Cuprins:

Capitolul I ANATOMIA sI FIZIOLOGIA APARATULUI

RENAL............................................................................................. 4

Capitolul II NOIUNI GENERALE DESPRE

INSUFICIENA RENALA............................................................. 10

SEMIOLOGIA APARATULUI URINAR....................................... 10

Capitolul III PREGTIREA PACIENILOR PENTRU EXLORARI RADIOLOGICE sI

FUNCIONALE ALE

APARATULUI RENAL.................................................................. 18

Capitolul IV NGRIJIREA PACIENILOR CU

INSUFICIEN RENAL............................................................. 35

Capitolul V PLAN DE NGRIJIRE NURSING.............................. 47

Capitolul VI CONCLUZII.......................................................... 72

CAPITOLUL I

Anatomia si fiziologia aparatului renal

NOIUNI DE ANATOMIE

Aparatul urogenital - este format din aparatul urinar si genital. Cea mai mare
parte a produsilor de excretie se elimina, printr-un ansamblu de organe care
formeaza aparatul excretor.

Aparatul urinar - este alcatuit din cei doi rinichi si de caile evacuatoare ale
urnii: calice, bazinete, uretere, vezica urinara si uretra.

Rinichii - organele secretoare ale urinii, au forma de boabe de fasole si sunt

situati de o parte si alta a coloanei lombare. Fiecare rinichi, ncojurat de un
strat celulo-adipos si nvelit de o capsula fibroasa inextensibila, este situat n
loja renala.

Rinichii au o margine externa convexa, o margine interna concava si doi poli:

unul superior si altul inferior. Pe partea concava se afla hilul renal, alcatuit din
artera si vena renala, limfaticele, nervii, jonctiunea uretero-bazinetala.
Rinichiul drept este situat ceva mai jos dect cel stng. Loja renala este
limitata n sus de diafragm, n spate de ultimele doua coaste si dedesubtul lor
de muschi si de aponevrozele lombare, iar nainte, de viscerele abdominale.
In jos, loja renala este deschisa [de aici, usurinta cu care se produce ptoza
renala].

Situarea lombo-abdominala a rinichiului explica de ce durerile renale pot fi

resimtite lombar, abdominal sau pelvian, de ce tumorile renale se evidentiaza
ca o masa abdominala si de ce flegmoanele perinefritice cu evolutie
superioara mbraca simptomatologie toracica.

Nefronul - unitatea anatomica si fiziologica a rinichilui, alcatuit din glomerul

[polul vascular] si tubul urinifer [polul urinar]. Numarul nefronilor din cei doi
rinichi se evalueaza la 2 milioane.

Glomerulul - primul element al nefronului - este alcatuit dintr-un ghem de

capilare care rezulta din ramificatiile unei arteriole aferente, provenita din
artera renala. Capilarele se reunesc apoi si formeaza, o arteriola eferenta,
care se capilarizeaza din nou n jurul primei portiuni a tubului urinifer.

Tub urinifer - al doilea element al nefronului - se prezinta, sub forma unui

canal lung de 50 mm, format din urmatoarele segmente; capsula Bowman,
tubul contort proximal, ansa Henle,tubul contort distal si tubii colectori.
Capsula Bowman - are forma unei cupe care nconjuara glomerulul si este
alcatuit din doua, foite.

Capsula Bowman, mpreuna cu glomerulul pe care l contine, poarta numele

de corpuscul Malpighi. Din tubi contorti distali, prin canalele colectoare si
canalele comune care se deschid n papilele renale, urina formata trece n
calice si de aici n bazinet.

Legatura bazinetelor cu vezica urinara - organ dotat cu o musculatura

puternica si situat n pelvis, napoia pubisului - este realizata, prin cele doua
uretere. Traiectul abdomino-pelvian al ureterelor explica posibilitatea
compresiunii acestora de catre fibroame, chisturi ovariene sau cancere rectosigmoidiene.

Uretra -canalul excretor al vezicii - are la femeie un traiect foarte scurt, spre
deosebire de barbat, la care traiectul este lung si traverseaza prostata, de
unde posibilitatea compresiunii uretrale de catre un adenom, de prostata, cu
rasunet asupra ntregului arbore urinar.

NOIUNI DE FIZIOLOGIE

Rinichiul este un organ de importanta vitala si are numeroase functii, dintre

care functia principala consta n formarea urinei. Prin aceasta se asigura

epurarea organismului de substante toxice. Formarea urinei se datoreaza

unui mecanism complex de filtrare la nivelul glomerulilor si de reabsorbtie si
secretie la nivelul tubilor, prin filtrarea glomerular se formeaza urina
primitiva [ 150 1 urina primitiva/24 ore, din filtrarea a 1500 1 plasma]. Urina
primitiva are compozitia plasmei, dar far proteine, lipide si elemente
figurate. Contine deci apa, glucoza, uree, acid uric si toti electrolitii sngelui.

In faza urmatoare, la nivelul tubilor care reabsorb cea mai mare parte a
filtratului glomeruiar, se formeaza urina definitiva. Totusi la acest nivel se
face o selectare: tubii reabsorb total sau n mare cantitate substantele utile si
n cantitate mica, pe cele toxice. Substantele utile sunt substante cu prag,
care sunt eliminate prin urina numai cnd concentratia lor sanguina a depasit
limitele fiziologice [apa, glucoza, NaCl, bicarbonati]. Substantele toxice sunt
substante far prag, eliminarea lor urinara facndu-se imediat ce apar n
snge.

Apa este reabsorbit n proportie de 99%, 13513o1422n glucoza n ntregime

[conditia este ca n snge sa existe mai putin de 1,60 g glucoza %o], sarurile
si n particular clorura de sodiu, n proportie variabila [98-99%]. Substantele
toxice nu sunt reabsorbite dect n proportie mai mica [33% uree, 75% acid
uric]. Rinichiul are si propietati secretorii, putnd elimina si chiar secreta
unele substante, ca amoniacul, cu rol foarte important n echilibrul acidobazic.

Deci, procesul de formare a urinii cuprinde o faza glomerular, n care prin

filtrare se formeaza urina initiala si o faza tubular, In care prin reabsorbtie si
secretie se formeaza urina definitiva. Caracterul de urina definitiva este
dobndit de tubii distali prin procesul de concentrare, sub influenta
hormonului retrohipofizar. Dupa cantitatea de apa pe care o are la dispozitie,
rinichiul elimina unele substante ntr-o cantitate

mai mare sau mai mica de apa, rezultnd o urina cu densitate variabila.

Urina formata permanent - diureza [1,5-2,5 ml/min] - se depoziteaza n vezica

urinara, de unde cnd se acumuleaza o anumita cantitate [250-300 ml], se
declanseaza reflex mictiunea - deschiderea sfncteralui vezical si golirea
vezicii.

Mictiunea - este un act constient, deschiderea si nchiderea sfincterului

vezical putnd fi comandate voluntar.

Rinichiul are si rol predominant n mentinerea echilibrului acido-bazic, prin

eliminarea de acizi si crutarea bazelor, mentinnd pH-ul la cea. 7,35. Rinichii
mai asigura constanta presiunii osmotice a plasmei eliminnd sau retinnd,
dupa caz, apa si diferiti electroliti.

In concluzie, rinichii ndeplinesc n organism trei functii de baza:

functia de epuratie sanguina;

functia de mentinera a echilibrului osmotic;

functia de mentinere a echilibrului acido-bazic.

Alterarea acestor functii conduce la aparitia sindromului de insuficienta

renala, urmata uneori de instalarea comei uremice.

CAPITOLUL II

Notiuni generale despre insuficienta renala. Semiologia aparatului urinar

1. Insuficient renala acuta:

Definitie : Este o suferinta renala grava, caracterizata prin suprimarea brusca

a functiei renale [excretoare, metabolice si umorale], exprimata clinic prin
hiperazotemie, oligurie sau anurie, cu evolutie catre coma uremica.

Etiopatogenie:

Cauzele sunt multiple si au localizare:

prerenal [stari de soc];

renal [necroze tubulare acute];

postrenal [litiaza renala, tumori prostatice si stenozate].

Tablou clinic

Primul stadiu, de agresiune, este urmat de faza oligoanuric [8-10 zile] si de

faza de reluare a diurezei, nsotita la nceput de poliurie.

Semnele clinice n primele stadii:

> oboseala;
> anorexie;
> varsaturi;
>

halena amoniacala;

>

diaree;

>

respiratie Kiissmaul sau Cheyne-Stokes;

>

somnolenta;

>

agitatie;

>

coma.

Explorarile paraclinice evidentieaza:

>

acidoz

>

cresterea produsilor de putrefactie intestinala;

>

hiperpotasemie;

>

hipocalcemie;

>

hiperazotemie;

>

hiperglicemie.

Pronostic:

Depinde de durata insuficientei renale. Daca functia renala se restabileste

catre a cincea - a sasea zi, bonavul se vindeca. Daca functia renala nu se
restabileste rapid, apar tulburari biologice. Aplicate la timp, metodele de
epurare extrarenal permit vindecarea definitiva, rinichii recuperndu-si n
ntregime functiile.

Tratament:

Se adeseaza cauzei [socul hipovolemie, hemoragiile, deshidratarile,

nlaturnd agentii toxici]. In perioada oligo-anurica se combate retentia
azotata printr-un regim gluco-lipidic, care sa furnizeze 2000 calorii/zi, cu aport
redus de apa si K. Acidoza se combate cu solutie de bicarbonat de NaCl 4g%o
[200-300 ml/zi], iar hiperpotasemia cu 50-100 ml ca gluconic, glucoza
hipertonica asociata cu insulina.

In cazurile foarte grave se recurge la hemodializa. Anuria se combate cu

perfuzii de Manitol 20%, furosemid 2g/zi la interval de 3 h pentru fortarea
diurezei. Cnd este cazul, se administreaza antibiotice cu toxicitate renala
redusa [Penicilina, Ampicilina, Oxacilina, Eritromicin], masa eritrocitara sau
snge integral proaspat, Plegomazin 25 mg i.m., sedative.

2. Insuficienta renala cronica:

Definitie:

Este o scadere progresiva a capacitatii functionale renale, cu retinerea n

organism a substantelor toxice rezultate din metabolism si cu evolutie catre
uremie terminala.

Etiologie:

Insuficienta renala cronica reprezinta etapa finala a bolii renale, n special a

pielonefritelor, glomerulonefritelor cronice, a HTA maligne, a obstructiilor
cailor urinare.

Patogenie:

Se stie ca, n mod normal rinichiul are o rezerva functionala care i permite sa
se adapteze unor solicitari crescute. In insuficienta renala cronica, distrugerea
netronilor nu mai permite aceasta adaptare. Prima functie alterata este
capacitatea de concentratie. In stadiul initial, rinichiul poate asigura
homeostazia mediului intern, adica s mentina constanta cantitatea de sare,
apa, substante azotate si electroliti din organism, care se realizeaza prin
unele mecanisme compensatoare, principalul fiind poliuria.

In aceasta perioada, poliuria se nsoteste de hipostenurie [de scaderea

capacitatii de concentratie]. Odata cu progresarea leziunilor, poliuria devine

maxima si scaderea capacitatii de concentratie este foarte severa. Cnd
densitatea urinii oscileaza, invariabil ntre 1010-1011 aceasta este faza de
izostenurie. In ultimul stadiu insuficienta renala se decompenseaza si apare
oliguria cu izostenurie si apoi uremia terminala.

Simptome:

- n stadiul compensat, starea generala este relativ buna. Diagnosticul se

precizeaza prin explorarea functiilor renale, care arata scaderea capacitatii de
concentrare si reducerea filtrarii glomerulare. Pot aparea unele semne clinice
ca:

astenie;

cefalee;

scaderea poftei de mncare.

Cel mai important semn este poliuria, care se nsoteste la nceput de

hipostenurie, iar mai trziu de izostenurie.

In stadiul de insuficienta renala decompensata, starea generala se altereaza

progresiv, aparnd numeroase simptome clinice si biologice. Tulburarile
digestive se accentueaza, aparnd inapetenta, greturi, varsaturi, diaree.
Bolnavul prezinta prurit si o paloare caracteristica [galben-murdar] a
tegumentelor si mucoaselor.

Apar semne nervoase ca: cefalee, ameteli, somnolenta sau criza convulsiva,
bolnavul este dispneic. Analiza sngelui pune n evidenta anuria si unele
tulburari hemoragice. Urinile sunt palide, iar mai trziu apare oliguria
terminala.

Oliguria: diureza scazuta, respectiv sub 800 ml/zi.

Poliuria: bolnavul prezinta mictiuni frecvente n cantitati mari. diureza fiind

2500 ml/zi.

Uremia: stadiul terminal al insuficientei cronice.

Simptomele pot fi grupate n:

a)
stare generala profund alterata, oboseala fizica si psihica, tegumente
palide, prurit, hipotermie, senzatii de frig;

b)

respirator - miros amoniacal al aerului expirat;

c)
digestiv - repulsie totala fata de alimente, greata si varsaturi pna la
intoleranta gastrica, uneori melena;

d)
Cardio-vascular - insuficienta cardiaca, HTA [raport cu afectiunea
cauzala], pericardita;

e)
Neurologica - cefalee precoce, continua si chinuitoare, contractii
musculare, somnolenta stari cofuzionale, delir si coma.

Evolutia:

Este foarte variabila, uneori rapida [n cteva luni], alteori lenta [ani].
Supravegherea riguroasa, cu mentinerea echilibrului hidroelectrolitic si
metabolic, permite o evolutie ndelungata.

Complicatii;

Sunt numeroase, cele mai periculoase fiind edemul pulmonar sau cerebral,
infectiile.

Pronostic:

n stadiul compensat este relativ bun, n stadiul decompensat este sumbru.

Diagnosticul pozitiv:

Se bazeaza pe faza compensata, pe explorarile functionale renale.

Tratamentul profilactic vizeaza:

1.

depistarea si tratarea n faza incipienta, afectiunilor

renale, n special a celor bilaterale;

2.

evitarea hemoragiilor si deshidratarilor;

3.

tratarea complicatiilor.

Tratamentul curativ vizeaza:

1. repausul va fi partial n stadiul compensat [12-14 ore/zi] si total n cel

decompensat;

2.
dieta nomiocalorica [2000-3000 calorii/zi], moderat hipoproteic,
normolipidic si hiperglucidic n faza compensata. In faza decompensata,
proteinele vor fi reduse 20-30 g/zi, se administreaza glucide n exces si putine
grasimi. In faza de uremie, cnd alimentatia pe cale orala nu este posibila,se
recurge la alimentarea pe sonda sau perfuzie i.v. cantitatea de apa, permisa
este de 1500-2000 ml n stadiul decompesat si 600-700 ml n stadiul
decompensat, adugndu-se cantitatea de apa pierduta prin varsaturi,
diaree, urina.

Tratamentul medicamentos:

Se combate acidoza administrnd alcaline sub forma de acetat de Na, citrat

de Na, se va avea grija ca Na sa nu fie dat n exces.

Hipokaliemia:

Se corecteaza prin aport alimentar [fructe, legume, sucuri] si saruri de K.

Metodele de epurare extrarenala nu dau rezultate nete.

Trebuie ncercate n faza uremica finala, n care se pot obtine unele

ameliorari. Transplantul de rinichi pare sa dea rezultate bune. O atentie
deosebita se acorda toaletei bolnavului: igiena gurii cu glicerina boraxat sau
apa bicarbonatat, igiena generala, deoarece bolnavul pierde uneori urina si
fecale, prevenirea si tratarea escarelor.

Simptome functionale:

Cele mai frecvente sunt: durerea,tulburari de mictiune, piuria, hematuria.

1. Durerea n regiunea lombara, apare spontan cu sediul

unilateral sau bilateral.

Durearea lombara bilaterala, de o intensitate redusa [surda] apare n

glomerulonefrita acuta sau cronica, scleroza renala.

Durerea de intensitate mare, unilaterala, aparuta sub forma de criza

paroxistica cu debut n regiunea lombara si iradieri pe traiectul ureterului
spre fosa iliaea, regiunea inghinala, organele genitale si fata interna a
coapsei respective si n colica renala.

Durerea este atroce, permanenta si are caracter de sfsiere, ntepatura sau

greutate.

Bolnavul este agitat, cauta o pozitie antalgica, are senzatia de mictiune. De

obicei apare brutal si dureaza ore sau zile. Apare litiaza renala [calculul care
patrunde pe ureter].

2. Tulburari de mictiune:

. polakiuria - mictiuni frecvente n cantitati mici, uneori

chiar cteva picaturi:-cistite;

. iskiuria -retentia de urina; incapacitatea vezicii urinare de

a-si evacua urina;

disuria -eliminarea urinei cu dificultate si durere;

nicturia -inversarea raportului numarului de mictiuni si a cantitatii de

urina emisa n timpul zilei si noptii;

. incontinenta de urina - emisiuni urinare involuntare si

inconstiente.

Tulburari ale volumului urinei:

.
poliuria - diureza peste 2000 ml/zi. Poate apare n perioada de debut a
unor boli infectioase dupa crize de colici renale, n perioada de compensare a
insuficientei circulatorii, n perioada de reabsorbire a edemelor;

.
oliguria - diureza sub 1000 ml/zi, are cauze renale si extrarenale. Apare
n caz de afectiuni nsotite de transpiratii abundente, varsaturi, diaree
accentuata, hemoragii abundente n perioada acuta a unor boli infectioase,
insuficienta circulatorie, colici renale, glomerulonefrita acuta;

.
anuria - absenta urinei n vezica. Poate surveni n caz de
glomerulonefrite acute, nefropatii gravidice, traumatisme lombare, interventii
chirurgicale.

3 .Hematuria - prezenta sngelui n urina, care capata o culoare rosie

deschisa sau nchisa. Numai hematuria macroscopica este un simptom
functional urinar, deoarece exista si hematurii puse n evidenta numai prin
metode de laborator. Provenienta hematuriei se stabileste prin proba celor
trei pahare conice. Bolnavul urineaza n cele trei pahare conice: cteva
picaturi n primul pahar, cea mai abundenta n cel de-al doilea pahar si
ultimele picaturi n cel de-al treilea pahar. Daca, hematuria apare numai n
primul pahar este de origine uretrala, daca, apare n ultimul pahar este de
origine vezicala, iar n toate trei paharele este de origine renala.

4. Piuria- reprezinta prezenta puroiului n urina. Se traduce macroscopic

printr-un aspect tulbure al urinelor, dar nu poate fi afirmata dect prin
examen microscopic, examen care arata prezenta unor leucocite polinucleice,
mai mult sau mai putin alterate.

Piuria este datorata unor leziuni ale aparatului urinar si n acest caz, ca si n
cazul hematuriei se poate recurge la proba celor trei pahare conice pentru a
preciza piuria.

Semne fizice:

Inspectia generala - ofera importanta data de diagnostic. Examplu :

pozitia "cocos de pusca" este luata de bolnav n colica renala;

.
paluarea tegumentelor ntlnite la bolnavii cu insuficienta renala
cronica, [uremia];

.
edemul - traduce o hiperhidratare, uneori este discret, alteori
considerabil, antrennd infiltrarea tesutului celular subcutanat din ntreg
organismul, ori colectii de lichid n toate seroasele [pleura, pericard,
peritoneu, Aceasta este edemul generalizat.

Edemul renal este alb, nedureros, moale [pastreaza amprenta degetului la

apasare], cu piele lucioasa. Debuteaza la pleoape, fata si maleole, la nceput
vizibil numai dimineata cu timpul, cuprinde fata dorsala a labei piciorului,
gamba, coapsa , organele genitale, peretele abdominal si fata dorsala a
minilor.

Edemul renal trebuie deosebit de celelalte edeme [cardiac si hepatic], de

edemul alergic, de edemul de tromboflebite si varice, edeme de inflamatii.

Inspectia locala poate constata:

Bombarea regiunii lombare n tumori renale sau bombarea regiunii

suprapubiene n caz de retentie de urina cu glob vezical. Se obtin informatii

importante prin palpare.

Manevra importanta n bolile renale este percutarea regiunii lombare cu

vrful degetelor sau cu marginea cubitala a mnii care declanseaza, dureri vii
n caz de litiaza renala, pielonefrite, glomerulonefrita acuta.

Un examen important este tuseul rectal care permite depistarea unui

obstacol n micul bazin: la barbati - prostata, la femei - tumora pelvina.

Examenul cardiovascular este deosebit de pretios, pe de o parte datorita

interesarii rinichiului n numeroase afectiuni cardiovasculare [HTA], pe de alta
parte interesarii cordului n unele boli renale [glomerulonefrite].

CAPITOLUL III

Pregatirea pacientilor pentru explorari radiologice si functionale ale aparatului

renal

Explorarea radiologica a rinichiului si a cailor urinare se efectueaza prin

radiografie,renala simpla, cistografie, arteriografle, retropneumo- peritoneu,
pielografie.

Scop- evidentierea conturului rinichilor cavitatilor pielocaliceale ale acestora,

precum si a cailor urinare. A.=Pregatirea bolnavului pentru radiografia renala
simpla =

Radiografia renala permite evidentierea formei, dimensiunilor, pozitia

rinichilor si prezenta unor calculi renali, uretrali, vezicali radioopaci.

Materiale necesare:

carbune animal;

ulei de ricin;

materiale necesare unei clisme evacuatoare.

1. Pregatirea materialelor necesare:

. se pregatesc toate materialele necesare mentionate mai sus.

2. Pregatirea psihica a bolnavului:

. se anunta bolnavul si i se explica importanta tehnicii

pentru stabilirea diagnosticului.

3. Pregatirea alimentara a bolnavului:

.
cu doua trei zile naintea examinarii bolnavului va consuma un regim
fara alimente care contin celuloza si dau reziduri multe [fructe, legume,
zarzavaturi, paste fainoase, pine] si ape gazoase;

n ziua precedenta, bolnavul va consuma o cana de ceai si pine prajita;

naintea examinarii bolnavul nu va mnca, nu va consuma lichide;

dupa examen bolnavul poate consuma regimul sau obisnuit.

4. Pregatirea medicamentoasa a bolnavului:

.
cu doua-zile nainte de examinare se administreaza carbune animal si
triferment cte 2 tablete de 3 ori pe zi;

.
n seara precedenta zilei radigrafiei se administreaza 2 linguri de ulei de
ricin.

Atentie!

. n dimineata zilei examinatoare, se efectueaza o clisma cu

apa calda. Aerul din tubul irigator trebuie sa fie complet
evacuat pentru a nu ti introdus n colon.

. naintea examinarii radiografiei bolnavului si va goli vezica urinara sau i se

va efectua un sondaj vezical.

5. Pregatirea pentru examinare:

bolnavul este condus la serviciul de radiologie;

bolnavul va fi ajutat sa se dezbrace si sa se aseze pe masa;

6. ngrijirea bolnavului dupa tehnica:

.
dupa efectuarea radiografiei, bolnavul este ajutat sa se mbrace si sa se
ntoarca n salon unde va fi instalat comod n pat;

se noteaza- examenul n F.O. a bolnavului.

B. = Pregatirea bolnavului pentru pielografie =

Pielografia - radiografia aparatului renal executata cu substanta de contrast

administrata prin cateterism ureteral sub control citoscopic.

Materialele necesare:

cele pentru radiografie renala simpla;

substanta de contrast Odiston - 30% sau iodura de sodiu - 10%;

medicamente antihistaminice;

medicamente pentru urgenta.

1. Pregatirea materialelor necesare:

. se pregatesc toate materialele necesare mentionate mai sus.

2. Pregatirea bolnavului:

. se efectueaza, pregatirea bolnavului ca si pentru

radiografia renala, simpla [psihica, alimentara,
medicamentoasa].

3. Testarea sensibilitatii fata de substanta de contrast:

. se efectueaza testarea sensibilitatii bolnavului la iod cu

Odiston 30% sau iodura de sodiu 10%. Daca bolnavul
prezinta o reactie hiperalergica se ntrerupe introducerea
substantei de contrast si se administreaza antihistaminiee,
anuntndu-se imediat medicul. Daca toleranta
organismului este buna bolnavul va fi condus n sala de
citoscopie, unde va fi ajutat sa se dezbrace si sa se aseze pe
masa de examinare.

4. Administrarea substantelor de contrast:

spalarea pe mini cu apa curenta si sapun;

sub controlul cistoscopului se introduce sonda n ureter;

.
se introduce substanta de contrast usor ncalzita, 5-10 ml n fiecare
parte presiune mica;

bolnavul se transporta pe targa pe masa de radiografie.

5. ngrijirea bolnavului dupa tehnica:

.
dupa terminarea radiografiei se ncearca sa se extraga cu o seringa,
substanta de contrast. Bolnavul va fi ajutat sa se mbrace, va f condus n

salon si instalat comod n pat;

se noteaza examenul efectuat n F.O. a bolnavului.

Atentie!

Pielografia se executa n conditii de asepsie perfecta.

.
Substanta de contrast trebuie usor ncalzita pentru a nu produce
contractii spastice ale bazinetului.

.
Injectarea substantei de contrast se face cu presiune moderata [altfel
se, produce rupturi ale bazinetului sau reflux pielorenal].

C = Pregatirea bolnavului pentru eistograie=

Cistografia - este o metoda de exploatare radiologica a vezicii urinare care se

poate executa prin:

radiografie simpla vezicala;

radiografie dupa umplerea vezicii urinare cu substante de contrast

sterila [iodura de sodiu 10-20%, 250-200 ml cu ajutorul seringii Guyon],
eventual amestecata cu aer.

Materiale necesare:

materiale pentru efectuarea unei clisme;

sonda Nelaton sterila;

solutie sterila de acid booric;

seringa Guyon sterila;

substanta de contrast, ioduri de sodiu 10% sau solutie Odiston;

pensa hemostatica;

manusi de cauciuc sterile;

tavita renala.

1. Pregatirea materialelor necesare:

se pregatesc toate materialele necesare. 2. Pregatirea bolnavului:

>

se anunta bolnavul si se explica necesitatea tehnicii;

>

se efectueaza bolnavului o clisma evacuatoare cu apa calda;

>
bolnavul este condus la serviciul radiologie, ajutat sa se dezbrace si sa
se aseze n decubit dorsal pe masa radiologica.

3. Participarea la cistografie:

spalarea pe mini cu apa curenta si sapun;

se mbraca manusile sterile;

o
se introduce sonda Nelaton sterila n vezica urinara si se spala vezica cu
solutie sterila de acid boric;

o
n seringa Guyon se aspira 100-200 ml iodura de Na sterila sau Odiston
si se introduce n vezica;

se nchide sonda cu o pensa hemostatica

o
bolnavul este rugat sa nu urineze dect dupa terminarea
examenului cistografic;

medicul executa imediat radiografia

D. = Arteriografia renala =

Este o metoda de explorare a aparatului renal prin administrarea substantei

de contrast pe cale arteriala, renala, sau femurala. Prima radiografie se
executa la 2-3 secunde de la nceperea administrarii substantei de contrast, a
doua radiografie la 6 secunde si a treia la 8 secunde. Atentie!

.
substanta de contrast se injecteaza, i.v, durerea provocata pe durata
injectarii fiind suportabila;

.
administrarea rapida provoaca durere intensa de-a lungul venei. Se
avertizeaza bolnavul.

E. = Pregatirea bolnavului pentru examen radiologie al

rinichilor prin retropneumoperitoneu =

Retropneumoperitoneu - reprezinta introducerea de aer sau oxigen n spatiul

retroperitoneal pentru evidentierea contururilor rinichilor.

Materiale necesare:

materiale necesare efectuarii unei clisme;

S instrumente si materiale necesare efectuarii unei punctii;

aparat de pneumotorax

1. Efectuarea tehnicii:

se anunta bolnavul, explicndu-i necesitatea tehnicii si inofensivitatea;

se anunta bolnavul ca nu trebuie sa mannce nimic n dimineata zilei de

examinare;

n seara precedenta
clisma evacuatoare;

interventiei

se

efectueaza bolnavului o

bolnavul va fi condus n sala de radiografie, ajutat sa se dezbrace si sa

se aseze pe masa radiografiea;

spalarea pe mini cu apa curenta si sapun; se mbraca manusile sterile;

se serveste medicul cu instrumentarul cerut pentru a efectua punctia n

loja perineala;

cu aparatul de pneumotorax medicul introduce 1000-2000 1 gaz si se

executa apoi radiografia; apoi la locul punctiei, se efectueaza un pansament;

se ajuta bolnavul sa se mbrace si este condus la pat.

F. = Pregatirea bolnavului pentru cistoscopie =

Cistoscopia - metoda de evaluare a endovezicii cu ajutorul citoscopului.

Scop - indentificarea proceselor patologice endovezicale, inflamatiilor

specifice, nespecifice, tumorilor, malformatiilor anatomice, calculilor, corpilor
straini.

1. Pregatirea instrumentelor si a materialelor:

Caselote cu cmpuri sterile si manusi de cauciuc sterile

costum steril pentru medic [halat, masca]

seringa Guyon cu oliva uretrala sterilizata;

solutie de novocaina 0,5% 40-50 ml;

seringa de 20 ml sterilizata; pense sterile;

tampoane de vata sterile;

citoscop de irigatie de cateterism sau cistoscopul operator [n functie de

scopul urmarit] sterilizat;

solutie de acid boric 3%;

doua sonde uretrale radioopace, lungi de 60-70 cm si groase de 4-8 cm

[scara Cherier];

sonde uretrovezicale sterile; solutii dezinfectante;

eprubete pentru recoltarea urinei;

doua tavite renale.

2. Pregatirea psihica si fizica a pacientului:

.
se anunta pacientul, explicndu-i-se necesitatea tehnicii; la nevoie
cu o jumatate de ora nainte de exploatare, i se administreaza, un sedativ;

.
i se suprima micul dejun si va ingera 500 ml lichid, cu o ora nainte
de examen [pentru a se asigura fluxul urinar necesar];

.
pacientul si va goli vezica urinara, va fi condus n sala de
examinare si ajutat sa se dezbrace [regiunea inferioara a trunchiului];

.
este ajutat sa se urce pe masa speciala [ de cistoscopie sau
ginecologica] si sa se aseze n pozitie ginecologica;

i se fixeaza picioarele pe suporturile mesei;

.
se efectueaza toaleta organelor genitale externe si perineului, cu
apa si sapun;

.
se acopera membrele inferioare cu cmpuri sterile, lasndu-se
accesibila regiunea perineului;

3. Participarea la tehnica:

.
se dezinfecteaza meatul urinar; apoi, pentru anestezie locala se
introduc n uretra 20 ml solutie novocaina 0,5%, sau 30 ml borat de procaina
2%, sau procaina hidroclorhidrica 4%;

.
anestezia locala se mai poate efectua prin badijonarea meatului si
instilatie de Xilocaina sau Lidocaina; mai nou, se recomanda preparatul din
import Instigel.

Precizare :

la femei, anestezia locala [folosirea substantelor anestezice amintite

mai sus] este suficienta pentru efectuarea citoscopiei -n scop diagnostic.

la barbati, cistoscopia cu cistoscop rigid este preferabil sa se faca n

rahianestezie; se poate utiliza si anestezia i.v. sau pe masca.

.
anestezia locala cu Xilocaina este suficienta pentru investigatiile cu
fibroscopul; orice manevra fibroscopica [cistolitolapaxie], rejectie de prostata
sau tumori, necesita anestezie regionala sau generala;

.
se verifica fuctionalitatea sistemului de iluminat, starea de
curatenie a lentilelor, etanseizarea asamblarilor;

se lubrefiaza instrumentul care urmeaza sa fie introdus cu Instagel;

se ofera aparatul medicului;

.
se spala vezica cu o solutie de acid boric 3% pna cnd lichidul de
spalare devine perfect limpede;

.
medicul umple vezica cu 150 ml apa sterilizata sau solutie
dezinfectanta slaba [la barbati] sau 250 ml [la femei] si nlocuieste canula de
irigatie cu sistemul optic;

.
se racordeaza sistemul de iluminat la reteaua electrica [medicul
efectueaza inspectia peretilor vezicali];

.
se ofera medicului succesiv - la cerere - cateterele de dimensiuni
diferite [daca examinarea continua cu cateterismul ureterelor];

.
se ofera eprubetele pentru recoltarile urinare, pentru urocultura sau
examene biochimice, biopstice;

pacientul cu rahianestezie va fi transferat de pe masa de anestezie

pe targa si transportat n salon;

.
aici este asezat comod n pat, unde va sta n decubit dorsal, tara
perna timp de 12 ore;

se administreaza la nevoie, calmante, antispastice;

.
la femei, cistoscopia efectundu-se si ambulator - acestea vor fi
ajutate sa coboare de pe masa de examinare si sa se mbrace;

nu necesita supraveghere speciala.

4. Reorganizarea locului de munca:

se arunca deseuri le, iar instrumentele se spala cu o perie

moale, cu apa si sapun si se clatesc sub jet, la robinet;

.
lentilele se sterg cu apa si sapun, depozitele se ndeparteaza cu o
perie moale; interiorul se curata minutios cu tampoane de vata montate pe
portampon;

.
se insufla aer sub presiune, pentru ndepartarea unor eventuale
reziduri;

.
tuburile cistoscoapelor se sterilizeaza prin imersie n solutie
dezinfectanta - Clorhexidina 5% [10 ml la 100 ml apa] = 30', sau prin
sterilizare cu etilen dioxid [n etuva];

sistemul optic se sterilizeaza prin imersie n solutie dezinfectanta

sau prin pastrarea n vapori de formaldehida cel putin doua ore;

.
dupa dezinfectie si sterilizare, toate instrumentele se aseaza n
cutiile n care se pastreaza.

Incidente si accidente

-accese febrile trecatoare, frisoane, dureri lombare asemanatoare cu colica

renala;

-mici hemoragii produse spontan sau n urma spa laturii vezicale cu apa
CRl(i8);

-ruptura de uretra, cu uretroragie; perfotatia vezicii urinare.

Atentie!

.
cistoscopia se executa n conditiile de asepsie caracteristice
interventiilor chirurgicale;

.
sistemul optic nu se sterilizeaza prin fierbere sau autoclavare, fiinca se
deterioreaza; se sterilizeaza numai n solutie apoasa de Glutaraldehida 2%,
Cidex, vapori de formol sau de etilenoxid;

.
nainte de ntrebuintare, se spala bine cu apa sterila, pentru a se
ndeparta urmele substantelor sterilizante care sunt iritante, hemolitice.

I. Explorarea functionala a aparatului renal

Scopul explorarii functiei renale stabileste daca rinichiul satisface functiile n

mod normal sau nu; sa se obtina relatii asupra mecanismului perturbat
calitativ si cantitativ.

Metode si mijloace de explorare a functiei renale

Activitatea rinichiului trebuie explorata pe trei directii principale:

analiza urinei;

examenul sngelui;

.
explorarea
mecanismelor
glomerulare si tubulare.

functionale

renale propiuzise

Analiza urinei:

Examenul de urina poate furniza date asupra starii functionale a rinichilor

si asupra homeostaziei organismului. Examenul cuprinde:

un examen macroscopic;

un examen microscopic;

un examen bacteriologic;

un examen fizico-chimic.

1. Stadiul cantitativ al elementelor figurate si ai cilindrilor din urina se face

prin testul ADDIS-HAMBURGER.

a] Pregatirea bolnavului:

se anunta bolnavul cu o zi nainte de efectuarea probei;

se recomanda regim tara lichide cu doua ore nainte;

.
dimineata bolnavul este rugat sa urineze, se noteaza ora exacta,
aceasta urina se arunca;

.
n acest moment bolnavul este rugat sa ramna culcat de 100-180
minute;

bolnavul nu bea nimic n tot acest timp.

b] Pregatirea materialelor pentru recoltarea materialelor:

. se pregatesc materialele sterile pentru recoltare, aceeleasi ca si pentru

examenul bacteriologic.

c] Recoltarea urinei:

.
dupa 100-180 minute se face toaleta organelor genito-urinare cu apa si
sapun;

se recolteaza ntreaga cantitate de urina si se masoara volumul;

.
se trimite la laborator notndu-se exact intervalul de timp ntre cele
doua mictiuni si volumul urinei la a doua mictiune.

d] Interpretare:

. normal se elimina prin urina 1000 hematii/min si

1000-2000 leucocite/min.

Examenul sngelui:

Explorarea modului n care rinichiul si ndeplineste functiile sale se poate

face urmarind concentratia n snge a produselor de catabolism azotat,
urmarind izotonia, izohidria.

2. Stadiul functiei renale de depurare a catabolitilor

proteici

Pentru aceasta se determina:

ureea sangvina : valorea normala 20-40 mg%;

acidul uric: V.N.3-5 mg%;

creatinina: V.N.0,6-1,3 mg%

3.

Stadiul functiei renale de mentinere constanta a

concentratiei ionilor. Aceasta functie renala se apreciaza

prin modificarile ionogramei serice [Na, K,Ca,Cl]:

Na+ =135-150 mEq/1 sau 15-21 mg%;

K+ = 3,5 mEq/1 sau 15-21 mg%;

Ca+ = 4,5/5,5 mEq/1 sau 9-11 mg%;

CB-95-110 mEq/1 sau 350-390 mg%.

4. Studiul functiei renale de mentinere a echilibrului acidobazic se face prin:

. determinarea pH-ului sangvin - se recolteaza snge tara garou, pe heparina,

n conditiile de stricta anaerobioza, n seringi perfect etanse. V.N.=7,30-7,40;

. determinarea R.A.- se recolteaza l0ml snge pe 50 mg oxalat de potasiu,

eprubeta va fi foarte bine nchisa pentru a evita degajarea bioxidului de
carbon dizolvat n plasma .V.N.=53-75 voi. CO2/100ml snge sau 27
mEq/1. Scaderea sub 50% arata o stare de acidoza, cresterea peste 75% vol.
% reprezinta alcaloza. Ph-ul si R. A. [rezerva alcalina] se determina mai exact
la aparatul Astup. n acest aparat se recolteaza snge capilar n conditii de
anaerobioza, n tuburi heparinizate livrate odata cu aparatul.

II. Exporarea mecanismelor functionale propiu-zise

Se efectueaza cu ajutorul Clearence-urilor renale. Este volumul de plasma [n

ml] depurat de o substanta n unitatea de timp [1 minut].

Se calculeaza dupa formula: OUxV/P U= concentratie urinara [mg/ml]; V=

volumul urinar [ml/minut]; P= concentratie plasmatica a substantei [mg/ml],

III. Fluxul plasmatic renal

Este volumul de plasma care perfuzeaza cei doi rinichi n decurs de 1 minut.
Se determina cu ajutorul Clearence-ului, acidului paraminohipuric [P.A.H.]
care este eliminat integral de catre glomeruli si tubi la o singura trecere prin
rinichi. Clearence-ul P.A.H. se efectueaza prin perfuzarea P.A.H. n mod
continuu. Determinarea concentratiei se face fotometric si are V.N.=500-700
ml/minut.

IV. Explorarea filtratului glomerular

Se face prin masurarea unor substante ca: creatinina endogena sau insulina
exogena care se elimina prin filtrare glomerulara. Creatinina se elimina prin
urina, prin filtrare

glomerulara tara sa mai fie reabsorbita sau secretata de tubi.

a] Pregatirea bolnavului:

. se anunta bolnavul cu o zi nainte sa mannce n dimineata examinarii si sa

stea culcat n pat 12-h peste noapte si n tot timpul examenului;

.naintea probei se dau bolnavului 400-500 ml apa.

b] Efectuarea recoltarii:

la ora 7 dupa ce bolnavul a terminat de baut apa, va urina;

prima urina se arunca;

bolnavul va bea 300 ml ceai nendulcit sau apa;

se va culca, apoi se va trezi si va urina din nou;

aceasta urina, se pastreaza si se masoara volumul;

.
se recolteaza 5 ml snge prin punctie venoasa, dupa care bolnavul
urineaza nca odata;

se masoara volumul urinei;

se consemneaza greutatea si naltimea bolnavului;

.
din cele doua emisii de urina se trimit la laborator 10 ml mpreuna cu
sngele recoltat pentru determinarea creatininei.

c] Interpretare:

V.N. este de 140 ml/minut.

Valori scazute sub 70 ml/minut apar n insuficienta renala.

V. Reabsortia tabulara

Ureea trece prin filtrarea glomerulara fiind partial reabsorbita la nivelul

tubilor proximali. a] Pregatirea bolnavului:

bolnavul este anuntat cu o zi naintea probei;

.
va sta culcat peste noapte precum si n dimineata examinarii
pe tot parcursul examinarii;

n dimineata examinarii nu va mnca nimic.

b] Efectuarea recoltarii:

la ora 7 bolnavul este rugat sa urineze;

urina se arunca, iar bolnavului i se da sa ingereze 250 ml apa;

va urina masurndu-se volumul urinei;

.
se recolteaza 5 ml snge prin punctie venoasa. dupa care bolnavul va
ingera nca, 250 ml apa;

bolnavul va urina n alt vas, se masoara volumul urinei emise;

.
din cele 2 probe recoltate se trimit la laborator 10 ml urina mpreuna,
cu sngele recoltat.

c] Interpretarea:

V.N.a filtratului glomerular este de 75 de ml/minut. Leziunile glomerulare sau

tubulare scad capacitatea de epurare a ureei din plasma.

VI. Explorarea secretiei tubulare

Se bazeaza pe capacitatea tubului renal de a secreta anumite substante

introduse n organism.

Proba cu PSP [fenolsulfonaftaleina].

a] Pregatirea bolnavului:

se anunta bolnavul sa nu mannce n ziua examinarii;

.
administrarea substantei - n dimineata zilei de examinare i se
injecteaza bolnavului i.v. 1 ml de substanta.

b] Recoltarea urinei:

.
bolnavul este rugat sa urineze la 15 si 75 minute de ia administrarea
substantei;

determinarea se face colorimetric;

c] Interpretarea:

In mod momial o persoana sanatoasa elimina n primele 15 minute 20% din

substant injectata, iar n urmatoarele 70 de minute ntre 55-70% din

substanta injectata.

VII. Nefrograma

Urmareste capacitatea fiecarui rinichi n parte de a capta, secreta si excreta o

substanta marcata, cu radioizotopi. Se utilizeaza Hippuran marcat cu 131 iod.
Proba se executa dimineata si nu necesita pregatirea prealabila a bolnavului,
bolnavul putnd mnca nainte probei. Se injecteaza, intravenos izotopul si se
nregistreaza radiatiile emise de 15-30 minute cu ajutorul a doua sonde de
scintilatie dispuse la nivelul regiunii lombare.

Nefrograma permite depistarea tulburarilor functionale ale fiecarui rinichi tara

a da informatii cu privire la cauza acestora. Nu se executa la femei gravide
sau n lactatie .

VIII. Scintigrafie renala

Bolnavului i se injecteaza intravenos o substanta de contrast radioactiva,

dupa care, cu ajutorul unui aparat scintigraf se detecteaza repartizarea
substantelor radioactive n parenchiul renal.

IX. Proba cu indigo- carrnin- crornocitoscopie

Aceasta proba apreciaza capacitatea de eliminare a fiecarui rinichi n parte.

Se injecteaza i.v. solutie 0,4% indigi-carmin steril. Aparitia colorantului n
urina se urmareste prin cistoscop.

a] Interpretare:

In mod normal, colorantul apare n vezica urinara la 5-7 minute de la

administrare.

X.

Explorarea

capacitatii

de

dilufie

si

concentratie

Metodele executate n acest scop au la baza faptul ca un rinichi sanatos are

capacitatea de a produce urina mai diluata sau mai concentrata , n functie
de gradul de deshidratare al organismului. Capacitatea de dilutie si

concentratie a rinichiului poate fi determinata prin mai multe probe:

proba de dilutie si concentratie Volhard Are doua etape:

dilutia;

concentratia.

Practic este cel mai comod sa se faca nti concentratia si apoi dilutia, daca
concentratia este mai buna, evident ca si dilutia este mai satisfacatoare.

A. Proba de concentratie

a] Pregatirea bolnavului

. la ora 12 bolnavul primeste alimentatie solida [oua,

sunca, pine, carne] fara lichide.

b] Recoltarea urinei:

. din 2 n 2 ore [la orele 14, 16, 18, 20] se colecteza 4

esantioane. De la orele 20 pna la orele 8 urina se
colecteaza ntr-o singura proba. Se noteaza la toate
esantioanele de urina volumul si cantitatea.

c] Interpretare

. n cursul dupa-amiezii si noaptea ca raspuns la proba

de concentratie, diureza scade mult iar densitatea
trebuie sa, creasca depasind 1028 cel putin ntr-o
proba. In insuficienta renala severa, densitatea
variaza putin n jurul valorii de 1010 izostenurie.

Atentie!

La bolnavii la care ncarcarea cu lichid este contraindicata

se face numai proba de concentratie apreciindu-se ca un

rinichi care concentreaza bine are capacitatea de dilutie

normala.

B, Proba de dilutie

a] Pregatirea bolnavului

.
cu 2 zile nainte de proba bolnavul este supus la un regim mixt
alimentar, are voie sa bea lichide cte vrea.

n ziua examinarii bolnavul va sta n repaus la pat.

b] Golirea vezicii si ingerarea lichidului

la ora 7,30 si evacueaza vezica urinara;

bolnavul va ingera 1500 ml ceai sau apa timp de 1/2 h.

c] Recoltarea urinei

ntre orele 8-12, timp de 4 h se recolteaza din 30-30 minute. Se noteaza

cantitatea si densitatea urinei din fiecare proba.

d] Interpretare:

In mod normal, n primele 4 ore, ca raspuns la hidratare, se

elimina ntreaga cantitate de lichid ingerata. In primele 2 ore se elimina mai

mult de jumatate din cantitatea totala. In cel putin una din probele de
dimieata volumul urinar depaseste 300 ml iar densitatea urinei trabuie sa fie

sub 1005 n cel putin una din probe.

XI. Proba Zimnitki

a] Pregatirea bolnavului

bolnavul este mentinut la pat;

se administreaza regim alimentar si hidric normal.

b] Recoltarea urinei se recolteaza urina din 3 n 3 ore timp

de 24 h;

. se noteaza densitatea si volumul fiecarei probe.

c] Interpretare

Normal - cu ct cifrele obtinute sunt mai ndepartate ntre ele cu att

capacitatea de adaptare a rinichiului este mai buna.

CAPITOLUL IV

Ingrijirea pacientilor cu insuficienta renala <I.R.A.>

Reprezinta suprimarea brusca a functiei renale cu repercursiuni clinice

generale, umorale si urinare. In acest caz rinichiul nu poate excreta urina n
cantitatea si concentratia corespunzatoare iar produsele rezultate din
metabolism ramn n snge si produc autointoxicatii.

Cauze:

1.Prerenale:

Cnd agentii etiologici, actioneaza indirect asupra rinichilor prin reducerea

fluxului sanguin renal cu ischemie renala consecutiva si oprirea secretiei de
urina;

-Stari de soc

Stari de deshidratare

-insuficienta periferica acuta

2.Renale:

-n care agentii etiologici actioneaza direct asupra parenchimului renal

producnd leziuni anatomice;

-necroze tubulare;

-soc prelungit;

-arsuri grave, nefrotoxice;

-boli renale parenchimatoase: - glomerulonefritele produse de steptococ;

-boli vasculare ale rinichiului. 3. Postrenale:

-cnd insuficienta renala acuta, se produce consecutiv unui obstacol mecanic

pe caile excretorii:

- calculoza ureterala bilaterala;

- hipertrofie de prostata;

-tumori de vecinatate afectnd ambele

uretere

-procese ureterale inflamatorii

Simptome:

-semnul esential n I.R.A. este oliguria pna la anurie; -pot exista cazuri cnd
diureza este pastrata, nsa este deficitara din punct de vedere calitativ;

-paralel apar semne de oboseala, stare de rau general, cefalee, varsaturi,

meteorism, limba "arsa", halena amoniacala, sughit, diaree, dispnee,
tahipnee, respiratie Kiissmaul sau Cheyne-Stokes, diateza hemoragica,
somnolenta, agitatie psihomotorie, convulsii, coma n forme foarte grave.

Semne de laborator:

-retentie de produsi azotici;

-apare acidoza renala;

-apar tulburari hidroelectrolitice [creste K, scade Na si Ca];

-n urina apar albuminurie, hematurie, cilindrulie, leucociturie.

1. Asigurarea conditiilor de ngrijire a bolnavului

-asistenta va avea n vedere masurile care se iau n toate cazurile date,

asigurnd doua paturi de lna cu care va acoperi bolnavul si va ncalzi patul
n prealabil cu termofoare;

-se acorda ngrijiri igienice corespunzatoare;

-bolnavii cu I.R.A. sunt mai susceptibili si necesita precautii mai mari n

privinta igienei si curateniei.

2. Supravegherea bolnavului

-asistenta va vizita bolnavul ct mai des, chiar Iara solicitare;

-va urmari si nota manifestarile patologice cum sunt: hemoragii, manifestari

de comportament, contractii sau convulsii si le va raporta medicului;

-va nota volumetric eliminarile de lichide;

-recolteaza urina la bolnavii agitati sau n coma prin intermediul sondei

respectnd regulile de asepsie;

-asistenta va determina densitatea fiecarei emisii de urina si o vanotanF.O.;

-va urmarii TA, P, R, T, iar n cazurile de constipatie va face clisma

evacuatoare.

Este foarte importanta evidenta exacta a diurezei, deoarece este baza de

pornire a tratamentului si criteriul de orientare a medicului.

3. Recoltarea probelor de laborator

-asistenta va recolta snge pentru determinarea ureei, creatininei, rezervei

alcaline, pH-ului, ionogramei;

-va recolta urina pentru analizele obisnuite si pentru dozarea ureei urmare.

4. Corectarea echilibrului hidroelectrolitic

-se va urmari si nota cu foarte mare exactitate cantitatile de lichide pierdute

si se vor administra lichide cte 50-60 ml pentru fiecare grad de febra,
deoarece cantitatea de lichide administrate n 24 de ore este n functie de
pierderi, la care se adauga 400-500 ml;

-la calcularea aportului de lichide se vor lua n considerare lichidele ingerate

din bauturi sau alimente, perfuzie, clisme hidratate;

-pentru a preveni hiperhidratarea se controleaza zilnic greutatea corporala;

-aportul de sodiu va fi redus la 1 g/zi;

-cnd hidratarea orala nu este posibila, cantitatea necesara de lichide se va

introduce i.v. n pefuzie lenta folosind glucoza 10-20%;

-calea de administrare si compozitia lichidelor n vederea mentinerii

echilibrului hidroelectrolitic vor fi stabilite de medic n functie de ionograma;

5. mpiedicarea acumularii produsilor azotati n cazul anuriei si asigurarea

regimului dietetic

Pentru a diminua retentia de produsi azotati si eatabolismul protidic, se va

asigura un regim alimentar bogat n glucide si lipide care sa asigure un aport
de 2000 calorii/zi.

Regimul va consta din:

orez fiert;

paste fainoase;

unt;

ulei;

biscuiti;

zahar. Se exclud:

pinea;

lactatele;

ouale;

fructele uscate;

carnea;

pestele;

. alimentele cu continut mare de K;

. sucuri de fructe.

-daca bolnavul nu poate nghiti sau vomita, asistenta l va alimenta prin

sonda;

-n caz de coma sau precoma se va administra glucoza 5% intravenos. Ritmul

de perfuzie nu trebuie sa depaseasca 0,4 g glucoza/kg corp/ora;

-dieta va fi suplimentata cu vitamine;

-suprimarea completa a proteinelor nu trebuie sa depaseasca 10-15 zile

deoarece lipsa aminoacizilor esentiali creste catabolismul protidic.

6. Restabilirea diurezei n cazul oliguriei si tratarea anuriei

-pentru restabilirea diurezei asistentei va administra la indicatia medicului

Manitol 60-80 ml si Furosemid 150 mg din 3 n 3 ore timp de 12 ore;

-asistenta va urmari si nota daca se reia sau daca se produce o crestere a

diurezei;

-se considera ca tratamentul este eficace numai daca se produce o diureza

de 40 ml/ora;

-diureticele se administreaza numai dupa corectarea volemiei;

-asistenta nu trebuie sa actioneze independent n administrarea

medicamentelor;

7. Ingrijiri care primesc manifestari supraadaugate

-asistenta va avea pregatite medicamente pentru combaterea varsaturilor,

diareei, convulsiilor, starilor de agitatie;

-n varsaturile rebele se va goli stomacul prin sonda si se va face spalatura

stomacala eliminnd o cantitate de substanta azotata din organism;

-diareile daca nu sunt masive, nu vor fi oprite;

-n caz de hipercalcemie asistenta va avea pregatit calciu gluconic 10%,

bicarbonat de Na 2-3%, 10-15 ml solutie hipertona de glucoza tamponata cu
insulina;

-n caz de acidoza, cnd rezerva alcalina scade iar pH-ul este sub 7,5 se face
corectarea prin administrarea de bicarbonat de Na sub controlul permanent al
pH-ului;

-complicatiile cardiovasculare, respiratorii si infectioase, se previn printr-o

supraveghere permanenta a bolnavului si prin administrarea judicioasa a
lichidelor.

8. Indepartarea produsilor de catabolism

-cnd tratamentul obisnuit a ramas ineficace se utilizeaza dializa cu ajutorul

careia se poate elimina excesul de compusi azotati de apa si electroliti.

Hemodializa sau rinichiul artificial

Hemodializa este cea mai eficace metoda de epurare extrarenala, epureaza

sngele n afara organismului utiliznd pentru dializa membrane de celofan
sau cuprofan.

Pentru acest scop exista mai multe tipuri de aparate:

a]

b]

aparat cu membrana dializanta n forma de tub;

aparat cu membrana ntinsa ntre doua placi din material plastic;

c] rinichi cu fibre capilare.

Elementul esential al rinichiului artificial este membrana dializanta. Aceasta

permite schimburile de substanta ntre snge si lichidul dializant.

Principiul hemodializei se bazeaza pe epurarea extracorporaia a sngelui

introdus n aparat care circula n mod continuu n interiorul tubului ce este n
contact cu membrana dializanta, dupa care este introdus n organism printr-o
vena.

1. Pregatirea aparaturii si a materialelor:

-asistenta pregateste aparatul de hemodializa dupa o prealabila sterilizare a

tuburilor, pieselor si sticlariei;

-pregatirea solutiei dializane formata din: clorura de Na, clomra de K, clorura

de Mg, clorura ce Ca, bicarbonat de Na si glucoza realiznd un mediu usor
hipertonic;

-cantitatea de lichid dializant poate ajunge pna la 100 1;

-se pregatesc 500 ml snge izo-grup proaspat;

-se pregatesc instrumentele si materialele pentru anestezia locala,

descoperirea chirurgicala a vaselor la care se leaga aparatul.

2. Pregatirea bolnavului

-se face pregatirea psihica a bolnavului daca starea generala o permite si se

administreaza un calmant;

-nainte de nceperea interventiei, asistenta va recolta snge pentru

determinarea compusilor azotati, a rezervei alcaline, hemogramei si
hematocritului;

-bolnavul este asezat ntr-un pat balanta, comod, deoarece sedinta poate
dura 6-8 ore;

-capul si toracele vor fi usor ridicate, iar membrele superioare fixate n pozitii
accesibile denudarii vaselor.

3. Efectuarea tehnicii

-se umple tubul de celofan cu snge proaspat conservat;

-se pregatesc cmpul operator si se serveste medicul pentru descoperirea

chirurgicala a arterei si venei;

-medicul fixeaza camilele respective si racordeaza tubulatura aparatului la

cele doua canule;

-se da drumul la sngele arterial al bolnavului n aparat;

-pe masura ce sngele bolnavului intra n aparat, sngele conservat din tubul
de celofan intra n vena bolnavului;

-viteza optima de scurgere a sngelui prin aparat este de 100-150 ml/mm.

4. Rolul asistentei n timpul sedintei de hemodializa

-asistenta controleaza din 15 n 15 minute P, TA, R, T urmarind

comportamentul bolnavului;

-din ora n ora recolteaza snge pentru determinarea Ht;

-administreaza la indicatia medicului mici cantitati de heparina si antibiotice;

-urmareste functionalitatea aparatului pentru excluderea incidentelor ce pot

aparea;

-schimba lichidul de dializa din 2 n 2 ore,

Printr-o sedinta de hemodializa se pot elimina din organism ntre 60-110

grame uree. Rinichiul artificial poate fi utilizat si pentru eliminarea
substantelor barbiturice sau altor substante medicamentoase.

Hemodializa se poate face zilnic sau la doua zile.

Dializa peritoneala

Metoda utilizeaza ca membrana dializanta pentru epuratia sngelui endoteliul

seroasei peritoneale care are o suprafata de 20 mii cm2.

Cu ajutorul unui tub se introduce n cavitatea peritoneala lichidul de dializa

care dupa ce traverseaza suprafata endoteliului peritoneal este ndepartat
prin alt tub. 1. Pregatirea instrumentelor si a materialelor:

.
se pregatesc steril toate materialele, 20 de flacoane de lichid de dializa
a cte 2 litri solutie utilizata la hemodializa la care se mai adauga heparina
pentru evitarea obstructiei cateterului si antibiotice pentru a preveni infectia;

.
se pregateste trusa de paracenteza cu 2 trocare, ambele prevazute cu
stilet ascutit si mandren bont;

materiale pentru anestezie, dezinfectie locala si pansamente;

.
se mai pregatesc doua sonde din material plastic lungi de 20 cm care
sa poata fi introduse prin canula trocarului n cavitatea peritoneala prevazute
cu orificii laterale la extremitatea care se introduce n abdomen;

aparat de perfuzat;

tub de cauciuc pentru scurgerea lichidului evacuat;

vas colector de 10-20 litri gradat;

.
aparat pentru ncalzire sau mentinerea constanta a lichidului de dializa
la T corporala;

.
seringi si medicamente pentru urgenta n caz de accidente. 2.
Pregatirea bolnavului:

se face pregatirea psihica si se administreaza un calmant;

. bolnavul si goleste vezica, i se va face o clisma

evacuatoare si va fi asezat comod n pat ntruct dureaza
ntre 16-20 ore.

3. Tehnica de lucru:

.
se adapteaza aparatul de perfuzie la flacon sau se trece tubul de
perfuzie prelungit n forma de serpentina prin aparatul ce mentine lichidul
cald;

flaconul se fixeaza la o naltime de 2 m;

.
medicul executa paracenteza abdominala n fosa iliaca stnga si prin
canula trocarului introduce sonda de material plastic la care se racordeaza
amboul aparatului de perfuzie si se da drumul lichidului;

.
sonda mpreuna cu amboul tubului de perfuzie se fixeaza de peretele
abdomenului cu leucoplast iar mpejural locului de patrundere a tubului n
cavitatea peritoneala se asaza o compresa sterila mbibata n solutie
dezinfectanta;

se fixeaza debitul la 2-3 1 n prima ora;

.
dupa ce s-au adunat n cavitatea peritoneala 2 1 de lichid, se introduce
n partea dreapta celalalt tub de plastic si se fixeaza la peretele abdomenului.
La aceasta sonda se racordeaza un tub de scurgere care se introduce n vasul
colector;

.
dupa ce a nceput sa se scurga lichid n vasul colector, se regleaza
ritmul n asa fel nct n cavitatea peritoneala sa se mentina 2 1 lichid;

controleaza TA, P,R,T.

Prin acest procedeu se pot elimina ntre 40-60 g de uree si alti produsi de
dezasimilatie.

Ingrijirea bolnavului n stadiul poliuric I.R.A. poate evolua spre vindecare sau
spre cronicizarea. In caz de evolutie favorabila restabilirea functiei renale se
face dupa 12-14 zile de anurie, dupa cum urmeaza etapa poliurica. In aceasta
faza de reluare a diurezei pot aparea diverse complicatii: deshidratarea,
infectii urinare, complicatii cardiovasculare, de aceea n ngrijirea bolnavului
asistenta va respecta cu strictete tratamentul prescris de medic.

1.Evitarea complicatiilor majore:

.
asistenta va urmari diureza, va recolta snge si urina pentru ionograma
sanguina si cea urinara;

va administra solutiile prescrise pentru nlocuirea pierderilor;

.
va recolta snge pentru determinarea ureei si creatininei care pot sa
creasca n aceasta faza;

n aceste cazuri se face o dializa suplimentara;

.
ajunsi n stadiul poliuric, bolnavii trebuie mobilizati activ pentru
prevenirea infectiilor bronhopulmonare, a emboliei si escarelor;

.
infectia urinara se previne respectnd riguros masurile de asepsie si
acordnd ngrijiri igienice corespunzatoare.

2. Trecerea la un regim dietetic progresiv:

.
regimul se mbunatateste treptat prin introducerea proteinelor de mare
valoare: oua, lapte, brnza, came;

.
se creste ratia calorica adoptnd un regim usor hipergfucidic,
normolipidic si hiposodat;

se introduc alimente bogate n K;

.
cnd diureza atinge 1-1,5 1, bolnavul va putea primi un regim normal
sarat;

bolnavul poate bea 500-800 ml lichide peste pierderile zilnice.

I.R.C.

Insuficienta renala cronica este o scadere progresiva a capacitatii functionale

renale cu retentie n organism a substantelor toxice rezultate din metabolism
si cu evolutie spre uremia terminala.

Fiind vorba de o nbolnavire de lunga durata, bolnavul va trebui sa respecte

un anumit regim de viata.

Boala prezinta un stadiu compensat cu stare generala buna si un stadiu

decompensat n care apar repetat pusee

acute. ngrijirea acestor bolnavi este n functie de stadiul bolii.

1. Respectarea regimului igieno-dietetic n faza compensata:

repausul zilnic va fi de 12-14 ore;

.
se adopta o dieta normoealorica cu 2000-3000 cal/zi, normolipidica si
hiperglucidica;

.
proteinele si clorura de Na vor fi reduse, dar nu suprimate din
alimentatie.

2. Regimul igieno-dietetic din faza decompensata:

.
bolnavul este spitalizat iar ngrijirea este asemanatoare cu cea din
I.R.A.;

.
se adopta repausul total iar din dieta se exclud proteinele si Na; se
acorda ngrijiri igienice pentru prevenirea escarelor si evitarea compicatiilor;

.
pentru bolnavii cu I.R. A. hemodializa este indicata cnd nu pot
beneficia de regimul dietetic si de tratamentul de echilibrare umorala
deoarece functiile renale sunt total compromise.

sedintele de hemodializa se fac n clinica de 2-3 ori/saptamna.

Encefalopatia uremica

Apare n stadiile terminale ale insuficientei renale cronice. Semnele neuropsihice sunt provocate de tulburarile hidroelectrolitice si acido-bazice care se
adauga intoxicatiei uremice propiu-zise. Se caracterizeaza prin somnolenta,
confuzie, stupor, coma, agitatie, flapping-tremor, crampe musculare,
mioclonii sau convulsii. Toate tulburarile descrise raspund foarte bine la
hemodializa. Pna la instituirea acesteia sau cnd epuratia extrarenala nu
este disponibila se recurge la corectie hidroeleetrolitica [hiperpotasemia se

combate prin solutie perfuzabila de glucoza hipertona tamponata cu insulina

sau prin administrarea de diuretice de ansa de tipul furosemidului;
hiponatremia nsotita de semne de deshidratare, necesita administrarea de
lichide];

Tratamentul acidozei prin administrarea de bicarbonat de sodiu 8,4/% i.v.sau

THAM i.v.,lent 200-500 ml; vitaminoterapie [n special cu vitamine din grupul
B]; combaterea convulsiilor prin administrare de diazepam i.v. foarte lent,
eventual urmat de fenobarbital sau fenitoin n doze uzuale.

CAPITOLUL V

Plan de ngrijire Nursing

1. Informatii;

2.

Nevoia afectata;

3.

Probleme;

4.
Surse de dificultate- cele trei dimensiuni: biologici, psihologica, socioculturala si spirituala;

5.

Obiective;

6.

Interventii autonome;

7.

Interventii delegate;

8.

Evaluare

Cazul I

Plan de ngrijire NURSING al bolnavei P.O. cu I.R.C.

a] Informatii

1. Culegere de date

Bolnava P.O. n vrsta de 60 de ani, casnica, cu domiciliul n Bucuresti, este

casatorita, cu 4 copii, casatoriti si ei la rndul lor, cu copii.

Se interneaza pe data de 10 martie 2006 la sectia Medicala a Spitalului Clinic

Colentina, la ora 9,00 cu diagnosticul -colica renala dreapta, I.R.C. stadiul II.

b] Motivele internarii

Motivele pentru care bolnava s-a prezentat la spital sunt: -debut brutal cu
astenie, cefalee, ameteli, dureri de cap, dureri n lojele renale, polachiurie cu
nicturie.

Se interneaza pentru investigatii si tratament.

Din discutiile purtate cu bolnava reiese ca nu a suferit nici o boala n afara

celor enuntate, c] Aspect social

Bolnava locuieste n Bucuresti, ntr-un apartament cu 4 camere si se ntretine

din pensia sotului. Bolnava nu fumeaza, nu consuma alcool sau cafea. Este de

religie ortodoxa, respecta zilele de sarbatoare si merge cu regularitate la

biserica.

Bolnava a fost internata la spital pentru investigatii si tratament n urma

carora a fost externata n stare ameliorata. La examenul clinic de la internare
se obseva urmatoarele;

tegumente si mucoase - normal colorate;

sistem osteoarticular - integru;

.
aparat uro-genital -dureri lombare n loja renala dreapta, polakiurie,
nicturie.

Bolnava P.O. se interneaza cu urmatoarele manifestari de dependenta:

durere vie n loja renala dreapta;

oboseala, slabire fizica, neliniste;

mictiuni, frecvente n cantitati mici n timpul noptii;

indispozitie, sete;

transpiratii, tegumente fierbinti;

hidratare insuficienta;

pierdere n greutate;

perturbarea somnului.

Problemele bolnavei sunt urmatoarele

dureri vii;

polakiurie;

nicturie;

temperatura corpului creste peste limitele normale;

dificultate n alimentatie si hidratare;

transpiratii abundente.

Cazul II

Plan de ngrijire nursing al bolnavei R.S. cu LR.C.

a ] Informatie

1].Culegere de date

Bolnava R.S. n vrsta de 69 ani, este pensionara [secretara] cu domiciliul n

Bucuresti, este casatorita, avnd trei copii si cinci nepoti.

Se interneaza la sectia medicala a Spitalului Clinic Colentina pe data de 21

martie 2006 la orele 19 cu diagnosticul - colica renala, litiaza biliara:, I.R.C.
stadiulII.

Motivele internarii:

Motivele pentru care bolnava s-a prezentat la spital sunt: dureri n regiunea
lombara, poakiurie, nicturie, stare generala alterata, astenie fizica, parestezii
n membrele superioare.

Din discutiile purtate cu bolnava reiese ca : starea sanatatii familiei este buna
si nici un membru al familiei nu a suferit de o boala dermatovenerica n afara
de bolile din copilarie.

Din antecedentele bolnavei reiese ca a suferit de:

-bolile copilariei:

-varicela;

-scarlatina;

-oreion.

-sarcina extrauterina n urma cu 32 de ani.

Bolnava nu este fumatoare, nu consuma alcool sau cafea, nu prezinta

proteza.

B] Aspecte sociale

Bolnava locuieste ntr-o casa cu patru camere, este de religie ortodoxa si

merge cu strictete la biserica. Bolnava este casnica si se ntretine dintr-o
pensie de 1.650.000 lei.

Conditiile de viata au fost grele si a prezentat numeroase internari pentru

probleme medicale care au afectat aceleasi nevoi fundamentale.

La internare, la examenul clinic se observa:

-tegumente si mucoase palide;

-sistem osteo-articular - integru anatomic;

-sistem respirator - torace normal conformat;

-aparat cardio-vascular - cord n limite normale;

.
-aparat digestiv - abdomen suplu, nedureros, spontan, ficat si splina n
limite normale.

Diagnostic la internare:

-colica renala stnga, I.R.C. stadiul II.

Diagnostic la externare: -I.R.C. stadiu III.

Pacienta R.S. se interneaza cu urmatoarele manifestari de dependenta:

-transpiratii, neliniste;

-insomnie, nervozitate;

-oboseala, stare depresiva;

-durere la mictiune;

-inapetenta, hidratare insuficienta;

-tegumente si mucoase uscate;

-durere articulara.

Problemele pacientei:

-durere colicativa n loja renla stnga;

-anxietate;

-transpiratii abundente;

-polakiurie;

-disurie, mcturie;

-deshidratare;

-deficienta de a se alimenta si hidrata;

-greutate n respiratie;

-diminuarea miscarilor;

-febra.

Cazul III

Plan de ngrijire nursing al bolnavei T.A. cu I.R.C.

a] Informatii

1.Culegerea datelor

Pacienta T.A. n vrsta de 59 de ani, pensionara [nvatatoare] cu domiciliul n

Bucuresti, este csatorita, are un copil care la rndul lui este casatorit avnd 2
copii.

Se interneaza la sectia Medicala a Spitalului Clinic Colentina pe data de 28

martie 2005 cu diagnosticul de colica renala stnga, I.R.C. stadiul II.

b] Motivele internarii

Motivele pentru care pacienta s-a internat n spital sunt: durere n loja renala
stnga cu iradiere pe ureter, polakiurie cu nicturie, astenie fizica si psihica.

Din antecedentele pacientei reiese ca n urma cu 10 ani a fost operata de

colecist si n afara bolilor din copilarie nu a suferit de alte afectiuni.

c]Aspecte sociale

Locieste ntr-un apartament cu 2 camere, alaturi de sotul ei n vrsta de 62

de ani si dispun de un confort decent locuibil ct si material. Este de
nationalitate romna, religie ortodoxa, respecta zilele de sarbatoare si
duminicile.

Se ntretine din pensia de 1.500.000 lei. n prezent copilul si viziteaza des

parintii, acestia acordndu-le o atentie deosebita n vederea promovarii
sanatatii.

La internare, la examenul clinic se observa :

-tegumente si mucoase - normal colorate;

-sistem ganglionar - nepalpabil;

-sistem astero-articular - integru anatomic;

-aparat digestiv - tranzit intestinal prezent;

.
-aparat urinar - dureri n loja renala stnga cu iradiere pe ureter,
polakiurie cu nicturie;

ECHO - ficat cu dimensiuni antero posterior moderat pe

ambii lobi, rinichii cu dilatatii caliceale, colecist absent.

Diagnostic la internare:

-colica renala, I.R.C. stadiul II;

Diagnostic la externare:

-I.R.C. stadiul II.

Bolnava T.A. se interneaza cu urmatoarele masuri de dependenta:

-transpiratii, neliniste, durere, teama;

-inapetenta, hidratare insuficienta;

-durere lombara, iritabilitate.

Problemele bolnavei:

-durere persistenta n regiunea lombara;

-polakiurie cu nicturie;

-dificultatea de a se alimenta si hidrata corespunzator;

-creste T peste limitele normale;

-greutate n a respira.

Capitolul VI Concluzii

Pentru ntocmirea acestei lucrari am luat n studiu trei cazuri cu

"insuficienta renala cronica" la trei persoane cu vrste medii, cultura diferita.

Ingrijirile NURSING sunt structurate pe cele 14 nevoi fundamentale ale

persoanei umane, subliniate n Conceptul Virginei Henderson, care permit
abordarea celor cinci dimensiuni [bio-fizico-psiho-socio-culturale si spirituale]
pentru fiecare nevoie afectata.

Problemele deriva din afectarea nevoilor si intensitatea cu care se manifesta,

sunt legate de receptivitatea fiecarei fata de boala, de starea generala a
organismului si de starea psihica.

Toate cele trei paciente se prezinta la spital pentru dureri n lojele renale,
polakiurie, nicturie, prima pacienta avnd dureri n lojele renale, polakiurie cu
nicturie, astenie, cefalee, ameteli; a doua pacienta prezinta dureri n regiunea
lombara, polakiurie, nicturie, astenie, cefalee, parastezii n membre; a treia
pacienta acuza durere n loja renala stnga cu iradiere pe ureter, polakiurie,
nicturie, astenie fizica.

In toate cele trei cazuri prima nevoie afectata este "Nevoia de a evita
pericolele", problema a fost durerea colicativa persistenta n lojele renale;
deoarece pacientele aveau tulburari de emisie urinara [polakiurie, disurie,
nicturie]. A doua nevoie afectata este "Nevoia de a elimina" n toate cele trei
cazuri. A treia nevoie afectata este "Nevoia de a mentine T corpului n
limitele normale" n primul caz avnd ca problema cresterea temperaturii
corpului peste limitele normale; iar n celelalte doua cazuri este "Nevoia de a
se alimenta si hidrata" deoarece pacientele prezentau dificultati n a se
alimenta si hidrata corespunzator.

Alte nevoi afectate:

"Nevoia de a dormi si a se odihni" datorita imposibilitatii de a se odihni;

.
"Nevoia de a respira si a avea o buna circulatie" avnd ca problema
greutatea n respiratie;

. "Nevoia de a se misca si a avea o buna postura" avnd ca

problema diminuarea miscarilor impuse de boala.

Problemele comune n cele trei cazuri:

-durerea;

-riscul aparitiei unor complicatii;

-tulburari de emisie urinara;

-dificultatea de a se alimenta si hidrata corespunzator;

-imposibilitatea de a dormi si a se odihni;

-greutatea n respiratie;

-cresterea temperaturii peste limitele normale;

-greutatea n a se mbraca si dezbraca;

-dificultate n a-si acorda ngrijiri igienice.

Surse de dificultate comune:

-durere;

-oboseala;

-neliniste;

-prezenta calculului;

-proces infectios;

-slabiciune;

-hidratare necorespunzatoare;

-febra;

-neacceptarea rolului de bolnav;

-situatie de criza.

Obiectivele comune propuse pentru ndepartarea problemelor principale:

-combaterea durerilor;

-normalizarea mictiuniior si controlul durerii;

-prevenirea complicatiilor;

-echiparea hidroelectrica si nutritionala;

-scaderea febrei;

-usurarea respiratiei;

-beneficierea de un numar de ore de somn corespunzatoare.

Examinari si interventii efectuate celor trei persoane:

V.S.H.;

Hb;

N.L.;

Uree sanguina;

Creatinina;

Acid uric;

Glicemie;

Tymol;

Bilirubina;

ADDIS;

Urocultura;

Proba de concentratie;

Examen sumar de urina;

ECHO;

Masor si notez n F.O.: P, T,R TA.

Toate cele trei paciente sunt de religie crestin -ortodoxa. Starea materiala
este de nivel mediu n toate cele trei cazuri, iar nivelul de cultura este acelasi
dat fiind profesia fiecareia, interesul manifestat pentru acumularea de notiuni
noi privind mediul nconjurator si propia persoana.

In ceea ce priveste supravegherea si notarea functiilor vitale toate cele trei

paciente au fost cooperante. Functiile vitale cu mici diferente de valori au fost
notate pe foile de temperatura.

Pacientele sunt ordonate n timp si spatiu, au avut ncredere n tratamentul

prescris si personalul de ngrijire. Se externeaza din spital cu urmatoarele
recomandari:

-controlul medical periodic;

-repaus la domiciliul;

-limitarea eforturilor fizice si psihice;

-cura de diureza prin consum de 2 1 lichide.

BIBLIOGRAFIE

CORNELIU BORUDEL

Manual de Medicina Interna Pentru Cadrele Medii-Editura ALL

LUCRETIA TITIRCA

Urgente medico-cliirurgicale. Sinteze. Editura Medicala. 1998

DR. GEORGETA AURELIA

BALTA

Tehnici speciale de ngrijire a

bolnavilor, Editura Didactica si

ANTOANETA METAXATOS Pedagogica, Bucuresti, 1983 MARIA-OTILIA

STNESCU

LUCRETIA TITIRC

AGLAI KYOWSSKI

NICOLAE CRANGULESCU

Dr. VIOREL MATEESCU CORNELIA NENCESCU

LUCRETIA TITIRC

C AROL MOZACH

Manual de Medicina Interna Specialitati nrudite si ngrijiri paliative, Editura

Bucuresti,

1998. Radiodiagnostic, Radioterapie si Anatomie functionala. Editura

Bucuresti, 1997.

Breviar de exporari functionale si de ngrijiri speciale acordate bolnavului

Editura Viata Romneasca, Bucuresti, 1997.