BIOLOGIE CELULARA

ANUL I, SEMESTRUL

1.Conceptul actual despre organizarea membranelor celulare

Conceptul actual despre organizarea membranelor celulare este practic cumulul
efectelor a numeroase cercetari si descoperiri biologice si biochimice anterioare,
pornind de la intuirea unei structuri menite a asigura celulei o oarecare
independenta relativa fara de mediul inconjurator in sensul desfasurii unei activitati
eficiente, si ajungand la deslusirea organizarii sistemului membranar celular, strans
legata de numele lui Singer si Nicolson.
Acestia au elaborat modelul mozaic fluid de organizare a membranelor celulare
(1972), care ramane valabil si pentru endomembrane, in fapt pentru toate tipurile
de biomembrane. Baza articolului in care au definit acest model reprezinta o alta
lucrare a celor doi cercetatori, datand din noiembrie 1971, in care s-au postulat
principiile organizarii moleculare a unei membrane celulare, si anume:

structura de baza este un bistrat lipidic cu proprietati fluide manifestate

bidimensional, axul intregului edificiu molecular
bistratul lipidic este mozaicat cu proteine, care pot fi atasate fie la exterioriul
bistratului, fie la interior, fie cufundate in acesta, putandu-l strabate atat
complet, cat si partial
de asemenea, trebuie mentionata si prezenta componentei glucidice

Cand vorbim despre membrana celulara, vorbim despre o ultrastructura alcatuita

majoritar din lipide polare si proteine, care separa, dar si uneste celula cu mediul.
Denumim ultrastructura orice componenta supramoleculara din structurile vii care
nu paoate fi observata la MO, ci doar la ME. Biomembranele au o grosime de 7-10
nm, adica sunt de aproximativ 20 de ori mai subtiri decat o structura observabila la
MO.
Astfel, la baza conceptului de organizare sub forma de mozaic fluid au contribuit
majoritar observatiile din preparatele de microscopie electronica obtinute prin
tehnica de inghetare-fracturare, care dovedeau prezenta in membrana a unor
structuri globulare ce se repartizau fie pe o fata, fie pe cealalta a suprafetei de
fractura, cand aceasta trecea pe la nivelul membranei printre cele doua foite ale
bistratului, unde se gaseste linia de minima rezistenta la fractura.
Membrana celulara este alcatuita din 3 componente principale:
1. Plasmalema=complexul lipoproteic, structura trilaminara, grosime de aprox.
7,5 nm

2. Glicolema= complex glicoproteic, atasata superficial, pe versantul extern al

plasmalemei, grosime de cca 50 nm
3. Citoscheletul membrana= retea de proteine ancorata versantului intern al
plasmalemei, ce se continua spre interiorul celulei cu citoscheletul asociat
matricei

2. Compozitia moleculara globala si functiile membranelor celulare

Membrana celulara contine 20-30 % apa , restul de 70-80% reziduu uscat.

Reziduul uscat:

1% substante minerale
99% substante organice*:
10%

lipide 40-50% / proteine 50-60% /glucide pana in

Exceptie: la nivelul tecii de mielina, unde functia de bariera este esentiala rolului
membranei celulelor Scwann, procentul de masa pt lipide este de 80%
Desi in majoritatea sistemelor biologice apa reprezinta aproximativ 70-80%, in
membrana situatia sta exact invers, explicatia gasindu-se tocmai din rolul
membranei: separarea a doua medii hidrofile, astfel explicandu-se un procent redus
de apa, precum si continutul in lipide al structurii de baza a membranei, bistratul,
asigurandu-se astfel caracterul hidrofob.
Lipidele sunt prezente exclusiv in plasmalema, proteinele sunt anexate ca un
mozaic plasmalemei, putand fi atasate atat la exterior, cat si la interiorul acesteia,
dar o pot si strabate, cufundandu-se fie complet, fie partial. Componenta glucidica
este atasata exclusiv versantului extern al plasmalemei.
Legat de functiile membranei celulare, aceasta trebuie sa se comporte ca o barire
selectiva, si nu absoluta, intre mediile extracelular si intracelular, permitand
interactiunea celulei cu mediul. De aceea, putem afirma ca membrana celulara
trebuie sa indeplineasca doua mari categorii de functii:

functie de bariera (selectiva)

functie metabolica( adica sa asigure celulei schimburi de informatie si
substanta cu mediul, in ambele sensuri)

3. Lipidele membranare: defi nitie, clasifi cari

Lipidele reprezinta 40-50% din procentul de 99% de substante organice al

membranelor celulare. Sub aspect molecular , constituie componenta structurala de
baza a membranelor celulare(raportul molecular lipide/proteine fiind de 50/1).
DEF: Lipidele membranare reprezinta o categorie larga de substante organice
relativ insolubile in apa, dar solubile in cei mai multi solventi organici, cu caracter
amfifil, multe dintre ele fiind esteri ai unor alcooli polihidroxilici cu acizi grasi.
Sunt molecule mici cu grade mari de libertate in a se misca intre ele la niveul
structurii, determinand o anume dinamicitate. Cu cat componentele sunt mai mici,
cu atat miscarea este mai frenetica. Au tendinta spontana de asociere, corectand
usor eventualele defecte sau reparand leziuni ale bistratului.

Biochimia descrie o mare diversitate de clase de lipide, grupate-n doua mari

categorii:

lipide complexe(ce contin in structura lor acizi grasi , ex: acilgliceroli,

fosfogliceride, sfingolipide, ceruri)
lipide simple(steroizi, prostaglandine, terpene)

Cu toate acestea, in membranele celulare intalnim doar 3 tipuri de lipide:

1. Fosfolipide(70-75%)
2. Colesterol(20-25%)
3. Glicolipide(1-10%)

Fosfolipidele, in functie de poliolul din structura, pot fi:

fosfogliceride=glicerofosfatide , in cazul in care poliolul este glicerina
fosfosfingozide, in cazul in care poliolul este sfingozina

Considerand structura unui fosfoglicerid:

In functie de molecula X a capului hidrofil, fosfogliceridele pot fi:

X=colina => fosfatidilcoline(PC)

X=etanolamina => fosfatidiletanolamine (PE)
X= serina => fosfatidilserine(PS)
X=inozitol => fosfatidilinozitoli (PI)
X= hidrogen => acid fosfatidic (PA)

4. Fosfolipide membranare. Distributie, mobilitate

Fosfolipidele ilustreaza categoria lipidelor complexe si formeaza majoritatea

continutului lipidic din endomembrane , iar in membrana celulara se gasesc in
proportie de 75% din continutul lipidic. In functie de poliolul din structura,
fosfolipidele pot fi fosfogliceride sau fosfosfingozide.
Considerand structura unui fosfoglicerid:

Pe scheletul polialcoolului component=glicerina, in acest caz, se afla grefate pe de o

parte , la gruparile oxidrilice din pozitiile 1 si 2, doua lanturi alifatice provenind de la
acizii grasi esterificati cu respectivele grupari=> coada hidrofoba a lipidului
membranar, iar, pe de alta parte, la oxidrilul din pozitia 3 a glicerinei, se ataseaza o
componenta X .
In functie de molecula X a capului hidrofil, fosfogliceridele pot fi:

X=colina => fosfatidilcoline(PC)

X=etanolamina => fosfatidiletanolamine (PE)
X= serina => fosfatidilserine(PS)
X=inozitol => fosfatidilinozitoli (PI)
X= hidrogen => acid fosfatidic (PA)

Deoarece fosfolipidele concentreaza la un capat radicalii hidrofil si la celalalt capat

radicalii hidrofobi,ele sunt denumite molecule amfipate sau bimodale. Fosfolipidele

au astfel tendinta de orientare in monostrat, iar, atunci cand concentratia

fosfolipidelor este mai mare decat cea necesara, ele se organizeaza in micelii.
Alte tipuri de fosfolipide: cardiolipide (difosfatidil gliceroli), plasmalogene (reprezinta
10% dintre fosfolipidele creierului, iar in muschiul cardiac procentul lor ajunge pana
la 50%, avand rol in protectia miocardului fata de actiuntea radicalilor liberi de
oxigen).

Legat de distributia in bistrat:

o
o
o

pe foita interna: PE, PS, PI (cu mentiunea ca aparitia PS in foita externa

reprezinta un semn timpuriu al fenomenului de apoptoza celulara)
pe foita externa: PC, sfingomieline (echivalentul PC pentru fosfosfingozide)
intre foite: colesterol

Legat de mobilitate, putem afirma ca , fosfolipidele, ca orice lipide membranare, pot

executa urmatoarele tipuri de miscari:
1. Miscari intramoleculare ( realizate in raport cu propria lor axa si geometrie)
- de rotatie (109 rotatii/secunda)
-de flexie a cozilor hidrofobe( 108 flexii/secunda)

2. Miscari intermoleculare
-de translatie(difuzie laterala) = miscarile ale lipidelor in planul membranei, unele
pe langa altele, cu o frecventa de schimbari de directie de 10 7 schimbari/secunda.
Prezenta colesterolului in bistrat determina o diminuare a mobilitatii
laterale !!!
-de flip flop = miscari de trecere a lipidelor dintr-o foita a bistratului in cealalta, cu o
frecventa extrem de mica, practic nula, cu exceptia cazului membranei R.E

5. Rolul lipidelor membranare

Lipidele membranare reprezinta componenta structurala de baza a membranelor
ceulare , le confera proprietatea de bariere selective si asigura caracterul hidrofob
necesar pentru rolul lor de separare a doua medii hidrofile.

Lipidele nu prezinta doar rolulri structurale, ci sunt implicate si in importante functii

metabolice, unind celula cu mediul inconjurator si integrand-o in ambianta
biosociala. Echilibrul dintre diferitele tipuri de lipide din membrane influenteaza
comportamentul normal al celulei, iar modificarea lui poate atrage deviatii
patologice( ex: aparitia fosfatidilserinelor in foita externa a bistratului lipidic este un
semn timpuriu al fenomenului de apoptoza celulara). Astfel, lipidele membranare
pot reprezenta tinte terapeutice.
Glicolipidele sunt implicate in fenomene de recunoastere si semnalizare
intercelulara.
Detalii referitoare la rolurile metabolice ale lipidelor sunt cunoscute pentru
fosfolipide. Acestea pot fi modificate de enzime specifice numite fosfolipaze. De
regula, acesta modificari se petrec ca urmare a unor procese de semnalizare, parte
dintre metabolitii rezultati actionand ca mesageri secunzi si facilitand numerioase
procese prin care celulele raspund semnalelor receptate.
Exista mai multe tipuri de fosfolipaze, care au proprietatea de a elibera diverse
molecule din complexa structura biochimica a fosfolipidelor:

fosfolipaza A1( PLA1) -elibereaza acidul gras din pozitia 1 a glicerinei

fosfolipaza A2(PLA2)- elibereaza acidul gras din pozitia 2 a glicerinei =>
lizofosfatide
fosfolipaza B( PLB) , care poate scoate acizi grasi din ambele poitii ale
glicerolului din structura fosfolipidelor, completand de regula activitatea PLA1
si PLA2; in general, actioneaza asupra lizofosfatidelor, eliminand din bistrat
fosfolipidul afectat
fosfolipaza C - desface legatura dintre glicerina si fosfat, cu eliberare de
diacilgliceroli(DAG), ce raman in bistrat si , de asemenea, cu eliberarea unui
compus hidrofil, ce difuzeaza in citosol
fosfolipaza D - elimina restul hidrofil X, cu formarea de acizi fosfatidici(legare
de hidrogen la legatura ramasa libera)

Notam de asemenea si ca fosfolipaza A2, prin actiunea sa, poate elibera acidul
arahidonic, care este precursor pentru 4 clase de substante :
1.
2.
3.
4.

Prostaglandine
Tromboxani
Prostacicline
Leucotriene

Toate aceste 4 clase de substante sunt obtinute prin complexe procese de

metabolizare a acidului arahidonic proaspat eliberat de fosfolipaza A2. Primele 3
tipuri rezulta pe calea ciclo-oxigenazei, iar cea de-a patra pe calea lipo-oxigenazei.

6. Proteinele membranare: generalitati si clasifi cari

Modelul mozaicului fluid de organizare a membranelor biologice ne arata ca, alaturi
de lipidele structurate sub forma de bistrat, la constructia acestor componente
celulare participa si proteinele. Raportul molecular intre lipide si proteine este de
50/1, unul usor de inteles avand in vedere ca , de regula, compozitia sub aspectul
masei de material organic la nivelul membranelor este de aprox. 40% lipide si 50%
proteine, lipidele fiind molecule cu greutate moleculara mica, iar proteinele fiind
macromolecule.
Cu cat functiile metabolice ale unei membrane(sau anumite portiuni definite drept
domenii/microdomenii membranare) sunt mai pregnante, cu atat continutul de
proteine al acelei membrane/portiuni de membrana este mai ridicat.
Cu cat rolul de bariera al unei membrane trebuie sa se manifeste mai pregnant, cu
atat continutul in proteine este mai scazut, fiind crescut cel in lipide.
Mozaicarea bistratului lipidic cu proteine nu anuleaza, ci amplifica si nuanteaza
eterogenitatea, asimetria si comportamentul de fluid bidimensional al structurii.
In functie de pozitia lor fata de bistratul lipidic:
o

proteine periferice=extrinseci (atasate de o parte sau de alta a bistratului

lipidic, interactionand cu capetele hidrofile ale lipidelor)
o ectoproteine(la exteriorul foitei externe)
o endoproteine(pe foita interna, expuse pe fata citoplasmatica)
proteine integrale= intrinseci(cufundate in bistratul lipidic)
o proteine care traverseaza complet bistratul lipidic= proteine
transmembranare
o proteine partial cufundate in bistratul lipidic(ex: citocromul b5 si
caveolina)

De notat de asemenea ca proteinele periferice reprezinta aprox. 25% din

proteinele unei membrane, se extrag din mb cu solutii saline sau agenti chelatori,
au caracter hidrofil , iar dupa extragere, isi pastreaza solubilitatea in apa.
Proteinele integrale reprezinta de regula 75% din proteinele unei membrane, se
extrag din membrane prin folosirea de detergenti, cu distrugerea bistratului, iar
dupa extragere, raman asociate cu lipide. Aceste proteine sunt insolubile in apa si
au caracter amfifil, cu portiune hidrofoba reprezentata de zona imersata in bistrat,
si zona/zone hidrofile, reprezentata/e de domeniile lantului polipeptidic expuse in
afara bistratului.

Proteinelor transmembranare li se definesc 3 domenii structurale:

1. Ectodomeniu(portiunea expusa pe fata externa a membranei)

2. Domeniu transmembranar(portiunea ce strabate bistratul lipidic)
3. Endodomeniu(portiunea expusa pe fata interna a membranei)
De asemenea, proteinele transmembranare sufera si ele doua clasificari, si anume:
In functie de nr. de treceri ale lantului polipeptidic prin planul membranei:

unipas
multipas

In functie de pozitia capatului amino:

prot. transmembranare de tip I ( cu capatul amino in ectodomeniu)

prot. transmembranare de tip II ( cu capatul amino in endodomeniu)

7.Exemple de proteine membranare: descriere si mobilitate

Inainte de exemplificare, trebuie mentionat ca primele si cele mai detaliate
informatii asupra proteinelor membranare au fost obtinute din studiul membranelor
eritrocitare, din urmatoarele considerente:

material biologic usor de obtinut si in cantitate suficienta

populatia celulara omogena este usor de asigurat
membranele se obtin fara dificultate printr-un simplu soc hipoton urmat de
centrifugare, iar membranele obtinute(numite si fantome eritrocitare) nu sunt
impurificate cu endomembrane=membrane ale organitelor celulare,
inexistente in acest caz

GLICOFORINA
Este o proteina prezenta din abundenta in membrana eritrocitului, care are
caracteristic faptul ca migreaza atipic la electroforeza( se dispune undeva la 90 kDa,
desi masa ei moleculara este de numai 30 kDa) .
Prezinta 131 AA si este o proteina transmembranara unipas de tip I ( cu capatul
amino in ectodomeniu). Ectodomeniul prezinta 16 lanturi glucidice ce practic
dubleaza gabaritul acestei molecule, explicandu-se astfel migrarea electroforetica
atipica. Endodomeniul este mic, domeniul transmembranar este structurat in alfa
helix si contine 23 AA. Toti AA componenti sunt cunoscuti, structura este cunoscuta.
Exista mai multe izoforme de glicoforina identificate pana in prezent: A,B,C,D,E.
Functia glicoforinei NU este cunoscuta, iar "misterul" este adancit de faptul ca
exista eritrocite din a caror membrane glicoforina lipseste , iar functionalitatea nu le
este afectata.

BANDA 3 = AE1 (Anion Exchanger 1)

Este proteina care structureaza canalul anionic de schimb intre bicarbonat (HCO3 -)
si clor( Cl-), cu rol in fenomenul de mb Hamburger.
Prezinta 911 AA si este o proteina transmembranara multipas cu masa moleculara
de 100 kDa.
Exact opus glicoforinei, in cazul AE1 , deslusirea detaliilor structurale a evoluat mai
anevoios, iar functia a fost rapid si clar stabilita.
O alta particularitate in contradictie cu glicoforina este faptul ca , in cazul AE1,
endodomeniul este mare, purtand atat partea N- terminala, act si pe cea Cterminala( 359+33 => aprox. 400 AA in endodomeniu), ectodomeniul este mic si
poarta o incarcatura glucidica mica(un singur lant), iar domeniul transmembranar
prezinta 12-14 treceri in alfa-helix prin bistratul lipidic.
In portiunea C terminala(aflata in endodomeniu), AE1 leaga anhidraza carbonica II,
importanta pentru fucntia transportorului prin furnizarea anionului bicarbonat. Au
fost identificate forme mutante pentru aceasta proteina=> patologii specifice
eritrocitelor, iar glicoforina A pare a fi de ajutor in acest caz pentru restabilirea
functiei de transport.
SPECTRINA
Impreuna cu glicoforina si cu AE1 reprezinta peste 60% (in procente de masa) din
proteinele membranei eritrocitare.
Spectrian este o proteina periferica situata pe fata interna a membranei => este o
endoproteina, reprezentand componenta de baza a citoscheletului membranar
eritrocitar.
Spectrina este un heterodimer format dintr-o subunitate alfa(alfa-spectrina, 280
kDa) si o subunitate beta(beta-spectrina, 246 kDa). Ambele subunitati sunt formate
predominant din multiple unitati repetitive de 106 AA.
Cele doua subunitati se rasucesc usor una in jurul alteia intr-o structura
elicoidala=> bastonase flexibile cu lungimea de 100 nm. Rasucirea este in
contrasens, fiecare bastonas avand la capate gruparea N-termina a unei subunitati
si gruparea C- terminala a celeilalte. Capatul ce contine gruparea N-terminala a
subunitatii alfa este numit capul bastonasului, iar cel ce contine gruparea Nterminala a subunitatii beta este numit coada bastonasului.
Bastonasele au capacitatea de a interactiona cate doua, cap la cap => tetrameri
lungi de 200 nm, iar capetele tetramerilor se pot asocia cu oligomeri de actina,
formand nodurile retelei citoscheletale.

ACTINA
Este o alta proteina care participa la structurarea citoscheletului membranei,
asigurand solidarizarea componentelor acestuia la nivelul nodurilor.
In forma sa monomerica, actina este o proteina globulara cu masa de 43 kD si
diametru de 5 nm. La nivelul citoscheletului membranar formeaza fragmente mici,
de 8-12 monomeri, cu rolul de a asigura asocierea cozilor tetramerilor de spectrina
in nodurile retelei citoscheletale.

BANDA 4.1
Tot in noduri se localizeaza si banda 4.1, cu masa de 80kD si conformatie globulara.
Banda 4.1 interactioneaza dinamic cu spectrina si actina in nodurile retelei
citoscheletale si, pe de alta parte, cu endodomeniul glicoforinei C, contribuind la
atasarea citoscheletului pe versantul intern al membranei, de aici rezultand un rol
structural al unei izoforme a glicoforinei.
Atasarea citoscheletului asociat la membrana este datorata si unei alte proteine
globulare=ankirina.

Rezumand, citoscheletul membranei este format din tetrameri de spectrina ce

organizeaza lanturile ochiurilor retelei, unde, prin intermediul ankirinei se leaga de
banda 3 si din mici filamente de actina care leaga cozile tetramerilor de spectrina la
nivelul nodurilor retelei, unde, prin intermedierea benzii 4.1, reteaua se ataseaza
suplimentar la endodomeniul benzii 3. Aceste interactiuni sunt intr-o dinamica
permanenta, aceasta structura nefiind rigida, ci intr-o continua modelare care sa
satisfaca nevoile celulei.

8. Mobilitatea proteinelor membranare si semnifi catia biologica a

acesteia
Mobilitatea proteinelor membranare consta in :

miscari de rotatie
miscari de translatie

Miscarea de rotatie a proteinelor membranare in jurul propriei axe= difuzie

rotationala este de cel putin 1000 de ori mai lenta decat cea a lipidelor, avand in
vedere si diferentele de gabarit.

Miscarea de translatie=difuzie laterala, este si ea mult mai lenta decat cea a

lipidelor , iar aceasta lentoare nu trebuie inteleasa numai prin diferentele de marime
intre proteine si lipide, ci si prin interactiunile pe care proteinele le stabilesc in mod
dinamic intre ele, sau cu alte structuri dinauntrul sau din afara celulei. Astfel,
aceeasi proteina, in aceleasi conditii de fluiditate a bistratului lipidic, se poate misca
mai repede sau mai incet, mai mult sau mai putin, in functie de starea ei functionala
de moment.

9.Citoscheletul asociat membranei: descriere si functii

Citoscheletul asociat membranei este una din cele 3 componente principale ale unei
membrane celulare, alaturi de glicolema si plasmalema, si este o structura aflata pe
versantul intern al bistratului lipidic.
Citoscheletul este o retea de endoproteine cu ochiuri si noduri, solidara atat
membranei ,prin atasarea la endodomeniul unor proteine transmembranare, cat si
citoscheletui citosolic, cu care se continua , sub forma unei retele structurale
continue responsabile de mentinerea/modificarea formei celulelor , precum si a
geometriei membranelor.
In continuare vom descrie citoscheletul membranar eritrocitar, cu notiunea ca
detaliile structurale se pastreaza in cazul tuturor membranelor:
Componenta de baza a retelei citoscheletale este reprezentata de
spectrina , ale carei subunitati alfa si beta se rasucesc in contrasens una in jurul
celeilalte=> bastonase, care se lipesc la capete cate 2=> tetrameri lungi de 200
nm, iar capetele acestor tetrameri se pot asocia cu oligomeri de actina, formand
nodurile retelei citoscheletale.Astfel, actina este o alta proteina care participa la
structurarea citoscheletului membranei, asigurand solidarizarea componentelor
acestuia la nivelul nodurilor.
Banda 4.1 interactioneaza dinamic cu spectrina si actina in nodurile retelei
citoscheletale si, pe de alta parte, cu endodomeniul glicoforinei C, contribuind la
atasarea citoscheletului pe versantul intern al membranei, de aici rezultand un rol
structural al unei izoforme a glicoforinei.
Atasarea citoscheletului asociat la membrana este datorata si unei alte proteine
globulare=ankirina.
Toate aceste interactiuni anterior prezentate sunt intr-o dinamica permanenta,
citoscheletul nefiind o structura rigida, ci una intr-o continua modelare , pentru
satisfacerea nevoilor celulare, fenomen la care participa si miscarile proteinelor, de

difuzie rotationala, respectiv laterala. Citoscheletul este de asemenea o structura

asimetrica.
Nodurile citoscheletului membranar au o anumita dinamica si permit membranei sa
isi schimbe curbura. Prin aceasta organizare citoscheletala de la nivelul eritrocitului i
se poate explica acestuia capacitatea de a-si modifica forma cand trece prin
capilare.

10. Rolul proteinelor membranare

Ca si in cazul lipidelor membranare, proteinele au atat rol structural ( de ex in
structura citoscheletului) cat si rol metabolic.
Rolurile metabolice ale proteinelor membranare se manifesta in ceea ce priveste
schimburile de informatii si substanta dintre celule, sau dintre acestea si mediu.
Astfel, proteinele membranare pot fi receptori(pentru hormoni, factori de crestere
etc.), transportori prin membrana(canale ionice, pompe ionice, aquaporine) sau
transportori cu membrana(clatrina, caveolina).
Proteinele membranare mai pot functiona ca enzime(fosfolipaze, kinaze) sau ca
proteine implicate in semnalizare(de ex: proteine G).
In toate aceste roluri, asimetria structurarii membranei este deosebit de importante.
Astfel, receptorii, dar si proteinele de adeziune, prin asimetria lor structurala, permit
interactiunea prin ectodomenii cu liganzii specifici, iar prin endodomenii asigura
transmiterea informatiei catre interiorul celului si declansarea unor procese celulare
care se constituie ca un raspuns celular la semnalele receptate.
De remarcat ca in transmiterea semnalelor prin receptori un rol important revine
domeniului transmembranar al acestor proteine integrale. Domeniile
transmembranare au capacitatea de a suferi rearanjari conformationale, induse de
legarea ligandului, rearanjari conformationale ce asigura transmiterea, din afara
celulei in citoplasma, a informatiei purtate de ligand si predate prin interactiunea cu
receptorul specific, fenomen numit si transductie a semnalului.
Odata ajunsa la nivelul endodomeniului receptorului, informatia este preluata,
prelucrata, si, de regula, amplificata de participantii la diverse procese de
semnalizare(mesageri secunzi sau direct efectori intracelulari). De mentionat aici ca
efectele asupra conformatiei domeniilor transmembranare sutn dependente si de
fluiditatea membranei din acel moment.
Deci, proteinele membranare sporesc eterogenitatea compozitionala si asimetria
membranelor si moduleaza proprietatile fluide ale acesteia, adica, accentueaza si
modeleaza caracteristicile induse de bistratul lipidic. Altfel spus, proteinele
membranare coopereaza cu lipidele atat in structurarea membranei cat si in

perfectarea functionalitatii acesteia, prin rolul lor metabolic, cel care asigura
integrarea celulei cu mediul.
Principalul rol al proteinelor este cel metabolic. Cu cat functiile metabolice ale unei
membrane(sau anumite portiuni definite drept domenii/microdomenii membranare)
sunt mai pregnante, cu atat continutul de proteine al acelei membrane/portiuni de
membrana este mai ridicat.
In exercitarea rolurilor metabolice, proteinele membranare pot antrena atat lipidele
membranare, cat si componente citosolice sau extracelulare.

11. Glicocalixul: defi nitie, caracterizare generala

Glicocalixul reprezinta invelisul glucidic al celulelor, constituit din structuri
oligozaharidice sau polizaharidice inserate pe lipide ale foitei externe a bistratului
sau pe ectoproteine sau pe ectodomeniile proteinelor transmembranare. Deci,
glicocalixul reprezinta o parte componenta a membranei celulare, alaturi de
plasmalema si de citoscheletul membranar, si este ancorat intotdeauna versantului
extern al bistratului lipidic. Glicolipidele poarta doar structuri oligozaharidice, iar
proteinele pot purta atat structura oligozaharidice, cat si polizaharidice.
Din punct de vedere al structurii biochimice globale, trei sunt componentele
membranare ce participa la structurarea glicocalixului prin partile glucidice din
structura lor:

glicolipidele
glicoproteinele
proteoglicanii

Toate aceste trei categorii de componente sunt denumite generic, glicoconjugate.

Grosimea glicocalixului este in medie intre 20 si 50 nm, cu variatii de la un tip de
celula la altul, dar si pentru aceeasi celula de la un domeniu membranar la
altul(spre ex la celulele epiteliilor unistratificate, intre polul apical si cel laterobazal). O regula pe care o aplicam in intelegerea grosimii glicocalixului este ca
acesta are o grosime cu atat mai mare, cu cat celulele sunt mai putin implicate in
interactiuni intercelulare sau cu substrate din matricea extracelulara. In mediile
deosebit de agresive(stomac, intestin), glicocalixul celulelor epiteliale unistratificate
este ingrosat de secretii glicoproteice de tip mucinic.
In structurarea glicocalixului nu participa toate monozaharidele existente in natura,
ci doar 7:
o
o

glucoza(Glc)
galactoza(Gal)

o
o
o
o
o

manoza(Man)
fucoza(Fuc) (!! sg zaharida din seria L, restul apartin seriei D)
N-acetil glucozamina(GlcNAc)
N-acetil galactozamina(GalNAc)
acizii sialici (SA)

Spunem acizi sialici(la plural) deoarece ne referim la o intreaga clasa de compusi

derivati din acidul neuaraminic(precum acidul N-acetil neuraminic sau N-glicolil
neuraminic). Diversitatea SA este vasta, intrucat reprezentantii de baza pot fi Oacetilati la hidroxilii de la carbonii 4,7,8 si 9, iar, mai departe, pot fi mono/di/tri
acetilati.
In afara de aceste sapte componente, in proteoglicani intalnim si monozaharidul
xiloza(necesar pentru a lega structura glucidica de o serina din partea proteica),
precum si acizi uronici(glucuronic si iduronic).
Dupa aceasta enumerare de componente, putem accentua putin ideea
eterogenitatii structurarii membranelor(indusa de lipide, si amplificat de proteine si
de structurile glucidice), prin faptul ca insiruirea glucidelor din lanturi
oligozaharidice nu este aceeasi, ea diferind intre diversele glicolipide si
glicoproteine. Mai mult, legarea monozaharidelor intre ele se poate face in mai
multe moduri, intrucat exista mai multe grupari hidroxil disponibile. Totusi, nu toata
aceasta gama larga de posibilitati este exploatata de celula, lucrurile fiind limitate
de tipurile de ezine numite glicoziltransferaze.
In legatura cu succesiunea monozaharida a lanturilor oligozaharide, se pot face
urmatoarele afirmatii cu caracter de regula:
o
o

glucoza nu se gaseste NICIODATA in pozitia termina a lantului

acizii sialici se gasesc aproape intotdeauna in pozitia terminala a lantului

Glicocalixul protejeaza structura membranei celulare impotriva agresiunilor fizicochimice din mediu.

11*. Metodologia de studiu a glicocalixului

Prezenta glicocalixului la suprafata celulelor a fost evidentiata la ME prin metode de
citochimie ultrastructurala:
nespecifice( evidentiaza structura, fara indicii referitoare la compozitia ei
biochimica)
specifice ( metode ce permit descrierea, cel putin partiala, a biochimiei
structurii)

Ca exemplu de metoda nespecifica, amintim folosirea rosului de ruteniu. Acest

compus interactioneaza cu sarcinile negative de la nivelul glicocalixului,
impregnandu-i gromsimea cu nucleii grei ai ruteniului, conferind structurii electronoopacitate. Putem caracteriza astfel glicocalixul sub aspectul grosimii sale si a
densitatii lanturilor glucidice care il compun.

Ca metoda specifica, prezentam citochimia ultrastructurala cu lectine.

Lectinele = proteine sau glicoproteine ce leaga specific structuri glucidice, au cel
putin doua situri de legare identice, si NU sunt de origine imuna, adica nu sunt
anticorpi.
Lectinele mai sunt cunoscute si sub denumriea de aglutinine, deoarece pot aglutina
celulele sanguine. Lectinele au fost initial identificate in si extrase din plante.
Ulterior, activitati de tip lectinic au fost evidentiate si in organismele animale.
In citochimia ultrastructurala, lectinele pot fi folosite fie sub forma nativa, fie
cuplate cu trasori electrono-opaci ( ex: feritina, hempeptizi, aur coloidal).
Folosirea in forma nativa a lectinelor implica utilizarea unor metode-n doi pasi,
numite metode Sandwich. La primul pas, suprafata celulelor este incubata cu
lectina aflata-n exces in solutie. Excesul este apoi indepartat, iar lectinele ramase
sunt deci atasate specific prin unul din siturile de legare de componentele glucidice
ale membrane. Acest lectine vor fi vizualizate prin legarea lor de glicoproteine
corespunzatoare, cuplate cu trasori electrono-opaci. Deci, aceste glicoproteine
marcate cu trasori electrono-opaci se fixeaza pe siturile de interactiune ale
lectinelor ramase disponisibile dupa legarea cu celalalt sit la glicocalix ( deci, la al
doilea sit al lectinelor folosite initial, primul sit fiind folosit pentru atasarea la
glicocalix ce a avut loc in primul pas).
Avantajul acestor metode este ca lectinele sunt folosite cu capacitatile de legare
(afinitatea si specificitatea) nealterate. Afinitatea si specificitatea acestor unelte de
studiu pot fi afectate-n cazul folosirii directe a unor conjugate lectina-trasor
electrono-opac, din cauza reactiilor chimice petrecute-n cadrul cuplarii, sau a
posibilelor impiedicari sterice care pot aparea-n conjugat.

In caracterizarea partiala a glicocalixului, a fost folosita o gama larga de lectina,

precum:
1. Concanavalina A : leaga alfa-Manoza din miezul trimanozidic al structurilor Nglicozidice, sau leaga alfa-Glucoza din pozitie terminala ( deci, la nivelul
glicocalixului, Concanavalina A nu se leaga de Glucoza, aceasta nefiind niciodata
gasita la nivel terminal)

2. Lectina I , izolata din Ulex europaeus (UEA I) recunoaste alfa-Fucoza aflata-n

pozitia terminala a lantului glucidic
3. DBA leaga structuri ce contin alfa-GalNAc legata de o alta GalNAc
4. WGA/LPA : leaga acizi sialici si pot recunoaste si beta-GlcNAc
5. PNA si RCA I : pentru beta-Galactoza( PNA se leaga exclusiv de Gal aflata-n
pozitie terminala, in timp ce RCA I poate recunoaste si Gal aflata-n pozitie
subterminala, doar daca acidul sialic terminal e inserat la hidroxilul carbonului 6 al
acesteia)

Cu cat spectrul lectinelor folosite este mai larg, cu atat imaginea asupra
glicocalixului este mai detaliata. In plus, combinarea acestor metode cu folosirea
exo- sau endo-glicozidazelor pentru degradarea specifica secventiala sau globala a
lanturilor glucidice, completeaza fericit caracterizarea citochimica a glicocalixului.

12. Functiile glucidelor membranare

Glicocaliaxul protejaza structura membranei celulare impotriva agresiunilor fizicobio-chimice. Modul in care glicocalixul este strucutrat confera membranei rezistenta
mecanica, controland accesul catre straturile profunde ale sale, deci, catre bistratul
lipidic si catre componentele proteice ale acesteia. Rolul acesta este cu atat mai
important cu cat accesibilitatea factorilor agresivi este mai mare. Aceasta este o
motivatie pentru care celulele sanguine, sau polii apicali ai celulelor epiteliale
dispuse in monostrat au glicocalixul abundent. Mai mult, in anumite situatii in care
agresiunile pot fi mai accentuate, membranele sunt protejate de secretii
glicoproteice abundente(precum mucinele).
Prin componentele acide din structura lor (acizi sialici, acizi uronici, grupari sulfat),
lanturile oligo/polizaharidice ale glicocalixului participa la sarcina negativa a
suprafetei celulare, o caracteristica general valabila tuturor celular, care face ca
interactiunile dintre celule sa nu se poata realiza decat sub control celularl, in
microdomenii membranare inalt specializate in realizarea acestei functii.
Asadar, componentele structurale ale glicocalixului sunt implicate in fenomene de
recunoastere celulara, cu rol in organizarea de tesuturi si organe, atat prin
interactiuni ale celulelor intre ele, cat si prin aderarea acestora la substrate
extracelulare.
De asemenea, exista si fenomene fiziologice care se desfasoara pe baza unor
modificari ale structurilor glucidice ale suprafetei celulare. De exemplu, eritrocitele
de mamifer , dupa desialilarea structurilor din glicocalix, sunt eliminate din

circulatie la nivelul ficatului si splinei. Pierderea de acid sialic din pozitia terminala a
structurilor glucidice din glicocalix reprezinta semnal de imbatranire a acestor
celule. La fel si in cazul plachetelor sanguine: cele desialilate isi micsoreaza timpul
de viata in circulatie si se determina astfel sporirea trombocitopoiezei. Eliminarea
din circulatie a celulelor cu structurile glucidice desialilate implica receptori cu
activitate lectinica indreptata impotriva galactozei ajunsa in pozitie terminala,
receptori aflati pe suprafata celulelor cu rol de macrofage din organele curatitoare.
Alte exemple de fenomene de recunoastere celulara care implica structuri glucidice
sunt:
extravazarea leucocitelor si monocitelor in zonele de inflamare tisulara
fertilizarea si fenomenul de capacitare a spermiilor
compatibilatile de grup sanguin ale sistemului AB0 (purtatoarele antigenelor
de grup sanguin sunt glicolipide si glicoproteine din membranele celulelor
sanguine)
In final, putem afirma ca implicarea glicocalixului in fiziologia si patologia celulara a
facut ca acesta sa fie considerat tinta terapeutica in tratamentele multor boli.

13. Conceptul de microdomenii de membrana; exemple. Semnifi catia

biologica a organizarii microdomeniilor de membrana
Manifestarea bidimensionala a fluiditatii bistratului lipidic da membranei celulare
caracterul de structura cu proprietati mezomorfe, proprietati specifice cristalelor
lichide.
Acest comportament mezomorf este accentuat de capacitatea lipidelor de a
organiza microdomenii bogate in sfingolipide, colesterol si anumite
proteine membranare. Aceste microdomenii sunt denumite plute lipide(lipid
rafts) si au importanta atat structurala(organizeaza ultrastructuri specializate ale
membranei, precum caveolele), cat si metabolica, tinand laolalta molecule si
macromolecule destine a functiona impreuna in complexe supramoleculare.
Pentru a intelege mai bine structurarea microdomeniilor de membrana, sa
mentionam ca lipidele, asa cum nu sunt echilibrat repartizate intre cele doua foite
ale bistratului, nu sunt omogen amestecate nici in cadrul fiecarei foite a bistratului,
ci se asociaza in mod neomogen pe considerente fizice. Plutele lipide fie planare, fie
invaginate sub forma caveolelor, se caracterizeaza printr-o fluiditate mai mica in
comparatie cu restul bistratului.
Prezenta plutelor lipidice si eterogenitatea lor sustin si nuanteaza ideea de
organizare a membranelor ca un mozaic fluid. Plutele lipide pot fi asemuite unor
sloiuri de forme, dimensiuni si compozitie biochimica variate, ce plutesc in oceanul

lipidic mai putin specific organizat. Caveolele reprezinta o forma de plute lipidice, ce
se dispun individual, sau in ciorchini la nivelul membranei.
Eterogenitatea plutelor lipidice a fost evidentiata prin interpretarea rezultatelor
diferitelor metode:

diversi detergenti neionici utilizati , ce duc la fractiuni cu compozitie diferita

sonicarea preparatelor de membrane si analizarea fractiunii usoare, cu
rezultate diferite
analize imunocitochimice(diferite incarcaturi proteice la nivelul diverselor
microdomenii)

Astfel, putem extrage cateva caracteristici generale ale plutelor lipidice:

Colesterolul este de 3-5 ori mai abundent decat in restul membranei si
reprezinta 33-50% din totalul lipidelor la acest nivel
sfingolipidele si glicolipidele sunt imbogatite
glicerofosfolipidele sunt sarac reprezentate
lipidele specifice foitei interne a bistratului (PS,PI) sunt slab reprezentate la
nivelul plutelor lipidice
in foita interna de la nivelul plutelor, lipidele contin preferential acizi grasi
saturati, lucru ce realizeaza necesarul de rigiditate corespunzator celei a
foitei externe, unde sfingolipidele sunt bogat reprezentate
Plutele lipidice se caracterizeaza si prin capacitatea de a aglomera anumite tipuri de
proteine membranare.
Organizarea lipidelor membranare in microdomenii accentueaza aspectul de mozaic
fluid al membranelor.

14. Caile de semnalizare: defi nitie, criterii de clasifi care

Semnalizarea celulara reprezinta modalitatea esentiala prin care celulele pot
comunca intre ele indiferent de distanta la care se afla. Asadar, semnalizarea
celulara presupune, de regula, cooperarea intre doua celule: una care trimite
semnalul, cealalta, care il recepteaza.
In functie de distanta la care se afla celulele care semnalizeaza intre ele, caile pot fi:

endocrine, atunci cand celulele se afla la distanta, iar molecula semnal

trebuie sa fie transportata de umorile organismului( de regula, de sange)
paracrine, atunci cand celulele se afla in imediata vecinatate
autocrine, atunci cand semnalul este transmis si receptat de aceeasi celula
juxtacrine, cand celulele sunt jonctionate( semnalizarea juxtacrina presupune
interactiunea unor molecule din structura membranelor celor doua celule:

semnalizatoare, respectiv tinta, spre deosebire de primele 3 cai , unde

semnalizarea se face prin molecule secretate de celula semnalizatoare)
Raspunsul celular in urma fenomenului de semnalizare determina unul din trei
efecte:
1. Supravietuire
2. Proliferare
3. Moarte celulara programata=apoptoza(apare fie in lipsa oricarui semnal, fie
in prezenta unor semnale specifice)
Indiferent de raspunsul celular determinat, se definesc patru etape ale procesului de
semnalizare celulara:
1. Initierea semnalizarii prin legarea ligandului de receptor ( prin interactiuni
specifice de o mare afinitate)
2. Transductia semnalului si activarea receptorului( aceasta etapa presupune
modificari conformationale la nivelul moleculei receptorului, datorate
interactiunii cu ligandul)
3. Activarea efectorului si amplificarea semnalului
4. Atenuarea semnalului si desensibilizarea celulei ( aceasta etapa presupune
inactivarea efectorilor si desfacerea ligandului de receptor, prin degradarea
ligandului sau prin lizarea moleculelor activatoare, de ex scindarea GTP la
GDP)

15. Receptorii pentru hormoni si neurotransmitatori:defi nitie, criterii

de clasifi care
In functie de proprietatile fizico-chimice ale moleculei semnal, receptorii se impart
in:
1. Receptori pentru molecule semnal lipofile (hidrofobe)
2. Receptori pentru molecule semnal hidrofile
Receptorii pentru liganzi lipofili sunt proteine citosolice care preiau hormonul dupa
difuzia acestuia prin membrana si dupa formarea complexului ligand-receptor
acesta este transportat in nucleu, unde isi indeplineste functia, aceea de a modula
exprimarea genica.
Sunt cunoscute 6 tipuri de receptori pentru liganzi lipofili:

receptor la cortizol

receptor
receptor
receptor
receptor
receptor

la
la
la
la
la

estrogeni
progesteron
vitamina D
hormoni tiroidieni
acid retinoic

Oricare ar fi tipul de receptor, ei prezinta unele caracteristici comune, precum:

sit de legare a hormonului

sit de legare la molecula de ADN
domeniu de activare a transcrierii

In stare inactiva, in citosol, inainte de a interactiona cu ligandul, receptorul este

cuplat la un complex proteic inhibitor. In aceasta stare complexata, inactiva,
receptorul are mascate situl de legare la ADN si domeniul de activare a transcrierii.
Dupa legarea ligandului, receptorul se desprinde de complexul de inactivare si este
translocat in nucleu unde, datorita expunerii locului de legare la ADN, se atasaza in
zone favorabile activarii genei a carei transcriere este determinata , iar procesul de
transcriere este declansat.

16. Explicati modularea activitatii adenilatciclazei membranare de

catre receptorii cuplati cu proteinele G heterotrimerice
*Inainte de a citi, a se urmari cu atentie urmatorul filmulet , care explica
totul (textul e practic explicatia din video) :
http://www.youtube.com/watch?v=3RHQ2Kol1ac

Sunt proteine atasate versantului intern al bistratului lipidic, alcatuite din 3

subunitati : alfa, beta si gama. Se gasesc cuplate cu receptori -proteine
transmembranare-, subunitatea alfa urmand a functiona drept mesager prim in
diverse tipuri de semnalizare mediate pe calea proteinelor G heterotrimerice.
Receptorii cuplati cu proteine G heterotrimerice sunt proteine transmembranare
multipas tip I cu 7 treceri prin planul membranei, cu ectodomeniu mare, structurand
situl de legare a ligandului, si cu endodomeniu continand situl de interactiune cu
proteinele G heterotrimerice, cat si locuri de fosforilare necesare desensibilizarii.
Succint, mecanismul de actiune al acestor receptori implica urmatoarele etape:
1. Legarea ligandului si activarea receptorului
2. Interactiunea receptorului activat cu proteinele G heterotrimerice si activarea
acestora prin eliberarea GDP, legarea GTP si disocierea trimerului in
subunitate alfa plus heterodimer beta-gama

3. Transmiterea semnalului la efectorul din aval (activand sau inhiband adenilatciclaza)

Receptorii cuplati cu proteine G heterotrimerice au mecanisme diferite, actionand
asupra unor efectori diferiti si inducand raspunsuri diferite in functie de tipul de
proteina G heterotrimerica asociata.
Au fost identificate mai multe tipuri de proteine G heterotrimerice: Gs, Gi,
Gq(activeaza fosfolipaza C-Beta),G0,proteine G olfactorii (activeaza adenilat ciclaza
in neuronii olfactorii, proteine Gt(transducine).
Ca mecanism: legarea ligandului pe ectodomeniul receptorului cuplat cu proteina G
heterotrimerica determina modificari conformationale ce se transmit proteinei G, a
carei subunitate alfa, initial continand GDP, inlocuieste intreaga molecula de GDP
cu, una de GTP din citosol.
Odata inlocuit GDP cu GTP, subunitatea alfa se detaseaza de complexul receptorproteina G heterotrimerica si se ataseaza unei proteine efector, avand deci rol de
mesager prim. Tipurile de proteine efector sunt variate, si depind de tipul de ligand,
tipul de receptor , si mai ales de tipul de proteina G heterotrimerica asociata.
Mesagerul prim , adica, subunitate alfa cu GTP, poate determina din partea
efectorului, in functie de tipul ligandului, un raspuns inhibat sau excitat. Dupa
terminarea rolului de mesager prim, subunitatea alfa hidrolizeaza GTP-ul inapoi la
GDP, se dezataseaza de efector, si se reataseaza proteinei G heterotrimerice de
care apartine.
Un exemplu de receptor ce functioneaza cuplat cu proteine G heterotrimerice ar fi
cel al receptorilor adrenergici. Adrenalina este ligandul, se leaga la receptor->
modificari conformationale-> fosforilarea GDP la GTP , detasarea subunitatii alfa,
care se leaga de efectorul ADENILAT CICLAZA ,o enzima proteica ce catalizeaza
reactia de formare a mesagerului secund AMP ciclic, din ATP.
Hormonii care activeaza adenilat ciclaza sunt reprezentati de glucagon,
adrenalina(prin receptorii beta1 si beta2), ACTH, parathormon , acestia legandu-se
de receptorii legati de proteine G heterotrimerice de tip stimulator.
Hormonii care inhiba adenilat ciclaza sunt adrenalina(legata prin receptori alfa2) si
somatostatina.
Presupunand o activare a adenilat ciclazei A , aceasta va sintetiza AMP ciclic,
mesager secund ce va migra mai departe si va interactiona cu o alta proteina,
numita protein-kinaza A.
Toate protein-kinaza au o structura ce contine un cap si 2 cozi. Fiecare coada are
cate o subunitate reglatoare si cate o subunitate catalitica.Atata timp cat

subunitatea reglatoare si cea catalitica sunt amandoua anexate cozii, protein-kinaza

A este inactiva.
In schimb, la interactiunea cu AMP ciclic, subunitatile catalitice disociaza in citosol,
ele fiind responsabile de efectele adrenalinei, in acest caz.
Regulatori negativi ai proteinelor G
1) Presupunand o proteina G heterotrimerica ramasa activa in mod anormal, ramasa
deci fara subunitate alfa pentru o perioada mare de timp, si deci aflata in plin
proces de semnalizare, rezulta ca , receptorul va avea atasate doar subunitatile
beta si gama. Acestea, in lipsa subunitatii alfa, ataseaza o alta proteina numita
beta-adrenergic receptor kinase(BARK), care va fosforila proteina G.
Regiunile fosforilate anterior de BARK vor atrage alte proteine, numite BETAARRESTINS , care vor trage intreg complexul receptor-subunitati beta-gama in
interiorul celulei, astfel inactivandu-l, prin scoaterea din contact cu moleculele
ligand, care se gasesc in afara celulei.
2) Un alt regulator negativ este proteina fosfodiesteraza, care are o abordare ceva
mai putin radicala decat beta-arrestins, contracarand practic actiunea adenilat
ciclazei, adica, transformand AMPciclic, aflat in cantitati mari in celula in urma
activitatii prelungite a lantului de semnalizare pornti de la proteina G, inapoi in AMP
aciclic.
Cofeina este un inhibitor al fosfodiesterazei, ducand deci la prezenta in organism a
cantitati crescute de AMP-ciclic, lucru ce confera senzatia specifica de energie.

17. Mesagerii secunzi: defi nitie, exemple, efectori intracelulari

Mesagerii secunzi sunt componente ale cailor (cascadelor) de semnalizare si
reprezinta molecule sintetizate-n urma activarii receptorului de catre ligand=
mesagerul prim.
Mesagerii secunzi activeaza diverse sisteme enzimatice cu rol in raspunsul celular,
avand rol in amplificarea semnalului.
In continuare, vom descrie cateva cai de semnalizare, folosind mesagerii secunzi si
efectorii lor drept exemple pentru rezolvarea acestui subiect :

1. Modularea activitatii adenilat-ciclazei de catre GPCR ( G-protein coupled

receptors) , unde:
Efectorul intracelular = ADENILAT CICLAZA

Mesagerul secund = AMP c

*pt abordarea completa a acestui exemplu, a se vedea subiectul 16

2. Calea fosfolipazei C
*Inainte de a citi, a se urmari cu atentie urmatorul filmulet , care explica
totul (textul e practic explicatia din video) :
http://www.youtube.com/watch?v=FvPKbogo2pk
Aceasta cale cuprinde : un receptor transmembranar multipas, cu 7 treceri prin
bistrat, cu situs de legare pentru ligand in ectodomeniu si endodomeniu "cuplat" cu
o proteine G heterotrimerica.
Efector intracelular 1: PLC (fosfolipaza C)
Sub actiunea PLC, din PIP2 =>mesagerii secunzi: DAG ( diacilglicerol ) si IP3 (Inozitol
trisfosfat) .
Cunoscand structura amfipata a glicerofosfatidelor, stim deci ca :
DAG va avea caracter hidrofob si deci va ramane in membrana, actionand ca
mesager secund si activand PKC(protein kinaza C). Acesta fosforileaza diverse
enzime, pe unele activandu-le, pe altele inhibandu-le.
IP3 va avea caracter hidrofil si va intra in citosol, unde va patrunde-n RE si va
actiona ca mesager secund, determinand RE sa elibereze Ca 2+ in citoplasma, iar
Ca2+ va activa PKC ( protein kinaza C).
Nota (de impresie pt examen): Ca2+ functioneaza drept mesager intracelular
ubicuitar.

3. Oxidul nitric gazos (NO)

Cand acetilcolina este eliberata de nervii autonomi ai vaselor sanguine in peretii
acestora, ea va determina relaxarea muschilor din peretii vasului.
Acetilcolina actioneaza indirect, determinand celulele endoteliale sa elibereze
NO(=mesager secund !! ), care semnalizeaza apoi celulelor muschiului neted sa se
relaxeze.
NO este suficient de hidrofobic si de mic pentru a trece prin membrana plasmatica a
celulei tinta, determinand procese de reglare intracelulare.

Acest efect al NO asupra vaselor sanguine explica mecanismul de actiune al

ntiroglicerinei, utilizata de peste 100 de ani in tratamentul anginei pectorale, fiind
convertita la NO pentru a relaxa vasele sanguine din inima, asigurand cresterea
fluxului sangvin spre muschiul cardiac.
Alte roluri ale NO:

este produs ca mediator local de catre neutrofilele si macrofagele activate

pentru a ucide microorganismele invadatoare
eliberat de nervii autonomi din penis, determinand dilatarea locala a vaselor
sanguine responsabile pentru erectie

Clasifi cari ale transportului membranar

A se vedea cursul doctorului Leabu despre transportul membranar, unde se va gasi
clasificarea ca atare.

18. Transportul pasiv: clasifi care, exemple

Transportul pasiv este un tip de transport prin membrana, acesta din urma fiind
specific ionilor si moleculelor mici(sub 10 angstromi, sub 800 Da).
In functie de necesarul de energie , transportul prin membrana se clasifica in:

transport pasiv
transport activ

Transportul pasiv este numit si transport disipativ, de la procesul de difuziune=

trecerea de substanta de la concentratie mare la concentratie mica.
Unele molecule mici pot strabate membrana celulara strecurandu-se printre lipidele
membranare. Astfel de molecule sunt moleculele nepolare=hidrofobe(O2, N2, CO2,
NO, CO, eter etilic, benzen), dar si moleculele polare mici(sub 100 Da), precum apa,
etanol, uree, glicerina. Acest tip de transport este numit difuzie simpla.
Pentru moleculele polare mari (100-800 Da), dar si pentru ioni, transportul prin
membrana se face doar prin implicarea de proteine transmembranare, ce poarta in
acest caz denumirea de transportori(pentru molecule polare mari: glucoza,
aminoacizi, nucleotide) sau canale ionice(pt ioni: H,Na, HCO3, K, Ca2+, Cl-, Mg2+).
Transportul pasiv prin transportori sau prin canale ionice se numeste si difuzie
facilitata.
In functie de numarul tipurilor de substante transportate simultan, difuzia facilitata
poate fi clasificata in:

transport uniport(este transportata o singura entitate chimica)

transport cuplat=co-transport(sunt transportate simultan doua sau mai multe
entitati chimice)
o transport simport(toate substantele sunt transportate in acelasi sens)
o transport antiport(cel putin una din substante merge-n sens opus
celorlalte)

Ca exemplu de transport uniport, amintim transportorul de glucoza din mb

eritrocitara GLUT1, o proteina multipas de 45 kDa, cu 12 treceri in alfa-helix prin
planul membranei. In mb eritrocitara exista peste 200 000 de molecule de
transportor GLUT1 pentru o celula. GlUT1 face parte dintr-o familie de transportori
de glucoza cu 14 membri ( GLUT1 -14), toti cu cate 12 treceri in alfa-helix prin
planul membranei si cu capetele N- si C- terminale in endodomeniu.
Ca exemplu de transport simport, amintim co-transportorul de sodiu/glucoza
(SGLT1) din membrana apicala a enterocitelor. Acest transportor foloseste disiparea
gradientului De na pentru a transporta glucoza din lumenul intestinal in citosolul
enterocitelor impotriva gradientului de concentratie a glucidului. Un astfel de
transportor mai este numit si transport activ secundar, deoarece se bazeaza practic
pe energia consumata anterior de celula pentru mentinerea gradientului de Na+.
SGLT1 este o proteina transmembranara multipas cu 14 treceri in alfa-helix prin
planul membranei, din care trecerile 10-14 au fost dovedite ca structurand calea de
trecere a glucozei. Ambele capete ale lantului polipeptidic sunt in ectodomeniu. La
om, SGLT1 face parte dintr-o familie de co-transportori sodiu/glucoza ce numara 11
membri.
Ca exemplu de transport antiport, amintim canalul de schimb anionic HCO3- / Cl- din
mb eritrocitara, cunoscut si drept banda 3/ AE1 (Anion Exchanger 1).

Legat de canalele ionice, acestea nu sunt permanent deschise, iar celula poate
controla functionarea lor.
In functie de mecanismul prin care este controlat regimul de deschidere a lor,
canalele ionice se pot imparti in 3 categorii:
1. Canale ionice operate electric
2. Canale ionice operate chimic(prin liganzi)
3. Canale ionice operate mecanic( depind de exercitarea unor tensiuni mecanice
asupra mb)
Activarea canalelor respecta un mecanism ciclic, ce asigura inactivarea lor chiar in
conditiile care au determinat deschiderea. Canalele ionice pot prezenta trei stari:

Stare inchisa= de repaus, in absenta stimulului

Stare deschisa, dupa aparitia stimulului

Stare inactiva, inchisa la prezenta prelungita a stimulului

Trecerea apei printr-o membrana poarta denumirea de osmoza. Apa poate trece prin
mb celulara atat prin dufuzie simpla, cat si prin difuzie facilitata, prin complexe
proteice transmembranare cu numele de aquaporine, prin care apa poate trece in
ambele sensuri, depinzand de presiunile coloid-osmotice existente de cele doua
parti ale membranei.

19. Calea de semnalizare JAK-STAT

Marea familie a receptorilor cytokinici include receptori pentru multe tipuri de
mediatori locali, denumiti colectiv cytokine, precum si receptori pentru hormoni,
spre ex pentru prolactina.
Acesti receptori cytokinici, transmembranari, sunt asociati cu tyrozin-kinaze din
citoplasma ( deci, legate la endodomeniu), denumite Janus Kinases ( JAK's). Exista 4
tipuri de JAK's:

JAK
JAK
JAK
Tyk

1
2
3
2

JAK's se fosforileaza intre ele, precum si fosforileaza si astfel activeaza proteine

numite STATs (signal transducers and activators of transcription). Proteinele STAT
sunt localizate in citosol si sunt gene regulatorii latente, deoarece ele migreaza in
nucleu si induc transcriere DOAR dupa ce sunt activate.

Mecanismul cailor JAK-STAT ( a se urmari desenul in paralel cu cititul , pentru o

completa intelegere)
Receptorii pentru cytokine sunt dimeri sau trimeri stabil asociati cu 1 sau 2 din
kinazele Janus cunoscute ( JAK1,JAK2,JAK3, Tyk 2) .
Legarea ligandului de tip cytokinic ( spre ex: gama interferon, alfa interferon,
eritropoetina) produce modificari conformationale, in sensul in care apropie intre ele
kinazele Janus de pe fiecare monomer al receptorului cytokinic. Astfel, JAK's se
fosforileaza intre ele, sporindu-si reciproc activitatea. De asemenea, JAK's
fosforileaza resturi de tyrozina din structura receptorului, creand situsuri
fosfotyrozinice. Aici se vor lega STAT's.

Dupa legarea
proteinelor STAT in
situsurile
fosfotyrozinice,
sunt si ele la randul
lor fosforilate de
JAK's =>
dezatasarea
fiecarei proteine
STAT de pe
receptorul dimeric ,
urmand
dimerizarea in
citosol a celor 2
STAT , prin
intermediul
domeniilor SH2.
In aceasta forma,
dimerul STAT este
translocat in
nucleu, unde
activeaza
transcrierea genica.
Ca mecanisme de feedback/inhibitie, trebuie precizat faptul ca dimerii STAT pot
activa transcrierea unor gene ce codifica sinteza unor proteine inhibitorii ale caii in
sine, prin desfosforilari fie ale kinazelor Janus, fie ale dimerilor STAT.
Nota: Legarea cytokinei la receptor fie induce dimerizarea a 2 lanturi
polipeptidice(monomeri) ale (ai) receptorului, fie le orienteaza catre un dimer
preformat. In orice sens, scopul este apropierea tyrozin-kinazelor Janus pentru a se
fosforila intre ele si a incepe intregul proces descris anterior.
In unele cazuri, putem vorbi si de alcatuirea unui trimer .

20. Aquaporinele. Semnifi catie si implicatii medicale

Prin membrana celulara, apa poate trece atat prin difuzie simpla, cat si prin
difuziune facilitata, intrucat multe celule si-au produs complexe proteice
transmembranare destinate transportului pasiv al apei.

Aceste complexe proteice transmembranare destinate transportului pasiv al apei

poarta denumirea de aquaporine, iar rolul lor este acela de a eficientiza trecerea
apei prin membrane, astfel incat, pe de o parte, fenomenele fiziologice sa se
petreaca dupa o dinamica adecvata, si, pe de alta parte, la aparitia unor
dezechilibre osmotice accidentale, homeostazia celulara sa nu sufere dramatic si sa
puna in pericol supravietuirea.
Aquaporinele sunt proteine identificate in toate organismele(bacterii, mamifere,
plante) si sunt ubicuitare in organismele multicelulare, fiind exprimate in diferite
grade in toate tipurile de celule. La om au fost identificate cel putin 13 membri ai
familiei proteice ai aquaporinelor.
Aquaporinele sunt proteine transmembranare cu masa moleculara de 30 kDa, cu 6
treceri in alfa helix prin bistratul lipidic si cu doua segmente scurte, tot helicoidale,
ce marginesc vestibulele citoplasmatic, respectiv extracelular ale canalului
organizat de cele sase domenii transmembranare. Capetele amino si carboxi
terminale ale lantului polipeptidic se afla pe fata citosolica.
In membrane, monomerii astfel organizati transmembranar se asociaza cate patru,
formand homotetrameri.In cazul AQP4, homotetramerii se pot asocia intre ei,
rezultand retele octogonale.
Apa poate trece prin canalele aquaporinelor in ambele sensuri, depinzand de
presiunile coloidosmotice existente de cele doua parti ale membranei. Exprimarea
adecvata a aquaporinelor in celule este importanta pentru multe fenomene
fiziologice: adsorbtia adecvata la nvielul cailor urinare pentru formarea urinei,
semnalizare neuronala, motilitate celulara, hidratarea pielii, proliferare celulara,
metabolism lipidic(prin implicarea aquagliceroporinelor, aquaporine cu transport
dual pentru apa si glicerina).
Deficiente in exprimarea aquaporinelor pot induce sau insoti diverse patologii,
precum: cataracta, diabet insipid, edem cerebral, obezitate.

21. Semnifi catia biologica a eterogenitatii compozitionale, a

organizarii asimetrice si comportamentului fl uid al membranelor
Membranele celulare se caracterizeaza prin eterogenitate compozitionala,
bazata pe o mare diversitate de tipuri de molecule(bistrat lipidic, componenta
proteica, componenta glucidica).
Lipidele din mb pot fi:

fosfolipide 70-75%
o fosfogliceride
PC

PE
PS
PI
PA
o fosfosfingozide
colesterol 20-25%
glicolipide 1-10%

Reamintim ca in poz 1 a glicerinei este de obicei esterificat un acid gras

saturat(C14,C16,C18), iar in poz 2 se afla unul nesaturat(C18:1, C18:2, C18:3,
C20:4) , putand exista multiple combinatii.
Proteinele din mb pot fi:

periferice(extrinseci)
o ectoproteine
o endoproteine
integrale(intrinseci)
o transmembranare
ectodomeniu
endodomeniu
domeniu transmembranar
o cufundate partial

Glucidele pot fi :

glicolipide( comp. glucidica pe lipid)

glicoproteine(oligozaharid pe proteina)
proteoglicani(polizaharid pe proteina)
Glc, GalNAc, Gal, GalNAc, Man, Fuc, SA

Pentru substantierea caracterului eterogen al structurarii membranelor(indus de

lipide, amplificat de proteine si structuri glucidice), trebuie sa subliniem ca insiruirea
glucidelor in lanturile oligozaharidice nu este aceeasi, diferind intre glicolipide si
glicoproteine, dar si intre diversele glicolipide si glicoproteine.
Mai mult, legarea monozaharidelor intre ele se poate face-n mai multe moduri,
intrucat exista mai multe grupari hidroxil disponibile.
Ca semnificatie biologica, eterogenitatea implica prezenta unei multitudini de
componente, fapt ce se traduce, la nivel celular, intr-o multitudine de posibilitati de
actiune <=> diversitate de functii.

Pe langa eterogenitate compozitionala, membranele celulare se caracterizeaza prin

aranjare asimetrica, conferita chiar de structura de baza, bistratul lipidic, la

nivelul caruia foita externa cotnine preponderent anumite tipuri de lipide, iar foita
interna, altele.
Asimetria este sporita de proteinele ce completeaza organizarea membranelor, cele
adsorbite pe fata externa fiind diferite de cele de pe fata interna, in timp ce
proteinele cufundate in structura lipidica de baza expun portiuni diferite ale lantului
polipeptidic de o parte sau de cealalata a bistratului.
Pe de alta parte, componenta glucidica a mb se gaseste numai la suprafata
acestora, crescand caracterul asimetric al organizarii lor.
Ca semnificatie biologica, asimetria mb celulare ofera posibilitatea derularii de
fenomene fizico-bio-chimice diferite pe fiecare din cele doua fete. Astfel, intre
acestea putem asista la o disjungere sau, dimpotriva, la o solidaritate de actiune, in
functie de contextul "biosocial" in care se gaseste celula la un moment dat.

Diversitatea de molecule care organizeaza membranele celulare prezinta o

permanenta dinamicitate, ceea ce le confera un comportament fluid. Mai mult,
miscarea componentelor lipidice si proteice se realizeaza numai in planul
membranei, fara rasturnari ale moleculelor care sa permita trecerea lipidelor dintr-o
foita a bistratului in cealalta, sau proteinelor sa isi treaca portiunile expuse la
exterior catre interior, sau invers. Aceste restrictii de mobilitate determina
caracterul fluid manifestat bidimensional al membranelor.
Lipidele membranare executa urmatoarele tipuri de miscari:
Intramoleculare(pe care lipidele le realizeaza in raport cu propria lor axa si
greutate)
o de rotatie(109 rotatii/s)
o de flexie a cozilor hidrofobe(108 rotatii/s)
Intermoleculare
o de translatie(miscari ale lipidelor in planul membranei, unele pe langa
altele- 107/s schimbari de directie)
o flip-flop(miscari de trecere a lipidelor dintr-o foita a bistratului in
cealalta, au o frecventa foarte mica, practic nula, cu exceptia cazului
membranei R.E)
Manifestarea bidimensionala a fluiditatii bistratului lipidic da mb celulare caracter de
structura cu proprietati mezomorfe, asemeni cristalelor lichide. Acest comportament
mezomorf este accentuat si de capacitatea lipidelor de a organiza microdomenii
bogate-n sfingolipide, colesterol si anumite proteine membranare=plute lipidice.
Modulatori ai fluiditatii:
1. Fizici : temperatura (d.p) si presiunea(i.p)

2. Chimici intrinseci : acizi grasi nesaturati(d.p) si colesterol (i.p)-->provoaca

rigidizare
3. Chimice extrinseci (pot fi fiziologici, patologici sau terapeutici)
Fluiditatea mai este modulata si de componentele proteice si de glicocalix.
Miscarea bidimensionala asigura mentinerea asimetriei din organizarea membranei.
Semnificatia biologica a permanentei miscari a componentelor biochimice in
membrana este aceea ce permite acestora sa se asocieze intr-o diversitate de
modalitati, pentru a indeplini o multitudine de activitati.

22. Proteinele G heterotrimerice

Sunt proteine atasate versantului intern al bistratului lipidic, alcatuite din 3
subunitati : alfa, beta si gama. Se gasesc cuplate cu receptori -proteine
transmembranare-, subunitatea alfa urmand a functiona drept mesager prim in
diverse tipuri de semnalizare mediate pe calea proteinelor G heterotrimerice.
Receptorii cuplati cu proteine G heterotrimerice sunt proteine transmembranare
multipas tip I cu 7 treceri prin planul membranei, cu ectodomeniu mare, structurand
situl de legare a ligandului, si cu endodomeniu continand situl de interactiune cu
proteinele G heterotrimerice, cat si locuri de fosforilare necesare desensibilizarii.
Succint, mecanismul de actiune al acestor receptori implica urmatoarele etape:
4. Legarea ligandului si activarea receptorului
5. Interactiunea receptorului activat cu proteinele G heterotrimerice si activarea
acestora prin eliberarea GDP, legarea GTP si disocierea trimerului in
subunitate alfa plus heterodimer beta-gama
6. Transmiterea semnalului la efectorul din aval (activand sau inhiband adenilatciclaza)
Receptorii cuplati cu proteine G heterotrimerice au mecanisme diferite, actionand
asupra unor efectori diferiti si inducand raspunsuri diferite in functie de tipul de
proteina G heterotrimerica asociata.
Au fost identificate mai multe tipuri de proteine G heterotrimerice: Gs, Gi,
Gq(activeaza fosfolipaza C-Beta),G0,proteine G olfactorii (activeaza adenilat ciclaza
in neuronii olfactorii, proteine Gt(transducine).
Ca mecanism: legarea ligandului pe ectodomeniul receptorului cuplat cu proteina G
heterotrimerica determina modificari conformationale ce se transmit proteinei G, a
carei subunitate alfa, initial continand GDP, inlocuieste intreaga molecula de GDP
cu, una de GTP din citosol.

Odata inlocuit GDP cu GTP, subunitatea alfa se detaseaza de complexul receptorproteina G heterotrimerica si se ataseaza unei proteine efector, avand deci rol de
mesager prim. Tipurile de proteine efector sunt variate, si depind de tipul de ligand,
tipul de receptor , si mai ales de tipul de proteina G heterotrimerica asociata.
Mesagerul prim , adica, subunitate alfa cu GTP, poate determina din partea
efectorului, in functie de tipul ligandului, un raspuns inhibat sau excitat. Dupa
terminarea rolului de mesager prim, subunitatea alfa hidrolizeaza GTP-ul inapoi la
GDP, se dezataseaza de efector, si se reataseaza proteinei G heterotrimerice de
care apartine.
Un exemplu de receptor ce functioneaza cuplat cu proteine G heterotrimerice ar fi
cel al receptorilor adrenergici. Adrenalina este ligandul, se leaga la receptor->
modificari conformationale-> fosforilarea GDP la GTP , detasarea subunitatii alfa,
care se leaga de efectorul ADENILAT CICLAZA ,o enzima proteica ce catalizeaza
reactia de formare a mesagerului secund AMP ciclic, din ATP.
Hormonii care activeaza adenilat ciclaza sunt reprezentati de glucagon,
adrenalina(prin receptorii beta1 si beta2), ACTH, parathormon , acestia legandu-se
de receptorii legati de proteine G heterotrimerice de tip stimulator.
Hormonii care inhiba adenilat ciclaza sunt adrenalina(legata prin receptori alfa2) si
somatostatina.
Presupunand o activare a adenilat ciclazei A , aceasta va sintetiza AMP ciclic,
mesager secund ce va migra mai departe si va interactiona cu o alta proteina,
numita protein-kinaza A.
Toate protein-kinaza au o structura ce contine un cap si 2 cozi. Fiecare coada are
cate o subunitate reglatoare si cate o subunitate catalitica.Atata timp cat
subunitatea reglatoare si cea catalitica sunt amandoua anexate cozii, protein-kinaza
A este inactiva.
In schimb, la interactiunea cu AMP ciclic, subunitatile catalitice disociaza in citosol,
ele fiind responsabile de efectele adrenalinei, in acest caz.
Regulatori negativi ai proteinelor G
1) Presupunand o proteina G heterotrimerica ramasa activa in mod anormal, ramasa
deci fara subunitate alfa pentru o perioada mare de timp, si deci aflata in plin
proces de semnalizare, rezulta ca , receptorul va avea atasate doar subunitatile
beta si gama. Acestea, in lipsa subunitatii alfa, ataseaza o alta proteina numita
beta-adrenergic receptor kinase(BARK), care va fosforila proteina G.
Regiunile fosforilate anterior de BARK vor atrage alte proteine, numite BETAARRESTINS , care vor trage intreg complexul receptor-subunitati beta-gama in

interiorul celulei, astfel inactivandu-l, prin scoaterea din contact cu moleculele

ligand, care se gasesc in afara celulei.
2) Un alt regulator negativ este proteina fosfodiesteraza, care are o abordare ceva
mai putin radicala decat beta-arrestins, contracarand practic actiunea adenilat
ciclazei, adica, transformand AMPciclic, aflat in cantitati mari in celula in urma
activitatii prelungite a lantului de semnalizare pornti de la proteina G, inapoi in AMP
aciclic.
Cofeina este un inhibitor al fosfodiesterazei, ducand deci la prezenta in organism a
cantitati crescute de AMP-ciclic, lucru ce confera senzatia specifica de energie.
http://www.youtube.com/watch?v=3RHQ2Kol1ac
http://www.youtube.com/watch?v=2bbBrpgeheY

23.Modalitati generice de reglare a activitatii unui canal ionic

membranar
In functie de mecanismul prin care este controlat regimul de deschidere a lor,
canalele ionice se pot imparti in trei categorii:
1. Canale ionice operate electric(prin voltaj), adica prin modificarea potentialului de
membrana. Acestea sunt inchise atunci cand potentialul membranei este cel
normal(adica 50-70 mV, cu minus pe partea citosolica), si se deschis atunci cand
potentialul de repaus al membranei se modifica.
2.Canale ionice operate chimic(prin liganzi), adica, se deschid atunci cand leaga un
compus chimic(ligandul) care schimba conformatia proteinei. Ligandul se poate lega
in ectodomeniul proteinei care structureaza canalul fiind ligand extracelular, sau,
pentru alte tipuri de canale, la endodomeniu(ligand intracelular=citosolic).
3.Canale ionice controlate mecanic, adica, a caror stare deschisa/inchisa este
dependenta de exercitarea unor tensiuni mecanice asupra membranei.

Activarea canalelor respecta un mecanism ciclic, care asigura inactivarea lor chiar in
conditiile care au determinat scaderea, deoarece pot prezenta trei stari:
starea inchisa, de repaus, in absenta stimulului
starea deschisa, care permite trecerea ionilor, dupa aparitia stimulului
starea inactiva, inchisa la prezenta prelungita a stimulului
Aceasta trecere intr-o stare refractara a canalelor ionice asigura mentinerea
homeostaziei ionice intracelulare in conditiile de persistenta a semnalelor, refacerea

potentialului membranar, desprinderea ligandului, si, eventual, metabolizarea sa, cu

revenirea celulei la starea bazala=starea de neexcitatie, astfel incat sa devina
sensibila la o noua stimulare.
Exista si canale ionice ce functioneaza doar atata vreme cat sunt fosforilate. De
asemenea, activitatea canalelor ionice poate fi blocata reversibil sau ireversibil de
substante inhibitoare(pot fi medicamente) sau chiar de substante toxice, folosite de
armata sau in atacuri teroriste.

24. Transportul activ: clasifi care, exemple

Transportul activ reprezinta transportul prin membrana de molecule mici si/sau ioni
impotriva gradientelor de concentratie.
Transportul activ este realizat de biostructuri proteice, cu consum de energie,
provenita din scindarea unor molecule macroergice(de regula ATP), biostructuri
proteice ce poarta denumirea de pompe.
Exemple:
Pompa de Na+/K+, numita de Na+/K+ ATP-aza:

structura complexa dpdv biochimic

tetramer(2 sub mari alfa catalitice si transportoare si 2 sub mici beta, cu rol
reglator, necesare penru impachetarea conformationala corecta a
subunitatilor alfa in reticulul endoplasmic, in momentele biosintezei,
asamblarii in membrana si maturarii)
uneori poate prezenta si subunitate gama, cu 7 izoforme si rol in modularea
activitatii pompei, se exprima special la nivelul rinicihiului, avand rol in
adaptarea si supravietuirea celulara in conditii hipertone
apartine tipului P de ATP-aze, alaturi de pompa protonica si cea de Ca
mai exista si tipul V(vacuolar) , E si F de ATP-aze, ultimele 2 avand rol in
semnalizare, si nu in transport
ciclul de pompare are 7 etape si duce la expulzarea a 3 ioni de Na+ si
introducerea a 2 ioni de K+ in celula, pe baza unor modificari de conformatie
intre doua forme: E1 cu acidul aspartic din situl catalitic nefosforilat si E2 cu
acidul aspartic fosforilat

Etapele ciclului de pompare sunt:

1. Legarea a 3 ioni de Na pe endodomeniul subunitatii alfa a pompei
2. Legarea ATP pe endodomeniul subunitatii alfa a pompei
3. Fosforilarea unui radical aspartat prin scindarea ATP la ADP=> consumul
energetic necesar activitatii pompei, si schimbarea conformatiei proteinei
care duce la expunerea celor trei ioni de Na pe ectodomeniul subunitatii alfa

4. Disocierea si expulzarea in exterior a ionilor Na+ si legarea pe ectodomeniul

subunitatii alfa a doi ioni de K+
5. Schimbarea conformatiei subunitatii alfa si hidrolizarea aspartilfosfatului
6. Internalizarea si expunerea ionilor K pe endodomeniul subunitatii alfa
7. Disocierea ionilor K si eliberarea lor in citosol cu inchiderea unui ciclu de
pompare
Pompa Na+/K+ este electrogenica, adica, prin eliminarea a 3 ioni de Na+ si
introducerea a numai 2 ioni de K+, contribuie la realizarea si/sau mentinerea
potentialului membranar.

Transportorii ABC ( ATP-Binding Casette)

Semnificatia fiziologica si medicala a lor rezida din faptul ca acesti transportori
induc rezistenta multipla la medicamente, fiind capabili sa elimine medicamentele
din celula. Permit adaptare si rezistenta la antibiotice, iar celulelor canceroase
rezistenta la tratamente.
Transporta o mare varietate de substante(ioni, glucide, AA, vitamine, lipide,
antibiotice, medicamente, oligozaharide si chiar proteine de masa moleculara
mare).
Transportorii ABC se impart in:

sisteme importatoare mici(fiecare element de organizare structurala e

asigurat de un alt polipeptid)
sisteme importatoare mari(organizarea implica doua subunitati proteice
identice=homodimer, sau diferite=heterodimer)
sisteme exportatoare organizate ca dimeri sau monomeri

La om sunt identificate aproape 50 tipuri de transportori ABC.

Elemente ale organizarii transportorilor ABC:
-domenii transmembranare
-domenii legare nucleotide
-domenii legare solut

25. Pompe - ATP-aze: clasifi care, exemple

Pompa de Na+/K+, numita de Na+/K+ ATP-aza:

structura complexa dpdv biochimic

tetramer(2 sub mari alfa catalitice si transportoare si 2 sub mici beta, cu rol
reglator, necesare penru impachetarea conformationala corecta a
subunitatilor alfa in reticulul endoplasmic, in momentele biosintezei,
asamblarii in membrana si maturarii)
uneori poate prezenta si subunitate gama, cu 7 izoforme si rol in modularea
activitatii pompei, se exprima special la nivelul rinicihiului, avand rol in
adaptarea si supravietuirea celulara in conditii hipertone
apartine tipului P de ATP-aze, alaturi de pompa protonica si cea de Ca , si cea
H+/K+
ciclul de pompare are 7 etape si duce la expulzarea a 3 ioni de Na+ si
introducerea a 2 ioni de K+ in celula, pe baza unor modificari de conformatie
intre doua forme: E1 cu acidul aspartic din situl catalitic nefosforilat si E2 cu
acidul aspartic fosforilat

Etapele ciclului de pompare sunt:

8. Legarea a 3 ioni de Na pe endodomeniul subunitatii alfa a pompei
9. Legarea ATP pe endodomeniul subunitatii alfa a pompei
10.Fosforilarea unui radical aspartat prin scindarea ATP la ADP=> consumul
energetic necesar activitatii pompei, si schimbarea conformatiei proteinei
care duce la expunerea celor trei ioni de Na pe ectodomeniul subunitatii alfa
11.Disocierea si expulzarea in exterior a ionilor Na+ si legarea pe ectodomeniul
subunitatii alfa a doi ioni de K+
12.Schimbarea conformatiei subunitatii alfa si hidrolizarea aspartilfosfatului
13.Internalizarea si expunerea ionilor K pe endodomeniul subunitatii alfa
14.Disocierea ionilor K si eliberarea lor in citosol cu inchiderea unui ciclu de
pompare
Pompa Na+/K+ este electrogenica, adica, prin eliminarea a 3 ioni de Na+ si
introducerea a numai 2 ioni de K+, contribuie la realizarea si/sau mentinerea
potentialului membranar.

La nivelul endomembranelor a fost evidentiat si tipul V de ATPaze(ATPaze de tip

vacuolar), care pompeaza protoni in endosomi sau lizosomi. Organizarea acestora
este ceva mai elaborata, avand nevoie de cel putin 11 subunitati ca sa isi
indeplineasca functia, ceea ce duce la formarea unor complexe proteice de aprox
1000 kDa.
La nivelul celulelor eucariote mai exista si tipurile F si E de ATP-aze, insa acestea nu
au rol in transport, ci in semnalizarea celulara.

26. Mecanismul semnalizarii transmembranare via receptori cu

activitate tirozin-kinazica

Receptorii pentru liganzi hidrofili sunt cei mai numerosi, dintre ei facand parte si
categoria receptorilor cu activitate tirozin-kinazica.
Receptorii cu activitate tirozin-kinazica se caracterizeaza printr-o mare diversitate
structurala acoperind semnalizarea celulara prin cea mai mare parte a factorilor de
crestere cunoscuti. Primul identificat a fost receptorul la facotrul de crestere
epidermal (EGF).
De regula, receptorii cu activitate tirozin-kinazica sunt proteine transmembranare
unipas, tip I, care exista ca monomeri in stare libera(exceptie fiind receptorul pt
insulina, care e in stare de dimeri, uniti prin punte sulfurica), iar dupa interactiunea
cu ligandul dimerizeaza.
Domeniul transmembranar e structurat in alfa-helix. O trasatura comuna la nivelul
portiunii citosolice este reprezentata de o zona cu activitate tirozin-kinazica.
Ectodomeniul contine capatul N-terminal si este glicozilat.
Mecanismul de principiu prin care acesti receptori functioneaza ar putea fi sintetizat
prin :
1. Legarea ligandului, ce produce activarea domeniului catalitic de la nivelul
portiunii citoplasmatice, cat si dimerizarea receptorilor datorita modificarilor
conformationale pe care le induce
2. Activarea si dimerizarea realizeaza conditiile unor autofosforilari incrucisate la
multiple tirozine ale domeniilor citosolice ale receptorului
3. Atragerea si interactiunea cu efectori ce contin domenii SH2
4. Activarea efectorilor legati prin SH2
Exemple de efectori care respecta mecanismul de mai sus:
1.Fosfolipaza C-gama, cu 2 domenii SH2, iar dupa activare, declanseaza cascada
fosfoinozitidelor(la fel ca si in cazul receptorilor cuplati cu proteine G
heterotrimerice)
2. Fosfatidilinozitol 3'-kinaza (PI3K), tot cu 2 domenii SH2, contribuie dupa activare
la formarea unor derivati de fosfatidilinozitoli
3.Proteine care activeaza GTP-azele mici = GAP (GTP-ase-activating protein)
Proteinele GAP sunt proteine monomerice cu o masa moleculara in jur de 25 kDa
care au proprietatea de a lega GTP pe care il hidrolizeaza . Proteinele GAP sunt
activate cat timp contin GTP si se inactiveaza dupa hidroliza sa.
Datorita acestei capacitati de a trece ciclic din din stare activa in stare inactiva sunt
cunoscute si sub numele de comutatori moleculari.

Cand nu este nevoie de fucntia lor, proteinele GAP se gasesc in citosol complexate
cu o proteina inhibitoare numita inhibitor de disociere a guanozinnucleotidului=GDI.
Unul din rolurile proteinelor GAP este acela de a participa la controlul corectitudinii
traficului structurilor membranare in celula(de ex traficul dintre reticulul
endoplasmic si aparatul Golgi).

27. Endocitoza mediata de receptori- defi nitie si semnifi catie

functionala
In functie de caracteristicile materialelor preluate de celula, endocitoza se imparte
in:

Fagocitoza ( cand sunt endocitate materiale particulate)

Pinocitoza (cand sunt endocitate substante solubilizate in fluidul extracelular)

Pinocitoza este divers din punct de vedere al mecanismelor prin care se realizeaza.
O prima forma este pinocitoza constitutiva, ce presupune preluarea in vezicule de
endocitoza a unor volume de lichid extracelular cu tot ceea ce contine acesta.
Pinocitoza mediata de receptori, numita uzual endocitoza mediata de receptori, este
un termen introdus in 1976 de Goldstein si Brown, preocupati de metabolizarea LDL
(low-density-lipoprotein).
Prin acest proces, sunt internalizate de catre celula liganzi care mai intai sunt
recunoscuti si legati de receptori specifici de pe suprafata celulei. Dupa
interactiunea ligand-receptor, complexele receptor-ligand sutn adunate in adancituri
ale membranei tapetate pe fata interna cu un complex de endoproteine a carui
componenta de baza este clatrina. Aceste microdomenii adancite sunt denumite
structuri cu invelis si ele se formeaza permanent , aglomerand fie receptorii in
asteptarea liganzilor, fie complexele ligand-receptor, dupa formare.
Pe masura ce receptorii expusi la suprafata celulelor sau complexele ligand-receptor
se aglomereaza in microdomeniul corespunzator al membranei, in invelisul de
clatrina se formeaza adancitura membranei, care creste pana la definitivarea formei
sale sferice si desprinderea de membrana la nivelul careia s-a format, sub forma
unei vezicule cu invelis.
Deci, rolul clatrinei este acela de a aglomera complexele ligand-receptor in zona
membranara destinata endocitarii si de a controla adancirea microdomeniului
membranar, care devine structura cu invelis, si formarea veziculei cu invelis. Acest
rol are la baza capacitatea clatrinei de a se asambla in trimeri numiti trischelioni,
care mai departe pot forma ochiuri hexagonale si pentagonale , ducand la formarea
veziculei propriu-zise. Trimerizarea clatrinei la trischelioni si inretelarea acestora se

realizeaza prin participarea unor molecule proteice ajutatoare= proteine adaptor

(AP).
Invelisul de clatrina al veziculelor de endocitoza mediata se dezasambleaza imediat
dupa desprinderea veziculei de membrana celulara, devenind endosom, care se
transforma adesea in lizosom prin fuzionarea cu organitul preexistent in celula.
Deci, acest tip de transport cu membrana este unul concentrativ, spre deosebire de
pinocitoza constitutiva. Ligandul este introdus in celula la o concentratie mai mare
decat cea in care el se afla in mediu, intrucat este acumulat si concentrat la nvielul
structurii de invelis prin complexele receptor-ligand.
Destinatia materialului endocitat depinde de tipul de substanta. LDL se elibereaza in
endozom si este directionat catre lizozomi, in timp ce receptorul este reciclat la
suprafata cellei pentru un nou ciclu de endocitoza.

Exista si o alta forma de pinocitoza mediata de receptori=potocitoza, ce serveste

endocitarii moleculelor mici. Dupa legarea moleculelor mici, acestea sunt
sechestrate in caveola care permit trecerea acestora direct in citoplasma prin
anumite canale din membrana caveolara.
Pinocitoza, in general, se clasifica in:

dependenta de clatrina
independenta de clatrina
o dependenta de caveolina
o independenta de caveolina

28. Defi niti urmatoarele notiuni: co-transport;simport;antiport

In functie de numarul tipurilor de substante transportate simultan, difuzia facilitata
poate fi clasificata in:

transport uniport(este transportata o singura entitate chimica)

transport cuplat=co-transport(sunt transportate simultan doua sau mai multe
entitati chimice)
o transport simport(toate substantele sunt transportate in acelasi sens)
o transport antiport(cel putin una din substante merge-n sens opus
celorlalte)

Ca exemplu de transport simport, amintim co-transportorul de sodiu/glucoza

(SGLT1) din membrana apicala a enterocitelor. Acest transportor foloseste disiparea
gradientului De na pentru a transporta glucoza din lumenul intestinal in citosolul
enterocitelor impotriva gradientului de concentratie a glucidului. Un astfel de
transportor mai este numit si transport activ secundar, deoarece se bazeaza practic
pe energia consumata anterior de celula pentru mentinerea gradientului de Na+.
SGLT1 este o proteina transmembranara multipas cu 14 treceri in alfa-helix prin
planul membranei, din care trecerile 10-14 au fost dovedite ca structurand calea de
trecere a glucozei. Ambele capete ale lantului polipeptidic sunt in ectodomeniu. La
om, SGLT1 face parte dintr-o familie de co-transportori sodiu/glucoza ce numara 11
membri.
Ca exemplu de transport antiport, amintim canalul de schimb anionic HCO3- / Cl- din
mb eritrocitara, cunoscut si drept banda 3/ AE1 (Anion Exchanger 1).

29. Clasifi carea jonctiunilor

a) Jonctiuni simple
a. spatii intercelulare
b. jonctiuni simple digitiforme
c. jonctiuni simple denticulare
b) Jonctiuni speciale
jonctiuni stranse = Zonula Occludens
De ancorare= de atasare
i. pe filamente de actina:
1. jonctiuni celula-celula = Zonula Adherens
2. jonctiuni celula-substrat = Jonctiunea focala
ii. pe filamente intermediare:
1. jonctiuni celula-celula =Desmozom = Macula Adherens
2. jonctiuni celula-matrice = Hemidesmozom
jonctiuni de comunicatie( Nexus GAP)
complexe jonctionale
c) Jonctiuni cu specificitate de tesut:
- discuri intercalare(pt muschiul cardiac, prezente in miocardocite)
-sinapsele(pt sistemul nervos)

30. Jonctiunea de comunicatie Nexus GAP

Are aspect de macula si este o jonctiune intercelulara, de comunicare, ce prezinta
canal.
Cele doua membrane celulare sunt situate la o distanta de 2nm => se opune
transportului in spatiul extracelular.

Contine conexoni(pot fi peste 100). Conexonii sunt niste prisme hexagonale,

formate din 6 subunitati de conexina(o proteina integrala, multipas). O astfel de
prisma are lungimea cat plasmalema si prezinta central un canal hidrofil, ce poate
avea 0,2 nm.
Conexonul din plasmalema 1 comunica prin canalul hidrofil cu conexonul din
plasmalema 2. Canalul transmembranar format de proteine solidarizeaza celulele
intre ele, insa functia principala a jonctiunilor GAP este de a oferi canale de trecere
pentru molecule mici(mai putin de 1000 Da: AA, AMPc, ioni, hormoni etc.),
permitandu-le sa treaca din citoplasma unei celule in citoplasma celulei vecine.
Canalul este inchis in conditiile in care o celula este agresata si moare(concentratia
de Ca inchide canalul).
Localizarea jonctiunilor GAP poate fi fie sub desmozomul in spot, fie in portiunile
verticale ale discurilor intercalare.
Astfel, prin aceste jonciuni trec ioni deci curent electric eveniment important n
evitarea ntrzierilor la nivelul sinapselor
Funcii:
a. se gsesc n sinapsele electrice i au un rol important pentru funcionarea
acestora fiind de 10.000 de ori mai permeabile pentru ionii metalici dect restul
sinapselor.
b. comunicrile intercelulare prin jonciuni GAP au un rol important n
embriogenez (n perioada de organogenez).

31. Complexe jonctionale

Sunt prezente in celulele epiteliale . Contin urmatoarele jonctiuni, in urmatoarea
ordine:
1. Zonula Occludens
2. Zonula Adherens
3. Macula Adherens
*In abordarea acestui subiect, se va descrie fiecare dintre cele 3 jonctiuni
componente ( vezi urmatoarele subiecte, unde sunt abordate individual ).

32. Discul intercalar

Discurile intercalare sunt jonctiuni cu specificitate de tesut.
Au aspectul unor scari.Portiunile verticale prezinta jonctiuni GAP, iar in portiunile
orizontale se intalnesc:filamente intermediare de desmina, macula Adherens si
zonula Adherens.

*In abordarea acestui subiect, se vor descrie mai departe fiecare dintre jonctiunile
mentionate mai sus ( vezi urmatoarele subiecte, unde sunt abordate individual).

33.Jonctiunea stransa= Zonula Occludens

Face parte din categoria jonctiunilor speciale. Este o jonctiune intercelulara.
Se mai numeste si jonctiune pentalaminata, heptalaminata, sau Zonula Occludens.
Se numeste Zonula pentru ca are aspect de banda sau de panglica, respectiv,
Occludens pentru ca ocluzioneaza total sau partial spatiul extracelular. Acest tip de
jonctiune este impermeabila pentru macromolecule, lasand sa treaca doar molecule
mici, de tipul ionilor.
Componente

OBLIGATORIU : cele doua membrane celulare , care se pot aseza fie la 2

nm una fata de cealalta(in acest caz , jonctiunea se numeste heptalaminata),
fie isi pot suprapune straturile externe proteice, excluzand astfel spatiul
extracelular ( in acest caz, jonctiunea se numeste pentalaminata)
Siruri de "proteine gemene" = Occludine : sunt proteine integrale, care se
asaza cate doua fata in fata => o structura de fermoar pe frontul extracelular
; In grosimea membranei, proteinele gemene realizeaza o retea cu ochiuri
mai mult sau mai putin regulate. Cu cat sunt mai regulate, cu atat jonctiunea
este mai putin extensibila, mai rigida. Daca ochiurile sunt largi si neregulate,
jonctiunea este foarte flexibila;
Componenta citoscheletica = microfilamentele de actina , aici
ancorandu-se proteinele gemene
Inele de fuziune, alcatuite din fosfolipide ale foitei externe, ce participa si
ele la ocluzionarea spatiului extracelular

34. Jonctiuni de atasare pe microfi lamente de actina - clasifi care,

descriere
Ilustreaza categoria jonctiunilor speciale de ancorare.
Cele doua tipuri de jonctiuni de atasare pe microfilamente de actina sunt :

Zonula Adherens (jonctiune de tip celula-celula)

Jonctiunea focala( jonctiune de tip celula-substrat)

Inainte de a le descrie pe fiecare in parte, sa stabilim un schelet structural comun,

pe baza caruia vom descrie toate jonctiunile de atasare ( atat cele pe
microfilamente de actina, cat si cele pe filamente intermediare, abordate in
subiectul urmator) :
In general, jonctiunile de atasare prezinta o organizare structurala comuna:
1. Cele doua mb atasate / mb atasata la substrat , aflate la o distanta
cuprinsa intre 15-30 nm , aceasta fiind o distanta relativ mare, ce nu
afecteaza transportul de markeri in spatiul extracelular
2. Proteina transmembranara linker, ce va stabili pe frontul extracelular
legaturi homofilice/heterofilice ( in functie de tipul de proteina) , iar pe frontul
intracelular se va atasa la
3. Complexul proteic de atasare la citoschelet, care leaga proteina linker la

4. Elementul de citoschelet ( reprezentat fie de microfilamente de actina, fie

de filamente intermediare, in fucntie de tipul de jonctiune de atasare)
Revenind putin la proteinele transmembranare linker, acestea pot fi dintre
urmatoarele:

Selectine ( stabilesc legaturi HETEROFILICE)

Integrine( ... HETEROFILICE)
Imunoglobuline( HETEROFILICE)
Cadherine ( HOMOFILICE)

Jonctiunile de atasare pot fi tranzitorii/definitive. Un exemplu de jonctiune tranzitorie

sunt jonctiunile stabilite intre leucocite si endoteliul vascular, in procesul de
diapedeza.

Sa trecem acum la rezolvarea efectiva a subiectului.

Zonula Adherens
1. Cele doua membrane atasate la o distanta de 15 nm
2. Proteina transmembranara linker= Cadherina ( Ca 2+ dependenta), ce
realizeaza legaturi HOMOFILICE pe frontul extracelular
3. Complex proteic de atasare la citoschelet reprezentat in acest caz de alfa,
beta si gama catenine
4. Elementul de citoschelet e reprezentat de o bandeleta de microfilamente
de actina
Zonula Adherens se intalneste in portiunile orizontale ale discurilor intercalare,
alaturi de Macula Adherens si de filamentele intermediare de desmina.

Jonctiunea focala
1. Mb celulara atasata la substrat = FIBRONECTINA , situate la 15 nm distanta
2. Proteina transmembranara linker = INTEGRINA , care este chiar receptorul
specific pentru fibronectina ( integrina leaga fibronectina
extracelular,stabilind legaturi HETEROFILICE, iar intracelular se leaga la
3. Complexul proteic de atasare la citoschelet reprezentat aici de TALINA +
VINCULINA
4. Elementul de citoschelet e reprezentat de o bandeleta contractila de
microfilamente de actina

35. Jonctiunea de atasare pe fi lamente intermediare

Ilustreaza categoria jonctiunilor speciale, de ancorare.
Cele doua tipuri de jonctiuni de atasare pe filamente intermediare sunt :

Desmozomul= Macula Adherens ( jonctiune de tip celula-celula)

Hemidesmozomul ( jonctiune de tip celula-matrice)

*A se vedea scheletul structural comun pe baza caruia descriem toate jonctiunile de

atasare, prezentat la inceputul subiectului precedent.
Desmozomul=Macula Adherens
1. Cele doua mb atasate la 30 nm una fata de cealalta
2. Proteina transmembrana linker = CADHERINA (realizeaza legaturi de tip
HOMOFILIC pe frontul extracelular)
3. Complexul proteic de atasare la citoschelet formeaza placa desmozomala si
este alcatuit din : desmoplachina, desmoglobina, desmocalmina,
desmoyokina si plakoglobina
4. Elementul de citoschelet este reprezentat de filamentele intermediare( in
celulele epiteliale, filamentele intermediare sunt alcatuite din citokeratine,
formand tonofilamente)
Desmozomul este localizat sub Zonula Adherens ( in cadrul Complexelor
Jonctionale) , precum si in portiunile orizontale ale discurilor intercalare, alaturi de
Zonula Adherens si de filamentele intermediare de desmina.

Hemidesmozomul
1. Mb celulara atasata la substrat = membrana bazala, situate la 15-20 nm
2. Proteina transmembranara linker= INTEGRINA
3. Complex proteic de atasare la citoschelet formeaza placa desmozomala,
fiind asezat pe frontul citoplasmatic al jonctiunii

4. Elementul de citoschelet : filamente intermediare organizate sub forma de

tonofilamente
Hemidesmozomii determina rigiditate si rezistenta crescute.

TIP : Ca proteine transmembranare linker, CADHERINELE apar mereu in cazul

jonctiunilor de atasare celula-celula, iar INTEGRINELE apar mereu in cazul
jonctiunilor de atasare celula-substrat

36. Microfi lamentele de actina

Constituie cca 20% din totalul proteinelor structurale ale celulelor musculare.
La mamifere exista 6 tipuri diferite de actina: 4 alfa actine, o actina beta si o actina
gamma. Actinele alfa sunt intalnite in celulele musculare, iar celelalte doua in
celulele nemusculare.
Monomerul de actina globulara G are 375 reziduuri de AA si o greutate de 43 kDa.
Fiecare monomer de actina G globulara prezinta situsuri de legare ce mediaza
interactiunea cap-coada cu alti doi monomeri, a.i este posibila polimerizarea si
formarea de actina F(polimerizata, filamentoasa).
Fiecare monomer este rotit cu 166 grade in cadrul filamentului, acesta fiind motivul
pt care actina F se constituie ca un dublu helix. Deoarece toti monomerii sunt
orientati in aceeasi directie, filamentul de actina are o polaritate distincta si doua
capete (+ si -), diferite unul de celalalt. Aceasta polaritate a filamentelor de actina
este importanta atat in asamblarea, cat si in stabilirea unei directii unice a miscarii
relative a miozinei in raport cu actina.
Prima treapta a polimerizarii actinei este numita nucleatie si consta in formarea
unor agregate mici, alcatuite din trei monomeri de actina G. Filamentele de actina
pot in urmatoarea etapa sa creasca prin aditie reversibila de monomeri la ambele
capete(+. -).
Monomerii de actina leaga de asemenea ATP, care este hidrolizat la ADP, urmand
asamblarea filamentelor. Cu toate ca polimerizarea nu solicita ATP, monomerii de
actina care leaga ATP polimerizeaza mult mai repede decat aceia care leaga ADP.
Deoarece polimerizarea este reversibila, filamentele se pot scurta prin disocierea
subunitatilor de actina, depolimerizand cand este necesar. De aceea, exista un
aparent echilibru intre forma G si forma F de actina, care depinde de concentratia
monomerilor liberi. Rata cu care monomerii de actina sunt incorporati in filamentele
de actina este d.p cu concentratia lor la nivelul citosolului.

Se numeste concentratie critica de monomeri de actina, concentratia la care rata de

polimerizare in filamente este egala cu rata de disociere. La aceasta concentratie
critica, monomerii si filamentele sunt aparent in echilibru.
Cele doua capete ale filamentelor de actina cresc cu rate diferite: monomerii de
actina sunt fixati mai rapid la capatul +, decat la capatul -. Deoarece actina legata
de ATP disociaza mai lent decat actina legata de ADP, aceasta duce la o diferente de
concentratii critice de monomeri necesari pentru polimerizarea la ambele capete.
Aceasta diferenta este exprimata in fenomenul de Treadmilling, ce ilustreaza
dinamica filamentelor de actina. Deoarece ADP-actina disociaza mai rapid din
filamentul de actina decat ATP-actina, concentratia critica a monomerilor de actina
este mai mare pentru aditia la capatul - decat la capatul + . In aceste conditii,
exista o disociere neta de monomeri legati de ADP de la capatul -, balansat de o
aditie de monomeri ATP la capatul plus.
Pentru ca sistemul sa functioneze, concentratia monomerilor de actina trebuie sa fie
intermediara intre concentratia critica ceruta de polimerizarea la capatul + si cea
ceruta de capatul -. Deci, exista o pierdere neta de monomeri, de la capatul -.
Droguri ce se leaga de actina si afecteaza polimerizarea:

CITOCHALAZINA -- se leaga la capatul + al filamentului de actina si ii

blocheaza elongarea, aceasta ducand la modificari de forma celulara si
inhibarea motilitatii celulare
PHALLOIDINA -- se leaga strans la filamentul de actina si previne disocierea in
molecule individuale. PHALLOIDINA marcata cu o substanta fluorescenta este
frecvent utilizata pentru vizualizarea filamentelor de acina prin microscopia
cu fluorescenta.

Atat asamblarea, cat si dezasamblarea actinei sunt influentate de proteinele

asociate actinei.

37.Dinamica microfi lamentelor de actina

Microfilamentele de actina se pot organiza individual in:

bandelete
retea

In cadrul bandeletelor, filamentele de actina sunt asezate in pachete de filamente

paralele.
In retele, ele sunt asezate in toate directiile, formand retele tridimensionale cu
proprietatea de gel semisolid. Formarea acestor structuri este guvernata de o serie
de proteine asociate actinei ce realizeaza crosslink-uri ale filamentelor de actina.

Toate proteinele implicate in legarea filamentelor de actina, contin doua domenii de

legare la actina, permitand ca o molecula sa lege doua filamente de actina.
Proteinele ce crosslinkeaza filamentele de actina in bandelete(numite proteine
asociate bandeletelor) uzual sunt proteine cu molecule mici si rigide ce forteaza
filamentele de actina sa se aseze regulat, paralel intre ele. In contrast, proteinele
ce intervin in organizarea filamentelor in retea sunt mari, flexibile si faciliteaza
formarea retelei tridimensionale.
Sunt doua tipuri structurale si functionale de bandelete realizate de proteinele
asociate actinei:
Tipul 1 - contine filamente de actina paralele distantate la mici spatii intre ele. In
aceste bandelete toate filamentele au aceeasi polaritate cu capatul + spre
membrana plasmatica.
Un exemplu de proteina implicata in formarea acestor bandetele este FIMBRINA.
Tipul 2- contine filamente de actina paralele dar la distante mai mari, si sunt
capabile de contractie. De exemplu, bandeletele de actina din inelul de contractie
ce divide celulele in telofaza.
Structura laxa a acestui tip de bandelete reflecta proprietati alfa-actininei. Opus
fimbrinei, alfa-actinina formeaza dimeri pentru a lega doua filamente diferite de
actina. Astfel, cresterea spatiului dintre filamentele de actina permite miozinei sa
interactioneze cu bandeletele de actina, facandu-le capabile sa se contracte.
Reteaua de filamente de actina este generata si mentinuta de o molecula proteica
mare: FILAMINA ABP 280, prezenta in forma dimerica. Domeniul de legare la
actina se gaseste opus domeniului de dimeriare, a.i dimerul de filamina este o
molecula flexibila in forma de V ce leaga la ambele capete ale V-ului actina,
realizand o retea tridimensionala, numita cortexul celular, responsabil de forma
celulara si de miscarile de suprafata.
In eritrocite, baza citoscheletului cortical este reprezentata de o alta proteina
asociata actinei numita spectrina, un tetramer. Capetele filamentelor de spectrina
se asociaza cu filamentele scurte de actina, formandu-se o retea de spectrina si
actina,care se leaga de mb plasmatica prin ankirina, ce se leaga atat de spectrina
cat si de domeniul intracelular al proteinei benzii 3.
In alte tipuri celulare decat heatia, legarea citoscheletului cortical este similara si
realizata prin proteine spectrin-like, reprezentate de:

fodrine
filamina
disforina( legata de maladiile Duchenne/Becker, datorate fie lipsei disforinei
fie inlocuirii ei cu o proteina anormala)

38. Microfi lamentele de miozina

Miozina reprezinta prototipul unui motor molecular ce transforma energia chimica a
ATP-ului in energie mecanica, astfel generand forta si energie. Contractia musculara
are la baza aceasta interactiune chimica.
Miozina este o proteina cu greutatea moleculara de 500 kDa, alcatuita din :

2 lanturi grele identice, fiecare de cate 200 kDa

4 lanturi usoare, fiecare avand 16-20 kDa

Fiecare lant greu are cate o portiune globulara si cate o portiune alfa helicoidala.
Portiunea alfa helicoidala a unui lant greu se spiralizeaza in jurul portiunii alfa
helicoidale a celuilalt lant greu si dau nastere unui dimer ce formeaza bastonasul
moleculei de miozina.
Cele doua capete globulare ale moleculei de miozina au fiecare atasat cate doua
lanturi usoare.
Filamentul gros de miozina este format din cateva sute de molecula de miozina.
Capetele globulare ale moleculei de miozina formeaza puntile de legatura intre
filamentele groase si cele subtiri.
Orientarea moleculelor de miozina in cadrul filamentului gros este cu capetele alfa
helicoidale catre membrana si cu capetele globulare de-a lungul filamentelor de
actina in drectia capatului +.
Odata cu legarea filamentelor de actina, molecula de miozina leaga si hidrolizeaza
ATP-ul, ceea ce faciliteaza alunecarea filamentelor.
Exista si miozine necontractile. Acestea nu sunt organizate in filamente si de aceea
nu sunt implicate in contractie. Pot fi implicate in transportul celular.
In celulele nemusculare, miozina formeaza fibrele de stress si centurile de aderenta.

40.Proteinele asociate actinei in procesul de polimerizare

TYMIOZINA GM - principala responsabila de separarea monomerilor de actina

si previne asamblarea lor in filamentul de actina

PROFILINA - se leaga de monomerii de actina similar tymiozinei si previne

polimerizarea; In acelasi timp, profilina poate promova si incorporarea
monomerilor in filamente prin transformarea ADP si ATP, transformare ce
duce la formarea ATP-monomerilor, ce se incorporeaza rapid la capatul + al
filamentului de actina
Proteinele de la capete - se leaga la capetele filamentelor de actina,
prevenind pierderea sau aditia de monomeri
GELSOLINA - face parte din categoria proteinelor ce promoveaza deplasarea
filamentelor de actina; ea fragmenteaza filamentele de actina si ramane apoi
blocata de capetele +, servind ca o proteina ce blocheaza cresterea
filamentului. Gelsolina este activata de Ca2+ si de aceea poate fi stimulata
de semnale extracelulare ce tranzitoriu pot creste concentratea intracelulara
de Ca2+.

PROFILINA si GELSOLINA se lega de fosfatidilinozitoli, iar acest lucru, cuplat cu

reglarea Ca2+ dependenta, arata legatura dintre semnalele extracelulare si
citoscheletul de actina.
Droguri ce se leaga de actina si afecteaza polimerizarea:

CITOCHALAZINA -- se leaga la capatul + al filamentului de actina si ii

blocheaza elongarea, aceasta ducand la modificari de forma celulara si
inhibarea motilitatii celulare
PHALLOIDINA -- se leaga strans la filamentul de actina si previne disocierea in
molecule individuale. PHALLOIDINA marcata cu o substanta fluorescenta este
frecvent utilizata pentru vizualizarea filamentelor de acina prin microscopia
cu fluorescenta.

41. Proteinele asociate actinei in procesul de asamblare in

citoschelet
Proteinele ce crosslinkeaza filamentele de actina in bandelete(numite proteine
asociate bandeletelor) uzual sunt proteine cu molecule mici si rigide ce forteaza
filamentele de actina sa se aseze regulat, paralel intre ele. In contrast, proteinele
ce intervin in organizarea filamentelor in retea sunt mari, flexibile si faciliteaza
formarea retelei tridimensionale.
Sunt doua tipuri structurale si functionale de bandelete realizate de proteinele
asociate actinei:
Tipul 1 - contine filamente de actina paralele distantate la mici spatii intre ele. In
aceste bandelete toate filamentele au aceeasi polaritate cu capatul + spre
membrana plasmatica.

Un exemplu de proteina implicata in formarea acestor bandetele este FIMBRINA.

Tipul 2- contine filamente de actina paralele dar la distante mai mari, si sunt
capabile de contractie. De exemplu, bandeletele de actina din inelul de contractie
ce divide celulele in telofaza.
Structura laxa a acestui tip de bandelete reflecta proprietati alfa-actininei. Opus
fimbrinei, alfa-actinina formeaza dimeri pentru a lega doua filamente diferite de
actina. Astfel, cresterea spatiului dintre filamentele de actina permite miozinei sa
interactioneze cu bandeletele de actina, facandu-le capabile sa se contracte.
Reteaua de filamente de actina este generata si mentinuta de o molecula proteica
mare: FILAMINA ABP 280, prezenta in forma dimerica. Domeniul de legare la
actina se gaseste opus domeniului de dimeriare, a.i dimerul de filamina este o
molecula flexibila in forma de V ce leaga la ambele capete ale V-ului actina,
realizand o retea tridimensionala, numita cortexul celular, responsabil de forma
celulara si de miscarile de suprafata.
In eritrocite, baza citoscheletului cortical este reprezentata de o alta proteina
asociata actinei numita spectrina, un tetramer. Capetele filamentelor de spectrina
se asociaza cu filamentele scurte de actina, formandu-se o retea de spectrina si
actina,care se leaga de mb plasmatica prin ankirina, ce se leaga atat de spectrina
cat si de domeniul intracelular al proteinei benzii 3.
In alte tipuri celulare decat heatia, legarea citoscheletului cortical este similara si
realizata prin proteine spectrin-like, reprezentate de:

fodrine
filamina
disforina( legata de maladiile Duchenne/Becker, datorate fie lipsei disforinei
fie inlocuirii ei cu o proteina anormala)

42. Organizarea sarcomerului in fi bra musculara scheletica

Muschiul scheletic este format din bandelete de fibre musculare. Fibra musculara
are diametrul de 50 microni si lungimea de cativa cm, formate prin fuzionarea
multor celule individuale in timpul dezvoltarii.
Cea mai mare parte a citoplasmei este alcatuita din miofibrile, care sunt bandelete
cilindrice alcatuite din doua tipuri de filamente:

filamente groase de miozina, cu diametru de 15 microni

filamente subtiri de actina, cu diametrul de 7 microni

Fiecare miofibrila e organizata din unitati contractile numite sarcomere, ce sunt

responsabile de striatiile transversale.
Sarcomerele au cca 2 microni lungime, contin mai multe regiune distincte, decelate
de microscopul electronic. La capetele unui sarcomer se afla membrane Z. In
fiecare sarcomer , banda intunecata=discul anizotrop se dispune intre doua
jumatati de discuri clare=discuri izotrope. Benzile clare corespund absentei
filamentelor de miozina.
Banda I contien numai filamente subtiri de actina, in timp ce banda A contine
filamente de miozina si de actina. Filamentele de actina si de miozina alterneaza in
regiunea periferica a discului A, in timp ce in partea centrala se gaseste zona H
unde exista numai filamente de miozina.
Filamentele de actina sunt atasate cu capetele+ la mb Z, ce includ si alfa-actinina,
proteina de linkare.
Filamentele de miozina sunt legate de membranele M din mijlocul zonei H
luminoase.
La formarea si stabilizarea sarcomerului mai contribuie doua proteine aditionale:

Titina ( se intinde de la mb M la mb Z)
Nebulina (se asociaza actinei, stabilizand lungimea filamentului de actina)

In timpul contractiei, fiecare sarcomer se scurteaza, apropiindu-se intre ele mb Z.

Nu exista nicio modificare a discului A. Datorita scurtarii, atat discurile I cat si zona
H aproape dispar, si aceasta se datoreaza alunecarii filamentelor de actina printre
cele de miozina.
http://www.youtube.com/watch?v=P1zD_MpTo0M

43. Filamentele intermediare

Spre deosebire de microfilamentele de actina, filamentele intermediare nu sunt
implicate in miscarea celulara. Filamentele intermediare sunt cele mai stabile
structuri ce prezinta rol structural.
In timp ce filamentele de actina si microtubulii sunt polimeri ai aceluiasi tip de
proteina(actina si tubulina), filamentele intermediare sunt alcauite dintr-o varietate
de proteine ce se exprima in diferite tipuri de celule.
Au fost identificate mai mult de 50 de tipuri de filamente intermediare ale caror
proteine au fost clasificate in 6 grupuri:

1. Keratine continand fiecare cate 15 proteine diferite(pot fi keratine tari/moi)

2. Keratine continand fiecare cate 15 proteine diferite(pot fi keratine tari/moi)
3. Sunt incluse aici: vimentina, desmina, proteine fibrilare gliale acide si
periferina
4. Cuprinde proteine din neurofilamente , prezente in neuronii motori din SNC
5. Cuprinde laminine nucleare, componente ale anvelopei nucleare
6. Cuprinde nestina, prezenta in celulele stem ale SNC
Filamentele intermediare au o organizare structurala comuna. Toate proteinele
filamentelor intermediare au o portiune centrala alfa-helicoidala de aproximativ 310
AA. Partea centrala este flancata de capetele amino si carboxi terminale ce variaza
ca dimensiuni. Capul e prezentat de capatul amino terminal, iar coada de capatul
carboxiterminal, acestea 2 determinand functii specifice, in timp ce domeniul alfahelicoidal joaca un rol central in asamblarea filamentelor.
Primul stadiu in formarea filamentelor intermediare este formarea dimerilor, in care
partea centrala este formata din doua lanturi polipeptidice rasucite helicoidal.
Dimerii se pot asocia doi cate doi dispusi paralel,capatul aminoterminal in dreptul
capatului carboxi terminal determinand formarea de tetrameri, care la randul lor se
pot atasa cap la cap formand protofilamente.
In final, un filament intermediar contine 8 protofilamente asezate circular, formand
o structura cilindrica.
Proteinele din filamentele intermediare sunt modificate frecvent prin fosforilare, ce
poate regla asamblarea si deplasarea lor in celula. Cel mai clar exemplu este
fosforilarea lamininei nucleare, ceea ce duce la dezasamblarea lamininei nuclare si
distrugerea invelisului nuclear in timpul mitozei.

44. Microvili, stereocili, cili, fl ageli

Cilii si flagelii sunt prelungiri ale celulelor eucariote, ce au in structura lor
microtubuli.
Cilii si flagelii celulelor EK sunt foarte similari in structura, avand diametrul 0,25
microni si lungimi de 10 microni in cazul cililor si 200 microni in cazul flagelilor.
Structura fundamentela de baza a cililor si flagelilor este axonema, alcatuita din
microtubuli si din proteinele lor asociate. Microtubulii au un aranjament
caracterisctic 9+2 (un dublet inconjurat de 9 dublete periferice). Microtubulii
periferici sunt legati de perechea centrala prin legaturi radiare alcatuite din nexina.
Microtubulilor li se anexeaza si proteina dineina, iar activitatea ei de motor
determina bataia cililor si a flagelilor.

Miscarea cililor si a flagelilor reprezinat alunecarea relativa a dubletelor de

microtubuli unele fata de altele sub actiunea dineinei. Miscarea capetelor de dineina
in directia + catre -, determina ca microtubulul dintr-un dublet sa alunece spre
capatul bazal al microtubulului adiacent. Deoarece dubletele de microtubuli sunt
conectate prin nexina, alunecarea unui dublet in raport cu altul determina inclinarea
si indoirea lor.
Cilii se gasesc in special in mucoasa uterina si in epiteliul olfactiv.
Microvilii sunt extensii permanente, digitiforme, abundente la celulele epiteliale
implicate in absorbtie. Pe suprafata apicala a enterocitelor formeaza marginea in
perie, alcauita din aprox. 1000 microvili ce maresc de 10-20 ori suprafata de
absorbtie.
Microvilii contin 20-30 filamente de actina paralele legate transversal si foarte
strans prin fimbrina sau vilina. Extremitatea + este legata de o proteina de
acoperire, iar cea - este ancorata intr-o retea terminala formata din spectrina.
Miscarile sunt datorate interactiunii dintre actina si miozina din reteaua terminala.
Stereocilii sunt forme specializate de microvili din celulele auditive, care
detecteaza vibratiile sonore.

45.Microtubuli
Sunt formatiuni cilindrice cu diametrul de 25 nm si reprezinta a treia componenta
principala a citoscheletului.
Ca si filamentele de actina, microtubulii sunt structuri dinamice, ce se asambleaza
si se dezasambleaza continuu la nivelul celulei. Au rol in mentinerea formei celulare,
in locomotia celulara, in transportul intracelular de organite si in separarea
cromozomilor in mitoza.
Microtubulii sunt alcatuiti dintr-un singur tip de proteina numita tubulina, un dimer
alcauit dintr-o subunitate alfa si una beta. Exista si o gamma tubulina, localizata in
special in centrozom, cu rol in initierea asamblarii microtubulilor.
Dimerii de tubulina vor polimeriza pentru a forma microtubulii, care, in general, sunt
alcatuiti din 13 protofilamente asamblate in jurul unui spatiu central.
Protofilamentele, alcauite dintr-un aranjament cap-coada al dimerilor de tubulina,
sunt dispuse paralel la nivelul microtubulilor.
La fel ca filamentele de actina, microtubulii sunt structuri polare cu doua capete
distincte: capatul + cu o crestere rapida si capatul + cu o crestere incetinita.
Polaritatea este importanta in determinarea directiei de miscare de-a lungul
microtubulului, exact cum polaritatea filamentului de actina determina directia de

miscare a miozinei. Dimerii de tubulina se pot depolimeriza la fel de repede cum se

pot polimeriza, iar microtubulii pot avea cicluri rapide de asamblare si
dezasamblare.
Atat alfa, cat si beta tubulina leaga GTP, care functioneaza analog ATP-ului in cazul
actinei. GTP-ul legat de beta tubulina este hidrolizat la GDP urmand
depolimerizarea.
Astfel, se poate vorbi de acelasi comportament de treadmilling (moleculele legate
de GTP sunt permanent pierdute de capetele - si sunt inlocuite prin aditie de
molecule de tubulina legate de GTP la capatul + al aceluiasi microtubul). Turnoverul
de reinnoire este rapid, de cateva minute, si este foarte important pentru
remodelarea citoscheletului din timpul mitozei.
Din cauza rolului central al microtubulilor in mitoza, drogurile ce afecteaza
asamblarea microtubulilor sunt utilizate in tratamentul cancerului( ex: Colchicina se
leaga de tubulina si inhiba polimerizarea tubulinei, blocand mitoza, deci inhiband
diviziunea celulara). La fel si Taxolul, Vincristina, Vinblastina.
Motorul microtubulilor si miscarile
Microtubulii sunt responsabili de diferite tipuri de miscari, incluzand: transportul
celular, pozitionarea membranelor veziculare si a organitelor, separarea
cromozomilor in mitoza, bataia cililor si a flagelilor.
Miscarea de-a lungul microtubulilor este bazata pe existenta unei proteine motor ce
utilzieaza energia derivata din hidroliza ATP-ului.
Exista doua familii de astfel de proteine:

kinezinele
dineinele

Kinezinele si dineinele sunt proteine distincte ce se misca de-a lungul microtubulilor

in directii opuse: kinezina de la capatul - la capatul + , si dineina de la capatul + la
capatul -.
Am stabilit ca kinezina se misca de la capatul - la capatul +. Capatul + este dispus ,
la axon, catre butonul terminal, deci, kinezina are rol in transportul veziculelor si
organitelor celulare dinspre corpul axonal.
Prin cristalografie cu raze X s-a stabilit ca atat kinezina, cat si miozina utilieaza
mecanisme moleculare identice pt cuplarea si hidroliza ATP-ului.
Kinezinele si dineinele au structuri pe baza de lanturi grele si usoare. Lanturile grele
formeaza domenii globulare ce leaga ATP-ul si ele sunt responsabile de deplasarea
de-a lungul microtubulilor.

46. Centrii de organizare ai microtubulilor

Microtubulii se extind in celula din centrii de organizare ai microtubulilor, in care
acestia sunt ancorati cu capetele -. In marea majoritate a celulelor, centrul de
organizare este Centrozomul, localizat in apropierea nucleului.
In timpul mitozei, microtubulii se extind din centrul celular duplicat pentru a forma
fusul de diviziune, ce este responsabil de separarea si distributia cromozomilor in
celulele fiice. Centrozomul serveste de situs initial de asamblare al microtubulilor,
care cresc apoi catre periferie de la nivelul centrozomilor. Acest lucru stabileste si
polaritatea microtubulilor in celula. Capatul - este la nivelul centrozomului, iar
capatul + este catre citoplasma celulara.
Centrozomii sunt formati dintr-o pereche de centrioli perpendiculari unul pe celalalt,
inconjurata de o masa amorfa de material pericentriolar.
Centriolii sunt structuri cilindrice alcauite din 9 triplete de microtubuli, similar
corpusculului bazal al cilului si flagelului. Centriolii sunt considerati precursorii
corpusculilor bazali.
Microtubulii ce emana din centrozom se termina la periferia materialului
pericentriolar, deci, nu centriolii, ci materialul pericentriolat initiaza asamblarea
microtubulilor. Exista un numar mare de proteine asociate cu centrozomul, dar inca
nu este cunoscut rolul lor in asamblare.

Reorganizarea microtubulilor in timpul mitozei

Aranjamentul microtubulilor prezent in interfaza se dezasambleaza la subunitati
libere de tubulina, care sunt responsabile de formarea fusului de diviziune, care la
randul lui este responsabil de separarea cromozomilor.
Mai intai, are loc duplicarea centrozomului pentru a forma 2 centri de organizare
separati, care se dispun la polii opusi ai celulei. Cei doi centrozomi vor forma cei doi
poli ai fusului de diviziune. Cum celula intra in mitoza, rata de dezasamblare creste
de 10 ori. Astfel, are loc o dezasamblare a microtubulilor interfazici si o crestere a
formarii de microtubuli scurti emanati din centrozom. Formarea fusului de diviziune
implica o stabilizare selectiva a unor microtubuli ce emana de la nivelul
centrozomului.
Microtubulii care formeaza fusul de diviziune sunt de trei feluri:

Kinetocorcentriolari, asociati cu proteine specifice pt a forma kinetocorii;

acesti microtubuli joaca un rol important in separarea cromozomilor mitotici
Polari, care se ataseaza la cromozomi si se intrepatrund cu microtubulii din
polul opus
Astrali, care emerg radiar in jurul centrozomilor, avand liber capatul +

Asamblarea si dezasamblarea dinamica a microtubulilor este reglata de o variatate

de proteine asociate, numite MAPs. Aceste proteine se leaga de microtubuli si inhiba
disocierea subunitatilor de tubulina, si pot media si asocierea lor cu alte elemente
ale citoscheletului, precum filamentele intermediare.
Spre exemplu, microtubulii din axoni si din dendrite sunt diferit organizati si se
asociaza cu proteine MAPs distincte. In axoni, microtubulii sunt orientate cu capetele
+ catre butonii terminali si cu capetele - catre corpul celular. Ambele capete se
termina in citoplasma, si nu in centrozom. In schimb, in dendrite microtubulii sunt
paraleli intre ei, unii avand capatul + spre corpul celular, altii pe cel -.

47. Centriolii, centrul celular

Centriolii sunt organite cilindrice stabile in citoplasma celulelor.
Au un diametru de 0,15 nm si o lungime de pana la 0,5 nm.
Sunt alcatuiti din 9 triplete de microtubuli, similar corpusculului bazal al cilului si
flagelului. Centriolii sunt considerati precursori ai corpusculului bazal, intrand in
componenta centrulului celular.
Centrozomul=centrul celular este alcatuit din doi centrioli orientati perpendicular
unul pe celalalt si inconjurati de un material amorf pericentriolar.
Microtubulii care provin din centrozom nu se vor termina in centriol, ci in materialul
pericentriolar care initiaza asamblarea microtubulilor si care poate capta
extremitatile microtubulilor polimerizati independent in citosol.
Centrul celular este responsabil de initierea si declansarea diviziunii celulare,
formand fusul de diviziune prin microtubuli. De asemenea genereaza si msicarea
cililor sau a flagelilor prin faptul ca la baza acestora se gaseste intotdeauna un
centriol numit corpuscul bazal.

48. Ribozomii - structura si organizare, biogeneza

Denumirea de ribozomi provine de la acidul ribonucleic din structura acestora si de
la cunvatul grecesc soma=corp.
Ribozomii sunt organite citoplasmatice gasite atat la PK, cat si la EK. La EK,
ribozomii sunt prezenti in toate tipurile celulare, cu exceptia hematiei adulte, dar si

in matricea unor organite celulare cum sunt mitocondriile, unde au rol in sinteza
protein-enzimelor specifice. Ribozomii mitocondriali sunt intotdeauna mai mici
decat cei citoplasmatici si sunt comparabili cu ribozomii PK, ceea ce reflecta
originea pe scara evolutiei a mitocondriei.
Ribozomii sunt gasiti in celula sub doua forme: liberi si atasati RE. Starea in care se
gasesc ribozomii depinde de prezenta in lantul polipeptidic sintetizat a unei
secvente numite "semnal de orientare catre RE"(ER-targeting signal sequence).
Ribozomii liberi:

Se gasesc in citoplasma(citosol)
Pot apare singuri sau in grupuri sub forma de poliribozomi sau polisomi(atasi
de un ARNm)
Sunt mai numerosi in celulele implicate in sitneza proteinelor solubile in
citoplasma sau care formeaza structuri citoplasmatice importante sau
elemente motile

Ribozomii atasati:

Se gasesc atasati la exteriorul RE formand RER

Apar in cantitati mai mari in celulele care secreta proteine de export, proteine
care in general contin punti disulfurice sau AA cu cisteina, necesitand sinteza
in lumenul RE
Sunt responsabili de sinteza proteinelor care vor intra in constitutia
membranelor sau vor fi impachetate in vezicule si stocate in citoplasma sau
exportate in afara celulei

Ribozomii sunt responsabili de bazofilia citoplasmei.

Dupa valoarea constantei de sedimentare, se descriu la PK ribozomi 70S si la EK
ribozomi 80S(unitatea Svedberg este o masura a ratei de sedimentare a uni
component centrifugat, care depinde atat de greutate moleculara, cat si de forma
tridimensionala a componentului). Aceasta diferenta de structura sta la baza
utilizarii antibioticelor care distrug doar ribozomi PK ai bacteriilor, fara a actiona
asupra ribozomilor 80S. Ribozomii mitocondriali sunt protejati de actiunea
antibioticelor prin prezenta dublei membrane.
Dimensiunile ribozomului sunt curprinste in 15-30 nm. Structural, sunt formati din
ribonucleoproteine si din molecule de ARNr ( 3 la PK si 4 la EK). Componenta
proteica are rol de a stabiliza structura si influenteaza mai degraba abilitatea ARNr
de a sintetiza proteine.
In citoplasma, ribozomii pot disocia reversibil in 2 subunitati: mare si mica .

Sub mici:

30S la PK
40S la EK

Sub mari:

50S la PK
60S la EK

Subunitatea mica ribozomala 40 S:

o
o

Alcatuita dintr-o singura molecula de ARN : 18S

Contine aprox. 33 lanturi proteice(notate S1-S33), cu greutate moleculara
mica

Subunitatea mare ribozomala 60S:

o
o

Alcatuita din 3 molecule ARN

Contine aprox. 50 lanturi protice(notate L1-L50), cu greutate moleculara mica

Biogeneza ribozomilor
Biogeneza ribozomilor are loc in citoplasma si in nucleol si implica functionarea
coordonata a peste 200 de proteine si procesarea celor 4 ARNr cat si asamblarea
acestora cu RNP.
RNP sunt sintetizate in citoplasma in vecinatatea nucleului. Componentele proteice
ale subunitatilor mare si mica sunt importate in nuclei prin porii nucleari cu
diametru de 120nm. Prin porii nucleari sunt importate prin transport activ peste 560
000 RNP/minut. ARNr este transcris cu viteza foarte mare in nucleol aici gasindu-se
toate cele 45 de gene care codifica ARNr. Dupa aceea, este asamblat cu subunitatile
ribozomale si este exportat prin porii nucleari in citoplasma.

49. Functiile ribozomului

Ribozomii constituie sediul biosintezei proteice prin interactiuni intre ARNm, ARNt si
ARNr, fiind denumiti aparatul de traducere al celulei.
Formele active ale ribozomilor sunt reprezentate de agregatele ribozomale.

Etapele traducerii informatiei genetice sunt:

Sinteza aminoacil-ARNt
Initierea sintezei lantului polipeptidic
Elongarea lantului polipeptidic
Incheierea sintezei lantului polipeptidic

1. Sinteza aminoacil-ARNt
Se realizeaza de catre aminoacil-ARNt sintetaze - 20 de enzime ce recunosc specific
cei 20 de AA si anticodonii asociati lor.
Practic, aminoacil-ARNt realizeaza legatura dintre secventa codonilor din ARNm si
structura primara a proteinelor.
Situsurile de legare ARN ale ribozomului sunt:

1.
2.
3.

Situsul
Situsul
Situsul
Situsul
Situsul

pentru ARNm
pentru ARNt
A (ACCEPTOR): leaga aminoacil-ARNt
P (POLIPEPTIDIL): leaga polipeptidul in curs de sinteza cuplat cu ARNt
E (EXIT) : leagala o molecula de ARNt fara rest aminoacil/peptidil

http://www.youtube.com/watch?v=Ikq9AcBcohA

2. Initierea sintezei lantului polipeptidic

Se formeaza un complex de preinitiere din subunitatea mica ribosomala, primul
aminoacil-ARNt , cel initiator, intotdeauna metionin-ARNt , precum si factori
eucariotici de initiere.
Complexul se ataseaza pe ARNm si detecteaza codonul start, intotdeauna AUG. MetARNt este situat in situsul P al ribozomului (ordinea e E P A) . Met-ARNt e folosit o
singura data in sinteza unui lant peptidic si este numit ARNt de initiere.
In situsul A se ataseaza aminoacil-ARNt corespunzator urmatorului codon din ARNm.
Este catalizata sinteza legaturii peptidice dintre metionina si al doilea aminoacid, cu
transferul dipeptidului pe al doilea ARNt => ARNt dipeptidil. ARNt-ul corespunzator
metioninei este mutat in situsul E si eliberat, prin mutarea cu 3 baze in directia 3' a
ARNm.
3. Elongarea
Incepe cand ARNt-dipeptidil este transferat din situsul A in situsul P, proces care va
continua pe toata lungimea ARNm.

Intotdeauna in situsul A se va alinia un alt codon care va fi recunoscut de

anticodonul corespunzator din ARNt si care va lega un nou AA la catena
polipeptidica.

4. Incheierea sintezei lantului peptidic

Are loc cand in dreptul situsului A ajunge codonul stop (UAA, UAG, UGA), pentru
care nu exista ARNt cu anticodon complementar.
Codonii stop sunt recunocsuti de o proteina numita factor de terminare, care se
leaga in situsul A si produce hidroliza legaturii dintre catena polipeptidica si ARNt
din situsul P.
Lantul polipeptidic este modificat in continuare prin hidroliza si indepartarea
radicalului metionil.

50. Sisteme celulare generatoare de energie: caracteristici

* A se studia mai intai subiectele referitoare la Mitocondrie !!!
** In abordarea acestui subiect se va discuta despre lantul respirator( vezi functiile
mb mitocondriale interne , printre ultimele subiecte) , este bine sa mentionezi si de
glicoliza anaeroba, metabolizarea acizilor grasi ( vezi tot la mitocondrie).
***Asistenta de biocel LP a precizat ca mai multe informatii se vor afla la biochimia
de sem 2 ( acest document a fost creat pe sem 1).

51.Sinteza lantului polipeptidic la nivelul ribozomilor

Etapele traducerii informatiei genetice sunt:

Sinteza aminoacil-ARNt
Initierea sintezei lantului polipeptidic
Elongarea lantului polipeptidic
Incheierea sintezei lantului polipeptidic

1. Sinteza aminoacil-ARNt
Se realizeaza de catre aminoacil-ARNt sintetaze - 20 de enzime ce recunosc specific
cei 20 de AA si anticodonii asociati lor.
Practic, aminoacil-ARNt realizeaza legatura dintre secventa codonilor din ARNm si
structura primara a proteinelor.

Situsurile de legare ARN ale ribozomului sunt:

4.
5.
6.

Situsul
Situsul
Situsul
Situsul
Situsul

pentru ARNm
pentru ARNt
A (ACCEPTOR): leaga aminoacil-ARNt
P (POLIPEPTIDIL): leaga polipeptidul in curs de sinteza cuplat cu ARNt
E (EXIT) : leagala o molecula de ARNt fara rest aminoacil/peptidil

http://www.youtube.com/watch?v=Ikq9AcBcohA

2. Initierea sintezei lantului polipeptidic

Se formeaza un complex de preinitiere din subunitatea mica ribosomala, primul
aminoacil-ARNt , cel initiator, intotdeauna metionin-ARNt , precum si factori
eucariotici de initiere.
Complexul se ataseaza pe ARNm si detecteaza codonul start, intotdeauna AUG. MetARNt este situat in situsul P al ribozomului (ordinea e E P A) . Met-ARNt e folosit o
singura data in sinteza unui lant peptidic si este numit ARNt de initiere.
In situsul A se ataseaza aminoacil-ARNt corespunzator urmatorului codon din ARNm.
Este catalizata sinteza legaturii peptidice dintre metionina si al doilea aminoacid, cu
transferul dipeptidului pe al doilea ARNt => ARNt dipeptidil. ARNt-ul corespunzator
metioninei este mutat in situsul E si eliberat, prin mutarea cu 3 baze in directia 3' a
ARNm.
3. Elongarea
Incepe cand ARNt-dipeptidil este transferat din situsul A in situsul P, proces care va
continua pe toata lungimea ARNm.
Intotdeauna in situsul A se va alinia un alt codon care va fi recunoscut de
anticodonul corespunzator din ARNt si care va lega un nou AA la catena
polipeptidica.

4. Incheierea sintezei lantului peptidic

Are loc cand in dreptul situsului A ajunge codonul stop (UAA, UAG, UGA), pentru
care nu exista ARNt cu anticodon complementar.
Codonii stop sunt recunocsuti de o proteina numita factor de terminare, care se
leaga in situsul A si produce hidroliza legaturii dintre catena polipeptidica si ARNt
din situsul P.

Lantul polipeptidic este modificat in continuare prin hidroliza si indepartarea

radicalului metionil.

52. Plierea proteinelor: saperone

* Preferabil, a se studia mai intai subiectele referitoare la RE ( pentru o
completa intelegere) !!!
Vorbim in acest caz despre o functie a RE, si anume, vorbim despre asistarea
proteinelor pentru impachetarea corecta.
Ca si in cazul tunderii structurilor oligozaharidice, apartenenta acestor procese de
asistare la prelucrarile co sau post-traducere este in dezbatere, cel mai probabil ele
avand loc atat concomitent cu, dar si dupa terminarea traducerii.
Asistarea este realizata de proteine numite saperone = chaperone , acestea fiind
deci molecule specializate in asistarea proteinelor nou-sintetizate pentru adoptarea
conformatiei corecte, acea conformatie ce asigura functionalitatea
macromoleculelor.
Calnexina
Prin activitatea ei de tip lectinic, leaga structurile N-glicozidice ramase dupa tundere
cu o singura glucoza. Calnexina mentine precursorul de glicoproteina legat pe tot
parcursul asistarii sale in adoptarea conformatiei corecte.
Desprinderea glicoproteinei din interactiunea cu calnexina nu se face decat dupa
realizarea acestui scop, prin actiunea unei glucozidaze aflate-n lumenul RE. Mai
mult, in cazul in care, accidental, glucoza este clivata inainte de terminarea rolului
calnexinei, macromolecula nu va parasi RE catre complexul Golgi, ci va fi
reglucozilata de catre o glucozil-transferaza. Acesta ii va transfera o glucoza de pe
substratul Uridil- difosfo-glucoza, asigurand astfel reatasarea glicoproteinei la
calnexina, pentru definitivarea proecsului de asistare.

Protein disulfura izomeraza

Intrucat lumenul RE este echivalentul spatiului extracelular, inseamna ca aici sunt
prezente conditii oxidante, lucru ce favorizeaza realizarea de punti disulfurice.
Intrucat in structura cuaternara a proteinelor, puntile disulfurice nu se stabilesc
neaparat intre doua Cysteine in succesiunea-n care apar ele in secventa primara, ci
dimpotriva, la distanta ( de multe ori chiar intre regiuni aflate una la capatul N-

terminal, alta la cel C-terminal), realizarea acestor legaturi trebuie foarte bine
controlata.
Acest lucru se face prin asistarea prin intermediul enzimei protein disulfura
izomeraza, care desface puntile incorecte din proteinele a caror traducere s-a
terminat si ajuta la realizarea puntilor -S-S- corecte.

BiP = Binding Protein

Este saperona cu cea mai larga sfera de actiune si este responsabila si de controlul
deschiderii si inchiderii porului transloconului.
BiP complexeaza noile proteine translocate si nu le elibereaza decat atunci cand
impachetarea lor este corect definitivata. Daca proteina esueaza in adoptarea
conformatiei corecte, BiP o "conduce" inapoi la translocon, care, prin asocierea cu
proteine accesorii diferite de cele de internalizare, expulzeaza lantul polipeptidic
"ratat" in citosol, unde este poliubiquitinilat, intrand in proces de degradare
proteolitica in proteasom, organitul de degradare a proteinelor citosolice.

Necesarul de saperone este asigurat prin mecanisme de semnalizare initiate in

lumenul RE , in urma caror rezulta formarea de ARNm , ce permite la randul sau
formarea de proteine de reglare a exprimarii genice. Acestea, prin activitate
endonucleazica, prelucreaza un pre-ARNm deja existent in citoplasma, rezultand un
ARNm functional. Acesta este cel folosit pentru producerea de saperone !!
Noile saperone astfel sintetizate asigura satisfacerea nevoii crescute de molecule de
asistare-n lumenul RE, eficientizand astfel procesele.

53. Structura si biogeneza proteazomilor. Degradarea proteinelor

mediata de ubiquitina
Proteazomii sunt complexe moleculare proteolitice intracelulare, ATP-dependente,
implicate in degradarea proteinelor etichetate cu poli-ubiquitina. Proteazomii se
gasesc in toate tipurile celulare(intr-o celula umana sunt in jur de 20000-30000
proteazomi).

Complexul proteazomic 26S are masa moleculara de 2.400 kDa, forma de butoias si
este alcatuit din urmatoarele componente:

particula miez, formata din 4 inele suprapuse , fiecare alcatuit din sapte
proteine protomerice, din care: doua sunt inele beta centrale cu activitate
treonin-proteazica si doua sunt inele alfa, fara activitate catalitica cunoscuta
doua particule reglatoare identice, cate una la fiecare capat al particulei
miez. Fiecare particula reglatoare are in structura sa 14 proteine diferite de
cele din particula miez, sase dintre ele fiind ATP-aze. Unele dintre subunitatile
particulei reglatoare au situsuri ce permit recunoasterea ubiquitinei

Degradarea proteinelor este esentiala pentru celula doarece asigura aminoacizi

pentru o noua sinteza proteica, indeparteaza enzimele aflate in exces si
indeparteaza factorii de transcriptie care nu mai sunt necesari.
Proteazomii sunt responsabili de digestia proteinelor endogene: factori de
transcriere, cicline ale ciclului celular, proteine codificate de virusuri, proteine
incorect pliate sau degradate.
Degradarea proteinelor mediata de ubiquitina
Pentru descrierea caii de degradare proteica mediata de ubiquitina s-a primit
premiul Nobel in 2004.
Digestia proteica incepe cand proteinei ce urmeaza a fi digerate i se ataseaza un
mic polipeptid numit ubiquitina (Ub), o proteina globulara de 76 AA. Proteinele
destinate procesului de degradare sunt conjuate cu ubiquitina care se leaga de
capatul N-terminal al unui reziduu de lizina, urmand apoi atasarea altor molecule de
Ub, cu formarea unui lant.
Atasarea Ub la proteina este influentata de 3 enzime:

E1 (enzima de activare)- modifica Ub in asa fel incat Gly din capatul Cterminal sa reactioneze cu Lys de pe proteina destinata degradarii
E2 (enzima de conjuare a Ub, atasand-o la proteina)
E3 - are rol in recunoasterea proteinei substrat

Legarea ubiquitinei reprezinta semnalul care permite proteinei sa intre in complexul

proteazomic.

Etapele procesului de digestie:

complexul proteina-Ub se leaga de situsul de recunoastele al Ub de pe

particula reglatoare a proteazomului

proteina e depliata si transferata in cavitatea centrala a particulei miez

se desfacut anumite legaturi peptidice ale lantului sub actiunea situsurilor
active din inelele centrale, rezultatul fiind un set de peptide avand in medie
8-10 AA
fragmentele de peptide parasesc particula miez pe o cale necunoscuta,
urmand a fi degradate in continuare in citosol
particula reglatoare elibereaza apoi Ub pentru a fi refolosita

In cazul in care fragmentele de peptide de 8-10 AA nu sunt degradate, ele pot fi

transporate in RE de catre un transportor asociat cu complexul de prezentare a
antigenelor, urmand a fi prezentate sistemului imun ca potentiale antigene.
Calea de degradare proteazomica este esentiala pentru numeroase procese
celulare, inclusiv raspunsul din stresul oxidativ, reglarea transcriptiei, rol in
elongare.

Blocarea digestiei intracelulare la nivelul proteazomilor poate ajuta la protejarea

celulei. Blocarea degradarii se face cu inhibitori proteazomici , precum Bortezomib,
uitilizat in tratamentul mielomului multiplu, o boala cu niveluri ridicate de
proteazomi. Medicamentul blocheaza actiunea proteolitica a proteazomului si inhiba
ciclinele stopand diviziunea haotica a celulelor canceroase.

54. Incluziunile lipidice - aspect MO,ME

Pot fi intalnite in celula in urmatoarele circumstante:

tranzitoriu (ex: in celula hepatica postprandial, sub forma de picaturi lipidice

izolate, proportionale ca numar cu cantitatea de lipide ingerate, sunt repede
metabolizate si dispar din citoplasma la doar cateva ore dupa ingestie)
temporar(ex: in celulele secretorii din glanda mamara in lactatie, dispar dupa
terminarea perioadei de lactatie)
permanent( in adipocite - albe sau brune)

Adipocitele albe formeaza tesutul adipos alb, au forma rotunjita sau poligonala,
cand sunt grupate. Incluziunea lipidica este unica si ocupa intreaga citoplasma care
este impinsa spre periferia celulei, predominant in jurul nucleului. Aceste celule au
rol in metabolismul lipidic, de protectie a principalelor organe si in termogeneza la
nivelul tegumentului.
Adipocitele brune formeaza tesutul adipos brun, bine dezvoltat la nou-nacsut si in
copilarie si care apoi involueaza. La adult persista in regiunea interscapulara si
inghinal.

Patologic, se pot observa numeroase incluziuni lipidice in hepatocite la alcoolici.

Aspecte in microscopie

MO prezinta un aspect clar pe preparatele standard (Alb in HE, Rosu in Sudan IV)
ME aspect electronoclar
MET aspect electronodens (nu atat de inchis precum melaninele)

55. Incluziunile pigmentare -aspect MO, ME

Pot apare in conditii fiziologice si patologice.
Incluziuni fiziologice :
Melanina

pigment negru evident in epidermul pielii si in SNC

MO : aspect de fulg de nea
ME: se evidentiaza structura fina granulara, electronodensa

Lipofuscina

se numeste si pigmentul de uzura, intrucat se observa pe masura inaintarii in

varsta a organismului
este de fapt produsul nedigerat al unor reactii litice la nivel subcelular
pe masura ce organitele imbatranesc sunt degradate , iar ce nu poate fi
reutilizat din structura lor ramane sub forma lipofuscinei(macrofagele pot
contine lipofuscina din cele mai variate surse: celule moarte, organite proprii,
bacterii moarte etc.
MO: granulatii galben-maronii
ME: aspect electronodens

Hemosiderina

este reziduul nedigerabil rezultat in urma distrugerii hematiilor

macrofage bogate in hemosiderina se pot observa in cantitati mari in splina si
ficat, locurile de distrugere ale hematiilor batrane
MO: aspect granular maroniu ( atentie, in coloratia HE poate fi confundata cu
lipofuscina/melanina, dar se evidentiaza specific prin coloratia cu albastru de
Prusia pentru fier)
ME:aspect electronodens

Patologic, pigmenti biliari pot apare sub forme de bilirubina in celulele Kupfer sau
chiar in hepatocite.

56. Incluziuni de glicogen - aspect MO, ME

Celulele animale bogate in depozite glucidice sunt hepatocitele si celulele
musculare la nivelul carora se gasesc cantitati mari de incluziuni de glicogen.
Depozitele de glicogen sunt utilizate in situatia in care celula este supusa unor
activitati mecanice intense ( ex: contractia musculara), sau in conditii de activitate
intensa de sinteza.
Aceste depozite se formeaza prin glicogenogeneza si sunt utilizate de celula in urma
procesului de glicogenoliza.
MO - se evidentiala cu Carmin Amoniacal BEST, evidentiindu-se sub forma de plaje
mai mult sau mai putin intinse
ME- incluziunile de glicogen apar sub forma de bastonase(particule alfa) sau de
rozeta(particule beta)

57. Structura si ultrastructura lizozomilor

Lizozomii sunt organite ale digestiei intracelulare, prezenti in toate celulele, cu
exceptia hematiei adulte. Se gasesc in numar foarte mare in hepatocite si
macrofage. Cea mai mare parte a lizozomilor unei celule este dispusa in regiunea
juxtanucleara in stransa vecinatate cu aparatul Golgi.
Lizozomii sunt delimitati de o membrana de natura fosfolipidca si contin enzime
hidrolitice implicate in degradarea tuturor tipurilor de polimeri biologici: proteineproteaze, lipide-lipaze, acizi nucleici-nucleare, carbohidrati-glicozidaze, toate active
in mediu acid.
Membrana lizozomilor detine componenti unici care asigura rezistenta la actiunea
hidrolazelor. Cele mai multe proteine lizozomale membranare implicate in
asigurarea functiei lizozomilor sunt inalt glicozilate(cu cat este mai mare procentul
de carbohidrati al unei proteine, cu atat este mai greu digerata).
Lizozomii prezinta deci o membrana lizozomala lipoproteica, mozaicata, asimetrica
si asemanatoare cu plasmalema , precum si o matrice lizozomala fin granulata
( poate fi omogena sau eterogena).
Originea si formarea lizozomilor
Lizozomii se formeaza in aparatul Golgi. Proteinele membranei lizozomale sunt
sintetizate in RE si transportate apoi la aparatul Golgi pentru o glicozilare extensiva.

Complexul Golgi sorteaza in regiunea trans enzimele primite de la RE prin regiunea

cis. In aceasta regiune, precursorului hidrolazelor lizozomale i se ataseaza , sub
actiunae unor glicotransferaze, un radical fosfat la reziduul de manoza. Gruparea
manozo-6 fosfat formeaza semnalul de sortare -> enzime e transportata de ap.
Golgi spre regiunea trans unde se leaga de receptori de manozo 6-fosfat, care
diretioneaza enzimele spre lizozomi.
Dupa legare, incepe formarea unei vezicule care se acopera cu clatrina, se
desprinde si va fuziona cu lizozomul in formare. Lizozomul are pe suprafata o
pompa protonica cu rol de acidifiere a interiorului, ducand la indepartarea gruparii
fosfat si la disocierea hidrolazei de pe receptor. Receptorul va fi reciclat inapoi in ap.
Golgi .
Intre trans-Golgi si lizozom exista un compartiment intermediar, cu rol in formarea
lizozomala.
Tipuri de lizozomi

Lizozomi secretori
Lizozomi conventionali

Lizozomii secretori sunt gasiti in celule ale sistemului imun derivate din linia
hematopoietica(ex: limfocitele T).
Lizozomii secretori sunt o combinatie intre lizozomii conventionali si granulele
secretorii. Ei difera de lizozomii conventionali deoarece contin produsul de secretie
specific tipului celular in care se afla. Evident, lizozomii secretori contin si
hidrolazele si proteinele membranare si au aceleasi facilitati in mentinerea pH-ului,
ca si lizozomii conventionali.
Lizozomii secretori maturi se deplaseaza pana in vecinatatea membranei
plasmatice, unde raman in standby cu secretiile pregatite, gata de a fi eliberate.
Cand limfocitul T, spre exemplu, este perfect orientat catre celula tinta, secretiile
sunt eliberate, iar factori de mediu activeaza secretiile inainte ca acestea sa
actioneze.

Lizozomii conventionali
Lizozomii sunt considerati ca organite refolosibile si cand celula se divide fiecare
celula fiica primeste un anumit numar de lizozomi.
Ipotezele referitoare la modul de actiune al lizozomilor sunt centrate pe studiul
endozomilor primari si secundari. Exista dovezi care arata ca:

1. sediul proteolizei nu este in lizozomi, ci intr-un organit care seamana cu un

endozom secundar si contine 20% hidrolaze
2. lizozomii contin aproximativ 80% din enzimele necesare digestiei
intracelulare
3. lizozomii sunt probabil organite care stocheaza hidrolaze, pe care le tin intr-o
forma inactiva la un ph de aprox. 5
4. lizozomii nu actioneaza ca organtie de sine statatoare, ci se intalnesc cu
endozomii secundari si actioneaza ca un sistem endolizozomal
Exista doua modele de interactiune intre lizozomi si endozomi.
Modelul "Kiss and run" : acest model este bazat pe un scurt contact intre
endozomul secundar si lizozom, pentru a schimba intre ei continutul chimic ; dupa
separare, lizozomul este liber de a interactiona cu un alt endozom secundar
Modelul de fuziune: acest model sustine fuziunea completa dintre un endozom
secundar si un lizozom, rezultand un organit hibrid. In timpul fuziunii are loc
dezasamblarea moleculara a continutului endocitat, iar aminoacizii si alte molecule
rezultate sunt preluate de transportori si trec din organitul hibrid in citoplasma.
Dupa aceste procese de dezasamblare si reciclare, continutul organitului hibrid se
condenseaza, iar lizozomul se reformeaza, fiind disponibil pentru o noua fuziune.

Exista si modele ale sistemelor de maturare lizozomala:

Modelul maturarii - un endozom primar este format din vezicule cu originea

in membrana plasmatica, ce fuzionaza intre ele; alte vezicule aduc si preiau
substante chimice pana cand endozomul primar devine endozom secundar si
apoi atinge stadiul de lizozom
Modelul transportului vezicular - endozomii primari si secundari sunt
organite separate si stabile legate prin vezicule care transporta substanta de
la endozomii primari spre cei secundari , care se matureaza pentru a deveni
lipozomi

Digestia lizozomala
Materialele cu care intra in contact lizozomii necesita procese de dezasamblare si
reciclare ce pot provine din surse extra si intracelulare :
1. Procesele de endocitoza, inclusiv pinocitoza, prin care sunt introduse lichide
si mici particule datorita formarii unor mici invaginari membranare acoperite
de proteine, care vor forma in final vezicule acoperite de proteine(clatrina,
coatomer si caveolina). Fiecare vezicula se dezvolta formand un endozom
primar = early endosome si apoi un endozom secundare = late endosome

2. Tot extracelular, prin fagocitoza se pot introduce particule mari, inclusiv

bacterii si detritusuri celulare. Fagocitoza poate avea loc in orice celula, dar
este specifica macrofagelor, care contin peste 1000 de lizozomi. Structura
rezultata in urma fagocitozei se numeste fagozom.
3. Sursele intracelulare sunt reprezentate de autofagozomi responsabili de
indepartarea unor organite degradate precum mitocondriile sau ribozomii.
Fiecare organit a carui viata a expirat este inconjurat de o structura
membranara formand un autofagozom care fuzioneaza cu lizozomul pentru a
forma un organit hibrid.

In final, actiunea digestiva a lizozomilor poate fi sistematizata in urmatoarele

directii:

Autofagia - materialul are origine intracelulara

o Macroautofagia - procesul normal de turn over al organitelor: organitul
este inconjurat de o membrana REN formand o vacuola autofagica , ce
va fuziona cu lizozomul primar pentru a forma autofagozomul, in care
are loc digestia
o Microautofagia : implica pinocitoza unor proteine citoplasmatice
Autoliza - distrugerea interna a intregii celule, fie ca parte a apoptozei, fie se
indeparteaza astfel celulele bolnave
Heterofagia- implica material extracelular
o Fagocitoza - sunt incorporate particule straine formandu-se fagozomi
ce vor fuziona cu lizozomii primari, dand nastere lizozomilor secundari
o Pinocitoza- se formeaza pinozomi , ce vor fuziona si ei cu lizozomii
primari
Crinofagia - digestia produsilor de secretie in celulele endocrina, prin care
celula isi controleaza calitatea si cantitatea substantelor secretate

58. Functiile lizozomului

Tipuri de lizozomi

Lizozomi secretori
Lizozomi conventionali

Lizozomii secretori sunt gasiti in celule ale sistemului imun derivate din linia
hematopoietica(ex: limfocitele T).
Lizozomii secretori sunt o combinatie intre lizozomii conventionali si granulele
secretorii. Ei difera de lizozomii conventionali deoarece contin produsul de secretie

specific tipului celular in care se afla. Evident, lizozomii secretori contin si

hidrolazele si proteinele membranare si au aceleasi facilitati in mentinerea pH-ului,
ca si lizozomii conventionali.
Lizozomii secretori maturi se deplaseaza pana in vecinatatea membranei
plasmatice, unde raman in standby cu secretiile pregatite, gata de a fi eliberate.
Cand limfocitul T, spre exemplu, este perfect orientat catre celula tinta, secretiile
sunt eliberate, iar factori de mediu activeaza secretiile inainte ca acestea sa
actioneze.

Lizozomii conventionali
Lizozomii sunt considerati ca organite refolosibile si cand celula se divide fiecare
celula fiica primeste un anumit numar de lizozomi.
Ipotezele referitoare la modul de actiune al lizozomilor sunt centrate pe studiul
endozomilor primari si secundari. Exista dovezi care arata ca:
5. sediul proteolizei nu este in lizozomi, ci intr-un organit care seamana cu un
endozom secundar si contine 20% hidrolaze
6. lizozomii contin aproximativ 80% din enzimele necesare digestiei
intracelulare
7. lizozomii sunt probabil organite care stocheaza hidrolaze, pe care le tin intr-o
forma inactiva la un ph de aprox. 5
8. lizozomii nu actioneaza ca organtie de sine statatoare, ci se intalnesc cu
endozomii secundari si actioneaza ca un sistem endolizozomal
Exista doua modele de interactiune intre lizozomi si endozomi.
Modelul "Kiss and run" : acest model este bazat pe un scurt contact intre
endozomul secundar si lizozom, pentru a schimba intre ei continutul chimic ; dupa
separare, lizozomul este liber de a interactiona cu un alt endozom secundar
Modelul de fuziune: acest model sustine fuziunea completa dintre un endozom
secundar si un lizozom, rezultand un organit hibrid. In timpul fuziunii are loc
dezasamblarea moleculara a continutului endocitat, iar aminoacizii si alte molecule
rezultate sunt preluate de transportori si trec din organitul hibrid in citoplasma.
Dupa aceste procese de dezasamblare si reciclare, continutul organitului hibrid se
condenseaza, iar lizozomul se reformeaza, fiind disponibil pentru o noua fuziune.

Exista si modele ale sistemelor de maturare lizozomala:

Modelul maturarii - un endozom primar este format din vezicule cu originea

in membrana plasmatica, ce fuzionaza intre ele; alte vezicule aduc si preiau

substante chimice pana cand endozomul primar devine endozom secundar si

apoi atinge stadiul de lizozom
Modelul transportului vezicular - endozomii primari si secundari sunt
organite separate si stabile legate prin vezicule care transporta substanta de
la endozomii primari spre cei secundari , care se matureaza pentru a deveni
lipozomi

Digestia lizozomala
Materialele cu care intra in contact lizozomii necesita procese de dezasamblare si
reciclare ce pot provine din surse extra si intracelulare :
4. Procesele de endocitoza, inclusiv pinocitoza, prin care sunt introduse lichide
si mici particule datorita formarii unor mici invaginari membranare acoperite
de proteine, care vor forma in final vezicule acoperite de proteine(clatrina,
coatomer si caveolina). Fiecare vezicula se dezvolta formand un endozom
primar = early endosome si apoi un endozom secundare = late endosome
5. Tot extracelular, prin fagocitoza se pot introduce particule mari, inclusiv
bacterii si detritusuri celulare. Fagocitoza poate avea loc in orice celula, dar
este specifica macrofagelor, care contin peste 1000 de lizozomi. Structura
rezultata in urma fagocitozei se numeste fagozom.
6. Sursele intracelulare sunt reprezentate de autofagozomi responsabili de
indepartarea unor organite degradate precum mitocondriile sau ribozomii.
Fiecare organit a carui viata a expirat este inconjurat de o structura
membranara formand un autofagozom care fuzioneaza cu lizozomul pentru a
forma un organit hibrid.

In final, actiunea digestiva a lizozomilor poate fi sistematizata in urmatoarele

directii:

Autofagia - materialul are origine intracelulara

o Macroautofagia - procesul normal de turn over al organitelor: organitul
este inconjurat de o membrana REN formand o vacuola autofagica , ce
va fuziona cu lizozomul primar pentru a forma autofagozomul, in care
are loc digestia
o Microautofagia : implica pinocitoza unor proteine citoplasmatice
Autoliza - distrugerea interna a intregii celule, fie ca parte a apoptozei, fie se
indeparteaza astfel celulele bolnave
Heterofagia- implica material extracelular
o Fagocitoza - sunt incorporate particule straine formandu-se fagozomi
ce vor fuziona cu lizozomii primari, dand nastere lizozomilor secundari
o Pinocitoza- se formeaza pinozomi , ce vor fuziona si ei cu lizozomii
primari

Crinofagia - digestia produsilor de secretie in celulele endocrina, prin care

celula isi controleaza calitatea si cantitatea substantelor secretate

59. Peroxizomii. Structura si ultrastructura

Peroxizomii sunt organite mici, sferice, delimitate de endomembrane, gasite in
majoritatea celulelor EK . Initial au fost numiti microcorpi, iar numele de peroxizomi
provine de la continutul crescut in oxidaze, care produc peroxidul de hidrogen, toxic
pentru celule.
RH2 + O2 -----> R + H2O2
Examinati la MET, peroxizomii sunt delimitati la exterior de o membrana simpla, de
circa 6nm grosime, iar in interior contin o matrice granulara, amorfa sau fibrilara. In
matrice se observa uneori una sau mai multe structuri cristaline inconjurate de
material amorf- mediu electronodens. Aceste structuri denumite cristaloizi se
observa in special la regnul animal, dar sunt absente la peroxizomii umani.In
sectiune transversala, acesti cristaloizi dau un aspect de fagure de miere.
Citomembrana peroxizomala prezinta o compozitie asemanatoare cu cea a RE,
diferind de aceasta prin unele polipeptide si enzime componente. Uneori se poate
observa continuite intre membrana peroxizomala si cea a REN , dar cel mai des se
intalneste continuitate peroxizom-peroxizom, formand un "reticul peroxizomal".
Peroxizomul nu contine nici ADN, nici ribozomi, si trebuie sa isi importe toate
proteinele constituente.

60. Biogeneza si functiile peroxizomului

Biogeneza peroxizomala
Procesul prin care se formeaza membrana peroxizomilor este incomplet cunoscut ,
insa implica formarea bistratului lipidic , iar apoi importul proteinelor specifice in
acesta. Exista 3 proteine implicate in procesul de formare a membranei
peroxizomilor, numite peroxine : PEX 3, PEX 16, PEX 19.
Modelul biogenezei membranei peroxizomale implica:
1. Formarea bistratului lipidic - se presupune ca are loc in RE , inainte de
importul peroxinelor
2. Importul PEX 3 si PEX 16 - aceste proteine sunt importate in functie de
prezenta PEX 19, despre care stim ca intervine direct in legarea proteinelor
din membrana peroxizomala, fiind absolut necesara in geneza acestora

Proteinele matrice peroxizomale sunt codificate de gene aflate in nucleu si

sintetizate pe ribozomii liberi, apoi importate post-translational in citoplasma.
Proteinele specifice peroxizomilor au 2 peptide semnal care directioneaza aceste
proteine spre matricea peroxizomala, numite PTS1 si PTS2 ( peroxisomal targeting
signal).
Importul proteinelor matricei peroxizomale implica legarea ligandului la
receptor( receptorii sunt peroxine, liganzii sunt PTS-uri), apoi urmeaza transportul
proteinelor in peroxizom, andocarea receptorilor in interiorul peroxizomului, iar apoi
reciclarea acestor receptori .
Procesul de import al proteinelor matricei peroxizomale este ATP-dependent.

Functii
Peroxizomii sunt sediul principal al utilizarii oxigenului. Sunt organite mici, sferice,
delimitate de endomembrane, gasite in majoritatea celulelor EK . Initial au fost
numiti microcorpi, iar numele de peroxizomi provine de la continutul crescut in
oxidaze, care produc peroxidul de hidrogen, toxic pentru celule.
RH2 + O2 -----> R + H2O2
Catalaza, enzima marker a peroxizomilor, degradeaza peroxidul de hidrogen in
oxigen si apa.
Peroxizomii sunt esentiali pentru ca o celula sa functioneze normal, deoarece:

intervin in oxidarea excesului de acizi grasi cu lant lung de atomi de carbon

=> fragmente cu 2 atomi de carbon care sunt fie convertite la acetil
coenzima A, fie sunt exportate si folosite la noi sinteze de compusi celulari
descompun purinele AMP si GMP la acid uric + aminoacizi
produc si exporta in citoplasma colesterol
contin primele 2 enzime necesare sintezei plasmalogenilor(un grup important
de fosfolipide), care reprezinta 19% din fosfolipidele organismului

Peroxizomii fac parte din categoria organitelor semiautonome, alaturi de

mitocondrie si cloroplaste. Organitele celulare semiautonome sunt definite ca
organitele aflate in relatie de simbioza cu celula, capabile de autoreplicare prin
fisiune binara.
Astfel, peroxizomii sunt capabili de a se divide desi nu poseda material genetic.
Proliferarea peroxizomala este practic o adaptare la stimuli de mediu ce
semnalizeaza necesitatea unor enzime lizozomale.
Inducerea proliferarii se face in 2 faze:

1. Proliferarea prin inmugurire din peroxizomii preexistenti

2. Cresterea organitului prin importarea de proteine ale matrice peroxizomale

61. Reticulul endoplasmic : defi nitie, forme

Reticulul endoplasmic este un organit delimitat de endomembrana, structurat sub
forma unor cisterne si/sau tubuli, cu numeroase anastomoze, a caror fata
citoplasmatica poate prezenta rugozitati si a carui functie de baza este aceea de a
produce molecule si macromolecule esentiale organizarii si functionarii celulelor.
RE face parte din grupul organitelor implicate in biogeneza si traficul intracelular al
membranelor, alaturi de ap. Golgi, lizozomi si de sistemul endosomal, fiind cel care
initiaza procesele celulare care se desfasoara in aceste organite.
RE reprezinta cea mai abundenta structura delimitata de endomembrane din celula,
continand mai multe de jumatate din membranele acesteia.
Detalii structurale asupra organizarii RE au fost obtinute prin microscopie
electronica. Organitul este structurat pe baza unor endomembrane sub forma de
cisterne ce prezinta numeroase anastomoze si tubuli legati. Spatiul din interiorul
membranelor este denumit lumen. Lumenul RE este continuu intre cisterne si tubuli,
iar la nivelul cisternelor se realizeaza anastomoze si cu anvelopa nucleara. Se
realizeaza astfel o continuitate intre lumenul RE si lumenul anvelopei nucleare.
De regula, zonele structurate sub forma de cisterne prezinta ribozomi atasati pe
fata citoplasmatica a organitului, care dau aspectul rugos acestor arii ; ele
structureaza ceea ce a fost denumit RER . Ribozomii sunt prezenti si pe fata
citoplasmatica a membranei externe a anvelopei nucleare.
Zonele structurate sub forma de tubuli, care sunt ca niste prelungiri ale cisternelor
RER, nu prezinta rugozitati si au fost denumite reticul endoplasmic neted (REN).
Deci, RER si REN nu sunt doua organite independente ci zone diferit organizate la
nivel ultrastructural al aceluiasi organit: RE .

62. Mecanismul prin care lantul polipeptidic este transferat din

citosol in RE
Biosinteza tuturor proteinelor intr-o celula se initiaza in citosol, exceptie facand
proteinele codificate de ADN-ul mitocondrial.
Se pune problema care dintre complexele de biosinteza proteica(polisomi) trebuie
sa fie preluate la nivelul membranei sale. Informatia prin care se face selectia se
afla in insusi lantul polipeptidic in formare. Ea este o secventa compacta de 15-30

AA preponderent hidrofobi denumita secventa semnal. De regula, secventa

semnal este asociata capatului amino-terminal al proteinelor in cauza.
Desi necesara prezenta secventei semnal, aceasta nu este suficienta, intrucat nu
are un receptor corespunzator in membrana RE. In procesul de recrutare a
polisomilor care au produs peptida esmnal in proteina a carei sinteza o desfasoara,
intervine un alt complex macromolecular ribonucleoproteic, denumit particula de
recunoastere a semnalului (SRP - Signal Recognition Particle). Aceasta contine o
molecula mica de ARN, complexata polipeptidic, rezultand o forma de bastonas.
Acest complex structureaza la un capat un sit de interactiune cu peptida semnal din
lantul polipeptidic si la celalalt capat un domeniu de legare la situl A al ribosomului.
Dupa legarea la ribosom, adiacent situsului de interactiune cu peptida semnal, SRP
expune situsul de legare la receptorul specific din membrana RE , si anumte
receptorul la SRP ( SRPR = SRP receptor).
In aceasta conjunctura, poliribosomul este recrutat de membrana RE.
Dupa legarea complexului ribosom operational - lant polipeptidic in sinteza cu
particula de recunoastele semnal, receptorul din membrana RE preda intreaga
masinarie unui alt complex macromolecular, de aceasta data, transmembranar din
membrana RE, complex denumit translocon.
Transloconul este astfel organizat incat structureaza pe de o parte un sit de
acomodare a peptidei semnal hidrofobe, iar pe de alta parte, un por hidrofil, prin
care este translocat lantul peptidic in lumenul RE, pe masura alungirii sale.
Din momentul in care transloconul preia ribosomul, SRP este eliberata in citosol, iar
sinteza poate continua.
Pe scurt, etapele descrise ar fi:
1. Initierea sintezei proteice in citosol
2. Aparitia peptidei semnal
3. Recunoasterea peptidei semnal de SRP, interactiunea dintre ele, blocarea
sintezei prin ocuparea sitului A
4. Legarea complexului macromolecular astfel format la SRPR din membrana RE
5. Interactiunea dintre SRPR si translocon cu transferul complexului, legarea
ribosomului si deblocarea sintezei proteice prin eliberarea SRP in citosol
6. Translocarea lantului polipeptidic, pe masura ce se alungeste, prin membrana
RE

63. Rolul RE in biosinteza si prelucrarea proteica

Biosinteza tuturor proteinelor intr-o celula se initiaza in citosol, exceptie facand
proteinele codificate de ADN-ul mitocondrial.

Pe scurt, etapele descrise ar fi:

1. Initierea sintezei proteice in citosol
2. Aparitia peptidei semnal
3. Recunoasterea peptidei semnal de SRP, interactiunea dintre ele, blocarea
sintezei prin ocuparea sitului A
4. Legarea complexului macromolecular astfel format la SRPR din membrana RE
5. Interactiunea dintre SRPR si translocon cu transferul complexului, legarea
ribosomului si deblocarea sintezei proteice prin eliberarea SRP in citosol
6. Translocarea lantului polipeptidic, pe masura ce se alungeste, prin membrana
RE
Preocuparea RE pentru proteinele care fac interesul sau nu se rezuma doar la
biosinteza lantului polipeptidic si eliberarea sa in lumen. RE isi asuma mai departe si
prelucrarea lanturilor polipeptidice, prelucrare ce implica pe de o parte modificarea
chimica la unele resturi ale aminoacizilor, iar pe de alta parte asistarea proteinelor
pentru o corecta impachetare, adica, pentru adoptarea unui conformatii corecte,
functionale.
La nivelul RE se petrec o serie de transformari asupra proteinelor care au loc
concomitent cu traducerea (modificari co-traducere), sau dupa terminarea acesteia
( modificari post-traducere). O modificare co-traducere este actiunea semnalpeptidazei si clivarea peptidei semnal in cazurile specificate.
Aceste modificari sunt etape ale maturarii proteice, maturare ce incepe la nivelul RE
si este continuata si finalizata in complexul golgian.
Modificari co-traducere ale lantului polipeptidic
Sunt realizate la nivelul transloconului. Exemple
Initierea glicozilarii proteinelor
In RE este initiata formarea structurilor N-glicozidice, adica acele structuri glucidice
purtate de azotul amidic al asparaginei. Acest lucru se petrece numai atunci cand
Asp se afla adiacent secventei ... -Asn-X-Ser(Thr)-... , unde X poate fi oricare dintre
AA, cu exceptia Pro.
Glicozilarea este realizata de o oligozaharid-transferaza, care citeste lantul
polipeptidic in curs de formare pe masura ce acesta iese din porul transloconului si
cand afla o Asp in ambianta mentionata, ii grefeaza la azotul amidic un oligozaharid
cu structura globala -(GlcNAc)2Man9Glc3 .
Daca Asp nu este in secventa mentionata, oligozaharid-transferaza ramane
indiferenta.
Substratul de pe care enzima transfera acest oligozaharid complex este dolicildifosfo-oligozaharidul, care la randul sau este sintetizat de celula cu un mare

consum energetic, prin adaugarea glucidelor pas cu pas. Dupa actiunea enzimei,
celula incepe totusi sa tunda din aceste glucide, eliminand trei glucoze si o manoza.
Hidroxilari la nivelul lantului polipeptidic
Au fost evidentiate, la unele proteine, hidroxilari in pozitia 4 a unor Proline, sau in
pozitia 5 a unor lizine.
Carboxilarea acidului glutamic in pozitia gama
Aceasta modificare e operata de carboxilaza, al carei sit de activitate e expus pe
versantul luminal.

Modificari post traducere ale proteinelor

Glipiarea - procesul prin care unele ectoproteine sunt atasate mai ferm la bistratul
lipidic, prin ceea ce se numeste ancora glicofosfatidilinozitolica. Ancorarea se face
printr-o legatura amidica, iar distribuirea acestui tip de proteine se face preferential
la nivelul plutelor lipidice. Ancorarea prin glicofosfolipid permite eliberarea acestor
proteine prin activitatea fosfolipazelor, mediind semnalizari celulare.
Asistarea proteinelor pentru impachetarea corecta
Este realizata de proteine numite saperone.
Saperonele sunt molecule specializate in a asista proteinele nou-sintetizate pentru
adoptarea conformatiei corecte, acea conformatie care asigura functionalitatea
macromoleculelor.

calnexina
protein disulfura izomeraza (leaga tranzitoriu cisteinele din proteina
sintetizata, sau desface puntile incorecte din proteinele a caror traducere s-a
terminal si ajuta la realizarea puntilor -S-S- corecte)
BiP ( Binding Protein) - saperona cu cea mai larga sfera de actiune care se
pare ca ar fi responsabla si pentru controlul deschiderii si inchdierii porului
transloconului, ea complexeaza noile proteine translocate si nu le elibereaza
decat atunci cand impachetarea lor este corect definitivata; mai mult, daca
proteina esuaza in adoptarea conformatiei corecte, BiP o conduce la
translocon, care expulzeaza lantul polipeptidic "gresit" in citosol, unde este
poliubiquitinilat si intra in proces de degradare proteolitica in protasom,
organitul de degradare a proteinelor citosolice

63. Descrieti modul de organizare ultrastructurala a RE si implicarea

lui in metabolismul lipidic

Definitie, organizare ultrastructurala

Reticulul endoplasmic este un organit delimitat de endomembrana, structurat sub
forma unor cisterne si/sau tubuli, cu numeroase anastomoze, a caror fata
citoplasmatica poate prezenta rugozitati si a carui functie de baza este aceea de a
produce molecule si macromolecule esentiale organizarii si functionarii celulelor.
RE face parte din grupul organitelor implicate in biogeneza si traficul intracelular al
membranelor, alaturi de ap. Golgi, lizozomi si de sistemul endosomal, fiind cel care
initiaza procesele celulare care se desfasoara in aceste organite.
RE reprezinta cea mai abundenta structura delimitata de endomembrane din celula,
continand mai multe de jumatate din membranele acesteia.
Detalii structurale asupra organizarii RE au fost obtinute prin microscopie
electronica. Organitul este structurat pe baza unor endomembrane sub forma de
cisterne ce prezinta numeroase anastomoze si tubuli legati. Spatiul din interiorul
membranelor este denumit lumen. Lumenul RE este continuu intre cisterne si tubuli,
iar la nivelul cisternelor se realizeaza anastomoze si cu anvelopa nucleara. Se
realizeaza astfel o continuitate intre lumenul RE si lumenul anvelopei nucleare.
De regula, zonele structurate sub forma de cisterne prezinta ribozomi atasati pe
fata citoplasmatica a organitului, care dau aspectul rugos acestor arii ; ele
structureaza ceea ce a fost denumit RER . Ribozomii sunt prezenti si pe fata
citoplasmatica a membranei externe a anvelopei nucleare.
Zonele structurate sub forma de tubuli, care sunt ca niste prelungiri ale cisternelor
RER, nu prezinta rugozitati si au fost denumite reticul endoplasmic neted (REN).
Deci, RER si REN nu sunt doua organite independente ci zone diferit organizate la
nivel ultrastructural al aceluiasi organit: RE .

Rol in metabolismul lipidic

RE participa practic la biosinteza tuturor lipidelor membranare direct in forma finala,
sau prin percursori ce sunt apoi prelucrati in aparatul Golgi.
Colesterolul este produs in RE printr-un proces biologic complex, bine elaborat si
atent reglat, pornind de la materia prima acetil-CoA => acid mevalonic => scualen
=> lanosterol => colesterol.

Tot la nivelul RE sunt produse ceramidele, precursorii sfingomielinelor si

glicolipidelor. Ceramidele sunt transformate in sfingomieline/glicolipide la nivelul
complexului Golgi.
Componenta lipida membranara este formata insa in principal din
glicerofosfatide(70%). Spre exemplu, fosfatidilcolinele sunt biositnetizate in foita
interna a membranei RE( lucru valabil si pentru celelelate glicerofosfatide) din acilCoA si glicerol-3-fosfat, printr-o secventa de 3 reactii:
1. Obtinerea acidului fosfatidic din acil-CoA si glicerol-3-fosfat( la niv. foitei
interne)
2. Eliminarea fosfatului din acidul fosfatidic sub actiunea fosfatidil-fosfatazei =>
DAG(tot la niv. foitei interne)
3. Adaugarea fosfo-colinei la hidroxilul DAG
Atat CoA, cat si fosfatul transforma moleculele atat acizii grasi, cat si glicerina, in in
compusi pentru care membrana celulara nu este permeabila, astfel reticulul
neputandu-le pierde prin membrana, prin difuzie.
Se mai pune si intrebarea este de ce este sintetizata fosfatidilcolina la nivelul foitei
interne, daca ea trebuie sa ajunga la foita externa? Redistribuirea ei se face prin
complexe macromoleculare de translocare numite generic flipaze, care maresc de
100 000 de ori frecventa miscarii de flip-flop la nivelul membranei RE ( exceptia de
la flip-flop ) . Exista 3 categorii de flipaze:

flopaze(transfera fosfolipidele din foita interna in cea externa)

flipaze( din externa in interna)
scramblaze(transfera lipedele membranare in ambele sensuri) - actioneaza
fara consum energ !!

Deci, pentru PC exista in mb RE o flopaza care o translocheaza preferential din foia

interna in cea externa.
Un alt aspect interesant este faptul ca celula nu este nevoita sa sintetizeze
fosfolipide de novo, atunci cand proportia dintre diferitele tipuri trebuie sa se
schimbe la nivelul bistratului. Fosfolipidele pot suferi reactii de disproportionare,
adica acele reactii prin care ele pot trece dintr-una in alta. Posibilitatile de
disproportionare nu sunt nici universale, nici intotdeauna bidirectionale.
Sunt cunoscute urmatoarele posibilitati de disproportionare:
La nivelul RE:
1. PE - PC ( prin reactie de metilare - fosfatidiletanolamin-N-metiltransferaza)
2. posibilitati de conversie in ambele sensuri intre PC, PE si PS prin reactii de
schimb la nivelul capului hidrofil

La nivelul mitocondriei: PS - PE (prin decarboxilare, sub actiunea fosfatidilserindecarboxilazei)

Distribuirea lipidelor nou sintetizate catre celelalte membrane din celule este
considerate a se face prin difuzie laterala pentru anvelopa nucleara, sau
constitutiv(adica de la sine) pentur organitele implicate in traficul intracelular al
membranelor ( aparat Golgi, lizosomi, endosomi, membrana celulara).
Pentru organitele dinafara acestui trafic, asa-numitele organite
autonome(mitocondrie, peroxisomi), exista parerea ca distributia se face prin
transportori de schimb fosfolipidic. Acesti transportori ar avea specificitate pentru
structura capului hidrofil si ar extrage fosfolipidele din membrana RE, le-ar
transporta prin citosol, ascunzand coada hidrofoba a acestora si cedandu-le
membranelor tinta.
In ceea ce priveste peroxisomul insa, studii recente legate de biosinteza organitului,
dovedesc prezenta unor structuri microveziculare care fac transport de la RE catre
acesta - prin peroxine.
Alte roluri ale REN in metabolismul lipidic:

producerea trigliceridelor
desaturarea acizilor grasi prin citocromul b5 si acid gras desaturaze

64. Rolul RE endoplasmic in biogeneza membranelor

Am afirmat, cand am definit RE, ca principala lui menire este aceea de a biosintetiza
molecule si macromolecule esentiale pentru functionarea celulei.
RE sintetizeaza lipide membranare si are mecanismele de a le distribui intr-un
bistrat asimetric si heterogen ( vezi sub. 63*). RE produse, intre alte proteine, pe
cele transmembranare, in toata diversitatea lor. Deci, la nivelul RE, se pun bazele
structurarii unor noi suprafete de membrana.
Dar, nu la toate componentele noilor membrane, astfel pornite, structurile sunt
definitivate la nivelul RE. Maturarea acestora continua in aparatul Golgi :

definitivarea glicozilarii structurilor N-glicozidice

formarea structurilor O-glicozidice
transformarea ceramidelor in sfingomieline sau glicolipide
producerea glicozaminoglicanilor

Deci, traficul dintre RE si complexul Golgi este o parte a procesului de biogeneza a

membranelor.

Dar membranele trebuie sa ajunga si acolo unde sunt menite sa functioneze( adica
la diversele organite, sau in membrana celulara). Pentru acest lucru, este nevoie de
continuarea traseului noilor membrane intr-un mod directionat si riguros controlat
de celula. Numai dupa ce membranele produse de novo ajung la destinatie,
procesul biogenezei lor se poate considera incheiat, incepand un altul, acela de
reciclare.
Asadar, prin biogeneza membranelor trebuie sa intelegem totalitatea proceselor de
biosinteza si maturarea a componentelor acestora, de asamblare corecta a lor in
noua structura si de transportare a lor in locurile corespunzatoare din celula. Aceste
procese nu se petrec neaparat secvential ci amalgamat, astfel incat ultimele
"retusuri" se pot petrece chiar la ajungerea noilor structuri la destinatie.

Deci, RE este un organit ubicuitar. Rolul sau in biogeneza membranelor in face

indispensabil organizarii si functionarii celulelor. Chiar si in cazul eritrocitului(lipsit
de organite), RE a fost prezent si a activat in timpul diferentierii precursorilor, pana
in momentul maturarii elementului circulant.
Daca, de regula, RE contine cel putin jumatate din membranele dintr-o celula,
raportul dintre componenta rugoasa si cea neteda variaza in functie de tipul de
celula. Exista celule in care RER este preponderent ( celule specializate in sinteza si
secretia de proteine, ex: celulele acinare pancreatice), sau celule in care REN este
preponderent( celule specializate in sinteza si secretia de hormoni steroidici , ex:
celulele Leydig din testicul).
Un alt caz ar fi cel in care raportul RER/REN este echilibrat ( la hepatocite).
Distributia intracelulara a RE acesta poate fi difuza ( hepatocite), sau polarizata,
cum este in cazul celulelor acinare pancreatice, unde RER este localizat in
jumatatea bazala a celulelor, popul apical al acestora fiind ocupat de vacuolele de
secretie.

64*. Reticulul sarcoplasmic : localizare, organizare ultrastructurala,

functii
A se vedea in curs ( nu am avut timp sa il mai fac si pe asta, este singurul subiect
nerezolvat aici, si guess what: fix asta mi-a picat ).Deci , repet, A SE VEDEA IN
CURS ! ( nu te baza pe faptul ca din 90 subiecte nu ai cum sa il tragi tocmai pe
asta , ca mine ! )

65. Ultrastructura aparatului Golgi

Aspecte introductive
Aparatul Golgi = complexul Golgi este un organit celular delimitat de
endomembrane, structurat sub forma unei stive de cisterne recurbate prezentand
polaritate morfologica si biochimia, cu rol cheie in procesele de biogeneza a
membranelor, in maturarea, sortarea si distribuirea de molecule si macromolecule
atat catre locurile celulare carora le sunt destinate, cat si in calea secretorie. Face
parte din sistemul de organite implicat in traficul intracelular al membranelor, care
incepe cu RE si se termina la membrana celulara sau la componentele sistemului
endosomal.
Termenul de "polaritate" este folosit in acest context pentru a sublinia existenta
unei diferente intre doi poli , in cazul ap. Golgi : doua extremitati si doua fete- cis si
trans.
Acest organit a fost pentru prima data evidentiat in 1898 de catre Camilo Golgi, in
celulele Purkinje, prin impregnare argentica.

Ultrastructura
Complexul Golgi este structurat ca o stiva de cisterne recurbate. Numar cisternelor
este variabil, diferind de la un tip de celula la altul.
Dispozitia si numarul cisternelor aparatului Golgi diferita in functie de tipul celular
si, implicit, de activitatea de sinteza a proteinelor destinate ciclului secretor.
In celulele EK, ap Golgi este format din mai multe astfel de stive, unite prin tubuli
inretelati care formeaza o panglica in vecinatea nucleului, in zona
pericentrozomala . Aparatul Golgi este o structura caracterizata ultrasturctural prin
polaritate morfologica, dar si prin polaritate biochimica.
Se definesc in cazul RE urmatoarele caracteristici ultrastructurale:

o fata convexa, numita si fata cis , orientata catre cisterne ale RE , din care
inmuguresc vezicule
o fata concava, numita si fata trans
retea trans-Golgi, un sistem de vezicule/vacuole , tubuli inretelati si
fragmente de cisterne din care rezulta macrovezicule ce for fi trimise catre
destinatiile lor finale; aceasta retea este in continuarea fetei trans
intre RE tranzitional si fata cis-golgiana au fost evidentiata microvezicule cu
diametrul mediu de 50 nm, care, in momentul de fata, sunt dovedite a
conflua intr-un sistem veziculo-tubular, considerat un compartiment
intermediar intre RE si Golgi; acest compartiment este numit prescurtat fie
VTC fie ERGIC

Intre reteaua trans-Golgi si sistemul endosomal se descrie de asemenea un sistem

de recirculare a unor vezicule de transport, denumit compartiment de reciclare
endosomal.
In ceea ce priveste stiva de cisterne, se opereaza cu notiunile : cisterne cis, cisterne
mediene si cisterne trans, dupa cum acestea sunt orientate catre fata cis-Golgi ,
catre fata trans-Golgi, sau sunt asezate in zona din mijloc a stivei.
Morfologic, polaritatea se poate evidentia atat intre cisterne(cisternele cis au
lumenul mai subtire, cele trans mai gros) , cat si in cadrul cisternelor( mai efilate
central si mai ingrosate limitrof).
Pentru a ne completa imaginea in spatiu a morfologiei complexului Golgi, este bine
sa specificam faptul ca cisternele trebuie vazute ca imbracand un sector de sfera.
Desi corespondenta dintre polaritatea morfologica si cea biochimia a fost dovedita
intre cisterne, nu acelasi lucru s-a intamplat si in ceea ce priveste polaritatea din
cadrul aceleiasi cisterne. Nu exista, in momentul de fata, dovezi cum ca intre zonele
mediene ale cisternelor , mai subtiri, si cele limitrofe, mai gonflate, ar exista
diferente de molecularitate.
Dimpotriva, s-a evidentiat ca moleculele si/sau macromoleculele din cisternele
golgiene difuzeaza fara restrictii in planul membranelor fiecarei cisterne.
Din punct de vedere al structurii biochimice, la nivelul aparatului Golgi se descriu
doua tipuri de proteine:

structurale, cu rol in formarea matricei aparatului Golgi, responsabile de

organizarea lui 3D si pozitionarea corecta intracelular; din aceasta familie fac
parte golgina si proteinele din familia GRASP( s-a demonstrat experimental ca
proteinele din familia GRASP sunt capabile sa reasambleze in aproximatib 12
ore ap Golgi , dupa extragerea organitului din celula prin microdisectie laser)
functionale - enzimele specifice aparatului Golgi, cu rol in definitivarea
structurii proteinelor si lipidelor glicozilate

66. Polaritatea aparatului Golgi. Semnifi catie biologica

Complexul Golgi este structurat ca o stiva de cisterne recurbate. Numar cisternelor
este variabil, diferind de la un tip de celula la altul.
Dispozitia si numarul cisternelor aparatului Golgi diferita in functie de tipul celular
si, implicit, de activitatea de sinteza a proteinelor destinate ciclului secretor.
In celulele EK, ap Golgi este format din mai multe astfel de stive, unite prin tubuli
inretelati care formeaza o panglica in vecinatea nucleului, in zona

pericentrozomala . Aparatul Golgi este o structura caracterizata ultrasturctural prin

polaritate morfologica, dar si prin polaritate biochimica.
Se definesc in cazul RE urmatoarele caracteristici ultrastructurale:

o fata convexa, numita si fata cis , orientata catre cisterne ale RE , din care
inmuguresc vezicule
o fata concava, numita si fata trans
retea trans-Golgi, un sistem de vezicule/vacuole , tubuli inretelati si
fragmente de cisterne din care rezulta macrovezicule ce for fi trimise catre
destinatiile lor finale; aceasta retea este in continuarea fetei trans
intre RE tranzitional si fata cis-golgiana au fost evidentiata microvezicule cu
diametrul mediu de 50 nm, care, in momentul de fata, sunt dovedite a
conflua intr-un sistem veziculo-tubular, considerat un compartiment
intermediar intre RE si Golgi; acest compartiment este numit prescurtat fie
VTC fie ERGIC

Intre reteaua trans-Golgi si sistemul endosomal se descrie de asemenea un sistem

de recirculare a unor vezicule de transport, denumit compartiment de reciclare
endosomal.
In ceea ce priveste stiva de cisterne, se opereaza cu notiunile : cisterne cis, cisterne
mediene si cisterne trans, dupa cum acestea sunt orientate catre fata cis-Golgi ,
catre fata trans-Golgi, sau sunt asezate in zona din mijloc a stivei.
Morfologic, polaritatea se poate evidentia atat intre cisterne(cisternele cis au
lumenul mai subtire, cele trans mai gros) , cat si in cadrul cisternelor( mai efilate
central si mai ingrosate limitrof).
Pentru a ne completa imaginea in spatiu a morfologiei complexului Golgi, este bine
sa specificam faptul ca cisternele trebuie vazute ca imbracand un sector de sfera.
Desi corespondenta dintre polaritatea morfologica si cea biochimia a fost dovedita
intre cisterne, nu acelasi lucru s-a intamplat si in ceea ce priveste polaritatea din
cadrul aceleiasi cisterne. Nu exista, in momentul de fata, dovezi cum ca intre zonele
mediene ale cisternelor , mai subtiri, si cele limitrofe, mai gonflate, ar exista
diferente de molecularitate.
Dimpotriva, s-a evidentiat ca moleculele si/sau macromoleculele din cisternele
golgiene difuzeaza fara restrictii in planul membranelor fiecarei cisterne.
Din punct de vedere al structurii biochimice, la nivelul aparatului Golgi se descriu
doua tipuri de proteine:

structurale, cu rol in formarea matricei aparatului Golgi, responsabile de

organizarea lui 3D si pozitionarea corecta intracelular; din aceasta familie fac
parte golgina si proteinele din familia GRASP( s-a demonstrat experimental ca

proteinele din familia GRASP sunt capabile sa reasambleze in aproximatib 12

ore ap Golgi , dupa extragerea organitului din celula prin microdisectie laser)
functionale - enzimele specifice aparatului Golgi, cu rol in definitivarea
structurii proteinelor si lipidelor glicozilate

67. Functiile aparatului Golgi

In principal, acestea sunt :
1. Prelucrarea sfingolipidelor ( biosinteza sfingomielinelor si glicolipidelor prin
modificarea ceramidelor produse in RE)
2. Glicozilarea proteinelor (continuarea tunderii si efectuarea glicozilarii
terminale)
3. Producerea glicozaminoglicanilor
4. Sulfatarea unor glucide
5. Marcarea enzimelor lizosomale prin eticheta manozo-6-fosfat ( M6P) si
biogeneza lizosomilor
6. Maturarea proteinelor
7. Sortarea si transportul moleculelor si macromoleculelor la destinatia finala in
celula , sau pentru secretarea lor
8. Biogeneza si traficul intracelular al membranelor
Toate aceste procese se petrec intr-o succesiune ordonata de etape bine controlate
si reglate, pe masura ce substantele primite de la RE avanseaza prin aparatul Golgi,
dinspre fata cis, catre fata trans.

Prelucrarea si definitivarea structurilor glucidice N-glicozidice

Producerea acestor structuri este initata in RE sub forma unor structuri complexe
oligozaharidice, formate din 2 N-acetil glucozamine, 9 manoze si 3 glucoze. Stim de
asemenea ca, dupa inserarea pe asparagina aflata intr-o secventa consens (-N-XS/T-), structura incepe sa fie tunsa chiar in RE ( mai intai glucozele, apoi o manoza).
Tunderea de primelor doua glucoze asigura impachetarea corecta, cu ajutorul
actiunii calnexinei.
Dupa ajungerea in Golgi, celula este in masura sa decida asupra destinului acestor
glicoproteine. Cele care vor fi enzime lizosomale sunt marcate la cel putin una din
manoze . Cele care au alte destinatii vor fi prelucrate, prin continuarea tunderii
manozelor si , de regula, prin glicozilari terminale, pentru a deveni structuri inalt
manozilate, structuri hibride sau structuri complexe. Structurile inalt manozilate
sunt slab reprezentate in afara enzimelor lizosomale, structurile hibride contin inca

un numar de cel putin cinci manoze, iar structurile complexe contin un miez
trimanozidic.

Biosinteza structurilor O-glicozidice

Structurile O-glicozidice se produc in intregime la nivelul cisternelor golgiene.
Biogeneza lizosomilor
Lizosomii reprezinta organitul prin care celula isi asigura moleculele fundamentale
atat pe baza reciclarii acestora din unele componente intracelulare, cat si prin
preluari de substatna din afara celulei.
Functia lor se bazeaza pe bogatul continut in hidrolaze acide, pe care celula le
produse si le directioneaza corect printr-o colaborare inalt specializata intre RE si
compelxul Golgi, care implica si un trafic adecvat, selectiv de membrana. Acest
proces poarta denumirea de biogeneza lizosomala.
Biogeneza lizosomala consta in biosinteza proteinelor lizosomale(enzime + proteine
ale mb lizosomale) care implica mai intai activitatea RE , apoi pe cea a aparatului
Golgi, pentru maturarea, sortarea si directionarea spre lizosomi a bagajului
molecular specific.
Biogeneza lizosomala prezinta 2 aspecte mai bine cunoscute:
1. marcarea enzimelor lizosomale
2. sortarea, segregarea moleculelor si vezicularea lizosomilor primari
Ambele fenomene se petrec la nivelul ap. Golgi.
1. Marcarea enzimelor lizosomale presupune formarea unei etichete ( manozo6-fosfat, M6P) . In prima etapa, de la nivelul retelei cis-Golgi, proteinele care sunt
destinate a sfarsi ca enzime lizosomale si care poarta obligatoriu structuri
oligozaharidice N-glicozidice sunt complexate de enzima N-acetil-glucozaminilfosfotransferaza, care modifica cel putin una dintre manoze prin transferarea unei
N-acetil glucozamine impreuna cu un fosfat. Se formeaza in acest fel un precursor al
etichetei finale M6P. Specificitatea interactiunii dintre viitoarea enzima lizosomala si
N-acetil-glucozaminil-fosfotransferaza este asigurata de un semnal
conformational.
Legat de a doua etapa a marcarii, nu este clar unde are loc, dar consta in
prelucrarea ulterioara a etichetei la forma ei finala. Cert este insa faptul ca in
reteaua trans-Golgi capacul de N-acetil-glucozamina nu mai mascheaza eticheta
M6P, care devina functionala si este folosita in procesele de sortare, segregare si
producere a lizosomilor primari.

Dovedirea importantei M6P in biogeneza lizosomilor s-a facut prin folosirea culturilor
de celule ce prezentau boala incluziilor celulare. Aceste celule prezentau un defect
structural necunoscut, prin care enzimele in loc sa fie directionate la lizosomi,
ajungeau sa fie exocitate, iar defectul era de fapt la nivelul etichetarii cu M6P.
2. Sortarea are la baza interactiunae M6P cu un receptor specific transmembranar
( receptorul la M6P). Acesta din urma este, la randul sau, folosit pentru segregarea
si aglomerarea componentelor lizosomale la nivelul unor structuri cu invelis de
clatrina din reteaua trans-Golgi. Acestea evagineaza din structurile trans-Golgiene si
se desprind, pierzandu-si invelisul de clatrina si devenind lizosomi primari.
In etapa urmatoare, lizosomii primari fuzioneaza fie cu endosomi tarzii, preducand
lizosomi secundari, fie cu lizosomi secundari preexistenti, pentru a le spori bagajul
de enzime cu componente proaspete.
Biogeneza lizosomilor se sfarseste cu procesele de reciclare a componentelor
membranare implicate in sortare, segreare, veziculare si transport directionat al
lizosomilor primari.
O ultima nota: in ciuda faptului ca enzimele lizosomale sunt functionale deja in
reteaua trans-Golgi, enzimele lizosomale nu pot activa aici deoarece pH-ul in
lumenul structurii , este cu cel putin o unitate mai ridicat decat in lizosom ( desi tot
acid, este putin mai acid).

67*. Cooperarea RE-Golgi in biogeneza si trafi cul intracelular al

membranelor. Trafi cul RE-Golgi
In tot ceea ce face, ap. Golgi este dependent de cooperarea cu RE, dar aceasta
cooperare nu are semnificatie functionala numai pentru complexul Golgian, ci si
pentru reticulul endoplasmic. Asa cum ap. Golgi nu ar avea ce face daca nu ar primi
molecule si macromolecule spre prelucrare de la RE, la fel RE nu si-ar vedea munca
finalizata daca nu ar exista in avalul sau cisternele golgiene cu aspectele lor
functionale si structurale caracteristice.
Biogeneza membranelor este un proces deosebit de complex, care implica mai
multe organite. Practic, biogeneza membranelor presupune:

biosinteza componentelor moleculare ale membranelor

asamblarea corecta a acestora la nivelul structurii
maturarea structurii la una functionala
transportul directionat al noilor membrane la destinatie

Toate aceste procese nu se intampla neaparat in aceasta ordine, ci, de regula, ele
se intrepatrund, astfel ca este nevoie de un bine elaborat, controlat si reglat trafic
de membrane.
Traficul RE-Golgi
Acest trafic implica:
Sortarea la nivelul elementelor tranzitionale ale RE( cu participarea
proteinelor de invelis COP II )
Traficul catre ap, Golgi
Sortarea la nivelul complexului Golgi ( cu proteine de invelis COP I)
Returul la RE ( reciclarea unor componente)
Este dovedit in prezent ca acest trafic respecta un mecanism de tip suveica. Daca
transportul anterograd nu a fost pus sub indoiala, existenta celui retrograd a fost
subiect de disputa pana in 1989, cand s-a demonstrat ca transportul RE-Golgi are
loc in ambele directii.

68. Ciclul secretor celular

Celulele organismului produc alaturi de macromolecule necesarea folosintei interne
si unele a caror destinatie este aceea de a fi secretate(exocitate). Aceasta
proprietate a celulelor, de a secreta componente biosintetizate, se poate manifesta
permanent sau periodic si implica, bineinteles, un trafic membranar.
Ciclul secretor se desfineste ca o succesiune de fenomene prin care se realizeaza:

biosinteza moleculelor/macromoleculelor de secretie

prelucrarea(maturarea) , sortaarea, vezicularea si condensarea
veziculelor/vacuolelor de secretie
secretia propriu-zisa, care poate fi constitutiva sau semnalizata(stimulata)

De exemplu, in cazul insulinei, maturarea presupune eliminarea mai multor

fragmente din lantul polipeptidic initial, unic.
Pre pro-insulina inseamna lantul ce contine peptida semnal necesara translocarii
prin membrane RE.
Pro- insulina reprezinta lantul proteic fara peptida semnal, eliminata de semnalpeptidaza.
Asadar, pre-pro-insulina ar fi precursorul inserat in membrana RE, iar pro-insulina
(forma cu existenta reala) este proteina solubila, libera in lumenul RE, respectiv in
lumenul cisternelor golgiene.

Insulina matura se produce in granula de secretie prin eliminarea proteolitica a unei

secvente din centrul lantului polipeptidic, astfel incat cele doua subunitati ale
moleculei de insulina raman solidarizate, dar prin doua punti disulfurice.
Asadar, continutul vacuolelor de secretie sufera un proces de condensare, ce consta
in eliminarea apei din lumen catre citosol.

Calea de secretie constitutiva opereaza in toate tipurile de celula. Se considera

ca ea se petrece concomitent cu traficul noilor suprafete de membrana necesare a
inlocui componente devenite nefunctionale, sau a satisface nevoile de crestere a
suprafetei de membrana din anumite fenomeme de organizare/reorganizare a
tesuturilor ce insotesc situatii fiziologice sau patologice. Aceste fenomene necesita
si organizari/reorgnizari ale spatiilor extracelulare, astfel incat este necesara
secretia de componente ale matricei extracelulare, cel putin.
Fenomenele par a se desfasura de la sine prin transport si fuziuni constitutive de
membrane, desi in momentul de fata se acumuleaza date ce indica faptul ca in
situatiile patologice, fenomenele care in situatii normale corespund secretiei
constitutive, necesita amplificari care par a fi rezultator unor fenomene de
semnalizare in care capacitatea integrinelor de a semnaliza bidirectional devina
activa.
Calea de secretie semnalizata este, de regula, specifica celulelor specializate in
secretie ( spre ex: celule glandulare). Ea presupune exocitatea componentelor
acumulate in vacuole de secretie, pe care celulele le stocheaza pana la primirea
unui semnal=stimul. Acest stimul instiinteaza ca organismul are nevoie de
substantele stocate in vederea secretiei ulterioare. Molecula mesager se leaga de
un receptor specific din membrana celulei secretoare si declanseaza mecanisme de
semnalizare, al caror efect este inducerea fuziunii membranei vacuolelor de secretie
cu membrana celulara si exocitatea continutului. In multe cazuri, fuziunea
semnalizata a membranelor se datoreaza cresterii concentratiei de Ca 2+ in citosol.
De mentionat ca, in unele situatii, completa maturarea a moleculelor secretate se
petrece exact in momentul exocitozei. Acesta este, de exemplu, cazul colagenului
tip I a carui maturare finala inseamna eliminarea, prin proteoliza, a unor fragmente
din capetele pro-proteinei, eliminare care permite fibrilarea moleculei. Daca
maturarea s-ar produce in celula, colagenul ar forma fibre in structurile
intracelulare, afectand functionarea acesteia si inducand situatii patologice.
In concluzie, ciclul secretor(numit mai frecvent cale secretorie) implica atat
cooperarea dintre RE ( la nivelul caruia se sintetizeaza componentele moleculare
destinate exportului) si aparatul Golgi ( raspunzator, de regula, de finalizarea
maturari moleculelor de secretat, de sortarea, condensarea, si formarea vacuolelor
de secretie), cat si traficul membranar aferent acestor procese.

Totusi, termenul de ciclu secretor este oarecum impropriu, intrucat un ciclu implica
reciclari ale unor componente, lucru nu tocmai valabil in acest caz. Mai corect ar fi
sa folosim notiunea de cale secretorie, intrucat nu exista dovezi asupra reciclarii
unor compomente implicate in mecanismele celulare ce realizeaza procesul. Mai
mult, pentru secretia constitutiva exista dovezi ca dinamica procesului implica
ajungerea veziculelor in imediata apropiere a membranei, unde, dupa o asteptare
de 15-30 secunde, fuzioneaza rapid.
In sfarsit, merita sa evidentiem aici ca pionierul deslusirii caii secretorii este G.E
Palade, care, prin tehnici de autoradiografie, adaptate ME, a aratat ca AA tritiati se
regasesc la nivelul RE imediat dupa administrarea lor celulelor pancreatice acinare,
apar la nivelul ap. Golgi 20 minute mai tarziu si marcheaza vacuolele
secretorii=materialele exocitate, dupa 90 de minute de la administrare.

69. Biogeneza lizozomilor

Lizosomii reprezinta organitul prin care celula isi asigura moleculele fundamentale
atat pe baza reciclarii acestora din unele componente intracelulare, cat si prin
preluari de substatna din afara celulei.
Functia lor se bazeaza pe bogatul continut in hidrolaze acide, pe care celula le
produse si le directioneaza corect printr-o colaborare inalt specializata intre RE si
compelxul Golgi, care implica si un trafic adecvat, selectiv de membrana. Acest
proces poarta denumirea de biogeneza lizosomala.
Biogeneza lizosomala consta in biosinteza proteinelor lizosomale(enzime + proteine
ale mb lizosomale) care implica mai intai activitatea RE , apoi pe cea a aparatului
Golgi, pentru maturarea, sortarea si directionarea spre lizosomi a bagajului
molecular specific.
Biogeneza lizosomala prezinta 2 aspecte mai bine cunoscute:
1. marcarea enzimelor lizosomale
2. sortarea, segregarea moleculelor si vezicularea lizosomilor primari
Ambele fenomene se petrec la nivelul ap. Golgi.
1. Marcarea enzimelor lizosomale presupune formarea unei etichete ( manozo6-fosfat, M6P) . In prima etapa, de la nivelul retelei cis-Golgi, proteinele care sunt
destinate a sfarsi ca enzime lizosomale si care poarta obligatoriu structuri
oligozaharidice N-glicozidice sunt complexate de enzima N-acetil-glucozaminil-

fosfotransferaza, care modifica cel putin una dintre manoze prin transferarea unei
N-acetil glucozamine impreuna cu un fosfat. Se formeaza in acest fel un precursor al
etichetei finale M6P. Specificitatea interactiunii dintre viitoarea enzima lizosomala si
N-acetil-glucozaminil-fosfotransferaza este asigurata de un semnal
conformational.
Legat de a doua etapa a marcarii, nu este clar unde are loc, dar consta in
prelucrarea ulterioara a etichetei la forma ei finala. Cert este insa faptul ca in
reteaua trans-Golgi capacul de N-acetil-glucozamina nu mai mascheaza eticheta
M6P, care devina functionala si este folosita in procesele de sortare, segregare si
producere a lizosomilor primari.
Dovedirea importantei M6P in biogeneza lizosomilor s-a facut prin folosirea culturilor
de celule ce prezentau boala incluziilor celulare. Aceste celule prezentau un defect
structural necunoscut, prin care enzimele in loc sa fie directionate la lizosomi,
ajungeau sa fie exocitate, iar defectul era de fapt la nivelul etichetarii cu M6P.
2. Sortarea are la baza interactiunae M6P cu un receptor specific transmembranar
( receptorul la M6P). Acesta din urma este, la randul sau, folosit pentru segregarea
si aglomerarea componentelor lizosomale la nivelul unor structuri cu invelis de
clatrina din reteaua trans-Golgi. Acestea evagineaza din structurile trans-Golgiene si
se desprind, pierzandu-si invelisul de clatrina si devenind lizosomi primari.
In etapa urmatoare, lizosomii primari fuzioneaza fie cu endosomi tarzii, preducand
lizosomi secundari, fie cu lizosomi secundari preexistenti, pentru a le spori bagajul
de enzime cu componente proaspete.
Biogeneza lizosomilor se sfarseste cu procesele de reciclare a componentelor
membranare implicate in sortare, segreare, veziculare si transport directionat al
lizosomilor primari.
O ultima nota: in ciuda faptului ca enzimele lizosomale sunt functionale deja in
reteaua trans-Golgi, enzimele lizosomale nu pot activa aici deoarece pH-ul in
lumenul structurii , este cu cel putin o unitate mai ridicat decat in lizosom ( desi tot
acid, este putin mai acid).

70. Exocitoza : defi nitie, tipuri de exocitoza

Exocitoza este un tip de transport cu membrana, prin care se elimina componente
din interorul celulelor in afara lor.
Reprezinta procesul prin care celula elimina substante produse in diverse procese
celulare(inclusiv biosinteze de compusi destinati secretiei) si acumulate temporar in
structuri delimitate de endomembrane numite vezicule sau vacuole de secretie,
poarta numele de exocitoza.

Exocitoza este ultimul pas al unui proces celular complex, care implica in cascada
mai multe organite( ribosomi, RE, aparat Golgi, sistem endosomal), proces numit
secretie celulara.
Ddpv al mecanismelor prin care este controlata:

exocitoza constitutiva
exocitoza semnalizata (dependenta de cresterea concentratiei de Ca2+ din
citoplasma in zona de stocare a veziculelor de secretie)

Deci, unele produse destinate secretiei sunt eliminate din celula pe masura ce se
formeaza veziculele secretorii , iar acestea ajung la membrana celulara, unde are
loc fuzionarea membranelor si secretia, prin procese constitutive, care se
desfasoara de la sine.Pe de alta parte, anumite componente produse in celula sunt
acumulate si stocate in zone juxtamembranare pana cand celula primeste un
semnal care comanda secretia lor= exocitoza semnalizata.
Mecanismul exocitozei presupune urmatoarele etape:
1. Transportul veziculelor de secretie din locul de formare in locul de
stocare din apropierea membranei la nivelul careia se face secretia, proces
efectuat de asa-numitele motoare moleculare
2. Ancorarea veziculelor , prin factori de ancorare de natura proteica la o
distanta de 25 nm de membrana celulara
3. Acostarea veziculelor la mb celulara= aducerea lor la o distanta de 5-10 nm
intre cele doua membrane
4. Initierea veziculelor , care presupune o serie de evenimente legata de
rearanjari dependente de ATP si de Ca2+ ale proteinelor si lipidelor mb
veziculare ( in exociotza constitutiva aceasta etapa nu exista)
5. Fuzionarea veziculelor cu membrana celulara si expulzarea
produsilor de secretie . Fuzionarea este realizata de niste proteine numite
abreviat SNARE , care sunt v-SNARE (in membrana veziculelor), respectiv tSNARE (in membrana tinta) . Se pare ca fuzionarea se face la nivelul unor
structuri preexistente in membrana tinta, care favorizeaza deschiderea
veziculelor si care au fost denumite porosomi.

71. Mitocondria: aspect in MO si ultrastructura

Introducere:Mitocondria este un organit delimitat de un sistem de doua
membrane, cauia i se definesc patru elemente structurale si a carei functie de baza
este producerea de ATP. Pentru realizarea acestei meniri, mitocondria trebuie sa fie
capabila de o permanenta interactiune cu citosolul si, prin acesta, cu celelalte
componente celulare.

Practic, mitocondria, prin capacitatea ei de a produce ATP, asigura atat sporirea

randamentului in acumularea energiei rezultate din metabolizarea produsilor de
reactie ai glicolizei anaerobe(completeaza, adica, pe cai aerobe, ceea ce initiaza
glicoliza), cat si inmagazinarea prin compusul macroergic ATP , ce functioneaza ca
moneda de schimb energetic in celule, a energiei eliberate din metabolizarea
acizilor grasi pe calea beta-oxidarii.
Fenomenele mentionate mai sus reprezinta cai de metabolizare energetica ce se
petrec in conditii normale in nutritie. In conditii de nutritie dezechilibrata in
metabolismul energetic pot intra si AA, care sunt transformati in materie prima
pentru metabolismul energetic atunci cand ei reprezinta un surplus alimentar, sau
sunt direct metabolizate pentru producerea de ATP, in situatii de malnutritie.
In ambele situatii de dezechilibru alimentar amintite, celula incearca sa-si satisfaca,
pe cai alternative, nevoile energetice. Daca in conditii normale de metabolism
energetic, fenomenele se desfasoara in sensuri fiziologice, in situatiile extreme
fenomenele pot devia catre patologic.
Ultrastructura
Organitului i se definesc patru elemente ultrastructurale, usor de evidentiat in
preparatele standard de microscopie electronica.
Pe preparatele electronomicroscopice, mitocondria se prezinta ca un organit invelit
intr-o membrana relativ bine intinsa, cu aspect trilaminat, denumita membrana
mitocondriala externa. In interiorul acesteia si separata de ea, se evidentiaza o a
doua membrana, tot cu aspect trilaminat, care insa este puternic faldurata,
denumita membrana mitocondriala interna.
Faldurile membranei mitocondriale interne sunt denumite criste mitocondriale.
Abundenta si forma cristelor pot diferi de la un tip de celula la altul, insa forma lor,
de regula, este aceea de falduri, orientate perpendicular pe axxul lung al
organitului. Cristele pot avea si aspect tubular(cu sectiune circulara sau
triunghiulara), cum este cazul celulelor secretoare de hormoni steroidici. Pot exista
si creste orientate paralel cu axul lung al organitului.
Indiferent de abundenta, forma sau orientarea lor, cristele sunt o caracteristica
ultrastructurala specifica membranei mitocondriale interne.

Cele doua membrane definesc doua compartimente mitocondriale:

compartiment mitocondrial extern = spatiu intermembranar,

reprezentand spatiul dintre cele doua membrane mitocondriale

compartiment mitocondrial intern = matrice mitocondriala , constiuit

de spatiul din interiorul membranei mitocondriale interne , adica, acel spatiu
delimitat de membrana mitocondriala interna

Matricea mitocondriala reprezinta cel mai complex compartiment, la nivelul sau

gasindu-se un ADN propriu, fara capete libere, numit si ADN circular. Matricea
mitocondriala prezinta de asemenea ribosomi mitocondriali.
Examinarea preparatelor in ME de inalt voltaj(tehnica ce permite analiza unor
sectiune mai groase ale preparatelor biologice) a evidentiat aspectul prelung,
adesea ramificat al mitocondriilor, lucru ce inseamna ca numarul mitocondriilor intro celula este mult mai mic decat am fi tentati sa credem din examniarea
preparatelor standard de microscopie electronica. Mitocondrii care se evidentiau
independent in unele sectiuni se dovedesc a se uni la nivelul altor sectiuni, care se
dovedesc de fapt a fi parti constitutive ale aceluiasi element celular.

Principii metodologice pentru studiul mitocondriei:

Analiza contributiei celor patru elemente structurale la functiile mitocondriei
presupune izolarea si purificarea lor. Lucrul acesta e favorizat de modul in care
mitocondria e structurata: mitocondriile se pot usor separa dupa omogenizarea
celulelor, prin centrifugare diferentiala, ca fractiune de sine-statatoare.
Mitocondriile astfel obtinute, supuse unui soc hipoton se umfla, a.i mb interna se
poate destinde considerabil(multumita faldurarii sale), in tp ce mb externa se
fragmenteaza, veziculandu-se. Astfel, componentele compartimentului mitocondrial
extern sunt deversate in mediu si raman in supernatantul obtinut prin depunerea la
centrifugare a mitoplastului(matrice + mb mitocondriala interna). Analiza acestui
supernatant ne aduce indicii asupra bagajului molecular si/sau macromolecular al
acestui compartiment mitocondrial, precum si sugestii asupra functiilor sale.
Pentru obtinerea separata a componentelor mitoplastului, adica, pentru izolarea
componentelor matrice mitocondriale de cele ale membranei mitocondriale interne,
sedimentul obtinut anterior este supus unui al doilea soc hipoton sau, mai adesea,
unei dezintegrari prin ultrasonicare.
Prin procedeul descris mai sus, putem obtine separat, cu inalt grad de puritate, cele
patru elemente ultrastructurale ale mitocondriei.

72. Organizarea moleculara si functiile membranei mitocondriale

interne
Membrana mitocondriala interna, desi organizata conform modelului mozaic fluid,
reprezinta o exceptie de la regula in privinta raportului lipide:proteine. Ea contine
20-30% lipide si 70-80% proteine , lucru ce dovedeste accentuatul rol metabolic pe
care aceasta membrana il are. Insa, rolul de bariera al acestei membrane este, de
asemenea, deosebit de important, pentru buna ei functionare.
Pentru a compensa parca procentul mic de lipide, la nivelul acestei membrane
intalnim un fosfolipid cu o hidrofobicitate mai accentuata= cardiolipina(in jur de
15% in procente de compozitie).
Procesul esential desfasurat la nivelul mb mitocondriale interne este fosforilarea
oxidativa. Pentru aceasta funtie, evidentiem 5 complexe proteice, simbolizate prin
cifre romane : I-V. Primele patru apartin fenomenului denumit lant transportor de
electroni= lant respirator.
Aceste complexe proteice preiau electroni de la NADH, respectiv, FADH 2 , si ii poarta
printr-o succesiune de centre oxido-reducatoare, saracindu-i trepat de energie,
cedandu-i la sfarsit oigenului.
Acest intreg proces de transport si saracire in energie a electronilor este insotit de
pomparea de protoni din matrice catre compartimentul mitocondrial extern. Au
capacitatea de a pompa protoni prin folosirea energiei preluate de la electronii
transportati doar 3 dintre cele 4 complexe proteice: I,III, IV .Complexele lantului
respirator capabile sa pompeze protoni se numesc complexe de conservare a
energiei. Energia este conservata sub forma unui gradient electrochimic generat la
nivelul membranei mitocondriale interne, prin aceasta pompare directionata de
protoni.
Lantul respirator
In lantul respirator opereaza complexele I-IV, precum si doua componente de
legatura: ubiquinona, care face legatura intre complexele I-II-II, precum si citocromul
c , care leaga complexele III-IV.
Deci: complex 1- ubiquinona-complex2 -ubiquinona-complex 3 - citocrom c- complex
IV
Complexul I = complexul NADH- dehidrogenazei, este cel care introduce in sistem
electronii preluati de pe NADH. Este format din peste 40 de subunitati proteice,
dintre care 7 sunt tipuri autonome <=> sunt proteine codificate de ADN-ul
mitocondrial propriu si sintetizate in matricea organitului, prin ribosomi proprii.

Complexul 1 prezinta un centru flavinic si 7-8 centre fier-sulf, care prezinta cofactorii
unor asa-numite proteine fier-sulf, cu raport stoechiometric intre ionii de fier si cei
de sulf unitar.
Complexul 1 preia deci electronii de pe NADH, ii saraceste in energie in mai multi
pasi, prin trecerea lor de la un centru oxido-reducator la altul, sfarsind prin a-i preda
ubiquinonei, numita si coenzima Q( CoQ). Energia preluata de la electronii
transportati e folosita pentru pomparea de protoni din matricea mitocondriala in
spatiul intermembranar.
Complexul 2 = complexul succinat-dehidrogenazei, este singurul complex al
lantului respirator ce nu pompeaza protoni, desi prezinta un domeniu
transmembranar. Contine 1 centru flavinig, si trei centre fier-sulf(din care unul atipic
3Fe-4S), precum si un centru hemic.
Complexul 2 introduce in sistemul lantului respirator electronii preluati de la FADH 2,
a caror energie este prea mare pentru a fi preluati la nivelul 1. Complexul 2 preda
apoi electronii CoQ.
Complexul 3 = complexul citocromilor b-c1, este cel ma bine cunoscut. Contine
mai multe subunitati proteice, dintre care una autonoma, contine un centru fier-sulf,
pe protene fier-sulf Rieske , 3 centre hemice. Complexul 3 preia electronii de la
ubiquinona, le reduce energia inc ateva trepte si ii transfera pe citocromul c. Ca si in
cazul complexului 1, energia preluata de la electronii transferati este folosita pentru
pomparea de protoni din matrice in compartimentul extern.
Complexul 3 opereaza ca dimer.
Complexul 4= complexul citocromilor a-a3 = complexul citocrom-oxidazei, este
ultimul complex al centrului respirator. Prezinta:

3 subunitati proteice autonome ce formeaza nucleul functional al complexului

2 centre hemice si doua centre cuprice = situri oxido-reducatoare
opereaza ca dimer

Complexul 4 preia deci electronii de la citocromul c(prin unul din centrii cuprici), ii
saraceste de energie(pompand pe baza energiei acumulate protoni), si ii insera pe
oxigen , cu formare de apa.
Complexul 4 structureaza doua canale transmembranare prin care sunt pompati
acesti protoni(cate un proton pompat pentru fiecare electron transportat), canale
denumite D, respectiv K, intrucat la nivelul lor sunt conservati un rest aspartat,
respectiv de lizina. In zona mediana transmembranara a canalului D se afla un rest
glumatat, cu rol esential in pomparea protonilor.
Evident, toate cele 3 complexe ale lantului transportor de electroni si care conserva
energia preluata de la electroni prin pomparea de protoni( este vorba de complexele

I, III, IV) sunt transmembranare. Altfel, nu ar fi posibila operarea lor ca pompe

protonice.

ATP sintaza
Procesul fosforilarii oxidative se incheie cu producerea de ATP, lucru realizat de
complexul V, denumit si ATP sintaza. Acest complex are tot o pozitionare
transmembranara si foloseste gradientul protonic creat de lantul respirator,
disipandu-l pentru a lega o grupare fosfat la ADP.
Complexul 5 actioneaza ca o turbina , actiunea sa fiind reversibila, el putand
hidroliza ATP si pompa protoni, in cazul in care gradientul se inverseaza(de unde si
denumirea alternativa a complexului 5 de F1F0ATP-aza).
ATP sintaza are arhitectura asemanatoare unui bat de toba, cu 3 parti componente:
cap, gat trunchi. Capul este sferic, voluminos, orientat spre matricea mitocondriala,
iar trunchiul este constituit din portiunea transmembranara a complexului, gatul
facand legatura intre cele doua parti.
Componenta transmembranara= componenta F0
Cap si gat= componenta F1, componenta catalitica.
Complexul ATP are 16 proteine, din care 2 autonome. Capul si gatul ATP sintazei
sunt formate din 5 subunitati notate simbolic alfa,beta, gama, sigma, epsilon in
raport stoechiometric 3:3:1:1:1 . Capul e alcatuit din 3 dimeri alfa-beta.
Componenta transmembranara, F0, structureaza un canal protonic prin care este
disipat gradientul realizat de lantul respirator. Fluxul protonic prin acest canal
reprezinta forta motrice pentru producerea ATP din ADP si fosfat.
Structura globulara a capului se roteste in raport cu portiunea transmembranara,
rotirea implicand 3 pasi a cate 120 de grade. In timpul acestei rotiri, cei trei
heterodimeri alfabeta, care formeaza trei situri active ale componentei catalitice,
trec succesiv prin trei stari diferite: deschisa, laxa si stransa, corespunzand astfel:
1. Starea deschisa = lipsa nucleotidului si fosfatului in siturile de legare
2. Starea laxa: legarea ADP-ului si fosfatului
3. Starea stransa: legarea ATP-ului
Se pare ca , in aceste stari, se consuma energie doar pentru ocuparea siturilor cu
ADP si fosfat respectiv pentru eliberarea de ATP, nu si pentru formarea implicita a
acestuia <=> legarea fosfatului la ADP.
Transportul metabolitilor

Membrana mitocondriala interna are si rol in transportul metabolitilor energetici.

Astfel, piruvatul si fosfatul sunt preluate din citosol prin transportori simport.
Pentru transportul catre matrice al piruvatului si fosfatului este disipat gradientul
protonic. Deci, gradientul protonic format prin actiunea complexelor proteice ale
lantului transportor de electroni nu este folosit exclusiv pentru producerea de ATP, ci
si pentru transportul unor metaboliti.
Alti doi metabolitici energetici esentiali sunt ADP si ATP-ul. ADP-ul este transportat
prin membrana catre matrice, iar ATP-ul catre citosol. Acesti doi compusi sunt
transportati la schimb, deci, printr-un transportor antiport. Prin intrarea unei
molecule de ADP si iesirea uneia de ATP se introduc in matrice trei sarcini negativa
si sunt expulzate patru, deci, potentialul membranar este redus.
Din aspectele evidentiate mai sus referitor la importanta functionala a membranei
mitocondriale interne, putem deduce o explicatie pentru organizarea sa sub forma
de criste. Faldurarea acestei membrane ii sporeste considerabil suprafata, deci,
mareste functionalitatea ei, fiind posibile mai multe procese simultan pentru acelasi
volum al organitului.

73. Organizarea moleculara si functiile membranei mitocondriale

externe si a spatiului intermembranar

Membrana mitocondriala externa

Membrana mitocondriala externa este organizata conform modelului mozaic fluid,
ea avand un raport lipide/proteine corespunzator celui general valabil.
Inainte de toate, membrana mitocondriala externa se caracterizeaza printr-o
permeabilitate generoasa, datorita prezentei porinelor, care permit schimbul
nerestrictionat al moleculelor de pana la 5000 daltoni intre citosol si
compartimentul mitocondrial extern.
Membrana mitocondriala externa are si roluri caracterizate prin specificitati mai
accentuate, precum preluarea de acizi grasi din citosol. Acest lucru se realizeaza
prin preluarea acizilor grasi de pe transportorii lor proteici din citosol =proteine care
leaga acizi grasi = FABP = Fatty Acid Binding Protein.

Acizii grasi sunt esterificati la acil-CoA, prin actiunea acil-CoA sintazei. Acil-CoA este
translocata in versantul intermembranar, unde este transformata sub actiunea
carnitin-acil-transferazei I in acil-carnitina.
Acil-carnitina este preluata de membrana mitocondriala interna, pentru a o
transloca in matricea mitocondriala.
O alta functie a membranei mitocondriale externe este aceea de dezaminare
oxidativa a aminelor biogene, lucru realizat prin actiunea monoamin-oxidazei.
MONOAMIN OXIDAZA ESTE ENZIMA MARKER PENTRU MB MITOCONDRIALA
EXTERNA. Acest lucru inseamna ca ea se intalneste in celula numai la nivelul
acestei membrane si poate fi folosita pentru aprecierea gradului de puritate al
preparatelor de membrana mitocondriala externa.
Prin actiunea monoamin-oxidazei sunt inactivate epinefrina, norepinefrina,
dopamina, serotonina etc. Produsii de dezaminare sunt apoi metabolizati la compusi
care sunt excretati prin urina.

Spatiul intermembranar
Compartimentul mitocondrial extern poate fi considerat ca un compartiment
tampon intre citosol si mitoplast. La nivelul acestuia se creeaza practic un
microclimat adecvat functionarii optime a mitoplastului.
Intuim, rememorand cele mentionate asupra permeabilitatii membranei
mitocondriale externe, ca la nivelul compartimentului intermembranar nu exista
diferente de concentratie fata de citosol in privinta moleculelor de pana la 5000 de
daltoni ( datorita porinelor, ce permit traficul lor practic nerestrictionat), respectiv
pentru ionii anorganici aflati liberi in citosol.
La nivelul acestui compartiment mitocodnrial se gasesc enzime care pregatesc o
serie de metaboliti energetici esentiali functionarii mitocondriei. Importanta sub
acest aspect este prezenta adenilat-kinazei, care transfera un rest fosfat de pe
ATP pe AMP , conform reactiei:
ATP+AMP=2ADP
Semnificatia functionala este: se consuma o molecula de produs finit al functiei
mitocodnriale = ATP, pentru crearea a doua molecule de substrat, adica, se creeaza
premizele obtinerii a doua molecule de ATP, prin consumul uneia singure.
La nivelul acestui compartiment gasim si nucleozid-fosfokinaze : transforma
nucleozidele in nucleotide, creand premizele obtinerii unei diversitati de compusi
macroergici.

74. Organizarea moleculara si functiile matricei mitocondriale

La nivelul matricei mitocondriale se gasesc componentele necesare replicarii,
transcrierii si traducerii informatiei continute de propriul ADN mitocondrial. Ce
trebuie mentionat aici este faptul ca aceste informatii stau la baza biosintezei a
doar maximum 1% din proteinele necesare functionarii mitocondriei, restul fiind
codificate de ADN-ul nuclear, sintetizate in citosol si importate de mitocondrie.
Ribosomii din matricea mitocondrialele au structura si caracteristicile ribosomilor
procariotici, deosebindu-se astfel de ribosomii din citosolul celulei. Enzimele
necesare procesarii ADN sunt, de asemenea, similare celor din procariote.
Importante pentru metabolismul energetic aerob sunt insa bagajele enzimatice
necesare beta-oxidarii acizilor grasi. Aceste procese produc acetil-CoA, reactii ce
constituie ceea ce este cunoscut drept ciclul acizilor tricarboxilici= ciclul acidului
citric= cilcul Krebs.
Toate enzimele ce opereaza in ciculul acizilor tricarboxilici sunt localizate in
matricea mitocondriala, cu exceptia succinat dehidrogenazei, parte integranta a
unui complex proteic apartinand membranei mitocondriale interne.
Ciclul Krebs foloseste acetil-CoA rezultata atat din beta-oxidarea acizilor grasi, cat si
din prelucrarea oxidativa a piruvatului importat din citosol. In ceea ce priveste
importanta acestui proces, relevant este faptul ca , in cadrul acestui ciclu, se reduc
3 molecule de NAD+ si una de FAD, cu producerea NADH, respectiv, FADH 2, care vor
reprezenta donorii de electroni pentru lantul transportor de electroni, parte
integranta a procesului de fosforilare oxidativa ce are loc la nivelul membranei
mitocondriale interne.

75. Biogeneza mitocondriilor, teoria endosimbiotica

Aparitia mitocondriei a reprezentat un eveniment definitoriu in evolutia celulelor EK.
Teoria endosimbiotica reprezinta un model privind originea mitocondriei. Este in
momentul de fata un model unanim recunoscut deoarece este sustinut de multiple
argumente.
Teoria a fost emisa de mai bine de un secol de insusi Richard Altmann si presupune
ca, acum milioane de ani, cand atmosfera terestra isi modifica proprietatile fizicochimice, imbogatindu-se in oxigen, o celula aeuroba a fost endocitata de o celula

anaeroba, produsul acestei endocitoze castigand o mai buna capacitate de

acomodare la noile conditii. Rezultatul a fost supravietuirea prin simbioza.
In favoarea acestei teorii se pronunta urmatoarele realitati biologice:
1. Prezenta cardiolipinei, fosfolipid abundent in membranele bacteriilor, in
membrana mitocondriala interna
2. Prezenta porinelor in membrana mitocondriala externa( porinele au fost
pentru prima data evidentiate in peretele unor bacterii)
3. Existenta ADN-ului propriu, circular, fara capete libere, asa cum este ADN-ul
procariotelor
4. Caracteristicile ribosomilor din matricea mitocondriala sunt similare cu cei ai
robosomilor procariotici: cu constanta de sedimentare 70S
5. Sinteza proteica sensibila la cloramfenicol(la fel ca in cazul procariotelor) si
insensibila la cicloheximida (care blocheaza sinteza proteica pe ribosomii din
citosolul eucariotelor)
6. ARN- polimeraza sensibila la rimfamicina( ca la procariote)
7. Capacitatea proprie de a se divide

76. Rolul mitocondriilor in apoptoza (si in distributia intracelulara a

ionilor de Ca si in producerea de specii reactive de O2)

Desi este stabilita implicarea mitocondriei in procesele apoptotice, mecanismele

prin care aceasta controleaza apoptoza nu sunt inca pe deplin elucidate. Ceea ce se
cunoaste cu certitudine sunt fapte care evidentiaza participarea mitocondriei la
procesele apoptotice prin participarea pe calea cascadei caspazelor.Denumirea
de caspaze vine de la : cysteinyl aspartate-specific proteases. Caspazele sunt
principalii efectori in moartea celulara programata.
Initial, s-a considerat ca mitocondriile raman neschimbate in timpul apoptozei.
Acum, simt ca mitocondria suferia modificari morfologice in apoptoza, iar cele mai
frecvente anomalii constau in :

reducerea dimensiunilor
sporirea densitatii matricei = picnoza mitocondriala

Aceste condensari sunt confirmate ca evenimente timpurii in apoptoza. Mai mult , in

apoptoza indusa prin deprivarea de factor de creste neurala NGF, de la NerveGrowth Factor , la neuornii simpatici, picnoza mitocondriala este reversibila.
Daca in celulele normale mitocondriile sunt dispersate in toata celula, in celulele
apoptotice ele se redistribuie, aglomerandu-se perinuclear. Se pare ca acest lucru se

datoreaza defectelor din relatia lor cu kinezinele, ce le permite dispersarea in

citoplasma pe baza unui transport dependent de organizarea microtubulilor.
Totusi, faptul ca mitocondria se defineste tot mai pregnant ca punct de control al
apoptozei se datoreaza modificarilor mitocondriale de la nivel molecular si
biochimic. Rezultatul: dezorganizarea membranelor mitocondriale cu eliberarea in
citosol de componente intramitocondriale(citocrom c, endonucleaze G, AIF Apoptosis-Inducing-Factor) .
In general, prezenta citocromului c in citosol este un semnal de evolutie apoptotica
a celulei.

Citocromul c se leaga de un factor de activare al apoptozei, numit APAF 1

( apoptotic protease activating factor) => un oligomer cu structura simetrice in
spite de roata, continand 7 complexe Apaf1-citocrom c , numit apoptosom. Butucul
central al apoptosomului e format prin unirea capetelor amino-terminale ale
molecule de Apaf-1 , iar spitele, sunt formate din restul lantului polipeptidic.
Apoptosomul leaga , prin acest butuc central, procaspaza 9, pentru care
favorieaza od imerizare, lucru ce ii determina activarea si autoliza. Legarea apaf-1 procaspaza 9 are loc prin domeniile CARD ( Caspase Recruitment Domain) ale celor
doua tipuri de proteine.
Caspaza 9, acum activata, lizeaza procaspaza 3, activand-o si declansand
fenomenele apoptotice din calea caspazelor.
Afectarea membranelor mitocondriale, cu eliberare de citocrom c, este realizata de
modificarea echilibrului intre o serie de factori pro- si anti-apoptotici din familia
proteinelor Blc-2. Raportul intre nivelul expresiei factorilor anti-apoptotici si a
celor pro-apoptotici este cel care are efect asupra membranelor mitocodnriale.
Cresterea expresiei factorilor prop-apoptotici are ca rezultat permeabilizarea
membranelor mitocondriale, cu eliberarea de componente care determina apoptoza
celulara .
Pentru permeabilizarea membranei mitocondriale externe prin actiunea factorilor
pro-apoptotici sunt considerate trei posibile cai.
1. Prima cale este reprezentata de capacitatea factorilor pro-apoptotici de a
oligomeriza. Aceasta capacitate reprezinta de fapt un mecanism prin care factorii
pro-apoptotici din familia proteinelor Bcl-2 pot structura megacanale.
Capacitatea de oligomerizare este datorata prezentei in aceste proteine a unor
domenii BH. Exista 4 domenii BH, factorii anti-apoptotici le contin pe toate cele 4,
iar cei pro-apoptotici sunt fie lipsiti complet de domeniul BH4, fie prezinta ample
modificari la nivelul acestuia.

2. O alta cale de permeabilizare a membranei mitocondriale externe o reprezinta

capacitatea factorilor pro-apoptotici de a altera stabilitatea planara a bistratelor
fosfolipidice.
Prin reducerea tensiunii planare a bistratului lipidic, factorii pro-apoptotici ar putea
induce formarea de intreruperi in continuitatea bistratului lipidic, sub forma unor
pori, sau, ar putea organiza complexe lipide-proteine cu deschideri suficient de largi
in structura membranei, care sa permita proteinelor din compartimentul
mitocondrial extern sa difuzeze in citosol, intr-o gama foarte mare de gabarite
moleculare.

3. A treia cale este reprezentata de capacitatea factorilor pro-apoptotici de a

modifica permeabilitatea porinelor din membrana mitocondriala externa. Cand
liposmi cu porine au fost incubati cu BAK/BAX , a fost indusa deschiderea porilor.
Prin porii astfel deschisi, citocromul c, marcat cu fluoresceina, a trecut nestingherit.
Prin contrast, in experimente similare conduse cu folosire de factori anti-apoptotici,
a fost inregistrata inchiderea porilor.
Ramane de vazut care dintre acestei cai va fi confirmata, sau poate daca realitatea
biologica implica o cale ce combina toate aceste directii pe criterii dependente de
anumite conditii in care procesul apoptotic se poate desfasura.
Cele trei posibile cai descrise fac parte din teoria structurarii de canale in
membrana mitocondriala externa, pentru explicarea pierderilor de componente
intermembranare.
Exista si o a doua teorie, teoria ruperii membranei externe, care stipuleaza ca
pierderile s-ar datora umflarii mitocondriei, cu destinderea membranei interne si
fragmentarea celei externe, insa exista un puternic contra-argument: procesul
apoptotic decurve cu consum energetic, care necesita functionalitatea mitocondriei.

77. Nucleul celular: defi nitie, aspect la MO, respectiv electronic

Este denumit si carion si este formatiunea cea mai reprezentativa a celulei. Este un
organit celular cu multiple functii, diferentiat in procesul evolutiei , si in continua
perfectionare si organizare.
Nucle(lat)= miez, sambure
Este un organit celular prezent numai la EK, delimitat de invelis nuclear, si
nepermanent(este bine delimitat doar in interfaza ciclului celular)

Are roluri in:

protejarea informatiei genetice

este sediul autoreplicarii ADN si transmiterii mesajului genetic
controlul post-transcriptional

Este cel mai voluminos organit al celulei EK , ocupand intre 6-10% din volumul
celulei. Indeplineste functii fundamentale pentru viata celulei precum stocarea si
transmiterea informatiei genetice de la o celula la alta, pe parcursul diviziunilor
celulare succesive, si precum controlul activitatii celulare: nucleul controleaza
functiile metabolice ale celulei prin reglarea expresiei genice.
Aspect la MO
Nucleul , datorita continutului abundent in acizi nucleici, este bazofil. Cea mai
folosita coloratie in acelasi sens este coloratia hemalaun-eozinica astfel: colorantul
bazic (hemalaunul) leaga substrat acid(acizii nucleici din nucleu) , colorandu-l in
albastru-inchis/violet.
Uneori , la MO, nucleul poate avea delimitat un oarecare contur , insa acesta NU
este reprezentat de membrana nucleara. NU EXISTA MEMBRANA CARE SA SE VADA
IN MICROSCOPIA OPTICA, MEMBRANELE FIIND ULTRASTRUCTURI !!! . Astfel, se poate
observa heterocromatina atasata periferic de lamina densa si de membrana
nucleara interna.
In nuclei inchisi la culoare se pot distinge nucleoli.
Nucleii eucromatici au aspect veziculos, prezentand granulatii fine si aspect
granular.
Nucleii tahicromatici sunt intens bazofili.
Eucromatina contine ADN care poate fi pus in evidenta prin urmatoarele metode:
reactia Feulgen => ADN rosu-violet
reactia Branchet => ADN verde, ARN rosu

Aspect la ME
1. Invelis nuclear

Este prezent doar in interfaza

si este alcatuit din membrana
invelisului nuclear, ce prezinta
membrana nucleara interna si
membrana nucleara externa,
si din cisterna perinucleara.
Membrana externa se
continua cu cisterne RER si
poate prezenta ribozomi
atasati. Enzime: G6P-aza
Membrana interna este in
raport cu o structura fibrilara
densa=lamina nucleara.

Por nuclear, unde eucromatina

sparge heterocromatina periferica,
atingand mb nucleara

2. Cromatina
Poate fi eucromatina, electronoclara,
functional activa sau
heterocromatina, electronodensa,
inactiva functional.

3. Matrice nucleara
4. Nucleolul
ME: zona electronodensa, neregulata, cu structura fibrilogranulara (stanga)

78. Nucleul celular: numar, forma, locazlizare, semnifi catie practica

Raspandire: Nucleul este prezent in toate celulele organismului uman cu cateva

exceptii : hematiile adulte, trombocitele, fibre cristaliniene din structura zonei
corticale a cristalinului.
Numar: De regula, "o celula-un nucleu". Exista insa cateva exceptii:

Celule binucleate: hepatocitele si unii ganglioni din neuronii simpatici

Celule cu cate zeci de nuclei: osteoclastele (formate prin fuziunea unor
precursori comuni cu monocitele)
Celule cu cateva sute de nuclei: fibra musculara striata( 40 nuclei/cm)

Forma: De obicei, forma nucleului urmareste forma celulei. Cu toate acestea,

nucleul poate prezenta o mare varietate de forme:
o
o
o
o
o

rotund, ovalar - in celulele izodiametrice

alungit in celulele inalte sau fusiforme
turtit, in celulele in care exista acumulari de material
lobat, in unele leucocite
inmugurit, in megacariocite

Localizare: De obicei, nucleul ocupa o pozitie centrala in nucleu, pozitie ce poate fi

socotita strategic dpv al rolului sau.

Exceptii:
nucleu excentric in celule ce acumuleaza material in citoplasma(celule
adipoase, secretoare de mucus)
nucleu plasat la unirea treimii bazale cu cea mijlocie in celulele secretoare
seroase din pancreasul exocrin, precum si din glandele parotide
Evident, plasarea nucleului in cele mai multe situatii in centrul celulei, nu este
intamplatoare. Astfel, este plasat in locul cel mai ferit de agresiunile din mediul
extern, si de asemenea, este situat la aceeasi distanta de toate "colturile" celulei,
putand controla astfel cel mai eficient metabolismul celular.
Nu este intamplatoare nici plasarea materialului genetic, si anume a acidului
dezoxiribonucleic in interioul nucleului, fiind astfel ferit, si protejat de urmatoarele
membrane: membrana celulara, cu straturile sale, dar si membrana nucleara,
dubla.
Raport nucleo-citoplasmatic

79. Invelisul nuclear: defi nitie, organizare, ultrastructura

Invelisul nuclear, sau anvelopa nucleara, este un complex membranar caracteristic
celulelor EK. Invelisul nuclear delimiteaza doar in interfaza ciclului celular continutul
nuclear de citoplasma.
Prezenta invelisului celular si, prin intermediul acestuia, a nucleului insusi ca
entitate subcelulara individualizata reprezinta trasatura esentiala morfologica ce
deosebeste celula EK de celula PK. Aparitia in evolutie a invelisului nuclear a
reprezentat un invelis decisiv prin crearea unui compartiment subcelular separat in
care isi are sediul ADN si in care se desfasoara autoreplicarea si transcriptia. Prin
urmare, invelisul nuclear asigura stabilitatea genetica mai mare a EK in raport cu
PK.
Ca organizare, definim urmatoarele elemente componente ale invelisului nuclear:

membrana nucleara externa

spatiul perinuclear
membrana nucleara interna
pori nucleari
lamina nucleara(lamina densa interna)

Membrana externa este in contact cu direct cu citoplasma, pe ea putandu-se

atasa ribozomi. De asemenea, membrana externa se continua cu cisterne RER.
Enzima atasata: G6P-aza
Membrana interna este cea ce delimiteaza continutul nuclear.
Ambele membrane par sa aiba o ultrastructura asemanatoare altor citomembrane
in sensul ca apar trilaminate la ME.Ambele membrane au o grosime de cca 70-80 A.
Spatiul perinuclear este spatiul ce separa cele doua membrane ale invelisului
nuclear. Grosimea sa este de 200-300 A. Intrucat membrana externa nucleara se
continua cu cisterne RER, spatiul perinuclear comunica cu lumenul RE . NU este vid,
aici putandu-se stoca imunoglobuline si Ca2+.

Porii nucleari sunt discontinuitati ale spatiului perinuclear dat de fuzionarea celor
doua membrane. Deci, la nivelul porilor, membrana nucleara externa are
continuitate cu membrana nucleara interna.Rolul lor este esential in realizarea
schimburilor nucleu-citoplasma, in primul rand permitand trecerea ARNm din nucleu
catre aceasta.
Forma porilor variaza intre circular si poligonal. Numarul porilor este proportional cu
activitatea celulei: cu cat sinteza de ARN este mai mare, cu atat celula respectiva
va avea mai multi pori. In medie, porii ocupa 10-20% din invelisul nuclear.
Diametrul porilor este de 10 in repaus si 25 mm in transport.
In ME, porii nucleari au caracteristic faptul ca se gasesc in zonele unde eucromatina
pare sa sparga heterocromatina periferica, atingand membrana nucleara.

Lamina densa nucleara se gaseste in raport cu membrana nucleara interna.

Poate fi definita ca un strat electronodens anexat fetei nucleoplasmice a membranei
nucleare interne.
Lamina nucleara este o retea de natura proteica cu aspect fibros situata sub
membrana nucleara interna, ce formeaza suportul structural al nucleului. Atasarea
laminei de invelisul nuclear se realizeaza prin intermediul unor proteine integrale
din MNI si prin atasare de complexele porilor nucleari.
Lamina nucleara interactioneaza direct si cu cromatina, functionand astfel ca punte
de legatura intre ADN si invelisul nuclear. Reteaua de filamente este alcatuita din
proteine numite lamine nucleare, ce reprezinta o clasa speciala de proteine
apartinand filamentelor intermediare.
Lamina densa apare clar pe imaginile de ME dupa fixarea cu GLUTARALDEHIDA.

Sunt 3 tipuri de lamine nucleare: A,B,C.

Lamina densa are atat rol de suport pt membrana nucleara interna, cat si rol in
cadrul diviziunii celulare si anume in dezintegrarea membranei celulare: in
diviziune, laminele se fosforileaza si se dezasambleaza, doar cele de tip B ramanand
atasate de MNI, urmand ca, la sfarsitul telofazei, sa se desfosforileze =>
reasamblarea laminei densa nucleare.
Laminopatiile sunt asociate cu sindromul Progeriei, si cu distrofia musculara EmeryDreifuss.

80. Porul nuclear, transport ( generalitati)

Porii nucleari sunt discontinuitati ale spatiului perinuclear dat de fuzionarea celor
doua membrane. Deci, la nivelul porilor, membrana nucleara externa are
continuitate cu membrana nucleara interna.Rolul lor este esential in realizarea
schimburilor nucleu-citoplasma, in primul rand permitand trecerea ARNm din nucleu
catre aceasta.
Forma porilor variaza intre circular si poligonal. Numarul porilor este proportional cu
activitatea celulei: cu cat sinteza de ARN este mai mare, cu atat celula respectiva
va avea mai multi pori. In medie, porii ocupa 10-20% din invelisul nuclear.
Diametrul porilor este de 10 in repaus si 25 mm in transport.
In ME, porii nucleari au caracteristic faptul ca se gasesc in zonele unde eucromatina
pare sa sparga heterocromatina periferica, atingand membrana nucleara.
Porii nucleari au fost identificati in invelisul nuclear al tuturor celulelor EK. Numarul
de pori nucleari din invelisul nuclear al celulelor de mamifere variaza intre 3000 si
4000.

Porul nuclear este un edificiu multimolecular cu structura complexa, cu masa

moleculara de 125 x 106 Da, alcatuit din 100 de tipuri diferite de proteine numite
nucleoporine.
De pe cele doua fete ale
complexului porului nuclear, se
extind o serie de fibrile, cele
dinspre citosol cu dispozitie
paralela, iar cele de pe fata
nucleara cu dispozitie convergenta(
ce seamana cu un cos).
In regiunea centrala a porului exista
o retea fibrilara ce blocheaza difuzia pasiva a macromoleculor de dimensiuni mari.

Complexul porului nuclear prezinta

la ME aspectul unui poligon cu opt
laturi, organizat in jurul unui canal
central.
Principalele componente din
structura porului nuclear sunt:
a) subunitati dispuse sub forma
de coloane => peretele
porului

b) subunitati centrale, fixate de

peretele porului, ce
delimiteaza deschiderea
porului= subunitati anulare
c) subunitati transmembranare- ancoreaza complexul in membrana nucleara
d) subunitati inelare, dispuse circular pe cele doua fete ale complexului(fata
nucleara-fata citosolica)

Transportul prin porii nucleari

Fenomenele de transport desfasurate aici sunt de doua tipuri:

difuzie pasiva, pentru moleculele mici(ioni, AA, oricum , <44 kDa)

transport activ, pentru moleculele de dimensiuni mari (>44 kDa)

Transportul pasiv are loc in special periferic.

Transportul activ are loc central, viteza de transport fiind invers proportionala cu
dimensiunea moleculei transportate. Transportul activ prin porii nucleari necesita
enzime , precum ATP-aze, GTP-aze. Transportul este bidirectional, existand deci un
import, precum si un export.
Transportul macromoleculelor este selectiv . Importul este mediat de semnale de
localizare nucleara(NLS= nuclear localisation signal), in timp ce exportul este
mediat de semnale nucleare de export(NES= nuclear export signal). Secventele de
AA ce functioneaza ca semnale de localizare nucleara formeaza bucle sau
aglomerari pe suprafata proteinei pentru a fi accesibile interactiei cu receptorii
specifici. Primul semnal de localizare nucleara descifrat a fost cel al antigenului T al
virusului SV40, constand intr-o secventa de AA bogata in Lys.
Se exporta: ARNt, ARNm, ribozomi.
Fiecare por nuclear poate transporta pana la 500 macromolecula/secunda, in
ambele sensuri. Modul in care se realizeaza coordonarea acestui trafic bidirectional
al macromoleculelor, astfel incat sa se evite coliziunile si colmatarea porilor, este
inca neelucidat.
Intrucat controleaza traficul moleculelor intre nucleu si citoplasma, porii nucleari
joaca un rol fundamental in controlul functiilor celulare.

81. Nucleolul: rol, compozitie biochimiaca si organizare, evidentiere

la MO, ultrastructura
Rol:Nucleolul este o formatiune corpusculara intranucleara, prezenta numai in
interfaza, a carei principala functie este biogeneza ribozomala ( cu exceptia
ribozomilor mitocondriali).
Astfel, nucleolul are importanta vitala ptr celula. Mutantii anucleolari nu sunt viabili.
In absenta nucleolului nu se formeaza ribozomi => ARNm si ARNt nu trec din nucleu
in citoplasma , fiind blocata sinteza proteica.
Nucleolul prezinta 5 perechi de cromozomi(13,14,15,21,22), ce emit bucle de ADN si
alcatuiesc zone NOR( nucleolar organising center).
Sub influenta ARN polimerazelor, are loc aici maturarea ARNr 45S => particula 60S(
in aproximativ o ora), respectiv particula 40S(in aproximativ 30 minute).
In nucleol se gasesc fragmente de ADN utilizate ca tipar doar pentru sinteza
ARNr( ribozomal).

Nucleolii au rol in pregatirea mitozei, precum si rol in transferul ARNm SI ARNt in

citoplasma- nucleolul reprezinta o statie intermediara pentru ARNm si ARNt in
drumul lor catre citoplasma. Nucleolul are rol in controlul ciclului celular.
Compozitie biochimica:Principalele componente chimice ale nucleolului sunt
ADN,ARN si proteine, care se gasesc, in functie de tipul celular si de momentul
functional , in proportii aproximative de 3%, 7%, respectiv 90% din greutatea
uscata. Deci:

ARN nucleolar-reprezentat de diferite stadii de maturare ale ARNr ( ribozomal)

7%
ADN nucleolar 3%
Proteine nucleolare(pot fi bazice=histone sau acide=non histone)
Mici cantitati de Ca,Mg,Zn

Evidentiere MO: Coloratia uzuala HE evidentiaza nucleolul ca pe un corpuscul

bazofil.
Coloratie Feulgen pune in evidenta in mod selectiv ADN-ul .
Impregnarile argentice scot in evidenta doua componente din structura nucleolului:
nucleolema + pars amorfa .
Nucleolul are forma rotunda sau ovala si poate fi localizat central sau excentric.
Ultrastructura: Nucleolul este un component subcelular care NU este delimitat si
NU contine citomembrane. Ultrastructural, prezinta 4 componente:
pars fibrosa = componenta fibrilara
pars granulosa= componenta granulara=componente dominanta, cu granule
preribozomale
pars cromosoma = componenta cromozomala (nu apare mereu)
pars amorpha= componenta astructurata (se discuta daca reprezitna in mod
real o componenta a nucleolului sau este cariolimfa care umple spatiul dintre
celelalte componente nucleolare)
Toate aceste 4 componente nucleolare pot fi distinse in acelasi nucleol DOAR in
cazuri FOARTE RARE. Raporturile cantitative si topografice dintre aceste
componente variaza in raport cu tipul celular si in special cu momentul functional.

82. Matricea nucleara: ultrastructura, roluri

Studiile privind organizarea interna a nucleului au condus la identificarea unei retele

de natura proteica numita matrice nucleara, alcatuita din proteine nehistonice
numite proteine scaffold.

Filamentele matricei nucleare sunt dispuse intr-o retea 3D ce formeaza in interiorul

nucleului o structura cu rol analog citoscheletului.
Macromoleculele de ADN se fixeaza de proteinele scaffold prin intermediul unor
secvente polinucleotidice numite regiuni de atasare la scaffold ( SAR= scaffold
associated regions) sau MAR( matrix-attachment regions). Desi rolul acestor
secvente nu este foarte bine precizat, se considera ca participa la organizarea
cromozomilor si la reglarea transcrierii si replicarii ADN.
Matricea nucleara prezinta urmatoarea compozitie:
proteine 85-95% (30 tipuri proteine: lamine, actina etc.)
ADN, ARN 15%
Lipide 1%
Matricea nucleara reprezinta sediul unor procese importante, precum replicarea
ADN si procesarea ARN heterogen nuclear, precursorul ARNm. De asemenea,
matricea nucleara rodoneaza enzimele de replicare/transcriere, este un schelet de
fixare a cromozomilor in locuri bine definite, organizeaza nucleolul si are rol in
mitoza si in reconstructia nucleara

83. Cromatina: defi nitie, clasifi care

Atat cromatina, cat si cromozomii, reprezinta de fapt doua forme de organizare a
aceluiasi material genetic : ADN.
Cromatina si spatiile intercromatiniene alcatuiesc impreuna nucleoplasma.
Cromatina = forma de existenta a complexului ADN-Histone in interfaza ciclului
celular.
Cromozomii=Cromatina condensata= forme de inalta organizare a complexului
ADN-Histone in timpul diviziunii ciclului celular.
Cromatina= aspectul cromozomilor in interfaza
Cromatina este un complex alcatuit din ADN, ARN, proteine histonice si nehistonice.

Clasificarea cromatinei:

Eucromatina- aspect electronoclar la ME/ palid colorata in MO , reprezinta de

fapt niste cromozomi decondensati ; prezinta fibre cromatidiene

nespiralizate/despiralizate=> este activa genetic, ADN-ul component fiind fie

in curs de replicare, fie in curs de transcriere
Heterocromatina- aspect electronodens la ME/intens colorata la MO,
reprezinta de fapt niste segmente unde cromozomii raman condensati , ADNul de aici fiind in stare inactiva, deci nefiind implicat in replicare/transcriptie.
o Constitutiva
o Facultativa

84. Fibra de cromatina. Histone si proteine nehistonice, caractere

generale, roluri

Deci, se pune problema impachetarii moleculei de ADN , intrucat:

Lungimea filamentului ADN ~5 cm
Marime cromozom:

~ 5 micrometri

Rezulta un raport de 1:10000.

TEORIA UNINEMEI: intr-un cromozom exista o singura molecula de ADN
Deci, impachetarea ADN in cromozom presupune o micsorare de 10000 de ori a
lungimii sale din forma ADN-B. Pentru a se impacheta convenabil, ADN are nevoie
de niste proteine bazice, cu masa moleculara mica = histone. Histonele
interactioneaza cu anionii fosfat din catenele ADN , formand nucleozomii.
Exista 5 clase de histone: H1,H2A, H2B, H3,H4.
Histonele H2A si H2B au continut bogat in Lys, iar H3 si H4 sunt bogate in resturi de
Arg.
2H2A + 2H2B + 2H3 + 2H4 => octamerul histonic = miezul nucleozomului.
Fiecare miez histonic de nucleozomal este infasurat de 1,75 ori de catre dublul helix
al ADN. ADN liber dintre 2 nucleozomi adiacenti se leaga de histona H1 , ce leaga
nucleozomii intre ei, protejandu-i si de actiunea nucleazelor.
ADN liber dintre 2 nucleozomi adiacenti, cel legat de histona H1, se numeste ADN
de legatura.
Etapa nucleozomala de impachetare a ADN <=> aspect de margele insirate pe o
ata.

Aceasta ata se condenseaza si ea => solenoid, iar apoi, prin cresterea in continuare
a gradului de condensare => cromozomul.

Histonele sunt deci proteine cu masa moleculara mica, puternic bazice datorita
continutului bogat in AA bazici precum Lys si Arg, purtatori de sarcini pozitive, lucru
ce explica legarea histonelor de anionii fosfat din structura ADN-ului . Functia
majora a histonelor consta in impachetarea ADN-ului in nucleu, adica organizarea
supramoleculara a ADN-ului sub forma de nucleozomi. Protaminele sunt
echivalentul histonelor dar numai in cazul spermatoidului. Protaminele sunt proteine
cu greutate moleculara foarte mica , cu o lungime medie de numai 33 aminoacizi si
foarte bazice, bogate in arginina, care reprezinta circa 60% din reziduurile
aminoacidice. In cadrul secventei celulare care duce la formarea spermatozoidului
(spermatogeneza), la trecerea din spermatida in spermatozoid, protaminele
inlocuiesc histonele. Datorita protaminelor, cromatina din nucleul spermatozoidului
este extrem de condensata si virtual inactiva. Compactarea cromatinei din nucleul
spermatozoidului este un fenomen esential pentru acomodarea ADN-ului intr-un
volum foarte mic, cum este cel al capului spermatozoidului.
Histonele H2A, H2B, H3, H4 nu au specificitate de specie, si prezinta rol structural ,
alcatuind nucleozomii.
Histona H1 prezinta specificitate de specie si are rol in organizarea si in functionarea
cromatinei, in mentinerea structurii sale, in inhibarea transcrierii genice si in
spiralizarea cromozomilor.
Histonele sunt sintetizate in citoplasma si importate activ in nucleu prin porii
nucleari.

Proteinele nehistone sunt proteine acide, sintetizate in citoplasma si deci importate

si ele activ in nucleu prin porii nucleari.
Sunt prezente in nucleoplasma, nucleol si cromatina , avand o mare variabilitate in
functie de specie. Au rol in reglarea activitatii genice si in diferentierea activitatii
genice.

85. Eucromatina
Este purtatoare de gene structurale, este portiunea functional activa a cromatinei,
este cromatina pe care se face transcriptie.

Cromatina fin dispersata in mod uniform in nucleu se numeste eucromatina. Este

mai putin bazofila, iar dpdv functional distingem doua feluri de eucromatina:

eucromatica activa = reprezinta acele fractii de cromatina unde au loc in mod

continuu procese de transcriptie
eucromatina permisiva= reprezinta fractiunea din eucromatina potential
activa , ce va deveni imediat activa ca urmare a unor semnale specifice
modulatoare( de ex hormonale) -practic, este in standby

Spre exemplu, procesul autoreplicarii semiconservative a ADN-ului din faza S a

ciclului celuar incepe la nivelul eucromatinei.
Un nucleu eucromatic este deci unul foarte activ in procese de transcriptie.
Diferentierea eucromatina/heterocromatina poate fi exemplificata si prin faptul ca
eucromatina, ca stare de existenta a cromatinei, este accesibila ARN polimerazei II,
in timp ce starea heterocromatinica , nu permite acces acestei enzime.

86. Heterocromatina constitutiva. Heterocromatina facultativa

gonozomala/autozomala

Heterocromatina constitutiva este o stare a cromatinei in care aceasta se

gaseste permanent condensata, inactiva genetic, niciodata transcrisa, ultima care
este replicata, in faza S a ciclului celular. Prima oara este replicata eucromatina.
Heterocromatina constitutiva se gaseste predominant in perechile de cromozomi
1,9,16 si Y, si este formata din ADN inalt si mediu repetitiv.
Cantitatea de heterocromatina variaza in functie de specie, iar exista ei explica
paradoxul valorii C.
Valoarea C= cantitatea de ADN, masurata in picograme, din nucleul haploid al unei
specii (cel diploide vor avea 2C)
Teoretic, valoarea C ar trebui sa creasca cu complexitatea organismelor. In realitate,
animalele inferioare au valoarea C> decat cea a mamiferelor. Spre exemplu,
salamandra are 168 picograme ADN, in timp ce omul doar 6 picograme.
Explicatia ar fi ca animalele inferioare au mult mai mult ADN neinformational , mai
multa heterocromatina constitutiva.

Heterocromatina facultativa autozomala se gaseste pe cromozomii autozomi si

variaza de la un tip celular la altul, spre deosebire de cea constitutiva.
Are sens genetic <=> este activa dpdv al transcrierii.
Contine si genele represate/inactive => are rol in procesul de diferentiere
celulara( genele represate difera de la un tip de celula la altul)
Poate fi convertita in eucromatina( de ex, in cazul pericitelor). In cazul celulelor
degenerate, exista si fenomenul invers, de convertire a eucromatinei in
heterocromatina , in procesul de alterare a nucleului denumit picnoza.

Heterocromatina facultativa gonozomala este inactiva pe toata durata ciclului

celular. Se mai numeste si cromatina sexuala.
Cromatina sexuala = un cromozom X condensat, inactiv in G1 si G2 la femei.
Formarea cromatinei sexuale= Lyonizare, dupa numele lui Mary Lyon, care a emis
postulate despre acest fenomen.
Inactivarea cz. X are loc timpuriu in viata embrionara(ziua 16-21), fiind inactivat un
cz. X sub influenta genei XIST( X inactivation specific transcript), de la nivelul Xq
13.2 .
Astfel, din cei doi cz. X, pe unul zona XIST este metilata permanent => acest cz
ramane activ.
Pe celalalt(ales aleatoriu in functie de originea materna/paterna, cu exceptia cazului
in care prezinta anomalii si in care acesta va fi cel inactivat), zona XIST ramane
activa, sintetizand o molecula de ARN special: long non-coding ARN, care se va
acumula in jurul acestui cz. X, ducand la inactivarea sutelor de gene.
Totusi, inactivarea cz. X nu este completa, zonele PAR(pseudo-autozomal region)
ramanand active.
Postulatele lui Mary Lyon adaptate cunostintelor de azi:
1. Inactivarea cromozomului X are loc timpuriu, in viata embrionara [ziua 1621]; este inactivat un cromozom X, sub influenta genei XIST de la nivel
Xq13.2 [X inactivated specific transcript].
2. Inactivarea cromozomului X este aleatorie, privind X-ul matern sau X-ul
patern. Daca exista anomalii in structura
cz X, inactivarea devine
preferentiala [catre cel cu anomalii]
3. Inactivarea cromozomului X este completa <-> astazi tim c, este partiala,
caci zonele PAR isi pastreaza capacitatea de transcriere si exprimare
fenotipica

4. Inactivarea cromozomului X este permanenta si definitiva, privind originea Xului inactivat intr-o celula. ( deoarece XIST-ARN-ul nu se poate deplasa prin
nucleu , deci neputand ajunge la celalalt cromozom X)
Cromatina sexuala poate fi analizata in celule din mucoasa bucala, in celule
polimorfonucleare neutrofile, sau in celulele din lichidul amniotic.

Exista si heterocromatina intercalara.

Note aditionale nucleu

Informatia genetica este conservata sub forma de COD.
Codul genetic este constituit din CODONI= triplete de baze azotate ce se succes in
lungul lantului ADN, fiecare triplet codificand un anume AA. Ordinea codonilor dintro anumita secventa ADN dicteaza ordinea de AA din structura proteinei sintetizate
ce a avut ca matrita initiala respectiva secventa ADN.
Ierarhia Unitatilor Genetice:

Nucleotid: Pentoza + Radical fosfat + Baza azotata

Pereche de baze
Codon = unitate de codificare a unui aminoacid
Cistron=Gena structurala - codifica informatia pentru un lant polipeptidic
Operon = unitate de transcriere coordonata ( mai multe gene structurale +
situsuri operare) Ex: operonul LAC ^_^
Gena = unitate de functie genetica
Genotip = totalitatea genelor din cromozomi ( genele sunt alele, in duplicat,
putand fi in raport de codominanta, dominanta-recesivitate, sau situatie
homozigota recesiva)
Fenotip= totalitatea trasaturilor vizibile, ca efect al exprimarii genice

Genele care codifica proteine sunt 97% din totalul genelor, ele fiind transcrise in
ARNm.
Genele care nu codifica proteine sunt cele ce servesc pentru sinteza ARNt, ARN r .
Reprezinta restul de 3%.

Dogma centrala a Biologiei Moleculare

ADN= singurul depozitar al informatiei genetice
ADN are capacitatea de autoreplicare.

ADN serveste drept matrita pentru sinteza ARNm, iar ARNm drept matrita pentru
sinteza lantului polipeptidic specific.
1. ADN- autoreplicare
2. ADN- transcriere in ARNm (transcrierea are loc in nucleu)
3. ARNm este tradus in lant polipeptidic specific, la nivelul ribozomilor ( traducerea
are loc in citoplasma)
CIOBANU D. SEBASTIAN, Medicina Generala,An1, Seria 3, Grupa 29,
UMF Carol Davila, Bucuresti
2013-2014

Reticulul endoplasmic depozit dinamic de Ca2+

Aceast funcie este pregnant manifest la celulele musculare striate. La aceste celule, la care
reticulul endoplasmic este denumit reticul sarcoplasmic (RS), funcia i dinamica celular sunt
realizate prin cooperarea mai multor componente moleculare. O prim component este
calsechestrina, protein cu mare afinitate pentru ionii de calciu, aflat n cantitate mare n
lumenul
organitului. Prezena calsechestrinei contribuie (conform constantei sale de afinitate) la controlul
cantitii de Ca2+ liber din lumenul RS, n condiiile unei concentraii totale de Ca2+ crescute. La
stimularea celulelor, se deschid n membrana RS canale de calciu controlate chimic (prin
inozitol
tris-fosfat IP3, vezi la Transport membranar i la Semanlizarea celular), prin care ionii de
calciu, aflai liberi n lumen, ptrund n citosol i declanaz contracia. Trecerea Ca2+ din
lumenul
RS n citosol are loc atta timp ct canalele sunt deschise, pe baza deplasrii echilibrului din
lumen
dinspre calciul legat pe calsechestrin, spre calciul liber, determinnd n permanen o
concentraie
de calciu liber n RS mai ridicat dect n citosol. Ciclul se nchide prin aciunea unor pompe de
calciu din membrana RS, care reintroduc Ca2+ n lumenul RS, unde calsechestrina l
complexeaz,
pentru a pstra constant concentraia de ioni liberi.