ANATOLI RBAKOV

PASAREA D E BRONZ
EDITIA a II-a
n romneste de
CONSTANTIN GHEORGHIU si EGATERINA BANDRABUIt
EDITURA TINERETULUI
8GCI
cHJxatr
vtiHiu Bvaocwoja:
ao.Mvaria v
DVXSVN Xft P M^O IHSNITI ap

I Hl^nsnil

Partea nti FUGARII

Cap. 1 O INTIMPLARE NEOBISNUITA
Ghenka si Slavka sedeau pe malul riului Ulcea. Ghenka si suilecase
pantalonii deasupra genunchilor, iar m neci le tricoului vargat - mai
sus de coate ; parul roscat i era zburlit; balabanindu-si picioarele iu
apa, privea dispretuitor la ghereta debarcaderului.
- Halal debarcader! spuse el. Au agatat un colac de salvare pe un cotet
si-si nchipuie ca e debarcader !
Slavka tacea. Fata lui palida, putin arsa de soare, era ngndurata.
Mestecnd melancolic un liricei de
iarba, el se ..gindea la ntmplarile, deatul de neplacute, petrecute de
curind n tabara lor.
Oare de ce trebuia sa se rrtmple nenorocirea asta tocmai acum,
cind .el, Slavka, xamasese comandantul taberei ? E .adevarat ca
mpreuna cu Ghenka. Dar lui Ghenka nici ca-i ipasa de ceva... Uite,
chiar si-acuma... si halabne '-cataligele n apa de parca nu s-ar i
Intmplat nimic.
ntr-adevar, Ghenka continua sa dea din '.picioare si -sa
sporovaiasca .despre ambarcatiune.:
- Debarcader! Ptiu'?! Trei albii .scorojite! Nu pot sa sufar .oamenii
-care 'fac [,pe .grozavii1! .N-ar trebui sa umble cu mofturi! Sa "fi scris

acolo simplu : Barci -de nchiriat" .sau.: Centru"... Modest, corect,

adevarat. 'Dar ceh., ma rog:: .debarcader!
- 'Nu ma iiaie capul ce-am putea sa-i spunem lui Kolea - ofta '-Slavka.
- De ce ? Pai ce vina avem noi ? Daca o sa ncerce sa ne certe, am sa-i
spun deschis: Kolea ! Trebuie sa fim obiectivi. Nimeni n-are nici o
vina. Si-apoi n viata nu se poate fara ntmplari". Si, cu un aer de
filozof, adauga : 'Fara ele, viata n-ar mai avea nici un farmec.
- Fara care ele" ?
- Fara ntmplari !
Privind atent spre drumul care ducea la gara. Slavka i spuse :
- Esti lipsit de simtul raspunderii !
Dar Ghenka facu un gest de dispret :
- Simtul raspunderii"... Vorbe... Frazeologie... Fiecare raspunde
pentru el. nca la Moscova v-ani atras atentia : Nu trebuie sa luam cu
noi in tabara si pionieri",, 'Nu-.i asa ca v-am prevenit? Nu m-ali
asGultat...
- Degeaba discut eu tine - i raspunse Slavka, plictisit.
Un timp ramasera tacuti: Ghenka - balabanin-du-si picioarele n apa,
Slavka - mesterind firicelul de iarba.
Soarele arzator de iuHe dogorea necrutator. In iarba, un greiere tria
ntr-una. Ruletul ngust si adine, umbrit de tufisurile de pe maluri,
serpuia printre ogoare, se lipea de poalele colinelor, ocolea cu grija
satele, pitulndu-se prin paduri, molcom, ntunecat si rece... Vrriu'l
aducea cu sine zgomotele ndepartate ale ulitei din satul adapostit la
poalele dealului. De la distanta aceea, satul parea o nvalmaseala de
acoperisuri de tabla, sindrila si paie, cotropite de verdeata gradinilor,
si numai linga ru, unde era si podul plutitor, se zarea un paienjenis
ntunecos si des de carari.
Slavka scruta ntr-una drumiul. Pesemne ca trenul
de Moscova a si sosit. Prin urmare, Kolea Sevastianov
si Misa Poleakov pot i aici din clipa n clipa
Slavka oita. Ghenka zmbi batjocoritor:
- Oftezi ? ! Ofuri tipice de intelectual... Eh, Slavka,
Slavka, de cte ori nu t-am spus !...
Dar deodata Slavka se ridica, ducnd palma streasina la ochi:
- Vin!

Ghenka nceta sa-si mai balabane picioarele ; sari pe mal si se uita si

el tinta spre drum :
- Unde-s? Aha! ntr-adevar, vin ! In frunte e Misa. In spatele lui... Nu-i
Kolea... Nu stiu care baiat... Korovin... pe cuvntul meu, e Korovin,
ala de a fost vagabond. Duce in spate niste saci...
- Pesemne carti...
Urmareau amndoi siluetele mici care naintau pe cararea ngusta din
cmpie. Si, cu toate ca erau nca departe, Ghenka ncepu sa vorbeasca
n soapta:
- Nu uita un lucru, Slavka, am sa explic eu totul.
Tu sa nu te amesteci n discutie... Mai mult ai strica.
Cit despre mine, sa n-ai grija, ma pricep eu, mai
ales ca Kolea n-a venit Iar Misa ce-i? Ajutorul
instructorului... Mare scofala !
Dar orict curaj si facea, Ghenka nu se simtea n apele lui. l astepta o
explicatie destul de neplacuta.
Cap. 2 O EXPLICATIE NEPLACUTA
Misa si Korovin lasara sacii jos.
- Ce faceti aici ? i ntreba Misa. Purta o sapca albastra si o scurta de
piele de care nu voia sa se desparta nici vara: astfel mbracat, semana
cu un activist de Comsomol.
- Nimic, am venit asa... - Ghenka pipai sacii : Carti ?
- Carti.
- Dar Kolea unde-i ?
- Kolea nu se mai ntoarce, a fost mobilizat la flota.
- Prin urmare, asta-i! rosti Ghenka, taraganat. Si pe cine o sa trimita n
locul lui ?
Misa zabovea cu raspunsul. si scoase sapca si si netezi parul negru,
care de atta udat nu mai era cret, ci lins.
- Ei, pe cine o sa trimita ? ntreba iar Ghenka.
Misa' ntrzie cu raspunsul, deoarece chiar el fusese
numit instructor al detasamentului. Dar cum sa le spuna baietilor asta,
nct ei sa nu-si nchipuie ca se umfla n pene si sa-si dea seama ca
trebuie s-1 recunoasca numaidect ca instructor ? Complicat lucru sa
comanzi tovarasilor cu care stai n aceeasi banca ! Mergnd, Misa -si

aminti doua cuvinte salvatoare. Modest si cu o indiferenta cautata, el

raspunse i - Deocamdata, eu snt numit.
Deocamdata" fu primul cuvnt salvator. ntr-adevar, cine ar putea tine
temporar locul instructorului, daca nu ajutorul lui ? Dar modestul si
atit de la locul lui deocamdata" nu avu efectul dorit. Ghenka holba
ochii :
- Pe tine ? ! Bine, dar o sa ne pierdem prestigiul n sat! Pe Kolea l stimau toti... Chiar si batrnii...
Atunci Misa rosti cel de al doilea cuvnt salvator:
- Eu am refuzat, dar comitetul raional m-a confir
mat. Si, simtind ca autoritatea comitetului raional e
de partea lui, ntreba aspru :
- Cum do-ati parasit tabara ?
- A ramas Ziua Kruglova acolo! se crabi sa raspunda Ghenka.
lata ce nseamna sa ntrebi ceva mai sever 1 Slavka ncepu si el pe un
ton de scuza:
- Sa vezi, Misa... Ghenka insa ti ntrerupse:
- Ei, dar tu. Korovin, ai venit la noi ca musafir ?
- Nu, cu treburi - raspunse Korovin. rasutlind
zgomotos pe nas.
Voinic, indesat, purtind uniforma caminului, el parea gras si greoi.
Fata lui transpirata lucea si tot timpul baiatul se apara de muste.
- Se vede ca-ti prieste mincarea din camin I Uite
cum te-ai ngrasat!
~ Mincam destul de bine - ii raspunse naivul Korovin.
- Dar cu ce treburi ai venit ?
Misa ii lamuri: caminul de copii in care sta Korovin se transforma
intr-o comuna. Comuna se va stabili aici, in cladirea conacului
boieresc. Miine va sost si directorul. Korovin a venit mai devreme, sa
atic cum mai stau lucrurile.
Din modestie. Misa n-a spus ca asta fusese ideea lui. 11 intilnise pe
Korovin pe strada si de la el a aflat ca cei de la camin cauta un loc in
apropiere de Moscova, pentru comuna. Misa ii informa ca el cunoaste
un asemenea loc. Tabara lor e asezata pe pa-minlul; fostei mosii
Karagaevo. E drept ca se afla in gubernia Reazan, dar nu-i departe de

Moscova. Co-nacul c nelocuit. In fosta casa boiereasca, destul tc

mare, nu sta nimeni. E un loc minunat! Nici nu se putea ceva mai bun
pentru comuna !
Korovin fi transmise directorului sau cele auzite. ia> acesta i si dadu
ordin sa plece cu Misa. fagamitndu-t ca a doua zi va sosi si el.
Si ntr-adevar, chiar asa s-au petrecut lucrurile, dar Misa nu le-a
povestit toate astea, pentru ca baic' -i nu-si nchipuie ca vrea si se
laude. Se multumi doar ai le comunice ci aici se va nfiinta o comuni.
- Fiu ! fluiera Ghenka - ti-nchipui ca contesa"
o sa-i lase sa ocupe casa ?
Korovin se uita ntrebator la Misa:
- Despre cine e vorba ?
Dnd din miini, Ghenka ncepu sa-i explice:
- Mai nainte, la conac traia UIT boier, contele
Karagaev. Dupa revolutie a fugit peste granita. A
luat cu el totul'. Numai casa a raruas. In ea locuieste
acum o batrna. O ii vreo ruda a contelui sau s-o fi
pripasit la curtea lui, nu stim ; noi nsa am porecit-o
contesa". Ea, cica, pazeste conacuL Mu lasa pe ni
meni sa intre nauntru. Nici pe voi n-o sa va lase.
Korovin trase din nou aer pe nas, dar de asta data n semn de
suparare :
- Cum n-o sa ne lase ? Conacul e doar natio
nalizat !
Misa se grabi sa-1 linisteasca :
- Se ntelege. E adevarat, contesa" are o. hrtie
oficiala cum ca aceasta casa are valoare istorica. Cica
n ea a stat odinioara mparateasa Elisabeta sau Ecaterina a H-at Oricine vine, i vra sub nas hrtia asta.
Dar gndeste-te, daca toate casele n care au locuit
odinioara mparati si mparatese ar ramne goale,
atunci, ma ntreb, unde w mai locui populatia? !... Si,
socotind chestiunea lamurita, spuse: Sa mergem,
baieti! Eu si K or o vin am carat sacii tocmai de la
gara, acum o sa-i duceti voi
Ghenka apuca n graba un sac, dar Slavka nu se misca din loc :

- Sa vezi, Misa... Ieri Igor si Seva...

- Ah, da - l ntrerupse Ghenka,. lasnd sacul jos '- tocmai voiam sa-ti
spun, dar Slavka totdeauna sare cu gura. ntotdeauna o iei nainte,
Slavka... Sa vezi ce s-a ntmplat, Misa... Sa vezi numai... Cum sa-ti
spun...
Misa se supara:
- Ce tot ndrugi acolo ?... Sa vezi", cum sa-ti spun"...
- Stai putin... Urte ce-i... Igor si Seva au fugit.
- Unde-au fugit ?
- Sa se bata cu fascistii.
- Ce iei de fascisti ?
- Italieni.
- Ce tot ndrugi prostii ! " - Ia citeste asta!
Ghenka i ntinse lui Misa un bilet. Era foarte laconic : La revedere,
baieti, ne ducem s-i batem pe fascisti, Igor, Seva".
Misa citi biletul o data, apoi nca o data. Dadu din umeri :
- Ce prostie!... Si cnd s-a ntimplat asta, ma rog?
Ghenka ncepu sa-i exphce tara sir:
- Aseara... adica azi. Aseara s-au culcat o data
cu ceilalti, iar dimineata, cind neam' trezit, ei nu
mai erau... Numai biletul asta. E adevarat ci mei
de ieri mi pareau suspecti. ncepusera sa-si curete
ghetele ! Doar nu e nici o sarbatoare si ei, ma rog,
si curatau ghetele !... Caraghios !...
Rise fortat, parca invitindu-1 si pe Misa sa rida de faptul ca lui Seva ti
Igor li se narazise, asa, tain-nesam, sa-si curete ghetele.
Dar Misa nu era dispus sa rida.
- Pe unde i-ati cautat ?
- Peste tot, si prin sat si prin padure...
- Poate ca s-au nhaitat cu vreo banda de derbedei - isi dadu cu parerea
Korovin. La noi, daca citu si ia valea, numaidectt l cautam prin
apropiere s nu se poate sa nu din de urma vreunor derbedei. I i fi
ndeamna. Si fug numai spre Crimeia. ntr-acolo I toti acuma, spre
Crimeia.
Misa facu un gest cu mina :

- Ce derbedei I... S-i. spunem pe sleau : ajute mele au cam scapat friul
din mina. asta-i... si-i masura pe Ghenka si pe Slavka cu o privire
plina de un profund dispret.
- Dar ce vina avem i . i ? strigara ntr-ui
las Ghenka si Slavka.
- Aceea ca nainte n-au fugit, iar acum ; u dat
bir cu fugitii.
Ghenka si strinse miinile la piept:
- Pe cuvntul meu de onoare...
- N-am nevoie de cuvntul tau de onoare - i-o 'taie Misa. Mergem n
tabara!
Ghenka si Slavka apucara sacii, i saltara n spi-ifiare si pornira spre
tabara.
Cap. 3 CONACUL
Poteca pe care mergeau ^ baietii serpuia printre ogoare si prin miristi
de gru tepoase. Ghenka sporovaia ntr-una. Si pentru ca el nu putea
vorbi iara sa dea din rriini, pe nesimtite, sacul cu carti se muta din
nou n spinarea lui Korovin, ca si cum era foarte firesc sa se ntmple
asa.
- Chiar daca o sa reusiti s-o dati gata pe contesa" - si dezvolta
pledoaria Ghenka - sa stiti ca o sa fie greu sa organizati aici o comuna,
sa. faceti o gospodarie. Sa va spun drept, mi se pare chiar imposibil.
Conacul n-are nici un fel de inventar, nici viu, nici mort, doar casa.
Nici pluguri, nici boroane, nici grape, nici carute. Crezi ca le-au luat
taranii ? As ! Au pus chiaburii mna pe ele. Pe cuvntul meu ! Sa stii,
frate Korovin, ca aici snt niste chiaburi cum nu cred sa mai fie n alta
parte. Nici nu-ti trece prin cap ce-s n stare sa faca.
- Ce anume ?
- Zevzec ce esti I Doar noi am venit aici ca sa organizam un
detasament de pionieri. Toti snt mpotriva noastra. n primul rnd,
chiaburii, n al doilea rnd, religia, n al treilea rnd, parintii
inconstienti. Nu-si lasa copiii sa intre n detasament. Daca dam un
spectacol, sala e plina, dar daca anuntam dupa spectacol o adunare, iai de unde nu-s.
- Cunoastem asta - observa cu ntelegere Korovin.

- Chiar asa! ntari Ghenka. Iar copiii snt doar de la sat. Cte
prejudecati au! Numai de draci vorbesc si de tot felul de duhuri. Cica
sa lucrezi cu ei I
- Prin urmare, e greu ?
- Nu-i de loc usor - confirma Qhenka cu ama
raciune, dar imediat adauga laudaros : Noi nsa am
dus la bun sfirsit treburi mult mai grele. Din mo
ment ce trebuie sa organizam un detasament, o sa-1
organizam. Iata, le-ati adus carti - si atinse cu mna
sacul pe care Korovin l ducea n locul sau - orga
nizam spectacole, lucram la centrul de lichidare a
analfabetismului. Ai sa vezi ca o sa fim primii care
o sa organizam aici un detasament de pionieri. Nu-i
asa, Misa ?
Dar Misa nu-i raspunse. El mergea tacut, gndin-du-se ca munca lui ca
instructor al detasamentului de pionieri ncepea nu tocmai stralucit.
Chiar din prima zi au disparut doi pionieri. ncotro or fi plecat ? Fara
bani, fara provizii, n-or sa poata ajunge departe. Dar cte nu li se pot
ntmpla pe drum! S-ar putea rataci prin padure, s-ar putea neca n ru
sau sa nimereasca sub rotile trenului... Mare necaz... Sa anunte parintii
sau nu ? Nu, nu-i nevoie. De ce sa-i nelinisteasca degeaba, ca doar,
pna la urma, tot or sa dea ei de urma fugarilor. Ba i-ar mai alarma si
pe ceilalti parinti. Ar pune n picioare toata Moscova. Si cte alte
neplaceri ar mai putea aduce povestea asta ! La scoala, la comitetul
raional, nu s-ar mai vorbi dect de aceasta ntmplare. In sat, pesemne
ca oamenii au si nceput sa brfeasca : pionierii o iau razna si, prin
urmare, nu trebuie sa-si nscrie copiii n detasament. Iata ce-au facut
Igor si Seva... Au subminat prestigiul detasamentului. O luna ntreaga
detasamentul a lucrat n conditii att de grele si acum... poftim !
Aceste gnduri negre i-au fost curmate de strigatul lui Ghenka :
- Iata si conacul!
Baietii se oprira.
In fata lor, sus pe deal, ntr-un desis de copaci, se nalta o casa
boiereasca cu etaj. Parea sa aiba mai multe acoperisuri si nenumarate
cosuri. O terasa mare, rotunda, cu o balustrada sustinuta de bahistre
din piatra alba, mpartea casa n doua corpuri egale. Sus se afla o

mansarda, cu doua ferestre ntr-o parte si n alta, avnd n mijloc o

nisa. Spre casa, strabatnd gradina, ducea o alee dreapta, larga, ce se
continua apoi cu o scara de piatra ale -carei trepte urcau lin. Scara
nconjura terasa ca doua aripi. Ghenka plescai din limba:
- M frumos ?
Korovin respira zgomotos :
- Gospodaria! Asta-i principalul.
- Acolo nu exista nici un fel de gospodarie - ii ncredinta Ghenka.
ntr-adevar, conacul parea parasit. Gradina zacea n paragina, bancile,
de-a lungul aleelor, erau stricate, un vas mare de ghips de pe un strat
de flori era spart, iar iazul - rmbcsit de matasea broastei... Conacul
parea lipsit de viata, tacut, jalnic.
Si numai cnd baietii intrara mai adine in gradina, glasuri sonore de
copii sparsera linistea aceasta apasatoare...
Pe o pajiste, dincolo de gardul rupt, albeau corturile. Acolo era tabara.
Vazndu-i, copiii alergara n ntmpinarea baietilor. In frunte se afla
Zina Kruglova. Desi avea picioarele scurte si groase, alerga mai itite
ca toti ceilalti.
Cap. 4 DETASAMENTUL
De fapt, aici nu era ntregul detasament, ci numai cincisprezece elevi
dintre cei mai mari. Dintre acestia, noua erau comsomolisti. Ceilalti
vor 'intra si ei la toamna n Comsomol. Se socoteau nsa un
detasament. Si cum ar fi putut sa fie altfel ? Cele trei corturi erau asezate sub copaci, ye 'pajistea rotunda ca un
cerc. La mijloc se afla pavilionul cu steagul naltat, tar mai la o parte
ardea un foc de tabara. Pe doua trepiede era pus un 'bat pe jumatate
ars. Linga foc sporovaiau cei care 'faceau de serviciu. Pregateau masa.
Mirosea tare a lapte afumat.
- Totul e n ordine - raporta n graba Zina. Am trimis scrisoarea
adresata ostasilor din Flota Rosie,
am tinut cursurile de alfabetizare. Au venit numai opt n loc de
doisprezece. Cit despre Igor si Seva, cred ca ei - si arata cu capul spre
Ghenka si Slavka - ti-iau povestit.
Auzind de Igor si Seva, cei de fata facura o zarva nemaipomenita.
Vorbeau toti deodata. Mai tare nsa striga Borka Baranov. Fiindca nu

mai crescuse n ultimii ani de loc, toti l strigau Beaska" prichindelul. Devenise n schimb un mare luptator pentru dreptate si
adevar. I se parea ca daca n-ar exista el, Beaska, n lume ar domni
numai minciuna si nedreptatea. De aceea striga mai tare dect toti:
- Au fugit din pricina lui Ghenka !
- De ce minti, prichindel nenorocit ? se revolta Ghenka.
Misa nsa i ordona lui Beaska sa spuna tot ce stie.
Ca totdeauna cnd lupta pentru adevar, Beaska ncepu foarte solemn :
- Am sa va spun numai adevarul ! N-am nevoie sa adaug sau sa
nascocesc nimic.
- Treci la subiect - l ndemna Misa, caci introducerea pe oare o
pregatea Beaska putea sa tina si o jumatate de ora.
- Cum va spuneam - ncepu Beaska - ntr-o seara, nainte de culcare,
stateam de vorba. Asta s-a ntmplat dupa ce am dat spectacolul
Moarte fascismului". Igor si Seva ziceau ca,-n loc sa pregatim
spectacole, mai bine i-am distruge pe fascisti, ca sa nu-i mai omoare ei
pe comunisti. Atunci Ghenka a nceput sa-si rda de ei : N-iaveti dect
sa va duceti sa-i bateti pe fascisti, noi o sa va admiram !" Igor s-a
nfuriat si a nceput sa strige : Dac-o sa vrem, o sa plecam!" Ghenka
i ngna : Daca o sa vreti, daca o sa vreti". Asta a fost tot.
A doua zi de dimineata, cum s-a trezit, Ghenka i-a ntrebat: Ce, tot
aici snteti ? Si eu care credeam. ca ati plecat sa-i bateti pe fascisti". Si
n fiecare dimineata la fel: nici nu se scula bine, ca i si ntreba : Ei.
azi cti fascisti ati dat gata ?" Atta si-a batut joc de ei, ca pna la urma
chiar au fugit.
Asa a fost. N-am de ce sa mint. De altfel, eu nu mint niciodata.
- Ghenka, e adevarat ? l ntreba Misa.
- E adevarat ! E adevarat! strigara toti cei din grupa lui Ghenka.
- ntotdeauna si bate joc de oameni - mormai Filea Kitov, poreclit
Kit" - balena. Ca si pna acum, lui Filea i placea sa mannce. Cind l
cautai, mesteca ceva, din care cauza se ngrasa din zi in zi.
- Ghenka, e adevarat ?
Ghenka dadu din umeri :
- Dar ce legatura are una cu alta ? Ce-i drept, i-am zadart putin. Dar
de ce am facut-o ? Ca sa-si scoata clin cap asemenea prostii, tar ei,

prostii, au fugit. N-al voie sa faci o gluma ? E caraghios, pe cuvntul

meu !
- Auzi, caraghios ! izbucni Misa si, fara sa-si mai poata stapini
indignarea, si smulse sapca din cap si o trinti de pamnt. Se rasuci pe
un picior o data, apoi de doua ori si se opri ncremenit, privind tinta la
Ghenka.
Uimit, Ghenka holba ochii; toti copiii se uitau nlemniti la Misa.
Acesta si aminti nsa ca acum e instructorul detasamentului si ca
trebuie sa se stapneasca. Ridica sapca si si-o puse n cap.
- Bine ! Mai inti sa-i gasim, apoi o sa vedem si cine-i vinovatul.
Ispraviti mai repede cu masa, ca sa pornim in cautarea lor.
Ghenka si recapata de ndata voia-buna :
- Sigur! O s-i gasim numaidect. Ai sa vezi, Misa...
La masa. Misa i cerceta pe baietii care fusesera
de garda. Ei insa jurara ca nu vazusera nimic. Cu toate acestea, Igor si
Seva isi luasera toate lucrurile, ba chiar si canile si lingurile. Cum de
n-a observat nimeni nimic ?
Se prea poate sa fi plecat si acasa. Dar nainte de a-i cauta la Moscova,
trebuia sa-i caute mai nti pe aici, prin" mprejurimi. Dupa parerea lui,
locul cel mai sigur unde ar fi putut sa se ascunda baietii era conacul.
El mpreuna cu Korovin se vor duce acolo, iar ceilalti sa-i caute bine
n padurea din apropiere.
- Voi o sa scotociti padurea - le spuse Miss. Ghenka cu grupa lui va
porni dinspre sat, Slavka dinspre ru, iar grupa Zinei dinspre parc. Sa
mergeti n lant si tot timpul sa va strigati unul pe altul. La ora sapte sa
va ntoarceti cu totii n tabara.
Aliniindu-si grupele, GhenUa, Slavka si Zina pornira spre padurea din
apropiere, fiecare din sectorul stabilit. Misa si Korovin o luara spre
conac.
In tabara nu ramasese decit Kit. El facea oricind si cu placere de
serviciu la bucatarie n locul altora. Lingndu-se pe buze, Kit ncepu sa
pregateasca cina.
Cap. 5 CASA BOIEREASCA Sl LOCATARII El
Ca sa nu fie observat de contesa", Misa nu merse prin fata, ci o lua pe
o alee laturalnica.

- Sa vedem mai ntii daca stapina este acasa - i spuse el lui Korovin.
- Dar cum ai sa afli daca e acasa sau nu ?
- Ai sa vezi - i raspunse Misa, misterios.
Furisndu-se printre tufisuri, se apropiara de casa si, dnd n laturi
crengile, privira spre aleea principala, n fata ochilor le aparu conacul.
Cladirea era veche. Pe a-locuri, tencuiala cazuse, lasind sa se vada fsii
de dranita si smocuri de cilti. Geamurile sparte ale ferestrelor fusesera
nlocuite cu placaj, batut n cuie din loc n loc, si care, fiind taiat cu un
ferastrau obisnuit, avea marginile zdrentuite. Unele ferestre erau chiar
batute n sen-duri de diferite marimi si grosimi.
- E acasa - sopti Misa, nciudat.
Drept raspuns la privirea ntrebatoare a lui Korovin, Misa" i arata din
ochi mansarda. n nisa se afla o pasare de bronz, cu aripile larg
desfacute, cu un gt neobisnuit de lung si cu un cioc coroiat de pasare
rapitoare. Ghearele ei ascutite se nfigeau ntr-o craca, iar ochii
enormi, rotunzi, sub niste sprn-cene lungi ca de om, i dadeau o
nfatisare stranie si sinistra.
- Ai vazut ?
- Am vazut - i sopti Korovin, uimit de sinistra aratare a statuii de
bronz.
- E vultur !
Korovin clatina din cap cu ndoiala :
- Ce fel de vultur sa fie asta ? Am vazut si eu vulturi undeva pe lnga
Volga.
- Snt fel si fel de vulturi - i spuse n soapta Misa. Cei de lnga Volga
snt ntr-un fel, cei de pe-a ici snt altfel. Dar nu despre asta-i vorba
acum. Uita-te bine ! Vezi n spatele pasarii obloanele ? Snt date la o
parte !
- Le vad !
- Ei, asta-i. Daca obloanele snt dale la o parte, nseamna ca contesa"
e acasa. Cnd pleaca la oras le nchide, iar cnd se ntoarce, le deschide
iarasi. Pricepi ? Numai tine minte: asta-i un secret si nu trebuie sa le
spui nimic baietilor.
- Ce rost are sa le spun - i raspunse Korovtn, indiferent. De altfel, noi
tot o sa luam casa. Aici pot sa ncapa peste doua sute de baieti, si ea
locuieste singura. Oare e drept asta ?

- Sigur ca nu-i drept - l aproba Misa. Trebuie sa puneti mina pe casa

rit mai repede... Uite ce, hai sa-i cautam pe baieti prin grajduri. Poate
ca s-au ascuns pe-acolo si-si bat joc de noi.
Furisndu-se pe dupa tufe, baietii dadura ocol casei,- apropiindu-se de
peretele din dos al grajdului, si, prin spartura unui geamlc, patrunsera
nlauntru. Un aer- statut de lemn putrezit si de balegar vechi i lovi n
nas. Despartiturile dintre boxe lipseau. Se vedeau doar gropile unde
fusesera nfipti stilpii care le sustinusera odinioara. Deodata baietii
tresarira : un stol de vrabii se ridica cu zgomot n aer, zburnd afara.
Pasind cu grija pe pardoseala de lemn a grajdului, care pe alocuri era
stricata, Misa si Korovn trecura din grajd n magazie. Aici era si mal
ntuneric. Magazia nu avea ferestre, iar usa, scoasa din balamale, sta
proptita pe locul ei, nelasnd sa se strecoare lumina. Mirosea a soareci,
a paie ncinse si a faina muceda.
Misa se prinse de o grinda si, ncordndu-se, se catara n pod. II ajuta
apoi pe Korovn, care era mai greoi, sa se urce si el.
Podul vechi si putred se ndoia sub pasii lor. Cuiburi de viespi se aflau
pretutindeni, captusind pe dinauntru acoperisul. Prin gaurile lui se
zarea cerul albastru.
Dupa ce au scotocit podul, baietii au trecut, sarind pe fereastra, n
magazia vecina. Dar cei cautati nu erau nicaieri. De fapt cauta numai
Misa, caci Korovn ncerca tot timpul rezistenta brnelor. Se
auzea din cnd n cnd cum plescaie suparat din buze, semn ca erau
foarte vechi si putrede.
Pe acelasi drum, baietii se ntoarsera napoi. Le mai ramasese sa
cerceteze doar asa-numita magazie de masini. Se numea astfel pentru
ca, mai nainte, aici se pastra inventarul agricol al mosiei. Dar magazia
se afla tocmai n partea cealalta a curtii. Ca sa ajungi acolo, trebuia sa
treci chiar prin fata casei.
Misa tocmai se pregatea sa se strecoare afara, cnd deodata se dadu
ndarat, de era ct pe-aci sa-1 rastoarne pe Korovin, care se afla n
spatele lui. Korovin ncerca sa vada ce 1-a speriat att de mult pe
prietenul sau, dar Misa l strnse cu putere de mna, aratndu-i cu capul
spre casa.
Pe treapta de sus a scarii conacului statea o ba-trna nalta si slaba,
mbracata n rochie neagra si cu o broboada, tot neagra, pe cap. Capul

carunt si-1 tinea plecat, iar pe fata-i brazdata de cute adnci se profila
un nas ascutit si .ncovoiat ca la pasarile de prada. Silueta ei dreapta,
cernita si nemiscata parea lugubra si amenintatoare n tacerea pustie a
conacului paraginit.
Baietii nmarmurira.
Batrna se ntoarse, facu ncet ctiva pasi rigizi - parea ca nici nu
ndoaie genunchii - apoi intra n casa.
- Ai vazut ? .sopti Misa.
- Mi s-a facut inima ct un purice - i raspunse Korovin, rasuflnd
anevoie.
Cap. 6 ACUM, CE-1 DE FACUT ?
Cnd Misa si Korovin se ntoarsera n tabara i gasira pe toti adunati
acolo. Nu dadusera de urma fugarilor nici n padure.
In seara aceea, baietii s-au asezat la cina foarte obositi si framntati de
tot felul de gnduri. Erau amarti de cautarea lor zadarnica si totodata
ngrijorati de soarta celor doi prieteni disparuti. Si, colac peste pupaza,
i mai anunta si Kit ca alimentele pe care le aveau abia daca vor mai
ajunge pentru o zi.
- Te iei pesemne dupa pofta ta de mncare - l
ntepa Ghenka.
Kit se supara :
- N-aveti dect sa vedeti. Untul e pe sfrsite, pes-metii la fel... De crupe
nu mai vorbesc...
- Nu te mai agita atita ! i spuse Misa. Mine, Ghenka si Beaska or sa
plece la Moscova dupa alimente.
De data asta sari n sus Ghenka :
- Numai atita stiti : Ghenka si iar Ghenka ! Va nchipuiti ca e asa mare
placere sa te cari cu sacii n spate pe o asemenea caldura ? Si unde mai
pui ca trebuie sa cersesti alimentele de la parinti ! Unii nu-s acasa, altii
n-au pregatit nimic... Te rogi de ei, te rogi... i tot pisezi...
- N-avem ncotro - spuse Misa. Doar n-ai vrea sa ne hraneasca statul !
Statul nostru de-abia acum ncepe sa se refaca. Si pentru parinti e
greu, nu-i vorba. Peste zece mii de copii din regiunea Volgai au fost
repartizati la diferite familii din Moscova. Afara de asta, fiecare
locuitor din Moscova si da salariul pe o zi n folosul regiunilor

nfometate. Trebuie sa ntelegi ! Ridica semnificativ lingura n aer : te

trimit pe tine, deoarece tu ai o oarecare experienta.
Umplndu-si gura cu casa, Ghenka zimbi cu satisfactie :
- Asta da ! Am eu felul meu de a vorbi : lurocika al dumneavoastra se simte foarte bine, s-a n
grasat... si are o pofta de mncare... de lup. Ieri n
cepuse sa roada coada caprei proprietarului".
Si-atunci sa vezi cum mi dau... La naiba ! Daca am
gasi niscaiva sefi bogati sa ne patroneze, atunci
ne-am mai satura si noi ; daca ne-ar lua vreo fabrica
de zaharicale...
- Mai bine una de mezeluri - oita Kit. Si, nchipuindu-si cura ar sri n. tigaie un crnat prajit,
nchise ochii de placere.
Copiii sfirsira cina, dar ramasera n jurul locului. Cei care erau de
serviciu spalau vasele. Kit, miscind ncet buzele, numara n soapta
pungile cu faina si bucatile de pune. Fata lui grasa exprima o adnca
preocupare, ca ntotdeauna cnd ochii vedeau,, iar minile pipaiau ceva
ce putea fi mincat. Ghenka si Beaska pregateau saci si pungi pentru
alimente. Mai bine zis, Beaska era acela care le pregatea. Ghenka se
multumea doar sa-i dea indicatii, el fiind preocupat de faimoasa lui
servieta. Era uzata, ce-i drept, dar era din piele si avea tot felul de
despartituri si buzunarase, precum si nchizatori lucioase, nichelate.
Ghenka era foarte mndru de ea si o lua cu dnsul ori de cte ori pleca
la Moscova dupa alimente. I se parea ca servieta lui face o impresie
deosebita asupra parintilor. Ca sa sporeasca aceasta impresie, Ghenka,
discutnd, punea servieta pe masa si, cu multa importanta, o deschidea
si o nchidea, paca-nind din ncuietori.
- Nimeni nu-i rezista.! spuse Ghenka. (Vorbea
desigur de servieta lui.) Daca n-ar fi fost servieta
asta, vi s-ar fi lungit urechile de foame.
n timp ce Ghenka facea tot felul de figuri cu servieta, nsotitorul lui
trebuia sa care sacii cu alimente.
- Uite ce, Ghenka - i se adresa Misa - parintii lui Igor si Seva nu
trebuie sa stie nimic. ncearca ntr-un fel cit mai diplomatic sa afli
daca nu cumva Igor si Seva snt la Moscova.

- Las' pe mine ! Sa n-ai nici o grija, le lamuresc eu pe toate.

- Sa fii cu bagare de seama,, nu cumva sa-i alarmezi pe parinti !
- Ti-am spus doar sa n-ai nici o grija ! Nici n-au s bage de seama
mamele' lor cnd am sa le descos. O s-o iau asa, pe departe...
- Ei, ce-ai sa le-ntrebi, de pilda ?.
pi; n-am fie glnd al le ntreb rtlmi Asa. <^n Vofba II .-'nfi -.pun
inlr-o dnari : Igor al dnm'1; re r!c- glnd ai vin;, pe ac*a ...
- Cine a* le creada ?!
- Bine, atunci a ai ai apun : Trebuie ai vini la
Moscova, m.i ;< si o aa-n Iar eu li voi raspunde : Ser d mi-a luat-o
nainte." A| este ?" Ea o sa-mi i Atunci (mi iau respectuos rar si-l trag
acestui lgor o bai piua la etajul al treilea '."> N-are rost s-l bati - Intr-adcvar, o ros I are bataia ?
nsa va trebui sa-i nvatam minte.
- el se uita cu dispret la Slavka -lisa tabara I as* ti mearga
Gaenka cn Beaafca Bea*ka roi li raspicai
- Sigur ca ml duc. Dar 1 atrti, dn> ' >renka
I ma puni numai pe mine ai car ancti
ca el ai-fi poata face vmt cu aarvieta, Aata-i I Vo apun de pe-a< um !
- Dar cnri te-am pus eu numai pe tine ai o
culft ac repezi Ghenka. plin de in
are
- Totdeauna I sarira Mi cei
cu Gbenka dupa alimente.
- Uniatei striga Miaa Liniate! O ai 4
O vreme rimasera cu totii ' oka
tltea griji ai
Focul de tabara ardea ca t .ri vie narate trosneau, mist te de vi|
peau In vizduh. tnaj*i|ii< >e bezna
- Liniste ! sopti deodata Zina.
Tacura cu totii, ntorcndu-si privirile spre padure. Auzira trosnind o
creanga... Apoi nca una. Frunzele fosnira parca miscate de un vint
usor. Apoi se auzi un oftat... Misa se ridica facndu-le semn celorlalti
sa nu se miste, iar el ramase n picioare, ncremenit parca, privind fix
spre padurea ntunecoasa si ascul-tnd zgomotele ciudate...
Oare nu cumva se ntorsesera n sfrsit Igor si Seva ?

Cap. 7 VASKA JERDEAI

Dar nu era nici Seva, nici Igor.
De foc se apropie Vaska Jerdeai, un flacaiandru nalt, care purta o
camasa alba si niste pantaloni strimti, de pnza, ce de-abia i acopereau
genunchii slabi si ciolanosi. II poreclisera Jerdeai1, deoarece era prea
nalt pentru vrsta lui si foarte slab. Locuia cu mama si cu fratele sau
mai mare, Nikolai, tocmai la marginea satului, ntr-o casuta pe
jumatate dar-mata. Tatal lui murise n razboiul cu nemtii.
Dintre toti copiii satului, Jerdeai se mprietenise cel mai mult cu
comsomolistii. Si lor le era drag. Jerdeai era blnd, saritor. E adevarat
ca era superstitios, creznd n draci si n alte nazbtii, dar cunostea bine
padurea, rul si stia sa povesteasca frumos tot felul de istorii
extraordinare si de necrezut. Fratele lui mai mare, Nikolai, era tmplar
si ajuta copiilor la amenajarea clubului.
- Tu esti, Jerdeai ? rosti, dezamagit, Misa.
- Eu !
Jerdeai zmbi prietenos si se aseza Unga foc. Avea un cap mare, iar n
lumina tremuratoare a focului de tabara, paru! lui blond, taiat n scari
(se vede ca fusese 1ims cu o foarfeca proasfal. pre si ma hur-lit ca
de obicei. Adunind carbunii cu un vreasc, spu- In sat se vorbeste ca din tabara voa i au disparut doi pionieri.
- Fleacuri - ii raspunse Misa, cu o ;nta prefacuta. O sai gasim.
Jertfeai clitina din cap
ndoiala :
- Nu poti sa stii... Daca au apucat-o spre puntea
Golghinskaia. se prea poate sa nu se mai ntoarca.
Interesati de spusele lui Jerdeai, copiii se <" nsera si mai mult in jurul
focului.
- Ce fel de punte-i asta ? ntreba Zina.
- Puntea asta ? Un drum prin padure.
- E un drum facut din vreascuri, uneori busteni, care trece peste o
mlastini -Slavka.
- Chiar asa - confirma Jei ai. Din vreasc ti trece peste mlastina.
AM facut drumul asta nu mai e folosit de nim< Ghenka ntreba cu
nerabdare;
Note :
1 Jerdeai - de la jerd - par, prajina. (n.t.J

- Si ce voiai sa spui despre puntea asta ?

- Despre Golghinskaia } Uite ce, daca I vostri au luat-o pe
puntea asta, s-ar putea sa u ac mai ntoarca.
- Adica s-ar putea ineca ? in1 >
ma K
Jerdeai clatina din cap .
- De necat nu s-or ineca ei, dar daca o si vada pe batrinul conte, au sa
moara de fric i
- Iar incepi sa scornesti bas me - spuse (J tka.. ziuibind ironic. Nu te-ai
ai ph - i de bal ieto astea ?
- Nu scornesc nimic - ^ Jerdeai . rn - e adevarul adevarat. Doai
:>atru Cie acolo, in mlastina, zace contele ci. :*. I Iui. Pri
tile acelea a trait o mparateasa
dinte de Na
poleon. Cind a-a suit pe tron mpi casa asta. a dat
porunca sa fie on it bat iul ci.preuni cu
fiul lui. N-a lisat si fie inmormntati. A porunci: si fie aruncati in
mlastini, cici toai i li J sai calce fn picioare. Si asa car ei, aruncati a~
- Dar ce legatura are povestea asta eu baietii nostri ? ntreba Misa.
- Ascult mai nti... Prin urmare, acolo zace ba-trnul conte cu
fecioru-sau. Dar cum v-am spus, n-au fost nmormntati asa cum se
cuvine, de aceea sufletele lor se chinuiesc Nu pot sa ajunga nici n rai,
nici n iad...
- Vai, vai ! Sa te prapadesti de rs, nu alta t striga Ghenka. Trancaneli
babesti !
Dar Korovin, suparat, spuse :
- Mai taci din gura si lasa-ne sa ascultam ce spune.
- Se chinuiesc sufletele lor - continua Jerdeai, trist si cu o voce aspra.
Tot ofteaza acolo n mlastina. Am fost si eu si i-am auzit. Batrnul
conte ofteaza nabusit; ofteaza ce ofteaza si-apoi nu-1 mai auzi. Dar
cel tnar se tnguie asa de tare, de parca plnge, zau asa !...
- Ce grozavie ! soptira surorile Nekrasov si se uitara cu teama spre
padure.
Se nfricosara si mai tare si venira mai aproape de foc.
Jerdeai povestea cu glas ncet, potolit, ca un mosneag:
- La miezul noptii, batrnul conte iese din mlas
tina pe punte. E batrn si barba i ajunge pna la ge
nunchi ; are parul carunt si fata alba ca varul. Iese

si asteapta. Daca zareste vreun drumet, graieste:

Du-te la mparateasa si spune-i sa ne nmormnteze
dupa datina crestineasca. Fii bun si du-te!" Si te
roaga de ti se rupe inima... Apoi ncepe sa faca ple
caciuni si, n loc sa-si scoata palaria, si scoate ca
pul, l tine n mini si se ploconeste ntr-una. De buna
seama ca oricine se sperie si rmne tintuit locului
de spaima. Si batrnul conte tot face la temeneli,
tinndu-si capul n mini si pasind spre tine. Tu tre
buie sa rami nemiscat. Daca stai pe loc, el se apro
pie mult de tine, apoi se face nevazut. Dar daca o iei
Ia fuga. cazi ca trasnit. Cazi si contele te trage n
mlastina.
- Si pe multi i-a trt asa ? zmbi Misa.
- nainte vreme a luat destui. Dar acum nu mai trece nimeni pe acolo.
Au tost si de la Moscova, au sapat prin mlastina... dar parca au putut fi
gasiti ? ndata ce a plecat militia, ei au venit napoi.
- Dar de ce au fost executati? ntreba careva.
- Cine stie 1 Unii spun ca pentru tradare, altii vorbesc de o comoara. O
comoara mparateasca pe care au tainuit-o.
- Sigur - l zeflemisi Ghenka - neaparat o comoara! Fara comoara
nici ca se putea!
Misa arata cu mna n directia conacului boieresc :
- Contii de care ne povestesti tu acum snt cei care au avut n stapnire
mosia asta?
- Da, de ei vorbesc - si Jerdeai ncuviinta din cap - despre stramosii
lor. Contele care a fugit n strainatate e nepotul astuia ce zace n
mlastina.
Misa casca !
- Povesti...
- Nu vorbi asa - fi mustra Jerdeai - spun batrni!
- As, putin mi pasa de ce spun batrnii - si Misa dadu din umeri. Cte
minuni n-au povestit si despre moaste! Dar n sicriele lor nu s-a gasit
dect pleava. nselatorie! Opium! Cauta sa va mbrobodeasca la cap...
asta-il

Apoi si privi ceasul. l purta la mna, dar fusese transformat dintr-un

ceas de buzunar si era asa de mare, nct manseta camasii na reusea sa1 acopere cu totul. Era opt si jumatate.
- Suna stingerea! dadu el ordin gornistului.
Si n linistea noptii se auzi sunetul goarnei.
Lufndu-si ^amas bun de la Jerdeai, Misa i spuse :
- Mine o sa venim sa aranjam clubul. Tu sa te duci cu baietii la padure
si sa taiati niste crengi de brad. Ne trebuie ca sa mpodobim clubul.
- Asta se poate - se nvoi Jerdeai. Dar voi o sanii aduceti carti?
- Negresit! Si te rog sa-i spui lui Nikolai sa vina si el, sa ne-ajuie sa
terminam scena si bancile.
- O sa vina ! fagadui Jerdeai, cu convingere.
Camasa alba se mai zari o clipa printre copaci,
apoi se auzi un fosnet de crengi si din nou se facu liniste.
- Cum de nu-i e frica sa umble noaptea singur prin padure ? ! se mira
Zina.
- Si de ce s-ar teme ? sari Ghenka, umflndu-se n pene. Eu ma duc n
plina noapte oriunde. Chiar si pe puntea asta prosteasca despre care sa vorbit adineauri.
- Ai face mai bine sa te duci la culcare - i-o reteza Misa - altminteri
mine ai sa scapi trenul.
Toti se retrasera n corturi. Un timp se mai auzi zarva si rsete. Misa
facu ultimul rond, inspectnd santinelele. Se oprea n dreptul fiecarui
cort, spu-nnd : Acum, la culcare!"
In cele din urma se culca si el. Peste tot se nsta-pni linistea.
Luna si arunca razele-i de aur asupra taberei adormite. Dar nu toti
dormeau. Santinelele umblau pe pajisti, se intlneau lnga pavilion,
apoi o luau n directii opuse.
Misa sta culcat si se gndea la Igor si Seva. Unde sa fi disparut ? Si ce
masuri va trebui sa ia mine, daca nu vor fi gasiti la Moscova ?
Slavka nu putea sa doarma nici el. Se mustra singur pentru faptul ca
baietii disparusera tocmai cnd tabara ramasese n grija lui.
Fetele si ncordau auzul, cautnd sa prinda n linistea noptii freamatul
padurii si, gndindu-se la cele povestite de Jerdeai despre
Golghinskaia, si trageau plapuma peste cap.

Korovin se gndea ca conacul boieresc este potrivit, in. general, pentru

a lua fiinta in el o comuna. si spunea ca batrna, desi e fioroasa,
directorul caminului de copii, Boris Sergheevici, o s-o ia n primire n
asa fel, nct o sa-si bage ea mintile n cap.
Ghenka, de cum se culca, adormi numaidect.
Beaska, culcat si el, se gndea cu indignare cum Ghenka si va agita
servieta, iar el, Beaska, va trebui sa care sacul cu alimente... Cauta de
pe acum un raspuns potrivit si plin de demnitate pe care sa'-l dea lui
Ghenka si jubila gndindu-se ce mutra va face Ghenka cnd va vedea
ca el, Beaska, a luat doi saci n loc de unul, ca sa mparta greutatea n
mod egal.
Cel mai mult s-a perpelit Kit. Tot socotea ce fel de alimente vor aduce
mine de la oras Ghenka si Beaska si ce se va putea pregati din ele. In
cele din urma, cu gndul la prnzul de a doua zi, adormi .si Kit.
Cap. 8 NIKOLAI, FRATELE LUI JERDEAI
Misa se trezi. Prin crapaturile cortului patrundeau primele raze de
soare. Mirosea a crengi uscate de brad, care serveau copiilor drept
asternut.
Misa dadu foaia de cort la o parte, scoase ceasul si se uita la el. Era
numai patru si jumatate... Sau poate ca a stat ?... TI duse la ureche, dar
i auzi tacanitul monoton. si trase apoi plapuma peste cap, ncercnd
sa adoarma, dar somnul nu reusea sa-1 cuprinda.
Tot felul de gnduri l nelinisteau. La grijile care l framntau n
calitatea sa de conducator al taberei, se mai adauga si gndul la Igor si
Seva. Unde puteau sa fie? Nemaiputnd sa adoarma, Misa iesi ncet
din cort, fara sa-i trezeasca pe ceilalti.
Pajistea era nvaluita ntr-o lumina stravezie si rece. n vrful copacilor
se auzea larma pasarelelor. Lnga pavilion, miscndu-si alene
picioarele, se plimba Iurka Palitn, care era de garda. Saska Gu-ban
dormea proptit cu spatele de trunchiul unui copac... Sigur, dorm cu
schimbul ! Auzi, cnd snt de garda ! Cum vine asta ?...
Misa se apropie tiptil de Guban si-i dadu un bobr-nac. Guban sari n
sus si se holba la Misa.
- Cnd esti de garda n-ai voie sa dormi! i sopti Misa, autoritar.

Apoi facu rondul. Totul era n ordine. Mai erau doua ore pna la
desteptare. Ar putea sa se mai culce. Dar daca s-a sculat, nu mai are
rost sa se culce iar... Tot n-o sa mai doarma Mai bine sa se duca la
scaldat, asa o sa-i piara somnul,..
O boare racoroasa venea dinspre ru. Boboci de nuferi, cu petalele
nchise, se ridicau deasupra apei, odihnindu-se pe frunzele verzi si
late. Malul era umed de roua.
Misa se dezbraca, se arunca n apa rece ca gheata si, notnd
voiniceste, o lua spre malul opus. Rul era ngust, dar adnc. Trecu not
rul de vreo trei ori, pna ce se ncalzi. Dar cnd iesi pe mal, simti din
nou ca-1 ia frigul. Clantanind din dinti, trebui sa sara cam mult ntr-un
picior pna sa nimereasca cracul pantalonului.
Apoi l vazu venind spre ru pe Nikolai Rbalin, fratele lui Jerdeai, cu
nca an taran din satul lor, Kuzmin, un barbat n vrsta, posomorit si cu
o barba mare. Ei se apropiau de un mic cot al rului. unde, nemiscate,
se odihneau pe apa cteva barci obisnuite.
Vazndu-I pe Misa, Nikolai i zmbi si-i facu un semn prietenesc cu
mna. Era un barbat cam de douazeci si cinci de ani, nalt, uscativ si
mbracat ntr-o manta soldateasca, veche, fara gaica. Dar fata lui, desi
slaba si cu pometii iesiti n afara, cu nasul lung si ascutit, cu buze
palide si subtiri, era totusi bnda, prietenoasa.
- Cam racoare pentru scaldat, nu-i asa ? i spuse Nikolai, zmbind.
- E cam rece - raspunse MisaCum tot n-avea ce face, merse cu ei pna la barci.
Kuzmin si facu de lucru cu lacatul. Rasucindu-si o tigara, Nikolai,
tacut, l privea pe Misa, zmbind nu se stie de ce, poate pentru ca-1
ntiinise pe el sau poate ca se arata o dimineata att de minunata...
- Nikolai - i se adresa Misa - ti amintesti
cred, ca ne-ai fagaduit ca azi o sa ne-ajuti la club ?
- O sa va ajut - i zmbi Nikolai - ma duc cu Sevastianovici pna n
lunca Halzin, dar ma ntorc si viu negresit.
- Sa mi ne tragi pe sfoara !
Kuzmin izbuti n cele din urma sa descuie lacatul si arunca lantul n
fundul barcii. Nikolai se sui n barca si spuse.:
- Cum sa va trag pe sfoara ? Se poate una ca. asta !

Kuzmin sani si el n barca si, proptindu-si piciorul de bancheta,

mpinse cu lopata barca, desprinznd-o de mal.
Kuzmin purta o camasa nencinsa cu bru, pantaloni de pnza, iar n
picioare avea niste cizme cu carmbul scurt, ponosite, semannd mai
mult a sosoni. Asa i s-a ntiparit lui Misa n minte figura lui Kuzmin:
un taran barbos, cu parul nclcit, spriji-nindu-se .cu piciorul de
bancheta barcii pentru a o mpinge cu vsla de la mal...
- Te asteptam la club - spuse Misa Tuf Nikolai.
Nikolai i zmbi din nou, vrnd sa-1 asigure ca nu-1 va nsela; o sa-si
tina fagaduiala.
Cap. 9 IN SAT
Dupa dejun, Ghenka si Beaska plecara la gara.
Taxa pentru tramvai si tren intrase de mult n vigoare, dar baietii nca
nu se obisnuisera cu asta. De altfel, detasamentul nu prea dispunea
de bani.
- O sa calatoriti fara bilet - le spuse Misa - dar la ntoarcere sa
cumparati unul. Sa-1 tina Beaska ; el o sa stea Ing sacii cu alimente;
Ghenka va sti cum sa scape de controlor.
- N-avem nevoie de nici un bilet - declara Ghenka - doar nu calatorim
noi pentru prima data. O sa mearga si-asa.
- Nu ! E greu sa te strecori cu sacii. O sa pierdeti din alimente fugind
de colo-colo. Neaparat trebuie sa cumparati un bilet.
Korovin veni si el pna la gara sa-1 ntmpine pe Boris Sergheevici,
directorul caminului.
Grupa Zinei Kruglova ramase n tabara, ca sa se ocupe de treburile
gospodaresti. Ceilalti baieti, condusi de Misa si Slayka, plecara n sat.
Satul se afla risipit la poalele dealului, chiar pe malul rului. Casele
facute din brne si acoperite cu paie se nsirau de-a lungul unei ulite
largi. Curtile erau mprejmuite cu salcii. Casele bogatanilor aveau un
cat si temelie din caramida rosie, iar casa chiaburului Erofeev era toata
din caramida. Stejari falnici, batrni, cte doi-trei la un loc, se zareau
pe ici, pe colo. Lnga casele noi, durate de curnd, mai zaceau nca pe
jos resturi de lemn strujit.

In sunetele trompetei, detasamentul trecu prin sat si se opri lnga

cladirea sovietului satesc, n spatele caruia se afla o magazie. Acesta
era lacasul viitorului club.
Atrasi de sunetul goarnei si de aparitia detasamentului care trecea prin
mijlocul ulitei, baietii si fetele din sat alergau din toate partile. Cei mai
marisori se apropiara mai mult de detasament, cei mai mici .stateau
mai la o parte; cu degetele n gura si holbnd ochii, ei se uitau la
pionieri, desi i mai vazusera si pna atunci.
Jerdeai nsa nu se zarea nicaieri.
- De ce n-ati adus crengi de brad pentru club? i ntreba Misa.
- Ne-am dus de dimineata la padure, dar el a nceput sa faca atta
galagie, atta taraboi ! raspunse un baietas negricios, poreclit Musca".
- Cine el" ?
- Cine altul dect... duhul padurii. Pionierii izbucnira n rs. Musca" se
uita cu teama n jur :
- Degeaba rdeti. E pacat sa rdeti !
Kit, care de asta data nu reusise sa ramna la bucatarie, le spuse :
- Dar cnd e vorba sa strngeti vreascuri, ciu
perci sau lemne, atunci, sigur, nu va e teama.
Musca" clatina din cap :
- Asta-i altceva. Atunci duhul padurii tace, nu se
supara. Dar pentru club nu da voie, se supara.
.- Las' ca ne descurcam noi si fara el - spuse Misa. Slavka, da o fuga
cu grupa ta si adu crengi de brad ; ntre timp, noi o sa ne ocupam de
carti.
Cu cartile aveau mare bataie de cap. Unii copii adusesera cartile citite,
altii o pornira napoi acasa dupa ele, iar altii cereau carti noi,
promitnd ca pe cele luate le vor restitui mai trziu. Si ct timp le trebui
pna sa aleaga cartile noi! Fiecare rasfoia cartea pe care o lua, apoi o
rasfoia pe cea a vecinului si, desigur, aceasta din urma i placea mai
mult. Cartile cu poze aveau mare trecere, dar carti antireli-gioase nu
luau. Spuneau : Daca o vede mama, o arunca".
. Se mai apropiara: nca doi baieti'. Unul gras, buzat si cu nasul numai
ct un nasture. Era Senka, baiatul chiaburului Erofeev. Celalalt, cam de
saisprezece ani, un lungan prostut, Akimka Balbes, desi' baiat de om
sarac, era prietenul si sluga credincioasa a lui Senka Erofeev.

- A ! nacni Senka. Tineri pionieri, capete de tuci,

din, plumb'facuti, va uitati de sus, dracu v-a adus !...
Asta ce-i ? ! si smulse o carte din rnna unei fetite.
Iarasi ceva mpotriva lui dumnezeu ?!
Apoi, cu un zmbet supus, dar n acelasi timp obraznic, el se adresa lui
Misa :
- Mai bine. mi-ai da-o mie s-o citesc t
- Pot sa-ti dau si tie.. Dar nu pe asta. Pe asta o fa Vera-.
Misa lua linistit cartea din mrna lui Senka si i-o napoie Verei.
- N-ai dect s-o dai unei mucoase - spuse dispretuitor Senka. Apoi
ntreba cu subnteles:: Dar de ce snteti asa de: putini?- Nu cumva
ceilalti au fugit?
- Au ramas toi tabara - i raspunse Misa.
- Las' ca stiu eu ! Senka se ntoarse catre Akimka Balbes : Au dat bir
cu: fugitii. Acum nu mar aveti de unde sa-i luati.
- Si tu te bucuri 1 interveni Musca", dojenitor.
- Tu sa- taci! se rasti Senka la el. Sa-mi dai pluta,, ca-ti sucesc gitul,
auzi ?
- Da' n-am luat nici o pluta !
- Minti, ai luat-o! Ai furat-o mpreuna cu Jer-deai.. N-aveti ce va
trebuie si furati de ia altii, golani nenorociti !.
Cuprins de o banuiala, Misa ntreba::
- Ce fel de pluta ?
- Jerdeai si, Musca." mi-au furat pluta - i raspunse suparat Senka. lau dat drumul pe apa, ticalosii, dar nu spun ncotro. Pungasii !
- Si de ce crezi ca tocmai ei au facut asta ?
- Pai cine altul ? Jerdeai e un pungas. Iar fratesau, nu 1-a omort pe Kuzmin ? L-a omort. Acum o sa
stea la racoare.
- Al cui frate? Care Kuzmin? ntreba Misa,
nedumerit.
Cu o bucurie ascunsa, dar prefacndu-se mirat, ca un intrigant de soi,
Senka se uita la Misa :
- Pai ce, nu stii nimic?
- Nu stiu !

- Cum ? Nu stii ca Nikolai, fratele lui Jerdeai, l-a omorit pe Kuzmin ?

spuse Senka, facnd o mutra speriata. Pe Kuzmin, un taran de-al
nostru. L-a mpuscat cu levorverul. Cum de nu stiti! Tot satul a fost
acolo ! A fost si doctorul, si militia. I-au si dus Ia oras : si pe Kuzmin,
pe mort, si pe Nikolai, banditul ala.
- Cnd s-a ntmplat asta si unde ? ntreba Misa, cu o emotie pe care nu
si-o mai putea stapini.
- Azi dimineata. n lunca Halzin. Acolo l-a mpuscat Nikolai. Si barca
a ascuns-o. Si mai era si activist! Toti activistii snt niste banditi!...
- Dar Jerdeai unde-i ?
- Cine stie! O fi acasa. Ii e rusine poate sa mai dea ochii cu lumea si
sta nchis n casa... Si voi nu stiti nimic! Ce mai pionieri, ce mai
comsomolisti! Akimka, sa mergem...
Si, mnctid seminte, pornira cu pas taraganat pe ulita. Zapacit si
dezorientat, Misa se uita n urma lor. Poate ca Senka n-a spus dect
minciuni... Dar Musca" rosti trist:
- E adevarat. Nikolai a fost arestat si l-au dus
la oras ntr-o caruta.
Misa i dadu ordin lui Slavka sa porneasca cu detasamentul spre club,
iar el o lua la fuga spre Jerdeai.
Cap. 10 UN ASASINAT MISTERIOS
Abia acum baga Misa de seama ce fierbere domnea n sat.
Pretutindeni, taranii stateau adunati gru-puri-grupuri, iar Inga cladirea
cooperativei o multtime de oameni facea o zarva nemaipomenita.
Dupa felul agitat n care vorbeau, ntrerupndu-se unul pe altul, se
vedea ca discutau tocmai despre acest misterios asasinat. Si, ntradevar, parea de nenteles. ti venea greu sa crezi ca Nikolai a putut sa1 omoare pe Kuzmin. Cum era cu putinta ca un om att de blnd si de
cumsecade sa ucida ? !
Doar cu cteva ceasuri mai nainte i vazuse Misa pe Nikolai si pe
Kuzmin si statuse de vorba cu ei. Ii avea parca si acum n fata ochilor:
Nikolai. n mantaua lui soldateasca, ponosita, fara gaica, Kuzmin. cu
cizmele lur vechi, mpingnd cu vsla barca de la mal... Si dimineata
aceasta linistita, primele raze de soare, racoarea proaspata a rului si
nuferii ce rasareau printre frunzele late si verzi...

Nu, Nikolai nu e vinovat! E o nentelegere, o greseala... Pentru ce sa-1

omoare el pe Kuzmin ? Misa nu putea sa creada acest lucru nici n
ruptul capului. Cu cta satisfactie rautacioasa spusese Senka Ero-feev :
Toti activistii snt niste banditi!"
Ribalinii stateau tocmai la capatul satului, ntr-o casa lasata pe-o rfna
si acoperita cu paie. Marginile capriorilor subtiri se ridicau crucis
deasupra ei. Doua gemulete mici dadeau spre prispa. Usa. facuta din
scnduri prinse ca vai de lume, se deschidea ntr-o tinda rece. unde
erau atrnate hamuri si capestre, cu toate ca Rbalinii nu aveau nici cai
si nici macar o vaca. Se numarau printre taranii cei mai saraci, care naveau de loc vite...
- Buna ziua -- rosti Misa, intrnd n casa.
Mama lui Jerdeai, Maria Ivanovna. o femeie slaba, cu fata trasa, sufla
de zor n vatra pe care se gasea o oala neagra de tuci. ncercnd sa
aprinda focul. Auzind binetele. femeia nu se ridica ; ntoarse numai
capul si se uita la el. fara sa nteleaga ceva, apoi se apleca din nou spre
vatra.
Jerdeai rl privi si el cu indiferenta pe Misa, pe' urma ntoarse capul n
alta parte.
Pe lutul podelei se vedeau urme de matura. O masa de lemn lucrata
grosolan era toata numai zgrieturi de pe urma cutitului cu care fusese
razuita. De-a lungul rotilor stateau nsirate la\ite negricioase, care
prinsesera luciu. Se vedea c erau vechi de zeci de ani. ntr-un ungher
atirna o iconita afumata, cu doua ramuri uscate deasupra ei. Pe
peretele opus se alia portretul lui Lenin si un afis infatisind un soldat
din Armata Rosie, care ii strapungea cu baioneta pe fostii generali
Denikin, ludenici, baronul Yranghel, amiralul Kolceak. Soldatul era
mare, iar generalii mici ? negriciosi, blabanindu-se caraghios n
vrful baionetei.
- De ce nu vii la club ? l ntreba Misa pe Jerdeai, asezndu.-se Unga
el.
Jerdeai se uita la spinarea ncovoiata a mamei si nu spuse nimic. Misa
arata clin cap spre usa :
- Sa mergem !
- Pe Nikolai al nostru l-au arestat - ngna Jerdeai si buzele i
tremurara.

- Am auzit... l-am vazut azi dimineata cnd au plecat cu barca. Si pe

Nikolai, si pe Kuzmin.
Apucnd cu vatraiul o oala din cuptor, Maria Iva-Rovna spuse
deodata :
- Poate ca acolo sa luat la cearta, nu stiu. Nu
mai ca Nikolai nu putea sai Iaca seama. El nu-i In
stare sa omoare o musca. Si-apoi de ce sa-1 omoare ?!
N-aveau pricina de sfada. Si n-avea nici revolver la
el. Deodata arunca vatraiul, si acoperi fata cu uiinile si ncepu sa plnga . Patru ani a fost In armata..
Abia a nceput si el sa traiasca... si-acum, napasta
asta... Doamne, ce napasta !
Zguduita de plins, ea repeta n
mi: Ce pasta ! Ce napasta !"
- Trebuie sa oleci la oras ca sa-l aperi - spuse
Misa;
Maria Ivanovna isi sterse ochii cu sortul:
- Pentru asta trebuie sa ai bani. De unde sa-i iau ?
- N-ai nevoie de bani! La oras exista avocati care te apara si fara bani.
La Casa Tai inului. Ai sa vezi, Nikolai n-o sa pateasca nimic.
Maria Ivanovna ofta din greu si isi vazu ia: i vatrai si de oala.
Misa se uita la spinarea ei ncovoiata, slaba, spinare obosita de argat
care a trudit mult, apoi la Jerdeai, care statea tacut, si la toata saracia
din jur. Inima lui se strnse de mila si de iubire pentru oamenii acestia
asupra carora se abatuse asemenea napasta neasteptata. Si cu toate ca
Misa era convins ca Nikolai e nevinovat si ca judecatorii i vor achita,
ntelegea totusi ct de greu i e acuma lui Jerdeai si Mariei Ivanovna.
Stau n casa, le e rusine sa iasa pe ulita si nici la ei nu vine nimeni.
-j II ntreaba militianul - ncepu din nou sa vorbeasca Maria
Ivanovna : Tu l-ai omort ?" Nu, nu eu." Dar cine atunci ?" Nu
stiu !" Cum asa, nu stii ?" Uite asa, nu stiu. Am masurat lunca si
dupa aceea eu am plecat." Dar de ce ai plecat singur ?." Pentru ca
Kuzmin a plecat la Halzan."
tari Ce este asta Halzan" ? ntreba Misa.
E un rilet pe-aicea - explica Jerdeai. Se .naimeste Halzan. Mai
degraba un prau. Lunca se numeste Halzin.
Maria Ivanovna contin.ua :

-" Si Nikofai i spune: Kuzmin s-a dus la Halzan. Avea acolo niste
pripoane pentru prins peste. Tocmai ma apropiam de sat cnd am vazut
ca alearga oamenii dupa mine sirignd ca a fost omort Kuzmin.j Am
dat fuga napoi. Si, ntr-adevar, l vedem pe Kuz-min mort !" Cine a
tras n .el ?" Nu stiu." Dar barca unde-i ?" Nu stiu." Si militianul ia spus: Se vede ca nu te pricepi sa minti". Nici n-a stat sa desluseasca
lucrurile...
Misa ncerca sa-si imagineze si lunca, si pe cel omort, si pe Nikolai,
si oamenii din jurul lor, si pe militian... Poate ca prin apropiere
opereaza niscaiva banditi... Apoi se gin di numaidect la Igor si Seva.
Banditii le-ar fi putut face si lor de petrecanie... lata cte se-ntmpla...
Misa n-ar fi vrut sa-i lase singuri tocmai acum pe Jerdeai si pe Maria
Ivanovna. Se gin de a nsa ca, ntre timp, Korovin s-o fi ntors de la
gara cu directorul, asa ca trebuia sa se napoieze si el n tabara.
- :S.a nu va .f.ace:ti ,gryi - le spuse baiatul, ridi-Gndu-;se. Or sa sse
lamureasca ele toate. In cteva zile Nikolai are sa fie acasa. Poate ca lau dus la oras numai ca martor.
- Asta mo >cred - ofta Mania lvanovna. Adeva-nul nu iese la iveala
chiar asa de repede, ct ai bate din palme !
Cap. CI ,,CONTSA"
-Boris jberglieevici, .directorul caminului de copii, ei$a un om nca
tnar, nalt, .adus de spate si purta o haina militajeasca, pantaloni
bufanti de cavalerist si .cizme maro, acum -prafuite. Avea nsa
ochelari. Lucrul acesta 1-a mirat pe Misa. Haina militarea-sca, nca si
de cavalerist, si... ,poftim, ochelari! Nu prea se -potrivea.
Ochelarii i .dadeau tnr.ulu director un aer sever, ba chiar posomort.
El se uita cam ncruntat - cel putin asa i se paru lui Misa - la tot ce
vedea n jur : tabara, corturi etc, ceea ce l cam rcia pe baiat. Din ziua
n care fusese numit instructor al detasamentului, Misa devenise foarte
sensibil. I se parea ca cei mai n -v&sta nu-1 prea luau n serios, de
parca mar fi fast un instructor adevarat. Fara a-1 jprivi pe Boris
'Serghe.ev.ici, baiatul continua sa-i- faca observatie Zinei, pentru ca
grupa ei nu pregatise masa la timp. Da, /Boris Sergheevici o fi .el
director, dar aici, n tabara, el, Misa, este seful si instructorul detasamentului.

De altfel, n drum spre conac, Misa avu ocazia sa se convinga ca

directorului xiu-i placea nimic din cele ce vedea. Boris Sergheevici
arunca n jur asemenea priviri si tacea att de .semnificativ, nct Misa
ncepu, sa se simta prost ca conacul era att de .paraginii
O luara apoi spre aleea principala si deodata o zarira pe contesa".
Batrna statea pe terasa, nemiscata, tinndu-si capul drept, n aceeasi
pozitie rigida n care baietii o vazusera si atunci cnd se ascun-sesera
n grajd. S-ar fi zis ca-i asteapta. Si nu era de loc placut sa te apropii
de dnsa, cnd o vedeai atit de ncremenita.
Se oprira jos, linga primele trepte ale terasei, dar batrna nu cobor
spre ei. Un timp ramasera cu toti tacuti si nemiscati : batrna - sus, in
capul scarii, iar directorul cu baietii - jos.
Boris Sergheevici o fixa pe batrna cu privirea lui calma, scrutatoare pe care Misa o mai remarcase si alta data - cercetndu-i obrazul
ncadrat de paru-i carunt, nasul coroiat si sprncenele cenusii, parca
murdare. Baiatul baga de seama ca privirea iscoditoare a direc-torului
o stingherea tot mai mult pe contesa" ; ochii ei mari, rotunzi, atintiti
spre ei, erau plini de ura si neliniste.
Si cu cit se prelungea aceasta scena muta, cu atit mai mult simtea Misa
ca-i place calmul si siguranta lui Boris Sergheevici. Dar ceea ce i se
parea din cale-afara de ciudat era faptul ca si Korovin dovedea aceeasi
stapnire de sine, de parca batrna nici nu s-ar fi aflat de fata. Si doar
cnd venise pentru prima oara ncoace mpreuna cu Misa, lui
Korovin ,,i se facuse inima cit un purice".
In sirsit, batrna ntreba :
- Ce doriii ?
- Fiti att de amabila si coborili - vorbi Boris Sergh'eex ici, pe tonul
pedagogului convins ca elevul ii va ndeplini neaparat ordinul. Batrna
facu ctiva pasi, oprindu-se cu vreo doua-trei trepte mai sus de ei. Apoi
rosti dispretuitor :
- Va ascult.
Dar nu i se raspunse. Boris Sergheevici parca nici n-o vedea. Misa i
admira stapnirea de sine. Iata un adevarat conducator! Nu spune
nimic, nu rosteste nici un cuvnt si totusi ordona... Iata de la cine
trebuie sa nvete !

Numai dupa ce contesa" mai facu ctiva pasi si ajunse pe aceeasi

treapta pe care sta si Boris Sergheevici, acesta i spuse :
- Eu snt directorul caminului de copii numarul
0
suta saisprezece din Moscova. ngaduiti-mi sa n
treb cine snteti ?
- Snt custodele acestui conac - raspunse batrna.
- Foarte bine! rosti Boris Sergheevici. S-a luat hotarrea ca aici sa fie
organizata o comuna. As vrea sa vad casa.
Deodata contesa" nchise ochii. Misa se sperie.
1
se paru ca batrna si va da duhul chiar n clipa
aceea. Dar nu i se ntmpla nimic. Ramase un timp
cu ochii strnsi, apoi i deschise si spuse :
- Casa aceasta este declarata monument istoric. Am si acte n acest
sens.
- Aratati-mi-le - i ceru Boris Sergheevici, pe un ton rece.
Batrna scoase de sub broboada o hrtie, o tinu un timp n mna, apoi
L-o ntinse lui Boris Sergheevici. El o lua si, ncruntndu-se dupa cum
i era obiceiul, ncepu s-o citeasca. ntinzndu-se peste umarul lui
Boris Sergheevici, Misa si arunca si el ochii pe hrtie. In partea stnga
se vedea o stampila cam 'stearsa, violeta. Textul era batut la masina.
Deasupra scria cu litere mari : Adeverinta de custodie", iar mai jos,
cu litere obisnuite : Se adevereste prin prezenta ca conacul fostei
mosii Kara-gaevo, fiind declarat monument istoric, se afla sub
}<*
protectia statului. Nici o organizatie sau persoana particulara, n-are
voie sa foloseasca imobilul' fara a avea aprobarea sectiei guberakale.
de? nvalamnt. Cei care nui vor respecta susnumita dispozitie' vor' fi
socotiti infractori, care distrug bunurile pretioase ale statului,, si'
pedepsiti conform legilor n vigoare.
Director adjunct al: sectiei guberniale de nvatamnt; Serov.."
Mai jos se vedea iscalitura marunta si. lunga a acestui Serov.
- Totul' e n ordine- i spuse Boris; Serghcevici, restituindu-ii
adeverinta. Si cu toate, astea*, vom.organiza aici o colonie de munca:.
- Nu primesc ordine de la dumneavoastra - rosti": batrna, naltndu-si
capul - si- va rog'sa nu ma mai deranjati!

Le ntoarse spatele, urca scara si' disparui n dosul unei usi nalte de
stejar.
Boris Sergheevici dadu- o raita priir fosta mosie, cercetnd magaziile;
grajdurile, gradina, iazul si ogoarele ce se ntindeau dincolo de. conac
K'orovin privea si el cu luare-aminte la. ogoarele care se nvecinau cu
mosia. Apoi Boris Sergb.eev.ici spuse :
- Va sa zica chiar-Jn. apropierea Moscoveii au mai
ramas mosieri. Dupa ctraai ani de la revolutie ! Ex
traordinar I
nainte de a pleca, Boris Sergheevici se mai uita o data spre conac. Se
oprira si baietii. In' razele vii ale soarelui care asfintea-, pasarea de
bronz stralucea de parca ar fi fost de aur. Ea i priveai cui niste ochi
rotunzi,, plini de rautate; gata' parca- sa se desprinda de pe soclu si sa
se- arunce: asupra lor.
- E impresionanta pasarea asta 1 spuse Boris-Sergheevici.
- Eh, un vultur obisnuit! -' arunca cu dispret Misai.
- Crezi ? i ntoarse vorba Boris Sergheevici, dar parca cu oarecare
ndoiala n glas-, cum i se paru lui Misa.
.40
Cap. 12
PLANURI NOI
Boris Sergheevici si Korovin plecara Ia Moscova, In scnimb, peste un
ceas-doua, Ghenka si Beaska trebuiau sa se ntoarca n tabara. Desi
Misa ar li vrut sa creada ca baietii i-au gasit pe fugari la Moscova, era
aproape convins ca Igor si Seva sterpelisera pluta lui Senka si o
pornisera pe ru n jos... Dar daca totusi...
n sfrsit, Ghenka si Beaska sosira ; nu-i gasisera pe fugari la
Moscova.
Ghenka se prefacea ca e tare obosit, desi sacii i carase tot timpul
Beaska ; doar cnd ajunsesera aproape de tabara pusese si el mna pe
un sac, n semn de mare harnicie.
n saci aveau pihe berechet: sferturi, jumatati si chiar cteva pini
ntregi.
- Am cautat sa iau sferturi - se lauda Ghenka,
Daca-mi dadeau partea din mijloc, eu le spuneam :

Nu se poate, nu e coapta de ajuns, baiatul poate

sa capete ocluzie intestinala".
Si Ghenka si nsotea spusele cu gesturi teatrale.
Kit scoase din saci cteva pachete, cu crupe, un pachet cu fructe uscate
pentru compot si putina faina, care avea sa le prinda bine, caci putea
face din ea clatite.
- Crupele astea or sa ne-ajunga pentru mult
timp - sporovai Ghenka mai departe. Daca facem
economie, ne ajung pentru restul timpului ct mai
avem de stat n tabara. Asta numai daca Kit n-o sa
le nghita asa, nefierte. Ct despre zahar, aici stam
cam prost. Nimeni nu ne-a dat. Dar avem ceva bom
boane.
Bomboanele, asa lipite cum erau, au fost numarate pe loc, hotarnduse sa se dea la ceai, dimineata si seara, cte doua de fiecare.
Apoi Kit mai scoase din sac o bucata de slanina, un pachet cu
scrumbii, niste unt topit, nvelit ntr-o
41
firtie cerata, sl vreo douazeci de oua fierte. Afara de asta, Ghenka i
nmna lui Misa ceva bani : treizeci si opt de ruble.
- Buna recolta ! se bucura Misa. Vezi, Ghenka,
ce nseamna sa te duci tu ?
Ghenka vru sa mai spuna ce daduse fiecare parinte n parte, dar Misa
l opri :
- Doar le folosim pe toate n comun, asa ca n-are importanta cine si ce
a dat. De vreme ce alimentele au nimerit n sac, nseamna ca apartin
ntregului detasament. Sa nu mai vorbim de asta, mal oine spune-mi
ce-ai aflat n legatura cu Igor si Seva ?
- Am ajuns acasa la Seva - ncepu sa povesteasca Ghenka. Ma adresez
foarte respectuos mamei lui si-i spun: Buna ziua!" Ea, de asemenea,
mi raspunde: Buna ziua !" Apoi eu ii spun : Sa vedeti, am venit
dupa alimente", iar dnsa ma ntreaba : Dar Seva al meu ce mai
face ?" Eu i raspund : E bine, se scalda". Si cnd se ntoarce?" ma
ntreaba ea. Peste cteva zile", zic eu. Da' de ce asa cu-rnd?" Ca sa
ne-aduca niscaiva carti". Foarte bine. Transmiteti-i salutari."

Ne-am luat ramas bun si am plecat. Cam la fel a fost si la I,gor.

- Cam la fel, dar nu prea - arunca Beaska, marele luptator pentru
adevar.
- Iar ncepi - rosti ncet GReTTtrar""
- Spune-mi, cum s-au petrecut lucrurile la Igor? l ntreba Misa,
presimtind ca Ghenka iar a facut o boroboata.
- Cum am plecat de la mama lui Seva - ncepu Beaska - Ghenka mi
spune : Nu-mi place de Ioc cum ne-a vorbit mama lui Seva. E cam
suspect. Poate ca Seva a si sosit acasa si se ascunde, dar a ndemnat-o
pe maica-sa sa nu ne spuna nimic. Nu, la Igor o sa procedam noi
altfel, n-o sa ne mai traga ei pe sfoara". Eu i-am atras atentia : Nu
mai scorni nimic, Ghenka, sa nu iasa cumva rau". Poti sa zici ca nu team prevenit ? !
42
- Hai, da-i nainte - rosti Ghenka. ncruntat -> am sa raspund la urma.
- Cum spuneam - continua Beaska - ajungem la Igor. Nu era dect
bunica-sa. Maic-sa era la serviciu. Ai sa vezi - mi sopteste Ghenka
- ce-o mai trag eu de limba pe batrnica asta.'" Eu ncerc sa-t potolesc,
dar Ghenka nu ma asculta si zice : Buna ziua, am venit sa-i vedem pe
Igor". Dar bunica raspunde: Igor nu-i acasa, e n tabara". Atunci
Ghenka i face cu ochiul si-i spune : N-are de ce sa-ti fie frica de noi,
caci si noi am fugit din tabara si-acum vrem sa ne sfatuim cu Igor ce
sa facem". Bunica clipeste din ochi fara sa priceapa nimic, iar Ghenka
i da nainte: Cheama-1 repede pe Igor, ca ne grabim".
Batrnica a ramas trasnita. Abia de mai sufla. Apoi a nceput sa strige :
Vai de mine ! Igor a fugit din tabara ! Unde-o fi fugit? Unde poate sa
fie ? Vai, vai, ce ne facem ? Trebuie sa-i spunem maica-si! Sa anuntam
militia !..."
Ghenka o sfeclise. Atunci a spus ca a mintit. Eu, de asemenea,
ncercam s-o conving ca Ghenka a glumit : daca Igor ar fi fugit cuadevarat, ce rost mai avea sa venim sa cerem alimente pentru el ?
Ahia-abia am putut s-o linistim pe batrnica. Dar daca am linistit-o
pentru moment, cu siguranta ca o sa-i povesteasca cele ntmplate
mamei lui Igor. O sa vedeti!

- Iti lipseste complet simtul raspunderii - l apostrofa Misa pe Ghenka,

suparat. Nu poate omul sa-ti ncredinteze o sarcina ! Nu-i de ajuns ca
din cauza ta au fugit Igor si Seva, acum i-ai pus pe jeratic si pe parinti.
Si doar ti-am atras atentia ! Gata, s-a ispravit! Dupa ce-i gasim pe
baieti, ti iau conducerea grupei.
- Cum vine asta ?! bolborosi ncurcat Ghenka. Snt doar comsomolist,
am fost numit...
- Cu att mai rau ca esti comsomolist! Sa-ti fie rusine ! Toate le faci pe
dos.
43
Cap. 13
UN PICTOR ANARHIST
Fara ndoiala, fugarii trebuie cautati pe cursul rului. E limpede, au
plecat cu pluta lui Senka si, de huna seama, la vale. Ce rost ar fi avut
s-o ia mpotriva curentului? Dar cum sa-i ajunga din urma ? Cel putin
dac-ar avea o pluta... dar si pluta nainteaza ncet. Asadar, ar trebui sa-i
urmareasca cu o barca. Poate ar gasi vreuna la debarcader. Dar
barcagiul o sa le ceara mult ti ei n-au attia bani. Barci mai aveau
oamenii n sat, dar cine le-ar fi mpru-mutat lor ? Misa pusese de mult
ochii pe o barca cu patru lopeti, vopsita ca vai de lume, e drept, dar
tocmai potrivita ca marime, usoara si rapida. Era a unui om cam ciudat
care locuia n sat, mpreuna cu mama-sa : si spunea pictor anarhist. In
ce anume consta anarhismul lui, Misa habar n-avea. II ntl-nise de
doua ori pe ulita, beat mort si bolborosind ntr-una vorbe fara sir. Era
un individ scund, cu ochi albastri, cam de vreo treizeci de ani, mereu
nebarbierit si vesnic beat.
Singurul om care l-ar fi putut ajuta pe Misa sa faca rost de barca
pictorului era Jerdeai. Spre el se ndrepta acum Misa, mai ales ca se
hotarise sa-1 ia si pe Jerdeai cu dinsul. Nimeni mx cunostea atit de
bine rul, padurile si satele din jur ca Jerdeai. Si-apoi calatoria aceasta
iar putea folosi si lui, caci urmau sa treaca pe linga lunca Halzin si,
cine stie, poate aveau sa dea de urma adevaratilor ucigasi ai lui
Kuzmin. Numai asa ar putea fi dovedita nevinovatia lui Nikolai...

Acest argument si facu de ndata efectul. Jerdeai se nvoi sa plece cu

Misa pe ru si totodata sa mearga mpreuna la anarhist" sa-i ceara
barca.
- l cheama Kondrati Stepanovici - i spuse Jerdeai - si e pictor. Are o
sumedenie de tablouri. Casa lui e toata zugravita, din tavan pna-n
podea. Daca e beat, n-o sa ne lase sa scoatem o vorba ; daca de-abia sa trezit dupa betie, atunci o sa ne ia
44
la coana. Dar daca nu e nici un pic beat, a pai atunci s-ar putea sa ne
dea barca.
Ltx.. a pictorului 11 in* timpina pe Msa c.. un miros de oaie
amestecat cu alte mirosuri : de ulei. de lac, de culori, de rachiu
nedistilat, de moare de varza si ciorba acra. Casa era destul de
ncapatoare, dar plina de lucruri cam neobisnuite pentru o casa
taraneasca: un sevalet, cutii de culori si mobilier vechi. a~ dus,
pesemne, de Ia ora
Dar fi mai ciudat era faptul ca atit peretii ' ierurile din casa erau
pictate, si
nca fistichiu de tot. ca sa nu zicem chiar aiurea.
Peretii: unul era verde, altul galben, al treilea albastru, iar al patrulea o
culoare nedefinita. Tot felul de patrate, romburi si triunghiuri de culori
diferite mpestritau soba. Tavanul era vopsit in rosu, podelele in
galben. Lavitele nsirate de-a lungul pe-retilor erau cafenii, iar
cercevelele ferestrei, albe. Vatraiele de linga soba aveau si ele diferite
culori; clestele era rosu. Numai mobilierul adus de la oras si mai
pastrase culoarea lui naturala, dar se putea banui de pe acum ca n
cnrfnd penelul atlt de narai lui Kondrati Stepanovici avea sa ajunga si
la el.
Pictorul sedea pe o banca si cioplea ceva de zor. Prul, rarit pe la
timple, era lung la ceafa si- cadea tn suvite roscate pe gulerul alb de
matreata al hainei uzate; ar fi fost cu neputinta sa ghicesti daca haina
era din catifea sau din diftina, ha mai era si mlnjita cu tot felul de
culori. Gitul si-1 infasuraae intr-o rirpa murdara, care pesemne voia sa
fie lavaliera.
Se uita Ia baieti cu JI albasir.
buri,

dar indata
uri p~
parte de treaba.
45

rea, vazlndu-si mai de-

- Am venit la dumneavoastra, Kondrati Stepa-novici... - i se adresa

Jerdeai.
- Pentru, ce anume? ntreba pictorul, cu o voce joasa de bas,
surprinzatoare la un om att de marunt si de slab cum era el.
Jerdeai i-1 arata pe Misa :
- Va cauta instructorul detasamentului.
Pictorul ridica din nou capul. Privirea lui se opri
asupra insignei de comsomolist de pe haina lui Misa.
- Comsomolist?
- Comsomolist - i raspunse Misa.
- Dar stii cine snt eu ?
- Snteti pictor.
- Dar dupa convingeri?
:-...% Nu stiu - i raspunse Misa, abia stapnindu-si rsul.
- Dupa convingeri sint un anarhist-maximalist - declara cu emfaza
Kondrati Stepanovici.
- Am venit sa va rugam sa ne dati barca pentru doua zile - spuse Misa.
- Anarhistii-maximalisti nu recunosc nici un fel de autoritate. Fata de
Puterea Sovietica, sntem neutri. Nu credem n experienta, dar nici nu
o stingherim. Asta-i... Nu mai avea ce sa mai spuna despre conceptiile
sale politice"s-L repeta : Asta-i^ - si continua sa ciopleasca.
- Dar barca ne-o dati? ntreba Misa.
- Pentru ce va 'trebuie ? Misa i raspunse evaziv :
- Trebuie neaparat sa ne ducem ntr-un loc.
- Anarhistii au o atitudine negativa fata de pro
prietate - rosti cu patos Kondrati Stepanovici. De
ce socotiti ca barca e a mea ?
Misa dadu din umeri :
- Asa zic oamenii...
- Prostii ! S-au obisnuit cu proprietatea si de-aia spun ca e a mea.
Acum totul este comun.

- Prin urmare putem lua barca ?

4f
- Luati-o! sptfse Kondrati Stepanovici, cioplind mai departe.
- Va multumim - se bucura Misa - o sa v-o aducem napoi fara nici o
stricaciune!
Jerdeai l nghionti :
- Cere cheia 1
- Atunci dati-ne si cheia de la lacatul barcii - se ruga Misa.
Kondrati Stepanovici clatina din cap cu parere de ru:
- Cheia... E cam greu...
- De ce ? ntreba Misa, de data asta nelinistit, caci ncepea sa-si dea
seama ca n-o sa poata obtine barca chiar att de usor cum crezuse la
nceput.
- Cheia e proprietate privata !
- Cum adica ?
- Barca apartine tuturor, n-aveti dect s-o folositi, dar cheia e
proprietate privata, pot sa nu v-o dau.
- Atunci ce trebuie sa facem ? Sa spargem lacatul? ntreba Misa.
Kondrati Stepanovici dadu din cap cu un aer trist:
- Ex-pro-pri-ere ! Nu se poate face de unul singur
- Pai om merge cu tot detasamentul - spuse Misa, fara sa se piarda cu
firea.
Kondrati Stepanovici clatina din cap cu un aer si mai trist:
- O sa va ia la militie.
- Dar dumneavoastra nu recunoasteti militia - rosti ironic- Misa.
Cu glas aproape stins, pictorul ngna :
- Noi n-o recunoastem, dar ea ne recunoaste.
- Noi v-am plati pentru barca, dar n-avem bani - i marturisi baiatul.
Kondrati Stepanovici clatina din cap:
- Anarhistii-maximalisti nu recunosc banii. Si, dupa o clipa de gndire,
adauga : Un schimb s-ar putea nsa.
- Ce fel de schimb ?
47

- Eu va dau cheia, iar vei sa-mi ncredintati devizul pentru amenajarea

clubului.
- Ce fel de deviz ! se mira Misa.
- Nu amenajati, voi un club ? Nu trebuie sa-1 mpodobiti ? Ei, vi-1
mpodobesc eu...
- Bine, dar noi facem totul fara bani...
- Foarte rau - pictorul lasa capul n jos - munca trebuie rasplatita.
- Dar parca anarhistii nu recunosc banii ! l ironiza din nou Misa.
- Eu nici n-am spus ca trebuie platita", ci rasplatita" - l lamuri
anarhistul.
- In schimbul barcii,, baietii or sa va pliveasca toti cartofii) din
gradina, Kondrati Stepanovici - propuse Jerdeai, cu spiritul lui practic.
- Exploatare! si pictorul parca morfoli acest cuvint, dus pe ginduri.
- Cum adica exploatare ? sari Misa. Dumneavoastra ati nvestit n
barca o parte din munca dumneavoastra, iar noi tot prin munca vrem
sa va recompensam.
- Da, asa merge - rosti cu glas tare Kondrati Stepanovici. Dar cnd o
sa-i pliveasca ? Nu-i vreme de pierdut.
Si ntoarse capul spre fereastra prin care se vedea gradina de zarzavat,
napadita de buruieni.
- De ndata ce ne ntoarcem - i raspunse Misa - peste vreo doua zile.
- Fie si asa - se nvoi n cele din urma pictorul. Iar ct priveste clubul,
sa va mai gnditi. Am sa vi-1 fac asa de frumos, ca nici la Moscova no sa gasiti unul asemanator.
Apoi lua din cui o cheie ruginita si i-o ntinse lui Misa.
- Bine - spuse bucuros Misa, punnd cheia n
buzunar - o sa ne gndim. Neaparat!
Jerdeai l nghionti din nou :
- Vslele !
- Dar vslele unde-s? ntreba Misa.
- Vslele..! rosti cu tristete Kondrati Stepanovici.
4*

Misa.se temu 1 sa nu.nceapa elin. no.u discutia despre proprietate.'sii

sa miile dea.vslefe
- Vslele' aii farcdle de la vsle! Altfel cum o sa mergem cu barca ?
spuse hotart Misa.
- Si furcile de la- vsle... - ofta-, Kondrati Ste-panoviaL. '-' "'."
Ar rnai fi avut ei chef de vorba, dar, aduendu-si pesemne amirita de
plivitul cartofilor' s-i de club, ofta nca O' data si spuse :
- Vslele si. f umile de la vsle le gasiti n magazie.
Sa le puneti apoi la loc...
Cap.*W TQTMAUNA GATA
Misa hotar sa lase ca instructor al taberei, n timpul absentei sale, pe
Zina Kruglova. Ghenka era nechibzuit, iar Slavka, lipsit de initiativa.
In schimb, Zna se bucura' de prestigiu-; chiar si. baietii ascultau de
ea.
Dar ca sa nu se supere Ghenka si Slavka, Misa hotar sa-i ia cu el n
expeditie. Prin urmare, mpreuna cu Jerdeai, or sa fie patru. Doi vor
vsli, unul va sta la crma, iar altul la prova.
ntors n tabara, Misa i dadu ordin lui Ghenka sa pregateasca
echipamentul; Slavka se va ngriji de provizii.
- Faceti socoteala n asa fel, nct sa ne ajunga pe doua zile. Tu,
Ghenka, controleaza barca vezi sa nu ia apa:si.baga de seama sa
fixezi bine vslele n furci. Mai cauta o vsla, ca s-o avem de rezerva,
si o prajina. Ia cu tine si cteva undite. Si nu uita busola, un topor, o
rnghie, o caldare, un ceaun, o lanterna. Sa fie fluiere pentru toti si
doua stegulete pen-tru semnalizare.
- Si un cort ?
49
- Nu-i nevoie. O sa dormim si iara cort. Sa nu uiti nsa chibriturile.
Asta-i tot! Ti-ai nsemnat ?
- Mi-am nsemnat! si Ghenka trase o linie groasa n josul listei cu
obiectele necesare.
Misa se adresa apoi tui Slavka :
- Asculta si tu, Slavka. Proviziile- le pui n doi
saci, poate o sa fie nevoie sa mergem separat, doi
si doi. Pentru fiecare o cana, o lingura si un cutit,

iar alimente: o pine, taitei pentru doua fierturi,

crupe tot pentru doua fierturi, putin unt, ceai si opt
bomboane. Asta-i tot I
Ghenka se arata nemultumit:
- Dar ouale si slanina ? Vrei sa rabdam de foame?
- Trebuie sa le lasam baietilor n tabara mai multa mncare. Noi o sa
mai prindem peste pe drum. Sa nu uiti sarea.
- Am mai putea lua cartofi - propuse Slavka.
- Asta da - se nvoi Misa. Si tine mirite, nici un fel de hrtie. Toate
lucrurile sa fie mpachetate n pnza si aranjate n asa fel, nct sa nu
sune, sa nu zornaie, sa nu scrtie. Ai nteles ? Tu, Ghenka, unge
furcile vslelor si ia cu tine o bucata de sac, poate o s-avem nevoie sa
nfasuram vslele ca sa nu faca zgomot.
- Sa n-ai nici o grija - l asigura Ghenka - totul o sa fie cum nu se
poate mai bine.
- O sa le facem pe toate cum trebuie - spuse Slavka, care era un spirit
ordonat. Dar, ca sa fiu sincer, eu nu prea cred n succesul cercetarilor
noastre.
- Tu niciodata n-ai ncredere n nimic! se supara Ghenka.
- Seva si Igor au un avantaj de doua zile - continua Slavka. Cum o sa-i
putem ajunge ?
- Te ndoiesti ca i-am putea ajunge clin urma pe
mormolocii astia ? striga Ghenka.
Misa interveni :
- n primul rnd, sa nu uitam ca ei merg cu pluta,
iar noi cu barca, adica de doua ori mai repede. In al
doilea rnd, ei snt nevoiti sa se opreasca mercii ca
sa-si faca rost de alimente, apoi nu cunosc bine dru50
inul; n afara de asta, mai mult ca sigur ca dorm pna la prnz. Si, n
fine, doar n-au de gnd sa pluteasca la nesfrsit pe ru! Tot trebuie sa se
opreasca ntr-un loc, de unde o sa caute sa ajunga la calea ferata. Prin
urmare au sa lase pluta acolo. Noi o s-o gasim, si din locul acela
pornim n cautarea lor.
- Ai nteles acum ! i se adresa Ghenka, batjoco

ritor, lui Slavka. Iar daca n-ai nteles, n-ai dect sa

rami aici cu Kit si sa fierbeti mpreuna casa.
Spre seara, totul fusese pregatit. Echipamentul si alimentele erau
ornduite n barca, ea nsasi controlata, unsa si adusa mai aproape de
tabara. Lnga barca se facea de paza.
Plecarea era fixata pentru ora patru dimineata. Ca sa nu ntrzie,
Jerdeai ramase peste noapte n tabara.
Seara, la focul de tabara, Misa i ndemna pe baieti sa o asculte pe
Zina.
- Situatia este foarte serioasa. Nu mai vorbesc de
situatia internationala, acest lucru e cunoscut de toata
lumea. Dar si la noi, lucrurile nu stau tocmai bine.
Seva si Igor au fugit. Apoi acest asasinat misterios !
Se prea poate ca prin mprejurimi sa opereze banditii.
Pe urma, acest conac boieresc si batrna care-1 pa
zeste... snt foarte suspecte. Tocmai de aceea trebuie
sa fim cu ochii n patru. Si disciplina mai nainte de
toate!
Zina Kruglova, pentru a spori efectul celor spuse de Misa, adauga :
- Intr-o buna zi, contesa" asta, ramasita a vechiului regim, o sa dea
foc conacului ca sa nu putem organiza comuna.
- Tot ce se poate - confirma Misa, mai mult pentru a sustine autoritatea
Zinei. '
De fapt, el nu credea ca batrna ar fi n stare sa incendieze conacul.
- Si cnd te gndesti - striga Ghenka - ca un
singur om ocupa o casoaie ca asta I Ar putea sa n
capa aici cel putin doua sute de copii. E culmea ne
rusinarii, pe cuvntul meu !
- Adevarat, nerusinare! aproba Slavka. Dar ce
legatura au toate astea cu fuga lui Seva si Igor ?
51
Conacul, asasinai lui Kuzmin... ce legatura au ele cu fuga lui Seva si
Igor ?
-- Aceea ca acum se ice o aprigi lupta de clasa
- i raspunse cu tiic Misa. ' s'? Oamenii au

stei omorti degeaba. Iar contesa", iii sigur, abia asteapta sa se

ntoarca boierii si contii ei de altadata. Cauta prin orice mijloace sa le
pastreze mosia.
Slavka clatina din cap in semn ca se indoieste t
- Nu prea cred sa mai existe oameni care sa spere
sa se mai ntoarca vechiul regim.
- N-ai nici o grija, exista! ii asigura Misa.
Iar Jerdeai adauga :
- Chiaburii de la noi din sat spun ca lordul ala englez_.
- Lordul Curzon - i sufla Misa.
- Da, da, asta-i, Curzon, cica i-a scris lui Lenin o scriseare...
- Un ultimatum...
- Si chiaburii spun ca acum s-a ispravit cu Puterea Sovietica.
Izbucnira cu totii n rs.
- Vai de capul tau, Jerdeaieik! exclama Ghenka. Or s-astepte cam
multisor chiaburii tai pina sa se ispraveasca eu Puterea Sovietica. Niei
contesei" n-o sa-i mai ajunga zilele 1 N-o sa mai apuce clipa aia nici
contele, emigrantul ala alb!
- Curzon ne-a trimis un ultimatum nerusinat - spuse Misa. Cere sa-i
rechemam pe reprezentantii nostri din Iran si Afganistan. Sa astepte!
Capitalistilor englezi le e frica, vezi bine. ca nu cumva coloniile sa-si
revendice independenta. ntelegeti ? Popoarele din Orient! Slavka, ia
citeste-ne ziarul pe care 1-a adus azi Ghenka de la Moscova.
Slavka desfacu ziarul. Sus, n stinga, scria ! Proletari din toate tarile,
uniti-va!", iar n dreapta i Pastrati ziarele, avem putine!"
Slavka citi cu glas tare si despre ultimatumul adresat de Curzon si
despre demonstratiile mpotriva aces52
tui ultimatum, demonstratii ce s-au desfasurat sub lozinca Jos
minile de pe Rusia Sovietica !"
- Ati vazut ? le explica Misa. Sntem sustinuti de
muncitorii din lumea ntreaga. Nu ne temem de capi
talisti, oricare ar fi ei!
Jerdeai spuse ngndurati
- Se mai spune ca Lenin e tare bolnav.

- Ei, si ce-i cu asta ? S-a obosit, de-aia-i bolnav. Asculta...

Misa lua ziarul din mna lui Slavka si citi cu glas tare :
Rezolutia muncitorilor de la Goznak... Sa se acorde lui Vladimir Ilici
un concediu de trei luni si sa i se ceara respectarea riguroasa a
prescriptiilor medicale, pentru ca sa-si poata reface fortele, spre binele
tuturor oamenilor muncii..."
- Ati nteles? ntreba Misa, mpaturind ziarul.
Lenin se va odihni si se va nsanatosi, asa nct chia
burii n-au de ce sa se bucure. Deodata i veni n
minte o idee: Stiti ceva, baieti ? Acum toata lumea
i scrie lui Lenin. Hai sa-i scriem si noi I
Dar baietii se mirara foarte. Cum adica ar putea ei sa-i scrie lui
Lenin ?!
Misa era stapnit cu totul de acest gnd. Uitnd ca hotarse sa fie la fel
de calm si de asezat ca si Boris Sergheevici, directorul caminului de
copii ncepu sa sara n sus si sa dea din mini i
- Sa-i scriem, sa-i dorim nsanatosire ct mai grabnica I
- Desigur I ncuviinta Ghenka. Toti i scriu. Noi de ce nu i-am scrie ?
Zina Kruglova spuse si ea:
- Chiar daca nu va citi Ilici scrisoarea, o sa i se
spuna ca i-am scris. O sa-i para bine ca toti l iubesc
si-i doresc sanatate.
Si baietii, tot strignd si lundu-si unul altuia vorba din gura,
compusera urmatoarea scrisoare catre Vladimir Ilici :
53
..Dragul nostru Ilici I Noi, tineri pionieri si comso-molisti, ti trimitem
un fierbinte salut muncitoresc. Dorim sa te nsanatosesti ct mai
repede. Si noi vrem sa luptam pentru cauza clasei muncitoare, asa cum
ai luptat tu toata viata. Sntem totdeauna gata sa aparam si sa ntarim
Rusia Sovietica. Fa-te ct mai degraba sanatos, dragul nostru Ilici !"
Partea a doua URMARIREA
Cap. 15 DEBARCADERUL
Proptindu-se cu piciorul n malul lunecos din cauza rouei cazute in
dimineata aceea. Misa facu vnt barcii, sari in ea si se aseza la prova.

Pornira.
O ceata alburie se lasase deasupra rului. A\alurile abia se mai zareau.
Tufele de rachita ajungeau pina aproape n mijlocul albiei, iar
trunchiuri groase de copaci pluteau pe apa. Vslele mnuite de Ghenka
si Slavka inai-mai ca se loveau de ele. Dar Jerde'ai, care
55
statea la cirma, conducea barca pe cursul ngust al rhilui cu multa
indeminare.
Misa chibzuia n sinea iui : daca vor face opt kilometri pe ora, spre
seara ajung la gurite riului. Piua acolo erau cam saptezeci-optzeci de
kilometri. n acelasi timp, el cerceta atent malurile. n ceasul acela al
diminetii, rul parea necunoscut. Totul din jur era urias, adnc, ciudat,
plin de mister... Copacii erau parca mult mai nalti, asa nct vrfuriie
nu li se mai zareau, tufele pareau si ele dese, de nepatruns... Si cum de
nu trecusera nca de micul promontoriu, dincolo de care se vedea
debarcaderul? Sau poate ca au si trecut de el, dar nu l-au observat din
pricina cetii ?
La ,un cot al riului, Misa se ridica n picioare. In clipa aceea se lumina
mai bine si Misa zari ghereta mica a debarcaderului s totodata o
femeie care mergea ntr-acolo. Baiatul o recunoscu numaidccit. Era
contesa"! Ce cauta ea aici atit de dimineata ? Sopti ncet:
- Ssst! Nu mai vsliti!
Ghenka si Slavka ridicara vislele si barca si ncetini mersul.
Apucindu-se cu minile de o craca, Misa trase barca sub o tufa de
alun. De aici, debarcaderul se vedea foarte bine.
Prin ceata care nca nu se risipise, oamenii de la debarcader pareau
mai mult niste umbre. Dincolo de ghereta se zarea silueta nemiscata a
unui cal nhamat la o caruta. Ghereta fiind foarte mica, calul si caruta
pareau uriase.
Pe mal, n afara de contesa", se afla si chiaburul Erofeev', tatal lui
Senka - un batrnel marunt si adus de spate, cu o sapca neagra si
ochelari cu rama de metal.
Barcagiul Dimitri Petrovici, aplecat, mosmonea ceva linga barca. Se
ridica apoi si se ndrepta spre mal. Era un barbat cam de vreo treizeci
de ani, de statura mijlocie, voinic si ager. Misa nu ca se temea de el,

dar in prezenta lui se simtea oarecum stingherit: barcagiul parea

prefacut si viclean, zmbea tot timpul. Desi umbla descult si purta o
camasa de cit, obrazul
56
lui alb, ngrijit, cu mustacioara mica, nu semana a i de taran.
Erofeev si barcagiul se apropiara de caruta; cineva sari jos. Baietii se
uitara cu luare-aminte Era Senka. Chiaburul lua din caruta o rogojina,
apoi toti trei ridicara si dusera n barca doi saci mari.
Dimitri Petrovici sari n barca si Erofeev o mpinse de la mal. Mai inti
barca se clatina, apoi se desprinse si, luata de curent, ajunse n
mijlocul rului. Lopatnd cu o singura vsla, Dimitri Petrovici o
ndrepta la vale. Toti se uitau cum se ndeparteaza : baietii - din
ascunzisul lor, batrna si Erofeev - de pe mal, iar Senka - din caruta.
Barca disparu dupa o cotitura. Erofeev i spuse ceva contesei" si se
sui in caruta. nainte de a porni, cu haturile n mina, Erofeev ii mai
spuse ceva. Batrna, tacuta, ncuviinta din cap. Apoi caruta o lua spre
sat, pe drumul ce mergea de-a lungul malului. Contesa" se ndrepta si
ea spre conac, pe o cararuie ce strabatea cmpul. Broboada ei neagra
se mai zari de cteva ori prin griul nalt, pe urma disparu cu totul.
Cap. 16 PE RU
Primul care rupse tacerea fu Gh'enka.
- Tare as vrea sa stiu ce-au pus ei n barca - spuse el, ridicndu-se si
scrutnd departarea, desi nu se mai zarea nici barca, nici barcagiul. Nu
degeaba debarcaderul asta mizerabil mi s-a parut mie totdeauna
suspect. Chiar ieri i-am spus asta lui Slavka. Nu-i asa, Slavka, nu tianr spus eu ca mi se pare tare suspect debarcaderul asta ?
- Da, nsa nu ieri, ci alaltaieri - i raspunse Slavka, caruia totdeauna i
placea precizia. Dar eu nu vad nimic suspect n toate astea. Cte nu se
transporta cu barca 1
57
- Se transporta, de ! zise Ghenka. Dar asa, cu noaptea-n cap, ca sa nu-i
vada nimeni ? Si mai e si chiaburul Erofeev la mijloc, care-i un
snapan, cu Senka al lui cu tot. Apoi se ntoarse catre Misa: Stii ce
propunere am, Misa ? Sa-l lasam la mal pe Slavka.

- De ce ?
- Tot drumul o sa ne bata la cap : Ei, si ce-i cu asta ?", Mare
scofala", Nimic n-o sa iasa din toate astea", N-o sa gasim nimic"
etc... Asta nu crede nici ce vede cu ochii. 00
Dar Misa, drept raspuns, dadu din mna, ceea ce nsemna sa-l lase n
pace... Oare ce sa nsemne toata povestea asta ? Contesa" si Erofeev,
mpreuna ! Ce-or fi avut ei de transportat pe ascuns n zori de zi ?
- Poate ca batrina scoate unele lucruri din inventar,
ca sa nu ajunga il posesia taberei noastre - si dadu
el cu parerea.
' t-rt; Ce inventar ! riposta Jerdeai. N-are nici un Iei de inventar.
- Atunci ce crezi, ce-,ar putea fi ?
- De unde vrei sa stiu ?
- Bine - zise Misa. Tot mergem noi la vale. i cautam pe Igor si pe
Seva si totodata o sa vedem si unde o sa duca barcagiul sacii. Dar sa
fim atenti sa nu ne zareasca. Gata, am plecat !
Jerdeai mpinse barca de la mal, iar Ghenka si Slavka ncepura sa
vsleasca. Misa scruta zarea cu binoclul, dar barcagiul nu se zarea. Nui nimic, o sa-l ajunga ei.
Rttl, acnd nenumarate cotituri, curgea ntr-. vale adinca si
ngttstiL_Maktl drept, nalt, era tare mncat de ape. Deasupra undelor
se naltau straturi galbene de argila roase de apa sau roci de calcar
avnd forme ciudate. Pe malul sting, jos, se desluseau fsiile nguste
ale luncilor si turbariilor. Apa fiind tulbure, fundul albiei se zarea
numai n locurile mai putin adnci, si atunci se vedea plin de ml. Pe
alocuri, rul facea virtejuri de ai fi zis ca din adnc tisnesc izvoare.
Baietii lasasera n urma satul si podul plutitor, dar barcagiul nu se
zarea nicaieri. Oare sa nu-1 poata ajunge ei, care au doua perechi de
vsle ?
5i>
Misa dadu ordin si traga la mal, sari din barca si se urca pe un dmb,
uitndu-se dupa barcagiu. In fata tui se desfasura o perspectiva larga :
ct vedeai cu ochii numai cimpii nesfrsiie, paduri ntunecoase,
crnguri linistite, apoi mori de vint singuratice, clopotnitele albe ale

bisericilor ; pe ogoarele mai apropiate, desluseai carute cu hulubele n

sus.
La orizont, soarele se nalta ncet. Razele lui piezise luminau zarea,
invesmntind lumea n culori vii. Numai tisia ngusta a riului statea
pitita pe dupa coline si tufisuri si nu se putea zari nimic.
Misa se urca n barca si trecu la rame mpreuna cu Jerdeai. in locul lui
Ghenka si Slavka. Pornira. I.n cirma era acum Ghenka, iar Slavka, la
prova, se uita cu binoclul.
- Mai repede! l ndemna Misa pe Jerdeai, vi i I cu putere. Tu, Ghenka,
fii cu bagare de seama la cirma...
- N-ai nici o grija, nu tiu pentru prima oara firma n mina - se grabi sai raspunda Ghenka.
In tricou, cu pantaloni suflecati si mnuind vsla care tinea loc de
crma, el avea, ntr-adevar, o i sare foarte pitoreasca.
- Tu, Slavka - continua Misa sa mparta 'ord
- iii cu ochii n patru ! Si nu numai dupa barcagiu.
In primul rnd ne intereseaza Seva si Igor. Sa vezi
daca nu cumva se zareste o pluta sau poate mai des
lusesti si alte urme.
- Deocamdata nu se vede nimic - raspunse SI.
- nici barcagiul, nici baietii, nici pluta... n c, ab
solut nimic
Mersera astfel vreo jumatate de ceas, vslind din rasputeri. Misa
tocmai voia sa faca schimb, cnd, deodata, Slavka scoase un strigat
fara a-si lua binoclul de la ochi si miscndu-1 cnd ntr-o parte cnd n
alta :
- Baieti, ir,.,; ncet, mi se pare ci-i barcagiul:..
- Unde ?
Misa si Jerdeai : licari vslele deasupra ; > . Ghenka se scula ;
icioare, scrutnd zarile.
:*
- Se transporta, de ! zise Ghenka. Dar asa, cu noaptea-n cap, ca sa nu-i
vada nimeni ? Si mai e si chiaburul Erofeev la mijloc, care-i un
snapan, cu Senka al lui cu tot. Apoi se ntoarse catre Misa: Stii ce
propunere am, Misa ? Sa-1 lasam la mal pe Slavka.

- De ce ?
- Tot drumul o sa ne bata la cap : Ei, si ce-i cu asta ?", Mare
scoiala", Nimic n-o sa iasa din toate astea", N-o sa gasim nimic"
etc... Asta nu crede nici ce vede cu ochii. |tt*/$
Dar Misa, drept raspuns, dadu din mna, ceea ce nsemna sa-1 lase n
pace... Oare ce sa nsemne toata povestea asta ? Contesa" si Erofeev,
mpreuna! Ce-or fi avut ei de transportat pe ascuns n zori de zi ?
- Poate ca batrina scoate unele lucruri din inventar, ca sa nu ajunga ii
posesia taberei noastre - si dadu el cu parerea.
- Ce inventar ! riposta Jerdeai. N-are nici un Iei de inventar.
- Atunci ce crezi, ce-,ar putea i ?
- De unde vrei sa stiu ?
- Bine - zise Misa. Tot mergem noi la vale. Ii cautam pe Igor si pe
Seva si totodata o sa vedem si unde o sa duca barcagiul sacii. Dar sa
fim atenti sa nu ne zareasca. Gata, am plecat !
Jerdeai mpinse barca de la mal, iar Ghenka si
Slavka ncepura sa vsleasca. Misa scruta zarea cu
binoclul, dar barcagiul nu se zarea. Nu-i nimic, o sa-1
ajunga ei.
$*$
Rul, facrtdjienuinarate cotituri, curgea ntr-a- vale adinca si
ngusta7~MaTul drept, nalt, era tare mncat de ape. Deasupra undelor
se naltau straturi galbene de argila roase de apa sau roci de calcar
avnd forme ciudate. Pe malul stng, jos, se desluseau fsiile nguste
ale luncilor si turbariilor. Apa fiind tulbure, fundul albiei se zarea
numai n locurile mai putin adnci, si atunci se vedea plin de mii. Pe
alocuri, rul facea virtejuri de ai fi zis ca din adnc tisnesc izvoare.
Baietii lasasera in urma satul si podul plutitor, dar barcagiul nu se
zarea nicaieri. Oare sa nu-1 poata ajunge ei, care au doua perechi de
vsle ?
38
Misa dadu ordin sa traga la mal, sari din barca si se urca pe un dmb,
uitndu-se dupa barcagiu. In fata lui se desfasura o perspectiva larga :
ct vedeai cu ochii numai cimpii nesfrsile, paduri ntunecoase,
crnguri linistite, apoi mori de vint singuratice, clopotnitele albe ale

bisericilor ; pe ogoarele mai apropiate, desluseai carute cu hulubele n

sus.
La orizont, soarele se nalta ncet. Razele lui piezise luminau zarea,
nvesmntnd lumea n culori vii. Numai fsia ngusta a riului statea
pitita pe dupa coline si tufisuri si nu se putea zari nimic.
Misa se urca n barca si trecu la rame mpreuna cu Jerdeai, in locul lui
Ghenka si Slavka. Pornira. La crma era acum Ghenka, iar Slavka, la
prova, se uita cu binoclul.
- Mai repede! l ndemna Misa pe Jerdeai, vslind cu putere. Tu,
Ghenka, fii cu bagare de seama la crma...
- N-ai nici o grija, nu tiu pentru prima oara cirma n mna - se grabi sai raspunda Ghenka.
In tricou, cu pantaloni suflecati si mnuind vsla care tinea loc de
crma, el avea, ntr-adevar, o nfatisare foarte pitoreasca.
- Tu, Slavka - continua Misa sa mparta "ordine
- fii cu ochii n patru ! Si nu numai dupa barcagiu.
In primul rnd ne intereseaza Seva si Igor. Sa vezi
daca nu cumva se zareste o pluta sau poate mai des
lusesti si alte urme.
- Deocamdata nu se vede nimic - raspunse Slavka
- nici barcagiul, nici baietii, nici pluta... nimic, ab
solut nimic
Mersera astfel vreo jumatate de ceas, vslind din rasputeri. Misa
tocmai voia sa faca schimb, cnd, deodata, Slavka scoase un strigat
fara a-si lua binoclul de la ochi si miscndu-1 cnd ntr-o parte cnd n
alta :
- Baieti, mai ncet, ini se pare ca-i barcagiul.*..
- Unde ?
Misa si Jerdeai ridicara vslele deasupra apei. Ghenka se scula n
picioare, scrutnd zarile.
:>y
- A disparut iar ! exclama Slavka, ndreptnd binoclul in alta parte. Si
doar l zarisem dupa cotitura aceea. Aha, uite, iar se vede...
- Cam la ce distanta de noi?

- Cred ca la vreun kilometru - aprecie Slavka, fara prea multa

siguranta.
- Ne apropiem de lunca Halzin ! exclama Jerdeai cu emotie.
- Trageti la mal! ordona scurt Misa, si sari mpreuna cu Jerdeai pe
tarm.
Uitndu-se spre nu, vazura ca barcagiul nu mai vslea ; sta cu capul
ntors spre tarm, asteptind parca cava.
- Se uita nspre lunca Halzin ! sopti Jerdeai, alb
ca varul.
- Si tu de ce te emotionezi n halul asta ? Vino-ti
n fire !
Barcagiul continua sa se uite spre lunca, miscnd din cnd n cnd
vslele ca sa tina barca n echilibru. Aha, nu vrea sa se apropie de
locul unde a fost omo-rt Kuzmin...
Ghenka nu se putu stapni si sari si el din barca. Acum, tustrei,
ntocmai ca si barcagiul, priveau spre lunca Halzin.
Acoperita cu iarba verde si inundata de lumina stralucitoare a soarelui,
lunca se ntindea pe malul stng al rului Ut cea si pe malul drept al
Halzanu-lui, un ru mititel, mai mult secat, care se varsa n Utcea. Pe
ntinsul verde al luncii staruia atta liniste, nct baietilor li se paru ca
aud pna si tiuitul monoton al tntarilor, precum si tritul greierilor.
Locul era deschis. Doar ctiva copaci singuratici si plecau ramurile n
jos, spre pamnt. Pe lnga mal nsa cresteau tufe destul de dese.
De unde s-o fi tras n Kuzmin ? Cum de n-a auzit Nikolai
mpuscatura ? Si cine i-o fi luat barca ? Foarte ciudat...
n cele din urma, barcagiul ncepu iar sa vsleasca si barca o porni mai
departe. Baietii sarira si ei iute n barca lor si o luara pe.urma lui. l^a
vsle se af-la
60
acum Ghenka si Slavka, la crma Jerdeai, iar ia prova - Misa.
Baietii cautau sa pastreze o anumita distanta, n asa fel ca sa-I poata
vedea de dupa cotituri. Barcagiul cnd aparea, cnd disparea dupa
nenumaratele coturi ale rului. El vslea cu fata spre baieti, asa nct
acestia trebuiau sa fie cu ochii-n patru, ca nu cumva sa fie zariti.
naintea fiecarei cotituri, Misa sarea pe mal si se uita cu binoclul, sa

vada unde a ajuns barcagiul. Pasionati de aceasta urmarire, ei uitasera

cu totul de scopul initial al calatoriei lor.
- Acum ncep locurile cele mai mpadurite - le spuse Jerdeai. Am sa va
arat o cararuie care duce spre puntea Qolghinskaia.
- Mlastina n care se zice ca-i ngropat batrnul conte ?
- Da, aia 1
i- Asa departe de conac ?
- Daca mergi cu'barca pe ru, e departe, dar daca
o iei de-a dreptul prin padure, e mult mai aproape.
Un cot larg al rului, acoperit cu tufe dese, l ascunse din nou pe
barcagiu. Misa, temndu-se ca nu cumva sa-1 piarda din vedere, spuse
baietilor sa vs-leasca mai iute. Ghenka si Slavka se opintira si barca
porni mai repede. Dar cnd trecura de cot, Misa si dadu seama ct de
pripita si nesocotita fusese graba lui... La o departare de vreo trei sute
de metri, barcagiul, intrat n apa, si tragea barca la mal ntr-o mica
scobitura, unde se vedeau doua pietre mari, albe. Noroc ca n
momentul acela barcagiul era ntors cu spatele la ei si, plescaind cu
picioarele n apa, nu auzise zgomotul facut de vslele baietilor. Baietii
se trasera si ei n graba spre mal, pitindu-se dupa o salcie nalta si
pletoasa care-si pleca crengile pna aproape de fata apei. Nu puteau fi
zariti, n schimb ei l urmareau foarte bine din locul acela pe barcagiu.
- De la aste doua pietre porneste drumul spre puntea Golghinskaia sopti Jerdeai.
Misa i facu semn sa taca.
61
Barcagiul trase barca la mal, nfasura lantul pe dupa pietre si se
ntoarse cu fata spre padure.
In clipa aceea, tipatul ascutit al unei bufnite se repeta de trei ori,
spargnd linistea apasatoare a luncii.
Cap. 17 BARCAGIUL
Era o mica scobitura a malului, cu apa scazuta. Nu secase de tot numai
datorita unui stejar puternic, ale carui frunze dese l aparau de soare.
Pe mal se aflau doua pietre mari, albe. O poteca ngusta pornea chiar
de lnga ele spre luminis, afundndu-se n padure.

Barcagiul, pe mal, asculta foarte atent. Baietii asteptau si ei. Din

padure, parca drept raspuns, rasuna un tipat asemanator de bufnita,
repetat tot de trei ori. Ascunsi dupa copac, baietii asteptau sa vada ce
se va ntmpla.
Un covor de flori smalta poiana din marginea padurii, nalt si albastru
se ridica piciorul-cocosului, snzienele si leganau ciorchinii galbeni,
se iteau apoi garoafe albe si clopotei azurii de padure; toata aceasta
lume'nflorita si scnteietoare era att de pasnica, de blnda si plina de
voie-buna n sclipirea orbitoare a razelor de soare, nct lui Misa i se
parura absurde banuielile sale. Se gndea ca daca s-ar apropia acum de
barcagiu, acesta i-ar raspunde foarte pasnic, cu acelasi zmbet neplacut
si batjocoritor Ruturndu-i pe buze, dar care, de fapt, poate ca nu
riSemna nimic rau. Acest sentiment de ncredere se stinse nsa tot att
de repede, precum aparuse... Din padure rasuna din nou tipatul
bufnitei, dar de data asta mult mai aproape...
Barcagiul se ridica, cerceta malul cu privirea si, ncredintndu-se ca nu
e nimeni n jur, se ntoarse iar cu fata spre padure, chemnd repede cu
m'r.a pe cineva care se afla ascuns pe dupa copaci.
62
Din desis iesira doi flacai cu obrajii buhaiti de somn, mbracati n
haine taranesti de iarna : unul purta o scurta mblanita, dar rupta, iar
celalalt o zeghe lunga si ponosita. Amndoi aveau sepci ostasesti.
Flacaii dusera sacii n padure. Barcagiul le spuse ceva, dar flacaii nu-i
raspunsera. Cnd se aseza n barca si lua vslele, barcagiul le vorbi din
nou, nsa vorbele sale fura luate de vnt, astfel ca baietii nu deslusira
nimic.
De ndata ce barcagiul se urca n barca, Misa socoti ca trebuie sa
paraseasca numaidect ascunzatoarea, altfel s-ar putea sa fie vazuti;
asa ca ncepura sa vsleasca cu nadejde mpotriva curentului... Cnd
fura cam la vreo jumatate de kilometru, o luara napoi, spre barcagiu,
ca si cnd s-ar fi plimbat pe ru. Misa ascunse chiar si binoclul.
Abia apucara sa schimbe directia barcii, ca de dupa o cotitura aparu si
barcagiul. Vslea ncet, la-sndu-se mult pe spate, iar cnd se apleca,
prin camasa i se vedeau omoplatii subtiri apropiindu-se si departnduse...

Auzind clipocitul.apei facut de vslele baietilor, el ntoarse capul si

nceta sa mai vsleasca. Barca lui se legana usor pe apa, rotindu-se
alene, astfel ca atunci cnd baietii ajunsera mai aproape, ea taia rul dea curmezisul, mpiedicnd trecerea. Ca sa nu se ciocneasca, baietii
lasara si ei vslele si baccile ajunsera una lnga alta.
Cu capul plecat si ncruntndu-se, barcagiul se uita la baieti, dar
deodata prinse a zmbi si-i ntreba :
- ncotro, tovarasi ? Departe ?
Zmbea numai din buze. Vrfurile ascutite ale mustacioarei sale erau
zbrlite ca la un animal de prada, iar ochii albastri si reci i masurau
staruitor si cu nencredere. Zmbetul acesta l descumpanise si mai
nainte pe Misa, dar acum l scotea din sarite.
- Iaca ne plimbam si noi... - raspunse Misa,
linistit.
63
Barcagiul" continua sa zirnDeasca, dar- mm a lui apucase marginea
barcii baietilor, tragnd-o pe nesimtite catre dnsui. Misa ntelese ca
vrea sa nhate lantul si de aceea l tinu zdravan cu piciorul.
Tot zmbind, barcagiul se uita la baieti cntarin-du-i parca din ochi. De
fapt, avea n fata lui patru flacai zdraveni. Dupa felul cum i privea, se
vedea limpede ca se gndeste ce anume trebuie, sa faca. n cele din
urma spuse :
- E si Jerdeai cu voi ?
Misa nu raspunse. Urma o clipa de tacere. Barcagiul tinea zdravan de
prova barcii.
- Barca asta mi-e cunoscuta - vorbi el.
- Da - i raspunse Misa. E barca lui Kondrati Stepanovici.
- Nu mai spune! zmbi cu nencredere barcagiul si, n acelasi timp,
izbuti sa apuce belciugul de care era prins lantul.
- Prin urmare e. a lui Kondrati Stepanovici ? facu barcagiul si Misa
simti cum acesta trage ncet lantul. Dar baiatul apasa bine cu piciorul.
- Da, a lui Kondrati Stepanovici - repeta el, nentelegnd ce urmareste
celalalt.

- Foarte interesant - rosti omul, taraganndu-si batjocoritor vorbele.

Doar Kondrati Stepanovici a plecat azi dimineata cu barca la pescuit.
Era chiar barca lui. L-am vazut cu ochii mei.
La rndul sau, Mi sa i-ar fi putut aminti si el barcagiului cu cine anume
se vazuse n dimineata aceea, dar ar fi savrsit o imprudenta. Spuse :
- Nu stiu cu cine te-ai ntlnit dumneata, dar
Kondrati Stepanovici ne-a dat voie sa luam barca.
Zmbind ntruna, barcagiul clatina din cap :
- Da, da! Nu-i frumos, tovarasi, nu-i frumos...
Si mai spuneti ca snteti comsomolisti...
In timp ce vorbea, el mai trase o data de lant, dar Mi sa l tinea bine cu
piciorul.
- Si ma rog, ce nu-i frumos ? se ncrunta Misa.
De ce ne faci morala ?
.- Nu-i frumos sa mintiti - continua el, dojeni" tor. Si nu-i frumos nici
sa acoperiti un ucigas. Eu stiu prea bine a cui e barca.
- Atunci spune a cui e! rosti Misa, zmbind si el.
-- E barca lui Kuzmin, care a fost omorit ieri
aici. Si cel care 1-a omorit e chiar fratele lui ! si barcagiul arata spre
Jerdeai. Militia cauta barei voi vreti s-o ascundeti... Zau, nu-i bine, nu
se cir si faceti una ca asta.
Tn fata unei asemenea acuzatii, Misa si pic- ; cumpatul si uita de lant.
In aceeasi clipa, barcagiul trase de lant cu putere. Misa cazu si, n
cadere, cauta sa prinda lantul cu mina, dar era prea tirziu. Zmbind
ironic, barcagiul l prinse de crigul c se afla la crma barcii lui si
totodata si mpinse b; (iepartnd-o de cea a baietilor. Lantul era acum
ntins, baietii nu mai puteau ajunge la el clocit daci sareau n barca lui
Dimitri Petrovici.
- Nu-i frumos! Nu-i frumos! repeta barcagiul,
zmbind ntruna cu nerusinare. nteleg, Jerdeai vrea
sa-si salveze fratele, dar voi, comsomoiisti, si va
faceti de rusine?! Va trebui, dragi prieteni, sa va
ntoarceti n sat, n-am ce va face !
Tremurnd de indignare, Misa striga :
- Cum de-ti ngadui una ca asta ? !

- Fiecare cetatean e dator sa ajute justitia! ii raspunse batjocoritor

barcagiul.
Curentul apei era slab, totusi omul izbuti sa drepte amndoi .. barcile
catre mal. Mita se fee i de lucrul acesta mai mult ca de orice. Daca
Dmi i Petrovici reut^ :< sa-i traga la mal, o sa-si ci ., flacaii si atunci
baietii n-or sa mai poata facf i .-inie. N-avea nici o clipa de pierdut...
Cfnd barca atinse tarmul. Misa sari la prova :
- Sa ne dai drumul numaidect, auzi?
- Bucuros, dar nu pot - rse barcagiul.
N-apuca sa s.rseasca bine, ca baiatul fi facu un salt in barca lui,
apucnd lantul.
- Lasa lantul ! urli barcagiul si, sarind n sus,
ridici vsla gata sa loveasca.
*K - Pas ii ea de bront
O5
Dar Misa, dintr-o singura miscare, smulse lantul din crlig si-1 arunca
n barca lor, apoi se ndrepta din sale : , - Hai, loveste! ncearca
numai!
Cu fata palida si schimonosita de furie, Dimitri Petrovici statea n fata
lui, cu vsla ridicata. Poate ca l-ar fi lovit, dar Ghenka si Slavka se si
urcasera n barca lui. Ghenka se lasa cu toata greutatea corpului pe
marginea barcii, astfel nct aceasta se nclina gata-gata sa se
rastoarne...
- Nu te baga, ticalosule !
El se apleca spre Ghenka, ncercnd sa-1 ajunga cu vsla, dar n
aceeasi clipa, Slavka, Slavka cel calm si sfios, l apuca pe barcagiu de
picioare, pe la' spate, si-1 trase spre dnsul. Pierzndu-si echilibrul,
Dimitri Petrovici se pravali n apa.
- Fuga napoi ! striga Misa.
Baietii sarira iute n barca lor, iar Misa dupa ei. njurnd de mama
focului, Dimitri Petrovici se napusti pe urma lor. Jerdeai, chirchit si
nauc de frica, se uita la el cu spaima.
- Puneti mna pe lopeti - striga Misa.
Slavka si Ghenka, lovin-du-se unul de altul, ncepura sa vsleasca.
Dimitri Petrovici era cit pe-aci sa-i ajunga. ncerca sa apuce barca, dar
nu izbuti. Ghenka si Slavka vis-leau din rasputeri... Sporin-du-si

viteza, barca aluneca cu repeziciune n jos pe ru. Dis-"tanta dintre ei

si barcagiu crestea vaznd cu ochii. Dimitri Petrovici i mai urmari un
timp, apoi se ntoarse si trase la mal...
Barca baietilor mergea din. ce n ce mai repede... O
cotitura... Iata si copacul sub care statusera ascunsi. Uite si cele doua
pietre albe... nca o cotitura... si iesira la loc drept, acolo unde rul se
ndeparta de padure. Barcagiul nu-i mai putea ajunge.
Cap. 18 CARE SA FIE EXPLICATIA?
Totusi baietii, ginind, vsleau din rasputeri, ui-tndu-se mereu napoi.
Tot li se parea ca acusi-acusi, de dupa o cotitura, o sa le iasa n cale
barcagiul. Si nu singur, ci nsotit de cei doi flacai de care se despartise
n padure...
Dar spaima, care la nceput i daduse atld putere lui Slavka si lui
Ghenka, ncepu sa dispara si atunci simtira dintr-o data ca sint frnti de
oboseala. Spusera ca nu mai snt tn stare sa vsleasoi. asa ca Misa si
Jerdeai trecura in locul lor.
ndata ce se vazu din nou la crma, Ghenka fu primul care prinse a
vorbi. Privindu-I pe Slavka. cu un zmbet ironic, dar binevoitor, zise :
- L-ati vazut pe Slavka cum mi la apucat pe
barcagiu ? ! N-as fi crezut ca-i In stare de o isprava
ca asta...
Nimeni nu-i raspunse.
- Dar Jerdeai ce spaima a tras ! sporovai Ghenka
mai departe. I se facuse inima ct un purice...
Jerdeai se nrosi tot :
- Voua ce va pasa ! Voi plecati napoi la Moscova si gata ! Dar eu cu
mama ramn aici !
- Hi, si ce-i cu asta ? !
- Pai este. c-or sa ne faca de petrecanie ntr-o buna zi ! raspunse
Jerdeai, convins.
- Parca alta treaba n-au... - zmbi Ghenka.
- Ce ? Nu-ti vine a crede ?... Aici nu-i Moscova. Astia te-njunghie si
gata. Si n-ar fi prima data cnd. sar ntmpa asa ceva.
hj

- Dar cine snt astia" si pe cine au mai n

junghiat ? ntreba Misa.
. Drept raspuns, Jerdeai ncepu sa respire zgomotos pe nas, vslind si
mai abitir.
Slavka, stnd la prova, si exprima nedumerirea:
- Totusi nu pricep de ce s-a legat barcagiul de noi. Oare credea, ntradevar, ca sntem cu barca lui Kuzmin care a fost omort ?
- Eh, ca prost mai esti, vericule ! striga Ghenka. Tocmai el sa nu
cunoasca barcile? !..,
- "Kuzmin avea o barca cu doua vsle, iar.asta e cu patru ; si-apoi nici
nu gasesti alta la fel n tot satul - l lamuri Jerdeai.
- Ai vazut ! sari Ghenka. Nu, aici e cu totul altceva !
- Dar ce anume ?
- -a fost frica sa nu re ducem n padure si sa nu dam de cei doi flacai
si de saci. Asta-i ! Nu degeaba1 debarcaderul asta mi s-a parut mie
totdeauna att de suspect.
- Ai dreptate, dar numai cu o singura conditie <- spuse Slavka.
- Si care, ma rog ?
- Ca n saci sa se afle ceva misterios.
Ghenka ridica minile spre cer, ntr-un gest
teatral:
flfi|.\Asta-i buna ! E limpede ca lumina zilei ca am dat peste o banda,
dar tu tot te ndoiesti ! Adineauri era ct pe-aci sa ne nece, iar tie ti se
pare ca nu s-a ntmplat nimic ! La naiba, ce om mai esti si tu ! Zau
daca pricep !
- Dar ce fel de bande mai pot sa existe azi? l
contrazise Slavka.
';i'_; Uitati-va la el ! striga Ghenka. Ce fel de bande ? Bande
adevarate ! Si pe Kuzmin tot ei l-au omort, nu mai ncape nici o
ndoiala !
Jerdeai se opri din vslit si se uita speriat la Ghenka.
- Da' ce te face sa crezi ca tocmai ei l-au omort
pe Kuzmin ? l ntreba Slavka,
68

- Pai cine atunci ? Frate-sau ? s GhenT<a arata cu capul spre Jerdeai,

Spune, Jerdeai, frate-tau 1-a ornort pe Kuzmin ?
- Da' de unde - rosti Jerdeai, vslind ntr-unas
- Dar cine 1-a ornort ?
- Nu stiu.
- Eu nsa stiu - repeta Ghenka, cu ncapatnare. Ei l-au ornort!
Misa nu se amesteca n discutie. Tot ce se ntrn-plase adineauri i se
parea o salbaticie de necrezut...
E sigur ca ceea ce le-a spus Dimitri Petrovici cu privire la barca lui
Kuzmin nu era dect un pretext ca sa-i poata opri. Un altul s-ar mai fi
putut nsela, dar nu el, care cunostea fiece barca din sat. Atunci care sa
fie explicatia ? S-o fi facut din pricina flacailor ? Nu-i prea venea a
crede... Flacaii disparusera de mult n desisul padurii... S-ar putea nsa
ca toate acestea sa aiba vreo legatura cu asasinarea lui Kuzmin.
Se vedea dupa chipul barcagiului ca el este asasinul. Cum 1-a zarit pe
Jerdeai n barca, s-a speriat banuind ca acesta l cauta pe adevaratul
ucigas al lui Kuzmin. Iata de ce voia sa-i ntoarca din drum ! Ca nu
cumva sa dea de vreo urma a adevaratului asasin !
Dar daca... ? !"
Misa simti un fior n inima.
Dar daca toate acestea nu se leaga numai de asasinarea lui Kuzmin, ci
si de disparitia lui Seva si gor ? Poate ca si lor li s-a ntmplat ceva !
Oare nu din cauza asta barcagiul voia sa-i mpiedice sa-si continue
drumul ?... Poate ca Igor si Seva fusesera martori nepoftiti atunci cnd
el l omorse pe Kuzmin, sau poate ca flacaii, ntlnindu-i n padure, iau ornort de teama sa nu fie denuntati !... Cte nu se pot ntrnpla n
vremuri ait de zbuciumate ! La sate se duce nca lupta. Afli ca, ba ici,
ba colo, a fost ornort un activist, un corespondent voluntar.,. Poti sa
stii n ce afacere necurata au nimerit baietii ?!... Si daca ntr-adevar li
s-a ntmplat ceva, oare ce-i
n9
de facut? Ce va face el, Misa? Doar copiii i fusesera ncredintati lui.
In clipa aceea se auzi glasul lui Ghenka ;
- Se vede o coliba n dreapta !
Cap. 19 O INTILNIRE EXTRAORDINARA

Pe mal, la umbra unor copaci, se. zarea o coliba mica, facuta din
crengi nfrunzite. In fata ei ardea un foc, la care sedea un barbat si o
femeie.
- Sa-i ntrebam daca nu cumva i-au vazut pe
baieti - propuse Misa.
Baietii ncetara sa mai vsleasca si barca si ncetini mersul. Misa si
"duse minile plnie la gura si striga :
- Hei ! Hei, voi de pe mal !
Barbatul si femeia se uitara n directia baietilor. Amndoi purtau
ochelari cu rame late de baga.
- Va rugam - striga Misa - sa ne spuneti daca
n-au trecut pe-aici doi baieti cu o pluta !
Barbatul si femeia se uitara unul la altul, apoi. ca la o comanda, se
ntoarsera spre baieti, dar nu le raspunsera.
- Oare snt surzi ? rosti ncet Misa.
- Nu vezi ca snt niste nepmani ? zise Ghenka. Uita-te ce mutra
caraghioasa are afaceristul ala... E gras, chel, poarta ochelari, iar ea are
parul vopsit...
Misa mai striga o data:
- N-ati vazut cumva doi baieti cu o pluta ?
Barbatul si femeia schimbara iarasi o privire,
apoi barbatul se ridica si le striga la rndul sau :
- Nu nteles !...
Baietii se uitara la ei cu gura cascata...
- Un strain ! murmura Ghenka, dezorientat...
ntr-adevar aveau n fata lor un strain. Un bar
bat chel, ndesat, cu ochelari de baga, purtnd o
/o
camasa cu mneci scurte si pantaloni largi golf, de culoare cenusie, cei cadeau ceva mai jos de genunchi, lasnd sa se vada niste ciorapi gri,
de buna seama straini. Un barbat n vrsta, purtnd pantaloni golf, nu
putea sa fie dect un strain !
- Nu nteles ! le striga el din nou, clatinnd din capul mare, rotund si
chel.
- Sa stam totusi de yorba cu el - propuse Misa, cam nehotart.

- De ce nu ! ncuviinta Ghenka. Sa vedem ce fel de straini snt.

Sprechen sie deutsch?1...
Baietii vslira spre mal, coborra din barca si se ndreptara catre coliba.
Barbatul se uita la baieti si le zmbi. Femeia continua sa stea n fata
focului si sa-i masoare pe noii veniti cu o privire atenta si staruitoare,
mestecind n acelasi timp cu o lingura n cazanelul de pe foc, din care
se mprastia un miros grozav de ciocolata...
- Voi strigat departe, iar noi nteles prost ru
seste - spuse strainul.
Lnga coliba se aflau doua rucsacuri cu ncuietori nichelate si curele,
doua aparate fotografice cu niste cureluse subtiri, o cutie de conserve
cu o eticheta viu colorata, doua termosuri si nca alte maruntisuri de
fabricatie straina.
Turisti straini - hotar n gnd Misa. Burghezi... Proletarii nu se prea
plimba prin strainatati."
Acelasi lucru i fulgera prin minte si lui Ghenka si lui Slavka. Baietii
se uitau neprietenosi la acesti oameni ai lumii capitaliste, care
aparusera att de neasteptat pe malurile Utcei. Oare cum au putut
ajunge pna aici acesti jefuitori si rechini ?
- Dumneafoastra repetati ntrebare - li se
adresa strainul.
De aproape, baietii vazura ca acesta nu e cu de-savrsire chel. Mai
avea par n cap, dar att de rar si de decolorat, ca parea mai degraba un
fel de puf. Asa cum arata strainul, gras si rumen, semana cu un baietan
bine hranit.
1 Vorbiti nemteste? (n limba germana n text). (n.t.J!
71
Misa repeta;
- N-au trecut pe aici do baieti cu o pluta?
- Pliuta ? Ce este pliuta ?
- E un fel de barca - explica Misa si- arata cu minile ca e patrata si
facuta din brne.
Strainul dadu vesel din cap :
j- ntelege, ntelege - si se ntoarse spre femeie, rostind un cuvnt
strain, apoi din nou dadu vesel din cap : Pliuta, ntelege! De la cuvnt a

pliuti, plrutitor, ntelege... Da, aici fost doi paioneri, cu cravate - si

facu un gest, aratnd n jurul gtului - paioneri, buni paioneri, fost
aici...
- Cnd ?
- Dormit aici. Nu acest noapte, dupa acest noapte. Ieri dimineata
pliutit pe pliuta lor mai departe. Dres pliuta, apoi pornit.
Misa rasufla usurat. In sfrsit! nseamna ca Seva si Igor snt zdraveni,
sanatosi... Nu li s-a ntmpat nimic!
Aflara apoi ca Igor si Seva ajunsesera acolo alaltaieri seara, ca
petrecusera noaptea cu strainii, apoi, a doua zi pna la prn'z,
reparasera pluta si pornisera mai departe. Prin urmare, ieri, miercuri,
cnd fusese asasinat Kuzmin, Igor -si Seva stateau aici linistiti,
discutnd cu acesti straini. Cele ntmplate lnga lunca Halzin n-au deci
nici o legatura cu ei; Foarte bine. Bine macar ca n aceasta privinta
lucrurile stau asa... Acum n-o sa le fie greu sa-i ajunga., Cnd
pornisera la drum, distanta dintre ei fusese de doua zile, acum era
numai de o zi. Spre seara trebuie sa-i ajunga negresit...
Din cazanel se raspndea un miros mbietor de ciocolata. Baietii, care
de dimineata nu pusesera nimic n gura, aruncau priviri lacome si, fara
macar sa se sinchiseasca, trageau zgomotos aer pe nas. Ghenka, ce sa
mai vorbim, tremura de pofta.
Femeia i spuse ceva barbatului. Zmbind, acesta le zise:
- Baieti, la beut cafe !
Asta mai lipsea acum : sa fie poftiti la masa de niste burghezi. Misa
clatina din cap, pregatindu-se
72.
sa refuze ct ma politicos invitatia, dar Ghenka i sopti :
- Hai sa le mncam capitalistilor proviziile !
Lui Misa i se paru potrivita aceasta propunere. Acum cnd aflasera de
soarta lui Igor si Seva, n-aveau de ce sa se mai grabeasca. De mncat,
tot trebuiau sa mannce, si daca si-ar pregati ei ceva, ar pierde mult
mai multa vreme.
Baietii se asezara n jurul focului. Numai Jerdeai continua sa stea n
picioare. Parea foarte stingherit, n satul lui nu vazuse niciodata

straini. Se aseza numai cnd Misa i ordona acest lucru, dar si atunci se
lasa doar pe vine si la o distanta respectabila de foc.
Femeia turna ciocolata fierbinte n niste paharele de metal pe care le
acoase unul dintr-altul. Apoi, dintr-o cutie de piele, scoase niste
lingurite mici si un cleste de zahar. Facu toate acestea cu multa ndemnare, dar tacuta si fara macar. a. schita un zm-bet. Avea parul
cam roscat, cu multe fire carunte, si tuns scurt. Pe sub ochelari, n
jurul ochilor, i se vedeau riduri subtiri. Bratele i erau slabe si arse de
soare, numai la ncheieturi pielea - i ramasese alba.
Pesemne ca acolo n-a prins-o soarele, pentru ca poarta bratari - gndi
Misa. Acum si-a lasat bra-tarile la hotel. Ii e frica sa nu fie jefuita. Dar
cine s-o prade, cine are nevoie de bratarile ei..."
Pe un servetel aparura niste felii subtiri de pine, unse cu ceva de
culoare cafenie. Slavka si Misa luara cte un sandvici si-i dadura unul
si lui Jerdeai. Ghenka nsa se napusti cu atta lacomie la sandviciuri,
ca nu mai era n stare sa se opreasca. Ct ai clipi, servetelul ramase
gol. Slavka i dadu ctiva ghionti, dar Ghenka capiase parca. Si doar
nu era lacom ca Kit, era doar flamnd si, pe deasupra, si pusese n
gnd sa-i lase pe acesti burghezi fara mncare...
De fapt, erau cu totii flamnzi, iar aceste sandviciuri mici si subtiri ca
o foita de tigara mai mult le attau pofta. Baietii uitasera cu totul de
delicatetea
73
pe care trebuie s-o arati fata de reprezentantii unor state straine.
Femeia abia prididea sa faca tartinele. Barbatul desfacu o noua cutie
de conserve, apoi o cutie cu sardele si, n sfrsit, o cutie de lapte
condensat. Baietii mneara de stinsera, si mai ales pine. Se spune ca
strainii mannca pine putina, dar ei nu snt straini.
Dupa felul cum barbatul si privea nelinistit rucsacul, ntorcndu-1 n
cele din urma cu fundul n sus, baietii ntelesera ca se terminase cu
proviziile strainilor. Ei nsa erau satui. Ii cuprinse chiar o mote-seala
placuta. N-ar fi fost rau sa doarma putin. Se obisnuisera n tabara cu
ora de odihna de dupa masa.
Misa si privi ceasul, apoi spuse :

- Ne odihnim vreo douazeci de minute, apoi o pornim mai departe. Nu

se cade sa plecam chiar asa, imediat dupa masa.
Molesiti, baietii se culcara n jurul focului. Pna s Jerdeai se aseza mai
n voie.
Cap. 20 O NTORSATURA NEASTEPTATA
- Comsomol ? ntreba zmbind strainul - ara-tnd cu mna spre
insignele baietilor. KIM '... International.
- Da! raspunse Misa provocator si pocind la rndul sau cuvintele,
socotind probabil ca in .felul acesta strainul va ntelege mai usor: Noi
estem Comsomol.
- Formos, formos Comsomol, este bine international, este bine.
Cum te mai prefaci, burghez nenorocit ! gndea Misa. Nu-ti place nici
Comsomolul, nici Internationala"... Apoi ntreba :
1 Internationala Tineretului Comunist, (n.r.),
74
- Calatoriti ? Voiaj ?
- O, da, da ! dadu din cap strainul. Noi snicm calator. Umbla,
calatoreste. Rusia este tara bun, formos tara.
- Va-place la noi ? l ntreba batjocoritor Ghenka, mngindu-si burta
plina.
- O, place, tare place... tare bun.
Stim noi ct de mult va place J si spuse Misa. Ciim poate sa le placa
unor capitalisti la noi ! Ne-ati nghiti de vii si pe noi, si Republica
noastra !"
- Dar cum o mai duce acolo la dumneavoastra
lordul Curzon ? l ntreba Ghenka, cu un aer degajat.
Strainul se strmba cu dispret:
- O, lord Curzon nu bun... Tare nu bun... Pfui, Curzon !... Curzon nu
bun.
- Prin urmare, Curzon nu-i bun ? ! mai ntreba batjocoritor Misa.
II supara faptul ca strainul se prefacea pn-n-tr-atta. -Daca ai anumite
convingeri, cel putin nu te lepada de ele !
Strainul clatina din cap :
- Nu bun, tare nu bun Curzon. Ultimatum, Tori... Imperialismus.
- Dar Mussolini-i bun ?

- O ! si strainul scutura cu hotarre din cap: Mussolini nu bun de loc...

Fascismus... Omort co-munisti-socialisti... Dictatore... Nu bun de loc.
- Dar de ce aveti tot felul de Curzoni si de Mussolini ? l ntreba Misa,
rautacios. Si, vaznd ca strainul nu 1-a nteles, facu un gest energic cu
mna : Curzon, Mussolini, jos ! Jos cu ei!
Strainul dadu bucuros din cap :
- O, da... Sicuro, gios Mussolini, gios Curzon!
Gios !
E viclean" - se gndi Misa si zise :
- N-aveti dect sa-i dati jos.
Strainul clatina ngndurat din cap si, ncet, cau-tndu-si cuvintele,
spuse :
- Cu timp... Revolutione nu vine, revolutione faci
masele.
75
E ridicat politiceste! gndi Misa. Sigur, unii ca de-alde voi n-or sa
taca revolutii '"
Iar strainul, foarte grav, cu un aer semnificativ si. cu o expresie
concentrata ntiparita pe fata din pricina efortului de a .gasi cuvintele
potrivite, continua :
- Criza, somaj, razboi... Proletariat mizerie...
Comunisti ridicat mase. Capitalist bagat el la nchisor. Deodata ncepu sa iuda si si prinse ncheietu
rile minilor : Catuse, nchisor - si, strmbndu-se
caraghios, mai spuse o data Nu-i bun nchisor...
Misa se uita la inelul de aur al strainului, la -urmele albe de la
ncheieturile minilor femeii si-si zise ca atunci cnd porti inele si
bratari de aur, ti vine sa rzi cnd vorbesti de catuse.
Strainul observa privirea lui si arata spre minile femeii :
- Catuse trei ani. nchisor zece ani.,,.
n clipa aceea, femeia spala paharele. La nceput, baietii nu ntelesera
vorbele strainului. Zece ani de nchisoare, trei ani de catuse!... Numai
imperturbabilul Slavka nu-si pierdu cumpatul
- Snteti comunista ? o ntreba el pe femeie.
Strainul, zmbind, repeta ntrebarea lui Sravka

ntr-o dimba necunoscuta baietilor. Femeia ncepu sa rda si, aratnduse cu degetul, zise s Comunist T" Apoi arata spre barbat si repeta :
Comunist!" Arata iar spre sine : ,,-Romn", si din nou spre nsotitorul
sau : Cuba, America"...
In urma acostei ntorsaturi neasteptate, baietilorj le pierise graiul.
Acesti oameni, pe care ei i-au luat drept burghezi, erau n realitate
comunisti. Pesemne, delegati ai Cominternului. Doar nu de mult
fusese un congres: Cum de s-au putut prosti n halul asta, ca sa le
devoreze" cu atta nerusinare proviziile ? Si cum de-au putut sa-i ia
drept capitalisti ? Capitalistii nu calatoresc pe malul rului Utcea !
Capitalistii petrec pe la Baden-Baden-urile lor... Daca te uiti cu luareaminte la oamenii acestia, vezi numai-dect ca snt comunisti,
revolutionari. Desi portul le
76
e sirain, totusi hainele lor snt simple, haine de muncitori.
ntr-adevar, barbatul avea un chip placut, inteligent, cu o barbie
voluntara. Fata femeii exprima de asemenea o vointa drza. Parul ei
era nspicat cu fire albe, iar obrazul brazdat de zbrcituri. Oare nu si-au
dat ei toata mncarea baietilor ? Daca ar fi fost capitalisti, si-ar fi
mpartit cu ei proviziile ? Vai, ct de neghiobi au fost !
- Prin urmare snteti din Cuba ? ntreba iarasi Misa, numai ca sa
risipeasca tacerea aceasta apasatoare.
- Cuba, Cuba ! izbucni n rs cubanezul,
- Capablanca ' ! rosti Ghenka.
- Da, da, Capablanca, campion..,
- E frumos n Cuba ?
- Formos, tare formos! Cubanezul arata spre pamnt : E bine calci pe
pamnt. Apoi facu un gest spre gt, de parca si-ar fi aruncat un lat, pe
urina arata spre un copac ! Atrnat di pom reu, tare reu. ncepu sa rda :
La mine trebui atrnat n pom. iar eu fugit....
Baietii se uitara cu admiratie la cubanez. Omul acesta vesel, gras,
parind a fi un om obisnuit, fusese condamnat la moarte, dar el izbutise
sa scape din mm a calailor si sa ajunga pna n Rusia ! Ce curaj, ce
ndrazneala! Si iata-1 acum sta colea pe malul Utcei, desface cutii de

conserve si rde de parca nu i s-ar fi ntmplat nimic ! Asa oameni, mai

nteleg !
Ce bine ar fi daca ar mai putea sta de vorba cu el ; l-ar mai ntreba
despre revolutia mondiala. Dar ei trebuie s-o porneasca n cautarea lui
Igor si Seva. Si unde mai pui ca dupa cele aflate despre straini, baietii
nu prea se simteau la largul tor. Se ridicara sa plece. Stringndu-i mna,
si-au luat ramas bun de Ia cubanez. Ghenka i spuse :
- Daca mergeti de-a lungul malului, o sa nime
riti n tabara noastra.
i Numele unui renumit campion de sah din Cuba in vremea aceea,
(n.r.),
77
Cubanezul nu ntelese, dar le zmbi bucuros. Apoi, cu un respect
deosebit, baietii ii strnsera minile romncei: doar minile acelea
purtasera catuse ! Pe urma coborra spre mal.
Nimeni nu le spusese pna atunci ce ar fi trebuit sa iaca n asemenea
mprejurari, dar fiecare ntelesese si singur. Pusera, asadar, toate provizile lor ntr-un sac, neoprind pentru ei decit pinea. Se stie doar ca
strainii nu prea ma-nnca pine...
Cubanezul si romnca stateau pe mal si se uitau la pregatirile
tinerilor, fara sa banuiasca ce au de gnd sa faca. Misa se grabea ;
cubanezul zmbi vazind cite merinde au baietii, ei care tocmai le
dadusera gata toate proviziile !...
In sfrsit umplura sacul. Misa l lua din barca si l aseza la picioarele
cubanezului si ale romncei. La nceput, acestia nu ntelesera despre
ce-i vorba, dar apoi, cnd pricepura, prinsera sa gesticuleze; cubanezul
spunea ntr-una :
- Nu trebui, nu trebui, luat napoi, nu trebui...
Dar Misa facu vnt barcii si sari n ea. Cubanezul
ridica sacul si, cu el n brate, fugi n urma baietilor.
Dar Ghenka si Slavka vsleau de zor si barca ncepu
sa se ndeparteze cu repeziciune.
Cubanezul ramase pe mal, cu sacul n mna. Zm-bea stingherit si
clatina din cap, iar romnca cea roscovana si marunta se uita cu luare-

aminte si grav dupa baieti. Umbra piezisa a unui mesteacan alb cadea
pe umerii ei slabi si aramiti de soare. Misa ridica mina si striga :
- RotfronP !
Fara sa scoata o vorba, femeia ridica pumnul. Cubanezul ncepu sa
rda, lasa sacul jos si ridica si el pumnul :
- Rotfront! La revedere! Rot front!
Cap. 21
PLUTA
n curnd disparura si cubanezul, si romnca, si coliba cea mica
acoperita cu crengi. Din nou paduri, cimpii, lunci, crnguri, vagauni,
mori.
- Am nimerit-o cam prost - spuse Slavka. I-am luat drept burghezi si
ne-am napustit ca niste ne-mncati la proviziile lor.
- Numai Ghenka-i de vina - raspunse Misa, fara a se ntoarce.
Nepmani", burjui"... lui totdeauna i se nazare cte ceva...
- Ba pantalonii snt de vina - se apara Ghenka. Am vazut ca-s
pantaloni golf si mi-am zis ca nu pot fi dect burjui.
Misa dadu din umeri :
- Auzi, sa judeci un om dupa pantaloni ! Si m ai
K derutat si pe mine. Eu cum i-am vazut, m-am gndit
ca trebuie sa fie niste comunisti straini.
- Pai daca te-ai gndit, n-aveai dect sa te porti cum trebuie ! raspunse
Ghenka, artagos. Fiecare om cu parerile lui !
- Si cine, ma rog, s-a repezit la sandviciuri ? l mpunse Slavka.
- Parca am fi venit din mparatia flamnzilor - adauga Misa, zmbind.
Mai mare rusinea !
Ghenka tocmai se pregatea sa le dea un raspuns tare", cnd Misa,
ridiendu-se, striga :
- Pluta !
1 Organizatie de lupta antifascista proletara a fostilor combatanti din
primul razboi mondial. A fost creata n 1924, in Germania Centrala,
sub conducerea lui Ernst Thalmann. (n.r.)i
79

ntr-adevar, pe un mic banc de nisip zacea, o pluta facuta din birne

scurte, legate ntre ele cu coaja de copac, cu frnghii putrede si srma
ruginita. Legaturile se rupsesera si pluta se desfacuse. In starea n care
se afla nu mai era buna de nimfe.
i- Pluta lui Senka - o recunoscu Jerdeai.
- A lui, esti sigur ?
- Ba bine ca nu. Srma-i a mea, iar parul asta ascutit 1-a adus Akimka
de-acasa. Ce mai, e pluta lui Senka 1
Baietii sarira repede pe mal. La dreapta se ntindea padurea, iar la
stnga se zarea un sat. Peste cmp, cam la vreun kilometru, serpuiau
sinele caii ferate. Un tren de marfa lasa n urma-i o dr de fum.
Baietii ncepura sa faca tot felul de presupuneri. Bun 1 Igor si Seva siau lasat pluta aici. Dar ncotro or fi apucat-o ?
- Cred ca spre gara - si dadu cu parerea. Ghenka.
- Sau poate c-au plecat n sat - presupuse Slavka.
- De ce ?
- Pai au nevoie de frnghii ca sa-si repare pluta, sa poata merge mai
departe.
'- Cu o rabla ca asta!...
- Uite ce zic eu - vorbi Misa. Ghenka si Slavka sa plece la gara, iar eu
si Jerdeai sa mergem n sat. Jerdeai, cum se numeste satul ?
- Graci Vselki.
- Mergem acolo. Poate ca baietii au trecut prin sat. Daca nu dupa
frnghii, atunci dupa alimente. Iar voi, de la gara, va ntoarceti n sat.
Noi va asteptam acolo, dar sa nu zaboviti prea mult. Se uita la ceas :
oho, patru si jumatate, aproape ca s-a dus ziua !
Ghenka si Slavka' plecara spre gara, n timp ce Misa si Jerdeai se
napoiara la ru si o pornira cu barca spre satul Graci Vselki. Dar nici
n-a fost nevoie sa mearga pna n sat, caci pe mal gasira o droaie de
copii care se scaldau. De la ei aflara ca,
80ntr-adevar, doi pionieri trecusera aseara pe-acolo cu o barca. Au
ntrebat ce sat e acela si au plecat mai departe.
- Cu barca ! ? se minuna Misa, Si cum aratau
pionierii aia ?

Dupa descrierea facuta, Misa se ncredinta ca nu putea fi vorba dect

de Seva si Igor. Unul era negricios, slab, cu nasul coroiat, iar celalalt
blond si ndesat.
Dar de unde sa fi avut ei barca ? Asta-i buna !
- Si, ma rog, ce fel de barca era ? ntreba Misa.
Copiii raspunsera ca era o barca obisnuita si chiar
cei doi pionieri ntrebau a cui este. Ei le-au spus ca nu-i a lor. Era, se
vede, o barca straina si pionierii au plecat mai departe cu ea,
- N-o sa poata merge dect pna la vadul Frolkin - spuse Jerdeai. Acolo-s niste podete care
opresc apa rului, iar dincolo de podete e o moara
cu zagaz.
- E departe pna la vadul Frolkin ? ntreba Misa.
|g Sa tot fie vreo zece verste - raspunse Jerdeai,
nesigur - pn' la noapte s-ar putea sa-i ajungem.
- Bine, dar trebuie sa-i asteptam pe Ghenka si
pe Slavka - spuse Misa, cu amar. Pna se ntorc ei,
s-a dus ziua.
Se nsera. O adiere racoroasa gonea arsita zilei. Roiuri de tntari se
roteau deasupra rului. ncet-ncet, o ceata fumurie nvalui zarea.
Umbre se ntindeau pe suprafata apei. Doar peste dealurile ndepartate
mai licareau ultimele raze ale soarelui care asfintea.
In sfirsit, Ghenka si Slavka se ntoarsera de la gara obositi ea vai de ei,
prafuiti si furiosi. Gara era destul de departe si, afara de asta, n sat
mai sarisera si dulaii pe ei - lua-i-ar toti dracii ! Cel putin daca ar fi
fost o gara ca lumea, dar nu era dect o amarta de halta, unde oprea
doar un singur tren pe zi, pe la zece dimineata... Si nimeni nu-i vazuse
sosind acolo pe cei doi disparuti.
Misa l lamuri pe scurt cum stau lucrurile. Apoi se urcara n barca si o
pornira mai departe.
81
Cum trecura de sat, drumul le fu nchis de o cireada de vaci care statea
n mijlocul rului. Baietii vslira mai ncet. Slavka, la prova, dadea
furios din mini, dar vacile nu se grabeau sa se urneasca din loc. Se
uitau piezis la el, cu niste ochi mirati.

- Di-i ! La naiba, treceti odata ! striga baiatul.

- Oui i spui tu di-i", ca doar nu-s cai ! se grozavi Ghenka. Trebuie sa
le spui aliezi
, - Aliezi se porni sa strige Slavka, ascultind sfatul.,
Dar vacile nu se lasara impresionate nici de acest ndemn.
Ghenka se prapadea de rs. Numai dupa ce ncepura sa agite vslele n
aer si sa strige din rasputeri, vacile se traser n laturi si ei putura sa
treaca. Mersera asa un timp fara sa se ntmple nimic deosebit.
Se stinsera si ultimele raze ale soarelui si linistea ee lasa si mai grea
peste ru. Baietii taceau. In jur, totul era pustiu si nemiscat.
- Ct mai e pna la Frolkin ? ntreba Misa.
- Ajungem ndata - raspunse Jerdeai.
Se ntuneca. Malurile si pierdeau contururile.
N-aveau ncotro, trebuiau sa se opreasca pentru a nnopta. Altfel, pe o
bezna ca asta riscau sa le scape Igor si Seva.
Cap. 22 CALATORIA CONTINUA
Mai nti au tras barca la mal, legnd-o cu lantut de un copac, apoi siau carat lucrurile si si-au njghebat culcusul ntr-un stog mare de fn.
Stateau prost nsa cu cina : pine muiata n apa rului.
Pe potecile padurii se lasase umbra serii ; doar vrfurile copacilor mai
straluceau nca n ultimele raze ale soarelui. Pasarelele amutisera. Nu
se mai auzeau nici bondarii, nici bzitul mustelor. Dar iata ca prin
iarba si prin tufisuri prinsera sa luceasca
82
licuricii. Alte glasuri pornira sa rasune prin padure. Ca un hohot de rs
se auzea tipatul ascutit al bufnitei. Cumplit nfiora vazduhul strigatul
huhurezului : uneori se tnguia jalnic ca un copil, alteori gemea ca uh
om greu bolnav, suiera sau tipa, sau facea doar : Uhu-u-u !... Uhu-u-u
P
Strigatul acesta le aminti baietilor de barcagiu si se nfricosara. Prin
fn fosni ceva. Ghenka se gndi numaidect la serpi, dar Jerdeai l
linisti : prin partile acelea nu erau serpi.
Si din nou rasuna strigatul huhurezului.
- Ca nu mai tace odata ! si Ghenka si strnse umerii, parca nfrigurat.

- Stiti, uneori striga si duhul padurii... - vorbi Jerdeai.

Ghenka se rasuci n fin si ncepu sa rda :
- Bine ca ti-ai adus aminte, numai de el nu ne-ai spus nimic pe ziua de
azi.
- Ce stiti voi ! In padure traieste duhul padurii - vorbi apasat Jerdeai n mlastina sta duhul mlastinei si n apa, duhul apei ; si mai sint si iele
acolo, iar n case stau duhurile casei.
- Da' tu le-ai vazut vreodata ? si Ghenka casca zgomotos.
- Parca poti sa le vezi ? rse nfundat Jerdeai. Numai vrajitorii si
vrajitoarele pot sa le vada. Omul nu poate. Daca te duci n padure,
duhul padurii ndata te ademeneste, te poarta prin tot locul si te tot
nvrte, te-nvrte, te-nvrte... Ratacesti cinci-sase verste si ajungi tot de
unde ai plecat. Cum de se n-tmpla una ca asta ? Te suceste, tenvrteste n loc duhul padurii.
- Nu din cauza asta - spuse Misa.
- Dar de ce atunci ?
- Pai uite care-i pricina. Omul cnd merge, tace cu stngul pasi mai
mari dect cu dreptul, de aceea, firi sa-si dea seama, o ia spre dreapta
si face un ocol. Ai nteles ?
- Cum vine asta ? ! Ghenka se propti n cot. nseamna ca daca eu merg
pe strada pe partea stinga, neaparat trebuie sa ajung pe dreapta ?
83
- Nu-i asa ! Pe strada te poti orienta - explica
Misa. Chiar strada e un punct de orientare. Fara
sa-si dea seama, omul si corecteaza tot timpul mer
sul. Dar n padure n-ai nici un punct de orientare,
n-ai cum sa-ti potrivesti pasul, Nu-i asa, Slavka,
n-am explicat bine ?
Drept raspuns se auzi un sforait usor. Slavka trecuse pe ceea lume.
- Sa-i urmam exemplul - spuse Misa; mine va
trebui sa ne sculam devreme.
La primele raze ale soarelui, Misa se trezi si i scula si pe ceilalti.
Jerdeai se destepta si el numai-dect. Slavka ar mai fi dormit, dar facu
un efort si se scula cascnd, apoi se duse la ru sa- se spele. In schimb,
Ghenka, ghemuit, se vrse cu totul n fn, asa ca n-aveai cum sa-l tragi

de acolo. Continua sa doarma chiar si atunci cnd baietii l trra la

TU. Numai n clipa cnd i facura vnt ca sa-l arunce n apa, se trezi
deodata si, smucindu-se din miniie lor, le spuse :
- V-ati obosit degeaba ; m-as fi desteptat eu si
singur la dejun.
Dejunul ! Slaba nadejde! Asa ca fiecare strnse cureaua, se urcara toti
n barca si "plecara la drum. Sa tot fi mers ei cam vreo trei kilometri,
cnd Ghenka se porni sa traga pe nas o data, apoi nca o data... si spuse
:
- Baieti, miroase a casa !
Baietii ncepura si ei sa adulmece. ntr-adevar
mirosea a casa putin afumata. Le gdila narile att
de placut si le era o pofta, ca le dadura lacrimile
de foame.
5|lls
- Mirosul vine dinspre malul drept - spuse
preocupat Misa. Jerdeai, tine dreapta, dincotro vine
mirosul, baieti, nu va lasati, trageti vrtos.
Attati de mirosul mbietor al casei, .baietii vs-leau din rasputeri.
Misa, la prova, adulmeca cnd ntr-o parte, cnd ntr-alta.
n sfrsit zarira pe o colina corturile albe ale unei tabere militare. Caii
aliniati bateau din copite; un
84
ntreg sir de spalatoare luceau n soar-e si bucati de pnza .rosia, pe
care. erau scrise lozinci, luturau n bataia vin tul ui; pe cimpul de
tragere, cu santuri si valuri de pamint, se vedeau panouri cu cercuri
concentrice.
Dar .tabara era pustie ; pesemne ca ostasii plecasera la instructie.
Numai lnga mal fumega bucataria de campanie. De acolo venea
mirosul acela de casa.
Un ostas cu obrazul mbujorat de dogoarea focului mesteca n cazan
cu o lingura ct toate zilele, in vreme ce un altul, n genunchi, spargea
lemne, pe care apoi le zvrlea in vatra.
Baietii se apropiara, dar bucatarul le arunca o privire piezisa si nu
scoase o vorba ; n schimb le ntoarse spatele. Flacaii nu se clintira din
loc, desi si dadeau seama ca n-avea nici un rost sa mai ramn. Dar

foamea le dadea ghes si nu stiau cum sa intre in vorba. In cele din

urma, Misa ndrazni:
- Va rugam sa ne spuneti daca nu cumva au tre
cut .ieri pe aici doi pionieri, doi baieti cu o barca.
Noi am pornit n cautarea lor.
Bucatarul nici nu se uita la ei, iar ajutorul sau le raspunse:
- N-am vazut pe nimeni; poate ca au trecut, dar
>no.i nu i-am vazut.
Si din nou tacere.
G'herika se uita la spatele bucatarului, apoi ntreba cu glas lingusitor :
- N-am putea sa va dam o mina de ajutor ?
Bucatarul se .ntoarse aruncndu-i o privire mnioasa
si striga :'
- Ignatiuk, farfuriile !
Celalalt soldat se ridica si aduse dintr-un sopron patru farfurii adinei
de aluminiu. Cu un polonic mare, bucatarul le umplu cu casa, iar cu o
lingura mai mica le stropi cu unt. Ghenka dadu fuga pina la barca si
aduse lingurile. Baietii ncepura sa mannce, suflnd n terciul
fierbinte. Un timp nu se mai auzi dect cle-faitul lor si clinchetul
lingurilor.
Dupa ce golira farfuriile, bucatarul si ntoarse spre ei fata aprinsa si
mnioasa si, privindu-i drept n ochi, lovi cu lingura n cazan :
85
- Ignatiuk, cte un supliment!
Ignatiuk lua farfuriile si bucatarul le umplu iarasi cu cte o portie de
casa, ceva mai mica dect prima, dar ndeajuns ca sa-i sature de-a
binelea. Se vede treaba ca bucatarul, chiar daca nu era prea vorbaret,
si cunostea bine meseria.
- Ignatiuk ! zise el, ntorcndu-se. Da-le si cte o
portie buna de pine !
Ignatiuk aduse din sopron patru bucati mari de pine si le mparti
baietilor.
- La stnga-mprejur! dadu comanda bucatarul, dar fara sa se mai
ntoarca spre ei.
- Va multumim ! strigara tinerii, plini de voie

buna, s o pornira n fuga spre ru.

ri barca, Misa strnse de la baieti toate bucatile de pine si le puse n
sac, apoi, ridicnd un deget, vorbi ca un filozof:
- Tot mai snt oameni buni pe lumea asta !...
Stui si bine dispusi, baietii vsleau cu nadejde.
Trebuiau sa ajunga in curnd la vadul Frolkin. Din- colo de vad,
dupa spusele lui Jerdeai, Seva si Igor nu puteau sa treaca.
- Uite si vadul Frolkin - striga Jerdeai.
Rul era barat cu doua trunchiuri de copaci, fixate n niste pari nfipti
n mal. Acesta era vadul Frolkin. De departe se auzea un zgomotsurd, nabusit.
- Zgomotul apei de la moara - spuse Jerdear.
Pe-aici, pe-aproape, e un zagaz...
Pe mal dadura peste o barca rasturnata cu fundul in sus. Se straduira
putin si o ntoarsera.
- Cunosti barca, Jerdeai ? l ntreba Misa, cuprins
dintr-o data de ngrijorare.
Blbindu-se din cauza emotiei, Jerdeai abia n-gna : -r
- E barca lui Kuzmin, al de a fost omort...
- Nu se poate ! striga Ghenka.
Dar Jerdeai cunostea foarte bine toate barcile din sat. ntr-adevar era
barca lui Kuzmin.
Se zapacira de tot. Baietii si aruncau unul altuia priviri rnspaimntate.
Iarasi Kuzmin ? Din nou misteriosul asasinat ! Si n povestea asta
groaznfca erau
86
amestecati Igor si Seva ! Cum de-au ajuns ei n posesia barcii lui
Kuzmin ? Unde-or fi gasit-o ? Doar baietii aflasera ca atunci cind
Kuzmin si Nikolai pornisera spre lunca Halzin, Igor si Seva erau n
tovarasia strainilor acelora, adica mult mai la vale de lunca Halzin. Iar
pluta, de asemenea... pluta au pa-rasit-o cu mult mai departe de lunca
Halzin, inga bancul de nisip Pescianaia...
- Din ntimplare au luat barca asta - rosti in cele din urma Misa, dar
fara convingere. De unde sa stie ei ca asta era barca lui Kuzmin !
Asculta, Jerdeai, esti sigur ca-i barca lui Kuzmin ?

- Mai ntrebi... E barca lui Kuzmin !

- Sa spunem ca-i asa - continua Misa - dar baietii nu stiau acest lucru
si nici n-aveau de unde sa stie. Pur si simplu au dat peste ea si,
socotind ca-i o barca parasita, au tras-o la mal ca sa fie vazuta de
stapnul ei.
- Ce nerusinare ! striga Ghenka. Dupa ce ca au fugit din tabara, acum,
poftim, au mai furat si o barca !...
- Stai, nu te-aprinde - ii potoli Misa. n orice caz, un lucru e limpede :
Nikolai n- ascuns barca. E foarte important. O sa-i gasim noi pe
baieti si o sa aflam totul. Vedeti, barca e nca uda, asta nseamna ca nu
de mult au scos-o din apa. Poate chiar azi di-mineata. Ce sat e prin
apropiere ?
- Stukolovo - i informa Jerdeai - cam la vreo trei verste de aici.
Jerdeai ramase sa pazeasca cele doua barci, iar ceilalti o pornira spre
sat.
Cap. 23 FUGARII
Drumul mergea intii de-a lungul malului, pe urma o lua spre liziera
padurii, cotind apoi brusc spre cmpie.
n poiana din marginea padurii, un flacau cu o biciusca aruncata pe
umar mina din urma o cireada
C7
de vad. Vazndu-i pe baieti, dai dini se pornira sa latre cu furie, dar
cnd flacaii se apropiara, dulaii ncepura sa dea din coada lingusitori.
- Drumul asta duce n sat ? 11 ntreba Misa pe vacar.
- Da - le raspunse acesta, uitndu-se lung n urma baietilor.
Satul parea adormit. Pe ulite, nici tipenie de om; toate portile erau
nchise, nici macar clinii nu latrau. Baietii- trecusera de cooperativa,
cnd vazura o cladire mare pe care scria :: Sovietul satesc din
Stukolovo". Usa sovietului satesc era larg deschisa-, dar nauntru nu se
afla nimeni. Se vedea o, masa cam uzata, cu sertarele "trase afara, iar
pe un perete atrna cutia de lemn a telefonului. Se auzi trntindu-se un
geam 'deschis. Scrndurile dusumelei, care scrtiau sub. picioarele
baietilor, si mai pastrau vopseaua doar pe margini, pe Unga perete; n
mijloc erau complet scorojite.

Intrnd n cladirea sovietului satesc, baietii dadura peste un paznic, un

batrnel mbracat ntr-o scurta mblanita si cu o toaca in mna.
I- Ce cautati aici ? i ntreba acesta, uitndu-se banuitor.
/Baietii i explicara ca snt din tabara si cauta pe doi tovarasi de-ai lor,
care u sosit acolo, n sat, ieri, cu o barca-.
Paznicul i asculta n tacere, morfolind parca ceva n gura sau
miscndu-si numai asa ntr-o doara buzele, apoi le spuse .aspru :
- Sa mergem !
- ncotro ?
- O sa vedeti ! Haidem !
Foarte nedumeriti, baietii l urmara.
Paznicul, cu ditai pslarii zdrentarosi n picioare, pasea caraghios
alaturi de ei, iscodindu-i banuitor : o banuiala stranie si comica n
acelasi timp. In sfrsit ajunsera n fata unei case mari.
- Intrati ! le porunci batrnelul si intra si el n
urma lor.
88
n tinda lunga si ntunecoasa, Misa gasi pe dibuite clanta usii si apasa
pe ea. Usa deschizndu-se, baietii intrara n odaie si atunci le aparu n
fata urmatorul tablou :
La o masa mare, patrata, neacoperita, sedeau Igor, Seva si un militian.
Un militian ca toti militienii, in uniforma ! Centura acestuia, cu
revolverul prins de ea, si chipiul erau aruncate pe lavita. Linga cuptor,
gazda trebaluia cu sug. In partea din fund ia ncaperii despartita de
restul camerei printr-o perdea, se auzea galagia si vnzoleala copiilor.
Militianul, Igor si Seva uimeau pe tacute niste cartofi cu castraveti
murati. Totusi Misa si dadu nu-maidect seama ca baietii erau arestati.
Asadar, iata de ce s-a mirat att de mult vacarul si s-a purtat atit de
aspru cu ei paznicul.
- Poftim, tovarase - se adresa acesta militianului - ti-am mai adus trei.
Ii cauta pe astilalti doi.
De dupa perdea aparu un capsor balai, apoi nca unul. ntr-o clipa se
ivira sase copilasi blonzi, cu chica mare si n camasute lungi, nsirati
unul linga altul si uitndu-se curiosi la baietii care sosisera.
89

Seva si Igor aveau o nfatisare jalnica. Vazndti-si tovarasii, ncetara sa

mai mestece si dadura sa se ridice n picioare, nsa militianul le facu
semn sa stea locului.
- Cine sinteti ? ntreba militianul, cu un aer im
portant.
Misa i spuse cine snt si de ce au venit n sat.
- Asa ! exclama militianul, vnturnd cartoful fier
binte dintr-o mn n alta si suflnd n el. Aveti acte ?
Baietii aveau la ei carnetele de comsomolisti, iar Ghenka mai avea si
carnetele de membri ai MOPR1-u-lui si ai AVIAHIM2-ukij. Pusera
toate aceste acte n fata militianului, care arunca spre ele o privire
piezisa, ocupndu-se mai departe de cartoful lui. Mnca ncet, nu se
grabea. Se uitau toti tinta la el. Chiar si batrnul paznic, care de mult ar
fi trebuit s se ntoarca la postul sau, nu se clintea din loc. Igor, un
baietandru oaches, nervos, cu nasul ascutit si prul aspru, taiat scurt,
se uita nelinistit cnd la baieti, cnd la militian. Seva, ndesat, dolofan,
flegmatic, statea cu capul n pamnt; fara sa ridice fruntea, ntinse
mna, lua un castravete si ncepu sa rontaie de rasuna toata casa.
n sfrsit, militianul se sterse la gura, apoi pe mini, si abia dupa aceea
lua actele. Le cerceta ndelung, nct lui Misa i trecu prin cap ca n-o fi
stiind carte. Militianul nsa rosti numele lui Misa, apoi pe ce; al Iui
Ghenka si chiar baga de seama ca Ghenka nu si-a platit cotizatiile la
MOPR si AVIAHIM pe ultimele sase luni.
Se vede totusi ca actele l impresionasera ntr-o oarecare masura,
ntruct scoase din tasca un creion si o foaie de hirtie si ncepu sa
alcatuiasca un proces verbal.
La ntrebarea daca i cunoaste pe baietii care i-au fost nfatisati",
Misa raspunse ca-i cunoaste ; spuse cum i cheama si indica si
adresele lor de la Moscova.
1 MOPK - Organizatia internationala pentru ajutorarea
revolutionarilor, (n.r.)
' AVIAHIM - Asociatia pentru sprijinirea apararii aviatiei si industriei
chimice a U.R.S.S. (n.r.^
90

Militianul confrunta toate acestea cu cele declarate de lgor si Seva,

convingndu-se ca datele coincid. La ntrebarea cnd si pentru ce
anume Seva si lgor parasisera tabara, Misa i raspunse ca au plecat cu
trei zile n urma, si asta numai dintr-o prostie, dupa cum reiese si din
biletul lasat de ei.
Cu aceeasi figura indiferenta, militianul anexa biletelul la procesulverbal, pe care apoi Misa ii iscali.
Totul fusese notat cu exactitate.
- De ce i-ati arestat ? l ntreba Misa pe militian.
- Snt banuiti - raspunse militianul, punndu-si centura si potrivind
tocul revolverului.
- De ce snt banuiti ?
- De complicitate.
- Ce fel de complicitate ?
- De complicitate la asasinarea cetateanului Kuz-min.
- Ce spuneti ! striga Misa. Nu se poate !
- Exista dovezi - zise militianul, punndu-si chipiul. Apoi se ntoarse
catre paznic : Akim Semiono-vici, vreau sa dau un telefon la judet. Ai
dumneata grija ! si facu un gest semnificativ spre baieti.
Paznicul nchise usa n urma militianului, pe urma se aseza in fata ei
pe un taburet, vadind ferma hota-rre de a nu lasa pe nimeni sa iasa din
casa.
Acum baietii puteau vorbi n voie.
- Uite unde ati ajuns ! ncepu Ghenka. Seva si lgor lasara capul n jos.
- Povestti-ne ce s-a ntmplat! le ceru Msa.
- N-avem nici o vina - raspunse lgor, cu glas
tremurator.
Seva nu rosti nici un cuvnt, dar ncepu sa sufle mai anevoie.
- Atunci de ce v-au arestat ?
- Pe cuvntul meu - ncepu sa se tnguie lgor - n-avem nici o vina ! Ni
se stricase pluta de tot. Am gasit o barca pe ru, era fara stapin si am
luat-o numai ca sa putem ajunge pna aici. Dar... nu vor sa ne creada.
....it-rv.Barca ati gasit-o lnga bancul Pescianaia ? n
treba Misa. :&i;i4'<;.'
91

- Da. Da' de unde stii ?

- Stiu - le raspunse Misa, ca un aer care lasa sa se nteleaga ca mai stie
el naea multe, alte lucruri.
- De azi ncolo o sa va pricepeti mai bine s-o stergeti din tabara si s-o
luati razna l i mpunse Ghenka.
- Cnd ati ajuns la strainii aceia si cnd ati plecat de acolo ? i mai
ntreba Misa.
Uimiti de cte stia Misa, Igor si Seva i informa ca ajunsesera la straini
chiar in prima zi, adica marti, si de acolo plecasera a doua zi, adica
miercuri. Jslu mult dupa ce au plecat, au gasit si barca, s-au urcat n ea
si au pornit mai departe. Aici, n sat, au fost nsa retinuti.
- Soldatii v-au dat de rancare 2
'- Ne-au dat. .
- Vedeti ? Si voi spuneati ca ati venit de-a dreptul
ncoace. Trebuie sa povestiti exact. Le ncurcati si din
cauza asta nu snteti crezuti.
Igor si Seva si plecara din nou capul.
- N-aveti nici o grija - ncerca sa-i linisteasca
Misa. O sa va scoatem noi din ncurcatura, desi n-ati
merita-o.
- Ca sa, stiti alta data ce v-asteapta daca mai
fugiti din tabara! interveni Gbenka.
Igor si Seva si lasara si mai .mult capul n jos.
- N-ar trebui sa ne omorm de loc pentru voi. Nu
meritati ! continua Misa. Ar fi trebuit sa va lasam sa
va zbateti singuri. Daca va dam o mna de ajutor, o
facem numai pentru ca-i n joc reputatia si onoarea
detasamentului"nostru. Cu toate ca voua, dupa cum
se vede, nu prea va pasa de asta.
Igor clatina din cap n semn de protest. Seva. se mai gin di putin, apoi
ntinse mna si mai lua un castravete.
- Da, da - continua Misa - voua nu va pasa.
Daca tineati ct de putin la onoarea detasamentului,
n-ati fi fugit. Acum, la Moscova, se vorbeste ca n
detasamentul nostru nu exista nici un fel de disci
plina, nici un fel de ordine. Dar ce va pasa voua de

asta !... Sigur... Ce nseamna pentru"voi detasamentul,

92
colectivul ? ?... Noi nsa tinem la reputatia detasamentului si o sa va
ajutam sa iesiti din ncurcatura. Va ntoarceti n tabara si acolo o sa fiti
judecati pentru fapta voastra. O sa vedem noi atunci ce scuze mai
gasiti, vedem noi...
Poate ca Misa i-ar mai fi mustrat nca multa vreme, dar ntre timp se
ntoarse militianul si-i anunta ca a primit ordin sa-i duca pe cei doi
baieti la oras, n fata judecatorului de instructie.
- Mergem si noi - vorbi hotart Misa - doar n-o sa-i lasam singuri pe
baieti.
- Oricine e liber sa calatoreasca cu trenul - le raspunse militianul.
Misa l lua cu el pe Ghenka, iar lui Slavka si lui Jerdeai le dadu ordin
sa se napoieze n tabara. Totodata l instrui pe Slavka sa nu sufle o
vorba despre cele ntmplate baietilor. In caz .ca vor verii parintii lor,
sa le spuna doar ca Igor si Seva au fost gasiti si ca in curnd se vor
ntoarce n tabara.
Slavka se ndrepta spre barca, -iar militianul mpreuna cu Igor si Seva
o luara spre gara. Misa si Ghenka mergeau n urma lor.
Cap. 24 N ORAS, LA JUDECATORUL DE INSTRUCTIE
Judecatorul de instructie arata cu "totul altfel dect si nchipuia Misa.
In mintea lui, un judecator de instructie trebuia neaparat sa fie nalt si
posomorit, cu fata concentrata, eu o privire patrunzatoare, atent, sobru,
tacut si nencrezator.
n fatajor se gasea nsa un om de statura potrivita, cu o figura dintre
cele mai obisnuite si niste ochi ceausii, a caror privire vadea prea
putina concentrare, daca nu era chiar distrata - dupa cum i se paruse
lui Misa. Statea la o masa schioapa, pe care se aflau ngramadite
nenumarate dosare si care era acoperita eu
93
o bucata de carton verde, cam rupt, patat de cerneala. si mzgalit cu tot
telul de inscriptii indescifrabile si desene fara noima.
Judecatorul de instructie iesi de cteva ori din ncapere, lasnd pe masa
o multime de hrtii, fapt de care Misa se mira foarte, caci, fara

ndoiala, trebuiau sa fie hrtii secrete. De altfel, era deschis peste tot,
functionarii vorbeau tare, oamenii intrau si ieseau. Toate acestea
zdruncinara n mare masura stima pe care Misa o avea fata de
institutiile judecatoresti, unde, dupa cum era el ncredintat, se
desfasura o lupta secreta, grea si plina de abnegatie, mpotriva
criminalilor.
Igor si Seva ncepura sa vorbeasca, dar judecatorul de instructie
aproape ca nu-i asculta. Scria ceva ce nu avea nici o legatura cu dinsii.
Cnd ispravi, dadu hir-tia unui functionar, sptinndu-i : E n legatura
cu afacerea Kocetkov", si imediat ncepu sa scrie o alta hrtie. Misa i
povesti cum fusesera atacati de barcagiul Dimitri Petrovici si despre
flacaii din padure, dar judecatorul se arata att de indiferent, nct Misa
se opri, suparat.
Fara sa-si ntrerupa scrisul, judecatorul de instructie ntreba n cele din
urma :
- Ati putea sa indicati locul unde ati gasit barca ?
- Sigur - raspunsera Igor si Seva. Lnga bancul Pescianaia.
- Cte verste snt de-acolo pna la lunca Halzin ? La ntrebarea aceasta
raspunse Misa:
- Vreo sapte-opt.
Judecatorul de instructie nalta capul si, ciocanind cu creionul n masa,
spuse:
- Sapte verste... Atunci cum de-a ajuns barca pn.a
acolo ? E prea mare distanta ca s-o fi putut duce cu
rentul apei. Riul e ngust si face multe coturi, asa ca
barca ar fi ajuns negresit la mal. nseamna ca a fost
dusa de cineva. Dar de cine ? De Rbalin ? Ce rost
avea sa duca barca asa departe si pe urma s se
ntoarca napoi ? Sa presupunem ca asasinul nu e R
balin, ci altcineva, si ca acest altcineva a dus barca
'94
pna acolo. Dar cu ce scop? El indica astfel o urma, si tradeaza
prezenta, pe cnd grija lui e de a se ascunde si de a lasa sa cada vina
asupra lui Rbalin,

O a treia ipoteza : barca a fost luata de un om care n-are nici o legatura

cu cele ntmplate. Dar asasinatul s-a petrecut ieri dimineata, iar voi ati
gasit barca tot ieri dimineata. Prin urmare, ea a fost luata imediat dupa
savrsirea crimei. Si omul acesta, care s-ar fi aflat acolo din ntmplare,
ar fi vazut cele petrecute pe mal sau macar corpul nensufletit al lui
Kuzmin.
O clipa tacu ngndurat, apoi continua:
- Rbalin neaga cu hotarre ca ar avea vreun ames
tec n asasinarea lui Kuzmin. Dovezile mpotriva lui
snt grave, dar mprejurarile n care a fost comisa
crima nu-s nca destul de limpezi. Una din aceste m
prejurari - de altfel cea mai enigmatica - este si
minajea barcii. Daca barca ar fi ramas pe bancul
Pescianaia, ne-ar fi tost mai usor sa gasim omul care
a dus-o pna acolo. Voi nsa ati luat barca si n felul
acesta ati ncurcat urmele. Acum lucrurile s-au com
plicat mult.
Igor si Seva sedeau cu ochii plecati, coplesiti de sentimentul
vinovatiei lor.
- E adevarat tot ce ati povestit voi ? ntreba judecatorul de instructie si,
pentru prima oara, se uita la baieti asa cum, dupa parerea lui Misa, se
cuvenea sa se uite un judecator : aspru si cercetator.
- Pe cuvnt de onoare! strigara ntr-un glas Igor si Seva.
Misa, la rndul sau, declara ca raspunde de baieti.
- Cred - zise judecatorul - dar se poate sa mai
am nevoie de ei. Vor trebui sa mai ramina n oras
doua-trei zile. La cine ar putea sa stea ? Aveti cu
nostinte in oras ?
Baietii nu aveau nici un fel de cunostinte.
- Atunci ce-i de facut ? si judecatorul cazu pe gnIduri. Iata ce-i... Am sa va dau un bilet pentru sectia
guberniala de nvatamnt. Baietii vor fi gazduiti pen
tru doua zile ntr-un camin. Dupa aceea se vor napoia
n tabara.
95

Scrise un biletel si i-1 dadu lui Misa.

- Cui ne adresam acolo ? ntreba acesta.
- Cine-i acolo... aha... da... cel mai nimerit ar fi sa va adresati
tovarasului Serov. El are sub conducerea lui toate caminele de copii.
- Serov... Serov... Cine sa fie oare ? Pare un nume cunoscut... A, da! E
cel care a iscalit adeverinta prin care conacul era socotit monument
istoric...
- O sa-i retineti pentru mai mult timp ? l ntreba Misa pe judecator,
undu-si ramas bun.
- Vreo doua zile, mai mult nu cred - l ncredinta acesta.
Cap. 25 SEROV
Serov purta o haina kaki, cu buzunare mari, aplicate, pantaloni bufanti
si cizme, adica -mbracamintea obisnuita a functionarilor sovietici din
gubernie. La sectia guberniala de nvatamnt, unde ocupa un post
administrativ, avea un cabinet separat. Sta la un birou masiv, cu
picioare rotunde, sculptate.
nfatisarea lui Serov i aminti lai Misa de o lectie de geometrie, cnd
trebuia sa deseneze un cub si o sfera. Numai ca atunci, n clasa, cubul
si sfera erau asezate alaturi, n vreme ce de astadata sfera se afla
deasupra cubului : un cat> mare, rotund, complet chel era parca
nsurubat pe un trup bondoc si patrat. Gt nici n-ai fi zis "ca are: n
locul grumazului se vedeau cteva cute groase, asezate intre cap si
trunchi.
Buzele carnoase, ochii mici, caprui si vioi, la care se adauga un zimbet
plin de multumire, i dadeau lui Serov nfatisarea unui om care abia a
terminat o masa mbelsugata, dar care ar lua-o de la nceput cu tot atta
pofta. Trupu-i patrat, parind si mai voluminos din pricina buzunarelor
umflate, lincezea nemiscat ntr-un fotoliu, iar capatina i se
balabanea n toate
96
partile, ca la o papusa al carei cap poti sa-1 rasucesti dupa plac n jurul
trunchiului.
- Aici scrie doi, iar vot
sinteti patru - rosti Serov,
inutindu-si privirea-i vioaie de

la unul la altul.
Mjsa l arata pe lgor si pe Seva :
- Despre ei e vorba.
.- Si de ce are nevoie de
ci judecatorul de instructie ? Misa l puse la curent cu asasinarea lui
Kuzmin.
- Care Karagaevo? ntreba Serov.
- Nn stiti ?... Acolo unde se afla fostul conac al conlilor. ,.
- Aha, stiu! Serov dadu din cap si ridica semnificativ un deget scurt si
gros: Monument istoric!
Apoi ceru sa i se povesteasca amanuntit cum a fost comisa crima,
despre tabara, despre sat, cum nimerisera la rin lgor si Seva si cum de
plecasera apoi cu -barca. Ascultlnd cele povestite de Misa, el dadea
din cap ncuviintnd. Ce anume ncuviinta, baietii nu nte-legeau. Iar
cind Misa ii povesti despre barcagiu, Serov facu im gest de uimire; n
clipa aceea, pe fata lui se citea o nespusa amaraciune : ca sa vezi ce
lucruri se mai intimpla n lumea asta !...
Dar Serov se arata si mai mihnjt cnd afla ca Misa nu i-a sp'iis nimic
judecatorului de instructie despre intihiirea lor cu strainii. Cum se
poate una ca asta ? Trebuia sa povesteasca tot, tot. Pentru mersul
cercetarilor totul era important.
- Comunistii straini!... se mira Misa. Ce amestec
pot avea ei n toate astea ?
Serov se grabi sa-i explice:
- Eu nu zic ca snt amestecati in afacerea asta.
Dar snt straini ! Le-ati cercetat actele ? Poate ca nici
nu snt comunisti! Ar trebui sa fiti mai vigilenti.
?
PSi&rea de bronz
9/
Aprins la fata de agitat ce era, Misa nu se putu stapni:
;.- Nici Rbalin si nici acesti comunisti straini n-au vreun amestec n
crima asta !
- Bine, bine - spuse mpaciuitor Serov. Asta-i
treaba celor ce fac ancheta, n-au dect sa hotarasca ei
cine-i vinovatul...

Deodata izbucni ntr-un rs subtire, ca de fetita, si ncepu sa le nsire

de-a fir-a-par povestea conacului, subliniind valoarea lui istorica. E o
mndrie a guberniei ! spunea Serov. Toate lucrurile fostului conac se
pastreaza n Muzeul etnografic la sectia Viata mosierilor din secolul
al XVIII-lea". Voi, daca sntet.i comsomolisti constienti, trebuie sa
paziti ca ochii din cap conacul, sa nu va atingeti de nimic, sa nu
stricati nimic. Conacul - continua el - este un bun al ntregului popor.
Adevaratii revolutionari trebuie sa pazeasca si sa pastreze ceea ce
apartine poporului.''
Vorbea repede, uitndu-se cu ochii lui caprui si vioi cnd la unul, cnd
la altul; Dar baietii picau de somn. Ca sa nu adoarma, Ghenka se foia
tot timpul pe scaun, Igor clipea din ochi, iar Seva si scutura capul,
care-i cadea mereu pe piept. Misa ar fi vrut sa spuna si el ceva, dar nu
era chip sa-1 ntrerupa pe Serov. In sfrsit se parea ca are de gnd sa
termine :
- Acum, n legatura cu baietii. N-am nici o posibi
litate, sa-i plasez la vreun camin. n oras snt doua
camine de copii, dar snt arhipline. Nu am nici un loc
liber, nici o ratie libera.
Misa se uita mirat la Serov. Atunci de ce i-a mai tinut de vorba o ora
ntreaga ? ntre timp se nserase. Unde sa le mai gaseasca acum loc
baietilor ? De altfel, el si Ghenka trebuiau sa se ntoarca nentrziat n
tabara...
- N-am locuri libere si nici ratii - i dadea zor Serov, miscndu-se
nervos n fotoliu.
- Asta-i buna! sari Ghenka. Doar n-au sa doarma in strada !
Serov tacu ngndurat o clipa, apoi ntreba:
- N-aveti nici o cunostinta n oras ?
- Nu !
98
- Pe nimeni ?
- Pe nimeni!
- Bine - spuse el n cele din urma. Am sa-i iau ' la mine acasa pentru
doua zile^ Doar n-am sa-i las n strada. Si clatina cu mhnire din capul
sau chel. Grozavi mai snt si cei de la Biroul de urmarire a crime-

lor : cheama copiii si apoi i lasa n strada... Asa se ' nmultesc

vagabonzii. Noi luptam mpotriva vagabondajului, iar ei creeaza
conditii pentru dezvoltarea lui.
Se ridica n picioare. Era gras, spatos si mic de' statura, cam de
naltimea baietilor.
- Asa - ncheie Serov - am sa-i tin doua zile
la mine. De mincare n-o sa se vaiete.
Cap. 26 BORIS SERGHEEVICI
Iesind din cladirea sectiei de nvatamnt, baietii aproape ca se ciocnira
cu Boris Sergheevici, directorul caminului de copii din Moscova,
acela pe care-l asteptase Korovin n tabara acum cteva zile si care
statuse de vorba cu contesa".
Adzind ca baietii fusesera la Serov, i ntreba :
- Nu v-a spus sa va carati de la conac?
- Nu!... Dar de ce ? se mira Misa. Am fost la dnsul ntr-o chestiune cu
totul deosebita... V-as povesti, dar trebuie sa ma duc cu ei - si arata
spre Igor si Seva.
- Va nsotesc si eu - zise Boris Sergheevici.
Pe drum, Misa i povesti toate peripetiile din ultimele zile. Ghenka
mai adauga si el cteva amanunte hazlii.
Boris Sergheevici ridica din umeri, nespus de mirat:
- Dar snt doua camine de copii si amndoua goale
pe jumatate. De ce nu i-o fi trimis Serov pe baieti la
camin ?! Nu nteleg !
99
- A crezut ca Seva si Igor se vor simti mult mai bine la el - se amesteca
Ghenka. Or sa fie ca la ei acasa.
- Ar fi putut sa spuna asta de la nceput - raspunse Boris Sergheevici.
Dar Serov le-a spus mai rtti.ca n caminele de copii nu mai snt
locuri, ceea ce nu-i adevarat.
- N-am pufut sa-1 refuzam - zise Misa. Baietii trebuiau sa aiba un
adapost.
- Da, desigur - ncuviinta Boris Sergheevici.
* Cum se putea altfel ? ! sari Ghenka. Serov o sa

le dea de mncare, o sa le astmpere setea si o sa le dea si un culcus.

Vorba ceea : L-a hranit, i-a dat sa bea, l-a ndestulat..." Le merge bine
neghiobilor astora, pe cuvntul meu ! Au fugit din tabara de i-au
alarmat pe toti, au fost amestecati ntr-o afacere att de ncurcata si nau patit nimic. Ar fi trebuit sa-si petreaca aceste doua zile la militie, nu
Ia Serov, pe perne" de puf!
- Dar de unde stii tu ca Serov are perne de puf - obiecta Igor.
- Stiu. Se vede dupa mutra ca doarme n puf.
- Cl-ta perspicacitate ! rse Boris Sergheevici.
Serov locuia ntr-un cartier marginas, asa nct
fura nevoiti sa strabata tot orasul.
- Ce mai oras - si continua peroratia Ghenka - n-are nici tramvai ! Si
ce denumiri au strazile! Streletkaia, Stofojevaia, Puskarskaia,
Soldatskaia, Iamskaia 1... Se vede ca e un oras vechi. Poate pe
vremuri o fi fost vreo cetate aici.
- Orasul e vechi, ntr-adevar - ncuviinta Boris Sergheevici - a existat
nca nainte de ntemeierea Moscovei.
- Dumneavoastra ati venit aici n legatura cu organizarea comunei? l
ntreba Misa.
- Da - raspunse Boris Sergheevici, posomorit, fara sa le dea nici un fel
de lamuriri asupra mersului lucrurilor.
1 Vechi denumiri de strazi: a Strelitilor, a Strajilor, a Puscasilor, a
Soldatilor, a Statiei de posta, (n.t.).
100
In schimb i puse pe ei sa-i relateze amanuntit tot ce stia despre asasin-area Iuti Kuzmin. Drept raspurts. la asigurarile lui Misa ca
Rhalin nu are nici un amestec n crima a-sta, Boris Sergheevici i
apuse :
- mi- vine greu sa trag- vreo concluzie, n trudit
nu cunosc mprejurarile acestei ataceri. Cred trrsa
ca vinovatul' trebuie sa fi avut un interes deosebit rt
asasinarea lui Kuzmin.
Intre timp ajunsera la locuinta lui Serov. Era o casa fara etaj, cu un
mic cerdac si trei ferestre, la care se vedeau perdelele albe trase.
Dincolo de gardul lung, n care erau nfipte cuie lungi cu vrfurile

ascutite ndreptate n sus, vopsit, ca si acoperisul casei, ntr-un rosu

aprins, se zareau coroanele merilor si perilor. Lng-a usa- at-rnasrma cu mner a soneriei.
- Aranjati-va ct mai iute treburile - eu am- sa
v-astept - le spuse Beris Sergheeviei si se nde
parta.
Baietii urcara treptele cerdacului si Mi-sa trase- de minerul- soneriei.
In casa se auz-i un zgomot metalic, apoi- rasunara pasi.
- Cine-i acolo? ntreba un glas de femeie.
-- Sntera trimisi de tovarasul Ser-o.v.
Auzira scrtind zavoru-1 si usa se deschise. In prag aparu, o femeie
nalta si- frumoasa, mbracata fcntp~un capot n culori vii, cu IOFverii si galbene.
- Ne-a trimis tovarasul Serov... - ncepu Misa.
- Stiu - spuse femeia - si-si strnse buzele dis
pretuitor. Cine ramne aici ?
Misa l arata pe Igor si pe Seva :
- Ei ramn.
Femeia facu un pas napoi, deschiznd usa larg;
- Hai, intrati!
Desi nehotarti, Seva si Igor trecura pragul si femeia trnti usa n urma
lor. Surprinsi de o asemenea primire, Misa si Ghenka mai zabovira o
clipa n cerdac.
- Credeam ca o sa ne pofteasca la masa - spuse
trist Ghenka.
10J
- Cum de nu! Te pofteste ndata 1 raspunse
Misa. Asteapta tu mult si bine!
Privea spre usa plin de revolta : nici macar nu ne-a lasat sa ne luam
ramas bun de la baieti.
Dar oare cu cine seamana femeia asta ? E o figura cunoscuta. Seamana
cu una din cartierul Arbat.
- Pe cuvntul meu - seinei Ghenka - nca pu
tin si mor de foame...
Cap. 27 TRAIUL MOSIERILOR

Ghenka nu apuca sa moara de foame. Un ceas mai trziu, baietii ieseau

mpreuna cu Boris Ser-gheevici de la cantina populara, satui pna n
gt :-mncasera ciorba si pilaf.
n timp ce luau masa, Boris Sergheevici le spuse ca nu izbutise nca sa
faca nimic n chestiunea comunei. Se opunea Serov, care era sustinut
de unele foruri conducatoare din oras, sub motiv ca acest conac ar
avea o valoare istorica.
- Prin urmare - zise Boris Sergheevici - sarcina noastra ar fi sa
dezmintim aceasta afirmatie, lucru, de altfel, cu putinta. Am cules la
Moscova anumite date ; voi merge n acest scop si la Muzeul
etnografic local, unde se pastreaza mobilierul conacului. Poate ca si la
muzeu voi descoperi ceva care sa ne foloseasca.*
- Ne-a vorbit si noua Serov despre muzeu - spuse Misa. Putem sa
mergem si noi cu dumneavoastra acolo?
- Sigur ca da, veniti!
- Ei, asta-i acum ! se strmba Ghenka. Ce zor nevoie sa te duci la
muzeu? Ce-ai sa gasesti tu acolo interesant ? Fara doar si poate, colti
de fildes de mamut. In orice muzeu intri, trebuie sa vezi neaparat colti
de mamut. Toti vor sa arate ca n
102
gubernia lor au trait cndva mamuti. Si chiar daca au existat, ce
importanta are asta ?
- Dar claca pe linga colti ele mamut se mai afla si altceva la muzeu si
acest altceva e interesant ? interveni Boris Sergheevici.
- Exclus - obiecta Ghenka - n-o sa gasim de-ct colti. Poate vreo racla
cu moastele unui sfint. Numai ca n racla nu e decit pleava, opium cu
care vor sa ameteasca oamenii.
- Daca nu vrei, n-ai decit sa nu mergi - ii sfatui Misa. Du-te la gara si
asteapta-ma acolo.
- Asta nu I Decit sa ma perpelesc la gara, mai bine merg si eu la
pacatosul asta de muzeu - declara Ghenka.
Ghenka avusese dreptate. Cum au intrat n muzeu, au si dat cu ochii
de coltii de mamut. Galbeni, rasuciti, ei mpodobeau vestibulul
muzeului, fiind o marturie evidenta a importantei acestei gubernii,

care se arata astfel a nu fi cu nimic mai prejos fata de celelalte

gubernii n ceea ce priveste mamutii.
Din vestibul se succedau un sir de ncaperi ct tinea muzeul, fiecare
reprezentind o sectie" : Lumea animala", Lumea vegetala",
Minereuri", Industria casnica", Agricultura", Istoria tinutului"...
Dintre acestea, Istoria tinutului" ocupa mai multe camere. La intrarea
uneia din ele se afla o tablita : Viata mosierilor din secolul al XVIIltea". Aici se gasea si mobilierul conacului.
Dincolo de cordon era expus mobilierul din ciahon al salonului : o
masa, un divan, cteva scaune si fotolii mbracate n atlas rosu-inchis,
un paravan chinezesc pentru semineu, cu pasari pictate, o harpa mare
cu coardele rupte, apoi doua oglinzi nalte, strajuite intr-o parte si n
alta de candelabre. Se mai aflau acolo si trei dulapuri Intr-unul, pe a
carui tablita scria : mbracamintea mosierilor", vazura manechine n
haina de gala, cu medalii si decoratii, cu stele si lenta. In altul - Cum
si petreceau mosierii timpul" - erau nsirate lulele, narghilele, carti de
joc, bile de biliard si figuri de sah din fildes. In
103
cel 4e -al treilea dulap - Odihna mosierilor" - se afla, nu se stie 4e ce,
un serviciu de masa strajuit de 4iiste revolvere -mari si de alte arme
mai vechi. GbeFika -comenta foarte nemultumit acest fel de viata al
mosierilor:
- Da' ce '-le-e ti 4ret>uit niste lulele -asa de lungi ?
Cine naiba fuma cu ele ? Cum sa cari dupa tirne -ditai
trabucul ?... Sau caftanul boieresc... Cum or ti umblat
n el ? Dar halatele... Ce vechituri ! Pe cine mai in
tereseaza azi ? ! Odihna mosierilor", Cum si pe
treceau timpul"... Cui i trebuie toate astea ? Nu mai
avem .nici un fel de conti, nici un tel de boieri, la ce
bun *a-i mai expunem atunci?...
Dar Misa nu-l asculta pe Ghenka. Privea "tinta o pasare de bronz, ceva
mai mica dect cea de la conac. Era alezata pe un postament de
marmura si-i privea CM chi rotunzi 'si rautaciosi.
- Uit ati-va, '.Boris Sergheevici - spuse Misa un vultur la fel cu al de la -conac.

Boris Sergheevici si desprinse privirea de la o tablita batuta n perete,

pe care o cerceta cu lua.re-am irite.
- Si pe blazonul contilor este o pasare ca asta
-j spuse el - dar nu-mi nchipui de ee-au mai fost
tomnate si n bronz. Poate asa dirrtr-un capriciu al
contilor - si se ntoarse iarasi spre tablita din
perete.
Misa simti ca i se face somn. Asa se nimpla ntotdeauna ! Cum intri
ntr-un muzeu, ndata te cuprinde o moleseala care te trage la somn.
Chiar si ia Galeria Tretiakov. Oare de ce motai cnd esti ntr-un muzeu
? Iti vine s-o iei la picior prin sali, ca sa iesi afara.
Lui Misa i fu nsa rusine de Boris Sergheevici. .Facu un efort,
adunndu-si ultimele puteri, si con-itmiaa sa cerceteze tot felul de
tablouri si tabele ce -nfatisau bogatia si viata contilor de altadata...
Iata un tablou nfatisnd un iobag batut cu nuiele. E ntins pe o banca,
legat de mini si tle picioare; -de o parte-si de alta, doi vlajgani n
camasi rosii, cu-vergi In mina, iarr ceva -mai- neolo se vede mosierul,
m104
;"11i"
_ ~ _ Z Sl gKSinrBd BQ) il _Z
'
- ~ '.
1 z. __Z gvs8 ttadra!] z zi Sais^i Tlzzi la zzlzrlrz.
lafl ti o aar&a - I^T a - :="_ s an m&Ms, case
. r ": -uzi ci z z ~ z.ir nanati KsjasfsSp sS: *itae " 1 iz:- z jpasnirt ri: sSaiptasfis: aslalia ftni
n de :zz
:e trama.. - ~"- Z_LTE ajHBraisea.zi- tair : i a roferafi ca BDHS sar cel aS rozzzzzLzxz - ca
_ EgptB -. _ fr-'i EI SSEHSB se Y^tftgx ca aa ~~T.jr'V ojsmr: i;: >: accief zzzz _z._r_ ate ssani ~_ zzzzx,. grn zzrzirze
de " . 3fTtftran, _z~zzz cane zasess snanirari Karnnnu
Ss ;- 5 z^rz^'Z"7aii ac**r: soffi imsiH Sa latta felinii_
i ::: : r ap Ssa I iesea spa ea. El i i j>wes ha
la^a cana* feg I "~z. ia z Bfsresifs aott piBHEnrfn rsne
: i .:.T3 apmrSzsBStf caaQBQetr ifesess BatiTmpi fasa-. anat. Ia -"- ;:*i^;. zzzi sa^asess zoxr (9 maca

: i"z : ' *r iB _\_z~~zz_ zziasi a zzzzi-Iz zzz ite rrafircai JJBSCXEmV.. _ 212. ZZZi
Ti 15 ~~~T
-~^ "~i "-.* fhffl
aw li asBSEJin sa cfies Tn3nx] atina ; - Cami l an" rZs; CSierii.
O s-asqp&sp mmBtt | fi kist" hcercap anK s-a izati piaaiiifliiir
: "i arta asSa ireiipfe Te caie fe =ZZZTZ3 : . -"sefie Z'zLzz_z.zzl
r Jzisia. Ia aiara de Ksra#Bi. : .ss3E tina zzzizs, _-"iBe p" Hsfe
a ine aa _ri_
- -waBszacr" aaoa si zlz si ntiagjiiasea ffl ss
ITm safi^nr ca sa zzzrl attni&a iar zz_~zzzz zzzzzzzzzcz.. Asia
p aa-: ; ~spt 5 S fie ante adierairat c a avat sn sw :. ce &ana^i ai
IDrali?
- A avat - 3 sainepsp Sms SeBsfkegswBL B3t] DEUiES: a r~Z_EZ IS ""^t^ 32ij
"E ^ - ~ i HTIrrr-Pln
Se j * ^; EHSS c m-a gst ross sfe is_ Hfoi~yriri'^
' .am r:_:i"r sseSi in-1 sinE aaxji. Or eS a-a gs :
!. aaoi asaea. Toaa isoria aee*aei ffaaigfii esie legsiii 4e
-saea nzsc-ir^ri&s a moar 1: i:=r_ Se sace c sain
aoitfaaEG, ha cmar c s-ar i MamBi rzZ pe
".a. De 4"":"- .. isca ZT 1 r:; fte :; :__ir. VT'AMB1-*
; caatle a Sost aessessn ] acria lege si JWWM Iseciati
IBD SOL -L-.iii- 33=2= 1 -1 ;=T"_ ;'::i"v._ de ~;n:^1<3
- Sa-i ia dnacu I spuse Ghenka.Hai sa plecam! Tie sila sa mai
zabovesti aici.
Cinci sa iasa, Misa se ntoarse si privi napoi. I se paru, ca si alta data
la conac, ca pasarea de bronz i urmareste cu ochi amenintatori...
Partea a treia
MLASTINA GOLIGHINSKAIA
Cap. 28
SENKA EROFEEV
Viata -taberei si relua cursul ei obisnuit: desteptarea, adunarea n
careu, ridicarea pavilionului, apoi munca in sat, jocurile, discutiile n
jurul focului de tabara. Cu toate acestea, Misa se simtea apasat de
atmosfera misterioasa ce plana deasupra detasamentului lor.

Vinovatia lui Nikolai Rbalin nu putuse fi dovedita. Totusi nca nu

fusese achitat. Barcagiul, n schimb, era foarte linistit. Cnd l intilnea
pe Misa, i zmbea de parca nu s-ar fi ntimplat nimic ntre ei pe ru.
Ba o data chiar i facu semn cu ochiul.
107
Fara doar si poale, contesa" era n legatura eu barcagiul. Ii daduse
ceva sa duca n padure. Si chiaburul Eroeev e cu ei. Da... Trebuie
negresit s$ dea de firul acestor intmplari. Altfel ar putea sa cada
napasta pe un ora nevinovat!
Dar cum sa faca ? Sa se duca n padure ca sa afle ce hram poarta
flacaii aceia ? Bine, dar unde sa-i caute ? Apoi e si primejdios. Daca ar
fi singur, n-ar sta o clipa pe gnduri. Dar snt si baietii la mijloc. Cine
stie ce li se poate ntimpla si doar el raspunde de ei. Nu-i ramine dect
un singur lucru : sa afle ce anume transportase barcagiul n padure. O
sa-1 traga de limba pe Senka. El trebuie sa stie, ca doar a ajutat la
caratul sacilor n barca. Sigur, nu-i el prost sa spuna asa, dintr-o data.
Dar de ncercat, trebuie sa ncerc. Cine stie, poate ca-1 ia gura pe
dinainte pe Senka.
Ghenka accepta planul lui Misa :
- Dar sa nu te duci tu la Senka. Stiind ca esti instructorul
detasamentului, o sa se fereasca de tine. Mie nsa o sa-mi spuna totul,
poti i sigur de asta.
- Iar ai sa faci vreo boacana - zise Misa, cu ndoiala. Mi-e teama c-ai
sa strici totul si pe urma n-o s-o mai putem drege.
Ghenka nsa l asigura ca o sa procedeze cu multa bagare de seama. O
sa fie foarte prudent. De cite ori J n-a avut el de ndeplinit sarcini
importante !
Ghenka nsa nu se gindise la un plan de actiune. Ca de obicei, spera
sa-i vina n ajutor vreo mprejurare neasteptata. Principalul era sa
reuseasca sa < intre n vorba cu Senka. O sa vada el apoi ce-i
ramine de facut.
Ajutati de copiii din sat, pionierii se ocupau cu amenajarea clubului.
Numai Senka si Akimka stateau deoparte. Asezati pe niste brne, jucau
carti mncnd seminte si aruncndu-si din cnd n cind cte o njuratura.

Ghenka se opri lnga ei si ncepu sa priveasca cum joaca, aratnd mult

interes.
- Stai si tu lnga "noi - i spuse Senka, ameste
cnd cartile.
108
Ghenka se aseza pe birne:
- Carti nu joc, dar am sa ma nit a voi.
- Nu-ti fie frica, nu jucam pe bani, jucam pe bo-birnace.
Baiatul raspunse omflindu-se n pene :
- Cu mine nu poate juca nimeni. Va iau toti banii dintr-o mina.
- Nu zau, chiar asa, dintr-o mina ?
- Daca-ti spun ! Ia da-mi cartile !
Ghenka lua cartile si ie amesteca, apoi facu o scamatorie - scamatorie
foarte simpla de altfel, dar Senka si Akimka rmasera-cu gara cascata.
Cel putin asa i se paru lui Ghenka. Prea se uitau la el cu ochii holbati.
Multumit de acest nceput bun, Ghenka arunca asa, mai mult n
treacat:
- Eu pot sa ghicesc la-eruri -si mai grozave ! De
pilda, ma uit la cineva si-i spun ndata ce-a facut azi,
ieri si alaltaieri.
- Asta sa i-o spui iui mutu >- rse Senka.
- Pot sa-ti dovedesc !
- I-a spune atunci ce-am facut eu ieri ?
- Cum sa nu ! ti spun, zau ca-ti spun !
- Stiu bine ca nu poti sa-mi spui, fiindca habar n-ai.
.- Va sa 2ica nu stiu ?
- Nu stii !
- Nu ?'
- Nu 1
- Si daca stiu ? pk-- Atunci spune !
- Asculta - zise apasat Ghenka - daca eu ghicesc ce-ai facut tu ieri,
atunci tu ai sa-mi spui ce-ai facut alaltaieri.
- Bine.
- teri ai fost Ta moara - spuse Ghenka.

- Adevarat - mormai Senka - dar asta rtu-i greu -de ghicit. M-ai
vazut...
- Unde sa te vad ? Eu ntr ma duc la moara. Doar m-am uitat la tine siam si ghicit. Acum trebuie sa-mi spui si tu ce-ai facut alaltaieri.
109
Senka se uita la el, ncruntat:
- ti nchipui ca numai tu esti in stare sa ghicesti I
- Ce-i asta : tu, ne-tu ? Ne-am nteles asa ? Eu am ghicit, acum spunemi tu ce-ai facut alaltaieri si eu am sa vad daca spui adevarul sau
minti.
- Faci pe grozavul! ti nchipui.ca numai tu Stii sa ghicesti ? Mai snt
si altii.
- Eu unul pot sa ghicesc orice - spuse Akimka, cu glas ragusit,
desennd figuri pe nisip cu degetul mare de la picior.
- Si ceai putea sa ghicesti ? ntreba Ghenka, batjocoritor.
- Tot ce poftesti !
- E adevarat, ncuviinta Senka. Akimka poate sa ghiceasca orice.
- Si ce anume ar putea el sa ghiceasca ? ncerca sa-1 descoasa Ghenka.
- Ti-am mai spus ca tot ce poftesti - raspunse Senka si se ntoarse spre
Akimka. Uite, Akimka, am ceva ascuns aici. O sa-1 pitesc si tu sa
ncerci sa-1 gasesti. Vrei ?
- Vreau...
- Bine, hai atunci...
Akimka se ridica ndreptndu-se spre magazie,
- Sa nu te uiti ! i striga Senka.
Baiatul se opri cu fata la peretele magaziei.
- Asa - sopti Senka si scoase din sin un ou, un
ou obisnuit de gaina. II vezi ? O sa-1 caute mult si
bine.
Ghenka l privi cu nencredere pe Senka. Dar daca ei sint ntelesi ?
Doar Akimka si Senka snt prieteni. Daca vor sa-1 ia peste picior ?
Bine, sa ncerce 1
- Sa-1 ascundem sub o brna - propuse el, dar Senka clatina din cap.

- Nu acolo! O sa-1 gaseasca numaidect ! Facem altceva. Ne punem

sepcile n cap si unul din noi ascunde oul sub sapca : sa-1 caute pna
miine ca tot n-o sa-1 gaseasca n vecii-vecilor !
110
Si, nainte ca Ghenka sa-i poata raspunde, Senka ti si ridica sapca si-i
puse oul sub ea, tragndu-i cozorocul mai pe ochi.
- Grozav - sopti Erofeev. Nici prin cap n-o sa-i
treaca sa-1 caute acolo ! In schimb, o sa-i tragem noi
vreo doua de-o sa ne pomeneasca !
Fie - si zise Ghenka - las' sa stea oul la mine. Dar n-o sa izbuteasca
ei sa ma traga pe sfoara !"
- Asta-i tot ? ntreba el.
- Tot!
- Bine - facu Ghenka - numai cu o conditie : sa ne ntoarcem cu
spatele la el si abia dupa aceea sa nceapa sa caute.
- Pai de ce ?
1- Ca sa nu-i faci tu semn.
- Bine - se nvoi celalalt.
Si se asezara cu spatele la Akimka.
- Poti sa ncepi, Akimka, sintem gata 1 i striga Ghenka. Apoi se
ntoarse spre Senka : Nu cumva sa scoti vreun cuvnt, ca altfel stric
joaca.
- Bine, bine - mormai acesta.
Baietii ramasera asa, nemiscati. Auzira n spatele lor pasii si respiratia
greoaie a lui Akimka.
- De ce stati cu spatele ? ntreba el.
- Cauta, cauta - l ndemna Ghenka, bucurn-du-se n sinea lui : ce usor
i-a tras pe sfoara ! Pesemne ca bibilicii astia si pusesera de mult n
gnd s-si bata joc de el. Senka i-ar fi aratat lui Akimka, prin vreun
semn dinainte stiut, unde-i ascuns oul. Se vede treaba ca Akimka nu sa asteptat sa-1 gaseasca stnd cu spatele la el. Sa caute acum domnul
Akimka !
Si Ghenka nu-1 scapa din ochi pe baiatul chiaburului, temndu-se ca
nu cumva acesta sa-i faca lui Akimka vreun semn pe ascuns. Dar
Senka statea linistit, cu palmele pe genunchi.

De buna seama, cum stam asa cu spatele, n-o sa-i poata face nici un
semn lui Akimka. I-a dat gata ! De data asta Senka o sa trebuiasca
neaparat sa-si tina fagaduiala si sa-i spuna ce-a facut alaltaieri...
ti 1
Baietii continuau sa sada pe brne, cu sepcile trase pe frunte si cu
spatele la Akimka. Acesta se toc foia n spatele lor, rasuflnd anevoie.
- Hai, ghiceste odata - se grozavi Ghenka- - ai sa cauti un an ntreg!
- ndata, ndata - raspunse Akimka.
Ghenka simti respiratia greoaie a lui Akimka foarte aproape de
urechea lui si n-apuca sa se dezmeticeasca bine, cnd se pomeni cu o
palma zdravana drept n crestet. In aceeasi clipa simti ca-i curge pe
frunte si pe ochi ceva umed, lipicios si mirosind de te trasnea...
nfuriat, baiatul sari n picioare si-si smulse sapca din cap. Dar oul i se
prelinse pe fata acoperindu-i ochii. Si colac peste pupaza, mai era si
clocit! Bietului Ghenka i se parea ca trupul sau raspindeste o duhoare
nemaipomenita.
- Si tu care spuneai ca n-o sa ghiceasca ! se tava
lea Senka de ris.
Akimka, cu mutra lui posomorita ca de obicei, desena ceva pe nisip cu
degetul mare de la picior.
Ghenka si sterse capul si fata cu poala camasii si cu un smoc de iarba
(batista, ca de obicei, o uitase in cort), apoi spuse :
- Bine, de data asta ati cstigat voi. D-ar rindtil viitor n-o sa va mai
mearga !
- O sa vedem noi - i-o taie scurt Senka. Prea va credeti dati dracului.
Apoi adauga cu rautate: Mare grozavie! ComsouiolisU!
Cap. 29 CUIUL
Ghenka se ntoarse la club cum nu se poate mai prost dispus. Acolo se
lucra de zor. Se astupau gaurile clin pereti, podeaua de -lut era
nivelata, se amenaja scena, culisele, se aranja cortina, se puneau
geamuri la ferestre, iar n podea se bateau niste pari pe care apoi erau
asezate sendurile : viitoarele banci. Baietii scriau lozinci, desenau
piacarde, mpodobeau
112

peretii eu brad; din tavan coborau ghirlande tot din brad, gatite cu
stegulete de hrtie.
- Ei, ce-ai aflat ? ntreba Misa.
- Deocamdata nimic - raspunse Ghenka, poso-morM.
- N-ai scapat vreo vorba ?
- Nu.
- Dar ce-i cu petele astea galbene pe fata ta ?
- Unde ? si si trecu mina peste obraz. A, nimica, doar asa... ai naibii,
m-au tras pe sfoara... stii... cu oul...
- Si tu te-ai lasat prins ?
- De unde era sa stiu...
- Nu stiai pacaleala cu oul... Vai de capul tau !
- Daca tu o stiai, de ce nu mi-ai spus ? v
- Ei, asta-i! Cum sa-mi treaca prin cap ca poti fi att de usor pacalit...
Ghenka se supara :
- Sigur, acum ti bati si tu joc de mine ! Ei, na, m-au pacalit, si ce-i cu
asta ? In orice caz am fost ct se poate de prudent. Senka n-a banuit
nimic. De asta poti fi sigur.
- Da, asta-i lucrul cel mai important - spuse mpaciuitor Misa. Lasa !
O sa aflam noi ce ne intereseaza. Pna una alta, ia placarda asta, suiete pe scena si bate-o n perete.
Destul de necajit, Ghenka lua placarda, trase scara la perete si, tinind
n gura patru cuie iar ntr-o mna ciocanul, se urca pe scara.
Batea el placarda, nsa gndul ca a fost tras pe sfoara l rodea ca un
vierme. Si ct de bine ncepuse! Acum Senka o sa-si rda de el fata de
toata lumea. Fir-ar al naibii sa fie !...
Muncit de aceste gnduri amare, Ghenka batu un cui, apoi altul... dar
cnd scoase din gura al treilea cui, si dadu seama ca pe al patrulea nu1 mai are... Unde sa fie ? Doar nu i-a scapat nici uriul jos. Mai numara
o data cuiele batute n perete : erau trei ! si plimba ncet limba n gura
- nti ntr-o parte, apoi n alta - nimic !
113
Ghenka simti ca-] ia cu frig. Sa stii ca 1-a nghitit! Cuiele erau mici,
de tapiterie, asa ca-putea saA nghita usor. Cobor ncetisor si cerceta
atent podeaua. Poate ca totusi cazuse ? Dar nu, nu era nicaierv. Si cum

statea aplecat, se ridica deodata drept: n clipa aceea simti cum l

nteapa ceva n burta. L-a ntepat o data, apoi i-a trecut... Deci tot l-a
nghitit! Sfinte Sisoaie, ce-o sa i se ntmple oare ?
Cu ochii holbati de spaima, Ghenka se apuca cu minile cnd de burta,
cnd de piept. Simtea cum i se plimba cuiul prin esofag. Uite, l
nteapa cnd ici, cnd colo. S-ar putea ca la vreo cotitura sa-i vina chef
sa se opreasca si sa-si faca loc prin intestine, prin stomac.
- Ce-i cu tine ? l ntreba Slavka.
Ghenka trase greu aer n piept si, abia mai suflnd, rosti :
- L-am nghitit!
- Ce-ai nghitit ?
- Cuiul.
Vestea aceasta zguduitoare fu adusa numaidect la cunostinta lui Misa,
care se apropiase si el ntre timp, apoi Zinei Kruglova, lui Kit si lui
Beaska. n cteva clipe, toti l nconjurara pe Ghenka.
- Cum l-ai nghitit ? l ntreba Misa.
Dar Ghenka abia mai rasufla si arata cu mna cum i umbla cuiul prin
burta.
- Poate ti s-a parut ca l-ai nghitit ? rosti cu spe
ranta n glas Misa.
Cu rasuflarea anevoioasa, Ghenka sopti aratnd cu degetele raschirate :
- Au fost patru si n-au ramas dect trei...
- Ar trebui sa-i tragem un pumn n ceafa - propuse Zina Kruglova.
- Sa nu faci una ca asta ! striga Beaska. Ar pati-o si mai rau. I-ar intra
si mai mult cuiul n mate. Trebuie sa-i dam un vomitiv.
- Vomitiv ?! Sari Kit, inspaimntat. Ai nnebunit! ti nchipui ca-i att
de usor sa scoti pe gura un cui care ti-a intrat n stomac ? I s-ar opri in
gt. Eu am nghitit o data un os...
114
- Ia mai slabeste-ma cu osul tau - l ntrerupse Misa. Ti-ai si gasit
momentul pentru povesti !
- Sa-I tinem cu capul n jos ! si dadu cu parerea Saska-buzatul. II
scuturam de picioare si cuiul i iese pe gura.
Ascultind aceste prea placute sfaturi, Ghenka si ntorcea capul cind
ntr-o parte, cnd n alta.

- Duceti-1 la spitalul judetean - fi sfatui Jerdeai.

- Care spital ?
- Spitalul judetean. E in satul vecin.
- N-o sa poata merge.
- Duceti-I cu caruta. Cereti de la presedintele S3-vietului satesc caruta
si duceti-1.
Misa si Jerdeai alergara in goana mare la presedinte si peste putin se
ntoarsera cu caruta. Ghenka sedea pe un scaun si gemea, apucndu-se
cu miinile cnd de piept, cind de burta. I se parea ca blestematul de cui
ii umbla prin tot trupul : cnd n sus, cind n jos. cnd la dreapta, cnd
la stinga.
Fu urcat in caruta, alaturi de Kondrati Stepanovici, pictorul anarhist,
care tinea haturile n mina. Presedintele sovietului satesc ii nsarcinase
pe el sa-1 duca pe Ghenka la spital. Misa se urca si el n caruta, dndule ordin baietilor sa se ntoarca la club, dar sa aiba grija sa nu mai ia
nimeni cuie n gura.
Cap. 30 LA SPITAL
Tot drumul Ghenka gemu, se chirci, se apuca cu mtinile de burta,
miscindu-si capul a jale. Fiecare hurducatura a carutei pe drumul prost
i pricinuia dureri cumplite. Si se uita attt de jalnic la Misa, nct
acestuia i se rupea inima de mila. Ii era teama sa nu moara dintr-o
clipa n alta. Si Kondrati Stepanovici asta mna calul atit de ncet!...
Pare mai mult preocupat de rationamentele lui...
J15
- Nu-i nici o grozavie - spunea Kondrati Stepa-novici - cuiul o sa-1
digere stomacul si :gata. Un cui de tapiterie e o nimica toata ! Un
fleac! Cnd stateam la Moscova, eu cu un prieten de-al meu, la
amenajarea Teatrului Mare...
- Dumneavoastra ati amenajat Teatrul 'Mare?! se ndoi Misa.
- Dar cine crezi dumneata ?! ti raspunse linistit Kondrati "Stepanovici.
Cum spuneam, lucram noi la amenajarea Teatrului Mare. Erau acoio
artisti, dirijori... ce mai, toata conducerea. "Cnd, deodata, prietenul
meu nghiti un cui de vreo cinci centimetri. E ceva, nu ?
- Si ce i s-a ntmplat ?

- Nimic, 1-a digerat. In fiecare zi a baut cile doua sticle de votca, ca sa

se faca mai bine arderea, asa ca a mistuit cuiul. Iar aici e vorba de o
fintisoara, un fleac! Nici n-ar trebui sa se duca la doctor. Deranjati
oamenii de pomana.
- Va pare rau ca duceti un om bolnav cu caruta ? se supari Misa.
- Daca ar fVvortja, ntr-adevar, de un bonav, nu mi-aT parea rau, "dar
voi umblati cu mofturi!
- Atunci de ce ati primit ?
- 'Ordin' de sus !
- Dat dumneavoastra nu recunoasteti puterea nimanui.
- M-au constrns...
Misa si aminti de barca...
- Cnd pluteam pe ru cu barca dumneavoastra, barcagiul Dimitri'
Petrovici a sarit la noi ca sa ne-o ia.
- E un tfmpitl decreta scurt pictorul.
- Cine e un tmpit ?
- Dimitri Petrovici. E un a-venturier.
- De ce l socotiti aventurier.
116
- /Cauta mereu comori si pe la noi nu mai sint.
Auzind acestea, Misa se ui Ui uimii la picior.
- Toata lumea a uitat uY omorile a si i * continua Kondrati
Stepanovid - dar el nca le mai cauta. E nebun. Si Sofia Pavovna e
nebuna.
- Cine-i Sofia Pavovna ?
- Aia care sta la conacul boieresc. Econoama contelui.
- Prin urmare, iata cine-i dinsa - rosti Misa, taraganai. Si eu care am
crezut ca-j contesa...
- Ce mai contesa ! spuse pictorul si plesni tare calul cu biciul.
Spitalul se afla la marginea satului vecin. Casa mare, de lemn, cu mai
multe cerdacuri, era nconjurati de o multime de carute. Pe treptele
scarii de la intrare, si chiar pe iarba, s< aii tarani. Copii toate vrstele
alergau, se bateau, p Ungeau si faceau o galagie de nedescris.

Vaietndu-se si chircindii-se de durere, < cobor din caruta si,

sustinut de Misa si abia pasind, se ndrepta spre cladirea spitalului.
F^.i si tina .seama de indignarea celor ce-si asteptau mulul, ci
intrara de-a dreptul n caUlJICl.
Doctorul, un om carunt si gras, cu o barba zburlita. iJiirtiiid un pincenez cu snur negru tras dupa ureche, sta aplecat si palpa un om culcat
pe canapeaua de consultatii. Pacientul nu se vedea, i se '
ireau doar picioarele blgaie tn niste cizme uriase. Doctorul ntoarse
capul spre baieti si-i ntreba aspru:
- Ce s-a Intmplat ?
Misa (I arata pe Glienka :
- A nghitit un cui...
Ghenka de-abia, de-abia si
trsse picioarele piua la cabinet. I se j i irea ca totul - si
117
- Ebe-be-be-dre-che - fu tot ce putu sa rosteasca
Ghenka.
':' - ;Acum o ora - raspunse Misa n locul lui. Batea o placarda n
perete,'la club, si tinea cuiele n gura ; a nghitit unul.
- Un cui mare ?
**'*& Un cui de tapiterie.
Doctorul se uita din nou la Ghenka. In privirea acestuia, Ghenka si
citi sentinta' de condamnare la moarte.
- Dezbraca-te !
Baiatul ncepu sa-si deznoade cravata. Cu o mna trase de un capat al
cravatei, iar cu cealalta tinu nodul. In clipa cind puse mina pe nod,
simti n palma un obiect mic, metalic si rece. Te pomenesti ca-
cuiul ?! Ghenka nmarmuri de-a binelea ; se uita cu ochii holbati la
doctor.
*'.'4'Dezbraca-te mai repede! spuse acesta, scriind ceva ntr-un
registru.
- Imediat... - bolborosi Ghenka.

Simtea n palma obiectul metalic, dar nu ndraznea sa-1 pipaie. Daca e

cuiul...
Dar n-avea ncotro, trebuia sa se dezbrace. Strnse ncet pumnul si-si
dadu seama ca-i un cui. Chiar asa si era ! Va sa zica nu 1-a nghitit! La scapat si cuiul s-a oprit n cravata. Fir-ar al naibii sa fie ! Si culmea,
acum nu-1 mai durea nimic... Dar cum sa spuna el asta !
Tinnd strns n pumn cuiul, Ghenka se dezbraca ncet. Cnd ramase
numai n chiloti, doctorul i spuse :
- Culca-te !
Baiatul se ntinse pe cearsaful rece, continund sa tina cuiul n palma.
Doctorul se aseza pe marginea patului si-si plimba degetul pe burta
baiatului. Atin118
gwea degetului ii furnica in tot corpul pe Ghenka. Vazu fata doctorului
aplecata asupra lui, privindu-l cercetator pe sub ochelari. Oare
doctorul si-o fi dind seama ca n-a nghitit nici un cui ? nchise ochii si
ramase asa, ncercnd sa ascunda la spate pumnul in care tinea strins
cuiul. Doctorul ii apasa usor pe burta :
- Te doare ?
- Nu.
Doctorul mai apasa in cteva locuri. Ghenka nu simfea nsa nimic n
afara de degetele lui reci.
- Ridica ncet miinile - spuse doctorul - si daca
simti ca te taie prin burta, sa-mi spui.
Ghenka ridica incet minile si, ca sa nu trezeasca vreo banuiala ca tine
pumnul cu pricina strins, l strnse si pe celalalt. Statea cu miinile
ridicate drept n sus. Apoi. ncet-incet, ncepu sa le lase spre spate. Nu
simtea nici un fel de durere.
Baiatul facea tot cei spunea doctorul, dindu-si seama ca mai devreme
sau mai tirziu tot va fi prins cu mita n sac. Mai bine ar fi nghitit cuiul
de-ade-varat...
- Desfa pumnii - auzi el deodata glasul medi
cului.

Ghenka desfacu un pumn, ncercnd sa ascunda cuiul ntre degetele

celeilalte mini. Dar, neizbutind, continua sa tina strins pumnul cu
pricina.
- Desfa pumnii - repeta doctorul - amindoi ! Dar Ghenka se ridica
deodata si spuse:
- S-a gasit cuiul I
Doctorul si Misa l privira mirati. Atunci el desfacu pumnul :
- Iata-I !
- Unde a fost ? se mira doctorul.
- In cravata. Am dat de el cind mi-am desfacut cravata. Se vede ca
atunci cnd l-am scapat din gura, a nimerit in nodul de la cravata.
- Si de ce n-ai spus asta de la nceput ?
- Am vrut sa ma conving. Poate ca am nghitit ntr-adevar un cui.
Putea sa fie altul...
- Si nu te doare de loc, nicaieri ?
119
- Nu - raspunse Ghenka, de data asta vesel, dar nendraznind sa-1
priveasca pe Misa, care, cu o figura posomorita, statea linga usa.
- Bine - rosti calm doctorul. Ridica-te pe vrfuri si apoi lasa-te de
cteva ori pe vine.
Ghenka repeta miscarea, apoi, la ordinul doctorului, mai facut si
altele, aplecindu-se, ntorcndu-se, rasu-cindu-se n toate partile. Le
executa supus, dar fiu ntelegea ce rost mai aveau : doar nu nghitise
cuiul!
n cele din urma doctorul se spala pe mini si-i spuse sa se mbrace, n
timp ce el se aseza la masa. Ii trecu numele n registru si-i zise :
- Ai sa pleci ia oras!
- De ce ? ntreba Ghenka, zapacit.
- S-ti faca a radioscopie.
- Dar n-am nimic, n-am nghitit nici un cui ! striga nenorocitul
Ghenka.
- Tu singur ai spus ca ai vrut sa te convingi.
- Dar nu ma doare nimic !

- N-are importanta. Obiectul poate sa stea ascuns undeva, n asa fel

nct sa nu simti nimic, dar asta numai pentru un timp, caci pe urma ai
avea neplaceri. Apoi doctorul se ntoarse spre Misa :
- Unde se afla tabara voastra ?
- La Karagaevo.
- n sat ?
- Nu, la conac.
- Nu mai spune! si se uita ironic la Misa. Cautati comori ?
- Comori ? Ce fel de comori,? se mira baiatul. Noi nu cautam nici un
Jel de comori!
- Bine, puteti pleca. Dar pe el, neapanat, chiar azi, trebuie sa-1 duci Ta
oras. Ai nteles ?
- Am nteles - raspunse Misa.
Iesind din cladirea spitalului, se oprira pe treptele de la intrare.
Ghenka se uita- linistit n toate partile, avnd aerul ca nu se ntimplase
nimic. Misa l privea1 dojenitor :
- ti dai seama ce-ai facut ?
- Ce-am facut ?
120
- Mai si-nlrebi ?!
- Ei, ce-am facut ? Am crezut ca am nghitit un cui. Ce, trebuia sa tac ?
Sa tac si -s-astept sa-mi iasa prin burta ? M-m consultat si s-a vazut
ca nu-i nimic. Va sa zica totul e n ordine.
- Dar de ce numai tie ti se nimpla toate nazb-tiile astea ?! striga
Misa. Nimanui nu i se ntimpla nimic, numai tie : cnd una, cnd alta !
Ne-ai bagat n sperieti pe toti, ne-ai' facut sa ne pierdem vremea cu
tine, sa ne ducem la presedinte sa cerem caruta ! Si toate astea de
pomana ! Ne faci de rusine, asta e ! 'Acum mergem la oras! N-au dect sa-ti faca radio-scopie !
Cap. 31 PICTURI RUSTICE
Ghenka si facu radioscopia, dar n burta lui nu se gasi nimic dect
doar mate si stomac. Asa cel putin i-a spus el lui Misa, dupa ce s-au
napoiat de la oras.

In aceeasi zi, spre seara, s-au ntors n tabara si cei doi fugari: Igof" si
Seva. Ii luase judecatorul de instructie ca s-i arate locul unde gasisera
barca, dupa care i-a lasat sa plece acasa.
Igor si Seva se simteau acum ridicati la rangul de eroi. Se plimbau cu
atta maretie prin tabara, de credeai ca svrsisera cine stie ce ispravi
nemaipomenite. E adevarat ca nu-si putusera duce la ndeplinire
planul lor Initial - de a pleca n Italia sa-i bata pe fascisti - dar, n
schimb, participasera la anchetarea misteriosului caz Rbalin, fapt
care-i punea ntr-o situatie oarecum deosebita fata de ceilalti baieti.
Desi se fineau tare rriindri si nu ncetau o clipa sa se laude cu isprava
lor, Misa n-a putut afla de la ei ce anume fapte deosebite savrsisera.
La bancul Pescianaia, ei aratasera judecatorului de instructie locul
unde gasisera barca. Judecatorul a masurat cu
121
ruleta pe urma s-a dus in sat, iar apoi la gara. Dar in ce'scop facuse
judecatorul toate astea, lgor s Seva nu stiau sa spuna.
Misa zimbi cu dispret. Strasnic, judecator! Cauta urme pe bancul de
nisip Pescianaia. n padure ar trebui sa cerceteze, acolo unde se ascund
flacau. Doar el l-au omorit pe Kuzmin, mpreuna cu barcagiul l Misa
nu se ndoia citusi de putin de acest peru-.
La Serov acasa, Igor si Seva au dus-o destul de bine Au dormit ntr-o
magazie, pe o claie de un. t adevarat ca nevasta lui Serov s-a purtat unt
cu ei. Nici nu i-a lasat sa intre in casa, spunea ca-i murdaresc
dusumeaua. n schimb, Serov venea la ei in fiecare seara si-i ntreba
amanuntit despre toate. _ Sj ce va ntreba ? se rasti Misa, banuitor.
- Pai despre ce vorbeam cu judecatorul de instructie.
- Si voi i spuneati ? i '"
- Cum sa nu, doar e un om cu munca de raspun^Ce natarai ! De altfel, la ce te Putai4aStePt3 d**" ep Au fugit din
tabara, i-au alarmat pe toti, iar acum umbla de colo-colo ca niste
cuceritori.
-' Ispraviti- eu ifosele astea! Ajunge! se supara Misa. Dupa boroboata
pe care ati facut-o ar rebut sa fiti mai linistiti ca un lac st mai mic,
decit iarba. Dar voi. dimpotriva, va umflati si ma. mult in pene. Mari
neghiobi! Sa nu va nchipuiti ca n-o sa raspundeti de toate astea. Sa nu

va nchipuiti ca o sa iti numai admonestati. O's-ajungem no. si la

carac-terizari. Atunci sa vedem pe unde scoatem camasa. O sa aflati
atunci si ce parere au altii despre voi.
Dar Misa nu se grabea de loc sa tina o sedinta Ar
fi trebuit sa sacrifice doua zile. Si de unde sa le ia (
Cum necum, clubul trebuia terminat. Era complet
SS trebuia numai zugravit. Pentru asta is, asigu? sprijinul neprecupetit al lui Kondrati Stepanovici, pictorul anarhist..,...
ntr-adevar, el veni ta club. se uita cum lucrau copiii, apoi l ntreba pe
Misa :
- Pot sa ncep ?
122
- Poftim. Dar ce-avefi de gind sa faceti ?
Kondrati Stepanovici facu un gest larg cu mna,
aratind n jur :
- Trebuie pictat totul !
Misa si aminti cu groaza de oasa pictorului, care era zugravita atit de
caraghios. O clipa, i ngheta inima la gndul c-ar putea sa strice tot ce
facusera ei. Dar ar fi fost nepoliticos sa arate nencredere unui om care
si-a oferit de bunavoie serviciile sale. De altfel avea tot interesul sa-i
atraga pe oamenii din partea locului la munca de amenajare a clubului.
Totusi Misa l ntreba :
- O sa iasa bine ?
- In privinta asta, nici o grija - mormai pictorul, plimbndu-si privirea
tulbure pe peretii magaziei - o sa fie ultima expresie... Am lucrat doar
la Teatrul Mare...
- Sa stiti... bani n-avem, va trebui sa lucrati benevol - ii preveni Misa.
- Fie si benevol - ofta pictorul.
-- Nici vopsele nu prea avem...
Kondrati Stepanovici ofta iar :
- Am sa le sacrific pe-ale mele, ce sa fac... Ce-i drept, n-am prea
multe. L-am mprumutat pe padurar, dar acum n-am cum sa i le mai
iau napoi.
- Care padurar ?

- Kuzmin, al de-a fost omort.

- Dar ce, el a fost padurar ?
- A fost, nainte de revolutie. Era n slujba con-tilor... Omul lor de
ncredere...
Ia te uita ! Kuzmin a fost n serviciul contilor ! Asadar, cunostea bine
padurea. Iarasi padurea ! Aceeasi padure in care flacaii carasera sacii
adusi de barcagiu ! .Misterioasa padure ! Legenda despre puntea
Golghinskaia, povestea cu mortii aceia fara cap... Oare n-o fi nadins
scornita ca sa-i sperie si sa-i ndeparteze de padure pe oameni ? Aici se
ascunde ceva ! Acum e limpede : trebuie neaparat sa patrunda n
padure si sa vada ce-i cu misterioasa punte Golghinskaia. Oare flacaii
aceia suspecti or mai fi in padure ? Si ce fac acolo ?
123:
Misa iu tulburat din glodurile sale de Korukati Stepanovici, care u
spuse ca va zugravi' sala chiar n noaptea aceea : n-o sa-1 deranjeze
nimeni si n-o sa fie nici praf; de altfel, el e obisnuit sa lucreze noaptea.
Are nevoie doar de doi baieti.
Misa i dadu ca ajutoare pe Seva ai Beaska.
A doua zi, ducindu-se la club, baietii vazura de departe lume multa
adunata acolo.
Ce s-a ntmplat oare ? Baietii si iutira pasii-. Dar dupa fetele
zmbitoare ale taranilor si dupa rsnl lor, Misa ntelese ca la club s-a
petrecut ceva din cale-afara de hazliu. ntr-adevar, cind intra n sala,
nu stiu ce trebuie sa faca : sa plnga, ori sa -rda ?
Clubul era mizgalit -ntr-un hal far' de hal, n chipul cel mai fantastic:
peste tot linii strmbe, cercuri, dungi, triunghiuri, sau pur si simplu
mtegalituri* unele fara nici o noima, altele semannd cu niste boturi de
animale salbatice... Cea mai fistichie mbinare de culori 1 Bancile erau
vopsite n dungi, de-ai ti zis ca-s zebre. Cortina aducea eu sortul unui
vopsitor. Grinzile ce sustineau acoperisul erau pestrite: una neagra,
alta. rosie, iar a treia galbena. Sub fiecare grinda atrna cite o
lozinca : Anarhia e mama ordi-neiT, Traiasca arta pura !", Jos zece
ministri capitalisti !"
Misa mai-mai sa cada jos. Kondrati Stepanovici se plimba prin club
foarte sigur de sine. La fel de degajat, ba chiar mndri de isprava, se

plimbau Beaska si Seva. Ei l ncredintara pe Misa, vorbindu~i cu

multa seriozitate, ca aceasta este ultima expresie a picturii. In toate
tarile se picteaza asa. La fel a pictat si Maiakovski cit timp a fost
pictor. Acum nu mai picteaza pentru ca s-a facut poet. Beaska ncerca
sa-i explice sensul unei mzgalituri, dar pna la urma se ncurca, si-o
lasa balta.
n mijlocul unui grup de tarani se afla EroJeev, mpreuna cu
presedintele sovietului satesc - un flacau de curind demobilizat din
Armata Rosie. Toata lumea i spunea Vaniuska, numai Erofeev tinea
sa-1 cinsteasca mai altfel i Ivan Vasilievici, Era un om de
124
treaba st se numara printre mijlocasi, dar n functia pe care o detinea
nu se prea simtea n apele lui :
dupa cum i se parea lui Misa, se cam temea de chiaburi si uneori ceda.
O data, Misa a asistat la o adunare sateasca. Presedintele vorbise cu
nflacarare si cu convingere despre islazul obstesc unde erau scoase
vitele la pascut. La nceput, de ochii oamenilor, Ero-feev 1-a sustinut,
dar mai apoi a ntors lucrurile dupa cum i-a convenit lui, incurcndu-1
pe presedinte att de dibaci, ca pna la urma acesta fu de parerea
chiaburului.
La fel s-a ntmplat si de data asta. Presedintele ncepu sa rda de
mzgaliturile lui Kondrati Stepa-novici, dar Erofeev spuse :
- Rdem noi, rdem, insa banii is ai statului. Daca ar veni niste tovarasi
de la centru, din judet sau gubernie, ai putea sa le arati bazaconiile
astea ? nseamna ca trebuie facut totul din nou. Care va sa zica, alte
cheltuieli ! Nu-i bine, nu trebuie sa aruncam banii in vnt.
- Ei, ca tare mult s-a cheltuit - obiecta presedintele.
- Fie ct de putin, dar is banii poporului ! spuse Erofeev.
- Banh s-au dus, ce sa~mi vorbim acum - se (ncrunta presedintele.
- Dar ce, parca-i var ba de bani ? sari Erofeev. 8-au cheltuit, s-atf
cheltuit! N-ai ce-i face ! Eu ma gindesc numai ca asemenea lucruri nu
trebuie ncredintate unor copii. Kondrati Stepanovici... ce-i vinovat
el ? El a mzgalit c-asa-i place lui, noi stim asta. Asa ca de treaba asta
raspunde Comsomoiul. Baietii ar ii trebuit sa vina la sovietul satesc, sa
se sfatuiasca acolo : putem oare sa-i ncredintam lui Kondrati

Stepanovici un asemenea lucru ? Dar tinerii s prea ncrezuti. Si uite

ca n-a iesit bine.
""Ca de'-oDiceT' presedintele ' discuta aprins cu Erofeev, cautnd sa-l
demonstreze ca n-are dreptate. Dar se vede treaba ca ceea ce-i spunea
Erofeev l impresiona totusi att de mult, incit, fara sa-si dea seama, si
schimba pe nesimtite parerea. In sinea lui simtea
125
ca Eroieev are mai multa experienta decit dnsul. de aceea se si lasa
influentat de el, astfel ca, dup patania de la club, presedintele ncepu
sa se uite chioris la baieti. Pe Misa chiar ii certa pentru ca luase
degeaba caruta pentru Ghenka...
Tn curnd li se ntmpl baietilor o alta dandana si asta numai din
cauza unui joc prostesc: de-a verdeata".
Cap. 32 VERDEATA"
Al naibii joc ! Totdeauna trebuia sa ai la tine ceva verde. Cnd cineva
ti spune : Arata verdeata", tu trebuie s-o si 6COti. Daca n-ai nimic
verde la tine trebuie sa platesti un gaj - adica sa faci ceea ce-ti ordona
cel care tea descoperit ci n-ai la tine nimic verde.
Un joc fara noima, dar molipsitor din cale-atar. F.ra ca o boala
epidemica, o psihoza n masa, mai ales la fete. Cele mai mari jumatate din ele comsomo-liste - cum venea vorba de verdeata",
parca dadeau n mintea copiilor : nu mai voiau si stie de nimic. Cine
pierde trebuie neaparat sa ndeplineasca porunca data de cel care 1-a
descoperit firi verdeata, orict de nizdravana ar fi ea. Pina la urma se
lasara prinsi si baietii n jocul acesta. Astfel, Misa descoperi ca Slavka
si Ghenka au ntotdeauna la ei un smoc de iarba verde.
O data i s-a intmplat chiar lui Misa s-o scrn-tcasca. Fara sa-si dea
seama, i zise Zinei Kruglova : Arata-mi verdeata 1", la care Zina i
arunca o privire mirata si-i arata o panglicuta verde. Dar Misa si
reveni de ndata, spunndu-i cu dispret: Cum de nu ti-e rusine sa te tii
de asemenea prostii ?", dnd a ntelege ca voise doar sa vada daca si ea
s-a lasat prinsa n jocul ista prostesc.
126

Dar iata la ce a dus joaca asta :

Intr-b zi, Misa se afla la sovietul satesc. Suna telefonul. Era judetul.
Presedintele primi ordin sa trimita pe cineva la Borki, n satul vecin,
ca sa-1 nstiinteze pe presedintele sovietului satesc de acolo sa se
prezinte imediat la resedinta judeteana.
Presedintele fagadui ca va trimite un om si cu asta discutia lua sfrsit.
Dar n sat nu gaseai tipenie, toti erau la cmp. Atunci l ruga pe Misa
sa trimita el un baiat. Misa se ntoarse n tabara si-1 nsarcina pe
Ghenka sa se duca la Borki. Ghenka primi ! S-a facut" - zise el, dar
n-avea de loc chef s-o ntinda pna la Borki. Prinzndu-1 pe Beaska
fara verdeata, i ceru drept gaj sa se duca la Borki. Dar cum se poate
ca el, Beaska, sa fie cel pacalit ? Asa ca Beaska a umblat aproape un
ceas ncheiat prin tabara, cautnd sa prinda pe cineva fara verdeata".
n cele din urma pacatul cazu pe una din surorile Ne-krasov, careia i
transmise misiunea. La rndul ei, aceasta o transmise Natasei Boitova,
care l pacali pe Ghenka. De asta data Ghenka l prinse pe Seva. In
cele din urma, catre seara, ramase sa plece Lara, una din fetitele cele
mai mici. Eia pleca ntr-adevar, dar, fiindu-i frica, se ntoarse din
drum, asa ca misiunea data de presedinte ramase nendeplinita.
Cnd a doua zi, Misa ncerca sa ramureasca lucrurile, gaseste-1 daca
poti pe vinovat. Fiecare dadea vina pe celalalt. Unii primisera
nsarcinarea de mai multe ori si era cu neputinta s-o scoti la capat.
Partea proasta a fost ca, neducndu-se nimeni la Borki, presedintele
sovietului de acolo nu se prezenta la resedinta judeteana, astfel ca Ivan
Vasilievici, presedintele sovietului satesc din satul baietilor, primi o
sapuneala zdravana. Acesta se supara grozav pe Misa.
- Credeam ca puteti sa-mi fiti de ajutor - i spuse el, posomort - dar
vad ca nu ma pot bizui pe voi. Mi-ai purtat caii de pomana pe drumuri,
ati nenorocit clubul... Nici macar o treaba ca asta, att de nensemnata,
n-ati fost n stare s-o duceti la capat. Ca
127
sa am eu neplaceri pentru voi,,, iot voi a^i xuat si barca de-ati ncurcat
lucrurile, ca sa fie rnec-eu chemati oamenii din sat la interogatoriu.
Asa au mai iesim la socoteala, nu mai merge asa !

Misa tacu mile. Ce-ar fi putut raspunde ? Presedintele avea dreptate.

Dar oare de cnd lucreaza ei n sat au facut numai nazbtii ? Adica
n-.au facut nimic bun ? E adevarat ca au cam serntii- cu zugra-vitul
clubului, totusi ciubul exista ! Cte discutii cu copiii nu organizasera ei
! Apoi n sat va lua fiinta n curnd un detasament! Dar actiunea de
lichidare a analfabetismului ? Doisprezece sateni au si nceput sa
silabiseasca. Si asta e putin lucru ? La nceput nu voia nimeni sa vina,
le era rusine. Trebuia sa-1 convingi pe fiecare n parte, sa te duci dupa
fiecare sa-1 chemi la cursuri. Nu e usor sa faci o munca n asemenea
conditii. Cu toate acestea, ei au muncit cu rvna si au realizat ceva.
Prin urmare nu-i drept sa fie socotiti nevrednici numai pentru
ntmplarea cu clubul si pentru faptul ca nu-1 nstiintasera pe
presedintele sovietului satesc din Borki sa se duca la resedinta
judeteana.
Totusi Misa nu voia sa se scuze, dupa cum nu era cazul nici sa se
laude cu cele realizate. Fara ndoiala nsa, si aveau si ei partea lor de
vina.
- Aveti dreptate : nu-i bine ce-am facut - recunoscu Misa. Ct priveste
clubul, o sa-1 zugravim noi nca o data, cu propriile noastre forte, iar
pe cei vinovati ca nu s-au dus La Borki o sa-i pedepsim. In ceea ce
priveste barca, asta e treaba judecatorului de instructie ; nu e cazul sa
discutam noi acum despre asta.
Presedintele parca se mai potolise. Dar nu asta-1 preocupa n primul
rnd pe Misa : daca presedintele s-a mai linistit sau nu. Principalul era
ca n detasament disciplina ncepea sa lase mult de dorit. Povestea
aceea caraghioasa cu verdeata", pe urma po-cinogul cu zugravitul
clubului. Nu putea Beaska sa vina sa-i spuna ca pictorul anarhist le
strica clubul ? Apoi fuga lui Igor si Seva?... Dar povestea lui Ghenka ?
Merge prost de tot cu 'disciplina. Trebuie
neaparat sa strng surubul, si asta ct mai repede* Situatia nu mai
sufera ntrziere.
Seara, Misa anunta ca peste doua zile vor ncepe caracterizarile.
Cap. 33 CE ERAU CARACTERIZARILE ?

Caracterizarile erau discutii colective, purtate n cadrul adunarilor

generale, unde fiecare comsomolist n parte era discutat. Oricine putea
lua cuvntul si spune despre un alt comsomolist tot ce credea de
cuviinta, aratndu-i calitatile, dar mai ales defectele. Trebuia sa arate
cum se comporta ca tovaras respectivul comsomolist, cum si
ndeplineste sarcinile si ndatoririle,, ce nsusiri morale are : daca e
cinstit, curajos, drept, dezinteresat...
Cel n cauza n-are voie sa raspunda, N-ai ncotro l Asculti ce se
vorbeste despre tine, iei aminte si cauti sa te ndrepti. Altfel, la
urmatoarele sedinte de caracterizari o sa fii criticat si mai rau,
ntr-adevar, o situatie nu prea placuta. Sa stafii! si sa asculti cum te
trec prin ciur si prin drmon si tu sa nu poti raspunde ! Mai ales pentru
cei din capul listei e vai si amar, caci asupra lor se varsa primul foc.
De altfel, nici cei din coada listei n-o duc prea stralucit, pentru ca cei
discutati nti, dupa ce rasufla usurati ca au scapat, se napustesc asupra
lor.
Trebuie sa spunem nsa ca niciodata nu se discutau chestiuni
personale. Era de ajuns sa se simta ct de ct acest lucru, ca unii si
ncepeau sa strige; Lasati rafuielile ! Chestiuni personale !" Erau
foarte sensibili la orice neadevar, la orice atitudine nesincera sau
partinitoare.
Dar cine ar fi ndraznit sa spuna un neadevar, aici n colectiv, n fata
tuturor baietilor ? Asa ca nimeni nu se simtea n apele lui cnd auzea
de caracterizari.
5 ~s Pasarea de bronz
129
Nici chiar cei mai buni si fara cusur, cei care nu se simteau vinovati cu
nimic. Misa, Slavka, Natasa Boi-tova, o fetita buna si foarte de treaba,
chiar si ei se iemeau.
naintea unei sedinte de caracterizari, toti erau agitati. Fiecare si
cunostea anumite lipsuri, stiute de altii, ba unde mai pui ca acestia mai
descoperisera si altele, pe care el nsusi le ignora. Asa stnd lucrurile,
naintea caracterizarilor toti se purtau cum nu se poate mai frumos. E

adevarat, unii ramneau n pielea lor veche, dar cei mai multi se
schimbau cu desa-virsire. De pilda, Ghenka. Pur si simplu te
cuprindea mirarea sa-1 vezi ce mielusel devenise din clipa Sn care
aflase ca vor avea loc caracterizarile. Era att de bun, att de blnd, de
prevenitor si de serviabil, mai ales cu acei de la care se astepta la o
sapu-neala strasnica. Dar cu toata stradania lui, l criticau toti
ntotdeauna..El nsa ncerca si de data asta sa.-i cstige de partea sa.
Cnd vorbea, nu mai ridica tonul si le zmbea la toti, blnd ca un
ngeras. Daca cineva gresea, el i lua imediat apararea :
- Oare cine nu greseste ? ! Trebuie sa fim mat ntelegatori fata de
lipsurile altora.
n acest timp se uita lingusitor n ochii celui vinovat, vrnd parca sa-1
faca atent : Vezi, tine minte ca ti-am luat apararea". Chiar si lui Kit
cel lacom Ii-a cedat de doua ori portia sa, spunnd ca nu-i e foame...
Imperativul disparuse din vocabularul sau; Pionierilor din grupa sa nu
le mai ordona nimic, ci le spunea blnd": n locul tau, eu as proceda
n felul urmator..." Sau : Treaba ta, desigur, dar eu n locul tau as face
asa..." Blinda si binevoitoarea expresie n locul tau" era vesnic
prezenta pe buzele lui.
Acesta era Ghenka, Ghenka cel curajos si ncrezator n fortele sale !.
Nu se temea de nimeni si de nimic n afara de tovarasii sai. Se temea
de parerea lor proasta despre el.
Si mai ales l lingusea pe Beaska, luptatorul pentru adevar". Cit era
ziulica de mare l tinea de gt,
130
straduirulu-se sa-i faca rost de medicamente (Beaska-era responsabil
sanitar) si cautnd sa-i convinga pe toii cei ndaratnici sa ndeplineasca
fara zabava dispozitiile date de Beaska.
Cu toate acestea, tocmai din partea lui Beaska avu ci de ndurat cele
mai ndrjite atacuri la urmatoarea sedinta de caracterizari.
Cap. 34 CARACTERIZARILE
Dupa ii'asa se asezara cu totii pe pajiste, la umbra copacilor.
Presedinte al adunarii fu ales Slavka, caci era impartial si stia sa
conduca dezbaterile linistit si cu mult tact.

Misa rosti cleva cuvinte de introducere. Se opri n treacat asupra

situatiei internationale, aratnd actuala ncordare, uneltirile mrsave ale
capitalistilor si imperialistilor mpotriva Uniunii Sovietice si, n
legatura cu aceasta, necesitatea sporirii raspunderii fiecarui
comsomolist fata de colectiv si fata de sine nsusi, fata de constiinta
lui revolutionara de comsomolist. Caracterizarile - spuse el - trebuie
sa ajute fiecarui pionier si comsomolist sa-si vada lipsurile, ca sa le
poata lichida ct mai repede." Si asta, cu atit mai mult cu ct n ultima
vreme se intmplasera n tabara destule acte de, indisciplina.
Aici Slavka l ntrerupse nsa, atra-gndu-i atentia ca, n felul acesta, se
ia cu vorba si ajunge la caracterizarea unor tovarasi, ceea ce nu e
cazul. De" aceea, n calitate de presedinte, Slavka propuse ca Misa sa
faca doar observatii de ordin general si ct mai scurt cu putinta, iar
faptele concrete,
131
referitoare la unii tovarasi, sa le "pomeneasca atunei cind vor fi
discutati acesti tovarasi.
Propunerea lui Slavka fu aprobata de toti, n cor. Misa nu se asteptase
la una ca asta din partea lui Slavka. Trebuia sa se gindeasca la pozitia
lui de instructor al detasamentului si sa nu-i stirbeasca autoritatea. n
sinea lui nsa recunostea ca Slavka are dreptate: asa era ordinea de zi a
sedintei si prin urmare ea trebuia respectata. Vrind-nevrnd, fu nevoit
sa fie si el de acord si propuse sa se nceapa cu discutarea grupei
conduse de Ghenka.
Slavka puse la vot propunerea lui Misa. Toti fura de acord, in afara de
grupa lui Ghenka ; cum ei insa erau n minoritate, n-avura ce face si
discutia ncepu.
Primul pe lista fu Ghenka. Beaska ceru cuvntul. El se ridica, facu o
mutra serioasa si ncepu astfel ;
- n ultima vreme m-am mprietenit foarte mult
cu Ghenka. Dar tocmai pentru ca i snt prieten, ma
simt dator sa vorbesc deschis despre lipsurile lui...
Ceea ce-1 caracterizeaza mai cu seama pe Ghenka e
lipsa de stapnire de sine. Nu chibzuieste ndeajuns.
De pilda, si da seama ca cutare lucru nu trebuie sa-1

faca sau sa-1 spuna, si totusi ii face sau l spune. Un

comsomolist trebuie sa-si cntareasca si sa-si cbibzuiasca faptele. Dar Ghenka nu stie nici sa le cnta
reasca, nici sa le chibzuiasca. Tocmai de aceea i se
nimpla attea lucruri neplacute, pentru ca e pripit...
Si ncepu sa nsire pe data toate ncurcaturile n care se vrse Ghenka
din pricina nechibzuintei sale, dupa care Beaska si ncheie cuvntarea
astfel:
- Ghenka, .desigur, mai are si alte lipsuri. Dar
cea de care am vorbit e cea mai importanta. El ar
trebui sa se straduiasca sa scape cit mai cuind de ea.
Si nimeni, dar absolut nimeni nu se ridica n apararea sarmanului
Ghenka ! Chiar si Zina Kruglova, singura fata cu care era prieten, nu
pregeta sa-1 puna n frigare:
- Ghenka e nedisciplinat!. Cum se poate ca un
asemenea om sa fie ajutorul instructorului de pio
nieri ? In loc sa fie un exemplu pentru ceilalti, el n
susi caka disciplina la fiecare pas. Nu pot sa uit
112
cum i-a ntarlat pe Igor si pe Seva ca sa plece din tabara, ca sa nu mai
vorbim de felul cum sa purtat la Moscova cu bunica lui Igor. Dar
povestea cu cuiul ! Cred ca e timpul ca Ghenka sa se gindeasca la
autoritatea lui.
- Ghenka e grosolan - spuse Nadia Nekrasova.
**- Si nu e de loc serios ! adauga Vera Nekrasova.
-- Adevarat, lui Ghenka i place sa-i atite pe altii !
strigari ntr-un glas Igor si Seva. Pna si Kit sari pe el
- Ghenka e guraliv, dar pe altii nu-i lasa sa
scoata o vorba !
In clipa aceea, Ghenka se gndi cu parere de rau ca degeaba i cedase
attea portii de mincare.
- Ghenka e ncrezut si plin de sine - spuse si
Natasa Boitova. E laudaros si-i place sa-si atribuie
lui toate meritele.' E din cale-aara de rusinos sa fii
att de ncrezut 1 Nu vezi nici un pic de modestie la

el. Nu-i asta cea mai buna dovada de individualism ?

Ultimul a vorbit Slavka :
- Ghenka este peste masura de impulsiv. Asta-i
pacatul lui cel mai mare. Toate actele lui poarta am
prenta impulsivitatii, a impulsivitatii de moment. Noi
insa trebuie sa avem n vedere ca actiunile noastre
sa fie urmarea unei judecati sanatoase, care sa tina
seama de mprejurari, si nu sa fie sclavele impulsivi
tatii noastre.
Apoi Slavka ncepu o lunga discutie despre vointa, despre caracter,
impuls, ajungnd pna la imperativul categoric" al lui Kant, despre
care citise ntr-o carte de filozofie. Cartea n-o ntelesese, dar expresia
^imperativul categoric" i placuse tare mult.
In cele din urma, Slavka reusi sa iasa din desisul nclcit al
rationamentelor filozofice si sa ncheie caracterizarea lui Ghenka cu
urmatoarele cuvinte :
- In fata lui Ghenka sta o problema serioasa : aceea de a-si schimba
felul de a fi. Fara ndoiala ca Ghenka este un comsomolist cinstit si
devotat cauzei revolutiei. Dar lipsurile sale l mpiedica sa fie folositor
societatii pe masura posibilitatilor sale. Trebuie
133
sa se gndeasca serios la toate cile s-au spus aici despre el.
Cam n acelasi fel au fost discutati si alti baieti d'in grupa lui Ghenka.
Despre Kit s-a spus ca lacomia lui constituie nu un defect fizic, ci unul
moral.
- La ce ne putem astepta de la un om care nu se
gndeste dect la mncare ? spunea Igor despre Kit.
Pentru el, mai nti e stomacul si-apoi celelalte ! Cu
timpul, o sa iasa din el un burta-verde mncau, care
n-o sa se gndeasca dect la interesele lui materiale.
Sa ne amintim de comsomolistii din timpul razboiului
civil ! vorbi cu patos Igor. Sa ne gndim lia tinerii
comunisti din tarile capitaliste, mai ales la cei din
Italia fascista ! Oare ei tot asa fac, se gndesc tot
timpul numai la mnoare ? Sa presupunem c-ar fi

printre ei unul la fel ca Kit si ar cadea n mna po

litiei. Acolo ar fi interogat, apoi torturat prin nfo
metare. Oare Kit ar putea ndura o asemenea tor
tura ? Ia spune, Kit, ai ndura-o ?.
Dar Kit lasa oapul n jos.
Slavka i atrase nsa atentia lui Igor ca n-are voie sa puna ntrebari.
Poate sa-1 critice ct pofteste, dar nu sa-i puna ntrebari, caci asta ar
duce la o polemica inutila, poate chiar la cearta.
- Nu, Kit n-ar indura o asemenea tortura - con
chise /Igor, cu amaraciune - ceea ce nseamna ca
necesitatile lui fizice sint mai tari dect convingerile
lui. Un asemenea om nici nu poate fi comsomolist.
Cnd noi, adica eu si Seva, am hotarit sa plecam in
Italia sa ne batem cu fascistii...
Slavka l ntrerupse din nou, spunndu-i ca nu e nevoie sa vorbeasca
nici despre ei, nici despre Seva, caci vor avea ceilalti grija de asta.
Dac-o vrea, sa ia cuvntul atunci cnd vor fi discutati, ca sa explice
fuga lor din tabara.
Dar cnd au fost pusi n discutie, nici Igor si nici .Seva nu s-au prea
grabit cu explicatiile. Si parca .mai era nevoie de vreo explicatie ?
Fuga lor i indignase pe toti. Ce, snt copii ? Cum ar fi putut ajunge ei
in Italia ? Si sa-i bata pe fascisti ! Toata povestea
134
lor era ridicola si nascuta numai din dorinta de a se grozavi. Vor s-o
faca pe eroii. Este oare asta o nsusire bolsevica ?
- Fapta lor prea miroase a atitudine mic-burgheza - spuse Misa. I:a<ce vreau, ceilalti nu ma intereseaza 1 Ce nevoie am eu de tovarasi, de
rude? N-au dect sa se agite, sa ne duca grija, eu fac ce-mi trasneste
prin cap, si gata I" Asta nseamna sa socotesti o toana de-a ta mai
importanta dect toti cei din jur, nseamna sa pui interesele tale
personale mai presus dect interesele generale. Iar acest lucru
nseamna egoism si trebuie sa stim ca egoismul este una din
ramasitele cele mai rude ale ideologiei burgheze.
Iata de ce trebuie sa se gndeasca att Igor, ct si Seva 1
Cap. U

C AR ACTERIZ A RILE (urmare)

A doua zi, sedinta a nceput de dimineata, pentru ca pna seara sa se
termine neaparat.
Acum era Slavka ta rnd. Ct timp urma sa fie discutat, dezbaterile
aveau sa fie conduse de Misa.
Ghenka fu primul care lua cuvntul :
- 13 adevarat ca Slavka e un comsomolist bun, cinstit, impartial si
constiincios, dar - si aici Ghenka se strmba a nemultumire - este prea
nehotart. Nu-i n stare de o actiune rapida. Se ndoieste de toate. Dar
de ce...?" De ce e nevoie...?" Pentru ce...?" Ei, nu mai merge asa I
Ghenka agita pumnul n aer. In toate e nevoie de hotarre, de curaj si
operativitate'! Unde-i vointa lui Slavka ? Principala lui lipsa este
reactia ntrziata - - si Ghenka se uita n jur cu o privire triumfatoare i
la nevoie stie el sa arunce si cte un radical. Continua : Mai nti de
toate trebuie sa-si antreneze vointa. Cu ce sa nceapa ? Sa m135
ceapa cu educatia fizica. Da, da, nu rideti! Slavka nu se ocupa cu
sportul, nu se dezvolta fiziceste, chiar ncearca sa fuga de nviorarea
de dimineata. Dar exista o vorba: mens sana in corpore sano", adica o
minte sanatoasa ntr-un corp sanatos. Asa este l Si acest lucru trebuie
sa ni-1 ntiparim bine n minte !i
Ceilalti nsa fi laudara pe Slavka, caci era iubit n detasament. Si Misa
l lauda, preciznd nsa si el ca Slavka este, ntr-adevar, cam moale. E
drept ca a crescut ntr-o familie de intelectuali - tatal lui e uia'
specialist - dar trebuie sa se reeduce, sa dobn-i lieasca nsusiri
proletare, -muncitoresti.
- Eu nu pricep - se ridica Zina Kruglova - ce ntelegeti voi prin nsusiri
specific proletare, mun-i citoresti ? Omul ramne om, indiferent daca e
muncitor, functionar sau intelectual. Ideologia lor poate f.f diferita, dar
nsusirile omenesti nu depind de asta* Se ntmpla uneori ca un
flacaiandru sa fie mai prejos dect un intelectual n ceea ce priveste
caracterul. Aici, originea sociala nu are nici o influenta.
-i Ba are -- striga Ghenka - deoarece felul de trai/ determina conceptia
asupra vietii. Proletariatul are/ o anumita constiinta, iar burghezia o
constiinta a ej. Intelectualitatea e o patura mijlocie, ea sovaie...

Slavka se supara :
..vi*?!. Prin urmare eu snt ,,o patura mijlocie" ?
Y'.;*H| TU nu ! ii raspunse Ghenka, mpaciuitor. Tu ai
fost/ educat de Puterea Sovietica. Eu vorbesc de in-,
telectualitatea de altadata, de vechea intelectuali-:
tateu." Xmj,
Dar Zina Kruglova nu ceda:
- Nu, nu snt de acord 1 Slavka are si el lipsurile lui, ca orice om. Dar
originea lui sociala nu are nici o importanta aici. Poftim! Ghenka e de
origine muncitoreasca, dar lipsurile lui snt mult mai mari.
Auzind acestea, Ghenka sari n sus, sustinnd ca el a fost o data
discutat si deci nu mai e cazul sa se revina iarasi asupra lui. Iar n
privinta rolului intelectualitatii, el, Ghenka, este ntru totul de parerea
lui Mi-sa. Desigur, nu toti intelectualii trebuie pusi n aceeasi oala.
Slavka, de pilda, e un baiat de
136treaba. Dar esenta sociala a intelectualitatii ca pV: tuna mijlocie nu se
schimba prin aceasta de loc.
Slavka se suparase nsa, asa ca Misa socoti necesar sa-si lamureasca
pozitia :
- Eu am avut n vedere urmatorul lucru - spuse el, ridrcrcdu-se. In ce
anume consta psihologia proletara ?' n aceea ca proletariatul- nu are
de pierdut d&dt lanturile care-1 ncatuseaza, pe cnd burghezia are
proprietatea si e legata de ea. Tocmai de aceea proletariatul lupta
pentru o cauza comuna, iar burghezia este mpotriva ' acestei cauze.
Intelectualitatea, n inima ei, este de partea proletariatului, dar prin
pozitia ei de clasa este legata de clasele dominante. De aici rezulta
sovaiala ei.
Eu, de buna seama, nn-1 am n vedere pe Slavka,; ci vorbesc n
general. Slavka iare, ntr-adevar, o psihologie proletara, dar n
caracterul sau mal dainuie acea lipsa de hotarre caracteristica
intelectualilor. De altfel, eu nu fac altceva deet s-a-ral exprim parerea.
Sl'avka poate sa procedeze asa cum crede de cuviinta, e liber sa tina
sau sa nu tina seama de ea.

Caracterizarile continuara. Majoritatea baietilor fusesera discutati, si

mai ales fusesera discutati n mod principial, asa cum se cuvenea.
Chiar si Beaska Baranov, luptatorul pentru dreptate. Despre el' s-a
spus ca prea se umfla n pene cu lupta lui pentru dreptate, pe care a
transformat-o,- n cele din urma, ntr-un scop n sine. A ajuns sa nu-I
revolte propriu-zis nedreptatea, ci sa-1 atraga mai degraba postura lui
de luptator pentru dreptate. ntr-adevar, trebuie sa lupti pentru
dreptate, dar pentru triumful ei, nici-: decum ca sa te faci tti cunoscut
ca un vajnic apara--tor al e.
Misa participa la discutii alaturi de ceilalti, dar tot timpul I rodea un
gnd i oare va fi si el luat n discutie ca toti ceilalti ?
Kolea Sevastianov, vechiul instructor al detasamentului, nu fusese
discutat niciodata. De altfel era si mai mare ca ei... Dar ia cum el,
Misa, este nstnie-torul detasamentului. Prin urmare, nici el nu
tre?y?
buie discutat. Totssi el era de o vrsta cu ceilalti baieti, era si el
comsomolist. Apoi aici nu era un detasament propriu-zis, ci un mic
grup de comsomo-listi. Daca ar fi acum instructor Kolea Sevastianov,
Misa ar fi discutat mpreuna cu ceilalti... Ce-i de facut ? Nu-i surdea
de loc sa fie pus n discutie. Nu ca se temea de critica, dar faptul ca e
discutat la rnd cu ceilalti arata ca, desi e instructor, totusi nu este unul
adevarat, ca de pilda Kolea Sevastianov. Totusi Misa nu se putea
opune sa fie caracterizat. Ar fi fost nedemocratic si baietii ar fi socotit
asta drept o atitudine de ngmfare.
Sa hotarasca ei singuri. Poate ca nici n-.au de gnd sa-1 caracterizeze,
doar stiu ca instructorul nu e discutat, n definitiv, chiar daca vor
hotar sa-1, discute, ce lucruri rele pot spune despre el ? A fost
impartial, cu toti s-a purtat la fel, fara sa faca deosebiri. Poate ca
uneori a fost prea exigent, dar asta este o calitate a conducatorului.
Sperantele lui ascunse nu se realizara. La sfirsitul discutiilor, Slavka
spuse :
- Tovarasi ! Lista celor discutati a fost epuizata. A ramas doar Misa. El
e instructorul detasamentului si noi stim ca, de regula, instructorii nu
snt discutati. Dar Misa e tovarasul nostru, coleg de clasa cu Vioi si

membru al grupului nostru de comsomolisti. In (acest caz, cum

procedam ? Misa, tu ce parere ai ?,
- Sa hotarasca baietii - raspunse Misa, nadajduind ca baietii, fiind
obositi, vor fi bucurosi sa se ncheie sedinta ct mai repede.
Dar majoritatea - si chiar o majoritate cuvrsi-toare - a fost pentru
discutarea lui. S-a opus doar Kit, caruia i era tare foame. Din pacate,
nu putea sa se foloseasca de acest argument tocmai acum cnd fusese
nvinuit de lacomie. De aceea propuse pur si simplu oa Misa sa nu mai
fie discutat. Insa cum ceilalti erau de alta parere, lui Kit nu i-a mai
ramas altceva de facut dect sa arunce priviri galese spre gamelele care
zaceau linga focul stins. <
Zina Kruglova ceru prima cuvntul.
.138
- N-am avut de gnd sa vorbesc despre Misa
- spuse ea - dar rn-a surprins lipsa lui de mo
destie...
Misa se uita mirat la Zina.
- Da, asa-i - continua Zina. Misa a fost ntre
bat ce socoteste el : trebuie sau nu sa fie discutat ?
Ma asteptam sa zica : Sigur ca da ! De ce as face
eu exceptie !". In loc de asta nsa, Misa a spus : Sa
hotarasca baietii". Gu acest raspuns Misa se situeaza
pe o pozitie aristocratica ; persoana lui, adica, e mai
presus de colectiv. Asta nseamna lipsa de modestie.
Misa ar trebui sa tina seama de faptul ca, desi este
instructor,- e totusi si el comsomolist ca toti ceilalti.
Prin urmare nu e cazul sa se considere o exceptie.
Misa zmbi mnzeste, recunosend n sinea lui justetea vinei ce i se
imputa. ntr-adevar ar fi trebuit sa spuna de-a dreptul ca trebuie sa fie
si el discutat. Or el a vrut sa scape de asta. Trebuie sa-ti masori bine
vorbele. Copiilor nu le scapa nimic.
Lua apoi cuvntul Beaska.
- Pe Misa l cunoastem de mult - spuse el i stim bine si calitatile si lipsurile. Dar acum l-am
cunoscut ntr-o functie importanta, aceea de instruc

tor al detasamentului. In general, Misa si ndepli

neste constiincios ndatoririle sale. Nu se ngmfa si
nici nu e laudaros. Are nsa un cusur : i place gro
zav sa aiba secrete cu Ghenka si Slavka, fapt care
l ndeparteaza oarecum de colectiv. E adevarat ca
anul trecut Misa, mpreuna cu Ghenka si Slavka, a
dezlegat taina stiletului, ceea ce nu nseamna nsa
ca trebuie sa umble si-acum cu secrete.
Kit mormai : BKJ|{ Cum se aduna activul, cum ncep secretele I
Si-apoi Misa face concesii unor persoane.
- Cui, de pilda ?
- Lui Ghenka, cui altuia ?
- Aha...
Misa se ridica s'punnd :
- Iata ce-i baieti. In privinta lui Ghenka, Kit
n-are dreptate. Eu nu fac nici o exceptie, cu att mai
mult n privinta lui Ghenka. In ceea ce priveste se139
cretele, e o parte de adevar aici. Desi, trebuie sa va spun, ele snt
Toarte necesare. Aduceti-va aminte de povestea stiletului. Daca n-as ii
tinui-o n secret, n-am mai fi descoperit nimic.
- Atunci era .alta socoteala - l ntrerupse Na-.-lasa Boitova. Atunci nu
eram nici pionieri, nc com-somolisti. Acum s-au schimbat lucrurile.
- Da, ai dreptale - fu de acord Misa. De aceea secretul la care iacea
aluzie Beaska am sa-1 lac cunoscut tuturor, dar numai cu o conditie:
sa ramna secret Misa arunca n jur o privire, apoi, cu glas scazut,
spuse: Stiti cu totii de ce au fost Igor si Seva, mpreuna cu judecatorul
de instructie, la bancul Pescianaia. Chestiunea este ca trebuie sa-1
salvam pe fratele lui Jerdea, nvinuit pe nedrept de asasinat. Glasul lui
Misa scazuse pin la soapta : Avem anumite dovezi n legatura cu
barcagiul. Nu degeaba ne-a atacat el atunci. Dar toate astea trebuiesc
verificate. De aceea nimeni sa nu scoata o vorba ! Asta-i tot secretul
nostru. Repet, acum acesta este secretul nostru, al nostru, al tuturor !
Nici un cuvnt nimanui ! Apoi Misa prinse iar glas : Acum cnd
caracterizarile s-au srrsit, fiecare sa tina seama de cele ce s-au spus

aici despre el si sa se straduiasca sa se ndrepte. Fiecare' din noi

trebuie sa devina un adevarat comsomolist, un adevarat bolsevic si,
daca nu-.si da osteneala acum, pe urma va fi prea trzhi. Oamenii de
stiinta spun ca n jur de optsprezece ani se formeaza caracterul.
Asadar, n-avem prea mult timp ca sa ne ndreptam greselile. Trebuie
sa ne grabim. Ne-am criticat aici cu asprime unul pe altul, dar sa nu
uitati ca si de-acum nainte ramnem uniti cu totii n aceeasi familie
comsomolista, si acei care sntem comsomolisti, si aceia care vor veni
n rn-durile noastre la toamna. Sa dovedim asta ncheind adunarea
noastra cu cntcul Tinerel garzi1" :
Baietii se ridicara n picioare si cntecul se nfi-: ripa ndala:
Inuirtfe, (tovarasi de lupta. Spre .zori sa 'pornim 1 Dtrzi. cu artnn-n
mina. Drum sa ne croim 1
140
Cap. 36
JUDECATORUL DE INSTRUCTIE IN TABARA
Misa nu povestise fa adunare toi ce stia. mpartasise celor de Fata
numai banuielile safe cu prfvire la barcagiu, nsa nu pomenise nimic
nici despre ba-trn, nci despre Serov si nki despre pasarea de bronz.
Dar cele istorisite de el fusesera de ajuns pentru ca toti sa fie
nerabdatori a-1 scoate din nchisoare pe nevinovatul Nikolai si a-1demasca pe luntrasul raufacator. Deocamdata nsa, neputnd sa faca
nimic pentru Nikolai, grija l'or se revarsa asupra familiei sale - Maria
Ivanovna si Jerdeai.
Copiii i ajutau cum puteau mai bine. Lucrau la cfmp alaturi de ei, n
gradina de zarzavat sau tre-baluiau prin gospodarie. Au vrut chiar sa le
cumpere o vaca, purand mina de Ia mna, dar din pacate vaca costa
prea mult. Pna st ratiile lor, asa mici cum erau, si le mparteau eu
Maria Ivanovna ; ct priveste pe Jerdeai, baiatul mnca n tabara..
Toate stradaniile acestea cadeau mai ales n sarcina fetelor, atentia
baietilor indreptndu-se n special asupra luntrasului. II urmareau pas
cu pas, si fiecare miscare era interpretata n fel si chip, aducndu-i-se
imediat la cunostinta lui Misa. In cele din urma nsa, Misa. se plictisipna ntr-att de povestea asta, nct interzise copiilor sa se mai apropie
de luntras si, n general, de debarcader. Dar parca poti sa te ntelegi cu

copiii ? Cu att mai mult, cu ct n curnd tot satul fu tulburat de

venirea judecatorului de instructie.
Acesta se opri directia sovietul satesc si chema la dnsul pe luntras, pe
Erofeev, citiva tarani si chiar pe pictorul Kondrati Stepanovici. Apoi
judecatorul veni si n tabara, chipurile oa sa stea de vorba cu Igor si cu
Seva. Chipurile, pentru ca de fapt nu -a ntrebat aproape nimic. Lui
Igor'i-a pus doar o singura ntrebare : Ei, cum o mai duci ?", Ia care
Igor i-a raspuns c-o duce bine. Seva se simtea rau si statea culcat n
cort. Judecatorul se uita o clipa la
4
el, apoi iesi afara spunnd : Daca-i bolnav, lasati-l sa doarma", desi
Seva nu dormea, ba chiar se saltase n capul oaselor cnd l vazuse
intrind.
In schimb, judecatorul se plimba multa vreme prin tabara. 'Misa ii
spuse ca tabara este situata n mij-locul unei poienite, nsa judecatorul
colinda tot parcul, si a IU a se nvirti n jurul taberei,'si att de
amanuntit l ntreba despre toate-cele, nct baiatul si zise: Nu cumva
i banuieste pe copii ca l-ar fi omort pe Kuzmin ?"
Judecatorul se interesa apoi de programul taberei. Cnd se culca, cnd
se scoala copiii, unde-si fac plimbarile, unde se joaca si cine este acela
care ramne in permanenta n tabara. Daca noaptea face cineva de
garda, pe ce drum din tabara circula garda. Misa i indica drumul si
judecatorul tinu chiar el sa-1 strabata.
Purtarea acestui omulet era din cale-afara de ciudata : cerceta cu grija
toate cararile, toate tufele, ba chiar mirosea si copacii, dupa cum i se
parea lui Misa. Si, la urma urmei, ce cauta el acolo ! Luntrasul e la
barcile lui, flacaii n padure, iar el se tot vntura de colo-colo si
adulmeca. Dar ce anume ?,
- Poate vreti sa cercetati si padurea ? l ntreba
batjocoritor Misa.
Dar judecatorul i raspunse linistit:
- Padurea e prea mare, n-ai cum s-o cercetezi...
- Pai tocmai fiindca-i mare, e usor sa te ascunzi n ea.
^Continund sa iscodeasca poteca, judecatorul spuse :
- Astea-s numai banuieli de-ale tale !

- Care anume ?
,-j;
- Barcagiul si flacaii din padure.
- Dar si Nikolai Rbalin a fost banuit si dumneavoastra l-ati arestat.
- mpotriva lui avem probe, dar mpotriva as^ tora nu avem.
- Si totusi Nikolai nu-i vinovat - spuse ras
picat Misa. . ,,
142
- Nimeni nu spune ca-i vinovat, dar probele snt
mpotriva lui si de aceea l tinem nchis. Apoi
adauga cu un aer misterios : Si-apoi poate ca e mai
bine pentru el sa-1 tinem la oras... Dar flacaii ce
Jac ? Sapa ? Lasa-i sa sape !
";- Ce-or fi cautind ? ntreba Misa, mirat ca judecatorul aflase si
de flacai.
Acesta rse:
- De buna seama ca flacaii cauta ceea ce se cauta
de obicei in padure : o comoara. Eu m-amji ascut prin
partile astea si de cind ma tin minte, oamenii de pe-aici
[au cautat ntotdeauna comori. Ba, ntr-o vreme, atta
t* au scormonit pamntul, ca n-au mai putut apoi sa are. Contele era
un om bogat si plin de ciudatenii. Avea n Urali mine de pietre
pretioase, si oamenii credeau ca pe aici zac ngropate nestemate. Dar
nimeni n-a gasit niciodata nimic. Totusi oamenii credeau in existenta
lor.
- Poate Kuzmin stia unde este ngropata comoara si a fost omort
tocmai pentru ca n-a vrut sa arate locul - presupuse Misa.
- De ce sa-1 fi omort ? obiecta judecatorul. Dimpotriva, daca Kuzmin
ar fi cunoscut locul cu pricina, atunci ei ar fi facut totul ca sa-1
pastreze n viata, in speranta ca odata si odata Kuzmin tot o sa le-arate
locul. De buna seama nsa ca nu exista nici un fel de comoara... Toate
astea nu-s decit baliverne.
- Dar atunci de ce s-a napustit barcagiul asupra noastra ?
Judecatorul dadu din umeri :
- E greu de spus. El sustine ca din cauza barcii.
A crezut, chipurile, ca e barca lui Kuzmin. Minte,

fara ndoiala, totusi n-are nici o legatura cu cazul

nostru. Pe luntras l cunoastem noi, e un vechi reci
divist. Specialitatea lui este valuta si pietrele preti.' oase. Insa nu e ucigas. Nu. El n-ar li omort pentru nimic n lume. Cu
att mai mult cu cit de curnd a iesit de la racoare".
Misa nu stia ce sa mai creada... Cum vine asta ? ! Se stie ca luntrasul
este un hot recidivist, dar este
143
lasat sa se plimbe In voie, ca sl cind nu s-ar fi' n-timpiat nimic!
Parca ghicind nedumerirea baiatului, judecatorul spuse S
- Legea e lege, nu pot sa-1 nchid ara dovezi... Dar ia spune-mi - zise
el, ntoTcindu-se catre Misa - nu cumva ai vazut pe-aici un barbat...
cam de vrsta mijlocie, strain de locurile acestea?.
- Nu, parca n-am vazut...
- Gndeste-te bine - insista judecatorul. Poale ca l-ai vazut asa, cu totul
ntmplator, n treacat... lcl... pe malul riulu... n sat... Poate ca l-au
vazut baietii tai'!
Misa se stradui dar nu-si putu aduce aminte. -> "Nu, n-am vazut pe
nimeni, si nici baietii... Noi i cunoastem pe toti cei de pe-ialci.
- Ei, daca nu l-ai vazut, nu 1-al vazut si pace ncheie discutia judecatorul. Te-am ntrebat si eu...
asa..,.
Cap. 37 TREBUIE CERCETATA PADUREA
-Dupa plecarea judecatorului de instructie, Misa i relata lui Ghenka si
lui Slavka discutia pe care o avusese cu acesta.
T,Puah 1 Ce mai judecator! Mai bine ar alerga dupa gainari dect sa
ancheteze asasinatele" - sustinea cu dispret Ghenka. Sa-1 lase n plata
domnului, n-au nevoie de el. VOT lamuri ei singuri, fara ajutorul
nimanui, afacerea asta misterioasa si vor dovedi nevinovatia luiNikolai si totodata vinovatia barcagiului sl a complicilor sai. Dar
pentru asta, trebuie neaparat sa cerceteze padurea.
Slavka nsa era de alta parere:
- Greseala noastra este ca am pornit la rezolvarea acestei chestiuni,
fara ca mai nti sa i facut cercetarile necesare care sa constituie o
baza de

144
plecare. Va aduceti aminte de povestea cu stiieuri ? ! Atunci ne-am dus
mai niii la biblioteca, am facut investigatii serioase si ne-am lamurit.
Dar n cazul de fata ? Acum ne luam doar dupa zvonuri: ca batonul
conte a fost bogat si a avut mine in Iteafi, ca oamenii cred c-aici ar fi
ngropate niste comori, si asa mai departe... Dar toate astea nu sint
deet simple zvonuri. Noi insa trebuie sa ne bazam pe fapte reale. Cine
au fost contii Karagaev ? Ce anume au stapinit n Urali ? Din ce surse
provin zvonurile despre comoara care s-ar gasi aici ? Iata oe trebuie si
aflam. Adica s-o luam de la izvoare, de la lucrurile de baza. In acest
fel n-o sa mal orbecaim n presupuneri ca acum.
Dupa ce chibzui o vreme. Misa spuse:
- Dar nimic nu ne mpiedica sa urmam amn
doua caile m acelasi- timp: sa cercetam izvoarele si
totodata sa cercetam si padurea, sa vedem ce unel
tesc ei acolo. De aceea tu, Savka, vei pleca la Mos
cova ; ai sa te duci la Muzeul Rumeantev si vei afla
tot ceea ce ne intereseaza. De altfel, ar cam fi timpul
sa mai aduni ceva alimente de la parinti.
Numai ca lui Slavka nu-i prea convenea s-o faca pe hamalul cu
alimentele:
- Cum adica ? Sa stau si la muzeu si totodata sa string si alimente? Ori
una, ori altai
- Nu-i nimic Ai sa-1 iei pe Kit cu tine. In timp ce tu stai la biblioteca,
el o sa dea o raita pe la parinti pe-acasa.
- Daca merge si Kit, atunci e bine - se nvoi Slavka.
- Ne-am nteles. Iar eu si Ghenka o sa ne ducem in padure. Dar nu
acum, ci dupa ce ie ntorci tu de la Moscova. Desigur, am putea sa
mergem la padure cu totii, tot detasamentul, si sa dovedim ca nu exista
acolo nici stafii, .nici conti fara capete. Dar daca ne-om duce asa;icu
gramada, te pomenesti ca-i speriem pe banditi si-si schimba cuibul.
Atunci n-am mai putea afla nimic. Nu, trebuie sa plec singur sau ncacu cineva. Pe Jerdeai trebuie sa4 iau neaparat. Numai el cunoaste
drumul spre puntea Golghin-

skaia. Mai mult ca sigur nsa ca la nceput Jerdeai n-o sa vrea sa

mearga, dar o s-avem noi grija sa-1 convingem.
Slavka si Kit plecara la Moscova, iar Misa se duse in sat, la Jerdeai. l
gasi acasa. Cioplea niste proptele pentru gard, caci se cam lasase ntr-o
rina.
- Gospodaresti ?
- Daca-i nevoie...
- Ai vreo veste de la frate-tau ?
- Ce veste sa am ? Doar sta la nchisoare.
- Asculta, Jerdeai, am un plan. Daca-1 ducem la bun sfrsit, o sa putem
dovedi ca fratele tau e nevinovat.
- Ati mai ncercat o data - ofta Jerdeai - doar pentru asta am plecat cu
barca si tot n-ati aflat nimic.
- Totusi am dovedit ca cineva minase barca n jos pe ru. Chiar
judecatorul de instructie spunea ca povestea asta cu barca e cam
suspecta. Iar acum, daca tu ai sa m-ajuti, o sa putem aduce dovezi
si mai
convingatoare. Ai sa vezi.
- Si ce trebuie sa fac ?
- Stiai ca odinioara Kuzmin a fost padurarul contelui ?
- De unde sa stiu ?
- Asa-i cum ti spun eu. Kuzmin a fost n serviciul contelui, a fost
padurarul lui. Stiu asta precis.
- Ei, si ?
- De vreme ce a fost padurar, nseamna ca trebuie sa existe o legatura
ntre el si padure. Nu-i asa ?
- Cam asa-i !...
- Si n padure se ascund...
cine? Flacaii aceia care au luat
n primire sacii de la barcagiu.
Este?
146
-' Da, asa-i - repeta flacaul, slraduindu-se sa priceapa unde anume vrea
sa ajunga Misa.
- nseamna - conchise baiatul - ca ntre pa

durarul omort si flacaii din padure exista o lega

tura.
Orict de departe erau premizele de concluziei aceasta i se paru lui
Jerdeai destul de convingatoare, poate si datorita faptului ca niciodata
nu studiase logica.
- Ai dreptate ! spuse el, ramnnd cu gura cascata de mirat ce era.
- Ei, vezi - continua Misa, grabindu-se sa-i ntareasca aceasta
convingere - nseamna ca noi trebuie sa aflam daca acesti flacai mai
snt n padure si cu ce se ocupa ei acolo ; atunci, cu siguranta, se vor
lamuri toate.
- Dar cum o sa aflam noi asta ?
- Foarte simplu : la noapte ne ducem n padure...
- Unde ? La puntea Golighinskaia ?, se nspai-mnta Jerdeai.
- De ce neaparat la puntea Golghinskaia ? Noi mergem n padure, nu
la puntea Golghinskaia.
- Nu merg pentru nimic n lume ! spuse hotart Jerdeai. Sa ma omori si
nu merg. Nici sa nu mal vorbim de asta ; ma rogi de pomana.
Dar Misa era pregatit pentru un asemenea raspuns, si dadea nsa
perfect de bine seama ca fara Jerdeai nu poate intra n padure, mai ales
noaptea si de unul singur ; s-ar rataci cu siguranta.
- Ca sa vezi cum esti ! i reprosa baiatul. Sa nu-1 ajuti tu pe propriul
tau frate !
- Daca asta i-ar fi de folos, dar zau nu stiu...
- Cum sa nu ! insista Misa. Gndeste-te numai :' frate-tau poate fi
condamnat, iar tu nu vrei sa-i vii n ajutor. Eu snt un strain si lotusi
vreau sa-1 ajut, sa plec noaptea in padure pentru el. Mie nu mi-e frica,
iar tu, fratele lui, nu vrei sa mergi, te temi. Nu ti-e rusine ?
Jerdeai tacea.
- Gndesle-te la maica-ta. Nu plnge ea, nu se
framinta ?.
147
- Ba da, se framnta - raspunse Jcrdeai, posomorit.
- Ei, veai! Daca acuma, ciad e numai n ancheta, SC zbuciuma si
plinge alila ! Ce-o sa se ntimplc cnd o sa fie condamnat asa pe

nevinovatelea ? Poate sa-si piarda si mintile de durere. Si tie nu ti-e

nici un pic mila de ea I Vezi cum esti!
- Da' eu n-am spus ca nu merg de loc, sa stii
nsa ca la mlastina cniar nu merg. Va duc pna acolo
- Bine, tu sa ne duci piria acolo, restul ne pri-.
veste pe noi.
Si cine mai merge ?
- Glienka... Numai ai grija, Jerdeai, sa nu sufli
- Pai de ce mi-as bate gura ?
Nici c
r mamei tale ! Ai nteles ?
- La noapte plecam !
- Chiar n noaptea asta ?
- La ce sa mai minam ? Plecam imediat. Tu sa vii de- ra la tabara.
Asteptam mai ntii sa adoarma baietii, pe urma o pornim.
- Bine, am sa viu - raspunse Jerdeai, luind din
nou toporul n mina.
Cap. 38 CERCETARILE LUI SLAVKA
Spre seara, Slavka se ntoarse de la Moscova povesti urmatoarele:
Contii Karagaev snt nruditi cu vestitii Derrj Odinioara, un oarecare
Nikita, fiul fierarului Demid Antufiev din Tuia, i-a furnizat arme lui
Petru cel Mare, care, drept rasplata, i-a daruit uzinele din Urali si 1-a
ridicat la rangul de nobil, dindu-i nu148
mele Demidov. Fiica unuia din acesti Demidovi sa casatorit cu
contele Karagaov.
- Dar ce importanta are asia ? se strimba cu dispret Ghenfca.
- Cum ce importanta ? Pai Demidovii au fost cei mai bogati oameni
din Rusia. Dac-au ajuns sa se casatoreasca si cu regine ! Un anume
Anatoli Demidov s-a casatorii cu o nepoata de-a lui Napoleon.
- Asta sa i-o spui lui mu tu !
Pe cuvinlul meu ! Iar acest Anatoli Demidov. ca sa aiba un litiu, si-a
cumparat in- Italia un principat, San Donato, devenind con le de San
Donato.

Un lucru ca asta nu putea crede nici Misa, desi stia ca Slavka nu

obisnuieste sa minti. O fi citii el undeva si a 1 u a t-o de buna. Cum e
cu putinta sa cumperi un principat ? I Doar e aproape un stat!
Slavka insa striga sus fi tare ca-i adevarat si chiar se supara ca nu i se
da crezare.
- Daca nu ma credeti, n-aveti decit sa va du ce li n Urali. O sa gasiti
acolo si o gara -cu numele de San Donato.
- Dar de ce le superi ? Povesteste mai departe.
- Nu ma supar. Dar daca ai i stat Iu n locul meu o zi ntreaga la
Muzeul Rumeantev, si nca pe o caldura ca asta, le-ai fi suparat cu
siguranta.
- Ei, lasa ia cum .! Hai, povesteste ! spuse Misa, mpaciuitor.
- Asadar, Demidovii erau oameni foarte bogati. Siapneau cteva uzine
si cileva mine in Urali. Unii din ei erau tare ciudati. Asa, de pilda, unul
din De-mi dovi - ProkoJi - ia facut odata, la Petersburg, un chef de-au
murii dupa aceea cinci sule de persoane.
- Ce minciuna gogonata ! striga Ghenka, lovin-du se cu palmele pesle
genunebi.
- Pe cuvinlul meu ! Prokofi asta a fost in Anglia si nu stiu de ce, dar sa suparat rau pe englezi-Dupa ce s-a in tors in Rusia, a cumparat toata
cinepa prelucrata ca sa nu ajunga n mina englezilor. Se stie ca
englezii importau din Rusia mai cu seama
MV
cnepa fibre. Prin urinate, acest Prokoii a vrut sa-i invete minte.
- Si i-a nvatat minte pe buzunarul lui!
- Ce contau banii la el ? ! Uite, de pilda, un alt Demidov, unul Pavel,
n anul 1835 i-a daruit tarului Nikolai I un diamant in valoare de
jumatate de milion de ruble.
- Se vede treaba ca era un lingusitor si jumatate - spuse Misa, cu
dispret.
Ghenka se arata din nou nencrezator :
- O pietricica de-asta sa valoreze o jumatate de milion n aur ? 1 Nu
crezi ca-i prea mult ?
- Inchipuie-ti, chiar o jumatate de milion ! continua Slavka. E vorba de
vestitul diamant Sancy",

0
ntreaga poveste cu el. Diamantul asta a fost adus
din India acum aproape cinci sute de ani si a apar
tinut lui Carol Temerarul, ducele Burgundiei. Carol
a pierit ntr-o lupta, iar diamantul a fost gasit de
un soldat elvetian, care, necunoscindu-i valoarea credea ca e pur si simplu o piatra frumoasa - 1-a
vindut unui preot pe un gulden, adica o rubla. Preo
tul si-a dat seama de valoarea pietrei si a vndut-o
regelui Anton al Portugaliei. Acesta, un adevarat
speculant, a vndut-o cu o suta de mii de franci unui
marchiz francez, Le Sancy. De aici si denumirea de
diamantul Sancy". Dar ascultati ce s-a ntmplat
mai departe. Slujitorul care ii aducea marchizului
1
francez diamantul a fost atacat pe drum si omorit
de niste tlhari. Omul nsa izbutise sa nghita piatra
nestemata. Sancy a poruncit ca servitorul sa fie
spintecat si astfel i-au gasit diamantul in stomac.
- Grozava -poveste - se strimba Ghenka, ducin-du-si mina la burta, n
locul unde banuia el ca se gaseste stomacul.
- Mai apoi - continua Slavka - au avut grija regii sa speculeze
diamantul. Sancy 1-a vindut regelui Angliei lacob al II-lea. Acesta, la
rndul sau, 1-a vindut lui Ludovic al XlV-lea, ajungind apoi la Ludovic
al XV-lea. Pe scurt, a fost vindut de nenumarate ori, pina cnd, in
1835, 1-a cumparat Pavel
150
Demidov pentru tarul Nikolai I... Asta-i povestea dia-.. mantului
Sancy.
Baietii tacura un timp. Apoi Misa spuse :
- Toate astea sint ntr-adevar foarte interesante. Se vede ca te-ai
documentat serios. Dar ce legatura are povestea asta cu conacul ?
- Aceea ca una din fiicele lui Demidov s-a maritat cu un Karagaev.
- Si ce-i cu asta ?
- Poate ca diamantul Sancy a trecut, o data cu zestrea fetei, n
stapnirea contelui Ka raga ev.
- Dar parc-ai spus ca Demidov l daruise lui Nikolai I !

- Poate ca i-a dat unul fals. Pe vremea aceea, escrocheriile erau la

moda doar.
Ghenka fluiera :
- Cum sa nu !... Sa fi ncercat numai sa-1 duca de nas pe Nikolai I cu
Benkendorful ' lui.
- Vezi, Slavka - spuse Misa - e greu de presupus ca diamantul a ajuns
n mna contelui. Dar sa ne nchipuim ca s-a ntmplat asa; si ce-i cu
asta?
- Cum ce?.sari Slavka. Probabil ca tocmai diamantul asta e cautat. Nu
spun toti oamenii de prin. partea locului ca pe-iaici s-au cautat
ntotdeauna comori ? Poate ca si-acum sint unii care mai cauta.
- Tot ce se poate - ncuviinta Misa. Asta arata o data mai mult ca
trebuie sa facem cercetari n pa: dure. Indiferent ce cauta ei n padure fie diamantul, fie altceva - important este ca ei cauta ceva. Iar cnd
oamenii umbla dupa comori, se; omoara unii pe altii; or noi trebuie sa
aflam cine 1-a omort pe Kuzmin si astfel sa-1 scapam pe Nikolai.
- Parca eu sint contra ? Am presupus doar ce-ar putea ei sa caute in
padure.
- Cu att mai bine - ncheie Misa - nseamna, ca la noapte mergem n
padure.
1 Benkendorf (1783-1844)A - conte si mosier, omul de ncredere al Iui
Nikolai I, unul din organizatorii regimului de dictatura militaropolitieneasca, instaurat de tar. (n.r.j,
151
Cap. 39
FOCUL DE TABARA
La noapte urmau sa plece fu padure, spre puntea Golighinskaia. Se
ntelege ca na puteau ascunde acest lucru celorlalti baieti din tabara.
Dar toti. si. dadeau seama ca de data aceasta nu mai e vorba de o taina
oarecare. Dac-ar afla cumva barcagiul ca baietii se duc n padure, spre
mlastina, s-ar lua cu siguranta dupa ei si i-af omor. Ar ii n stare s-o
faca - si el, si cei doi llacai. Nu l-au omort ei si pe Kuzmin ?
Toti aveau- ntiparita pe fata. o expresie grava, conspirativa si chiar
solemna, ea atunci cnd te afli n fata unei actiuni importante si
totodata primejdioase. Se purtau cit se poate de bine, straduindu-se sa

nu-i supere pe Misa si pe Ghenka: cine stie cum se yor ntoarce si daca
se vor mai ntoarce vreodata!
Pe Misa l enervau privirile lor pline de jale, astfel nct,, ca sa scape
de ele, se duse pe malul rului, la locul unde-i placea lui sa stea seara
si sa priveasca asfintitul ca de' jeratic al soareliii ce cobora dupa
dealurile ndepartate.
n afara de asta, l mai mna ntr-acolo o taina a sa proprie, pe care o
pastra numai pentru el: seria o noezie l
Nu mai facuse versuri pna atunci. I s-ar fi parut ca-i neserios. Cu totul
altceva este cnd versurile snt scrise de poeti adevarati. Puskin,
Lermontov, Ne-krasov... Sau de poeti contemporani: Maiakovski,
Bezmenski... Asta da, e poezie adevarata, nu ca poeziile pe care le
compun baietii si care nu snt deefc. niste cuvinte rimate, si nca prost
rimate. Pe poetii" scolii, Misa i zeilemisea. Se ntelege de la sine ca
daca-i vorba de versuri scrise pentru gazeta de perete, n vederea linei
date comemorative, atunci treaca-mearga - fara versuri nici nu-i sta
bine unei gazete de perete; cupletele pentru. Bluza albastra" erau, de
asemenea, necesare :. critica devine 1 astfel mai ascutita. Dar
versurile inspirate de o
152
anumita dispozitie", Misa mi te putea suferi, dupa ciM nu putea
suferi mei aceste dispozitii14.
De obicei, ele apareau ia cei care aveau o atitudine morala instabila si
erau straini de viata sociala. Cu toate acestea, dispozitiile" i fericeau
si pe tanii com-somolisti, desi mult mai rar, si se manifestau prin aceea
ca tnrul umbla trist si plictisit, de parca i s-ar fi necat corabiile.
Sceptic fiind, toate lucrurile i se pareau marunte, nensemnate, niste
fleacuri. Viata nsasi i se parea fara sens si nu vorbea, decit n ntelepte
maxime filozofice : Viata e scurta si neinteresanta" ; totul trece";
totul se repeta" ; daca vrei sa traiesti, atunci trebuie sa smulgi vietii
totul!". ntr-un cuvnt, numai prostii.
De regula, un asemenea decadent" nu-ti vorbea dect de singuratate,
de lipsa de ntelegere a oamenilor fata de el, caci nimeni nu 1-a nteles
si nici nu-1 va ntelege vreodata. Citeste numai versuri decadente,

scriind, la rindu-i, poezii asemanatoare, n care troneaza o lume

misterioasa, o viata plina de desertaciune si altele de soiul asta.
Alexandr Ivanovic, directorul scolii, spusese o data, la un consiliu
pedagogic, ca dispozitiile" acestea se manifesta ndeobste ntr-o
anumita perioada : la vrsta critica. Sigur, Alexandr Ivanovici e un om
destept si un pedagog cu experienta, totusi are unele conceptii,cam
nvechite. Ce mai e si cu vrsta critica ? Si ce nseamna la urma urmei
vrsta critica" ? Vrsta-i vrsta! Misa era ferm convins ca
dispozitiile" nu sint altceva dect rezultatul unei instabilitati morale.
De aici si predispozitia de a scrie versuri decadente. Asa ca daca
cineva ncepe sa scrie poezii, poti fi sigur ca dispozitiile" au pus
stapnire pe el.
Si dupa toate acestea, poftim ! chiar el, Misa, a nceput sa scrie
versuri, si asta asa, pe nepusa masa. Mai precis, a scris o singura
poezie si nici' pe-asta n-a terminat-o. Nu putea cu nici un chip sa
gaseasca rima la ultimele doua versuri. Dar trebuie spus ca nu era
vorba de o poezie decadenta, ci de una adevarata, revolutionara.
153
Poezia asta se nfiripase n mintea lui Misa intr-o seara cnd statea pe
malul riului Utcea - o seara plina de aduceri aminte: i se perindau pe
dinaintea ochilor o halta mica si farurile unui tren care purta cu el un
esalon de ostasi ai Armatei Rosii, condus de Polevoi. Soldatii purtau o
placarda mare, nfa-tisnd un muncitor cu un ciocan greu n mina, care
sfarima lanturile ce ncatusau globul pamintesc...
Si dintr-o data se nascu o rima : globul pamintesc - avint tineresc".
Apoi o alta : viteji - vezi"... Dupa doua saptamini de munca, poezia
era gata. Misa si dadea seama de imperfectiunile ei, totusi i placea
foarte mult. Spera ca va dibui" pina la urma si ultimele doua versuri.
Iata poezia :
Cit vom trai, n-o sa uitam nicicind
Tot ce-am vazut cu ochii nostri-o data:
Sa apere Republica Muncii,
Un esalon pleca sa se bata.
n usile vagoanetoi deschise
Ostasii gramada.

Mantale rupte, cizme rupte.

Nu de parada.
Robit de lanturi ardea vlvatai
Tot globul pamintesc.
Cu-n greu ciocan, sfarima catusa
Un muncitor, cu avint tineresc*
Anevoioasa-i calea, multi viteji
Cad .fulgerati de moarte.
Dar noi vom fauri tot ce- nevoie:
Drumuri de fier, poduri, tunele-ai sa vezi!
'Ltipta-i ta nceput, azi noi tinem ciocanul.
Mai zace-n lanturi globul pamintesc*
Dar ultimele doua versuri nu-i veneau in minte si pace. Nu gasea o
rima potrivita. Pamintesc" putea pina la urma sa rimeze tot cu
tineresc", dar ce rima
i?T
sa gaseasca la ciocan" ? N-ar fi vrut sa renunte la cuvintul asta. Ii
placea grozav cum suna :
Lupta-i la nceput, azi noi tinem ciocanul...
Ciocanul, ciocanul... Ce rima sa gaseasca ?
Cu creionul n gura - ii si rosese pe jumatate - Misa si tot framnta
mintea. Dar degeaba ! Nu era chip sa gaseasca o rima. Nici unul din
cuvintela care-i veneau n minte nu era potrivit... Ciocanul - anul,
hanul, hanul, sumanul...
Seara, la focul de tabara, Misa nca mai cauta rima...
n seara aceea, focul de tabara lncezea. Nu se mai legau, ca pna
atunci, obisnuitele discutii. Altadata se- glumea, se spuneau istorioare
vesele... Acum nsa... E adevarat ca Zi na Kruglova a ncercat sa
reproduca raspunsul hazliu al unei taranci la lectia de alfabetizare, dar
nimanui nu i s-a parut povestirea ei nici cu haz, nici interesanta.
Importanta deosebita a momentului, de care erau toti constienti, le
crease o predispozitie solemna si romantica totodata, care l cuprinsese
si pe Misa. Simtea parca o necesitate launtrica sa-si recite versurile,
dar n acelasi timp i era rusine: el, instructorul detasamentului, sa faca

poezii ! Poznasele versuri, nsa, prea i stateau pe limba. Asa nct nu

se mai putu stapni si zise :
- Stiti, baieti... In noaptea asta, eu, Ghenka si Jerdeai o sa plecam la
padure, catre mlastina Gol-ghinskaia, si cred ca o sa descoperim
lucruri foarte importante si serioase. Asta ne va ajuta sa dovedim
nevinovatia lui Nikolai, dar sa dezvaluim si un anume mister... Mi-am
adus aminte de povestea cu stiletul : de Polevoi, de Nikitski si de
ceilalti. Si uite asa, fara sa vreau, am scris niste versuri... Daca vreti...
vi le spun.
Toti se aratara gata sa-1 asculte. Misa se ridica, putin emotionat la
gndul ca ar putea sa uite vreun vers, si ncepu sa recite...
Ascultau cu totii tacuti. Tacerea s-a prelungit un "timp si dupa ce
Misa terminase de recitat poezia. Apoi Ghenka ntreba :
155
- Dar sfi afal ?
- .V -..-t am nca...
o deodata H cuprinse rusinea. Versiunile I se pa^ reau acum cm t: u
nerealizate din punct de vedere :".istic, i se pareati din cale-afara de
slabe. Is dadea seanna ca n-au un ritm uniformi, iar rima lasa si ea
mult de dorit Totul era umflat, nflorit, nu ajungea la inima. Cine dracu
1-a pus sl-s recite poezia ?! Ce rost aveau toate astea! Doar n-are de
gimd sa se faca poet Iata. si baietii tac 1 si dau seama ca versurile
simt proaste, dar nu-i spun nimic ca sa nu-1 jigneasca. Ce i-a trebuit
lui asta 1 Baga mina in buzunar ncet, pe ascuns, si mototoli brtia cu
versurile, rupind-o apoi in bucatele.
- Poezia nu-i proasta - zise Slavica - mimat ca nu are sfrsit si pe
alocurea ritmul cam scbioapata. De asemenea, primul si al treilea vers
nu rimeaza.
- Dar nu e neaparat nevoie - interveni Zinau
- Totusi n-ar i rau sa Be. Apoi, versurile n-au toate acelasi numar de
silabe
- In schimb, ideea e buna - zise Ghenka. Versurile mi-au rearainl 6 de
ndata si balta, si esalonul de ostasi, si pe comisarul PolevoL Tu,
Slavica, critici pentru ca n-ai vazut nimic din toate astea. Dar noi, eu
cu Misa, le-am vazut Nu- asa, Misa?

- sa-i. Stiti de ce-am scris poezia asta ? Am

^jvazut ca toti sintefi tristi si am vrui sa va mai dis
trez. Stiu ca versurile snt proaste, dar m-am gindit
ca o sa va mai nvioreze un pic si totodata o sa fie
mai interesant focul nostru de tabara. Asa ca, din
mers, am facut, versurile astea
- Chiar acum le-ai facut ? rosti Ghenka, cu n
doiala.
-ir- Dar cnd? Le-am compus n gnd si apoi vi le-am spus. -Misa se
ridica: Gata! Acum. toata lumea la culcare! Treceti n corturi si sa navefi nici o grija; n-o sa ni se ntmple nimic. O sa ne ntoarcem cit de
curind. Sa nu alarmati lumea. Daca pna mine dimineata nu sintem
napoi, atunci cau--tati-ne n mprejurimile mlastinei Golghnskaa.
J56
Cap. 40 O EXPEDITIE PRIMEJDIOASA
In tabara, linistea era deplina. Misa, Ghenka si Jerdeai iesira tiptil din
corturi si plecara in graba :'-' spre padure.
Luna plina si revarsa lumina asupra taberei adormite. Se vedea alt de
bine, nct Misa deslusea vr-furile copacilor, cerul albastru si stelele
din naltul lui,
- Pe ce drum mergem spre padure : pe linga malul apei, sau prin
lunca ? ntreba n soapta Jerdeai.
- De-a lungul malului, pe linga barcagiu - raspunse Misa, la fel de
ncet.
Trei siluete mici se furisau pe cararea ce ducea de la tabara spre ru.
Jerdeai mergea n frunte, dupa el Misa si la urma Ghenka. Jerdeai
pasea usor, fara zgomot. Misa, n urma lui, mergea cu pas hotart. In
schimb, Ghenka, care atipise n cort nainte de plecare, mai mult se
tira dect mergea ; casca, nefericit la culme ca nu reusise sa se sature
de somn. Sa nu credeti ca Ghenka ar fi fost un fricos, nu, dar.., '
placerea lui era Sa doarma.
nainte de a ajunge la ru, Misa le spuse prietenilor sa-1 astepte o
clipa, iar el se furisa spre debarcaderul scaldat n lumina lunei. Barcile
nsirate pe apa pareau niste uriasi pesti negri adormiti. Peste tot -

liniste, nu se zarea nimeni, nu se auzea nimici Nici un glas, nici macar

clipocitul apei... Tot asa, tirs, Misa se ntoarse la prietenii lui,
pornind-o din nou la drum.
Pna la padure sa fi fost cam cinci verste. La nceput, drumul mergea
de-a lungul makilui, apoi o lua spre cmpie. In lumina lunei, toate
pareau ciudate. Ce fosnea asa prin griu ? Deodata le rasarira n cale
niste animale ciudate. Doi ochi verzi lucira n fata lor, apoi disparura.
- Un iepure! sopti Ghenka, scuturndu-se de toropeala.
- Poate ca e un iepure, dar se poate sa fie si o pisica - spuse Jerdeai.
Padurea - o matahala neagra, ntunecoasa - le aparu deodata n fata, ca
iesita din pamnt.
- Acum pe unde o luam ? ntreba Jerdeai, cu
glas tremurat.
Tragea nadejde ca lui Misa o sa-i fie frica sa intre n padure si ca se
vor ntoarce n tabara. Dar lui Misa nici prin gnd nu-i trecea sa se
ntoarca din drum.
- Du-ne spre mlastina - spuse el"- dar nu pe
cararea asta, ci pe alta. Sa avem grija sa nu facem
zgomot.
Urmndu-1 pe Jerdeai, baietii ocolira liziera padurii, apoi se afundara
n desis. Deodata i cuprinse ntunericul. Lumina lunei abia se mai
putea strecura printre ramurile dese ale copacilor, mprastiindu-se n
fsii nguste pe poteca. Radacinile copacilor, ce se iveau din loc n loc
pe carare, pareau niste serpi negri, ncolaciti, cufundati n somn.
Padurea si traia viata ei tainica de noapte. Pasari nevazute zburau
printre ramuri: poate bufnite, poate lilieci... Uneori trosnea brusc un
vreasc, parca ar fi venit cineva pe urmele lor. Atunci, Misa si Ghenka
se opreau instinctiv, dar Jerdeai mergea nainte st
158
baietii ii urmau. Daca Jerdeai nu se opreste, nseamna ca nu-i nici o
primejdie.
Mersesera destul de mult si Misa nu mai putea sa se orienteze. Fara
Jerdeai, n-ar mai gasi el drumul napoi. Dar cum se orienta oare
Jerdeai ? Asta n-o mai pricepea.

De la un timp, padurea ncepu sa se rareasca. Copacii erau mai putin

grosi si mai mici. In sfrsit iesira ntr-o poiana. Jerdeai se opri si se
ntoarse spre Misa. La lumina lunei, fata lui avea o paloare de
cadavru.
- Mai e putin si ajungem la mlastina. De acolo
ncepe puntea Golghinskaia - rosti Jerdeai, n
soapta, cu glas ntretaiat.
- Mergi ? l ntreba Misa, ncet.
Jerdeai clatina din cap.
- Bine. Rami aici si asteapta-ne. N-o sa-ti fie
frica ?
Jerdeai dadu din cap ; era de acord sa ramina pe loc si sa-i astepte pna
se vor ntoarce.
- Arata-ne pe unde s-o luam.
Jerdeai ntinse bratul spre dreapta si rosti n soapta :
- Tineti marginea padurii pna ajungeti la cei
patru stejari. De acolo o luati spre dreapta si dati
de un drum de padure. La capatul lui este mlastina...
Tot acolo ncepe si puntea de nuiele care trece peste
mlastina... Eu ramn aici - adauga Jerdeai, asezndu-se sub un mesteacan si lipindu-se cu spatele de el.
Misa si Ghenka pornira ntr-acolo. Mergeau pe la marginea padurii,
pasind cu grija si ascunzndu-se dupa trunchiurile copacilor, ca sa nu
fie descoperiti. Si cum lumina lunei se revarsa dinspre liziera, umbrele
lor se confundau cu ale copacilor.
Deodata, Ghenka l apuca pe Misa de mina :
- Mai ncet! Auzi ?
Se ascunsera dupa un copac si se uitara napoi. Si lui Misa i se paruse
ca i urmareste cineva. si ncordara auzul, dar nu deslusira nimic.
Baietii pornira mai departe, dar simtira din nou cum cineva se
furiseaza ncet pe urmele lor. Se oprira
J59
s^ auzira trosnind usor un vreasc. Atunci li se paru ca padurea misuna
de. oameni misteriosi care pasesc tiptil n urma lor si se simtira singuri
si nconjurati numai de dusmani. Ghenka se lipi de Misa. Acesta i

simtea inima faatndu-i. De altfel, si el era destul de speriat. Daca n-ar

fi fost Ghenka - fata de care nu voia sa treaca drept un las - ar fi fugit
mncnd pamntul.
Cu rasuflarea oprita, ascultau glasurile tainice ale padurii. Din toate
partile se ridicau zgomote misterioase, fosnete, pasi furisati, trosnete
de vreascuri, soapte de glasuri omenesti. Li se parea ca prin cmp, la
marginea padurii, pe dupa copaci, se furiseaza numai umbre.
- Sa ne ntoarcem ! sopti Ghenka. Abia mai putea vorbi.
- Ti-e frica ? l ntreba n soapta Misa. Ghenka dadu din cap :
- Mi-e frica...
Misa se bucura n sinea lui: marturisirea lui Ghenka venea tocmai la
vreme. Ridica din umeri si o porni tiptil napoi, cu aerul ca face acest
lucru numai de hatrul prietenului caruia i e frica.
Dar abia facura un pas, cnd zarira silueta unui om pitit dupa un copac.
Misa ncremeni pe loc. Omul veni spre ei., Era Jerdeai ! Asadar, el
mersese tiptil n urma lor pna atunci. Ce nerod! I-a speriat degeaba...
-: Mi-a fost frica sa stau singur *- spuse ncet Jerdeai.
- Atunci de ce naiba... - tabar pe el Ghenka, plin de indignare, dar
totodata bucuros ca are pe cine sa-si verse necazul din pricina spaimei
pe care o trasese.
Misa nsa i facu semn sa taca. Era si el suparat pe Jerdeai, dar nu era
nici locul, nici momentul sa discute. Puteau fi auziti...
Fiind din nou mpreuna, baietii se simtira mai n siguranta. Acum, de
fata fiind si Jerdeai, nici Misa, nici Ghenka nu trebuiau sa arate ca J-ie frica. Misa
1*0
o lua din nou spre mlastina, urmat de cei doi prieteni.
Mergeau tacuti, ascunzndu-se n umbra copacilor. In cele din urma,
ajunsera la drumul din padure. Daca n-ar fi fost Jerdeai ca sa-1
recunoasca, niciodata Misa n-ar fi banuit ca pe acolo trece un drum.
att de napadit era de tufe si bradet. Misa' i facu semn lui Jerdeai s-o
ia nainte ca sa le arate calea. Jerdeai se uita la el, parca cernd
ndurare, dar se supuse. Cu toate ca simtea n spatele sau rasuflarea lui
Misa, se uita mereu napoi pentru a se convinge ca acesta se afla ntradevar linga dnsul.

Au mers asa vreo versta. Padurea ncepu sa se rareasca. Simteau din

ce n ce mai puternic izul de putreziciune al mlastinei. Picioarele li se
afundau n pamntul moale si mustind de apa.
Deodata, Jerdeai se opri cercetnd atent pamntul. Misa si Ghenka se
aplecara si ei si descoperira n fata lor o groapa adnca, lunga cam de
trei arsini si lata de un arsin. Alaturi se afla un morman de pamnt, de
curnd scos din groapa. Baietii privira cu luare-aminte si vazura alte
gropi asemanatoare, sapate la mica distanta una de cealalta.
Jerdeai facu un gest, n semn ca ele nu existasera mai nainte.
Mersera nca putin si drumul de padure se sfrsi. Jerdeai se opri n loc,
ntinznd nainte mna care-i tremura, si abia putu sa ngne:
- Mlastina...
In lumina lunei, aceasta se vedea neagra si presarata cu musuroaie. Pe
alocuri - niste brne sau poate trunchiuri de copaci pravaliti. O ceata
alburie plutea deasupra mlastinei si parca din ea cresteau ntr-una
siluete ce se miscau pretutindeni. Din cnd n cnd, tsneau lumini
multicolore - verzi, albastre, galbene... Desi Misa stia ca aceste lumini
si siluete, albe ca niste fantome, ce pluteau deasupra mlastinei,. nu snt
dect emanatii ale mlastinei, totusi se simtea nfiorat. Jerdeai si
Ghenka ncremenisera cu ochii holbati, abia mai tinndu-se pe
picioare. Acum, noaptea, mlastina era nspaimntatoare. Li se parea
11 T- Pasarea de. bronz
161
-;?ica,- din clipa n clipa-, una din acele naluci albicioase
se va apropia de ei sau ca va aparea contele, tinn.;_ du-stn mna capul barbos si nspiimntator.
'<> Deodata, foarte aproape de ei, rasunara lovituri
surde, ritmice, care parca ar fi venit de sub pamnt.
i Jerdeai se-nfiora si mai mult si se facu ghem, cu
..capul ntre genunchi. Misa si Ghenka se ghemuira
j'.nsi ei. Dar, asa cum au povestit ei mai trziu, nu de
frica se pitulasera, ci ca sa nu fie zariti de oamenii

 care faceau acele zgomote. Caci se ntelege de la

sine ca nu puteau fi dect oameni. Nici Ghenka, nici
Misa nu credeau n fiinte supranaturale.
Loviturile rasunau regulat, la rastimpuri egale. Misa asculta atent.
Cnd l mai parasi frica, si dadu seama ca zgomotele nu veneau de sub
pamnt, din mlastina, ci de undeva din dreapta, dinspre padure, si chiar
foarte aproape.
si duse degetul la buze, facnd semn baietilor sa stea nemiscati, iar el,
pitulndu-se si trndu-se, o lua spre locul de unde veneau zgomotele
acelea ciudate. Dar Ghenka o porni si el n urma lui, iar dupa Ghenka
si Jerdeai. li era teama sa-ramna singur.
Se furisara asa vreo doua sute de pasi. Padurea ncepea sa se
ndeseasca. Loviturile rasunau tot mai aproape. Acum se auzea lamurit
ca sapa cineva, aruncnd pamntul ntr-o parte. Deodata deslusira
glasuri omenesti si copiii se lasara repede la pamnt.
Loviturile ncetasera. Baietii mai mersera nca putin. O raza luminoasa
de luna razbatea printre copaci. Misa dadu la o parte, cu grija, crengile
unei tufe... Tn fata .lor se deschidea o poienita. De fapt nu era o
poienita, ci un luminis, asa cum poti ntlni chiar n inima codrilor
desi. In mijlocul luminisului se afla o groapa, iar pe mormanul de
pamnt aruncat afara stateau de o parte si de alta doi oameni si fumau.
Erau foarte aproape de baieti - doar Ia vreo zece-doisprezece pasi - asa
nct e de mirare ca nu-i auzisera apropiindu-se.
Cei doi fumau n tacere. Orict de schimbati la fata apareau ei n
lumina lunei, Misa totusi i recunoscu :
162
erau cei doi flacai care luasera n primire sacii de la barcagiu.
Ce-or fi spnd ei oare n padure ? Pesemne ca st gropile acelea pe
care le vazuse Jerdeai tot ei le facusera.
Dupa aceea, unul din flacai scuipa pe chistoc si-l arunca ; apoi se
ridica de jos, lua lirletul si sari n groapa. Acelasi lucru facu si celalalt
flacau. Totul se petrecu n tacere.
Din nou ncepura sa rasune loviturile acelea uniforme : zgomotul
hirletelor ce se nfigeau n pamnt si bufniturile pamntului aruncat
afara.

Misa i facu semn lui Jerdeai si Iui Ghenka si ncepu sa se furiseze

ncet napoi... Prietenii N urmara trs.
Peste cteva clipe, pe drumul din marginea padurii puteau fi zarite trei
siluete mici, care faceau cale ntoarsa, ndreptndu-se spre tabara.
Partea a patra MUZEUL ETNOGRAFIC
Cap. 41 EROFEEV
Asadar, flacaii stau n padure! Baietii erau n culmea fericirii. Prin
urmare avusesera dreptate. Aici e vorba de o banda, altfel n-ar sta
ascunsi n padure ! Iar n fruntea bandei cine poate fi altul decit
barcagiul ? Nu ncape ndoiala ca ei l-au omo-ri't pe Kuzmin.
De buna seama, cauta ei ceva, altfel n-ar fi scormonit toata padurea.
Sa fie vorba de comoara aceea de care pomenisera n bataie de joc si
judecatorul, si doctorul, si pictorul ? Atunci e limpede ca lumina
164
zilei ca ei l-au omorit pe Kuzmin, care odinioara fusese padurar. Daca
izbutesc sa dovedeasca lucrul acesta, gata, l-au.salvat pe Nikolai I Dar
cum oare? Doar judecatorul de instructie nici nu-i baga n seama. Ba
poate ca judecatorul se straduieste sa dovedeasca vinovatia lui
Nikolai!? Greu de crezut, ntr-adevar, dar unele ntmplari ntarisera
banu-ielile lui Misa. Asa, de pilda, cnd judecatorul de instructie
venise tn sat, el discutase mai mult cu chiaburul Erofeev, iar a doua zi,
Misa l ntilnise pe Erofeev la Jerdeai acasa.
Erofeev sedea pe lavita. si scotea mereu din buzunarul de la spate o
batista mare, nflorata --parc-ar fi fost o fata de masa - si si stergea
mai iutii ceata rosie, brazdata de cute adinei, apoi fruntea si pe urma
ochelarii. Cnd si-t scotea, ochii lui nrositi pareau mici de tot si tare
nevolnici...
Erofeev si puse ochelarii si zise:
- Iata despre ce-i vorba, Maria Ivanovna. Trebuie sa judecam si sa
traim dupa cum ne nvata cel de sus. Obstea o sa te ajute, dar ajuta si
tu obstea.
- Pai eu ce pot sa fac ? ntreba cu tristete n gtas Maria Ivanovna.
Statea la masa cu capul proptit n palma.

- Du-te la oras si stai de vorba cu baiatul. De ce sa-i ncurce pe cei

care n-au nici o vina ?.
- Pai parca el da vina pe careva ?
- De nvinovatit, nu nvinovateste pe nimeni, dar nici nu vrea sa-si
recunoasca vina - rosti Erofeev, sever si impunator. De-aia mai snt si
altii urmariti. Cine stie pe cine poate sa cada napasta... Doar stii ca a
fost aici judecatorul de instructie si ne-a cercetat: Cine a dat drumul
barcii pe apa ?" Ei, cine sa-i dea drumu*! Vreun baietandru"... Dar
vezi tu, banuiala apasa asupra satului ntreg, asupra ntregii obsti.
Parca de barca e vorba aici! A fost omort un om, asta-i!
- Si daca Nikolai n-are nici o vina - spuse abatuta Maria Ivanovna.
- Pai atunci cinei vinovatul ? N-au fost ei mpreuna ? Erofeev ofta :
Nu. Daca ai pacatuit, trebuie
165
*a te pdcaiesti. Nu-i bine asa; T6t satul, obstea n
treaga trage ponoasele de pe urma lui. Se poate una
t'a asta ?! Ei, cine stie, s-or fi certat si nu si-a dat
seama ce face... Crezi ca o sa-1 condamne prea mult?
El e om sarac si Puterea Sovietica e ngaduitoare
fata de cei saraci. Peste un an parca-1 vad ca intra
n amnistie. ' .*' '.J- Pai cum sa ia asupra lui un pacat ca asta daca fi-a omort pe
nimeni! raspunse Maria Ivanovna.
- O sa pacatuiasca cu adevarat daca n-o sa mar
turiseasca - zise Erofeev. Din pricina lui, oameni
nevinovati snt purtati de colo-colo pe drumuri. Vin
la noi judecatori de instructie, cerceteaza... Vezi bine,
nimanui nu-i e frica de ei, au sufletul curat. Totusi
nu-i prea placut. Nu se poate asa... Obstea-i o pu
tere... Poti sa mergi mpotriva ei ? Obstea te si ajuta
la nevoie. Te scoate din necaz. Nikolai al tau si asa
o sa fie condamnat, pentru ca e vinovat, dar tu rami n sat cu oamenii. Gndeste-te cum au sa se uite
oamenii la tine daca tu te-arati mpotriva obstei.
Maria Ivanovna privea nemiscata coltul mesei.

Pe Misa l mirase faptul ca Erofeev, chiar cu el de fata, nu se sfia sa

ceara cu atta nerusinare ca 1 Nikolai sa ia asupra-si crima. Dar parca
ghicindu-i gndul, Erofeev adauga cu o smerenie prefacuta :
-; Vezi bine, daca Nikolai n-ar fi vinovat, atunci am. sta altfel de
vorba. Da' de vreme ce-i vinovat, trebuie sa-si recunoasca vina. N-ar
trebui sa nsele organele judiciare. 11 mai pune pe drumuri si pe
judecatorul de instructie. Doar snt n slujba statului, snt oameni
ocupati. Lor trebuie sa le spuna adevarul ! Cum sa nselam statul
nostru sovietic ?!
Misa fu indignat de atta ipocrizie. Ia te uita cine duce grija Puterii
Sovietice !...
- Puterea Sovietica ne-a dat parnnt - continua
Erofeev. E adevarat ca umbla zvonuri ca au de gnd
sa- ni-1 ia, ca sa se faca aici o comuna pentru copiii
fara capati. Dar organele de siat n-or sa ngaduit
una ca asta. Doar n-o sa-i lase pe tarani fara pamrit!
166
De data asta, Misa nu se mai. putu stapnL
- Nimeni n-are de gnd sa ia pamntul taranilor! sari el. Numai cei care
stapnesc pe nedrept sute de hectare si-i exploateaza pe argati si pe cei
saraci, numai astia trebuie sa dea pamntul.
- La noi nu exista asa ceva, tinere - raspunse Eroeev, cu glas mieros.
Noi traim n pace n obste, pe dreptate, dupa obiceiul crestinesc. Nu
avem nici chiaburi, nici saraci, toti sntem deopotriva. Apoi se ridica
si-si puse sapca n cap: Asta-i, Ivanovn'a, gndeste-te bine. Si adauga :
Trimite baiatul la mine, pe seara. Poate-oi mai gasi ceva faina. Of,
doamne, doamne!... Ct despre Nikolai, maigndeste-te... Nici nu stii
ct te roaga obstea...
Si pleca. Trecnd prin fata ferestrelor mici si joase ale casutei, cizmele
si haina lunga a lui Erofeev.le ntunecara o clipa.
- Sa nu cumva sa faceti ce v-a spus Erofeev!
ntelegeti, Maria Ivanovna - i se adresa Misa..
Maria Ivanovna tacea.
'f'.'^

- Oare nu va dati seama cte parale face ? exclama Misa. Vrea neaparat
ca Nikolai sa ia asupra lui vina. Ii e frica sa nu fie descoperit
adevaratul criminal. Pentru nimic n lume sa nu-i cereti lui Nikolai
asemenea lucru. Si sa nu primiti de la Erofeev nici unf fel de faina !
- Dar de trait, trebuie sa traim - rosti abatuta Maria Ivanovna.
- Si nu puteti trai fara chiaburi ?! Noi o sa yi dam tot ce-avem ! fi*
- Nu de mncare-i vorba, nu magndeam la faina - raspunse trista
Maria Ivanovna. Cum sa te mpotrivesti obstei ? Doar traim laolalta.
Apoi - si arata spre Jerdeai - pe Vasea trebuie sa-1 fac om.
- Dar ce, Erofeev e obstea? sari Misa, indignat.
Ce are el cu obstea ?! Aici, la voi, chiaburii s-au
facut stapni. Va e frica de ei ! Asta-i! Puterea So
vietica va sprijina si totusi va e frica de chiaburi!
Ce prostie ! Va previn, Maria Ivanovna, ca daca n
cercati sa-1 convingeti pe Nikolai sa ia asupra lui
crima, am sa spun la toata lumea ca v-a ndemnat
167
la asta Eroeev. Sa stiti! Iar tu, Jerdeai, nu cumva sa ndraznesti sa te
duci la Erofeev, nu-ti dau voie! Iata unde statea binefacerea 1 Nu
vedeti ca vrea sa ya vindeti eciorul pe un pumn de faina ? Va priveste
ce faceti, Maria Ivanovna, dar noi n-o sa admitem una ca asta. Pentru
nimic n lume !
Cap. 42 CLUBUL
Temndu-se totusi ca Maria Ivanovna ar putea sa-1 trimita pe Jerdeai
la Erofeev dupa faina, Misa l lua cu dnsul la club.
Zina Kruglova tocmai le explica copiilor din sat regulamentul tinerilor
pionieri, cum trebuie ei sa se poarte.
- Pionierul e curajos, cinstit si drept - spunea
Zina. Asta nseamna deci ca un pionier nu se teme
niciodata de nimeni, niciodata nu minte, totdeauna
spune adevarul. Asta-i. Ati nteles ?
Copiii taceau.
- Va ntreb : ati nteles ? repeta Zina.
- Adica cum ? Sa nu te temi nici de tata, nici de mama ? ntreba
Musca".

- Sigur ca nu ! * >
-< Daca ne trag ei o bataie, sa vezi atunci!..,
spuse Musca", cu convingere.
- Daca n-ati-facut nici o pozna, de ce sa va fie
teama de parinti ?
- Parca mai stau ei sa te-ntrebe! continua
Musca". Te bat si gata ! Mai apoi poti tu sa le do
vedesti ca n-ai facut nimic...
- De parinti nu trebuie sa va fie frica, pe ei tre
buie sa-i respectati - le explica Slavka.
- Ati nteles ? ntreba Zina.
Toti taceau.
- Prin urmare ati nteles - conchise Zina, nu
prea sigura.
168
- Nici de furtuna, nici de fulger nu trebuie sa ne temem ? ntreba
Jerdeai. Si daca te trasneste ?
- Frica si prevederea snt doua lucruri cu totul deosebite - le explica
Zina. Se ntelege ca omul trebuie sa fie prevazator si sa se fereasca de
fulger, de aceea se si pun paratrasnete, dar nu trebuie sa-i fie frica.
Chiar daca ti-e teama de fulger, tot nu scapi cnd e sa te loveasca.
- Da* ce, paratrasnetul ajuta sa te aperi de fulger ? zmbi Jerdeai.
- Sigur ca da !
- Nu cred !
- De ce sa nu crezi ?
- De-a ia ! Pai furtuna cei ? Furtuna e atunci
cnd se plimba sfntul Ilie cu carul Iui de foc prin
cer si alunga dracii. Iar dracii cauta sa se ascunda
si se vra n copaci, n tot felul de animale si chiar
n oameni. Atunci sfntul Ilie i ajunge cu fulgerul
si-i trasneste. Daca e ascuns n copac, trasneste co
pacul Daca e ascuns n om, l trasneste pe om. Ca
sa nu intre dracul n tine, trebuie sa te rogi. Daca
te rogi pe timp de furtuna, dracu nu se mai ascunde
n tine si-ai scapat. Altfel n-ai cum sa te pazesti..*

Se strni o larma nemaipomenita. Comsomolistii demonstrau ca nu

exista nici un fel de sfnt Ilie, ca nu exista dumnezeu, dar Jerdeai si
Musca" o tineau pe-a lor. Oricum s-ar fi ntors discutia, tot cu
dumnezeu o terminau.
- Hai sa stam de vorba n liniste! interveni Misa.
Acum nu discutam despre dumnezeu, ci despre regu
lamentul si comportarea pionierilor. Despre dumne
zeu o sa vorbim noi alta data. Deocamdata faceti
bine si nvatati regulamentul, nvatati cum sa va
comportati. Altfel, cum o sa puteti deveni pionieri ?
Tocmai atunci intrara Senka Erofeev si Akimka. Auzind ultimele
cuvinte ale lui Misa, Senka striga :- Cine vrea sa se faca pionier ? Se ntoarse spre
copiii care sedeau pe banci si repeta apasat si ame
nintator : Cine? Sa-1 vad !
Dar nimeni nu misca. Toti i stiau de frica. Numai Jerdeai nu se temea
nici de Senka, nici de Akimka,
169
Si tocmai el, care n-avea de gnd sa intre n rndu-rile pionierilor,
deoarece credea n dumnezeu (desi. dupa expeditia la mlastina
Golighinskaia,\aceasta credinta fusese zdravan zdruncinata), spuse:
- Iaca eu ! Da' nu te priveste pe tine!
- Numai sa-ndraznesti! l nfrunta Senka, amenintator.
- O sa ndraznim! Si n-o sa te-ntrebam pe tine! spuse si Musca",
prinznd curaj.
Misa tacea. Voia ca singuri copiii sa se ridice mpotriva lui Senka. Sasi simta ei nsisi puterea, sa nteleaga ca atunci cnd snt cu totii
mpreuna n-au de ce sa se teama nici de Senka, nici de Akimka. Altfel,
detasamentul pe care ar izbuti ei sa-1 organizeze aici, pna n iarna s-ar
si destrama din pricina lui Senka si Akimka.
Senka i arata pumnul si lui Jerdeai, si lui Musca" :
- Gura !
Dar baietii nu mai puteau rabda asemenea .neobrazare. Ghenka se
apropie de Senka si se propti n fata lui :
- Pe cine tot ameninti tu cu pumnii?! Ia cara-te de-aici I

- Sai, stai, ia-o mai ncetisor! ii raspunse obraznic Senka, dar si cu

teama n acelasi timp. Auzi la el !... Cara-te !"... Ai fi tu .staptnul. Nu
cumva clubul e proprietatea ta? Cnd ti-oi trage una ! si ridica pumnul.
'- Hai da, da! l nfrunta Ghenka, apropiindu-se si mai mult de Senka.
ncearca numai sa dai!
Copiii sarira de la locurile lor. Senka privi in jur si se simtit ncoltit.
Akimka se strecurase ncet spre usa si statea acolo, gata s-o ia la
sanatoasa daca ar fi fost cazul.
- Ei, de ce nu dai ?! facea Ghenka si se baga
mereu n celalalt.
Se aprinsese si era gata sa-1 ia de piept. n sfrsit. sosise momentul
rafuielii pentru oul pe care i-1 sparsese n cap. Dar Misa nu-i putea
lasa sa se neae're
170
una ioas
chiar aici la club. De aceea sari '- 'intre ei.;- - Stii ce, Erofeev!"Daca tie " :nu-ti place-aici, n-ai ' decit sa pleci,
dar lasa-i n pace pe ceilalti. Si tine minte un tucru: ca nimeni nu se"
teme de tine! Tu ! esti unul, iar noi sntem attia ! > N-ai sa ne pui tu
la pamnt pe toti !
Senka le arunca o privire furioasa si ncarcata de rautate si-o porni
spre iesire n rsetele si huiduielile copiilor din sat. In-frngerea
atotputernicului Erofeev era pentru ei un eveniment placut si
neasteptat. In usa el se mai ntoarse o data si-i ameninta cu pumnul.
Drept raspuns, ra-un nou hohot de rs. Atunci, n uria-i neputin-a, l
pocni cu pumnul pe Akmka. Da' ce vina am eu ? se tngui acesta. Alta
data sa nu mai fugi! Ai nteles ?
Cap. 43 LUPTA SE INTETESTF
, Senka si Akimka fusesera izgoniti din club ntr-un chip; rusinos. A
doua zi, n fosta gradina mosiereasca, cineva rupsese patru meri.
Baietii nu stiau nimic de asta, dar presedintele si nca doi oameni l
luara cu ei pe Misa la fata locului, aratndu-i pomii frnti. Presedintele
l ntreba posomorit:

- Baietii tai au facut asta ?

- Nu - raspunse hotart Misa. Nimeni dintre copiii din tabara n-ar
fi n stare sa faca una ca asta.
171
- Dar cine i-a rupt alunei?
- Nu stiu I
- N-avea cine sa-i rupa dect tot unul de-ai vostri - sustinu
presedintele. A intrat cineva strain in gradina ?
Misa nu vazuse pe nimeni.
- Asadar - spuse presedintele - n-a intrat nimeni si nici nu putea sa
intre. E limpede deci ca asta-i isprava baietilor vostri,
- Nul striga Misa. Ei nu-s n stare sa faca una ca asta.
Presedintele clatina din cap:
- Si totusi au facut-o !...
Misa convoca numaidect adunarea ntregului detasament si,
aducndu-le la cunostinta cazul, ntreba cu asprime cine a facut
isprava. Dar pe fata tuturora se citea nedumerirea, Misa se uita atent la
fiecare, dar nu surprinse la nimeni nici cea mai mica umbra de sfiala I
De altfel, el era convins dinainte ca nici unul dintre copiii din tabara na rupt si nici n-ar fi n stare sa rupa vreodata un copac. Cum sa
savrsesti o fapta atit de mrsava?
Atunci de ce tocmai ei sa fie nvinuiti?
Abia peste cteva zile, Misa gasi raspuns la aceasta nedumerire...
In ziarul regional aparura, una dupa alta, trei nsemnari. Prima purta
titlul: Zelosii organizatori ai clubului", a doua: Sa se puna capat
distrugerii bunurilor obstesti", iar a treia : Oare n felul acesta trebuie
ajutati cei mari ?" Toate articolele purtau semnatura unui anume Silo"
si relatau faptul ca comsomolistul Misa Poleakov nu-si ia n serios sarcinile pe care le are, ca nu duce nici un fel de munca educativa n
rndurile pionierilor, care s-au transformat astfel ntr-o banda de
huligani. Tn loc sai ajute pe taranii din satul Karagaevo ca sa-si
amenajeze un club, Misa s-a nhaitat cu un betivan de prin partea
locului, a aruncat banii publici n vnt si a stricat clubul. Copiii din
tabara distrug pomii Iructi172

feri din gradina coiracului, care este un bun al ta-Iregului popor.

Comsomolistu] Misa Poliakov nu vrea sa dea nici un fel de ajutor
organelor locale aie puterii de stat: exemplu - ntimplarea cu satul
Borki. De asemenea, el are legaturi suspecte cu familia unui individ
nvinuit de crima.
ntr-adevar, iata o lovitura la care copiii nu s-ar fi asteptat. Erau
demoralizati. Cum sa-i defaimeze ? Prin presa, ca sa afle toata lumea...
Dar toate acestea sini calomnii, numai calomnii !
- Trebuie sa trimitem o dezmintire - spuse
Slavka.
- Si crezi ca ziarul va publica o dezmintire care
e ndreptata mpotriva lui ? se ndoi Zina Kruglova.
- O sa-i silim noi ! striga Ghenka, butbucndu-si
I
ochii. Chiar eu am sa ma duc la redactie !' Sa ncerce numai sa nu-I
publice. - N-or sa se sperie ei de tine - spuse calm Misa. Si la drept
vorbind, ce-o sa dezmintim ? Caci po-vestea cu clubul e adevarata, la
fel si ce spune despre Borki. numai ntimplarea cu copacii nu-i
adevarata. Strasnic ar mai suna dezmintirea : ,,Clubul l-am pocit, e
drepL nsarcinarea presedintelui, de asemenea, n-am ndeplinit-o. Insa
pomii nu i-am rupt noi." Cu o dezmintire ca asta o sa ne facem si mai
si de rs. Dar cine se ascunde sub pseudonimul Silo" ? Si cum de
publicase redactorul ziarului asemenea articole ? Trebuie sa fie un om
rau. Un birocrat. Asa, dintr-o trasatura de condei, sa-si bata joc de un
colectiv ntreg, sa le faca munca de doua parale ! Ct nedreptate!
Misa nu-si mai gasea astimpar. Poate ca n-ar fi
rau sa publice totusi o dezmintire, dar nu n acelasi
ziar, ci n altul, ntr-un ziar central. De pilda,
Pravda" sau Izvestia". Trebuie sa li se faca drept tate!
Totusi, cita vreme a fost aici instructor Kolea Sevastianov, nu s-au ntmplat asemenea lucruri ! Pe
impui lui - nimic neobisnuit. Totul era n ordine.
> Iar acum, de cnd el, Misa, este instructor, toate
173

merg anapoda. Igor si Seva au fugit din tabara, clubul l-au pocit... Si
dac-ar i numai astea ! Poate ca ntr-adevar e prea tnar si nu-i n stare
sa conduca un detasament! Unde oare a gresit ?
Ce stingheriti se simteau baietii din cauza rusinii ndurate ! Umblau
prin sat numai cu capul n pieot. Li se parea ca toti citisera ziarul si
acum ii judeca. De fapt nu-i nvinovatea nimeni. Numai Senka Erofeev le spuse cu o bucurie rautacioasa :
- Aha, v-au aranjat la ziar. Mai stati, voi putin si o sa mai vedeti si
altele!
ntr-adevar, amenintarile lui Senka se adeverira. Peste cteva zile,
presedintele l chema pe Misa 5a sovietul satesc si-i nmna o hrtie
primita de la sectia guberniala de nvatamnt. Detasamentului i se
punea n vedere sa paraseasca numaidect conacul, pe motivul unei
deteriorari sistematice a cladirii". Hrtia era semnata de Serov.
Asadar, i goneau! Ce rusine! Dar se poate oare a plece de aici ? Daca
pleaca, nseamna ca-si recti-osc vina. Ce amintire lasa ei n sat ?
Cum ? Sa plece si sa lase totul balta ? Detasamentul pe cale sa fie
organizat, centrul de alfabetizare, clubul pe care-1 pusesera la punct,
caci izbutisera sa curete mzgalelile lui Kondrati Stepanovici! Sa
renunte tocmai acum la toate realizarile, numai pentru ca cineva i-a
calomniat ?! Si ce scop are aceasta calomniere, daca nu aceea de a-i
scoate de aici ? Prin urmare, ei ncurca socotelile cuiva ! Nu, n-au sa
se lase! Nu snt vinovati si vor sti sa-si impuna drep.-tatea I
Hotarra ca Misa si Slavka sa plece la oras, unde
sa intervina pentru anularea dispozitiei date de Se
rov. Si trebuiau s-o faca cu att mai mult, cu ct
contesa" plecase si ea la oras si pesemne ca va n
druga vrute si nevrute pe socoteala detasamentului.
Ghenka ii va tine locul lui Misa ct timp va lipsi
acesta. . M
174

- la seama, Ghenka ! i spuse Misa. Pi na la ntoarcerea mea, riu

parasiti tabara sub nici un motiv, oricine var ordona acest lucru !
'A- N-ai nici o grija - raspunse Ghenka - nu ni scoate nimeni de aici.
Si facu un gest teatral': Numai trecnd peste cadavrul meu !
Cap. 44 LUPTA CONTINUA
Trenul mixt - de marfa si pasageri - mai mult se lra dect mergea : se
oprea la toate haltele. Prin geamul vagonului se perinda un nesfrsit
tablou monoton : cantoane de cale ferata, stlpi de telegraf. stoluri de
vrabii pe firele telegrafice, bariere lasate, si, n fata lor, siruri ntregi de
carute sau o batrna tinnd locul acarului, cu un stegulet galben n
mina; apoi un sat pe o colina, un iaz pe care pluteau rate. un barbos cu
un bidon mic, lucios, n mna, muncitori reparnd drumul cu
trnacoape, si lopeti, o ba-trina pe carare cu o legaturica nflorata,
vilegiatu-risti pe biciclete...
Misa si Slavka nu se puteau bucura de priveliste, deoarece calatoreau
n chip fraudulos. Nu-si scosesera bilete. Misa cunostea mai multe
tertipuri folosite n asemenea mprejurari. Sistemul cel mai simplu era
sa stai n mijlocul vagonului si, cum aparea controlorul pe o usa, tu o
stergeai pe cealalta, mpreuna cu toti calatorii fara bilete.
Dar de la o vreme, controlorii prinsesera miscarea si intrau amndoi
deodata, fiecare pe cte o usa. De aceea, Misa calatorea acum folosind
sistemul cel mai dificil. In timpul iiersukii statea pe platforma, iar
cnd trenul intra n statie, sarea pe peron, se uita n ce vagon se urca
controlorii si se suia apoi n celalalt capat al trenului ; la statia
urmatoare se urca ntr-un vagon unde controlorii verificasera biletele
si calatorea linistit mai departe. Avea atta experienta, nct, vazndu-i
pe controlori, putea sa
L7$

spuna cu precizie n ce -clipa vor apare n curtate sau cutare vagon.

Tn felul acesta, Mi sa si Slavka ajunsera cu bine la oras. Lui Slavka
nu-i era frica de 'controlori, dar. delicat si sfios cum era el, se simtea
'prost. Ti era rusine de ceilalti calatori, parndu-i-se ca toti stiu ca n-are

bilet. Si lui Misa i era rusine, dar el gasi si pentru asta o baza teoretica
:
- Sigur ca nu-i frumos sa calatoresti fara bilet - spunea el - dar
calatoria clandestina constituie un fenomen propriu numai perioadei
de refacere. Ai sa vezi, cnd tara noastra se va mbogati, nimeni no sa
mai mearga fara bilet.
- Dac-ar -judeca toti ca tine, nu si-ar mai scoate nimeni bilet. Caile
ferate sini si ele cu gospodarie chibzuita - obiecta Slavka.
Tot d-scurnd pe tema asta, treceau cnd ntr-un vagon, cnd n altul,
deoarece de astadata erau cam multi controlori. Tot pTimbindu-se de
colo-colo, la imn moment dat dadura peste contesa".
Vagonul era ticsit de n-avem unde pune un ac. | Numai pe politele de
sus, calatorii stateau culcati.; cei de pe bancile din mijloc sedeau cu
picioarele atrnate deasupra capetelor celor de pe bancile rie jos. Era
cald si zaduf. Contesa" motaia ghemuita ntr-un colt. Statea lnga un
geam deschis, n directia opusa mersului, si toata funinginea de la
locomotiva, i se prinsese pe gene si sprncene.
'Baietii n-ar fi dat prea multa importanta faptului ca o ntlniseja n
tren, ntruct stiau ca plecase si ea la oras, daca ntr-un alt vagon nu lar fi vazut si pe barcagiu.
Cum de plecasera amndoi odata ? Si n vagoane diferite ?
- Poate ca merge fiecare dupa treburile lui per
sonale - presupuse Slavka.
Misa clatina din cap :
- Nu cred... O sa vedem noi la sosire" daca au!
venit mpreuna sau separat.
Trenul intra n gara orasului. Calatorii, iesind din vagoane, umplura
peronul stropit de ploaie - prin
17 b
partile acelea tocmai rajaaise & ploaie scurta de vara. Boabe de apa
straluceau pe traverse si pe -ferest-pele cladirilor din gara.
- Eu l urmaresc pe barcagiu, Iar tu ia-te ttpl contesa "! i sopti Misa
lui S>lavka. Dar .vezri sa fiu-Ti scape.
.Baietii se amestecara .n multime, .urmarindu-i. Cei doi nu mergeau
mpreuna. Contesa" mergea nainte, iar barcagiul n urma ei, la o

distanta destul de mane. Asa ca Misa si Slavka l vedeau foarte bine pe

barcagiu.; contesa" cn.d disparea, cnd aparea sdin JiBU n
mijlocul .multimii.
Iata si piata mica -din lata garii, animata doar ta clipa sosirii trenurilor
cnd o inunda valul catatorilor. Birjarii, asezati pe .caprele nalte ale
trasurilor greoaie, mbiau calatorii. Cnd una din trasuri pornea
hodorogind pe caldarm, coviltirul ei negru se ridica si se lasa ca o
armonica, zdruncinudu-se. Vedeai apoi vnzatori ambulanti ou
damigene .mari, n care aveau doar apa de la cismea colorata cu un
sirop ieftin. Altii si prinsesera tarabele mici de grumaz. Nu lipseau
nici vagabonzii., ultimii mohicani", tolaniti la umbra si parnd ca
lenevesc, dar, de ia.pt, urmarind cu multa atentie bagajele pasagerilor.
Baietii o scapasera din ochi pe contesa", nsa se tineau bine -dupa
barcagiu. Mergeau n urma lui., la o anumita distanta.
In curnd o zarira din nou pe contesa". Aceasta mergea naintea
barcagiului si baietii bagara repede de seama ca barcagiul nu o
urmeaza pe contesa", ci o urmareste fara stirea ei. Pastrnd o oarecare
distantat el se furisa pe Inga zidurile caselor sau se ascundea cu multa
dibacie n spatele calatorilor. Cnd contesa" se opri la un colt ca sa
lase sa treaca un sir de carute, barcagiul se opri si el, pitulndu-se n
dosul unei case, cu aerul unui om care vrea sa-s rasuceasca o tigara.
Baietii abia avura timp sa se ascunda si ei n spatele unui chiosc de
ziare.
Si rnersera asa o bucata de vreme : baietii urma-rindu-1 pe barcagiu,
iar barcagiul pe contesa", pna
177.
re ajunsera n strada unde se afla muzeul etnografic. iVHs a mai
fusese o data aici cu Boris Sergheevici. ' Era o strada linistita,
neumblata. Pititi dupa colt, baietii o vazura pe contesa" intrnd n
muzeu, iar frar'cgiul, ascuns dupa un zid, o urmarea. Apoi el trecu
strada si se tolani pe iarba, ntr-o mica pajiste, la umbra copacilor.
Misa si Slavka. statura un timp pitulati, pe urma iesira din
ascunzatoarea lor pe o strada laterala, sfatuindu-se ce sa faca.
- Cine stie ct o zabovi contesa" n muzeu spuse Slavka, chibzuit. Daca sta pna deseara ? Pu

tem noi sa ramnem aici atta timp ? Avem treburi

mult mai serioase. Hai sa plecam !
Dar Misa nu era de aceeasi parere. Sa scape ei o asemenea ocazie ?!
Daca contesa" ar fi venit aici singura, n-ar fi fost cine stie ce :
nsemna ca vrea sa cerceteze starea n care se gasea averea conacului.
Foarte firesc ! Dar de ce o urmareste barcagiul ? Tocmai el, aiutorul si
sluga ei credincioasa! Aici se ascunde ceva! Si chiar ceva foarte
importanti
j- L,a Serov ma duc eu singur - i spuse Misa - tu rami aici. ncearca
sa afli ce cauta contesa" 1B muzeu si de ce-o urmareste barcagiul.
- Dar... - ncerca sa se opuna Slavka.
- Lasa, lasa - l opri Misa, hotart. Cauta sa lamuresti misterul asta.
Asteapta-ma aici. Ma ntorc repede.
Cap. 45 DIN NOU LA SEROV
lata, n fine, si cladirea cenusie a sectiei guber-niale de nvatamnt.
Misa se uita la ea cu emotie. Oare ce-o sa spuna..Serov ? Ce bine ar fi
daca l-ar ntlni aici pe Boris Sergheevici, directorul caminului de
copii. El i-ar sprijini negresit. N-ar ngadui ca detasamentul lor sa fie
alungat. Eh, nu-i nimic,
178
daca n-o sa rezolve treaba la sectie, se v Unde sa se duca ? Se
ntelege ca la cornii bernial al Comsomolului. Daca nici acolo n-o\
nimic, se va duce la comitetul gubernial de K'^-^ Da, da, o sa ajunga
si-acolo !
Serov l ntmpina pe Misa ca pe o veche cunostinta, ncepu sa dea din
mini si sa clatine din cap :
- Stiu, stiu... Cunosc toate necazurile voastre...
Abia am putut musamaliza chestiunea... Putea sa iie
si mai rau !
Misa rmase ca trasnit:
- Ce chestiune ?
- Aici s-a pornit o adevarata campanie mpotriva voastra. Serov
clatina din cap si dadea amarnic ditt nuini : Ceva nemaipomenit... Au
vrut sa scrie chiar la Moscova. Eu nsa le-am spus: Se ntmpla.ce
vreti. Se ntmpla ! Snt baieti tineri, fara experienta, de data asta au

intrat n conflict cu oamenii din sat. Ei, si, pentru asta trebuie sa le
taiem capul ? Au sa plece n alta parte si gata !"
- Dar de ce sa plecam n alta parte ?
Serov cauta sa-si ndulceasca glasul, ca sa sune convingator si blnd.
- Mare lucru sa muti corturile ? Ia gindeste-te... Ce importanta are ca
aveti tabara aici sau n alta parte ? Abia scapati de necazuri.
- Nu-i greu sa ne mutam corturile - raspunse Misa - dar de ce trebuie
sa plecam? Asta riu-i drept !
Serov dadu din mini, amart :
- Dar bine, tovarase... asa nu mai merge... Ati citit ziarul ? PM
- Nu-i asa cum au scris ei - raspunse.Misa, dirz.
Serov si dadu ochii sai mici peste cap si rosti, aproape plngnd :
- E posibil oare ? Tu, care esti comsomolst, sa ai asemenea atitudine
fata de presa noastra sovietica !
- Nu fata de presa, ci fata de acela care a scrisi articolele - raspunse
Misa, posomorit.
179
codata, Serov spuse aspru :
- Redactia nu publica nimic nainte de a verifica
faptele. Iar ziarul e condus de comunisti; tovarasi
de-ai tai: mai vrstnici... Prin urmare, respecta-i!;
Era, ntr-adevar, un argument puternic pentru Misa.. Totusi el nu voia
sai cedeze:
- Toate acestea snt ne adevarate,, snt nedrepte !
Sa vedem ce o sa apuna comitetul gubernial al Gomsomolului.
Pentru o clipa, Serov nchise ochii, Pleoapele-i umflate, coborte,
nepotrivit de mari pentru niste ochi att de mici, dadeau chipului sau
nfatisarea unei. masti imobile. Cnd deschise ochii, ei nu mai alergau
de colo-colo, ci priveau- tinta, cu raceala, lai Mis-a.
- Ai de gnd sa te- plngi ?
- Nu sa ma pling, ci sa le-aduc. la cunostinta...
- Asa, asa... Dar stii ce urmari poate, ai aiba asta, pentru voi ?
- Ce urmari ?

- Au sa te excluda din Comsomol..

- De ce sa ma excluda din Comsomol ?! se mira Misa.
- Pentru toate ispravile voastre - i raspunse grosolan Serov. Eu,
personal,, am vrut sa aduc la cunostinta comitelukii gubernia! al
Comsomolului toate; boroboatele voastre, dar mi-a fost mila de
dumneata. Si te rog sa asculti sfatul meu : Iu a ti-va corturile si mutativa n alt loc. Fara multa galagie. Comsomolul n-o sa va laude pentru
toate cte-ati facut. Asa ca, fara. galagie ! Nu. mai s-trniti lumea !
- Snt comsomolist - raspunse Misa,, <ni min:-dr.ie - si nu ascund
nimic Comsomolului. Snt gata oricnd sa raspund n fata lui.
- Cei care au rupt pomi trebuie trasi la raspundere. Si vor fi trasi!
ameninta Serov. O sa. li se impute nu mimai valoarea merilor rupti, ci
si costul materialelor si- vopselelor stricate la club. O sai va placa dacor sa se afle toate astea la scoala, la organizatia, de Comsomol ? As-a
ca repet : cel mai bun lucru este sa plecati, sa plecati fara' galagie,
fana
180
scanda! I Sa spalati putina cit mai e vreme, Aj nteles ?
Serov nu uita sa aminteasca nici de fuga lui Seva si a lui Igor. Nu prea
suna frumos nici povestea asta.
- Ce fel de instructor esti dumneata, daca pio
nierii o iau razna din tabara ? Auzi ! O iau razna,
fara barci, ba mai snt amestecati si ntr-o crima !
Si nca nu se stie daca au furat numai barca si daca
nu cumva acest fapt ascunde lucruri mult mai grave !
Da, da !
Serov spunea ca are impresia ca lucrurile nu-s tocmai att de simple
cum s-ar parea. Doar cei doi baieti fusesera gazduiti la el ! Iata prin
urmare ca nu stau tocmai pe roze ! E un ghem cam nclcit. Sa se
gndeasca mai bine el, Misa ! Abia acum paseste n viata si nu se
cuvine sa-si pateze constiinta cu asemenea fapte chiar din pragul
vietii. Cel mai bun lucru pentru Misa ar fi sa plece la timp.
Misa l asculta pe Serov, cu capul plecat. Situatia, asa cum o prezenta
acesta, parea, ntr-adevar, ngrozitoare. Cum de s-au putut ntmpla

toate astea ? ! Se prea poate sa i se dea crezare lui Serov. Mai exista
apoi si articolele acelea din ziar... Ce rusine pentru detasamentul lor !
- Atunci ne-am nteles?! l ntreba Ia urma Se
rov, privindu-1 staruitor.
Din felul cum i pusese ntrebarea, Misa si dadu seama ca el ar vrea
neaparat un raspuns afirmativ.
- Am sa ma mai gndesc!
- Foarte bine - spuse Serov, multumit, proptindu-si palmele de masa. Gubernia noastra e mare.
Gasiti loc de tabara unde doriti. Trebuie sa calato
riti ct mai mult, ca sa studiati regiunea. Deseara
ai sa te ntorci n tabara, iar miine dimineata va
mutati...
Dupa ce, pleca de la Serov, pe Misa ncepu sa-1 framnte ndoiala.
Cum ramne acum, ce sa faca ?
Serov e un om rau. Pentru Misa era limpede ca Serov nu murea de
grija lui, ci era interesat ca de181
-t'asainentul sa plece din Karagaevo. Si mai degraba au sa-l creada pe
Serov dect pe-Misa !'Daca nici :Boris Sergheevici, directorul
caminului de copii, nu-i poate veni de hac ca sa ia conacul ! Lui Serov
i e foarte usor sa dovedeasca la comitetul gubernial al Comsomolului
ca baietii n-au de loc dreptate. E destul de dibaci pentru a sti sa se
foloseasca de. greselile lor - si cele adevarate, si cele nascocite... Asta
ar putea avea urmari grave pentru ntregul detasament...
Ce-i de facut? Sa se ntoarca n tabara, sa ia copiii si sa plece ct mai
departe de conac? Sa lase totul balta ? Si clubul, si copiii din sat, si
centrul de alfabetizare, unde unii oameni au si nceput sa
silabiseasca ? Sa-1 lase n voia soartei pe Nikolai R-balin, pe Jerdeai
si pe maica-sa? Sa nu-i dea nici un ajutor lui Boris Sergheevici pentru
organizarea comunei? In general, sa renunte la lupta, sa recunoasca ca
e vinovat? Sa fuga ca un las de judecata tovarasilor sai ?
Nu ! Nu asa procedeaza comsomolistii ! Nu trebuie sa cedeze ! Orice
s-ar ntmpla, doar n-au facut nici o crima ! Greseli au facut, da, nsa
ei snt com-somolisti cinstiti si nu se tem de judecata nimanui... Oare

comitetul gubernial al Comsomolului n-o sa discearna mai bine

lucrurile ?
Cap. 46 VICTORIE
Pe secretarul comitetului gubernial al Comsomolului, Misa 1-a prins
pe scara. Secretarul, un tnar blond, purta o scurta de piele si n cap o
sapca cenusie.
- Ce doresti ? l ntreba el pe Misa, din mers, atunci cnd acesta i se
adresa.
Baiatul o porni alaturi de el si-ncepu sa-i povesteasca cele ntmplate.
Dar secretarul era mereu
182
oprit ba de unul, ba de altul; uneori
mai oprea si el pe cte cineva, asa.ea,
piua la urma, marturisi ca n-a nte
les nimic:
'Vj
- Uite ce, frate, n-am priceput ni
mic. Sa ne-asezam aici, iar tu sa-mi
povestesti pe-ndelete ce si cum.
Se asezara pe pervazul unei ferestre si Misa istorisi totul de la nceput.
Secretarul asculta atent si la urma spuse:
- n ceea ce priveste asasinarea
acelui taran, asta or s-o lamureasca
altii si fara voi. De altfel, lucrurile au
si nceput sa se clarifice. Cit priveste
conacul, muzeul, pasarea, toate astea
nu-s dect nascociri, romantism. Si
facu un gest dispretuitor: Ai citit
prea multe romane de aventuri. Voua,
tinerilor, va plac misterele, aventurile si alte asemenea grozavii. Dar n
cazul nostru, nu exista nimic din toate astea. E vorba de un conac
vechi, pe care fostii lui stapni se cramponeaza sa-l pastreze si sa nu-1
dea spre a se nfiinta acolo o comuna ; iar Serov se erijeaza n aparator
al vechilor comori nationale, dar, de fapt, le da aiutor fostilor mosieri.
Cunosc, cunosc totul. A fost la mine directorul unui camin de copii din
Moscova si i-am fagaduit ca o sa-l ajutam, si fii sigur ca o sa-l ajutam.

Vor primi conacul. Iar misterul" conacului si celelalte snt prostii ! n

privinta detasamentului vostru, Serov si-a cam depasit atributiile.
Daca baietii tai snt ntr-adevar vinovati, atunci tu, instructorul lor, vei
raspunde pentru asta. Dar nu fata de Serov, ci n fata Comsomolului.
Asa sta chestiunea. Si-acum, spune-mi : ce lucruri bune ati realizat si
de ce greseli v-ati facut vinovati.
Misa i nsira tot ce realizasera n sat, iar la capitolul greseli si
deficiente, socoti fuga lui Igor si Seva, preciznd nsa ca un asemenea
lucru se poate htmpla n orce detasament. De altfel, acum Igor
183
s Seva se caiesc de prostia lor, O greseala era si povestea cu pictorul
anarhist care le mzgalise clubul n lcc sa-1 mpodobeasca ; dar au
avut ei grija sa-1 zugraveasca din nou. E adevarat, apoi, ca nu
ndeplinisera misiunea cu care se angajasera fata de presedintele
sovietului satesc, dar asta nu s-an-tmplat dect o singura data ; n alte
mprejurari ei! sprijinisera ntotdeauna sovietul satesc. Ct priveste
distrugerea pomilor, aici chiar ca nu au nici o vina;
- E adevarat ce spui ? si secretarul l privi scrutator.
- Mai ncape vorba ? se supara Misa. N-am de ce sa mint! De altfel,
Serov m-a sfatuit sa nu cumva sa trec pe la comitetul gubernial; zicea
sa plec cu detasamentul si... basta ! Eu nsa tot am venit, desi nu m-a
silit nimeni sa vin.
- Bine - secretarul se ridica - se vede ca esti un baiat de treaba. Am
ncredere n tine. Ramneti pe loc si continuati-va munca n sat. Dar ai
grija si mai struneste-ti baietii. Fara disciplina, nu se poate...
- Dar daca Serov o sa ne dea ordin totusi sa plecam ?
$2&;
- N-are dect - raspunse nepasator secretarul. Sa n-aveti nici o grija,
doar nu snteti subordonatii luL-Aj unge ct si-a facut de cap. Daca
totusi ncearca sa va mute, atunci aminteste-i de mine. Ct priveste
articolele din ziar, o sa cercetam. Ai nteles ? Si-acum, ia-o din loc !
Am o multime de treburi.
E un baiat si jumatate ! si spuse Misa, gndin-du-se la secretar n
timp ce iesea de la comitetul gubernial. Ce bine am facut ca m-am dus
la el. Prost am mai fost! Ct pe ce sa ma bage Serov n spe-rieti ! Daca
l-as fi ascultat pe el, nu mi-as i iertat asta toata viata..."

Misa se simtea usurat, de parca i s-ar fi luat o povara de pe umeri. Se

limpezeau lucrurile, totul mergea spre bine. E adevarat, trebuie sa-i
mai struneasca pe baieti, sa se termine o data cu delasarea, cu lipsa de
raspundere, cu jocurile prostesti ca verdeata" si toate solticariile lui
Ghenka. Detasa184
montul nsa va ramne pe ioc si-si va duce pna la capat munca
nceputa.
Ce ntorsatura neasteptata si fericita daduse el lucrurilor. Misa mergea
pe strada ca un cocos. Acum or sa arate ei de ce snt n stare ! Numai
sa ramna pe loc, ca or sa le faca ei bine pe toate. O sa tre-. buiasca sa
se duca la judecatorul de instructie, ca sa afle ce mai e cu Nikolai...
Dar asta mai trziu... Acum, lucrul cel mai important este sa se
ntoarca n tabara si sa linisteasca copiii, sa se afle n sat ca
detasamentul nu va pleca. Caci n ultima vreme erau socotiti aproape
ca niste infractori.
Cap. 47 DIN NOU LA MUZEU
Slavka i astepta pe Misa n strada, Unga muzeu.
- Ei, ce se-aude ? l ntreba el.
- Totul e n ordine - i raspunse Misa. Serov nici n-a vrut sa m-asculte,
mi-a spus sa ridic tabara si sa plecam. Da' eu nu m-am lasat. M-am
dus la comitetul gubernia! al Comsomolului si am stat de vorba cu
secretarul. Ei ne-a dat ordin sa ram-nem pe loc, sa nu plecam nicaieri.
- Cum asa, fara ca macar sa cerceteze ?
- Ce sa cerceteze ? Doar nu- birocrat! l-am spus totul n mod cinstit.
De altfel l cunoaste si dinsul pe Serov, stie ce pramatie e. Dar
principalul este ca noi rami'nem... Tu ce noutati ai ? Ai vazut-o pe
contesa" ?
t Slavka arunca misterios o privire n jur :
- Am intrat n muzeu si m-am dus de-a dreptul
la sectia Viata de altadata a boierilor", despre care ,jf
ne-ai povestit tu...
- Dar barcagiul ?

I - Barcagiul plecase. M-am folosit tocmai de acest prilej... Asa.., Stau

eu n ncapere si vad ca intra
185
contesa". M-am prefacut ca cercetez vechile costume. In muzeu nu
mai era nimeni in afara de noi. Ea a trecut ncet pe linga mine si, cu
toate ca stateam ntors aproape eu tot spatele ta dnsa, totusi atu
observat ca batrna se iuta la mine banuitoare. Eu am ramas nemiscat,
iar dnsa a plecat mai departe. Dupa un timp a aparut din nou pe
coridor. Pesemne dupa ce colindase tot muzeul. De data asta cu ma
aflam n dreptul altui dulap. Ea ma cerceta la fel de banuitor si cu
nerabdare, vazndu-si totusi de drum. Probabil ca o stnjeneam. Atunci
m-am ascuns n dosul unei draperii. Ca sa-ti spun drept, mi-era cam
frica... Si era o prafaraie acolo...
- Prafaraie.... nteleg, dar de ce ti-era frica ?
- Pai daca-i venea n gind contesei" sa dea draperia la o parte, ca sa
vada daca nu sa ascuns careva acolo ?
- Ei si ? Te-ar fi mincat ?
- Nu m-ar fi mincat, dar, oricum, e jenant. Si tare mai mi-era teama sa
nu cumva sa stranut din cauza prafului. Stii, cnd te temi mai mult,
abia atunci te-apuca stranutul... Asadar, stau eu ascuns n dosul
draperiei, privesc printr-o crapatura si vad totul. Batrna s-a ntors, s-a
uitat jur mprejur sa vada daca nu e cineva pe-acolo si s-a oprit
locului. La nceput s-a prefacut ca cerceteaza cu atentie dulapurile,
apoi s-a apropiat de snur... stii, snurul care ngradeste mobila...
- Stiu. stiu...
- A ridicat snurul si s-a apropiat de pasarea de bronz. Ce-a. facut acolo,
n-am vazut, fiindca era cu spatele la mine, chiar n fata pasarii, si o
acoperea. N-a stat dect un minut, desi mie mi s-a parut - s.i era firesc
- ca a zabovit o vesnicie. Apoi s-a ntors, a pus snurul la loc si a plecat.
- Acum e limpede - spuse Misa. Pasarea de bronz are un mecanism
secret care ascunde o tainita, lata misterul pasarii de bronz.
- Trebuie sa stii - adauga Slavka - ca aColo se afla si o tablita cu
arborele genealogic al cont'i-lor. Aici se vede ca ei erau nruditi cu
Demidovii.
iofa

- Nu Demidoyii ne intereseaza pe noi acum... Ascunzatoarea aceea

mai nli ! Haidem I
- ncotro ?
- La muzeu. Sa cercetam pasarea de bronz. Baietii intrara n muzeu si,
ncet, degajat, ca sa nu atraga atentia paznicului, strabatura toate
ncaperile. Dar ntotdeauna cnd faci ceva n taina, ti se pare ca toata
lumea te suspecteaza. La fel si acuma. Lui Misa i se parea ca paznicul
ntr-adins se asezase la intrare, ca sa-i poata urmari mai bine.
Asteptnd sa-1 vada plecnd, baietii se prefaceau ca privesc la
obiectele expuse. Paznicul motaia pe taburetul lui si din cnd n cnd
mai scutura din cap, sa-s.i goneasca somnul. In sfrsit, cautnd sa
scape de toropeala care-1 cuprinsese, se uita cu ochi som-norosi n
laturi, se ridica si pleca abia trndu-si picioarele.
Slavka ramase pe coridor pentru a-i da de stire lui Misa n caz de
primejdie, iar Misa trecu n fundul ncaperii si ridca cu hotrre
snurul... dar, n . aceeasi clipa, Slavka l avertiza. Misa puse snurul .la
loc si se ntoarse cu fata spre perete, uitndu-se, . chipurile, cu multa
atentie, la niste tablouri care n-, fatisau viata mosierilor din secolul al
XVlII-lea. Intrasera doua tinere, tunse scurt si cu ochelari, parnd a
fi studente. Cercetau obiectele expuse si si faceau nsemnari n blocnotesuri, fara sai ia n seama pe baieti. Acestia au trebuit sa astepte
ca . fetele sa ajunga n coridor si apoi sa coteasca. In sfrsit disparura.
Misa se repezi din nou la snur, dar de data asta aparu paznicul. Mergea
trsindu-si ps-larii enormi si rupti, stergnd din mers, cu gndul
aiurea, praful de pe putinele obiecte ce se gaseau n coridorul pe
care-l strabatea. Baietii se prefaceau ca privesc obiectele expuse si, ca
sa nu trezeasca banuieli, Misa gasi nimerit sa-i povesteasca
lui Slavka despre... reforma agrara din 1861. In prima-. vara, Misa
facuse un referat cu aceasta tema, dar uitase multe lucruri, asa ca ceea
ce spunea el acum era doar o nsiruire de cuvinte ca : mproprietarire, |
rascumparare, Stolpin, Rusia nainte de reforma,
J87

Rusia dupa reforma, compensatiile, loturi, obste, exploatare... Si

pronunta cuvintele acestea att de tare, nct paznicul l ruga sa
vorbeasca mai ncet.
In sfrst, trsitul psarilor se auzi tot mai stins dupa colt. Slavka se
posta din nou pe coridor, iar Misa ridica snurul, se apropie de pasarea
de bronz si ncepu s-o pipaie cautndu-i mecanismul de deschidere al
ascunzatorii. Dar nici urma de asa ceva-ncerca sa-i miste capul, apoi
aripile, gtul, ghearele, doar-doar s-o deschide ceva sau s-o desuruba.
n zadar nsa, nimic nu se deschidea, nimic nu se desuruba. Misa
nvrtea pasarea, o sucea, o apasa, dar degeaba. ncerca atunci s-o
ridice, gndind ca ascunzatoarea ar fi n piedestal. Pasarea nsa era
bine prinsa de suport.
Suna clopotelul. Muzeul se nchidea...
Misa, nfrigurat, continua sa smuceasca pasarea, dar nimic nu se
deschise.
Slavka i facu un semn prevenitor si baiatul abia avu timp sa sara ntro parte. Intrau fetele. Dupa ce trecura, Misa ridica din nou snurul, nsa
Slavka i facu iarasi semn. De altfel, Misa auzise si el pasii trsiti ai
paznicului.
- nchidem ! spuse acesta.
Baietii nu mai aveau ncotro, trebuiau sa plece,
Otnd si vaicarindu-se, paznicul- nchise usa n urma lor,
Cap. 48 DIN NOU BARCAGIUL
Afara se ntunecase. ntr-adevar fusese o zi grea, dar cte n-au realizat!
Au rezolvat problema taberei rp asta era una. Al doilea - au observat
ca barcagiul o spioneaza pe contesa", Au descoperit apoi ca batrna
foloseste drept ascunzatoare pasarea de bronz din muzeu, Ce-i drept,
nca n-au dat de ascunzatoare, dar asta- chestie de timp. O sa mai
ncerce
188
ei o data, de doua ori, si nu se poate sa n-o dibuie.
Dar pna una alta vazura ca au scapat trenul. Cel de seara plecase,
urma sa-1 astepte pe cel de dimineata. Insa ce mare lucru... Doar era
vara. Pot sa-si petreaca noaptea sub orice tufa.

Discutnd aprins despre cele ntm-plate peste zi, ajunsera n coltul

strazii si acolo se oprira. Misa propuse sa se duca n parcul orasului si
sa se culce acolo pe o banca.
- Nu prea merge - obiecta Slavica - doar nu sntem vagabonzi.
- Atunci ce propui ?
- Sa asteptam n gara.
- In primul rnd ca te-apuca greata sa stai acolo, s-apoi nici n-o sa ne
dea voie. Daca nu vrei sa ramnem n parc, atunci s-o luam spre
catedrala; e o gradinita prin apropiere, dormim acolo...
- Bine - se nvoi Slavka.
Baietii se ntoarsera ca s-o porneasca n directie opusa, dar
ncremenira. n fata lor sta barcagiul...'
- Ti-i ! exclama barcagiul, cu zmbetul lui respingator pe buze. Salut
vechilor cunostinte !
- Buna ziua - i raspunse Slavka, politicos, desi numai cu cteva zile n
urma l rasturnase din barca.
Misa, tacut, se uta ncruntat la barcagiu.
- V-ati plimbat ? ntreba barcagiul, continund sa zmbeasca.
- Da' ce te priveste pe dumneata ? se rasti Misa la el.
Omul clatina din cap n semn de dojana :
- Vai, vai ! De ce mi raspunzi asa de necuviincios ? ! Vazndu-va, ca
niste consateni ce-mi snteti, mi-am zis' ia sa ma duc la ei. Sau poate
snteti suparati pe mine ?
- De ce sa fim suparati ?... - mormai Misa,
189
- - Am crezut ca snteti suparati. Si n-ar avea -nici un rost. De altfel,
nu dumneavoastra, ci eu ar fi trebuit sa ma supar. Nu eu am fost cel
scaldat n ru ? Si totusi, dupa cum vedeti, nu ma supar.
El rse, dar numai cu buzele, caci ochii si-i tinea ntr-una atintiti
asupra baietilor.
- Va ntoarceti n tabara?
1-:'t!i
- Da.
- Pai nu mai e nici un tren.
^K.|
- Ba mai e un tren de noapte, suplimentar - minti Misa.

- Nu mai spune ? ! se prefacu mirat barcagiul. N-am stiut. Tocmai ma

gndeam c-o sa trebuiasca sa dorm n oras, la vreo cunostinta.
Strasnic ! nseamna ca pot pleca.
Si o luara cu totii spre gara. Baietii nu stiau cum sa scape de el, dar naveau ncotro. Nu puteau merge dect la gara. De tren de noapte, nici
pomeneala, clar chiar de-ar fi fost, ei tot n-ar fi plecat mpreuna cu
barcagiul. Sa mergi c&*l noaptea prin padure de la halta pna la tabara
! S-ar fi putut trezi cu un cutit n coaste... Gara, slab luminata, era
goala. Doar n sala de ,--.asteptare dadura peste calatori care
motaiau pe bahcire de lemn cu speteze nalte si care si-n somn - nu
lasau din mini boccelele, valizele sau sacii.
- Dupa cum vedeti, nici pomeneala de vreun tren - spuse barcagiul,
zmbind siret, vrnd sa le arate ca degeaba ncercasera ei sa-1 traga pe
sfoara : stia el prea bine ca nu e nici un tren de noapte.
- Daca nu-i, nu-i - raspunse Misa, calm, ase-zndu-se pe o banca.
Slavka si facu si el loc alaturi. tM&- Trebuie sa ncercam ceva - spuse
barcagiul, aratndu-se ngrijorat. Uite ce, am niste cunostinte pe-aici
prin apropiere. Haideti sa mergem la ei. O sa fie bucurosi sa ne
gazduiasca peste noapte.
- Noi stam bine si aici - i raspunse Misa, categoric.
Barcagiul ncerca sa-i convinga sa mearga cu el, fagaduindu-le o cina
bogata si un pat moale, sau sa-i sperie, spunndu-le ca la Ora
douasprezece sala
190
se nchide, asa nct vor fi nevoiti sa-si petreaca noaptea n strada. Cei
doi, nsa, l refuzara hotar ii, asa ca barcagiul ntelese prea bine ca
baietii n-au sa se urneasca. Dar nici el nu se misca de linga ei. Se auzi
ceasul ba tind ora noua, apoi zece, unsprezece... Dimitri Petrovici i tot
ntreba pe baieti despre tabara, despre detasament, dar ei, tolaniti pe
spele-zele tari de lemn ale bancilor, motaiau si se prefaceau ca dorm.
Uneori le ajungea la urechi huruitul vreunui accelerat sau al trenurilor
de marfa. Prin geamurile salii de asteptare vedeau din cnd n cnd
ivindu-se pe peron luminile rosii, verzi sau albe ale felinarelor de |
mina. Atunci se auzeau tignalele stridente ale conductorilor si, drept
raspuns, suieraturile prelungi ale locomotivelor.

La ora douasprezece, un functionar ntr-un palton negru, nu prea pe

masura lui, trecu prin sala, scu-turndu-i de umeri pe calatorii adormiti
si spunn-du-le ca trebuie sa paraseasca sala. Dar nimeni nu se misca,
iar militianul se uita n alta parte ca si cum treaba asta nul privea de
loc.
Astfel se scursera cteva ceasuri de asteptare chinuitoare. Prin
toropeala ce-i cuprinsese, baietii sini191
se ndeparteze, sa se rupa de colectiv ! Trebuie sa-1 salvam !
Baietii cazura pe gnduri. Sigur ca trebuie sa-1 salveze. Dar cum ?
- Poate c-ar trebui sa stam de vorba cu el propuse Slavka. Sa-i explicam ca a cam luat-o
razna.
Ghenka clatina din cap :
- N-o sa ne-asculte. O sa spuna ca asta-i stilul lui de a conduce. Nu !
Aici e nevoie de masuri drastice. Trebuie sa fie zguduit n asa fel, nct
sa se dezmeticeasca pe data. Numai asa s-ar ndrepta.
- Si ce propui ?
- Sa-1 punem n discutie n adunarea de Com-somol.
- Chiar asa, n adunare ? !... Sa stam mai nti de vorba cu el si, daca
nu-si vine n fire, abia atunci sa-1 discutam n adunare...
Propunerea aceasta fu primita de toti. Si cum Misa nu stia nimic
despre cele puse la cale de ei, continua sa se comporte n acelasi fel.
Cu cei mai n vrsta se purta grav, avnd constiinta demnitatii lui. E
adevarat ca nici presedintele sovietului satesc, nici taranii nu stiau de
discutia pe care o avusese el cu secretarul comitetului gubernial al
Comsomolului. Dar faptul ca Misa nu tinuse cont de ordinul lui
~Serov, iar acesta nu mai revenise cu un alt ordin de evacuare, nu era
oare o dovada ca detasamentul are pe cineva care-1 sprijina si ca nu-i
tocmai usor sa-' scoata de aici ?
n detasament, lucrurile mergeau cit se poate de bine. Nu se mi
ntmplase nimic deosebit. Doar Seva se mbolnavise, si chiar destul
de grav. II durea capul, l durea n gt, nghitea anevoie si abia mai
putea sa respire. Termometrul arata treizeci si noua cu noua.

Beaska, mare cunoscator n ale medicinii (mama lui era femeie de

serviciu la un dispensar) i spusi: lui Seva sa deschida gura, se uita cu
luare-aminte si declara ca are anghina.
194
- Gtul e rosu si inflamat - spuse Beaska,
Ti-au scos amigdalele ?
Seva clatina din cap.
- Poate ca ti le-au scos cnd erai mic, dar ai
uitat tu.
Seva nsa nega cu hotarre aceasta posibilitate.
Beaska se uita din nou n gura bolnavului si spuse ca amigdalele
exista, ca snt foarte inflamate si trebuie neaparat operate.
- In medicina exista doua curente - adauga
Beaska. Unii snt pentru scoaterea amigdalelor,
altii pentru cauterizarea lor. Eu snt de parerea
primilor.
Apoi l-au acoperit pe bolnav cu mai multe paturi si i-au dat un ceai
fierbinte cu un supliment de bomboane. Ce sa faca cu el ?
In starea n care se gasea nu putea fi transportat la Moscova. Pe jos nu
putea merge nici pna la spital, iar presedintele nici vorba sa le mai
dea calul. Misa se hotar sa scrie doctorului un bilet, rugn-du-i sa vina
n tabara. Doar doctorul se duce acasa la cei bolnavi ! De altfel,
spitalul are un cal.
Doctorul sosi ntr-o trasurica, trasa de un cal matahalos, de povara.
Doctorul era nalt si gras. Asa cum sta el n trasurica, prea nespus de
caraghios. Ai fi zis ca, merge n urma calului, cu haturile n mna si
strngnd trasurica ntre picioare.
Doctorul confirma ca Seva are anghina (Beaska, arunca celor din jur o
privire triumfatoare), ca amigdalele trebuie operate (Beaska se uita si
mai trufas). Dar, adauga doctorul. Seva nu poate fi operat pna nu se
face bine. Trebuie sa ia mai nti niste medicamente si sa fie mutat
negresit din cort n casa.
- Dar n ce casa s-1 ducem ? spuse Misa.'nedu-merit. El sta la
Moscova.

- Oare nici unul dintre tarani nu s-ar nvoi sa-1 tina cteva zile ?
ntreba doctorul. In definitiv... de ce nu l-am duce la conac? Mi se pare
ca si-acum e gol.
195:
- Credeti ca ea o sa ne dea voie ? obiecta Misa.
- Care ea" ?
- Stapna, econoama...
- Hm! Doctorul se mcruwta: Haideti cu mine !... Cnd ajunsera pe
alee, Misa se uita la ferestrele
de la mansarda. Obloanele erau date la o parte, ceea ce nsemna ca
batrna contesa" este acasa. Casa nsa parea, ca de obicei, nelocuit'a.
Dupa cum pasea pe aiee si dupa felul hot'arf n care urca treptele
verandei, s,e vedea ca doct'orui cunoaste bine conacul. Misa nsa era
convins ca din toata povestea ast'a n-o sa iasa nimic. Batrna o sa arate
adeverinta si gata. Totusi, ntlnirea cu. contesa" l interesa grozav pe
Misa. I se parea extraordinar faptul ca usile acestei misterioase case sa
se deschida si ei sa poata patrunde nauntru.
Cum ajunsera' pe terasa, aparu si batrna. Ii astepta, cu nfatisarea-i din
totdeauna: ochii nchisi si capul' semet, din care pricina' nasul ei lung
si coroiat parea si mai mare. Apoi deschise ochii. Misa era sigur ca o
s-o auda ntrebnd: Ce doriti ?" ntr-adevar, contesa" abia deschise
gura ca si ncepu : Ce...", dar n aceeasi clipa, vazndu-1 pe doctor, se
fstci si tacu. Citeai n ochii ei nedumerirea. Lasa fraza neterminata si
nchise din nou ochii. Un timp ramasera cu totii tacuti, apoi doctorul
spuse :
- Solia Pavlovna! Printre acesti tineri, veniti de prin alte parti, este
unul bolnav. Are anghina. Nu mai poate sta n cort. Te rog sa-1
adapostesti la dumneata pentmi' vreo trei-pat-ru zile...
- Dar spitalul ? ntreba batrna, dupa o scurta tacere, continund sa-s.i
tina ochii nchisi.
- Spitalul e n reparatie.
--Dar cine o sa-1 ngrijeasca aici ? ntreba din nou batrna, si lui Misa
nu-i venea sa creada ca ea rosteste cuvinte obisnuite, ca orice om, sica o cheama pur si. simplu Sofia Pavlovna.
- Careva dintre ei - si doctorul arata cu mina

ispre Misa. De altfel, o sa vin si eu sa-1 vad.

Femeia tacu o clipa, apoi nchise iarasi ochii :
w>
- Socotiti ca mai puteti aparea n casa aste-?
- mi fac datoria - raspunse linistit doctorul.
- Bine - rosti n cele din urma batrna. Cnd o sa-1 aduca pe baiat ?
- Chiar acum !
- Am sa-i pregatesc un pat n camera de serviciij si va rog sa nu mai
treceti mai departe de camera asta.
- E dreptul dumitale - raspunse doctorul.
Batrna se ntoarse si disparu n casa.
Cap. 50 CAMERA DE SERVICIU
Cnd l adusera pe Seva la conac, gasira usa camerei de serviciu
deschisa. Asta nsemna ca pot intra. Intrara. Era o ncapere mare, dar
joasa. Daca te ridicai n vrful picioarelor, atingeai cu mna tavanul
facut din brne vechi, nnegrite de vreme, bine cioplite, dar cu
nenumarate crapaturi n lung. Peretii, de asemenea, erau tot din brne
cioplite, spatiile goale dintre ele fiind umplute cu clti.
Totul era vechi, nnegrit, afumat. Linga un perete, pe niste capriori, se
vedea o masa lunga si ngusta. Tablia mesei, facuta din senduri
subtiri, se scorojise, napoia mesei se gasea o lavita ngusta, lipita de
zid. Iata tot mobilierul camerei, daca nu socotim si un bat lung, trecnd
de la un capat la celalalt al ncaperii. Ce rost avea acest bat, greu 'de
spus !
O usa larga, joasa, .cu vopseaua scorojita, ducea din camera de
serviciu n restul casei. Cnd Misa ncerca s-o deschida, vazu ca era
batuta n cuie, care abia se mai tineau. Dac-ar fi mpins-o ceva mai
tare, ar fi scos-o cu ttni cu tot.
Baietii se pusera pe treaba, amenajnd spitalul", cum botezase Beaska
aceasta ncapere. Scoasera gunoiul, stersera peste tot, spalara
geamurile, apoi adusera crengi de brad si le asternura pe lavita - patul
lui Seva.
197

paznicul, ba studentele - se gndi ca ar opera mult mai bine noaptea.

Atun'ci n-o sa-1 deranjeze nimeni. Se vor ascunde - el si Ghenka - n
dosul draperiei, vor astepta sa se nchida muzeul si-a:poi, netulburati
de nimeni, se .vor putea ocupa de pasarea de bronz.
Baietii intrara n muzeu cu vreo ora nainte de nchidere. Acum
cunosteau muzeul ca-n palma. Avea doua iesiri - una da n strada, alta
spre curte. Paznicul nchise nti usa dinspre strada, apoi pe cea di
dos. Baietii hotarsera sa ramna toata noaptea n muzeu, iar spre ziua
sa se ascunda dupa draperie si sa astepte pna cnd se va deschide din
nou. Atunci vor iesi din ascunzatoare si se vor strecura afara sau se vor
preface ca abia au intrat.
Lucrurile au mers ct se poate de bine. In muzeu nu era nimeni. Baietii
asteptara pna ce paznicul trecu n alta sala, apoi se ascunsera dupa
draperie. Abia acum Misa si putu da seama ca nu i-a fost de loc usor
lui Slavka sa stea pitit aici : era alta praf, ca nu puteai respira ! Lui
Misa i era teama de Ghenka - sa nu cumva sa-1 apuce stranutul. Dar
Ghenka s-a tinut bine si au scapat cu fata curata.
Se auzi trsitul pslarilor. Venea paznicul. Baietii nici nu suflau. Pasii
se oprira chiar n fata draperiei... Copiii erau mai mult morti dect vii...
Batrnul ncepu sa tuseasca. Ce facea el n camera, baietii nu puteau
vedea... Apoi se auzi din nou trsitul pasilor, dar din ce n ce mai
nfundat... Rasuna apoi un zanganit metalic la usa din strada : paznicul
pusese crligul mare, de fier. Rasuna apoi un zgomot nabusit: trasese
zavorul de lemn. n sfrsit, se auzi scrsnetul lacatului - usa era
nchisa ! Apoi din nou pasi trsiti... nti se apropiara, apoi se
ndepartara tot mai mult... Misa dadu draperia la o parte si asculta
ncordat. Rasuna zgomotul unei usi trntite, apoi cheia rasucindu-se n
broasca. Gata ! In sfrsit, iata-i singuri !
Mai asteptara putin, pe urma, scotndu-si ghetele, se apropiara desculti
de usa din dos si o ncercara :
,33Q
era nchisa. Atunci ncepura sa cerceteze muzeul. Lumina slaba a
amurgului abia mai razbea prin perdele. Pe pereti, tablourile pareau
niste pete ntunecate, misterioase. Geamurile cutiilor nsirate pe mese

luceau, iar pasarile si animalele mpaiate pareau nespus de stranii n

ncremenirea lor.
Dupa aceea se ntoarsera n ncaperea unde se aflau expuse obiectele
care nfatisau viata din trecut a mosierilor. Ghenka ramase n coridor,
ca sa-I previna pe Misa n caz de primejdie. Misa ridica snurul si,
linistit, fara graba, ncepu sa examineze pasarea de bronz.
O pipai cu atentie, centimetru cu centimetru, cau-tnd vreo crapatura,
vreun orificiu. Poate se deschide cu vreo cheie. Nu gasi nsa nici un
orificiu. Nu simtea sub degete dect bronzul aspru - att. Atunci baiatul
ncerca sa miste anumite parti ale corpului : capul, motul din crestet, o
aripa, apoi cealalta, o gheara, apoi alta. ncerca fiecare gheara, iiecare
pana n parte, dar nimic nu se clintea din loc, nu se nvrtea, nu se
deschidea.
Misa se nelinisti. Daca n-or sa descopere mecanismul ? Sa fi ramas el
degeaba aici, toata noaptea, punndu-si pielea-n joc ? Si mai era si-un
ntuneric ! Sa aprinda lanterna ? Nu, e riscant. Lumina ar putea fi
observata din strada si cine stie ce scandal de pomina ar mai iesi de
aici ! Ar fi nvinuiti ca au ncercat sa fure ceva din muzeu. Ce rusine si
pentru ei, dar si pentru ntregul detasament... Important este sa nu se
piarda cu firea. Sa fie calm. Trebuie sa. se stapneasca. S-o ia de la
nceput nca o data. Doar pasarea trebuie ea sa se deschida ntr-un fel
sau altul...
- Ce se-aude ? l ntreba ncetisor Ghenka, apro-piindu-se de el.
- Stai la locul tau si taci din gura - i raspunse n soapta Misa.
Ghenka se ntoarse din nou la postul de observatie, iar Mtsa continua
sa cerceteze. Dar daca pasarea n-are nici un fel de ascunzatoare ?
Totusi, nu,
201
Slavka nu se putea nsela... Slavka nu vorbeste niciodata asa, in dodii,
el nu-i Ghenka... Glienka da friu liber fanteziei, Slavka nsa nu.
Judecind astfel, Misa continua sa cerceteze pasarea, straduindu-se sasi pastreze calmul. Nu trebuie sa se nelinisteasca, sa nu se grabeasca,
s-o examineze centimetru cu centimetru.
Misa zabovea. Ghenka veni acolo de citeva ori, rugndu-l sa-l lase sa
ncerce si el.

- Ai sa vezi. Misa - ii soptea plin de nerabdare

- o gasesc la minut.
Misa l alunga de citeva ori, dar pina la urma ceda. II lasa pe Ghenka
sa continue, iar el li lua locul.
- Numai ia seama si umbla cu grija - l preveni. Daca rupi ceva, atunci
s-a terminat cu noi.
- N-ai nici o grija - mormai Ghenka.
Desi Ghenka se straduia din rasputeri, sullnd din greu si exclamind
mereu : Aha, iata, am gasit !...**, pna la urma nu facu nimic.
Misa mai ncerca o data, dar fara nici un rezultat. Lumina slaba a
zorilor patrundea in ncapere. Baiatul se uita la ceasul lui mare - era
ora cinci dimineata. Muzeul se deschidea la noua.
ncepura sa caute din nou cu nfrigurare. si oprira atentia asupra
suportului, un bloc rotund, de marmura colorata. Pasarea era
nsurubata in partea de sus a blocului. Dar si suportul era complet
neted. L-au aplecat putin, dar nici sub el n-au descoperit nimic.
Poate ca Slavka gresise si nu era vorba de pasare, ci de cu totul
altceva. Baietii examinara cu atentie masa, fotografiile si toate
obiectele aflate n ncapere. Ramasera necercetate doar dulapurile,
deoarece erau ncuiate.
Dar totul fu n zadar.
Misa se uita din nou la ceas. Era opt si jumatate si muzeul se deschide
la noua. Paznicul poate sosi dintr-o clipa n alta! Chiar e de mirare ca
na venit
pna acum. Doar trebuie sa faca curatenie n ncaperi.
Baietii mai verificara o data daca nu cumva lasasera vreo urma dupa
atta cautare si se ascunsera apoi dupa draperie, asteptnd sosirea
paznicului.
Cap. 52 A DOUA NOAPTE IN MUZEU
Ghemuiti n ascunzatoarea lor, baietii trageau cu urechea ca sa auda
scrtitul usii. Dar peste tot - liniste. Misa se uita din nou la ceas: noua
fix. Ce sa nsemne asta ?
Baiatul si privea ntr-una ceasul. Minutarul se misca ncet, dar nainta
mereu. Se facu noua si un sfert, apoi noua jumatate. Ce. s-a ntmplat

oare? Doar citisera clar pe tablita de la intrare : Muzeul este deschis

de la 9 la 19 cu ntrerupere de la 14 la 15. Zilnic afara de..."
Deodata, Misa se uita la Ghenka, buimacit.
- Ghenka, ce zi e azi ? - Cum ce zi ? Luni.
- Luni a fost ieri cnd am venit noi aici!
- Adevarat. nseamna ca azi e marti.
- Marti ! repeta Misa. Dar martea muzeul este nchis !
- De ce ?
- Nu scrie pe tablita: Marti nchis"?
- Nu mai spune! ngna Ghenka. Atunci am sfeclit-o !
- Fir-ar al naibii, cum de-am uitat ! se caina Misa. Stiam doar ca
martea muzeul este nchis. Noi am plecat din tabara luni si nu m-am
gndit ca daca ramnem aici peste .noapte, a doua zi o sa fie marti.
Cum de nu mi-am dat seama ! Snt un prost, pe cuvntul meu !
203
- Asta din cauza ca tu hotarasti si iaci total de
unul singur, fara sa te mai sfatuiesti si cu altii spuse Ghenka.
ntmplarea de fata i oferea un minunat prilej pentru a ncepe cu Misa
o discutie serioasa cu -privire la ruperea lui de colectiv.
- Ce sa-ti spun, ai gasit si locul si momentul ca
sa-mi faci morala ! se supara Misa. Ce, toti v-ati
vorbit sa ma blagosloviti ? Nu mi-a fost de ajuns
Slavka si Zina, acum ncepi si tu !
- Cum, ei au si vorbit cu tine ? se mira Ghenka.
- Sigur... Dar despre asta mi arde mie acum?
Trebuie sa iesim de-aici. Ce prost am putut sa fiu !
Iesira ncet din ascunzatoarea lor, ndYeptndu-se spre usa din dos. Era
nchisa. Baietii ascultara cu ncordare. Din curte razbeau rsete si
strigate vesele : pesemne copii care se jucau pe-afara.
Se dusera apoi la usa din fata, trasera zavorul si scoasera crligul de
fier, dar usa nu se deschise. Era nchisa pe dinafara cu un lacat, iar
cheia se afla la paznic.

Baietii trasera zavorul la loc, pusera crligul si se ntoarsera napoi n

camera unde statusera pnfi atunci. Le mai ramasese o singura
posibilitate: geamurile. Dar ele dadeau spre strada si aveau gratii.
Urmara ceasuri grele, chinuitoare. Noaptea agitata, fara somn, apoi
foamea i sleise complet de puteri. Misa se arata mai tare, dar Ghen'ka
se aseza pe dusumea si ncepu sa mota ie cu capul pe genunchi. Atunci
Misa propuse sa doarma pe rnd. Mai nti Ghenka, pe urma el.
Ghenka se si trnti pe divan si adormi numaidect.
Misa umbla de colo-colo prin muzeu. Tacerea apasatoare si aerul
nchis l ametisera cu totul. Trebuia sa lupte din rasputeri ca sa nu
adoarma. Se misca tot timpul, temndu-se sa nu-1 doboare somnul
daca s-ar aseza jos macar pentru o clipa.
Zabovi distrndu-se putin n sectia Faunei", unde animalele mpaiate,
n afara de numele lor rusesc, mai aveau ^alaturi si niste ciudate nume
latinesti.. Se uita la insectele din vitrine, prinse la ace; vazu
204
apoi soarecele de cmp si soarecele de casa. Ce rost avea acesta din
urma ? Soarece de cmp - mai merge,, dar cel de casa ? Cine nu-1
cunoaste ? !
Se scursera doua ceasuri. Lui Afisa i era somn, dar nu-l scula pe
Ghenka. Se gndea ca daca Ghenka nu se satura de somn, mar mult' ca
sigur ca \a adormi cnd va ramne de planton.
Baiatul se mai plimba- prin camera nca vreo doua ore, pasind ca
prin* vis, -apoi l trezi pe Ghenka. Acesta se nf'frrdea, casca sl. nu se
dumirea unde se afla si' ce-i cu el.
- Ma lasi sa dorm doua ceasuri, apoi ma trezesti - i spuse Misa. Dar
daca vezi ca fi-e tare somn, ma- trezesti si mai devreme. Ai nteles ?
- Sa n-ai nici o grija - l asigura Ghenka, utinzndu-se si cascnd.
Misa se lungi pe divan si adormi ntr-o clipita.
Dupa un timp, se trezi singur... Era ntuneric... Se uita la ceas. E
posibil oare ? A dormit opt ore! Sari n sus. Dar Ghenka .unde-o fi ?
Trecu ntr-un coridor, apoi n altul, cerceta ncaperile - Ghenka
nicaieri!
Unde sa fi disparut ? Doar n-a putui sa plece singur ! In orice caz,
Misa cerceta ambele usi. Erau ncuiate ca si pn acum.

Unde putea fi Ghenka ? S-o fi trntit pe undeva si doarme ! Baiatul

ncepu sa se nelinisteasca. Scotoci prin toate colturile, Ghenka nsa
nicaieri.
Misa se zapacise de-a binelea, cnd deodata auzi un sforait. Asculta
atent. Sforaitul venea din camera unde se afla sectia Religia - opiu
pentru popor". Mi'sa se duse acolo. Da, sforaitul se auzea limpede.
D"ar unde era Ghenka ? Asculta din nou si ngheta. Sforaitul venea
din cosciugul aflat n mijlocul ncaperii. Pe cosciug scria ca n el se
pastreaza moastele nepieritoare ale nu stiu cui, dar n realitate racla era
goala.
Tremurnd de frica, Masa se apropie de racla si salta capacul. Nu se
nselase ! In racla, foarte linistit, cu palmele sub cap, dormea Ghenka.
205
Si-a parasit postul si s-a culcat! Misa i trase un ghiont att de zdravan,
nct mai sa rastoarne racla.
- Ei, parc-am facut cine stie ce ! cauta sa se scuze Ghenka, iesind din
racla. N-are cine sa vina astazi pe-aici... Daca umbli mereu prin
camera, s-ar putea sa ti se auda pasii... Asa nsa ne-am saturat amndoi
de somn.
- Dar cum de-ai putut sa parasesti garda ? Daca ti era att de somn, naveai dect sa ma trezesti!
- Mi-era mila, ntelegi... Mi-era mila sa te scol. Doar n-avem nimic
demncare. Cu ce ne puteam astmpara foamea ? Numai cu somn. Siapoi, dupa cum vezi, nu s-a ntmplat nimic.
ntr-adevar, nu se ntmplase nimic, totusi Misa l mustra aspru.
Satui de somn, acum se simteau mult mai bine. Dar ar fi fost si mai
bine daca nu i-ar fi chinuit foamea.
Si din nou ceasuri nesfrsite... Li se facu iarasi somn. Ba se mai
miscau, ba motaiau. De fapt, Misa umbla mai mult singur, caci
Ghenka motaia n-tr-una... Pna la urma nsa adormira de-a binelea
amndoi...
Cap. 53 NECUNOSCUTUL
Cnd Misa se scula de dimineata, prima lui grija fu sa se uite la ceas.
Era opt. II trezi imediat si pe Ghenka si nu facu rau, deoarece peste

cteva minute auzira scrtitul cheii la usa din dos si n muzeu intra
paznicul.
Baietii se ascunsera dupa draperie. E adevarat ca Ghenka propusese sa
se ascunda n racla, nsa Misa se mpotrivise : de aici puteau vedea
totul, pe cnd n racla ar fi fost ca ntr-o cursa.
Ascunsi dupa draperie, baietii auzeau fosnetul maturii, hrsitul
farasului : paznicul facea curatenie.
206
Usa din dos era deschisa si racoarea proaspata a diminetii patrundea n
ncapere, o data cu glasurile copiilor din curte. Paznicul intra si iesi de
mai multe ori, ducnd gunoiul afara. Usa din fata continua sa ramna
nchisa.
Baietii abia se mai tineau pe picioare. Se resim-teau dupa aceste doua
nopti cumplite. Nu mai aveau aer sa respire. Paznicul asta, lenes cum
era, nu deschidea nici macar un geam. Si timpul trecea ngrozitor de
ncet...
Cnd paznicul ajunse cu maturatul n apropierea lor, baietii nici nu mai
suflara. Le era teama ca omul va da draperia Ia o parte : aici era doar
atta praf si gunoi... Dar paznicul se gndi pesemne ca, de vreme ce nu
se maturase dupa draperie mai bine de un an, ce rost ar avea sa mature
el acuma ? Matura lui trecu peste ghetele lui Misa. Na ! Acum da
draperia la o parte... Dar nu! Pasii trsiti ai ba-trnului se ndepartara.
Se ndeparta si zgomotul facut de matura si faras.
Era ora noua ! Paznicul va deschide acum muzeul. Misa numara
clipele cu nfrigurare : de ndata ce batrnul va descuia usa si se va
ndeparta, vor iesi n strada.
Se auzi zgomotul crligului de fier dat la o parte, apoi zavorul tras,
cheia rasucita n lacat si un manunchi viu de raze cazu pe dusumea la
capatul coridorului. Asadar, usa era deschisa. Se pregatira sa fuga.
Batrnul se va ntoarce n curnd. ntr-adevar i se auzira pasii. Dar ce
sa fie oare? A, nu e singur, vorbeste cu cineva.
Misa se uita prin crapatura. 11 vazu pe paznic pasind nainte, iar n
urma lui un om nalt, ntr-un costum verzui. Mergea putin schiopatnd,
parca-si tra un picior. Veneau catre sala unde era nfatisata viata din

trecut a mosierilor. Chiar ntr-acolo unde se gaseau Misa si Ghenka,

ascunsi dupa draperie !
Paznicul si omul n verde se oprira vizavi de draperie.
- Doriti sa desenati ? ntreba paznicul.
- Numai o schita - raspunse omul n verde,
20?,
scotiiid din buzunar im bloc-nostes si un creion.
- Doriti un scaun ?
- Nu, multumesc, nu te ocupa de ai ine.
Balrinul -pleca, trsindu-si pasii, n alta ncapere.
Necunoscutul misca cu -.repeziciune creionul pe foaia ibloc-notesului.
Era un barbat cam de vreo treizeci si cinci-patruzeci .de ani, destul de
zvelt, barbierit, cu parul roscat, stralucitor si lins. Vadea o oaTecare
ncordare.
Pasii batrnului nu se mai auzeau. Deodata se petrecu ceva cu totul
neasteptat. .'. Necunoscutul vr bloc-no-tesul n buzunar, dadu la o
parte snurul si se apropie de pasarea de bronz; ii ridica repede capul,
puse nauntru un biletel, aseza capul la loc, apoi, punnd snurul asa
cum 11 gasise, se ntoarse la locul s-au si ncepu din nou sa deseneze.5trainul facuse totul cu o repeziciune uimitoare, totusi Misa bagase de
seama ca acesta ridicase capul pasarii cu mna stinga, iar cu dreapta
apasase pe ochi. Va sa zica asta era secretul mecanismului !
Necunoscutul si puse bloc-notesul n buzunar si pleca dupa batrn. Se
auzira apoi glasurile lor apro-piindu-st. Trecnd pe lnga baieti, ei se
ndreptara spre iesire.
- Cu bine ! Rmi sanatos ! spuse necunoscutul, stringind mna
paznicului si pesemne strecurndu-i vreun bacsis, deoarece batrnul se
nclina adine si slugarnic, zicnd n timp ce se tot ploconea :
- Va multumesc, va multumesc... sa fiti sanatos si dumneavoastra.
Pasii paznicului rasunara din nou pe coridor si, de ndata ce acesta
dadu coltul, baietii iesira .din ascunzatoarea lor, furisndu-se spre usa
de la intrare ; ca si cnd tocmai atunci intrasera, trntira usa si, vorbind
tare, o luara catre sala pe care o parasisera abia cu cteya clipe mai
nainte.
208

Aparu paznicul si se uita banuitor la ei :

- Iar ati venit ?
- Pai luni n-am izbutit sa terminam - raspunse Misa.
- Numai n ala asta vine lume, numai n sala asta - si featrnul clatina
din cap.
- Pai acum toti .studiaza viata de altadata .a (mosierilor - i explica
Misa. Iata de ce vin toti alei.
- De cnd s-a ispravii cu mosierii, si uite eti se mai intereseaza .de ei 1
Se vede .ca '-viata lor a fost ceva mai buna dect a noastra - spuse
foatrnul si se tr imai departe.
- Mosul asta plnge dupa vechiul regim - sopti Ghenka.
Misa dadu snurul la o parte, se apropie ,de pasare si, imitndu-1 pe
necunoscut, prinse cu mna stinga capul pasarii, iar cu dreapta apasa
pe ochi... Dar... nimic ! Atunci Misa apasa mai tare... si capul pasarii
se .deschise. n el se afla un feletel. Misa l lua si-1 citi... Nu erau
dect cteva cuvinte:
Miercurea viitoare, cu trenul de zi"...
Misa puse biletelul la loc, nchise din nou pasarea si atrna snurul...
Baietii iesira din muzeu si, cu pasi grabiti, o pornira sore gara.
Partea a cincea TAINA PASARII DE BRONZ
Cap. 54 KIT ARE INDIGESTIE
Miercurea viitoare cu trenul de zi"...
Nu era greu de nteles ; cineva avea sa soseasca mierctt-A cu trenul de
zi. Biletul era destinat contesei", care tinea legatura cu omul n verde.
Pentru schimbul de scrisori, ei foloseau drept ascunzatoare pasarea de
bronz.
Miercuri... Si Kuzmin tot ntr-o miercuri a lost asasinat.
Dar devreme ce exista o ascunzatoare n pasarea cea mica de la
muzeu, de ce n-ar exista o ascunzatoare asemanatoare si n pasarea cea
mare care se
210

afla la conac ? Ar trebui sa cerceteze. Dar cum ? Vezi bine acum cnd
au reusit sa patrunda pna n camera de serviciu, sansele lor de a
ajunge la pasarea de bronz au sporit. Dar...
Seva se nsanatosea vaznd cu ochii. Misa l silea sa tina termometrul
pite o jumatate de ora. Totusi, coloana de mercur nu urca mai sus de
36,6. Ba, colac peste pupaza, mai veni si doctorul, care constata ca
Seva este sanatos si ca a doua zi poate parasi patul si iesi afara la aer.
Dar asta nsemna ca trebuie sa paraseasca odaia de serviciu. Ce era de
facut ?
Misa umbla prin tabara, cercetnd baietii atent si, cu o speranta
ascunsa, l ntreba pe fiecare cum se simte. Dar toti se simteau
minunat. Pe nimeni nu-1 durea nimic. Atunci Misa i spuse lui
Beaska :
- Noi ne punem n miscare abia atunci cnd s-a
mbolnavit cineva. Dupa regulile medicinei insa, tre
buie sa prevenim mbolnavirea.
Beaska se supara :
- Eu mereu am vorbit de profilaxie, dar nimeni nu m-a ascultat. Nici
tu, de altfel.
- Ei lasa acum - cauta sa evite discutia Misa. Ar trebui sa folosim
spitalul" pna nu ne dau ei afara. Examineaza-i pe toti si daca gasesti
vreunul suspect, l si duci la spital". Mine chemam doctorul.
Examineaza-i ct se poate mai atent. Chiar daca gresesti si duci la
spital" vreunul sanatos, n-o sa fie mare nenorocire. Mai bine sa
gresesti asa dect invers.
Beaska porni cu zel la ndeplinirea misiunii ncredintate. Le lua la toti
temperatura. Dar povestea asta dura destul, deoarece nu aveau dect un
singur termometru n toata tabara. Examina apoi fiecaruia larin-gele,
caci se socotea mare specialist n boli de gt: mama lui era femeie de
serviciu chiar la sectia nas-gt-urechi a dispensarului.
; -< Casca gura mai tare! spunea Beaska si, mic de statura cum era,
se ridica de fiecare data n vrful picioarelor si se uita n gtul
pacientului. Dupa aceea declara cu importanta : Mda... e rosu... Nu
prea stai bine...
211

Ar ii ost n stare sa-i nlaate pe toti si &a4. duca. la spital'". Dan cine
avea pofta sa stea tintuit la pat? Si mai ales pe u.n> zadut ca asta !
Chiar sa ti tost vce* unul bolnav, si tot n-ar ii spus.
n cele din urma, toti se plictisira si de Beaska, came^si vira
sprintenele n guna tuturor, si de termometru,, caruia nu-t gaseau nici
un rost.-. Misa si- dadea seama ca toata, tevatura a ost de florile
marului. Cum sa convingi- un o sanatos ca-i- bolnav % Asa ea lasa
totul balta. N-avea ncotro. Mine va. trebui sa elibereze- camera de
serviciu. Va trebui savsi ia adio de ki un prilej att" de minunai, de a
patrunde n< easa si de a examina pasarea de bronz.
Si totusi salvarea se ivi: pe neasteptate n persoana lui Kit, eare-de-abia* se- mai tinea pe picioane,. vaicarin-du-se nln-una.. Mnease prea
mult s-i acuma i era rau.
Bucuria lui Misa mu cunostea margini. Nu ncape ndoiala, Kit se va
tace bine, doar nu. e, prima data cnd are indigestie. O sa zaca o zidoua, apoi se va scula,, uitnd de boala. Mai mult ca sigur c-a mncat
n nestire cnd a tost cu Slavkai la. Moscova, dupa alimente.. Dar Misa
n-a stat sa-1 mai ntrebe ce anume mncase. Principalul era ca, el avea
indigestie - iata iu&tul cel mai important, si mai binevenit. Mine va
sosi si doctorul stii va prescrie ulei de ricina ori. sare-amtira..
Deocamdata trebuie sa-1 culce n locul lui Seva, care,, ntr-adevar, era
tinut mai mult cu forta n. pat.
Kit fu numaidect transportat n camera de serviciu, iar Seva o lua la.
fuga mncnd- pamntul..
Cnd contesa" a- aflat ca n locul fostului beluiav a fost adus- un
altul, ai plecat fasa- sa zica nimic. In curnd sosii si- doctorul, cu toate
ca Mis-a nu-1 chemase
- Dar ce s-a mai ntmplat? ntreba doctorul.
Cobor din trasurica si Lega calul de un copac;
numai uit-mdu-te la el ct era de greoi si de lenes, vti puteair da
seama- ca de bussa voie nu s-ar fi urnit pna- acolo.
- S-a mai mbolnavit un baiat - l anunta Misa.
%Xl
- Sa vedem - rosti doctorul, ncruntat, porniad
spre OBS ac.

Examinndu-l pe Kit, spuse ca acesta este ntr-adevar bolnav. S-ar

putea chiar sa aiba dizenterie. Misa aiasa S incunostiinta ca asemenea
deranjamente la stomac sint destul de frecvente la Kit, cam la doua saptaranri o data.
Doctoral i prescrise medicamente, punindu-le n vedere ca bolnavul
n-are voie sa mannce aproape nimic, Ju.cru cane nespus i mai amar
pe Kit.
Apoi doctorul, s,j mai ncruntat, se duse la contesa", care astepta .pe
terasa. Misa nsa nu putu auzi disoutja lor.. Pe urma doctorul se
ntoarse, si mai posomorii, iar la plecare spuse :
- Baii.atu 1 ;sa stea .culcat pna ce-i dau eu voie
sa paraseasca patul. Sa pastreze cea mai stricta
dieta. Trebuie sa stea culcat. Cit priveste cele ce
s-ar mai putea ntmpla, sa le treceti cu vederea.
Dan sipiuseie doctoralul, Misa deduse ca nsasi coatesa" l chemase,
cerndu-i sa-i evacueze pe baieti din camera. Dar nu i-a mers.
A doiaa zi, contesa" pleca la oras. Mai mult ca sigur ca se ducea sa se
plnga de baieti si sa obtina alungarea k>r din conac. N-are dect sa se
duca ! Ea si nchipuie ca Serov e mai tare dect toti, dar se nseala. Iar
n timp ce dnsa va fi plecata, el va putea sa patrunda n casa si sa
examineze pasarea de bronz... Nimic extraordinar, de nepermis. Doar
nu e casa ei, e a statului. Ea nu-i dect custodele cona-cului, care e un
bun al poporului, nu e locuinta cuiva. Asta-a i
Cap. 95
TN CASA MISTCRK)ASA
La patul lui Kit faceau de garda Slavka si Beaska. Beaska - in camera,
iar Slavka - afara. Amndoi primisera instr.uctiuui sa anunte cea mai
mica primejdie prin fluiepasturi : dswa scurte si una prelunga.
Zii
Usa masiva si scunda, cu vopseaua cafenie scorojita, abia se mai tinea
n cuiele si balamalele ruginite. Deschiznd-o, baietii dadura ntr-un
coridor ticsit cu tot felul de vechituri...
Kit ar fi vrut sa se duca si el sa vada ce mister ascunde coridorul acela,
dar tocmai i se adusese zeama de orez, asa ca i slabi cu insistentele.

Asadar, coridorul era plin cu tot felul de vechituri : fotolii rupte, o

etajera strmba, un lavoar cu placa de marmura crapata si cu o gaura
mare la mijloc, unde ar fi trebuit sa fie oglinda, tot felul de lazi, cosuri,
butoiase. Misa nsa-baga de seama ca mijlocul coridorului era eliberat
de vechituri, lasnd o trecere ngusta. Sigur ca contesa" facuse treaba
asta, ca sa se poata apropia tiptil de usa si sa asculte ce se petrece n
camera de serviciu. Celalalt capat al coridorului ducea spre o scara de
fier in spirala.
Pentru orice eventualitate, baietii ntocmira nu-maidect un plan al
casei. Nisa cu pasarea de bronz de la fatada era mai aproape de aripa
stinga, n timp ce camera de serviciu se afla n spatele casei, mai
aproape de aripa dreapta. Asadar, l astepta urmatoarea escapada : n
primul rnd sa se urce la mansarda, apoi - prin neaperile din fundul
casei - sa ajunga n fata si, n^sfrsit, sa treaca din aripa stnga a casei
n aripa dreapta. Era destul de greu, ntruct trebuiau sa faca acest
drum pe furis, fara zgomot si mai ales ntr-o casa complet
necunoscuta.
Ct timp usa dinspre camera de serviciu ramase deschisa, se puteau
vedea lucrurile mprastiate pe coridor. Dar de ndata ce Misa nchise
usa, se facu un ntuneric deplin. Doar dinspre scara n spirala, prin
golurile dintre trepte, se mai strecura o raza de lumina. Si pentru ca
jos, n coridor, era ntuneric. iar sus era lumina, li se parea ca acolo
snt oameni si se temeau sa urce scarile.
- Putem proceda mai simplu - sopti Ghenka. Iesim n curte si mergem
pe terasa, iar de-acolo ne urcam pe cornisa si n felul asta ajungem la
nisa cu pasarea de bronz. Altfel ne-am putea ncurca.
21*
- Pe-alara ne poate vedea cineva - i raspunse Misa, in soapta. Daca tie
frica,n-ai decit sa nu vii.
- Da' de unde, nu ma tem! spuse suparat Ghenka.
In jur domnea o liniste de mormnt. Nu se mai auzeau nici
clefaiturile lui Kit. Se vede ca-si terminase zeama de orez.
Ferindu-se sa nu se loveasca prin ntuneric de lucruri, baietii se
ndreptara spre scara. Primul ncepu sa urce Misa, urmat de Ghenka.
Dar ndata ce pusera piciorul pe trepte, scara ncepu sa se clatine si sa

scirtie din toate ncheieturile. Daca in casa s-ar afla cineva, i-ar
descoperi nu-maidect. Lui Ghenka i se parea ca scara se va prabusi
dintr-o clipa n alta: era chiar de minune ca se mai tinea ntreaga: era
foarte ngusta si abrupta, cu treptele din niste triunghiuri metalice,
mici. Ghenka se poticni si si juli genunchiul. Blestema n gnd
orinduirea mosiereasca, care obliga servitorii sa urce asemenea scari
n spirala. Trebuia sa te nvrti ca un titirez - un umar ti-l propteai in
zid, celalalt in bara de fier, iar cu capul te loveai mereu de sus.
In sfrsit ajunsera la etajul nti. Aici dadura de un coridor asemanator
cu cel de jos, numai ceva mai mare. O fereastra larga, de-a lungul
ntregului zid, l facea sa semene cu o galerie. Unele din ochiurile
ferestrei erau divers colorate - cele mai multe nsa erau sparte.
Baietii vazura curtea si magaziile. nseamna', ca se aflau tot n partea
din dos a casei.
Pe coridorul de sus dadeau doua usi nalte,, odinioara albe : una lia
mijloc,, alta La capatul culoarului. Baietii deschisera ncetisor prima
usa si se pomenira ntr-o sala mai mult goala-, unde zaceau mprastiate
m dezordine cteva mobile vechi subrezite.
Din tavanul foarte nalt, atrna un candelabru urias cu o multime de
turturi de cristal. Ferestrele, si ele nalte, ogivale, erau batute n
scnduri pe alocurea sau acoperite cu un simulacru de draperii. De
acolo puteai mbratisa cu privirea parcul, gradina, rul si pavilionul
ridicat n mijlocul taberei. Vederea steguletului - acest mic triunghi
rosu - care din cnd n cnd flutura molcom n adierea vn-tului, avu
darul sa-i linisteasca si chiar sa-i nveseleasca pe baieti. Nu se mai
gndeau la nici un fel de primejdii, li se parea ca se angajasera ntr-un
joc vesel, pasionant. Ce bucurie ca puteau vedea totul, chiar si tabara,
fara ca ei sa fie zariti de cineva... De altfel, acum puteau iesi n partea
centrala a cladirii,, la fatada, si asta era ceva !
Sala avea trei usi : cea prin care intrasera ei si rjca doua - ntr-o parte
si-n alta. Usile acestea nsa erau zavorte, astfel ca baietii trebuira sa se
ntoarca napoi n coridor si sa deschida alta usa. De aici dadura ntr-o
camera goala care se nvecina cu o ncapere ncuiata. Baietii se uitara
prin gaura cheii si vazura un pat nefacut, o noptiera, un sifonier, un

birou cu un capac n semicerc si doua fotolii mari si moi. Pesemne" ca

acesta .era dormitorul contesei".
Din camera n' care se gaseau1 baietii, pornea n sus o scara de lemn.
captusita cu scnduri ntr-o parte si cealalta, asa nct parea o cutie
lunga. De buna seama ca ducea la mansarda.
Dar scara pornea din dormitorul contesei" si acesta era ncuiat. Prin
urmare contesa" si instalase iatacul aici, pentru ca nimeni sa nu
poata urca la mansarda.
.216
Baietii ncercara sa deschida usa, dar vazura prin crapatura ca e
ferecata cu doua lacate. Doar n-aveau de gnd s-o sparga 1
ncercara atunci scndurile aflate de o parte si de alta a scarii de lemn ;
acestea abia se mai tineau n cuie. Daca ar izbi cu un drug de fier, s-ar
desprinde numaidect. Dar cum n-aveau cu ei nici un fel de unealta.
Misa i spuse lui Ghenka sa coboare pe scara n spirala, jos n coridor,
$i sa caute acolo vreun drug de fier.
- Nu e neaparata nevoie de un drug, sa fie ceva de fier - i spuse Misa ca sa-1 putem baga ntre scnduri. Vezi numai sa umbli ncet...
Ghenka se ntoarse repede ca un vatrai si un fier de calcat stricat...
Baietii vrra clestele ntre scnduri si, batnd ncet cu fierul de calcat,
izbutira sa scoata doua din ele. Prin borta asta ei putura ajunge la
scara. Scara - de lemn - era dreapta si destul de lata ; ea ducea Ia
mansarda - o ncapere joasa, patrata si plina cu tot felul de vechituri ;
si aici, ca si jos, fusese lasat un loc ngust de trecere printre
calabalcurile mprastiate, caTe ducea la cele trei ferestre. Cele doua
ferestre laterale aveau geamuri, cea din mijloc nsa avea obloane,
nchise cu un simplu crlig, ruginit si acela. Baietii scoasera cr-ligul si
dadura obloanele la o parte. In nisa se afla pasarea de bronz ! O
vedeau din spate. Era nalta: cam de-un metru, iar de la o aripa Ia
cealalta masura aproximativ un metru si jumatate.
De aici se vedeau ca-n palma toate mprejurimile,, toate drumurile ce
duceau la conac. Tabara - asij-derea. Se vedeau pna si copiii care se
foiau de colo pn colo fara nici un rost; altii erau prinsi cu diverse
treburi marunte, forfoteau, se mprastiau care ncotro, alergau. Toate
acestea pareau absurde si comice. Dar Misa si Ghenka n-aveau vreme

sa se ocupe de ei. Trebuiau sa deschida pasarea de bronz ct mai

repede.
Ca si la muzeu, Misa apasa cu doua degete ale minjj drepte pe ochii
pasarii ; capul zburatoarei se
217
dadu n laturi! nsemna ca si aici exista o tainita. Va sa zica nu s-au
nselat!
Misa vr mna n ascunzatoare si gasi o hrtie. O trase afara. Era un
sul de hrtie de calc, pe care se afla desenata o schita. Baietii desfacura
panglica si cercetara schita alcatuita din linii si cifre...
Dar n-aveau timp acum sa se ocupe cu descifrarea ei si nici nu puteau
sa-si faca o copie, caci n-aveau cu ce. Trebuia, asadar, sa ia schita cu
ei, sa-si faca o copie si pe urma s-o puna la loc, nainte de ntoarcerea
contesei".
Baietii nchisera pasarea, trasera obloanele si pusera crligu!, apoi
coborra la etajul nti. Aici potrivira la loc scndurile scoase si,
cobornd pe scara n spirala, ajunsera din nou n camera de serviciu.
Trasera usa dupa ei, avnd grija ca toate cuiele sa intre n gaurile lor,
caci altfel contesa" si-ar fi dat seama ca usa fusese fortata.
Cap. 56
SC IM TA
Kit ntulecase de mult zeama de orez, iar acum statea culcat, cu ochii
ntredeschisi, si se ntindea alene. In camera era praf si ntuneric. Prin
gemuletele joase cadeau pe dusumea fsii nguste de lumina, n care
jucau mii de firicele de colb.
- Hai, Slavka - i se adresa Misa acestuia si-i facu un semn discret cu
capul, dndu-i a ntelege ca totul e n ordine. Tu, Beaska, rami aici.
Trimit numaidect pe cineva sa te schimbe.
- Trimiteti-mi ceva de haleala! gemu Kit.
- Se vede ca nu vrei sa te faci bine ! se supara Beaska. Ce naiba, nu
esti n stare nici macar o zi, o singura zi doar, sa tii regim ? !
- Nu pot - raspunse Kit, oftnd.
Lasndu-i sa se dondaneasca, Misa, Ghenka si Slavka iesira din
camera.

Uitind sa-i mai trimita lui Beaska schimbul, fi ocolira tabara, iesira n
cmp si, ajungnd ntr-un crng, se asezara acolo si ncepura sa
examineze schita.
Pe marginea hrtiei de calc, mare ct o coala comerciala, erau
nsemnate punctele cardinale: N,S,E,Y, - adica nord, sud, est, vest.
Deasupra literei S" era desenata fatada conacului. De acolo, drept n
sus spre nord, ducea o linie dreapta care cotea spre nord-vest, apoi
spre vest, apoi din nou spre nord. La capatul ei se aflau desenati patru
copaci. Fiecare portiune de drum era notata cu cifra 1, fiecare cotitura
avea unghiul de deschidere : 135 grade, apoi iar 135 si, n sfrsit, 90
grade. Schita nu mai continea nimic altceva, daca nil punem la
socoteala si desenul care nfatisa pasarea de bronz, n coltul de sus din
dreapta. Dar pasarea era doar stema contilor...
Baietii se uitara tacuti la schita, apoi schimbara priviri semnificative
ntre ei. Nu le venea sa-si creada ochilor. E cu putinta sa fi ajuns Ia
dezlegarea tainei ? Ca doar urmnd indicatiile planului, ei vor gasi
numaidect locul comorii ? !
Ghenka rupse primul tacerea. Foarte linistit, sigur de un lucru ce nu
mai putea fi pus la ndoiala, el spuse:
- Total e n ordine. Putem sa pornim chiar acum n cautarea comorii.
- In ordine, n ordine - rosti Slavka - numai nu nteleg ce unitati de
masura reprezinta cifra 1 si n ce unitati trebuie masurate portiunile de
drum.
Ghenka zmbi ngaduitor :
- In verste. nainte totul se nota in verste.
- Si n arsini si stnjeni - obiecta Slavka.
- Da' de unde ! rise Ghenka. Daca ar fi vorba de arsini sau de stnjeni,
comoara s-ar gasi n apropiere, linga casa, pe cnd n schita e desenata
o padure, iar padurea se afla exact la patru verste departare de aici. De
altfel - si Ghenka dadu din umeri - putem cerceta si la patru arsini, si
la patru
219
stnjeni. Snt nsa sigur ca e vorba de verste* caci
daca ascunzi ceva, atunci l ascunzi ct mai departe.
Misa le propuse sa nu discute n contradictoriu.

- Sa discutam metodic - spuse el. Prin urmare

sa socotim de aici, de la conac, chiar din locul unde
se afla pasarea de bronz. Snteti de acord?
Baietii fura de acord.
- Asadar - continua Misa - pornind de la conac, trebuie sa mergem
drept nainte, spre nord, o versta.
- Sau un arsin, sau un stnjen, sau poate chiar un metru, sau un
kilometru - continua s-o tina pe-a lui Slavka.
- Tot ce-i posibil - se nvoi Misa - desi eu snt de parerea lui Ghenka :
ca e vorba de verste. Socotim totul n verste, n mod conventional, se
ntelege.
- In mod conventional, da, snt de acord - se nvoi Slavka.
- Si nu ne mai ntrerupe - i-o taie scurt Ghenka. Hai, Misa, zi-i mai
departe.
Misa continua :
- Sa judecam logic: mergem spre nord o versta, apoi cotim spre nordvest, facnd un unghi de o suta treizeci si cinci de grade...
- Cotim... - repeta Ghenka.
- Dupa ce-am cotit - vorbi mai departe Misa - mergem nca o versta.
- Apoi cotim din nou - sufla Ghenka.
- Da, aici cotim drept spre apus, facnd iarasi un unghi de o suta
treizeci si cinci de grade, apoi mai mergem o versta. Aici...
- ...cotim "pentru ultima oara - rosti tare si plin de nerabdare Ghenka.
- Da, cotim pentru ultima oara, facnd un unghi de nouazeci de grade,
si mergem drept nainte, spre nord, nca o versta si...
- ...ajungem la cei patru copaci - exclama Ghenka, sarind n sus de la
locul lui - nfigem hr-letele n pamnt, sapam si gasim ce cautam !
Poate chiar vestitul diamant Pancy.
- Nu Pancy, Sancy = l corecta S-lavka.
UQ

I nii in i ' ; -.': Ifl ;

v;..!..-

;rd unei VI Ml firi mar(fint, veritui cu <

Clnd ic fjiu'c
c proi,ii Aia trd cant*, tot sapa ? rldea (n
bono** Ghenka. An asudat, ttmm-nii... Abil fsl mai ttaf sufletul*
Har ci tot avei 1 -apa lara fti dea de comoara.. pe cinrl noi fn
ir.ln;. !
Miv.f nu sa tea fn sus 4t bucurie, r
din lire. Sf-ilr a culcai pe spate si. mbind 4,
spuneri :
- Da, acum comoara e in mlinile noastre. I
vra* ci nu '.tun etid oe-o a Rasim. f*u
I # f!
diamantul Si ii Pam \. Dar din moment (
ninsa cu al ii a griji *t ciatati ea attla in1'
fir.i idbiaJS ci trebuie fia un '
rt a>
pret.
' .Iu uka iniiiniu.'i s rida
- Ca I ve.ieti i ( .111
ascunde p
st asteapta %i fie 'li>l).niia Puterea lav*pttci ai al i ntoarca eotftes-a"
ei. Iar p Inu1 a la faftt t
Adiiiiiiilu ;:i anmli d conteni", Misa ta cu de o oarecare tndoiali.
Dara e atft de usor al ffaXf i comoara, orienWndu Io dupa pian, ati i
de < Izbutit a-o descopere . uteta"
Doar I padure sapa din
ordinul ei. Nu 1 trimisese aci?
Slavka se gindea la HO . .I IU,IU
- E de mirare ci aceasta comoara n-a I
sita ptn acum - spusa el. Planul se i
cel pu(in sase ani, de la revoluti. * . . de el. Prin urmare stiu si fl>
Let apa in padure si nu dan de coi >ari. < ontesa" cauta ai-i traga ne
si> Glienka. Mi mir ol nu pricepeti I Doar viaut eurn barcagiul o
urmarea p> ..ceartes teamni ci n ;.;. tn
re In ea. Dur de < Peele
tftjr ea ii indie* mereu alte toruri si a-are in plan.
- Da' de ce na aVigroapi comoara- ainajur
- Ar fi ea tai atare, ainguri ai batrtat c
fera un lucru ev asta ? $1 riviar deci ar a****, fot
nu l-ar face. La ce bun ? Ce i-ar folosi ei bijuteriile ? E silita sa le
pastreze pna la ntoarcerea contelui". Slavka socoti ca Ghenka are

dreptate ntr-o oarecare masura. Misa accepta si el ipoteza lui Ghenka.

In sufletul lui nsa avea anumite ndoieli. Dar dorea din toata inima sa
poata crede ca ntr-adevar comoara se afla n miniie lor si ca
eforturile Iar vor fi ncununate de succes ! Era nerabdator sa se
convinga ct mai repede de acest lucru. Se ridica :
- Sa nu ne pierdem timpul si sa pornim ndata,
dupa itinerariul indicat n plan.
Baietii se nvoira bucurosi. Si ei ardeau de nerabdare sa ajunga la
locul unde zacea ascunsa comoara.
- Pasul meu este exact un arsin - spuse Misa - asa ca putem masura
distanta cu el. Numai sa nu ma ncurcati la numaratoare.
- Dar hrletele ? exclama Ghenka. Trebuie neaparat sa luam niste
hrlete. Cu ce-o sa sapam ?
Dar Misa nu era de parere sa ia cu ei unelte. Daca-i vede barcagiul cu
hrlete, totul e pierdut. Vor sapa noaptea. Acum pleaca numai sa
cerceteze drumul si sa gaseasca locul comorii.
- Pai ce rost are asta ? ! mormai, suparat,
Ghenka.
El ar fi dorit sa nceapa sa sape numaidect.
Cap. 57 . CAUTATORII DE COMORI
n usa camerii de serviciu l vazura pe Beaska si numai atunci si
amintira ca-i fagaduisera sa-i trimita schimbul de garda.
- Asta-i din cale-afara - striga Beaska, furios - astept de o ora si
jumatate ! Purtarea voastra fata de un tovaras e o adevarata ticalosie !
Altul, n locul meu, de mult ar fi luat-o la picior. Voi profitati de
constiinciozitatea mea. Oamenii cumsecade
222
nu procedeaza n felul asta ! E o adevarata bataie de joc!
Misa l potoli, i dadu voie sa plece n tabara si-i spuse sa-1 trimita de
garda pe Igor. Continund sa-si arate nemultumirea, Beaska pleca.
Din camera de serviciu, razbea oftatul lui Kit cel flamnd. Dar baietii
nici nu-1 luara n seama.
Misa, cu busola n mna, se posta n fata conacului, cu fata spre nord.
Acul era perpendicular pe linia casei.

- O conditie - li se adresa celorlalti doi Misa. Pna ce nu ajungem la

cotitura, nici o vorba. Acum, haideti !
Si o pornira la drum, cu Misa n frunte. El numara pasii, straduindu-se
sa calce n asa fel, nct fiecare pas sa masoare un arsin. Era un pas
normal, egal. Baiatul mergea fara sa faca vreun efort deosebit, dndusi seama totodata ca daca ar mari pasul ct de putin, ar resimti
numaidect acest efort.
Se orienta dupa busola. De altfel, nsasi aleea i ducea spre nord. In
curnd, aleea i scoase la un drum de cmp, dar si drumul, dupa cum
arata busola, ducea tot spre nord.
n ceea ce priveste exactitatea numaratorii pasilor facuti, Misa era
sigur. Ghenka si Slavka, pasind n urma lui, numarau si ei murmurnd.
Aceasta jnor-maiala monotona l scia pe Misa, dar nu le zise nimic,
temndu-se sa nu se ncurce la numarat. n cele din urma, Misa spuse
ca a numarat o mie cinci sute de pasi. Ghenka - cu doisprezece mai
mult, iar Slavka - cu opt mai putin.
Drumul nsa tocmai aici cotea spre nord-est. Baietii masurara unghiul
cotiturii - o suta treizeci si cinci de grade - o data si jumatate ct un
unghi drept. Se vede ca batrnul conte nu ptea era mester n a nascoci
ceva mai acatarii. Degenerarea lui de aristocrat era vadita.
Baietii pornira mai departe. Misa auzi iarasi in spatele lui mormaitul
monoton al celorlalti doi. Drumul avea directia nord-est. Se parea ca e
anume facut sa duca la locul unde se afla ngropata comoara. Era
drumul pe care mai mersesera ei atunci; mpreuna cu Jerdeai, spre
mlastina Golghinskaia.
Mai parcursera o versta si drumul coti spre apus, facnd din nou un
unghi de o suta treizeci si cinci de grade.
Ghenka si sterse sudoarea de pe frunte si spuse:
- Totul merge de minune ! Contele a indicat exact drumul.
- Itinerariul e destul de naiv - observa Slavka. De-a dreptul pe drum !
- Si e foarte bine. Nu dorea sa-si osteneasca rio-bilele-i picioare prin
cine stie ce coclauri.
Mai mersera o versta nspre apus. De aici, drumul cotea brusc spre
nord, facnd un unghi drept. In cele din urma parcursera si ultima
versta. Drumul se sfrsea chiar n fata padurii. Dincolo de drum, ca un

zid, se nalta padurea - padurea prin care se aventurasera ei-spre

mlastina Golghinskaia.
- E limpede - zise Ghenka, aratnd spre cei
patru copaci - sub acesti mesteceni e ngropata
comoara.
Misa si Slavka se uitau, si ei la mesteceni. Da, aici trebuie sa fie
ascunsa comoara. In orice caz, n
224
poiana asta presarata de musuroaie si dmburi. Pentru o clipa, Misa
avu banuiala ca, aici ar mai fi sapat cineva. Dar nicaieri nu se. vedeau
urme proaspete, toate dmburile si musuroaiele erau, acoperite de
iarba. Poate ca mai demult portiunea-, aceasta fusese defrisata. In
orice caz, n plan,, locul e indicat cu precizie-, ceea; ce nseamna ca
ngropasera comoara sub vreun dmb. Dar asta. n-are nici o
importanta. Ei toti, adica ntregul detasament, vor sapa toata poiana.
Contele- nu s-a dovedit a fi chiar att de prost. Toti cauta comoara n
padure, dar el a ngropat-o chiar n marginea padurii, ntr-un loc vazut
de oricine si unde nimanui nu i-ar trece prin minte sa caute.
Baietii se asezara pe iarba. In padure, coroanele copacilor frematau n
vnt, pasarile ciripeau lar-muind. De undeva, de departe, se auzea
latratul unui cine.
Ghenka sopti rznd :
- Iar prostii aia cauta comoara lnga mlastina ! Ei, ce mai cautatori de
comori !
- Totusi e de minare ca ei o cauta tocmai n padurea asta - spuse
Slavka.
- Ba de loc - l contrazise Ghenka. Le-a ajuns si lor cte ceva la urechi,
nsa nu stiu nimic precis. Au auzit de padure, dar unde anume n
padure ? Padurea e mare, iar ei tot sapa si- sapa la nimereala...
- Dar noi cnd ncepem-sa sapam? ntreba.Slavka.
- Cred ca nu trebuie sa mai amnam - zise si Ghenka - deoarece
miercuri soseste individul ala n haine verzi. Azi e vineri.
- Nu putem amna -. ncuviinta Misa - dar trebuie sa facem totul cu
socoteala. In primul rind sa scoatem o copie dupa plan, ca sa-1 putem
pune apoi la loc.

- De ce ? se mira Ghenka.
- S-ar putea- observa disparitia lui si atunci contesa" ar lua masuri de
precautie-.
- Snt de acord - spuse Ghenka - fie si asa. Dar cnd ncepem
sapaturile ?
- Sapaturile trebuiesc facute cu martori si cu re15
&&
prezentanti ai autoritatilor. Cine stie peste ce mai putem da acolo !
rosti Misa.
Ghenka era gata sa-si iasa din fire. Cum adica? Sa-i aduca la
cunostinta presedintelui sovietului satesc ? Dar el l-ar nstiinta
numaidect pe Erofeev, iar Erofeev pe barcagiu.
- Un lucru cu asta n-o sa-1 spuna el - ii asigura
Misa. Si-apoi o sa chemam reprezentanti ai judetului
sau guberniei. O comoara e doar un bun al statului.
Totul trebuie facut n mod legal. Si asa o sa facem :
copiem planul, l punem la loc, chemam apoi repre
zentanti ai autoritatilor si numai dupa aceea ncepem
sapaturile.
Ghenka era tare amarii:
- Totdeauna se intimpla asa. Noi facem totul, ne
riscam viata, ca pe urma sa vina altii si sa culeaga
roadele. Asta nu-i drept.
Cap. 58 POVESTEA DOCTORULUI
Baietii se ntoarsera n tabara obositi, dar-bine dispusi. Nu oricine are
norocul sa dezlege asemenea mistere, iar ei izbutesc pentru a doua
oara. Atunci - n istoria cu stiletul ; acum - pasarea de bronz.
Ajungnd la conac, Misa le spuse prietenilor sa se duca n tabara, iar el
intra in camera de serviciu, ca sa vada cum se simte Kit si cum stai|, n
general, lucrurile.
La Kit tocmai sosise doctorul. Vazndu-1 pe Misa, acesta ii spuse:

- Bine ca ai venit. Bolnavul - si doctorul arata spre Kit - poate parasi

patul, numai ca trebuie sa tina cea mai stricta dieta.
Ei, asta-i buna ! In socotelile si planurile lui Misa nu era prevazuta
plecarea lui Kit. Asta ar fi nsemnat sa nu mai aiba acces n camera de
serviciu si deci sa nu mai poata patrunde n conac. El nsa trebuia sa
puna schita la loc.
Misa gasi numaidect un raspuns:
226
- Daca ii dam voie sa paraseasca patul, va capata de ndata o noua
indigestie. l cunoastem noi bine. Daca e nevoie sa tina regim, atunci
-mai bine sa stea in pat.
- E att de mincacios ?
- Nemaipomenit !
- Chiar asa... nu te poti stapni ? ii ntreba doctorul pe Kit.
- Nir-pot - marturisi Kit, oftind.
- Totusi trebuie sa-l. lasati sa iasa afara, la aer curat - spuse doctorul iar regimul o sa-l respecte el in cadrul disciplinei impuse de voi.
Misa rosti disperat:
- Dar atunci totul e pierdut!
- Ce este pierdut ?
- Asa... n general... - si reveni Misa. O sa se mbolnaveasca din nou
si n-o sa mai avem unde sa-l culcam. Aici i>o sa-l mai primeasca. Va
trebui sa-l tinem n cort. Doar dumneavoastra singur ati spus ca un
bolnav nu poate sa stea n cort.
- N-ai grija, vom gasi oricind un loc pentru un bolnav - raspunse
doctorul - iar dnsul n-are de ce sa mai stea n pat.
- Va sa zica pot sa ma scol ? ntreba Kit, dnd patura la o parte.
- Sigur.
Fara a rosti un cuvint, Kit se dadu jos din pat si, ocolind privirea lui
Misa, iesi din odaie. n clipa urmatoare, glasul lui rasuna cu putere la
focul unde se pregatea prinzul.
Misa mpreuna cu doctorul se ndreptara si ei spre tabara. Doctorul si
lasase acolo trasurica. Dupa ce facura citiva pasi pe alee, doctorul
ntoarse capul. Misa ii urmari privirea : se uita la pasarea de bronz.
- Oare ce-o fi nsemnnd pasarea asta de bronz ?

l intreba Misa. Sta acolo asa... nemiscata...

Doctorul si scoase pince-nez-ul, l sterse, apoi si-1 puse la loc,
trecndu-si pe dupa ureche snurul negru.
- E o pasare faimoasa - rse el. Din pricina ei,
multi oameni si-au pierdut mintile.
- Nu mai spuneti! se mira baiatul, cuprins de
bucurie : doctorul stie ceva
217,
- E o poveste lunga, lunga de tot- relua doctorul - si drept sa-ti spun,
prea putin interesanta.
- Povestiti-mi totusi - l ruga Misa - pe baietii nostri i pasioneaza
lucrurile din trecut. Ma tot ntreaba ce tel de pasare e asta, iar eu nu
stiu ce sa le spun.
- E o poveste prea lunga - repeta doctorul. Lasa acum, alta data...
- Va rog foarte mult, povestiti-mi - se ruga din nou Misa - macar pina
ajungem la trasurica.
- Bine - se nvoi doctorul, ncetinind pasul. De fapt, e o poveste
stupida. Un fel de amestec de romantism provincial si trasnaie
boiereasca. Trebuie sa-ti spun mai intii ca acesti conti Karagaev au
fost o familie foarte veche, dar scapatata. Se trageau din-tr-un nobil
tatar care s-a stabilit n Rusia, venind din Hoarda de Aur, dar au saracit
si au nceput s-o duca greu, mai ales dupa ce mparateasa Elisabeta a
executat pe unul din conti mpreuna cu fiul sau, poruncind sa li se
arunce trupurile in mlastina...
- Asta nseamna ca tot ce se spune despre mlastina Golghinskaia e
adevarat ? ! se mira Misa.
- Da - confirma doctorul - e un fapt autentic. Cei doi au fost executati
si-apoi aruncati in mlastina, iar mosiile lor confiscate. Astfel li s-a dus
de rpa neamul. Dar, datorita fericitei casatorii a unuia din conti cu
fiica lui Demidov, neamul Karagaevilor s-a ridicat din nou, contii
ajungnd iarasi stpini pe (mosii ntinse si pe mine n Urali...
- Despre aceste ntmplari am auzit si eu oite ceva - spuse Misa.

- Asadar, familia lor a capatat o pasiune deosebita pentru pietre

pretioase, o adevarata manie - continua doctorul. Mai ales ultimul din
conti. Era un mare amator si se pricepea la giuvaeruri. Era nsa un
fantast si un mistificator. El dezvoltase mult exploatarile n Urali, dar
nu gasise dect pietre marunte. Se stie nsa ca pietrele mici nu
valoreaza cine stie ce. Valoarea diamantelor creste aproape n pro-|
gresie geometrica cu marimea lor.
Desi gasea numai pietre marunte, contele lansa zvonul ca a dat de
niste nestemate grozave. Dar cnd afirmatiile lui au fost verificate, s-a
dovedit ca totul
22a
era o nselatorie. Dupa atitea. minciuni sfruntatii, lisj; numai ca
oamenii nu l-au mai crezut de loc, dar era cit p-aci sa-1 mai dea si in
judecata pentru niste falsuri; In consecinta, afacerile lui amenintau
familia cu ruina: Pe urma a.- nceput un proces; fiul contelui a ncercat
sa?l faca pe batrin iresponsabil, declarndu-i alienat mintal. Au vrut
sa.se-foloseasca'chiar- de mine, dar nu le-a mers. Le-am stricat toate
socotelile. De atunci se tem de mine. De altfel s-au gasit oameni care
sa-i ajute feciorului sa puna mina pe-mostenire, nainte ca btrnuJ
conte- sa fi murit. Acesta a plecat n strainatate^ dar nu i-a, ramas
dator fiului sau, batndu-si joc ntr-un chip nemaipomenit de
mostenitorul nerecunoscator.
Doctorul si Misa.ajunsesera. ntre timp la locul unde se. afla. trasurica.
Doctorul, se. urca n trasurica si, aprinzndu-si o tigara, continua :
- Trebuie sa-ti spun ca mostenitorul, desi era prost, s-a dovedit un
nemernic de prima speta. In povestea asta, un rol destul de urijt a jucat
si persoana aceasta - si doctorul arata cu capul spre cladirea conacului.
- Contesa" ?
- Ce mai contesa ! E drept, a fost o femeie foarte frumoasa. Doctorul
tacu o clipa si parca o umbra ii ntuneca fata. Era o frumusete - repeta
el - dar ce-a mai ramas acum din toata frumusetea ei? !... Si cum
ti,'spuneam, tnarul conte... taranii l poreclisera Un pitac jumate"...
schiopata. E schiop din nastere, dar altfel* e un barbat aratos.- Dar
iata- cum 1-a pedepsit tata-sau. Doctorul tacu o clipa, parca stra-*
duindu-se sa-si aduca-aminte, apoi continua: Lucru! cel mai de mirare

este ca batrnul conte nu spunea ntotdeauna-basme. Chiar nainte de

proces declarase ca poseda doua diamante de o marime deosebita,
aproape de cincizeci de carate fiecare. De altfel a si aratat diamantele,
dar nimeni nu 1-a crezut: Diamantele. nsa s-au dovedit a fi veritabile,
lucru confirmat de niste; bijutieri olandezi. Si iata, ca'batrnul conte i
trimite fiului sau o scrisoare cam cu urmatorul con-tinut:
Un diamant l-am luat cu mine, iar altul l-am ascuns. Daca ai putut fi
att.de destept, incit sa ma
229
gonesti din propria mea casa, sa vedem daca ai sa fii tot att de destept
ca sa gasesti acest diamant. Blazonul neamului nostru indica locul
unde este ascuns..."
Cam asa ceva i-a scris batrnul conte. A fost o crunta razbunare din
partea lui. Diamantul asta a insemnat o nenorocire, o adevarata
calamitate pentru aceasta familie. L-au cautat pina la izbucnirea
revolutiei, au sapat peste tot, s-au certat intre ei, au nnebunit, s-au
otravit, s-au mpuscat...
- Si nu l-au gasit ? ntreba agitat Misa.
Abia se putu stapini sa nu strige : Eu stiu unde se afla ascunzatoarea !
Stiu unde este ascuns diamantul !"
Doctorul clatina din cap :
- Ce-a fost aici!... Dar n-au gasit nimic...
Cautind sa-si stapneasca emotia, ca sa nu dea de
banuit, Misa intreba :
- Dar batrnul conte a scris ca ascunzatoarea este
legata de blazonul familiei. La ce anume se referea ?
Baiatul pusese aceasta ntrebare fara sa-si ridice ochii, de teama ca nu
cumva sa se tradeze. Doctorul lua haturile in mina si scoase biciul din
tocul de piele al trasuricii.
- La ce anume se referea ? La blazon. Priveste
acest vultur - si arata cu biciul spre fatada cona
cului, unde, in lumina asfintitului, pasarea de bronz
parea aurita. Vulturul acesta trebuia sa dea raspunsul.
Riznd n sila, Misa ntreba:
- Dar cum oare ar putea da el raspunsul"? E doar o pasare fara glas.

- Da, sigur, dar pasarea asta ascunde nauntrul ei o tainita... .

- Ce-ati spus ? abia putu sa ingne Misa. Doctorul se .uita la dnsul.
- Ce-i cu tine ?
- Nimic, nici eu nu stiu... - facu Misa zmbind
si ncercnd sa se stapneasca. Dar nici nu mi-ar fi
trecut prin cap ca inlauntrul pasatii ar putea fi o
ascunzatoare.
-- Da, o ascunzatoare - confirma doctorul - si foarte simpla. Apesi
pasarea pe ochi si capul se ri23Q
dica. Un mecanism cit se poale de simplu, un arc... Misa se uita
buimacit la doctor, iar acesta, calm, fara a observa nelinistea lui,
continua :
- n aceasta ascunzatoare se afla un plan din care reiese ca diamantul e
ascuns n padure, nu prea departe, la vreo patru verste de aici... Au
scormonit toata padurea si chiar si astazi se mai gasesc unii neghiobi
care mai sapa... E adevarat ca s-au mai potolit, totusi mai snt unii care
tot mai cauta diamantul.
- Si toti stiu de existenta planului ? bolborosi coplesit Misa.
- Da. desigur. Un timp, a ramas secret, dar apoi toti au "aflat ca ei sapa
in padure, asa nct presupusa comoara a ncetat de a mai fi o taina.
Copii dupa acest plan se gaseau aproape n fiecare casa taraneasca.
- Se prea poate... nsa... poate ca nu era planul adevarat ? ngna Misa,
cu glas stins.
- Planul e unu! singur si att. Toti l stiau pe dinafara : mergi o versta
spre nord, nca* una spre nord-vest, apoi o versta drept spre vest... nu
tin minte prea bine, e cam mult de-atunci. Planul asta ii stiau toti pe de
rost, ba chiar i-au facut si un cntec:
O versta de treci. Un diamant gasesti. A doua de treci. Un briliant
gasesti. A treia de treci, Nimic nu gasesti...
Doctorul scutura haturile :
- Asta-i toata povestea. Ei, cu bine acum... Aveti grija de bolnav, nu-1
lasati sa mannce prea mult. Sa tina regim.

- Regim... Da... Sigur... - repeta Misa, cu gn-durile nvolburate,

uitindu-se ca nauc n urma doctorului, care purta o haina neagra, la
spatele lui lat, ce salta cnd trasurica nimerea n hrtoape, la calul
urias, care pasea greoi, aparndu-se alene cu coada, de muste si tauni.
231
Cap. 59
OARE, NTR-ADEVAR, TOTUL E PTERDUT ?
nca buimac, nemaintelegind nimic, Misa se ntoarse n tabara.
Acolo forfota obisnuita din fiece seara. Copiii se pregateau de cina, se
spalau pentru culcare ; unii si aranjau ierbarele, albumele, altii si
faceau paturile in corturi. Fetele corectau caietele satenilor care urmau
cursul de alfabetizare. Era acel ceas al serii cnd toti se.simt obositi,
dar nimeni n-ar dori parca sa se sfrseasca ziua; ceasul cind domneste
o animatie deosebita, pentru ca ntreg detasamentul e strins laolalta,
cnd ziua e pe sfrsite si trebuie sa te gra-"besti sa te folosesti de
ultimele clipe de lumina.
Misa si ndeplinea atributiunile mai mult mecanic. Gndul
rusinosului-esec nu-1 mai parasea. Sa se Iaca de rs n asa hal ! Deci
tot ce-au ntreprins ei pn acum a fost fara rost. Si ceasurile acelea
nesfrsit de lungi petrecute n muzeu, si expeditia noaptea ia mlastina
Golighinskaia, si cercetarea pasarii aici, la conac, si 'descoperirea
.ascunzatorii-- toate nu valoreaza nici doi bani. Doar pierdere de timp.
Si el care se credea mai destept decit toti ceilalti!... Numai de n-ar afla
de pozna asta careva ! De Ghenka si Slavka era sigur ca n-or sa bata
toba... Doar si ei se pacalisera.
Cum ar putea sa le spuna' baietilor adevarul ? Autoritatea lui ar fi
serios zdruncinata.
Ghenka si Slavka insa nu banuiau nimic si erau tare bine dispusi.
Umblau numai la brat, susotind n taina si uitndu-se cu un aer de
superioritate la ceilalti baieti : eh,-niste copilasi naivi care se joaca
fara sa banuiasca ce minunata si extraordinara taina va fi n curnd
data la iveala !
Apoi seapropiara de Misa. Ghenka i sopti la ureche ca -a descoperit
ntr-o carte o foita subtire, din acelea ce se gasesc n volumele cu o

prezentare ngrijita, foita ce acopera paginile cu. ilustratii. Foita

aceasta o puteau folosi cu succes pentru a copia planul.
232
Misa, tacut, 'dadu din cap in semn ca e de a crd sa ia foaia din carte si
sa copieze planul. Ghenka i mai spuse atunci ca n carte snt trei foi
subtiri si ar fi bine sa faca trei copii. Astfel, fiecare ar avea cie o
copie. E bine sa fie mai multe, caci avnd numai una singura -s-ar
putea pierde si... intr-o actiune att de primejdioasa ca a lor te poti
astepta la tot felul de surprize. Trebuie sa fii gata pentru orice.
Misa ncuviinta si acest lucru, iar 'Ghenka fu de parere ca, deoarece sa facut noapte, copiile le vor face iia doua zi dimineata cnd toti copiii
vor fi plecati n sat. Misa nu se mpotrivi. Slavka propuse atunci ca el
si Ghenka sa fie scutiti a doua zi de -serviciul la club ; Misa accepta si
aceasta. Nu se mai mpotrivea la nimic. Doar foaie erau n zadar.
Totusi n-avu curaj -sa le spuna baietilor -adevarul. Era mai bine- sa-i
s=tie ocupati cu ceva, dect sa-1 scie cu ntrebarile.
A doua 'zi, Misa se trezi cu o durere de cap -si intr-o stare de
moleseala asa cum numai dupa o noapte nedormita si agitata poli
avea. Totusi, dupa dejun, si alinie, ca de obicei, ^detasamentul
si'pornira n sat.
Ghenka si Slavka- fusesera -scutiti de -serviciu, ca sa poata scoate
rrestngheriti copii dupa plan.
Gndurilemegre nu-1 parasira pe Misa nici la club. Statea trist
deoparte si se uita cum erau instruiti copiii din sat. Viitorii pionieri
fusesera mpartiti in grupe. Stiau acum care le snt ndatoririle si cum
trebuie sa se comporte un pionier, ba chiar nvatasera pe de rost textul
jtiramrritului. Era nsa cu neputinta sa-i faci- sa mearga n rnd sau sa
stea aliniati. Fiecare stia care-i dreapta si care-i stinga, dar cnd se
dadea comanda : La dreap-ta !"', se ntorceau neaparat la stinga, iar
cnd se comanda : La stn-ga i", ei se ntorceau la dreapta. La
comanda : Stnga-mprejur !", se .ciocneau unii de altii si iesea o
ncurcatura nemaipomenita. Nici la pas nu stiau sa mearga. Ce putea,
fi mai simplu dect: Stng, drept, stng, drept!" si cu toate astea, ei tot
se ncurcau. Unii avea pasul mic, altii mai mare, unul mergea to233

paind, altul si tra picioarele ca un invalid, iar al treilea avea grija sa-1
calce pe cel din fata.
Si ce aliniere ! Unul si scoate burta n afara, altul sta cu picioarele
cracanate... Si numai sa-i spui primului sa-si traga burta, ca atunci se
ndoaie de spate de parc-ar fi cocosat.
Unii snt desculti in vreme ce altii poarta pslari pe o caldura ca asta !
Dar comanda : Alinierea spre dreap-ta !" n loc de o linie dreapta, ai
un semicerc, caci fiecare iese din rind ca sa-1 vada bine pe cel din cap,
desi li s-a explicat de attea ori ca la aliniere nu trebuie sa vezi dect
cel mult pe al cincilea din dreapta ta.
La fel de rau si cind dai comanda : Din dreapta cte doi, numara !"
Nu s-a intmplat o data sa numere fara greseala. Pna sa zica primul
unu", urmatorul i-o ia nainte si spune doi" sau altul nu spune nimic.
Hai, zi !" l ndemni, el nsa tace si se uita la tine zmbind sfios. Mai
ales fetele. Oare att de sfioase sa fie fetele ?
Dar orict urmarea Misa miscarile caraghioase, si stngace ale copiilor,
nu-si putea scoate din gind planul. Bine, sa spunem ca planul n-are
nici o valoare. Ceva insa este aici. Doar nu numai el cauta comoara, o
mai cautasera si altii, ba o mai cauta chiar si acuma. Sa presupunem ca
batrna contesa" e nebuna: si-o fi pierdut mintile din cauza
diamantelor. Dar omul n haine verzi, corespondenta dintre el si
contesa", oare nu snt astea fapte reale ? La fel si asasinarea lui
Kuzmin... Poate sa nu existe nici o comoara, doar ei n-au nevoie de
diamante I Ei vor numai sa dovedeasca nevinovatia lui Nikolai, sa
dovedeasca tuturor ca nu el este asasinul. Sa renunte la asta numai
pentru ca se pacalisera si ei, ca de altfel attia altii, n povestea cu
comoara ?
Judecind astfel, Misa continua sa priveasca la copiii care erau instruiti
n poienita. De ce oare merge att de prost, de ce le e atit de greu sa
mearga la pas ? De pilda, Musca". Cnd e singur umbla ca lumea,
alearga repede, iar cnd e n rnd, schiopateaza, traste piciorul. Un
adevarat pitac jumate", asa cum spunea doctorul despre tinarul conte.
234
Ia stai !

Misa sari n sus.

Omul n verde schiopateaza si el. Traste un picior. Omul acela
mbracat n verde pe care-l vazuse la muzeu... care ntretine o
corespondenta secreta cu contesa" ? Sa fie oare tnai'ul conte
Karagaev ? Doar se stie ca toti contii au fugit la Paris... Sau poate ca
nu au fugit toti ? Poate ca mai trage nadejde sa gaseasca diamantul pe
care 1-a ascuns cu atta dibacie tata-sau... Tot ce e posibil ! De-aia se
teme el sa apara la lumina, ca nu cumva sa fie recunoscut ! Dar
miercuri va fi aici!...
Cap. 60 COPIILE
ntre timp, Ghenka si Slavka se apucasera de treaba. Le trebuia nsa o
scndura neteda ca sa aseze pe ea schita.
- Mai las-o si tu - spuse Ghenka. Ce atta exactitate ? Doar cunoastem
locul. Facem copiile de forma, si gata.
Slavka nsa era foarte meticulos. El cunostea bine desenul liniar, asa
nct Ghenka fu silit sa cedeze.
Scndura neteda nsa n-au gasit. In schimb au dat peste o mapa de
carton - un dosar - au pus-o pe o buturuga si au fixat-o cu pietre pe
margini. Au, ntins apoi schita pe carton, iar peste el au pus foita.
Slavka ncepu sa copieze. Postat n spatele lui, Ghenka i urmarea
miscarile creionului, i tot dadea sfaturi si-1 grabea.... De ce atta
scrupulozitate ?!
235
Un-doi, si gata ! Slavka insa riu-1 lua In seama; st continua sa
deseneze cu multa grija. Cnd, incepu sa copieze pasarea de bronz,
Ghenka i zise:
- De ce mai desenezi si pasarea? Ea n-are nici o importanta..
- Daca e trecuta n. plan, nseamna.' ca trebuie- s-o copiez - i raspunse
Slavka, vazndu-si de lucru.
Si tocmai cu pasarea avu mai multa, bataie de- cap; Restul mersese
usor : linii, unghiuri., curbe. n.schimb; pasarea, cate nu. ocupa mult
loc, era- desenata foarte meticulos. Semana leit cu cea de la conac.
- ti dai seama ct timp ai. sa pierzi cu pasarea asta ? nu se lasa
Ghenka. Si de pomana... E desenata doar asa, conventional, ca blazon
al familiei.

- Poate ca nu e doar conventional.

- Daca-ti spun eu ! De ce sa-ti pierzi atta vreme cu ea ? Si-asa noi
stim- tot ce ne trebuie.
Slavka nsa, care era constiinciozitatea personificata, copia staruitor
pasarea.
- Fa cum te taie capul - mormai Ghenka dar pe- copia mea sa n-o mai treci. N-am nevoie de
vulturul asta.
Si se uita bosumflat la Slavka cum copiaza., Po-tim, se cazneste de un
ceas cu vulturul asta! Si e de-abia la prima copie! Atunci ct timp o
sa piarda cu toate trei copiile?
n sfrsit, Slavka termina de copiat vulturul si ncepu sa-1 hasureze.
\llfi4c^
- De ce-1 mai. hasurezi ? se nfurie de-a binelea Ghenka.
- Pentru ca n schita e hasurat.
- Dar n schita nu-i hasurat peste tot - striga Ghenka - iar tu l hasurezi
n ntregime. Numai ca sa-ti: pierzi timpul da pomana !...
- Ai dreptate.,.. - spuse-Slavka, abatut,, cercetnd planul, mai deaproape*
236
intr-adevar, numai corpul vulturului era hasurat. Capul era n
ntregime negru, iar ghearele - albe.
- Am gresit din cauza hirtiei proaste... Nu se vede
prea bine prin ea - zise arnart Slavka. Trebuie s-o
iau de ia nceput.
Ghenka ncerca sa-i schimbe gndul. De ce sa mai copieze planul nca
o data ? ! Doar vulturul e pus acolo doar asa, de forma, nu-i nevoie de
el. Atunci ce importanta are daca e hasurat sau nu ? Dar daca Slavka
vrea neaparat sa scoata copii ntocmai, atunci n-are dect sa-i dea lui
copia asta nereusita, iar pe celelalte sa le faca asa cum doreste el.
- Poftim - i spuse Slavka, desprinznd copia stricata- poti s-o pastrezi;
pe celelalte am sa le fac exact.
- N-.ai dect!
Si Ghenka, nepasator, baga copia in buzunar.
- Numai fii cu bagare de seama - l avertiza

Slavka - daca o pierzi, cine stie ce neplaceri mai

putem .avea.
- N-ai nici o grija. Am mai pierdut eu ceva pna
acum ?
Cap. 61 VULTURII
Slavka termina celelalte doua copii tocmai cind copiii se ntoarsera
din sat.
Dupa masa, Ghenka si Slavka i restituira lui Misa schita si-i aratara
copiile facute. Misa se uita in tacere la hrtiile acestea, care nu mai
erau de nici o trebuinta. Bietul Slavka, si-a pierdut cu ele o jumatate
de zi ! Si ce bine facuse copiile !
-; Dar unde-i a treia copie ? ntreba Misa, doar asa ca sa mai risti ge
timp.
- E la mine - raspunse Ghenka - mi-am luat-o pe cea stricata.
- Cum adica stricata ? ntreba Misa, tot ezitnd sa le spuna baietilor
adevarul.
Ghenka aseza- copia lui alaturi de celelalte doua si-i explica lui Misa
de ce nu e buna...
237/
- De altfel, e nereusita numai dupa parerea Iul Slavka - spuse Ghenka.
Vulturul nsa n-are nici o importanta. Reprezinta doar blazonul
familiei con-tilor, ca si pasarea de bronz.
- Da - ncuviinta Slavka - tot ce-i posibil, poate ca hasurarea n-are nici
un rost. Dar din moment ce era n plan, eu am copiat-o aidoma.
n acest timp, Misa cerceta schita si copiile.
ntr-adevar, pasarea nu indica nimic n plan : nu indica nici locul, nici
drumul spre comoara. Drumul era nsemnat cu linii si curbe. Doar ei l
verificasera si se convinsesera ca schita este exacta. De altfel, dupa
cum i spusese si doctorul, sute de oameni, ur-mnd drumul aratat n
plan, pornisera in cautarea comorii, ceea ce nsemna ca planul e
studiat n amanuntime. Asta asa-i... Dar de ce pasarea e colorata n
mod diferit ? Orict de mic si de uzat e desenul, se vede bine ca nu-i
peste tot la fel. Capul e negru, trupul hasurat, iar ghearele albe. Ce-o fi
nsemnind asta ?

- Ce te uiti asa, ce-ai vazut ? ntreba Ghenka, mirat, urmarind cu

oarecare teama expresia fetei lui Misa.
- Ma ntreb ce rost o fi avnd pasarea n plan si de ce e altfel colorata...
- Vai de mine, Misa ! si Ghenka se strmba suparat. Ce importanta
poate avea pasarea ?... Blazonul asta valoreaza tot att ct si vulturii de
pe pitacii tarilor ! De-i o copeica, de snt doua, de-s cinci, peste tot
acelasi vultur cu doua capete... Nu spune nimic, nu nseamna nimic...
La ce sa te mai framnti de pomana ? Doar. noi stim unde e ngropata
comoara. La ce mai zabovim atta... Sa mergem s-o dezgropam. Asta-i
!
- Esti att de sigur ? ntreba Misa.
- De ce anume, ma rog?
- De faptul ca stim unde-i ngropata comoara. Ghenka dadu nerabdator
din mini :
- Doar aseara am fost acolo !
Misa tacu un timp, apoi spuse oftnd :
- Nu-i nici o comoara acolo !
238
Ghenka si Slavka holbara ochii.
- Da, da - repeta Misa - n-a fost, nu este si
p.ici n-o sa fie.
Ghenka si Slavka continuau sa se uite la Misa : Ghenka - buimacit,
Slavka - ntrebator.
- De ce va tot zgiti fa mine ? se supara Misa. Nu-i nici o comoara
acolo si cu asta, basta !
- Pai, pai... cum ramne cu planul, c.u contesa" si cu toate celelalte ?
ngaima Ghenka.
- Ce mai contesa" e si asta ! rosti dispretuitor Misa.
- Da' tu de unde stii ca nu-i comoara acolo ? l ntreba Slavka.
- Iata de unde...
Si Misa le povesti cele auzite de la doctor.
Cumplita lovitura ! In sinea lor, baietii se socoteau niste prosti, niste
zevzeci demni de mila, niste aiuriti... Cum s-ar mai putea uita acum n
ochii celorlalti ? E adevarat ca nici unul nu stia nimic precis, dar toti

bagasera de seama cu ce aer misterios umblau si susoteau fntre ei... Siapoi e cu putinta oare sa renunte la visul lor de a dezlega misterul
acesta, pe care nimeni naintea lor n-a fost n stare sa-1 dezlege ? Ar fi
prea dureros !
Misa se simtea mai usurat dupa ce le spusese baietilor adevarul: si
descarcase sufletul...
- mi pare foarte rau - rosti n cele din urma
Slavka. De altfel era si de asteptat: daca atta timp
au cautat comoara atitia oameni, de ce tocmai noi sa
fi fost aceia care s-o gasim ?
Misa dadu din umeri :
- Asa-i ntotdeauna. Nimeni nu poate da de ea,
dar, la urma urmei, tot vine cineva si-o gaseste.
Norocul asta putea sa cada pe noi. Se vede nsa ca
n-am avut bafta.
Ghenka nsa nu renunta chiar att de usor la comoara.
- Dar comoara exista - spuse el, aproape pln-gnd - si diamantul stim
ca e ascuns. nseamna ca trebuie sa-1 cautam.
- Si unde sa-1 cautam ?
239.
- Uncie V... Sa zicem n- padure - raspunse evaziv Ghenka.
- Padurea a fost scotocita peste tot. N-a mai ramas un coltisor nesapat.
Daaa. diamantul exista; n nici un caz nu-i ascuns n padure: Si se prea
poate ca omul acela n verde si contesa" sa- cunoasca locul... Dar
pentru ca veni vorba, stiti voi. cine e omul n verde ? si Misa le
mpartasi banuiala lui cu privire la individul n haine verzi.
- Sa stii ca ai dreptate - sari Ghenka - e fiul contelui! E limpede ca
buna ziua. A venit aici sa puna gheara pe diamant. Lucreaza mina-n
mina cu contesa" !
Dupa ce asculta atent discutia lor, Slav.ka. interveni :
- Daca. contesa" an fi stiut unde-i ascuns dia
mantul', l-ar fi dezgropat de- mult. Diamantul ncape
n stomac, deci poate sa ncapa sl-n buzunar. Nu!
Nici contesa", nici fiul contelui, daca e ntr-adevar
fiul.lui, nu stiu nimic. Cauta, si ei, asa cum cauta si

barcagiul, si toti ceilalti. Dan nimeni nu.-t poate gasi.

Probabil ca. raci noi n-o sa.-l gasim.. Schita era sin
gura: noastra sansa. Acum nu mai conteaza...
Da, e adevarat - se gndea Misa - nimeni nu
stie- unde e ascuns diamantul. Nimeni n-a izbutit sa
dezlege enigma batrinului conte. Dar enigmele au
si ele o dezlegare ! Toti se orienteaza dupa liniile
indicate. m pian, nsa ele nu nseamna nimic. Meni
rea lor este de- a ne ndimma. pe un drum gresit.. S-ar
putea ca liniile sa n-aiba nici un rost si- numai vul
turul sa dea cheia misterului,, indicnx locul unde se
afla ascunsa, comoara. Dar vezi ca. nimeni, nu i-a dat
nici o atentie: si tocmai de-aia n-.u ajuns la nici iui
rezuMat. De obicei, n asemenea, schite nimic nu. este
de prisos, nimic nu-i ntmplator. Totul trebuie sa
aiba unt sens."\*$#|
- Ce te tot zgiesti atta la plan? ntreba Ghenka. Acum e. limpede ca.
nu face doi. bani.
- Adevarat, nu face - ncuviinta. Misa - sl totusi nu pot sa nteleg de ce
vulturul e desenat n culori diferite ! Foarte curios !
24G
Baietii se uitara din nou la vultur. Dar lor nu le spunea nimic. Un
vultur ca toti vulturii...
lisfe!
Misa. si- aminti de spusele lui Boris Sergheevici cu privire la aceasta,
pasare, precum si de ndoielile lui Korovin.
- Trebuie sa va spun ca. nu toti sint de parere
ca pasarea reprezinta un vultur. De pilda, Korovin
nu e sigur, iar el doar s-a nascut si a crescut prin
partile Volgai, unde snt destui vulturi. De aseme
nea, Boris Sergheevici crede ca n-ar fi vultur, ci
condor. Mai precis, el spunea ca are capul unui
condor.
Ghenka se arata nencrezator :
- Capul poate sa. fie de condor, restul nsa e de
vultur. Fiti fara, grija,, daca nu m.-oi pricepe nici eu,

atunci nu se pricepe.nimeni.
Ghenka trebuia crezut. Exceptind educatia fizica, zoologia era.
singurul obiect de care se arata pasionat. De altfel, el era responsabilul
cercului de zoologie si se ocupa de coltul viu al scolii.
- E un vultur din cei mai obisnuiti - continua Ghenka. Adevarat, e
putin mai mare dect un vultur de stepa, deci e o acvila imperiala,
zisa si halzan.
- Bine - l aproba Misa - oricum ar fi, n-avem alta sansa. Itinerariul
indicat de schita s-a dovedit fals. nseamna ca trebuie sa descifram
hasura rea Fiecare avem cile o copie, sa ne punem fiecare capul la
contributie.
Ghenka. ncepu sa se tnguie :
- Dar hasurarea de pe planul meu e gresita. Cum
am sa mai pot eu judeca ?
Cap. 62
HALZAN
Baietii ncepura sa-si framnte mintea. De altfel, ntreg; detasamentul
si batea capul, nu cu hasurarea, ci cu pasarea de bronz : ce-ar putea sa
reprezinte ?
-ML
ntrebarea asta le-o pusese Misa. In detasament erau baieti" ale caror
cunostinte variate le puteau fi de folos. Apoi devenise aproape cu
neputinta sa mai pastreze secretul. Era mai bine ca baietii sa fie
preocupati de pasare.
n curnd, ntregul detasament se afla mpartit n doua tabere : una,
avndu-1 n frunte pe Ghenka,. afirma ca pasarea e un vultur obisnuit.
E drept ca are un cap putin obisnuit, dar asta se datoreste imaginatiei,
stilizarii artistului.
n fruntea celeilalte tabere, care sustinea ca pasarea face parte din
familia condorilor, era Beaska. E adevarat ca are trupul cam ndesat si
mai mic dect al unui condor obisnuit, dar asta se datoreste faptului ca
artistul nu s-a documentat ndeajuns.
- Uitati-va la forma capului - spunea Beaska. Oare un vultur obisnuit
are un gt att de lung si un cap att de mare, plesuv si tesit ? Se prea
poate sa fie un condor, sau un vultur hoitar, sau pur si simplu un vultur

negru, sau un vultur plesuv cu capul alb. Daca am avea pasarea asa
cum este ea n natura sau cel putin mpaiata, am putea-o clasifica dupa
pene si dupa culoare. Totusi si asa, dupa cap, te poti convinge ca
pasarea asta e din neamul con-dorilor si nicidecum un vultur obisnuit.
- Vai, Beaska, Beaska, ce tot ndrugi acolo - i spunea Ghenka - unde
ai mai vazut tu condori att de mici ? La condori, distanta dintre aripi,
cnd snt ntinse, e de aproape trei metri, iar asta n-are nici macar doi.
Recunosc, capul e cam ciudat, n rest nsa e un vultur 'obisnuit. Din
specia asta face parte pajura, zisa si halzan - denumirea orientala vulturul hoitar, zis caragus, ceva mai mic dect o pajura, apoi vulturul
de stepa, sau vulturul curganic. Mai exista o specie nrudita cu vulturii
obisnuiti : asa-numitii sorecari, dar astia snt mici. Asa ca n-ai de ce sa
te mai ndoiesti: asta-i un vultur obisnuit, cum- ma vezi si te vad.
Amndoua taberele discutau aprins de dimineata pna seara. Fiecare
si^ apara punctul de vedere, adu-cnd ca argumente n sprijinul
afirmatiilor sale as242
pectul exterior al pasarilor, felul lor de viata, modul n care-si fac
cuibul si-si cresc puii, hrana lor. Ajunsesera pna si la romanele n care
citisera ca vulturii rapeau nu numai copii si miei, tinndu-i n gheare,
ci chiar si cai si vnatori, cu echipament cu tot.
Discutau cu ndrjire, mai ales ca n fruntea fiecarei tabere se aflau cei
mai de seama adversari n materie de discutie : Ghenka si Beaska.
Acestia mai ca nu se luau la bataie. Ghenka l poreclise pe Beaska
vultur plesuv, iar Beaska pe Ghenka - hal-zan.
- Ei, tu, vultur plesuv - i striga Ghenka - vino-ncoa' sa mai discutam.
- Ia-o din loc, halzan nenorocit! i raspundea Beaska.
- Cum de nu va e rusine! i mustra Misa. Nu puteti discuta ca
oamenii ? Noi facem cercetari serioase, iar voi ati ajuns la chestiuni
personale. In-chipuiti-va ca si savantii ar discuta tot ca voi, cer-tnduse. Fn ce s-ar transforma atunci Academia de Stiinte ?
- De ce ma porecleste vultur plesuv ? cauta sa se apere Beaska.

- Dar cine a nceput primul ? se ratoi Ghenka. Nu tu m-ai poreclit nti

halzan ? Toata ziua n-aud dect: halzan. halzan, halzan ! Ce fel de
halzan snt eu ?
Halzan... Halzan... E un cuvnt cunoscut..." Misa se uita la Ghenka,
apoi la Beaska... Halzan... Halzan..."
- Zici ca-i halzan ? l mai ntreba o data Misa.
- Da, halzan, raspunse Ghenka.
- Adica pajura ?
- Da, pajura sau halzan.
Halzan ! Pai asta-i numele ruletului unde a fost omort Kuzmin...
Halzan! Va sa zica de aici vine si numele luncii Halzin... Acolo unde
plecase Kuzmin cu Nikolai."
Misa ramase o clipa ca trasnit, asa nct Ghenka l ntreba ngrijorat :
- Ce-i cu tine? Nu cumva ti-e rau?
243;
- Halzan - bolborosi Misa, halzan...
- Ei si? Sigur, halzan - repeta Ghenka, nedumerit, holbnd ochii la
Misa.
Acesta continua sa mormaie :
- Halzan... Halzan... rul...
Ghenka dadu mirat din mini :
- Ce tot mormai- acolo;? Halzan, ei da, hal... De
odata, Ghenka se uita nmarmurit la Misa, apoi
jsopti: Halzan... Glasul lui rasuna tot mai tare : Hal
zan... Halzan... Sari n sus si se lovi cu palmele peste
genunchi : Halzan ! Fir-ar al dracului ! Halzan !
Misa nsa si reveni: - Astmpara-te ! Nu mai striga! Fara galagie!
Prin urmare, halzan?
- Sigur ca e halzan - sopti misterios Ghenka.
M-am gndit numaidect : vultur-halzan si rul tot
Halzan
- De fapt, nu te-ai gndit de loc. Numai acum,
uitndu-te la mine, ai priceput. Asa ca nu le mai
lauda.
Ghenka se supara toc :

- Dar cine a pomenit primul de halzan ? Iar vul

turul asta plesuv - si se uita cu dispret la Beaska o tine una si buna ca e condor.
Asadar, gasisera prima veriga, si poate cea mai importanta. Prin
urmare, secretul l detinea pasarea, si nicidecum traseul indicat n
schita, care a indus n eroare attia oameni.
Aveau prima indicatie - riuletul Halzan. Comoara trebuie sa fie
ngropata n apropierea lui. Acum e limpede de ce Kuzmin a fost
omort tocmai Unga lunca Halzin. Asasinarea lui e legata de existenta
comorii. Dar acest lucru dovedeste nevinovatia lui Nikolai Rbalin. El
n-a cautat niciodata diamante. E adevarat ca aceasta premisa l scoate
din cauza si pe barcagiu, caci acesta cauta comoara n padure si habar
n-are de Halzan.
Dar namne de vazut...
In definitiv, ceea ce i intereseaza pe ei este reabilitarea lui Nikolai.
Gasirea'adevaratului vinovat este
*t*
o chestiune secundara. Poate ca-1 vor descoperi o data cu gasirea
comorii.
In preajma rului... dar unde s-o caute ? Rul, desi putin adine, e destul
de lung. Pe hartile mai recente abia se vede, dar pe cele vechi se vedea
ca trece prin mai multe judete.
nseamna ca pasarea de bronz trebuie sa le mai indice si alte date,
legate, fara ndoiala, de anumite specii de vulturi, asa cum se ntmpla
cu numele riului Halzan.
Ghenka, de cunostintele caruia Misa nu. se mai ndoia acum, enumera
toate speciile de vulturi pe care le stia. Cteva se potriveau. Mai ales
vulturul de stepa, zis si curganic. Daca acest nume are aceeasi
semnificatie ca si Halzan, atunci iata lantul : rul Halzan-stepcurgan ]. Pe cuvnt ca iese de minune ! Bravo lui Ghenka, se pricepe
la pasari ! Nu ca Beaska. nseamna ca n stepa, lnga ru, este o
movila, unde e ascunsa comoara. Mirranat, nici nu se putea mai bine !
- E absolut exact - confirma Ghenka, cu autori
tate - e absolut exact si logic. Halzan-stepa-curgan.
Vulturii gryphus n-au ce cauta aici. Un ornitolog

orict de putin priceput n-o sa confunde niciodata

; aceste doua specii : pajura e pajura, iar un vultur gryphus e un
gryphus. Halzan e denumirea orientala-a pajurii, iar noi stim ca
familia Karagaevilor se tragea din Hoarda de Aur". Mongolii traiau
prin stepe si ridicau probabil curgane. Prin urmare, att din punct de
vedere zoologic ct si etnografic, rationamentul nostru este absolut
exact. Trebuie sa plecam la Halzan !
Dar Slavka, cel care se ndoia ntotdeauna, obiecta :
- Sa presupunem ca e asa cum spuneti. Rul l
cunoastem, e Halzan. Dar stepa ? In schita nu e nici
o stepa. Sa presupunem ca stepa e cmpul de aici.
Bine. Dar care din curganele acestea e cel cu pri' Curgan - movila. Curgane se mai numesc si stravechili morminte ale
mongolilor, care s-au pastrat pna astazi n stepj si care au forma unor
movile. (n.r.j,
245
cina ? Aici snt foarte multe si toate se afla pe malul drept al rului
Utcea, fiind cercetate de mult. In prezent, nici o expeditie arheologica
nu se mai ocupa de ele.
- Desigur, problema nu e de loc usoara - fu de acord Misa - dar n
asemenea caz.uri nu exista probleme usoare. Mine de dimineata
trebuie sa plecam la Halzan.
- Dar sa nu uitam ca mine e marti, iar miercuri soseste tipul acela,
Karagaev.
- Prin urmare nu ne ramne altceva dect sa gasim comoara nainte de
venirea lui.
Cap. 63 HALZAN - STEPA - CURGAN
Baietii nu mai aveau asumpar, credeau ca nu se mai face dimineata.
Cum se crapa de ziua, o si pornira catre Halzan. Nu le era teama,
totusi se nfiorau la gndul ca se duc n lunca aceea unde nu de mult
fusese asasinat un om.
Ziua se arata mohorita. Un vint aspru gonea pe cer nori ntunecosi,
ndoia vrfurile copacilor si asternea iarba la pamnt. Cteodata sufla
att de aprig, nct aproape nu mai puteau nainta. Ei totusi se avntau
prin lunca mlastinoasa, de-a lungul malului rului Halzan.

Era un rulet foarte putin adine, aproape secat. Primavara ns se

revarsa mult, deoarece curgea printr-o depresiune. Acum arata mai
mult ca un prias napadit de verdeata, asa nct abia se mai zarea
printre tufisurile si iarba nalta. Doar pe alocuri se mai putea vedea ca
pe fundul albiei curge o suvita limpede de apa.
nfatisarea lui att de mizera nu se potrivea de loc cu numele sonor pe
care-1 purta, nici cu rolul misterios si fatal pe care-1 avea n toata
povestea asta. Dar acest lucru nu-.s stingherea de fel pe baieti. Mai
M*
aies pe Ghenka. El pasea hotarit prin lunca, uitn-du-se n jur cu o
privire cercetatoare si patrunzatoare, aidoma omului de cunostintele
caruia depinde succesul ntregii expeditii. Ce-i drept, fara el nu s-ar fi
aflat nimic. Si se mai spune despre el ca nu prea nvata! Dar talentul
lui se dezvolta n detrimentul altor obiecte, lata. Misa si Slavka nvata
bine aproape la toate materiile, dar cnd a fost vorba de vulturi, nici
unul, nici altul, ci el, Ghenka, sa dovedit cu adevarat cunoscator.
Astfel gndea Ghenka, ngimfat, umflndu-se n pene. Se socotea mai
presus dect toti ceilalti, iesit din comun. Sentimentul acesta pusese
ntr-atta sta-pnire pe dnsul, nct nici nu catadicsea sa si-1
exteriorizeze, socotind ca un om de talia lui, mai ales n asemenea
clipe importante, trebuie sa se adn-ceasca ntr-o mutenie desavrsita.
Misa, care nu era tot att de sigur ca Ghenka de succesul expeditiei,
nu-si pierdea totusi speranta. Sufletul lui nazuia spre izbnda, dar,
pentru a evita dezamagirea, era pregatit si pentru un esec. Poate ca
astazi nu vor gasi nimic. Asta nu nseamna nsa ca totul e pierdut. Vor
continua sa caute. Principalul e sa caute si sa nu-si piarda nadejdea.
Slavka se arata sceptic. El se socotea un om cu picioarele pe pamnt,
care judeca bine lucrurile. Tot ce era miraculos, enigmatic, toate aceste
povestiri misterioase le socotea de domeniul fanteziei. Si, devreme ce
nu credea n aceasta lume ireala, socotea povestea comorii drept rod al
fanteziei prea bogate a prietenilor sai. i urma nsa pentru ca el,
Slavka, era un bun tovaras.
Baietii strabatura aproape trei verste. Drumul urca mereu, pamntul
devenea tot mai uscat, mai pietros, iar praiasul se contura tot mai
deslusit.

Intlneau n caie pietre si bolovani, dar ct puteai cuprinde cu ochii nu

se zarea nici o movila.
Dupa ce mai mersera vreo doua verste, drumul le fu nchis de o stnca
nalta. Era o stnca singuratica, rasarita asa, ca din senin, pe un loc
destul de drept. La poalele ei se gaseau niste pietre mari,
147
acoperite cu muschi. ndata ce coteai dupa stnca, ruletul disparea de
parca l-ar fi nghitit pamritul.
Baietii se catarara pe stnca. Atunci, n ceata a-celei zile mohorte,
naintea ochilor li se desfasura privelistea monotona si trista a unei
cmpii nesfr-site. Ogoare, ogoare, numai ogoare... Chiar dac^ai fi
socotit aceste ogoare drept stepa, ar fi fost totuna : nicaieri nu se vedea
nici o movila...
- Si totusi aici trebuie sa fie o movila - spuse hotart Ghenka.
- Nu-i nici una - o-biecta Slavka.
- nseamna ca trebuie sa mergem mai departe.
Slavka arata cu mna spre poalele stncii :
- Nu vezi ca rul se sfrseste aici ? Poate ca Halzanul izvoraste chiar de sub stnca asta. Aici o fi
izvorul lui. Atunci ce rost are sa mergem nainte ?
Un timp, baietii ramasera tacuti acolo, n vrfus stncii. Vntul cnd
nceta sa mai bata, cnd se napustea din nou suiernd.
n cele din urma, Misa zise .
- Slavka, n-ai dreptate. Am vazut harta. Izvoarele
rului Haizan snt mai sus. Se vede ca aici rul a
secat sau se strecoara pe sub pamnt, iar dincolo 'de
stnca razbeste iar la suprafata...
Ghenka se agata de aceasta ipoteza :
- Asta-i ! Poate comnara e ascunsa undeva prin
apropiere
- Dar unde-i movila ? ntreba Slavka.
- Da, adevarat... Am uitat de movila.
248.
- Asadar - continua Misa - daca mergem mai

departe, aproape sigur ca vom da de Halzan. Dar,

din pacate, numai pna aici, pna la stnca asta se
ntindea proprietatea cotitilor. V-aduceti aminte de
harta de la muzeu ? Pamnturile contilor se ntin
deau ntre Utcea si Halzan, ca doar n-o sa se ntinda
ia nesfrsit! Si e firesc ca batrnul conte sa-si fi n
gropat diamantele pe mosia lui. Dar vezi ca pe mo
sia lui nu exista nici o movila. Asta-i nenorocirea.
Si Misa adauga : Slavka are dreptate. E de prisos
sa mergem mai departe.
Parca simt'indu-se vinovat n fata prietenilor sai ca avusese dreptate,
Slavka si exprima urmatoarea parere:
- Poate ca batrnul conte s-a gndit la vulturul
curganic si nicidecum la vulturul hoitar. Ar trebui
deci sa cautam un mormnt pe rul Halzan.
Dar din vrful stncii nu se zarea nici un cimitir si nici macar un
mormt.
Cap. 64
COMUNA
Baietii erau tare necajiti din pricina insuccesului avut. Sa fi gresit oare
n ipoteza lor referitoare la vultur ? Si ziua de marti era pe sfrsite !
Mine va sosi om ui n verde si ei nu dadusera nca de nici o urma.
ntorsi in tabara, a ilara o noutate : sosise Boris Sergheevici, cu un
ordin de la Moscova, prin care conacul era dat n folosinta comunei.
mpreuna cu el, mai venisera si Korovin si nca doi baieti de la camin,
viitorii lor tovarasi.
O veste extraordinara ! Asadar, tot au reusit sa cstige conacul ! Misa
dadu fuga sa-1 caute pe-Boris Sergheevici, dar nu-1 gasi dect pe
Korovin. Boris Sergheevici plecase la sovietul satesc.
249
Korovin mpreuna cu cei doi baieti de la camin tocmai masurau
magaziile cu o ruleta.
- Ei, ia spuneti - li se adresa Misa, dupa ce le dadu binete - ati reusit
s obtineti conacul ?

- Mai ncape vorba ? L-am luat si gata ! Ordinul a fost dat de

Comisariatul poporului pentru Instructiunea Publica
- Dar casa ?
- Si casa. Numai ca batrna 1-a rugat pe Boris Sergheevici sa astepte
pna joi.
- De ce ?
- Cine stie! L-a rugat si-atta tot. Boris Sergheevici a fost de acord. I-a
propus chiar sa ramna la ei. Las* sa lucreze si ea", spunea Boris
Sergheevici.
- Si dnsa ?
- N-a zis nimic. , - Atunci ramne aici ?
- Pai unde sa se duca asa batrna cum e...
- Da' de ce l-o fi rugat s-o lase pna joi la conac? ncerca sa afle Misa.
- De unde vrei sa stiu eu? si Korovin dadu din umeri. Hai, baieti,
trageti sfoara... Azi trebuie sa terminam cu magaziile, iar mine o sa
masuram pa-mntul.
Si cei doi baieti de la camin si vazura mai departe de treaba.
Misa ntelegea perfect de bine de ce batrna amina predarea conacului.
A doua zi trebuia sa soseasca Karagaev. Pesemne ca vrea sa se
sfatuiasca cu el sau poate vrea sa scoata din casa vreun lucru de
valoare.
Misa nsa nu-si mpartasi banuielile nici lui Korovin, nici lui Boris
Sergheevici. Cnd acesta din urma se ntoarse de la sovietul satesc,
baiatul se multumi doar sa-1 ntrebe :
- Cum ati reusit sa-i veniti de hac lui Serov?
- Ce Serov?... Silo" - si Boris Sergheevici clatina din cap.
- Cum adica Silo" ?
- E cel care v-a ncondeiat pe voi la ziar.
250
- Va sa zica el era *
- Da. Si a fost descoperit ca ia mita. Chiaburii aveau tot interesul sa nu
se nfiinteze comuna. si dadeau seama ca ar fi trebuit sa restituie
pamntu-rile luate cu japca. Atunci l-au mituit pe Serov. n schimbul
banilor primiti, Serov a eliberat adeverinta aceea prin care conacul era

declarat monument istoric, desi n-are nici o valoare istorica ! de altfel,

a si fost dat afara de la sectia guberniala de nvata-mnt.
- Prin urmare asa stau lucrurile! rosti Misa, taraganat. Aici e mna lui
Erofeev... si eu o banuiam pe contesa"...
Boris Sergheevici dadu din urnei i :
- Contesa" e si ea interesata. Se vede ca tinea
cu tot dinadinsul sa pastreze conacul pentru fostii
ei stapni. Chiar ea a fost aceea care a nlesnit nte
legerea dintre Erofeev si Serov. Trebuie sa stii ca
nevasta lui Serov e sora ei.
De-abia acum si dadu Misa seama cu cine o ase-muise pe nevasta lui
Serov. Fara ndoiala, cu contesa". Sigur! Doar ca asta e batrna, iar
cealalta e mai tnara...
Misa se gndi ce bine a facut ca nu s-a lasat intimidat de propunerile si
de amenintarile lui Serov. Daca l-ar fi ascultat si ar fi plecat cu
detasamentul de aici, atunci, fara voia lui, iar fi ajutat pe chiaburi si pe
fostii mosieri din sat. El l mirosise de la nceput pe Serov, a simtit
fatarnicia si atitudinea lui dusmanoasa. Asta nseamna ca el, Misa, are
simt politic. Nu-1 ghicise el si pe Erofeev ? Numaidect si-a dat seama
ncotro bat chiaburii... Desigur nsa ca toate acestea s-au dovedit mult
mai complicate dect si-a nchipuit el. Exista aici o nlantuire ale carei
verigi snt: Serov - Erofeev - Contesa" - barcagiul - Karagaev... E
posibil ca fiecare la rndul sau sa aiba un lant, cert este nsa ca toti
acestia snt legati prin interese comune. Apoi toate astea snt legate de
asasinarea lui Kuzmin si de nvinuirea lui Nikolai Rbalin de asasinat.
251
Oare sa-i spuna lui Boris Sergheevici despre Ka-ragaev? Sigur ca:
pentru Boris Sergheevici e important sa stie ca a aparut aici fostul
proprietar al conacului. Dar daca omul n verde- nu. e- fiul contelui ?
Daca nu e Kiaragaev ? Doar se mai nselasera ei si pna atunci. Lui
Misa i era teama sa nu greseasca din nou, sa- nu spuna lucruri care sa
nu corespunda adevarului... Mai bine sa astepte pna mine, ca sa se
convinga daca omul n verde este sau nu contele, si numai dupa aceea
sa vorbeasca cu Boris Sergheevici.
- Sa fitr cu bagare de seama- l avertiza-el -

Erofeev si ceilalti chiaburi au sa caute sa va puna

bete n roate.
Boris Sergheevici rse :
- Nu contam noi pe simpatia lor si, de fapt, nici n-avem "nevoie de ea.
Nu ne temem noi de ei! In schimb, ei se tem de noi. si dau perfect de
bine seama ca vor trebui sa-si ia ramas bun de la toate bogatiile
acaparate prin fel si fel de matrapazlcuri. Iar noi n-o sa le ngaduim
sa-si faca de cap aici n sat. Acest lucru ei l nteleg destul de bine. De
aceea se opun si. se vor mai opune. Daca vrei, poti sa te convingi de
cele ce spun chiar astazi.
- Dar ce e azi?' ntreba.< Misa;
- Deseara se va-tine o adunare. Daca vrei, vino cu tot detasamentul.
Veti avea o lectie intuitiva pe tema luptei de clasa.
Cap. 65
ADUNAREA
Detasamentul, in par, era prezent la adunare. Ii interesai pe toti. Afara
de asta, adunarea se-tinea.la club si, de bine de rau, ei se socoteau,
oarecum, sta-pnii lui: doar ei l amenajasera.
252
De obicei, ia adunare veneau numai barbatii; acum insa veni tot satul :
si barbati, si femei, si copii. Era mare zaduf, totusi multi purtau scurte
mblanite si pslari. Norii albastrui ai fumului de mahorca se ridicau n
sus, spre capriori. Tavanul lipsea : de fapt, clubul nu era dect o
magazie mare.
Pe scena se afla o masa mica, acoperita cu pnza rosie, la oare sedeau
Ivan Vasilievici, presedintele sovietului satesc, si Boris Sergheevici.
Presedintele se ridica si, cernd sa se faca liniste, spuse :
- Ceatateni (nu stiu de ce, dar la toate aduna
rile el pronunta ceatateni" n loc de cetateni, pe
semne pentru a parea mai solemn)... Ceatateni ! n
cepem sedinta. Exista o hotarre a autoritatilor de
la centru si anume sa nfiintam o comuna pentru
copiii fara familie, n fostul conac boieresc. Pentru
lamurire,.are cuvntul directorul comunei, Boris Ser
gheevici. Si am o rugaminte, ceatateni: sa nu se

fumeze.
Toti nsa continuari sa fumeze. Boris Sergheevici se apropie de
rampa. Taceau toti, atintindu-1 doar cu privirile.
- Tovarasi - ncepu Boris Sergheevici - comuna
pe care o organizam aici va fi alcatuita din fosti
elevi ai caminului de copii. In trecut acestia au fost
vagabonzi si unii chiar mici infractori. Va spun acest
lucru de la nceput, e bine sa stiti...
Boris Sergheevici tacu. In sala rumoarea crestea. La inceput se auzi
doar glasul potolit al mai multor oameni, apoi deodata ncepura cu
totii sa vorbeasca tare, sa faca galagie, pentru ca la urma sa se auda
strigatul speriat al unor femei :
- O sa ne prade si o sa ne casapeasca pe toti!
Strigase o femeie cu un copil n brate, nfasurata
ntr-o broboada nflorata.
- Da, tovarasi - continua Boris Sergheevici unii din ei au fost infractori, dar asta apartine tre
cutului. In cei ctiva ani petrecuti la caminul de
copii, ei au devenit de nerecunoscut. Au nvatat dife
rite meserii, fiecare si cunoaste si si iubeste mese
ria, au nvatat sa respecte colectivul. Pe scurt, ce
25J
mai la deal la vale: garantez pentru iiecare uin ei. De altfel o sa
vedeti : ntre dumneavoastra si baietii comunei vor exista cele mai
bune relatii. Nici dumneavoastra n-o sa fiti suparati de ei si sper ca
nici ei n-o sa aiba motive sa se supere pe dumneavoastra.
Dar pe masura ce Boris Sergheevici vorbea, murmurul crestea tot mai
mult. Misa observa cu atentie sala si vazu ca chiaburii, desi nu
vocifereaza, i atta pe ceilalti. Se adunasera n jurul lui Erofeev si n
jurul bacanului, alcatuind un grup mic, dar unit si nversunat.
Simtisera ca ntreaga adunare era de partea lor, caci nimeni nu dorea
nfiintarea comunei, deoarece se cam temeau ; se temeau mai cu
seama de baietii acestia despre care auzisera attea lucruri
nspaimntatore.

Misa suferea nespus vazndu-1 pe Boris Sergheevici cum statea

stingher pe scena, n fata adunarii ostile, care nu voia sa-1 asculte, ci-1
ntrerupea la fiece cuvint cu fel de fel de mpunsaturi si strigate
batjocoritoare. Era cu tot sufletul de partea lui, dar nu-l putea ajuta cu
nimic... Iar oamenii clin sala mormaiau, strigau, se framntau.
Femeile, mai ales, se agitau din cale-afara.
- N-avem nevoie de comuna voastra! strigau ele.
- Las' ca-i alungam noi pe banditii astia!
- Carati-va de unde ati venit!
Presedintele, Ivan Vasilievici, se ridica si striga :
- Ceatateni ! Liniste, liniste va rog! Sa-1 ascul
tam pe tovarasul, apoi o sa discutam. Muierilor,
lasati vorba. Altfel va dau afara !
Drept raspuns, se auzi un glas attat de femeie:
- Sa ncerci numai!... O sa te dam noi pe tine
afara !
Toata sala izbucni n rs. Galagia nu contenea, ci, dimpotriva, parca
sporea din ce n ce...
Boris Sergheevici continua sa ramna pe scena, dar fara sa spuna
nimic. Privea numai cu severitate, pe sub ochelari, la oamenii din sala.
254
Alunei Misa, Ghetika, Slavka si ceilalti baieti in-tervenfra ca n
adunarile de Ia scoala cnd galagia era de nesuportat: ncepura sa
scandeze:
- Li-nis-te !... Li-nis-te !... Li-nis-te !...
La nceput, glasurile lor se pierdura n vacarmul salii, dar apoi li se
alaturara si ceilalti copii ; si nu numai cei din tabara, ci si unii din sat,
asa ca pna la urma, vocile lor dominara sala.
Acest lucru era att de nou si de neasteptat pentru adunare, nct toti
tacura, uitndu-se nedumeriti la copii. Acestia continuau sa scandeze:
Li-nis-te! Li-nis-te !"... Iar oamenii continuau sa se uite la ei mirati.
Apoi deodata, la un semn al iui Misa, copiii ncetara scandarea tot asa
de brusc cum ncepusera... Boris Sergheevici se folosi de tacerea care
se nsta-pnise din cauza nedumeririi tuturor si ncepu :
- Doar si voi aveti copii ! Ii vad cum stan ala

turi de voi
si plimba privirea atenta si mustratoare de la o femeie la alta, cum
stateau ele tinndu-si copiii dinainte, si continua :
- Copiii vostri stau lng voi. li iubiti si aveti
grija de ei. Dupa adunare se vor ntoarce acasa
unde-i asteapta hrana, un asternut, un acoperis dea
supra capului, precum si o mna grijulie si dragas
toasa de mama. Atunci de ce snteti att de cruzi fata
de copiii aceia pe care razboiul, distrugerile Iui si
foametea i-au lipsit de toate : si de casa, si de fami
lie, si de tata, si de mama ? Va ntreb : cum puteti
fi att de cruzi si de nedrepti cu ei ? Cu ce s-au facut
ei vinovati fata de voi ?
Se opri, asteptnd raspuns. Dar toti tacura, nimeni nil raspunse. Se
fereau de privirile lui. Cteva femei aveau chiar lacrimi n ochi, pe
care cautau sa si le ascunda, prefacndu-se ca-si sufla nasul.
Baietii erau fericiti. Ce frumos a vorbit! 1-a dat gata !
Boris Sergheevici continua cu glas sever si patrunzator :
255.
- Acum tara noastra e saraca. Totusi. Puterea So
vietica a facut tot ce i-a stat n putinta pentru a
reda societatii pe acesti copii, pentru a-i educa si a
face din ei oameni cinstiti. Si nimeni n-o sa ne poata
mpiedica sa ducem la bun sfrsit aceasta actiune
nobila. Nici acei care nadajduiesc si asteapta ntoar
cerea mosierilor si cauta sa le pastreze conacele,
nici acei care au pus mina, prin viclesug, pe pamnturi si-i exploateaza pe altii.
Arunca o privire aspra nspre partea unde se gasea Erofeev, si toti cei
din sala se uitara ntr-acolo.
- Pe scurt - ncheie Boris Sergheevici - orga
nizarea comunei e un lucru stabilit. Nimeni nu va
putea sa schimbe aceasta hotarre. Ea e definitiva.
Am venit aici- nu pentru a va, cere aprobarea, ci pen
tru a chibzui mpreuna la felul n care o sa traim si

o sa lucram cu, totii laolalta. Daca vreti, sa discutam

aceasta chestiune, bine! Daca nu, pot sa plec. Dar
comuna se va nfiinta.
Erofeev ceru cuvntul. Iesi n fata, lnga scena, si scoase sapca,
aratndu-si chelia, si ncepu:
-- Tovarasul reprezentant a vorbit tare.bine despre copii. Si noi vrem
ca totul sa fie ct mai drept, ct mai pe placul celui de sus. Adica, nici
noi sa nu obijduim pe nimeni, dar nici pe noi sa nu ne obij-duiasca
altii. Tovarasul nsa n-a spus nimic de pa-mnt. Cum ramne cu
pamntul ? Aici e buba !
- Tabara nu pretinde pamntul nimanui - raspunse Boris Sergheevici ea va primi pamntul care apartine- statului si pe care-1 folosesc n
mod ilegal cetateanul Erofeev si nca alti ctiva cetateni.
- Nu numai eu, ci obstea ntreaga l foloseste - raspunse Erofeev,
cuprinznd ntr-un gest larg pe toti cei din sala.
Dar tocmai femeia care se napustise asupra copiilor din viitoarea
comuna striga acum:
- Si de ce arati spre noi ? ! Noi nici macar n-am
mirosit pamntul. asta! L-ai luat cu hapca, numai
pentru tine!
256
Fara s-o ia n seama, Erofeev continua :
- Pamintul ii stapnim dupa lege. Pot sa dovedesc
asta, am si acte de la gubernie.
Boris Sergheevici se uita din nou cu asprime la Erofeev:
- Cetatene Erofeev, acum stim ct te costa aceste
acte.
Erofeev fi arunca o privire cercetatoare :
- Nu ma dumiresc ce vrei sa zici.
- Atunci ai sa afli - i-o taie scurt Boris Sergheevici. Apoi, adresndu-se
celor din sala : Cetateni, rog sa se ridice n picioare toti cei care mai
folosesc acest pamnt.
Dar nu se ridica nimeni. Taceau cu totii. Doar un batrn spuse cu glas
scazut:

- Cinei foloseste?... Stim noi cine...

Atunci Erofeev ntinse bratele nainte, cu palmele n sus, si spuse;
- Pamntul l muncesc cu palmele astea. Nu snt
si eu un om al muncii ?
Femeia cu broboada sari de la locul ei si-i striga ;
- Ce fel de om al muncii esti tu, ma ? Minile tale
nu fac alta dect sa numere bani 1 Ne-ai facut robii
tai pe toti si acum li dai zor ca esti om al muncii!
Si iarasi ncepu harmalaia. Dar de data aceasta, furia oamenilor se
revarsa asupra lui Erofeev, a bacanului si a altor chiaburi. si adusesera
aminte de toate supararile de altadata, de toate nedreptatile si
'umilintele ndurate din partea bogatanilor din sat. Misa se uita la
mama Iui Jerdeai: ar trebui ca ea sa se ridice si sa spuna cum a
ndemnat-o Erofeev sa-si vnda pe propriul ei fiu. Dar Maria Ivanovna
statea spasita ntr-un colt, ntorcindu-si fata trista spre cei ce luau
cuvntul; ea nsa nu scotea o vorba. Presedintele Ivan Vasilievici lovi
cu dosul palmei in masa si ceru sa se faca liniste:
- Ceatateni! Nu va mai sfaditi! Chestiunea e
lamurita. Aici se va nfiinta o comuna formata din
tovarasi oare altadata au fost vagabonzi. Iar faptul
ca unii si apara pielea, asta-i o chestiune care-i pri-*j
17 - Pasarea de broax ,
257
veste personal. Dar ntreaga taranime muncitoare, si cei saraci si cei
mijlocasi, este cu tot sufletul pentru nfaptuirea acestei oauze comune.
De aceea l rugam pe Boris Sergheevici sa ne spuna cum si nchipuie
el ca se va desfasura munca pe care au s-o duca baietii viitoarei
comune. Asta ca sa stim n ce fel si n ce masura are nevoie de ajutorul
nostru.
Boris Sergheevici le nfatisa atunci viitoarea activitate a baietilor din
comuna : ce anume vor semana, ce fel de arbori vor planta ; vor avea
atelierele lor si gospodarii anexe si astfel ntreaga populatie din satele
vecine va avea numai de cistigat de pe urma comunei.
Poate ca Boris Sergheevici n-a reusit sa- i convinga pe toti, dar cei mai
multi si dadeau seama ca dreptatea e de partea lui si nicidecum de
partea bogatanilor care-i exploateaza pe ei.

Baietii erau n al noualea cer. Ce vorbe minunate .rostise Boris

Sergheevici ! El le nfatisase un tablou att de atragator al viitoarei
comune, nct, ascultn-du-1, ar fi dorit si ei sa ramna aici si sa
ntemeieze, pe un loc ntelenit, o gospodarie noua, o gospodarie de
tip nou, comunist", cum se exprimase Boris Sergheevici.
Cap. 06 VULTURUL BARBOS SAU ZAGANUL
Adunarea se terminase. Era noapte. Ploaia ncetase, iar pe cerul senin
straluceau mii de stele. Si eind,; prin ntuneric, copiii se izbeau de
vreo tufa sau de vreun copac, de pe frunze si ramuri se scuturau
picaturi de ploaie.
Boris Sergheevici si Misa mergeau n urma celorlalti. Din fata razbeau
piia la ei, prin bezna, larma copiilor, strigatele lor, rsul zgomotos al
Zinei Kru258
glova, mormaitul suparat al lui Kit si glasul plin de indignare al lui
Beaska.
- Va rog sa-mi spuneti, Boris Sergheevici - i
se adresa Misa - daca ar apare asa, deodata, fostul
proprietar al mosiei, oare el ar putea sa se opuna
nfiintarii comunei ?
Boris Sergheevici rse ncet:
- Cum ar putea el sa ne. stea n cale ? Mosia doar e confiscata, ea
apartine statului.
- Dar dumneavoastra stiti unde se afla acum fostii conti ?
- Batrinul conte a plecat n strainatate nca nainte de revolutie ; cel
tnar nsa nu se stie pe unde o mai fi. De altfel, ce importanta ar avea
asta ?
Misa tare ar mai fi vrut sa-i spuna ce nsemnatate ar avea acest lucru,
dar se stapni. Daca mine se va convinge ca omul n verde e contele
Karagaev, atunci o sa-i spuna negresit.
- Dumneavoastra v-ati interesat vreodata de blazonul contilor ? ntreba
Misa. Mai precis, as vrea sa va ntreb ce anume pasare credeti ca este
cea de pe blazon ?
- Blazonul reprezinta un vultur. Judecind dupa cap, ar fi un zagan sau
un vultur barbos, cum i se mai zice. Ceva intermediar intre vulturul

obisnuit si condor, o specie care marcheaza trecerea de la unul la altul.

E adevarat ca specialistii carora m-am adresat au sustinut ca trupul e al
unui vultur obisnuit, capul nsa, fara ndoiala, e de vultur barbos.
Poftim - si scoase din buzunar un bloc-notes - am nsemnat toate
trasaturile caracteristice ale acestuia : capul mare, tesit n fata,
proeminent la spate. E acoperit cu puf si peri aspri, asemanatori
penelor. Ciocul e mare si ndoit ca un cirlig, iar radacina lui. e
nconjurata de niste tepi care acopera partea de jos a ciocului. De
aceea zaganul se mai numeste si vultur barbos".
Misa l asculta atent pe Boris Sergheevici. Toate acestea nsa nu-i
spuneau nimic. Zagan, vultur barbos, jumatate condor... Degeaba, nu ntelegea nimic. Tot halzan, vultur
hoitar sau curganic spune mai mult. Zagan nu-ti spune nimic. Oare sa
fi dat ei gres cu vulturul ? Daca-i pus acolo numai asa, fara sa aiba o
semnificatie anume ? Atunci presupunerile lor ar avea tot atta valoare
cit si itinerarul de pe schita.
Totusi Misa socoti de cuviinta sa mpartaseasca cele aflate de la Boris
Sergheevici att lui Ghenka ct si lui Slavka. Cind tabara se linisti, el i
chema ncetisor afara din cort si, lundu-i deoparte, le spuse:
- Ascultati, baieti ! Boris Sergheevici spune ca pasarea asta are capul
unui zagan sau vultur barbos, cum i se mai zice.
- Ei, si ce-i cu asta ? sari Ghenka, care nu mai avea astmpar. Eu n-am
spus ca are capul deosebit de cel al unui vultur obisnuit ? Poate sa fie
si un cap de vultur barbos, nu zic ba ! Dar ce nsemnatate poate avea
asta ? De altfel, este totusi un vultur obisnuit.
- Dar schita ? staruia Misa. Acolo capul e complet negru, spre
deosebire de trup si de picioare. Capul, pesemne, are o nsemnatate
deosebita. Si e capul unui zagan, al unui vultur barbos.
Ghenka, nerabdator, dadu din umeri:
- Nu stiu, nu stiu ce rost ar avea aici un vultur
barbos. La noi, in Rusia, aproape ca nici nu exista din
astia. Se mai intilnesc citeodata in Caucaz sau n
muntii Himalaia. Daca vrei sa stii, vulturul barbos traieste la mai mare
naltime dect orice alta pasare de munte: n regiunea gheturilor, a

zapezilor vesnice, si-si face cuibul numai pe stnci. Dar ce stnci se

gasesc pe la noi ? N-avem nici o stnca aici!
- Cum n-avem ? Dar stnca pe care ne-am cata
rat azi ?
Ghenka izbucni in rs :
- Aia numesti tu stnca ?. Nu pricepi ?. Ei si fac
cuibul pe niste stnci uriase.
260
- Asta n-are nici o importanta - spuse hotarit
Misa. Gndeste-te insa ce bine se potriveste: vulturul
reprezinta rul Halzan, capul lui - stinca de lnga
Halzan, iar ghearele unui vultur curganic - un
mormnt linga stnca. ntelegi ? Halzan - stnca mormfnt.
Slavica casca zgomotos. i era tare somn. Si la drept vorbind, era satul
de presupuneri. Nu mai credea n nici una din ele. Un vultur, apoi
altul, si tot asa la nesfrsit. Daca secretul ar fi depins de vulturi, de
mult s-ar fi gasit diamantul. N-or fi fost ei chiar att de prosti toti acei
care l-au cautat pna acum.
- Pai noi am fost azi pe stinca si doar n-am vazut nici un fel de
mormnt - spuse Slavka si casca din nou.
- Da, n-am vazut - rosti Misa, cu aprindere - dar nici n-am cautat!
Trebuie sa mergem si sa cercetam amanuntit stnca.
- Cnd sa mergem ? ntrebara speriati Ghenka si Slavka.
- Chiar acum ! Numaidect!
Baietii insa refuzara categoric sa mearga sa cerceteze stinca. Si daca ar
merge, ce mare scofala ar face ? Ca doar acum, noaptea, nu se vede
nimic!
- Prin urmare nu vreti ? i ntreba amenintator Misa.
- Nu I raspunsera hotarti Ghenka si Slavka.
- Si daca va ordon ?
- N-ai nici un drept - i raspunse Slavka. Daca ar fi n joc
detasamentul, atunci ai avea dreptul sa ne ordoni. Dar aici e o
chestiune particulara.

Un timp discutara aprins daca Misa are sau nu dreptul sa le ordone.

Fiecare ramase la parerea lui: Ghenka si Slavka refuzara categoric sa
mearga la stinca.
Atunci Misa apela la ratiunea lor, le reprosa ca snt lasi, ba chiar i
ameninta ca se va duce singur, pe urma le dadu toate asigurarile ca vor
avea un succes deplin, le arata ca mine poate va fi prea tr261
ziu, caci o sa le-o ia nainte contele. Dar totul fu rt zadar. Slavka nu
mai credea n nimic, iar Ghenk nu voia sa auda de nici un fel de
vultur barbos - pur si simplu ii apuca furia cnd auzea de condori* Si,
n afara de asta, le era tiare somn la amndoi.
Vrnd-nevrnd, Misa trebui sa cedeze, dar le ceru sai promita ca a doua
zi se vor duce neaparat la stnca. Ghenka si Slavka fagaduira in mod
solemn ca vor merge.
- Dar - tinu sa precizeze Ghenka - te rog sa tii cont de faptul ca vulturii
gryphus ai lui Beaska n-au nici un rost.
Cap. 67 CONTELE KARAGAEV
Miercuri !
Boris Sergheevici, KoTovin si baietii viitoarei comune, se dusera sa
masoare pamintul. Copiii, condusi de Zina, plecasera la club. Misa,
Ghenka si Slavka urmareau atent tot ce se petrecea la conac.
Contesa" nu plecase la oras. nseamna ca se va nllni cu omul n
verde aici, la conac. El va sosi cu trenul de zi, la ora doua dupa masa.
Misa ii ordona lui Ghenka sa fie la ora aceea la gara.
Cam pe la unu si jumatate, contesa" iesi din casa. Misa si Slavka se
luara ncetisor dupa dnsa. Contesa" lasa n urma parcul si, trecnd pe
la marginea unui crng, iesi la riu, ceva mai sus de sat.
Aproape n aceeasi clipa aparu omul in verde, care se apropie de mal.
Dar Ghenka nu se zarea nicaieri, nseamna ca omul n verde nu
coborse din tren la halta din sat, ci cu o statie mai nainte.
Avea nfatisarea unui vilegiaturist care venise in plimbare. Purta o
haina usoara de vara de culoare
2*a

verzuie, pantofi galbeni si o sapca de culoare deschisa. Tn mna tinea

un buchet mic de flori de cmp.
Omul n verde o saluta pe contesa" si, discutnd, o luara pe malul
rului n directie opusa conacului. Lui Misa si Slavka nu le ramnea
altceva de facut dect sa mearga si ei pe Unga mal, avnd grija sa nu-i
piarda din ochi. Nu puteau nsa auzi ce vorbeau.
Tot pe aceeasi carare, omul in verde si contesa" se ntoarsera din
drum, oprindu-se n apropierea baietilor.
-r Cnd te ntorci ? ntreba omul n verde.
- Peste vreo patruzeci de minute.
- Am sa astept aici.
Contesa" se ndrepta spre debarcader, iar omul In verde disparu n
tufisurile de pe mal, si scoase hainele si se arunca n apa. Se auzea,
cum se balaceste, cum plescaie, cum loveste apa cu palmele, cum
pufaie pe nari. Apoi iesi pe mal. Dincolo de tufe se auzi fosnetul unui
ziar, apoi totul se linisti.
Baietii stateau pititi ntre tufe, fara sa clipeasca. Timpul se scurgea
anevoie. Soarele ncepuse sa coboare spre asfintit. Prin iarba rasuna
triitul greierilor, iar sus, n naltul cerului, se rotea o ciocrlie.
Omul n verde se ridica. Pesemne se mbraca...
.n sfrsit, aparu si contesa". Omul n verde, mbracat, cu parul ud si
lucios pieptanat cu ngrijire, iesi n ntmpinarea ei.. Se oprira amndoi
foarte aproape de baieti.
- M-am nteles cu el - spuse contesa".
- Cti oameni ?
- El si nca doi din padure.
- Si cnd o sa fie la locul indicat ?
- Peste o ora.
Necunoscutul ridica ochii spre soare, apoi si privi ceasul.
- ,Sa vina mai bine peste trei ore.
- .Bine, am sa le spun.
- Cu lopeti si trnacoape.
.- Bine....Eu le-am trimis, de altfel. Ej aveau doar doi. saci plini cu
tot felul de instrumente... Numai'
263

ca... Alexei... vreau sa te previn: barcagiul te banuieste.

- La ce te referi ?
- Ei, la... chestia aia cu Kuzrnin..,
- Dar de unde stie el cine sint eu ?
- Barcagiul nu stie asta. El mi-a spus doar att: Pe Kuzmin 1-a oniort
omul cu care te ntlnesti dumneata la muzeu".
- Te-a urmarit ?
- Da. E convins ca eu ii tainuiesc locul adevarat Sa stii ca e un om
inteligent si primejdios.
- Si eu sint primejdios.
- Alexei ! Cum s-a ntmplat... cu taranul acela... Kuzmin ?...
Baietii ascultau cu sufletul la gura, straduindu-se din rasputeri sa nu le
scape o vorba. Karagaev dadu din umeri:
- M-am ntilnit fata n fata cu el. M-a recunoscut. Ar fi putut sa ma
denunte. Ce trebuia sa fac ?... Un mujic mai putin pe lume.
- Dar pe Ribalin l elibereaza.
- N-au dovezi mpotriva lui. Dar nici mpotriva mea n-au. Ei, trebuie
sa ispravim cit mai repede toate astea 1 Chiar azi 1
- Dumneata esti convins ca asta e locul ade-J varat ?
- Fara ndoiala. Si cnd te gndesti cti ani ne-a dus de nas dobitocul!
Contesa" interveni cu glas smerit:
- Nu vorbi n felul acesta, Alexei. Doar e tatal dumitale... Si-apoi e
mort. Doamne, cind ma gndesc!...
- Sa lasam vaicarelile! se rasti nciudat Kara-gaev. Cei mai frumosi ani
din viata mi i-am pierdut cautnd aceasta piatra ! Am ramas n Rusia !
Fire-ar al dracului 1 si se lovi cu palma peste frunte: Cum de nu m-am
gndit sa deschid cavoul de linga sttnca ?! Ce idiot!
2#f t
Misa l fulgera pe Slavka cu o privire plina de repros. Va sa zica era
adevarat: stnca - cavoul... Iata deci semnificatia vulturului barbos...
Lui Slavka nu-i ramnea altceva de facut dect sa clipeasca vinovat din
ochi.
- Totusi, ar fi mai bine daca ne-am descurca fara barcagiu si oamenii
lui - spuse contesa".

- Nu merge, cavoul este acoperit cu lespezi de piatra. Singur nu-i chip

sa-1 deschid. Am ncercat eu,
-- Dar ar putea sa te omoare.
- Sint narmat.
Un timp tacura, apoi Karagaev rosti: - Acum du-te. Da-Ie de stire:
peste trei ceasurU
Cap. 68 CAVOUL
Asadar, trebuie sa actioneze ! Si sa actioneze cf mai hotarit si fara
zabava.
Misa nu le reprosa nimic lui Ghenka si Slavka. Parca mai aveau acum
timp de vorba ?! Doar n clipa cnd contesa" si Karagaev disparura, el
se ntoarse catre Slavka si-1 ntreba :
- Ei, ce zici ? E o chestiune particulara" ?
- Nu, nu-i particulara - raspunse Slavka, rusinat.
Si Ghenka fu de aceeasi parere. El i astepta pe baieti n tabara,
deoarece nu-1 ntilnise pe omul n verde la gara. Dar l vazuse
cobornd din tren pe judecatorul de instructie. ncotro o apucase nsa,
Ghenka n-ar fi putut-o spune. Judecatorul de instructie coborse din
tren si disparuse nu se stie unde.
- Pacat ca n-a venit n tabara - zise Misa. Doar
stim acum cine-i asasinul. Nu-i de glumit! Ghenka,
repede-te pina n sat si vezi daca nu-i acolo.
Ghenka dadu fuga n sat, dar nici urma de jude* cator.
265
Baietii erau grozav de agitati. Ce trebuiau sa faca ? Sa se duca la
stnca, n-avea rost. N-o sa-i mai poata lua nainte contelui. Nu le
ramnea dect sa-i povesteasca totul lui Boris Sergheevici.
Acesta i asculta cu multa luare-aminte pe baieti. Erau lucruri atit de
neobisnuite ! Dar nu rosti o vorba ; nu le arata prin nimic ca s-ar ndoi
de cele spuse de ei. El se ridica si zise doar atit :
- Trebuie sa mergem!
ntregul detasament porni spre lunca Halzin. Chiar si Kit refuza n
mod categoric sa ramina de serviciu la bucatarie. In drum, Boris
Sergheevici l lua si pe presedintele sovietului satesc si nca doi tarani
oa martori.

Dar vestea ca va fi dezgropata comoara de pe Hal-zan zbura prin tot

satul. Nici nu ajunsese detasamentul la locul cu pricina, ca i si ajunse
din urma o multime de tarani, printre care putea fi vazut si doctorul.
nseamna ca vestea se dusese pna n satul vecin'.
Nu trecu mult si n jurul slncii se strinse o multime de oameni. Misa l
zari pe barcagiu si pe cei doi flacai din padure. Dar omul n verde nu
era acolo.
Stnca avea o clina abrupta. Cealalta, n panta mai domoala, era
presarata cu pietre de diferite marimi. Aproape de virf zaceau trei
bolovani mari. Ca sa poti ajunge acolo, trebuia mai nti sa ocolesti
bolovanii. Cercetncu-i, Misa si Boris Sergheevici observara sub ei
urme proaspete de sapa sau de trnacop : cineva ncercase sa-i
urneasca din loc.
Boris Sergheevici chema pe presedintele sovietului satesc si ctiva
tarani. Sapele si trnaeoapele intrara n functiune si pamintul de sub
bolovani fu scos. Boris Sergheevici striga multimii sa se dea la o parte
si, unul cite unul, bolovanii se rostogolira din . vrful stncii. Piatra
funerara iesi la iveala. Asa cum era ea toata acoperita de muschi si
iarba, cu. greu ti puteai da, seama ca este o lespede de mormint. Dar
266
jur mprejurul ei pamintul fu scos si acum se vedea bine
- Strica mormnlul - ofta Erofeev. N-o sa iepe.
dumnezeu asemenea faradelege.
Unul dintre tarani rise :
- Dar mormnlul nu-i acolo unde s-ar cuveni. Ar
trebui sa fie la cimitir, si el poftim unde s-a cocotai!
Facindu-se loc n jurul lespezii, o ridicara apoi cu niste drugi de fier.
Sub ea se deschidea o cripta nu prea mare... Multimea cludu navala
acolo. Toti voiau sa vada ce se afla nauntru.
- Cetateni, dati-va la o parte - spuse presedin
tele - o sa va aratam la toti !
In clipa aceea se apropiara de stinca contesa" si omul in verde.
Nimeni nu-i observase, toti fiind preocupati de cavou.

Numai Misa si barcagiul nu-i slabeau din ochi. Se vede ca si Erofeev

l recunoscu numaidecit pe tnarul conte, caci nu-si mai lua ochii de la
el.
In cripta de sub lespede se afla o caseta neagra de metal. Boris
Sergheevici o ridica. Era ncuiata. Cu o piatra sparse lacatul si o
deschise. nauntru se gasea o brosa cu nestemate stralucitoare, avnd in
mijloc un diamant de o marime neobisnuita...
Boris Sergheevici ridica in sus brosa si-o arata multimii.
Deodata, dnd lumea la o parte, omul in verde, urmat de contesa" se
apropie de Boris Sergheevici.
- Aceasta caseta mi apartine - spuse contesa".
- Tot ce se poate - ii raspunse politicos Boris Sergheevici.
- Va rog sa mi-o dati - continua contesa", n-tinznd mina.
Dar Boris Sergheevici nu i-o dadu :
- Asta nu pot s-o fac. Caseta va fi predata auto
ritatilor si dupa aceea n-aveti dect sa va formulati
pretentiile.
Dar deodata se petrecu un lucru extraordinar. Necunoscutul smulse
caseta din minile lui Boris Ser*>7
gheevici. Faptul acesta era att de surprinzator si de neobrazat, nct
toti ramasera ncremeniti si dezorientati. Boris Sergheevici pali:
- Ce nseamna asta? Da-mi-o
numaidect napoi! si pasi spre
Karagaev.
Karagaev scoase atunci din buzunar un pistol. Multimea, speriata, se
dadu n laturi, iar Karagaev, tinnd ntr-o mna pistolul, iar n alta
caseta, ncepu sa se retraga ncet spre poalele stncii. Dar cnd ajunse
aici, rasuna un strigat puternic ca o comanda : ~
- Jos arma !
Karagaev se ntoarse. In spatele lui se afla judecatorul de instructie
nsotit de doi ostasi. Linga acestia statea Nikolai Rbalin. EL se uita la
Misa si-i zimbi prieteneste, asa cum zmbea el ntotdeauna...
Cap. 69 LIN BrLANT SI CiTEVA LIPSURI

In fiecare zi soseau noi grupe de baieti n comuna. Inventarul necesar

fu adus de la gara cu caruta. Baietii reparara' casa, construira magazii,
soproane, amenajara ateliere.
Iar micul nostru detasament trebuia sa se pregateasca de plecare. Luna
august aurise frunzele copacilor ; noptile fiind mai lungi si racoroase,
nu se mai putea dormi n corturi.
De altfel izbutisera n tot ce ntreprinsesera. Nikolai Rbalin fusese
achitat. Misterul pasarii de bronz era dezvaluit. Conacul apartinea
acum coloniei. Alfa268
betizasera doisprezece oameni si organizasera n sal un detasament de
pionieri.
In ultimele zile, copiii ajutau cu rivna celor din comuna. Kit, cel putin,
nu mai parasea bucataria. Dar toti si dadeau seama ca e timpul sa
plece. Noii sositi planuiau sa aranjeze altfel gradina, dar, din
delicatete, ei nu spuneau ca i mpiedica corturile. Baietii insa
ntelegeau si singuri. Ar fi putut sa si le mute in alta parte. Dar daca tot
trebuie sa le siringa, atunci sa le strnga de tot.
Le parea rau sa se desparta de sat, de conac, de comuna.
- Sa veniti neaparat si la anul - le spunea
Nikolai Rbalin - va ajutam din nou la tmplarie.
O sa facem un alt club, mai calduros, ca sa-1 putem
folosi si iarna.
Erofeev ofta cu iprecrizie :
- Da, ati lucrat bine, baieti, va multumim, ne-ati
ajutat obstea. Si ati aparat un om nevinovat...
Dar ochii lui mici i priveau fatarnic si dusmanos. Nu izbutea sa insele
pe nimeni.
Pictorul anarhist spuse ca si el pleaca la Moscova.
- Acolo omul cu talent se simte la largul lui spunea el - are posibilitatea sa se afirme. Teatre,
fresce, fatade... Voi, baieti, daca aveti nevoie sa va
lucrez ceva la scoala, o fac cu cea mai mare placere.
Misa nsa se grabi sa-1 asigure ca la ei la scoala toate snt puse la
punct.

Copiii urmau sa plece la Moscova cu trenul de seara. si strnsesera

corturile, paturile si si mpachetasera lucrurile. nainte de plecare,
aprinsera un foc mare de tabara, ca de ramas bun.
La foc venira toti baietii comunei, in frunte cu Boris Sergheevici,
precum si copiii din sat.
Misa deschise adunarea cu urmatoarele cuvinte
- E ultimul nostru foc de tabara ! Se cuvine sa
facem un bilant al activitatii noastre. Dar mai bine
sa vorbim nu de ceea ce am facut, ci de ceea ce n-am
reusit sa facem. Asta le va fi de folos celor care ramin
aici. Cine ia cuvntul ?
2bS>
Primul se nscrise Slavka :
- Noi am organizat aici un detasament de pionieri, dar s-au nscris
numai treizeci si doi. E putin ! Toti copiii din sat ar trebui sa. fie
pionieri.
- De asemenea, nici n ceea ce priveste alfabetizarea n-am lucrat prea
bine - spuse Zina Kruglova. Numai doisprezece oameni am reusit sa
alfabetizam. Ar trebui nsa ca tot satul sa nvete carte.
- Satul nu are spital - adauga Beaska. Oamenii snt nevoiti sa se duca
n satul vecin. Sa nu uitam ca medicina e o arma puternica de lupta
mpotriva prejudecatilor religioase.
- Legaturile noastre pe plan international snt foarte slabe - spusera
Igor si Seva. Am scris doar doua scrisori pionierilor germani. Dar
fascismul a nceput clin nou sa ridice capul. Sa acordam mai multa
grija relatiilor noastre internationale.
Dupa ce toti luara cuvintul, Misa ncheie :
- E adevarat tot ce s-a spus aici. Dar noi speram
ca noua comuna va duce la bun sfrsit ceea ce am
nceput noi. Si nca mai bine dect noi.
Boris Sergheeviei i asigura n numele comunei ca ei vor nfaptui din
plin tot ceea ce ncepusera baietii.
- Si cu asta am ncheiat - anunta Misa. Putem
pleca.
Dar Ghenka striga deodata :

- Nu, nca nu ! A mai ramas un hicru neterminat!

- Ce anume ?
- Va amintiti, Misa ne-a citit cindva niste versuri. Versuri destul de
bune, numai ca lipseau ultimele doua stihuri. Le-am scris eu.
- Da-i drumul, spune-le - l ndemna Misa - dar mai repede.
Se cam rusina auzindu-1 pe Ghenka pomenind de versuri. El crezuse
ca baietii au uitat de ele.
- Ascultati - si Ghenka facu un pas napoi.
Ultima strofa a versurilor lui Misa ncepea asa :
Lupta-i la nceput, azi noi tinem ciocanul. Mai zace-n lanturi globul
p&mintesc...
270
Aici se sfrsea poezia... liu propun s-o terminam n felul urmator :
Dar slntem tineri si-om zdrobi tiranul.
'Nainte, tovarasi, dupa mine, cu-avint muncitoresc t*
tihenka ntinse bratul nainte, parca chemindu-i pe toti s-l urmeze. Un
asemenea sfirsit insa nu era pe placul copiilor.
- De ce tocmai dupa tine" ? l ntreba careva. Esti tu att de vrednic ca
sa te urmam noi cu totii ?
- Miroase a plagiat - spuneau altii. Primul vers e luat din cntecul
Noi, fierarii..." Si aici ca si acolo se spune: ...si-om zdrobi tiranul".
Si-apoi rima e aceeasi: ciocanul-tiranul...
- E si mai prost dect la mine ! spuse Misa. Dar o s mai cizelam noi
versurile acestea la Moscova. Desigur, cine o vrea sa le faca. Si-acum
sa ne grabim, sa nu pierdem trenul.
Boris Sergheevici se oferi sa le dea o caruta care s le transporte
lucrurile pna la gara, dar copiii refuzara. Doar nu sint niste papalapte, pot ei sa le duca si singuri.
Copiii si pusera n spate tot avutul lor modest. Detasamentul se alinie
si o porni in formatie spre Rara.
Moscova. IS'55-IH50.
CUPRINS
ARTEA NTfI - Fugarii
'ARTEA A DOUA - Urmarirea

'ARTEA A TREIA - Mlastina GolighlnscaU

ARTEA A PATRA - Muzeul etnografic
ARTEA A CINCEA - Taina pasarii de bronz
Pag.
s
56 107 164 210
Redactor responsabil Tehnoredactor i C. VULCANESCU
Dat la cules 23.IJ.J062. Bun de //par 4.12.1002. Apitut 1962.
Comanda nr. 6/6J. Tlrai 40. ISO. Brosate 38.100 -:- Jeao/e 2060.
H/rt/e llpar de 50 g/m' 510X840/10. Colt tdiloilale 13,2. Coli de llpar
17. A.T. 2888. C.t. pentru bibliotecile mici 8IA)(!1)
Tiparul executat sub comanda nr. 21.211
t
Combinatul PoligraJic Casa Sclnteii, Plata Sein
teii nr. 1, Bucuresti - R.P.R.