ZDREANTA

Tudor Arhezi

Poezia Zdreanță reprezintă una dintre cele mai frumoase și îndrăgite poeme pentru copii. Este o
poezie scrisă de Tudor Arghezi în care se prezintă universul viețuitoarelor fără cuvânt.

Cuprins

Tudor Arghezi (1880-1967)– Creatorul liricii pentru copii

Poezia Zdreanță – Particularitățile textului poetic
Poezia Zdreanță – Rezumat literar
Portretul lui Zdreanță
Poezia Zdreanță – Limbajul artistic al textului liric
Concluzii

Lirica ludică este una dintre tematicele pe care le abordează poetul Tudor Arghezi. Opera lirică
pentru copii – Zdreanță este o povestire în versuri ce include:
 povestea propriu-zisă;
 Morala desprinsă în urma povestirii.
Universul miniatural al lumii necuvântătoarelor este una dintre temele abordate de Tudor
Arghezi în lirica sa ludică. Poetul aduce în atenția
cititorilor inocența și dragostea pentru ființele mici. În această lume conturată de Arghezi se
întâlnesc numeroase: insecte, păsări, animale din gospodărie, greieri, furnici.
Exact ca un mic copil, Tudor Arghezi se lasă purtat de
lumea inocentă și frumoasă a necuvântătoarelor. Acest univers îl are în prim-plan pe Zdreanță
“Cel cu ochii de faianță”.

Tudor Arghezi (1880-1967)– Creatorul liricii pentru copii

Tudor Arghezi reprezintă unul dintre cei mai cunoscuți scriitori ai literaturii române. Având o
carieră literară vastă, poetul rămâne unul dintre reprezentanții literaturii din perioada interbelică.
De-a lungul întregii cariere literare, poetul a scris: literatură pentru copii, pamflete, teatru, proză.
 Un element esențial al universului poetic al lui Arghezi este reprezentat de literatura pentru copii,
mai exact de poemele ce aduc în prim plan perspectiva ludică.

Multe dintre poeziile lui Tudor Arghezi au fost create pentru cei doi copii ai săi, pe numele lor
Mitzura și Baruțu Arghezi.

Tudor Arghezi este unul dintre reprezentanții limbajului poetic ce poate fi înțeles încă din
copilărie, acesta fiind unul încărcat de:
 Inocență;
 Sensibilitate;
 Cunoaștere.
Perspectiva ludică este importantă pentru cunoașterea universului lui Arghezi și implicit al
operelor sale. Fiind o creație naivă, spiritul arghezian dorește să copilărească cu viețuitoarele
mărunte ce sunt asociate “slovelor” sale.

Jocurile apreciate de poet au în prim-plan literele și animalele. Fie că se joacă cu literele sau cu

micile viețuitoare, poetul este adus în paradisul domestic cu ajutorul expresiei fericite.
Jocul reprezintă cheia de legătură cu eternitatea, fiind unica pe care o cunoaște și o folosește
poetul Tudor Arghezi.

Poezia Zdreanță – Particularitățile textului poetic

 Poezie scrisă de: Tudor Arghezi
 Specie literară: Poezie pentru copii – fabulă
 Anul apariției poeziei: 1948
 Volumul de poezii: Poemul este inclus în volumul de poezii intitulat “Prisaca”.
 Tema poeziei: Morala desprinsă în urma poznei lui Zdreanță.

Poezia Zdreanță – Rezumat literar

Poezia este o scurtă povestire, în care autorul  reușește personificarea unui cățel în vederea
satirizării obiceiului de a fura. Se poate spune că această poezie reprezintă de fapt o fabulă.
 Titlul este unul sugestiv, în care se face cunoscut personajul principal al fabulei și
anume cățelușul Zdreanță. Epitetul „zdreanță” induce cititorul la un lucru uzat, peticit și vechi.
Dar, în poezie este utilizat ca nume al cățelului, fiind un cuvânt ce îl definește pe acesta. Cățelul
Zdreanță fiind un câine:
 Flocos;

 Ciufulit;

 Zdrențuros;

 Cu pete.

Portretul lui Zdreanță

Începutul poemului este dat de o interogație retorică ce are ca obiectiv principal captarea
atenției cititorului. Versurile care conduc la acest obiectiv sunt: „L-aţi văzut cumva pe
Zdreanţă,/Cel cu ochii de faianţă?”
Poetul reușește să contureze portretul cățelului, trezind amuzamentul celor mici prin înfățișarea
acestuia:
“E un câine zdrenţuros/De flocos, dar e frumos./Parcă-i strâns din petice,/Ca să-l tot
împiedice,/Ferfeniţele-i atârnă/Şi pe ochi, pe nara cârnă,/Şi se-ncurcă şi descurcă,/Parcă-i scos
din calţi pe furcă./Are însă o ureche/De pungaş fără pareche.”
Această descriere este una specifică universului lui Arghezi, în care ipostaza jucăușă pune
amprenta pe portretul cățelului personificat.
Isprava lui Zdreanță
În următoarele versuri se prezintă pozna cățelului Zdreanță. Fiind cuprins de dorința de a mânca
un ou, acesta urmărește găina cu intenția clară de a sustrage oul. Versurile care prezintă năzbâtia
lui Zdreanță sunt următoarele:
„Dă târcoale la coteţ,/Ciufulit şi-aşa lăieţ,/Aşteptând un ceas şi două/O găină să se ouă,/Care
cântă cotcodace,/Proaspăt oul când şi-l face./De când e-n gospodărie/Multe a-nvăţat şi ştie,/Şi,
pe brânci, târâş, grăbiş,/Se strecoară pe furiş./Pune laba, ia cu botul/Şi-nghite oul cu totul.”
Poetul descrie fapta în cele mai mici detalii, reușind să trezească suspansul cititorilor mici. Dar,
isprava lui Zdreanță nu rămâne nepedepsită deoarece acesta este surprins de gospodină.
Morala poeziei
Pentru a-l dezvăța de acest obicei greșit, gospodina i-a dat o lecție lui Zdreanță. Această lecție
are ca obiectiv conștientizarea obiceiului greșit și nerepetarea faptei. Versurile ce desprind
această morală sunt următoarele:
„- „Unde-i oul? a-ntrebat/Gospodina. – „L-a mâncat!”/”Stai niţel, că te dezvăţ/Fără mătură şi
băţ./Te învaţă mama minte.”/Şi i-a dat un ou fierbinte./Dar decum l-a îmbucat,/Zdreanţă l-a şi
lepădat/Şi-a-njurat cu un lătrat.”