Sunteți pe pagina 1din 2

Terapia cognitiv-comportamentala

Bazele abordarii au fost puse de Aaron Beck, care a elaborat atat o teorie structurala
asupra depresiei, cat si o teorie psihologica care a fost definitivata de A.T. Rush si
colaboratorii sai.
Abordarea cognitiv-comportamentala leaga cognitia persoanei de comportamentul ei,
considerand ca felul de a se comporta al unui individ intr-o anumita situatie depinde de
caracteristicile situatiei si de modalitatea in care acesta o interpreteaza. Corolarul acestei idei
este ca, pentru a schimba comportamentul ineficient al persoanei, trebuie sa intervenim
asupra felului in care persoana interpreteaza situatiile.
Conform acestei abordari, probleme din sfera psihica sunt un rezultat al
predominantei gandurilor negative si a convingerilor disfunctionale, astfel incat, in
tratamentul acestora se urmareste identificarea si inlocuirea acestora cu altele pozitive,
realiste si functionale
Terapia-cognitiv compotamentala reprezinta un ansamblu de tehnici bazate pe teoriile
invatarii si pe descoperirile psihopatologiei cognitive. Ea este o terapie de scurta durata
focalizata pe rezolvarea problemelor, cu rezultate evidente, centrate pe ameliorarea sau
vindecarea unor simptome neuropsihce sau psihosomatice. (Holdevici, I., 2005, p.10).
In acest domeniu exista mai multe orientari si cadre teoretice care impartasesc cateva
afirmatii esentiale ce justifica gruparea lor sub aceeasi denumire. In conceptia cognitivcomportamentalistilor toate comportamentele, adaptative sau neadaptative sunt rezultatul
unor scheme implicite care sunt mai mult sau mai putin constiente si inglobeaza structuri
cognitive si sisteme de prelucrare a informatiilor.
Procesele terapiei sunt structurate si limitate in timp, recunosc legaturile dintre cognitie si
afect, iar pentru a fi eficienta trebue sa se stranga dovezi impotriva cognitiilor disfunctionale
si sa le inlocuiasca cu ganduri mai realiste si mai adaptative. Integrand procesele cognitive
interne in schema behaviorista clasica stimul-rectie, terapia comportamentala contemporana
gaseste din ce in ce mai multe elemente comune cu terapia cognitiva incat sintagma terapie
cognitiv-comportamentala este tot mai frecventa in vocabularul psihoterapeutilor

Managementul crizelor in relatiile de cuplu


Autorii Dainto, Baucom, Epstein si Dutton(1998) subliniaza faptul ca problemele
aparute in cadrul relatiilor de cuplu reprezinta factori stresanti de o importanta majora, care
conduc la tulburari psihopatologice cum ar fi depresia si anxietatea. Conflictele dintre
parteneri au de regula un caracter cronic si reprezinta modele repetitive de interactiuni
negative cum ar fi solicitare-retragere sau evitare reciproca.(Christensen, 1988, Epstein,
Baucom si Rankin, 1993).
Modelul ABCX al crizei familiale descris de Hill(1949, 1959), precum si alte modele
mai recente stau la baza demersului terapeutic specific situatiilor de criza familiala.In cadrul
acestui model, este realizata distinctia dintre evenimentele de viata care forteaza cuplul sau

familia sa se adapteze si situatia de criza caracterizata prin dezorganizarea rezultata din


incapacitatea membrilor cuplului de a se adapta la stres.