Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Despre Inflatie
Despre Inflatie
INFLATIA:
4.2.1. ABORDARI CANTITATIVE ALE INFLATIEI
-
CARACTERISTICI:
o Inflatia, ca forma a dezechilibrelor din economie, este direct proportionala cu amploarea acestora, nivelul
acesteia fiind cu atat mai mare cu cat decalajul dintre cererea si oferta agregata este mai mare;
o Majorarea rapida a repturilor (pornind de la cateva procente si ajungand la un nivel de 2-3 cifre) conduce la
inflatie galopanta.
o Daca inflatia se concretizeaza intr-un nivel reprezentat de 3-4 cifre, aceasta se numeste hiperinflatie
(cand ritmul de crestere al preturilor depaseste 50% lunar).
o Inflatia este insotita nu numai de cresterea preturilor, dar si de cresterea cantitatii de moneda.
o Inflatia presupuNE:
rate diferite de crestere a preturilor de la un sector de activitate la altul a permis cresterea
disproportionata a consumului;
devalorizare monetara.
o Cresterea preturilor rezulta dintr-o abundenta a mijloacelor de plata, indicele preturilor fiind rlevant pentru
puterea de cumparare a unei monede.
MASURAREA INFLATIEI:
o prindeterminarea ratei inflatiei pe baza indicilor de pret:
Ip Ipn 1
100
rinf n
Ipn 1
o sau prin utilizarea regulii numarului 70, care permite o determinare rapida a numarului de ani in care
nuvelul preturilor se dubleaza:
70
rata anuala a inflatiei
o determinata de strategia adoptata de unele tari, de dezvoltare accelerata si de crestere economica rapida,
ceea ce implica mobilizarea intensiva a factorilor de productie.
o dezechilibrele se manifesta prin declinul unor sectoare de actvitate, aparitia altor sectoare de activitate,
aparitia unor noi ramuri de actvitate si crearea de noi capacitati de productie. Finantarea acestroa se
realizeaza din surse bugetare sau din credite bancare care, la rndul lor, genereaza un aflux monetar.
FACTORI GENERATORI:
o sustinerea unor sectoare de activitate;
o rigiditatea economiei
CRESTERII ECONOMICE;
o EFECTE FAVORABILE:
Cresterea veniturilor nominale, mai mult sau mai putin indexate, antreneaza cresterea cererii
globale;
Cheltuielile financiare ale indatorarii sunt putin impovaratoare, intrucat se ramburseaza in moneda
devalorizata, iar efectul multiplicator al creditului se amplifica;
Ratele reale de dobanda, foarte scazute, confera rentabilitate proiectelor de investitii.
o EFECTE NEFAVORABILE:
mentine in activitate intreprinderi marginale, ineficiente;
favorizeaza existenta unor preturi anormal de ridicate, iar intreprinderile in cauza sunt mai putin
competitive decat altele, inflatia fiind, astfel, un mijloc de supravietuire pentru acestea;
constituie o frana in calea progresului economic (antreneaza distorsiuni srtificiale intre intreprinderi
si denatureaza concurenta);
contribuie la deteriorarea progresiva a echilibrului extern;
denatureaza influenta ratei dobanzii prin scaderea artificiala a ratelor reale, conducand la risipa de
capital
o CONCLUZIE:
inflatia ridicata franeaza cresterea economica;
hiperinflatia induce recesiune;
o doza moderata de inflatie antreneaza efecte pozitive.
POPULATIEI;
o cei care pierd sunt cei cu venituri fixe sau modeste si cei care economisesc;
o sunt favorizati cei ce detin bunuri imobiliare si funciare, alte active reale, precum si debitorii.
-
INTREPRINDERILOR:
o sunt beneficiare si victime ale inflatiei;
o sunt favorizate investitiile si se degaja o marja de autofinantare suplimentara, prin diminuarea ratei de
rambursare.
o scade rentabilitatea pe fondul cresterii salariilorsi a ponderii acestora in valoarea adaugata;
POLITICI DE STABILIZARE:
o limitarea deficitelor bugetare, prin majorarea veniturilor si reducerea cheltuielilor;
o dezvoltarea sistemului financiar-bancar.
SHERWIN, Murray Institutional framework for inflation targeting, Reserve Bank of New Zeeland, October 2000
(www.rbnz.govt.nz/speeches/009759.html)
Astfel ca, Svensson (Svensson [2001])2 defineste tintirea inflatiei din prisma caracteristicilor acesteia:
(1) tintirea inflatiei reprezinta o tinta numerica, fie ca este vorba de un anumit procent ce trebuie asigurat cu sau fara un
interval de toleranta, fie ca este vorba de stabilirea unui interval in care inflatia sa fie inclusa. Stabilirea numerica a
acestei tinte inflationiste este strict legata de indicele de pret care este luat in considerare, experienta tarilor care au
trecut la tintirea inflatiei aratand ca indicele cel mai frecvent utilizat este indicele preturilor de consum (CPI)
(Sherwin [2000], Debelle[1997]).
(2) procesul decizional la nivel de banca centrala se bazeaza pe o puternica independenta a acesteia in ceea ce
priveste adoptarea instrumentelor de politica monetara care sa conduca la realizarea tintei infaltioniste;
(3) presupune un grad ridicat de transparenta si asumarea responsabilitatii pentru atingerea tintei de inflatie.
Indiferent insa de modul in care este perceputa tintirea inflatiei, aceasta impune cel putin cinci componente care sa
asigure o buna implementare a ei (Svensson [2001], Mishkin [2000],Debelle...[1998]):
- stabilirea asigurarii stabilitatii preturilor ca obiectiv unic sau prioritar al politicii monetare, fie pe cale
constitutionala, fie prin angajamentul public al bancii centrale;
Daca avem in vedere obiectivele de politica monetara stabilite in cadrul regimului de tintire a inflatiei, obiectivul
prioritar trebuie sa fie atingerea ratei inflatiei specificate (Debelle [1997]). Orice alt obiectiv poate fi urmarit doar daca, prin
realizarea lui se ajunge la atingerea obiectivului prioritar. Ceea ce trebuie avut in vedere este faptul ca, de foarte multe ori
atingerea mai multor obiective de politica monetara poate genera conflicte intre acestea, deoarece realizarea unui se
poate face prin neindeplinirea conditiilor celuilalt obiectiv. De aici se disting doua tipuri de strategii de tintire directa a
inflatiei: tintirea stricta a inflatiei, caz in care banca centrala isi cantoneaza intreaga activitate in jurul tintei inflationiste pe
care o are de atins, si tindirea flexibila a inflatiei, caz in care banca centrala are in vedere si alte variabile
macroeconomice: gradul de ocupare, cursul de schimb, nivelul cresterii economice. In acest din urma caz, banca centrala
va urma, in fapt, o deflatie graduala, care sa nu conduca la afectarea echilibrului economic real sau al celui extern
(deprecierea masiva a propriei monede).
cuantificarea acestui obiectiv sub forma unei rate a inflatii (singur procent sau interval de variatie) ce
urmeaza a fi atinsa de-a lungul unui interval de timp;
Cunatificarea tintei inflationiste presupune luarea in considerare a mai multo elemente:
intervalul pentru care se stabileste tinta inflationista;
Determinarea acestuia depinde de conditiile economice specifice fiecarei tari care adopta tintirea infaltiei, deoarece se
poate vorbi de o aplicare imediata a tintei stabilite (in cazul in care economia respectiva inregistreaza un nivel scazut al
inflatiei) sau de oaplicare graduala, stabilindu-se, astfel, intervale de dezinflatie pe parcursul mai multor ani (de regula 2 ani)
pentru fiecare interval stabilindu-se o anumita tinta inflationista. O alta problema legata de timp este cea a adoptarii tintirii
inflatiei. Cum putem stabili ca acesta este momentul favorabil adoptarii unei noi strategii de politica monetara?! Este greu de
stabilit momentul optim, dar experienta tarilor care deja au adoptat aceasta strategie a aratat ca tintirea inflatiei poate fi
adoptata in conditiile in care economia respectiva deja se afla intr-o perioada de reducere a inflatiei, autoritatea monetara
dispune de credibilitate in randul publicului, dar si de sustinere din partea executivului, ceea ce face mult mai facila
implementarea unei noi strategii.
-
SVENSSON, Lars E.O Inflation Targeting: Should It Be Modeled as an Instrument Rule or a Targeting Rule?, Princeton
University, December 2001.
fluctuatie a inflatiei fata de nivelul central urmarit. In principalele cazuri de aplicare a tintirii inflatiei (a se vedea Noua
Zeelanda, Canda, Marea Britanie, Australia) banda de fluctuatie a tintei inflationiste a fost cuprinsa intre 1% si 3% anual
(spre exemplu Neoua Zeelanda: 0% - 3%, Australia 2-3%, Marea Britanie 1-4%).
- asigurarea independentei bancii centrale in privinta instrumentelor utilizate pentru atingerea nivelului
stabilit al inflatiei;
Asigurarea stabilitatii preturilor prin tintirea directa a inflatiei impune un grad rididat de independenta la nivelul bancii
centrale in ceea ce priveste aplicarea si conducerea politicii monetare. Acest lucru poate fi realizabil in conditiile in care
politica monetara se armonizeaza cu cea fiscala, banca centrala avand astfel posibilitatea de a utiliza in orice moment
instrumentele de care are nevoie pentru a-si atinge obiectivele. In aceste conditii este nevoie ca politica fiscala sa se
ajusteze in functie de actiunile intreprinse la nivel de banca centrala, astfel incat sa nu pericliteze obiectivul de inflatie,
ceea ce este echivalent cu absenta oricaror simptome de dominanta fiscala:
- finantarea deficitului public direct de catre banca centrala sau de catre sistemul bancar sa fie redusa sau chiar inexistenta;
- guvernul sa nu depinda de veniturile din senioraj;
- pietele financiare sa fie suficient de dezvoltate pentru a permite tranzactionarea instrumentelor de indatorare publice sau
private;
- nivelul datoriei publice sa fiesustenabil 3
Toate acestea, vin o data in plus, sa impuna politica monetara ca fiind pilonul politicii macroeconomice, in jurul
acesteia urmand a se concentra actiunea celorlalte politici.
elaborarea si aplicarea programului de politica monetara in conditii de transparenta deplina;
Ceea ce este important in aplicarea strategiei de politica monetara bazata pe tintirea inflatiei este faptul ca aceasta
promoveaza o mare transparenta din punct de vedere al politicii monetare (Svensson [2003], Sherwin [1999], Mishkin &
Posen [1997]). In primul rand, prin stabilirea tintei inflationiste banca centrala are posibilitatea sa comunice publicului larg
nivelul inflatiei catre care s-a orientat si pe care trbuie sa-l asigure in perioada imediat urmatoare. Fie ca se realizeaza prin
diverse materiale publicitare, fie ca sunt anuntate indiverse discursuri ale membrilor conducerii bancii centrale, fie ca este
vorba de publicatii ale acesteia, toate au o singura finalitate: comunicarea cu cei care sunt afectati, in final de puterea de
cumparare a monedei. Acestea conduc, mai departe, la consolidarea pozitiei bancii centrale pe piata, generand o mai mare
credibilitate a actiunilor intreprinse in directia asigurarii stabilitatii preturilor.
-
si, nu in ultimul rand, faptul ca o politica monetara este mult mai usor perceputa, inteleasa de catre
publicul larg;
In conditiile in care banca centrala publica tintele infaltioniste pe fondul existentei unor previziuni in acest sens,
publicul larg va putea mult mai usor sa estimeze masura in care masurile adopate de banca centrala au fost in masura sa
conduca la mentinerea stabilitatii preturilor.
Toate acestea reprezinta, in fapt, tot atatea argumente in favoarea aplicarii unei politici monetare bazate pe tintirea
inflatiei.
Astfel se afirma ca (Rudebusch & Walsh [1998]) prin concentrarea asupra obiectivului stabilit, prin asigurarea unui
ridicat grad de transparenta la nivelul politicii monetare, prin explicarea, catre publicul larg, cat mai clar a strategiilor si
masurilor adoptate si, nu in ultimul rand prin asumarea responsabilitatii pentru masurile adoptate, banca centrala poate
considera ca dezirabila adoptarea tintirii inflatiei ca strategie de politica monetara.
Cu toate acestea, exista si argumente care descurajeaza in ceea ce priveste adoptarea unei astfel de strategii.
In primul rand, politica monetara este mult mai rigida, fiind orientata in directia atingerii tintei stabilite. Astfel ca
atentia bancii centrale este orientata in directia tintei inflationiste, fiind mult mai putin flexibila in ceea ce priveste alte
obiective de politica monetara. Politica monetare este, astfel, caracterizata de anumite constrangeri in ceea ce prinveste
masurile discretionare (a se vedea independenta bancii centrale) ale bancii centrale.
In ciuda eforturilor bancii centrale de a reduce asteptarile inflationiste ale populatiei si, implicit costurile dezinflatiei,
de foarte multe ori estimatile populatiei s-au adaptat la evolutiile pietei, fapt ce au alimentat evolutiile preturilor din
economie. Pe de alta parte, banca centrala trebuie sa aiba in vedere si o balansare intre obiectivele adiacente de politica
monetara, deoarece realizarea unora dintre ele poate genera influenta nefavorabile asupra realizarii tintei principale.
Chiar estimarile realizate la nivel de banca centrala, din punct de vedere al stabilirii tintei, sunt greu de realizat, iar
pe de alta parte, masurile de politica monetara adoptate in directia asigurarii stabilitatii preturilor pot genera efecte cu o
-
Banca Nationala a Romaniei Tintirea directa a inflatiei: o noua strategie de politica monetara, Caiete de studii, Bucuresti, 2002
anumita intarziere. Chiar cunoscand aceste laguri, nevoia de a privi in perspectiva poate altera evolutiile viitoare, tocmai
prin ingreunarea capacitatii de previzionare. Capacitatea de previzionare este infleuntata, tot nefavorabil, si de situatiile noi,
neprevazute care se pot manifesta in viitor, situatii care, in ciuda previziunilor, nu au putut fi estimate in totalitate.
Toate acestea genereaza si un oarecare grad de instabilitate la nivelul pietei financiare, deoarece economiile
interactioneaza intre ele si efectul de contagiune actioneaza imediat. La toate acestea se adauga si presiunile generate de
existenta pietei valutare libere care permite flucturea fara restrictii a cursului valutar.
Pe fondul acestor argumente pro si contra, practica a aratat ca adoptarea tintirii directe a inflatiei poate fi eficienta in
conditiile in care banca centrala reuseste sa asigure stabilitatea procesului deflationist, stabilitatea sistemului financiar fiind
o conditie suplimentara in acest scop.