aciunii penale (exemplu: seducia
art. 219 Cod penal). n articolul 144 din Codul penal se prevede c prin mpcarea prilor se stinge
i aciunea civil. Aceast dispoziie se justific prin aceea c aciunea civil n procesul penal este
un accesoriu al aciunii penale i, deci din moment ce prile s-au mpcat, nu are rost s continue
aciunea civil36. n practic, adeseori, mpcarea prilor este condiionat de realizarea ulterioar
a despgubirilor pe care inculpatul nelege s le suporte de bunvoie. mpcarea trebuie s
intervin naintea rmnerii definitive a hotrrii. mpcrile ulterioare nu produc efecte penale.
Declaraia de retragere a plngerii prealabile sau de mpcare nu poate fi fcut dect de cel n
cauz sau alt persoan pe baz de mandat special. mpcarea persoanelor lipsite de capacitate
de exerciiu sau cu capacitate de exerciiu restrns survine fie prin intermediul reprezentanilor
legali, fie cu ncuviinarea dat de acetia, potrivit legii. mpcarea prilor trebuie s fie total,
necondiionat i definitiv. Soluiile ce pot fi dispuse n cazul mpcrii prilor sunt, ncetarea
urmririi penale sau ncetarea procesului penal. mpcarea prilor avnd loc ntre nvinuit sau
inculpat, pe de o parte, i persoana vtmat sau partea vtmat, pe de alt parte, soluia clasrii
nu este posibil, deoarece nu se poate pune problema lipsei nvinuitului sau inculpatului n cauza
penal. i) S-a dispus nlocuirea rspunderii penale Conform actualei reglementri rspunderea
penal nu poate fi nlocuit dect printr-o sanciune cu caracter administrativ, aplicat de instan.
Prin Legea nr. 104/1992 au fost abrogate toate formele de influenare obteasc din Codul penal.
Articolul 19 din Codul penal prevede c sanciunile cu caracter administrativ pe care le aplic
instana de judecat n caz de nlocuire a rspunderii penale, sunt: mustrarea, mustrarea cu
avertisment sau amenda de la 100 2.500 lei. Dispoziiile exprese ale legii prevd c nlocuirea
rspunderii penale rmne n caz de mpiedicare a exercitrii aciunii penale, aplicabil exclusiv de
134

instan. Din prevederile legale rezult c tragerea la rspundere penal sau nlocuirea acesteia cu
o msur administrativ constituie un act de justiie, care trebuie s revin numai instanei nu i
procurorului. Potrivit art. 278unu alin. 2 Cod procedur penal, mpotriva ordonanei prin care s-a
dispus nlocuirea rspunderii penale se poate face plngere, n termen de 20 zile de la ntiinarea
persoanelor interesate. n toate cazurile, punerea n executare a ordonanei de nlocuire a
rspunderii penale se face dup expirarea termenului de 20 zile de la data ntiinrii, iar dac s-a
fcut plngere i a fost respins, dup respingerea acesteia. n cazul n care prim-procurorul
parchetului sau, dup caz, procurorul general al Parchetului de pe lng Curtea de Apel, procurorul
ef de secie al Parchetului de pe lng nalta Curte de Casaie i Justiie ori procurorul ierarhic
superior nu a soluionat plngerea n termenul de 20 de zile prevzut n art. 277 Cod procedur
penal, termenul de 20 de zile prevzut n art. 278unu alin. 1 curge de la data expirrii termenului
de 20 de zile. Soluiile ce pot fi date nlocuirii rspunderii penale sunt: ncetarea urmririi penale sau
ncetarea procesului penal. ntruct nlocuirea rspunderii penale se poate face numai cu privire la
nvinuit sau inculpat, el fiind deci cunoscut; soluia clasrii nu este posibil, deoarece nu se poate
vorbi de lipsa nvinuitului sau inculpatului n cauza penal. i1) Exist o cauz de nepedepsire
prevzut de lege. Prin Legea nr. 281/2003 privind modificarea i completarea Codului de
procedur penal i a unor legi speciale a fost introdus acest caz de mpiedicare a promovrii sau
exercitrii aciunii penale, avndu-se n vedere faptul c legea penal prevede unele cauze de
nepedepsire cum ar fi: avortul, prevzut de art. 190 alin 5 lit. a-c din Codul penal; punerea n
primejdie a unei persoane n neputin de a se ngriji art. 198 alin. 2 Cod penal; bigamia art. 227
alin. 3 Cod penal; tinuirea art. 267 alin. 2, raportat la art. 357 alin. 2 din Codul penal; complotul
art. 286 alin. 4 Cod penal; nedenunarea art. 292 alin. 2, 3 i 4 din Codul penal; darea de mit
art. 309 alin. 5 Cod penal; traficul de influen art. 312 alin. 3 Cod penal; mrturia mincinoas
art. 335 alin. 3 Cod penal; nedenunarea unor infraciuni art. 338 alin. 3 i 4 din Codul penal;
favorizarea infractorului art. 340 alin. 3 Cod penal; omisiunea de a ncunotina organele judiciare
art. 341 alin. 2 Cod penal; constituirea unui grup infracional organizat art. 354 alin. 4 Cod
penal; asocierea pentru svrirea de infraciuni art. 355 alin. 3 Cod penal; ncierarea art. 366
alin. 4 Cod penal i producerea i punerea n circulaie de mrfuri i dispozitive pirat art. 432 alin.
10 din Codul penal. j) Exist autoritate de lucru judecat. Acest caz de mpiedicare a promovrii sau
exercitrii aciunii penale produce efecte chiar dac faptei definitiv judecate i s-ar putea da o alt
ncadrare juridic. La autoritatea de lucru judecat se ajunge prin promovarea i exercitarea aciunii
penale, pn la soluionarea cauzei n mod definitiv de ctre instana de judecat. n mod normal,
aciunea penal ia sfrit prin soluionarea cauzei de ctre instana de judecat competent,
punndu-se astfel capt conflictului de drept penal care a format obiectul aciunii penale. Cele
135

dispuse prin hotrrea definitiv a instanei de judecat, care a soluionat conflictul de drept penal,
constituie lucru judecat. mpotriva hotrrii care a obinut o asemenea autoritate nu se pot exercita
dect cile de atac extraordinare. Autoritatea hotrrilor definitive se sprijin pe prezumia c ele
reflect adevrul. Lucrul judecat rezult deci din dispozitivul hotrrii prin care s-a statuat, cu
caracter definitiv i irevocabil, n fapt i n drept, asupra vinoviei sau nevinoviei celui supus
judecii. Lucrul judecat face ca hotrrea definitiv s capete putere executorie, adic fora
executorie recunoscut de ctre lege. Totodat, lucrul judecat, mpiedicnd orice nou urmrire a
faptei care a format obiectul unei judeci, formeaz sau produce autoritatea de lucru judecat.
Cauza intervine atunci cnd procesul penal a fost declanat sau aciunea penal a fost pus din
nou n micare din eroare, i opereaz chiar dac fapta anterior judecat ar putea primi o alt
ncadrare juridic (de exemplu: furt n loc de tlhrie, nelciune n loc de abuz de ncredere etc.).
Potrivit acestui caz, autoritatea de lucru judecat, presupune c nici o persoan care a fost definitiv
judecat pentru o fapt prevzut de legea penal nu mai poate fi urmrit i judecat pentru acea
fapt. De fapt, acesta este efectul cel mai important al autoritii lucrului judecat fa de aciunea
penal. Lucrul judecat pune capt conflictului de drept penal adus n faa instanei de judecat, iar
autoritatea de lucru judecat mpiedic o nou urmrire a acelui conflict care a fost deja soluionat n
mod definitiv. Aadar, puterea lucrului judecat mpiedic o nou urmrire penal pentru aceeai
fapt i mpotriva aceleiai persoane, prin stingerea pe cale procesual a aciunii penale exercitate
n faa instanei de judecat. Pentru a se invoca autoritatea de lucru judecat i deci pentru a se
reine c aciunea penal nu poate fi pus n micare, iar cnd a fost pus n micare nu mai poate
fi exercitat, trebuie s fie ndeplinite cumulativ urmtoarele condiii: s existe o hotrre definitiv
prin care s se fi soluionat n fond conflictul de drept penal; urmrirea penal nou s se ndrepte
mpotriva aceleiai persoane care a fost anterior judecat; noua urmrire penal s priveasc
aceeai fapt concret n legtur cu care s-a pronunat deja o hotrre definitiv. Constatnd
ndeplinirea acestor condiii i reinnd existena autoritii lucrului judecat, procurorul, n faza de
urmrire penal, dispune ncetarea urmririi penale (art. 11 pct. 1 lit. c Cod procedur penal), iar
instana de judecat, n faza de judecat, dispune ncetarea procesului penal (art. 345 alin. 3
combinat cu art. 11 pct. 2 lit. b din Codul de procedur penal). Procurorul, la dispunerea ncetrii
urmririi penale, ntocmete o ordonan de ncetarea urmririi penale, n dublu exemplarSoluia
clasrii nu poate fi dat n cazul acestui impediment, deoarece autoritatea de lucru judecat privete
o anumit fapt i o anumit persoan. n ipoteza n care hotrrea definitiv privete pe mai muli
fptuitori, cauza opereaz in rem.
64) Neagravarea situaiei n propriul apel.

136

Instanta de apel, solutionand cauza, nu poate crea o situatie mai grea pentru cel care a declarat
apel. De asemenea, in apelul declarat de procuror in favoarea unei parti, instanta de apel nu poate
agrava situatia acesteia Efectul neagravant al apelului, cunoscut n literatura de specialitate sub
denumirea de non reformatio in peiuj , impune instanei de apel obligaii de a nu crea n urma
soluionrii cauzei o soluie mai grea pentru cel care a declarat apel (art.372 alin.1). Regula non
reformatio in peiuj reprezint un beneficiu acordat de lege celui ce dorete reformarea hotrrii
pronunate, o ncurajare n exercitarea drepturilor personale prin eliminarea riscului ca acela ce
exercit calea de atac s-i creeze o situaie mai grea. Este posibil ca reexamnirea cauzei n apel
s duc la concluzia c hotrrea pronunat n prim instan este nelegal i netemeinc, ns
potrivit regulii non refomatio in pejus, agravarea situaiei pentru partea care a declarat apelul nu
este permis, chiar dac ea ar corespunde adevrului. Astfel, neconcilierea ntre principiul analizat
i princiile fundamentale ale legalitii i aflrii adevrului este rezolvat n favoarea principiului non
reformatio in pejus. Pentru a avea deplin eficien legal, regula non refomatio in pejus nu
funcioneaz dect n cazul folosirii propriei ci de atac. Astfel, dac una dintre prile cauzei
declar apel i o dat cu acesta declar apel i procurorul, ns n defavoarea ei, sau o alt parte
cu interese contrare, i este admis doar apelul ultimei persoane, regula menionat nu
funcioneaz, situaia prii putndu-se agrava. n literatura de specialitate i practica judiciar,
expresia neagravarea situaiei a fost analizat n sensul ei larg, cuprinznd orice nrutire a
situaiei prii care a exercitat calea de atac. Astfel, n apelul declarat de inculpat, instana de apel
nu poate reine starea de recidiv care n mod greit nu fusese reinut de prima instan, nu poate
schimba ncadrarea juridic a faptei ntr-o infraciune mai grav ( chiar dac pedeapsa aplicat ar fi
mai mic ), nu poate reine n sarcina acestuia mai multe infraciuni n concurs fa de o singur
infraciune reinut n fond, nu poate nlocui suspendarea executrii pedepsei nchisorii cu
executarea pedepsei la locul de munc n doctrin s-a impus opinia conform creia, prin obligarea
la tratament medical a inculpatului, ca urmare a soluionrii apelului su, nu a fost nclcat regula
non reformatio in pejus, ci, dimpotriv, a fost satisfcut un interes al su, interes cu privire la care,
n cazul de fa, el i-a manifestat expres dorina.Ca urmare a caracterului su absolut, regula non
reformatio in pejus funcioneaz n orice cadru procesual declanat ca urmare a promovrii apelului
( n cazul desfinrii cu trimitere spre rejudecare sau n ipoteza trimiterii cauzei la procuror n
vederea completrii urmrii penale). Chiar dac nu este parte n proces, anumite implicaii ale
regulii non reformatio in pejus le ntlnim i n cazul n care titluar al apelului este procurorul. Astfel,
potrivit art.372 alin.(2), n apelul declarat de procuror n favoarea uneia dintre pri, instana nu
poate agrava situaia acestuia. Apelul declarat de procuror, nu poate fi circumscris ipotezei de mai
sus.
137

65) Noiunea de infraciune flagrant. Cazurile de aplicare a procedurii speciale.

Este flagranta infractiunea descoperita in momentul savarsirii sau imediat dupa savarsire. Este, de
asemenea, considerata flagranta si infractiunea al carei faptuitor, imediat dupa savarsire, este
urmarit de persoana vatamata, de martorii oculari sau de strigatul public, ori este surprins aproape
de locul comiterii infractiunii cu arme, instrumente sau orice alte obiecte de natura a-l presupune
participant la infractiune.In cazurile de mai sus, orice persoana are dreptul sa prinda pe faptuitor si
sa-l conduca inaintea autoritatii. Infractiunile flagrante pedepsite prin lege cu inchisoare mai mare
de 3 luni si de cel mult 5 ani, precum si formele agravate ale acestor infractiuni, savarsite in
municipii sau orase, in mijloace de transport in comun, balciuri, targuri, porturi, aeroporturi sau gari,
chiar daca nu apartin unitatilor teritoriale aratate mai sus, precum si in orice loc aglomerat.
Existena unei proceduri speciale privind urmrirea i judecata n cazul infraciunilor flagrante a fost
generat de situaia particular a descoperirii infraciunii, i anume n momentul comiterii acesteia
sau imediat dup svrire. Avnd n vedere aceste particulariti, probaiunea este mult mai
uoar, datele cu privire la comiterea infraciunii fiind furnizate de persoanele care au asistat sau au
luat cunotin n mod direct de consecinele acesteia. Distincia pe care legiuitorul o face cu privire
la infraciunile flagrante o ntlnim ns numai n Codul procesual penal, fr a exista o asemenea
distincie i n domeniul substania. Drept consecin, nu se constat deosebiri n ceea ce privete
regimul sancionator ntre infraciunile flagrante i infraciunile neflagrante. Simplificarea procedurii
n cazul urmririi i judecrii infraciunilor flagrante duce, n mod firesc, i la desfurarea ntr-un
ritm rapid a procesului penal, mai accelerat dect n cazul procedurii obinuite, motiv pentru care
este cunoscut i sub denumirea de procedur urgenta. Aceast simplificare i comprimare a
procedurii n cazul infraciunilor flagrante este justificat de condiiile comiterii i reinerii
infraciunilor flagrante, mprejurri care nltur aproape complet posibilitatea unei erori judiciare.
Se apreciaz c aceast procedur este una sumar, considerndu-se ns c, prin derogrile
existente, nu se aduce atingere minimului de garanii necesare pentru justa soluionare a
infraciunilor flagrante. n acest context, se apreciaz c reglementarea special privind urmrirea
i judecarea unor infraciuni flagrante d satisfacie sporit principiului operativitii, grbind
totodat, prin derogrile existente, restabilirea ordinii de drept perturbat prin comiterea infraciunii.
Conceptul, noiunea de flagrant, din punct de vedere juridic, semnific n sens larg, o infraciune
descoperit n momentul comiterii, chiar proveniena noiunii sugernd acest sens: termenul de
flagrant deriv din participiul fragrant-tis al verbului latin flagro-flagrare (a arde) i care, folosit n
context juridic, sugereaz o contextualitate temporal referitoare la momentul comiterii infraciunii i
prinderea presupusului autor. Lund n considerare nelesul noiunii de flagran i regelementarea
138

infraciunii flagrante dat de Codul de procedur penal, se poate aprecia c noiunea de flagran
n domeniul juridic semnific prinderea autorului n focul aciunii sale sau imediat dup aceea.
Potrivit dispoziiilor art. 465, este flagrant infraciunea descoperit n momentul svririi sau
imediat dup svrire. Este, de asemenea, considerat flagrant i infraciunea al crei fptuitor,
imediat dup svrire, este urmrit de persoana vtmat, de martorii oculari sau de strigtul
public, ori este surprins aproape de locul comiterii infraciunii cu arme, instrumente sau orice alte
obiecte de natur al presupune participant la infraciune. n cazurile de mai sus, orice persoan are
dreptul s prind pe fptuitor i s-l conduc naintea autoritii. Plecnd de la aceast
reglementare dat n cele dou alineate de art. 465, s-a considerat c infraciunea flagrant poate fi
reinut sub dou forme, una tipic, flagrant propriu-zis, i o alt form asimilat, cvasiflagrant.
Infraciunea flagrant tipic, propriu-zis, este sub forma prevzut de art. 465 alin. (1): este
flagrant infraciunea descoperit n momentul svririi infraciunii sau imediat dup svrire. Din
redactarea textului reiese c infraciunea flagrant tipic se prezint n dou ipoteze. n ceea ce
privete prima ipotez care atrage starea de flagran, legiuitorul a fixat un cadru determinabil
(descoperirea n momentul svririi), termenul de svririi avnd nelesul dat de art. 144 C.
pen.. Pentru cea de-a doua ipotez (infraciunea descoperit imediat dup svrire), legiuitorul nu
prevede un criteriu fix, determinabil n timp. Aa cum sugereaz i redactarea textului, imediat
dup svrire nseamn ct mai aproape de momentul svririi, aprecierea n timp de acest
moment neputnd fi ns stabilit n textul de lege ca o determinant fix, motiv pentru care este
acceptat punctul de vedere c organul judiciar, n funcie de datele concrete, este cel care trebuie
s aprecieze starea de flagran.n cazul ambelor ipoteze se presupune ns c, pentru reinerea
strii de flagran, nu este necesar numai descoperirea infraciunii, dar i prinderea autorului. Prin
urmare, descoperirea infraciunii n momentul svririi sau imediat dup svrire, presupune i
prinderea autorului n acel moment sau imediat dup aceea. Chiar noiunea de flagran, pe plan
juridic, presupune o relaie direct ntre descoperirea infraciunii n condiiile artate i prinderea
autorului, lipsa acestuia excluznd reinerea ca flagrant a infraciunii. Infraciunea cvasiflagrant
(forma asimilat). Potrivit art. 465 alin. (2) C. proc. pen. Este, de asemenea, considerat flagrant
i infraciunea al crei fptuitor, imediat dup svrire, este urmrit de persoana vtmat, de
martorii oculari sau de strigtul public, ori este surprins aproape de locul comiterii infraciunii cu
arme, instrumente sau orice alte obiecte de natur a-l presupune participant la infraciune. Din
redactarea textului reiese c starea de cvasiflagran o ntlnim n dou situaii. Prima situaie este
n cazul infraciunii al crei fptuitor imediat dup svrire este urmrit de persoana vtmat, de
martorii oculari sau de strigtul public. Se presupune deci c, dup svrire, autorul a prsit

139

locul faptei, iar din acel moment el este urmrit de persoana vtmat, martorii oculari sau strigtul
public n textul de lege se precizeaz c fptuitorul este urmrit de partea vtmat, martorii
oculari, ntruct acestea sunt categoriile de persoane care, n mod firesc, observ comiterea faptei
oferind, totodat, certitudinea a identitii fptuitorului. Prin strigtul public. Aa cum s-a artat i n
literatura de specialitate, trebuie neles strigtul de alaramare, de ajutor al celor prezeni la
comiterea infraciunii sau aflai n apropierea locului faptei. A doua situaie o ntlnim n cazul n
care fptuitorul este surprins aproape de locul comiterii infraciunii cu arme, instrumente sau orice
alte obiecte de natur a-l presupune participant la infraciune. i aceast situaie de flagran este
condiionat de o apropiere n timp ntre momentul svririi faptei i cel al prinderii fptuitorului,
folosirea n text a termenului de surprindere, n contextul respectiv, fiind sugestiv din acest punct
de vedere. Textul de lege prevede pentru reinerea strii de flagran ndeplinirea cumulativ i a
altor condiii: fptuitorul s fie surprins cu arme, instrumente sau orice alte obiecte de natur a-l
presupune

participant la infraciune. n conformitate cu dispoziiile art. 465 alin. (3), n cazul

svririi unei infraciuni flagrante, orice persoan are dreptul s prind pe fptuitor i s-l conduc
naintea autoritilor. Reglementarea este impus de faptul c de puine ori organele judiciare iau
cunotin direct de comiterea unei infraciuni flagrante, impunndu-se cu necesitate prinderea i
identificarea fptuitorului, n condiiile artate. Dup cum s-a artat n literatura de specialitate,
prinderea fptuitorului de o persoan particular care nu aparine unui organ judiciar abilitat s
dispun luarea unor msuri preventive nu are caracterul unui act procesual. Aceast condiie este
privit ca un act de sprijin obtesdat organelor judiciare, izvort dintr-un sentiment de solidaritate
uman i obligaii cetenti fa de comiterea unor acte cu caracter infracional. Autoritatea
naintea creia este condus fptuitorul poate fi att un organ judiciar, ct i o alt autoritate de stat,
care va sesiza, la rndul su, organul judiciar. Aa cum reiese i din denumirea Titlului IV, Capitolul
I, al Codului de procedur penal, reglementarea special privete urmrirea i judecarea numai a
unor infraciuni flagrante. De altfel, i din cuprinsul art. 466 (astfel cum a fost modificat prin Legea
nr. 281/2003 ) reiese c numai anumitor infraciuni flagrante, aa cum sunt definite n art. 465, li se
aplic procedura special n faza urmririi i judecrii, cazurile de aplicare fiind prezentate n
cuprinsul acestui articol. Pentru a fi aplicat procedura special privind urmrirea i judecarea unor
infraciuni flagrante, trebuie ndeplinite cumulativ, urmtoarele condiii: infraciunea s fie flagrant;
pentru infraciunea respectiv s fie prevzut pedeapsa nchisorii mai mare de un an i cel mult 12
ani, precum i n cazul formelor agravate ale acestor infraciuni; infraciunea s fie svrit ntr-un
anumit loc: municipii sau orae, n mijloacele de transport n comun, blciuri, trguri, porturi,
aeroporturi sau gri, chiar dac nu aparin unitilor teritoriale artate mai sus, precum i n orice loc

140

aglomerat. Prima condiie, constnd n starea de flagran, se consider a fi ndeplinit n cazul n

care organul judiciar constat incidena dispoziiilor art. 465 (care au fost analizate anterior). Cea
de-a doua condiie se referea la pedeapsa pe care legea o prevede pentru infraciunea respectiv.
Astfel, prin dispoziiile art. 466, legiuitorul a limitat aplicarea procedurii speciale numai la o anumit
categorie de infraciuni, i anume la cele sancionate de lege cu nchisoare mai mare de un an i de
cel mult 12 ani, precum i formele lor agravate. Excluderea infraciunilor sancionate cu o pedeaps
mai mic de un an are drept temei gradul sczut de pericol social, ceea ce nu ar justifica aplicarea
procedurii speciale. n ceea ce privete infraciunea pentru care legea prevede o pedeaps cu
nchisoarea mai mare de 12 ani, care au un grad ridicat de pericol social, cazuri n care, de regul,
i probaiunea este mai complex, s-a considerat c soluionarea ntr-un timp scurt ar putea genera
erori judiciare. Modul de redactare al art. 466 C. proc. pen. a generat ns i controverse, n ceea
ce privete formularea precum i formele agravate ale acestei infraciuni, sancionate cu
nchisoare mai mare de un an i de cel mult 12 ani. Unele instane au considerat c formularea se
refer la infraciunile pentru care se prevede o pedeaps ntre limitele prevzute de text i anume
mai mare de un an i cel mult 12 ani, dar care se svresc n mprejurrile prevzute de art. 75 C.
pen. i care constituie circumstane agravante, legale sau judiciare. Alte instane au considerat c
formularea se refer la cazurile n care infraciunile sancionate n forma simpl cu nchisoarea ntre
limitele prevzute de text sunt svrite n condiii ce duc la ncadrarea lor ntr-o infraciune
calificat sau ntr-o form agravat conform prevederilor Codului penal, Partea special sau a altor
legi speciale i care atrag pedepse ce pot depi 12 ani nchisoare. n aceast situaie, pentru
asigurarea unei practici judiciare unitare Plenul fostului Tribunal Suprem, printr-o decizie de
ndrumare, a considerat ca legal cea de-a doua soluie 1. Astfel, s-a decis c procedura special de
urmrire i judecare a unor infraciuni flagrante se aplic infraciunilor sancionate de lege cu
nchisoare mai mare de

3 luni i cel mult 5 ani (acestea erau limitele prevzute n vechea

reglementare), chiar i n cazul n care aceste infraciuni sunt svrite n condiii ce determin
ncadarea lor ntr-o infraciune calificat sau ntr-o form agravat conform prevederilor din partea
special a Codului penal sau a altor legi speciale i care atrag, astfel, sanciuni ce depesc 5 ani
nchisoare. Se motiveaz c, dei n lege nu se arat c limitele indicate n dispoziiile art. 466 C.
proc. pen. se refer la formele simple ale infraciunilor, totui, din faptul c n acelai text se
menioneaz c procedura special se aplic i formelor agravate ale acelorai infraciuni rezult n
mod evident c aceste limite se refer la formele simple. Infraciunile sancionate de lege n forma
simpl cu nchisoare n limitele artate n art. 466 C. proc. pen. pot fi svrite ns n anumite
condiii agravante, prevzute n mod expres n partea special a Codului penal sau n legi speciale,

141

altele dect cele prevzute n art. 75 C. pen., cptnd astfel o form agravant sau devenind
infraciuni calificate. La aceste condiii agravante, care calific o infraciune prin prevederea lor ntrun alt text sau care agraveaz o infraciune prin menionarea lor n acelai text de baz, se refer
art. 466 C. proc. pen. prin noi., cptnd astfel o form agravant sau devenind infraciuni
calificate. La aceste condiii agravante, care calific o infraciune prin prevederea lor ntr-un alt text
sau care agraveaz o infraciune prin menionarea lor n acelai text de baz, se refer art. 466 C.
proc. pen. prin noiunea formele agravate ale aceleeai infraciuni. Noiunea nu se refer la
circumsatnele agravante prevzute de art. 75 C. pen., deoarece acestea sunt luate n considerare
la individualizarea pedepsei att n cazul n care s-a reinut forma simpl sau agravat a unei
infraciuni, ct i cazul n care s-a reinut o infraciune calificat, ceea ce nseamn c ele nu sunt
de natur s agraveze infraciunea, ci numai pedeapsa ce urmeaz a fi aplicat. Astfel, conform
practicii judiciare constituite n baza vechei reglementri, s-a decis c infraciunea de tlhrie nu
poate fi urmrit i judecat potrivit procedurii speciale prevzut de art. 465 i urm. C. proc. pen.
deoarece nu sunt ndeplinite condiiile prevzute de art. 466: infraciunea de tlhrie este pedepsit
prin lege cu nchisoare mai mare de 5 ani iar, pe de alt parte, aceasta nu este o form agravat a
unei alte infraciuni, a crei form simpl s fie sancionat cu nchisoarea pn la 5 ani. De
asemenea, faptul c printre infraciunile flagrante concurente svrite de inculpat este i una
pentru care, potrivit art. 209 alin. (3) C. proc.pen., urmrirea penal se efectueaz de procuror, nu
nltur aplicarea dispoziiilor speciale cu privire la urmrirea infraciunii flagrante prevzute n art.
466 i urm. C. proc. pen. Aplicarea dispoziiilor speciale

privind urmrirea i judecarea unor

infraciuni flagrante a fost mult restrns n ultima perioad, fapt datorat modificrilor repetate n
materie penal, mai ales prin Legea nr. 140/1996 de modificare a Codului penal prin acre maximul
special al pedepselor a fost mrit, depind la majoritatea infraciunilor pragul de 5 ani pentru
forma simpl prevzut de art. 466 C. proc. pen. n aceste condiii, modificrile aduse prin Lgea nr.
281/2003 corespund cerinelor impuse att de literatura de specialitate, ct i de practica judiciar.
Cea de a treia condiie prevzut de lege n aplicarea dispoziiilor speciale privind infraciunile
flagrante se referea la locul svririi, care trebuie s fie un mijloc de transport n comun, blciuri,
trguri, porturi, aeroporturi sau gri, chiar dac nu aparin unitilor teritoriale artate mai sus,
precum i n orice loc aglomerat. Din redactarea textului, cu privire la ndeplinirea acestei condiii,
rezult condiionarea aplicrii procedurii speciale de comiterea infraciunii ntr-un loc aglomerat, fapt
sugerat att de natura sau destinaia locurilor enumerate, ct i precizarea fcut n finalul textului
precum i n orice loc aglomerat. Aplicarea procedurii flagrante cu aceast condiionare poate fi
explicat de faptul c asemenea locuri aglomerate constituie un cadru favorizant care uureaz

142

comiterea infraciunii, situaie demonstrat i statistic, ipotez n care i reacia organului judiciar,
precum i aplicarea unei sanciuni trebuie s fie ct mai rapide. Din analiza textului reiese c
procedura special se aplic infraciunilor svrite numai n municipii i orae, fiind excluse deci
comunele i satele, iar n cazul mijloacelor de transport n comun, blciuri, trguri, porturi,
aeroporturi sau gri procedura special se aplica chiar dac nu aparin unitilor teritoriale indicate
n art. 466 alin. (2), adic municipiilor sau oraelor. Aplicarea procedurii speciale, innd cont de
condiia privind locul svririi infraciunii, urmeaz a fi apreciat, n funcie de datele concrete, de
organelle judiciare. Astfel, furtul se consider flagrant cazul n care persoana vtmat, creia i s-a
sustras din buzunar o sum de bani n timp ce se afla n tramvai, constatnd lipsa banilor la
coborrea din mijlocul de transport, i-a urmrit imediat pe cei bnuii de svrirea faptei, care au
recunoscut fa de ea svrirea sustragerii. n consecin, n mod legal judecata s-a desfurat
dup procedura special prevzut n art. 465 i urm. C. proc. pen.

66) Nulitile ca sanciuni procedurale penale.

Incalcarile dispozitiilor legale care reglementeaza desfasurarea procesului penal atrag nulitatea
actului, numai atunci cand s-a adus o vatamare care nu poate fi inlaturata decat prin anularea
acelui act. Dispozitiile relative la competenta dupa materie sau dupa calitatea persoanei, la
sesizarea instantei, la compunerea acesteia si la publicitatea sedintei de judecata sunt prevazute
sub sanctiunea nulitatii. De asemenea, sunt prevazute sub sanctiunea nulitatii si dispozitiile relative
la participarea procurorului, prezenta inculpatului si asistarea acestuia de catre aparator, cand sunt
obligatorii potrivit legii, precum si la efectuarea anchetei sociale in cauzele cu infractori minori. Ea
poate fi invocata in orice stare a procesului si se ia in considerare chiar din oficiu. Incalcarea
oricarei alte dispozitii legale decat cele prevazute in alin. 2 atrage nulitatea actului in conditiile alin.
1, numai daca a fost invocata in cursul efectuarii actului cand partea este prezenta sau la primul
termen de judecata cu procedura completa cand partea a lipsit la efectuarea actului. Instanta ia in
considerare din oficiu incalcarile, in orice stare a procesului, daca anularea actului este necesara
pentru aflarea adevarului si justa solutionare a cauzei. Noiune. Condiiile generale ale nulitilor.
Sanciuni procedurale tipice, nulitile invalideaz actele procedurale existente, care au luat ns
fiin prin nerespectarea dispoziiilor legale, prin omisiuni sau violarea formlelor prescise de lege.
Nulitatea, ca sanciune procedural, poate invalida att actele procesuale, ct i actele pocedurale
efectuate contrar dispoziiilor legale. Potrivit dispoziiilor art.197 alin.(1) C.proc.pen., pentru
anularea unui act procesual sau procedural ce cer a fi ntrunite cumulativ condiiile: s se constate

143

o nclcare a dispoziiilor legale care reglementeaz desfurarea procesului penal; nclcarea

dispoziiilor legale care disciplineaz desfurarea procesului penal s aib ca urmare producerea
unei vtmri procesuale; vtmarea produs s nu poat fi nlturat dect prin anularea actului
ndeplinit prin nclcarea legii. Clasificarea nulitilor. Nulitile se pot clasifica n funcie de mai
multe criterii. Dup modul de exprimare n norma juridic, nulitile pot fi: nulitile exprese, care
intervin n cazul nclcrii unor dispoziii legale anume individualizate de legiuitor, cum ar fi
dispoziiile referitoare la competena dup materie sau dup calitatea persoanei, la sesizarea
instanei, la compunerea acesteia, la publicitatea edinei de judecat etc. Temeiul legal n acest
caz l constituie art.197 alin.(2).

nuliti virutale, care pot interveni n cazul nerespectrii altor

dipoziii legale. Temeiul legal n acest caz l constituie art.2 i art.197 alin.(1) i alin.(4). Dup modul
de aplicare i efectele pe care le produc, deosebim ntre: nuliti absolute.Nulitile aboslute sunt
prevzute n art.197 alin.(2) C.proc.pen. i intervine n cazul nclcrii unor dispoziii
circumstaniale. Nulitile absolute se caracaterizeaz prin urmtoarele:

legale

vtmarea procesual

este prezumat iuris et de iure; cel care invoc nulitatea nu trebuie s fac dovada existenei
vtmrii; pot fi invocate n orice stare a procesului i nu pot fi nlturate n nici un mod, cu
excepia cazurilor expres prevzute de lege; pot fi invocate de orice parte din porces i se iau n
considerare chiar i din oficiu. Potivit art.197 alin.(2), sunt prevzute sub sanciunea nulitii
absolute dispoziiile relative la competena dup materie sau dup calitatea persoanei, la sesizarea
instanei, la compunerea acesteia i la publicitatea edinei de judect. De asemenea, sunt
prevzute i dispoziiile relative la participarea procurorului, prezenta inculpatului i asistarea
acestuia de aprtor, cnd sunt obligotrii, potrivit legii, precum i la efectuarea anchetei sociale n
cazurile cu infractori minori. nulitile relative. Potrivit art.197 alin.(4) raportat la art.197 alin.(1),
nclcarea oricrei alte dipoziii de cele prevzute n art.197 alin.(2) ( deci altele dect cele a cror
nclcare atrage sanciunea nulitii absolute ) atrage nulitatea actului doar atunci cnd s-a adus o
vtmare care nu poate fi nlturat dect prin anularea actului i numai dac a fost invocat n
cursul efecturii actului, cnd partea este prezent, sau la primul termen de judecat cu procedura
complet, cnd partea a lipsit de la efectuarea actului. Instana ia n considerare din oficiu
nclcarea, n orice stare a procesului, dac anularea actului este necesar pentru aflarea
adevrului i justa soluionare a cauzei. Pe cale de consecin, nulitile relative se caracterizeaz
prin: vtmarea produs prin nerespectarea legii trebuie dovedit de cel care invoc aceast
sanciune; nulitile relative pot fi invocate numai pn la un anumit moment procesual prevzut de
lege ( n cursul efecturii actului, cnd partea este prezent sau la primul termen de judecat cu
procedur complet ); nulitile relative sunt luate n considerare numai dac au fost invocate de un
anumit subiect circumstanial ( cel cruia i s-a produs vtmarea n drepturile sale procesuale );
144

poate fi acoperit prin vonia prilor, acestea putnd decide s nu invoce nulitatea. n mod
excepional, nulitatea relativ poate fi invocat din oficiu de ctre instana de judecat n cazurile n
care anularea actului este necesar pentru aflarea adevrului i justa soluionare a cauzei. Efectele
nulitilor. Indiferent de modalitate abolut sau relativ a nulitii, acesta, odat constatat, lipsete
de efecte juridice actul afectat, din momentul efecuri lui ( ex tunc ) , i nu din momentul constatrii
nulitii ( ex nunc ). De asemenea, actele anulate, se refac, de regul, de ctre organul juidiciar
care le-a ntocmit iniial, i rareori de ctre un alt organ, potrivit regulilor de competen. Avnd n
vedere c ntre diferitele acte efectuate ntr-o cauza exist corelaii, n doctrin s-a discutat dac
nulitate unui act atrage i nulitatea actelor anterioare, concomitente sau posterioare, fa de care
nulitatea actului declarat se impune prin legtur cauzal. Aceste efect extensiv al nulitii este
reglementat n mod difereniat n legislaiile altor state.Astfel, Codul italian consacr efectul extensiv
de plin drept asupra actelor ntocmite ulteriror actului viciat, iar n cazul actelor respectiv sunt sau
nu lovite de nulitate n funcie de legtura lor cu actul viciat. n legislaia francez este consacrat
numai efectul extensiv al nulitii actelor ulterioare actului viciat. Codul de procedur penal romn
actul nu cuprinde dispoziiile exprese n ceea ce privete efectul extensiv al nulitii, urmnd ca
prorogarea acestui efect s fie apreciat n fiecare caz concret de ctre organele judiciare care
trebuie s precizeze relaia ce exist ntre actul anualt i celelalte acte procesuale ntocmite, spre
deosebre de Codul de procedur penal anterior care consacra expres efectul de iradiere al nulitii
n art.104 alin.(1).

67) Obiectul probaiunii: noiune, faptele i mprejurrile care formeaz obiectul probaiunii.
Constituie proba orice element de fapt care serveste la constatarea existentei sau inexistentei unei
infractiuni, la identificarea persoanei care a savarsit-o si la cunoasterea imprejurarilor necesare
pentru justa solutionare a cauzei. Probele nu au valoare mai dinainte stabilita. Aprecierea fiecarei
probe se face de organul de urmarire penala si de instanta de judecata potrivit convingerii lor,
formata in urma examinarii tuturor probelor administrate si conducandu-se dupa constiinta lor.
Obiectul probatiunii (thema probandum) ntr-o cauz l reprezint ansamblul faptelor si
mprejurrilor de fapt ce trebuie dovedite legate att de latura penal si civil, ct si de unele
chestiuni adiacente cauzei. Obiectul probatiunii constituie si el un element de diferentiere si
clasificare a probelor, determinnd n limbajul de specialitate categorii cum ar fi cele de probe
admisibile, pertinente, concludente, utile si opusele lor. Din ratiuni legale sau conceptuale, nu
trebuie dovedite normele juridice cu exceptia celor strine, a prezumtiilor, precum si a faptelor
evidente ori notorii. n cazul notoriettii, dispensa de prob nu este absolut, ci depinde de gradul

145

de notorietate a faptei sau mprejurrii respective. Nu se permite dovedirea unor fapte care, chiar
dac ar fi adevrate si s-ar putea proba, sunt potrivnice prezumtiilor legale absolute. De exemplu,
desi este de notorietate c exist copii minune, deosebit de dotati intelectual si psihic, nu este
admisibil dovada care ar demonstra c un minor care nu a mplinit 14 ani are discernmntul
necesar pentru a rspunde penal. n schimb, exist fapte a cror dovedire, n anumite conditii, nu
este posibil. Aceasta este situatia n cazul faptelor negative total nedeterminate. De pild, nu s-ar
putea dovedi c o persoan, n cursul unei vieti ndelungate, nu a consumat niciodat buturi
alcoolice n msur de a determina mcar si o usoar stare ce depseste normalitatea. Se permite
ns dovedirea unui fapt negativ determinat printr-un fapt pozitiv concret de exemplu, se poate
sustine c o persoan nu a luat parte la svrsirea unui infractiuni, prin dovedirea faptului pozitiv
concret c la momentul svrsirii acelei infractiuni persoana se afla n alt parte (alibiul).
68) Obiectul i subiecii aciunii civile.
Actiunea civila are ca obiect tragerea la raspundere civila a inculpatului, precum si a partii
responsabile civilmente. Actiunea civila poate fi alaturata actiunii penale in cadrul procesului penal,
prin constituirea persoanei vatamate ca parte civila. Repararea pagubei se face potrivit dispozitiilor
legii civile:

in natura, prin restituirea lucrului, prin restabilirea situatiei anterioare savarsirii

infractiunii, prin desfiintarea totala ori partiala a unui inscris si prin orice alt mijloc de reparare; prin
plata unei despagubiri banesti, in masura in care repararea in natura nu este cu putinta. De
asemenea, se acorda despagubiri banesti pentru folosul de care a fost lipsita partea civila.
Persoana vatamata se poate constitui parte civila in contra invinuitului sau inculpatului si persoanei
responsabile civilmente. Constituirea ca parte civila se poate face in cursul urmaririi penale, precum
si in fata instantei de judecata pana la citirea actului de sesizare. Calitatea de parte civila a
persoanei care a suferit o vatamare prin infractiune nu inlatura dreptul acestei persoane de a
participa in calitate de parte vatamata in aceeasi cauza. Obiectul aciunii civile. Potrivit dispoziiilor
articolului 14 alin. 1 Cod procedur penal, aciunea civil are ca obiect tragerea la rspundere
material a inculpatului, precum i a prii responsabile civilmente. n aplicarea dispoziiilor art. 14 i
urmtoarele din Codul de procedur penal, instanele de judecat nu au un punct de vedere
unitar, pronunndu-se n mod diferit cu privire la limitele nvestirii instanei penale cu judecarea
aciunii civile, alturat celei penale prin constituirea persoanei vtmate ca parte civil, n cazul
infraciunilor cu efecte complexe, cum sunt cele de ucidere din culp i de vtmare corporal din
culp svrite cu ocazia circulaiei pe drumurile publice. Unele instane au considerat c n astfel
de cazuri aciunea civil alturat celei penale poate fi admis numai cu privire la preteniile
formulate pentru prejudiciile cauzate prin infraciunea cu care a fost sesizat instana, iar nu i

146

pentru cele produse prin efectele secundare sau colaterale ale faptei, care nu au fcut obiectul unei
ncadrri juridice distincte cu caracter penal. S-a apreciat c acest mod de a proceda se impune,
deoarece aciunea civil nu poate exceda limitelor cu care este nvestit instana prin aciunea
penal, ct timp ea este chemat s se pronune, sub aspect penal, numai cu privire la infraciunea
ce face obiectul trimiterii n judecat. De asemenea, alte instane s-au pronunat n sensul c
instana nvestit cu judecarea aciunii penale n cazul infraciunilor cu efecte complexe, cum sunt
cele de ucidere din culp i de vtmare corporal din culp svrite cu ocazia circulaiei pe
drumurile publice, este nvestit s judece aciunea civil, alturat celei penale prin constituirea
persoanei vtmate ca parte civil, att cu privire la preteniile formulate n legtur cu decesul
victimei sau cu vtmrile corporale suferite, ct i cu privire la preteniile referitoare la bunurile
distruse ori deteriorate, ca urmare a aceleiai fapte. Aceste instane din urm au procedat corect.
Potrivit art. 14 alin. 1-3 din Codul de procedur penal, aciunea civil are ca obiect tragerea la
rspundere civil a inculpatului, precum i a prii responsabile civilmente; ea poate fi alturat
aciunii penale n cadrul procesului penal, prin constituirea persoanei vtmate ca parte civil, iar
repararea pagubei se face potrivit dispoziiilor legii civile. Din aceast ultim dispoziie a textului
de lege menionat rezult c repararea pagubei produse prin infraciune, n cadrul soluionrii
aciunii civile alturate celei penale, se face n conformitate cu prevederile din legea civil. Ori, prin
dispoziiile articolului 998 din Codul civil, care constituie temeiul rspunderii civile delictuale, se
prevede c orice fapt a omului, care cauzeaz altuia prejudiciu, oblig pe acela din a crui
greeal s-a ocazionat, a-l repara. Tot astfel, potrivit art. 999 din Codul civil, prin care este
reglementat rspunderea civil n caz de cvasidelicte, omul este responsabil nu numai de
prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar i de acela ce a cauzat prin neglijena sau prin imprudena
sa". n raport cu aceste reglementri neechivoce, a cror aplicare nu este limitat prin vreo
dispoziie a Codului de procedur penal referitoare la repararea pagubei n cadrul aciunii civile
alturate celei penale, este evident c legiuitorul nu a urmrit s ngrdeasc n vreun fel
posibilitatea persoanei vtmate, constituit parte civil, de a obine o just i integral reparare a
pagubei. De aceea, prin limitarea obiectului aciunii civile la daunele cauzate numai de efectele ce
sunt consecina la care se face referire neechivoc prin textul legii penale incriminator al faptei
deduse judecii instanei penale, s-ar deturna nsui sensul i scopul unei astfel de aciuni, care
const n asigurarea unei juste i integrale reparri a prejudiciului cauzat. Imperativul bunei
administrri a justiiei, care impune exercitarea concomitent a celor dou aciuni, nu poate permite
fragmentarea preteniilor civile n funcie de caracterul direct sau indirect al pagubelor produse, ca
urmare a particularitilor legturii de cauzalitate dintre actul incriminat i efectele acestuia. O astfel
de soluie ar contraveni nsui spiritului legii romne aplicabile i reglementrilor art. 6 paragraful 1
147

din Convenia european pentru aprarea drepturilor omului i a libertilor fundamentale, potrivit
crora orice persoan are dreptul la judecarea, n mod echitabil i ntr-un termen rezonabil, de ctre
o instan care s hotrasc nu numai cu privire la temeinicia acuzaiei penale, ci i asupra
nclcrii drepturilor i obligaiilor cu caracter civil. n raport cu aceste cerine, chiar dac n art. 14
din Codul de procedur penal se are n vedere cazul tipic n care urmarea pgubitoare este unic
i decurge, n ntregul ei, din aciunea sau inaciunea ce constituie infraciunea dedus judecii,
aceasta nu nseamn c nu ar putea fi adoptat o alt soluie pentru unele situaii cu urmri
pgubitoare multiple, la care legea nu se refer n mod expres, cum sunt cele create prin
accidentele de circulaie, cnd prin aceeai fapt, de conducere culpabil a autovehiculului, sunt
lezate, de regul, att integritatea corporal a victimei, ct i bunurile acesteia. Cum n asemenea
cazuri toate urmrile pgubitoare decurg din aceeai fapt, unic, a inculpatului, dei aceasta
constituie infraciune numai n raport cu unul dintre efectele produse, cum ar fi moartea sau
vtmarea integritii corporale a victimei, este raional i echitabil ca toate preteniile de
despgubiri s fie soluionate n cadrul aciunii civile alturate celei penale. n astfel de situaii este
nu numai n interesul societii de a se nfptui actul de justiie n mod complet i ct mai prompt
posibil, dar i n interesul prilor ca judecarea aciunii civile s fie realizat, n ntregul ei, n faa
instanei penale. Sub acest aspect, persoana vtmat este vdit interesat s fie despgubit
pentru ntregul prejudiciu suferit, n cadrul aceluiai proces, de ctre instana penal, unde aciunea
sa civil poate fi soluionat n condiii de mai mare celeritate i cu garanii de administrare mai
lesnicioas i complet a probelor. Tot astfel, posibilitile de a administra mai lesnicios probele, ca
i de a-i concentra aprrile l fac i pe inculpat s fie interesat n soluionarea aciunii civile i a
celei penale n faa aceleiai instane. Este de subliniat c prin soluionarea de ctre aceeai
instan a celor dou aciuni, determinate de svrirea aceleiai fapte, se asigur o mai prompt,
temeinic i complet aflare a adevrului, prin aprecierea unitar a probelor, precum i evitarea
pronunrii de hotrri contradictorii. Aa fiind, nu se poate considera c ar exista raiuni ca
prejudiciul unic suferit de victim prin svrirea unei fapte penale, de asemenea, unic, s fie
fragmentat, iar competena de soluionare a aciunii civile s fie mprit ntre dou instane penal i civil - cu toate inconvenientele ce decurg din aceasta. O atare concluzie se impune a fi
acceptat nu numai n cazul faptelor de ucidere din culp i de vtmare corporal din culp,
svrite de conductori auto cu ocazia circulaiei pe drumurile publice, ci i n orice alte situaii de
comitere a unei fapte complexe, cu mai multe consecine pgubitoare pentru aceeai victim, cum
ar fi n cazul infraciunilor de omor intenionat i de vtmare corporal intenionat, care au avut ca
urmare i degradarea mbrcmintei victimei, sau n cazul unei tlhrii, prin svrirea creia au
fost degradate i unele bunuri ale persoanei vtmate, ce nu au fost sustrase. n aplicarea art. 14
148

din Codul de procedur penal i a art. 998 din Codul civil, instana penal nvestit cu judecarea
aciunii penale n cazul infraciunilor cu efecte complexe, cum sunt cele de ucidere din culp i de
vtmare corporal din culp svrite de un conductor auto, este nvestit s judece aciunea
civil, alturat celei penale prin constituirea persoanei vtmate ca parte civil, att cu privire la
preteniile formulate n legtur cu decesul victimei sau cu vtmrile corporale suferite, ct i cu
privire la preteniile referitoare la bunurile distruse ori deteriorate ca urmare a aceleiai fapte. Prin
aciunea civil din cadrul procesului penal, inculpatul sau partea responsabil civilmente pot fi
acionai numai n raport de nerespectarea obligaiilor civile care decurg din repararea prejudiciului
cauzat prin infraciune aa-numitul delict civil. De aceea, obiectul aciunii civile este tragerea la
rspundere civil delictual. Rspunderea civil delictual are o funcie reparatorie relativ,
deoarece ea se realizeaz numai n raporturile dintre subiecii activi i pasivi ai aciunii i chiar n
aceste raporturi, orict de ntins ar fi rspunderea, valorile deteriorate sau distruse, nu pot fi,
ntotdeauna, recuperate pe deplin, n materialitatea lor. Aa cum s-a mai artat, prin dispoziiile
Codului de procedur penal (art. 14 alin. 3) se dispune expres c repararea pagubei se face,
potrivit dispoziiilor legii civile, n natur, prin: restituirea lucrului; restabilirea situaiei anterioare
svririi infraciunii; desfiinarea total sau parial a unui nscris sau prin orice alt mijloc de
reparare n natur. n cazul n care repararea n natur nu este cu putin, inculpatul i partea
responsabil civilmente pot fi obligai la plata unei despgubiri bneti.

Cnd este posibil

repararea pagubei n natur i organele judiciare nu procedeaz n acest fel, acordarea de

despgubiri bneti nu corespunde unei corecte aplicri a prevederilor art. 14 alin. 3 Cod procedur
penala. Prin dauna produs prin infraciune se nelege att paguba real suferit de partea civil,
ct i folosul sau ctigul de care aceasta a fost lipsit prin infraciune. Folosul sau ctigul
nerealizat poate fi acordat att n cazul n care reparaia se face n natur, ct i n cazul n care se
face prin plata unui echivalent bnesc. Spre exemplu, n cazul n care reparaia s-a fcut prin
restituirea lucrului, partea civil poate cere despgubiri pentru folosul de care a fost lipsit pentru
perioada ct lucrul i-a fost sustras. n cazul sustragerii unor sume de bani, autorul infraciunii va fi
obligat s acopere att prejudiciul efectiv cauzat, ct i dobnda legal aferent, pltibil pe toat
durata de timp de la data svririi infraciunii i pn la achitarea sumei datorate. Ctigul
nerealizat trebuie s fie urmarea direct a svririi infraciunii i s nu se datoreze unor cauze
neimputabile inculpatului. n cazul condamnrii inculpatului pentru svrirea infraciunii de ultraj
contra bunelor moravuri i tulburare a linitii publice i de distrugere n paguba avutului public,
constnd n provocarea unui scandal n autobuz i spargerea geamului, unitatea de transport, parte
civil, nu poate cere daune dect pentru costul nlocuirii geamului, iar nu i pentru ctigul
nerealizat, ca urmare a rnirii oferului, cu ocazia svririi infraciunii i nefolosirea autobuzului n
149

timpul concediului medical acordat conductorului auto Repararea n natur a pagubei cauzate prin
infraciune n articolul 14 alin. 3 lit. a din Codul de procedur penal se prevede c, repararea
prejudiciului n natur se face prin restituirea lucrului, prin restabilirea situaiei anterioare svririi
infraciunii, prin desfiinarea total ori parial a unui nscris i prin orice alt mijloc de reparare.
Restituirea lucrurilor, ca modalitate de reparare a pagubei n natur, se face n cazul n care
lucrurile aparinnd prii civile au fost ridicate de la nvinuit sau inculpat, ori de la alt persoan
creia nvinuitul sau inculpatul le-a ncredinat. Potrivit art. 169 Cod procedur penal, dac
procurorul sau instana de judecat constat c lucrurile ridicate de la nvinuit ori inculpat, sau de la
orice persoan care le-a primit spre a le pstra, sunt proprietatea persoanei vtmate, ori au fost
luate pe nedrept din posesia sau detenia sa, dispune restituirea acestor lucruri persoanei
vtmate. Oricare alt persoan care pretinde un drept asupra lucrurilor ridicate poate cere, potrivit
dispoziiilor art. 168 Cod procedur penal, stabilirea acestui drept i restituirea. Restituirea
lucrurilor poate fi dispus att de ctre procuror, ca organ de urmrire penal, ct i de ctre
instana de judecat, n orice faz a procesului penal. Cnd restituirea lucrurilor are caracterul unei
msuri procesuale de reparare vremelnic a pagubei produse prin infraciune, definitivarea restituirii
se face prin hotrrea instanei de judecat. Hotrrea instanei de judecat poate fi atacat
separat cu recurs, care nu suspend executarea. Este posibil ns ca restituirea lucrurilor s se
fac i prin ordonana procurorului cu ocazia ncetrii urmririi penale sau scoaterii de sub urmrire
penal, n acest caz restituirea avnd caracter definitiv (art. 245 lit. b Cod procedur penal).
Uneori restituirea lucrurilor nu acoper integral prejudiciul cauzat prin infraciune, situaie n care,
inculpatul urmeaz a fi obligat la plata unor despgubiri prin care s realizeze o reparaie integral
a pagubei suferite de partea civil. Astfel, n cazul cnd piesele ce au fcut obiectul furtului s-au
deteriorat nainte de a fi restituite societii pgubite, nu se poate considera c prejudiciul a fost
recuperat prin restituirea acelor piese; instana avnd ndatorirea s stabileasc ntinderea exact a
prejudiciului rmas neacoperitRepararea pagubei n natur, uneori, se poate face prin restabilirea
situaiei anterioare svririi infraciunii. Astfel, n cazul condamnrii inculpatului pentru infraciunea
prevzut n art. 271 alin. 2 din vechiul Cod penal (mpiedicarea unei persoane de a folosi o
locuin ori parte dintr-o locuin sau imobil, deinut n baza unei hotrri judectoreti), instana n
rezolvarea laturii civile a procesului, la cererea prii civile, trebuie s dispun restabilirea situaiei
anterioare, prin evacuarea inculpatului din imobilul pe care l-a ocupat, mpiedicnd folosirea lui de
ctre partea civil Restabilirea situaiei anterioare svririi infraciunii trebuie dispus i n cazul
ncetrii procesului penal ca efect al amnistiei, deoarece amnistia nu are efecte asupra drepturilor
persoanei vtmate, iar restabilirea situaiei anterioare constituie, conform dispoziiilor articolului 14
din Codul de procedur penal, o modalitate de reparare a pagube n cazul anumitor infraciuni,
150

repararea pagubei n natur poate fi fcut numai prin desfiinarea total sau parial a unui nscris.
Astfel, n cazul falsificrii unui testament, motenitorul poate fi repus n drepturile din care a fost
deczut, ca urmare a falsului svrit, prin desfiinarea total sau parial a testamentului falsificat.
Repararea pagubei prin plata unei despgubiri bneti Potrivit art. 14 alin. 3 lit. b Cod procedur
penal, repararea pagubei se face prin plata unei despgubiri bneti, n msura n care repararea
n natur nu este cu putin. Despgubirea bneasc, dei are un caracter subsidiar fa de
repararea pagubei n natur este totui ntlnit n mod frecvent n practica organelor judiciare,
tocmai datorit imposibilitii folosirii primei modaliti de reparare a prejudiciului cauzat prin
infraciune. Despgubirea bneasc cuprinde, ca i despgubirea n natur, att suma de bani care
acoper prejudiciul efectiv, ct i folosul de care a fost lipsit partea civil. n cazul prejudiciului
cauzat unitilor economice prin infraciuni, calcularea prejudiciului se face innd seama att de
dispoziiile art. 14 Cod procedur penal, raportat la art. 998 i art. 1084 C. civ., ct i n baza unor
dispoziii speciale, cum sunt, spre exemplu, cele cuprinse n Decretul nr. 208 din 1976, modificat
prin Decretul nr. 339 din 1981, art. 3 i 9, n cazul sustragerii de timbre cu destinaie exclusiv
filatelic, de la unitatea care le editeaz, paguba se calculeaz n raport de valoarea de catalog a
timbrelor, iar nu n raport de valoarea lor nominal sau n alte acte normative cu caracter special, n
ceea ce privete calculul valorii unor bunuri sustrase prin infraciune n spiritul unei corecte aplicri
a legii, n cazul n care inculpatul a fost obligat la plata despgubirilor reprezentnd valoarea
integral a unor bunuri degradate, instana trebuie s oblige partea civil s predea inculpatului
acele bunuri. Lsndu-se bunurile n patrimoniul prii civile se creeaz o situaie ce echivaleaz cu
o mbogire fr just cauz n cazul prejudiciilor cauzate persoanelor fizice, despgubirea
bneasc poate reprezenta, dup caz, valoarea bunurilor sustrase, sumele de bani cu care victima
unui omor contribuia la ntreinerea unor persoane (soia sau soul, concubina care avea copii cu
victima, soia pentru copiii luai spre cretere i educare fr forme de adopie, precum i
persoanele care au suportat cheltuielile cu ngrijirea victimei ori cu nmormntarea ei. Problema
reparrii daunelor morale-Constituind una dintre cele mai complexe i controversate probleme din
literatura i practica judiciar, repararea daunelor morale rmne un domeniu n care gndirea
juridic va trebui s gseasc cele mai adecvate soluii pentru ocrotirea intereselor persoanei n
cazurile n care, prin svrirea unor infraciuni, s-au cauzat vtmri de ordin moral. innd seama
de mprejurarea c prejudiciul este determinat de o infraciune, n procesul penal s-a pus cu i mai
mult acuitate problema de a ti dac se pot acorda despgubiri patrimoniale pentru repararea unui
prejudiciu moral. n practica judiciar romn, n lipsa unui text expres de lege, s-a statuat nc cu
decenii n urm c nu se pot acorda despgubiri pentru prejudicii morale. Motivaia de ansamblu
care s-a dat a fost, c potrivit principiilor constituionale ale vremii, izvorul principal de venit era
151

munca i nu se putea concepe plata unei sume de bani ca echivalent al unei prejudicieri morale
provocate unei persoane. Dei teza de principiu a avut un caracter de permanen, n doctrin i n
practic s-au manifestat i opinii care pentru anumite situaii au ameliorat concepia i au apropiat-o
de interesele membrilor societii, pentru opiuni sporite n domeniul cultural, artistic i chiar de
divertisment. ntre prejudiciul patrimonial i cel moral s-au introdus categorii intermediare, cum ar fi,
de pild, prejudiciul de agrement constnd n pierderea posibilitii de mbogire spiritual,
divertisment i destindere care ar decurge, de exemplu, din provocarea unor vtmri corporale
ireversibile, sluiri, desfigurri, paralizii, infirmiti care ar mpiedica victima de a participa direct la
viaa social i beneficiile acesteia. Despgubirea acordat n asemenea situaii nu constituie un
praetium doloris, ci o modalitate de a face mai acceptabile condiiile de via alterate ale victimei. n
alte cazuri s-a apreciat c, dei nu exist posibilitatea unei evaluri bneti a prejudiciului subzist
nevoia acordrii unor despgubiri. n acest sens s-a hotrt, ca persoana vtmat n integritatea
sa corporal i sntate, care realizeaz aceleai venituri prin munc depunnd un efort
suplimentar de natur s grbeasc procesul de oboseal i epuizare fizic, are dreptul la o
despgubire corespunztoare n mod similar, n cazul provocrii unei infirmiti permanente a unui
minor nencadrat n munc, instana trebuie s stabileasc echivalentul bnesc al efortului
suplimentar viitor de compensare a infirmitii, care se va manifesta, cnd persoana va munci, i s
oblige pe inculpat la dezdunri corespunztoare Autorul din culp al unui accident de circulaie
rutier prin care s-a cauzat vtmarea corporal a unei persoane, avnd ca urmare internarea n
spital, tratament medical i alterarea temporar a condiiilor de via, este dator s despgubeasc
victima i prin plata unor daune morale n raport cu traumele psihice pe care aceasta le-a suferit n
urma infraciunii. n acest sens exemplificm: Prin sentina penal nr. 294 din 23 noiembrie 1999,
Judectoria Sinaia a condamnat pe inculpatul D.A. pentru svrirea infraciunilor de vtmare
corporal din culp, prevzut n art.184 alin.1 i 3 i, respectiv, n art.184 alin.2 i 4 din vechiul
Cod penal. Totodat, inculpatul a fost obligat s plteasc prii vtmate, D.S., 25 lei,
contravaloarea unor crje i 35 lei prii vtmate T.M., respingndu-se cererile de obligare la plata
daunelor morale. Instana a reinut c, n seara zilei de 14 septembrie 1998, inculpatul a efectuat o
depire neregulamentar cu autoturismul pe care-l conducea, intrnd n coliziune cu un alt
autoturism condus regulamentar. n urma accidentului partea vtmat D.S. a suferit leziuni
necesitnd pentru vindecare 90-100 zile ngrijiri medicale, iar partea vtmat T.M. leziuni care au
necesitat 15-17 zile de ngrijiri. Tribunalul Prahova, prin decizia penal nr. 526 din 5 iunie 2000, a
admis apelurile declarate de prile civile i a obligat pe inculpat s plteasc 10 milioane lei daune
morale prii civile D.S. i 300 lei, cu acelai titlu, prii civile T.M. Curtea de Apel Ploieti, prin
decizia penal nr. 1111 din 27 septembrie 2000, a admis recursul declarat de inculpat i a nlturat
152

obligarea acestuia la plata daunelor morale, cu motivarea c prile civile au suferit vtmri
corporale vindecabile, care nu au cauzat un prejudiciu moral prin existena unor cheltuieli de
agrement sau alte cheltuieli necesare, ca urmare a diminurii capacitii de munc. Recursul n
anulare declarat n cauz este fondat. Potrivit art. 14 alin. 3 din Codul de procedur penal i art.
998 din Codul civil, orice fapt a omului care cauzeaz altuia un prejudiciu, oblig pe acela din a
crui greeal s-a ocazionat, a-l repara. De asemenea, Recomandrile Consiliului Europei din 1969
de la Londra subliniaz, ntre altele, c principiul reparaiei daunelor morale trebuie recunoscut n
cazul leziunilor corporale, despgubirea avnd rolul de a da o compensare victimei (.C.C.J.
Sentina penal, Decret nr. 1387/2002). Din probele administrate n cauz rezult c, pe lng
daunele patrimoniale suferite de partea vtmat, au existat i prejudicii morale decurgnd din
internarea n spital, traumele fizice i psihice suferite, sechele posttraumatice care afecteaz
negativ participarea prilor vtmate la viaa social, profesional i de familie, comparativ cu
situaia lor anterioar vtmrii produse prin fapta ilicit a inculpatului. Ca atare, instana de apel a
decis corect c prile civile, urmare vtmrilor fizice cauzate prin infraciune, au suferit i vtmri
psihice i alterarea condiiilor de via, ceea ce justific obligarea inculpatului la plata unor daune
morale. Totodat, este de reinut c, n lipsa unor criterii legale de determinare a cuantumului
daunelor morale, instana de apel a stabilit bine ntinderea acestora, n raport cu gravitatea
vtmrilor produse i cu intensitatea suferinelor cauzate. n consecin recursul n anulare a fost
admis, meninndu-se hotrrea primei instane, astfel cum a fost modificat n apel. ntinderea
despgubirilor civile, ce se vor acorda pentru daunele morale, va fi apreciat de ctre instana de
judecat. Subiecii aciunii civile-n situaiile n care prin svrirea infraciunii s-a produs i un
prejudiciu material sau moral n dauna unei persoane fizice sau juridice ia natere, n mod normal,
un raport de conflict civil. Subiectul activ al aciunii civile n procesul penal este parte n cauz.
Potrivit art. 24 Cod procedur penal, persoana vtmat, care exercit aciunea civil n cadrul
procesului penal, se numete parte civil. Titular al aciunii civile poate fi orice persoan fizic sau
juridic, inclusiv statul, n msura n care a aprut ca subiect pasiv al litigiului de drept civil,
decurgnd din suportarea prejudiciului determinat prin svrirea infraciunii. Subiecii pasivi ai
aciunii civile sunt cei care rspund din punct de vedere civil pentru prejudiciu i mpotriva crora
aciunea se exercit. Articolul 14 alin. 1 din Codul de procedur penal arat c aceste persoane
sunt inculpatul i partea responsabil civilmente, ntruct ei sunt subiecii care pot fi trai la
rspundere civil. Rspunderea civil a subiecilor pasivi mpotriva crora se exercit aciunea
civil poate decurge numai din paguba pricinuit prin svrirea infraciunii n cazul persoanelor
lipsite de capacitate de exerciiu sau cu capacitate de exerciiu restrns, dei reprezentanii legali
exercit aciunea civil n interesul persoanelor reprezentate, aceasta nu le confer nici calitatea de
153

subieci activi ai aciunii civile i nici poziia procesual de parte civil. Moartea prilor, n general,
nu produce efecte asupra aciunii civile. Aciunea civil rmne n competena instanei penale n
caz de deces al oricrei pri, introducndu-se n cauz motenitorii defunctului (art. 21 alin. 1 Cod
procedur penal). Pentru ca motenitorii s poat fi introdui n cauz este nevoie ca acetia s fi
acceptat motenirea. Motenitorii prii civile exercit n acest caz aciunea civil jure hereditatis.
Cnd moartea victimei s-a datorat infraciunii, motenitorii exercit aciunea civil nomine et jure
proprio. ntr-o asemenea situaie aciunea se poate exercita de orice persoan vtmat, indiferent
dac este sau nu motenitor Dac una din pri este o persoan juridic, n caz de reorganizare a
acesteia se introduc n cauz succesorii n drepturi, iar n caz de desfiinare sau de dizolvare se
introduc n cauz lichidatorii (art. 21 alin. 2 Cod procedur penal). Dac fptuitorul a decedat
nainte de nceperea urmririi penale, constituirea de parte civil nu mai este posibil, iar cnd
inculpatul a decedat nainte de sesizarea instanei, aceasta nefiind nvestit cu judecarea faptelor
svrite de participantul respectiv, nu are dreptul s se pronune nici cu privire la cererea de
despgubiri formulat de partea civil mpotriva motenitorilor Decesul inculpatului intervenind n
cursul judecii i existnd o constituire de parte civil, instana este obligat s introduc n cauz
pe motenitorii inculpatului i s nu rezerve prii civile calea unei aciuni separate n faa instanei
civile. Instana nu va putea proceda astfel

nici pe considerentul c motenitorii erau nc n

termenul de acceptare a moteniriintruct n timpul completrii urmririi penale, pentru care cauza
a fost restituit procurorului, unul dintre inculpai a decedat, cu privire la acesta n mod corect s-a
dispus ncetarea urmririi penale. Motenitorii si au fost n mod greit introdui n cauz ca pri
responsabile civilmente, i obligai la plata despgubirilor civile, ntr-o asemenea situaie
valorificarea preteniilor prii civile fiind legalmente posibil numai pe calea unei aciuni civile
separate
69) Obligarea de a nu prsi localitatea i obligarea de a nu prsi ara msuri preventive.
Masura obligarii de a nu parasi localitatea consta in indatorirea impusa invinuitului sau inculpatului,
de procuror ori de instanta de judecata, de a nu parasi localitatea in care locuieste, fara
incuviintarea organului care a dispus aceasta masura. Procurorul poate lua aceasta masura prin
ordonanta. In cursul urmaririi penale, durata masurii prevazute in alineatul precedent nu poate
depasi 30 de zile. In caz de incalcare a masurii aplicate se poate lua impotriva invinuitului sau
inculpatului una din celelalte masuri preventive, daca sunt indeplinite conditiile prevazute de lege
pentru luarea acelor masuri. Spre deosebire de reinere i arestare care sunt msuri privative de
libertate, acest msur este restrictiv de libertate , fptuitorul neavnd posibiliatea s prseasc
localiatea n care locuiete dect cu ncuviinarea organului care a dispus msura. Potrivit art.145

154

alin.(1) raportat la art.143 alin.(1) i art.136 alin.(1) C.proc.pen., obligarea de a nu prsi localitatea
poate fi dispus dac sunt ndeplinte cumulativ dou condiii: a) sunt probe sau indicii temeinice c
nvinuitul sau inculpatul a svrit o fapt prevzut de legea penal; b) legea prevede pentru fapta
svrit pedeapsa nchisorii. Msura poate fi dispus de procuror sau de instana de judecat.
Conform dispoziiilor art.145 alin(2), n faza de urmrire penal poate fi dispus pe o durat care nu
poate depi 30 de zile. Msura obligrii de a nu prsi localitatea poate fi prelungit n cursul
urmririi penale, n caz de necesitate i numai motivat. Prelungirea se dipune de instana creia i-ar
reveni competena s judece cauza n fond, fiecare prelungire neputnd s depeasc 30 de zile.
Durata maxim a msurii n cursul urmririi penale este de un an. n mod excepional, cnd
pedeapsa prevzut de lege este deteniunea pe via sau nchisoarea de 10 ani ori mai mare,
durata maxim a obligrii de a nu prsi localitatea este de 2 ani. Cum legea nu precizeaz durata
obligrii de a nu prsi loclaitatea dect pentru faza de urmrire penal, urmeaz s concluzionm
c, n faza de judecat, acest msur poate fi luat pn la soluionarea cauzei, fiind deci
nelimitat n timp. Potrivit art.145 alin.(3), nerespectarea msurii aplicate mpotriva nvinuitului sau
inculpatului poate genera nlocuirea ei cu o msur preventiv privativ de libertate, dac sunt
ntrunite condiiile pentru luarea unei astfel de msuri. Obligarea de a nu prsi ara Msura
obligrii de a nu prsi ara este tot o msur restrictiv de libertate care const n ndatorirea
impus nvinuitului sau inculpatului, de procuror, n cursul urmririi penale, sau de instana de
judecat n cursul judecii, de a nu prsi ara fr ncuviinarea organului care a dispus acest
msur. Obligarea de a nu prsi ara poate fi dispus dac sunt ndeplinite cumulativ dou condiii
: a) sunt probe sau indicii temeinice c nvinuitul sau inculpatul a svrit o fapt prevzut de
legea penal; b) legea prevede pentru fapta svrit pedeapsa nchisorii. n faza de urmrire
penal, msura poate fi dispus pe o durat care nu poate depi 30 de zile . Msura obligrii de a
nu prsi ara poate fi prelungit n cursul urmrii penale, n caz de necesitate i numai motivat.
Prelungirea se dipune de ctre instana creia i-ar reveni competena s judece cauza n fond,
fiecare prelungire neputnd s depeasc 30 de zile. Durata maxim a msurii de a nu prsi ara
n cursul urmririi penale este de un an. n mod excepional, cnd pedeapsa prevzut de lege este
deteniunea pe via sau nchisoarea de 10 ani ori mai mare, durata maxim a obligrii de a nu
prsi ara este de 2 ani. n faza de judecat, acest msur poate fi luat pn la soluionarea
cauzei, fiind deci nelimitat n timp. Copia ordonanei procurorului sau, dup caz, a ncheierii
instanei, rmas definitiv, se comunic, dup caz, nvinuitului sau inculpatului i seciei de poliie
n a crei raz teritorial locuiete acesta, organelor competente s elibereze paaportul, precum i
organelor de frontier.Organele n drept refuz eliberarea paaportului sau, dup caz, ridic

155

provizoriu paaportul pe durata msurii.

70) Organele la care poate fi introdus plngerea prealabil.

Plangerea prealabila se adreseaza: instantei de judecata, in cazul infractiunilor prevazute de Codul
penal in art. 180, 184 alin. 1, 193, 205, 206, 210, 213 si 220, daca faptuitorul este cunoscut. Cand
faptuitorul este necunoscut, persoana vatamata se poate adresa organului de cercetare penala
pentru identificarea lui. organului de cercetare penala sau procurorului organului competent sa
efectueze urmarirea penala, cand plangerea prealabila este indreptata contra unui judecator,
procuror, notar public, militar, judecator si controlor financiar de la camera de conturi judeteana sau
contra uneia din persoanele aratate in art. 29 pct. 1.

71) Partea civila: noiune; constituirea prii civile; modaliti de constituire; drepturi i
ndatoriri;
Partea civila poate formula cereri, ridica exceptii si pune concluzii in masura in care acestea au
legatura cu pretentiile sale civile. Persoana vatamata care exercita actiunea civila in cadrul
procesului penal se numeste parte civila. Este persoana care a suferit un prejudiciu material sau
moral prin infractiune si care se constituie ca parte in proces. Legea da dreptul la optiune persoanei
prejudi-ciate in privinta utilizarii caii penale sau civile de valorificare a pretentiilor impotri-va
persoanei responsabile. De aceea, calitatea de parte civila in procesul penal presupune, in mod
obligatoriu, constituirea in aceasta calitate, printr-o declaratie expresa din partea persoanei
prejudiciate, care poate fi facuta oricand in cursul ur-maririi penale, iar in cursul judecatii, cel mai
tarziu pana la citirea actului de sesizare a instantei. Tratamentul legal obliga partea civila ca in
cuprinsul declaratiei de constituire sa precizeze in ce consta prejudiciul suferit si care este
cuantumul acesteia, pentru ca orice modificare ulterioara a declaratiei de constituire de parte civila
nu este vala-bila, fiind tardiva. In mod exceptional, declaratia de constituire de parte civila, facuta cu
incalcarea termenului legal ori modificarea constituirii facuta ulterior, poate fi considerata ca valabila
daca inculpatul sau partea responsabila civilmente accepta. Termenul de constituire de parte civila
este obligatoriu si pentru situatia in care actiunea civila se exercita din oficiu, in cazul in care este
prejudiciata o unitate din cele la care se refera art. 145, c.pen. sau o persoana fizica fara capacitate
de exercitiu sau cu capacitate de exercitiu restransa. Pentru ca o persoana sa obtina calitatea de
parte civila in procesul penal este obligatoriu ca prejudiciul sa se fi pro-dus prin infractiune. In
procesul penal, prejudiciul nu poate reprezenta decat o con-secinta directa si necesara a faptei

156

prevazute de legea penala. Nu pot fi reparate in procesul penal prejudiciile indirecte. In acest
context nu suntem de acord cu punctul de vedere potrivit caruia dobanditorul de buna-credinta ar
putea avea calitatea de parte civila in procesul penal. Potrivit art. 167, C.pr.pen., atunci cand
subdobanditorul unui bun sustras este de buna-credinta, acesta nu este obligat sa restituie bunul.
Potrivit legii, restituirea se face de la invinuit sau inculpat ori de la tainuitorul sau favorizatorul real.
In cazul dobanditorului de buna-credinta sunt aplicabile prevederile art. 1909 -; 1910, C.civ.
Societatea de asigurare nu se poate constitui ca parte civila in procesul penal pentru sumele
achitate asiguratilor cu titlu de despagubire rezultata din infractiune, pentru ca ele nu isi au izvorul
in infractiune, neintrand intr-un raport direct cu inculpatul, ci izvorul il constituie contractul de
asigurare. In acest fel, in baza art. 188 din Legea nr. 3/1978, privind asigurarea sanatatii populatiei,
unitatea sanitara se poate constitui ca parte civila in procesul penal pentru sumele achitate cu titlu
de despagubire civila doar in cazul asistentei medicale gratuite. In celelalte cazuri, per-soanele
vatamate, care achita cheltuielile medicale, se pot constitui ca parti civile in proces.

72) Partea responsabila civilmente: momentul pn la care poate fi introdus n procesul

penal; modaliti n care intra n procesul penal; drepturi i obligaii.
Introducerea in procesul penal a persoanei responsabile civilmente poate avea loc, la cerere sau
din oficiu, fie in cursul urmaririi penale, fie in fata instantei de judecata pana la citirea actului de
sesizare. Persoana responsabila civilmente poate interveni in procesul penal pana la terminarea
cercetarii judecatoresti la prima instanta, luand procedura din stadiul in care se afla in momentul
interventiei. Partea responsabila civilmente are, in ce priveste actiunea civila, toate drepturile pe
care legea le prevede pentru invinuit sau inculpat. Este persoana care raspunde civil, potrivit legii,
pentru prejudiciul cauzat de in-culpat prin infractiune. Este vorba de situatiile de raspundere civila
indirecta, preva-zute in Codul civil, precum si in legi speciale, avand ca fundament juridic obligatia
de garantie. Cel mai cuprinzator caz de raspundere indirecta, prevazut in Decretul 221/1961,
abrogat prin OG 11/1996, aprobata prin Legea nr. 108/1996, se gaseste in Codul familei (art. 32),
fiind restrans la situatia in care sotul inocent raspunde cu bunurile comune pentru prejudiciile
cauzate de catre celalalt sot patrimoniului public. Cele-lalte cazuri privesc raspunderea parintilor
pentru faptele copiilor (art. 1000 (2), C.civ.), raspunderea comitentilor pentru faptele prepusilor (art.
1000 (3), C.civ.), precum si in Legea gestionarilor nr. 22/1969, in care sunt prevazute urmatoarele
categorii de persoane care raspund pentru fapta altuia: Persoane cu atributii de control vinovate de
angajarea sau de trecerea in functia de gestionar a unei persoane, fara ca aceasta sa
157

indeplineasca conditiile de varsta, studii, stagiu sau de antecedente personale; Persoanele care au
primit de la gestionar, in afara indatoririlor de serviciu bu-nuri aflate in patrimoniul public, daca stiau
ca gestionarul avea in gestiune aceste bunuri;

Persoanele care au constituit garantii pentru

gestionar; Procedura de constituire de parte responsabila civilmente priveste: Introducerea ei in

proces poate avea loc pe doua cai: a) La cererea partii civile -; Partea responsabila civilmente
poate fi introdusa in proces numai in favoarea creditorului, nu si a debitorului. De aceea, cererea
incul-patului apare ca inadmisibila. b) Introducerea din oficiu -; Poate avea loc in cazul in care
persoana prejudiciata este o unitate de interes public (potrivit art. 145, C.pen.) sau o persoana
fizica fara capacitate de exercitiu sau cu capacitate de exercitiu restransa. Interventia in proces a
partii responsabila civilmente din proprie initiativa. Este justificata uneori de interesul propriu al
acesteia de a participa in proces si de a-si face apararea, pentru a evita, in lipsa ei, o hotarare
judecatoreasca cu caracter penal data de instanta judecatoreasca, care ar putea avea efect de
lucru judecat asupra eventualitatii unui proces civil.

73) Partea responsabil civilmente: noiune; cazuri de rspundere pentru fapta altuia.
Persoana chemata in procesul penal sa raspunda, potrivit legii civile, pentru pagubele provocate
prin fapta invinuitului sau inculpatului, se numeste parte responsabila civilmente. Este persoana
care raspunde civil, potrivit legii, pentru prejudiciul cauzat de in-culpat prin infractiune. Este vorba
de situatiile de raspundere civila indirecta, preva-zute in Codul civil, precum si in legi speciale,
avand ca fundament juridic obligatia de garantie. Cel mai cuprinzator caz de raspundere indirecta,
prevazut in Decretul 221/1961, abrogat prin OG 11/1996, aprobata prin Legea nr. 108/1996, se
gaseste in Codul familei (art. 32), fiind restrans la situatia in care sotul inocent raspunde cu bunurile
comune pentru prejudiciile cauzate de catre celalalt sot patrimoniului public. Cele-lalte cazuri
privesc raspunderea parintilor pentru faptele copiilor (art. 1000 (2), C.civ.), raspunderea comitentilor
pentru faptele prepusilor (art. 1000 (3), C.civ.), precum si in Legea gestionarilor nr. 22/1969, in care
sunt prevazute urmatoarele categorii de persoane care raspund pentru fapta altuia: Persoane cu
atributii de control vinovate de angajarea sau de trecerea in functia de gestionar a unei persoane,
fara ca aceasta sa indeplineasca conditiile de varsta, studii, stagiu sau de antecedente personale;
Persoanele care au primit de la gestionar, in afara indatoririlor de serviciu bu-nuri aflate in
patrimoniul public, daca stiau ca gestionarul avea in gestiune aceste bunuri; Persoanele care au
constituit garantii pentru gestionar; Procedura de constituire de parte responsabila civilmente
priveste: Introducerea ei in proces poate avea loc pe doua cai: a) La cererea partii civile -; Partea
158

responsabila civilmente poate fi introdusa in proces numai in favoarea creditorului, nu si a

debitorului. De aceea, cererea incul-patului apare ca inadmisibila. b) Introducerea din oficiu -; Poate
avea loc in cazul in care persoana prejudiciata este o unitate de interes public (potrivit art. 145,
C.pen.) sau o persoana fizica fara capacitate de exercitiu sau cu capacitate de exercitiu restransa.
Interventia in proces a partii responsabila civilmente din proprie initiativa. Este justificata uneori de
interesul propriu al acesteia de a participa in proces si de a-si face apararea, pentru a evita, in lipsa
ei, o hotarare judecatoreasca cu caracter penal data de instanta judecatoreasca, care ar putea
avea efect de lucru judecat asupra eventualitatii unui proces civil.

74) Partea vtmat n procesul penal: noiune, constituire; drepturi i obligaii.

Partea vatamata poate formula cereri, ridica exceptii si pune concluzii cu privire la latura penala a
cauzei. In caz de concurs de infractiuni sau de conexitate, dreptul partii vatamate se limiteaza la
fapta care i-a cauzat vatamarea. Persoana vatamata poate fi ascultata ca martor, daca nu este
constituita parte civila sau nu participa in proces ca parte vatamata. Persoana care a suferit prin
fapta penala o vatamare fizica, morala sau materiala, daca participa in procesul penal, se numeste
parte vatamata. Este persoana care a suferit o vatamare fizica sau morala prin infractiune si care
se constituie ca parte in procesul penal. Se face distinctie intre persoana vatamata sau victima
infractiunii, care este o persoana ce a suferit orice vatamare prin infracti-une si partea vatamata,
care este acea persoana ce s-a constituit in formele prescrise de lege ca parte in proces.
Constituirea unei persoane ca parte vatamata se materializeaza in cererea aceste-ia, care poate fi
facuta oricand in cursul urmaririi penale, iar in cursul judecatii doar, cel mai tarziu, pana la citirea
actului de sesizare al instantei, care poate consta in ci-tirea rechizitoriului sau a plangerii prealabile
a persoanei vatamate. Desi legea nu face distinctie, in practica se face doar un rezumat al actului
de sesizare al instantei. Citirea actului de sesizare marcheaza intrarea in fondul cauzei. Orice
constituire ulterioara de parte vatamata este tardiva, cu exceptia cazului in care inculpatul accepta.
In virtutea rolului activ, instantei penale ii revine sarcina de a explica persoanei care a suferit o
vatamare prin infractiune care ii sunt drepturile si obligatiile proce-suale, inclusiv posibilitatea de a
se constitui ca parte vatamata si termenul legal in care poate avea loc constituirea. Aceasta
reprezinta o chestiune preliminara in pro-ces, care va avea loc obligatoriu in termenul legal. De la
aceasta regula exista o singura derogare: in cazul persoanelor pentru care introducerea in proces
se face din oficiu. Este vorba de o unitate de interes public sau de o persoana fara capacitate de
exercitiu sau cu capacitate de exercitiu restransa. Persoana vatamata prin infractiune poate opta
159

intre doua calitati: parte vatamata sau martor in proces, acestea fiind calitati procesuale
incompatibile. In privinta drep-turilor si obligatiilor partii vatamate, acestea sunt aceleasi cu cele ale
inculpatului, avand dreptul, ca si inculpatul, sa participe la toate actele de procedura efectuate in
privinta sa, sa formuleze cereri, sa depuna memorii, sa faca declaratii, sa participe la efectuarea
unor procedee probatorii, sa puna concluzii si sa uzeze de caile de atac prevazute de lege.

75) Participarea procurorului, a prilor i a altor persoane la judecarea cauzelor penale n

prima instan.
Procurorul este obligat sa participe la sedintele de judecata ale judecatoriilor, in cauzele in care
instanta de judecata a fost sesizata prin rechizitoriu, in cauzele in care legea prevede pentru
infractiunea savarsita pedeapsa inchisorii de 2 ani sau mai mare, in cauzele in care vreunul din
inculpati se afla in stare de detentie sau este minor, precum si in cazul in care se dispune inlocuirea
pedepsei amenzii cu cea a inchisorii. La sedintele de judecata privind alte infractiuni, procurorul
participa cand considera necesar. In sedintele de judecata ale celorlalte instante, participarea
procurorului este obligatorie in toate cazurile. - Judecata nu poate avea loc decat in prezenta
inculpatului, cand acesta se afla in stare de detinere. Potrivit art.315 alin.(2), participarea
procurorului la edinele de judecat n prim instan ce au loc la tribunale, curi de apel, la
instane militare indifernt de gradul acestora, precum i la nalta Curte de Casaie i Jusitie, este
obligatorie. Pirn excepie, la edinele de judecat ale judectoriilor, participarea procuroului este
obligatorie doar n 5 situaii ( art.315 alin.1 ): n cauzele n care instana de judecat a fost seizat
prin rechizitoriu; n cauzele n care legea prevede pentru infraciunea svrit edeapsa nchisorii
de 3 ani sau mai mare. Determinarea cu exactitate a cauzelor n care, folosindu-se acest criteriu,
prezena procurorului este obligatorie, se face avnd n vedere textul incriminator din Partea
special a Codului penal ( n form simpl sau calificat ), fr a se ine seama de circumstanele
agravante sau atenuante din Partea sepcial. Dac pentru infraciunea ce face obiectul judecrii
cauzei, legea prevede pedeapsa nchisorii de 3 ani sau mai mare, prezena procurorului este
obligatorie chiar dac aciunea penal s-a pus n micare la plngerea prealabil a prii vtmate
sau dac infraciunea a rmas n faza de tentaiv iar, n lumina n art.21 alin.(2), pedeapsa
nchisorii este mai mare de 3 ani; n cauzele n care vreunul din inculpai se afl n stare de
detenie. Starea de detenie se poate datora fie lurii, n cauza n care se judec sau ntr-o alt
cauz, a msurii arestrii preventive, fie executrii unei hotrri penale definitive pronunate ntr-un
proces penal epuizat;

n cauzele penale n care vreunul din inculpai se gsete ntr-una din

160

situaiile prevzute de art.171 alin.(2) ( cazuri n care asistena juridic este obligatorie n cauzele
penale n care se dispune nlocuirea pedepsei amenzii cu nchisoare. Participarea procurorului la
edinele de judecat ce au loc la judectorie mai este obligatorie i n alte situaii dect cele
prevzute n art.315 alin. (1), ns ele nu vizeaz judecarea unor cauze penale n prim instan
( n cazul reabilitrii judectoreti, al recunoaterii pe cale principal a unor hotrri judectoreti
strine, al revizurii etc .). Potrivit art.197 alin.(2), nerespectarea dispoziiilor privind participarea
obligatorie a procuroului la edinele de judecat atrage sanciunea nulitii absolute. Participarea
procurorului este obligatorie att la judecarea laturii penale, ct i la judecarea laturii civile disjunse
i este consemnat n partea introductiv a sentinei ( art.305 alin.1 lit.c ). n desfurarea cercetrii
judectoreti i a dezbaterilor, procurorul exrcit un rol activ n vederea aflrii adevrului i a
respectrii dipoziiilor legale ( art.316 alin.1 ): el trebuie s i spun prea asupra tuturor
problemelor ridicate de pri sau de aprare, putnd formula cereri, ridica excepii i pune concluzii,
dar numai motivat. Concluziile procurorului nu susin n orice situaii nvinuirea, ele putnd fi de
achitare a inculpatului sau de ncetarea a procesului penal n situaiile prevzute de lege ( art.316
alin.3 ). Practic, procurorul particip la edinele de judecat ntr-o dubl calitate, i anume de a
susine n cursul judecii aciunea penal, pe de o aparte, i de a manifesta rol activ n vederea
aflrii adevrului i respectrii dispoziiilor legale n faza de judecat. Participarea prilor la
judecarea cazelor penale n prim instan-Pentru a asigura prezena prilor la judecat, acestea
trebuie citate. Prile se pot prezenta i participa la judecat chiar dac nu au fost citate sau nu au
primit citaie, ns numai dup ce preedintele completului a stabilit identitatea lor ( art.297 alin.2 ).
Neprezenatarea prilor legal citate nu consituie un impediment pentru judecarea cauzei. Datorit
poziiei procesuale specifice a iculpatului, legea ( art.3131 alin.2 ) prevede c citaia trebuie s fie
nmnat cu cel puin 5 zile naintea termenului fixat. Nerespectarea acestor dispoziii face ca
procedura de citare a inculpatului pentru termenul respectiv s nu fie legal ndeplinit, producnduse, totodat, o disfuncionalitate n exercitarea dreptului su la aprare. n cazul n care inculpatul
se afl n stare de deinere, acestuia i se comunic i copia actului de sesizare a instanei.
Judecata nu poate avea loc n absena inculpatului cnd acesta se afl n stare de deinere; starea
de deinere nu se confund cu starea de arest, sfera primei noiuni fiind mai larg. Mai mult, legea
prevede aducerea obligatorie a inculpatului arestat la judecarea cauzei ( art.314 alin.2 ). Obligaia
de aducere incub organului de deinere. Ca urmare a admiterii excepiei de neconstituionalitate
privitaore la vechile dispoziii ale art.174 alin.(1), inculpatul poate fi reprezentat orcnd n cursul
judecii, indiferent de limitele pedespei i de gradul de jurisdicie. Participarea altor persoane la
judecarea cauzelor penale n prim instan Uneori, pentru soluionarea pricinii, instana de
judecat poate aprecia c este necesar prezena la edina de judecat a altor persoane ( martori,
161

experi, interprei ), dispunnd n acest sens citarea lor. Dac persoana citat nu se prezint la
edina de judecat, instana, apreciind c prezena ei este necesar, poate dipune aducerea cu
mandat ( art.183 alin.1 ); de asemenea, poate dipune aplicare unei amenzi judiciare n condiiile
art.198 alin.(1).

76) Percheziia ca mijloc de prob. Procedura efecturii percheziiei i ridicarea de obiecte

sau nscrisuri.
Cand persoana careia i s-a cerut sa predea vreun obiect sau vreun inscris din cele aratate in art. 98
tagaduieste existenta sau detinerea acestora, precum si ori de cate ori pentru descoperirea si
strangerea probelor este necesar, organul de urmarire penala sau instanta de judecata poate
dispune efectuarea unei perchezitii. Perchezitia poate fi domiciliara sau corporala. Organul de
cercetare penala poate face perchezitii domiciliare cu autorizatia procurorului. Perchezitia
domiciliara se poate face fara autorizatia procurorului numai daca persoana la domiciliul careia
urmeaza a se face perchezitia consimte in scris la aceasta.In caz de infractiune flagranta,
perchezitia domiciliara se efectueaza fara autorizatia procurorului. Instanta poate proceda la
efectuarea perchezitiei cu ocazia unei cercetari locale.In celelalte cazuri, dispozitia instantei de
judecata de a se efectua o perchezitie se comunica procurorului, in vederea efectuarii acesteia.
Ridicarea de obiecte si inscrisuri precum si perchezitia domiciliara se pot face de organul de
cercetare penala intre orele 6-20, iar in celelalte ore numai in caz de infractiune flagranta, sau cand
perchezitia urmeaza a se efectua intr-un local public. Perchezitia inceputa intre orele 6-20 poate
continua si in timpul noptii. Ridicarea de obiecte si inscrisuri precum si perchezitia domiciliara se pot
face de procuror si in timpul noptii. Organul judiciar care urmeaza a efectua perchezitia este obligat
ca in prealabil sa se legitimeze si, in cazurile prevazute de lege, sa prezinte autorizatia data de
procuror. Ridicarea de obiecte si inscrisuri precum si perchezitia domiciliara se fac in prezenta
persoanei de la care se ridica obiecte ori inscrisuri, sau la care se efectueaza perchezitia, iar in
lipsa acesteia, in prezenta unui reprezentant, a unui membru al familiei sau a unui vecin, avand
capacitate de exercitiu. Aceste operatiuni se efectueaza de organul de cercetare penala in prezenta
unor martori asistenti. Cand persoana la care se face perchezitia este retinuta ori arestata, va fi
adusa la perchezitie. In cazul in care nu poate fi adusa, ridicarea de obiecte si inscrisuri, precum si
perchezitia domiciliara se fac in prezenta unui reprezentant ori a unui membru de familie, iar in lipsa
acestora, a unui vecin, avand capacitate de exercitiu.Organul judiciar care efectueaza perchezitia
are dreptul sa deschida incaperile sau alte mijloace de pastrare in care s-ar putea gasi obiectele
sau inscrisurile cautate, daca cel in masura sa le deschida refuza aceasta. Organul judiciar este
162

obligat sa se limiteze la ridicarea numai a obiectelor si inscrisurilor care au legatura cu fapta

savarsita; obiectele sau inscrisurile a caror circulatie sau detinere este interzisa se ridica totdeauna.
Organul judiciar trebuie sa ia masuri ca faptele si imprejurarile din viata personala a celui la care se
efectueaza perchezitia si care nu au legatura cu cauza sa nu devina publice. Perchezitia corporala
se face numai de o persoana de acelasi sex cu cea perchezitionata.

77) Pertinena, concludena i utilitatea probelor.

In cursul procesului penal partile pot propune probe si cere administrarea lor. Cererea pentru
administrarea unei probe nu poate fi respinsa, daca proba este concludenta si utila. Admiterea sau
respingerea cererii se face motivat.

78) Plngerea prealabil: noiune, titularii plngerii prealabile i coninutul acesteia.

Punerea in miscare a actiunii penale se face numai la plangerea prealabila a persoanei vatamate,
in cazul infractiunilor pentru care legea prevede ca este necesara astfel de plangere. Plangerea
prealabila se adreseaza: instantei de judecata, in cazul infractiunilor prevazute de Codul penal in
art. 180, 184 alin. 1, 193, 205, 206, 210, 213 si 220, daca faptuitorul este cunoscut. Cand faptuitorul
este necunoscut, persoana vatamata se poate adresa organului de cercetare penala pentru
identificarea lui. organului de cercetare penala sau procurorului organului competent sa efectueze
urmarirea penala, cand plangerea prealabila este indreptata contra unui judecator, procuror, notar
public, militar, judecator si controlor financiar de la camera de conturi judeteana sau contra uneia
din persoanele aratate in art. 29 pct. 1. Potivit art.221 alin.(2), cnd, potrivit legii, punerea n
micare a aciunii penale se face numai la plngerea prealabil ori la sesizarea sau cu autoirzarea
organului prevzut de lege, urmrirea penal nu poate ncepe n lipsa acestora. Astfel, pentru unele
infraciuni sunt necesare anumite sesizri din partea organelor prevzute de lege, cum ar fi cazul
infraciunilor prevzute de Codul penal n art.331-336, 348, 353 i 354, cnd urmrirea penal
poate ncepe numai la sesizarea comandantului. De asemenea, potrivit art.278 C.pen., aciunea
penal pentru faptele prevzute n art.273 alin.(1), 274 alin.(1) i art.275 alin.(1) i (2) C.pen. se
pune n micare la sesizarea organelor competente ale cilor ferate. n cazul infraciunilor
prevzute de art.5 C.pen., punerea n micare a aciunii penale se face numai cu autorizarea
prealabil a procurorului general. Cnd legea prevede c nceperea urmririi penale nu poate avea
loc fr o sesizare special, aceasta trebuie fcut n scris i semnat de ctre organul competent.

163

n actul de sesizare trebuie s se arate n mod corespunztor datele prevzute n art.222 alin.(2).
Dei, ca regul general, n cazul denunului sau plngerii acestea sunt obligatorii, n dispoziiile
art.227, pentru anumite categorii de persoane, legea procesual insituie obligativitatea sesizrii
organelor judiciare. Astfel, orice persoan cu funcie de conducere ntr-o unitate la care se refer
art.145 C.pen. sau cu atribuii de control, care a luat la cunotiin de svrirea unei infracini n
acea unitate, este obligat s sesizeze de ndat pe procuror sau organul de cercetare penal i s
ia msuri s nu dispar urmele infraciunii, corpuri delicte i orice alte mijloace de prob. Obligaiile
prevzute n alin.(1) revin i oricrui funcionar care a luat la cunotin despre svrirea unei
infraciuni n legtur cu seviciul n cadrul cruia i ndeplinte sarcinile.

79) Plngerea i denunul ca acte de sesizare a organelor de urmrire penal.

Plangerea este incunostintarea facuta de o persoana sau de o unitate din cele la care se refera art.
145 din Codul penal, careia i s-a cauzat o vatamare prin infractiune. Plangerea trebuie sa cuprinda:
numele, prenumele, calitatea si domiciliul petitionarului, descrierea faptei care formeaza obiectul
plangerii, indicarea faptuitorului daca este cunoscut si a mijloacelor de proba. Plangerea se poate
face personal sau prin mandatar. Mandatul trebuie sa fie special, iar procura ramane atasata
plangerii. Plangerea facuta oral se consemneaza intr-un proces-verbal de organul care o primeste.
Plangerea se poate face si de catre unul dintre soti pentru celalalt sot sau de catre copilul major
pentru parinti. Persoana vatamata poate sa declare ca nu-si insuseste plangerea. Pentru persoana
lipsita de capacitatea de exercitiu, plangerea se face de reprezentantul sau legal. Persoana cu
capacitate de exercitiu restransa poate face plangere cu incuviintarea persoanelor prevazute de
legea civila. Denuntul este incunostintarea facuta de catre o persoana sau de catre o unitate dintre
cele la care se refera art. 145 din Codul penal, despre savarsirea unei infractiuni. Denuntul trebuie
sa contina aceleasi date ca si plangerea.Denuntul scris trebuie sa fie semnat de denuntator, iar in
cazul denuntului oral, acesta se consemneaza intr-un proces-verbal de catre organul in fata caruia
a fost facut. Plngerea este ncunotiinarea fcut de o persoan fizic sau de o persoan juridic,
referitoare la o vtmare ce i s-a cauzat prin infraciune i trebuie s cuprind: numele, prenumele,
calitatea i domiciliul petiionarului, descrierea faptei ce formeaz obiectul plngerii, indicarea
fptuitorului dac este cunoscut i a mijlocelor de prob. Plngerea se poate face pesonal sau prin
mandatar, n acest caz mandatul trebuind s fie special iar procura rmne ataat plngerii.
Plngerea fcut oral se consemneaz ntr-un

proces-verbal de organul care o primete.

Dispoziiile art.222 reglementeaz i categoriile de substituii procesuali , abilitai de lege s fac

acest act, dispunnd c plngerea se poate face i de ctre unul dintre soi pentru cellalt so sau
164

de ctre copilul major pentru prini. Pentru pesoana lipsit de capacitate de exerciiu, plngerea se
face de ctre repezentantul su legal. Persoana cu capacitate de exerciiu restrns poate face
plngere cu ncuviinarea persoanelor prevzute de legea civil. Dorim s subliniem c plngerea
reglementat de dispoziiile art.222 ca mod de sesizarea a organelor de urmrire penal, nu poate
fi confundat cu plngerea pealabil, aceasta din urm fiind, n acelai timp, i o condiie de
procedebilitate. Plngerea se deosebete de plngerea prealabil i prin faptul c, n timp ce
plngerea poate fi suplinit printr-un denun sau printr-o sesizare din oficiu, plngerea prealabil nu
poate fi nlocuit cu nici o alt modalitate de sesizare. De asemenea, coninutul plngerii prealabile,
mai ales n condiiile aciunilor directe, este substanial diferit de coninutul plngerii reglementat
n dispoziiile art.222, n cazul plngerii prealabile, presoanele prevzute n dispoziiile art.222 alin.
(5) neavnd nici o abilitare legal n acest sens. Denunul-Denunul este ncunotiinarea fcut de
ctre o persoan fizic sau de ctre o persoan juridic despre svrirea unei infaciuni.n
conformitate cu dispoziiile art.223 alin.(2), denunul trebuie s conin aceleai date ca i
plngerea. Denunul scris trebuie semnat de denuntor, iar n cazul denunului oral, acesta se
consemneaz ntr-un proces-verbal de ctre organul n faa cruia a fost fcut.

80) Prelungirea i meninerea arestrii inculpatului.

Durata arestarii inculpatului poate fi prelungita in caz de necesitate si numai motivat.Prelungirea
duratei arestarii inculpatului poate fi dispusa de instanta careia i-ar reveni competenta sa judece
cauza in fond sau de instanta corespunzatoare in a carei raza teritoriala se afla locul de detinere.
Prelungirea duratei arestarii se dispune pe baza propunerii motivate a organului care efectueaza
urmarirea penala. Propunerea organului de cercetare penala este avizata de procurorul care
exercita supravegherea. Propunerea se inainteaza conducatorului parchetului din care face parte
cel care a facut sau a avizat propunerea sau, dupa caz, procurorului sef de sectie din Parchetul
General, cu cel putin 8 zile inainte de expirarea duratei arestarii. Acesta, daca apreciaza ca nu este
cazul ca inculpatul sa fie pus in libertate, sesizeaza, cu cel putin 5 zile inainte de expirarea
termenului, instanta competenta. Daca arestarea a fost dispusa de procurorul de la parchetul
ierarhic inferior celui corespunzator instantei competente sa acorde prelungirea, propunerea se
inainteaza procurorului de la parchetul ierarhic superior, care, daca o socoteste intemeiata,
sesizeaza instanta. Propunerea se anexeaza la adresa de sesizare a instantei. In cuprinsul adresei
se pot arata si alte motive care justifica prelungirea arestarii decat cele cuprinse in propunere.
Completul de judecata va fi prezidat de presedintele instantei sau de un judecator desemnat de

165

acesta, iar participarea procurorului este obligatorie. Dosarul cauzei va fi depus de catre procuror
cu cel putin 2 zile inainte de termen si va putea fi consultat de catre aparator la cererea acestuia.
Inculpatul este adus in fata instantei si va fi asistat de aparator. In cazul in care inculpatul arestat se
afla internat in spital, si din cauza starii sanatatii nu poate fi adus in fata instantei, sau in alte cazuri
in care deplasarea sa nu este posibila, propunerea de prelungire a duratei arestarii preventive va fi
examinata in lipsa inculpatului, dar numai in prezenta aparatorului, caruia i se da cuvantul pentru a
pune concluzii.In cazul in care instanta acorda prelungirea, aceasta nu va putea depasi 30 de zile.
Instanta se pronunta asupra prelungirii arestarii preventive inainte de expirarea duratei mandatului,
si restituie dosarul procurorului in termen de 24 de ore de la pronuntare.Incheierea prin care s-a
hotarat asupra prelungirii arestarii poate fi atacata cu recurs de procuror sau de inculpat. Termenul
de recurs este de 3 zile si curge de la pronuntare pentru cei prezenti si de la comunicare pentru cei
lipsa. Recursul declarat impotriva incheierii prin care s-a dispus prelungirea arestarii preventive nu
este suspensiv de executare, iar recursul declarat impotriva incheierii prin care s-a dispus
respingerea prelungirii arestarii preventive este suspensiv de executare.Inculpatul este adus la
judecarea recursului numai cand instanta considera necesar.Masura dispusa de instanta se
comunica administratiei locului de detinere, care este obligata sa o aduca la cunostinta
inculpatului.Instanta poate acorda si alte prelungiri, fiecare neputand depasi 30 de zile. Dispozitiile
alineatelor precedente se aplica in mod corespunzator. Prelungirea arestrii inculpatului n faza de
urmrire penal. Potrivit art.155 alin.(1) C.porc.pen., arestarea inculpatului dipsus de instan
poate fi prelungit, n cursul urmririi penale, motivat, dac temeiurile care au determinat arestarea
iniial impun n continuare privarea de liberatate sau exist temeiuri noi care s jusitifice privarea
de liberatate. Instana competent s dispun prelungirea arestrii este, potrivit art.155 alin.(2),
aceea creia i-ar reveni competena s judece cauza n fond sau instana corespunztoare n a
crei circumscripie se afl locul de deinere. Conform art.156, prelungirea duratei arestrii
preventive n faza de urmrire penal se dispune pe baza propunerii motivate a organului care
efectueaz urmrirea penal. Propunera organului de cercetare penal este avizat de procurorul
care exercit supravegherea. Acesta, dac aprecieaz c nu este cazul ca inculpatul s fie pus n
libertate, sesizeaz, cu cel puin 5 zile nainte de expirarea duratei arestrii, instana competent.
Propunerea de prelungire a arestrii se anexeaz la adresa de sesizare a instanei. n cuprinsul
adresei se pot arta i alte motive care jusitific prelungirea arestrii dect cele cuprinse n
propunere. Dac n cauz sunt mai muli arestai, pentru care msura arestrii preventive expir la
date diferite, sesizarea instanei n vederea prelungirii arestrii se va face concomitent pentru toi.
Termenul de 5 zile prevzut de art.156 va fi raportat la expirarea duratei arestrii care

se

epuizeaz la termenul cel mai apropriat. Potirvit art.159 alin.(1), dosarul cauzei va fi depus de
166

procuror, o dat cu sesizarea instanei, cu cel puin 5 zile nainte de expirarea duratei arestrii
preventive i va putea fi consultat de aprtor. Propunerea de prelungire a arestrii preventive se
soluioneaz n camera de consiliu, de un singur judector , indiferent de natura infraciunii.
Inculpatul este adus n faa instanei i va fi asistat de aprtor. n cazul n care inculpatul arestat se
afl internat n spital i din cauza strii sntii nu poate fi adus n faa instanei sau alte cazuri
deosebite n care deplasarea sa nu poate fi adus n faa instanei sau n alte cazuri deosebite n
care deplasarea sa nu este posibil, propunerea va fi examinat n lipsa inculpatului, dar numai n
prezena aprtorului, cruia i se d cuvntul pentru a pune concluzii. Participarea procurorului este
obligatorie. n cazul n care instana acord prelungirea, acesta nu va putea depi 30 de zile.
Instana soluioneaz propunerea i se pronun asupra prelungirii arestrii preventive, n termen
de 24 de ore de la primirea dosarului, i comunic ncheierea celor lips de la judecat n acelai
termen. nchierea prin care s-a hotrt asupra prlungirii arestrii poate fi atacat cu recurs de
procuror sau de inculpat n termen de 24 de ore de la pronunare, pentru cei prezeni, sau de la
comunicare, pentru cei lips. Recursul se soluioneaz nainte de expirarea duratei arestrii
preventive. Recursul declarat mpotriva ncheierii prin care s-a dispus prelungirea arestrii
preventive nu este suspensiv de executare. Inculpatul este adus la judecarea recursului. Msura
dispus de instan se comunic administraiei locului de deinere, care este obligat s o aduc la
cunotina inculpatului. Dac ncheirea primei instane care se pronun asupra prelungirii arestrii
preventive nu este atact cu recurs, instana este obligat s restituie dosarul procurorului n
termen de 24 de ore de la expirarea termenului de recurs. Art.159 alin.final prevede posibilitatea
instanei de a acorda i alte prelungiri, fiecare neputnd depi 30 de zile. Meninerea arestrii
inculpatului n faza de judecat. Cnd procurorul dispune, prin rechizitoriu, trimiterea n judecat a
inculpatului aflat n stare de arest, dosarul se nainteaz instanei competente cu cel puin 5 zile
nainte de expirarea mandatului de arestare sau, dup caz, a duratei pentru care a fost dipus
prelungirea arestrii. Instana este datoare s verifice din oficiu, n camera de consiliu, legalitatea i
temeinicia arestrii preventive, nainte de expirarea duratei arestrii prevenitive. n cazul n care
constat c temeiurile care au determinat arestarea preventiv au ncetat sau c nu exist temeiuri
noi care s jusitifice privarea de liberatate, dipune, prin ncheire, revocarea arestrii preventive i
punerea de ndat n libertate a inculpatului. Cnd instana constat c temeiurile care au
determinat arestare impus n continuare privarea de libertate sau c exist temeiuri noi care
jusitific privarea de liberatate, instana menine, prin ncheiere motivat, arestarea preventiv. n
tot cursul judecii, instana verific periodic, potrivit procedurii mai sus artate, legalitatea i
temeinicia arestrii preventive. n cazul inculpatului minor ntre 14 i 16 ani verificarea legalitii i
temeiniciei arestrii preventive se efectueaz n cursul judecii periodic, dar nu mai trziu de 30 de
167

zile. Verificarea legalitii i temeiniciei arestrii preventive a inculpatului minor mai mare de 16 ani
n cursul judecii se efectueaz peiodic, dar nu mai trziu de 40 de zile, iar n cazul inculpatului
major, acest perioadicitate nu poate fi mai mare de 60 de zile. ncheirea astfel pronunat poate fi
atacat cu recurs.

81) Principiile fundamentale ale procesului penal romn. Scurt analiza a acestora.
Legalitatea si oficialitatea procesului penal-Procesul penal se desfasoara atat in cursul urmaririi
penale cat si in cursul judecatii, potrivit dispozitiilor prevazute de lege. Actele necesare desfasurarii
procesului penal se indeplinesc din oficiu, afara de cazul cand prin lege se dispune altfel. Aflarea
adevarului- In desfasurarea procesului penal trebuie sa se asigure aflarea adevarului cu privire la
faptele si imprejurarile cauzei, precum si cu privire la persoana faptuitorului. Rolul activ - Organele
de urmarire penala si instantele de judecata sunt obligate sa aiba rol activ in desfasurarea
procesului penal.Garantarea libertatii persoanei-In tot cursul procesului penal este garantata
libertatea persoanei. Nici o persoana nu poate fi retinuta sau arestata si nici nu poate fi supusa
vreunei forme de restrangere a libertatii decat in cazurile si in conditiile prevazute de lege. Daca cel
impotriva caruia s-a luat masura arestarii preventive sau o masura de restrangere a libertatii
considera ca aceasta este ilegala, are dreptul, in tot cursul procesului, sa se adreseze instantei
competente, potrivit legii. Orice persoana impotriva careia s-a luat ilegal o masura preventiva are
dreptul la repararea pagubei suferite, in conditiile prevazute de lege. In tot cursul procesului penal,
invinuitul sau inculpatul arestat preventiv poate cere punerea in libertate provizorie, sub control
judiciar sau pe cautiune. Respectarea demnitatii umane- Orice persoana care se afla in curs de
urmarire penala sau de judecata trebuie tratata cu respectarea demnitatii umane. Supunerea
acesteia la tortura sau la tratamente cu cruzime, inumane ori degradante este pedepsita prin lege.
Garantarea dreptului de aparare - Dreptul de aparare este garantat invinuitului, inculpatului si
celorlalte parti in tot cursul procesului penal.In cursul procesului penal, organele judiciare sunt
obligate sa asigure partilor deplina exercitare a drepturilor procesuale in conditiile prevazute de lege
si sa administreze probele necesare in aparare. Organele judiciare au obligatia sa incunostinteze
pe invinuit sau pe inculpat despre fapta pentru care este invinuit, incadrarea juridica a acesteia si
sa-i asigure posibilitatea pregatirii si exercitarii apararii.Orice parte are dreptul sa fie asistata de
aparator in tot cursul procesului penal.Organele judiciare au obligatia sa incunostinteze pe invinuit
sau inculpat, inainte de a i se lua prima declaratie, despre dreptul de a fi asistat de un aparator,
consemnandu-se aceasta in procesul-verbal de ascultare. In conditiile si in cazurile prevazute de
lege, organele judiciare sunt obligate sa ia masuri pentru asigurarea asistentei juridice a invinuitului
168

sau inculpatului, daca acesta nu are aparator ales.

82) Principiile specifice fazei de judecat a procesului penal.

Judecata cauzei se face in fata instantei constituita potrivit legii si se desfasoara in sedinta, oral,
nemijlocit si in contradictoriu. Sedinta de judecata este publica. Minorii sub 16 ani nu pot asista la
sedinta de judecata.Daca judecarea in sedinta publica ar putea aduce atingere unor interese de
stat, moralei, demnitatii sau vietii intime a unei persoane, instanta, la cererea procurorului, a partilor
ori din oficiu, poate declara sedinta secreta pentru tot cursul sau pentru o anumita parte a judecarii
cauzei. Declararea sedintei secrete se face in sedinta publica, dupa ascultarea partilor prezente si a
procurorului cand participa la judecata.In timpul cat sedinta este secreta, nu sunt admisi in sala de
sedinta decat partile, reprezentantii acestora, aparatorii si celelalte persoane chemate de instanta in
interesul cauzei. Judecata se caracterizeaza prin anumite principii specifice care o delimiteaza de
urmarirea penala: Principiul publicitatii-Determina asigurarea accesului, in principiu, nelimitat a
oricarei persoane la actele de justitie. In acest sens, publicitatea reprezinta o importanta garantie a
respectarii drepturilor apararii, dar si a justitiei, pentru ca se creeaza posibilitatea cenzurarii justitiei
de catre opinia publica, precum si a pronuntarii unro solutii legale si juste, care trebuie sa se
intemeieze in egala masura pe lege si pe adevar. Publicitatea ar trebui sa presupuna si accesul
nelimitat al presei la judecata. Publicitatea reprezinta o dimensiune a unui proces penal echitabil
pentru ca se creeaza posibilitatea verificarii de catre oricine a respectarii de catre instantele penale
a dispozitiilor procedurale care privesc insasi stricta legalitate a procesului penal. Publicitatea este
limitata doar la sedintele de judecata. Legea prevede si anumite exceptii: Exceptii care privesc
caracterul secret al procedurii: a) Minorii sub 16 ani nu pot asista la judecata b) Atunci cand se
constata ca fata de obiectul judecatii publicitatea ar putea aduce atingere unor interese de stat sau
demnitatii persoanei; Legea 682/19 decembrie 2002 prevede ca in cuprinsul notiunii de interes de
stat ar putea insta si necesitatea asigurarii protectiei martorilor in fata instantelor penale. Astfel,
trebuie conciliat dreptul la protectie al martorului amenintat care, indeosebi de teama unor
represalii, refuza sa depuna marturie, cu dreptul pe care il are un inculpat la un proces penal
echitabil pentru ca, daca dreptul la protectie presupune o sedinta de judecata nepublica care sa
asigure confidentialitatea proce-durii si securitatea martorului, dreptul inculpatului la un proces
echitabil presupune o publicitate a judecatii, care reprezinta o garantie a drepturilor apararii. In
realitate insa, in ambele situatii, nu suntem in prezenta unei sedinte de judecata secrete, ci
nepublice, pentru ca ele presupun obligatoriu prezenta membrilor completului de judecata, a

169

procurorului de sedinta, a partilor si aparatorilor lor. O singura actiune procesuala este secreta:
deliberarea si luarea hotararii, care se face numai de judecatorii care participa la dezbaterile
judecatoresti. Exceptii cu privire la sedinta de judecata fara publicitate: a) In cauzele cu inculpati
minori cand se asigura o publicitate limitata cu participarea parintilor minorului sau a ocrotitorului
legal ori a unui reprezentant al autoritatii tutelare. b) In cazul procedurilor judiciare care se
deruleaza in camera de consiliu. Principiul contradictorialitatii Contradictorialitatea este de esenta
judecatii. Ea consta in obligativitatea punerii in prealabil in discutie intre partile cu interese contrare
a oricarei cereri sau chestiuni incidente in cursul judecatii. Instanta penala nu se poate pronunta
asupra unei cereri fara a o pune in prealabil in discutia procurorului si a partilor cu interese contrare.
Se constata exis-tenta in cursul unei judecati a unor grupuri procesuale situate pe pozitii
antagonice: Grupul procesual format din procuror, partea vatamata si partea civila; Grupul
procesual format din inculpat si partea responsabila civilmente; Insasi administrarea probelor in
cursul judecatii nu poate avea loc in absenta contradictorialitatii. Ascultarea unei persoane nu va fi
valabila in cursul judecatii daca nu are loc in mod contradictoriu. Oricare din partile procesului si
aparatorii lor trebuie sa aiba posibilitatea de a interoga martorii acuzarii si apararii in aceleasi
conditii. Sistemul normelor juridice nu permite interogarea directa a martorilor de catre procurorsi
parti, ci numai prin intermediul presedintelui completului de jude-cata, ceea ce reprezinta o limitare
a contradictorialitatii. Principiul oralitatii-Presupune ca actele de judecata sa se realizeze prin viu
grai. Totusi, consem-narea lor se face in scris. Nu trebuie confundata procedura de judecata (orala)
cu cea de consemnare a actelor de judecata (care se face in scris). Oralitatea este o consecinta
atat a publicitatii, cat si a contradictorialitatii judecatii. In majoritatea sistemelor juridice toate actele
de judecata sunt supuse inregistrarii audio sau video. Aceasta reprezinta o manifestare deplina a
acestei reguli, fiind o conditie de echitate a procesului penal. Judecata presupune parcurgerea in
mod succesiv a unor grade de jurisdictie, a unor etape de judecata si a unor stadii procesuale.
Acestea au la baza ideea caracterului progresiv al procesului penal in ansamblul sau care se
finalizeaza cu o hotarare judecatoreasca definitiva. Prin grade de jurisdictie se inteleg treptele pe
care le parcurge o cauza penala pana in momentul solutionarii definitive. Sub acest aspect,
sistemul normelor juridice cunoaste regula triplului grad de jurisdictie si, in mod exceptional, aceea
a dublului grad de jurisdictie. De regula totusi, o cauza poate parcurge 3 grade de jurisdictie: Prima
instanta (instanta de prim grad in fond) -; Judecata in prima instanta este indispensabila procesului
penal.Apelul (instanta de ultim grad in fond) -; Acesta poate lipsi. El exista nu-mai atunci cand
procurorul sau partile isi exercita dreptul de a ataca cu apel hotararea primei instante, fiind
facultativ. Apelul inseamna o noua judecata in fond a cauzei. Asadar, in penal judecata in fond

170

parcurge doua etape: Judecata in prima instanta; Apelul; Recursul -; In sistemul normelor juridice
este o cale de atac ordinara indreptata impotriva unei hotarari penale nedefinitive. Ea nu este insa o
judecata de fond ci, in principal, o judecata formala, pentru motive de drept substantial dar si de
procedura, atunci cand se refera la urmatoarele doua chestiuni: Individualizarea pedepsei; Erorile
grave de fapt; In mod exceptional, sunt cauze penale care parcurg doar doua grade de juris-dictie:
acele cauze care privesc infractiuni care nu sunt susceptibile de apel (Ex: infractiunile prevazute de
art. 279 (2), lit. a), C.pr.pen., infractiunile contra ordinii si disciplinei militare, hotararile judecatorsti
pronuntate de Curtea de Apel sau Curtea Suprema de Justitie, sectia penala). In cazul acestor
infractiuni nu exista decat prima instanta si recurs. Aici, recursul are si trasaturi de apel.

83) Probele n procesul penal: noiune, importan, clasificare.

Constituie proba orice element de fapt care serveste la constatarea existentei sau inexistentei unei
infractiuni, la identificarea persoanei care a savarsit-o si la cunoasterea imprejurarilor necesare
pentru justa solutionare a cauzei. Probele nu au valoare mai dinainte stabilita. Aprecierea fiecarei
probe se face de organul de urmarire penala si de instanta de judecata potrivit convingerii lor,
formata in urma examinarii tuturor probelor administrate si conducandu-se dupa constiinta lor.
Mijloacele de proba prin care se constata elementele de fapt ce pot servi ca proba sunt: declaratiile
invinuitului sau ale inculpatului, declaratiile partii vatamate, ale partii civile si ale partii responsabile
civilmente, declaratiile martorilor, inscrisurile, inregistrarile audio sau video, fotografiile, mijloacele
materiale de proba, constatarile tehnico-stiintifice, constatarile medico-legale si expertizele. Potrivit
legii, constituie proba orice element de fapt care serveste la constatarea existentei sau inexistentei
unei infractiuni, la identificarea persoanei care a savarsit-o si la cunoasterea imprejurarilor necesare
pentru justa solutionare a cauzei. Ele constituie atat un mijloc prin intermediul caruia se afla
adevarul cat si un instrument de dovedire a sustinerilor partilor intr-o cauza. Probele nu au o
valoare dinainte stabilita, aprecierea fiecarei probe se face de organul de urmarire penala si
instanta de judecata in urma examinarii tuturor probelor. In orice cauza penala trebuie dovedite,
faptele principale, care permit rezolvarea directa a cauzei (existenta elementelor constitutive ale
infractiunii, vinovatiei sau nevinovatiei, circumstantele atenuante sau agravante, mobilul si urmarile
faptei, date care caracterizeaza pe inculpat si pe celelalte parti etc.) si care reprezinta probe
directe; faptele probatorii prin care se stabilesc indirect faptele principale si care reprezinta probe
indirecte, indicii; faptele negative care pot fi dovedite prin fapte pozitive (ex. dovedirea unui alibi).
Prezumtiile legale absolute, faptele notorii si faptele necontestate, de regula, nu trebuie
171

dovedite.Conditiile de admisibilitate a probelor. In principiu este admisibila orice proba, o proba este
inadmisibila daca legea o interzice expres; proba sa fie pertinenta (este pertinenta atunci cand are
legatura cu obiectul cauzei); proba sa fie concludenta (este concludenta atunci cand proba este
esentiala in cauza fiind edificatoare in solutionarea procesului); proba sa fie utila (este utila proba
concludenta care inca nu a fost administrata).

84) Procedura prezentrii materialului de urmrire penal.

Dupa punerea in miscare a actiunii penale, daca au fost efectuate toate actele de urmarire
necesare, organul de cercetare penala cheama pe inculpat in fata sa si: ii pune in vedere ca are
dreptul de a lua cunostinta de materialul de urmarire penala, aratandu-i si incadrarea juridica a
faptei savarsite; ii asigura posibilitatea de a lua de indata cunostinta de material. Daca inculpatul nu
poate sa citeasca, organul de cercetare penala ii citeste materialul; il intreaba, dupa ce a luat
cunostinta de materialul de urmarire penala, daca are de formulat cereri noi sau daca voieste sa
faca declaratii suplimentare. Organul de cercetare penala intocmeste proces-verbal, in care
consemneaza si declaratiile, cererile si raspunsurile inculpatului. Considerate ca una dintre
garaniile fundamentale ale dreptului de aprare al nvinuitului sau inculpatului n faza de urmrire
penal, acest instituie se plaseaz la sfritul urmririi penale. Prezentarea materialului de
urmrire penal ofer inculpatului sau nvinuitului posibilitatea s ia la cunotiin de probele
exitente n dosar

pentru a-i organiza aprarea. n privina organului competent, prezentarea

materialului de urmrire penal se efectueaz de ctre procuror , n cazurile n care aciunea

penal nu a fost pus n micare, sau, dac a fost pus n micare, cnd ne aflm ntr-unul din
cazurile reglementate expres de art.209 alin.(3), sau de ctre organul de cercetare penal, cnd
infraciunea este de competena acestuia, iar aciunea penal a fost pus n micare. Potrivit
art.250, pentru prezentarea materialului de urmrire penal inculpatului trebuie ndeplinite cumulativ
condiiile: s fie pus n micare aciunea penal; organul de cercetare penal s aprecieze c au
fost efectuate toate actele de urmrire penal necesare rezolvrii cauzei; s fie posibil contractul
organului de urmrire penal cu inculpatul; actele i lucrrile aflate n dosarul de urmrire penal s
duc la concluzia c sunt probe pentru trimiterea inculpatului n judecat Dac aceste condiii sunt
ndeplinite, organul de cercetare penal cheam pe inculpat i, dup ce i pune n vedere c are
dreptul de a lua la cunotiin de materialul de urmrire penal, artndu-i i ultima ncadrare
juridic a faptei svrite, i asigur posibilitatea de a lua de ndat la cunotin de material. Dac
inculpatul nu poate s citeasc, organul de urmrire penal i citete materialul. Dup ce inculpatul

172

a luat la cunotin de materialul de urmrire penal, organul de urmrire penal l ntreab dac
are de formulat cereri noi sau dac dorete s fac declaraii suplimentare Potrivit art.252 alin.(1),
dac inculpatul a formulat cereri noi n legtur cu urmrirea penal le examineaz de ndat i
dispune de ndat prin ordonan admiterea sau respingerea lor Organul de cercetare dispune prin
aceeai ordonan completarea cercetrii penale, atunci cmd din declaraiile suplimentare sau din
rspunsurile inculpatului rezult necesitatea completrii. Potrivit art.251, despre aducerea la
ndeplinire a dispoziiilor prevzute n art.250 organul de cercetare penal ntocmete un prcesverbal , n care se consemneaz i declaraiile, cererile i rspunsurile inculpatului. Cnd
prezentarea materialului nu a fost posibil din cauz c inculpatul este disprut sau s-a sustras de
la chemarea naintea organului de cercetare penal, n referatul care se ntocmete potrivit art.259
se arat mprejurrile concrete din care rezult cauza mpiedicrii. Dac pn la naintarea
dosarului la procuror inculpatul se prezint, este prins ori adus, se procedeaz la prezentarea
materialului de urmrire penal. Organul de cercetare penal este obligat s procedeze din nou la
prezentarea materialului, dac a efectuat noi acte de cercetare penal sau dac constat c trebuie
s fie schimbat ncadrarea juridic a faptei.

85) Procedura reabilitrii judectoreti.

Competenta sa se pronunte asupra reabilitarii judecatoresti este fie instanta care a judecat in prima
instanta cauza in care s-a pronuntat condamnarea pentru care se cere reabilitarea, fie instanta
corespunzatoare in a carei raza teritoriala domiciliaza condamnatul. Cererea de reabilitare
judecatoreasca se face de condamnat, iar dupa moartea acestuia, de sot sau de rudele apropiate.
Sotul sau rudele apropiate pot continua procedura de reabilitare pornita anterior decesului. In
cerere trebuie sa se mentioneze: adresa condamnatului, iar cand cererea este facuta de alta
persoana, adresa acesteia; condamnarea pentru care se cere reabilitarea si fapta pentru care a fost
pronuntata acea condamnare; localitatile unde condamnatul a locuit si locurile de munca pe tot
intervalul de timp de la executarea pedepsei si pana la introducerea cererii, iar in cazul cand
executarea pedepsei a fost prescrisa, de la data ramanerii definitive a hotararii si pana la
introducerea cererii; temeiurile cererii; indicatii utile pentru identificarea dosarului si orice alte date
pentru solutionarea cererii. La cerere se anexeaza actele din care reiese ca sunt indeplinite
conditiile reabilitarii. La termenul fixat instanta asculta persoanele citate, concluziile procurorului si
verifica daca sunt indeplinite conditiile cerute de lege pentru admiterea reabilitarii. Cand din
materialul aflat la dosar nu rezulta date suficiente cu privire la indeplinirea conditiilor de reabilitare,
instanta dispune completarea materialului de catre persoana interesata, iar daca considera
173

necesar, cere de la organele competente relatii cu privire la comportarea celui condamnat.

86) Prorogarea de competenta n cazul chestiunilor prealabile, al schimbrii ncadrrii

juridice sau a calificrii faptei ce face obiectul judecii.
n materia prorogrii de competen se face deosebire ntre schimbarea ncadrrii juridice a faptei i
schimbarea calificrii acesteia, prima fiind dispus de organele judiciare iar cea de-a doua de
legiuitor. Potrivti art.41 alin.(1), instana sesizat cu judecarea unei infraciuni rmne competent
s o judece, chiar dac ar constata, dup efectuarea cercetrii judectoreti, c infraciunea este
de competena instanei inferioare. Din redactarea textului rezult c problema prorogrii de
competen se poate pune dac n cursul cercetrii judectoreti apar elemente noi, n urma
administrrii probelor, iar dup efectuarea acesteia se constat c ncadrarea juridic impune
soluionare cauzei de o alt instan. Potrivit reglementrii existente, prorogarea de competen
opereaz numai dac se constat, dup efectuarea cercetrii judectoreti, competena unei alte
instane inferioar n grad. Schimbarea ncadrrii juridice nu opereaz dect n privina competenei
materiale, din cercetarea judectoreasc desfurat n faa instanei superioare rezultnd
modificri n structura elementelor. n acest caz, dispoziiile art.41 alin.(1) nu opereaz dac n
cercetarea judectoreasc sunt puse n discuie alte forme de competen dect cea material. n
conformitate cu art.41 alin.(2), schimbarea calificrii faptei printr-o lege nou, intervenit n cursul
judecrii cauzei, nu atrage incompetena instanei de judecat, afar de cazul cnd prin acea lege
s-ar dispune altfel. Observm c prorogarea se pune n discuie numai pentru faza judecii. Dac
schimbarea calificrii intervine n cazul urmririi penale, urmeaz ca trimiterea n judecat, dac
este cazul, s se fac la instana competent potrivit legii noi.

87) Protecia datelor de identificare a martorului.

Daca exista probe sau indicii temeinice ca prin declararea identitatii reale a martorului sau a
localitatii acestuia de domiciliu ori de resedinta ar fi periclitata viata, integritatea corporala sau
libertatea lui ori a altei persoane , martorului i se poate incuviinta sa nu declare aceste date ,
atribuindu-se o alta identitate sub care urmeaza sa apara in fata organului judiciar. Organele
judiciare care pot sa dispuna aceasta masura sunt: in cursul urmaririi penale procurorul prin
ordonanta; in cursul judecatii presedintele completului prin incheiere. Aceasta masura se ia numai
la cererea motivata a procurorului pentru instanta , a martorului sau a oricarei persoane

174

indreptatile(membrii de familie, persoane apropiate acestuia sau chiar persoane care nu au calitate
procesuala dar care au informatii si date cu caracter determinant sa contribuie la aflarea
adevarului ).Datele privind identitatea reala a martorului vor fi prezentate procurorului sau , dupa
caz, completului de judecata in conditii de stricta confidentialitate. Documentele privind identitatea
reala a martorului in toate cazurile vor fi introduse in dosarul penal numai dupa ce procurorul , prin
ordonanta, sau , dupa caz instanta , prin incheiere , a constatat ca a disparut pericolul care a
determinat luarea masurilor de protectie a martorului. In situatia prezentata se schimba numai
identitatea reala a martorului, insa el va da o declaratie , declaratie care va avea consemnata noua
identitate a martorului, care va fi redata in procesul-verbal al procurorului (semnata de procuror ,
procurorul prezent la ascultare si organul de urmarire penala in conditiile prevazute prin modalitatile
speciale de ascultare). Declaratia martorului consemnata in cursul judecatii si semnata de
procurorul care a fost prezent la ascultarea martorului si de presedintele completului de judecata ,
precum sic ea luata la urmarirea penala in aceleasi conditii pot servi la aflarea adevarului numai in
masura in care sunt coroborate cu fapte si imprejurari ce rezulta din ansamblul probelor existente la
dosar(au valoare probatorie egala cu celelalte probe administrate in cauza). Datele despre
identitatea reala a martorului , se consemneaza intr-un proces-verbal care va fi pastrat, la sediul
parchetului care a efectuat sau a supravegheat efectuarea urmaririi penale sau , dupa caz, la sediul
instantei , intr-un loc special , in plic sigilat , in conditii de maxima siguranta. In functie de cel care a
solicitat prin cerere motivate (procurorul, martorul sau orice alta persoana interesata) protectia
datelor de identificare , procesul-verbal va fi semnat , precum si de cel care a dispus masura.

88) Rechizitoriul ca act de trimitere n judecat.

Rechizitoriul trebuie sa se limiteze la fapta si persoana pentru care s-a efectuat urmarirea penala si
trebuie sa cuprinda datele privitoare la persoana inculpatului, fapta retinuta in sarcina sa,
incadrarea juridica, probele pe care se intemeiaza invinuirea, masura preventiva luata si durata
acesteia, precum si dispozitia de trimitere in judecata. In rechizitoriu se arata de asemenea numele
si prenumele persoanelor care trebuie citate in instanta, cu indicarea calitatii lor in proces si locul
unde urmeaza a fi citate. In cazul cand urmarirea penala este efectuata de procuror, rechizitoriul
trebuie sa cuprinda si datele suplimentare. Procurorul intocmeste un singur rechizitoriu chiar daca
lucrarile urmaririi penale privesc mai multe fapte sau mai multi invinuiti sau inculpati si chiar daca se
dau acestora rezolvari diferite. Rechizitoriul constituie actul de sesizare a instantei de judecata.
Rechizitoriul dat de procurorul de la un parchet ierarhic inferior celui corespunzator instantei

175

competente sa judece cauza in fond este supus confirmarii procurorului de la parchetul

corespunzator acestei instante. Sesizarea instantei de judecata se face de catre procurorul care a
dat sau, dupa caz, a confirmat rechizitoriul potrivit alineatului precedent. In termen de 24 de ore de
la darea sau, dupa caz, confirmarea rechizitoriului, procurorul inainteaza instantei competente
dosarul impreuna cu numarul necesar de copii de pe rechizitoriu, pentru a fi comunicat inculpatilor
aflati in stare de detinere Aa cum am artam n cele ce preced, dac, dup verificare lucrrilor de
urmrire penal, procurorul constat c sunt ndeplinite condiiile pentru trimiterea n judecat,
dispune aceast soluie prin rechizitoriu. Potrivit art.264 alin.(1), rechizitoriu este actul de sesizare a
instanei prin care procurorul cerere acesteia s aplice legea inculpatului. Subliniem c, n cazul n
care urmrirea penal s-a desfurat fa de un nvinuit, tot rechizitoriu este i actul de inculpare,
actul prin care se pune n micare aciunea penal. Avnd n vedere acest funcie principal de act
de sesizare a instanei, rechizitoriu trebuie s ndeplineasc anumite condiii de care depinde nsi
sesizarea legal a instanei. n primul rnd, pentru a contura strict obiectul judecii, rechizitoriu
trebuie s se limiteze la fapta i persoana pentru care s-a efectuta urmrirea penal i trebuie s
cuprind , pe lng elementele prevzute n art.203, datele privitoare la persoana inculpatului, fapta
reinut n sarcina sa, ncadrarea juridic, probele pe care se ntemeieaz nvinuirea, msura
preventiv luat i durata acesteia, precum i dispoziia de trimitere n judecat. n rechizitoriu
trebuie s se arate, de asemenea, numele i prenumele persoanelor care trebuie citate la instan,
cu indicarea calitii lor n proces i locul unde urmeaz a fi citate. n cazul cnd urmrirea penal
este efectuat de procuror, rechizitoriul trebuie s cuprind i datele suplimentare prevzute n
art.260, date care, de obicei, sunt cuprinse n referatul de terminare a urmririi penale. Potrivit
dispoziiilor art.263 alin.(4), procurorul ntocmete un singur rechizitoriu chiar dac actele de
urmrire penal privesc mai multe fapte sau mai muli nvinuii sau inculpai i chiar dac se dau
acestora rezolvri diferite. n cazul n care procurorul, la ntocmirea rechizitoriului, consider c este
necesar arestarea inculpatului, fiind ntrunite condiiile prevzute de lege, nainteaz instanei, n
termen de 24 de ore, rechizitoriul i propunerea de arestarea a inculpatului. n acelai mod
procedeaz procurorul i n cazul n care este necesar luarea msurilor de siguran prevzute n
art.113 i 114 C.pen. n cazul n care procurorul consiedr c se impune luarea msurilor preventive
prevzute n art.145 i 145 ind.1, dispune aceasta prin rechizitoriuRechizitoriul dat de un procuroru
de la parchetul ierarhic inferior celui corespunztor instanei competente s judece cauza n fond
este supus confirmrii procurorului de la parchetul corespunztor acestei instane. De asemenea, n
conformitate cu dispoziiile art.209 alin.(5), cnd urmrirea penal este efectuat de procuror,
rechizitoriu trebuie confirmat de prim-procurorul parchetului, iar cnd urmrirea penal este
efectuat de acesta, confirmarea se face de procurorul ierarhic superior. Dup darea sau
176

confirmarea rechizitoriul, n termen de 24 de ore, procurorul nainteaz instanei competente

dosarul, mpreun cu numrul necesar de copii de pe rechizitoriu, pentru a fi comunicate
inculpailor aflai n stare de deinere. Inculpailor aflai n stare de libertate nu li se comunic copie
de pe rechizitoriu, acetia avnd posibilitatea s consulte ntreg dosarul, deci i rechizitoriu, la
arhiva instanei pe care procurorul a sesizat-o n vederea soluionrii cauzei.

89) Reluarea urmririi penale.

Urmarirea penala este reluata in caz de: incetare a cauzei de suspendare; restituire a cauzei de
catre instanta de judecata in vederea refacerii sau completarii urmaririi, ori ca urmare a extinderii
actiunii penale sau a procesului penal; redeschidere a urmaririi penale. Reluarea urmaririi penale
nu poate avea loc daca se constata ca intre timp a intervenit vreunul din cazurile prevazute in art.
10. Reluarea urmaririi penale dupa suspendare are loc cand se constata ca a incetat cauza care a
determinat suspendarea. Organul de cercetare penala care constata ca a incetat cauza de
suspendare inainteaza dosarul procurorului pentru a dispune asupra reluarii. Reluarea se dispune
prin ordonanta. Cand instanta de judecata a dispus restituirea cauzei in vederea refacerii sau
completarii urmaririi penale, ori in caz de extindere a actiunii penale sau a procesului penal,
urmarirea se reia pe baza hotararii prin care instanta a dispus restituirea. Redeschiderea urmaririi
penale in cazul in care s-a dispus incetarea urmaririi penale sau scoaterea de sub urmarire are loc
daca ulterior se constata ca nu a existat in fapt cazul care a determinat luarea acestor masuri sau
ca a disparut imprejurarea pe care se intemeia incetarea sau scoaterea de sub urmarire.
Redeschiderea urmaririi penale se dispune de procuror prin ordonanta. Avnd n vedere c soluiile
pronunate de procuror nu sunt definitive i, ca atare, nu se bucur de autoritate de lucru judecat,
este posibil ca n anumite situaii n care faza de urmrire penal nu a fost parcurs pn la capt
sau a fost parcurs incorect s se reia urmrirea penal. Este posibil, de asemenea, n anumite
situaii, ca dosarul s revin n faza urmririi penale, dei iniial a trecut n etapa superioar, cea a
judecii. n conformitate cu dispoziiile art.270, urmrirea penal este reluat n caz de: ncetarea
cauzei de suspendare; restituirea cauzei de ctre instana de judecat n vederea refacerii sau
completrii urmririi penale ori ca urmare a extinderii aciunii penale sau a procesului penal;
redeschiderea urmririi penale. Reluarea urmririi penale nu poate avea loc dac se constat c
ntre timp a intervenit vreunul din cazurile prevzuet n art.10, care lipsesc aciunea penal de
temei sau obiect. Reluarea urmririi penale dup suspendare-Cauza suspendrii urmririi penale o
constituie boala de care sufer

nvinuitul sau inculpatul, i care l mpiedic s participe la

activitatea de urmrire penal. Dispariia acestei cauze, dispariie care trebuie obiectivat n opinia

177

noastr printr-un certificat medical, duce la reluarea urmririi penale. Reluarea se dipune de
procuror prin ordonan.-Restituirea urmririi penale n caz de restituire a cauzei de ctre instana
de judecat n vederea refacerii sau completrii urmririi penale ori ca urmare a extinderii aciunii
penale sau a procesului penal. Este posibil ca dup terminarea urmririi penale, n faza de
judecat, s se constate, nainte de terminarea cercetrii judectoreti, c n cauza supus
judecii s-a efectuat cercetarea penal de un alt organ dect ce competent. n acest ca, n
conformitate cu dispoziiile art.332, instana se desesizeaz i restituie cauza procurorului, care
procedeaz la reluarea urmririi penale. De asemenea, n conformitate cu dispoziiile art.333, n tot
cursul judecii instana se poate desesiza i restitui dosarul procurorului, cnd din administrarea
probelor sau din dezbateri rezult c urmrirea penal nu este complet i c n faa instanei nu sar putea face completarea acesteia dect cu mare ntrziere. Instana este obligat s arate
motivele pentru care a dispus restituirea, indicnd totodat faptele i mprejurrile ce urmeaz a fi
constatate i prin ce anume mijloace de prob. Necesitatea completrii urmririi penale mai poate
aprea n timpul fazei de judecat i atunci cnd se extinde obictul judecii, potrivit dispoziiilor
art.335,336 i 337. Dac n cazurile anterioare cauza revenea n faza de urmrire penal, deoarece
aceast etap fusese parcurs nelegal ( n cazul refacerii ) i incomplet ( n cazul completrii ), n
aceste din urm cazuri completarea este necesar ca urmare a interveniei unor aspecte cu
caracter de noutate. Astfel, dac n cursul judecii se descoper n sarcina inculpatului date cu
privire i la alte acte materiale, care intr n coninutul infraciunii pentru care a fost trimis n
judecat, instana, potrivit dispoziiilor art.335, prin ncheire, extinde aciunea penal cu privire i la
aceste acte i procedeaz, dac este cazul, la restituirea cauzei procurorului n vederea completrii
umrrii penale. De asemenea, potrivit art.336, cnd n cursul judecii se descoper n sarcina
inculpatului date cu privire la svrirea unei alte fapte prevzute de legea penal, avnd legtur
cu infraciunea pentru care este trimis n judecat, procurorul, poate cere extinderea procesului
penal i n ce privete aceast fapt, iar cnd instana gsete cererea ntemeiat o admite i dac
procurorul declar c nu pune n micare aciunea penal, dar cerere trimitera cauzei la procuror
pentru completarea urmririi penale, instana poate dipune trimiterea cauzei la procuror. Aceeai
procedur este incident n conformiate cu dispoziiile art.337 cnd se descoper date cu privire la
participarea i a unei late persoane la svrirea faptei prevzute de legea penal pus n sarcina
inculpatului sau date cu privire la svrirea unei fapte prevzute de legea penal de ctre o alt
persoan, dar n legtur cu fapta inculpatului. Actul prin care se reia urmrirea penal este
sentina prin care instana a dispus restituirea. n cazul restituirii cauzei de ctre instana de
judecat, dac inculpatul este arestat i instana menine arestarea preventiv, termenul de 30 de
zile curge de la pronunarea hotrrii. Instanaa trimite dosarul procurorului n termen de 10 zile .
178

Durata arestrii inculpatului poate fi prelungit potrivit art.155 i 159. Reluarea urmririi penale n
caz de redeschidere a umrririi penale-Aa cum artam cele ce preced, avnd n vedere c soluiile
procurorului nu beneficiaz de autoritate de lucuru judecat, propire numai hotrrilor judectoreti
definitive, este posibil ca, n anumite condiii, urmrirea penal s fie redeschis. Redeschiderea
urmririi penale, n cazul n care s-a dispus ncetarea urmririi penale sau scoaterea de sub
urmrire penal, are loc dac ulteriror se constat c nu a existat n fapt cazul care a determinat
luarea acestor msuri sau c a disprut mprejurarea pe care se ntemeia ncetarea sau scoaterea
de sub urmrie. Astfel, n cazul n care temeiul ncetrii urmririi penale a fost cel prevzut n art.10
alin.(1) lit.f) ( lipsa plngerii prealabile ), depunerea unei plngeri prealabile, n termen, de persoana
vtmat duce la redeschiderea urmririi penale. Precizm c anumite temeiuri de ncetare a
urmririi penale, cum ar fi decesul inculpatului sau nvinuitului sau mplinirea termenului de
prescripie a rspunderii penale, prin caracterul lor definitiv fac inoperabil acest instituie
Redeschiderea urmririi penale are loc, de asemenea, cnd instana de judecat, potrivit art.278
ind.1 a admis plngerea mpotivia ordonanei sau, dup caz, a rezoluiei procurorului de scoatere
de sub urmrire penal sau de ncetarea a urmririi penale ori de clasare i a trimis cauza
procurorului n vederea redeschiderii urmririi penale. n cazul n care instana, potrivit art.278 ind.1,
a admis plngerea mpotriva rezoluiei de nencepere a urmririi penale, acesta poate reveni
asupra nenceperii urmririi i dispune ncepera urmririi penale n condiiile prevzute de lege.n
caz de redeschidere a urmririi penale, dac se consider, pe baza datelor din dosar, c se justific
luarea unei msuri preventive, procurorul procedeaz potrivit art.233 sau 236, care se aplic n
mod corespunztor. n ordonanaa prin care s-a dispus reluarea urmririi penale se face meniune
cu privire la luarea acestor msuri.

90) Restituirea cauzei la procuror.

In tot cursul judecatii instanta se poate desesiza si restitui dosarul procurorului, cand din
administrarea probelor sau din dezbateri rezulta ca urmarirea penala nu este completa si ca in fata
instantei nu s-ar putea face completarea acesteia decat cu mare intarziere. Instanta este obligata
sa arate motivele pentru care, potrivit alineatului precedent, a dispus restituirea, indicand totodata
faptele si imprejurarile ce urmeaza a fi constatate si prin ce anume mijloace de proba. Instanta
poate sa restitue cauza pentru refacerea urmaririi penale sau pentru completarea ei. Pentru
refacerea urmaririi penale instanta poate intr-un singur caz sa restituie cauza la procuror, cand
constata inainte de terminarea cercetarii judecatoresti, cand cauza respectiva s-a efectuat
cercetarea penala de alt organ decat cel competent. Cerinta refacerii urmaririi penale este

179

determinata de faptul ca normele de competenta materiala si personala sunt prevazute sub

sanctiunea nulitatii absolute. Cauza nu se restitue la procuror in doua situatii: cand constatarea
competentei organului de cercetare penala s-a facut dupa inceperea dezbaterii si aceasta pentru ca
terminarea cercetarii judecatoresti a acoperit neregularitatea cercetarii penale; cand competenta
organului de cercetare penala este urmarea schimbarii incadrarii juridice a faptei pe baza probelor
administrate in cursul judecatii. Pentru completarea urmaririi penale instanta poate restitui cauza la
procuror daca constata in cursul judecatii ca urmarirea penala nu este completa si daca
completarea nu se poate face in cursul judecatii. Desi in art. 332 s-a prevazut, un singur caz de
restituire pentru refacerea urmaririi penale, in practica instantelor o astfel de restituire s-a dispus si
atunci cand au fost incalcate alte dispozitii legale aflate sub sanctiunea nulitatii absolute, in cazul in
care materialul de urmarire penala a fost prezentat unui inculpat minor sau detinut fara a se-i fi
asigurat asistenta juridica obligatorie, ori in cauzele cu inculpati minori nu se efectuase ancheta
sociala in cursul urmaririi penale. Prin legea nr. 326/2006 a fost completat art. 332, in sensul ca
instanta se desesizeaza si restitue cauza la procuror pentru refacerea urmaririi penale in cazul
nerespectarii dispozitiilor privitoare la competenta dupa materie sau dupa calitatea persoanei,
sesizarea instantei, prezenta invinuitului sau a inculpatului si asistarea acestuia de aparator. Noua
reglementare face astfel precizari provenite din jurisprudenta, in sensul ca pentru lipsa de
competenta teritoriala a organului de urmarire penala nu este cazul sa se restitue cauza la
procuror; incalcarea dispozitiilor privind sesizarea instantei are in vedere regularitatea desfasurarii
urmaririi penale, prin trecerea cauzei prin stadiile procesuale obligatorii (punerea in miscare a
actiunii penale, prezentarea materialului de urmarire penala, intocmirea rechizitoriului in conditii
legale de catre procurorul competent). In cazurile in care dispune restituirea instanta se pronunta si
asupra masurilor preventive, asupra masurilor de siguranta si a masurilor asiguratorii. Prin Legea
356/2006 au fost abrogate dispozitiile art. 333, care prevedea restituirea cauzei la procuror pentru
completarea urmaririi penale, in concordanta cu principiile directoare ale Conventiei europene
pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, care pune accentul pe activitatea
de probatiune efectuata de un tribunal independent si impartial, chemat sa verifice invinuirea prin
probele care se administreaza in fata sa, in conditii de oralitate, contradictorialitate si publicitate.
Restituirea cauzei pentru refacerea urmaririi penale poate fi dispusa la cererea procurorului a
partilor din proces sau din oficiu de catre instanta de judecata. Restituirea cauzei la procuror este o
dezinvestire a primei instante si se dispune prin sentinta de dezinvestire care va cuprinde motivele
restituirii si actele ce trebuie refacute de catre care organ de urmarire penala. Indicatiile pe care le
da instanta prin sentinta sunt obligatorii pentru procuror, iar daca procurorul nu este de acord cu
punctul de vedere al instantei in termen de 3 zile de la pronuntare poate face recurs, drept pe care
180

il are atat inculpatul si orice persoana ale carei interese au fost vatamate prin hotarare. Efectele
restituirii: urmarirea penala se reia; actul initial de sesizare a primei instante inceteaza sa mai
produca efecte, iar dupa refacerea urmaririi penale, procurorul va intocmi un nou rechizitoriu prin
care va sesiza instanta cu faptele si persoanele la care se refera chiar daca difera de rechizitoriul
initial. Procurorul dupa refacerea urmaririi penale poate dispune scoaterea de sub urmarire penala
sau incetarea urmaririi penale atunci cand constata existenta vreo unuia din cazurile prevazute de
art. 10.
91) Restituirea lucrurilor i restabilirea situaiei anterioare svririi infraciunii.
Daca organul de urmarire penala sau instanta de judecata constata ca lucrurile ridicate de la
invinuit sau inculpat, sau de la orice persoana care le-a primit spre a le pastra, sunt proprietatea
persoanei vatamate ori au fost luate pe nedrept din posesia sau detinerea sa, dispune restituirea
acestor lucruri persoanei vatamate. Orice alta persoana care pretinde un drept asupra lucrurilor
ridicate poate cere, stabilirea acestui drept si restituirea. Restituirea lucrurilor ridicate are loc numai
daca prin aceasta nu se stinghereste aflarea adevarului si justa solutionare a cauzei si cu obligatia
pentru cel caruia ii sunt restituite sa le pastreze pana la ramanerea definitiva a hotararii.Organul de
cercetare penala cu aprobarea procurorului sau instanta de judecata poate lua masuri de restabilire
a situatiei anterioare savarsirii infractiunii, cand schimbarea acelei situatii a rezultat in mod vadit din
comiterea infractiunii, iar restabilirea este posibila. Considerate msuri de reparaie imediat,
restituirea lucrurilor i restabilirea situaiei anterioare svririi infraciunii pot fi folosite ca msuri
procesuale penale. Ele sunt, potrivit art.14 alin.(3) C.proc.pen., modaliti de reparare n natur a
prejudiciului material cauzat prin infraciune. Restituirea lucurilor-Restituirea lucurilor este privit ca
o modalitate de reparare n natur a pagubelor produse prin infraciune, prioritar fa de celelalte
modaliti de reparare a pagubei, dar ea poate fi anticipat prin restituirea lucurilor nainte de
rezolvarea definitiv a aciunii civile n cadrul procesului penal. Potrivit art.169, lucurile pot fi
restituite numai dac sunt ndeplinite cumulativ urmtoarele condiii: lucrurile ridicate de la nvinuit
sau inculpat sau de la orice person care le-a primit spre a le pstra sunt proprietatea persoanei
vtmate ori au fost luate pe nedrept din posesia sau detenia sa; restituirea lucrilor s nu
stinghereasc aflarea adevrului i just soluionare a cauzei. Restituirea lucrurilor se poate dispune
de procuror prin rezoluie sau de instana de judecat prin ncheire, artnd celui cruia i-au fost
restituite c are obligaia s le pstreze pn la rmnerea definitiv a hotrrii judectoreti
pronunate n cauza penal respectiv. Orice persona care pretinde un drept asupra bunurilor
ridicate pot cere, pe cale unei contestaii, stabilirea acestui drept i restituirea lucurilor. Restabilirea
situaiei anterioare-Potrivit art.170 C.proc.pen., procurorul sau instana de judecat poate lua

181

msuri de restabilire a situaiei anterioare svririi infraciunii cnd schimbarea acestei situaii a
rezultat n mod vdit din comiterea infraciunii, iar restabilirea este posibil. Luarea acestei msuri
procesuale este posibil numai n cazul anumitori infraciuni, care prin natura lor permit sau impun
restabilirea situaiei anterioare svririi lor. Astfel, poate fi vorba de restabilirea situaiei anterioare
n urmtoarele cazuri: infraciunea de nerespectare a hotrrii judectoreti, n modalitate
prevzut de art.271 alin.(2) C.pen. Cnd se poate dispune reintegrarea n locuinei a crei posesie
fost pierdut ca urmare a nerespectrii hotrrii judectoreti, instana trebuie s dispun
restabilirea situaiei anterioare svririi infraciunii, prin ndeprtarea din locuin a inculpatului
care a ocupat, abuziv: tulburarea de posesie; abandonul de familie. Restabilirea situaiei anterioare
are caracter provizoriu, definitivarea fcndu-se prin hotrrea care soluioneaz cauza penal.
Persoanele lezate prin restabilire pot folosi calea plngerii.

92) Reinerea ca msur preventiv.

Masura retinerii poate fi luata de organul de cercetare penala fata de invinuit, daca sunt probe sau
indicii temeinice ca a savarsit o fapta prevazuta de legea penala. Sunt indicii temeinice atunci cand
din datele existente in cauza rezulta presupunerea ca persoana fata de care se efectueaza
urmarirea penala a savarsit fapta. Masura retinerii poate dura cel mult 24 de ore. In ordonanta prin
care s-a dispus retinerea trebuie sa se mentioneze ziua si ora la care retinerea a inceput, iar in
ordonanta de punere in libertate, ziua si ora la care retinerea a incetat. Cand organul de cercetare
penala considera ca este necesar a se lua masura arestarii preventive, inainteaza procurorului, un
referat motivat. Retinerea este o masura procesual penala preventiva, prin care o persoana fata de
care exista indicii ca a savarsit o fapta prevazuta si pedespsita de lege, este privata de libertate. n
ce situaii poate fi reinut o persoana i cine poate dispune acest masur preventiv: Msura
preventiv a reinerii poate fi luat de organul de cercetare penal sau procuror fa de o persoan,
dac sunt probe sau indicii temeinice c a savrit o fapt prevazut de legea penal. Sunt indicii
temeinice atunci cnd din datele existente n cauz rezult presupunerea c persoana fa de care
se efectueaz urmrirea penal a savrit fapta sau cnd exist vreunul din cazurile prevzute n
art.148 Cod procedur penal, oricare ar fi limitele pedepsei cu nchisoare prevzute de lege pentru
fapta savarit. Durata reinerii- Msura reinerii poate dura cel mult 24 ore. n ordonana prin care
s-a dispus reinerea trebuie s se menioneze ziua i ora la care reinerea a nceput, iar n
ordonana de punere n libertate, ziua i ora la care reinerea a ncetat. n mod cu totul excepional,
minorul ntre 14 i 16 ani, care rspunde penal, poate fi reinut la dispoziia procurorului sau a
organului de cercetare penal, cu ntiinarea i sub controlul procurorului, pentru o durat ce nu
182

poate depi 10 ore, dac exist date certe c minorul a comis o infraciune pedepsit de lege cu
deteniunea pe via sau nchisoare de 10 ani ori mai mare. Reinerea poate fi prelungit numai
dac se impune, prin ordonan motivat, de procuror, pentru o durat de cel mult 10 ore. Unde se
poate plnge persoana reinut-mpotriva ordonanei organului de cercetare penal prin care s-a
luat msura preventiv a reinerii se poate face plngere, nainte de expirarea celor 24 de ore de la
luarea msurii, la procurorul care supravegheaz cercetarea penal, iar mpotriva ordonanei
procurorului prin care s-a luat aceast masur se poate face plngere, nainte de expirarea a 24 de
ore, la prim-procurorul parchetului sau, dup caz, la procurorul ierarhic superior. Drepturile
persoanei reinute: Celui reinut i se aduc de ndat la cunotin, n limba pe care o ntelege,
motivele reinerii, dreptul de a-i angaja un aprtor. De asemenea, i se aduce la cunotin fapta
care formeaz obiectul cauzei precum i dreptul de a nu face nici o declaraie, atragndu-i-se
atenia c ceea ce declar poate fi folosit i mpotriva sa. Persoanelor reinute minore li se asigur
n toate cazurile asisten juridic, organele judiciare fiind obligate s ia msuri pentru desemnarea
unui aprator din oficiu, dac minorul nu i-a ales unul, i pentru ca acesta s poat lua contact
direct cu minorul reinut i s comunice cu el. Atunci cnd se dispune reinerea unui minor se
ncunotiineaz despre aceasta imediat prinii, tutorele, persoana n ngrijirea sau sub
supravegherea cruia se afl minorul, alte persoane pe care le desemneaz acesta. n timpul
reinerii minorii se in separat de majori, n locuri anume destinate acestora.

93) Revocarea liberrii provizorii cazuri, procedur.

Liberarea provizorie poate fi revocata daca: se descopera fapte sau imprejurari ce nu au fost
cunoscute la data admiterii cererii de liberare provizorie si care justifica arestarea inculpatului;
inculpatul nu indeplineste, cu rea-credinta, obligatiile ce-i revin incearca sa zadarniceasca aflarea
adevarului ori savarseste din nou, cu intentie, o infractiune pentru care este urmarit sau judecat.
Revocarea liberarii provizorii se dispune de catre procuror prin ordonanta, iar de instanta prin
incheiere, cu ascultarea inculpatului asistat de aparator. Revocarea se dispune si in lipsa
inculpatului, cand acesta, fara motive temeinice, nu se prezinta la chemarea facuta. In caz de
revocare a liberarii provizorii, procurorul sau instanta dispune arestarea preventiva a inculpatului si
emite un nou mandat de arestare. Revocarea liberrii provizorii. Revocarea liberrii provizorii se
deosebete de revocarea msurilor de prevenie, prevzute de art.139 alin.(2). Revocarea liberrii
provizorii duce la pierderea strii de liberatate i la arestarea inculpatului. Potrivit art.160 ind.10 alin.
(1), liberarea provizorie poate fi revocat dac: se descoper fapte sau mprejurri ce nu au fost

183

cunoscute la data admiterii cererii de liberare provizorie i care jusitific arestarea nvinuitului sau
inculpatului ( se descoper, de exemplu, c inculpatul este recidivist); nvinuitul sau inculpatul nu
ndeplinete, cu rea-credin, obligaiile ce i revin potrivit art.160 ind.2 alin.(3) i art.160 ind. 4 alin.
(2) sau ncearc s zdrniceasc aflarea

adevrului ori svrete din nou, cu intenie, o

infraciune pentru care este urmrit sau judecat. Dei n lege nu se arat care sunt titularii cererii de
revocare, apreciem c acetia pot fi procurorul sau instana , care se poate sesiza din oficiu i
oricare parte din proces. Revocarea liberrii provizorii se dipune de instan, prin ncheiere , cu
ascultarea nvinuitului sau inculpatului asistat de aprtor. Revocarea se dispune i n lipsa
nvinuitului sau inculpatului, cnd acesta, fr motive temeinice, nu se prezint la chemarea fcut.
n caz de revocare a liberrii provizroii, instana dispune arestarea preventiv a nvinuitului sau
inculpatului i emite un nou mandat de arestare. mpotriva ncheierii instanei prin care s-a dipsu
revocarea liberrii provizorii se poate face recurs.

94) Rezolvarea aciunii civile n procesul penal.

In caz de condamnare, achitare sau incetare a procesului penal, instanta se pronunta prin aceeasi
sentinta si asupra actiunii civile. Cand achitarea s-a pronuntat pentru cazul prevazut in art. 10 lit. b 1)
ori pentru ca instanta a constatat existenta unei cauze care inlatura caracterul penal al faptei, sau
pentru ca lipseste vreunul din elementele constitutive ale infractiunii, instanta poate obliga la
repararea pagubei potrivit legii civile. Nu pot fi acordate despagubiri civile in cazul cand achitarea sa pronuntat pentru ca fapta imputata nu exista, ori nu a fost savarsita de inculpat. Instanta penala
nu solutioneaza actiunea civila cand pronunta achitarea pentru cazul prevazut in art. 10 lit. b), ori
cand pronunta incetarea procesului penal pentru vreunul din cazurile prevazute in art. 10 lit. f) si j.
Rezolvarea laturii civile. Potrivit art.346, n cazul n care n procesul penal a fost promovat o
aciune civil, instana este obligat ca, prin sentina prin care rezolv latura penal a cauzei, s se
pronune i asurpa aciunii civile. Astfel, instana: nu acord despgubiri civile n cazul n care
pronun achitarea pe temiul art.10 alin.(1) lit.a) ( fapta nu exist ) sau art.10 alin.(1 ) lit.c) ( fapta nu
a fost svrit de inculpat ). nu soluioneaz aciunea civil cnd pronun achitarea n baua art.10
alin.(1) lit.b) ( fapta nu este prevzut de legea penal ) sau cnd se pronun netarea procesului
penal n baza art.10 alin.(1) lit.f) ( lipsete plngerea prealabil a persoanei vtmate, autorizarea
sau sesizarea organului competent ori o alt condiie prevzut de lege ) sau art.10 alin.(1) lit.j)
( exist autoritate de lucuru judecat ). admite, n tot sau n parte, sau respinge aciunea civil, n
funcie de ndeplinirea sau nu a condiiilor prevzute de lege pentru exercitarea

cu succes a

aciunii civile n procesul penal i indiferent de soluia pe care o pronun pe latura penal a cauzei.

184

Chiar dac partea vtmat nu s-a constituit parte civil n procesul penal,instana este obligat s
se pronune asupra reparrii pagubei n cazurile n care aciunea civil se exercit din oficiu, iar n
celelalte cazuri numai cu privire la restituirea lucrului, desfiinarea total sau parial a unui nscris
i restabilirea situaiei anterioare svririi infraciunii ( art.348 ). cazul n care rezolvarea preteniilor
civile ar provoca ntrzierea soluionrii laturii penale, legea prevede posibilitatea dijungerii aciunii
civile i amnarea judecrii acesteia ntr-o alt edin.

95) Rezolvarea cauzei penale (a laturii penale i a laturii civile).

Instanta hotaraste prin sentinta asupra invinuirii aduse inculpatului, pronuntand, dupa caz,
condamnarea, achitarea sau incetarea procesului penal.Condamnarea se pronunta daca instanta
constata ca fapta exista, constituie infractiune si a fost savarsita de inculpat.

In caz de

condamnare, achitare sau incetare a procesului penal, instanta se pronunta prin aceeasi sentinta si
asupra actiunii civile. Cand achitarea s-a pronuntat pentru cazul prevazut in art. 10 lit. b 1) ori pentru
ca instanta a constatat existenta unei cauze care inlatura caracterul penal al faptei, sau pentru ca
lipseste vreunul din elementele constitutive ale infractiunii, instanta poate obliga la repararea
pagubei potrivit legii civile. Nu pot fi acordate despagubiri civile in cazul cand achitarea s-a
pronuntat pentru ca fapta imputata nu exista, ori nu a fost savarsita de inculpat. Instanta penala nu
solutioneaza actiunea civila cand pronunta achitarea pentru cazul prevazut in art. 10 lit. b), ori cand
pronunta incetarea procesului penal pentru vreunul din cazurile prevazute in art. 10 lit. f) si j)
Rezolvarea laturii penale. Rezolvnd fondul cauzei, instana hotrte prin sentin asupra nvinuirii
inculpatului, pronunnd una din cele trei soluii prin care aciunea penal se stinge, i anume:
condamnare; achitarea; ncetarea procesului penal. Condamnarea se pronun dac instana
constat c fapta exist, constituie infraciune i a fost svrit de inculpat ( art.345 alin.2 ).
Condiiile prevzute de lege trebuie ndeplinite cumulativ. Achitarea se pronun de ctre instana
de judecat n cazurile n care aceasta constat existena unuia din cazurile prevzute la art.10
alin.(1) lit.a) - e), cazuri rezultnd din lipsa de temei a aciunii penale. Cnd achitarea se pronun
ca urmare a reinerii cazului prevzut de art.10 alin.(1) lit.b) ind.1 ( fapta nu prezint gradul de
pericol social al unei infraciuni ), instana i aplic celui condamnat o sanciune cu caracter
administrativ ( mustrarea, mustrarea cu avertisment, amenda de la 100.000 la 10.000.000 lei ).
ncetarea procesului penal se pronun atunci cnd instana constat existena vreunuia din
cazurile prevzute de art.10 alin.(1) lit. f) j), cazuri rezultnd din lipsa de obiect a aciunii penale.
Atunci cnd ncetarea procesului penal s-a pronunat n urma reinerii cazului prevzut de art.10
alin.(1) lit.i) ( s-a dispus nlocuirea rspunderii penale ), instana aplic una din sanciunile penale

185

cu caracter administrativ prevzute n art.91 C.pen. Potivit art.350, instana este obligat ca prin
hotrre s se pronune cu privire la revocarea, meninerea sau luarea msurii arestrii inculpatului
( innd semana de dispoziiile Prii generale ale codului ), precum i cu privire la ncetarea de
drept a msurilor de prevenie care este obligatorie cnd instana pronun: o pedeaps cu
nchisoarea cel mult egal cu durata reinerii sau arestri preventive; o pedeaps cu nchisoarea,
cu suspendarea executrii pedepsei ( condiionat sau sub supraveghere ) sau cu executare la
locul de munc; amenda; o msur educativ. Observm o necorelare ntre dipoziiile art.350 alin.
(3) lit.c) i cele ale art.136 alin.(6) care prevd c msura reinerii preventive nu poate fi dispus n
cazul infraciunilor pentru care legea prevede n mod alternativ pedeapsa amenzii. Hotrrile
pronunate n ipotezele de mai sus, potrivit legii ( art.350 alin.4 ), sunt executorii. In caz de
condamnare, achitare sau incetare a procesului penal, instanta se pronunta prin aceeasi sentinta si
asupra actiunii civile. Cand achitarea s-a pronuntat pentru cazul prevazut in art. 10 lit. b 1) ori pentru
ca instanta a constatat existenta unei cauze care inlatura caracterul penal al faptei, sau pentru ca
lipseste vreunul din elementele constitutive ale infractiunii, instanta poate obliga la repararea
pagubei potrivit legii civile. Nu pot fi acordate despagubiri civile in cazul cand achitarea s-a
pronuntat pentru ca fapta imputata nu exista, ori nu a fost savarsita de inculpat. Instanta penala nu
solutioneaza actiunea civila cand pronunta achitarea pentru cazul prevazut in art. 10 lit. b), ori cand
pronunta incetarea procesului penal pentru vreunul din cazurile prevazute in art. 10 lit. f) si j.
Rezolvarea laturii civile. Potrivit art.346, n cazul n care n procesul penal a fost promovat o
aciune civil, instana este obligat ca, prin sentina prin care rezolv latura penal a cauzei, s se
pronune i asurpa aciunii civile. Astfel, instana: nu acord despgubiri civile n cazul n care
pronun achitarea pe temiul art.10 alin.(1) lit.a) ( fapta nu exist ) sau art.10 alin.(1 ) lit.c) ( fapta nu
a fost svrit de inculpat ). nu soluioneaz aciunea civil cnd pronun achitarea n baua
art.10 alin.(1) lit.b) ( fapta nu este prevzut de legea penal ) sau cnd se pronun netarea
procesului penal n baza art.10 alin.(1) lit.f) ( lipsete plngerea prealabil a persoanei vtmate,
autorizarea sau sesizarea organului competent ori o alt condiie prevzut de lege ) sau art.10
alin.(1) lit.j) ( exist autoritate de lucuru judecat ). admite, n tot sau n parte, sau respinge aciunea
civil, n funcie de ndeplinirea sau nu a condiiilor prevzute de lege pentru exercitarea cu succes
a aciunii civile n procesul penal i indiferent de soluia pe care o pronun pe latura penal a
cauzei.. Chiar dac partea vtmat nu s-a constituit parte civil n procesul penal,instana este
obligat s se pronune asupra reparrii pagubei n cazurile n care aciunea civil se exercit din
oficiu, iar n celelalte cazuri numai cu privire la restituirea lucrului, desfiinarea total sau parial a
unui nscris i restabilirea situaiei anterioare svririi infraciunii ( art.348 ). n cazul n care
rezolvarea preteniilor civile ar provoca ntrzierea soluionrii laturii penale, legea prevede
186

posibilitatea dijungerii aciunii civile i amnarea judecrii acesteia ntr-o alt edin.

96) Sarcina probaiunii. Aprecierea probelor.

Sarcina administrarii probelor in procesul penal revine organului de urmarire penala si instantei de
judecata. La cererea organului de urmarire penala ori a instantei de judecata, orice persoana care
cunoaste vreo proba sau detine vreun mijloc de proba este obligata sa le aduca la cunostinta sau
sa le infatiseze. Constituie prob orice element de fapt care serveste la constatarea existentei sau
inexistentei unei infractiuni, la identificarea persoanei care a svrsit-o si la cunoasterea
mprejurrilor necesare pentru justa solutionare a cauzei.

Probele nu au valoare mai dinainte

stabilit. Aprecierea fiecrei probe se face de organul de urmrire penal sau de instanta de
judecat PROBELE sI MIJLOACELE DE PROB-n urma examinrii tuturor probelor administrate,
n scopul aflrii adevrului. Alineatul (1) al art. 63 C. proc. pen. consacr principiul liberttii probelor,
potrivit cruia n procesul penal pot fi prezentate orice probe si folosite orice mijloace de prob
legale, Codul neprevznd nicio limit n aceast privint. Potrivit instantei supreme, se
reglementeaz n mod concret n continutul art. 63 C. proc. pen. probele si modalitatea de
apreciere a lor, aceste dispozitii legale fiind menite s asigure ndeplinirea scopului procesului penal
statuat n art. 1 alin. (1) C. proc. pen., respectiv constatarea la timp si n mod complet a faptelor
care constituie infractiuni, astfel ca orice persoan care a svrsit o infractiune s fie pedepsit
potrivit vinovtiei sale si nicio persoan nevinovat s nu fie tras la rspundere penal. Alineatul
(2) al art. 63 C. proc. pen. consacr principiul liberei aprecieri a probelor, potrivit cruia toate
probele au, dup lege, aceeasi valoare probant, organele judiciare avnd obligatia de a aprecia
fiecare prob n urma examinrii tuturor probelor administrate n cauz. Aprecierea probelor se face
n scopul aflrii adevrului, ceea ce nseamn c trebuie s se evite formarea unei convingeri pur
subiective, contrare adevrului, ntemeiat n mod arbitrar doar pe o parte din probe sau pe o
ncredere nejustificat acordat unor probe n detrimentul altora. Din cuprinsul alin. (2) al art. 63 C.
proc. pen. au fost eliminate referirile la aprecierea probelor potrivit convingerii si constiintei
organului judiciar, pentru a se respecta, astfel, o decizie a Curtii Constitutionale pronuntat cu
privire la acest aspect.
97) Schimbarea ncadrrii juridice.
Daca in cursul judecatii se considera ca incadrarea juridica data faptei prin actul de sesizare
urmeaza a fi schimbata, instanta este obligata sa puna in discutie noua incadrare si sa atraga
atentia inculpatului ca are dreptul sa ceara lasarea cauzei mai la urma sau eventual amanarea
judecatii, pentru a-si pregati apararea. Incadrarea juridica a faptei inseamna stabilirea textului de
187

lege care o prevede si sanctioneaza precum si caracterizarea ei ca infractiune potrivit acestui text.
Daca se constata in urma aprecierii probelor, ca trebuie data faptei o alta incadrare juridica si ca
trebuie schimbata cu o alta, instanta este obligata sa puna in discutie noua incadrare si sa atraga
atentia inculpatului ca are dreptul sa ceara lasarea cauzei mai la urma sau eventual amanarea
judecatii, pentru a-si pregati apararea, chiar daca prin schimbarea incadrarii juridice i se creeaza o
situatie juridica mai usoara inculpatului. Schimbarea incadrarii juridice poate fi schimbata dintr-o
infractiune consumata in tentativa si invers din forma simpla in forma calificata si invers, dintr-o
infractiune intr-o alta infractiune cu aceeasi latura obiectiva, dar cu urmari sau imprejurari diferite.
Cand noua incadrare juridica e mai usoara, nepunerea in discutie a schimbarii incadrarii nu atrage
nulitatea hotararii deoarece se apreciaza ca inculpatul nu a suferit nici o vatamare. Schimbarea
incadrarii juridice trebuie sa se refere la aceeasi fapta deoarece atunci cand sunt fapte diferite nu
are loc o schimbare a incadrarii juridice, ci extinderea procesului penal. Schimbarea incadrarii
juridice are loc prin incheiere. Daca inculpatul nu este prezent la termenul la care s-a dispus
schimbarea incadrarii juridice instanta este obligata sa amane judecata si sa-l citeze pe inculpat cu
mentiunea noii incadrari juridice a faptei pentru ca acesta sa-si poata pregati apararea. Schimbarea
incadrarii juridice poate fi ceruta de procuror, de parti sau invocata din oficiu de catre instanta de
judecata. Functie de incadrarea juridica data faptei se va determina competenta instantei de
judecata si chiar compunerea completului de judecata.
98) Scoaterea de sub urmrirea penal. Clasarea cauzelor penale.
In cazul aratat in art. 10 lit. b), organul de urmarire penala inainteaza dosarul procurorului cu
propunerea de a dispune scoaterea de sub urmarire penala. Procurorul, dispune prin ordonanta
scoaterea de sub urmarire penala si instiinteaza despre aceasta, cand este cazul, persoana care a
facut sesizarea. Scoaterea de sub urmarirea penala are loc cand se constata existenta vreunuia
dintre cazurile prevazute in art. 10 lit. a)-e) si exista invinuit sau inculpat in cauza. Potrivit
dispoziiilor art.249, soluia scoaterii de sub urmrire penal se dispune cnd se constat existena
vreunuia din cazurile prevzute n art.10 lit.a) e) i exist nvinuit sau inculpat n cauz.
Dispoziiile art.242-246 i 248 se aplic n mod corespunztor i n porcedura scoaterii de sub
urmrire. Astfel, organul de cercetare penal care constat existena vreunuia dintre cazurile
prevzute n art.10 lit.a) e) nainteaz procurorului dosarul cu propunerea de a da soluia scoaterii
de sub urmrire penal. Scoaterea de sub urmrire penal poate fi total sau parial. n acest
sens, dac n aceeai cauz sunt mai muli nvinuii sau inculpai ori dac mai multe fapte fac
obiectul aceleiai cauze, scoaterea de sub urmrire penal se face numai cu privire la nvinuiii sau
inculpaii ori la faptele pentru care exist cazul de scoatere de sub urmrire. Procurorul, atunci

188

cnd constat c nu este cazul s dipun scoaterea de sub urmrire penal sau cnd a dispus
scoaterea de sub urmrire penal parial, restituie dosarul organului de cercetare penal, cu
dispoziia de a continua cercetare. Procurorul se pronun asupra scoaterii de sub urmrire penal
prin ordonan , care va cuprinde, pe lng meniunile prevzute n dispoziiile art.203, i meniunile
prevzute n dispoziiile art.244 i 245 n cazul n care aciunea penal a fost pus n micare, iar n
cauzele n care aciunea penal nu a fost pus n micare, procurorul dispune scoaterea de sub
urmrie penal prin rezoluie. n cazul prevzut n art.10 lit.b) ind.1, procurorul se pronun
totdeauna prin ordonan. Executarea sanciunii cu caracter adminstrativ a amenzii se efectueaz
potrivit art.442 i 443, iar executarea mustrrii sau mustrrii cu avertisment, prevzute n art.91
C.pen. , aplicate de procuror, se face potrivit art.487, care se aplic n mod corespunztor.
mpotriva ordonanei prin care s-a dispus scoaterea de sub urmrire penal n temeiul art.10 lit.b)
ind.1 se poate face plngere n termen de 20 de zile de la ntiinarea prevzut n art.246.
Punerea n executare a ordonanei prin care s-a aplicat sanciunea cu caracter administrativ a
amenezii se face dup expirarea termenului prevzut n alin.(3), iar dac s-a fcut plngere i a fost
respins, dup respingerea acesteia. Atunci cnd cazul de scoatere de sub urmrire penal
privete un nvinuit sau inculpat arestat, procurorul trebuie s se pronune asupra scoaterii se sub
urmrire penal n aceeai zi n care a primit propunerea de la organul de cercetare penal. Dac
procuroul a dispus scoaterea de sub urmrire penal, trebuie s cear de ndat instanei
revocarea msurii arestrii preventive. n termen de 24 de ore de la primirea de la procuror a
dosarului mpreun cu un referat n care se menioneaz cazul sau cazurile de scoatere de sub
urmrire penal constatate, instana dipune, prin ncheire, revocarea msurii i punerea de ndat
n libertate a nvinuitului sau inculpatului i restituirea dosarului procurorului, n acelai termen,
mpreun cu o copie a ncheirii. De asemenea, n cazul cnd nvinuitul sau inculpatul este arestat
preventiv, instana ntiineaz prin adres administraia locului de deinere, cu dipsoziia de a-l
pune de ndat n libertate pe nvinuit su inculpat, potrivit art.243 alin.(3). n conformitate cu
dispoziiile art.246, procurorul ntiineaz persoanele interesate despre soluia de scoatere de sub
urmrire penal, acestea avnd posibilitatea ca, n cazul n care nu consider soluia legal i
temeinic, s cear infirmarea ei procurorului ierarhic superior, calea de atac fiind plngerea
reglementat de dispoziiile art.278 C.proc.pen., iar dac persoana vtmat, precum i orice alte
persoane ale cror interse legitime sunt vtmate sunt nemulumite de soluie, n conformitate cu
dispoziiile art.278 ind.1 pot face plngere la instana creia i-ar reveni, potrivit legii, competena s
judece cauza n prim instan. Clasarea cauzelor penale-Potrivit art.11 pct.1 lit.a), cnd se
constat existena vreunuia din cazurile prevzute n art.10, cu excepia celui prvzut de art.10 lit.i)
care este atributul exclusiv al instanei, i cnd nu exist nvinuit n cauz, n cursul urmririi penale,
189

se dipune. Relativ la prima condiie, aceea a existenei unui caz care lipsete aciunea penal de
temei sau de obiect, dorim s relevm c n anumite cazuri nu este posibil soluia clasrii,
deoarece presupune existena n cauz a nvinuitului sau inculpatului. Astfel, nu se poate dispune o
soluie pe temeiul c fapta nu a fost svrit de nvinuit sau inculpat ( art.10 lit.c ) sau c nvinuitul
sau inculatul a decedat ( art.10 litg ), afirmnd, n acelai timp, c nu exist nvinuit n cauz. Cu
privire la ce de-a doua condiie cumulativ , n doctrin se apreciaz c prin inexistena nvinuitului
n cauz se poate nelege, pe de o parte, c urmarea rezultat nu se datoreaz aciunii unei
persoane ( spre exemplu, cnd un incediu care a distrus bunurile s-a declanat din cauze naturale
cum ar fi un fulger), iar pe de alt parte, se poate reine inexistena nvinuitului n cauz cnd
identitatea fptuitorului nu este cunoscut.

99) Strmutarea cauzelor penale: noiune, temei, procedur.

Art.55-Inalta Curte de Casatie si Justitie stramuta judecarea cauzei de la o instanta competenta la o
instanta egala in grad daca aprecind temeinicia motivelor considera ca prin aceasta se asigura
desfasurarea normala a procesului. Cererea poate fi facuata de parte, procuror sau ministerul
justitiei. Presedintele Inaltei Curti de Casatie si Justitie cere lamuriri presedintele instantei
superioare celei la care se afla cauza care ia masuri pentru instantarea partilor despre introducerea
cererii de stramutare. Examinarea cererii se face in sedinta secreta si dispune fara aratarea
motivelor admiterea sau respingerea ei. Stamutarea nu poate fi ceruta din nou numai in cazul in
care se intemeiaza pe imprejurari necunoscute. Temeiul strmutrii l constituie dispoziiile art.55
C.proc.pen.. Potrivit prevederilor acestui articol, nalta Curte de Casaie i Justiie strmut
judecarea unei cauze de la instana competent la o alt instan egal n grad, n cazul n care,
apreciind temeinicia motivelor de strmutare, consider c prin aceasta se asigur desfurarea
normal a procesului. Din redactarea textului rezult c prin intermediul strmutrii o cauz penal
este luat din competena unei instane, pentru a fi soluionat de o alt instan, egal n grad,
motivul fiind condiiile necorespunztoare desfurrii unei judeci normale. Temeinicia motivelor
invocate la solicitare strmutrii, se aprecieaz n funcie de posibilitatea desfurrii activitilor
specifice judecrii unei cauze penale n condiii normale. Strmutarea are drept consecin
schimbarea competenei teritoriale, cauza urmnd s fie soluionat de o alt instan, egal n
grad. Cu toate c n dispoziiile art.55 nu se indic cu exactitate temeiul cererii de strmutare, totui
legea regelementeaz dou cazuri de strmutare, cu caracter special. Astfel, potrivit art.52 alin.(5)
prevede c abinerea sau recuzarea care privete ntreaga instan se soluioneaz de instana
ierarhic superioar. Aceasta, n cazul n care gsete ntemeiat abinerea sau recuzarea,
190

desemeneaz, pentru judecarea cauzei, o instan egal n grad cu instana n faa creia s-a
produs abinerea sau recuzarea. Al doilea caz de strmutare cu caracter special este reglementat
de art.385 ind.15 pct.2 lit c), potrivit cruia, nalta Curte de Casaie i Justiie, dac admite recursul,
cnd este necesar administrarea de probe, dispune rejudecarea de ctre instana a crei hotrre
a fost casat sau, cnd interesele jusitiiei o cer, de ctre o alt instan egal n grad. Cererea i
efectele ei-Cererea de strmutare poate fi introdus de partea interesat, procuror sau ministrul
justiiei. Cererea se adreseaz instanei supreme i trebuie motivat. nscrisurile pe care se sprijin
cererea de strmutare se altur la acesta, cnd sunt deinute de partea care cerere strmutarea.
Totodat, legea impune ca, n cazul n care sunt arestai n cauz, n cuprinsul cererii s se fac
acest meniune. n ceea ce privete efectele cererii, legea prevede c aceasta poate determina
suspendarea judecrii cauzei a crei strmutare se cere. Suspendarea judecrii poate fi dispus de
preedintele naltei Curi de Casaie i Justiie dup ce aceasta a fost nvestit. Din analiza textului
de lege rezult c instana, n funcie de motivele invocate, poate dispune suspendarea, fiind deci
lsat la aprecierea acesteia oportunitatea lurii acestei msuri. n cazul n care cererea este ns
introdus de ministrul justiiei sau procurorul general al Parchetului de pe lng nalta Curte de
Casaie i Justiei, suspendarea opereaz de drept ( art.56 alin.ultim ). Prin decizia nr.82/2001 a
Curii Constituionale, prevederile art.56 alin.(4) teza nti referitoare la caracterul suspensiv al
cererii de strmutare formulat de ministrul jusitiiei au fost declarate neconstituionale. S-a motivat
c aceste prevederi ncalc principiul separaiei puterilor n stat: ministrul justiiei, ca membru al
Guvernului care exercit conducerea general a adminsitraiei n domeniul justiiei, nu poate
interveni n actul de jusitiie, aceasta avnd semnificaia unei ingerine a executivului n activitatea
autoritii judectoreti. n consecin, prin Legea nr.281/2003, aceste dispoziii au fost eliminate din
cuprinsul art.56 alin.(4). Procedura de strmutare-Reglementarea dat de Codul de procedur
penal oblig instana suprem, nainte de a trece la judecarea cererii, s obin anumite informaii,
necesare soluionrii acesteia. Se prevede obligaia preedintelui naltei Curi de Casaie i Justiie
de a solicita, pentru lmurirea instanei, de la preedintele instanei ierarhic superioare celei la care
se afl cauza a crei strmutare se cere, comunicndu-i, totodat, termenul fixat pentru judecarea
cauzei. Cnd instana suprem este instana ierarhic superioar, informaiile se cer Ministrului
Justiiei. Dac se introduce o nou cerere de stmutare cu privire la aceeai cauz, cererea de
informaii este facultativ ( art.57 lain.ultim ). Potrivit art.58 alin.(1), preedintele instanei ierarhic
superioare celei la care se afl cauza ia msuri pentru ncunotiinarea prilor despre introducerea
cererii de strmutare, despre termenul fixat pentru soluionarea cererii, cu meniunea c prile pot
trimite memorii i se pot prezenta la termenul fixat pentru soluionarea cererii. Dac n caz sunt

191

arestai, preedintele completului are obligaia s desemneze un aprtor din oficiu. edina de
judecat n care se soluioneaz cererea de stmutare este secret ( art.59 alin.1). Cnd prile se
nfieaz, se ascul i concluziile acestora. Instana suprem soluioneaz cererea printr-o
ncheiere, prin care dispune admiterea sau respingerea, fr artarea motivelor. n cazul n care
gsete cererea ntemeiat, dispune strmutarea judecrii cauzei, hotrnd, totodat, n ce msur
actele ndeplinite n faa instanei de la care s-a strmutat cauza se menin. Dac s-a dispus
admiterea, instana pe rolul creia se afl cauza va fi ntiinat de ndat despre admiterea cererii
de strmutare. Potrivit art.60 alin.(4), dac instana la care se afl cauza a crei strmutare se cere
a procedat ntre timp la judecarea cauzei, hotrrea pronunat este desfiinat prin efectul
admiterii acesteia. n acest caz, cererea de stmutare nu a avut ca efect suspendarea judecrii
cauzei, aceasta fiind soluionat, hotrrea judecrii fiind definitiv la momentul admiterii cererii.
Strmutarea cauzei nu poate fi cerut din nou, afar de cazul cnd noua cerere se ntemeiaz pe
mprejurri necunoscute naltei Curi de Casaie i Justiie la soluionarea cererii anterioare sau ivit
dup aceea ( art.61 ).

100) Structura hotrrilor judectoreti pronunate n prima instan.

Hotararea prin care instanta penala solutioneaza fondul cauzei trebuie sa contina o parte
introductiva, o expunere si dispozitivul. Cand s-a redactat o incheiere de sedinta, partea
introductiva se limiteaza numai la urmatoarele mentiuni: denumirea instantei care a judecat cauza,
data pronuntarii hotararii, locul unde a fost judecata cauza, precum si numele si prenumele
membrilor completului d6 judecata, ale procurorului si ale grefierului, facandu-se mentiune ca
celelalte date au fost trecute in incheierea de sedinta. In hotararile instantelor militare trebuie sa se
indice si gradul militar al membrilor completului de judecata si al procurorului. Cand inculpatul este
militar, se mentioneaza si gradul acestuia. Expunerea trebuie sa cuprinda: datele privind identitatea
partilor; descrierea faptei ce face obiectul invinuirii, cu aratarea timpului si locului unde a fost
savarsita, precum si incadrarea juridica data acesteia prin actul de sesizare; analiza probelor care
au servit ca temei pentru solutionarea laturii penale a cauzei, cat si a celor care au fost inlaturate,
motivarea solutiei cu privire la latura civila a cauzei, precum si analiza oricaror elemente de fapt pe
care se sprijina solutia data in cauza. In caz de condamnare, expunerea trebuie sa mai cuprinda
fapta sau fiecare fapta retinuta de instanta in sarcina inculpatului, forma si gradul de vinovatie,
circumstantele agravante sau atenuante, starea de recidiva, timpul ce se deduce din pedeapsa
pronuntata si actele din care rezulta durata acesteia. Daca instanta retine in sarcina inculpatului

192

numai o parte din faptele ce formeaza obiectul invinuirii, se va arata in hotarare pentru care anume
fapte s-a pronuntat condamnarea si pentru care incetarea procesului penal sau achitarea; aratarea
temeiurilor de drept care justifica solutiile date in cauza. Dispozitivul trebuie sa cuprinda datele
privitoare la persoana inculpatului, solutia data de instanta cu privire la infractiune, indicandu-se, in
caz de condamnare, denumirea acesteia si textul de lege in care se incadreaza, iar in caz de
achitare sau de incetare a procesului penal, cauza pe care se intemeiaza potrivit art. 11, precum si
solutia data cu privire la repararea pagubei. Dispozitivul trebuie sa mai cuprinda, dupa caz, cele
hotarate de instanta cu privire la: deducerea retinerii si arestarii preventive, indicandu-se partea din
pedeapsa executata in acest mod; masurile preventive; masurile asiguratorii; cheltuielile judiciare;
restituirea lucrurilor ce nu sunt supuse confiscarii; rezolvarea oricarei alte probleme privind justa
solutionare a cauzei. Cand instanta pronunta pedeapsa inchisorii sau pedeapsa inchisorii cu
executare la locul de munca, in hotarare se face mentiune ca persoana condamnata este lipsita de
drepturile aratate in art. 71 din Codul penal, pe durata prevazuta in acelasi articol.Dispozitivul
trebuie sa cuprinda totdeauna mentiunea ca hotararea este supusa apelului sau, dupa caz,
recursului, cu aratarea termenului in care poate fi exercitat si mentionarea datei cand hotararea a
fost pronuntata si ca pronuntarea s-a facut in sedinta publica Conform dispoziiilor art.354,
hotrrea prin care instana penal soluioneaz fondul cauzei trebuie s conin o parte
introductiv, o expunere i dispozitivul. n literatura de specialitate se arat c strucutra obligatorie
pe care trebuie s o aib hotrrea, ca act procedural scriptic, imprim acesteia un coninut
sistematizat, coninut care nlesnete verificarea legalitii i temeiniciei judecii desfurate n
cauza penal. Partea introductiv, numai practicaua sau expozeu, cuprinde meniunile prevzute la
art.305 ce determin coninutul ncheireii de edin. n cazul n care pronunarea hotrrii nu a
avut loc la termenul la care s-a judecat cauza i s-a amnat, partea introductiv se limiteaz doar
la meninulile prevzute de art.355 alin.(2). n aceast situaie, lipsa ncheierii de edin prin care
s-a amnat pronunarea atrage sanciunea nuliii abosolute. n hotrrile instanei militarea, parte
introductiv trebuie s indice i gradul militar al membrilor completului de jduecat, al procurorului i
al completului, dac acesta este militar. Potrivit art.356, partea a doua a hotrrii, denumit
expunere, considerente3 sau partea demonstrativ, trebuie s cuprind: datele privind identitatea
prilor; descrierea faptei ce face obiectul nvinurii, cu artarea timpului i locului unde a fost
svrit, precum i ncadrarea juridic dat acesteia prin actul de sesizare; analiza probelor care
au servit ca temei pentru soluionarea laturii penale a cauzei, ct i a celor care au fost nlturate,
motivarea soluiei cu privire la latura civil a cauzei, precum i analiza oricror elemente de fapt pe
care se sprijin soluia dat n cauz. n caz de condamnare, expunerea trebuie s mai cuprind
3

193

fapta reinerii de instan n sarcina inculpatului, forma i gradul de vinovie, circumstane

atenuante sau agarvante, starea de recidiv, timpul ce se deduce din pedeapsa pronunat i
actele din care rezult durata acesteia. Dac instana reine n sarcina inculpatului numai o parte
din faptele ce formeaz obiectul nvinuirii, se va arta n hotrre pentru care anume fapte s-a
pronunat condamnarea i pentru care ncetarea procesului penal sau achitarea; artarea
temeiurilor de drept care justific soluiile date n cauz. Partea a treia a hotrrii se numete
dispozitiv i const n reprezentare n final a minutei redactate n urma deliberrii i citit n edin
public cu ocazia pronunrii. Coninutul dispozitivului este prefigurat n dispoziiile art.357, unde se
arat, n mod detaliat, ce trebuie s cuprind. Astfel, pe lng datele privitaore al persoana
inculpatului, soluia dat de instan cu privire la infraciune, precum i cauza pe care se ntemeiaz
soluia, dispozitivul trebuie s mai cuprind cele hotrte de instan cu privire la: deducerea
reinerii i arestrii preventive, indicndu-se partea din pedeaps executat n aces mod; msurile
preventive; msurile asigurtorii; cheltuielile judiciare; restituirea lucrurilor ce nu sunt supuse
confiscrii; rezolvarea oricrei alte probleme privind justa soluionare a cauzei. Cnd instana
pronun pedeapsa nchisorii sau pedeapsa nchisorii cu executare la locul de munc, n hotrre
se face meniune c persoana condamnat este lipsit de drepturile artate n art.71 C.pen., pe
durata prevzut n acelai articol. Instana este obligat s arate n dispozitiv c hotrrea este
supus apelului sau, dup caz, recursului, cu artarea termenului n care poate fi exercitat, precum
i meniunea datei cnd hotrrea a fost pronunat i c pronunarea s-a fcut n edin public
( art.357 alin.4 ).

101) Suportarea cheltuielilor judiciare fcute de pri - cazuri.

Inculpatul este obligat sa plateasca partii vatamate in caz de condamnare, precum si partii civile
careia i s-a admis actiunea civila, cheltuielile judiciare facute de acestea. Cand actiunea civila este
admisa numai in parte, instanta poate obliga pe inculpat la plata totala sau partiala a cheltuielilor
judiciare. In caz de renuntare la actiunea civila, instanta se pronunta asupra cheltuielilor la cererea
partilor. In caz de achitare, partea vatamata este obligata sa plateasca inculpatului si partii
responsabile civilmente cheltuielile judiciare facute de acestia, in masura in care au fost provocate
de partea vatamata. In celelalte cazuri privind restituirea cheltuielilor judiciare facute de parti in
cursul procesului penal, instanta stabileste obligatia de restituire potrivit legii civile. Cheltuielile
fcute, potrivit legii, pentru desfurare procesului penal se numesc cheltuieli judiciare. Astfel,
potrivit art.189 C.proc.pen., n cheltuielile judiciare intr cheltuielile necesare pentru efectuarea
actelor de procedur, administrarea probelor, conservarea mijloacelor materiale de prob, onorariul

194

aprtorilor i orice alte cheltuieli ocazionate de desfurarea procesului penal. Cheltuielile

judiciare avansate de stat sunt cuprinse distincte, dup caz, n bugetul de venituri i cheltuieli al
Ministerului Justiiei, Ministerul Public i Ministerul Administraiei i Internelor. Potrivit art.190 alin.
(1), martorul, expertul i interpretul chemat de organele de urmrire penal ori de instana de
judecat au dreptul la restituirea cheltuielilor de transport, ntreinere, locuin i alte cheltuieli
necesare, prilejuite de chemare lor. Martorul, expertul i interpretul care sunt salariai au dreptul i
la venitul de la locul de munc, pe durata lipsei de la serviciu, pricinuit de chemarea la organul de
urmrire penal sau la instana de judecat. Suma care reprezint venitul se pltete de cel la care
lucreaz martorul, expertul sau interpretul. Potrivit art.190 alin.(3), martorul care nu este salariat,
dar are venit din munc, este ndreptit s apar i o compensare. De asemenea, expertul i
interpretul au dreptul i la o retribuie pentru ndeplinirea nsrcinrii date, n cazurile i condiiile
prevzute prin dispoziii legale. Cheltuielile judiciare pot fi de dou feluri, dup cum au fost
avansate de stat sau de pi. Cheltuielile avansate de stat n vederea desfurrii activitii
procesuale se numesc cheltuieli de procedur iar cheltuielile avansate de pri se numesc cheltuieli
de judecat. n cuantumul cheltuielilor judiciare intr sumele care au fost cheltuite att n faza de
urmrire penal, ct i n faza de judecat. Plata cheltuielilor avansate de stat n caz de
condamnare Potrivit dispoziiilor art.191 alin.(1), n caz de condamnare, inculpatul este obligat la
plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, cu excepia cheltuielilor privind interpreii desemnai de
organele judiciare, potrivit legii, precum i n cazul n care s-a dispus acordarea de asisten juridic
gratuit, care rmn n sarcina statului. Potrivit art.191 alin.(2), cnd sunt mai muli inculpai
condamnai, instana hotrte partea din cheltuieli judiciare datorate de fiecare, n msura n care
le-a provocat. n cazul condamnrii inculpatului, cheltuielile judiciare avansate de stat pot fi
suportate i de ctre partea responsabil civilmente, n msura n care aceasta este obligat solidar
cu inculpatul la repararea pagubei ( art.191 alin.3. Plata cheltuielilor de stat n caz de achitare sau
de ncetare a procesului penal. Plata cheltuielilor avansate n caz de achitare. Potrivit art.192 alin.
(1)pct.1, n caz de achitare, cheltuieilor judiciare avansate de stat sunt suportate, dup caz, de
ctre partea civil sau de inculpat: partea vtmat suport cheltuielile avansate de stat n msura
n care ele au fost determinate de acest parte; partea civil suport cheltuielile avansate de stat
dac i s-a respins, n tot sau n parte, aciunea civil i numai n msura n care cheltuielile au fost
deteminate de aceast parte; inculpat, dei achitat, suport cheltuielile judiciare avansta de stat
cnd a fost, totui, obligat la repararea pagubei. Plata cheltuielilor avansate de stat n caz de
ncetare a procesului penal. Potrivit art.192 alin.(1) pct.2, n cazul pronunrii soluiei de ncetarea a
procesului penal, cheltuielile judiciare avansate de stat sunt suportate, dup caz, de ctre inculpat,
de ctre inculpat mpreun cu partea vtmat sau numai de ctre partea vtmat, ori de ctre
195

stat.

inculpatul suport cheltuielile judiciare cnd s-a dispus nlocuirea rspunderii penale n

temeiul art.10 lit.i), obligaia inculpatului de a suporta cheltuielile judiciare fiind generat de culpa sa
infracional. De asemenea, tot inculpatul suport cheltuielile judiciare cnd exist o cauz de
nepedepsire. n cazul mpcrii prilor, cheltuielile judiciare avansate de stat sunt supotate de
ctre inculpat i partea vtmat. n acest caz, potrivit art.192 alin.(4), instana hotrte partea din
cheltuieli judiciare datorate de fiecare. partea vtmat suport cheltuilile avansate de stat n cazul
retragerii plngerii prealabile, temeiul obligaiei de a suporta cheltuielile judiciare fiind culpa
procesual a prii vtmate. Cazurile speciale privind cheltuielile judiciare avansate de stat. Potrivit
art.13 alin.(1), n caz de amnistie, prescripie ori de retragere a plngerii prealabile, precum i n
cazul existenei unei cauze de nepedepsire, nvinuitul sau inculpatul poate cere continuarea
procesului penal. ntr-o asemenea ipotez, cheltuielile judiciare avansate de stat vor fi suportate de
ctre partea civil sau de ctre inculpat. Astfel, potrivit art.192 alin.(1) pct.3 lit.a), partea vtmat
suport cheltuielile judiciare dac, n urma continurii procesului penal, instana pronun achitare
n baza unuia din cazurile prevzute de art.10 lit.a)-e). Inculpatul suport cheltuielile judiciare
potrivit art.192 alin.(1) pct.3 lit.b) dac, n urma continurii procesului penal, instana constat
existena unuia din cazurile prevzute de art.10 lit. a)-c) i, n consecin, pronun soluia ncetrii
procesului penal. Potrivit art.192 alin.(2), n cazul declarrii apelului ori recursului sau al introducerii
oricrei alte cereri, cheltuielile judiciare avansate de stat rmn n sarcina acestuia. Cheltuielile
pentru plata interpreilor desemnai de organele judiciare, potrivit legii, pentru asistarea pilor
rmn, n toate cazurile, n sarcina statului. Dispoziiile privind suportarea cheltuielilor judiciare
avansate de stat se aplic n mod corespunztor i n caz de clasare, de scoatere de sub urmrire
penal sau de ncetarea a urmririi penale ( art.192 alin.5 ). .Plata cheltuielilor judiciare fcute de
pri Plata cheltuielilor judiciare fcute de pri este suportat de ctre cel n sarcina cruia a fost
reinut culpa infracional sau culpa procesual, obligaia de plat a acestor cheltuieli fcndu-se
n funcie de soluia dat n rezolvarea laturii civile a cauzei. Suportarea cheltuielilor de judcat
fcute de pri n caz de condamnare. Potrivit art.193 alin.(1), n caz de condamnare inculpatul este
obligat s plteasc prii vtmate, precum i prii civile creia i s-a admis aciunea civil,
chetuielile judiciare fcute de acesta. Cnd aciunea civil este admis numai n parte, instana
poate obliga pe inculpat la plata total sau parial a cheltuielilor judiciare. n cazul n care n cauza
penal sunt mai muli condamnai, instana hotrte partea din cheltuieli judiciare datorat de
fiecare ( art.193 alin.3 raportat l art.191 alin.2 ). n cazul soluiei condamnrii, partea responsabil
civilmente poate fi obligat s suporte cheltuielile judiciare fcute de pri n msura n care este
obligat solidar cu inculpatul la repararea pagubei ( art.193 alin.4 raportat la art.191 alin.2).
Suportarea cheltuielilor judiciare fcute de pri n caz de achitare. Potrivit art.193 alin.(5), n cazul
196

achitrii, suportarea cheltuielilor judiciare fcute de inculpat i de partea responsabil civilmente

revine prii vtmate , n msura n care cheltuielile au fost provocate de aceast parte.
Suportarea cheltuielilor judiciare fcute de pri n celelalte cazuri. n alin.final al art.193 se rat c,
n celelalte cazuri, cheltuielile judiciare fcute de pri n cursul procesului penal vor fi restituite n
condiii stabilite de legea civil. Amenda judiciar-Potrivit art.198, sunt sancionate cu amend, de
la 500.000 lei la 2.000.000 lei abateri ca: nendeplinirea sau ndeplinirea greit ori cu ntrziere a
lucrrilor de citare sau comunicare a actelor procedurale, de transmitere a dosarelor, precum i a
oicror alte lucrri, dac prin acestea s-au provocat ntrzieri n desfurarea procesului penal;
nendeplinirea ori ndeplinirea greit a ndatoririlor de nmnare ori de comunicare a citaiilor sau a
celorlalte acte procesurale, precum neexecutarea mandatelor de aducere. Lipsa nejusitificat a
aprtorului, ales sau desemnat din oficiu cnd asistena juridic a nvinuitului sau inculpatului este
obligatorie potrivit legii, se sancioneaz cu amenda judiciar de la 1.000.000 lei la 2.500.000 lei.
De asemenea, se sancioneaz cu amend judiciar de la 1.000.000 lei la 10.000.000 lei: lipsa
nejusitificat a martorului, expertului sau interpretului legal citat; tergiversarea de ctre expert sau
interpret a ndeplinirii nsrcinrilor primite; nendeplinirea de ctre orice persoan a obligaiei de
prezentare, la cererea organului de urmrire penal sau a instanei de judecat, a obiectelor ori
nscirsurilor cerute de acestea, precum i nendeplinirea aceleiai obligaii de ctre conductorul
unitii sau de cel nsrcinat cu aducerea la ndeplinire a acestei obligaii; nerespectarea obligaiei
de pstrare, prevzut n art.109alin.(5); neluarea de ctre conductorul unitii n cadrul creia
urmeaz a se efectua o expertiz a msurilor necesare pentru efectuarea acesteia sau pentru
efectuarea la timp a experizei; nendeplinirea, n mod nejusitificat, de ctre organul de cerecetare
penal, a dispoziiilor date de procuror, potrivit legii, sau neprezentarea, n mod

nejustificat,

procurorului, a dosarelor ori actelor de urmrire penal, n termenul prevzut de lege;

necomunicarea, n mod nejusitificat, procurorului, n termenul prevzut de lege, de ctre organele
de cercetare penal, a nceperii urmririi penale, precum i neexecutarea, de ctre acesta, n
termenul i condiiile prevzute de lege, a dispoziiilor scrise ale procurorului sau ale instanei de
judecat; nerespectarea de oricare dintre pri i persoanele care asist la edina de judecat a
msurilor luate de ctre preedintele completului de judecat potrivit art.298. Amenzile judiciare
aplicate de procuror sau de instana de judecat constituie venituri la bugetul de stat i se cuprind
distinct n bugetul Ministrului Justiiei, potrivit legii. Aplicarea amenzii judiciare nu nltur
rspunderea penal n cazul n care fapta constituie infraciune. Persoana amendat poate cere
scutirea de amend ori reducerea amenzii. Cererea de scutire sau de reducere se poate face n
termen de 10 zile de la comunicarea ordonanei ori a ncheirii de amendare ( art.199 alin.3.)

197

102) Supravegherea exercitat de procuror n activitatea de urmrire penal.

Procurorul, in exercitarea supravegherii respectarii legii in activitatea de urmarire penala, vegheaza
ca orice infractiune sa fie descoperita, orice infractor sa fie tras la raspundere penala si ea nici o
persoana sa nu fie urmarita penal fara sa existe indicii temeinice ca a savarsit o fapta prevazuta de
legea penala. De asemenea, procurorul vegheaza ca nici o persoana sa nu fie retinuta sau
arestata, decat in cazurile si in conditiile prevazute de lege. In exercitarea activitatii de
supraveghere, procurorul ia masurile necesare sau da dispozitii organelor de cercetare penala ca
sa ia asemenea masuri. Procurorul ia masuri si da dispozitii in scris si motivat. Procurorul poate sa
dispuna, dupa necesitate, ca intr-o cauza in care cercetarea penala trebuie efectuata de un anumit
organ de cercetare, sa fie efectuata de un alt asemenea organ. Preluarea unei cauze de catre un
organ de cercetare penala ierarhic superior se dispune de procurorul de la parchetul care exercita
supravegherea acestuia, pe baza propunerii motivate a organului de cercetare penala care preia
cauza si dupa incunostintarea procurorului care exercita supravegherea acesteia Procurorul
conduce si controleaza activitatea de cercetare penala a politiei si a altor organe si supravegheaza
ca actele de urmarire penala sa fie efectuate cu respectarea dispozitiilor legale. Organele de
cercetare penala sunt obligate sa incunostinteze de indata pe procuror despre infractiunile de care
au luat cunostinta. Procurorul poate sa asiste la efectuarea oricarui act de cercetare penala sau sa-l
efectueze personal. Procurorul poate sa ceara spre verificare orice dosar de la organul de
cercetare penala, care este obligat sa-l trimita, cu toate actele, materialele si datele privitoare la
fapte care formeaza obiectul cercetarii. Garant al respetrii principiilor fundamnetale ale legalitii
procesului penal i al aflrii adevrului este, n faza de urmrire penal, magistratul procuror care
conduce i controleaz nemijlocit activitatea de cercetare penal a poliiei judiciare i a altor organe
de cercetare special i supravegheaz ca actele de urmrie penal s fie efectaute cu
respectarea dispoziiilor legale.Procurorul este abilitat de legea procesual s exercite
supravegherea respectrii legalitii i aflrii adevrului n orice cauz penal n care, n faza de
urmrire penal desfoar activiti organul de cercetare din raza teriotrial a parchetului
repsectiv. Potrivit dispoziiilor art.216, procurorul, n exercitarea surpavegherii respectrii legii n
activitatea de urmrile penal, veghereaz ca orice infraciune s fie descoperit, oirce infractor s
fie tras la rpsundere penal i ca nici o persoan s nu fie urmrit penal fr s existe indicii
temeinice c a svrit o fapt prevzut de legea penal. De asemenea, procurorul vegheaz ca
nici o person s nu fie reinut sau arestat, dect n cazurile i n condiiile prevzute de lege.
Procurorul poate s dea dispoziii cu privire la efecutarea oricrui act de urmrire penal. Dispoziiile
date de procuror sunt obligatorii pentru organul de cercetare penal. n exercitarea activitii de
198

supraveghere procurorul ia msuri necesare sau d dispoziii organelor de cercetare penal s ia

msuri, n scris i motivat. Cile de exercitare a surpavegherii-Trecerea cauzei de la un organ la
altul Potrivit dispoziiilor art.217, procurorul poate s dipun, dup necesitate, ca ntr-o cauz n
care cercetarea penal trebuie efectuat de un anumit organ de cercetare, s fie efecuta de un alt
organ de cercetare. Organul de cercetare penal la care se trece cauza trebuie s aib competena
de a efectua cercetarea n cauz iar procurorul care dispune trecerea trebuie s fie competent s
supravegheze cauza. Preluarea unei cauze de ctre un organ de cercetare penal ierarhic superior
se dispune de procuroul de la parchetul care exercit supravegherea acestuia. n cauzele preluate
de ctre un organ de cercetarea penal central, supravegherea se exercit de ctre un procuror din
Parchetul General de pe lng nalta Curte de Casaie i Justiie. Participarea direct a procurorului
la efectuarea urmririi penale-n dispoziiile art.209 alin.(1) i art.218 alin.(3) C.proc.pen. se arat c
procurorul poate s efectueze orice acte de urmrire penal n cauzele pe care le supravegheaz.
De asemenea, procurorul poate s asite la efectuarea oricrui act de cercetare penal. Prin
participarea procurorului la efectuarea unor acte de cercetare penal se asigur ndeplinirea
acestora n cele mai bune condiii de eficien i legalitate. Verificarea dosarului de cercetare de
ctre procuror-Potrivit art.218 alin.(3) partea final, procurorul poate s cear spre verificare orice
dosar de la organul de cercetare penal, care este obilgat s-l trimit, cu toate actele, materialele
i datele privitoare la fapte care formeaz obiectul cererii.-Autorizarea, confirmarea, ncuviinarea i
infirmarea actelor i msurilor procesuale de ctre procuror Potrivit art.219, procurorul poate s
dea dispoziii cu privire la efectuarea oricrui act de urmrire penal iar dispoziiile date de procuror
sunt obligatorii pentru organul de cercetare penal. Dac acest organ are de fcut obiecii, poate
sesiza prim-procrurorul parchetului sau, cnd dispoziiile sunt date de acesta, procurorul ierarhic
superior, fr a ntrerupe executarea lor. n termen de 3 zile de la sesizare, prim-procuorul sau
procurorul ierarhic superior este obligat s se pronune. De asemenea, procurorul autorizeaz,
confirm, ncuviineaz i infirm actele organului de cercetare penal sau ale procuroului ierarhic
inferior. Autorizarea efecturii unui act de urmrie penal este anterioar realizrii actului.
Confirmarea Actului de urmarire penala este o ratificare a acestuia fara aceasta confirmare ceruta
expres de lege actul neputand produce efecte juridice. ncuviinarea unor acte de urmrire penal
se refer la acte a cror efectuare este atribuia organului de cercetare, dar valabilitatea actului este
subordonat aprobrii procurorului. Infirmarea intervine, potrivit art.220 cnd actul sau msura
organului de urmrire penal nu respect dispoziiile legale.

103) Suspendarea urmririi penale.

199

In cazul cand se constata printr-o expertiza medicala ca invinuitul sau inculpatul sufera de o boala
grava, care il impiedica sa ia parte la procesul penal, organul de cercetare penala inainteaza
procurorului propunerile sale impreuna cu dosarul, pentru a dispune suspendarea urmaririi penale.
Procurorul se pronunta asupra suspendarii prin ordonanta. Ordonanta trebuie sa cuprinda, pe langa
mentiunile aratate in art. 203, datele privitoare la persoana invinuitului sau inculpatului, fapta de
care este invinuit, cauzele care au determinat suspendarea si masurile luate in vederea
insanatosirii invinuitului sau inculpatului. Masura suspendarii se comunica partii civile. Dupa
comunicare, dosarul se restituie organului de cercetare penala. In timpul cat urmarirea este
suspendata, organul de cercetare penala continua sa efectueze toate actele a caror indeplinire nu
este impiedicata de situatia invinuitului sau inculpatului. Organul de cercetare penala este obligat sa
se intereseze periodic daca mai subzista cauza care a determinat suspendarea urmaririi penale.
Dac pe parcursul cercetrilor penale nu a fost dispus suspendarea urmririi penale, la terminarea
urmririi penale, procuroul, constatnd c nvinuitul sau inculpatul sufer de o boal grav, dispune
suspendarea urmririi penale prin ordonan. De asemenea, n acest caz, procurorul trimite dosarul
cauzei la instan, pentru ca judectorul care a dispus n cursul urmririi penale aretarea preventiv
sau msurile de siguran prevzute n art.113 i 114 C.pen. s dispun asupra prelungirii sau
revocrii acestora. n cazul msurilor preventive prevzute n art.145 i 145 ind.1, procurorul
dispune revocarea acestor msuri sau, dup caz, trimite dosarul cauzei la instan cu propunere de
prelungire . ncheierea prin care instana dispune cu privire la aceste msuri se trimite procurorului,
care face meniune despre acesta n ordonan de suspendare.

104) edina de judecat n prima instan: nceput, deschidere, strigarea cauzei, verificarea
legalitii sesizrii instanei; verificri privitoare la inculpat; msuri privind martorii, experii
i interpreii; lmuriri, excepii, cereri.
Presedintele instantei, primind dosarul cauzei, fixeaza de indata termen de judecata si da dispozitie
pentru citarea persoanelor care trebuie sa fie chemate la judecata. Citatia trebuie sa fie inmanata
inculpatului cu cel putin 3 zile inaintea termenului fixat. O data cu citatia, inculpatului aflat in stare
de detinere i se comunica si copia actului de sesizare a instantei. La termenul de judecata, dupa
strigarea cauzei si apelul partilor, presedintele verifica identitatea inculpatului. In cazul cand
inculpatul se afla in stare de detinere, presedintele se incredinteaza daca a primit in termenul
prevazut in art. 313 alin. 2 copia actului de sesizare a instantei. Cand actul nu a fost comunicat,
daca inculpatul cere, judecata se amana, iar presedintele ii inmaneaza copie de pe actul de
sesizare a instantei, facandu-se mentiune despre aceasta in incheierea de sedinta. De asemenea,
200

judecata se amana la cererea inculpatului, cand comunicarea s-a facut cu mai putin de 3 zile
inaintea termenului de judecata. Dupa apelul martorilor, expertilor si interpretilor, presedintele cere
martorilor prezenti sa paraseasca sala de sedinta si le pune in vedere sa nu se indeparteze fara
incuviintarea sa. Expertii raman in sala de sedinta, afara de cazul in care instanta dispune altfel.
Martorii, expertii si interpretii prezenti pot fi ascultati, chiar daca nu au fost citati sau nu au primit
citatie, insa numai dupa ce s-a stabilit identitatea acestora. Presedintele explica persoanei
vatamate ca se poate constitui parte civila sau ca poate participa ca parte vatamata in
proces.Presedintele intreaba pe procuror si pe parti daca au de formulat exceptii, cereri sau propun
efectuarea de probe noi. In cazul cand se propun noi probe, trebuie sa se arate faptele si
imprejurarile ce urmeaza a fi dovedite, mijloacele prin care pot fi administrate aceste probe, locul
unde se afla aceste mijloace, iar in ce priveste martorii si expertii, identitatea si adresa acestora.
Procurorul si partile pot cere administrarea de probe noi si in cursul cercetarii judecatoresti. Reguli
generale aplicabile tuturor etapelor si gradelor. Aceste reguli privesc cele trei stadii procesuale:
Reguli generale privind pregatirea sedintei de judecata-Tinand cont de faptul ca sedinta de judecata
este modalitatea comuna de infaptuire a justitiei, se poate spune ca aceste reguli se refera la
urmatoarele: a) Stabilirea termenului de judecata -; Fixarea termenului este de competenta
presedintelui sau vicepresedintelui in cauzele penale pentru care s-a dat rechizitoriu. Pentru
celelalte cauze, fixarea termenului de judecata este de competenta judeca-torului de serviciu. La
fixarea termenului se va avea in vedere starea de arest preventiv a inculpatului. In mod obligatoriu,
ea trebuie sa aiba loc inainte de expirarea termenului arestarii. De asemenea, se va tine seama si
de modul intrarii cauzelor pe rolul instantei. b) Desemnarea completului de judecata -; Presedintele
sau vicepresedintele instantei va tine seama de regulile generale privind compunerea instantei si de
regulile privind compunerea speciala in cauzele cu inculpati minori si de cazurile de
incompatibilitate prevazute de lege. c) Citarea -; Partile sunt indicate in actul de sesizare
(rechizitoriul sau plan-gerea prealabila). Conducatorul instantei va lua masurile de citare a partilor la
adresele indicate pentru ca la termenul fixat sa fie indeplinite procedura. d) Asigurarea apararii -;
Atunci cand este caz de asistenta juridica obligatorie, presedintele sau vicepresedintele instantei
este obligat sa ia masuri de asigurare a asistentei juridice daca inculpatul, fiind arestat sau minor,
nu are aparator ales. Prin intermediul personalului auxiliar al justitiei se face adresa in vederea
desemnarii unui aparator la Serviciul de Asistenta Juridica. Presedintele sau vicepresedintele
instantei trebuie sa creeze conditiile necesare pentru ca aparatorul astfel desemnat sa aiba acces
la dosar si sa poata lua contact cu inculpatul arestat. e) Intocmirea listei cauzelor -; Se procedeaza
la intocmirea acesteia cu cel putin 24 de ore inainte de termenul fixat. Se va tine seama de cauzele

201

cu inculpati arestati care au prioritate si de ordinea inregistrarii dosarului la registratura instantei. f)

Verificarea respectarii dispozitiilor procedurale referitoare la pregatirea sedintei de judecata -; Daca
actele anterioare cad in competenta presedintelui sau vicepresedintelui instantei, verificarea este
de competenta exclusiva a completului de judecata legal desemnat in vederea judecarii cauzei.
Acesta trebuie sa verifice daca s-a dispus citarea partii, daca s-a efectuat adresa pentru
desemnarea aparatorului etc. Reguli generale privind sedinta de judecata-Trebuie sa se asigure
egalitatea intre reprezentantul Ministerului Public (pro-curorul de sedinta) si partile procesului penal
(inculpatul, partea civila, partea res-ponsabila civilmente sau apelant, recurent, intimant, revizuent,
contestator). Egali-tatea dintre acestia reprezinta o garantie a contradictorialitatii sedintei de
judecata, care este guvernata de urmatoarele reguli: a) Reguli referitoare la conducerea sedintei -;
Sedinta de judecata are loc in fata unui complet de judecata. Ea este condusa pe tot parcursul ei de
presedintele completului de judecata care este judecatorul unic, in cazul in care compunerea este
cu un singur judecator, sau judecatorul anume desemnat din randul membrilor completului de
judecata, in cazul unei compuneri a completului din doi sau trei judecatori. In practica penala, in
mod obligatoriu, inainte de a se striga prima cauza de pe lista sau daca sedinta de judecata se
intrerupe din orice motiv, presedintele completului de judecata declara deschisa sedinta de
judecata, dupa care urmeaza strigarea cauzei si apelul partilor. Strigarea cauzei se face, de regula,
in ordinea de pe lista. In mod exceptional, daca sunt cauze cu arestati, se striga mai intai aceste
cauze, iar daca exista cauze care sufera amanare fara discutii, acestea se striga cu prioritate. b)
Reguli care privesc asigurarea ordinii si solemnitatii sedintei de judecata -; Sedinta de judecata
trebuie sa fie solemna, sa reprezinte un factor important de educatie juridica astfel incat ori de cate
ori se constata ca este tulburata linistea si ordinea in cursul unei sedinte de judecata, presedintele
completului de judecata trebuie sa ia masuri, ajungandu-se chiar si la masuri de sanctionare, daca
este cazul. Atunci cand abaterile imbraca forma unor infractiuni ne gasim in situatia constatarii
infractiunilor de audienta, care sunt infractiunile savarsite sub ochii com-pletului de judecata. Ele se
constata de presedintele completului de judecata printr-un proces-verbal dupa care, daca sunt
indeplinite conditiile prevazute de art. 228 (1), C.pr.pen., prin incheiere instanta dispune inceperea
urmaririi penale si daca sunt indeplinite conditiile arestarii, prin incheiere instanta poate dispune
arestarea pre-ventiva a invinuitului pe o durata de cel mult 5 zile. Apoi, cel in cauza este trimis cu
procesul-verbal si cu o copie de pe incheierea instantei la procurorul competent in vederea
efectuarii sau supravegherii urmaririi penale. c) Reguli care privesc suspendarea judecatii -; Exista
regula potrivit careia, in orice etapa de judecata, persoana care are calitatea de parte in proces
trebuie sa aiba posibilitatea de a participa la toate actele de judecata. Exista o exceptie in acest

202

caz, si anume atunci cand partea se afla in imposibilitate obiectiva de a participa la actele de
judecata. In aceasta situatie judecatorul permite suspendarea judecatii, adica o intrerupere cu
caracter temporar a sedintei de judecata atunci cand sunt indeplinite in mod cumulativ conditiile:
Cel interesat sa sufere de o boala grava. Desi legea se refera doar la inculpat, credem ca aceasta
conditie trebuie extinsa si cu privire la celelalte parti ale procesului penal. Boala grava sa fie
constatata printr-o expertiza medico-legala. Boala grava sa-l puna pe cel in cauza in imposibilitate
de a participa la actele de judecata. Desi boala grava trebuie constatata printr-o expertiza medicolegala in care trebuie sa existe mentiuni cu privire la durata aproximativa necesara pentru
vindecare, suspendarea judecatii nu poate fi dispusa decat pe durata nedeterminata. Ea se dispune
printr-o incheiere care este executorie din momentul pronuntarii. Recursul nu suspenda executarea.
Pe toata durata suspendarii, in mod sistematic, la anumite intervale de timp, care sunt lasate la
aprecierea instantei de judecata, este necesar sa se efectueze o reevaluare a starii sanatatii
inculpatului. Acest lucru se face in faza de judecata prin repunerea pe rol a instantei si citarea partii
procesului penal. In cazul in care instanta apreciaza pe baza unui certificat medico-legal ca nu mai
subzista temeiul suspendarii, va dispune redeschiderea cauzei si continuarea judecatii. In caz
contrar, instanta va da o incheiere de mentinere a suspendarii. Reluarea judecatii in urma
suspendarii nu poate avea loc decat prin efectuarea unei expertize medico-legale. d) Reguli care
privesc notele referitoare la desfasurarea judecatii -; La sedinta de judecata, alaturi de completul de
judecata, procuror si parti, participa in mod obligatoriu grefierul de sedinta. Absenta lui poate
conduce si la unele nulitati absolute. El are obligatia principala de a consemna intr-un caiet (caietul
grefierului) tot ceea ce se intampla in cursul unei sedinte de judecata. Aceste note ale grefierului
releva respectarea de catre completul de judecata si de catre ceilalti participanti a dispozitiilor
procedurale. In acest sens, daca notele sunt inexacte sau incomplete, legea permite procurorului,
oricarei parti sau apara-torilor acestora sa solicite presedintelui completului de judecata sa dispuna
citirea acestor note chiar in sedinta de judecata, iar in caz contrar, sa dispuna completarea sau
corectarea lor de catre grefier. e) Reguli privitoare la intocmirea incheierilor de sedinta -; In orice
etapa a ju-decatii, orice sedinta de judecata se finalizeaza cu incheierea de sedinta. Aceasta este o
procedura ce face dovada respectarii dispozitiilor porcedurale in tot cursul unei sedinte de judecata.
Daca la un termen nu s-a intocmit o incheiere de sedinta, sanctiunea este nulitatea absoluta a
intregii judecati. Incheierea de sedinta are o natura juridica mixta. Pe de o parte este proces-verbal
cu privire la toate constatarile pe care le face instanta penala la oricare din termene, iar pe de alta
parte este hotarare judecatoreasca, atunci cand la oricare din termene instanta penala da o
dispozitie de efectuare a unui act. f) Reguli privind verificarile prealabile obligatorii pe care trebuie

203

sa le faca instanta penala. Exista doua categorii de astfel de reguli: Verificarile privind regularitatea
actelor de sesizare a instantei (art. 300 (1, 2), C.pr.pen.). In acest caz, prin acte de sesizare se
intelege nu numai rechizitoriul si plangerea, ci si orice act de sesizare ce poate fi intocmit in baza
legii. Verificarile privind regularitatea actelor de arestare (art. 300 (3), C.pr.pen.). Verificarea se face
din oficiu, fiind obligatorie. Daca instanta apreciaza ca arestarea este dispusa cu respectarea
dispozitiilor procedurale va da o incheiere de mentinere a arestarii. Daca in urma verificarii instanta
apreciaza ca arestarea nu poate fi mentinuta, se va preciza in incheiere ca nu se mentine masura
arestarii. g) Reguli privind chestiunile incidente -; Pe tot parcursul unei sedinte de jude-cata se pot
ivi imprejurari care ar putea determina o intrerupere in cursul normal al judecatii (acestea pot privi
competenta, compunerea, schimbarea incadrarii juridice ori o solutie complimentara). Acestea
poarta denumirea de chestiuni incidente pe care instanta trebuie sa le solutioneze prin incheiere de
sedinta dupa punerea lor in discutia procurorului si a partilor cu interese contrare. Deliberarea si
luarea hotararii-Spre deosebire de sedinta de judecata, etapa deliberarii si a luarii hotararii are loc
in secret, ea neapartinand sedintei de judecata. Are loc in camera de consiliu dupa inchiderea
sedintei de judecata, in aceeasi zi cu sedinta de judecata. In mod exceptional, aceasta etapa are
loc la o data ulterioara, insa nu mai tarziu de 15 zile de la data cand a avut loc sedinta de judecata
atunci cand s-a dispus amanarea pronuntarii. La deliberarea si la luarea hotararii nu participa decat
membrii completului de judecata. Cu aceasta ocazie judecatorul unic chibzuieste, iar membrii
completului de judecata (in caz de colegialitate) se sfatuiesc asupra solutiei pe care urmeaza a o da
cauzei penale. De regula, solutia se da cu unanimitate de voturi in cazul colegi-alitatii. In mod
exceptional poate fi data si cu majoritate de voturi atunci cand se constituie complet de divergenta
sau daca completul este alcatuit din trei judecatori. Notiunea de hotarare este sinonima cu aceea
de solutie procesuala pe care o da judecatorul. Notiunea de hotarare judecatoreasca este mult mai
larga. Ea desemneaza nu numai dispozitia procesuala (solutia tehnica pe care o poate adopta
instanta penala) ci chiar actul procedural jurisdictional care poate fi dat in urma unei judecati. Acest
act poate fi de mai multe feluri, dupa distinctiile facute la art. 311, C.pr.pen.: Sentinta -; Se da
asupra fondului cauzei, fiind un act jurisdictional specific judecatii pe care o face prima instanta. In
mod exceptional, se da sentinta in toate cazurile in care are loc o desesizare sau o dezinvestire a
instantei, precum si in unele cai de atac extraordinare (ex: revizuirea) si in cazul contestatiei in
anulare (art. 386, lit. d), C.pr.pen. -; atunci cand exista autoritate de lucru judecat), daca ulterior
hotararea judecatoreasca a ramas definitiva la prima instanta. Decizia -; Este acea hotarare
judecatoreasca proprie unei instantei de control judiciar astfel incat se da decizie in apel, recurs,
contestatie in anulare, recurs in anu-lare, sau in cazul unui regulator de competenta. Incheierea -;

204

Se deosebeste de simpla incheiere de sedinta care, de regula, este proces-verbal. Ea este numai
hotarare judecatoreasca. Se da intotdeauna in pro-ceduri judiciare care sunt separate de fondul
cauzei, precum si in proceduri auxiliare (ex: plangerea contra ordonantei de arestare) PronuntareaReprezinta aducerea la cunostinta procurorului si a partilor a continutului hotararii judecatoresti.
Pronuntarea se face in sedinta publica, intotdeauna personal de catre presedintele completului de
judecata asistat de grefier. In acest caz consta in simpla citire a minutei. Minuta reprezinta
dispozitivul hotararii judecatoresti care cuprinde solutia procesuala si care, sub sanctiunea nulitatii
absolute, se redacteaza cu mana proprie de catre judecatorul care a dat solutia sau de catre unul
din membrii completului de judecata, fiind semnat de toti judecatorii care au luat parte la dezbaterile
judiciare. In concluzie, putem spune ca pronuntarea inseamna citirea minutei.

105) Termenele n procesul penal: noiune, clasificare, calcul.

La calcularea termenelor procedurale se porneste de la ora, ziua, luna sau anul mentionat in actul
care a provocat curgerea termenului, afara de cazul cand legea dispune altfel. La calcularea
termenelor pe ore sau pe zile nu se socoteste ora sau ziua de la care incepe sa curga termenul,
nici ora sau ziua in care acesta se implineste.Termenele socotite pe luni sau pe ani expira, dupa
caz, la sfarsitul zilei corespunzatoare a ultimei luni ori la sfarsitul zilei si lunii corespunzatoare din
ultimul an. Daca aceasta zi cade intr-o luna ce nu are zi corespunzatoare, termenul expira in ultima
zi a acelei luni. Cand ultima zi a unui termen cade intr-o zi nelucratoare, termenul expira la sfarsitul
primei zile lucratoare care urmeaza. Instituia termenului n procesul penal prefigureaz un principiu
fundamental al acestei activiti judiciare, i anume obligativitatea. Termenele sunt intervalele de
timp nluntrul crora sau dup epuizarea crora pot fi ndeplinite acte i msuri prcesuale sau
procedurale. Clasificarea termenelor-Termenele pot fi clasificate dup mai multe criterii, astfel: n
raport cu natura drepturilor i interselor pe care le ocrotesc deosebim: termenele substaniale sunt
intervale de timp determinate de lege pentru ocrotirea unor drepturi sau interese extraprocesuale,
ele stabilind sau disciplinnd n timp msurile pe care organele judiciare le pot lua n ceea ce
privete privarea sau restrngerea drepturilor persoanei, drepturi conferite n afara procesului
penal. Sunt teremene substaniale, de exemplu, cele care privesc durata msurilor de prevenie.
termene procedurale privesc intervalele de timp fixate pentru a ocroti drepturi i interese ale
persoanei, conferite n cadrul procesului penal. Sunt termene procedurale termenul de apel sau de
recurs etc. n raport cu caracterul lor sau cu efectele pe care le produc pot fi: termenele peremtorii
sunt intervale de timp n interiorul crora trebuie ndeplinite anumite acte. Este termen peremtoriu,

205

spre exemplu, termenul de 10 zile n care poate fi exercitat recursul mpotirva unei hotrri
judectoreti; termenele dilatorii sunt intervale de timp dup expirarea crora pot fi ndeplinite
anumite acte. Termenele pot fi n raport de durat: termene pe ore, termene pe zile, termene pe
luni, termene pe ani. n funcie de factorul care stabilete durata termenelor, acestea pot fi: termene
legale, termene judiciare. n raport cu coninutul timp, deosebim termene fixe, maxime i minime.
Dup modul de calcul, termenele sunt: termene de succesiune, termene de regresiune. Modul de
calcul al termenelor-Calculul termenelor substaniale. Potrivit art.188 C.proc.pen.,

calculul

termenlor substaniale pe ore i zile se face pe uniti pline de timp, n sensul c ora i ziua de la
cea care ncepe i cea la care se mplinete termenul intr n durata acestuia. Acest sistem de
calcul se folosete, spre exemplu, n cazul termenelor privind msurile preventive. Potrivit art.154
C.pen., la calculul termenelor substaniale pe luni i ani, luna i anul se socotesc mlpinite cu o zi
nanite de ziua corespunztoare datei de la care au nceput s curg. b) Calculul termenelor
procedurale. Potrivit art.186 alin.(1), la calculul termenelor prcedurale se pornete de la ora, ziua,
luna sau anul menionat n actul care a provocat curgerea termenului, afar de cazul cnd legea
dispune astfel. n cazul termenelor procedurale, legea ( art.186 alin.2, 3 i 4 ) a insituit dou
sisteme de calcul diferite, i anume: un sistem pentru termenele pe ore sau pe zile i un alt sitem
pentru termenele socotite pe luni sau ani. Potrivit art.186 alin.(2), termenele pe ore i pe zile se
calculeaz pe uniti libere de timp, n sesnul c ora sau ziua de la care ncepe s curg termenul
i ora sau ziua n care termenul se mplinetenu intr n durata termenului. Potrivit art.186 alin.(3),
termenele pe luni sau pe ani se calculeaz calendaristic i expir la sfritul zilei corespunztoare a
ultimei luni ori la sfritul zilei i lunii corespunztoare din ultimul an. n cazul termenelor pe luni sau
pe ani, intr n durata termenului ziua de la care termenul ncepe s curg, dar nu intr n durata
termenului ziua n care se mplinete. n cazul termenelor socotite pe luni sau pe ani, dac ultima zi
cade ntr-o lun ce nu are zi corespunztoare, termenul expir n ultima zi a acelei luni. n art.186
alin.final se arat c, n cazul n care ultima zi a unui termen cade ntr-o zi nelucrtoare, termenul
expir la sfritul primei zile lucrtoare care urmeaz. Acte considerate ca fcute n termenConform dispoziiilor art.187 C.porc.pen., actul depus nluntrul termenului prevzut de lege la
administraia locului de deinere ori la unitatea militar sau la oficiul potal prin scrisoare
recomandat este considerat n termen. n aceste situaii, dovada depunerii actului este efectuat
prin nregistrarea sau atestatrea nscirs de ctre administraia locului de deinere pe actul depus
sau recipisa oficiului potal. Actele procurorului, cu excepia cilor de atac, sunt considerate ca
fcute n termen dac data la care au fost trecute n registru de ieire al unitii de procuratur este
nluntrul termenului cerut de lege pentru efectuarea respectivelor acte.
106) Termenul de apel: concept; moment de la care curge termenul; repunerea n termen.
206

Termenul de apel este de 10 zile, daca legea nu dispune altfel. Pentru procuror, termenul curge de
la pronuntare. In cauzele in care procurorul nu a participat la dezbateri, termenul curge de la
inregistrarea la parchet a adresei de trimitere a dosarului. Dupa redactarea hotararii, instanta este
obligata sa trimita de indata dosarul procurorului, iar acesta este obligat sa-l restituie dupa
expirarea termenului de apel. Pentru partea care a fost prezenta la dezbateri sau la pronuntare,
termenul curge de la pronuntare. Pentru partile care au lipsit atat la dezbateri, cat si la pronuntare,
precum si pentru inculpatul detinut ori pentru inculpatul militar in termen, militar cu termen redus,
rezervist concentrat, elev al unei institutii militare de invatamant, ori pentru inculpatul internat intr-un
centru de reeducare sau intr-un institut medical-educativ, care au lipsit de la pronuntare, termenul
curge de la comunicarea copiei de pe dispozitiv. Apelul declarat dupa expirarea termenului prevazut
de lege este considerat ca fiind facut in termen, daca instanta de apel constata ca intarzierea a fost
determinata de o cauza temeinica de impiedicare, iar cererea de apel a fost facuta in cel mult 10
zile de la inceperea executarii pedepsei sau a despagubirilor civile. Pana la solutionarea repunerii
in termen, instanta de apel poate suspenda executarea hotararii atacate. Legea ( art.363 alin.1 )
stabilete c termenul general de apel este de 10 zile. n anumite situaii, realizarea cu obiectivitate
a scopului procesului penal impune exercitarea apelului ntr-un termen mai scurt de 10 zile. Astfel,
termenul de apel mpotriva instanei n cazul judecrii unor infraciuni flagrante este de 3 zile 1
( art.477 alin.1 ). Sub aspectul naturii sale, termenul de apel poate fi, dup caz, peremptoriu sau
dilatoriu. Termenul de apel este peremptoriu ntruct exercitarea acestei ci de atac trebuie realizat
n interiorul intervalului de timp prevzute de lege. Expirarea termenului duce la decderea
titularului din dreptul de a mai exercita apel, iar un apel introdus cu nerespectarea acestor limite va
fi respins ca tardiv. Termenul de apel este dilatoriu ntruct punerea n executare a hotrrii penale
poate fi fcut numai dup expirarea termenului, cnd hotrrea judectoreasc rmne definitiv
prin neapelare. Momentul de la care curge termenul de apel. Pentru procuror. Potrivit art.363 alin.
(2), atunci cnd procurorul a participat la dezbateri, pentru acesta termenul de apel curge de la
pronunarea hotrrii. n cauzele n care procurorul nu a participat la dezbateri, termenul de apel
curge de la nregistrarea de ctre parchet a adresei de trimitere a dosarului. n acest sens, instana
este obligat, dup redactarea hotrrii, s trimit de ndat dosarul procurorului iar acesta este
obligat s l restituie dup expirarea termenului de apel. Pentru pri. Potrivit art.363 alin.(3) pentru
partea care a fost prezent, personal sau prin aprtor, la dezbateri ori la pronunare, momentul de
la care ncepe s curg ( dies a quo termenul de apel este cel al pronunrii hotrrii. Pentru prile
care au lipsit att la dezbateri, ct i la pronunare, precum i pentru inculpatul deinut ori militar n
termen, militar cu termen redus, rezervist concentrat, elev al unei instituii militare de nvmnt,
internat ntr-un centru de reeducare sau ntr-un institut medical-educativ, care au lipsit de la
207

pronunare, termenul curge de la comunicarea copiei de pe dispozitiv, care se face n condiiile

art.360. Ct timp copia de pe dispozitivul sentinei de condamnare nu a fost comunicat inculpatului
care a lipsit att la judecat, ct i la pronunare, termenul de apel nu a nceput s curg pentru
acesta, indiferent de timpul scurs de la redactarea hotrrii. Regula potrivit creia termenul de apel
curge de la pronunarea hotrrii se aplic chiar i n cazul n care, pentru partea care a fost
prezent la dezbateri, instana indic greit n dispozitivul hotrrii momentul de la care curge
termenul de apel. Momentul de la care ncepe s curg termenul de apel n cadrul procedurii
speciale de urmrire i de judecare a unor infraciuni flagrante este ntotdeauna cel al pronunrii,
indiferent dac partea interesat a fost sau nu prezent la dezbateri sau la pronunare ( art.477
alin.1 ). Pentru alte persoane. Potrivit art.363 alin.(4), pentru martori, experi, interprei sau
aprtori, termenul curge de la ndat dup pronunarea ncheierii prin care s-a dispus asupra
cheltuielilor judiciare i cel mai trziu n 10 zile de la pronunare sentinei prin care s-a soluionat
cauza. n acest caz, judecarea apelului se face numai dup soluionarea cauzei, afar de cazul n
care procesul a fost suspendat. Dei n lege nu se menioneaz expres, interpretnd logic
dispoziiile art.363 alin.(4) ( ubi eadem est ratio, ibi eadem solutio esse debet ) , rezult c i n
cazul n care titular al apelului este persoana ale crei interese legitime au fost vtmate printr-un
act sau msur a instanei, termenul curge de la pronunarea ncheierii i cel mai trziu n 10 zile de
la pronunarea sentinei prin care s-a soluionat cauza. Momentul n care se mplinete ( dies ad
quem ) termenul de apel se stabilete potrivit art.186 care reglementeaz modul de calcul al
termenelor procesuale. Astfel, termenul de apel se calculeaz pe uniti libere de timp, n sensul c
ziua de la care ncepe s curg termenul i ziua n care termenul se mplinete nu intr n durat
termenului. Dac ultima zi a termenului cade ntr-o zi nelucrtoare, termenul expir la sfritul
primei zile lucrtoare care urmeaz.
107) Terminarea urmririi penale.
In cauzele in care nu a fost pusa in miscare actiunea penala, organul de cercetare, dupa efectuarea
actelor de cercetare penala, daca exista invinuit in cauza si constata ca impotriva acestuia sunt
suficiente probe, procedeaza la o noua ascultare a invinuitului, aducandu-i la cunostinta invinuirea
si intrebandu-l daca are noi mijloace de aparare. Daca invinuitul nu a propus noi probe sau
propunerea sa nu a fost gasita temeinica ori daca cercetarea a fost completata potrivit propunerilor
facute, cercetarea se considera terminata. In cauzele in care actiunea penala a fost pusa in
miscare, dupa completarea cercetarii si dupa indeplinirea, daca este cazul, a dispozitiilor privitoare
la prezentarea materialului de urmarire penala, cercetarea penala se considera terminata. Organul
de cercetare penala inainteaza de indata procurorului dosarul cauzei insotit de un referat. Referatul

208

intocmit de organul de cercetare penala trebuie sa se limiteze la fapta care a format obiectul punerii
in miscare a actiunii penale, la persoana inculpatului si la ultima incadrare juridica data faptei.
Referatul trebuie sa cuprinda fapta retinuta in sarcina inculpatului, probele administrate si
incadrarea juridica. Cand urmarirea penala priveste mai multe fapte sau mai multi inculpati,
referatul trebuie sa cuprinda mentiunile aratate in alineatul precedent cu privire la toate faptele si la
toti inculpatii si, daca este cazul, trebuie sa se arate pentru care fapte ori faptuitori s-a incetat
urmarirea, s-a dispus scoaterea de sub urmarire ori s-a suspendat urmarirea penala. naintea
dosarului de urmrire penal privind pe inculpatn dispoziiile art.258 se arat c, n cauzele n care
aciunea penal a fost pus n micare, dup completarea cercetrii i dup ndeplinirea i
dispoziiilor privitoare la prezentarea materialului de urmrire penal, cercetarea penal se
consider terminat. Organul de cercetare penal nainteaz de ndat procurorului dosarul cauzei
nsoit de referatDac urmrirea penal s-a desfurat cu aciunea penal pus n micare, organul
de cercetarea penal poate trimite dosarul procurorului numai dac cercetarea penal este
complet i dac a fost prezentat materialul de urmrire penal inculpatului Prezentarea
materialului de urmrire penal constituie o condiie pentru terminarea activitii organelor de
cercetare penal, n cazul urmririi penale cu aciunea penal pus n micare numai n situaiile n
care aceasta este posibilDac urmrirea penal s-a defurat cu aciunea penal pus n micare
i prezentarea materialului de urmrire nu s-a putut face deoarece inculpatul este disprut sau s-a
sustras de la chemarea niaintea organului de cercetare penal, cercetarea penal se consider
terminat n momentul n care au fost efectuate toate actele de cercetare impuse de rezolvarea
cauzei Actul prin care organul de cercetare penal concluzioneaz asupra cauzei, artnd
procurorului c sunt ntrunite temeiurile pentru dispunerea soluiei de trimitere n judecat este
referatul de termniare a urmririi penale. Potrivit art.259, referatul ntocmit de organul de cercetare
penal trebuie s se limiteze la fapta care a format obiectul punerii n micare a aciunii penale, la
persoana inculpatului i la ultima ncadrare juridic dat faptei. Referatul trebuie s se limiteze la
ceea ce s-a reinut n sarcina inculpatului cu ocazia punerii n micare a aciuni penale. n referat
trebuie s se menionze probele care au fost administrate n cauz. De asemenea, referatul de
terminare a urmririi penale trebuie s cuprins datele privind persoana inculpatului. Cnd
urmrirea penal privete mai multe fapte sau mai muli inculpai, referatul va cuprinde meniunile
indicate anterior cu privire la toate faptele i la toi nvinuiii i, dac este cazul, trebuie s se arate
pentru care fapte ori fptuitori s-a ncetat urmrirea penal, s-a dispus scoaterea de sub urmrire
penal ori s-a suspendat urmriea penal ( art.259 alin. 3 C.proc.pen.)
108) Urmrirea penal n cazul infractorilor minori.

209

Cand invinuitul sau inculpatul este un minor ce nu a implinit 16 ani, la orice ascultare sau
confruntare a minorului, daca organul de urmarire penala considera necesar, citeaza pe delegatul
autoritatii tutelare, precum si pe parinti, iar cand este cazul, pe tutore, curator sau persoana in
ingrijirea ori supravegherea careia se afla minorul. Citarea persoanelor prevazute in alineatul
precedent este obligatorie la efectuarea prezentarii materialului de urmarire penala. In cauzele cu
infractori minori, organul de urmarire penala sau instanta de judecata are obligatia sa dispuna
efectuarea anchetei sociale. Persoanele chemate la organul de urmrire penal-Articolul 481 C.
proc. pen. prevede c, atunci cnd nvinuitul sau inculpatul este minor i nu a mplinit 16 ani, la
orice ascultare sau confruntare a minorului , dac organul de urmrire penal consider necesar,
citeaz pe delegatul autoritii tutelare, precum i pe prini, iar cnd este cazul, pe tutore , custode
sau persoana n ngrijirea sau supravegherea creia se afl minorul. Citarea persoanelor prevzute
la art. 481 alin. (1) C. proc. pen. este obligatorie la prezentarea materialului de urmrire penal.
Neprezentarea persoanelor legal citate la efectuarea actelor artate la art. 481 alin. (1) i (2), nu
mpiedic efectuarea acelor acte. Aadar, art. 481 alin. (1) prevede c, dac organul de urmrire
penal consider necesar citeaz, pentru a fi prezeni la audiere sau confruntare, persoanele
indicate (reprezentantul autoritii tutelare, precum i prinii, iar cnd este cazul, pe tutore, custode
sau persoana n ngrijirea sau supravegherea creia se afl minorul). Chemarea acestor persoane
este facultativ, cel care hotrete citarea fiind organul de urmrire penal. Raiunea pentru care
pot fi chemate persoanele respective o constituie faptul c la ascultare sau confruntare trebuie
creat un cadru propice efecturii unor declaraii sincere; or, prezena persoanelor respective poate
contribui la crearea acestui cadru. Declaraiile nvinuitului i inculpatului constituie mijloc de prob n
sensul art. 64 C. proc. pen. i pot servi la aflarea adevrului, numai n msura n care sunt
coroborate cu fapte i mprejurri ce rezult din ansamblul probelor existente n cauz. Atenia care
trebuie acordat ascultrii i confruntrii este dat i de funciile pe care le are ca mijloc de prob,
precum i ca mijloc de aprare. n timpul audierii pot aprea situaii legate de starea de moment a
minorului care pot compromite operaiunea n sine, rolul persoanelor chemate fiind i de a evita
semenea situaii. Modul de ascultare presupune o concretizare din partea nvinuitului

sau

inculpatului minor a ceea ce cunoate (potrivit art. 71-72 C. proc. Pen acesta este lsat mai nti s
declare tot ce tie n cauz, dup care i se pun ntrebri cu privire la fapta care formeaz obiectul
cauzei i nvinuirea care i se aduce. Un moment important l constituie propunerea de probe,
moment la care cei citai l pot ajuta pe minor). nvinuitul sau inculpatul minor nu este obligat s
relateze tot ceea ce tie, acesta avnd dreptul i nu obligaia de a da declaraii. n faza urmririi
penale, nvinuitul este ascultat la nceputul urmririi penale (art. 70 i art. 232 C. proc. pen.), la
sfritul urmririi penale (art. 255), iar inculpatul, atunci cnd se dispune luarea msurii arestrii
210

preventive (art. 236 C. proc. pen.) continuarea cercetrii dup punerea n micare a aciunii penale
(art. 237 C. proc.pen.) i cu ocazia prezentrii materialului de urmrire penal. Condiia prevzut
de lege, pentru ca persoanele indicate n art. 481 alin. (1) C. proc.pen. s poat fi chemate de
organul de cercetare penal la ascultare sau confruntare, este ca nvinuitul sau inculpatul minor s
nu fi mplinit vrsta de 16 ani. Dup cum prevede textul, citarea este facultativ, organul de
urmrire penal fiind acela care, n funcie de datele concrete va decide, citarea fiind fcut dac se
consider necesar. De exemplu, un argument care poate determina necitarea

l constituie

pstrarea secretului privind datele existente n faza urmririi penale. De cele mai multe ori,
perosanelel respective sunt citate ntruct pot oferi organului de urmrire penal date privind
cauzele sau condiiile care au determinat saufavorizat comiterea infraciunii care ar fi greu de aflat
din alte surse. Dac aceste persoane, cei citate legal, nu se prezint, ascultarea sau confruntarea
se efectueaz. n cazul necitrii, chiar dac instana consider c ar fi fost necesar citarea nu
poate sanciona aceast omisiune deoarece ea poate fi acoperit prin citarea n faza judecii.
Considerm criticabil formularea rt. 481 alin. (3) c. proc. pen., potrivit cruia i n cazul prezentrii
materialului de urmrire penal, neprezentarea persoanelor citate nu mpiedic efectuarea acestui
act. Mai ales n cazul prinilor sau tutorelui, curatorului ori persoanei n ngrijirea sau suravegherea
creia se afla, s-ar impune prezena obligatorie, i numai n situaia n care, dintr-un motiv
ntemeiat, prezena acestora nu este posibil, prezentarea materialului de urmrire penal s se
efectueze

n absena lor. Prevederea de la art. 481 alin. (3) C.proc.pen., i anume c

neprezentarea persoanleor legal citate nu mpiedic prezentarea materialului de urmrire penal,

poate duce la diminuarea importanei acestui moment. Sub acest aspect sunt criticabile i soluiile
date de instane care, n cazul n care au constatat c organul de urmrire penal a efectuat
prezentarea urmririi penale cu ignorarea prevederilor art. 481 alin . (2) C. proc. pen., au considerat
c aceast omisiune a fost acoperit de nsi instana de judecat, care a soluionat cauza cu
citarea persoanelor prevzute la rat. 483 alin. (1) C. proc. pen. Aa cum prevede art. 250 lit. c) C.
proc. pen., la prezentarea mateialului de urmrire penal, inculpatul poate formula cereri noi sau
face cereri suplimentare, moment la care prezena perosanelor c cror citare este obligatorie poate
fi foarte important. De exemplu, invocarea unor aprri sau formularea unor cereri de aceste
persoane poate influena decisiv soluia dat de procuror n faza urmririi penale. Or afirmaia c
omisiunea citrii persoanelor respective de organul de urmrire penal la prezentarea materialului
de urmrire penal este acoperit prin citarea lor de instana de judecat, nu poate avea ca obiect
i nlturarea efectelor necitrii n faza urmririi penale. Pe de alt parte, avnd n vedere logica
instituirii prevederilor privind citarea persoanelor prevzute la art. 481 alin. (1) C. proc. pen., i
anume de a asigura, a crea un cadru propice desfurrii ascultrii i confruntrii, ne ntrebm de
211

ce nu s-ar putea prevedea i n cazul ascultrii i confruntrii citarea obligatorie. Prezentarea

materialului de urmrire penal-Prezentarea materialului de urmrire penal se efectueaz potrivit
procedurii comune reglementat de art. 250-254 C. pro. Pen., fr a exista reguli derogatorii.
Singura precizare, dup cum s-a artat i anterior, este prevzut de art. 481 alin. (2) C. proc pen.,
conform cruia citarea persoanelor prevzute la alin. (1) (delegatul autoritii tutelare, prini, iar
cnd este cazul tutorele, custodele sau persoana n ngrijirea ori supravegherea creia se afl
minorul) este obligatorie. Prin urmare, dac la ascultare sau confruntare, n funcie de datele
concrete i pentru bunul mers al cercetrilor, organul de urmrire penal aprecia necesar citarea
persoanelor respective, n cazul prezentrii materialului

de urmrire penal, citarea este

obligatorie. Ca i n cellalt caz ns, neprezentarea persoanelor legal citate nu mpiedic

efectuarea actelor de urmrire, respectiv prezentarea materialului de urmrire penal [art. 481 alin.
(3) C. proc pen.]. Dup cum s-a precizat, i n cazul inculpatului minor prezentarea materialului de
urmrire penal es efectueaz conform procedurii comune, reglementat de art. 250-254 C. proc.
pen. Fiind plasat ctre sfritul urmririi penale, acset moment reprezint o important garanie a
dreptului la aprare, constituind totodat o obligaie a organului de cercetare penal de a ntlni
direct pe inculpatul minor. Potrivit art. 250 C. proc. pen., dup punerea n micare a aciunii penale,
dac au fost efectuate toate actele de urmrire, organul de cercetare penal cheam pe inculpat n
faa sa, aducndu-i la cunotin faptul c are dreptul s

s ia n mod direct cunotin de

materialul de urmrire penal, s cunoasc ncadrarea juridic a faptei. Dup luarea la cunotiin
a materialului de urmrire penal, organul de cercetare penal l ntreab dac are cereri de
formulat sau dac voiete s fac declaraii suplimentare. Dac, dup acest moment s-au efectuat
acte noi de urmrire sau se consider c trebuie

schimbat ncadrarea juridic, organul de

cercetare penal este obligat s prezinte din nou materialul de urmrire penal (art. 253 C. proc.
pen.). Vznd importana acestui moment n desfurarea urmririi penale, se nelege de ce
legiuitorul a instituit obligaia, i nu facultatea pentru organul de urmrire penal de a cita
persoanele prevzute la art. 481 alin. (1) C. proc. pen. Legiuitorul a vrut s asigure toate garaniile
pentru ca urmrirea penal s se efectueze cu o grij deosebit, s fie asigurat o atmosfer ct
mai apropiat de cea obinuit pentru minor, pentru a-l determina pe acesta s fac mrturisiri
complete. Pe de alt parte, s-a avut n vedere i faptul c prezena persoanelor respective ar putea
duce la lmurirea unor aspecte neevideniate pn atunci, sau c acestea l-ar ajuta pe inculptul
minor n formularea de cereri sau declaraii noi n aprare. Aa cum este formulat textul, citarea
persoanelor este cumulativ i nu alternativ [art. 481 alin. (1) precizeaz c organul de cercetare
penal, citeaz pe delegatul autoritii tutelare, precum i pe prini] 1. Referitor la aplicarea art. 481
alin. (2) C. pen., au existat discuii n interpretarea acestui text, ceea ce a generat, la un moment
212

dat, i o practic neunitar. Una dintre sitauii a aprut atunci cnd prezentarea materialului de
urmrire penal s-a efectuat fr citarea persoanelor indicate la art. 481 alin. (2) C.proc. pen.,
punndu-se, evident, n discuie, sanciunea aplicabil, fa de precizarea ca obligatorie a citrii,
cuprins de text. Unele opinii au fost n sensul atragerii nulitii actului de prezentare a materialului
de urmrire penal i apoi restituirea cauzei procurorului, pentru refacerea urmririi penale, cu
motivaia c legea prevede expres obligativitatea efecturii citrii. Cealalt opinie a considerat c
omisiunea citrii nu atrage sanciunea nulitii actului, instana putnd acoperi aceast neregul
prin citarea n faza cercetrii judectoreti, n prim instan. S-a considerat c cea de-a doua
soluie este legal, aceasta sprijinindu-se pe interpretarea i coroborarea textelor de lege incidente
n materie. Motivarea care a fost dat acestei soluii s-a bazat pe faptul c, la o atent analiz i
interpretare a textelor de lege, neefectuarea citrii care, ntr-adevr, este obligatorie, nu atrage
sanciunea nulitii actului, art. 197 alin. (2) C.proc. pen.necuprinznd aceast situaie . Pe de alt
parte, aceast omisiune poate fi nlturat sau acoperit n mai multe moduri: n faza de urmrire
penal, dac persoanele interesate care consider c au fost vtmate n interesele lor legitime,
constatnd aceast situaie, pot introduce o plngere, potrivit art. 275 i urm., la procurorul care
efectueaz supravegherea cercetrii penale, sau, dup caz, la procurorul ierarhic cuperior. Pe
aceast cale, pn la finalizarea urmririi penale omisiunea poate fi nlturat . Dac omisiunea nu
este nlturat n faza de urmrire penal i este sesizat n faza de judecat, invocarea ei nu
poate atrage nulitate absolut a actului de prezentare a materialului, ntruct aceasta poate fi
acoperit de prima instan; aceasta poate cita persoanele respective, pe care le va audia,
obligaie pe care, de altfel, o i are conform art. 484 C. proc.pen. n instan, persoanele respective
au dreptul i ndatorirea s dea lmuriri, s formuleze cereri i s prezinte propuneri n privina
msurilor ce ar urma s fie luate mpotriva infractorului minor. Totui, nerespectarea dispoziiilor art.
481 alin. (2) C. proc. pen. poate atrage nulitatea actului, dar numai n condiiile prevzute de art.
197 alin. (4) C. proc. pen., i anume dac se constat c anularea actului apare necesar pentru
aflarea adevrului i pentru justa soluionare a cauzei. O alt discuie, n aplicarea art. 481 C proc.
pen., a aprut n sitauia n care minorul a mplinit 16 ani pn la data prezentrii materialului de
urmrire penal. S-a decis c n aceast situaie, nu mai este necesar citarea persoanelor
prevzute la art. 481 alin. (1), att n cazul audierii sau confruntrii, ct i al prezentrii materialului
de urmrire penal3. Motivarea soluiei este justificat de nsi logica instituiri citrii persoanelor
prevzute de textul de lege: avndu-se n vedere dezvoltarea psiho-fizic a nvinuitului sau
inculpatului minor care nu a mplinit vrsta de 16 ani, prezena acestora reprezint o garanie nn
plus a desfurii n bune condiii a urmririi penale. Or, motivaia nemaiexistnd, minorul depind
vrsta prevzut chiar n cursul desfurrii urmririi penale, obligaia citrii nu mai subzist. O alt
213

sitauie aprut n practica instanelor, a crei soluionare s- a fcut iniial diferit a fost aceea a
neprezentrii materialului de urmrire penal inculpatului minor, n faza de urmrire penal. Potrivit
art. 250 C. proc. pen. , dup punerea n micarea a aciunii penale, dac au fost efectuate toate
actele de urmrire necesare, organul de urmrire penal cheam pe inculpat, prezentndu-i
materialul de urmrire penal. Cu privire la prezentarea materialului de urmrire penal n general,
i n cazul inculpatului minor, unele instane au considerat c neprezentarea

materialului de

urmrire penal face necesar restituirea cauzei la procuror, n vederea completrii urmririi
penale, n sensul efecturii actului omis. Alte instane ns, au considerat c omisiunea organului de
urmrire penal nu poate atrage sanciunea nulitii absolute 1. n motivarea acestei soluii s-a artat
c din procedura prezentrii materialului de urmrire penal rezult importana i utilitatea acestui
act n asigurarea drepturilor procesuale ale inculpatului, ns dispoziiile art. 250-254 C. proc. pen.,
care este sediu materiei, nu prevd faptul c nendeplinirea acestui act duce la refacerea urmririi
penale. Totodat, nerespectarea acestor dispoziii procedurale nu constituie unul din cazurile de
nulitate prvzute de art. 197 alin. (2) C. proc. pen. Pe de alt parte, dispoziiile procedurale proprii
fazei judecii permit suplinirea omisiunii organului de urmrire penal. n instan, inculpatul poate
studia dosarul, poate formula cereri, face declaraii n aprarea sa, permind realizarea drepturilor
inculpatului n aceeai msur ca i n cazul prezntrii materialului de urmrire penal Totui, chiar
dac neprezentarea materialului de urmrire penal nu poate fi sancionat cu nulitatea absolut,
considerm c instana, n baza rolului activ pe care trebuie s-l manifeste, poate s aprecieze
repercursiunile

pe care le-a avut omisiunea nfptuirii acestui act. Chiar dac dispoziiile

procedurale, n faza judecii, permit suplinirea acestei omisiuni, nu se poate susine c efectele
administrrii unor noi probe, invocate cu ocazia prezentrii materialului de urmrire penal, pot fi
mereu aceleai cu efectele administrrii lor n faa instanei de judecat. Este posibil ca, n urma
cererilor noi formulate sau a declaraiilor suplimentare date de inculpat, drept pe care i-l confer art.
250 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., procurorul, cu ocazia rezolvrii cauzei, s-i formeze o alt prere,
nedispunnd sesizarea instanei de judecat. Dac procurorul este cel care constat neefectuarea
procedurii prevzute de art. 250 C. proc. pen., el poate restitui cauza, potrivit art. 265 C.proc.pen.,
n vederea completrii. Articolul 257 C. proc. pen., n vechea reglementare, prevedea i o situaie n
care i procurorul putea prezenta materialul de urmrire penal, i anume cnd urmrirea penal
este terminat fr punerea n micare a aciunii penale: dup primirea dosarului, n msura n care
considera necesar, procurorul cheam pe nvinuit s i prezinte materialul, dup procedura
prevzut la rat. 250 i urm. C. proc. pen. Aceste prevederi procedurale au fost criticate fiind
considerte neconstituionale ntruct contravin dispoziiilor art. 24 din Constituie conform crora
Dreptul la aprare este garantat. n tot cursul procesului, prile au dreptul s fie asistate de un
214

avocat, ales sau numit din oficiu. n conformitate cu varianta anterioar art. 257 C. proc.pen.,
procurorul, primind dosarul, cheam pe nvinuit spre a-i prezenta materialul de urmrire penal
numai dac socotea necesar, ceea ce presupunea c trimiterea n judecat se putea efectua legal
i fr ntiinarea nvinuitului, considernu-se c aducerea la cunotin a nvinuirii de ctre
organele de cercetare penal n temeiul art. 255 C. proc. pen.ar fi suficient. Dac procurorul avea
numai latitudinea iar nu i obligaia chemrii nvinuitului pentru a-i prezenta materialul de urmrire
penal, nseamn c cel mai important moment al urmririi penale, i anume trimiterea n judecat
se putea realiza fr ca nvinutul s fien ntiinat de ctre procuror asupra nvinuirii ce i se aduce.
n aceste condiii, nvinuitul nu avea posibilitatea s fie asistat de ctre un aprtor i nici s
dispun de timpul necesar pentru a-i pregti aprarea, neavnd cunotin de soluia dat de
procuror n uram examinrii materialului primit mde la organul de cercetare penal. Fa de aceste
aspecte, lund n considerare i dispoziiile art. 6 C. proc.pen. care prevd c dreptul la aprare
este garantat n tot cursul procesului penal, dispoziia dac socotete necesar din art. 257 C.
proc. pen., a fost declarat neconstituional ntruct este de natur s restrng exercitarea
dreptului la aprare, contravenind prevederilor art. 24 din Constituie . n consecin, odat cu
intrarea n vigoare a Legii nr. 281/2003, aceste dispoziii au fost eliminate din cuprinsul art. 257. n
consecin, procurorul, primind dosarul nainte de a dispune trimiterea n judecat, are obligaia iar
nu latitudinea de a-l chema pe nvinuit spre a-i prezenta materialul de urmrire penal, urmnd a
se aplica n mod corespunztor dispoziiile art. 250-254 C. proc. pen. n cazul neprezentrii
materialului de urmrire penal, dup cum s-a artat, n prim instan, inculpatul are posibilitatea
exercitrii drepturilor care, practic, suplinesc neprezentarea materialului, n acest fel omisiunea
putnd fi acoperit. Situaia este ns alta n cazul inculpailor a cror asisten juridic este
obligatorie, aici incluzndu-se i inculpatul minor. n aceste cazuri, asistena juridic fiind obligatorie
la prezentarea materialului de urmrire penal, nendeplinirea acestei obligaii atrage nulitatea
absolut a actului, conform art. 197 alin.(2) i
aplicabil

(3). Aceast sanciune este cu att mai mult

atunci cnd procedura de prezentare a materialului de urmrire penal nu a fost

ndeplinit. Interpretarea dat este motivat i de faptul c, dac ceilali inculpai au posibilitatea
s-i asigure singuri aprarea, sau s consulte aprtorul, minorul, datorit situaiei sale speciale,
este lipsit de posibilitilen normale de care ar trebui s uzeze. Dispoziii speciale pentru minori n
materia msurilor de prevenie-Pentru a rspunde cerinelor psiho-fizice ale minorilor i a spori
garaniile procesuale ce eficentiaz nbinarea laturii represive cu latura educativ a procesului
penal, prin Legea nr. 281/2003 a fost introdus o nou seciune n Codul de procedur penal, ce
conine dispoziii speciale pentru minori cu privire la msurile de prevenie privative de libertate.
Astfel, potrivit art. 160e, reinerea i arestarea preventiv a minorului se fac potrivit dispoziiilor
215

obinuite, cu anume derogri i completri pe care le vom analiza n continuare. n mod cu totul
excepional, minorul ntre 14 i 16 ani care rspunde penal poate fi reinut la dispoziia procurorului
sau a organului de cercetare penal, cu ntiinarea i sub controlul procurorului, pentru o durat
ce nu poate depi 10 ore, dac exist date certe c minorul a comis o infraciune pedepsit de lege
cu deteniunea pe via sau nchisoare de 10 ani ori mai mare. Reinerea poate fi prelungit numai
dac se impune, prin ordonan motivat, de procuror, pentru o durat de cel mult 10 ore. Cu privire
la arestare, art. 160h prevede c minorul ntre 14 i 16 ani nu poate fi arestat preventiv dect dac
pedeapsa prevzut de lege pentru fapta de care este nvinuit este deteniunea pe via sau
nchisoarea de 10 ani ori mai mare i o alt msur preventiv nu este suficient. Durata arestrii
inculpatului minor ntre 14 i 16 ani este, n cursul urmririi, de cle mult 15 zile, iar verificarea
legalitii i temeiniciei arestrii preventive se efectueaz n cursul judecii periodic, dar nu mai
trziu de 30 de zile. Prelungirea acestei msuri n cursul urmririi penale sau meninerea ei n
cursul judecii n prim instan nu poate fi dispus dect n mod excepional, de fiecrae dat cu
cel mult 15 zile. Arestarea preventiv a minorului nu poate s depeasc, n total, n cursul
urmririi penale, 60 de zile. Inculpatul minor mai mare de 16 ani poate fi arestat preventiv n cursul
urmririi penale pe o durat de cel mult 20 de zile. Durata msurii preventive poate prelungit n
cursul urmririi penale, de fiecare dat cu 20 de zile. Arestarea preventiv a inculpatului minor n
cursul urmririi penale nu poate s depeasc n total 90 de zile. n mod excepional, cnd
pedeapsa prvzut de lege este deteniunea pe via sau nchisoarea de 10 ani ori mai mare,
asrestarea preventiv a inculpatului minor n cursul urmririi penale poate fi prelungit pn la 180
de zile. Verificarea leglaitii i temeiniciei arestrii preventive a inculpatului minor mai mare de 16
ani n cursul judecii se efectueaz periodic, dar nu mai trziu de 40 de zile. Durata arestrii
nvinuitului minor, indiferent de vrsta sa (ntre 14 i 18 ani) este de cel mult 3 zile. Minorilor
reinui sau arestai preventiv li se asigur, pe lng drepturile prevzute de lege pentru deinuii
preventiv ce au peste 18 ani, drepturi proprii i un regim special de detenie preventiv, n raport cu
particularitile vrstei lor, astfel nct msurile privative de liberatate luate fa de minori n scopul
bunei desfurri a procesului penal ori a mpiedicrii

sustragerii lor de la urmrirea penal,

judecat ori de la executarea pedepsei s nu prejudicieze dezvoltarea fizic, psihic sau moral a
minorului. Astfel, n lumina art. 160 f, nvinuiilor sau inculpailor minori, reinui ori arestai preventiv,
li se asigur n toate cazurile asisten juridic obligatorie, organele judiciare fiind obligate s ia
msuri pentru desemnarea unui aprtor din oficiu dac minorul nu i-a ales unul i pentru ca
acesta s poat lua contact direct cu minorul arestat i s comunice cu el. Atunci cnd se dispune
arestarea sau reinerea unui nvinuit sau inculpat minor se ncunotineaz despre aceasta imediat,
n cazul reinerii, i n teremen de 24 de ore n cazul arestrii, prinii, tutorele, persoana n ngrijirea
216

sau supravegherea creia se afl minorul, alte persoane pe care le desemneaz acesta, iar n caz
de arestare, i serviciu de reintegrare social a infractorilor i de supraveghere a executrii
sanciunilor neprivative de libertate de pe lng instana creia i-ar reveni s judece n prim
instan cauza, consemnndu-se aceasta ntr-un proces-verbal. Potrivit art. 160 f alin. (5),
respectarea drepturilor i a regimului special prevzute de lege pentru minorii reinui sau arestai
preventiv este asigurat prin controlul unui judector anume desemnat de preedintele instanei,
prin vizitarea locurilor de deinere preventiv de ctre procuror, precum i prin controlul altor
organisme abilitate de lege s viziteze deinuii preventiv. Ancheta social-Articolul 482 C.proc. pen.
prevede obligativitatea anchetei sociale: n cauzele cu infractori minori, organul de urmrire penal
sau instana de judecat are obligaia s dispun efectuarea anchetei sociale. Ancheta social
const n strngerea de date cu privire la purtarea pe care minorul o are n mod obinuit, la starea
fizic i mintal a acestuia, la antecedentele sale, la condiiile n care a crescut i n care a trit, la
modul n care prinii, tutorele saupersoana n ngrijirea creia se afl minorul i ndeplinete
ndatoririle sale fa de acesta i n general cu privire la orice elemente care pot servi la luarea unei
msuri sau aplicarea unei sanciuni fa de minor. Potrivit alin. (3) , ancheta social se efectueaz
de persoane desemnate de ctre autoritatea tutelar a consiliului local n a crei raz domiciliaz
minorul [art. 482 alin. (3) C. proc. pen.]. Din modul de regelementare a anchetei sociale rezult c
datele pe care acesta le ofer sunt de o importan deosebit n luarea unor msuri sau la
aplicarea unei sanciuni fa de minor. Referitor la natura acestui act, cu toate c este efectuat, aa
cum prevede legea, de organe extrajudiciare, s-a considerat c i pstreaz totui natura de act
procedural. Acesat natur se explic prin faptul c organelle care sunt abilitate s-l efectueze sunt
prevzute de Codul de procedur penal, coninutul este definit tot aici, iar finaliatea sa contribuie
la realizarea scopului procesual penal. Aadar, efectuarea, coninutul i finalitatea sunt date de
norme procedurale, avnd caracter obligatoriu pentru cei care o efectueaz. Totodat, analiza
coninutului este fcut de organele judiciare, servind soluiei finale, aceasta fiind motivat, printer
altele, i pe datele oferite de ancheta social. De asemenea, sanciunile aplicabile ca urmare a
neefecturii sau efecturii necuprinztoare sunt prevzutele de normele procedurale. Avnd n
vedere importana pe care o are ancheta social n soluionarea cauzelor cu infractori minori,
legiuitorul a sancionat sever nclcarea dispoziiilor art. 482 alin. (1) C. proc. pen., neefectuarea
acesteia atrgnd nulitatea absolut, prevzut express de art. 197 alin. (2) , (3) C. proc. pen. n
aplicarea art. 482 C. proc.pen., divergene au aprut n interpretarea

alin. (1) potrivit cruia

ancheta social se efectueaz de organul de urmrire penal sau instana de judecat. O prim
interpretare const n faptul c neefectuarea anchetei sociale de organul de urmrire penal nu ar
fi sancionat cu nulitatea prevzut de art. 197 alin. (2) i (3) C. proc. pen., ntruct aceast
217

omisiune poate fi acoperit de instan, legea prevznd i pentru aceasta obligativitatea efecturii
anchetei sociale. Aceast interpretare nu a fost mprtit ns de practica judiciar i nici de
literature de specialitate, interpretarea acceptat fiind aceea c obligaia de a dispune efectuarea
anchetei sociale o are organul de urmrire penal sau instana, n etapa procesual n care i
revine sarcina

s hotrasc asupra soartei minorului. Indicarea laternativ din text a fost

determinat de crearea unei formulri acoperitoare i pentru infraciunile pentru care plngerea
prealabil se introduce direct la instana de judecat. n aceast situaie, organul de urmrire
penal nefiind implicat

instana este aceea care trebuie s dispun efectuarea anchetei sociale.

Pentru aceste motive, nerespectarea de ctre organul de urmrire penal a obligaiei efecturii
anchetei sociale este sancionat cu nulitate absolut, ceea ce are drept consecin anularea
actelor procesuale ulterioare, inclusive a rechizitoriului, instana urmnd a dispune restituirea
cauzei la procuror n vederea completrii urmririi penale. Prin urmare, sanciunea prevzu de rat.
197 alin. (2) i (3) vizeaz i cazul neefecturii anchetei sociale de organul de urmrire penal,
fr a-i restrnge efectele numai la activitatea instanei defudecat, aceasta neputnd nltura
omisiunea constatat. Ancheta social, aa cum este reglementat, constituie un act procesual
indispensabil pentru soluionarea legal i temeinic a cauzei, ntruct aceasta ofer date despre
minor, dezvoltarea lui fizic, psihic, intelectual. Dispunearea efecturii anchetei sociale, atesta
n form scris, revine n exclusivitate organului investit cu instrumentarea cauzei, adic organului
de urmrire penal sau instanei de judecat, atunci cnd a fost sesizat

n mod direct prin

plngerea prealabil. Aceast rezolvarea fost criticat recent n literature juridic numai n eea ce
privete aspectul restituirii cauzei la procuror n vederea efecturii anchetei sociale i, deci, a
relurii procesului din faza urmririi penale. S-a artat n aceast privin c, n general, o dat
constatat nulitatea unui act de urmrire penal, refacerea actului declarat nul nu incumb, n
afara ctorva excepii limitative determinate, organului de urmrire penal care l-a efectuat anterior
fr respectarea dispoziiilor procedurale, ci instanei de judecat. n sprijinul acestui punct de
vedere se invoc faptul c dei, n principiu, atunci cnd este necesar, dar i cnd legea o
prevede cursul procesului se poate ntoarce la faze depite, care vor fi parcurse din nou, regula
este ca procesul s se desfoare fluent, fr opriri, fr reveniri, pentru ca soluionarea s se fac
cu operativitate. De asemenea, mai trebuie s se in sema i de principiul competenei generale a
instanelor i de dreptul de cenzur a acestora, ceea ce conduce la concluzia c, o dat ce
instana este competent s constate nulitatea unui act efectuat de organul de urmrire penal,
normal este ca tot instanei s I se recunoasc i competena de a proceda la refacerea acelui act.
Un alt argument adus n sprijinul opiniei sus-menionate s-ar deduce din faptul c normele
procedural penale prevd n mod expres cazurile cnd instana se poate deznvesti i trimite cauza
218

la procuror. ntruct refacerea actului anulat nu figureaz printer cazurile expres prevzute,
refacerea sa este de competena instanei n sfrit, este invocat i un argument de text dedus din
prevederile at. 3859 alin. (1) pct. 7 C.proc.pen. (introdus prin modificarea Codului de procedur
penal prin Legea nr. 45/1993) potrivit crora hotrrea este supus casrii cnd judecata s-a
fcut fr efectuarea anchetei sociale n cuzele cu infractori minori. Se arat c din interpretarea
art. 3859 alin.(1) C.proc.pen. se deduce c n cazul n care procesul penal pornit

mpotriva

inculpatului minor s-a judecat fr ca n cauz s se fi efectuat ancheta social, obligaie ce a fost
nclcat att de organul de urmrire penal, ct i de instan, hotrrea pronunat trebuie casat
cu trimitere, pentru efectaurea anchetei sociale, la instana a crei hotrre a fost desfiinat i nul
aprocuror1. Se concluzioneaz c prin efectuarea anchetei sociale n oricare din caste dou faze
ale procesului penal urmrire penal i judecat, nobligaia prevzut de art. 482 alin. (1)
C.proc.pen. este satisfcut. Fr s minimalizm argumentele aduse n sprijiunul acestui punct de
cedere, crora, ntr-adevr, trebuie s li se acorde toat atenia, considerm totui c se poate
exprima i o alt opinie n legtur cu problema supus analizei. Este evident c ancheta social,
n cazul infraciunilor comise de minori, reprezint un act indispensabil pentru soluionarea legal i
temeinic a cauzelor cu minori ntruct ofer date despre minori, dezvoltarea lui fizic, psihic i
intelectual. Acest act, dei efectuat de un organ extrajudiciar, are totui natura juridic a unui act
procedural, ntruct, dup cum s-a artat anterior, organelle care sunt abilitate s-l efectueze, sunt
prevzute de Codul de procedur penal, coninutul su este definit

tot aici i contribuie la

realizarea scopului procesului penal. Aadar, efectuarea, coninutul i finalitatea nchetei sociale
sunt date de norme procedurale, and totdat character obligatoriu pentru cei desemnai s o
efectueze, iar analiza coninutului su este efectuat de organelle judiciare, soluia final fiind
motivat, printer altele, i pe datele oferite de el. Este prevzut i sanciunea pentru neefectuarea
anchetei sociale i anume nulitatea absolut, conform art. 197 alin. (2) i (39 C.proc.pen. Plenul
fostului Tribunal Suprem, prin decizia de ndrumare nr. 3/1972. a statuat c nerespectarea de
organul de urmrire penal a prevederilor art. 482 alin. (1) C. proc. pen. duce la anularea actelor
procedurale efectuate ulterior, inclusiv a ctului de sesizare a instanei; or, nulitatea absolut purtnd
i asupra actului de sesizare, considerm c restiuirea cauzei la procuror n vederea completrii
actelor de urmrire penal este absoult necesar, restiutirea fiind oonsecin a constatrii nulitii
actului respectiv. Prin urmare, se impune completarea actelor de urmrire enal i ntocmirea din
nou a actului de sesizarea, cu respectara disooziiilor art. 262-264 C. Proc. pen., acte procedurale
pe carele poate ntocmi numai organul de urmrire penal. Nedispunerea restituirii cauzei pentru
completarea urmririi penale i, deci, reinerea sa de ctre instan, ar oferi numai posibilitatea
efecturii anchetei sociale, instana neputndu-se pronuna cu privire la refacerea celorlalte acte
219

anulate, inclusiv a actului de sesizare, a crui competen cade exclusiv n sarcina procurorului.
Prin interpretarea dat dispoziiilor art. 482 alin. (1) C proc.pen., n decizia de ndrumare nr. 3/1972
a Plenului fostului Tribunal Suprem, s-a apreciatc obligaia de a dispune efectuarea anchetei
sociale revine organelor de urmrire penal sau instanei, n funcie de etapa procesual n care
se afl cauza i cnd exist obligaia de a hotr asupra situaiei minorului infractor. Rezolvarea
cauzei de ctre procuror, n lipsa anchetei sociale, face ca soluia adoptat de acesta s nu fie
luat n condiiile prevzute de lege (art. 262 C. proc. pen. prevede c procurorul, nainte de
rezlovarea cauzei, trebuie s constate c au fost respectate dispoziiile legale care garanteaz
afalarea adevrului i c urmrirea penal este complet, existnd probe necesare i legal
administrate). Considerm c lipsa nachetei sociale n faza de urmrire penal (ca etap
procesual distinct) duce la soluionarea cauzei n absena datelor impuse de lege, ceea ce
echivaleaz cu nclcarea normelor legale imperative privind desfurarea urmririi penale, motiv
pentru care este prevzut i sanciunea nuliti cuprins n art. 197 alin.(2) i (3) C. proc. pen.
Soluionarea cauzei de ctre instan, chiar dac s-a dispus efectuarea anchetei sociale n aceast
faz, deci, fr a se restitui cauza la procuror pentru cmpletarea urmririi penale, nu constituie o
rezolvare acoperitoare ntruct legea nu permite acest procedeu. n ceea ce privete interpretarea
dat art. 3859 alin. (1) pct. 7 C.proc. pen., atragem atenia c trebuie avute n vedere i prevederile
speciale cuprinse n Codul de procedur penal privind cauzele cu infractori minori. Astfel, n art.
493 C. proc. pen. se precizeaz c art. 483-489 se aplic n mod corespunztor i la judecata n
instana de apel i de recurs, n cauzele privitoare la infraciuni svrite de minori. Aadar, i dup
noua reglementare a cilor de atac n pocesul penal (ca urmare a adoptrii Legii nr. 45/1993) s-a
intenionat a fi pstrate vechile reglementri referitoare la adoptarea procedurilor speciale n ceea
ce privete desfurarea judecii n cauzele cu infractori minori, aa nct opereaz n continuare
prevederile art. 197 alin. (2) i (3) C. proc. pen. care prevd sanciunea nulitii absolute n cazul
nerespectrii dispoziiilor referitoare la obligativitatea efecturii anchetei sociale n condiiile art. 482
C. proc. pen. Prin urmare, ancheta social nu are caracter numai al unei garanii procesuale, n
sensul respectrii drepturilor procesuale ale minorului ce constituie un element importsnt, chiar
necesar pentru stabilirea vinoviei i sanciunillor ce trebuie aplicate Pentru a corespunde
funciunilor sale, ancheta trebuie s cuprind date ct mai complete, ciar de amnunt, folosirea
unor termeni cu caracter general sau formulri vagi, gen claificativ (comportare bun, este bun la
nvtur etc.) putnd determina organul judiciar s ajung la concluzii incorecte cu privire la
persoana minor. Trebuie calificate mai ales datele referitoare la viaa de familie. De multe ori, n
cuprinsul anchetei sociale se face precizarea c minorul provine dintr-o familie dezorganizat.
Folosirea acestei expresii nu este edificatoare, studiile efectuate stabilind c aceast situaie nu
220

constituie mereu o cauz direct a delicvenei minorilor. Pe fondul acestei situaii, lipsa legturilor
afective ntre prini sau ntre prini i copii are drept urmare stablilirea unor relaii conflictuale n
mediul familial. Aceast destructurare familial, la care se adaug incapacitatea educativ,
manifestat prin nendeplinirea unor roluri eductative elementare, poate determina comportamentul
antisocial al minorului. Datele prezentate trebuie s ajute organul de cercetare penal i instana s
adopte msura ce ami potricvit pentru reeducarea minorului. De aceea, cu toate c art. 482 alin.
(3) C. proc. pen. nu precizeaz dect c ancheta social o efectueaz persoane desemnate de
autoritatea tutelar, o mare importan o are pregtirea profesional a cestor persoane, care le
permite, pe de o parte, nelegerea la justa ei valoare a activitii pe care o desfoar, iar pe de
alt parte, s ntocmeasc anchete sociale complete, folosid un limbaj adecvat, sugestiv, care s
reflecte realitatea. n unele cazuri se constat de instan c ancheta social efectuat n timpul
urmririi penale este incomplet iar datele pe care le conine nu sunt suficiente, urmnd ca instana
s dispun completarea cu informaiile pe care le consider neceare. Aceast situaie nu poate fi
sancionat cu nulitatea prevzut de art. 197 alin. (2) i (3), ntruct textul de lege sancioneaz
numai neefectuarea anchetei sociale.Judecarea cauzei pe baza unor date incomplete, fr verificri
serioae, face ca instana s hotreasc n necunotin de cauz, soluia pronunat neatingnu-i
scopul. Nu poate fi considerat ca valabil o anchet social efectuat anterior svririi faptelor
pentru care sete cercetata inculpatul minor, anchet ce a fost efectuat i folosit pentru internarea
minorului ntr-o unitate de ocrotire De asemenea, nu poate ine loc de anchet social fia
individual inut de organele de poliie, ntruct nu cuprinde datele prevzute de lege, ci numai
informaii despre minor necesare activitii specifice desfurate de poliie. Nu poate fi primit
aceeai anchet social, ori de cte ori s-a pornit o nou urmrire penal. Aadar, ancheta social
folosit ntr-o cauz anterioar nu poate fi folosit ntr-o cauz nou. Dac s-ar admite aceast
situaie ar nsemna c o singur anchet poate fi folosit pe toat perioada minoratului. n spe, sa depus rezumat - anchet social care nu area ltceva dect o copie a unei anchete sociale
efectuate cu un an n urm. Evident aceast anchet social nu coninea date privind schimbrile
survenite n comportarea minorului din ultima perioad. Obligaia de efectua anchet social
subzist i n cazul n care, pn la sesizarea instanei, inculpatul a devenit major, raiunea
menineri o bligaiei fiind justificat de faptele la care se refer art. 482 C. proc. pen. sunt necesare
pentru a corecta individualizare a sanciunii ce se va aplica. i n aceast situaie, dac se constat
neefectuarea anchetei sociale de instan, se impune restituirea cauzei la organul de urmrire
penal, pentru completarea urmririi penale. Asistena juridic-Dreptul de aprare n cadrul
procesului penal, din coninutul su, apare ca un drept fundamental caracterizat printr-o poziie
fireasc, normal a nvinuitului sau a inculpatului, de a se disculpa fa de nvinuirile care i se aduc,
221

de a se opune sau de ai menine punctul de vedere, fa de preteniile ce se ridic mpotriva sa,

de a arta adevrul i a cere respectarea sau restabilirea drepturilor i intereselor sale legale i de
a invoca protecia legii. Realizarea acestui drept trebuie garantat ntruct numai simpla lui
prevedere nu aduce automat la respectarea lui.n aceas t materie s-a ajuns la concluzia c dreptul
la aprare este cu att mai bine asigurat cu ct prinilor li se recunosc drepturile procesuale
necesare pentru a aciona cu eficien n faa organelor judiciare. Garantarea dreptului de aprare
se face deci prin mijloace care s asigure realizarea acestui drept, mijloace denumite garanii
procesual penale. Garaniile procesual penale sunt definite ca mijloace procesuale prevzute de
lege care asigur ca drepturile acordate prinilor s fie pe deplin exercitate n vederea aprrii
intereselor legale ale acestora. Constituie mijloace de garantare a drepturilor acordate prilor n
proces impunerea obligaiei pentru organele judiciare de a face cunoscut prilor drepturile
procesuale pe care le au i de a le ajuta n exercitarea lor, respectarea condiiilor prevzute de lege
pentru valabilitatea unor acte procesuale, pentru a fi evitat nclcarea drepturilor procesuale ale
prilor. Totodat, trebuie create premisele exercitrii unui control integral i eficient pentru
descoperirea nclcrii drepturilor procesuale ale prilor pe parcursul ntregului proces penal.
Astfel, n activitatea de supraveghere a efecturii urmririi penale procurorul poate infirma actele
sau msurile procesuale nelegate art. 220 C. proc. pen. poate da dispoziii n scris, motivat,
pentru ndreptarea ilegalitilor constatate. De asemenea, ca urmare a exercitrii dreptului de
plngere mpotriva msurilor i actelor de urmrire penal, procurorul, sau, dup caz, procurorul
ierarhic superior celui care a luat msura sau a dat dispoziia, rezolv plngerea, cu luarea
msurilor pe care legea le prevade, nlturnd vtmarea adusa intereselor petentului. Cu ocazia
exercitrii cilor ordinare i extraordinare de atac se examineaz i msurile luate de instana de
fond privind respectarea dispoziiilor legale care asigur realizarea drepturilor procesual penale ale
prilor. Eficiena acestui control este posibil datorit existenei unor prevederi legale care instituie
sanciuni n caz de nclcare a drepturilor procesuale acordate prilor. Pe lng faptul c se pot
aplica sanciuni

disciplinare sau chiar penale persoanelor vinovate, pentru nclcri grave

constatate sun t prevzute sanciuni care constau n nulitatea actelor efectuate cu nclcarea
drepturilor procesuale. Astfel, art. 197 alin. (1) C. proc.pen. prevede c nclcarea dispoziiilor
legale care regelmenteaz desfurarea procesului penal,

deci inclusiv cele care asigur

realizarea drepturilor procesaule ale prilor, atrage nulitatea actului atunci cnd s-a produs o
vtmare care nu poate fi nlturat dect prin onorarea acelui act. Aceast prvedere este o
garanie deosebit de important, ntruct prile, ca urmare a nclcrii drepturilor pe care legea le
recunoate, pot obine anularea actului respectiv care le-a vtmat interesul legitim. Grantarea
dreptului de aprare, ca principiu fundamental al procesuluipenal, este reglementat n art. 6
222

C.proc.pen., care, n urma modificrii aduse prin Legea nr. 32/1990 i Legea nr. 281/2003, are
urmtorul cuprins: (1) Dreptul de aprare este garantat nvinuitului, inculpatului i celorlalte pi n
tot cursul procesului penal.n cursul procesului penal, organele judiciare sunt obligate s asigure
prilor deplina exercitaerea a drepturilor procesuale n condiiile prevzute de lege i s
administreaze probele necesare n aprare. Organele judiciare au obligaia s ncunotineze, de
ndat i mai ninte de a-l audia, pe nvinuitul sau pe inculpatul despre fapta pentru care este
cercetat, ncadrarea juridic a acesteia i s-i asigure posibilitatea pregtirii aprrii. Orice parte are
dreptul s fie asistat de aprtor n tot cursul procesului penal. Organele judiciare au obligaia s
ncunotineze pe nviunit sau inculpat, nainte de a i se lua prim adeclaraie, despre dreptul de a fi
asistat de un aprtor, consemnndu-se aceasta n procesul verbal de ascultare. n condiiile i n
cazurile prevzute de lege organele judiciare sunt obligate s ia msuri pentru asigurarea asistenei
juridice a nviunuitului sau inculpatului dac acesta nu are aprtor ales. De remarcat ns c
dreptuil de aprare a dobndit o legitimitate deosebit prin prevederea sa n Constituia adoptat n
1991 i revizuit n 2003. n cuprinsul art. 24 se prevede c: Dreptul la aprare este grantat. n tot
cursul procesului, prile au dreptul s fie asistae de un avocat, ales sau numit din oficiu. Fiecare
activitae care se desfoar n cadrul procesului penal este reglementat de norme procedurale
care conin i prevederi concrete, privind garantarea dreptului de aprare. Reglementarea actual
ofer posibilitatea exercitrii dreptului de aprare, sub mai multe forme, i anume posibilitatea
prilor de a se apra singure n cursul procesului penal, obligaia organelor judiciare ca din oficiu
s aib n vedere aspecte favorabile prilor implicate n cauza respectiv, precum i posibilitaea,
iar uneori obligaia, acordrii asistenei juridice. Din cauza dificultilor pe care le presupunde
exercitarea dreptului de aprare, care este n multe cazuri o activitate complex ce impune
cunoaterea i folosirea garaniilor prevzute de lege, prile apeleaz la asisitena

juridic

calificat. n acest context, asistena juridic constituie calea prin care se asigur realizarea deplin
i de bun calitate a drepturilor procesuale ale prilor, drepturile fiind exerciate n locul prilor de
specialiti n domeniul juridic.De aceea, privit sub acest aspect, ca instituie care d contur real
dreptului de aprare, asistena juridic este cionsiderat o garanie fundamental, de prim rang, a
dreptului de aprare. Regula const n faptul c asitena juridic este facultativ, adic partea
beneficiaz de serviciile aprtorului numai dac dorete i numai acolo unde legea prevede n
mod expres, c asistena este obligatorie Asistena juridic n cadrul procesului penal este
asigurat de persoane calificate, care i desfoar activitatea n baza Legii nr. 51/1995 potrivit cu
care, n exercitarea profesiei, avocatul este independent i se supune numai legii, promoveaz i
apr drepturile i libertile omului (art. 2). Legea prevede i modalitatea de realizare a avocaturii:
prin consultaii i cereri cu caracter juridic, reprezentarea juridic n faa organelor de justiie, de
223

urmrire penal i de notariat, redactarea de acte juridice etc. (art. 3). Capitolul V din lege, intitulat
asistena juridic, indic modul concret de acordare: baroul acord asidten juridic n toate
cazurile n care aprarea este obligatorie potrivit legii, precum i la cererea instanelor de judecat,
a organelor de urmrire penal sau a organelor administraie publice locale n cazul n care acestea
apreciaz c persoanele se gsesc n imposibilitatea vdit de a plti onorariul. n cazurile de
excepie, dac drepturile persoanei lipsite de mijloace materiale ar fi prejudiciate, decanul baroului
poate aproba acordarea de asiten juridic gratuit (art. 63). Dac principiul garantrii dreptului de
aprare este legiferat n Codul de procedur penal n art. 6, asistena juridic i are
reglementarea n Titlul V, Capitolul I, intitulat Asistena juridic i reprezentarea . Avnd n vedere
c o garantare real a dreptului de aprare nu poate fi realizat dect prin instiutuirea unor obligaii
clare pentru organelor judiciare, prin care s se impun respectarea cestui drept, modificrile
intervenite (Legea nr. 32/1990) au acionat mai ales n acest sens Astfel, organele judiciare sunt
obligate s asigure prilor, deplina exercitare a drepturilor procesuale, avnd obligaia s-i aduc
la cunotin nvinuitului sau inculpatului, niante de a i se lua prima declaraie, dreptul de a fi
asistat de un aprtor, fapt care se consemneaz n procesul verbal de ascultare. Pe lng Legea
nr. 51/1995 care definete prcatic locul i rolul avocatului n procesu penal, reglementri cuprinde i
Codul de procedur penal (art. 171-174, 513-519), Constituia (art. 24), Legea nr. 92/1992 (art.
7,8). Dac art. 171 alin. (1) prevede c nvinuitul sau inculpatul are dreptul s fie asistat de
aprtor, n tot cursul urmririi penale i al judecii, alin. (2) cuprinde referiri exprese privind
asistena obligatorie, preciznd c aceasta intervine cnd nvinuitul sau inculpatul este minor, militar
n termen, militar cu termen redus, rezervist concentrat, elev al unei instituii militare de nvmnt,
internat ntr-un centru de reeducare sau ntr-un institut medical educativ, cnd este arestat, chiar
n alt cauz, ori cnd organul de urmrire penal sau instana aprecieaz c nvinuitul sau
inculpatul nu i-ar putea face singur aprarea, precum i n alte cazuri prevzute de lege. Pentru
faza judecii, la aceste cazuri, se mai adaug nc unul, i anume n cauzele n care legea
prevede pentru infraciunea svrit pedeapsa deteniunii pe via saupedeapsa nchisoriimai
mare de 5 ani. Este precizat i poziia aprtorului, n cadrul urmririi penale: el are dreptul s
asiste la efectuarea oricrui act de urmrire penal i poate formula cereri i depune memorii [art.
172 alin. (1) C. proc.pen.]. Aplicarea cestor prevederi n cazul minorului pentru care asistena
juridic este obligatorie a generat ntrebarea dac organele de urmrire penal trebuie s efectueze
orice act de urmrire numai n prezena aprtorului. n caz afirmativ, efectuarea unui act, indiferent
care ar fi acesta, de organele de urmrire penal, fr prezena aprtorului, ar atrage nuliatea
absolut. Plecnd de aici, desfurarea urmririi penale ar fi foaret mult stnjenit. Spre deosebire
de faza de judecat, n care prezena aprtorului practic este posibil la efectuarea tuturor actelor
224

(fixarea de termene cunoscute cu mult timp nainte, ce permite asigurarea prezenei efective)
urmrirea penal nu poate avea o desfurare ntru totul prestabil, chiar din cauze obiective.
Considerm c aceast inerpretare este motivat i de precizarea din final alin. (1) al art. 172 C.
proc. pen. coroborat cu alin. (2) al aceluiai articol: n art. 172 alin. (1) C. proc.pen. se arat c
lipsa aprtorului nu mpiedic efectuarea actului de urmrire penal, dac exist dovada c
aprtorul a fost ncunotiinat de data i ora efcturii actului, iar alin. (2) prevede c, atunci cnd
asistena juridic este obligatorie ca n cazul nvinuitului i inculpatului minor organul de urmrire
penal va asigura prezena aprtorului la interogarea inculpatului. Pe lng cazul prvzut de art.
172 alin. (2) C. proc.pen., organul de urmrire penal trebuie s asigure prezena aprtorului la
prezentarea materialului de urmrire penal cnd contactul cu inculpatul este obligatoriu. n
literatura de specialitate, asistena juridic obligatorie este tratat ca un drept procesaul al
inculpatului, ce funcioneaz ca o garanie procesual. n cazul minorului, motivaia a constituit-o
lipsa de experien, ocroctirea acestuia fiind pe primul plan, asistena juridic obligatorie fiind o
garanie, a prentmpinrii unor erori judiciare. O problem aprut dup adoptarea Codului de
procedur penal actual a fost generat de aplicarea dispoziiilor art. 197 alin. (2) C. proc.pen.,
respectiv care este sanciunea juridic a nendeplinirii obligaiei asistenei juridice n faza de
urmrire penal. ntruct, iniial, practica a fost neunitar, considerndu-se de unele instane c
asistena juridic obligatorie este prevzut numai pentru faza de judecat, prin decizia de
ndrumare nr. 3/1972 a fostului Tribunal Suprem s-a statuat c nerespectarea dispoziiilor
procedurale referitoare la asistena inculpatului minor, la prezentarea materialului de urmrire
penal, este sancionat ntotdeauna cu nulitatea bsolut i atrage restituirea cauzei la procuror n
vederea refacerii actelor procesuale efectuate cu ncalcarea legii. Motivarea este dat ns ntr-o
alt decizie a instantei supreme, nr.29/1970, n care se precizeaza ca dispozitiile art.197 alin. (2) nu
fac nici o discriminare sub aspectul sancionarii cu nulitatea absoluta ntre faza urmaririi penale i
cea a judecaii, iar pe de alt parte, nerespectarea dispoziiilor procesuale privind asigurarea
asistentei juridice obligatorii n cursul urmariri penale produce prejudicii care nu pot fi acoperite
ulterior n fata instantei. Potrivit art. 172 ali. (1) C. proc.pen., lipsa aprtorului nu mpiedic
efectuarea actului de urmrire penal, dac exist dovada c aprtorul a fost ncunotinat de data
i ora efecturii actului. n coniunutl textului nu se fac precizri cu privire la coninutul termenului
de dovad sau modalitii de ncunotinare, lsnd astfel loc la interpretri diferite mai ales n
cazul existenei unor divergene pe tema realizrii acestor acte. Termenul de ncunotinare, ca
modalitate a asigurrii prezenei prilor sau altor persoane la activitatea procesual, mai este
folosit n Codul de procedur penal [art. 58 alin. (1), (2), art. 129 alin. (2), art. 402 alin. (2)]. ns
fa de citare n ceea ce privete sancionarea neprezentrii, dac n cazul citrii, lipsa nejustificat
225

poate fi sancionat, neprezentarea, n cazul ncunotinrii, nu este sancionat de lege. n ceea ce

privete dovada ncunotinrii, nu se indic o anumit modalitate, motiv pentru care considerm
c se poate face sub orice form, de preferat scris, n care s arte clar, fr echivoc, cum s-a
realizat ncunotinarea. Considerm c se impun unle proceduri mai clare n ceea ce privete att
ncunotinarea, ct i dovadae efcturii ei, tocmai n ideea eliminrii unor interpretri diferite.
Aceste precizri se impun n ideea realizrii unei egaliti n abordarea pe care legiuitorul a dat-o
asigurrii asistenei juridice obligatorii n faza urmririi penale i a judecii. Remarca este
ndreptit de faptul c, n faza judecii, dac aprtorul lipsete i nu poate fi nlocuit, cauza se
amn. Or, n faza urmririi penale efectuarea actelor de urmrire penal, este drept, cu excepii,
ca n cazul arestrii inculpatului, poate fi realizat i n cazul absenei avocatului dac exist
dovada ncunotinrii sale.
109) Urmrirea penal i judecata n cadrul procedurii urgente.
Organul de urmarire penala sesizat intocmeste un proces-verbal, in care consemneaza cele
constatate cu privire la fapta savarsita. In procesul-verbal se consemneaza, de asemenea,
declaratiile invinuitului si ale celorlalte persoane ascultate. Daca este cazul, organul de urmarire
penala strange si alte probe. Procesul-verbal se citeste invinuitului, precum si persoanelor care au
fost ascultate, carora li se atrage atentia ca pot completa declaratiile sau ca pot face obiectii cu
privire la acestea. Procesul-verbal se semneaza de organul de urmarire penala, de invinuit si de
persoanele ascultate. In cazul cand procurorul a emis mandat de arestare a invinuitului si a restituit
cauza, organul de cercetare este obligat sa continue cercetarea si sa inainteze dosarul procurorului
o data cu invinuitul, cel mai tarziu in 3 zile de la arestarea acestuia.In cazul cand nu s-a putut
efectua complet cercetarea in termenul aratat in alineatul precedent, continuarea cercetarii penale
se face potrivit dispozitiilor procedurii obisnuite. Procurorul, primind dosarul, procedeaza la
verificarea lucrarilor urmaririi penale si se pronunta in cel mult 2 zile de la primire, putand dispune
trimiterea in judecata, scoaterea de sub urmarire sau incetarea urmaririi penale. Cand procurorul
dispune trimiterea in judecata, intocmeste rechizitoriu, emite impotriva inculpatului mandat de
arestare si inainteaza de indata instantei de judecata dosarul cauzei. Daca procurorul restituie
cauza pentru completarea sau refacerea urmaririi penale, urmarirea se efectueaza potrivit
procedurii obisnuite. Constatarea infraciunii Conform art. 466, infraciunile flagrante se urmresc i
se judec potrivit dispoziiilor prevzute n capitolul consacrat procedurilor speciale, care se
completeaz cu dispoziiile Codului de procedur penal. n ceea ce privete urmrirea penal,
sunt prevzute dispoziii speciale marcate distinct, n cuprinsul art. 467-470, referitoare la
constatarea infraciunii, luarea msurilor preventive a reinerii i arestrii, continuarea cercetrii

226

dup restituire, verificarea actelor de cercetare penal i trimiterea n judecat n conformitate cu

art. 467, organul de urmrire penal sesizat ntocmete un process-verbal, n care se
consemneaz cele constatate cu privire la fapta svrit. n procesul-verbal se consemneaz, de
asemenea, declaraiile nvinuitului i ale celorlalte personae ascultate. Dac este cazul, organul de
urmrire penal strange i alte probe. Procesul-verbal se citete nvinuitului, precum i persoanelor
care au fost ascultate, crora li se atrage atenia c pot completa declaraiile sau c pot face
obiecii cu privire la acestea. Procesul-verbal se semneaz de organul de urmrire penal, de
nvinuit i de persoanele ascultate. Din redactarea textului nu rezult c organul de urmrire penal
trebuie s fie sesizat ntr-un anumit mod, sesizarea realizndu-se att din oficiu, ct i din afar
(extern). Fiind sesizat, organul de cercetare penal este obligat s constate svrirea infraciunii
i s ntocmeasc proces-verbal n condiiile art. 467 alin. (1) C. proc. pen., adic n cuprinsul
acestuia s consemneze datele constatate cu privire

la fapta svrit, precum i declaraiile

nvinuitului i ale celorlalte personae ascultate. Dac este necesar, organul de urmrire penal
strange i alte probe privind svrirea infraciunii cu care a fost sesizat. Legat de constatrea i
cercetarea infraciunii flagrante, se prevede, totodat, obligaia pentru organul de urmrire penal,
s citeasc procesul-verbal ntocmit nvinuitului, precum i persoanelor care au fost ascultate,
crora li se atrage atenia c pot completa declaraiile sau c pot face obiecii cu privire la acestea.
Procesul-verbal se semneaz de organul de urmrire penal, de nvinuit

i de persoanele

ascultate. Procesul-verbal ntocmit n condiiile art. 467 C. proc. pen., are o dubl funciune, fiind n
primul rand actul de ncepere a urmririi penale n cazul respective dar i un mijloc de prob,
coninnd date cu privire la fapta comis, precum i declaraiile nvinuitului i ale persoanelor
ascultate. Practica judiciar s-a confruntat cu probleme referitoare la competena organului de
urmrire penal n cazul aplicrii procedurii speciale pentru infraciunile prevzute la art. 209 alin.
(3) C. proc. pen. ntruct, potrivit art. 209 alin. (3) C. proc. pen. Urmrirea penal se efectueaz n
mod obligatoriu de procuror pentru infraciunile prevzute n acest text, s-a pus problema dac, n
caz de aplicare a procedurilor speciale la aceste infraciuni, dar effectuate de organul de cercetare
penal, urmrirea penal este legal ndeplinit. Avnd n vedere faptul c infraciunea considerat
flagrant se constat, potrivit dispoziiilor art. 477 C. proc. pen., de ctre organul de urmrire penal
sesizat, fr a se fi stabilit o anumit competen a organelor de urmrire penal n raport de
infraciunea cercetat, s-a decis c i organul de cercetare penal poate efectua urmrirea penal
nm cazul infraciunilor prevzute la art. 209 alin. (3) C. proc. pen. 1 Punctul de vedere se
fundamnteaz pe idea c, dac ntr-o cauz n care se aplic procedura special potrivit creia
constatarea infraciunilor cu character flagrant nu este dat n competena exclusiv a procurorului,
aceste acte pot fi effectuate n condiii de valabilitate i de organul de cercetare penal. Efectuarea
227

urmririi penale, potrivit procedurii speciale, cade n competena exclusiv a organelor de urmrire
penal. Competena constatrii infraciunii flagrante o au ns i organele prevzute al art. 214 i
215 C. proc. pen., cu precizarea c acestea au obligaia s nainteze de nadt pe fptuitor,
mpreun cu lucrrile effectuate i mijloacele materiale de prob, procurorului sau organului de
cercetare penal, fapt impus de respectarea termenelor proprii acestor proceduri. Luarea msurilor
preventive-Potrivit art. 468 alin. (1), nvinuitul este reinut .Reinerea dureaz 24 de ore. La
sesizarea organului de cercetare sau din oficiu, procurorul poate solicita judectorului arestarea
nvinuitului, care nu poate depi 10 zile, acestea calculndu-se de la data expirrii ordonanei de
reinere. Coninutul actual al art. 468 este dat de modificrile aduse n materia msurilor de
prevenie de Legea de revizuire a Constituiei nr. 429/2003 i de O.U.G. nr. 109/2003. Prin urmare,
fa de procedura de drept comun 2 , organul de urmrire penal care efectuaz constatarea
infraciuni n condiiile art. 457 C. proc. pen. este obligat s dispun msura reinerii pe 24 de ore.
Dup luare msurii reinerii, urmrirea penal se poate finaliza n dou moduri,

dup cum

cercetarea penal a fost sau nu terminat pe perioada reinerii. n prima variant, dac cercetarea
penal a fost finalizat pe perioada reinerii, primind dosarul, procurorul soluioneaz cauza potrivit
dispoziiilor art. 468 alin. (2) i 470 C. proc. pen. Dup finalizarea cercetrii penale necesit o
perioad de timp mai mare de 24 de ore (adic dect perioada reinerii, dispus n mod obligatoriu),
la sesizarea organului de cercetare penal sau din oficiu, procurorul poate solicita judectorului
arestarea nvinuitului, care nu poate depi 10 zile, acestea calculndu-se de la datea expirrii
ordonanei de reinere [art. 468 alin. (1)]. Aadar, arestarea nvinuitului nu este dispus n mod
obligatoriu, ci numai dac judectorul consider necesar. ns, dac msura arestrii nvinuitului nu
este luat de judector

i nvinuitul este pus n libertate, n continuare urmrirea penal

se

desfoar potrivit procedurii de drept comun. n cazul n care judectorul a dispus arestarea
preventiv a nvinuitului i procurorul a restituit cauza organului de cercetare penal, acesta este
obligat s continue cercetarea i s nainteze dosarul procurorului odat cu nvinuitul, cel mai
trziu n 3 zile de la arestarea acestuia [art. 469 alin. (1)]. Prin urmare, organul de cercetare penal
este obligat s finalizeze cercetrile n cel mult trei zile de la luarea de ctre judector a msurii
preventive, nerespectarea acestui termen avnd drept consecin continuarea cercetrii potrivit
procedurii obinuite [art. 469 alin. (2)]. O problem cu care practica judiciar s-a confruntat a
constatat n aplicarea sau nu a dispoziiilor procedurale privind asistena juridic obligatorie pentru
perioada reinereii nvinuitului. Unele insatne au rezolvat problema afirmativ. Considernd c
asistena juridic este obligatorie att n cazul nvinuitului arestat chiar n alt cauz, ct i atunci
cnd nvinuitul este reinut de organul de urmrire penal n cadrul procedurii pentru urmrirea i
judecarea unor infraciuni flagrante. Alte instane, reprezentnd opinia majoritar, au hotrt c,
228

dac cercetarea penal a infraciunii flagrante se face n timp ce fptuitorul este reinut fr a fi
pus n micare aciunea penal mpotriva sa, dispoziiile art. 171 alin. (2) C. proc. pen. privind
asistena juridic obligatorie nu sunt aplicabile. Rezolvarea cauzelor de

procuror-Procurorul,

primind dosarul, procedeaz la verificarea lucrrilor urmririi penale i se pronun n cel mult 2
zile de la primire, putnd dispune trimitere an judecat, scoaterea de sub urmrire sau ncetarea
urmririi penale, potrivit art. 262, ori restituirea cauzei potrivita art. 265. Cnd procurorul dispune
trimiterea n judecat, ntocmete rechizitoriu i nainteaz de ndat instanei de judecat dosarul
cauzei, cu propunerea de arestare preventiv a inculpatului. Dac procurorul restituie cauza pentru
completarea sau refacerea urmririi penale, urmrirea se efectueaz potrivit procedurii obinuite.
Dipoziiile art. 267 i 268 se aplic n mod corespunztor (art. 470 C. proc. pen). Din redactarea
textului rezult c procurorul soluioneaz dsarul n cel mult 2 zile de la primire, n urma probelor
administrate putnd dispune una din soluiile prevzute la art. 470 alin. (1), i anume: trimiterea n
judecat; n acest caz, procurorul, considernd c sunt suficiente dovezi d rechizitoriu prin care
pune n micare aciunea penal i dispune trimiterea n judecat, cu propunerea de arestare
preventiv a inculpatului [art. 468 alin. (2) i art. 470 alin. (1) i (2)]. Sesizarea instanei se face de
ndat, ceea ce nsemn, avnd n vedere specificul procedurii flagrante, dac este posibil ntr-un
termen mai mic dect cel prevzut de art. 264 pentru procedura obinuit, de 24 de ore; scoaterea
de sub urmrire penal sau ncetarea urmririi penale potrivit art. 262 ori restituirea cauzei potrivit
art. 265. n conformitate cu art. 262 pct. 2 lit. a) i art. 470 alin. (1), dac constat unul din cazurile
prevzute la art. 10 alin. (1) lit. a) - e) dispune scoaterea de sub urmrire penal i ncetarea
urmririi penale dac exist unul din cazurile prevzute la art. 10 alin. (1) lit. f), h) i j). Cnd
procurorul constat n urma verificrilor c urmrirea penal nu este complet sau c nu au fost
respectate dispoziiile legale care garnteaz aflarea adevrului, restituie cauza organului care a
efectuat urmrirea penal sau, potrivit art. 217, trimite cauza la un alt organ de urmrire, n
vederea completrii sau refacerii urmririi penale (art. 265). n sitauia restituirii, cauza va fi
soluionat n continuare potrivit procedurii obinuite [art. 470 alin. (3)]. De asemenea, procurorul
este obligat, n cazul restituirii cauzei, s dispun asupra meninerii sau revocrii msurilor
preventive ce cad n competena sa, a msurilor de siguran ori asigurtorii luate n cursul urmririi
penale, sau dac este cazul s ia asemenea msuri.n msura n care, cu ocazia verificrii cauzei
se constat de procuror c cercetarea a fost efectuat de un organ necompetent, acesta va trimite
cauza la organul competent potrivit art. 268 [art. 470 alin. (3)].
110) Urmrirea penal: obiect; limite; trsturi caracteristice.
Urmarirea penala se efectueaza de catre procurori si de catre organele de cercetare penala.

229

Organele de cercetare penala sunt: organele de cercetare ale politiei;

organele de cercetare

speciale. Ca organe de cercetare ale politiei functioneaza lucratorii operativi anume desemnati din
Ministerul de Interne. Organul de urmarire penala este obligat sa stranga probele necesare pentru
aflarea adevarului si pentru lamurirea cauzei sub toate aspectele, in vederea justei solutionari a
acesteia. Organul de urmarire aduna probele atat in favoarea, cat si in defavoarea invinuitului sau
inculpatului. Indatoririle se indeplinesc chiar daca invinuitul sau inculpatul recunoaste fapta. Organul
de urmarire penala este obligat sa explice invinuitului sau inculpatului, precum si celorlalte parti
drepturile lor procesuale. Organul de urmarire penala este de asemenea obligat sa stranga date cu
privire la imprejurarile care au determinat, inlesnit sau favorizat savarsirea infractiunii, precum si
orice alte date de natura sa serveasca la solutionarea cauzei. Procesul penal modern n
configuraia sa normal, tipic presupune existena unei etape, a unei funcii procesuale, a crei
finaliatate este stngerea de probe pe baza crora instana de judecat s poat trana, cu
autoritate de lucru judecat, conflictul de drept penal. n timp, urmriea penal i are limitele fixate
ntre momentul nceperii urmririi penale i momentul dispunerii unei soluii de ctre procuror.
Momentul nceperii urmririi penale este marcat prin rezoluie ( n cazul sesizrii externe ) sau prin
proces-verbal ( n cazul sesizrii din oficiu ). Subliniem c nceperea urmririi penale poate fi
dispus cnd nu exist nici un impediment din cele prevzute n dispoziiile art.10, cu ipoteza n
care acestea exist, fiind descoperite din chiar cuprinsul actelor de sesizare sau al actelor
premergtoare efectuate n cauz, procurorul prin rezoluie motivat, dispune nenceperea urmririi
penale. Momentul final al urmririi penale este marcat prin soluia dispus de procuror, care poate fi
trimitera n judecat sau scoaterea de sub urmrire penal, ncetare a urmririi penale ori clasare.
Astfel, n cazul n care se constat vinovia nvinuitului sau inculpatului, urmrirea penal se va
finaliza prin emiterea actului de sesizare a instanei, rechizioriu, procesul penal trecnd n faza
urmtoare, i anume judecata. n cazul n care nu se dovedete vinovia nvinuitului sau
inculpatului, se dispune, prin ordonan sau rezoluie, scoaterea de sub urmrire penal ( art.262
raportat la art.249 ), acte procesuale care semnific ncheirea urmririi penale. n cazurile
prevzute expres de lege ( art.10 lit.f j fr lit.i ), dac exist nvinuit sau inculpat n cauz, se
dispune, prin rezoluie motivat sau ordonan, ncetarea urmririi penale. Urmrirea penal se
finalizeaz i prin clasare ( art.11 pct.1 ), dispus printr-o ordonan. Obiectul urmririi penale
Potrivit art.200 C.proc.pen., urmrirea penal are ca obiect strngerea probelor necesare cu privire
la existena infraciunilor, la identificarea fptuitorilor i la stabilirea rspunderii acestora, pentru a se
constata dac este sau nu cazul s se dispun trimiterea n judecat. Prin strngerea probelor
necesare se nelege att operaiunea de adunarea probelor, ct i evaluarea lor, pentru a se
constat dac sunt suficiente n vederea dispunerii soluiei de trimitere n judcat. n obiectul
230

urmririi penale se nscrie att rezolvarea laturii penale, ct i activitile legate de rezolvarea laturii
civile a cauzei penale; avem n vedere situaii n care aciunea civil se exrecit din oficiu n
procesul penal sau cnd ncadrarea juridic a faptei se poate face, n mod corect, innd seama i
de ntinderea prejudiciului cauzat prin infraciune. Stabilirea existenei infraciunii trebuie neleasc
ca o obligaie a organelor judiciare de a avea n vedere infraciunile, indiferent de stadiul de
tentativ sau fapt consumat. Identificarea frpuitorilor consacr intenia legiuitorului ca, n cadrul
umrririi penale, probele aduntate s ajute la depistarea tuturor acelora care au svrit fapta
penal ( autori, complici, instigatori). Prin expresia stabilirea rspunderii fptuitorilor legiuitorul a
dorit ca prin probele adunate n crusul urmririi penale s se elucideze i aspectele legate de
vinovia fptuitorului, dac acesta poate s fie sau nu subiect al rspunderii penale. Potrivit
art.202, organul de urmrire panl are obligaia s strng probele necesare pentru aflarea
adevrului i pentru urmrirea cauzei sub toate aspectele, n vederea justei soluionri a acesteia.
Organul de urmrire adun probele att n favoarea, ct i n defavoarea nvinuitului sau
inculpatului. Organul de urmrire penal este, de asemenea, obligat s strng date cu privire la
mprejurrile care au determinat, nlesnit sau favorizat svrirea infraciunii, precum i orice date
de natur s serveasc la soluionarea cauzei. Trsturile caracteristice ale urmririi penale Fiecare
faz a procesului penal se caracterizeaz prin existena unor trsturi care l configureaz
caracteristicele eseniale, deosebind-o n acelai timp de celelalte faze ale procesului penal. n
literatura de specialitate sunt menionate ca trsturi carcateristice ale urmririi penale: lipsa de
colegialitate a organului de urmrire penal, subordonarea ierarhic n efectuarea actelor de
urmrire penal, caracterul nepublic al activitilor judiciare, caracterul necontradictoriu expres al
procesului penal n acest faz, forma preponderent scirs a urmririi penale. Din punctul nostru de
vedere, doar ultimele patru, n fapt, configureaz generic caracterele acestei faze a procesului
penal. Subordonarea ierarhic n efectuarea actelor de urmrire penal-Avnd n vedere c n
acest faz a procesului penal sunt abilitate de lege s defoare activiti dou categorii de
organe judiciare , i ne referim aici la organele de cercetare penal i la procuror, pentru optima
funcionare a acestora legiuitorul a impus o anumit ierarhie. n primul rnd, dispoziiile legale
prevd o subordonare funcional a organelor de cercetare penal fa de magistratul procuror.
Astfel, procurorii conduc i controleaz nemijlocit activitatea de cercetare penal a organelor poliiei
judiciare i a altor organe de cercetare speciale. Organele de poliie judiciar, conform art.III din
Legea nr.281/2003, i desfoar activitate n mod nemijlocit, sub conducerea, supravegherea i
controlul procurorului, fiind obligate s aduc la ndeplinire toate dispoziiile acestuia. Potrivit
art.219 alin.(2), dispoziiile date de procuror sunt obligatorii pentru organul de cercetare penal.
Dac acest organ are de fcut obiecii, poate sesiza prim-procurorul

parchetului sau, cnd

231

dispoziiile sunt date de acesta, de procurorul ierarhic superior, fr a ntrerupe executarea lor. n
cazul nendeplinirii sau al ndeplinirii n mod defectuos de ctre organele de cercetare penal a
dispoziiilor date de procuror, acesta va sesiza conductorul organului de cercetare penal, care
are obligaia ca, n termen de 3 zile de la sesizare, s comunice procurorului msurile dispuse. De
asemenea, n art.31 din Legea nr.92/1992 se arat, ntre altele, c procurorii conduc i controleaz
activitatea de cercetare penal a poliiei i a altor organe. Pe lng acest subodonare funcional
coexist i subordonarea administrativ , proprie fiecrei categorii de organe judiciare .Dorim s
subliniem doar c n cazul organelor de cercetare ale poliiei judiciare, organul ierarhic superior al
acestora nu poate s le dea ndrumri sau dispoziii privind cercetarea peanl, procurorul fiind
singurul competent n acest sens, conform dispoziiilor art.219 alin.(1). Ct privete subordonarea
adminsitrativ a procurorilor, n conformitate cu dispoziiile art.28 ali.(4) din Legea nr.92/1992,
dispoziiile procurorului ierarhic superior sunt obligatorii pentru procurorii din subordine dac sunt
date n scris i sunt n conformiate cu legea. Nu vor putea fi date

ns dispoziii pentru

neefectuarea actelor care se pot ndeplini, potivit legii, ntr-o cauz penal. Lipsa de publicitate a
urmririi penale-Finalitatea specific a urmririi penale presupune ca acestea s se desfoare n
anumite condiii care s garanteze ndeplinirea obiectului propriu acestei faze a procesului penal,
astfel cum este artat el n dispoziiile art.200. Astfel, stngerea elementelor probaiunii cauzei
implic o procedur nepublic, chiar secret , n contrast cu modul de desfurare a judecrii
cauzei, la care publlicitatea este ridicta la rang de principiu. Dei pe parcursul urmririi penale
exist momentele n care prile sau alte persoane pot lua la cunotiin de unele probe
adminsitrate n cauz, chiar i n asemenea situaii materialul de urmrire penal nu este cunoscut
n totalitate. De asemenea, pentu inculpat este legiferat instituia prezentrii materilalului de
urmrire penal care i d acestuia posibilitatea s cunoasc toate actelea de urmrie penal
efectuate n cauz. Acest moment este ns plasat dup ce au fost efectuate toate actele de
urmrire penal ( art.250 alin.1 ). Pe aceste conisderente, n doctrina de specialitate anterioar
adoptrii Legii nr.32/1990, caracterul secret al urmririi penale era condiserat o trstur specific.
Modificrile legislative care au intervenit dup decembire 1989, cu privire special asupra
configuraiei drepturilor aprtorului, au dus ns la transformarea acestei opinii. Astfel, prin
modificarea art.172 i, de asemenea, a art.173-n care se arat c, n cursul urmririi penale,
aprtorul nvinuitului sau inculpatului, al prii vtmate, al prii civile i al prii responsabile
civilmente are dreptul s asiste la efectuarea oricrui act de urmrie penal- a aprut nou subiect
cu aptitudinea de a cunoate actele probatorii. Pe cale de consecin, la acest moment doctrina
actual a impus lipsa de pubilictate a urmririi penale ca o trstur definitorie a acesteia.
Caracterul

necontradictoriu

al

urmririi

penale-Condiia

esenial

fazei
232

judecii,

contradictorialitatea presupune n esen, ca toate iniiativele procesuale s fie puse n discuia

prilor, fiecare dintre acestea exprimndu-i punctul de vedere, motivat, asupra chestiunii n cauz.
Avnd n vedere ns lipsa de publicitate a urmririi penal, i pe cale de consecin, accesul limitat
al prilor la materialul de urmrire penal, n aceast faz a procesului penal regula genreal care
se despinde i n baza dispoziiilor art.71 alin.(2) i art.77 din care rezult c organul de urmrire
penal administreaz probele fr a le supune discuiei prilor existente n cauz, este
necontradictorialitate. Absena contradictorialitii confer umrririi penale operativitate i mobilitate,
trsturi care lipsesc fazei de judecat, organele de urmrire penal, n tactica pe care o adopt n
rezolvarea cauzelor, putnd efectua actele de urmrie penal n momentul cel mai potrivit, la data i
la locul corespunztoare cerinelor concrete ale ale dosarului penal. Nu contestm existenaa unor
momente n care se pot identifica elemente de contradictorilaitat, cum ar fi prezentarea materialului
de umrrie penal, dar caracterul de excepie al acestora nu face dect s confirme regula mai sus
artat. Carcterul preponderent al formei scrise -Soluionarea definitiv a cauzei penale este
atributul exclusiv al instanei de judecat, soluiile date de procuror nefiind definitive i, de
asemenea, nu se bucur de autoritate de lucru judecat. Pentru realizare acestui atribut, precum i
din necesitatea ca instana de judecat s poat controla n virtutea principiului legalitii nscris n
dipoziiile art.2, modul n care au lucrat organele de urmrire penal, a fost consacrat forma
preponderent scris a actelor de urmrire penal. Aceast trstur este conferit urmririi penal,
pe de o parte, de faptul c au relevan juridic n faa instanei numai actele cuprinse n dosar sub
form scris, iar pe de alt parte, pe parcursul urmririi penale prile nu pot aciona dect n scris,
formulnd cereri n form scris.
111) Valoarea probatorie a raportului de expertiz.
Dupa efectuarea expertizei, expertul intocmeste un raport scris. Cand sunt mai multi experti se
intocmeste un singur raport de expertiza. Daca sunt deosebiri de pareri, opiniile separate sunt
consemnate in cuprinsul raportului sau intr-o anexa. Raportul de expertiza se depune la organul de
urmarire penala sau la instanta de judecata care a dispus efectuarea expertizei.

Raportul de

expertiza cuprinde: a) partea introductiva, in care se arata organul de urmarire penala sau instanta
de judecata care a dispus efectuarea expertizei, data cand s-a dispus efectuarea acesteia, numele
si prenumele expertului, data si locul unde a fost efectuata, data intocmirii raportului de expertiza,
obiectul acesteia si intrebarile la care expertul urma sa raspunda, materialul pe baza caruia
expertiza a fost efectuata si daca partile care au participat la aceasta au dat explicatii in cursul
expertizei; b) descrierea in amanunt a operatiilor de efectuare a expertizei, obiectiile sau explicatiile
partilor, precum si analiza acestor obiectii ori explicatii in lumina celor constatate de expert; c)
concluziile, care cuprind raspunsurile la intrebarile puse si parerea expertului asupra obiectului
233

expertizei.

234