Opera lui Marin Preda, unitara sub raportul temelor si al viziunii, constituie o noua varsta a

romanului romanesc. Ca formula estetica, proza lui Marin Preda se incadreaza realismul
postbelicsi ilustreaza, cu o mare putere de sugestie, sfarsitul romanului doric si nasterea unei
obiectivitati moderne.
Scriitorul debuteaza in 1948 cu un volum de nuvele inspirate din universul rural, Intalnirea din
pamanturi, prin care anticipeaza romanele ulterioare. Nuvelele pregatesc cititorul pentru motive,
intamplari si personaje din romanul Morometii, care apare in doua volume, primul in 1955, cel
de-al doilea 12 ani mai tarziu, in 1967.
Desi modalitatea artistica si problematica celor doua volume ale romanului Morometii difera,
romanul este unitar, deoarece reconstituie imaginea satului romanesc intr-o perioada de criza,
inainte si dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial. Sunt inregistrate transformarile vietii rurale, ale
mentalitatilor si ale institutiilor, de-a lungul unui sfert de secol, si se impune o noua tipologie a
personajelor. In acelasi timp, romanul dezvolta, prin tema familiei, o viziune noua despre lume,
despre realitatile contemporane, intr-un stil epic de mare densitate, facand apel si la observatia
psihologica.

Cuprins
Romanul ilustreaza sfarsitul romanului doric

renuntarea partial la omniscient

(N.

Manolescu), intrucat perspectiva naratorului obiectiv, care povesteste intamplarile la persoana

a III-a se completeaza prin aceea a reflectorilor, ca si prin aceea a informatorilor. De
asemanea, se observa o contaminare, dupa cum spune Nicolae Manolescu, a naratorului de
personajele sale, lucru care poate fi explicat prin decantarile biografice. Efectul este limitarea
oniscientei. Focalizarea este interna, centrata mai ales pe Ilie Moromete, care devine reflectorul
principal.
Pentru Marin Preda, literatura si, mai ales, romanul reprezinta reflectarea unor sentimente ale
scriitorului in numite moment ale existentei sale. Viziunea despre lume se contureaza in roman
prin temetica abordata, prin conflict, prin particularitatile de compozitie, prin evenimentele
prezentate si, mai ales, prin perspective personajului Ilie Moromete asupra vietii si a intamplarilor.
Romanul prezinta destramarea-simbolica pentru gospodaria romaneasca traditionala a unei
familii de tarani dintr-un sat din Campia Dunarii, Silistea-Gumesti. Aceasta tema se impleteste
ce altele, care nuanteaza fresca vietii rurale dinainte si de dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial.
Titlul Morometii asaza tema familiei in centrul romanului, insa evolutia si criza familiei sunt
simbolice pentru transformarile din satul romanesc al vremii, astfel ca romanul unei familii este si
un

roman al deruralizarii satului

(N. Manolescu).

O alta tema este criza comunicarii, absenta unei comunicari reale intre Ilie Moromete si
familia sa. Tema timpului viclean, nerabdator(

timpul nu mai are rabdare

), relatia dintre

individ si istorie nuanteaza tema sociala.

Compozitia primului volum utilizeaza tehnica decupajului si accelerarea gradata a curgerii
timpului naratiunii.
Volumul este structurat in trei parti, cu o actiune concentrata, care se desfasoara pe parcursul
verii, cu trei ani inaintea izbucnirii celui de-al Doilea razboi Mondial. Prima parte ilustreaza viata
rurala :cina, taierea salcamului, intalnirea duminicala din poiana lui Iocan, hora, fuga Polinei cu
Birica. Partea a doua se deruleaza pe parcursul a doua saptamani, incepand cu plecarea lui

Achim cu oile, la Bucuresti si pana la serbarea scolara cu ocazia careia Nicule ia premiul
intai. Partea a treia, de la seceris pana la sfarsitul verii, se incheie cu fuga feciorilor. Cele trei
parti conferaechilibru compozitional. Fiecare parte incepe cu o prezentare de ansamblu:masa,
prispa, secerisul.
Incipitul se realizeaza prin referire la tema timpului. La inceput, timpul pare ingaduitor cu
oamenii: In Campia Dunarii, cu cativa ani ianitea celui de-al Doilea Razboi Mondial, se pare ca
timpul avea cu oamenii nesfarsita rabdare; viata se scurgea aici fara conflicte mari. Verbul se
pare sugereaza ca aceasta imagine a timpului rabdator este doar o iluzie a lui Ilie Moromete care
va fi contrazisa de toate intamplarile care se petrec pe parcursul primului volum, mai ales ca in
familia taranului mocnesc numeroase conflicte, pe care el incearca sa le domine prin autoritate,
ironie, detaseare si , uneori , chiar prin atitudine agresiva.
Motivul timpului viclean anunta o criza ce urma sa apara, declansata fiind de istorie care
adduce modificari esntiale ale tiparului existential traditional.
Finalul primului volum este construit simetric fata de incipit. Astfel timpul devine necrutator si
intoleranr, mai ales ca evenimantele istorice care vor urma vor supune satul unor trnsformari
ireversibile:
avea rabdare

Trei ani mai tarziu, izbucnea cel de-al Doilea Razboi Mondial. Timpul nu mai
.

Motivul timpului rabdator si al timpului nerabdator confera sfericitate primului volum al

romanuilui, care cuprinde o epoca incheiata dein viata satului traditional romanesc.
Un triplu conflict va destrama familia lui Moromete. Este mai intai dezacordul dintre tata si
cei trei fii ai sai din prima casatorie: Nila, Paraschiv si Achim, izvorat dintr-o modalitate diferita de
a intelege lumea. Fii cei mari isi dispretuiesc tatal fiindca nu sties a transforme in bani produsele
economiei rurale, precum vecinul lor Tudor Balosu, care se adapteaza mai usor noilor relatii
capitaliste.
Cel de-al doilea conflict izbucneste intre Moromete si Catrina, sotia lui. Moromete vanduse in
timpul secetei un pogon din lotul sotiei, promitandu-i, in schimb, trecerea casei pe numele ei. De
teama fiilor celor mari care isi urau mama vitrega, Moromete amana indeplinirea promisiunii. Din
aceasta cauza, femeia simte
copii

cum i se strecoara in inima nepasarea si sila de barbat si

, gasindu-si initial refugiul in biserica, dar in al doilea volum Catrina il paraseste pe Ilie,

dupa ce afla de vizita lui la Bucuresti.

Al treilea conflict este cel dintre Moromete si sora lui, Guica, care si-ar fi dorit ca fratele
vaduv sa nu se mai casatoreasca pentru a doua oara. In felul acesta, ea s-ar fi stabilit in casa lui
Moromete , ca sa se ocupe de gospodarie si de cresterea copiilor, pentru anu raman e singura la
batranete. Faptul ca Moromete se recasatoreste si ca isi construieste o casa departe de
gospodaria ei, ii aprinse ura impotriva lui, pe care o transmite celor trei fii mai mari. Guica are o
influentra negative asupra nepotilor si va contribui la grabirea prabusirii familiei.
Un alt conflict secundar este acela dintre Ilie Moromete si fiul cel mic, Niculae. Copilul isi
doreste cu ardoare sa mearga la scoala, in timp ce tatal, care trebuia sa plateasca taxele il
ironizeaza:

alta treaba n-avem noi acuma! Ne apucam sa studiem

sau sustine ca

invatatura nu ii aduce niciun beneficiu. Pentru a-si realiza dorinata de a studia, baiatul se
desprinde treptat de familie.

Exista in primul volum al romanului Morometii cateva secvente narative de mare

profunzime, care sustin temele cartii.
O secventa semnificativa pentru ilustrarea relatiilor dintre personaje este aceeea a serbarii
scolare la care Niculae ia premiul intai. Desi isi iubeste copiii si le vrea binele, Moromete isi
cenzureaza orice manifestare de afectiune fata de ei. Neinteresat cu adevarat de preocuparile si
situatia fiului mai mic, el nu stie ca baiatul e bolnav si se astepta ca Niculae, care era trimis zilnic
cu oile, sa ramana repetent. Spre surprinderea lui, copilul ia premiul inatai. Stinghereala lui
Niculae, cand primeste premiul pe scena, criza de friguri care il cuprinde in timp ce incerca sa
recite o poezie, toate acestea ii produc lui Moromete o emotie puternica, iar gesturile de
mangaiere sunt schitate cu multa stangacie.
Scena cinei este o schita a psihologiei Moromeilor. Descrierea cinei se realizeaza lent, prin
acumularea detaliilor. Ceremonialul cinei pare a surprinde un moment din existent familiei
traditionale, cindusa de un tata autoritar, dar semnele din text dezvaluie adevaratele relatii dintre
membrii familiei. Ilie Moromete pare a domina o familie formata din copii proveniti din doua
casatorii, invrajbiti din cauza averii. Asezarea in jurul mesei sugereaza evolutia ulterioara a
conflictului, iminenta destramare a familiei:

Moromete statea parca deasupra tuturor

Personajul Ilie Moromete repreznta un tip de taran aparte in literatura romana : un spirit
refexiv, contemplativ, intelligent, ironic. Framantarile sale despre soarta taranilor depanzand de
rodele pamanatului, de vreme si de Dumnezeu sunt relevante pentru firea lui reflexive.
Personajul exponential al caraui destin ilustreaza moartea unei lumi

cel din urma taran

reprezinta conceptia traditionala fata de pamant si fata de familie. Criza satului arhaic se
reflecta in cunostinta acestui personaj confruntat tragic cu legile implacabile ale istorie, cu timpul
nerabdator
Drama paternitatii se grefeaza pe contextual social istoric care aduce schimbarea ordinii
cunoscute a lumii. Banul este noua valoare care o inlocueste pe cea traditionala , pamantul , si in
acelasi timp impune un nou mod de viata , agresiunea istoriei spulbera iluziile personajului:
unitatea famliei , libertatea morala a individului. Risipirea familiei duce la prabusirea morala a
tatalui.
Disimularea este o trasatura definitorie a firii lui Moromete, evidenta in majoritatea scenelor
din roman. Scena dintre Tudor Balosu si Moromete este semnificativa pentru firea sucita a
eroului. La intrebarea lui Balosu daca s-a hotarat sa-i vanda salcamul, Moromete se gandeste ca
e posibil sa i-l vanda, dar se poate sa nu-1 vanda, insa raspunde cu voce tare:
la noapte o sa ploua. Daca da ploaia asta, o sa fac o gramada de grau

Sa tii minte ca

, subintelegand ca

s-ar putea sa scape si altfelde datorii, decat taind salcamul, Starneste deseori reactii uluitoare
celor din jur, din cauza logicii sale sucite, cum ii spune Catrina.
Ironia ascutita, inteligenta iesita din comun si felul sau de a face haz de necaz contureaza
un personaj aparte intre taranii literaturii romane, stand mai aproape de realitate decat de fictiune.
Pana la ultima clipa Moromete nu accepta ideea ca rostul lui in lume a fost gresit si ca taranul
trebuie sa dispara . Este ilustrativ , in acest sens , monologul imaginar adresat unui oarecare
taran din sat reprezentant al noii ideologii socialiste, in timp ce pe ploaie, Moromete sapa un sant
in jurul sirei de paie din gradina , iar in alta parte a satului se pun la cale schimbari hotaratoare
pentru destinul taranimii. Monologul este semnificativ in ansamblul romanului pentru ca scoate in

evidenta consecintele nefaste ale diparitiei clasei taranesti , in contextul transformariilor scoailiste
ale agricultuirii . Atitudinea personajului este critica fata de noua societate, care se intemeiaza
utopic, pe anularea unei clase sociale , taranimea , adica pe distrugerea unei civilizatii si a unui
cod stravechi de comportament si intelepciune.

Incheiere

Morometii este un roman al deruralizarii satului. Criza ordinii sociale se reflecta in criza
valorilor morale,in criza unei familii, in criza comunicarii. Este un roman realist, pentru ca
dezvolta problema relatiei omului cu istoria si un roman modern in compozitie, in realizarea
personajului principal si in stil.