UNIVERSITATEA POLITEHNICA DIN TIMISOARA

FACULTATEA DE MECANICA

PROIECT R.M.O.P

- 2008 -

ORTEZA MEMBRUL INFERIOR

(GENUNCHI)

SCHELETUL MEMBRULUI INFERIOR

Membrul inferior are trei segmente:
- coapsa, al carui schelet este format din femur;
- gamba, al carui schelet este format din tibie si fibula;
- piciorul, in scheletul caruia gasim tarsul, metatarsul si falangele

FEMURUL: este cel mai lung os din intregul schelet. El are un

corp si doua extremitati. Extremitatea superioara este formata din
cap, gat si tromantere.
- capul femurului are forma sferica si este orientat in sus si medial,
se articuleaza cu cavitatea cotiloida;
- gatul femurului este aproape cilindric, lung de 6 cm si orientat de
pas in pas;
- trahantrele sunt doua proeminente asezate la locul de unire a
gatului cu corpul.

La marginea superioare a gatului exista o proeminent mare cu

contur patrulater care prezinta trahanterul mare; pe parte dorsala a
limitei dintre gat si corp se gaseste o proeminenta mai mica care
prezinta trahanterul mic. De la trahanterul mare porneste spre
trahanterul mic, creasta intreahanterica. Trahanterele si creasta
intrahanterica servesc pentru insertii musculare.
Corpul femurului are forma de prisma triungiulara si prezinta o
curbura cu concavitatea indreptata posterior. Cele trei fete sunt
convexe si netede. Dintre muchii numai cea posterioara prezinta
caractere particulare si poarta denumirea de linie aspra. In partea
mijlocie, linia aspra se prezinta ca o creasta groasa; extremitatea
superioara este trifurcata, iarextremitatea inferioara este bifuracta.
Pe linia aspra se insereaza muschi ai coapsei. Extremitatea
inferioara este alcatuita din doua mase voluminoase ovoide, numite
codili, un codil intern si unul extern. Pe fata anterioara, codilii se
unesc si formeaza o suprafata articulara forma de scripete, trahela
femurala care se articuleaza cu rahela iar pe fata posterioara, ei
sunt despartiti printr-o mare scobitura, incizura intercondiliana.
Suprafata condililor serveste pentru articularea cu oasele gambei.
OASELE GAMBEI:
Scheletul gambei este format din doua oase asezate paralel: tibia si
fibula.
TIBIA - os lung situat in partea interna a gambei; este mai
voluminoasa decat fibula.
Prezinta un corp si doua extremitati.
Extremitatea superiaora este mai volumnioasa decat cea
inferioara, este formata din doua tuberozitati, care sunt niste
condili: condilul lateral si condilul mediu.

Pe fata lor superioara condilii au suprafete articulare, cavitatile

glenoide ale tibiei care se articuleaza cu condili femurali. Pe partea
anterioara a acestei extremitati exista o proeminenta, tuberozitatea
anterioara, pe care fixeaza tendonul radelei. Corpul tibiei are forma
de prisma triungiulara.
Pe fata posterioara prezinta o creasta care porneste din dreptul
candilului lateral si merge in jos si medial; ea se numeste linia
oblica a tibieisi serveste pentru insertia muschiului sobar si tibial
posterior. Pe fata inferioara are o creasta foarte ascutita in partea ei
mijlocie, creasta anterioara.
Extremitatea inferioara este mai putin voluminoasa decat cea
superioara. Ea prezinta o fata articulara pentru trahelea
astrogalului. La partea interna, extremitatea inferioara se
prelungeste sub forma unei apofize numita maleala mediala,
caresearticuleaza tot cu astrogalul. Pe fata laterala a acestei
extremitati se gaseste o fateta articulara, fibula.
FIBULA este cunoscuta si sub denumirea veche de paraneu.
Este un os lung, mai subtire decat tibia, asezat pe partea laterala a
gambei. Prezinta un corp si doua extremitati prin carese articuleaza
cu tibia.
Extremitaea superioara se prezinta ca o ingrosare numita capul
fibiei. Pe fata superioara are o articulara pentru condilul lateral al
tibiei, iar lateral de acesta este apofiza piramidala, apofiza stibiala.
Corpul fibulei este subtire si are forma de prisma triunghiulara cu
suprafete neregulate, pentru insertia muschilor.
Extremitatea inferioara formeaza maleala laterala si se prezinta ca
o ingrosare ovala, turtita lateral, care coboara sub nivelul
extremitatii ionferioare a tibiei. Pe fata mediala are suprafete
articulare pentru tibie si pentru astrogal.

ROTULA os scurt, turtit, antero-posterior, (patela) asezat in

partea anterioara a genunchiului. Are forma aproximativ
triunghiulara, prezentand o baza si un varf. Pe suprafetele
articulare de pe fata posterioara se articuleaza cu condilii femurului
iar pe ia se insera muschi si ligamente. Este cuprinsa in grosimea
tendonului, muschiul cvadicepsla nivelul genunchiului, din care
cauza este considerata un os sesanoid.
MUSCULATURA
MUSCHII COAPSEI
Dupa asezarea lor topografica se impart in 3 grupe :
a.) Muschii anteriori ai coapsei
- Muschiul tensor al fasciei lata ( m. tensor fasciae latae ). Prin
actiunea sa contribuie la abductia coapsei si la extensia
genunchiului.
- Muschiul croitor ( m. sartorius ). Trecand peste articulatiile
coxofemurala si cea a genunchiului, el face flexia coapsei pe bazin
si contribuie la rotatia mediala si la flexia gambei pe coapsa.
- Muschiul cvadriceps femural ( m. quadriceps femoris ).Are 4
capete de origine : Dreptul femural ,vastul medial ,vastul lateral si
vastul intermediar. Cele 4 capete se unesc si se termina pe un
tendon puternic, care inglobeaza rotula denumit tendonul rotulian,
prin care se insera pe tuberozitatea tibiei. Prin actiunea de extensie
a gambei pe coapsa el are un rol important in statica ( ortostatism )
si mers.
b.) Muschii mediali ai coapsei
- Muschiul gracilis ( m. gracilis ). Pe langa adductie a coapsei el
face si flexia gambei pe coapsa.
- Muschiul pectineu ( m. pectineus ). Pe langa miscarea de
adductie contribuie si la flexia coapsei pe bazin, de la orizontala in
sus.
- Muschiul adductor lung ( m. adductor longus ). Este cel mai
superficial din grupul muschilor adductori, isi are originea pe
unghiul pubelui si se insera pe buza mediala a liniei aspre a

femurului, in treimea mijlocie.

- Muschiul adductor scurt ( m. adductor brevis ). Este situat sub
pectineu si adductor lung, isi are originea pe ramura inferioara a
pubelui si se insera pe buza mediala a liniei aspre a femurului.
- Muschiul adductor mare ( m. adductor magnus ). Isi are originea
pe ramura ischiopubiana si pe tuberozitatea ischiatica; se insera pe
buza mediala a liniei aspre a femurului si cu o alta portiune, pe
condilul medial al femurului. Intre cele 2 capete de insertie ale sale
se delimiteaza un orificiu hiatul tendinos al adductorului mare
prin care artera femurala insotita de vena femurala trec in regiunea
posterioara a genunchiului, unde devin artera si vena poplitee
c.) Muschii posteriori ai coapsei
Trecand peste articulatia soldului si a genunchiului ei contribuie la
realizarea extensiei coapsei pe bazin, iar ca actiune principala
realizeaza flexia gambei pe coapsa.
- Muschiul biceps femural ( m. biceps femoris ). El se insera pe
capul fibulei, pe langa extensia coapsei pe bazin si flexia gambei
pe coapsa, bicepsul femural face si rotatia laterala a gambei.
- Muschiul semitendinos ( m. semi-tendinosus ). Isi are originea pe
tuberozitatea ischiatica si insertia pe tibie, formand planul profund
al labei de gasca.
- Muschiul semimembranos ( m. semimembranosus ). Pe langa
flexia gambei pe coapsa, el face impreuna cu semitendinosul
rotatia mediala a gambei ;
LIGAMENTELE
Oasele unei articulatii sunt actionate de catre muschi. Acestia se
leaga de articulatii prin tendoane lipsite de elasticitate.
Ligamentele, care au o elasticitate redusa, conecteaza oasele
articulare si le mentin pozitia prin limitarea mis-carilor. Fara
ligamente oasele ar putea fi foarte usor dislocate. Ligamentele sunt
o forma de tesut conjunctiv. Tesutul cartilaginos al ligamentelor
este format din colagen si elastina.

In majontatea ligamentelor, acest tesut este asezat ordonat in

fascicule fibroase. Aceste fascicule de fibre sunt dispuse in diverse
directii, in functie de solicitarile la care sunt supuse. In ligamentele
cu o forma cilindrica, fibrele sunt dispuse longitudinal si rezista la
intindere. Alte ligamente, care au rolul de a preveni miscarea
laterala a articulatiilor, sunt dispuse sub forma unei retele
incrucisate de fibre.

AFECTIUNILE GENUNCHIULUI
Artrita genunchiului.
Leziunile ligamentelor:
- leziunile ligamentelor incrucisate anterior si posterior
- leziunile ligamentelor colaterale medial si laterall.
Leziunile si afectiunile tendoanelor:
- tendinita si ruptura de tendoane
- sindromul de banda iliotibiala.
Alte afectiuni ale genunchiului:
- osteocondrita disecanta
- osteomelita

DIAGNOSTICAREA AFECTIUNILOR DE LA NIVELUL

GENUNCHIULUI
anamneza pacientul relateaza detaliat simptomele si
eventualele injurii, afectiuni concomitente care ar putea sa
explice durerea
examinarea fizica medicul face miscari de flexie, extensie,
rotatie si presiune asupra genunchiului pentru a localiza
durerea si a determina gradul de limitare al miscarilor
teste diagnostice se efectueaza unul sau mai multe teste
pentru a determina natura afectiunii
radiografia un fascicul de raze X este trecut prin genunchi,
formand o imagine bidimensionala a structurii osoase
computer tomografie axiala un fascicul cu raze X cu durata
de o fractiune de secunda, este trecut prin genunchi din
unghiuri diferite, detectat de un scanner si analizat de un
computer; se produc o serie de sectiuni ale genunchiului, care
vizualizeaza tesuturile moi mult mai clar decat radiografia
normala; imagini individuale pot fi combinate de un
computer, pentru a realiza o imagine tridimensionala a
genunchiului
OSTEOMIELITA
Este o infectie hematogena a osului, produsa cel mai frecvent de
stafilococul auriu, localizata de obicei in metafiza oaselor lungi la
copii si adolescenti.
Termenul de osteomielita indica alterarea osului, accentuand
participarea maduvei la procesul inflamator.
Pentru a scoate in evidenta afectarea primara pe cale
hematogena a maduvei osoase, unii autori, i-au dat numele de
MIELITA ACUTA CONJUNCTIVA, iar altii din contra,

concentrandu-se asupra procesului distructiv osos propriu-zis o

numesc OSTEITA.
Boala a fost cunoscuta din timpul lui Hipocrate sub numele
de Caria spontana iar Pasteur (in 1880) arata etiologia ei ca fiind
produsa de stafilococul auriu denumit si furuncul osului.
In general se apreciaza ca morbiditatea si mortalitatea
datorita osteomielitei sunt in continua scadere, estimandu-se ca
posibile 5% complicatii dupa aceasta afectiiune.
PATOGENIE si PATOLOGIE
Din punct de vedere patogenic se poate admite o anomalie
septica sau o tromboza a vaselor nutritive ale osului.
Osteomielita acuta se produce frecvent intre 5 si 15 ani, rar la
adulti avand ca agent etnologic stafilococul auriu sau alti germeni
(streptococul, stafilococul alb, pneumococul, colibacilul, bacilul
Eberth)
LOCALIZARE
Osteomielita poate afecta orice fragment osos, dar in general
boala se localizeaza la nivelul oaselor lungi (84,4%), femur, tibie,
humerus, si mai rar la nivelul oaselor late, (3,9%) craniu, omoplat
si scurte (5,2%), vertebre, calcaneu. Dintre oasele lungi cele mai
afectate sunt: femurul si tibia (70%),localizari constatate si de
Trueta in anul 1951.
Infectia osteomilitica ca proces infectios cu localizare exclusiv
osoasa se desfasoara in trei etape succesive:
- initial se constata aparitia unui factor infectios primitiv;
- invazia organismului dominata de manifestari generale;
- Fixarea germenului la nivelul osului si declansarea
osteomielitei
TRATAMENTUL OSTEOMIELITEI
Tratamentul osteomielitei acute este complex si se bazeaza pe
urmatoarele principii:
- combaterea infectiei

- marirerea reactivitaii organismului

- imobilizarea segmentului afectat
- interventie chirurgicala in focar
Mijloacele terapeutice sunt medicale, ortopedice si chirurgicale.
ORTEZELE
O ortez este un dispozitiv utilizat pentru a susine o parte a
corpului slbit, instabil, rnit.
Exist orteze pentru spate, bra i umr, membrul inferior i aa
mai departe. Multe din aceste tipuri sunt produse doar pentru
membrul inferior. Chiar i un susintor plantar mic, executat la
comand, ce apare simplu la o prim privire este rezultatul final al
unui proces de potrivire nevoilor speciale ale celuia cruia i este
destinat. Ortezele trebuie sa corespunda anatomic fiecrui pacient.
Fiecare ortez produs se fabric urmnd recomandarea unui
medic.
Ortezistul creaz dispozitive ce ofer susinere prilor corpului
unui pacient pentru a compensa paralizia muchilor, asigur
atenuarea durerii sau previn deformrile ortopedice n formare.
Ortezistul trebuie s neleag anatomia, fiziologia i patologia
corpului uman i forele de presiune ce pot fi aplicate asupra
corpului. Scopul primordial este acela de a mbunti i a menine
calitatea vieii pacientului.
Pacienii care necesit dispozitive ortotice vor beneficia de
susinerea, protecia i funcia mbuntit pe care le ofer
dispozitivele. Noi msurm, concepem i fabricm dispozitive
ortotice chiar aici n centrul nostru, oferind un dispozitiv executat
la comand ntr-un timp foarte scurt.
Domeniul ortezrii include dispozitive pentru membrul inferior,
trunchi, gt i membrul superior.

Orteza este un dispozitiv ortopedic utilizat pentru a susine, alinia,

preveni sau corecta deformrile unei pri a corpului sau pentru a
mbunti funcia prilor mobile ale corpului.
Examinarea fizic
Examinarea i evaluarea ar trebui s identifice tulburrile patomecanice care afecteaz funciile individuale. Aliniamentul
scheletal sau articular viciat poate interveni n stabilitatea
pacientului.
Deficienele musculare exercit efort inegal asupra articulaiilor i
compromite tiparul de mers al individului. Neuropatiile pot de
asemenea afecta mersul. Testarea pacientului include evaluarea
coordonrii, sensibilitii i reflexelor. Examinarea condiiei pielii
i esuturilor subcutanate este esenial pentru a face o prescriere
medical a unui dispozitiv ortopedic. Escarele, rnile nevindecate,
edemele i anumite grupe musculare atrofiate afecteaz selectarea
dispozitivului ortotic.
Un alt factor fizic este vzul. Pacienii cu disfuncionaliti severe
necesit o anumit fixare i un tip de ortez care le va oferi ansa
de a putea s i pun n mod independent orteza. Indiferent de
partea corpului care va necesita o ortez, examinarea va trebui s
aibe n vedere capacitatea pacientului de a-i folosi minile. Va
putea pacientul s mnuiasc nchiztorile de la ortez sau orteza
necesit modificri?
Durata
Pacientul ar trebui informat cu privire la durata de utilizare a
ortezei, att din punct de vedere a perioadelor din timpul zilei cnd
dispozitivul trebuie purtat ct i cu privire la timpul de reevaluare a
ortezei, saptmni sau luni mai trziu. Dac scopul utilizrii ortezei
este de termen lung, este esenial utilizarea materialelor i
componentelor ferme.

Clasificare
Orteze de membru inferior
Ortezele de picior pot fi un suport plantar purtat n interiorul
pantofului, o modificare interioar lipit n interiorul pantofului
sau o modificare exterioar fixat pe clciul pantofului. O ortez
de glezn-picior acoper o anumit poriune din laba piciorului i
glezn. Ortezele de genunchi se extind de la poriunea distal a
coapsei la partea proximal a piciorului. O ortez de genunchiglezn-picior cuprinde coapsa, gamba i laba piciorului. Ortezele
de old nconjoar oldul. O ortez de old-genunchi-glezn-picior
pornete de la pelvis i se termin la laba piciorului. O ortez de
trunchi-old-genunchi-glezn-picior ncercuiete torsul, ambele
coapse i gamblele i se termin la labele picioarelor.

Orteze cervicale i de trunchi

Majoritatea ortezelor de trunchi sunt numite dup seciunea de tors
coninut sau ncercuit precum i dup tipul de control pe care l
asigur orteza. De exemplu, o ortez lombosacral de control al
flexiei i extensiei se extinde de la zona de mijloc a toracelui pn
la nivelul pelvisului i are bare verticale i o pnz frontal care

restricioneaz raza de flexie i extensie a trunchiului.

Orteze de membru superior

Ortezele de membru superior pot fi: orteze de umr, orteze de cot,
orteze de ncheietur a minii, orteze de mn sau orice combinaie
ntre acestea.

Funcie
Toate ortezele aplic fore asupra corpului. Beneficiul terapeutic al
aplicrii forei poate fi acela de a se opune sau a asista micarea, de
a transfera for sau de a proteja o parte a corpului. Fora i partea
corpului supus la fora respectiv influeneaz confortul ortezei.
Ortezele sunt de asemenea utilizate pentru a controla micarea
excesiv sau nedorit (de exemplu pentru a preveni scolioza
toracic s se agraveze poziionnd strategic cptueli ntr-o ortez
de trunchi). Pe lng rezistena la micare, ortezele pot menine un
aliniament particular. O ortez de old poate ine capul femural n
cavitatea acetabular, la un adolescent cu boala Calve Perthes. O
ortez de ncheietur a minii poate minimaliza deviaia ulnar la

un pacient cu artrit reumatoid.

Ortezele pot fi de asemenea concepute pentru a transfera fore
dintr-o poziie a corpului la alta (de exemplu o ortez de picior care
transfer greutate de la pintenul calcaneu la antepicior). O ortez
care cuprinde tuberozitatea ischiatic i are partea inferioar
cptuit, transfer greutate de pe pelvis pe captul distal al ortezei
trecnd scheletul membrului inferior. Unele orteze protejeaz pri
ale corpului, prevenind deformri sau rniri. De exemplu, pacienii
cu arsuri au nevoie de protejarea grefelor de piele de alte traume.
n mod asemntor, individul cu o glezn instabil i cu tulburri
de sensibilitate, datorat bolilor neuropatice va fi mai stabil cu o
ortez de protecie de glezn-picior.
Eficacitatea dispozitivelor ortotice
Dei confortul este o prim condiie pentru toate ortezele,
beneficiul terapeutic al dispozitivului se va realiza doar dac
dispozitivul va aplica eficient forele. O ortez purtat peste un
segment al corpului aliniat necorespunztor, poate exercita for
pentru a corecta sau a reduce deformarea dac articulaia
anatomic cedeaz la fora pasiv. Dac deformarea nu poate fi
redus pasiv, atunci orteza trebuie s se adapteze aliniamentului
necorespunztor. De exemplu, pacientul poate avea un genunchi
care rmne n poziia de genu valgum. n momentul n care
tehnicianul aplic for manual corespunztoare, genunchiul va
atinge un aliniament mai drept. ntr-un asemenea caz, pacientul va
beneficia de o ortez corectoare, care va menine poziia
mbuntit. Alternativ, o persoan poate avea o deformitate fix
de halux valgus care nu se schimb atunci cnd se exercit o for
corectoare. Individul va beneficia de un pantof ajustat astfel nct,
dei nu schimb aliniamentul piciorului, va fi confortabil.

ntreinerea ortezei
Pentru ca orteza s funcioneze n mod corespunztor pe durata de
utilizare anticipat, din planul zilnic de tratament ar trebui s fac
parte un program structurat de ngrijire a ortezei. Orteza trebuie
pstrat ntr-un aliniament n extensie, pe mas sau pe sol, atunci
cnd nu este purtat.
ntreinerea ortezei implic inspecia regulat a pielii i atenie la
condiia componentelor, materialelor i accesoriilor.
Scopurile ce trebuiesc atinse la purtarea unei orteze
Stabilirea de scopuri nsoete prevenirea deteriorrii, reducerea
funcionrilor limitatorii i minimalizarea dizabilitii. Scopurile pe
termen scurt deriv din scopurile specifice pe termen lung i
trebuie s fie notabile, msurabile i s aibe o durat stabilit.
Planurile trebuie s includ instruire cu privire la punerea, darea
jos i ntreinerea ortezei i ngrijirea pielii. O perioad de
acomodare permite pacientului s se obinuiasc cu purtarea
dispozitivului.
Pacienii pot ntrerupe tratamentul atunci cnd au fost atinse
scopurile pe termen lung sau atunci cnd tehnicianul determin
faptul c individul nu va beneficia de nimic n urma interveniei
suplimentare.

SOLUTIA CONSTRUCTIVA REALIZATA IN SolidWorks

Descrierea produsului:
- asigura o stabilizare optima, datorita principiului celor 4 puncte
de sustinere. Are o stabilitate mare, datorita materialelor moderne
ce intra in compozitia sa. Ramele ortezei se adapteaza foarte bine
la forma anatomica. Indicatii: tratamentul conservativ al tuturor
instabilitatilor ligamentare izolate sau combinate in urma
interventiilor chirurgicale, in cazul rupturii ligamentului incrucisat
anterior,rupturii ligamentului incrucisat posterior traumatismelor
ligamentelor intraarticular si colateral lateral.
Materialul folosit:
- material termoformabil (polietilena)
- sistem de fixare si ajustare cu banda Velcro (arici)

PRINDERE

SCAIETE