Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Din cele prezentate mai sus, rezulta ca deplasarea apei in albiile raurilor
este un proces complex, dependent de panta de scurgere, de particularitatile
morfometrice ale acestora, precum si de coeziunea slaba a particulelor de
apa, forta Coriolis etc. Se poate consta faptul ca, exista variatii semnificative
ale vitezei de curgere a apei atat in plan orizontal (pe latimea raurilor) cat si
vertical (in adancime).
Intr-un curs natural de apa se formeaza o serie de curenti superficiali si
interiori, complecsi. Fara a intra in detalii de hidraulicitatea albiilor
prezentam grafic modul lor de formare. Figura nr. 3
Figura 3.
Curentii din
albiile raurilor
In ceea ce
priveste
modul
de
formare si de
evolutie
a
curentilor din
masa de apa
a unui rau, se
pot
separa
patru tipuri:
a)
b) Tipul II: Curenti convergenti. Acestia converg din adancuri spre suprafata
si de la maluri catre mijlocul raului.
c)
10 - 40
10
40 60
10 12
60 80
10 12
80 100
10 12
Peste 100 m
12 15
c. Dinamometrele determina
dinamice.
viteza
apei
prin
masurarea actiunii
sale
apei
prin
corpul
moristii cu dispozitivele de contact;
- coada (ampenajul);
- rotorul (paleta): ax, rotor, rulmenti,
distantieri, rotita cu 20 dinti si stift de
contact, fir de argint, etc.)
- accesorii: - sonerie electrica
sau
dispozitiv luminos;
- tija (cablu gradat);
- greutate lestara;
- carabiniera, vartej etc.
- surubelnite,
baterii,
becuri
lanterna:
Etapele masurarii vitezei cu morisca hidrometrica sunt:
- pregatirea moristii pentru lucru;
- efectuarea sondajelor si determinarea adancimilor de scufundare;
punct: Vm = V 0,6
puncte: Vm = (Vs + Vf) / 2
puncte: Vm = (V0,2+2V0,6+V0,8)/4
puncte de masurare: Vm = (Vs+3V0,2+3V0,6+2V0,8+Vf) /10
mai
multe
metode
pentru
cu
(Etapa I de completare)
- se completeaza tabelul de calcul al suprafetelor partiale intre sondaje
si intre grupele stabilite;
- se completeaza etapa II a tabelului cu viteze si debite, pe grupe de
flotori;
- se totalizeaza debitele partiale (de suprafata) si se obtine valoarea
debitului de suprafata (fictiv) - Qs;
- se aplica un coeficient de corectie: Ks = 0,8 - 0,9 determinat pe baza
unor masuratori efectuate cu morisca hidrometrica sau prin apreciere;
- se calculeaza tabelul centralizator cu rezultatele masuratorilor.
In cazul masurarii vitezelor cu morisca hidrometrica se folosesc de
asemenea imprimate tip.
Etape:
- se efectueaza sondaje conform instructiunilor. Sondajele se efectueaza
de regula in puncte fixe precizate prin gradatii pe un cablu, la distante
corespunzatoare, dus si intors;
- se calculeaza adancimile de scufundare
instructiunilor) la verticalele de viteza desemnate;
moristii
(conform
;
- se completeaza tabelul centralizator, cu toate elementele masuratorii:
Imprimatele utilizate se vor prezenta si utiliza la Lucrari practice.
In cazul calcului grafomecanic (grafoanalitic) al vitezelor:
unde:
q = debitul solutiei (debit de lansare din vasul special)
K1= concentratia solutiei lansate;
Q = debitul curentului;
K0 = concentratia apei in stare naturala;
K2 = concentratia probei recoltate.
Metoda este precisa, dar la debite mai mari necesita importante
cantitati de solutie concentrata, de regula sare de bucatarie.
Determinarea debitelor cu instalatii hidrometrice
Instalatiile hidrometrice au o utilizare frecventa mai ales in domeniul
hidrologiei tehnice, deoarece se masoara anumite elemente, iar restul se
Q = 1,58 h5/2
d.2. Orificiile si ajutajele
Orificiile se practica in baraje pentru diferite interese legate de
exploatarea acestora. Pot fi aplicate si in cazul unor barari improvizate
pentru masurarea debitului. In functie de grosimea peretelui (barajului)
orificiile pot fi cu pereti subtiri sau cu pereti grosi. Intre acestea exista multe
diferente, dar nu le discutam. Cand orificiul este prevazut cu o mica teava,
aceasta se numeste ajutaj.
Formula generala de calcul este:
Q =
, unde: , coeficienti;
g acceleratia gravitationala;
H inaltimea coloanei de apa din spatele barajului.
Prin nivelul apei unui rau nu se intelege adancimea acestuia, asa cum sar parea la prima vedere, ci inaltimea oglinzii apei fata de un anumit punct
fix, numit 0 al mirei.
Cota 0 mira se alege de regula in asa fel, incat nivelul apei sa nu
scada niciodata sub acesta, pentru a se evita valorile negative atunci cand
se prelucreaza sirurile de valori obtinute. Dar, in natura, sunt situatii cand
albia este erodata si nivelul apei scade sub cota 0 mira stabilita. Pentru a
se evita valorile negative, la prelucrari se alege un plan fictiv situat cu 1-2 m
/ 30,31;
- hidrogradul: Hd =
Avand in vedere variabilitatea mare a nivelurilor in timp si imposibilitatea
practica de supraveghere permanenta a mirelor hidrometrice pentru
inregistrarea nivelurilor se utilizeaza aparate speciale numite limnigrafe. In
principiu, un limnigraf (Figura nr.11) se compune din:
(montane) unde zapezile persista perioade mai lungi din an sau sunt
persistente.
Alimentarea raurilor din topirea ghetarilor este caracteristica zonelor
reci si foarte inalte, unde sunt instalati ghetari de calota sau montani. La
aceste rauri caracteristica regimului hidrologic consta in faptul ca scurgerea
maxima si debitele cele mai mari se produc vara, la topirea limbilor
ghetarilor. (ex. raurile din Alpii inalti Gnz, Mindel, Wrn, Isar, Inn; Sf.
Laurentiu din America de Nord; Nilul superior din Africa; Angara din Siberia
etc.).
In functie de predominarea uneia sau a alteia din sursele de alimentare
superficiala, tipurile de alimentare se numesc: pluviala, nivala, glaciara,
pluvio-nivala, nivo-pluviala etc.
Alimentarea din surse subterane freatice sau de adancime se
realizeaza prin descarcarea panzelor respective.
Atunci cand se studiaza mai in amanut procesele de formare si regimul
scurgerii se procedeaza la separarea surselor de alimentare care se
realizeaza prin procedee diferite (grafice si analitice) asupra carora nu
insistam aici.
In functie de regimul de alimentare Voiekov separa mai multe tipuri de
rauri pe baze climatice:
I.
Rauri care se alimenteaza din topirea zapezilor, din zone cu
inaltimi de pana la 1000 m.(nordul Siberiei si al Canadei). Debitul maxim
este vara.
II.
Rauri care se alimenteaza din topirea zapezilor si din ghetari din
zona montana inalta din Asia Centrala.
III. Rauri cu alimentare din ploi, cu viituri vara (zona tropicala si
musonica)- Amur, Nil, Gange, Amazon; Congo.
IV. Raurile din nordul si vestul Asiei cu alimentare bogata
primavara, la topirea zapezilor, viituri vara si toamna din ploi. Aici se includ si
raurile din tara noastra.
V.
ploi,
iarna si
aproape lipsite
de
mai
raportul
adesea
este
q=
utilizata scurgerea
specifica (q),
rezultata
din
med
altitudinea
medie
bazinului
hidrografic (m).
Varietatea mare a conditiilor de formare si de regim al scurgerii, chiar pe
teritorii mai reduse cum este cazul Romaniei, impune, de fapt, o familie de
curbe de variatie a legaturii q= f(H med) iar rezultatele obtinute se ordoneaza
geografic. Se constata ca valorile scurgerii medii specifice sunt mai mari in
zona montana, inalta, 10-35l/sec/km2, au valori mijlocii in zonele de deal si
podis 5-10l/sec/km2 si sunt mai mici in campie sub 5l/sec/km 2. Aceste limite
sunt estimative.
La nivel planetar scurgerea medie specifica prezinta variatii cu mult mai
mari.
Trebuie mentionat faptul ca intre marimea bazinului hidrografic si valorile
scurgerii specifice exista un raport de proportionalitate inversa. Raurile mari
ocupa teritorii situate in diferite zone geografice, iar precipitatiile cazute pe
teritoriul acestor bazine sunt foarte diferentiate.
Scurgerea maxima reprezinta o faza deosebit de importanta a scurgerii atat
prin efectele sale directe (inundatii soldate adesea cu victime si pagube
imense), cat si pentru proiectarea lucrarilor pe cursuri de apa. Datorita
faptului ca masuratorile in conditiile scurgerii maxime se efectueaza cu mare
dificultate si contin erori importante, aceasta prezinta inca o problema
delicata pentru hidrologie. Extrapolarea cheilor limnimetrice la ecarturi mari
contine, de asemenea, multe aproximatii indiferent de metodele folosite.
Pentru tara noastra fondul mare de date acumulate in timp, intr-o retea
hidrometrica destul de bine pusa la punct a permis o cunoastere
satisfacatoare a scurgerii maxime, chiar si pe rauri pe care nu exista sectiuni
de monitorizare.
Ca si scurgerea medie, scurgerea maxima se supune legilor zonalitatii. In
cazul Romaniei nu diferentele de latitudine sunt cele care controleaza
formarea scurgerii maxime, deoarece suprafata este destul de redusa,
Cunoasterea
bilantului
hidrologic
are
o
mare
importanta teoretica si practica. Din punct de vedere teoretic este vorba de o
cunoastere mai aprofundata a proceselor de formare si de regim ale scurgerii
si a variatiei acesteia in timp si spatiu, in functie de legile zonalitatii
(latitudinale si altitudinale) si de influenta factorilor locali. Pentru fiecare
element al bilantului se intocmesc harti.
Din punct de vedere practic, analiza bilantului permite evaluarea
potentialului hidrologic, cunoasterea evapotranspiratiei pentru programarea
udarilor in irigatii si corectarea unor componente pentru care nu s-au putut
efectua suficiente masuratori precise, pe baza cunoasterii bune a celorlalte.
Scurgerea aluviunilor
Aluviunile din albiile raurilor prezinta o importanta deosebita, mai ales pentru
gospodarirea apelor, din mai multe puncte de vedere:
- tranzitul de aluviuni exprima potentialul erozional din cadrul bazinului
hidrografic;
- aluviunile pot colmata prizele de apa;
- apele cu grad mai mare de turbiditate sunt mai greu de tratat pentru
consum;
- viiturile cu ape foarte tulburi, produc aluvionari pe terenurile inundate;
- aluviunile contribuie la diminuarea calibrului albiilor, canalelor si
conductelor, reducand din eficienta acestora.
Regimul scurgerii aluviunilor prezinta o variabilitate mult mai mare decat cel
al apei deoarece factorii locali si in special litologia, solurile si pantele detin
un control mult mai pregnant in formarea acestora.
Hidrometria aluviunilor.
toate punctele in care s-a masurat viteza, in functie de adancime, asa cum
s-a mentionat la subcapitolul respectiv;
- pentru cealalta jumatate din verticalele de viteza se recolteaza
proba de aluviuni de la 0,6h. In functie de situatiile din teren pot fi alese
verticalele cu sot sau fara sot pentru stabilirea numarului de probe.
La efectuarea masuratorii se are in vedere ca un punct de recoltare sa
coincida, pe cat posibil, ca verticala si adancime, cu locul de recoltare al
probelor unice. Aceasta proba tine loc si de proba unica. Daca nu este
posibil, atunci se recolteaza obligatoriu si probele unice.
Calculul masuratorii de debite de aluviuni in suspensie se face dupa
metodologia recomandata de instructiuni.
La verticale:
- se noteaza in carnet numarul probei de apa;
- se noteaza volumul probei de apa;
- se calculeaza turbiditatea , in gr/m3;
- se determina debitul unitar de aluviuni , in gr/sm 2 prin inmultirea
turbiditatii cu viteza din punctul de masurare.
Pe tabloul general al masuratorii:
- se calculeaza media pe verticala, dupa acelasi principiu ca si la viteze;
- probele de la 0,6 h se considera medii pe verticala si se inmultesc cu
viteza medie pe verticala.
La pagina cu sondaje si calcule;
- se consemneaza in rubrici debitele unitare pentru fiecare verticala;
- se calculeaza debitele partiale de aluviuni prin inmultirea debitelor
unitare medii dintre verticale cu suprafetele corespunzatoare lor;
- se insumeaza si se obtine debitul de aluviuni in suspensie (R) la
inceput in gr/s, apoi, prin transformare, in kg/s;
- se completeaza tabloul cu rezultate de pe pagina din fata a carnetului de
masuratori:- R- kg/s;
- turbiditatea medie,
;
- turbiditatea maxima (se alege din toate valorile);
- turbiditatea minima (se alege din toate valorile).
Calculul prezentat mai sus este efectuat prin metoda analitica. Exista si in
cazul masuratorilor de aluviuni in suspensii metoda grafomecanica de
calcul, in buna parte asemanatoare cu cea din cazul debitelor lichide.
Pe baza unor corelatii intocmite intre turbiditatile calculate prin masuratorile
efectuate si turbiditatile probelor unice de la masuratorile respective se
Temperatura
apei
raurilor
difera in functie de variatiile
temperaturii aerului, dar oscilatiile
acesteia sunt mai reduse datorita
inertiei de incalzire si de racire
a apei.
In
plus,
fata
de
temperatura aerului, in cazul apei
exista si alti factori care ii
influenteaza regimul termic:
maselor de aer;
obiectivele industriale.
Variatia diurna a temperaturii apei o urmareste indeaproape pe cea a aerului,
dar cu o anumita intarziere si cu oscilatii mai mici. Valorile extreme (in caz ca
nu exista inghet) sunt atenuate.
La fel se petrec lucrurile si in cazul variatiei lunare (Figura nr. 14).
Aceasta situatie este caracteristica pentru zonele temperate. Pentru alte
regiuni, regimul termic al apei este strans legat de cel al temperaturii aerului
pe zone climatice: ecuatoriala, tropicala, subtropicala etc.
7.2. Regimul fenomenelor de inghet
Pentru raurile din zonele temperate si reci, in anumite perioade ale anului,
mai lungi sau mai scurte, sunt caracteristice fenomenele de inghet. Acestea
se instaleaza dupa ce temperatura aerului scade sub 0 0 C la intervale de
timp, mai mici sau mai mari, in functie de debitul de apa si de viteza de
scurgere. La paraie si raurile mai mici, instalarea fenomenelor de inghet are
loc aproape imediat, deoarece debitele sunt reduse si apa preia destul de
repede temperaturile negative ale aerului.
De regula fenomenele de inghet pe cursurile de apa apar atunci cand se
realizeaza o anumita suma a temperaturilor negative. Viteza mare a apei
intarzie, de cele mai multe ori, aparitia formatiunilor de gheata.
Intr-o ordine logica evolutia fenomenelor de inghet se produce astfel:
- ace de gheata - sunt primele formatiuni de gheata care apar in apa
raului. Acele de gheata se formeaza in masa de apa si curg odata cu aceasta;
- gheata de fund - la raurile de munte, din cauza vitezei mari, gheata
nu se poate forma in masa de apa supraracita. La fund, unde vitezele sunt
mai mici se formeaza o gheata spongioasa prinsa de pietre;
- gheata la maluri la malurile raurilor, unde vitezele sunt mai mici
apar fasii de gheata care se latesc incontinuu;