Zdrean, de Tudor Arghezi (comentariu literar, rezumat literar,

aprecieri critice)
Literatur
n poezia Zdrean, Tudor Arghezi prezint simbolic lumea animalelor domestice. Scriitorul
realizeaz i o schi cu acelai titlu, povestind mprejurrile n care a devenit stpnul cinelui btut
i prsit: Pe Zdrean l-am gsit prbuit n iriii aleii. Era ca o saric flocoas, blat, cocoloit.
i-a ridicat capul ptrat, npdit de buruienile unei chici care-i acopereau ochii i botul cu barba
nclcit. Cnd un cine nu mai seamn cu cinele, e cine de ras.
Poezia ncepe cu interogaia: L-ai vzut cumva pe Zdrean, / Cel cu ochii de faian? Aceasta
este o modalitate pentru trecerea la prezentarea portretului: E un cine zdrenuros / De flocos, dar e
frumos, / Parc-i strns din petice / Ca s-l tot mpiedice. Imaginile se aglomereaz cu mult umor.
Aparena sugereaz inocen, dar faptele o infirm. Calitatea sa definitorie este o inteligen
practic: Are ns o ureche / De punga fr pereche.
Stilul este oral, cuvinte i expresii din vorbirea curent se altur i primesc o mare expresivitate.
Ritmul este alert, tonul amuzant. Aciunea este fragmentat n micri scurte, succedndu-se rapid:
Pune laba, ia cu botul / i-nghite oul cu totul. Pentru a-l dezva, gospodina recurge la o metod
simpl, dar foarte eficient: i i-a dat un ou fierbinte. Efectul este cel dorit, dar amuzant i
neateptat este motivarea lui: Zice Zdrean-n gndul lui: / S-a fcut a dracului!
Tudor Arghezi i mai dedic o poezie lui Zdrean, intitulat A fost, n care tonalitatea devine grav.
Dup moartea cinelui, poetul i simte lipsa i mrturisete: Plnge sufletul din mine / l atept i nu
mai vine /.../ Vremea deapn i toarce / i ce-a fost nu mai se-ntoarce.