Viorel Badescu

VIOREL BADESCU
Facultatea de lnginerie Mecanici

UNIVERSITATEA "POLITEHNICA"
BUCURE~TI
ELEMENTE DE TERMODINAMICA
TEHNICA $1 MA~INI TERM ICE
MATRIX ROM
Bucurefl:i 2005
MATRIX ROM
C.P: 16-162
06251 0 - Bucure~ti
tel. 021.4113617
fax. 021.4114280
e-mail: office@matrixrom.ro
www.matrixrom.ro
ISBN 973-685-859-6
Despre autor
Viorel Badescu este absolveot al Facultatii de Mecanica a Institutului Politehnic din

Bucurcsti (actuala Universitate Politehnica) si a sustinut teza de doctoral Ia Facultatea
de Energetica din acccasi uoiversitatc. Arc experienta de cercetator in domeniul
mecanicii fluidelor si al teoriei elasticitatii si de cadru didactic in doroeniul
tennodinamicii ingineresti. ln prezent este conferentiar Ia Catedra de Tennotehnica,
Masini Termice si Frigorifice din cadrul Universitatii Politehnica din Bucuresti.
Directiilc principale de cercetare trecute si prezente sunt tennodinaroica si fiZica
statistica, termodinamica aplicata, energia solara si aplicatiile acesteia, cercetarea si
colonizarea spatiului cosmic, macroiogineria. A publicat si corounicat peste doua sute
de lucrari stiintifice si unsprezece carti. A fost recoropensat cu patru preroii pentru
activitate stiintifica, printre care Preroiul Acaderoiei Romane pentru Fizica pe anul
1979.
Cuprins
Despre autor...................................................................................................................v
Prefata.......................................................................................................................... vii
CAPITOLUL 1. NOTIUNIINTRODUCTIVE
1. SCOPUL SI METODA DE STUDIU A TERMODINAMICII ........................ l
2. NOTIUNI UZUALE .............................................................................................. 1
2.1. SISTEM .............................................................................................................. 1
2.2. PROPRIETATI, STARE, PROCES, ECHILIBRU ....................................................... 2

2.3. ENERGIE ............................................................................................................ 3
2.4. UNITATI DE MASURA ..................... ........... ............ ........ .................................... 4
2.5. LEGI CONSTITUTIVE .......................................................................................... 5
3. LUCR U MECANIC. CALDURA. TEMPERATURA ...................................... 6
3.1. DEFINITll ............................................................................... ............................ 6
3.2. PRINCJPIUL ZERO AL TERMODINAMICII ............................................................. 6
3.3. MARIMI DE STARE Sl MARJMI DE PROCES. D!FERENTIABILITATE .... .... ............. 7
3.4. CALDURA SI LUCRU MECANIC .............................. ............................................ 8
3.5. SCAR! DE TEMPERATURA Sl TERMOMETRE ....................................................... 8
3.6.LUCRU MECANIC IN TERMODINAMICA ............................................................. I I
3.6.1 Lucrn meconic de deplasare ..................................................................... /1

3. 6.2 Lucrn meconic a/ forte/or de frecare cu o suprafata so/ida ..................... 12
3.6.3 Lucrn meconic tehnic (lucrn meconic Ia arbore) ..................................... 13
3.6.4 Lucrn meconic de dislocare ...................................................................... /4
3.7. PUTERE ........................................................................................................... 15
CAPITOLUL 2. PRINCIPIILE TERMODINAMICII

1. PRIMUL PRINCIPIU AL TERMODINAMICII ........................................... 17
1.1. ECHJVALENTA IN SENS RESTRANS DINTRE LUCRU MECANJC SI CALDURA ...... 17
1.2. PRIMUL PRINCIPfU AL TERMODINAMICII PENTRU SISTEME INCHISE................ l8
1.2.1 Cazul procese/or cic/ice............................................................................ /8

1.2.2 Cazu/ procese/or ne-ciclice ...................................................................... 19
1.3. PRIMUL PRINCJPfU AL TERMODINAMICII PENTRU SISTEME DESCHISE ............. 21
Cuprins
II
1.4. RELATIA OINTRE PRTNCIPIUL TNTAI AL TERMODINAM ICII PENTRU SISTEME

DESCHISE SI RELATIA LUI B ERNOULLI ..... .. ... ... ... ....... .... ........................... ...... ............ 24
2. PROCESE REVERSIBILE SI IREVERSffiiLE ............................................ 25

2.1. CARACTERISTICI GENERALE ..... ....................... ........ .... .. .. ...... .. ..... ... ... ............ 25
2.1.1 Consecinta I . ............................... ....... ...................................................... 26
2.1.2 Consecinta 2 ............................................................................................. 27
2.1.3 Consecinta 3 . ............................................................................................ 28
2.1.4 Alte definitii............................................................................................... 28
2.2. EXEMPLE DE PROCESE IREVERS IBILE ............... ....... ......... ...... ...... ............ .. ..... 28
2.2.1 Frecarea mecanica (ireversitatea externa) ......................... ..................... 28
2.2.2 Transfer de caldura Ia diferentaftnita de temperatura (ireversibilitate
externa) .................................. ................................................................................. 30
2.2.3 Viscozitatea si/sau acceleratie nenula (ireversibilitati interne) ............... 30
2.2.4 Expansiune Iibera (ireversibilitate interna) ............................................. 33
2.3. PROCESE IREVERSrBILE SI SEMNIFICATIA INTEGRALEI Jpar ........................ 33
3.PRINCIPIUL DOl AL TER.MODINAMJCII .................................................. 35
3.1. RELATIA DINTRE PRINCIPJUL TNTAI Sl PRINCIPIUL 001... ........ ...... ... ....... ... ...... 35
3.2. MASINI TERMICE ..... .. ... ... ... ......... .. .. .............. ... .... ... ...... ... ... ... ... ...... .. ..... ... ...... 36
3.3. FORMULARI ALE PRINCIPIULUI 001 AL TERMODINAM ICII .... . ............. ............. 39
3.3.1 Formularea Kelvin- Planck a principiului doi ....................................... 39
3.3.2 Formularea Clausius a principiului doi (corolaru/1) ............................. 39
3.4. CICLUL CARNOT .......... ......... ... ..... ............................................ .......... ........... 40
3.5. ALTE COROLARE ALE PRINCIPIULUI 001 AL TERMOD!NAMJCII .. . .......... ..........43
3.6. SCARA TERMODINAMICA DE TEMPERATURA ........................... ....... ....... .... .. .. .45
3.7. D EF!NIREA ENTROPIEI ........ .................... ... ......... .... .... ..... .... ......... . ..... ... ...... ... 50
3.8. CALCULUL ENTROPIEJ ........ ... .... ....... .. .... ... ... ...... ....... ................... ... .... ........ .... 53
3.9. D IAGRAMA TEMPERATURA- ENTROPIE SPECIFICA{T - s) .............................. 54
3.10. RELATIILE FUNDAMENTALE ALE TERMOOINAMICII ...................................... 56
3.11. ECUATIA ENTROPIEI SJ SEMN IFICATIA !NTEGRALEI JVdp PENTRU SISTEME
DESCHISE ..... ........ ...... ............. ................................... .... .... .. ... .... ............... .... ... .......... 56
3.12. VARIATIA ENTROPIEI IN PROCESE IREVERSIBILE .............. .. ...... ...... ............ 58
CAPITOLUL 3. GAZUL PERFECT
. ...
1. ENERGIA INTERN A ........................................................................................ 61
'
2 GAZE SEMI-PERFECTE .................................................................................. 64

3. GAZE PERFECTE............................................................................................. 68
4. PROGESE REVERSIBlLE EFECTUATE DE GAZUL PERFECT iN

SISTEME IN CHISE ................................................................................................... 73
4.1. PROCES LA VOLUM CONSTANT (IZOCOR) . ...................... ... .. ......... .. ................. 74
4.2.
4.3.
4.4.
4.5.
PROCES LA PRESlUNE CONSTANTA (IZOBAR) . .... ............. ... ............................. 75

PROCES LA TEMPERATURA CONSTANTA (IZOTERM) ... .. ..................... ........ .. ... 76
PROCES ADIABATIC (IZENTROPIC) .. ... ... ............. ............ ....... ...... ......... .... ....... 77
PROCESE POUTROPICE REVERSIBILE ................. .......... ...... ... ......... .... ... .......... 79
5. PROCESE REVERS!BILE EFECTUA TE DE GAZUL PERFECT IN

Sl STEME DESCHISE ................................................................................................ 82
Cuprins
Ill
5 .I . PROCES LA PRESIUNE CONSTANT A ................................................................. 82

5.2. PROCES DE COMPRIMARE ............................................................................... 83
5.3. PROCES DE DESTINDERE ................................................................................. 84

5.4. PROCES DE LAMINARE .................................................................................... 85
6.AMESTECURI DE GAZE ................................................................................. 86

6.1. LEGEA LUI DALTON ........................................................................................ 87
6.2. LEGEA LUI AMAGAT ....................................................................................... 87
6.3. LEGEA GIBBS-DALTON ................................................................................... 87
6.4. FORMULAREMATEMATICA............................................................................. 87
6.5. MARIMI EFECTJVE ALE AMESTECURILOR DE GAZE SEMI-PERFECTE SI
PERFECTE.................................................................................................................... 89
6.5.1 Constanta gazului pentn1 un ameslec ................................ ....................... 89

6.5.2 Masa molara a ameslecului si re/atii inlre parlicipatii/e masice si
volumice .................................................................................................................. 90
6.5.3 Calduri specifice ale unui ames tee de gaze .............................................. 91
6.5.4 Aile relalii utile ......................................................................................... 92
7. AMESTECAREA ADIABA TICA A GAZELOR ........................................... 93

8. Lil\flTA IPOTEZEI DE GAZ PERFECT ....................................................... 95
CAPITOLUL 4. MASINI TERMICE PRODUCATOARE DE LUCRU MECANIC

1. GENERALITATI DES PRE Cl CL URI TERMODINAMICE ...................... 97
2. MOTOARE CU ARDERE INTERNA ............................................................. 98

2. 1. GENERALITATI ................................................................................................ 98
2.2. CICLUL OTTO STANDARD ............................................................................. 10 1
2.3. CICLUL DIESEL STANDARD ........................................................................... I 04
2.4. CICLUL DIESEL- RAPID (CICLUL DUAL) ........................................................ I 07
3.INSTALATD DE TURBINE CU GAZE. MOTOARE REGENERATIVE 109

3 .1 . CICLUL BRAYTON CU AER ............................................................................ 110
3.2. lTG CU REGENERARE ................................................................................... 115
3.3. ITG CU REGENERARE, REINCALZIRE Sl RACIRE INTERMEDIARA .................. 117
3.4. ITO PENTRU PROPULSIA AV!OANELOR ......................................................... 121
3.5. MOTOARE REGENERATIVE. CICLURILE ERICSSON Sl STIRLING.................... 123
CAPITOLUL 5. MASINI TERMICE CONSUMATOARE DE LUCRU MECANIC

1. INSTALATII FRIGORIFICE SI POMPE DE CALDURA ........................ 127
1.1. CICLUL CARNOT FRIGORIFIC ........................................................................ I 27
1.2. lNSTALATII FRIGORIFICE CU COMPRIMARE DE VAPOR! ................................. 130
2. COMPRESO ARE ............................................................................................. 133

2.1.
2.2.
2.3.
2.4.
MODELUL DE COMPRESOR TEORETIC CU 0 SINGURA TREAPTA .................... 133

MODELUL DE COMPRESOR TEHNIC CU 0 SINGURA TREAPTA ........................ I 36
LIMITA SUPERIOARA A RAPORTULUI DE COMPRIMARE ................................. l38
COMPRESOR CU PISTON CU MAl MULTE TREPTE ........................................... 140
lndex .......................................................................................................................145
Prefata
Prezentul material se doreste a fi o introducere elementara si intuitiva in

termodinamica tehnica. El este alcatuit din cinci capitole. In capitolul intai sunt
introduse o serie de notiuni fundamentale, necesare intelegerii functionarii masinilor
termice. In al doilea capitol sunt expuse principiile termodinarnicii, cu exemplificari si
aplicatii. Capitolul al treilea prezinta modelul gazului perfect, ca varianta a unei
sectiuni rezervate agentilor termodinamici. Ultimele doua capitole descriu, cu mijloace
specifice termodinamicii, functionarea unor masini si instalatii tennice mai des
intalnite in practica. Astfel, in capitolul patru sunt prezentate masini si instalatii care
produc lucru mecanic (cum ar fi motoarele term ice cu ardere interna si instalatiile de
turbine cu gaze) iar in capitolul cinci sunt expuse masini si instalatii consumatoare de
lucru mecanic (ca de exemplu instalatiile frigorifice si pompele de caldura si respectiv
compresoarele).
Fiecare capitol este alcatuit din sectiuni, avand ca diviziune subsectiunea si
subsubsectiunea. Referirea in cursu! unui capitol Ia o subsubsectiune A din cadrul
subsectiunii B a unei sectiuni C se va face prin indicativul C.B.A iar daca
subsubsectiunea, subsectiunea si sectiunea respectiva fac parte dintr-un alt capitol
(notal cuD), referirea se va face prin indicativul "sectiunea C.B.A din capitolul 0 ".
Numerotarea formulelor a respectat urmatoarea regula. Formulele dintr-o anumita
sectiune au fost numerotate in ordine crescatoare, folosind cate un singur numar (de
exemplu (A)). In cazul referirii Ia o formula din alta sectiune a aceluiasi capitol, s-au
folosit doua numere (de exemplu (B.A)) in care B desemneza numarul sectiunii iar A
numarul formulei din acea sectiune. In cazul referirii Ia o formula dintr-o sectiune a
altui capitol decat eel curent, s-au folosit trei numere (de exemplu (C.B.A)), in care C
desemneaza numarul capitolului, B - numarul sectiunii din ace! capitol iar A numarul
fonnulei.
Numerotarea figurilor a fost facuta in continuare, fara a tine coot de numarul
capitolului, sectiunii sau subsectiunii.
Lista bibliografica se gaseste, ca de obicei, Ia sfirsitul lucrarii. Materialul dispune si
de un index de notiuni, cu ajutorul caruia pot fi aflate rapid paginile care contin detalii
despre principalii termeni folositi. Recomandam in special studentilor sa incerce
VIII
folosirea acestui index, atat pentru aflarea de infonnatii, cat si pentru crearea unei
obisnuinte cu stilul de lucru care implica folosirea tezaurizarii notiunilor.
Lucrarea este dezvoltata pe baza cursului tinut de autor peotru studentii din anul II
de Ia Colegiul Universitar Tehnic nr I al Universitatii Politebnica din Bucuresti.
Materialul depaseste totusi din anumite puncte de vedere {atat caotitativ cat si calitativ)
programa aoalitica a disciplinei "Termotebnica si masini termice" predata Ia acest
colegiu. Existenta acestor extensii face lucrarea utila si studentilor de Ia alte facultati,
interesati intr-o introducere rapida si intuitiva in cateva capitole selectate ale
termotebnicii.
Modul de folosire Ia curs a materialului inclus in aceasta lucrare poate sa difere de
eel propus de autor. De exemplu, o varianta cu valente didactice mai ridicate a predarii
aplicatiilor termodinamicii ar putea coosta in prezentarea mai intai a ciclurilor directe
si inverse, cu exemplificari in cazul motoarelor cu ardere intema si respectiv a I
compresoarelor, urmata de prezentarea iostalatiilor termice (de natura mai complexa,
in care compresoarele, de pilda, suot parti componente), cum este cazul instalatiilor de
turbine cu gaze si respectiv cazul instalatiilor frigorifice. Multumesc dlui Prof. Mircea
Marinescu (sefid Catedrei de Termotehnica, Masini Tennice si Frigorifice de Ia
Uoiversitatea PoHtehnica din Bucuresti) pentru aceasta sugestie, precum si pentru alte
comeotarii utile pe marginea materialului.
Multumesc colegului Prof. Gabriel Ivan (Catedra de Termotehnica, Universitatea
Tehnica de Constructii din Bucuresti) pentru bunavointa de a parcurge si adoota
varianta finala a manuscrisului. De asemeoi, adresez multumiri studentilor care au
ajutat la redactarea computerizata a unei prime versiuoi a textului. In fine, dar nu in
ultimul rand, multumesc editurii Matrix Rom, cu trirnitere speciala catre dl Director
Mat. I. llie, pentru mediul elegant si franc de colaborare.
Bucuresti, iulie 2004
Vfore/ Badescu
Capitolull
Notiuni introductive
I. SCOPUL SI METODA DE STU DIU A TERMODINAMICII
Majoritatea disciplinelor ingineresti care se refera Ia masini si instalatii tennice

folosesc rezultate ale termodinamicii. Termodinamica este stiinta care studiaza
schimbari/e care intervin in starea corpurilor ca urrnare a interactiunilor energetice
dintre corpurile respective si mediul inconjurator. Schimbarile starii unui corp sunt
remarcate observind modificarea proprietatilor sale. Proprietatile sunt deci insusiri
observabi/e.
Metoda de studiu a termodinamicii este macrosccpica. Aceasta insearnna ca starea
unui corp se defineste prin intermediul unor proprietati caracteristice multimilor
formate dintr-un numar mare de atomi, molecule, sau, mai general, particu/e.
Experientelele specifice termodinamicii se efectueaza folosind tot sisteme compuse
din foarte multe particule.
Se reaminteste ca proprietatile particulelor microscopice sunt studiate de discipline
specifice, cum ar fi mecanica cuantica si fizica cuantica. Folosind rezultate ale fizicii
cuantice, mecanica statistica (sau, mai general, fizica statistica) poate recontitui
proprietatile macroscopice ale corpurilor. Cu putine exceptii, prezenta lucrare nu va
folosi metode de studiu microscopice sau statistice.
2. NOTIUNI UZUALE
2.1. Slstem
Din punctul de vedere a! termodinamicii, un sistem este o regiune din spatiu, bine
delimitata, nu neaparat flXa sau avind dimensiuni constante, pentru care se studiaza
transferul de masa si energie. De notat ca intotdeauna un sistem are o intindere finita.
Aceasta inseamna ca sistemul poate fi caracterizat prin lungime, prin arie sau prin
Capitolull
volum, in functie de natura sistemului. lntinderea unui sistem poate fi evidentiata prin
defmirea frontierei sale. In cazul in care este vorba de un sistem tridimensional,
frontiera sa este acea suprafata (reala sau imaginara) care il delimiteaza. In cazul
sistemelor cu mai putine dimensiuni spatiale, frontiera se poate defini in mnd similar,
fiind o multime de curbe in cazul unui sistem bidimensional si o multime de puncte in
cazul unui sistem unidimensional
Prin mediu inconjurator se intelege regiunea din exteriorul sistemului.
Sistemele pot fi clasi ficate folosind diferite criterii. 0 prima clasificare imparte
sistemele dupa gradul de permeabilitate al frontierei in raport cu transferul de masa sau
de energie. Astfel, un sistem inchis este caracteri7..at prin masa constanta, frontiera sa
pennitind transfer de energie. Un sistem deschis are o frontiera care permite atat
transfer de masa cat si de energie. Masa unui sistem deschis poate fi atat constanta cat
si variabila in timp. Sistemul izolat are o frontiera care nu permite nici transfer de
energie si nici transfer de masa.
0 alta clasificare a sistemelor implica in prealabil definirea notiunii de faza, care
reprezinta o parte cu aceeasi compozitie chimica si structurafizica dintr-un sistem. Un
sistem continand o singura faza se spune ca este un sistem omogen. Un sistem
continind mai multe faze se numeste sistem eterogen. In continuare prin substanta
pura se va intelege o substanta avind o compozitie chimica bine defmita, si putind
exista in mai multe faze.
2.2 Proprietati, stare, proces, echilibru
Dupa cum se refera Ia sisteme inchise sau deschise, proprietatile pot fi clasificate
astfel. ln cazul sistemelor inchise, proprietatile se numesc proprietati interne (sau
proprietati termodinamice). Exemple de proprietati interne sunt masa, presiunea,
temperatura, volumul, energia intema. In cazul sistemelor deschise, sau a sistemelor
inchise aflate in miscare, proprietatile se numesc proprietati exteme sau proprietati
mecanice ( exemple: viteza, cota, sau alte proprietati in legatura cu energia cinetica sau
potentiala a sistemului).
0 alta clasificare a proprietatilor fizice, mai abstracta, are in vedere prezenta sau
absenta proprietatii matematice de aditivitate. Astfel, proprietatile se impart in
proprietati extensive si proprietati intensive. Exemple de proprietati extensive sunt
masa, volumul si diferite forme de energie. Ele au in comun faptul ca sunt aditive,
putind fi corelate cu intinderea sau marimea sistemului, sau cu cantitatea de substanta
continuta de sistem. Proprietatile intensive nu prezinta proprietatea de aditivitate.
Exemplele oele mai cunoscute sunt presiunea si temperatura. Aceste proprietati nu sunt
corelate cu intinderea sistemului sau cu cantitatea de substanta din sistem.
De remarcat ca se pot defmi o serie de proprietati intensive prin raportarea unor
proprietati extensive Ia masa sistemului. De exemplu, prin raportarea volumului V
(proprietate extensiva) Ia masa m a sistemului se obtine volumul specific v
(proprietate intensiva). In mnd similar se poate defini si energia intema specifica u,
prin impartirea energiei interne U Ia masa sistemului. Uzual proprietatile intensive
astfel obtinute se noteaza, dupa cu s-a aratat deja, cu litere mici.
Prin stare termodinamica se intelege multimea valorilor tuturor proprietatilor unui

sistem Ia un moment dat. ln general se accepta ca a cunoaste starea sistemului
inseamna a avea toata informatia necesara despre sistem, dintr-un anumit punct de
vedere. De exemplu, a sti starea termodinamica a unui gaz aflat intr-un vas inchis
inseamna a cunoaste presiunea, temperatura si volumul vasului. Alte insusiri
observabile, cum ar fi culoarea sau mirosul, nu intereseaza din punct de vedere
termodinamic. Prin urmare, nu este necesar ca ele sa fie cunoscute atunci cind se
defineste starea termodinamica a gazului. In continuare se vor face referiri numai Ia
proprietati termodinarnice si Ia stari termodinarnice. Ca urmare, se vor prefera in
general expresiile prescurtate "proprietate" sau "stare" in loeul expresiilor mai precise
"proprietate termodinamica" sau "stare termodinarnica".
Pentru un sistem dat, se spune ca doua stari sunt identice daca toate proprietatile
sistemului au aceleasi valori in cele doua cazuri.
Atunci cind proprietatile unui sistem sufera modifica.ri in timp, se spune ca in
interiorul sistemului are Joe un proces. Tot un proees are Joe si atunci cind proprietatile
sistemului nu se modifica in timp, dar prin frontiera sistemului are loc transfer de
energie si/sau de mass. In cazul acesta procesul se numeste proces stationar iar stares
sistemului se numeste stare stationara.
Procesul este descris uneori ca fiind o succesiune de stari. Aceasta metoda este utila
in special atunci cind se doreste reprezentarea grafica a desfasurarii proeesului.
Multimea punctelor succesive din produsul cartezian al proprietatilor ce definesc acele
stari reprezinta traiectoria procesului. Un proces Ia care starea initiala coincide cu
starea finala se cheama proces ciclic.
Echi/ibrul termodinamic reprezinta acea stare a unui sistem despre care se constata
ca, pe de o parte, proprietatile sale nu variaza in timp si, pe de alta parte, prin frontiers
sa nu se transfers energie si/sau masa. Trebuie retinut ca pentru realizarea echilibrului
termodinarnic trebuie indeplinite ambele conditii.
2.3. Energie
Notiunea de energie este dificil a fi definita in mod riguros. Totusi, prin referire Ia
intuitie si Ia cunostiinte elementare de mecanica, se poate spune despre energie ca
reprezinta capacitatea de a exercita o forta pe o anumita distanta. Aceasta capacitate
poate fi aparenta sau latenta. Este mai usor a vorbi despre diferite forme de energie,
dintre care aici vor fi amintite urmatoarele:
Energie potentia/a. Este o energie care depinde de pozitia sistemului in raport cu
alte corpuri. Este specifica asa numitelor forte conservative, care au proprietatea ca
reprezinta gradientul unui potential scalar. Cele mai cunoscute exemple de forte
conservative sunt forta gravitationala si forta de interactiune electrostatica. Energia
potentials este o energie /atenta. Aceasta inseamna ca un corp poate avea energie
potentiala chiar daca este nemiscat.
Energie cinetica. Este o energie atasata miscarii corpurilor. Energia cinetica este o
energie aparenta. Aceasta inseamna ca un corp care nu se misca nu are energie
cinetica. Un indicator obisnuit al miscarii corpurilor este viteza lor, care in mod uzual
se masoara in raport cu un reper de pe suprafata pamantului.
Capito/u/1
Energie interna. Este compusa din suma energiilor cinetice si potentiale ale
particulelor microscopice care alcatuiesc corpul. Aceste particule pot fi molecule,
atomi, ioni, etc. Dupa cum s-a aratat, simbolul uzual folosit pentru energia intema este
U iar pentru energia intema specifics, u
Energie chimica. Este o energie care se elibereaza ca unnare a unor schimbari
intervenite in structura chimica a corpuriJor. In cazul aplicatiilor ingineresti de natura
termica, exemplul obisnuit de schimbare a structurii chimice este combustia, sau
arderea. Combustia este o reactie de oxidare.
Energie atomica. Este o energie eliberata ca urmare a modificarilor structurii
atomice. Energia atomica este produsa in urma unor reactii de fisiune (adica de
descompunere a nucleelor atomice) sau a unor reactii defuziune (adica de contopire a
nucleelor atom ice).
2.4. Unitati de mas ura

Insusirile observabile (sau proprietatile) care pot fi masurate (adica pentru care s-a
stabilit o procedura de masurare) se numesc proprietati cantitative, sau cantitati, sau
marimi. Exista proprietati care nu sunt proprietati cantitative (exemple in acest sens
sunt culoarea sau gustu().
Pentru ca o proprietate sa poata fi masurata trebuie sa fie stabilite in mod univoc:
(I) multimea de obiecte pentru care se defineste proprietatea si (2) o me/rica, adica o
functie ce aplica multimea de obiecte in multimea numerelor reale. Dupa definirea
metricii, multimea obiectelor poate fi descompusa in submultimi, fiecare submultime
fiind caracterizata de o aceeasi valoare numerics a metricii. Multimea tuturor
submultimilor se numeste clasa de echivalenta atasata metricii respective. Prin
definitie, ea reprezinta chiar proprietatea supusa masurarii. De exemplu, prin definitie,
lungimea este clasa de ecbivalenta a segmentelor echipolente. Aceasta procedura de a
defmi proprietatile masurabile a fost introdusa pentru prima data de catre
matematicianul si filozoful britanic Bertrand Russell.
Definirea unei roetrici, implica, in mod similar defmirii oricarei functii, precizarea
a trei aspecte, si anume domeniul, codomeniul si procedura prin care se pune in
corespondenta domeniul cu codomeniul. In esenta, aceasta procedura stabileste
elementul din domeniu care este pus in corespondenta cu numarul real 1 din
codomeniu. Procedura se mai oumeste si alegerea unitatii (sau definirea unitatii).
Exista numeroase marimi fizice de interes. Pentru fiecare dintre ele, de-a lungul
tiropului, au fost alese diferite unitati de masura. La un anumit stadiu al dezvoltarii
cunostiintelor despre lume s-a observat ca intre roarimi exista legaturi, exprimabile
prin legi vcrificabile experimental. Astfel s-a ajuns Ia constituirea sistemelor de
marimi si respcctiv a sistemelor de unitati de masura. Pentru o perioada de timp in tara
noastra au fost folosite mai frccvent doua sistcroe de unitati de roasura: sistemul ]1Zic
(sau: CGS - de Ia centimetru, gram, secunda) si sistemul tehnic (sau MKfS - de Ia
metru, kilogram-forta, secunda). Actualmente in Romania si in majoritatea tarilor
lumii este valabil Sistemu/ lntemationa/ de unitati de masura (Sf). Sistemul

International consta in:
(a).sapte marimi fimdamentale, carora li se ataseaza sapte unitati fundamentale.
Cele sapte cupluri de marimi si unitati fundamentale sunt: lungimea (cu unitatea
"metru", prescurtat "m"), masa (unitate: "kilogram" - "kg"); intensitatea curentului
electric (unitate: "Ampere" - "A"); intensitatea luminoasa (unitate: "candela"- "cd"),
temperatura tennodinamica (unitate: "Kelvin" - "K") si cantitatea de substanta
(unitate: "mol" - "mol").
(b). doua marimi suplementare, carora li se ataseaza doua unitati suplementare.
Acestea sunt: unghiul plan (unitate: "radian" - "rad") si unghiul solid (unitate:
"steradian" - "sr") si
(c.). un numar mare de marimi derivate (carora lise ataseaza unitati derivate), ce
se obtin din marimi (respectiv unitati) fundamentale si suplementare, folosind
operatule de inmultire si impartire. De exemplu, viteza, care este o marime derivata,
este definita ca lungimea parcursa in unitatea de timp si se masoara in m/s. La fel,
densitatea de masa este defmita ca masa continuta in unitatea de volum si se masoara
in kg/m3 .
De remarcat faptul ca nu toate cele sapte marimi fundamentale sunt in acelasi timp
si marimi primitive. Aceasta inseamna ca din punct de vedere al interpretarii fizice
unele marimi fundamentale pot fi exprimate in functie de celelalte. De exemplu,
temperatura termodinamica se poate masura si in unitati de energie, iar energia poate
fi introdusa folosind marimile fundamentale lungime, timp si masa. Prin urmare,
unitatea de temperaturd poate fi exprimata in functie de unitatile de lungime, timp si
masa. Motivul pentru care se pastreaza totusi sapte marimi fundamentale consta in
comoditatea pe care o ofera unor largi categoru de utilizatori. Sistemul SI. este destinat
in special folosirii in practica.
2.5. Lebri constitutive

Exista legi in care intervin proprietati care, atunci cand substanta este precizata, nu
pot avea decat anumite valori. De exemplu, in bine-cunoscuta exprimare elementara
unidimensionala a legii lui Hooke cr = Ee, tensiunea mecanica cr si alungirea relativa
e pot lua orice valoare (sub limita de elasticitate) dar modulul de elasticitate
longitudinal, E, are o valoare ftxata pentru un material dat. Astfel de relatii se numesc
legi constitutive (sau legi de material).
Este evident ca nu toate legile sunt constirutive. De exemplu, in expresia elementara
a principiu/ui a/ doilea a/ dinamicii, F = ma, unde F si a sunt forta care actioneaza
asupra unui corp si respectiv acceleratia corpului, masa m poate lua aceeasi valoare
pentru corpuri formate din materiale diferite. Prin urmare, legea respectiva nu este o
lege constitutiva. In cazul termodinamicii, pentru o substanta pura data, legea
constitutiva are forma f(Pt, P2, P3) = 0 , unde PI , P2 si P3 sunt trei proprietati
termodinamice intensive iar in relatia functionala intervin si caracteristici ale
substantei respective. De obicei cele trei proprietati intensive sunt presiunea p,
temperatura T si volumul specific v , dar pot fi alese si alte variante: de exemplu p, T
Capitolul I
si energia interns specifica u , sau p, v,u, etc. Relatia de tipul f (pJ , P2 , P3) = 0 se
numeste ecuatie de stare. Din ecuatia de stare a unei substante pure se observa ca
numai doua proprietati tennodinamice intensive sunt independente.
3. LUCRU MECANIC. CALDURA. TEMPE RATURA
In aceasta sectiune vor fi prezentate intr-o maniera roai mult intuitiva decal
riguroasa trei notiuni importante: lucru mecanic, caldura, si respectiv temperatura.
3.1. Definitii
Notiunea de lucru meconic este usor accesibila persoanelor care au cunostiinte

clementare de mecanica. ln tcrmodinaroica insa lucrul mecanic prezinta si aspecte noi,
neintilnite in cursu! aplicatiilor obisnuite de mecanica. Pentru a acoperi aceste aspecte,
lucrul mecanic poate fi definit ca fiind energia transferata, fara transport de masa, prin
frontiera unui sistcm, ca u.n nare a deplasarii unci parti din frontiera sistemului, sub
actiunea unei forte.
Notiunea de co/dura nu este folosita in mecanica decit in mod conjunctural. ln
tennodinamica insa ca joaca un rol central. Se defmeste caldura ca fiind energia
transferata, fara transport de masa, prio frontiera unui sistem, datorita diferentei de
temperatura dintre ace! sistem si mediul exterior. Se observa ca in detinitie a fost
folosita notiunea de temperatura, neprecizata inca. Pentru a eluda acest inconvenient,
sc va da acum o definitie (provizorie) a temperaturii.
Se spune ca doua sisteme au temperaturi egale daca atunci cand sunt puse in contact
unul cu celalalt nu are Joe nici o modificare a proprietatilor lor. Temperatura se
masoara cu termometrul, care este un sistem termodinamic, avand o caracteristica
observabila care depinde in mod ideal oumai de temperatura (in cazul real, aceasta
caracteristica este muh mai sensibila fata de temperatura decal fata de oricare alta
proprietate a sistemului a carui temperatura sc masoara). Un exemplu de astfel de
caracteristica observabila foarte sensibila Ia variatiile de temperatura este luogimea
unei coloane de mercur. De obicci temperatura se noteaza cu T sau r.
3.2. Principiul zero al termodinamicii
Cunoasterca notiunilor de echilibru tennodinamic si de temperatura permite

enuntarea uncia dintre propozitiile fundamcntale din termodinamica, s i anume
principiul zero. Pentru aceasta se va observa in prealabil ca atunci cand doua sisteme
tennodinamice (notate cu A s i respectiv B) sunt in echilibru, atunci temperaturile lor
sunt egale. Acest lucru se va nota TA = TB .
Principiul zero al termodinamicii afinna ca: " Daca sistemele A si B sunt in echilibru
termodinamic (adica TA = TB) iar sistemele A s i C sunt in echilibru termodinamic
(adica TA = Tc ), atunci s istemele B si C sunt Ia rindul lor in echilibru termodinarnic
(adica TB = Tc )".
Notiuni introducfive
Numerotarea neobisnuita a principiului zero provine din faptul ca enuntarea sa a

avut loc dupa ce fusesera deja formulate si acceptate (aproape unanim) principiile unu
si doi ale termodinamicii. Deoarece enuntul de mai sus precede din punct de vedere
logic enunturile principiilor unu si doi, s-a preferat actuala numerotare. De retinut ca
acest enunt nu poatc fi dcdus din celelalte principii ale termodinamicii, cu care prin
urmare este in raport de independenta. De aici rezulta de fapt apartenenta sa Ia
categoria principiilor.
3.3. Marimi d e stare si marimi de proces. Difcreotiabilitate

Este utila examioarea consecintelor matematice ale notiunii de marime de stare. Sc
considera pentru aceasta cazul particular at unei functii f de doua variabile, notate x
si y . Sc poatc construi in acest caz urmatoarea expresie (denumita forma Pfaff):
df = M(x,y)dx + N(x,y)dy
(I)
Conditia ca relatia (J) sa fie o diferentiala exacta este, dupa cum se stie:
oM oN
-=i)y
ax
(2)
lntr-adevar, pentru realizarea lui (I) trebuie ca M = of l ox si N =of l i)y. Se observa ca

aceste relatii verifica ecuatia (2). In cazul in care relatia (2) este adevarata, este
adevarata si urmatoarea propozitie:
fdj = /(X2Y2 )- /(XJ,YJ)
(3)
0 functie care verifica relatia (3) se spune ca este o functie de stare (sau marime de
stare), deoarece variatia sa depinde numai de starea finala si starea initiala. In cazul in
care relatia (2) nu este adcvarata, rezulta imediat ca
[tlf>'/(x2,Y2)- /(xt,J1)
(4)
sau, intr-o alta formulare, ca:

2
ftlf+ fd/>'0
1
(5)
Atunci cand relatia (5) este adevarata, variatia functiei f depinde nu numai de starea
initiala I si cea finala 2, ci si de curba (traicctoria) prin care se ajunge din 1 in 2. Sc
spune in acest caz ca f este o Junetie de proces sau marime de proces.
Capitolul 1
3.4. Caldura si lucru mecanic

Caldura Q si lucrul mecanic L nu sunt proprietati termodinamice, deoarece ele nu
caracterizeaza numai sistemul ci si intcractiunea care are loc intre sistem si mediul
exterior in cursul unui proces. Pe de alta parte, pentru o modificare de stare data,
definita prin starea initials si finala, valoarea cu care se modifica proprietatile unui
sistem termodinamic nu depind de traiectori a procesului prin care s-a ajuns din starea
initiala in cea fmala. Nefind marimi de stare, caldura si lucrul mecaoic depind de
traiectoria procesului. Ele sunt marimi de proces.
Se poate arata ca atat Q cat si L nu sunt marimi diferentiabile in spatiul
proprietatilor de stare ale sistemului. In adevar, ele depiod atat de proprietat.ile
sistemului cat side cele ale mediului exterior. Prin urrnare dQ = r.(CiQ!Cip; )dp;, unde
suma se intinde peste toate proprietatile Pi ale celor doua sisteme in contact. Daca din
suma se va reline numai suma partiala formata din termenii care corespund contributiei
sistemului studiat, aceasta suma partiala va fi bineinteles diferita de dQ. Deci Q nu
este diferentiabila in multimea proprietatilor sistemului. Pentru a evita confuzia cu
notatia folosita in cazul diferentialelor, o cantitate foarte mica de caldura se ooteaza de
obicei cu OQ.
Caldura si lucrul mecanic sunt doua marimi de proces care pot fi pozitive sau
negative, dupa cum se refera Ia cantitati de energie care intra in sistem sau care
parasesc sistemul. Conventia de semn este urmatoarea. Caldura se considcra pozitiva
atunci caod intra in sistem iar lucru mccanic sc considera pozitiv atunci cand iese din
sistem.
3.5. Searl de temperatura si termometre
Anterior s-a dat o defmitie (considerata provizorie) pentru temperatura. 0 alta
definitie (mai intuitiva) este urmatoarea: temperatura este aceea proprietate care
determina capacitatea unui sistern de a transfera caldura.
Pentru masurarea temperaturii este necesara definirea unei scari de temperatura (sau
scala de temperatura). Acest lucru inseamna: (a) a alege o multime arbitrara de
numere si (b) a descrie o metoda prin care ficcaruia dintrc numercle a lese sa i se
ataseze un anumit nivel al temperaturii. De exemplu, in cazul definirii scarii Celsius
de temperatura, multimea (a) este compusa din doua numere (adica 0 si 100) iar
metoda (b) ataseaza numarului 0, temperatura ghetii in curs de topire Ia presiune
normala, iar numarului I 00, temperatura apei in curs de fierbere Ia presiunea norma Ia.
De retinut ca pe parcursul acestei lucrari se va considera ca presiunea normala are
valoarea 10 1325 Pa iar temperatura norma/a este de 273.15 K.
In mod practic temperatum se masoara cu aparate speciale, denumite, dupa cum s-a
mai spus, termometre. Un termometru este un dispozitiv care ataseaza fiecarui nivel de
temperatura un numar (si numai unul singur). Din punct de vedere constructiv,
termometrele se bazeaza pe schimbarea aoumitor proprietati cu temperatura. Dintre
aceste proprietati se pot aminti: (a).dilatarea volumica a gazelor, lichidelor sau

solidelor, (b). presiunea exercitata de gaze, (c) rezistivitatea electrica a solidelor si (d)
presiunea de vapori a lichidelor.
Pe de alta parte, valoarea indicata de termometru depinde si de o serie de
particularitati, dintre care se pot aminti (a) ~"Ubstanta utilizata, (b) proprietatea sau
proprietatile care depind de temperatura si (c) solutia constructiva a instrumcntului.
Principala dificultate intilnita Ia confectionarea unor terrnometre de calitare este ca
proprietatea masurata nu depinde doar de temperatura ci depinde si de alte proprietati
(cum ar fi de exemplu presiunea), care nu pot fi intotdeauna mentinute constante. 0
scala de temperatura supusa acestor limitari de natura practica se numeste scala
incomplera de temperatura. Pentru a intelege consecintele folosirii unei astfel de scale
incomplete, se va nota cu x acea proprietate (denumita proprietate indicator), care
depinde in principal de temperatura T dar si de presiunea p . Prin urrnare, se poate
scrie ca x = x(T, p). Prin diferentiere rezulta
dx=(ox)
dT+(ox)
dp
CJT p
CJp T
(6)
de unde se obtine imediat:
(7)
Din (7) se observa ca o vanatle d~ a proprietatii indicator conduce Ia o vanatte

a temperaturii numai atunci cand presiunea p este constanta. Pentru
univoca
exemplificare, in cazul termomeuului cu mercur, x este inaltimea coloanei de mercur,
care depinde in principal de temperatura, dar si de presiunea care actioneaza asupra
bulbu lui si tubului (acest lucru dev ine evident mai ales Ia valori ridicate ale presiunii).
Pentru a eluda dificultatile unei scale incomplete de temperatura se poate considcra
cazul unui termometru cu gaz. Ecuatia de stare a gazului perfect este pv = RT, unde
v [ m3 I kg si R [J !(kgK)] sunt volumul specific si respectiv constanta gazului. Se
dT
poate scrie
T= pv
R
(8)
Experimental se constata ca relatia (8) este verificata, Ia presiuni scazute, si de catre

gazele asa-zise "permanente", cum ar fi azotul, oxigenul sau hidrogenul. Prin gaz
permanent se intelege o substanta care se gaseste sub forma ga?..oasa Ia presiune
Capitolu/1
10
nonnala si Ia temperaturi in jurul punctului de inghet al apei Ia presiune nonnala. In

rclatia (8), produsul (pv) este accesibil in mod direct masuratorii iar R este evident o
constanta. Relatia (8) introduce scala de temperatura a gazului perfect, produsul (pv)
fiind proprietatea care depinde de temperatura.
Exista doua tipuri principale de tennometre cu gaz: cu functionare Ia presiune
constanta si cu functionare Ia volum constant. Pentru exemplificare, in figura 1 cste
aratata alcatuirea principiala a primului tip de tennometru.
T=
~a
ur::::!rura
' manometru
cu tub U
J..
rezavor
tub
flexibil
L
7..::;......J CU ga2
T
apa
Figura 1. Tennomctru cu gaz cu functionare Ia presiune constanta
Presiunea in rezervorul cu gaz se mentine constanta prin asigurarea ca nivelul

mercurului in cele doua ramuri ale tubului U este acelasi (lucru care se rcalizeaza prin
modificarea fonnei tubului flexibil). Atunci, din relatia (8) rezulta
(9)
Cunoscand valoarea lui p si R, masurand cresterea de volum t..v si folosind relatia

(9) se poatc dctcnnina variatia de temperatura t:.T. In mod normal, scala pe care se
citeste t..v este etalonata direct in unitati de temperatura.
1"abe/ul I. Exemplu de scala empirica de temperatura (SIPT-48)
Numar
unci fix
I
2
3
4
5
6
7
Substanta
Proces Ia presiune nonnala
T('C)
Oxigen
Dioxid de carbon
Apa
Apa
Zinc
Plumb
Sulf
Aluminiu
Argint
fierbcrc
Sublimarc
lnghetare
Fierbere
Topire
Topire
Ficrberc
Top ire
Topire
Topire
Topire
-182.9
-78.5
0
100
232
9
10
Aur
II
Paladiu
328
445
660
962
1064
1554
Pe scala tennometrelor cu gaz sunt trecute de obicei urmatoarele temperaturi de

referinta: 273.15 K (temperatura de inghet a apei Ia presiune nonnala) si 373.15 K
11
(temperatura de fierbere a apei Ia presiune normala). Aceste doua valori corespund

valori lor 0 si JOO' C pe scara Celsius. Uneori in locul primei valori se foloseste 273.16
K (temperatura punctului triplu of apei - adica al acelei stari a apei in care faza
gazoasa, faza lichida si faza solida se afla in echilibru tennodinamic)
Temperaturile de interes practic, in inginerie in special, se gasesc in afara
domeniului dintre 0 si 1ooc. In aceste conditii se poate extrapola liniar scala
tcrmometrului cu gaz. Aceasta procedura este adoptata de exemplu in cazul
termometrului cu mercur. Limitele termometrului cu mercur sunt date de faptul ca
mercurul ingheata Ia circa -38' C iar, pe de alta parte, sticla tubului se defonneaza
plastic Ia circa 595' C.
In cazul in care temperaturile de interes sunt inferioare sau superioare domeniului de
accesibilitate al tennometrului cu mercur, se pot construi termometre din alte materiale
sau se poate folosi dependenta de temperatura a altei proprietati. Pentru fiecarc dintre
aceste tennometre se defincsc alte puncte fixe. In urma activitatii practice s-au stabilit
acelc termometre care dispun de cea mai ridicata precizie, in conditiile masurarii pc
intervale date de temperatura. Asamb land toate aceste puncte fixe rezulta o asa-numita
scara practica de temperatura (sau scara empirica de temperatura). [n Tabelul I sunt
prezentate cele I 1 puncte fixe ale unci scarii empirice de temperatura (SlPT-48).
3.6. L ucru mecanic in termodina mica
Dupa cum se cunoaste, in mecanica definitia lucrului mecanic L efectuat de o forta
F care actioneaza a supra unui punct material este:
( 10)
unde dS este elementul oriental de arc de curba pe care are Joe miscarea punctului.
In tennodinamica cxista mai multe tipuri de lucru mecanic. Aceasta diferentiere este
datorata faptului ca, spre deoscbirc de tipul unic al fortele posibiI a fi asociate unui
punct material (cazul intilnit in aplicatiile simple de rnecanica), asupra unui corp
macroscopic pot actiona mai multe tipuri de forte. In continuare vor fi tratate pe scurt
principalele categorii de lucru mecanic intilnite in aplicatiile practice.
3.6.1 L ucru mccanic d e d eplasare
Lucruf meconic de deplasare este lucrul rnecanic efectuat de un gaz aflat intr-un
ci lindru si care actioneaza asupra unui piston, daca presiunea sa initiala este mai mare
decat cea a mediului exterior. Figura 2 permite o evaluare a lucrulului mecanic de
dcplasare.
Relatia dintre presiunea p a gazului care actioneaza in pozitia initiala asupra
pistonului, si rnodulul fortei rezultante F este data de F = pA, unde A este aria
suprafetei frontale (transversale) a pistonului. Plecand de Ia aceasta relatie, se poate
folosi formula (I 0) a lucrului mecanic. Se observa ca, deoarece forta rezultanta
Capitolull
12
datorata presiunii este intotdeauna paralela cu directia de deplasare, produsul scalar din
(10) se reduce Ia inmultirea a doi scalari.
~ F
- ""'
p-"
----"
p-dp
start
bi!Uilla ptston
'......
!Inola
dx
Figura 2. Oefinirea lucrului mecanic de deplasare
Rezulta, succcsiv:
L = r Fdx = 1pAdx = rpdv
(11)
unde dV este variatia de volum a gazului in cursu! deplasarii dx a pistonului. Din

relatia (11) se deduce s i expresia cantitatii mici de lucru mecanic de deplasare
liLdeplasare :
liLdeplasare = pdV
(12)
Aceasta expresie este consecinta a faptului ca in cursu! deplasarii infinitezimale a

pistonului presiunea este constanta.
3.6.2. L ucru mecanic al fortelor d e frecare cu o suprafata solid a
Se va considera acum cazul unui cilindru, in interiorul caruia se misca rapid un
piston, ca in figura 3. Viscozitatea va face ca fluidul sa actioneze asupra peretelui
cilindrului, in dircctic opusa deplasarii pistonului. Conform /egii lui Newton, tensiunea
tangentiala -r cu care peretele actioneaza asupra fluidului este proportionala cu
gradientul vitezei w a fluidului Ia perete, adica -r = T7(dwl dn)perete' unde n reprezinta
dircctia normala Ia perete. Coeficientul 17 este viscozitatea dinamica.
Forta Ff a gazului actionand, prin frecare, pe o suprafata de arie Atat a peretelui
este:
Ff =vl.tar
(13)
13
In accasta situatie, lucrul mecanic al gazului, L lrecare, corespunzator lmei deplasari
y a fortei de frecarc F1, este dat de relatia:

vlteza gazulul
_p [
deplasare
i
~
piston
A lat.
(arle
,1
::;
laterals) -~
-:r
L---~;::::::::=T
Figura 3. Definirca lucrului mccanic de frccare cu o suprafata solida
Lji-ecare
=F1 Y =1:AfatY
(14)
De aici rezulta expresia cantitatii de lucru meconic al(ortelor defrecare cu peretele
OL.frecare = TAfat~ = FJrecare~
(15)
Si in aceasta expresie forta a fost considerata constanta in cursu! deplasarii.
3.6.3 Lucru mecanic tehnic (lucru mecanic Ia arbore)

Lucntl meconic tehnic (sau lucrul meconic Ia arbore) este transferal intre sistcm si
mediul exterior prin interrnediul organelor de masini atlate in miscare de rotatie. De
exemplu, lucrul mecanic transferal de Ia sistem catre exterior Ia arborele unei turbine
(aici este vorba de lucru meconic produs) sau lucrul mecanic primit de sistem Ia
arborele unei pompe (in acest caz este vorba de lucru meconic consumat). Tn cele doua
cazuri sistemul termodinamic este tluidul care intra in turbina sau in pornpa.
Se va prezenta cazullucrului mecanic transferal in exterior Ia arborele unei turbine
(figura 4). Lucrul mecanic tebnic este ega! cu produsul dintre cuplul activ al arborelui
M [Nrn) (dezvoltat de tluidul care actioneaza asupra rotorului) si deplasarea
unghiulara oO [ rad) a arborelui:
liLarbore =MoO
(16)
0 atentie deosebita trebuie a cordata unitatilor de rnasura pentru lucru mecanic [J) si
respcctiv pentru cuplu [Nm). Spre deosebire de cazul in care este vorba de produsul
dintrc o forta si o distanta, in acest ultim caz dimensiunea [Nm] a cuplului nu poate fi
redusa Ia o dimcnsiune de energie (adica (J)).
Deducerea relatiei (16) este simp Ia. lntre arbore si lagare exista o lorra de lrecare
F,.. In regim stationar, forta F,. cu care lagarul se opune rotatiei arborelui egaleaza
forta creata de cuplul activ M transmis de fluidul de lucru rotorului turbinei. Daca nu
ar exista aceasta egalitate, atonci arborele s-ar misca cu o turatie din ce in ce mai mare
(sau mai mica).
14
Capitolul I
twt>lna
arb ore
Figura 4. Pentru deducerea lucrului mecanic tebnic
Conform definitiei din mccanica, se poate scrie:

(17)
unde s este deplasarea liniara a fortei F, pe circurnferinta arborelui. Daca viteza

ungbiulara a arborelui de raza R este (t), atunci viteza periferica w periferic a arborelui
este w periferic = (t)R . In consecinta, in intervalul de timp
ox, forta
F, se va de piasa pe
circumfcrinta arborclui pe o distanta ds = wperifericM = rd/.& = R08. Ultima rclatie se

obtine din definitia vitezei ungbiulare, (t) = Rt58 . Pe de alta parte, conform definitiei
cuplului, F,R = M. Folosind aceste relatii se deduce succesiv:
= F,.ds = F,wperifericOV= F,rJJR& = Mrezistentt58
(18)
Tinind coot in plus de egalitatea dintre cuplul activ M si eel rezistent M rezistent , din
( 18) se obtine ( 17).
3.6.4. L ucru mecanic de dislocare
Lucrul meconic de dislocare este caracteristic proceselor care presupuo curgeri de

fluide. Se va considera cazul introducerii unei cantitati de fluid intr-o incinta. Se pune
problema determinarii cantitatii de lucru mecanic ce trebuie consumat. Poate fi folosit
modelul din figura 5. Se observa ca sistemul termodinamic dispune de o frontiera
definita atat prin suprafete fizice (peretii incintei) cat si prin suprafete imaginare,
plasate in dreptul intrarii si iesirii fluidului. Asupra pistonului imaginar din figura 5
actioneaza presiunea externa p , care va consuma un lucru mecanic pentru a deplasa
pistonul catre dreapta, in asa fel incat fluidul a flat initial in elementul de volum dV sa
patrunda in incinta.
Acest lucru mecanic este tocmai lucrul mecanic de dislocare, cu expresia
liLdislocare = pdV
(19)
Folosind vo lumul specific v [m1/kg] se poate scrie:

Ol..dislocare
= pvdm
(20)
15
unde dm este masa de fluid din elemcntul de volum dV . Relatia (20) pennite definirea
lucrului mecanic specific de dislocare:
lid islocare s_ liLdis/ocare
dm
piston
lmaglnar
"
p .::r
(21)
pv
ltonUera
/
JnJ~fhdd
dV
slstem
frontiera
ltdft Quld ~t:"-
Figura 5. PeniJ\J deducerea lucrului mecanic de dislocare
De notal ca lucrul mecanic de dislocare caracterizeaza atat intrarile cat si icsirile de

fluid din sistem. In primul caz este vorba de lucru mecanic de dislocarc primit,
deoarcce forta care actioneaza asupra pistonului imaginar este creata de o prcsiunc
cxterioara. In cazul al doilea, este vorba de lucru mccanic de dislocare cedat, deoarece
forta care actioneaza este creata de prcsiunca din s istem din dreptul iesirii.
3.7 Putcrc
In tennodinamica pulerea sc dcfineste in mod similar modului de definire din
mecanica, adica ea estc viteza de produccrc a lucrului mecanic. Unitatea de masura a
puterii este Wan [I W =I J/s].
Capitolul 2
Principiile termodinamicii
I.
PRll\fUL PRINCJ PTU AL TE~\1001NAMJCll
Ln literatura de specialitate exista discutii privind rapor1ul dintre primul principiu a/

termodinamicii si principiul conservarii energiei. Aici va fi prezentat punctul de
vedere conform caruia primul principiu al termodinamicii este o par1icularizare a
principiului mai general al conservarii energici, aplicat sistemelor care sunt supuse
transferului de caldura si/sau de Jucru mecanic.
I. I. Echivalenta in scns res trans dintre lu cru mccanic si caldura
lntre 1840 si 1849, James Joule a aratat, combinand mijloace teoretice si mijloace
experimentale, ca lucrul mccanic si caldura transferate unui sistem pot produce efecte
de aceeasi natura. El a conch is ca, in scns rcstrans. acl:l>1e doua marimi de proces sunt
ecbivalente. Experientcle lui Joules-au dcsfasurat in doua etape (figura 6).
In prima etapa o cantitate cunoscuta de apa (care constituie in continuare sistemul
tcrmodinamic analizat) aflata initial Ia temperatura To a mediului ambiant intr-un vas
bine izolat termic, a fost incalzita, temperatura sa crescand cu o valoare AT bine
determinata (figura 6a). In cursu! procesului a fost masurata cu cxactitate cantitatea de
ca Idura Q prim ita de apa.
ln a doua etapa, acceasi cantitate de apa, din acelasi vas, aflata din nou Ia inceput Ia
temperatura To a mediului ambiant, a fost agitata de catre un ax cu palete, pus in
miscare cu ajutorul unui corp de masa m aflat in cadere (figura 6b). Cantitatea de
lucru mecanic L transferal apei prin frecarea dintre palete si apa este egala (daca se
ncglijeaza frecarile dintre corpul de masa m si ncr, dintre fir si roata si dintre ax si
lagare) cu variatia cncrgici potentiate a masci m, adica cu mgAz, undc Az este
distanta parcursa de corpul in cadere.
18
Capitolul 2
Tn urma mai multor serii de experiente, Joule a stabilit ca pentru o anumita cantitate
de lucru mecanic L transferata apei in etapa a doua, cresterea de temperatura I!J.T este
exact egala cu cresterea de temperatura aparuta ca urmare a primirii cantitatii de
caldura Q din prima etapa, si ca aceasta crestere de temperatura a fost singurul efect
pe care transferul lucrului mecanic L 1-a produs asupra apei. Joule a concbis ca din
acest punct de vedere (adica al efectului pe care transferullui Q si L 1-au avut asupra
apei), caldura si lucrul mecanic sunt echivalente.
tenuometru
t.e~ca
""""
'
,'\
"<7
I
'
pa
I'I'-
tennometru
'-
1'<7
I'
L-
apa
'-,
"
'-,
(a)
(b)
Figura 6. Expcricntclc lui Joule. Echivalcnla caldurii cu lucrul mccanic
Joule a mai observat ca fenomenul invers nu este posibil decat in cazul din figura 6a.
Cu alte cuvinte, existenta unui excedent de temperatura I!J.T a apei in raport cu mediul
ambiant deterrnina in mod spontan transferul unei cantitati de caldura Q catre mediu,
urmata de revenirea sistemului Ia starea initiala, cand temperatura apei avea valoarea
To. In schimb, existents aceleiasi diferente de temperatura I!J.T nu face ca in mod
spontan sistemul din figura 6b sa revina in starea initiala, adica obiectul de masa m sa
se ridice, ca urmare a primirii de lucru mecanic de Ia sistem (adica de Ia apa).
Aceasta a doua observatie 1-a determinat pe Joule sa precizeze ca lucrul mecanic si
caldura sunt echivalente in sens restrans.
1.2. Primul principiu a! termodinamicii pentru sisteme incbise
1.2.1 Cazul proceselor ciclice
Cele doua etape ale experientelor lui Joule pot fi reordonate astfel. lntr-o prima
etapa sistcmul termodinamic (apa d in vas) primeste lucrul mecanic L de Ia axul cu
palete, temperatura sa crescand cu valoarea AT in raport cu starea initiala. Tn a doua
etapa. sistemul se raceste, temperatura sa revcnind Ia valoarea initiala, ca urma a
transferului catre exterior a cantitatii de caldura Q. Cclc doua etapc constituie un
proces ciclic, deoarece in final sistemul a revenit Ia starea initiala. Procesul poate fi
bineinteles reluat.
Conform concluziei experientelor lui Joule, se poate afirma ca lucrul mecanic si
caldura schimbate de sistem cu exteriorul sunt echivalente, adica L = Q. Acelasi lucru
mai poate fi scris ca:
19
(I)
unde sumarea se face pcntru un numar foanc mare de intervale mici de timp de-a
lungul intregului ciclu, in cursu! fiecarui interval i sistemul scbimband cu exteriorul
cantitatile mici de lucru mecanic si de caldura liL1 si respectiv OQ;. De notal ca pentru
anumite intervale particulare de timp este posibil ca fie liL;, fie OQ; sa sc anulcze.
Daca numarul micilor intervale de timp crcste, tinzand catre infrnit, sumele din ( I)
se transfonna in integrate. Ca unnare, prin generalizarea relatiei (1), sc poate scrie
f(OQ-.)=0
(2)
integrala curbilinie refcrindu-se la traiectoria intregului proces. Relatia (2) constituie

formularea matematica a primului principiu al tcrmodinamicii pentru s isteme inchise si
procese ciclice.
1.2.2. Ca.z ul proceselor ne-ciclice
Se considera siruatia din figura 7, in care este vorba de doua procese ciclice diferite.
Aceste procese sunt (i) I A2C I si respectiv (ii) I B2C I.
p
tt'c
v
Figura 7. Doua procese ciclice
Sc va aplica expresia primului principiu at tcrmodinamicii pentru procese ciclice

(rclatia (2)) pcntru fiecare dintre aceste dona procesc. Astfel, pentru procesul ciclic (i)
rezulta:
f(OQ-.)=0
(3)
IA2CI
sau
f (aQ-oL)+ f<aQ - oL)=O

IAl:
2CI
Pentru procesul ciclic (ii) rezulta:
(4)
20
Capitolu/2
H~ -&..)=o
lB2Cl
(5)
sau
f (OQ -liL) +
182
J<OQ - liL) = 0
(6)
2C I
Scazand (6) din ( 4) sc obtine:
J(OQ-liL)=
ldl
J<OQ - liL)
(7)
Se observa ca marimca definita de relatia (7) nu dcpinde de procesul care are loc intre
starea initiala I s i starca fmala 2, ci numai de accstc doua stari. Prin unnare, cele doua
integrale din (7) descriu variatia unci proprietati a sistcmului. Aceasta noua proprietate
cstc de fapt energia sisremului, notata cu E. Rclatia (7) sc mai scric:
2
J<OQ - liL) = fdE =- 2 - E,
(8)
Daca starile I si 2 sunt infinit apropiate, rezuha:
OQ-liL=dE
(9)
Se observa ca in ca:r.ul cnergiei, care este o proprietatc a sistcmului, notiunea de

difcrcntiala are sens.
Daca sistemul inchis se afla in miscare si sub actiunea unor forte macroscopice (de
cxcmplu forta de atractie universals) atunci cncrgia sa este compusa din: {I) cncrgie
intema U, (2) energie cinetica Ec si (3) energie potentials EP:
In acest caz, variatia cncrgiei s istemului intrc starile

componentelor sale intrc accleasi stari, adica:
si 2 estc data de variatia
2-1 =U2 -Ut +Ec2 - Eel + Ep2 -Epl

=U2 -Ut + ~n{
wi - w?)+mg(z2 - zt)
(II)
In relatia (II) cu m s-a notat masa sistemului inchis iar cu w si z vitcza si respectiv
cota (altitudinea) accstuia.
In multe cazuri purticularc energia cinctica s i potentiala este neglijabila fata de
energia intema . In accasta situatie poatc fi folosita aproximatia:
Principii/e termodinamicii
El -E, ~ Uz -U,
21
(12)
Expresiilc de mai sus corcspund situatiei in care starca initiala si finala nu sunt infinit
apropiate. Principiul intai al termodinamicii poate fi formula! si pentru cazul unei
transformari infinitezimale de stare, astfel:
OQ-OL = dU +.!.+mdw2 +mgdz
(13)
De multe ori in practica este necesara si formularea primului principiu folosind

marimi specifice (adica raportate Ia unitatea de masa). Prin imparti.rea relatiei (13) Ia
masa m a sistemului se obtine expresia evidenta
&, -IX = du + dw 2 + gdz = du + wdw+ gdz
(14)
Aici, prin definitie, &, "' OQ I m, IX : /iL l m si du "' dU I m.

Cunostiintele acumulate pana acum permit definirea unui concept important. Este
vorba de perpetuum mobile de spew imai. Acesta este o masina termica ce lucreaza
ciclic, fumizand lucru mecanic mediului exterior, fara a primi caldura de Ia vreo sursa.
Trebuie retinut ca existenta unui perpetuum mobil de speta intai nu este compatibila cu
pri.mul principiu al termodinam icii. Atat timp cat se accepta validitatea primului
principiu, va fi acceptata implicit si imposibilitatea existentei unui perpetuum mobile
de speta intai.
1.3. Primul principiu al termodinamicil pentru sisteme deschise
Dupa cum s-a precizat, sistemele deschise sunt supuse transferului de energie si de
masa. Acest lucru complica modul de efectuare a unui bilant energetic printr-o
procedura asemanatoare celei folosite Ia tratarea cazului sistemelor inchise. In noua
situatie va trebui sa se tina seama de urmatoarele trei aspecte:
(i). Are Joe o modificare a energiei sistemului termodinamic ca unnare a modificarii
cantitatii de substanta din interiorul sistemului.
(ii). Are Joe o modificare a energiei sistemului ca urmare a transferului de masa prin
frontiera sistemului.
(iii). Prin frontiera sistemului are Joe transfer de lucrul mecanic si de caldura.
Analiza va fi efectuata folosind figura 8. Se considera doua momente de timp r 1 s1
'1'2 astfel incat t.r"' r 2 - TJ > 0. Intre cele doua momente in sistem intra masa de fluid
m; si iese masa me. De asemeni, se considera ca masa sistemului Ia momentele TJ si
-r2 avea valorile "'I si respectiv "'2.
Energia care intra in sistem intre TJ si -r2 este compusa din:
(a) energia transportata de masa m;:
E; =m;(u; +ec ; +ep ;)
'
(15)
Capitolul2
22
undc ec si eP sunt energia cinetica specifica si respectiv energia potentiala specifica.

frontiera sist.emului descbis
/
tp..~ intrare
mi
-H--Q
L
Pi
ZI
vI
sist.em deschis
Ve
Pe
'?-e
iesire :"\'
nivel de refer iota
Figura 8. Sistem deschis
(b). lucrul mecanic de dislocare, necesar pentru a introduce masa m; in interiorul

sistcmului.
(16)
Ldisl,i = 111 i p;v;
Aici s-a tinut coni ca Ia momentul q presiunea si respcctiv volumul specific Ia nivelul
intrarii in sistem au valorile Pi si respectiv v;.
Energia care iese din sistem intre momcntcle TJ si 1"2 are, in mod similar,
componentele:
Ee = me(ue +ec e +ep e)

'
Ldisl,e = mePeVe
(17,18)
Relatia ( 18) reprezinta lucrul mecanic de dislocare necesar introduccrii masei me in

conducta de evacuare, unde exista presiunea Pe iar fluidul are volumul specific ve.
Energia care s-a stocat intre momentele rt si 1"2 in interiorul sistemului este data de
diferenta dintre encrgia fmala si cea initiala, adica
Aplicand principiul conservarii energiei sistemului intre momentele TJ st 1"2, se

poate scrie:
QJ.2 -Lt2 +
(E; + Ldisl,i)
(Ee + Ldisl,e )
energie care patrunde energie care iese

prin transfer de masa prin transfer de masa
= Estoc
(20)
23
Aici QJ2 si L12 reprczinta caldura si respectiv lucrul mecanic schimbate de sistem cu
extcriorul intre momentele rt si r2.
Pe baza celor de mai sus se pot face doua obscrvatii imponantc: (i) daca nu exista
transfer de masa, din relatia (20) se obtine expresia principiului intai al termodinamicii
pentru sisteme inchisc; (ii) in relatia (20) marimca Lt2 contine toatc formele de lucru
mecanic, mai putin lucrul mecanic de dislocare, care a fost tratat scparat, intrand in
componenta termen ilor din parantezele rotundc.
Folosind relatiile antcrioarc, din (20) se obtine:
Q12 - LJ2 =1122( 112
+~ ~ +gz2)-m{ +4f + 8Zl )
+me( ue + PeVe +
II)
~ .J +gze )-m{ u; + p;v; + ~ wT + gz; )
(21)
Scmnificatia termenilor din ecuatia (21) cste similara celei din ecuatia (20).
Exprimarea detaliata a bilantului energetic pcrmite insa introducerea unor marimi noi
imponante. Astfel, suma h u + pv, cu dimensiw1i de energie specifics, se numeste
enta/pie specifica. Entalpia specifica include, pe linga energia intema specifica, si
lucrul mecanic de dislocare specific. De obicei entalpia specifica se foloseste La
descrierea fenomenelor energetice care au loc in sisteme deschise. Uncori se mai
foloscste si Ia analiza sistemelor inchise in care se efectueaza procesc Ia presiune
constanta. Entalpia este marime de stare, fiind functie univoca de marimi de stare.
Ecuatia (21) reprczinta cxpresia principiului intai al termodi:namicii pcntru sisteme
deschise in interiorul carora sc desfasoara procese variabile in timp. In multe aplicatii
ingineresti relatia (21) este insotita de re/atia de conservare a masei (denumita s1
ecuatie de continuilate), care spune ca:
(22)
Ecuatia (21) a primului principiu pentru sistcme deschise este folosita de mulle ori
in variante simplificate, care tin cont de diferite dctalii ale situatiei concrete. De
exemplu, in uncle aplicatii in care este vorba de sistcme aflate Ia nivclul solului,
contributia datorata variatiei energiei potentialc cste de obicci negl ijata. .
0 alta situatie deseori intilnita este cea a proceselor stationare (in care marimile
sunt independente de tin1p). In acest caz energia acumulata in sistem este nula iar din
(22) se vede ca, pcntru intcrvalul de timp considerat, masa care intra in sistem este
egala cu masa care iese
m; =me ;m
(23)
Atunci, prin impartire Ia m, din (21) se obtinc:

(24)
24
Capito/u/2
unde semnificatia marimilor specifice care intervin este evidenta. Relatia (24) este
valabila atunci cind intervalul de timp !!.1: este fmit. In cazul unui proces stationar in
care acest interval de timp este infinitezimal din (24) se deduce:
&!12- &12
=dh+ wdw+ gdz
(25)
Aceasta subsectiune va fi incheiata cu o observatie metodologica. In unele situatii

se doreste scrierea /ocala a expresiei primului principiu al termodinamicii. Acest lucru
inscamna ca se urmareste analiza nu a unui intreg sistem, ci numai a unei parti a
acestuia. Partea respectiva de obicei nu poate fi delimitata decal folosind suprafete
imaginare. Pentru astfel de cazuri este necesara introducerea notiunilor de volum de
control si de suprafata de control. Aceste notiuni se rcfera Ia partea de sistem
considerata si respectiv Ia frontiera sa. Atat volumul cat si suprafata de control sunt
fixe in spatiu, permitand transfer de masa si energie.
1.4. Relatia dintre principiul intai al termodinamicii pentru sisteme deschise si

relatla lui Bernoulli
Se cunoaste de La mecanica fluidelor ca pentru o linie de curent a unui fluid
neviscos incompresibil aflat in curgere are Joe asa-numita relatie a lui Bernoulli.
Accasta relatie poate fi dedusa folosind ecuatia de variatie a impulsului (care este
echivalenta cu legea a doua a dinamicii) si are forma:
(26)
In ecuatia (26) p este densitatea tluidului, cclclaltc notatii avand semnificatia

cunoscuta. Tndicii "i" si "e" se refera Ia cele doua puncte de pe linia de curent intre
care este aplicata relatia.
Se reaminteste ca prin fluid nevascos se intelege un fluid in interiorul caruia nu au
Joe procese disipative (frccari). Acest Jucru se refera atat Ia deplasarea relativa dintre
straturile de fluid cat si Ia deplasarea dintre fluid si pereti.
In cazul in care curgerea este izoterma, energia intema, care depinde de
temperatura, va fi constanta pe linia de curent. Aceasta inseamna ca " = u,. Sc poate
lua in considerare si relatia care exista intre densitate si volumul specific, adica
v = II o. Cu aceste observatii, relatia (26) devine:
sau
Principii/e tem1odinamicii
25
(28)
Se observa ca relatia (28) este un caz particular a relatiei (24) a primului principiu al
termodinamicii penrru sisteme deschise, corespunzand unui proces adiabatic
( &!12 = 0) si care nu efecteaza lucrul mecanic ( &12 = 0 ).
Se mai observa ca expresia (24) a primu lui principiu a fost dedusa fara a impune nici
o restrictie proceselor care au loc in interiorul sistemului deschis. Prin urmarc, chiar si
in cazul particular &7,2 = &., = 0, primul principiu se poate aplica si proceselor
disipative. In schimb, ecuatia lui Bernoulli, desi in respectivul caz particular are
aceeasi forma cu cea a principiului intai, nu se poate aplica decat proceselor
nedisipative.
2. PROCESE REVERSIBl LE SI JREVERSIBILE

2. 1. Caracteristici gencrale
Din analiza experientelor efectuate de Joule, prezentate in sectiunea anterioara, se
obscrva ca lucrul meeanic poate fi complct transformat in caldura. lntr-o formulare
mai cxacta accasta inseamna ca intotdeauna se poate imagina un proccdeu sau o
tehnica prin care lucrul mecanic este in intregime convem'bil in caldura. In schimb,
niciodata caldura nu poate fi transformata integral in lucru mecanic. Cu alte cuvinte, in
urma desfasurarii a numeroase experiente s-a constatat ca, indiferent de procedeul
folosit, si de imbunatatirile aduse procedeului rcspcctiv, eel putin o parte din lucrul
mecanic trece in caldura si eel putin o parte din caldura nu trece in lucru mecanic.
Observatiile empirice descrise mai sus permit a conchide ca lucrul mecanic este o
forma superioara (ordonata, pretioasa) de energie transferam, in vreme ce caldura
reprezinta o forma inferioara de transfer de energie.
Din analiza efectelor imbunatatirilor aduse procedeelor de conversie a caldurii in
lucru mecanic s-a inferat afirmatia potrivit ca.reia maximul capacitatii unui sistem de a
produce lucru mccanic, prin intermedin! unui proces descbis sau a unui ciclu, se atinge
nurnai in cazul unui tip special (ideal) de proces sau ciclu, denum it proces reversibil
(respectiv ciclu reversibil). In legatura cu accstc procese sau cicluri idcale s-a introdus
si un important concept, definit dupa cum unneaza. Cand un proces se desfasoara in
cooditii ideale intre o stare oarecare si o stare finala identica cu cea a mediuJui
exterior, cantitatea maxima de lucru care poate fi transferam intre sistem si mediu se
numeste lucnt meconic disponibil sau exergie.
Datorita importantei pe care procesele reversibile o au in fundamentarea tcoretica a
tcrmodinamicii, unnatoarea definitie este utila. Un proces reversibil este un proces in
cursu! caruia nu sc foloseste lucru meeanic pentn a produce acele schimbari de stare
care s-ar putea obtinc prin transferuJ unci cantitati de caldura.
In continuare vor fi prezentate trei dintre consccintele care decurg din acceptarea
notiunii de proces reversibil.
26
Capitolul 2
2.1.1. Con secinla I.

Un proces reversibil ciclic care ajunge din starea initiala 1 intr-o stare oarccare 2
trebuie sa revina in starea initiala trecand prin aceleasi stari intennediare parcurse Ia
trasfonnarea 1-2. Figura 9 pcrrnite o mai usoara intelegere a acestei afinnatii, in cazul
particular al unui proces revcrsibil reprezentat intr-o diagrama T-v (temperatura volum specific).
Demonstratia va fi facuta pe un caz particular, in care sistemul corespunde unei
substante pure. Dupa cum s-a aratat, o substanta pura este complet caracterizata din
punct de vedere tennodinamic de trei parametri intensivi (de exemplu, presiunea p,
temperatura T si volumul specific v ). Datorita cxistentei ecuatiei de stare, numai doi
dintre acesti parametri sunt independemi. Pentru a fi in concordanta cu figura 9. in
continuare se va acccpta ca parametrii independenti sunt T si v. Se presupune ca
sistemul se afla in starea I si ca, in urma unei intcractiuni energetice cu exteriorul (prin
transfer de caldura si lucru mecanic) energia sa interna specifics a crescut cu valoarea
sistemul trecand in starea I'.
Au,
intoy
('dus
v
Fig11ra 9. Conscciota I a definitiei proccselor reversibile
In cazul general, in care procesul de trecerc din I in I' nu este reversibil, starea I' se
va gasi undeva pe curba care inconjoara punctul I in figura I Oa.
1'
(a)
1b'
1L 13
v
(b)
Figura 10. Transformarca 11'. (a) Proces care nu c;,tc reversibil; (b) Proces n:vcrsibtl
lntr-adevar, variatia energiei
interne estc corelata cu
termodinamici independenti prin relatia
variatia parametrilor
Au=(~: )T Av+(~; )vAT,
unde indicele
inferior atasat derivatclor partiale desemncata parametru1 termodinarnic mentinut

constant in cursu! derivarii. ln functie de valoarea derivatelor partiale, aceeasi valoare
27
t.u poate corcspundc Ia diferite modificari posibile ale temperaturii si volumului

specific. Cu alte cuvinte, aceeasi variatie 6u poate fi obtinuta din difcrite cupluri de
valori M si 6v. Daca procesul este insa reversibil, conform defmitiei traicctoria sa
poate fi sau verticala (adica 6T .- 0, 6v = 0, ceca ce inseamna ca exista transfer de
caldura si atunci nu trcbuie transferal lucru mecanic) sau orizontala (6T=O,Il.v,t0)
(figura lOb). Se va obscrva ca valorile
(~: )T
si
(~; )v sunt proprietati de material
(adica sunt fixate pentru un material dat). Rezulta ca in ambele situatii prezentate
anterior, prin fi.xarea valorii t.u rezulta automat si fixarea valorilor 6T sau 6v. Cu
alte cuvinte, prin fixarea lui t.u punctul I' are o pozitie bine determinata. La
transformarea inversa, cand se trecc din starea I' in starea 1, obligatoriu energia
interns spccifica a sistemului trebuie sa se micsoreze cu valoarea t.u . Deoarece in
acest caz directia 11' este cunoscuta, se cunoastc in acclasi timp si ce tip de transfer de
energie va avea loc: acesta este exact acela din cursul transformarii 11 '. De notat ca
daca se dorca rcvcnirca din starea I' in starea I printr-un proccs nc-rcvcrsibil existau
mai multe traiectorii posibile, date de diferitele cupluri 6T si 6v compatibile cu
cxpresia variatiei energici interne specifice 8u.
Se vor incbcia comentariile Ia accasta consccinta prin observatia ca un proces
reversibil aproximca7~ un proces real (ne-reversibil) printr-<> traicctorie de tip linie
franta, aratata in figura I 1.
T proces real
1 ~n"nlbD
v
Figura II. Tra1ectoria unui proces reversib1J (ideal) si a unui proccs real
2.1.2. Consecinta 2
Un proces reversibil trcbuie sa treaca printr-o scric continua de stari de echilibru.
Pentru argumentare sc vor folosi o parte din rationamentele anterioarc.
ln cazuJ general, al unor procese oarccare, expresia principiului intai al
termodinamicii pentru sisteme inchise este bincintcles valabila. Prin urmare 6u =q-1,
unde q si I au semnificatiile obisnuite, de caldura si lucru mccanic scbimbate de
sistem cu mediul, ambcle raportate Ia unitatea de masa. Este clar in acest caz ca
variatia energiei interne specifice estc controlata de interactiunea sistemului cu
exteriorul, care dicteaza de fapt asupra raportului cantitativ dintre q si I. Cu alte
cuvinte, pentru acecasi valoare 6u pot corcspunde mai multe cupluri de valori q si I
care sa respecte principiul intai, adica pot corespunde mai multe procese.
28
Capito/u/2
=(!;t
In ca7.UI proceselor revcrsibile, Ia care aportul concomitent de caldura si lucru
mecanic cste cxclus, s-a vazut deja ca valabilitatea cxprcsiei 611

valabilitatea exprcsiei 611 =(~
dT exclude
)Tdv, si rcciproc. Aceasta inseamna de fapt ca variatia
energiei interne a sistemului este dictata numai de proprietatile sistemului. Se poatc

spune ca in acest caz interactiunea sistemului cu exteriorul este numai infonnationala
(ad.ica sistcmul "consulta" mcdiul pcntru a decide pc care dintre ccle doua moduri
posibilc de variatie a encrgiei interne sail aleaga).
Prin urmare, conform dcfinitiei echilibrului termodinamic, re.zulta ca, daca sistemul
se afla initial in echilibru, iar procesul care are Joe estc reversibil, atunci toate starilc
ulterioarc ale sistemului vor fi tot de echilibru.
2.1.3. Consecinta 3.
Un proces reversibil ciclic, dupa ce a avut loe, nu lasa nici o dovada a faptului ca s-a
dcsfasurat, nici asupra sistemului si nici asupra mcdiului. Acest rezultat estc o
consccinta a faptului ca traiectoria proccsului reversibil cste o succesiune de stari de
echilibru. Se obisnuieste sa se spuna ca proccsele revcrsibilc nu au memorie, sau nu au
istorie.
2.1.4. Alte d efinitil
Despre un proces care nu este reversibi l se spune ca este ireversibil sau disipativ. Jn
cazuJ desfasurarii unui proces ireversibil, se mai spune ca in sistem au Joe disipari sau
ireversibilitati. Jrevcrsibilitatile sunt uzual clasificate in fclul urmator:
(I). lreversibi/itati interne, care au Joe strict in interiorul sistemului.
(2). lreversibilitati ex/erne (oarecum impropriu dcnumite astfcl), care au Joe Ia
frontiera sistemului.
2.2. Exemple d e procese ireversibile
In urmatoarele subsectiuni vor fi prezentate pe scurt cateva dintre pmcesele

ireversibilc mai des intilnitc in practica.
2.2.1. Frecarea meca niea (ireversita tea externa)
Se va arata acum ca procesele care se desfasoara cu .frecare mecanica sunt

ireversibilc. Pentru aceasta se va considera cazul unei mase de gaz aflata intr-un
cilindru, care efectucza un proces adiabatic cic/ic (figura 12). Din figura l2a se
observa ca forta efectiva care actioneaza asupra pistonului Ia destindere este data de
cxpresia kP - PO )A- F1 J unde p si PO sunt presiunea gazului si respectiv cea a
29
mediului ambiant, A este aria suprafetei active a pistonului iar F1 este forta de
frecare dintre piston si cilindru.
(a)
sistem
(b)
Fig11ra 12. Miscarea cu frccare n unui piston intr-un cilindru
Rezulta ca, in cazul i11 care pistonul se dcplaseaza pe o distanta Ill, lucrul mecanic
t.L+ efectuat de sistem asupra exteriorului va fi dat de:
(I)
Forta efectiva care acuoncaza asupra pistonului Ia comprimare (figura 12b) va fi data
de expresia l(p - PO )A + F1 j iar lucrul mccanic t.L_ efectuat din exterior asupra
sisternului in cursu! unci deplasari Ill' va fi
t.L_
=j[(p- po)A + Fl ~j
(2)
In relatia (2) s-a folosit modulul pentru a evidentia faptul ca lucrul mecanic este
ncgativ, deoarece este vorba de lucru mecanic prirnit de sistern.
Se va presupune acum ca sistemul s-a a flat initial in starea I, in care energia sa
intema avea valoarea U I Apoi el a efecruat o destindere pana in starca 2 in care
cucrgia intema avea valoarea U2. ln fine, sistcmul a revenit Ia starea initiala I, in
urma unei comprimari. Deoarcce acest proccs ciclic este considcrat si adiabatic, prin
aplicarea de doua ori a cxprcsiei primului principiul al termodinamicii penlru sisteme
inchise, rezulta:
(3)
(4)
Rclatia (3) corespundc transformarii 1-2 iar rclatia (4) corespunde transformarii 2-1.
Folosind relatiile (1)-(4) se gascste ca
30
Capitolu/2
(5)
Din relatia (5) se constata ca, in urma desfasurari i procesului termodinamic ciclic 1-21, pistonul nu revine exact in starca initial a, deoarece deplasarea sa t!.x' din cursu!
tranSformarii 2-1 este mai miea deeat deplasarea l!.x din cursu! transfonnarii 1-2. Se
conchide ea proccsul a lasat o dovada a desfasurarii sale. ceca cc contrazice consecinta
a treia a proeeselor reversibile (sectiunea 2.1.3). Prin unnare, procesele insotite de
frecare meeanica sunt ireversibile.
2.2.2. Tra nsfer de caldura Ia diferenta fin ita de temperatura (ircvcrsibilitate
extern a)
Se va considera din nou cazul unei mase de gaz inchisa intr-un cilindru. De data
aceasta se va presupune ea miscarea pistonului in cilindru are toe fara frecare. iar
cilindrul nu mai este izolat tennic. Prin acestc ipoteze se elimina ireversibilitatea
externa datorata freearii mecanice. Se presupunc ca gazul efectucaza mai intai o
destindere infinitezimala, unnata de o revenirc prin comprimarc Ia starea
tennodinamiea initiala, ambelc proccse avand toe izoterm, Ia o temperatura Tg egala
cu temperatura 7(> a mediului.
Deoarece procesul ciclic descris mai sus are toe Ia temperatura constanta, rezulta ca
variatia cnergiei interne specificc intre inceputul si sfarsitul proeesului cste du = 0.
Prin folosirca expresiei primului principiu a! tennodinamicii pentru sisteme inchise se
gaseste:
(6)
unde ccle doua marimi reprezinta, ca de obicei, caldura si lucrul meeanic schimbate de
sistem cu exteriorul, ambele raportate Ia unitatea de masa. Din relatia (6) rezulta ca, in
tot cursu! destinderii, lucrul mccanic efectuat de gaz trcbu.i e compcnsat de ealdura
primita de sistem de Ia mediul ambiant. Pentru ca aceasta cantitatc de caldura sa poata
fi transferata sistemului intr-un illlerva/ finit de timp trebuie insa ca mediul ambiant sa
aiba o temperatura supcrioara celei a sistemului, adica To= Tg + tJ.T ~ Tg, unde
!J.T > 0. Se concbidc ea, pentru ca acest proces ciclic sa aiba Joe trebuie ca mediul sa
sufere o modificare. Se contrd7ice astfel consecinta a treia a proeeselor reversibile
(sectiunea 2.1.3). Prin urmare, transfcrul de caldura Ia diferenta finita de temperatura
este un proces ireversibil extern.
2.2.3. Visc:ol.ltatea si/sau ac:cclcratie nenula (irevcrsibilita ti intern e)

In aceasta sectiune se va considera din nou cazul unui cilindru izolat perfect din
punct de vedere termic. De data aceasta se va face ipoteza ca pistonu I se misca fara
frecare in intcriorul cilindrului, excluzand astfel accst tip de irevcrsibil itatea externa.
31
Se fac urmatoarcle doua ipoteze: (a) fluidul cste vascos si (b) pistonul se deplaseaza
accelerat (adica viteza sa nu este constanta in limp).
d:x p+ dp
p'
..Urzaauulul
Bp~stunu
In cOiodnl
Figurtl 13. Deplasarea Wlui lluid vascos cu acceleratie nenula
Deplasarea pistonului entre dreapta (figura 13) va fi insotita de crearea in spatele sau a
unei depresiuni. Pentru a justifica aceasta afirmatic se va scrie legea a doua a dinamicii
pentru o portiune cilindrica de gaz de latime dx:
[p-(p+ dp)A] - ni>j
dw)
''( dy perete
dx= Apdx dw
(7)
dt
In rclatia (7) p si p + dp reprczinta valoarea presiunii pe cele doua fete ale portiunii
cilindrice de gaz, D si A sunt diametrul si rcspectiv aria transversala ale acestei
portiuni, w este vite7.a g37Uiui iar '1 si p sunt viscozitatea dinamica si rcspectiv
densitatea gazului. In rclatia (7) s-a tinut cont pe de o parte ca aria laterala a portiunii
cilindrice de gaz este data de exprcsia nildt si pe de alta pane de rclatia lui Newton,
care, dupa cum s-a mai aratat, a6.nna ca pcntru asa-zisele flu ide Newtoniene tensiunea
tangentiala r datorata frecarii este proportionala cu gradientul vitezei gazului Ia
pcrctc, coeficientul de proportionalitate tiind viscozitatea dinamica a fluidului (deci
r = !J(dwl dy) perete>
Primul tennen in rclatia (7) reprezinta forta neta datorata presiunii care actioneaza
asupra portiunii cilindrice de gaz, al doilea tenncn rcprczinta forta datorata viscozitatii
iar tennenul din membrul drcpt rcprczinta produsul dintre masa de gaz din portiunea
cilindrica si aecclcratia acesteia. Prin prclucrarea rclatiei (7) rczulta
(8)
Accst gradient de prcsiune estc totdeauna ncgativ, atat timp cat TJ"' 0 (adica fluidul
dt "'0 (adica fluidul sc misca cu viteza variabila in timp). Prin
este vascos) si
dw/
32
Capito/u/2
urmare, presiunea p' a gazului care acrioncaza efectiv pe piston este mai mica decat
p, care este valoarea medie din cilindru a presiunii gazului. Lucrul mccanic efectuat
de gaz asupra pistonului in cursu! unei destindcri infinitezimale de variatie a volumului
dV va fi
(p'< p)
dLdestindere = p' dV
(9)
Cand pistonul se deplaseaza spre stanga, gradicntul presiunii isi schimba semnul,
datorita schimbarii sensu lui vitezei w (care are acum sensu! catre valorilc negative ale
axei x) si al sensului lui T (care va fi indreptat catre valorile pozitive ale axei x ). Va
rezulta ca in accst ca7 valoarea p" a presiunii gazului care actioneaza efectiv asupra
pistonului este mai marc decal prcsiunea medie p a gazului. Lucrul mecanic transferat
in cursu! unei comprimari infinitezimale de varia tie a volumului dV,. va fi
dLcomprimare = p"dV,.
(p"> p)
(10)
Se va presupunc acum ca gazul din cilindru executa un proces ciclic reversibil

infinitezimal. Dcoarece aces! proces este si adiabatic, din expresia principiului intai al
termodinarnicii va rczulta
dLdestindere = dLcomprimare
(II)
Considerand ca variatiile de volum dV si dV,. corespund unor deplasari ale pistonului

dx si respectiv dx,., din (II) se obtine:
p'dV = p'dxA= p"dV,.
=p"dx,.A
(12)
unde A reprczinta aria suprafetei sectiunii transversale pnn cilindru. Rclatia (12)
conduce Ia:
p'
dx,. =-dx<dt
p"
(13)
Prin urmare, dupa desfasurarea procesului ciclic, exista o dovada a faptului ca el a avut
Joe, deoarecc pistonul nu a revenit Ia pozitia initiala. Concluzia estc ca procesul
analizat nu este reversibil, deoarece este incalcata consecinta a treia a dcsfasurarii
proceselor reversibile (sectiunea 2.1.3). Deoarece cauza ireversibilitatii consta in
viscozitatea nenula a fluidului, se spune ca ireversibilitatea este intema. Mai mult,
chiar daca fluidul este ncvascos (adica 17 = 0 ), ireversibilitatea va continua sa existe, cu
conditia ca viteza fluidului sa fie variabila in timp. Si in acest caz irevcrsibilitatea este
intema.
33
2.2.4. E.xpaosiun e Iibera (ireversibilitate intern a)
Se va considera un gaz aflat sub presiune intr-un cilindm divizat in mai multe
compartimente (figura 14). La inceput gazul (care reprezinta sistemul termodinamic
analizat) se aOa in compartimentul 1 iar toate celelalte compartimente sunt vide. Starea
termodinamica initiala a sistemului cste caracterizata prin presiune si volum, adica prin
cuplul de valori (p,, vJ).
1
I
I
I
ll.JYt
1'-,_,iP2,v2
,_ PJ ,v3
L----'---'----'C...,
Figura 14. Dcstindcrc Iibera
Se elimina, foarte lent, peretele care separa compartimentul I de compartimentul 2.

Gazul va trccc, dupa un anumit timp, denumit timp de relaxare, in stare a (p2 .V2).
Procedura continua in acelasi fel, eliminaodu-se pe rand si ceilalti pereti despartitori.
Gazul se extinde, ocupand pe rand si celelalte compartimente. Starea gazului va fi
caractcrizata de parametrii termodinamici iodicati in figura 14:
Aria de sub curba 1-2-3 nu reprezinta lucml mecanie consumat de gaz pentru
destindere, deoarece in cursu! expaosiunii forta care a actionat asupra frontierei
sistemului a fost nula. lnlr-adevar, daca aceasta forta nu ar fi fost nula, ar rezulta,
conform principiului actiunii si reactiunii, ca a existat o forta de reactiune indreptata
impotriva sa dinspre compartimentul vid in care gazul se destindea. Acest lucm este
insa absurd. Prin urmare, in cursu! expansiunii libere (in vid) nu se consuma lucru
mecamc.
Pe de alta parte, este clar ca daca, dupa incheicrca expansiunii libere, se doreste
aducerea sistemului Ia starea initiala, va trebui sa se consume din exterior lucru
mecanic. Prin urmare, dupa reveoirea Ia starea initiala (adica dupa desfasurarea unui
proces ciclic), se va sti ca procesul a avut Joe, deoarece dintr-o sursa din exteriorul
sistemului s-a consumat lucru mecanic. Se poate conchide ca expansiunea Iibera este
un proces ireversibil, deoarece se ajunge Ia o neconcordanta cu consecinta a treia a
desfasurarii proceselor reversibi le (sectiunea 2.1.3).
2.3. Procese ireversibile si scmnificatia lntcgralci JpdV
Se vor considera doua procese adiabatice, procesul reprezentat prin transformarea 1

2' fiind reversibil iar eel reprezentat prin transformarea I - 2 fiind ireversibil (figura
Capito/u/2
34
15). De exemplu, pentru transfonnarea I - 2' se poate imagina o destindere adiabati~

filrii frecare iar pentru transfonnarea I - 2 se poate imagina o destindere adiabatica cu
frecare. Deoarece proccsul ircversibil 1 - 2 cste echivalent din punct de vedere al
efectelor cu un proces de transfer direct de caldura, temperatura pe tot parcursul
transformarii 1 -2 trebuie sa fie superioarii celei din cursu! transfonnarii I - 2'. Acest
lucru este reprezentat in figura IS.
pr 1 ~ 2
UL
Figura 15. Procese adiabatice: 1-2 (ireversibil) si 12' (reversibil)
Prin urmare, daca se tine coot de semnificatia geometries a notiunii de integrala, si de

faptul ca aria de sub curba 1-2 este mai mare decat aria de sub curba 1-2', rezulta ca:
2
2'
(14)
l(pdV)irev > l(pdV)rev

I
Relatia (14) pennite a observa faptul important ca, daca pentru procesul reversibil
2'
integrals f(pdv)rev reprezinta lucrul mecanic efectuat de sistem (transferal mediului),
I
in schimb, in cazul procesului ireversibil integrala l(pdV)rev nu mai arc semnificatie

I
de lucru mecanic efectuat. Pentru a justifica aceasta afirmatie se va aplica expresia

primului principiu al tennodinarnicii pentru sisteme inchise ~i procese adiabatice, mai
intai procesului reversibil iar apoi procesului ireversibil, astfel
(15)
(16)
Dar, deoarece T2 > T2 (dupa cum se vede din figura 15), rezultii ca Uz > U2 ~i ca
U!-V2<Ut - Vz. Prin urmare, folosind relatiile (15) si (16) rezulta ca
(LJ-2' )rev > (LJ-2lirev. Din aceasta ultima relatie si din inegalitatea (14) rezulta ~
aria de sub curba I - 2 nu poate avea semnificatia lucrului mecanic U1-2lirev atasat
unui proces ireversibil.
Uneori se obi~nuie~te sa se scrie:
35
(17)
unde (Ql-2Jrev este cllldura care ar fi trebuit introdusll in mod continuu pentru a face
din procesul I - 2' un proces reversibil.
3.PRINCIPIUL DOl AL TERMODINAMI CII
In sectiunea anterioara s-a introdus notiunea importanta de proces ircversibil De
asemeni, pentru o mai buna intelegere s-au dat exemplc de procese ireversibilc intilnite
in practica. In continuare va fi prezentat cadrul teoretic in care tennodinamica
traditionala caracterizeaza cantitativ desfasurarea proceselor ireversibile si reversibile
(accste ultime procese aparand drept cazuri limita, ideate). Cel mai putemic instrument
din acest punct de vedere este principiul doi altermodinamicii.
3.1. Relatia dintrc p rlncipiul intai si princip iul doi
Principiul intai al tennodinamicii aplicat proceselor ciclice care au loc in sisteme
inchise are expresie matematica:
fOQ=foL
(I)
Pentru a discuta limitcle aplicabilitatii relatici (I), este uti I sa se reaminteasca in acest
moment cxpericntele lui Joule, care au fost descrise mai detaliat in sectiunea 1. 1. In
cscnta aceste experimcntc constau in doua etapc:
(I) In prima etapa corpul care coboara detcnnina efectuarea unui lucru mecanic L Ia
agitator, care conduce ulterior Ia crcsterea temperaturii apei din vas cu valoarea t.T, in
abscnta oricarui transfer de caldura din exterior.
(2) ln etapa a doua, apa din vas este adusa Ia temperatura sa initiala, prin cedarea
unci cantitati de caldura Q catre mediul ambiant.
Se observa in primul rand ca ccuatia (I) estc intotdeauna satisfacuta, desi in etapa
(I) nu are loc transfer de caldura iar in etapa (2) nu are loc transfer de lucru mecanic.
0 a doua observatie, deja mentionata in scctiunea 1.1, este in acord cu practica
1i lnica. Se stie astfel ca procesul ( I) nu poate fi inversat, adica prin scaderea cu
valoarea t.T a temperaturii apei din vas nu se asigura ridicarea automata in pozitia
initiala a co~pului care determina rniscarea agitatorului.
Ecuatia (!) nu pennite justificarea teoretica a celor doua observatii anterioare.
Se poate spune desprc "ciclul" experientelor lui Joule ca reprezinta un caz limita, in
care lucrul mecanic L, extras din mediul ambiant, se reintoarce in final Ia mediul
ambiant transformat complct in caldura. Din practica zilnica se mai stie ca eJtista
masini tennice care cxtrag caldura de Ia o sursa de temperatura ridicata, convertind-o
partial in lucru mccanic, restul de caldura fiind evacuata in mediul ambiant. Acest
Capito/u/2
36
proccs rcspecta relatia (!). Relatia respectiva nu atrage alentia insa ca marimea f8Q
include nu numai caldura prim ita de sistem, dar si cea cedata mediului ambianl.
Principiul doi al termodinamicii se refera Ia rcstrictiile impuse proceselor ciclice
descrise de ecuatia {I) a principiului intai. Intr-un caz particular principiul doi se refera
si Ia faptul ca, in vreme ce transformarca integra/a a lucrului mecanic in caldura este
posibila (in sensul ca lucrul mecanic prim it in cursuI unci parti a ciclului cste cedat sub
forma de caldura in cursu! altci parti a ciclului), situatia inversa nu cstc adevarata. De
retinut ca, in mod similar principiului intai, si principiul doi a! termodinamicii are
caracter inductiv, adica este rezultatul unui numar foane mare, dar finit, de expericnte.
3.2. Masi ni t ermlce
Notiunca de masina termica cstc fundamentala in termodinamica traditionala, pentru
ca pe baza ci pot fi introdusc ulterior notiuni cu un grad ridicat de abstractizare. 0
definitie simpla ar putea fi urmatoarea: o masina termica (in sens clasic) este un sistem
termodinamic care funcponcaza ciclic, produciind lucru mecanic prin extragerea
caldurii de Ia o sursll de clildurll. Se obscrva ca in accasta dcfinitie estc vorba numai de
transfer de co/dura si transfer de /ucm meconic intre sistem si mediu. In cazul tn care
exista ~i transfer de masa, nu mai estc vorba de o majinii termica in sens c/asic.
Ca exemplc de m~ini termice clasice se pot da locomotiva cu abur sau centralele
termice cu abur destinate producerii de energie electrica. In schimb, "m~inile
termicc" de tipul motoarelor autovehiculelor rutiere obisnuite, functioniind cu benzinll
sau cu motorina de exemplu, nu sunt ma~ini termice clasice, deoarece prin trontiera lor
are Joe ~i transfer de masll (intra combustibil si aer necesar intretinerii arderii si ies
gaze rezultate in urma arderii).
Componcntele standard ale unci centrale term icc cu abur sunt aratate in figura 16.
GA
Figura 16. Carcuitul primar al unea centrale termice eu lbur. OA- generator de abur. T- tutbina; C-
eondensator; P - pompa
Pentru cele ce urmeaza estc utila intclegerea modului de functionare a centralei

termice, dcoarece el este prototipu l modului de functionare al oricarci masini terrnice
clasice. Agemultennic folosit intr-o astfel de centra Ia este apa. De rctinut ca in diferitc
zone ale circuitului primar al centralei apa se poate gasi sub forma lichida sau sub
forma de vapori. Pompa de alimentare P trimite apa lichida Ia prcsiune ridicata catre
generatorul de abur GA. ln interiorul acestuia, ca urrnare a primirii unei cantitati de
caldura din exterior, apa se incalzeste si ulterior sc vaporizeaza, astfel incat Ia iesirea
din generator fluidul de lucru cstc aburul, aflat Ia presiune si temperatura ridicate.
37
Aburul este trim is catre turbina, unde pune in miscare rotorul acesteia. Se spune ca in
turbina aburul se destinde. Aceasta inscamna ca el paraseste turbina Ia presiunc mai
mica decat cea de intrare (temperatura fiind si ea mai mica decat Ia intrare). Prin
arborele turbinei, pe care este montat rotorul acesteia, se transfera lucru mecanic inspre
exterior. Dupa iesire din turbina, aburul intra in condensarorul de vapori C, wtde
condenseaza, cedand caldura catre unjluid de racire. De retinut ca acest fluid de racire
cireula printr-un circuit secundar, care nu este reprezentat in figura 16. La iesire din
condensator apa se gaseste sub stare lichida, Ia presiune si temperatura scazute. Ea
intra in pompa de alimentare P, reluand circuitul.
Se observa ca sursa calda a centralei termice se afla in generatorul de abur (unde
fluidul de lucru primeste caldura) iar sursa rece se afla in condensator (undc fluidul de
lucru cedeaza caldura). Centrala termica cedeaza lucru catre exterior Ia arborelc
turbinei si primeste lucru din exterior Ia arborele pompei de alimentarc P (care estc
pusa in miscare de un motor termic, hidraulic sau electric, ce nu este reprezentat in
figura 16).
Din punctul de vedere at unui utilizator at masinilor termice, urmiltoarele tntrebl!ri
sunt fundamentale:
(1). Cum poate fi folositli cllldura primita de Ia sursa calda in modul eel mat
avantajos.
(2). Ce fractiune maxima din caldura primita estc convcrtibila tn lucru mccanic.
Un prim raspuns Ia aceste intrebllri a fost dat de catrc Sadi Carnot tn anul 1824.
Pentru a putea intelege acest raspuns sunt necesare insa unele pregariri. Astfel, in
continuare se va folosi nofiunea de ma,~inli termicli inversli (figura 17).
..sun
.,..a
(a)
(b)
Figura 17. (a) Masina termica directa; (b) Masina termica inversa (pompa de caldura)
0 masina termica directa primcstc o cantitate de caldura Qp de Ia sursa calda (de

temperatura mai ridicata) si transfera o cantitate de caldura Qc catre sursa rece (de
temperatura mai scazuta), producand (adica transferand catre exterior) in acelasi rimp
Jucrul mecanic L prod. In schimb, masina tcrmica inversa primcste o cantitatc de
caldura QP de Ia sursa rcce si transfera o cantitate de caldura Qc catre sursa calda.
Pentru a efectua acest transfer de caldura masina termica invcrsa primcste din exterior
(consuma) lucrul mecanic Lcons. Masinile termice inverse se impart in doua categorii:
38
Capito/u/2
pompe de caldura (Ia care sursa rcce este mediul ambiant) si masini frigorifice (Ia care
sursa calda este mcdiul ambiant).
Daca se aplica expresia primului principiu al termodinamicii pentru ciclul masinii
term ice directe (adica ecuaria (I)), se obtine
(2)
Prin defmirie, randamenhll termic TJ al ciclului unci masini termice directc este
TJ=
lucml produs
co/dura primito
f Qp - IQcl
=-=
Qp
Qp
(3)
lndicatorul de performanta al unci masinii tcrmice inverse se numeste coeflcient de

perfonnanta (prescunat COP). Peotru a putea scrie o relarie de cal cui a acesrui
indicator de performanta, se va observa mai intii ca expresia (I) a primului principiu al
tennodinamicii are, in cazul ciclului masinii term ice inverse, fom1a:
(4}
Aici s-a tinut coni ca lucrul mecanic cste prim it de masina tennica inversa si, conform
conventiei de sernn, el este negativ. Printr-o simpla schimbare de semn, din (4) se
obtine:
ILJ=I!ki-Qp
(5)
Coeficientul de performanta este definit in mod difcrit pentru pompa de caldura si

rcspectiv pcntru mas ina frigorifica. Astfel, in cazul pompci de caldura, coeficientul de
performanta este dat de:
IQcl
1- Qp
co/dura cedota
COPpampa de co/duro ., lucnl cansumot = IQc
(6)
In cazul masinii frigorifice, coeficicntul de pcrformanta cste definit astfel:

OP.
.
. .
_ co/duro obsorbita de Ia surso rece
C mosm a fngorifica
1ucm corr.mmo1
(7)
Din (6) si (7) se observa ca intrc coeficientii de performanta ai oelor doua tipuri de
masini tennioe inverse exista unnatoarea relatie simpla:
COPpompa de co/duro = COPma sin a Jrigorifica + l
(7a)
39
3.3 Formulari a le principiului doi al termodinamicii

Exista mai multe fonnulari ale principiului doi at termodinamicii, care se dovedesc
a fi echivalente. Odata acceptata una dintre aceste formulari, celelalte formulari vor
deveni corolare ale sale. In aceasta lucrare se va adopta formularea Kelvin-Planck
drept enunt al principiului doi.
3.3.1 Formularea Kelvin- Planck a principiului doi
Principiul doi afirma ca este imposibil a construi o ma~ina termica, cu proprietatea
cii, functionand ciclic, sa nu produca alt efect decat consumul de caldura de Ia o
singura sursa ~i producerea unei cantitati echivalente de lucru mecanic.
Din aceasta fonnulare sc observa ca, daci! principiul doi nu ar fi adevarat, s-ar putea
extrage ct\ldura din apa ma.rii (sau din atmosfera) ~i s-ar putea produce astfel continuo
lucru mecanic. 0 astfel de ma~ina, care din punctul de vcdere al principiului doi este
imposibil de construit in practica, se numeste perpetuum mobile de speJa a doua.
Exista. mai multe corolare importante ale principiului doi, dintre care in acest
capitol vor fi amintite cateva.
3.3.2.Formularea Clausius a principiului doi (corolarull )
Formularea Clausius a principiului doi are avantajul de a fi intuitiva, deoarece nu
recurge Ia notiuni mai abstracte, cum este aceea de masina termica. In aceasta
formulare, principiul doi a firma: Caldura nu poate trece in mod spontan (adica tara
interventie din exteriorul sistemului) de Ia un corp cu temperatura mai sc!izuta. Ia un
corp cu temperatura mai ridicata.
In conrinuare se va demonstra ca formularea Clausius a principiului doi poate fi
dedusli din formularea Kelvin- Plank. Se considera pentru aceasta doua surse de
caldurli (sursa calda avand temperatura TJ iar sursa rece avand temperatura T2).
(figura 18).
sursa calda (f 1)
(a)
(b)
Figura /8. Echivalcnra dintrc formularca Clausius si formularea Kelvin-Planck a principiului doi al
tennodinamicii
In cazul (a) din figura 18, inc.alcandu-se fonnularca Clausius, se considcra ca se

transfera spontan caldura QJ de Ia temperatura mai scazuta T2 Ia temperatura mai
40
Capito/u/ 2
ridicata Tt . 0 masina tennica inversa care ar face acest lucru nu ar consuma lucru
mecanic din exterior (deoarece transferul de caldura este spontan, adica are toe in mod
firesc, natural).
In cazul (b) din figura 18, caldura Q2 estc transferatA de Ia sursa caldll catre o
m~ina tennicll directa, care cedeaza caldura QJ Ia sursa rece. Conform principiului
intai al tennodinamicii, in acest caz masina tennica va produce lucrul mecanic L, dat
de:
L=02 - QJ
(8)
(in cazul, acceptat aici, in care 02 > Q1 ).

Daca se imagine37_a acum un sistem tennodinamic rezultat prin combinarea
sistemelor prczentate in cazurile (a) si (b), va rezulta situatia din figura l8(c). Se
observa ca in accst caz caldura ncta schimbata de sistemul tennodinamic cu sursa rece
este nuJa, in vremc cc de Ia sursa calda este prim ita cal dura 02 - QJ > 0, rezultand un
lucru mecanic produs L =02 - Q1 > 0. In consecinta, sistemul tennodinamic din (c)
constituie o masina termica cc nu produce alt efect decal ca primeste ca1dura de Ia o
singura sursa de caldura si gencrcaza o cantitate echiva lenta de lucru mccanic. Situatia
(c) contrazice deci formularea Kelvin-Planck a principiului doi. Prin unnare,
fonnuJarea Clausius, care a fost incalcata in cazul (a), este adevarata.
3.4. Ciclul Carnot

In continuarc va fi introdus un model teoretic de mare utilitate in tcnnodinamica. El
este datorat lui Sadi Camot, si cste rezultatul observatiilor pe care acesta le-a facut
asupra functionarii masinilor tcrmice cu abur. Carnot a conchis ell, pentru a transforms
cAldura in lucru mecanic cu randament Iennie maxim trebuie ca masina termica sa
indeplineasca unnatoarele doua conditii:
(a). Ciclul masinii tennice sA fie compus dintr-o serie de procesc rcversibile atat
intern, cat ~i extern;
(b). ToatA cllldura Qp primit!l de catre masina termica trcbuic sA fie primita Ia
temperatura maximli Tmax a ciclului iar toata c!lldura Qc cedatd de catre masina
tennica trebuie sA fie cedata Ia temperatura minim!l Tmin a ciclului.
Daca se tine coot de aceste doua observatii, rezulta ca masina tcrmica ce va
functions cu randament tennic maxim va avea un ciclu (denumit ciclu Camot)
constand in patru procese reversibi lc, si anume doua transformari izoterrne (in cursu!
carom masina tennica schimbn ealdura cu extcriorul) si doua trnnsforrnari adiabatc,
necesare pcntru a pune in legatura intre ele cele doua izoterme (figura 19).
In cazul unei masini termicc Ia care fluidul de lucru nu curge (de cxemplu o masina
cu piston), pentru realizarea unui ciclu Carnot cstc necesara indeplinirea unor cerinte
foarte restrictive, astfel:
(a). Fluidul de lucru trebuie sa fie gaz perfect;
(b). Pistonul masinii tennice trcbuie sa se deplaseze tAra frecare, iotr-un cilindru
perfect etan~at. A tat pistonul ciit ~i cilindrul trebuie s!l fie perfect izolatc tcrmic.
41
(c). Capul pistonului trebuie sa fie confectionat dintr-un material conductor perfect
de caldura.
(d). Sursa de cl\ldurn de temperatura Tmax trebuie sa aiba capacitate infinitll
(e). Sursa de cl\ldurl\ de temperatura Tmin trebuie sa aiba capacitate infinitli
(f). Pentru ca toate procesele sa fie reversibile, ele trebuie s1i se desta~oare infmit de
incet.
p
Tmax=ct
2
Q23=0
3
T min =c:t
Figura /9. Ciclut Carnot
Se poate arl\ta cii pentru valori ale temperaturilor extreme Tmax ~i Tmin date, ciclul
Carnot are eel mai ridicat randament termic dintre toate ciclurile posibile. Din acest
motiv se spunc ca acest eiclu reprez intll un etalon de perfectiune. Se mai poate arata ca
randamentul termic a! ciclului Camot nu depinde de natura fluidului de Jucru (adica
acest fluid de lucru, care trebuie sa fie totusi gaz perfect, conform cerintei (a), poate
consta intr-un gaz monoatomic, biatromic, tri - sau poliatomic). Din eerinta (f) se
remarca faptul ca parcurgerea ciclului Camot este infinit de leota.
Pentru a determina randamentul termic al ciclului Carnot se va considera ca fluidul
de lucru este un gaz perfect, conform cerintei (a). De asemeni, toate procesele care au
loc sunt considerate reversibile. Pentru analiza va fi folosita figura 19.
La inceput va fi considerata izoterma 1-2, de temperatura Tmax. Aplicand primul
principiu al termodinamicii pentru aeeasta izoterma, se poate serie, folosind marimi
speeifice (raportate Ia unitatea de masa de fluid de lucru):
(9)
q12 -ltz = Autz = o
Ultima egalitate din (9) este consecinta a faptului ca variatia energiei interne in cursu!
proceselor izoterme efectuate de gaze perfecte este nula. Pentru o stare oarecare
(p, v, T) de pe izoterma 1-2, ecuatia de stare a gazelor perfecte a firma ca:
(10)
pv=RTmax
unde R [J I Kg I K J este constanta gazului perfect folosit drept fluid de lucru. Din
definitia lucrului mecanic de dislocare rezulta, folosind ecuatia (I 0):
2
2dv
Vj
1J2 = fpdv = RTmax [ - =RTmaxlnI

IV
~
(11)
Capito/u/2
42
In final, caldura Qp prumta de sistcmul tennodinamic de masa m in cursu!

transformarii 1-2 sc obtine folosind (9) si ( ll)
(12)
Se va analiza acum adiabata 2-3, prin care se trece de Ia temperatura Tmax Ia
temperatura Tmin . Se reamintcstc ca una dintre fonnularile acestei transformari
adiabate este
(13)
unde k este exponentul adiabatic al fluidului de 1ucru. In acelasi timp, ecuatia de stare
a gazclor pcrfccte poate fi scrisa pcntru ficcare dintre starile 2 si 3:
P3 "3 = RTmin
P2"2 = RTmax
(l4a,b)
Explicitand prcsiunile P2 si P3 din (1 4a,b) si in1ocuind in (13) se obtinc:
(15)
In cazul izotcrmci 3-4, de temperatura Tmin , un rationament simi lar celui folosit Ia
analiza izotermci 1-2 conduce Ia unnatoarea exprcsic a caldurii Qc cedata de sistem
catre mediu1 exterior:
(16)
De asemeni, adiabata 4-l, prin care se face trcccrca de Ia temperatura Tmin Ia
temperatura Tmax cste caracteri1.ata de o relatie simi lara relatiei (15), dedusa Ia analiza
adiabatei 2-3. Accasta noua relatie estc
1
..!1_ = ( Tmin
v4
)k-:::j
Tmax
(17)
Din compararea relatiilor ( 15) si ( 17) se deduce

"2 =~
V[
V4
(18)
43
Acest lucru pennite rescrierea relatiei ( 16) astfel:
IQcf=mRTmin In~
VJ
(19)
Randamentul termic al unei masini tennice directe care functioneaza pe baza ciclului
Camot se obtine folosind relatia genera Ia (3) si relatiile (12) si (19):
IQcl
(20)
TTCamot = 1 - - = I
Qp
Rezultate similare se pot deduce pentru coeficientul de perfonnanta al unor masini

tennice inverse care functionea7..a pe baza unui ciclu Carnot. Astfel, in cazul unei
pompe de caldura, se pleaca de Ia relatia de definitie (6) si se folosesc relatiile (12) si
( 19), obtinandu-se
(COP)pompa de caldura
Tmax
7inax - Tmin
(21)
In cazul unei masini frigorifice, coeficientul de perfonnanta este defmit de relatia

(7). Daca aceasta masina frigorifica functioneaza pe baza unui ciclu Camot, relatiile
(12) si (19) raman valabile. Tinand coni de acestea, coeficientul de perfonnanta are in
final expresia
(COP)masin a frigorifica
Tmin
(22)
Relatiile (20)-(22) sunt de mare importanta teoretica, deoarece ele reprezinta limite
superioare pentm indicatorii de perfom1anta ai oricarei masini term ice reale.
3.5 Alte corolare ale principiului doi al termodinamicii
In aceasta sectiune vor fi prezentate trei noi corolare ale principiului doi al
termodinamicii. Ele sunt utile in cursu! aplicatiilor ingineresti.
Corolaru1 2. Nici o masina tennica, functionand intre doua surse de caldura avand
fiecare temperatura ftxata, nu poate avca randamcnt tcrmic mai mare decal o masina
termica reversibila actionand intre aceleasi temperaturi.
Acest corolar va fi demonstrat dovedind ca, daca el nu ar fi adevarat, principiul doi
al termodinamicii ar fi incalcat. Pentru demonstratie se va considers o masina tennies
(directa) reversibila functionand inlre temperaturile extreme Tmax si Tmin si
Capitolu/ 2
44
fumizand lucru mecanic unei pompe de caldura reversibile functionand intre aceleasi
temperaturi (figura 20).
Tmax
Figura 20. D<:monstratia corolarului 2
Randamenml tennic al rnasinii termice este no tat cu T/. Lucrul rnecanic L prod
produs de mas ina termica se poate calcula in functie de caldura primita QP, astfel:
(23)
Aici s-a tinut cont de faptul ca randamenml unei masini tennice reversibile este ega! cu
randamentul unei masini tcrmicc functionand pe baza ciclului Camot. Lucrul mecanic
produs de masina este fumizat pompei de caldura revcrsibile. Prin urmare, intre L prod
si lucrul mecanic Lcons consumat de pompa de caldura exista relatia:
L prod = Lcons
(24)
Caldura cedata de pompa de caldura catre sursa calda este:

Qc
Tmin )r, Tmax

=Lcons (COP)pompa de caldura =Q p (I - r-_,.. . =Q p
max max 'rom
(25)
Aici s-a tinut cont de (23) si (24) precum si de expresia coeficientului de performanta
al unei pompe de caldura reversibi le (care functioneaza deci pe baza unui ciclu
Carnot). Concluzia care se poate trage din relatia (25) este ca exact atata caldura a
prim it masina termica directa de Ia sursa calda cata a cedat catre sursa calda pompa de
caldura. Prin urmare nu exista nici o modificare in timp in sistemul termodinarnic
rezultat din combinarea celor doua surse de caldura, din masina termica si din pompa
de caldura.
Acum se va presupune ca o masina termica ireversibila arc un randarncnt superior
masinii tennice reversibi/e considerate anterior. Aceasta masina ireversibila va furniza
din nou lucru mecanic catre o pompa de caldura reversibila. Pentru o cantitate fixata
de caldura Qc - Q p trimisa de pompa de caldura catre sursa calda, lucrul mecanic
intrat in pompa de caldura rarnane neschimbat (deoarece trebuie respectat principiul
45
intai al termodinamicii). Masina termica ireversibila, avand un randament mai mare

'
decat mas ina termica reversibila, va produce un lucru mecanic Qp - Qc,
undeQ~ < Qc, pentru o aceeasi cantitate de caldura Q. primita de masina termica
directa de Ia sursa calda. Apar urmatoarele efecte:
(a).Sursa calda fi.tmizeaza caldura Q. roasinii termice ireversibile si primeste
caldura Q. de Ia pompa de caldura revesibila. Prin urmare, sursa calda nu sufera
modificari in raport cu cazul analizat anterior.
(b).Masina tcrmica ircversibila produce o cantitate de lucru mecanic QP - Q~, din
care numai cantitatea Q. - Qc este primita de pompa de caldura, existand deci un
surplus de caldura Qp - Qc' -(Qp- Qc) =Qc -Qc' > 0, deoarece Qc' < Qc
(c).Sursa rece primeste caldura Qc' de Ia masina termica ireversibila si furnizeaza
caldura Qc catre pompa de caldura, adica furnizeaza o cantitate neta de caldura
Facand rezumatul celor de mai sus, rezulta ca o cantitate de lucru mecanic Qc - Qc'
este produsa prin extragerea unei cantitati de caldura Qc - Q~ de Ia sursa rece.
Sistemul masina termica ireversibila - pompa de caldum costituie prin urmare o
masina care, functionand ciclic, nu are alt efect decat extragerea de caldura de Ia o
singura sursa si producerea unei cantitati echivalente de lucru mecanic. Aceasta
concluzie contrazice principiul doi al termodinamicii (formularea Kelvin-Planck). Prin
urmare ipoteza acceptata, potrivit careia masina termica ireversibila ar putea avea
randament superior unei masini termice reversibile, este falsa. Astfel, corolarul 2 este
demonstrat.
Urrnatoarele doua corolare ale principiului doi sunt deasemeni utile in ap licatii.
Corolarul3: Toate masinile termice reversibile care functioneaza intre doua surse
de caldura, fiecare avand temperature sa fixata, au acelasi randament termic.
Corolarul 4. Randamentul oricarei masini termice reversibile fi.mctionand intre
doua surse de caldura este independent de natura fluidului de lucru si depinde numai
de temperatura surselor de caldura.
Fiecare dintre aceste corolare poate fi demonstrat dovedind ca, daca el nu este
adevarat, principiul doi a! termodinamicii este inca! cat.
3.6 Scara termodjnamjcii d e temperatura
Orice proprietate care depindc de temperatura poatc fi folosita pentru a defini o
scarii de temperatura. La inceputul acestei lucrari ( capitolul I sectiunea 3 .5) s-a
amintit faptul ca roajoritatea proprietatilor care pot fi utilizatc in practica Ia construirea
unci scari de temperatura depind de temperaturn (in principal), dar mai depind ~i de
alti parametri termodinam ici (cum ar fi presiunea). 0 scara ideala de temperatura ar
putea fi construita folosind o proprietate care depinde exclusiv de temperatura. Un
46
Capitolu/2
cxcmplu de scara ideala este scara de temperatura elaborata pe baza gazului perfect,
pentru care produsul dintre presiune si volum ( pV) depinde, intr-adevar, numai de
tempcraturii. Aceasta scara a fost prezcntata pe scurt anterior (capitolul I sectiunea
3.5). Dificultatea aplicarii in practica a accstci scari este o consecinta a grodului ridicat
de abstractizare al notiunii de gaz perfect.
Pede alta parte, este clar eli orice scam de temperatura bazatli pe proprietlilile unor
substanJe reate cstc o scaril incompleu'i. Numai o scam bazata pe folosirea unor
substante care stau Ia limita realitAiii (cum este substanta "gaz perfect") poate fi
completii ~i deci neambigua.
In anul
1848, William Thomson (Lord Kelvin) a arlltat cA, pomind de Ia ciclul

Carnot se poate defini o scarii absolutii de temperatura, adicli o scam care nu depinde
de proprietlirile nici unei substanJe folosite ca indicator de temperatura. Modul de
definire al acestei scari va fi prezentat in continuarc.
Se va nota cu 8 temperatura miisurata pe o scam oarecare (incompleta) de
temperatura. Cu 81 ~i fh vor fi notate tempcraturile sursci caldc ~i rcspcctiv sursei
reci intre care func1ioncaza o m~ina termicli reversibilli M.T. I (figura 21 ). Cantitatile
de caldura schimbatc de masina tennica cu sursele de caldura, precum si lucrul
mecanic schimbat de aceasta masina tennica cu exteriorul sunt reprezentate in figura
21. Se mai defineste o masina termica M.T. 2, care functioneaza intre sursele de
caldura de temperaturi 82 si 8J. cu marimilc de proces aferente, conform figurii 2 I. In
fine, in partea dreapta a figurii 21 estc reprczcntata o a treia masina tennica (M.T.3),
ca.re functioneaza intrc sursele de caldura de temperatura 81 si OJ.
91 (surd alldl)
Sunlit e,
Figura 1 I. Pentru introduccrca scarii termodinamice de temperatura. M.T. - masin.t tenruca directa
Randamentul 11 al m~inii termice reversibilc M.T. I este independent de fluidul de

lucru (conform corolarului 4 al principiului doi a! tennodinamicii) si este functie
numai de tcmperarum (conform corolarului 3). Aceasta 'inseamnll ell dacll QJ ~i Q2
sunt cantitAtile de cAidurll primita de Ia sursa de temperaturii 9 1 ~i rcspectiv cedatli Ia
sursa de temperaturll 01, se poate scrie:
11 Q. ~Q,
/(9,.9,)
47
(26)
sau, dupa simplificare:
(1- ~:) =
In (26) si (27)
/(8,,8,)
(27)
cste o functie neprecizata. Din relatia (27) se deduce ca
g_ =F(8,,81 )
Q,
(28)
unde F este o altc functie neprecizata. In cazul in care caldura ccdata de prima masina
terrnica, Q2, cstc fumizata catre cea de a doua mas ina terrnica rcvcrsibila (M.T.2),
cure functioneaza inrre 8, s i 8, (82 > 83), atunci printr-un rationament similar se
deduce:
Q, = F(8,,83 )
Q,
(29)
lnmultind intre elc ccuatiile (28) si (29) se gaseste:

(30)
Rationamentul poate fi repetat pentru cazul masinii term ice reversibile M.T.3, care
functioneaza intre temperaturile 8] si 8:3 , obtinand:
(31)
Din egalarea rclatiilor (30) si (31) rezulta ca:
(32)
Egalitatea (32) este posibila numai daca
(33)
unde <1> este o noua functic neprecizata, care depindc totusi de scara de temperaturi
folosita pentru masurarca valorilor Bt , 82 si 83. ldeea care urmcaza este esentiala.
48
Capitolu/2
Deoarece ecuatia (33) pennite ca relatia dintre <1> si 8 sa fie biunivoca, se poate alege
chiar <1>(8) ca fiind modul de defmire al temperaturii pe scara absoluta (notata pe scurt
cu T ), adica~
(34)
T = <1>(8)
Astfel definita, temperatura absoluta reprezinta ceea ce este comun tuturor

masuratorilor, pe orice scara particulara (incompleta) de temperatura care verifica
relatia (33). Prin unnare, temperatura absoluta nu depinde de nici o scara particulara
(incompleta) de temperatura.
Pentru a finaliza definirea scarii absolute de temperatura mai sunt necesare cateva
consideratii. Mai intai, revenind Ia relatia (28) si folosind (33) si (34) se gaseste ca:
Q,
1;
(35)
-=Q, T2
Daca To este un numar pozitiv, care caracterizeaza o sursa de caldura aflata intr-o
stare de referinta usor reproductibila (de cxcmplu, o substanta care se topeste Ia
presiune normala), temperatura absoluta T a oricarei alte surse de caldura se
detennina folosind (35), astfel
(36)
T = Tog_
Qo
Interpretarea relatiei (36) si sernnificatia lui Qo este unnatoarea.

(i). In cazul in care T >To ; Q reprezinta cantitatea de caldura care trece de Ia sursa
calda, de temperatura T, Ia o masina reversibila interpusa intre aceasta sursa si o a
doua sursa de caldura, aflata Ia temperatura To, in vreme ce Qo este cantitatea de
caldura cedata sursei reci.
(ii). In cazul in care T <To, Qo rcprezinta cantitatea de caldura prim ita de o mas ina
tennica reversibila de Ia sursa calda, aflata Ia temperatura de referinta To , iar Q este
caldura cedata de acea mas ina reversibila unei a doua surse (reci) aflata Ia temperatura
T.
Scara absoluta de temperatura este denumita si scara de temperatura
rermodinamica.
Se poate arata ca scara absoluta de temperatura astfel definita este independenta de
orice substanta particulara. Intr-adevar, expresia randamentului unei masini tennice
reversibile function and pe baza unui ciclu Carnot intre temperaturile T si To (cazul (i)
de mai sus) este urmatoarea:
17Camot
=I~ Qo
Q
(37)
49
Dar valoarea randamentului 11Carnot nu depinde de natura substantei, dupa cum s-a
aratat anterior. Prin unnare, din (37) rezulta ca nici valoarea raportului Qo I Q nu
depinde de natura substantei, iar prin folosirea relatiei (36) aceeasi afinnatie poate fi
facuta si despre raportul T I To. Rezulta ca, dupa fixarea valorii To, nici valoarea
temperaturii T nu va depinde de natura substantei indicatoare de temperatura.
Se mai poate arata ca scara absoluta de temperatura coincide cu scara termometrului
cu gaz perfect. Acest Jucru rezulta observand ca randamentul unei masini termice
reversibi le functionand pe baza ciclului Camot se poate scrie astfel:
T
T'
11Carnot = 1- - = I - To
T'o
(38)
unde valorile T' si T'o reprezinta temperaturi masurate pe scara termometrului cu gaz
perfect. Prima egalitate din (38) se obtine folosind relatiile (36) si (37) iar demonstratia
celei de-a doua egalitati din (38) a fost prezentata Ia deducerea randamentului Camot
(sectiunea 3.4).
In continuare vor fi facute cateva comentarii privind semnificatia valorii zero pe
scara absoluta de temperatura. Se va considera cazul Tz < TJ cu T2 = 0. Din expresia
randamcntului Camot rczulta ca
T2
11Camot = 1- - = I
Tt
(39)
Aceasta inseamna ca o masina tennica reversibila, functionand intre o sursa calda de

temperatura TJ si o sursa rece de temperatura T2 = 0 are randamentul I 00 %. Cu alte
cuvinte, caldura preluata de masina tennica de Ia sursa de caldura este convertita
integral in lucru mecanic (si, prin urmare, nici o cantitate de caldura nu mai este cedata
de masina termica unei a lte sursc). Aceasta contrazice principiul doi al termodinarnicii,
care precizeaza ca o mas ina termica, pentru a functiona, trebuie sa fie in contact cu eel
putin doua surse de caldura. Se conchide ca valoarea de temperatura T2 = 0 nu are
semnificatie fizica. Se spune ca temperatura respectiva 'nu poate fi atinsa'. Se observa
totusi ca principiul doi nu interzice o apropiere oricat de mare de aceasta temperatura
absoluta nula.
Este utila si prezentarea semnificatiei intervalului de temperatura pe scara absoluta
de temperatura. Ca si in cazul scarii de temperatura cu gaz perfect, mai intai se aleg
doua temperaturi de referinta (denumite uneori si "puncte fixe"). Acestea sunt
temperatura de inghet si respectiv temperatura de fierbere a apei, ambele Ia presiune
nonnala. Intervalul dintre aceste doua temperaturi este divizat apoi in o suta de parti
egale. Se observa deci ca, prin constructie, intervalul de temperatura pe scara
termodinamica este ega! cu intervalul de temperatura pe scara Celsius.
Pentru o rnasina termica reversibila care ar functiona intre doua surse de caldura,
una aflata Ia temperatum T1 de fierbere a apei iar cealalta aflata Ia temperatura T;n de
inghet a apei, s-ar gasi
Capilofuf 2
50
Qj
TJ
Q;n
T;n
(40)
-=-
Au fost efectuate masuratori foartc exacte, folosind masini tennice construite in asa fel
incat sa sc apropie cat mai mult de pcrfectiunea unci masini termicc rcversibile. Aceste
masuratori arata ca valoarea raportului caldurilor schimbate de masina termica cu cele
doua surse de cal dura este Q1 I Q;n = 1.366. In plus, conform eelor spuse anterior,
TJ-Tin =100. folosind aceste rclatii rezulta, dupa rezolvarc, TJ =373.15K si
T;n = 273.15 K.
3.7. Deflnlrea entroplei

In eontinuare va fi introdusa una dintre cele mai importante marimi termodinamice.
Este vorba despre entropie. Se va eonsidera o masina terrnica functionand pe baza unui
ciclu Camot intre doua surse de caldura avand tempcraturile Tmax si Tmin. Conform
celor prczentate anterior, daca se noteaza cu Qp si Qc caldurile primita si respectiv
cedata de catrc masina termica, se poate scric:
Tmin
IQc I
TlCarnot-1---=1- - -
Tmax
Qp
(41)
De aici rezulta imediat ca:
Qp = IQC I
Tmax Tmin
(42)
Folosind conventia de semn pentru cantitatile de caldura, relatia (42) poate fi rescrisa
astfel:
Qp + Qc =0
Tmax Tmrn
(43)
Deoarcce transferul de caldura in cadrul unui ciclu Camot are Joe doar in cursul celor
doua proccse izoterme, relatia de mai sus poatc fi extinsa pentru tot ciclul, ca o
integrala pc conturul ciclului, adica
fOQ =0
T
(44)
Relatia (44) este valabila pentru ciclul Camot. Sc va arata in continuare ca ea este
valabila pentru orice ciclu reversibil. Pentru aceasta, se va deseompune un ciclu
reversibil oarecare (figura 22) intr-un numar marc de cicluri Camot infinitezimale
(adica Ia care izotermele sunt foarte apropiat.e intrc ele). In acest caz conturul ciclului
51
reversibil este aproximat de o succesiune de linii in zig-zag, fonnata din acele portiuni
care nu se suprapun ale izotermelor ciclurilor Carnot adiacente si de adiabatele acclor
cicluri Camot. Caldura neta primita de ciclul reversibil rezulta din adunarea caldurii
nete primita de fiecare ciclu Carnot infinitezimal.
adiabate
Figura 22. Descompunerea unui ciclu revcrsibil in cicluri Caroot
Se observa insa ca pe portiunile care se suprapun ale izotcnnelor nu se primeste

caldura neta, deoarece caldura primita de Ia ciclul Carnot de deasupra este egala cu
caldura cedata catre ciclul Camot de dedesubt. In plus, in cursu! transfonnarilor
adiabate evident ca nu se transfers caldura. Prin urmare, daca reteaua de cicluri Camot
este infinit de deasa, sumarea caldurilor pc accste cicluri va fi egala cu integrals
cantitatii /jQI T pe ciclul reversibil si conform relatiei (44):
f(/jQ)
=0
(45)
T cic/u reversibil
In cazul in care se face referire Ia un cic/u ireversibil, se va proceda in felul urrnator.

Mai intai se efectucaza, ca in figura 22, o descompunere a ciclului in cicluri
infinitezimale de tip Carnot. De data aceasta insa ciclurilc Carnot sunt ireversibile.
Pentru fiecare dintre aceste cicluri Camot infinitezimale se poate folosi unul dintre
corolarele principiului doi al termodinamicii, care afmna ca randamentul termic pentru
o masina termica irevcrsibila este intotdeauna inferior randamentului unei masini
tennice reversibile care functioneaza intre aceleasi sursc de caldura. Aceasta afirmatie
poate fi scrisa astfel:
(46)
Prelucrind relatia (46) se gaseste ca
Q,
Q,
T,
-<--
r.
sau, daca se tine seama de conventia de semne:
(47)
52
Capitolul2
(48)
Aceasta relatie, care este valabila pentru un singur ciclu ireversibil infinitezimal, va fi
insurnata pentru toate ciclurile infinit de apropiate intre ele. In accst caz suma se
transforma intr-o intcgrdla pe conturul ciclului ireversibil considerat initial, obtinand:
f(iJQ)
<0
(49)
T ciclu ireversibil
Rclatia (49) este dcnumita inegaliratea lui Clausius. Uneori aceasta megalitate este
prezcntata ca fiind un corolar at principiului doi altermodinamicii, astfel
Corolarul 5. Pcntru un sistem termodinamic ce executa un proces ciclic, valoarea
integralei pe ciclu a raportului OQ! T, dintre caldura schimbata de sistem cu exteriorul
si temperatura Ia care are toe acest schimb, cstc ncgativa daca ciclul estc ircversibil si
egala cu zero daca ciclul este reversibil.
Din ultirnul corolar sc observa ca in cazul unui ciclu reversibil oarccare marimea
/iQ! T se comporta ca o marime de stare, deoarece integrala sa pe ciclu este nula (ceca
cc se intimpla si in cazul integralelor altor marirni de stare, cum ar fi integrals
presiunii,
sau a cncrgiei interne specifice,
Acest lucru permitc definirea
unci noi marimi de stare. lntroducerea noii marimi se face de obicci tot prin enuntarea
unui corolar a! principiului doi at termodinamicii, astfel.
Corolarul 6. Exista o proprietate a sistemelor termodioamice (notata uzual cu S)
pentru care o modificarc a valorii sale este data de
4dp,
4du ).
(50)
pentru orice proccs reversibil efectuat intrc starile oarecare I si 2. Proprietatea

introdusa de relatia (50) se numeste entropie. Justificarea relatiei (50) este urmatoarea
(figura 23).
p
u.
Figura 23. Pentrujustificarea corolarului 6 aJ principiului doi al tennodinamicii
Se considera doua proccse reversibile, a si b, care se desfasoara intre starile oarecare

si 2. Impreuna clc formcaza un ciclu rcvcrsibil. Prin urmare, pentru acel ciclu
reversibil se poate scrie:
2(0Q)
f-OQ = rT
1 T
la2
53
l(OQ)
r-
2 T
2bl
=o
(51)
sau, dupa rearanjare
21(0Q)
1 T la2
-12(0Q)
-
(52)
=0
1 T lb2
Din (52) se obtine relatia utila
20Q
20Q
r- =rIa T lb T
(53)
Deoarece procesele reversibile considerate sunt arbitrare, se conchide ca rezultatul nu

depinde de traiectorie ci numai de starile initiala si finala. Se convine sa se noteze:
(54)
relatie care este identica cu relatia (50). Se observa ca relatia (54) este intr-adevar
l
identica din punctul de vedere al integrarii cu relatia deja amintita Jdp = p 2 - p, sau cu
I
rclatia
JdT = T
2-
7; in care interv ine temperatura. Deosebirea consta insa in faptul ca
relatia (54) se poate aplica numai proccselor reversibile in vreme ce cele"lalte relatii se
aplica atat proceselor reversibile cat si proceselor ireversibilc.
3.8. Calculul cntropiei
Calculul valorilor entropiei se face folosind relatia de definitie (50), pusa sub
urrnatoarea forma:
Sz =S1 +
Y(I ~)
T rev
(55)
Pentru folosirea acestei relatii este necesara cunoasterea valorii entropiei in starea I.
Daca se cere variatia entropiei in cursu! unui proces ireversibil care are loc intre starile
1 si 2, trebuie sa se gaseasca o succesiune de procese reversibile care sa uneasca
aceleasi stari initiala si fmala, ca in figura 24. Trebuie subliniat faptul ca in cazul
reprezentat in figura 24 s-a optat pentru alegerea urmatoarelor transformari reversibile
intre starilc initiala I si finala 2: o transformare adiabatica reversibila 1-2 si o
transforrnare izocora revcrsibila 2-3. Aceasta alegere cste insa arbitrara. Se puteau
54
Capitolul 2
alcge si altc ripuri de proccse reversibile. In practica alegerea se face de obicei pe baza
unor considerente de comoditate de calcul.
p
aclabata
lreversliiUa
2
reversibila
Figura 24. Calculul enl.rO!)ici
Ca si in cazul calculului energiei interne sau al entalpiei, calculul enrropiei pe baza

relatiei (55) permite numai evaluarea unor difercntc de valori , si nu calculul unci valori
absolute a entropici. Se convine de obicci sa se aleaga o valoare arbitrara pentru
entropie, corespunzator unci stari de refcrinta prczentand avantaje. Astfcl , uneori se
considera de exemplu ca So= 0 Ia presiunea de refcrinta de 0.006112 bar si
temperatura de referinta de O"C. Alteori se considera ca So = 0 Ia temperatura de
referinta de 0 K. Aceasta ultima varianta este adoptata mai ales in cazul
termodinamicii chimice, unde se lucreaza cu domenii largi de temperatura.
Principiul trei a/ termodinamicii (care afirma ca entropia se anuleaza Ia temperatura
absoluta zero) ar putea fi folosit, intr-adevar, pentru calculul valorilor absolute ale
entropiei. Dezavantajul este insa ca starea de rcfcrinta aflata la temperatura 0 K este
prea departata de starile uzuale, corespun?.atoare situatiilor intilnitc in aplicatiile
curente. Aceasta reclama efectuarea de calcu le laborioase. De excmplu, calculul
entropiei aburului plecand de Ia cunoasterea valorii entropiei Ia temperatura zero
absolut cere calculul variatiei de entropie pentru gheata, Ia care se adauga variatia de
entropie corespunzatoare topirii gbetii, cea a apei, cea corespunzatoare fierberii apei si
in final cea corespunzatoare aburului.
3.9. Diagrama temperatura - entropie speclflca(T -s)

Diagrama folosita eel mai frecvent in ctapelc de inceput ale studiului tcrmodinamicii
este diagrama presiune - volum (p- v) (care mai cstc utilizata si in forma presiunevolurn specific, (p- v)). Motivele popularitatii acestci diagrame sunt evidente:
(a). Oricare doua proprietati termodinamice determina in mod unic starea unci
substante pure, odaro cc masa acesteia este fixata.
(b). Presiunea si volumul sunt doua proprietati usor accesibile intuitiei, se masoara
usor si prezinta avantajul ca fumizeaza o estimare rapida a lucrului mecanic, prin
folosirea relatiei
(56)
55
Aceasta relatie este valabila in cazul in care un sistem incbis schimba o cantitatc foarte
mica de lucru mecanic specific &rev cu exteriorul in cursu! unui proces reversibil.
Pentru conStruirea de diagrame tennodinamice pot fi folosite si alte pcrechi de
proprietati. 0 astfel de pcreche este si cuplul temperatura- entropie spccifica, (T -s).
Pentru exemplificare va fi intrebuintata definitia cntropiei, putandu-se scric:
(57)
(jq,.ev =Tds
Aceasta relatie este valabila in cazul in care un sistem inchis schimba o cantitate foarte
mica de caldura spccifica (jqrev cu mediul, in cursu! unui proces reversibil, ds fiind
variatia in cursul procesului a entropiei spccifice (care reprezinta , ca de
obice~
valoarea entropici raponata Ia unitatea de masa). Se observa ca exista o analogie intre

relatiile (57) si (56). lntr-adevar:
(i). Aria de sub orice curba reprczcntata in diagrama (p- v) rcprezinta lucru
mecanic specific ccdat de sistem
(ii). Aria de sub orice curba din diagrama (r - s) reprezinta caldura spccifica primita
de sistcm.
lntre diagramelc (p - v) si (T - s) cxista insa si o lcgatura mai subtila. Se observa
astfel ca, prin aplicarca principiului intai al termodinamicii unui proces ciclic efcctuat
de un sistem inchis se poate scrie ca
=
Prin urmare, aria inchisa de curba care
qaq q&.
descrie traiectoria ciclului reprezinta lucrul mccanic specific net cfcctuat de sistem,
atat indiagrama (r - ~)cal si in diagrama (p-v).
Diagrams (T- s) csle deseori folosita in praclica, dalorita avantajelor pe care le
prczinta, care vor devcni evidente pc parcursul accstei lucrari. Unul dintre accstc
avaotaje cste dat de faptul ca reprezemarea ciclului Carnal reversibil in diagrama
(T -s) este foane simpla (figura 25).
Figura 15. Ciclul Camot m d!agrnma (T -s)
Cele doua izotermc, I 2 si 34, corespund in accasta diagrama unor linii orizonlale, in
vreme ce traosformarile adiabatice 23 si 41 corcspund unor linii venicale, dcoarece
!ipsa transferului de caldura implica anularea variatiei cntropici (prin folosirea
definitiei acestei ullime cantitati).
56
Capitolul 2
3.10. Relatiile fu ndamcntale ale termodi namicil

Dupa cum s-a annat, entropia este o proprietate termodinamica. Variatia sa in cursu!
unui proees este deci dctenninata numai de starile initiala si rcspcctiv fmala ale
proeesului, indiferent de faptul ca proeesul are Joe in sisteme inchise sau deschisc.
In cazul sistcmelor inchise, prin aplicarea primului principiu al termodinamicii sc
poate scrie (ncglijand variatia energiei cinctice si a energiei potentiate):
(58)
Daca se considera situatia proceselor reversibilc, cantitatile mici de lucru mecanic
specific si caldura spccifica scbimbate de sistem cu cxteriorul sunt date de relatiile:
iJlrev
=pdv
si ()qrev =Tds
(59,60)
Folosind re lati ile (58)-(60) reztdta:

Tds = pdv+du
(61)
Prin diferentierea expresiei entalpiei specifice se poate scrie:

dh=du+pdv+wip
(62)
lnloeuind relatia (62) in ccuatia (61), se gaseste

Tds=dh-vdp
(63)
Ecuatiile (61) si (63) se mai nun1esc si ecuatiile entropiei. Uneori elc sunt apelate si
drept relatiile jimdamema/e ale termodinamicii, deoarece in cursu! deducerii lor au
fost folosite atat principiul intai cat si principiul doi. Desi au fost deduse intr-un caz
particular (sistem inchis si proces reversibil), ecuatiile (61) si (63) sunt rclatii intre
proprietati de stare, si nu intre marimi de proees. Prin urmare, ele pot fi aplicate pentru
orice stare termodinamica, indiferent daca accasta stare face parte dintr-un proees
reversibil sau ireversibil, sau daca ea caracterizeaza un sistem incbis sau dcschis.
3.11. Ecuatia entropici si scmnificatia integra lei fVdp peotru sisteme dcschise
In continuare se vn considera cazul unui sistcm termodinamic dcschis in care au Joe
procese reversibile. Expresia primului principiu al termodinamicii a firma ca:
(64)
unde toate marimil c au semnificatia cunoscu ta. ln plus, se va folosi ccuatia entropiei,
sub forma
57
lirqrev
=Td~ =dh -
(65)
vdp
Este uti! in acest moment sa se atraga atentia ca expresia (64) a principiului intai este
valabila pentru orice fel de proces (atat de tip reversibil cat si ireversibil). In schimb,
prima egalitate din (65) este valabila numai pentru procese reversibitc. Prin urmare,
toate rezultatele urmatoare sunt valabi le numai pentru cazul proceselor reversibile.
Din (64) si (65) rczulta, dupa etiminarea cantitatii mici de caldura fxJ:
(66)
Ecuatia (66), care este valabila pentru cazut unor sisteme deschise in care au loc
procese reversibile, corespunde ecuatiei &rev = pdv de Ia cazul s istemelor inchise
gazduind procese reversibile, atunci cand variatia energiei cinetice si potentiate este
nula. Integrand (66), se obtine:
(67)
Din relatia lui Bernoulli se poate deduce insa:
2)
(
) _ PI P2 _
-1 ( w2
2 - w + g z2 - Zl - - - - - PIIIJ - P2 ~'2
2
PI
P2
(68)
In a doua egatitate din (68) a fost utilizata relatia dintre densitatea p si volumul
specific v (adica p = 1/ v ). Folosind (67) si (68) se obtine:
I
rvdp = e12 + PI VI -
(69)
P2 112
Figura 26. Semnificatia inlegralei f Vdp penttu sisleme deschise
Uttimii doi termeni din mcmbrul drept at ecuatiei (69) reprezinta tucrul mecanic de
dislocare, corespunzator fluidului care intra si respectiv care iese din sistem. Deci, aria
Capito/u/2
58
dintre curba I2 si axa presiunilor din ftgura 26 reprezinta suma dintre Jucrul mecanic
transferal si variatia energiei cinetice si respective potentiale pentru un proces
reversibil intr-un sistem deschis. In acelasi timp, ea reprezinta si suma dintre lucrul
mecanic de deplasare si lucrul mecanic net de dislocare schimbat de sistem cu
exteriorul. De notal ca in multe aplicatii practice lucrul mecanic de deplasare atasat
transformarii 12 este nul, intregarala fVdp ramanind cu semnificatia lucrului net de
dislocare corespunzator acelei transformari.
3.12. Variatia eotropiei in procese ireversibile

Entropia este adeseori folosita ca masura a gradului de ireversibilitate al unui proces.
Pentru a arata modul in care se realizeaza acest lucru se va considera un proces
adiabatic ireversibil 1-2 (figura 27)
p
V:z=ct
adlabata
lreverslbUa
2'
adlabata
reverslbOa
(a)
Figura 27.
(b)
Variatia entrOpiei in procese ireversibile
Se pleaca de Ia observatia ca intr-un proces adiabatic 12 caldura schimbata de sistcm

cu exteriorul este nula ( 912 = 0 ), indiferent daca procesul este reversibil sau
ireversibil. Rezulta ca, pentru procesele ireversibile, aria de sub curba corespunzatoare
unei transformari adiabate reprezentata in coordonate T- s, care este evident ne-nula
(figura 27(b)), nu arc sernnificatie de cal dura transferata sistemului. Accasta situatie
este similara situatiei intilnita anterior tot la proccsc ireversibile, in care aria de sub o
curba reprezentata in coordonate p- v nu rcprczinta lucru mecanic efectuat de sistem.
Starile 2 si 2' sunt plasate pe o curba izocora (a se vedea figura 27(a)). Prin urmare
aceste stari se vor gasi si in figura 27(b) tot pc o curba izocora. In cursu! unei
transformari adiabate ireversibile valorile temperaturii sunt superioare valorilor
temperaturii din cursu! unei adiabate reversibile. Acest lucru este usor de intuit, daca
se foloseste expresia prirnului principiu al termodinamicii si se tine cont ca lucrul
mecanic primit de sistem in cursu! unei transformari intre stari initiala si finala date
este mai mare atunci cand procesul este ireversibil decal atuoci cand procesul este
reversibil. Coosecinta este ca variatia energiei interne este mai mare in cazul
procesului ireversibil si de aici rezulta afirmatia anterioara. Prin unnare, intr-o
reprezentare T- s curba unei adiabate ireversibile se gaseste Ia dreapta verticalei. Deci
variatia entropiei 6s12 in cursu! transformarii adiabate ireversibile este intotdeauna
pozitiva.
59
Sc poate spune prin unnare ca variatia MJ2 a entropiei intr-un proces adiabatic este
o maswa a ireversibi/uatii interne. Aceasta observatie pennite introducerea unui nou
corolar al principiului doi altcnnodinamicii.
CorolaruJ 7. Entropia unui sistem izolat crcste sau, Ia limita, ramane constanta.
Cand un sistem sufera o transfonnarc ncadiabatica atunci variatia entropiei se
calculeaza ca suma dintre variatia datorata transferului de caldura si variatia datorata
ircversibilitatilor interne:
6S = (6S)transfor ca/dura ... (t.S);rev
(70)
sau, in cazuJ unci transfonnari 12

2~
6S12 = f-+(t>.S;rev>J - 2
I T
(71)
Acesta relatie mai poate fi scrisa si sub forma

(72)
lnegalitatea (72) este o forma a relatiei lui Clausius aplicata pentru procese oeciclice.
Ea poate fi exprimata ca un alt corolar al principiului doi al termodinamicii.
Corolarul 8: Cand un sistem efectueaza un proces real neadiabatic, variatia
entropiei sistemului dcpaseste variatia care ar rezulta numai ca urmare a tnmsferului de
cal dura.
rnegalitatea (72) mai poate fi scrisa si sub forma infmitezimala, astfel:
~'!.TdS
(73)
Aceasta relatie este simi lara cu relatia dedusa anterior

/fl.'!. pdV
(74)
/\tat in relatia (72) cat si in rclatia (73) inegalitatea stricta se aplica in cazul proceselor
ireversibile iar egalitatile sunt valabile in cazul proceselor reversibile.
Capitolul 3
Gazul perfect
Gazul perfect este o substanta ideala. Studiul sau cste totusi uti!, deoarecc in conditii
bine precizate gazul perfect prezinta asemanari calitative cu gazele reate. 1n plus,
relatiile care exista intre proprietatile termodinamicc ale gazului perfect sunt foarte
simple, ca si formulele care se refera Ia calculuJ marimilor de proces.
ENERGlA INTERN A
Energia intema a gazu lui perfect are o proprietate remarcabila, care este precizata
prin legea lui Joule. Aceasta lege a fost indusa ca urmare a unei serii de experiente
rcalizate folosind montaju l din figura 28.
roblnet
termometru
tennotzolatle
Figura 28. Instalatia cxperimentola folosita de Joule
Ln interiorulul unui calorimetru este introdusa o cantitate de apa, a carei temperatura

poate fi masurata. Douli vase identice A si B sunt scufundate in acea cantitate de apa,
fiind interconectatc printr-un tub, pe care este montat un robinet ce poate fi deschis sau
inchis din exteriorul calorimctrului. La momentul initial al experientei vasul B este
vidal iar vasul A estc plin cu gaz, robinetul dintre cele doua vase fiind inch is. Sistemul
termodinamic analizat cste gazul din vasul A. De retinut ca in interiorul calorimetrului
se mai gaseste un sislem termodinamic, si anume cantitatea de apa (daca se neglijeaza
vascle, tubul si robinetul). Mai trebuic rcmarcat ca toate informatiile privind sistemul
62
Capltolul 3
analizat pot fi obtinute numai indirect, prin intcrmediul termometrului, care nu este in
contact direct cu sistemu I ci cu apa din calorimetru.
Se procedcaza Ia deschiderea robinerului. Se unnareste tennometrul si se constata ca
acesta nu arata o modificare a temperaturii apei. Modul in care Joule a interpretat
reTultatele acestei expcricnte, in cursu I careia, din punct de vedere al masuratorilor, nu
s-a intamplat nimic, estc remarcabil si reprczinta una dintre cele mai frumoase serii de
rationamente din stiinta secolului al nouasprezecelea. El va fi expus succint in
continuare.
Este de asteptat ca in unna deschiderii robinetului, o parte d.in gazul aOat initial in
vasul A sa se destinda, deplasandu-se in vasul B. Daca se asteapta un interval de limp
suficient de lung este de presupus ca se va ajunge Ia egalizarea presiunilor din cele
doua vase, sistcmul termodinamic anali7.at ocupand acum volumul insumat al vaselor
A siB.
Daca temperatura gazului s-ar modifica semnificativ in unna procesului de
destindere, ar rezulta un transfer de caldura de Ia apa Ia gaz (sau invcrs), ceea ce ar
conduce Ia o modificurc a temperaturii apei. In realitate nu s-a observat o astfel de
schimbare de temperatllra. Prin lliiD8re, sistcmul termodinamic analizat nu a scbimbat
caldura cu exteriorul. Pede alta parte, in cursu I destinderii libere a gazului din vasul A
in vasul initial vidal B sistemul nu primestc sau cedeaza lucru mecanic, dupa cum s-a
aratat in capitolul 2, sectiunea 2.2.4.
Aplicandu-sc principiul intai al tennodinamicii pentru procesul efectuat de gaz si
tinand cont de Iipsa transferului de caldura si lucru mecanic rezulta:
t.U =Q-L =0
(I)
Din relatia (I) Jou le a conchis ca energia intema U nu se modifica in cursu)

proccsului de destindere. Rationamentul a continual astfel. In cursu! dcstinderii,
volumul sistemului s-a dublat iar presiunea in interiorul sau s-a redus Ia jumatate. Se
poate spunc dcci ca procesul de destindere a avut loc cu variatii semnificativc atat de
volum cat si de presiune. Totusi, in cursu! aceluiasi proces energia intema s-a menrinut
constanta. Joule a fost capabil sa continue cu concluzia ca aceste observatii implica
faptul ca energia intema nu depinde nici de volum si nici de temperatum. Mai mult,
daca se tine cont ca doi parametri termodinamici intensivi sunt suficienti pentru
definirea oricarei proprictati a unei substante simple, si de faptul tocmai justifieat ca
energia interna este indcpendenta de unul dintrc accsti parametri (adica de presiune)
rezulta ca U este functie de un singur paramelru tennodinamic intcnsiv. Joule a
considerat in mod fircsc ca acest parametru trebuie sa fie temperatura, adica.
U=U(T)
(2)
Relatia (2) reprezinta Jegea lui Joule. Sistemele termodinamice care verifica o relatie
de tipul (2) fac parte din categoria gazelor pcrfccte sau semiperfecte. Prin masumtori
ulterioare, de precizic superioara celei pe care era in stare sa o asigure tehnologia
folosita de Joule, s-a aratat ca gazele reale sc indcparteaza in anumite conditii de
prevederiJe relatiei (2).
63
Gazul perfect
In anul 1852 Joule si Thomson au reluat studiul depeodeotei energiei interne de

temperatura. De data aceasta s-a analizat un sistem deschis, prezentat in figura 29.
Experienta a constat in comprimarea unui gaz fierbinte pe un strat de material poros,
aflat in interiorul unei conducte perfect izolate termie. Diametrul eooductei a fost ales
suficient de mare peotru ca efectele cinetice sa fie neglijabile. S-au masurat valori le
parametrilor termodioamici (presiune p , volum specific v, temperatura T ), precum si
ale vitezei gazului w, atat inaintea stratului poros (starea I) cat si dupa acesta (starea
2).
tennometru
Q=O L=O
tennometru
... . . ....
...--..-......
...
. ..' ....
strat poros
tennoizolatle
Figura 29. Experienta Joule-Thomson
Aplicand principiul intai al termodinamicii pentru sisteme deschise in absenta

transferului de caldura si de lucru mecanic, precum si in absenta variatiilor de energie
potentiala si cinetica, reZ\llta:
Ml = Q-L=O
(3)
Se conchide ca procesul studiat arc loc Ia cntalpie constanta. In acelasi timp, ecuatia de
starea a gazelor perfecte este data de:
pv =RT
(4)
unde toate marimile au semnificatia cuooscuta. Folosind defin itia entalpiei si relatia
(4) rezulta:
h = u + pv = u + RT
(5)
Deoarece energia intema este functie numai de temperatura, relatia (5) implica faptul
ca entalpia gazului depinde de asemeni numai de temperatura. Si aceasta concluzie
caracterizeaza gazele perfecte si semiperfecte.
Experiente efectuate in conditii de precizie mai ridicata arata ca intre temperaturile
1j si T2 exista totusi diferente. Astfel, in cazul folosirii hidrogenului, temperatura
descreste cu 0.03 grade Celsius pentru o diferenta de presiune de I bar iotre starile 1 si
64
Capito/u/3
2. In cazul folosirii aerului, aceasta descrestcre de temperatura este de circa 0.3 grade
Celsius. Se ponte conchide ca in cazul ga7.elor realc cntalpia si energia intema depind
atat de temperatura cat si de presiunc.
Depeodenta entalpiei de presiune si temperatura este exprimata in cazul gv,elor
reale de coeficielllul Joule-Thomson Jl, dcfmit astfcl:
(6)
Coeficientul Joule-Thomson este deseori folosit in legatura cu lichefierea gaze/or. In

cazul in care accst cocficicnt are o valoare pozitiva, printr-o scaderc a presiunii gazului
sc obtine o scadere a tcmperarurii sale. 0 situatic inversa are loc atunci cand
cocficientul este negativ.
2 GAZE SEMI-PERFECTE
In literatura de specialitate se folosestc o anumita terminologie, care estc uti! a fi
prezcntata in acest moment. De retinut ca sunt in circulatie si alte versiuni de
tcnnioologic. Aici se va preciza distinctia dintre gazuf semi-perfect si gazuf perfect.
Prin gaz semi-perfect se intelege o substanta pura care respecta urmatoarele afirmatii:
(I) este verificata ecuatia de stare a gaze lor perfectc (adica pv = RT, unde notatiile au
scmnificatia cunoscuta) si (2) este vcrificata legea lui Joule (in extenso, energia intema
specifica este fuoctie numai de temperatura). Prin ga7 perfect se intelege o substanta
pura pentru care sunt respectate afirmatiile (I) si (2) anterioarc si, in plus, estc
respectata afirmatia: (3) caldura spccifica este constanta (adica nu depinde de nici un
parametru termodinamic, cum ar fi prcsiunea sau temperatura). Se observa imediat ca
in aceasta acceptiune gazul perfect estc un caz particular de gaz semi-perfect.
In continuarca acestci sectiune vor fi prccizate uncle proprietati ale gazului semiperfect. In sectiunea urmatoare, acestc proprietati vor fi particularizate pentru cazul
garolui perfect.
Mai intai vor fi descrise modurile uzuale de scrierc ale ecuatiei gazelor perfecte. Se
va rcaminti ipotcza lui A1'0gadro, conform careia Ia aceleasi valori ale presiunii,
tempcraturii si volumului, cantitati de substanta din gaze diferite contin acelasi numar
de particule. Ecuatia de stare a gazelor perfecte scrisa pentru o cantitate oarccare de
substanta (de cxemplu, v mol) are forma:
)
( RM =8.314-Jmo!K
(7)
65
Gazul peifect
unde in afara de presiune, volum si temperatura mai intervine si constanta RM,

denumita constanta universa/a a gaze/or petfecte. Aceasta constanta are aceeasi
valoare (adica 8314 JlkmoVK) peotru oricc fcl de gaz (de exemplu. oxigen, azot,
hidrogen) atat limp cat el cste considerat gaz perfect. Forma (7) a ecuatici de stare este
mai des folosita in situatiilc in care este preferabila cuantificarea cantitatii de substanta
(de exemplu in cazul inginerici chimice).
Se introduce acum relatia dintre masa de gaz m si cantitatea de substanta, adica:
m
v=-
(8)
M
unde M este masa molara a gazului, exprimata in kglkmol. Folosind (7) si (8), ccuatia
de stare a gazelor pcrfecte poate fi pusa sub forma
pV = mRT (h R: )
(9)
Marimca R din relatia (9) se numeste corwanlll gazului si se masoara in Jlk.g/K. Spre
deosebire de RM, constanta gazului are valori difcrite pcntru gaze diferitc. Forma (9)
a ecuatiei de stare cste mai des folosita in situatiile in care cste preferabila
cuantificarea masei de gaz (de exemplu in studiul masinilor termice uzua lc).
0 a treia forma a ecuatiei de stare a ga7-elor pcrfectc se obtine din (9) cu ajutorul
defmitiei volumului speci fie ( v "' V Im):
pv=RT
(10)
Aceasta forma este utila mai ales in acele situatii in care se doresc cvaluari raportate Ia
unitatea de masa de gaz (de cxemplu in termoenergetica).
Una dintre proprictatile importante ale substantelor este caldura speciflca, masurata
in J/(kgK). 1D general, prin caldura specifica sc intelege cantitatea de caldura necesara
cresterii cu o unitate a temperaturii unitatii de masa din substanta respectiva. Caldura
este insa o marimc de proces. Prin urmarc si caldura specifica depinde de proces.
Dintre numeroasele tipuri posibile de proccsc, doua sunt frecvente in practlca si anume
procesele izocore (rransformari Ia volum constant) si proccsele izobare (transformari Ia
presiune constanta). Caldurile specifice corespunzatoare acestor procesc vor fi tratate
in continuare.
Relatia de caleul a caldurii specijice Ia volum cons tam, notata Cv, se poatc deduce
plecand de Ia definitie, astfel:
c,, =(dq ) =iJu+(pdv)v

iJT v
iJT
(du )
iJT v
(II)
In relatia (II) s-a rinut coot de expresia primului principiu al termodinamicii pentru
sisteme inchise, pusa sub forma:
&j = du +Iii = du + pdv
(12)
Capito/u/3
66
si de faptul ca in cursu! unci transfonnari izocore variatia dv a volumului specific este

evident nula.
In mod similar, caldura specifica Ia presiune Constanta, notata c p, este data de
CJh - (vdp )p
CJT
=( CJh )
CJT p
(13)
In (13) s-a tinut coot din nou de primul principiu altennodinamicii, pus sub forma:
Cq = du + pdv = d(h- pv)+ pdv = dh- vdp
(14)
si de faptul ca in cursu! unei transformari izobarc variatia presiunii cste 1.ero.

In general, atat caldura specifica Ia volum constant cat si cea Ia presiune constants
depind de temperatura. 0 relatie importanta intre cele doua tipuri de calduri specifice
poate fi obtinuta plecand de Ia relatia dintre entalpia specifica si cnergia intema
specifics:
h = u + pv =11 + RT
(15)
In plus, in ( 15) s-a utilizat si ecuatia de stare a gaze! or perfecte, sub forma (10). Prin
diferentierea in rapon cu temperatura a ecuatiei (15) se obtine:
(16)
de unde, cu ajutorul relatiilor (II) si ( 13) se gasestc:
c, =c.+ R
(17)
Aceasta cstc cunoscuta re/atie Robert-Mayer. In cazul in care ( 17) se inmulteste cu

masa molara a gazului, M, se obtinc o expresie care lcaga caldurilc molare Ia volum si
presiune constanta, CvM si rcspcctiv CpM (masuratc in J/(molK)):
(18)
Aici s-a folosit relatia (9) si definitia caldurilor molare, adica:

(20)
In aplicatiile practice raponul celor doua calduri specifice amintite anterior prezinta o
imponanta dcosebita. Experimental se constata ca atat cv cat si cp cresc odata cu
cresterca tcmperaturii T, datorita activizarii si a altor grade de libertate ale
particulclor, decal cele de translarie si de rotatie, care contribuie eel mai mult Ia
Gazul perfect
energia intema in cazul temperaturilor mai joasc. Totusi, diferenta cP
67
c,, = R rarnane
constants, indiferent de cresterea temperaturii. Acest lucru este usor de intuit, deoarece
prin cresterea tempcraturii, ipoteza de gaz perfect si, prin unnare, relatia RobertMayer. sunt mai binc verificate.
Pentru a lua in considerare dependents de temperatura a caldurilor specifice se
obisnuieste sa se foloseasca expresii de genuI unnator:
(21)
(22)
Raportul caldurilor spccifice, denumit si exponent adiabatic, ce se notea7.a cu k, este

dat de
(23)
Experimental se constata ca loti coeficientii kj (; = 0,1,2 ... ) au valori pozitive. De aici
rezulta ca exponentul adiabatic k definit de (23) scade atunci cand temperatura creste.
Pentru simplificarca calculelor uneori se obisnuieste ca valorile caldurilor specifice
sa fie mediate pe intervale finite de temperatura. Se folosesc urmatoarele definitii:
(24)
In deducerea relatiilor (24) au fost folosite relatiilc (I I) si (13). Valorilc masurate ale
cnergiei interne specifice u si ale entalpiei spccifice h pentru diferite gaze se pot gasi
prezentate sub forma tabelara, ca functie de temperatura. Acest lucru permite un calcul
rapid al valorilor medii cv,l2 si Cv,J2 ale caldurilor specifice, folosind relatiile (24).
Ultimele relatii permit si verificarea urmatoarei egalitati:
(25)
Cu alte cuvinte, rclatia Robert-Mayer estc valabila si in cazul caldurilor specifice

medii.
68
Capitolu/3
Prin examinarea unor tabcle se constata ca valorile masurate ale caldurii specifice Ia
prcsiune constanta a acrului, in domeniul de temperaturi de Ia 175 K pana Ia 600 K,
sunt practic constantc. Rczulta ca pe respectivul domeniu de temperatura aerul poate fi
considerat drept gaz perfect. Acest lucru simplifica semnificativ calculcle.
In fmalul acestei scctiuni sc vor face referiri Ia entropia gazelor scmi-perfecte.
Pcntru aceasta se ream in teste una dintre forrnclc ecuatici entropici:.
Tds = pdv + du
(26)
De asemeni, din ccuatia de stare a gazelor perfecte se deduce ca:
RT
(27)
p=v
iar din defmitia ( I I) a caldurii spec ifice Ia volum constant se gaseste ca:
(28)
lnlocuind (27) si (28) in (26) rerolta:
dv
dT
dr=R - +cv v
(29)
Integrand relatia (29) intre o stare initiala I si o stare finala 2 se gaseste ca:
(30)
Relatia (30) pennite calculul entropiei specifice in starea 2, daca se cunoaste valoarea
cntropiei specifice in starea I si, in plus, sc dispunc de informatii privind dcpendenta
de temperatura a caldurii specifice Ia volum constant (de obicci accstc infonnatii
provin din consultarca unor tabele de valori masnrate). Pentru gazclc mai des folosite
in practica exista si tabclc continand direct valorile intcgralei care aparc in (30), pentru
o temperatura de refcrinta TJ si diferite valori T2. De notat ca valoarea temperaturii de
referinta T1 trebuie sa fie aceeasi atat pentru calculul entropiei folosind relatia (30) eat
si pentru calculul altor marimi termodinamicc, cum ar fi energia intema sau entalpia.
3. GAZE PERFECTE
Relatiile din sectiunea anterioara vor fi particularizatc in continuare pentru cazul
gazclor perfecte. Una dintrc simplificarile majorc consta in independents caldurilor
69
Gazul perfe_ct
specifice (sau molare) de temperatura, lucru care elimina necesitatea folosirii tabelelor.
Modul de calcul al caldurilor molare ale gazelor perfecte este schitat mai jos.
Din principiul echipartitiei energiei se cunoaste ca energia e pe particula si pe grad
de libertate, este data de relatia:
[part ~ad lib]
I
e= - kT
2
(31)
unde k este constanta lui Boltzmann. Ecuatia (31) este valabila in cazul nedegenerarii
nivelelor energetice si va fi folosita in cazul gazelor, Ia care particula este o molecula,
constituita din unul sau mai multi atomi.
0
(a)
%
(b)
(c)
Figura 30. (a) Gaz monoatomic; (b) gaz biatornic; (c) gaz triatomic
Mai intai se va considera cazul unui gaz monoatomic (de exemplu heliu, neon, argon,
kripton). In cadrul modelului de gaz perfect o molecula monoatomica poate fi
imaginata ca o sfera (figura 30(a)). De retinut totusi ca molecula este considerata
punctiforma, adica are volum nul. Molecula are trei grade de libertate de translatie,
corespunzand celor trei directii din spatiul tridimensional. Energia e' pe particula este
data de:
e' =3e= '}_kT
2
[p~rl]
(32)
Pentru o cantitate de substanta de un mol de gaz monoatomic, energia intema molara

u M consta in intregirne in energie cinetica, deoarece modelui de gaz perfect
presupune ca energia potentiala de interactiune intre molecule este nula. Prin urmare
[n~/]
(33)
Aici s-a tinut cont de ipoteza lui Avogadro, conform careia un mol de gaz coniine N A
particule (unde N A = 6.023 I o23 [ part ] este numarullui Avogadro). De asemeni, s-a
mol
folosit si relatia:
(34)
70
Capito/u/3
care poate fi dedusa in cadrul teoriei cinetice a gaze/or. Caldura molara la volum
constant poate fi calculata acum folosind relatia (33) si definitia {II):
iJuM
3
2
CMv=--=-RM
CJT
(35)
Caldura molara Ia prcsiune constanta se deduce din relatia Robcn-Mayer si relatia

(35):
(36)
in fine, exponenrul adiabatic a1 gazului perfect monoatomic rezulta din ecuatiile (35) si
(36):
CMp
k=--= 1.66
CMv
(37)
Molecula unui gaz biatomic (cum ar fi oxigenul, hidrogenul, 87.0tul) poate 6

imaginata conform figurii 30(b). Ea are cinci grade de libenate, rezultand din cele trei
grade de liberate de translatie si cele doua grade de liberate de rotatie. Gradul de
liberate de rota tie care este intcrzis consta in rotirea moleculei in jurul axei care rezulta
prin unirea celor doi atomi. lntr-adevar, o astfcl de rotatie nu poate fi observata din
exterior, daca sc tine cont ea atomii sunt considerati punctiformi. Repetand calculele
anterioare rezulta imedint energia cinetica pe particula si respectiv cncrgia interns
molara:
e'=~kT
2
(38)
De asemeni, caldurile molare Ia volum si la prcsiune constanta sunt date de:

(39)
iar exponentul adiabatic se obtine impartind cele doua relatii (39):
CMp
k=--=1.4
CMv
(40)
ln cazul gaze/or triatomice (cum ar 6 apa in stare de vapori sau bioxidul de carbon)
molccula poate fi imaginata conform figurii 30(c). Ea are sase grade de libcratate,
rezultand din cele trci grade de liberate de translatic si cele trei grade de liberate de
rotatie. Se observa ca tot sase grade de libenatc au si moleculelc gaze/or poliatomice
Gazul perfect
71
(cum ar fi amoniacul sau metanul). Calculcle aoterioare pot fi repetate, rezultand

energia cinetica pe panicula si respectiv encrgia interna molara:
e' =~kT
2
(41)
Caldurile molare Ia volum si Ia presiune constanta snnt date de:

(42)
iar exponentul adiabatic se obtine din nou impanind cele doua relatii (42):
CMp
k=-=1.33
CMv
(43)
In incheierea sectiunii va fi prezentat modul in care pot fi calculate energia interna
spccifica, cntalpia specifica si cntropia spccifica in cazul gazelor perfecte.

Energie intema specifica se determina prin integrarea relatiei de definitie (II). Se
obisnuieste sa se aleaga o temperatura de referinta To. pentru care energia intern a
specifica are o valoare fixata arbitrar "0. De multe ori aceste doua valori sunt alese
astfet: T0 = 273. 15 K si uo = 0. Prin integrarea relatiei ( I I) se obtine
(44)
Relatia pennite calcutul energiei interne specifice u cunoscand temperatura T.
0 procedura simi lara este folosita Ia calculul entalpiei specifice, cu mentiooea ca de

data acesta relatia de dctinitie este (13). De asemcni, valoarea temperaturii de referinta
To trebuie sa fie aceeasi cu cca de Ia calculul energiei interne specificc. Acest lucru
are ca rezultat faptul ca valoarea entalpici spccifice Ito Ia temperatura To nu mai este
arbitrara, ci depinde de valoarea deja aleasa "0, conform relatiei:
Ito = uo + (pv)o '"""0 + RTo
{45)
Aici s-au folosit definitia entalpiei spccifice si ecuatia de stare a gaze lor perfecte. Prin
intcgrarea relatiei ( 13) se obtine
(46)
Relatia (46) permite calculul entalpiei specifice It cunoscand temperatura T.
72
Capifolu/3
Entropia specifics a gazului perfect poatc fi calculata pornind de Ia relatia (30)

valabila in cazul gazului semi-perfect. Deoarece gazele perfeete au caldura specifics
iodcpendenta de temperatura, integra Ia din (30) poate fi calculata analitic, rezultaod:
(47)
Ca mai inainte, se alege o temperatura de rcferinta Tt pentru care se fixeaza valoarea
cntropiei speci fice s1 . Apoi entropia specifics poate fi determinata in orice stare
spccificata prin parametrii terrnodinamici T2 si "2. Exista insa situatii in care starea
tcrrnodinamica a gazului nu estc prccizata folosind cuplul de parametri temperatura volum specific, ci presiune - volum specific. ln acest caz, in locul relatiei (47) se
foloseste relatia (51) de mai jos, dedusa astfcl. Sc aplica eeuatia de stare a gazelor
perfecte pentru cele doua stari, I si 2, rezultand:
(48)
lmpartind cele doua relatii ( 48) se gaseste:
(49)
lnlocuind (49) in (47) si efectuand calculele rezulta

(50)
Folosind apoi relatia Roben-Mayer se gaseste

(51)
ln cazul in care starea terrnodinamica a gazului este precizata folosind cuplul de
parametri temperatura - presiune, in locul relatiilor (47) sau (5 1) se foloseste relatia
(54) de mai jos. Deducerea sa dec urge astfcl. Din ccle doua relatii (48) rezulta
T2Pt
- 2 =-11
111
TtP2
lnlocuind (52) in (47) si efectuand calculele rezulta
(52)
Gazu/ perfect
73
s2 -sl =(R+ cv)ln T2 +Rln Pi

Tl
(53)
P2
Folosind apoi relatia Robert-Mayer se gaseste

T2
P2
Tt
PI
s2 -s1 =cp In-- Rln-
(54)
Se observa ca detenninarea atat a energiei interne specifice cat si a entalpiei specifice

reclama cunoasterea valorii unui singur parametru termodinamic (temperatura) in
vreme ce pentru calculul entropiei specifice sunt necesari doi parametri termodinamici.
Din aceasta cauza, in practica, pentru calculul entropiei se foloseste una dintre cele trei
relatii de mai sus, dupa cum sc prefera alegerea celor doi parametri termodinamici
independenti.
4 PROCESE REVERSIBILE EFECTUATE DE GAZUL PERFECT iN
SISTEME iNCHISE
Modelul de gaz perfect prezinta avantajul unor relatii de calcul simple, atat peotru
evaluarea variatiei marimilor de stare cat si peotru determinarea marirnilor de proces.
In aceasta sectiune vor fi trecute in revista fonnulele atasate celor mai des intalnite
transformari de stare, in cazul particular al sistemelor tennodinamice inchise. Cazul
sistemelor deschise va fi prezentat in sectiunea urmatoare.
Se reamintcste ca in situatia unor procese ireversibile aria suprafetelor din diagrama
presiune - volum ( p- V ) sau prcsiunc - volum specific ( p - v) nu rcprczintii lucru
mecanic, respectiv lucru mecanic specific, iar arii le suprafetelor din diagrama
temperanlfa - entropie specifica ( T - s) nu reprezintA cal dura pe unitatea de masa. In
cazul unor proccsc rcvcrsibile insa, ariilor de mai sus li se poate atasa semnificatia
respectiva. In prezenta sectiune vor fi studiate numai procese reversibile. Relatiile de
calcul deduse sunt folosite uneori ~i dincolo de limita lor de valabilitate stricta,
deoarece sunt u~or de memorat ~i dau o informatie suficient de precisa in prima
aproximatic.
Ecuatia de bazli folosita pe tot parcursul sectiunii este expresia prirnului principiu al
termodinamicii pentru sistcme inchise (in marimi specifice) in care au fost neglijate
modificarile energiei cineticc ~i potentiate:
(55)
unde lucrul mecanic si caldura, raportate Ia unitatea de masa, au expresiile:
2
/12 = r pdv
I
2
qn=fTds
I
(56)
74
Capito/u/3
Transfonnarilc de stare (procesclc) tratate in continuare sunt: proccse izocore, izobare,

izoterme, adiabatice si politropice.
4. 1. Proces Ia volum constant (izocor)
Ecuatia transformarii Ia volum constant are forma cvidenta:
(57)
In cazul in care se foloseste de doua ori ecuatia de stare , relatia (57) poate fi pusa sub
forma:
P -=canst
T
(58)
care mai poarta si numele de ecuatia lui Charles. fn cele douli diagrame
termodinamice uzuale aceasta ecuatie arc forma prczcntata in figura 3 1.
v
Figura 31. Transfonnare izocora
Ecuatia primului principiu altermodinamicii are forma

(59)
In cazul proceselor izocore insa
2
it2-= fpdv-=0
(60)
Folosind (59) si (60) se gaseste imediat ca:

2
2
q12-= fTds-= lcvdT=cv(T2 - TJ)
I
Variatia entropiei in cursu I transformarii 1-2 cste data de:
(61)
Gazul perfect
rul2
75
2 ciT
T2
=2iiq
r=
fcv - =cv InIT I T
Tt
(62)
Uncori sc prefera o stare de referinta caracterizata de temperatura To = 273. 16K si

presiunea de referinta PO =0.006112bar, pentru care se considers ca entropia arc
valoarea so = 0 . In acest caz, valoarea entropiei specifice intr-o stare oarecare este data
de:
s=cvln -
(63)
To
In fine, variatiile energiei interne specifice si entalpiei specifice sunt date de relatiile
(44) si (46), care vor fi rescrise aici sub o forma genera Ia:
(64,65)
De retinut ca expresiile (64) si (65) raman valabile si pentru celelalte transformari
considerate in continuare (izobara, izoterma, etc), deoarece ele se refera !a variatia
unor marimi de stare si nu a unor marimi de proces. Din aceasta cauza in restul
sectiunii ele nu vor mai fi rescrise.
Din compararea relatiilor (61) si (64) se observa cain cursu! transformarilor izocore
caldura transferata intre sistem si exterior este ega!a cu variatia energiei interne.
4.2. Proces Ia presiune constantli (izobar).

Ecuatia transformarii Ia presiune constanta are forma:
(66)
PI = p2
In cazul in care se foloseste de doua ori ecuatia de stare, relatia (66) poate fi pusa sub
forma:
sau
- = co11St
T
(67)
care mai poana si numele de ecuatia Gay-Lussac. In cele douli diagrame

termodinamice uzuale aceasta ecuatie are forma reprezentata in figura 32. De retinut
ca panta curbei transformarii izobare in diagrama T- s este mai redusli deciit in cazul
transfom1arii izocore, reprezentate in figura 31.
Ecuatia primului principiu a t teiTllodinamicii are forma (59). In cazul proceselor
izobare insa
Capito/u/3
76
2
/12 = fpdv = p (2 - vJ}
(68)
Pe de alta parte caldura schimbata de sistem cu cxtcriorul in cursu! procesului izobar

este data de:
q12 = [ Tdl' = [cpciT= cp (T2

I
I
- TJ}
(69)
2
l ___.-/'
Figura 32. Transfonnare izobara
Varia)ia entropiei in cursu! transfonnarii 1-2 se calculeaza astfel:

(70)
Din compararea relatiilor (65) si (69) se obscrva ca in cursu! proceselor izobare,

ciildura transferata intre sistem si exterior este egalli cu variatia entalpiei.
4.3. Proces Ia temperatura constanta (izotenn)

Ecuatia transformarii izoterme are forma:
(71)
In cazul in care se foloseste de doua ori ecuatia de stare, relatia (71 ) poate fi pusa sub
forma:
(72)
care mai poarta si nurnele de ecuatia Boyle-Mariotte. in cele doull diagrame

termodinamice uzuale aceasta ccuatie are forma reprezentata in figura 33.
Ecua)ia primului principiu altermodinamicii are forma
77
Gazul perfect
Jn cazul proceselor izoterme
2
2 RT
V2
V2
V2
/12 = f pdv = f - dv = RT 1n - = P[VJln - = P2v2ln-
V[
p 1
(74)
VI
V!
~2
Figura 33. Transfonnare izotenna
Aici s-a folosit pe parcursul calculelor ecuatia de stare a gazelor perfecte si ecuatia
(72) a izotermei. Din (73) rezu lta ca:
(75)
Prin urmare, calculul caldurii schimbate de sistem cu exteriorul se poate face folosind
relatiile (74), deduse pentru Jucrul mecanic.
Pentru cvaluarea variatiei de eotropic sc va obscrva mai intai ca:
RT
&J=& = pdv = -dv
v
(76)
Folosind (76) si definitia variatiei de entropie in cursu! proceselor reversibile se obtine:

2
dv I 2 dv
vz
~SJ2 = f-= fRT-- = JR-=R ln JT
I
v T I
v
VJ
2 &j
(77)
Aceasta relatie se putea obtine si ca un caz particular a l relatiilor mai generale deduse
Ia sectiunea 3.
4.4. Proces adiabatic (!zen tropic)

Faptul ca oricc proces adiabatic reversibil este in acelasi timp si un proces
izentropic rezulta din expresia principiului doi aplicata proceselor reversibile

( &j = Tds ). Jntr-adevar, atunci cand caldura transferata este nula, variatia entropiei este
de asemeni nula. Prin urmare, procesele adiabatice reversibile au Joe Ia entropie
constants. Deducerea ecuafiei adiabatei foloseste acest lucru. Se pleaca de Ia valoarea
nula a variatiei de entropie in cursuI procesului:
78
Capitolul 3
(78)
In continuare se folosesc ccuatia Roben-Mayer si definitia exponentului adiabatic:
(79)
din care se gaseste ca:
(80)
lnlocuind (80) in (78) rezulta
(k-l)ln v 2 + In r2 =0
VJ
(81)
T(
sau, dupa rearanjarea tennenilor:
~~ =( ~ )
k-1
(82)
Relatia (82) mai poate fi rescrisa si sub fonna:

Tvk-l = cons/
(83)
Aceasta este una d intre fonnele ecuatiei adiabatei re11ersibile. Variante ale acestei
ecuatii se pot obtine atunci cand se doreste folosirea altor parametri decal temperatura
si volumul specific (de exemplu presiune si volum specifi~ sau presiune si
temperatura). Pentru aceasta se foloseste ecuatia de stare a gazelor perfecte, scrisa atat
pentru stares I cat si pentru starea 2:
(84)
In cazul in care se dorcste ca in ecuatia adiabatei sa intervina presiuoea si volumul
specific, se elimina temperatura intre ecuatiile (82) si (84), rezultand in final:
(85)
Aceasta forma a ecuatiei adiabatei este mult mai des folosita in aplicatii. In fine,
eliminaod volumul specific din ecuatiile (82) si (84) rezulta o a treia fonna a ecuatiei
adiabatei:
79
Gazul perfect
1-k
Tp k =const
(86)
Forma curbei adiabatei reversibile in cele doua diagrame tennodinamice uzuale este
aratata in figura 34.
De retinut ca panta acestei curbe in diagrama p- v este mai micl! Ia adiabata decat
Ia izoterrnl!. Calculul marimilor de proces atasate adiabatei se reduce Ia evaluarea
lucrului mecanic, deoarece caldura transferata este nula prin definitie. Se pleaca de Ia
ecuatia primului principiu a1 termodioamicii:
(87)
p 1
~2
v
Figura 34. Transformare adiabata
Deoarece q 12 = 0 rezulta ca:

(88)
0 alta forma a cx.presiei lucrului mecanic a! adiabatei se poate obtine folosind defmitia
lucrului mecanic si ecuatia adiabatei, adica:
(89a,b)
lnlocuind (89b) in (89a) si efectuand integrarea se obtine:
/12
P!Vl- P2V2
k -I
(90)
Ex.presia (90) este foarte des intalnita Ia calculul performantelor masinilor termice.
4.5. Procese politropice reverslblle

Procesul politropic este un proces mai greu accesibil intuitiei. El este caracterizat
printr-o ecuatie de transformare de forma:
80
Capito/u/3
pvn =const
(91a)
in care numarul real ne (-oo,oo) se numeste exponent politropic. Se observa

asemanarea dintre relatia (91 a) si forma (85) a adiabatei. Folosind o procedura
asemanatoare celci din subscctiunea 4.4 se poate arata ca alte doua forme ale
transfonnarii politrope sunt:
Tvn-l = const
Sl
l-n
Tp n = const
(91b,c)
Forma curbei transforrnarii politropice in celc doua diagrame terrnodinamice uzuale

este aratata, pentru o anum ita valoare a exponentului politropic n, in figura 35. Exista
insa valori ale lui n pentru care alura transformarii politropice este semnificativ
diferita de cea din figura 35.
P 1
~2
~2
Figura JS. Transformare politropica
Calculul marimilor de proces incepe prin evaluarca lucrului mecanic, folosi_nd definitia
acestuia si ecuatia politropei, adica:
/12 = f pdv
I
(92a,b)
lnlocuind (92b) in (92a) si efectuand integrarea se obtioe:

PJVJ-P2V2
n- l
(93)
In continuarc se foloseste ecuatia primului principiu al termodinamicii:

(94)
In continuare se foloseste ecuatia de stare a gaze lor perfecte ( pv = RT) si relatia
dedusa anterior, R = cv(k - I). Din ecuatia (94) se obtin, succesiv, urmatoarele relatii:
Gazul perfect
81
q12~cv(T2-TJ)+P1Vi-P2V2
11-l
( kxn
n - 1 k-i
)R(T2 - Tt)
(95)
x;'_,) (prv, - p2v2)~(: ~~ } 12
(n _k1
Analiza rclatiei (95) permite urmatoarea concluzie importanta: In cazul unei destinderi
a gazului perfect U12 > 0) caldura este primita de sistem (adica q12 > 0) numai atunci
cand n<k. In cazul unei comprimari U12 <0), sistemul prirneste caldura daca n>k.
Mai trebuie retinut si aspectul important ca exista va1ori ale exponentului po1itropic n
pentru care caldura si lucrul mecanic sunt pozitive (sau negative) simultan.
Variatia entropiei in cursu! unei transformari politropice este dedusa astfel:
6sJ2~J&f~J
1T
k - 11
(-RdT)-
1(n - 1Xk-l)
n- k
(n- IXk -1)
RlnT2
Tt
(96)
~ n - k R In P2 ~ - n - k R In v2
n(k - I)
Pi
k- 1
VJ
Toate aspectele tratate anterior se refera Ia procese reversibile. Trebuie retinut insa
ca estc posibila existeuta unor procese adiabatice ireversibi/e care sa verifice acccasi
ecuatie de tip politropic ( pvn ~ const) care a fost folosita anterior Ia descrierea unui
proces ne-adiabatic reversibil. Acest tucru inseamna insa ca variatia de entropie din
cursu! acestui proces ireversibil nu se datoreaza primirii de caldura din afara
sistemului, ci se datoreaza ireversibilitatilor interne.
p
..
pv =ct.
k
pv = ct
v
Figura 36. Cazuri particularc de procese politropice
ln incheierea acestei sectiuni se vor reaminti cateva cazuri particulare de procesc

politropice (figura 36). Aceste procese sunt diferentiate prin valoarea exponentului
politropic n , astfcl: (I) proces izocor ( pv oo ~ const ), (2) proces izobar ( pv 0 ~cons/);
(3) proces izoterm ( pv 1 ~const ); (4) proces adiabatic reversibil (pvk ~ const ).
82
Capito/u/3
5. PROCESE REVERSIBILE EFECTUATE DE GAZUL PERFECT IN

SISTEME DESCIDSE
Majoritatea sistemelor termodinamicc care prezinta interes din punct de vedere
practic sunt sisteme deschise. In aceasta sectiune vor fi lfe{;Ute in revista o serie de
procese simple care au Joe in sistemele deschisc, precum si relatii de calcul aferente.
5.1. Proces Ia presiune constanta
Procesele de incalzire sau racire a unor agenti termici (in schimbatoare de co/dura,
generatoare de abur, etc) sunt uzual modelate prin transformari de stare Ia presiune
constanta. Ecuatia transformarii izobare in sisteme deschise este:
p = const
(97)
Ecuatia primului pnncipiU a! termodinamicii pentru sisteme deschise are forma

generala:
(98)
Aici s-a considerat un sistem cu doua porti de transfer de masa, de intrare (I) si de
iesire (2). In relatia (98) toate marimile au semnificatia cunoscuta. In multe aplicatii
sunt valabile urmatoarele doua aproximatii: (i) efectele energiei cinetice si potentiale
sunt nule si (ii) lucrul mecanic transferal in cursu! transformarii este nul (112 = 0 ).
Rezulta o forma simplificata a principiului intai:
(99)
sau, in cazul unui proces infinitezimal (local)
lXj =dh
(100)
Variatia entropiei in cursu! transformarii 1-2 este similara celei de Ia procesele

izobare din sistemele inchise:
(101)
cu diferenta ca I s i 2 semnifica de data aceasta intrarea si respectiv iesirea din sistemul
deschis.
Gazul perfect
83
5.2. Proces de comprimare

Procesele care au Joe in pompe, ventilatoare si compresoare sunt procese de
comprimare. Echipamentele respective sunt in mod fuesc considerate sisteme
tennodinamice deschise. Fluidul intra intr-un astfel de sistem in starea I cu o presiune
mai scazuta si iese din sistem in starea 2 cu o presiune mai ridicata. Pentru cresterea
presiunii fluidului este necesar ca sistemul sa primeasca din exterior lucru mecanic.
Figura 37(a) preziota aceste aspecte.
Procesele de comprimare sunt de multe ori modelate prin transfonnari politropice,
care prezinta avaotajul unui grad mai ridicat de generalitate. Ecuatiile comprimarii
politropice sunt similare celor intalnite in cazul sistemelor inchise.
Ecuatia principiului intai al tennodinamicii are forma (98). S-a aratat insa ca in
cazul unor procese reversibile este valabila urmatoarea egalitate:
(102)
Prin urmare, ecuatia principiului intai se poate scrie:

I
(103)
q12 = jvdp+h2 -h]
(b)
Figura 3 7. Proocs de comprimare
Pe de alta parte, din ecuatia lui Bernoulli aplicata iotre intrarea si iesirea din sistem,
rezulta:
(104)
iar lucrul mecanic corespunzator unei transformari politropice de exponent politropic

n estc dat de:
84
Capitolu/3
(105)
Inlocuind (I 04) si (I 05) in (I 02) rezuJta ca

I
2
n
fvdp=-fvdp=-{pJVJ-P2V2)
2
I
n-1
(106)
2
Integrala /112 -f vdp reprezinta lucrul mecanic telmic specific (sau lucrul mecanic
I
specific Ia arbore). Evaluarea sa sc face de obicci folosind relatia (I 06). 0 cantitatca

foarte mica de lucru mecanic tehnic este notata d/1;, in figura 37(b). Cu noua notatie,
principiul intai al tennodinamicii, dat de (103), devine:
(107)
Tinand cont de (I 06) si de faptul ca h2 - h1 = c p (Tz - Tt), relatia (I 07) devine
k- n
(
)
q12 = (n-1 Xk - 1) R T1 - r2
(108)
In general in cursu! unei comprimari temperatura Ia iesirea din sistem este superioara
celei de Ia intrare (adica Tz > T1 ). Prin urmare, din (108) se deduce ca: (I) atunci cand
n > k, in cursu I comprimarii se primeste caldura; (2) atunci cand , < k, se cedeaza
caldura si, in fine, (3) atunci cand n =k, nu arc loc transfer de caldura in cursu!
comprimari i.
Uo caz particular imponant al relatiei (I 07) corespunde tocmai comprimarii
adiabatice (cazul (3) de mai sus). Lucrul mecanic tebnic in aceasta situatie (adica
atunci cand q12 = 0) este dat de:
1112 =ht - 112
(109)
lpoteza comprimarii adiabatice este uzua1 adoptata in cursu! studiului functionarii

compresoarelor, pompelor si ventilatoarelor.
Variatia de entropie asociata comprimarii se poate calcula folosind relatiile deduse
in cazul sistemelor inchise.
5.3. Proces d e destln dere
Procesele care au toe in turbine sunt procese de destindere. Fluidele intra in turbina
in starea I cu o presiune mai ridicata si ies din turbina in starea 2 cu o presiune mai
85
Gazul perfect
scazuta. Prin dcstindcrea fluidului se produce lucru mecaruc, ce cste colectat La

arborele rurbinei. Figura 38(a) prezinta accstc aspecte.
Pz v2 Tz wz
-~ 1(12
1
p v1 T 1 w 1
1
(a)
(b)
Figura 38. Proces de dcstindcre
Folosind ecuatia principiului intai at tcnnodinamicii se gaseste, printr-o procedura

simi lara celei folosite Ia tratarea procesului de comprimare
(LIO)
De notat ca in cazul turbinei lucrul mecanic tehnic este pozitiv, deoarece presiunea de
intrare este superioara cclci de iesire. Caldura schimbata de sistem cu cxteriorul este
data tot de relatia (I 08), dupa cum se poatc veri fica repetand calculclc cfcctuatc Ia
studiul procesului de comprimare. Se obscrva insa ca in cazul dcstindcrii temperatura
in starca 2 este de obicci mai mica decal tcmperatum in starca I . Prin unnare, din
( l 08) se deduce ca: (I) arunci cand n < k, in cursu I dcstinderii se primeste caldura; (2)
atunci cand n > k, sc cedeaza caldura si, in fine, (3) atunci cand n = k , nu are loc
tmnsfer de caldum in cursu! destinderii.
Variatia de entropie asociata destinderii se poate calcula folosind relatiile deduse in
cazul s istemelor inchisc.
5.4. Proces de laminarc

Uneori in aplicatiile practice este oecesara scadcrca presiunii nnui fluid fam ca in
cursu! acestei operati i sa tie produs lucru mecanic. Uo astfel de proces se numeste
laminare (figura 39). Gazul intra in starca initials I intr-un ecbipamcnt spccializat
(denumit, de exemplu, vcotil de laminare, in cazul instalatiilor frigorifice) si iese intr-o
stare modificata 2. De obicci variatia energici potentiate a fluidului in cursu! lamioarii

este neglijabila.
Capitolu/3
86
p
pl vl
Tl wl
P2 v2
T2w2
-- -
1 1 pv 0 =ct
\
"""" '
(a)
dp
~'2
(b)
Figura 39. Proccs de laminate
Ecuatia (102) poate fi rescrisa, observand ca
z2 = zt si /12 =0.
(Ill)
Pe parcursul calculelor aici s-a folosit si ecuatia (106). lnlocuind (Ill) in ccuatia
principiului intai, se regasesc unnatoarele relatii:
(112)
Aplicatiile practice ale laminarii sunt foarte variate. Frccvem procesul este considerat a
I
fi adiabatic, lucru care conduce Ia simplificarca relatiei (112). Dcoarece
fv$ > 0
2
rezulta ca va exista un castig de energie cinetica, deci implicit o crcstere a vitezei
fluidului.
6.AMESTECURI DE GAZE
Relatii de calcul importante au fost deduse anterior in cazul unci substante simple.
Aceste rclatii pot fi generalizate si in cazul amcstecurilor, deoarcce un amestec de gaze
sc comporta din multe punctc de vedere ca si cand ar fi o substanta simpla. In
aplicatiile tebniee se folosesc numeroase amestecuri de gaze. Ca exemple pot fi date:
gazele de ardere, aero/ umed de Ia turnurile de racire ale termocentralelor si aerul
umed din instalatiile de conditionare.
De rctinut totusi ca exista situatii in care punctul de vedere anterior nu cstc valabil.
Spre exemplu, un amestcc de hidrogen si heliu pus langa o flacara nu se comporta ca o
Gazul perfect
87
substanta simpla, pentru ca numai o pane din el (adica hidrogenul) va arde. Un alt
exemplu se refera Ia un amestec de hidrogen si oxigen introdus intr-o cuva de
centrifuga. In cursu! operatici de centrifugare componenta cu masa molara mai mare
(oxigenul) se va deplasa catre periferia cuvei, separandu-se de resrul amestecului.
In acest capitol se vor stabili valori "efective" ale parametrilor termof!Zici ai unui
amestec de gaze, cu ajutorul carom acesta din urma poatc fi tratat, din punct de vedere
tcrmodinamic, ca fiind o substanta simpla. Teoria care va fi prezeotata sc bazeaza pe
trei legi, care vor fi cxpuse in continuare.
6.1 Legea lui Dalton

Legea lui Dalton a fost enuntata in anul 1802 si afirma ca presiunea unui amestec de
gaze este data de suma presiunilor pe care fiecare componenta a amestccului ar avea-o
daca ar ocupa singura tot volumul ocupat de amcstec, Ia aceeasi temperatura. S-a
stabilit experimental ca legea lui Dalton se poate aplica nu numai pentru gazele
perfecte ci si pentru amcstecuri de gaze si vapori, intr-o gama foane larga de conditii,
cu erori mici.
6.2 Legea lui Amagat
Legea lui Amagat, aflata in stransa relatie cu legea lui Dalton, afirma ca volumul
unei incinte ocupate de un amestec de gaze poate fi considerat ca fiind egal cu suma
volumelor pe care le-ar ocupa fiecare componenta a amestecului daca s-ar afla singura
Ia temperatura si presiunea amestecului.
6.3. Legea Gibbs-Dalton
Enuntul legii Gibbs-Dalton cste urmatorul. Energia intema, entalpia si entropia unui
amestec de gaze sunt egale cu suma encrgiilor interne, entalpiilor si respectiv
entropiilor pe care fiecare componenta a amcstecului ar avea-o daca ar ocupa singura
volumul intregului amestec, Ia temperatura acestuia.
Legea Gibbs-Dalton a fost formulata in anul 1875 de catre Gibbs. De remarcat ca in
vreme ce legea Dalton se refera Ia o proprietate intensiva (adica presiunea), 1egea
Gibbs-Dalton se rcfcra Ia unele proprietati extensive (energie, entalpie, entropie).
6.4 Formulare matematica
Cele trei legi enuntate anterior se pot exprima mai succint, daca se introduc in
prealabil uncle notiuni ajutatoare. Mai intai se numeroteaza componentele amestecului
de gaze cu I , 2, ... , n. A poi se defmeste presiunea partiala a unei componente i a
amestecului (notata Pi), ca fiind presiunea pe care acea componenta ar avea-o daca ar
ocupa singura tot volumul ocupat de amestec, Ia aceeasi temperatura. Similar, prin
Capitolu/3
88
volum partial (notat V;) se intelege volumul pe care 1-ar ocupa o componenta a
amestecului daca s-ar afla singura Ia temperarura si presiunea amestecului. Cu aceste
notatii, legea lui Dalton se poate scrie sub forma:
(113)
unde p este presiunea amestecului. Legea lui Amagat are exprimarea matematica:
(114)
unde V este volumul amestecului. In fine, legea Gibbs-Dalton se scrie sub una din
urmatoarele trei forme:
(115)
H=Ht +H2 + ... +Hn
(116)
(117)
unde U, H, S reprezinta energie interna, enta1pie si respectiv entropie. In cazul in care
se doreste folosirea unor proprietati intensive, relatiile (115)-(117) devin
mu=mpq +m2u2 + .... +m 11 un
mh=mthl +m2h2 + .... +mnhn
(118a,b,c)
ms=mJSJ +m2s2 + ..... +m11 sn
unde m este masa intregu1ui amestec iar m; este masa componentei i din amestec.
Este evident faptul ca, in cazu1 amestecurilor de gaze, cunoasterea valorilor numai
pentru doua proprietati intensive (de exemp1u presiunea si temperatura) nu mai este
suficienta pentru caracterizarea comp1eta a starii unui sistem termodinamic. Mai sunt
necesare informatii si asupra "ponderii" pe care fiecare componenta o detine in cadrul
amestecului. In acest scop se definesc participatii/e masice (notate g;) si respectiv
participatii/e volumice (notate r; ), astfel:
m
g;=-'
m
(119)
r; = V;
(120)
Gazu/ pe1ject
89
n
Folosind legea lui Amagat se observa ca L r; =I . De ascmeni, din modul de defmire a
i=J
ll
masei totale m a sistemului se vede ca L g; =I. Cu aceste notatii, celc trci fonne
i=l
( ll8a,b,c) ale legii Gibbs-Dalton se pot scrie astfel

( 121 a)
(121b)
(12lc)
De retinut ca legea Gibbs-Dalton poate fi formulata s i pe baza participatiilor volumice,
dar exprimarea este mai putin compacta decat ecuatiile (12la,b,c).
6.5. Marimi erective a le amestecurilor de gaze semi-perfectc si perfecte

In aceasta subsectiune va fi prezentat pe scurt modul de calcul al principalelor
marimi efective ce camcterizeaza amestecurile de gaze.
6.5.1. Constanta gazului pentru un amestec

Dcoarece fiecare componenta i a amestecului este considerata a fi un gaz perfect, ea
trebuie sa verifice ecuatia de stare a gazelor perfecte, adica:
(122)
p;V=m;R;T
unde toatc notatiilc au semnificatia cunoscuta. Notatiile fara indice se refera Ia intregul
amestec. Folosind legea lui Dalton se gaseste:
,.
,. m;R;T
P=L-Pi = L...
(123)
"'m IRI
VL...
Termenul Lm;R; este o constanta a amestecului respectiv. Comparand cu ecuatia

gaze lor perfecte scrisa sub forma p =!.. mR se gaseste ca
Se defrneste constanta amestecului, notata cu R, rnarimea
90
Capitolu/3
R-
'f.mR
I
'f.g;R;
(125)
Folosind constanta amestecului R, amestecul de gaze poate fi considerat formal ca

fiind un gaz simplu.
6.5.2. Masa molars a amestecului sl relatlllntrc par ticipatiile masice si volumlce
Se p leaca de Ia legea lui Amagat, care permite scrierea unnatoarei egalitati:
m1
pV; = - RMT
MI
(126)
unde M; reprezinta masa molara a componcntei i. De aici rezulta ca:

( 127)
In acelasi timp, ecuatia de stare pentru intrcgul amestec afirma ca:
(128)
lmpartind rclatiilc ( 127) si ( 128) intre ele rezulta:
V; m; M
- =--
m MI
(129)
In ecuatia (129) se pot folosi definitiile participatiilor volumice si masicc, rezultand
M
r; =g; -
M;
(130)
adica, dupa prelucrare:
r;
g;
M;
-=-
(131)
De aici se deduce ca
._ MI r-I
gI M
Acum se va tine cont ca swna participatiilor masice este egala cu unitatea:
(132)
Gazul perfect
L.g; = L.M;r; - I
M
91
(133)
Din relatia (133) rezulta ca
M=L.M;r;
(134)
unde M este tocmai masa molara efectiva a amestecului. Inlocuind (134) in (132) se
gaseste ca
g;
M IrI
L.M;r;
(135)
Relatia (135) permite calculul participatiilor masice atunci cand se cunosc valorile
participatiilor volumice ale componentelor unui amestec de gaze. La fel, plecand de Ia
relatia (132) se gaseste
g;M
r;= - MI
(136)
Tinand cont ca suma participatiilor volumice este egala cu unitatea, se poate scrie:
(137)
De aici rezulta imediat o alta relatie de calcul a masei molare a amestecului:
_I
"' L g;
M;
(138)
In continuare, folosind ( 136) si (138) se gaseste
rI
'f.(g; / M;)
(139)
Aceasta relatie pennite calculul participatiilor volumice atunci cand se cunosc valorile
participatiilor masice ale componentelor unui amestec.
6.5.3. Calduri specifice ale unui amestec de gaze
Din legea Gibbs Dalton aplicata energiei interne se cunoaste ca
(140)
Capito/u/3
92
Caldura specifics Ia volum constant este data, conform defmitiei, de:
du
(141)
Cv=-
dT
Folosind (140) si ( 141) rezulta:

du
dt
du;
m-=L.mi -
tiT
=L.m;Cvi
(142)
Prin urmare, caldura specifica Ia volum constant a unui amestec de gaze este data de:
(143)
Tot din 1egea Gibbs-Dalton, de data aceasta aplicata entalpiei, rezulta:
(144)
Derivand relatia (144) in raport cu temperatura, se obtine
dh
dh;
t!T
dT
m-=L.m; -
(145)
sau, daca se foloseste definitia ca1durii specifice Ia presiune constanta:

(146)
In fine, impartind relatia ( 146) Ia masa sistemului si folosind definitia participatiei
masice, se gaseste
(147)
Relatia (147) permite calculul caldurii specifice a unui amestec de gaze, daca se
cunosc participatiile masice si caldurile specifice ale componentelor amestecului.
6.5.4. Alte relatil utile
In aplicatiile practice prezinta interes cunoasterea masei specifice a amestecului (cu

alte cuvinte, cunoasterea densitatii masice a amcstecului). Pentru calculul acestei
marimi se pleaca de Ia definitia densitatii masice p a amestecului de gaze:
m=pV
(148)
Aici m si v reprezinta masa si volumul intregului amestec. 0 relatie simi lara poate fi
scrisa si peotru o componenta oarecare i din amestec:
Gazul perfect
m, :: p,V,
93
(149)
Se tine coni apoi de faptul evident ca masa amestecului este egala cu suma maselor
componeotelor side rclatiile (148) si (149):
m=L.m; =L.p;V; =pY
(150)
In final se folosestc relatia (150) si detinitia participatiilor volumice r;(= Y; I v)

obtinandu-se urmatoarea rclatie ce permite calculul densitstii masice a amestecului
atunci cand se cunosc densitstile masice ale componentelor
p=L.r,p;
( 151)
Presiunile partiale ale componentelor pot fi calculate usor folosind o rclatie care va
fi dcdusa in continuarc. Se scrie mai intsi ccuatia de stare a gazelor perfccte pentru o
components oarccare i, atat in situatia cand components ocupa singura volumul
intregului amestec, cat si in siruatia in care components ocupa volumul partial Y;:
p;Y=m;R;T
(152)
(153)
Se impart apoi relatiile ( 152) si ( 153) una Ia alta:
Y
P . =-'
_,
(154)
folosind relatia (154) si definitia participatiilor volumice se obtine
Pi=' J}=r;p
y
(155)
Cu aceasta formula poate fi calculata presiunea paniala a unei componente oarecare,

atunci cand sunt cunoscute presiunea amestecului si participatia volumica a
componentei respective.
7. AMESTECAREA ADIABATICAA GAZE LOR

Amestecarea gaze/or este un proces deseori intslnit in aplicatii. Pentru srudiul
acestui proces se considers un vas inconjurat de pereti grosi si perfect izolati termic.
94
Capito/u/3
Vasul, de volum V , constituic sistemul termodinamic analizat In interiorul vasului

exista n camarute, fiecare dintre ele fiind ocupata de un gaz distinct. Cele n gaze au
aceeasi temperatura si presiune. Se vor "ridica" elementele separatoare si se vor
analiza consecintclc.
Se aplica principiul intai al tcrmodinamicii pentru sisteme inchise vasului de volurn
V . Deoarece caldura si lucrul mecanic schimbate de sistem cu cxtcriorul sunt nule,
variatia energiei interne a sistcmului va fi de asemeni nula. Se reaminteste ca energia
intema a gazelor perfecte sau semi-perfecte este functie numai de temperatura. De aici
rezulta ca dupa amestecarea celor n gaze temperatura amestecului va ramane
constants (egala cu temperatura initiala a gazelor). Se noteaza cu p' presiunea
amestecului. Aplicand ecuatia de stare, atat inainte de procesul de amcstecarc, pentru
liecare compartiment in parte (pV; = v;RMT, unde v; reprezinta numarul de moli din
gazul i), cat si dupa procesul de amestecare ( p' v = vR M T, unde v =:1: v; reprezinta
numarul total de moli ai amestecului) si insumand prima relatie pentru toate
compartimentele, se gaseste ca p'= p , adica si presiunea ramanc constanta dupa
amestecare.
Totusi, estc evident din punct de vedere intuitiv ca procesul de amestecare este
ireversibi l, in sensul ca molecu lele din gazul i nu vor reveni toatc dcodata (si numai
cle) in volumul V; pe care il ocupau initial. Prin urmarc, conform unui corolar (al 7lca) al principiului doi al termodinamicii, in cursu! procesului va avea toe o o crestere
de entropie. Sc va analiza in continuare gazul i. Dupa ridicarea "peretelui" el trece din
voturnul I'; ocupat initial in volumul V al intregului amestec, si de Ia temperatura
initiala T Ia aceeasi valoare a temperaturii fmalc, T. Deci variatia de entropie in cazut
acestui gaz va fi
V
T
V
t.S; =m;R; ln - +m;Cvi ln -= m;R; ln-.
VI
T
VI
(156)
Variatia de entropie pentru tot amestecul sc obtine insumand contributiile tuturor

gazelor componente:
V
!JS='f.!JS; ="Lm;R; ln -= !:m;R; ln->0

i
(157)
Aceasta variatie pozitiva de entropie era de prevazut, dcoarece procesul de amestecare

este irevcrsibil.
Se considcra acum cazul special al unui "amestcc" format din doua gaze identice,
adica o partitionare a volurnu lui V care sa contina in cele doua subvolume, acelasi
gaz, Ia aceeasi presiune si temperatura. Se indeparteaza din nou elcmentul separator.
Intrebarea care se pune este: ce caracter arc procesul care urmeaza, reversibil sau
ireversibil? S-ar parea ca acest proces este ireversibil daca se fotoseste rationamentul
prezentat anterior. Pe de alta parte insa se poate folosi definitia procesului reversibil,
dupa repuncrca "peretului" despartitor, cand sistcmul a rcvenit Ia starca initiala. Intr-
Gazul perfect
95
adevar, se observa ca procesul initial de "amestecare" nu a lasat met o dovada a

desfasurarii sale, nici asupra mediului (deoarece caldura si lucrul transferate sunt nule)
si nici in interiorul vasului. Se conchide ca proccsul estc revcrsibil si 6S = 0. Accasta
contradictic intrc rationamente este dcnumita paradoxul lui Gibbs.
8. LIMITA IPOTEZEI DE GAZ PERFECT
Modelul de gaz perfect prezentat anterior are numeroase avantaje pentru practician.
Acest model, care se bazeaza pe multe ipoteze simplificatoare, nu poate fi folosit totusi
decat in cazul in care sunt indeplinite anumite conditii. De remarcat ca si gazele reale,
in anumite situatii se comporta in mod asemanator gazului perfect. Pentru a putea
vedea care sunt aceste situatii se va folosi o diagrama de faza in coordonate p- v. De
retinut ca d iagramele de faza ale multor substante de interes practic au alum prezentata
in figura 40:
p
tichid
'
'-,
'1----\.
botenua
' ,uoterma
crltlca
lichid+vapori
A
B
~------------------- v
Figura 40. Diagrama de faza
In figura 40 este reprezentata numai o parte dintr-o diagrama de faza (faza salida nu
este vizibila). Curba AC, denumita curba lim ita inferioara, separa faza lichida de
amestecul de lichid si vapori. Curba CB , denumita curba limita superioara, separa
faza de vapori de amestecul de lichid si vapori. Punctul critic C corespunde trecerii
bruste din faza de vapori in faza de lichid, atunci cand transformarea are loc Ia
temperatura constanta. In figura sunt reprezentate trei astfel de transforrnari izoterme.
Ele sunt denumite izote1mele lui Andrews. Pentru temperaturi inferioare temperaturii
Tc a punctului critic izotermele lui Andrews prezinta un palier. Se observa ca atunci
cand temperatura este superioara celei a punctului critic (T > Tc ), izotermele tree
numai prin starea gazoasa. Se mai observa ca atunci cand T > 2Tc d ispare intlexiunea
din fonna izotermei, iar aceasta din unna tinde catre o hiperbola echi latera, similara
formei izoterrnei gazui perfect.
De exemplu, in cazul vaporilor de apa ( aburului), presiunea punctului critic este
Pc =221.2bar iar temperatura critica este Tc =345.1 5C=647.30K. Se poate
conchide ca Ia temperaturi superioare valorii 2Tc ~ 1300 K aburul poata fi considerat
gaz perfect. Cazul gazelor permanente prezinta de asemeni interes practic. Exemple de
96
Capito/u/3
astfel de gaze sunt oxigeoul, hidrogeoul, azotul si aerul. Temperatura punctului critic
este de 33.3 K pentru hidrogeo si 155 K pentru oxigen. Prin unnare, Ia temperaturi
uzuale se indeplineste conditia T > 2Tc. Deci modelui de gaz perfect poate fi acceptat
pentru gazele pennanente, in special Ia valori joase ale presiunii.
Capitolul 4
Masini termice producatoare de lucru

mecan1c
0
J.
GEJII'ERALITATI DESPRE CICLURJ TERMODINAMICE
Cic/uri/e directe si ciclurile inverse reprezinta cele mai importante aplicatii tehnice
ale termodinamicii. Sistcmcle termodinamicc artificiale, in interiorul carora se
desfasoara procesc ciclice, sunt denumite masini termice. 0 masina term/co directa
(uneori denumita si mas ina termica motoare, sau, pe scurt, motor) reprezinta un sistem
care transfonna caldura in lucru mecanic. Masinile termice directe pot fi impartitc in:
(I) masini Ia care fluidul de lucru sufera o schimbare de faza, uzual trecand din faza
lichida in faza de vapori si vice-versa si (2) masini care folosesc gaze permanente
drept fluid de lucru, fara ca aceste gaze sa sufere o transformare de faza. Ciclurile
atasate celor doua categorii de masini termice se numesc cicluri motoare c11 vapor/ si
respectiv cic/uri mo/Oare cu gaze.
Principalele cicluri motoare cu vapori a flate in prezent in practica industriala se
impart, dupa natura sursei calde de caldu.ra, in: (a) cicluri Ia care sursa calda provine
din energie chimica (care rezulta, de exemplu, din arderea combustibi/i/or) si (b)
cicluri Ia care-sursa calda provinc din energie atomica (obtinuta prio fisiunea nucleelor
atomice, de exemplu).
Ciclurile motoare cu gaze includ, priotre allele, cic/urile turbine/or cu gaze, in care
procesul de transfer de lucru mecanic are Joe intr-o masina rotativa (denumita turbina)
precum si ciclurile motoarelor reciproce (sau alternative), dintre care mentionam
ciclurile motoarelor cu ardere intema.
0 alta clasificare a ciclurilor motoare cu gaze se refera Ia cicluri inchise si respectiv
cicluri deschise. In cazul ciclurilor inchise o aceeasi masa de fluid de lucru revine,
dupa intervale egale de timp, Ia starea tennodinamica initiala. In ca:z;ul ciclurilor
deschise, lluidul de Jucru, dupa intrarea in masina termica, executa o serie de procese
insotite de transfer de lueru mecanic si caldura (in cursul carora pot avea Joe si
98
Capirolul4
trasformari chimice), ulterior fiind eliminat (in majoritatea cazurilor, in atmosfera).

Aceste cicluri deschise nu sunt de fapt niste cicluri in adevaratul sens al cuvantului. De
multe ori in cursu! analizei ele sunt simplificate, fiind echivalate cu niste cicluri
standard cu aer. Aceasta inscamna ca transformarile chimice suferitc de catre aer si
respectiv de catre combustibil sunt inlocuite prin procese echivalentc de transfer de
caldura, in cadrul unui ipotetic ciclu inchis cu aer drept fluid de lucru.
Tabelul 2 prezinta o sistematizare a ciclurilor motoare cu gaze, impreuna cu
principalele lor aplicati i.
Tabelul 2. Clasificarea ciclurilor motoare cu gaze
Cicluri motoare cu gaze

Clclurl pentru turbine
Cicluri pentru motoare alternative
Cicluri descbise
Ciduri lnchlse
Clc.lurl de~bise
Clclurl incbise
Motoare Diesel,
Turbine cu ga:zc.
Pentru centrale
Motoare
nucleare sau folosind gaze
stationare si mobile
Otto, etc
Ericsson, Stirling
monoatomice
Toate informatiile de mai sus se refera Ia ciclurile motoare. In afara de acestea,

exista si cicluri inverse. Masini le termjce care functioneaza pe baza unor cicluri
inverse consuma lucru mecanic pentru realizarea unui efect uti!. Efectul uti! poate
consta de exemplu in transferul unei cantitati de caldura de Ia un corp cu temperatura
mai scazuta catre un corp cu temperatura mai ridicata, ceea ce se petrece in cazul
.frigiderelor si pompelor de ca/dura. Cic/urile .frigorifice, extrag caldura dintr-un corp,
pentru ca acesta sa fie mentinut Ia o temperatura inferioara celei a mediului si elimina
inspre mediul ambiant o cantitate mai mare de caldura decat cea extrasa. Ciclurile
pompelor de caldura extrag caldura de Ia mediul ambiant si o transfera catre un corp
cu temperatura superioara mediului. De obicei ciclurile frigorifice sau cele ale
pompclor de caldura folosesc gaze sau vapori drept fluide de lucru. Ele sunt aproape
intotdeauna cicluri inchise.
Un alt fel de efect uti! poate consta in cresterea energiei potentiale de presiune a
unui fluid, cum se petrece in cazul compresoarelor, ventilatoarelor si pompelor.
In continuare vor fi prezentate unele detalii privind calculul termodinamic atat al
masinilor termice directe cat si al celor inverse. Prima sectiune a prezentului capitol se
refera Ia motoarele cu ardere intema. Apoi sunt prezentate detalii privind ciclurile
instalatiilor de turbine cu gaze, atat stationare cat si mobile. 0 scurta subsectiune este
rezervata motoarelor Stirling si Ericsson. Ciclurile frigorifice si cele ale pompelor de
caldura sunt tratate in ultimul capitol, care se mai refera si Ia ciclurile compresoarelor.
2. MOTOARE CU ARDERE INTERNA
2.1. Generalltati
Denumirea de motoare cu ardere interna (prescurtat MAl) se atribuie de obicei
motOarelor cu cilindru si piston, desi exista si alte tipuri de motoare Ia care arderea are
99
Masini termice producatoare de /ucru meconic
toe in interiorut lor. Motoarete cu ardere interna se folosesc uzual in transportul naval,
feroviar sau auto. 0 ctasificare foarte populara a MAl disceme motoare cu aprindere
prin scanteie (prescurtat MAS) si motoare cu aprindere prin compresie (prescurtat
MAC): Motoarele cu aprindere prin scanteic sunt avantajoase pana Ia puteri de circa
225 kW (sau 300 cai putere (CP)). Ele sunt usoare si mai ieftine decal MAC, fiind
folosite cu precadere Ia autoturisme. Motoarele cu aprinderc prin compresie se
folosesc acolo unde se dorcste cu precadere economic de combustibil si puteri mari, de
ex.emplu in cazut navetor, atlocomotivelor, at tractoarelor, etc.
Tenninotogia folosita in cazul motoarelor cu cilindru si piston poate fi mai usor
insusita cu ajutorut figurii 41.
clllndru
camera de ardere
PMI
cW"Sa plstonulul
-*---- PMS
segment
mitcare llltematlva
piston
mecanlsm
biela-manlvela
Figura 41. Elemente ale unui motor cu cilindru si piston
In interioru l unui cilindru metalic, un piston executa o miscare alternativa (de du-tevino). Zona din interiorul cilindrutui, situata Ia extremitatea superioara a acestuia, se
numcste camera de ardere. In interiorut camerei de ardere este introdus amestecul
combustibil (obtinut de obicei din aer, luat din atmosfera, si din combustibil).
lntroducerea amestecului se realizeaza prin supapa de admisie, pozitionata in figura 41
Ia partea supcrioara a cilindrului. Amestecul combustibil se aprinde printr-un procedeu
oarecare (in cazut figurii 41, folosind o bujie, plasata in centrut partii superioare a
citindrului). Prin arderea combustibilului sunt generate gaze de ardere, avand presiune
si temperatura ridicate. Presiunea actioneaza asupra capului pistonului, determinand
deptasarea in jos a acestuia. In tegatura cu pistonul se gaseste un mecanism bielamanive/a, care transforma miscarea de transtatie a pistonului in miscarc de rotatie a
arborelui cotit. Aceasta miscare constituie de fapt efectul uti! al motorului. Arborele
cotit este conectat printr-un cuptaj de tip oarccare Ia consumatorul de putere. Pistonul
se poate deplasa in interiorul cilindrului intre doua pozitii extreme, denumite punct
mort inferior (PM!) si respectiv punct mort superior (PMS). Uneori, cele doua pozitii
mai sunt denumite si punct mort interior si respectiv punct mort exterior. Distaota
dintre PMI si PMS se numeste cursa simpla a pistonului. 0 <-"Ursa dub/a a pistonu/ui
reprezinta o deptasare de Ia PMT Ia PMS si inapoi. Volumul cilindrului dintre PMT si
100
Capitofuf 4
PME sc numcstc cilindree atasata cilindrufui. Cifindreea atasata motorufui se obtine

inmultiod cilindrcca atasata unui cilindru cu numarul de cilindri ai motorului. Gazele
de ardere sunt evacuate din cilindru folosind supapa de evacuare (pre1.entata in figura
41 Ia partea supcrioara a cilindrului).
Unul dintre indicatorii cu ajutorul carora estc caracterizat un motor cu ardere intema
este raportuf de compresie r, definit cu ajutorul volumului delimitat de piston in
intcriorul cilindrului, astfcl
r"'
volumla PMS
(I)
~'Oium Ia PM/
Motoarele uzualc cu ardere intema se impart in: motoare cu fonctionare in patru

timpi i si respectiv motoarc cufonctionare in doi timpi.
La MAl in patru timpi pistonul executa patru curse simple Ia fiecare doua rotatii ale
arborelui cotit. ln figura 42 este aratata diagrama presiune - depfasare a unui motor
cu ardere intema in patru timpi, obtinuta folosind un echipameot spccia lizat, denumit
indicator de diagrame. Din accasta cauza diagrams respectiva se mai numeste si
diagramo indicota.
preslune
!:
"
I...
0
DSE
~~-4.., ISA.
aclmld.e
PMI
deplasare
PMS
Figura 42. Diagrama presiune-deplasarc a unui motor cu ardere internn
Cele patru curse simple corcspund, respectiv, admisiei, comprimarii, destinderii si

evacuarii. Cursa de udmisie inccpe prin dcschiderea supapei de admisic (DSA), care,
in cazul MAS, pcrmite accesul in cilindru a amestecului de aer si combustibil. La
MAC, in timpul admisiei in cilindru inrra numai aer. La sf.lrsitul admisici are loc
inchiderea supapei de admisie ( ISA). Pistonul se deplaseaza de Ia PMS catre PMI,
avand lac faza de compresie. Arderea combustibilului incepe Ia sfarsitul compresiei,
astfel. La MAS, combustibilul, deja existent in cilindru, se aprinde cu ajutorul unei
scantei produse de bujie. La MAC, se injectcaza mai intai combustibil in aerul cald
comprimat iar temperatura acestuia estc suficienta pentru autoaprinderea
combustibilului. Dupa ce pistonul atinge PMT, cl incepe deplasarca in scns invers,
catre PMS, lucru care corcspunde timpului de destindere. Acest timp cstc singurul timp
motor, adica numai in aceasta pcrioada presiunca gazelor de ardere actioneaza asupra
Masini termice producatoare de lucru meconic
101
pistonului, detenninand deplasarea acestuia, unnata de deplasarea succesiva a

ansamblului biela-manivela si a arborelui cotit. La sfarsirul destinderii are Joe
deschiderea supapei de evacuare (DSE). In cursu! deplasarii ulterioare a pistonului
intre PMS si PMI are Joe evacuarea gazelor de ardere, care se incheie cu inchiderea
supapei de evacuare (IS E). Apoi ciclul se reia.
Motoarele MAl de puteri si dimensiuni mai mici functioneaza in doi timpi astfel
incat admisia, comprimarea, destinde.rea si evacuarea se fac Ia o singum rotatie a
arborelui cotit
De retinut ca, cu toate ca motoarele cu ardere intema executa cicluri mecanice
(adica pistonul revine, intr-adevar, dupa un numar de deplasari, Ia pozitia initiala),
continutul cilindrului (adica amestecul gazos care constituie sistemul tennodinamic)
nu executa cicluri termodinomice deoarece substanta este periodic introdusa si
evacuata din cilindru. Din aceasta cauza astfel de cicluri sunt denumite, dupa cum s-a
spus deja, cic/uri lermodinamice deschise.
0 analiza detaliata a perfonnantelor MAJ nccesita efectuarea mai multor studii
interconectate, cum ar fi analiza procesulr1i de ardere, analiza ireversibilitatilor
datorate frecarilor si diferentelor finite de temperatura si presiune precum si analiza
transferului de caldura intre gaz si peretii cilindrului. Astfel de studii complexe
reclama modelari si simulari efectuate cu ajutorul calculatoarelor.
Pentru scopuri introductive este insa prcferata o analiza termodinamica elementara,
ce se poate efcctua acceptand o serie de simplificari. De obicei aceste simplificari
conduc in final Ia asa-numitului cic/u standard cu aer. Principalele ipoteze adoptate in
acest caz sunt unnatoarcle: (i) o cantitate fixa de aer, considerat gaz perfect, constituie
fluidul de lucru; (ii) proeesul de ardere a combustibilului este modelat ca fiind un
proees de transfer de caldura de la o sursa exterioara; (iii) ciclul se completeaza cu
inca doua procese de transfonnare Ia volum constant, care au loe respectiv Ia volumul
PMJ si Ia volumul PMS. Aceste doua procese echivaleaza procesele de adrnisie, de
ardere side evacuare; (iv) toate procesele sunt considerate reversibile intern.
In cursu! asa-numitei analize cu ciclu cu aer rece, se considera, in plus, ca valorile
caldurii specifice sunt constante si corespund tempcraturii mediului ambiant..
Rezultatele obtinute folosind astfel de analize simplificate pot diferi semnificativ de
cele reale. Prin unnare, analiza cu ciclu standard cu aer este recomandata numai pentru
obtinerea unor concluzii calitative. 0 analiza de acest tip este totusi deosebit de utila
pentru o prima introducere in subiect, deoarecc permite o intelegere rapida si intuitiva
a fenomenelor si proceselor esentiale.
In continuare va fi prezentata o analiza tennodinamica simplificata a doua variante
foarte populare de cicluri MAS si respectiv MAC. Este volba de ciclul Otto, ca
reprezentant al MAS si de ciclul Diesel, din familia ciclurilor atasate MAC
2.2. ClcluJ Otto standard
Dupa cum s-a amintit, analiza simplificata a ciclurilor motoare se bazeaza pe ciclul
standard cu aer. In plus, diferite cicluri paniculare fac ape! si Ia ipoteze suplimentare,
102
Capito/u/4
spccificc. Principals aproximatie suplimentara pc care ciclul Otto o adopta consta in

presupunerca ca transferul de caldura catre fluidul de lucru are toe instantaneu Ia PM!
(figura 43). Pc scun, ciclul Otto consta in doua procese adiabaticc (compresia 12 si
destinderca 34) si doua proeese izocore (23 , in care fluidul de lucru primeste caldura,
rezultata prin arderea combustibilului, si 41, in care fluidul de lucru ccdeaza caldura
catre mediul ambiant).
p
3"
3
3
2.
II
Figura 43. Ciclul Ouo standard
Faptul ca toate procescle sunt considerate reversibilc intern face ca procesele adiabate
sa fie in acelasi timp s i procesc izentrope, lucru usor de remarcat in diagrama T-s. Prin
urrnare, ariile in diagramelc p-v si T-s sc interpreteaza ca fiind lucru mecanic si
respectiv caldura.
Astfel, in diagrama T-s, aria 2-3-a-b-2 reprezinta caldura primita pe unitatea de
masa de fluid iar aria l-4-a-b-1 corespundc caldurii evacuate pe acceas i unitate de
masa. De asemeni, aria delimitata de intregul ciclu rcprezinta caldura primita net.
In diagrama p-v, aria 1-2-a-b-1 corespunde lucru Iui mccanic prirnit iar aria 3-4-b-a-3
reprezinta Jucrul mccanic efcctuat, ambele pe unitatea de masa. Aria delimitata de
ciclu corespundc lucrului mecanic cedat net.
Din punctul de vedcre al celor doua marimi de proces, ciclul Otto consta in doua
procese in care are toe transfer de lucru mecanic si nu are toe transfer de caldura (adica
1-2 si 3-4) si doua proeese insotite de transfer de caldura dar fara transfer de 1ucru
mecanic (2-3 si 4-2). Pcntru aceste procese, bilantul de energie, obtinut prin aplicarea
principiului intai al tem1odinamicii pentru sistcme inchise, arata astfel. Pentru cele
doua proccse adiabatice:
/34 = U3 -114
(2)
iar pentru cele doua procese fara transfer de lucru mecanic
(3)
Sc rcaminteste ca din puncl de vedere termodinam ic o valoare poztttva a lucrului
mecanic reprezinta lucru primit iar o valoarc pozitiva a caldurii reprczinta caldura
103
cedata. Lucrul mecanic net pe ciclu rezulta prin insuroarea 1ucrurilor mecanice din
cursu! proceselor 34 si 12:
(4)
In acelasi timp, lucrul net pe cic1u este ega! cu ca1dura neta transfcrata:
(5)
Randamentul termic 17 al ciclului este defln.it ca raport dintre lucrul mecan ic net
produs pe ciclu si caldura primita in cursu! procesului 12, adica:
(6)
In cazul in care caldurile specifice sunt constante, pentru procesele izentropice 12 si 34
(care sunt in acelasi timp si adiabatice) sc pot scrie relatiile:
~~=~
(
)
k-1
=rk - l
(7)
(8)
unde r reprezinta raportul de compresie iar k este exponentul adiabatic.
Relatiile anterioare permit evaluarea intluentei raportului de compres ie asupra
perforrnante1or ciclului motor (mai precis, asupra randamentului tennic). Din diagrama
T-s (flgura 43) se observa ca randamentul termic creste atunci cand raportul r creste.
Intr-adevar, o crestere a valorii lui r modifl.ca ciclul din forma 1-2-3-4-1 in forma 12'-3'-4-1. Deoarece temperatura medic asociata caldurii primita de fluid este mai mare
in cazul al doilea, iar ambele variante de ciclu cedeaza aceeasi caldura, rezulta ca a
doua varianta are randamentul termic mai mare.
0 evaluare cantitativa a influentei raportului de comprimare asupra randamentului
se deduce astfel. Plecand de Ia ecuatia (6), se poate scrie
(9)
Prin rearanjare, se gaseste
17 = I - I!.. ~T."'4 -:-:/7~'1 _---:-1
T2 T3 / T2 -1
Dar T4 / T1 = T3 / T2 , din (I 0) rezultand
(10)
104
Capito/u/4
(II)
In figura 44 se poate vedea un excmplu de dependents a randamenrului tennie al

ciclului Otto de raportul de comprcsie. Se conchidc ca este avantajoasa folosirea
valorilor ridicate ale raportului de compresie. Exists totusi eel putin doua motive care
limiteaza valorile maxime ale lui r. Astfel, cresterea raportului de compresie este
insotita si de o crestere a gabaritului motorului, lucru care pentru uncle aplicatii nu
este de dorit. In al doilea rand, prin marirea raportului de compresie creste posibilitatea
autoaprinderii combustibilului.
Figura 44. lnfluenta raportutui de compresie asupra l"lllldamentului temue
Deoarece in cazul MAS autoaprinderea este un proces important, prin consecintele

sale nedorite, in continuare se vor da cateva detalii. Dupa ce scanteia declansata de
bujie a aprins o portiune a amestecului combustibil, cresterea in presiunc care insoteste
arderea comprima amestecul combustibil nears. Autoaprinderea ponte aparea daca
temperatura arnestecului nears devine prea mare inainte ca intreg amestecul sa fie
consumat ca unnare a deplasariifromu/ui dejlacara. Temperatura amcstecului creste
insa odata cu cresterca raportului de compresie r. Prin urmare si pericolul
autoaprinderii ercste cu crcsterca lui r. Datorita autoaprinderii apar unde de presiune
ridicata in cilindru, care conduc Ia o pierdere de puterc si Ia deteriorarea motorului.
Combustibilii care contin tetraetil de plumb sunt mai rezistenti Ia autoaprindere.
Benzina fara plumb care sc consuma astazi, datorita necesitatii protejarii mediului ,
limiteaza raponul de compresie r in cazul MAS pana in jurul valorii 9.
De notal ca in cazul MAC sunt uzuale valori ale raportului de compresie in
domeniul 12-20. In plus, motoarele cu aprinderc prin compresie pot folosi si
combustibili mai put1n rafinati, care au temperaturi de autoaprinderc mai ridicate decat
combustibilii folositi de MAS.
2.3. Ciclnl Diesel standard
La sfarsitul sectiunii anterioare au fost prezentate doua dintre avantajele MAC. In

continuare va fi facuta o scurta prczcntare a ciclului Diesel, care este eel mai popular
105
cicluJ MAC folosit in practica. Ca si Ia ciclul Otto, si analiza ciclului Diesel va fi

intrcprinsa folosiod ipotezclc cicluJui standard cu aer. In plus, ca ipoteza specifica se
va presupune ca fluidul de lucru primeste caldura in cadrul unui proccs care are loc Ia
presiune constanta, incepand cu pistonul pozitionat Ia PMl (figura 45). Cele patru
etapc ale ciclului Diesel sunt urmatoarele: compresia 1-2 (consideruta proces
adiabatic), primirca de caldura rczultata prin arderea combustibi lului (modelata printrun proces izobar 2-3), destinderea 3-4 (proces adiabatic) si cedarca de caldura catre
mediul ambiant (mode lata prin procesul izocor 4-1 ).
~
4
1 v
L2
.K v=ct
II
"
Figuro 45. Ciclul Diesel saandard
Lucrul mecanic si caldura schimbate de unitatea de masa de fluid de lucru cu

exteriorul in cursu! procesului 2-3 sunt date de
(II)
(12)
ultimare rclatie repre.tentand primul principiu al termodinamicii pentru un sistem
inchis de masa m. Folosind relatiile (II) si ( 12) rczulta caldura primita de fluidul de
lucru in cursu! proccsului izobar 2-3:
(13)
Calduru cedata de fluid catrc mediul exterior in cursu! procesului 4-1 este data de:
Q., -u
-11
4
I
(14)
Randamenrul termic al ciclului Diesel sc defineste in mod similar randamenrului

ciclului Otto. Dupa calcule succcsive rezulta:
106
Capitolul 4
( 15)
Aici lucrul mecanic net pe ciclu s-a obtinut prin insumarea contributiilor din cursu!
proccsclor 1-2 si 3-4 iar apoi s-a folosit cxprcsia primului principiu al termodinarnicii
apl icata intrcgului ciclu.
Se va arata in continuarc ca, in mod similar situatiei intalnite Ia ciclul Otto,
randamcntul termic 77 a! ciclului Diesel crcste cu crcsterea raportuJui de compresie. Sc
defincstc un nou indicator al ciclului Diesel, dcnumit uneori si grad de illjectie, astfcl:
( 16)
Din exprcsia ecuatiei adiabatelor I -2 si 3-4 sc poate scrie
(17)
T.
(,.
__!.
~
T3
V4
)k-1 = (r:..)k-1
(I 8)
ln continuare se prelucreaza exprcsia randamentului termic astfel:

., = I - -11"-4_-_11_,_1
hJ - 112
I_ cv(T4 - TJ)
cv(TJ -T2)
I - I TJ. T4 / T1- I
k T2 T3 / T2 - I
( 19)
Ce1e trci raporturi de temperaturi care apar in ( 19) vor fi exprirnate in continuarc in
functie de paramctrii r si rc. Unul dintrc aceste raporturi este dat de ecuatia ( 17).
Plecand de Ia ecuatia izobarci 2-3
(20)
sc gascste al doilea raport de temperJturi cautat:
(21)
Apoi se scrie ecuatia adiabatei 3-4:
107
Masini term ice producatoare de lucro meconic
(22)
De aici rezulta succesiv:
T4 ""TJ ( ~! )
k- 1
= TJ
)k- 1
=T3
r~2
)k- 1
= TJ r:
)k-1
(23)
Se calculeaza apoi unnatorul raport:

T4
TJ (rc l r)k- l
TJ
T2 / rk-t
(24)
Acesta este eel de-al treilea raport de temperaturi cautat. Apoi se inlocuiesc relatiile
( 17),(21) si (24) in rclatia ( 19) de definitie a randamentului termic, rezultand:
I
rf -
I ]
17 = 1--rk---, """'k;(rc-_...,.
:- 1)
(25)
Din relatia (25) este evident ca randamentul tennic creste odata cu cresterea raportului
de compresie r (figura 46).
Figura 46. Dependenta randamentului terrnic al ciclului Diesel de raponul de compresie r
In cazullimita in care rc -+ I , din (25) se obtine expresia randamentului ciclului Otto.

Diferenta dintte randamentul ciclului Diesel si randamentul ciclului Otto este data de
paranteza dreapta din (25), care este intotdeauna mai mare decat unitatea atunci cand
rc > I. Prin urmare, pentru acelasi raport de compresie r, randamentul termic a!
ciclului Diesel cste superior celui aJ ciclului Otto.
2.4. C iclul Diesel- rapid (ciclul dual)
Un model mai elaborat a! functionarii MAC este dat de cic/ul Diesel rapid (sau
cic/ul dual). Ciclul dual aproximeaza mai bine diagraroele reale (figura 47).
Capitolu/ 4
108
p
4
P,d
...d
1
v
Figura 47. Ciclul Diesel rapid
ln raport cu ciclul Diesel tratat anterior exista o singura dcosebire majora, si anume ca
in noul ciclu procesul de ardere este descris printr-o izocora (procesul 2-3) urmata de o
izobara (procesul 3-4).
Calculul ciclului Diesel rapid se face in felu l urmator. Procesul de comprimare 1-2
este considerat adiabatic. Prin urmare, aplicand principiul intai al tcrmodinamicii
pentru sisteme inchise rezulta:
(26)
Procesul izocor 2-3 este caracterizat prin lucru mecarnc nul. Aplicand din nou
principiul intai sc obtine:
(27)
123 =0
Proccsul izobar 3-4 estc caracterizat prin urmatoarele marimi:

(28)
Destinderea 4-5 estc tratata ca fiind un proces adiabatic, avand:

(29)
in vreme ce procesul izocor 5-l, in cursu! caruia este eliminata caldura catre mediul
ambiant, nu schimba lucru mecanic cu exteriorul, adica:
ls1 = O
(30)
Cunoscand aceste marimi de proces pot fi calculati o serie de indicatori de performanta

ai ciclului. ln particular, randamentul termic rezulta prin aplicarea dcfinitici obisnuite:
109
Masini /ennice producatoare de lucm meconic
Aici s-a tinut cont ca fluidul de lucru primeste caldura atat in cursu! procesului izocor
2-3 cat si in cursu! procesului izobar 3-4. Lucrul mecanic net a! ciclului se obtine prin
insumarea contributiilor proceselor 1-2 si 4-5. In relatiile (31) s-a folosit, deasemeni, si
principiul intai al tennodinamicii pentru sisteme inchise.
3.INSTALATJI DE TURBINE CU GAZE. MOTOARE REGENERATIVE
Exista mai multe tipuri de masini care convertesc energia potentials de presiune a
unui fluid in lucru mecanic. Dintrc acestea aici se va face referire Ia turbine. Turbinele,
Ia randullor, sunt de mai multe tipuri: turbine hidraulice, turbine cu abur si turbine cu
gaze. Turbinele hidraulice nu sunt tratate de obicei in cadrul disciplinei de
termotehnica, facand obiectul hidraulicii aplicate. Turbinele cu gaze (pe scurt, TG),
care fac obiectul prezentului capitol, sunt mai usoare si mai compacte decat turbinele
cu abur (TA). Din aceasta cauza ele sunt foarte des folosite in transport (aviatie,
marina, etc).
Tnstalatiile de turbine cu gaze (prescurtat, lTG) pot exista in diverse variante. Aici se
amintesc lTG cu circuit deschis (mai frecvent) sau lTG cu circuit inchis. Cele doua
tipuri sunt prezcntate schematic in figura 48.
IUem
mecantc
net
aer
..
produsl dt ardert
(a)
(b)
Figura 48. Jnstalatii de turbine cu gaze. (a) circuit deschis (b) circuit inchis. K - compresor; CA camera de ardere; T - turbina cu gaze; Sc. cald - scbimbator de caldura
In cazul ITG cu circuit deschis, compresorul K mareste presiunea unui debit de aer,
care ulterior este introdus in camera de ardere CA. Aici are Joe arderea
combustibilului, rezultand produsi de ardere (denumiti si gaze de ardere), avand
presiune si temperatura ridicate. Gazele de ardere se destind in turbina T, Ia arborele
careia este cutes lucru mecanic. De remarcat fdptul ca turbina pune in miscare si
compresorul, care in acest fel consuma o parte din lucrul mecanic al ciclului. Prin
urmare, utilizatorul extern cuplat Ia arborele turbinei poate folosi numai lucml
mecanic net al ciclului. Dupa iesirea din turbina, produsii de ardere sunt evacuati, de
obicei in atmosfera. Varianta ITG cu circuit inchis difera de variants anterioara prin
faptul ca fluidul de lucru isi mareste temperatura in interiorul unui schimbator de
II 0
Capito/u/4
caldura, care inlocuieste astfel camera de arderc. Dupa iesirea din turbina, fluidul de
lucru trccc printr-un al doilea schimbator de caldura, unde este raciL, iar apoi este
rcintrodus in comprcsor. Se observa ca in varianta ITG cu circuit inchis fluidul de
lucru nu isi modi fica structura chimica in intcriorul instalatiei.
Model area lTG foloscste uzual ciclu standard cu aer. Ca si in cazu I modelarii
motoarelor cu arderc intema, ipotezele principale sunt: (I) fluidul de lucru este
considerat a fi aerul, prcsupus gaz perfect si (2) cresterea de temperatura ca urmare a
arderii este presupusa ca rezultand prin primire de caldura de Ia o sursa cxtema. De
rcmarcat ca ipotC7.a (2) este acceptata in cadru l acestui model chiar si in cazullTG cu
circuit deschis. Re7Uitatele obtinute folosind un astfel de model simplificat au,
bineinteles, numai un caracter orientativ. Varianta cea mai populara de ciclu standard
cu acr este ciclul Brayton Cit aer, care va fi prezentat pe scurt in sectiunea urmatoarc.
3.1 CicluJ Brayton cu aer
Schema simplificata pcntru care este dezvoltat ciclul Brayton cu aer este prczentata in
figura 49. Transferul de lucru mecanic si de caldura asocial acestui ciclu sc determina
prin folosirea repetata a primului principiu al termodinamicii aplicat sistemclor
deschise. Ipoteza principals simplificatoarc consta in neglijarca variatiei energiei
cinetice si respectiv energiei potentiale in interiorul celor patru componente principale
ale instalatiei. Intr-adevar, calcule mai exacte arata ca aceasta variatie este foarte mica
in comparatie cu variatia entalpiei.
Figura 49. Ciclu l Brayton cu uer. K - comprcsor; T
turbina; Sc. Cald. - schiml>ntor de caldura
Lucrul mecanic specific produs in turbina este dat de
(I)
Aici cu ,;, s-a notal debitul masic de fluid prin instalatie. Lucrul mecanic specific
consumat in compresor este calculat (in valori absolute) cu
(2)
Masini termice producatoare de lucru mecanic
Il l
De remarcat ca valoarea obtinuta folosind relatia (2) este pozitiva, iar Jucrul mecanic
consurnat de compresor este negativ, daca se tine coot de conventia de semn. Prin
urmarc utilizarea relatiei (2) trebuic insotita de aplicarea semnului minus, atunci cand
se calculeaza lucrul mecanic net at ciclului (a se vedea relatia (5)).Caldura t.ransferata
cat.re fluidul de Jucru (in camera de ardere sau in schimbatorul de caldura) este (pe
unitatea de masa de fluid)
Qintrat = 113 -h
2
(3)
iar caldura cedata de unitatea de masa de fluid de Jucru catre mediul ambiant (eventual
prin intermediul unui schimbator de caldura) este:
Q;~sit = h4 -
ht
(4)
Randamentul termic at ciclu lui este de fin it in modul obisnuit:

1/=
Lcicfu / 1i1
.
Qintrat l m
L1! rii-Lc l m
(hJ-h4)-(h2 -ht)
Qint rat ! ,;,
h3 - h2
(5)
Aici s-a tinut coot de modul de defmire a! lucrului mecanic net a! ciclului, care este
diferenta dintre lucrul mecanic produs de turbina si lucrul mecanic consumat de
comprcsor.
Un alt indicator de performanta folosit frecvent in cazul lTG este raportul de
inloarcere allucrului mecanic, '1 El este definit astfel:
Acest indicator da o masura a gradului de folosire de catre utilizatorul extern a lucrului

mecanic produs de turbina. Cand '1 are valori scazute, numai o fractiune redusa din
lucrul mecanic produs de turbina este consumat de compresor, restul fiind utilizat de
consumatorul extern. Raportul de intoarcere a lucrului mecanic cste de circa 40-80% la
lTG. La instalatiile de turbine cu abur (ITA) rt este de numai 1-2%. Diferenta dintre
cele doua valori este datorata faptului ca la ITG compresorul vebiculeaza gaze, care au
volumul specific mull mai mare decal eel allichidului vehiculat de pompa de Ia ITA.
Prin unnare, pentru aceeasi putere a turbinei, compresorul de Ia ITG consuma mai
mutt lucru mecanic decal pompa de Ia IT A.
Ecuatiile anterioare, fiind obtinute folosind numai bilanturi de energie si de masa,
pot fi folosite atat in cazul proceselor revcrsibilc cat si a! proceselor ireversibile.
Simplificari suplimentare sunt adoptate in cazul ciclului Brayton ideal. Aceslea
sunt: (i) se neglijeaza toate tipurile de ireversibilitati si (ii) se neglijeaza variatiile de
112
Capito/u/4
presiune Ia curgerea aerului in camera de arderc silsau in schimbatoarele de caldura.

Folosind aceste simplificari se obtin rezultate mai usor de intrebuintat in practica.
0 consecinta importanta a acestor ipote7.C cstc ca proccsele din interiorul
compresorului si al rurbinei sunt izenrropice. Ciclul Brayton ideal este reprezentat in
figura 50.
,3'
, ..
''
:3
s=ct
4
b
4
I
Ftgura 50. Ciclul Brayton ideal
Ciclul consta in doua procesc adiabatice izentropice, care au Joe in compresor si in

rurbina (J-2 si respecuv 3-4) si in doua procesc izobare, care au loc in camera de
ardere si/sau schimbatoorele de caldura (2-3 si respectiv 4-1 ).
In diagrama p-v, aria 1-2-a-4-J reprezinta lucrul mecanic consumat de compresor iar
aria 3-4-b-a-3 rcprezinta lucrul mecanic produs de turbina. Aria inchisa de intrcgul
ciclu corespundc lucrului mecanic net produs de ITG. In diagrama T-s, aria 2-3-a-b-2
reprezinta caldura primita de catre fluidul de lucru in camera de ardcre sau in
schimbatorul de caldura iar aria 1-4-a-b-1 reprezinta caldura cedata catre mediul
ambiant (eventual prin intermediuJ unui schimbator de caldura). Aria inchisa de intreg
ciclul reprezinta caldura neta primita de catre fluidul de lucru.
Modeland procesul de comprimare J-2 printr-o adiabata. se gascste ca
(7)
unde k este exponentul adiabatic al fluidului de lucru. In mod similar, pcntru procesul
adiabatic de destindere 3-4 care are Joe in rurbina se poate scrie
(8)
Relatiile (7) si (8) permit evaluarea efectu lui raportului presiunilor de Ia iesirea si
respectiv intrarea in compresor asupra randamenru lui tcrmic 77 al lTG. RandamenruJ
Masini termice producatoare de lucn1 meconic
113
tennic creste, crescand acest raport. In diagrama T-s se vede ca pnn cresterea
raportului P2 1PI, curba transfonnarii izobare 2-3 (corespunzatoare procesului de
incalzire a fluidului de Jucru in camera de ardere, sau in schimbatorul de caldura) se
ITansfonna in curba 2'-3'. Deoarece temperatura medie in cursu! procesului de primire
de caldura este mai mare pe curba 2'-3' decat pe curba 2-3, rezulta ca randamentul
temlic va fi mai mare in primul caz.
Pentru obtinerea unei relatii usor de folosit a randamcntului Iennie se va considera
cazul gazului perfect, caracterizat prin calduri specifice independente de temperatura.
Din relatia (5) se obtine
(9)
sau, prin rearanjarea ultirnului tennen:
(10)
In continuare se va folosi faptul ca aspectul eiclului Brayton ideal (figura 50) este
asemanator celui al ciclului Otto (figura 43), arnbcle cicluri fiind compuse din doua
adiabate si doua izobare. In cazul ciclului Otto s-a aratat insa ca T4 / T1 = T3 / T2.
Inlocuind aceasta relatie in ( I 0) se gaseste:
(II)
k- 1
(P2 1PJ)T
Deci randamentul termic cste intr-adevar functie de raportul dintre presiunile de Ia

iesirea si de Ia intrarea in compresor. Figura 51 arata acest Jucru.
0.5
., 0.4
0.3
0.2
0.1
--
.L..J.~-~-
4 6 8 10
Pz' PI
Figura 51. Randamentul ciclului Brayton
Din considerente metalurgicc (impiedicarea arderii materialului paletclor) cxista o

limita superioara (de circa 1700 K) pentru temperatura gazelor de Ia intarea in turbina.
114
Capitolul 4
ln continuare sc vor compara diferitc variante de ciclu Brayton avand aceeasi
temperatura de intare in turbina (figura 52).
s
Flg11ra 51. Oiferite variante de cicluri Brnyton cu acceasi tempcnttura de rntrare in !Urbina
Ciclul A are un rapon al presiunilor mai mare decal eel al ciclului B, deci are un
randament termic mai mare. Ciclu B inchide o arie mai marc, deci livreaza catre
utilizator o cantitate mai mare de lucru mecanic pe unitatea de masa de fluid. Prin
urrnare, pentru ca in ciclul A sa se livreze aceeasi putere ca a ciclului B, trebuie ca
debitul de fluid sa fie mai marc. Cu alte cuvinte, instalatia de turbine cu gaze atasuta
ciclului A trcbuie sa aiba dimensiuni mai mari decat cea atasata ciclului B. Accste
considerente sunt importante mai ales in cazul instalatiilor montate pe vehicule, care
trebuie in general sa fie usoare. Pentru astfel de aplicatii este de dorit sa sc foloseasca
o valoare a raportului de presiuni apropiata de cea care corespunde celei mai mari
cantitati de lucru mccanic produs pe unitatea de masa, si nu apropiata de valoarea
raportului de prcsiuni care corespunde celei mai mari valori a randamentului termic.
Ireversibilitatile si picrderile care au loc in cursu I proccselor dintr-o lTG deformeaza
transfonnarile uatate in mod idcalizat in cadrul ciclului Brayton. Un ciclu mai apropiat
de realitate arata cain figura 53.
T
s
Ftpra 53. Ciclu Brayton inciUlliDd ireversibilitari
Datorita ireversibilitatilor din compresor si din turbina, apare o crestere de entropie in

cursu! procesclor ce au Joe in aceste componente (modelate prin adiabatele ireversibile
1-2 si respectiv 3-4). Tot datorita reversibilitatilor, vor exista pierderi de presiune Ia
Masini term ice producatoare de lucm mecanic
115
parcurgerea de catre fluidul de lucru a camerei de ardere (procesul 2-3) si respectiv a

schimbatorului de caldura (procesul 4-1 ). Treversibilitatile asociate pierderii de
presiune sunt totusi mai mici decat primul tip de ireversibilitati. Prin urmare, se poate
considera intr-o prima aproximatic ca estc valabila ipoteza proceselor izobare ( p = ct ).
Ciclul astfel idealizat este prezentat in figura 54.
''
''
''
''
'
''
\
''
'
''
1
s
Figura 54. Ciclu Brayton cu ireversibilitati, sirnplificat
In cadrul analizelor de prima aproximatie se neglijeaza pierderile de caldura de Ia

schimbatorul de caldura catre mediu.
Jn fine, trebuie mentionat ca atunci cand ireversibilitatile din turbina cresc, puterea
produsa de ea scade, iar atunci cand ireversibilitatilc din compresor cresc, puterea
consurnata de el creste. Oaca se doreste cresterea perforrnantelor unci ITG trebuie
marit atat randamentul turbinei ( 17t) cat si eel al compresorului ( 17c ). Cele doua
randamente se definesc prin raportare Ia valoarea corespunzatoare unor procese
reversibile (adica izentropice) astfel:
(12,13)
In prezent, ca urmare a unor activitati de cercetare sustinute, aceste randamente au

ajuns Ia valori ridicate, de 80-90%.
3.2. lTG cu regenerare
Temperatu.ra gazelor evacuate din turbina este de obicei cu mult superioara celei
ambiante. Energia care s-ar picrde daca gazcle ar fi eliminate in atmosfera poate fi
folosita (recuperata) cu ajutorul unui scbimbator de caldura numit regenerator, care
pennitc ca aerul care iese din compresor sa fie preincalzit, inainte de intrarea in
camera de ardere (figura 55}. Prin urmare consumul de combustibil in camera de
ardere scade.
Cantitatca de caldura Q;n preluata de unitatea de masa de fluid de lucru in camera
de ardere este:
116
Capitolul 4
( 14)
Lucrul mecanic dezvoltat pe unitatea de masa de fluid de lucru (Lcicfu l ,;, ) este acelasi
ca in cazul in care recuperatorul nu exista. Deoarece valoarea lui Q;, a scazut fata de
cazul fara rcgenerarc, iar valoarea Lciclu a ramas aceeasi, rezulta ca randamentul
termic 17 a I lTG va crcste. Se vede ca, cu cat valoarea hx creste, cu atat 'T] crcste. Dar
ilx creste atunci cand temperatura Tx creste. Exista totusi o valoare maxima pcntru
temperatura Tx, care va fi evaluata in continuarc pentru cazul regeneratoarelor de tip
contracurent, care sunt eel mai des folosite in practica.
T prdnc~ln
ng~nuator 3
--+-- 2
......._, radn dupa

lulre din
turbiD a
s
Figura 55. Ciclul unei instalatii de turbina cu gaze cu regenerare
Pentru orice pozitie z in interiorul regeneratorului, temperatura fluidului cald este

mai mare decal temperatura fluidului rece (figura 56). Prin urmare, flu idul rcce iese
din regenerator cu o temperatura mai mica decat temperatura de intrarc a fluidului
cald. Daca aria suprafetei de transfer de caldura A ar creste, diferenta de temperatura
t;.T ar fi mai mica, oricare ar fi valoarea lui :. La limita A--+-, diferenta de
temperatura tinde sa sc anuleze ( t;.T--+ 0) iar transferul de caldura Iinde sa devina

reversibil. In plus, temperatura de iesire din regenerator a fluidului rece tinde sa devina
egala cu tempernturn de intrare a fluidului cald. In concluzic sc poate spuoe ca
valoarea maxim posibi la a temperaturii fluidului rece este egala cu temperatura de
intrare in regenerator a fluidului ca ld (adica r:f,max = 74 ), iar aceasta situatie extrema
se atioge atunci cand rcgeoeratorul fuoctioneaza rcversibi I.
Randamentu/ regeneraromlui, T'freg, este un indicator de performanta care arata
depanarea acestuia in rapon cu un regenerntor ideal, fiind definit astfel:
hx- "2
T/reg = h
h
4- 2
In practica regenerntoarele au randamentc in plaja de valori Tlreg
(15)
=60+80%.
lI7
Masini termice producatoare de lucm rnecanic
1-+ z
gue caJde
,au rec:+------i:
I
I~0
T caJd,Jntra
TreceJntn 1---r--
Figura 56. Variatia temperarurii fiuidelor in interiorul regeneratorului
Depasirea acestor valori ale lui 1'/reg conduce de obicei Ia costuri prea mari ale
regeneratorului, care anuleaza castigurile rezultate ca urmare a economiei de
combustibil. In plus, rnarirea suprafetei de schimb de caldura conduce Ia cresterea
pierderilor de presiune, care este insotita de rnicsorarea randamentului termic at lTG.
Decizia fmala in ceea ce priveste gradul de recuperare a caldurii din gazele de ardere
evacuate de turbina este de natura economica.
3.3. lTG cu regenerare, rei ncalzlre si racire intermediara
Doua modificari ale instalatiilor de turbine cu gaze permit marirea puterii nete
produse: (I) destinderea in trepte cu reincalzire si (2) comprimarea in trepte cu raeire
illlermediara. Aceste modificari vor fi descrise pe scurt in continuare.
Dupa cum s-a mai spus, din motive metalurgice, temperatura gazelor de ardere Ia
intrarca in turbina trebuie limitata. Aceasta temperatura poate fi controlata folosind
arderea cu exces de aer. Explicatia este urmatoarea. Cantitatea de caldura degajata
prin arderea unei unitati de masa de combustibil este fJXata. In schimb, temperatura
gazelor de ardere este variabila, in functie de masa de aer incalzita cu ajutorul cantitatii
de caldura de mai sus. Crescand cantitatea de aer peste cea strict necesara arderii
(adica folosind ardere cu execs de aer), scade temperatura gazelor rezultate. Atunci
cand se foloseste ardere cu exces de aer, gazele de Ia iesirea din camera de ardere
contin inca suficient aer pentru a permite arderea unei cantitati suplimentare de
combustibil. Pe baza acestei observatii s-au realizat TTG Ia care destinderea se poate
face in trepte, conform figurii 57.
Oupa iesire din camera de ardere (CA), gazele se destind in prima treapta a turbinei,
apoi sint introduse intr-o camera de ardere de reincalzire (CA-R), dupa care sunt
destinse in treapta a doua a turbinei. Referitor Ia diagrama T-s din figura 57, se
observa ca traiectoria ciclului Brayton fara reincalzire este 1-2-3-4'-I. Reincalzirea in
CA-R corespunde transformarii izobare a-b, iar destinderea in treapta 2 a turbinei
corespunde izentropei b-4.
Se observa ca lucrul mecanic at ciclului Lciclu creste prin folosirea reincalzirii,
deoarece aria suprafetei ciclului creste. Cu toate acestea, este posibil ca raridamentul
Capitolul4
118
termic al instalatiei sa nu creasca, deoarece in CA-R se consuma caldura suplimentara.

Exista, totusi, altc avantaje ale reincalzirii. Tntr-adevar, temperatura Ia iesirea din
turbina este mai mare in cazul cu reincalzire si, prin urmarc, potentialul pentru
regenerare creste. Combinand reinca lzirea cu regenerarea, randamentul termic se
mareste in mod semnificativ.
b
4
2r'"' /
t~
treapta 1
treapta 2
Figura 57. Tnstalatie de turbine cu gaze cu rcincalzire
Ideea principala a procedeului de comprimare cu racire intermediara este

urmatoarea. Lucrul mecanic net al unei ITG poate fi marit reducand consumul de
energie al compresorului. Aceasta se poate face folosind o comprimare in trepte, dupa
fiecare treapta de comprimare avand loc o racire a aerului. Pentru justificarea
afirmatiei se va considera lucrul mecanic consumat de compresor in conditii de
functionare rcversibila (figura 58).
p
2'
- - p2
adiabata
- - P
Tl
1
v
Figura 58. Procese de comprimare
Transformarea 1-2' corespunde unei comprimari adiabatice iar 1-2 corespunde unei
comprimari cu racire (cedare de caldura de Ia fluid catre mediu). Aria suprafetei de
sub curbele celor doua transformari este mai mica in cazul comprimarii 1-2. Prin
urmare, lucrul mecanic consumat este mai mic in cazul cu racire. Din punct de vedcre
tehnologic este dificila realizarea unei raciri semnificative a fluidului chiar pe
parcursul comprimarii. In practica se altemeaza procesele de comprimare cu cele de
racire (figura 59).
119

treliP\10 2
Figura .59. Comprimarc cu raeire intermediara
Procesele care au loc in cadrul schemei din figura 59 sunt prezentate in diagramele pv si T-s din figura 60. In treapta I de comprimare aerul sufera transfonnarea
adiabatica 1-c, ajungand de Ia presiunea initiala PI Ia presiunca intermediara Pi.
Apoi are toe racirca, corespunzator izobarci c-d, de Ia temperatura Tc Ia temperatura
7d. Comprimarea in treapta a doua este reprezentata prin adiabata d-2. In diagrama pv lucrul mecanic consumat corespunde ariei suprafetei 1-c-d-2-a-b-1. In cazul lipsei
racirii intermediare, lucrul mecanic consumat este dat de aria suprafetei 1-i-a-b-l.
Prin folosirea ractrii intennediare se realizeaza prin urmare o economic de lucru
mecanic consumat, reprezentata in diagrams p-v prin aria suprafetci hasurate c-d-2-2'.
Figura 60. Oiagrame p-v siT-s pcntru proccsul de comprimare cu racirc intcrmediara
Sc observa ca printr-o alegere adecvata a tcmpcraturii Td si a prcsiunii Pi, lucrul

mecanic consumat poate fi minimizat. De excmplu, pentru o valoare Pi data, lucrul
mecanic scade daca Td Iinde catrc temperatura TJ.
De retinut ca in cazul compresoarelor de mari dimensiuni sunt nccesare mai multe
trepte de racire. Nu exista insa difcrente priocipiale in raport cu situatia descrisa
anterior.
Folosirea racirii intermediare micsoreaza lucrul mecanic consumat de compresor si
mareste puterea ncta a lTG. lnsa acest procedeu nu mareste neaparat si rnndamentul
termic a! lTG, dcoarccc gazul intra cu temperatura mai mica in camera de ardcre, ceca
ce conduce Ia neccsitatca consumarii de combustibil suplimentar. De rctinut insa ca o
temperatura mai mica a aerului Ia iesirea din treptele de comprimare marestc
patentialul de regenerare.
Capito/u/4
120
In figura 61 este reprezentata schema unei ITG cu regenerare, reincalzire si racire

interrnediara Ia compresor, care are r,mdament terrnic superior instalatiilor considerate
mat sus.
treapta 1
Figura 61. ITO cu regenemre, reincaizire si mcire intennediara
Ciclul unei astfel de ITG este descris in figura 62 folosind diagrama T-s. Comprimarea
in prima treapta a compresorului este reprezentata prin adiabata ireversibila 1-2. In
cazul in care acest proces de comprirnare ar fi considerat reversibil, transformarea ar fi
l-2s. Urmeaza racirea interrnediara, considerata drept proces izobar, de transformare
2-3. Comprimarea in treapta a doua este reprezentata prin adiabata ireversibila 3-4.
s
Figura 62. Diagram aT S a lTG din ligura 61
Procesul 4-5 corespunde preincalzirii aerului in regenerator, inainte de a fi introdus in

camera de ardere CA 1, unde este incalzit in continuare, suferind transformarea izobara
S-6. Urmeaza o prima destindere in turbina (procesul adiabatic ireversibil 6-7).
Reincalzirea in camera de ardere CA2 este reprezentata prin izobara 7-8. Urmeaza
destinderea in treapta a doua a turbinei (proces adiabatic ireversibil 8-9), dupa care
gazele de ardere sunt introduse in regenerator, unde se racesc, printr-un proces izobar
9-10.
121
Masini term ice producatoare de lucru meconic
ln diagrama din figura 62 au fost prezentate si cazurile in care procesele de

comprimare sau destindere ar corespunde unor transformari reversibile. In aceasta
situatie cifrei atasate starii finale i-a fost asociata litera s (prescurtare de Ia "proces de
entropie constanta").
3.4. JTG pentru propulsia avioanelor
lnstalatii le de turbine cu gaze sunt deseori folosite pentru propulsia avioanelor,
datorita raportului favorabil dintre puterea fumizata si greutatea proprie. Varianta de
ITG cea mai populara in acest domeniu este asa-numitul motor cu reactie, prezentat in
figura 63.
compresor anator tumlna
~eJ- #NN'',.._,_
z=...~=-=
":;~~..;;;~::=:
z=zzz~:z=
~--
"
I
I
dlfuzor
'
produsi
de reactie
~. . ."''''""
. . . . .,.,
F~_...
'
generator de gaze
"
ajutaj
Figura 63. Motor cu rcactie pcntru avioane
Motorul cu reactie poate fi divizat, dupa cum se vede, in trei compartimente. Difuzorul
dccclereaza aerul atmosferic ce intra in motor. Aceasta decelerare este insotita de o
crcsterc de presiune. Generatorul de gaze este Ia randul lui alcatuit din compresor,
arzator si turbina cu gaze. Rolul turbinei in cadrul motorului cu reactie este de a pune
in miscare compresorul si ecbipamentul auxiliar. Gazele parasesc turbina Ia presiuni
mult superioare presiunii atmosferice si se destind in ajutaj pana ating viteze foarte
mari. Apoi sunt evacuate in atmosfera. Variatia vitezei gazelor intre intrarea in turbina
si iesirea din ajutaj da nastere laforta de propulsie. Unele motoare cu reactie dispun,
dupa turbina, de un post-combustor. Acesta este un dispozitiv de reincalzire a gazelor
si de marire a temperaturii acestora, avand ca rezultat final o crestere suplimentara a
vitezei gaze lor Ia iesirea din ajutaj.
Pentru modelarea proceselor termodinarnice care au Joe in motorul cu reactie poatc
fi folosita diagrama T-s din figura 64.Ca de obicei, in cursul studiului sunt acceptate o
serie de simplificari, dupa cum urmeaza. Procesele care au Joe in difuzor, in
compresor, in turbina si in ajutaj, sunt considerate izentrope. De asemeni, in arzator
presiunea este considerata constanta. Transformarea a-1 arata ca presiunea aerului
aspirat creste in difuzor, ca urmare a maririi sectiunii de curgere prin acesta si, in
consecinta, a micsorarii vitezei de curgere. Procesul 1-2 corespunde cresterii presiunii
aerului in compresor iar transformarea 2-3 reprezinta procesul de ardere izobara, in
care sunt generate gazele de ardere, de temperatura ridicata. Destinderea in turbina este
reprezentata prin procesul 3-4 iar micsorarea presiunii in ajutaj, insotita de crcstcrea
122
Capitolu/4
vitezei gazelor de ardere, corespunde transformarii 4-5. Ciclul este inchis printr-o
transformare fictiva 5-a.
2----
1
8
s
Figurll 64. Procese tennodinamice din motorul cu reactie
Analiza termodinamica tlZUala a motoarelor cu reactie pleaca de Ia cunoasterea

urmatoarelor marinJ.i: viteza aerului Ia intrarea in difuzor, raportul de compresie al
compresorului si temperatura gazelor de ardere Ia intrarea in turbina. Prin calcule
termodinamice se determina viteza gazelor Ia iesire din ajutaj. Apoi, prin aplicarea
principiului doi al dinarnicii, se poate afla forta de propulsie, ca fiind egala cu variatia
irnpulsului gazelor in interiorul motorului.
Alte aplicatii ale turbinelor cu gaze in aviatie se intilnesc in cadrul
turbopropulsorului, alturboreactorului cu dublu flux si a! statoreactorului.
ellce cotnptrest>r arzator
turblna
Figura 65. Turbopropulsor
Structura unui turbopropulsor cstc prezcntata in figura 65. Turbina cu gaze pune in
miscare, in afara comprcsorului, si o elice, care produce forta de tractiune a
propulsorului. Aceste aparate sunt considerate a fi eficiente pentru viteze de deplasare
de eel mult 600 kmlh.
compresor
arzator
turblna
=
by-pass d< curgtrt
Figura 66. Turboreactor cu dublu flux
Masini term ice producatoare de /ucn1 meconic
123
Structura principiala a unui turboreactor cu dublu flux este aratata in figura 66. Acest
aparat este asemanator cu motorul cu reactie. 0 parte din forta de propulsie se obtine
pe baza destinderii gazelor in ajutaj. Diferenta principals fata de motorul cu reactie
consta in existenta mai multor palete de diametru mare, plasate in fata compresorului,
care accelereaza acrul aflat in deplasare in jurul acestuia. Accst acr by-passat
fumizeaza fona de propulsie in special pcntru decolare, iar motorul propriu-zis
furnizcaza forta de propulsie pentru perioada deplasarii de croaziera. Turboreactoarele
cu dublu flux se foloscsc pentru viteze de dcplasare de eel mull I000 Km!h.
Statoreactorul reprczinta un tip foane simplu de motor, care nu dispune nici de
compresor si nici de turbina (figura 67).
Figura 67. Slaton:actor
FWlctionarea acesrui aparat se bazeaza pe faptul ca se poate obtine o crestere suficienta

de presiune prin decelerarea aerului in difuzor, cu conditia ca aerul sa aiba Ia intrare in
difuzor o viteza ridicata. Deci, pentru ca statoreactorul sa poata incepe sa functioneze,
trebuic ca avionul sa se gaseasca deja in zbor cu o viteza destul de mare. Produsii de
ardere care ics din arzator se destind in ajutaj pentru a produce forta de propulsie.
Ca un lucru comun tuturor motoarelor prezcntatc anterior, se rcmarca faptul ca
arderea combustibilului arc loc intotdeauna folosind aer extras din atmosfera. La
zboruri Ia altitudini mari sau in spatiul cosmic, se folosesc motoare racheta, care au
particularitatea ca atat combustibilul cat si oxidantul (care este de obicei oxigen lichid)
se gasesc Ia bordul vehiculului inca de Ia decolare. Forta de propulsie se obtine a!Wlci
caod gazele, care ies Ia presiune ridicata din camera de ardere, se destind in ajutaj,
fiind apoi eliminate din racheta.
3.5. Motoare regenerative. Ciclurile Ericsson sl Stirling
Dupa cum s-a vazut in subsectiunea 3.3, TTG pot fi imbunatatitc prin regenerare, reincalzire si racire intermediara. Exista totusi o limita supcrioara, dictata de
considerente economice, pentru numarul de trepte care poate fi folosit. Uzual acest
numar este de doua sau trei trepte.
Este instructiv sa sc considere cazul in care numarul de trepte, atat pentru racire
intermediara cat si pentru re-incalzire tinde spre infinit. Figura 68(a), orata un ciclu
ideal regenerativ inchis de ITG cu mai mu lte trepte de compresie si regenerare
completa (adica avand mndament de regencrare I00%).
In acest ciclu ideal sc considera ca fiecarc treapta de racire coboara temperatura Ia
valoarea Tc si ficcare treapta de re-incalzirc urea tcmperarura Ia valoare TH.
Regeneratorul permitc ca in cursu! procesului 2-3 sa se primeasca o caotitate de
124
Capirolul4
caldura, care estc obtinuta prin recuperare din cantitatea de caldura evacuata in cursu!
procesului 4-1. Prin unnare, toata caldura primita de ciclu din exterior intra prin
rcincalzitor si toata caldura cedata de ciclu carre exterior iese prin racitor.
(a)
(b)
Figura 68. (a} Ciclui!TG regenemtiv deal: (b) Ciclul Ericsson
La limita unui numar infinit de racitoare si rc-incalzitoare, toata caldura primita din
exterior va corespunde temperaturii TH iar toata caldura cedata va corespunde
temperaturii Tc. Aceasta limita este rnaterializata prin cic/ul Ericsson (figura 68(b)).
Deoarece acest ciclu nu contine ireversibilitati, randamentul sau termic este egal cu
randarnentul ciclului Camet:
rc
(16)
'1Ericsson = 1--
TH
Un alt ciclu care foloseste regenerare estc ciclu l Stirling (figura 69).
p
3
Tc
Figura 69. Ciclul Stirling
Teate procesele care au Joe in cadrul ciclului Stirling ideal sunt considerate reversibile.
Ciclul Stirling este format din doua izocorc si doua izoterme. Un regenerator cu
randament I 00% recupereaza cal dura generata in procesul 4-1 si o trnnsforma in
caldurd priroita in procesu.l 2-3. Prin urmare, toata caldura primita de ciclu din exterior
corespunde procesului 3-4 (transformare izotcrma) si toata caldura ccdata de ciclu
catre exterior corespunde procesului 1-2 (tot transformare izotcnna). Lipsa
ircversibilitatilor face ca randamentul termic al ciclului Stirling ideal sa fie dat de

T/Stirling = 1-
;~
125
(17)
Lmportanta ciclurilor Ericsson si Stirling a fost considerata pana de curand mai mult
de natura teoretica, cle fiind folosite drept dovada a existentei unci multitudini de
cicluri cu randamcnt ega! cu randamentul ciclului Camot. Totusi, in ultimii ani se
studiaza intens din punct de vedere experimental diverse variante de motoare Stirling.
A vantajul aeestora consta in randament termic ridicat si in emisia red usa sau chiar nula
de poluanti, rezultat al faptului ca arderea arc Joe extern si nu in interiorul cilindrului.
lntr-adevar, in motorul Stirling caldura este transferata catre fluidul de lucru de Ia o
sursa extema de caldura (care poate fi caldura unor produsi de ardere, energia termica
obtinuta prin convcrsia energiei solare, etc). Se spune ca acest motor este un motor cu
ardere externa.
Capitolul 5
Masini termice consumatoare de lucru
mecan1c
1. INSTALAm FRJGORIFICE SI POMPE DE CALDURA
Dupa cum s-a mai spus, printre masinile termice inverse figureaza si masinile
frigorifice si pompele de ca/dura. Ele au in comun faptul ca, prin consum de lucru
mecanic, fac posibil transferul de caldura de Ia o sursa de temperatura mai scazuta
catre o sursa de temperatura mai ridicata. Diferenta dintre cele doua tipuri de masini
termice inverse este data de rolul pe care il joaca mediul ambiant: acesta constituie
sursa calda pentru masinile frigorifice si respectiv sursa rece in cazul pompelor de
caldura. Masinile frigorifice se folosesc de obicei ca clemente ale instalatiilor
frigorifice, care au intrebuintari dintre cele mai diverse, incepand cu conservarea
a/imentelor sau conditionarea aerului si mergand pana Ia difcrite proccse de lichefiere
a gaze/or, de producere de gheara, etc. Pompele de caldura se folosesc in special
pentru incalzirea /ocuintelor si pentru producerea de caldura industria/a.
1.1. Ciclul Carnot frigorific
Pentru intelegerea modului de functionare a unei instalatii frigorifice sau a unei

pompe de caldura se va considera mai intai cic/ul Carnot frigorific (figura 70).
Esenta masinii Camet frigorifice consta in faptul ca toate procesele asociate
functionarii sale se considera a fi reversibile intern. In plus, se considera ca transferul
de caldura de Ia si catre agentul frigorific se face fara existenta unor diferente de
temperatura; prin urmare nu exista nici ireversibilitati externe.
Traseul urmat de agentul frigorific este urmatorul. Fluidul intra in vaporizator ca
amestec bifazic (adica amestec de lichid si vapori}, corespunzator starii 4. In
vaporizator o parte din lichid trece in stare de vapori, pe baza caldurii Qint rat, primita
Ia temperatura si presiune constanta in cursu! transformarii 4-1. In compresor are Joe
apoi o comprimare adiabatica din starea I (unde se gaseste un amestec de licbid si
vapori) in starea 2 (unde exista numai vapori sarurati). In cursu! comprimarii creste
Capitolu/5
128
atat presiunea cat si temperatura agentului frigorific. In condensator, vaporii saturati

din starea 2 tree in lichid saturat, corespunzator starii 3, ca urmare a cedarii caldurii
Q;esir. Procesul 2-3 din condensator are Joe Ia temperatura si presiune constanta. In
fme, in turbina are loc destinderea adiabatica a fluidului, de Ia starea 3 (de lichid
saturat) pana Ia starea 4 (de amestec bifazic).
nP.e
~~t====f~u~u~t~~TH~
3
condemat.or
comprtiOJ'
vaponutor
Figura 70. Jnstalatic Camo1 frigorific
Deoarece ciclul a fost considerat reversibil, aria suprafetelor din diagrama T-s
corespunde caldurii schimbate de agcntul frigorific cu mediul exterior. Astfel, aria 1-ab-4-1 corespunde caldurii transferate catre agent in zona rece, de temperatura Tc , iar
aria 2-a-b-3-2 corespunde caldurii transferate de Ia agent in zona calda, de temperatura
TH . In line, aria 1-2-3-4-1 corespunde caldurii nete schimbate de agentul frigorific cu
exteriorul.
Conform principiu1ui intai al termodinamicii, caldura neta transferata in unitatea de
timp de Ia agentul frigorific este cgala cu lucrul mccanic net primit in unitatea de timp
de acesta. Lucrul mecanic net este dat de diferenta dintre lucrul mecanic consumat de
compresor ( Lc) si de eel prod us de turbina ( L1 ).
Ca orice masina tennica, si masina inversa considerata poate fi caracterizata cu
ajutorul mai multor indicatori de performanta. Cel mai important dintre ei este
coeficienrul de performanra (COP). El este definit pentru orice ciclu frigorific ca
raport dintre efectul frigorific si lucrul mecanic net necesar pentru a produce acel efect.
In cazul ciclului Camot considcrnt anterior, valoarca COP este maxima si poate fi
ca1culata astfel
COP.
_ Oint rat ! m _
max Lc lm' Lr lm
'
aria l-a-b-4-l
Tc(sa -sb)
Tc
aria 1-2 - 3-4 - 1 (TH -Tc Xsa -sb) = TH -Tc
(I)
129
Masini term ice consumatoare de lucru mecanic
unde m este debitul de agent frigorific care ci rcula prin instalatie. Aceasta valoarc
maxima a coeficientului de performanta este caracteristica oricarui ciclu frigorific
reversibil ce functioneaza intrc tempcraturile Tc si TH. Ciclurile frigorifice reale se
indeparteaza insa de eel ideal (reversibil) si au valori ale coeficientului de performanta
inferioare valorii COPmax .
Un fenomen uzual care indeparteaza realitatea de modelul ideal prezentat mai sus
este transferul de caldura intre fluidul de lucru si cele doua regiuni in care sunt
arnplasate condensatorul si vaporizatorul instalatiei. In aplicatiile practice transferul de
caldura nu este reversibil. Intr-adevar, pentru ca transferul de caldura sa fie intetlS, in
conditiile unei arii limitate a suprafetei de transfer de caldura, trebuie ca temperatura
agentului in vaporizator, T'c, sa fie cu cateva grade inferioara temperaturii Tc- [n
mod similar, in condensator, temperatura agentului frigorific, T' H , trebuie sa fie
superioara temperaturii TH din regiunca calda in care estc plasat condensatorul (figura
71).
T
temperatura fluid in
c.ondensator Tif
TH If---:==;if:~=~=:::?temperai>Ua
wna ealda TH
temperatura
T~ f----,.----.+----+-::--.-~
tona rece Tc
temperai>Ua fluid in
vaporizator T(;
Figura 71. Prccizarca celor patru temperaturi principale intr-un ciclu frigorific
In noile conditii valoarea coeficientului de performanta scade, astfel

COP= aria 1'- a - b - 4'-l _
T'c
aria 1'-2'-3'-4'-1 T'H -T'c
(2)
Comparand relatiile (I) si (2) se observa ca COP< COPmax, ceca ce era de asteptat.
Chiar daca s-ar lua in considerare si valoarea finita a diferentelor de temperatura
prezentate in figura 7 1, exista o serie de aspecte care nu recomanda folosirea in
practica a ciclului Camot. Principalele sale inconveniente sunt urmatoarele.
In primul rand, procesul 1-2 care are Joe in compresor se desfasoara cu agentul
frigorific in stare bifazica. Acest gen de exploatare a compresorului se numeste uzual
comprimare umeda. Ea trebuie evitata, deoarece picaturile fine de fluid distrug
elementele in miscare ale compresorului. In instalatiile folosite in practica se cauta ca
in compresor sa existe numai vapori (o astfel de exploatare a compresorului se
oumeste comprimare uscata).
130
Capitolu/5
In al doilea rand, trebuie analizat ceva mai detaliat procesul de destindere din lichid
saturat (starea 3) in amestec bifazic (starea 4). Aceasta destindere produce o cantitate
redusa de lucru mecanic, comparativ cu cca consumata in faza de cornprimare. Daca sar dispune instalarea unei turbine pcntru rccuperarca acestui lucru mccanic de
destindere, valoarea efectic recuperata ar fi si mai scazuta, dcoarece in cond itiile date
(functionare in zona de amestec lichid si vapori) turbina are randament scazut.
Consecinta este ca in practica se renunta Ia amplasarea unei turbine intre condensator
si vaporizator. Turbina se inlocuieste cu un ventil de lamii'Ulre, care realizeaza
destinderea in conditii rnult mai economice.
ventil
de laminare compreso
vaponzator
4L-+-1-~~~~-----' t
Qlntrat
vapon saturati sau

supraincalziti
Figura 72. Instalatie frigori fica cu comprimare de vapori
Ciclul care rezulta in urma celor doua rnodificari sugerate anterior se numeste cic/u
frigorific cu comprimare de vapori (figura 72).
l.2. Instalatli frigorilice cu comprimare de vapori

Instalatiile frigorifice cu comprirnare de vapori (IFV) sunt sistemele frigorifice de
dimensiuni mici eel mai des folosite in prezent. Pentru prezentarea transferului de
caldura si lucru rnecanic intr-o astfel de instalatie se va folosi figura 72. Se vor neglija
efectele energiei potentiate si cinetice.
Vaporizatorul reprezinta components care realizeaza efectul dorit de racire.
Evaporarea agentului frigorific se face prin preluarea de caldura din spatiul frigorific
(in cazul frigiderelor casnice, spatiul frigorific este regiunea denumita cangelator).
Caldura preluata de catre unitatea de masa de agent frigorific este data de:
Qintrat
(3)
Qint rat (kW) se numeste capacitate .frigorifica. Compresorul consuma lucru mecanic,
care este folosit in instalatie pentru transferarea caldurii de Ia sursa de temperatura
Masini term ice consumatoare de lucru meconic
131
scazura cat.re sursa de temperatura ridicata. Raportat Ia unitatea de masa de agent

frigorific acest Jucru mecanic este dat de:
(4)
Aici Lc este lucrul mecanic consumat de compresor in unitatea de timp. In
condensator agentul frigorific trece din stare de vapori in stare lichida, cedand o
cantitate de caldura in unitatea de timp. Raportata Ia unitatea de masa de agent, aceasta
caldura este data de:
(5)
In fine, ventilul de laminare permite destinderea agentului frigorific. Procesul se
modeleaza printr-o transformare izenta/pa:
(6)
Procesul de laminare este un proces ireversibil (in cursu! sau creste entropia
transportata de agentul frigorific). Fluidul de lucru iese in starea 4 ca amestec bifazic
(lichid si vapori).
Pentru dcterminarea coeficientului de performanta a! instalatiei se ia in considerare
numai lucrul mecanic consumat de compresor
COP Qimrat l 'n = 111 - 114

Le t';,
112-111
(7)
Daca starile termodinamice I, 2, 3 si 4 sunt fixate, prin folosirea celor cinci ecuatii
((3)-(7)) se pot determina atat principalele marimi caracterizand transferal de caldura
si lucru mecanic cat si valoarea COP. Doarece cele cinci ecuatii au fost deduse
folosind exclusiv principia! intai al termodinamicii, ele se pot aplica atat Ia procese
reversibile cat si Ia procese ireversibile. In continuare se va trata un ciclu reversibil
(figura 73), cu ajutonLI caruia se pot stabili limite superioare ale performantelor IFV.
Principalele ipoteze simplificatoare sunt urmatoarele: (a) nu exista ireversibilitati in
vaporizator, compresor si condensator; (b) nu exista pierderi de presiune in vaporizator
si condensat.or; (c) pierderea de caldura catre mediul ambiant se neglijeaza.
Ciclul ideal al IFV este dat de transforrnarile l-2s-3-4-J. Astfel, 1-2s reprezinta o
comprimare izentropa. In cursul transfbrmarii 2s-3 are Joe transferul de caldura de Ia
agentul frigorific catre mediul ambiant (proces care se desfasoara Ia presiune constants
in condensator). Agentul iese sub forma lichida in starea 3. Transformarea 3-4
reprezinta o laminare. In starea 4 agentul frigorific se gaseste sub forma bifazica.
Procesul 4-1, care are Joe in vaporizator, este insotit de transfer de caldura catre
agentul frigorific. Toate aceste procese sunt reversibile, cu exceptia laminarii. De
multe ori, pentru sirnplificarea ciclului, in Joe de starile 3 si I se considers starile 3' si
Capito/u/5
132
I' drept inceput al comprimarii si respectiv allaminarii. Erorile introduse prin aceasta
inlocuire sunt minore.
T
2s
2
temperatura
----~~~~~----LL---~~p==~ecu9TH
Figura 73. Ciclu frigorific incluzand doua procese ireversibile (1-2 si 3-4).
De retinut ca scopul fuoctionarii stationare a IFV este de a intretine o valoare

constanta pentru temperatura Tc in zona rece a instalatiei (in care este amplasat
vaporizatorul). Acest lucru presupuoe mentinerea constanta a temperaturii TH in zona
calda a instalatiei (in care este amplasat condensatorul). Din figura 73 se vede ca in
acest caz temperatura agentului frigorific trebuie sa fie mai mica decal Tc in
vaporizator si mai mare decat TH in condensator. Valoarea COP scade daca
temperatura medie a agentului frigorific in vaporizator scade iar in condensator creste.
Succesiunea de transformari 1-2-3-4-1 corespunde unui ciclu mai apropiat de eel real,
deoarece se tine coot de ireversibilitatilc de Ia comprimare (transformarea 1-2), care
maresc valoarea entropiei. Daca exista insa si transfer de caldura de Ia compresor catre
mediu, valoarea entropiei in starea 2 poate sa dcvina mai mica decat cea din starea I.
Comparand ciclul l-2-3-4-1 cu eel ideal 1-2s-3-4-l se observa ca ele au aceeasi
capacitate frigorifica dar consumul de lucru mecanic este mai mare Ia ciclul mai
apropiat de realitate (adica 1-2-3-4- 1). Rezu1ta bineinteles o perforrnanta mai ridicata
pentru ciclul ideal ( COPrea/ < COP;deal ).
0 analiza termodinamica mai detaliata presupune luarea in considerare si a altor
ireversibilitati decat cele tratate anterior. Astfel, efectul comprimarii ireversibile poate
fi introdus folosind randamentul izentropic a/ compresorului, definit astfe1
'lc
(Lc ! til\ _ h2s - h]

Lcf m
h2 -h1
(8)
Alte irevcrsibilitati considerate deseori (care au fost insa neglijate mai sus) corespund
pierderilor de presiuoe in vaporizator si in condensator. lntroducerea Joe are insa
efecte re1ativ reduse asupra rezultatelor.
133
2. COMPRESOARE
Compresoarele si ventilatoare/e sunt masini tennice care functioneaza conform unui

cic/u im-ersat. Ele consuma lucru mecanic pentru a creste energia potentiala de
presiune a gazclor si vaporilor.
Una dintre principalele caracteristici tehnice ale compresoarelor este raportul de
comprimare, e, care cste definit astfel:
(I)
undc Pr cste presiunea de refolare (adica presiunea Ia icsirea din compresor) iar Pa
estc presiunea de aspiratie (adica presiunea de Ia intrarea in compresor). Raportul de
comprimare este folosit pentru clasificarea compresoarelor. Se disting astfel:
ventilatoarele (cu e < 1.1 ), sujlantele (cu 1.1 < e < 2.5) si compresoarele propriu-zise
(E> 2.5).
Exista si altfel de clasificari ale compresoarelor. Astfcl, compresoarclc care aspira
gaz dintr-un spatiu inchis se numesc pompe de vid. Vcntilatoarcle care aspira gaze
dintr-un spatiu inch is se numcsc exhaustoare.
0 clasificare importanta ia in considcrare principiul de functionarc. Din acest punct
de vedere comprcsoarele se impart in compresoare volumice (Ia care crcsterea
presiunii are Joe prin micsorarea volumului ocupat de gaz) si compresoare dinamice
(Ia care comprimarea se face in doua etapc: intr-o prima etapa rotoro/ transmite lucru
mecanic gazului, crcscand energia cinetica a acestuia, iar intr-o a doua etapa energia
cinctica sc transforma in cnergie potentia Ia de prcsiune in statorol masinii.
La randul lor, comprcsoarclor volumice se impart in compresoarc cu piston in
miscare rcctilinie altemativa (denumite pe scurt, compresoare cu piston), compresoare
rotative (de exemplu, cele Ia care rotorul este prevazut cu lame/e cu/isante) si
compresoare e/icoida/e (Ia care rotorul este de tip surol>-melc).
Mai exista, bine intcles, si alte tipuri de comprcsoare, de circulatic mai restransa. In
continuare vor fi date uncle detalii desprc comprcsoarele volumice cu piston, care sunt
eel mai des intilnitc in aplicatiile curente.
Descrierea functionarii compresoarelor cu piston poate fi facuta in difcrite grade de
aproximatie. Cel mai s implu mod de a descric functionarea lor foloseste modclul de
compresor teoretic. Ceva mai elaborat este modclul de compresor tehnic. In fine,
modelele dezvoltatc pc baza de masuratori poarta numele de compresoare rea/e.
Aceasta ultima categoric de modele nu va fi abordata aici.
2. 1. Modelul d e compresor teo relic c u o si ngura treapta
Pentru introducerc va fi studiat comprcsorul teoretic cu o singura treapta de
comprimare (figura 74). Functionarea compresorului este unnatoarea. Pistonul se afla
initial Ia extremitatca din Stanga a cil indrului, in asa-numitul punct mort interior
(PM{). El se deplasea7..a catrc dreapta, supapa de aspiratie (SA) fiind dcschisa iar
supapa de refu/are (SR) fiind inchisa. Fluidul care va fi comprimat patrunde in
134
Capito/u/5
cilindru Ia presiunea de aspiratie Pa. Pistonul ajunge in extremitatca din dreapta a

cilindrului (punctul mort exterior- PME), unde supapa de aspiraric se inch ide. Apoi
pistonul se deplaseaza catre stanga, incepand comprimarea fluidului. In starea 2 acest
fluid atinge presiunea de refu/are dorita Pr, lucru care conduce Ia deschiderca supapei
de refulare. Pistonul continua deplasarea catre stanga, fluidul fiind evacuat Ia
presiunea Pr, pana cand sc atinge punctul mort interior. Apoi ciclul sc rei a. Volumul
cilindrului situat intrc PMI si PME se numcste volwnul cursei (notal cu Vs ).
Din punct de vcdere termodinamic, transfom1area 1-2 corespunde in cazul general
unei comprimari politropice de exponent n. Transfonnacea 2-3 reprezinta o evacuare
a fluidului Ia presiunca constanta Pr. Procesul 3-4 este o transformare izocora fictiva,
introdusa pentru inchiderca ciclului. Transformarea 4-1 corespunde procesului de
aspiratie Ia presiunca constanta Pa.
p
p3
r
pet
Pj.:":......-~..:._--+
PMI
PMJ:
:t---~uq
Figura 74 Cictut compresorului tcoretic cu o treapta de comprimarc
In cursu! modclarii vor fi adoptate urmatoarele ipoteze. Fluidul de lucru va fi

considerat gaz perfect iar toate transfonnarile vor fi prcsupuse a fi reversibile (aceasta
implica !ipsa frecarilor si ncglijarea diferentclor de presiune intre intcriorul cilindrului
si conductele ext.erioare, atat Ia aspiratic cat si Ia refulare).
Lucrul mecanic consumat intr-un ciclu complct rczulta prin insumarca contributiilor
tuturor celor patru procese:
Lnet = LJ2 + L23 + L34 + L41 =
PtVJ- P2V2 - P2V2 +0+ PJVJ = n PJVJ- P2V2 =nLt2
n-1
n-1
(2)
Se observa imediat din rclatiile (2) ca lucrul mecanic consumat este mai mare decat
lucrul mecanic al comprimarii l-2, deoarcec n > I. Expresia lucrului mecanic
consumat ca functie de raportul de comprimarc cstc urmatoarea:
Masini termice consumatoare de lucru meconic
Lnet = n PI VI
n-1
[I- V2 ]=
P2
PIVI
n PI VI
n-l
135
[I-
e V2 ] = n PI VI
V1
n- 1
[I-en~I]
(3)
Pentru studiul proccsului de comprimare 1-2 pot fi considerate difcrite cazun

particulare de transformare politropica (figura 75). Astfel, o tnmsformarc adiabatica
corespundc Ia n ~ .. iar o transformare izotenna cstc caracterizata prin n =I.
In cazul unei transforrnari 1-2 izoterrnc, lucrul mecanic de comprimare cste dat de:
(3)
Aceasta perrnite evaluarea lucrului mecanic consumat astfel:
I
(4)
Lnet = P1V1ln- - P2V2 +0+ PI VI = L12 = PIVJin - = Lt2
Figura 75. Diferite proccse de comprimare
Aici s-a tinut coni ca in cursu! unei transforrnari 1-2 izoterrne exista relatia
PI = P2V2. Se observa ca lucrul mecanic consumat in total estc de fapt ega! cu
v,
lucrul mecanic consumat in procesul de comprimare 1-2.
[n
cazul in care se considera
ca transforrnarea 1-2 cste o adiabata, sau alt proces pentru care n > I, lucrul mecanic
consumat este superior celui corespunzator comprimarii izoterrne. Aceasta rezulta din
figura 75, unde se observa ca aria de sub curba corespunzatoare izotermei ( n =I) este
mai mica decat aria de sub celelalte curbe considerate.
Cele de mai sus conduc Ia concluzia ca lucrul mecanic consumat este minim in cazul
comprimarii izoterrne. Prin urmare, in practica se recomanda racirea cilindrului in care
are Joe comprimarea, astfel incat procesul 1-2 sa fie cat mai apropiat de o transformare
izotenna.
136
Capitolul 5
2.2. Modclul d e co mp resor tehnic cu o singura treapta

Difcrenta principala care apare in cazul modelului de compresor telmic, in raport cu
modelul de compresor teoretic este exiStents spatiului vatamator (denumit si volum
vatamator) Vv, neccsar pcntru fuoctionarea supapclor (figura 76). Tntr-adevar, in !ipsa
acestui volum vatamator, pistonu l ar intra in contact direct cu supapcle, in cursu!
deplasarii sale in intcriorul cilindrului. Din accst motiv Ia compresoarelc reate exista o
anurnita distaota intre PMI si extremitatea cilindrului.
Dupa cum ii sugcreaza numele, volurnul vatarnator are o iofluenta negativa asupra
pcrformantelor eomprcsorului, lucru care poate fi explicat astfel. Proccsul de
comprimare (1-2) arc loc in mod similar dcscrierii facute Ia modelul de comprcsor
teoretic. Evacuarea fluidului comprirnat (proccsul 2-3) se desfasoara tot Ia presiune
constanta, dar Ia finalul sau (starea 3) in volumul vatamator mai exista o cantitate de
gaz, Ia presiunca ridicata de refulare, care nu a fost elimioat din cilindnt. In cursu!
deplasarii pistonului de Ia stanga catrc drcapta, acest gaz se destinde, presiunea sa
devenind egala cu cca din conducta de aspiratie in momentul in care sc a tinge starea 4.
In acel moment se deschide automat supapa de aspiratie si fluidul din conducta de
aspiratie poatc patrunde in cilindnL Volumul de fluid care va fi introdus in cilindru Ia
o cursa va fi V0 (denumit volum aspirat), mai mic decal volumul cursei pistonului V5 .
Prin urmare, modelul de compresor tehnic eStimeaza o valoare mai mica a debitului de
fluid comprimat decal o face modelul de compresor teoretic.
v.
SA
SR
-+-
L-+-t---'-........
Figura 76. Ciclul comprcsorului tebnic
Din puoct de vedcre termodinamic functionarca eompresorului tehnic este descrisa

astfel: 1-2 reprezinta o comprimare politropica, 2-3 corcspuode unei refulari izobare a
fluidului comprimat a flat Ia prcsiunca Pr, 3-4 cste o destindere politropica a gazului
din volumul vatumator Vv iar 4-1 descrie aspiratia izobara Ia presiunca Pa.
Se definesc doi paramctri cu ajutorul carora functionarca compresorului poate fi
analizata in mod convenabil. Gradul de umplere p este dat de:
Masini term ice consumatoare de lucm mecanic
137
(5)
La compresoarele rcale valorile acestui parametru variaza intre 0. 7 si 0.85. Se mai
defincste coeficientul spatiului vatamator co:
(6)
ale carui valori practice variaza intre 0.05 si 0.12.
lntre parametrii p si co exista o legatura, care se stabileste astfel. Se pleaca de Ia
unnatoarea relatic dintre volumul aspirat, volurnul spatiului vatamator si volumul
curset:
(7)
Apoi se scrie ecuatia politropei 3-4 de exponent politropic n
(8)
din care rezulta imediat:
(9)
In relatia (9) s-a folosit definitia raportului de comprimare
folosind egalitatea V3 = Vv rezulta
c.
Inlocuind (9) in (7) si
(10}
Cu ajutorul ecuatiilor (5) s i (I 0) se gaseste rclatia cautata:
P=
(t-c 1111 )
+V:
s v Vs
1-co(cll n
-t)
(II)
Diagrarna presiune-\Oium din figura 77 pennite cvaluarea lucrului mecanic net al

ciclului, ca diferenta de arii:
Lnet = Lt2abl - L43ab4
(12)
Capito/u/5
138
Pcntru continuarea convcnabila a calculului sc face ipotcza ca transformari1e

politropicc 1-2 si 3-4 au aceeasi va1oare a exponcntului n. Apoi sc poate scrie:
n-Il
[
Lnet="PJVJ 1-E-;;-
n- 1
npJV4
n-1
[ n-Il
1 -E~
[ n-Il
= "PJVa I-E-;;
n- 1
(13)
unde s-a tinul coni ca VJ - V4 = V0 .

Puterea P neccsara antrenarii comprcsorului sc determina cu re1atia
(14)
unde nr reprezinta turatia arbore1ui, cxprimata in rolls.

Debitul V de fluid aspirat de compresor este dat de relatia evidenta:
(15)
unde ecuatia (5) a permis sa se fo1oscasca egalitatea V0 = IJVs.

2.3. Limita superioara a raportuJuj de comprlmare
In continuarc sc va presupune ca valoarea presiunii de aspiratie Po es1e constanta.
Se observa ca prin crcsterea va1orii raportului de comprimare E cresle presiunea de
refuJare Pr dar scade valoarea debitului aspirat V . Acest 1ucru este evident in figura
77, unde comprimarea initiaJa cste reprczentata prin po1itropa 1-2. Acestci comprimari
ii corespunde procesul de refulare 2-3, caruia ii este asocial vo1urnu1 aspirat Y0 In
cazul unei comprimari mai pulemice (de exemp1u conform politropei 1-2'), volumul
aspirat, asocial refularii 2 '-3, sc reduce la valoarca V'0 .
p
I
I
I
I
-+-- -7+-___-,___;~1
v.
' \18
Figura 77. Lim ita supcrioara a raportului de comprimare
Masini term ice consumatoare de lucnt meconic
139
Din figura 77 se observa ca exista o valoare maxima a raportului de comprimare e,

care se obtine din conditia ca factorul de umplcre sa aiba cea mai mica valoare
posibila, adica Jl = 0. Folosind aceasta conditie si rclatia (11) se deduce:
( 16)
De aici se obtinc valoarca maxima a raportului de comprimare:

I )"
Emax = ( I+ EO
(17)
Pcntru a avea o idee despre valoarea numcrica a acestei limite maxime se va folosi o
valoare realista, dar Ia limita inferioara din punct de vcdere tehnic, pentru cocficientul
spatiului vatamator (eo = 0.05) si se va prcsupune cazul unei comprimari izoterme
( n = I). Ultima ipotcza este cea mai avantajoasa din punct de vedere tennodinamic,
deoarece implica o racirc pcrfecta a fluidului in cursu! comprimarii. Cu ipotezcle de

mai sus relatia ( 17) conduce Ia valoarea Emax =21. Aceasta lim ita superioara este
totusi prea ridicata pentru a fi uti Ia in aplicatiilc practice.
Pcntru a obtine valori mai realiste ale limitei superioare a raportului de comprimare
sc va observa ca un factor de umplere nul corespunde unui compresor care nu
fumizeaza fluid comprimat. In practica valori le factorului de umplere sunt de ordinul
Jl ~ 0. 7. Daca, in plus, sc folosesc valorile co = 0.05 si n = 1, din relatia ( 11) sc obtine
o limita superioara a raportului de comprimare mai apropiata de realitate, si anume
max =7.
Totusi, coosiderente de alta natura conduc Ia valori si mai scazute ale lui max. Intradevar, temperatura T2 de Ia finalul compresiei poate fi calculata cu relatia
(18)
care a fost obtinuta prin folosirea ecuatiei politropei 1-2. Se va accepta acum o valoare
maxima admisibila pentru temperatura de Ia sfarsitul comprimarii: '2.max = tsoc.
Acesta valoare limits este necesara pentru a evita cocsificarea u/eiului folosit Ia
ungerea pistonului. In plus vor fi acceptate unnatoarele valori uzuale, specifice
compresoarelor de acr: IJ = 2oc si n = 1.4. Prin folosirea relatici ( 18) rezulta
urmatoarea limits supcrioara pcntru raportul de comprimare: Emax = 4.6 . Aceasta este
valoarea folosita de obicei in practica.
140
Capitolul 5
2.4. Compresor cu piston cu mai multe trcpte

Compresoarele cu o singura treapta de comprimare prezinta o serie de dezavantaje,
dintre care se mentioneaza faptul ca nu permit comprimarea Ouidului decat pana Ia o
valoare limitata a parametrului t::, faptul ca nu este posibila o buna echilibrare a
mecanismului biela manivela, din cauza functionarii cu un singur piston si faptul ca
posibilitatile de racire ale fluidului sunt limitate. Aceste dezavantaje sunt eliminate in
practica prin folosirea compresoarelor cu mai multe trepte. In figura 78 este prczentata
diagrama presiune-volum a unui compresor cu doua trepte de comprimare.
lu.cru mecanic
economlslt
lzotenna
'-...
P~ ~~o~------4------'~,~-~~~
Figura 78. Ciclul compresorului tebnic cu doua trepte de comprimare
lpotezele folosite in cursu( abordarii acestui model de compresor sunt urmatoarele.

Fluidul comprimat este considerat gaz perfect. Fluidul are aceeasi temperatura Ia
aspiratia in fi.ecare treapta (in figura 78 aceasta inseamna ca T1 = Tb ) . In fine,
comprimarile si destinderile sunt caracterizate de acecasi valoare a exponentului
politropic n .
Functionarea compresorului implica urmatoarele transformari termodinamice.
Procesul 1-a corespundc comprimarii in treapta T-a, de Ia presiunea de aspiratie PI
pana Ia presiunea de refulare p x. Procesul a-c este o refulare Ia presiunea Px a
fluidului comprimat in treapta I-a. Apoi gazul este racit de Ia temperatura T0 (Ia
iesirea din treapta 1-a) pana La temperatura Tb (egala cu temperatura de intrare in
treapta 1-a), intr-un racitor intermediar. Transformarea c-0 reprezinta o destindere
politropica a gazului din volumul vatamator at treptci intai. Procesul c-b corespunde
aspiratiei in treapta a II-a iar procesul b-2 corespundc comprimarii fluidului in treapta
a U-a, de Ia presiunea de aspiratie Px Ia presiunea de refulare P2. Transfonnarea 2-3
reprezinta refularea gazului din treapta a Il-a iar 3- c' reprezinta destinderea gazului
din volumul vatamator al treptei a TT-a.
Pentru calculul lucrului mecanic net at compresorului se foloseste modelul de
compresor teoretic, coosiderand contributiile celor doua trepte de comprimare:
141
(19)
Deoarece PI VI = PbVb (starile I si b fiind plasate pe aceeasi izoterrna), din (19)

rezulta, dupa efectuarca calcu lelor:
Lnet =
11 ~ 1 PIVJ
n-l
2-(:; )--; -(;~)
11- l
11
(20)
Valoarea minima a lucrului mecanic net L11e1 se obtine tinand cont de faptul ca
presiunea p x de refulare din trepta 1-a poate fi modificata, singura restrictie fiind ca ea
sa se gaseasca intrc valorile PI si P2. Pentru aflarca minirnului lui Lnet ca functic de
Px se foloseste conditia obisnuita de extrem, adica:
(21)
Folosind (20) si (21 ), dupa o serie de calcule se gaseste:

2
2 P2
Px,opt = PJ P1
(22)
Prin urmare, din (22) rezulta ca valoare optima a presiunii de refulare din treapta 1-a
este:
(23)
lnlocuind (23) in (20) se gascste valoarca minima a lucrului mecanic consumat de
compresor.
n:-_q
Px,opt ) n
Lnetmin=2 - n pJVJ!- ( _.!..::!:._
'
11-l
Pl
=2Lt
(24)
Prin urrnare, in canal unui compresor optimizat, fiecare treapta de comprimare

consuma aceeasi cantitatc de lucru mecanic.
Raportul de comprimare total al compresorului se defmeste in modul urrnator, ca
produs al raporturilor de comprirnare al celor doua trepte:
Capiro/u/5
142
{25)
Din relatia (22) sc observa ca valoarea optima a raportului de comprimare pentru

treapta 1-a este data de:
e1 opt
'
J.2 = -ver:
= Px,opt = PI
(26)
PI
Cu ajutorul relatiilor (25) si (26) se deduce imediat ea

EJ,opt = EJJ ,opt =
(27)
..[
Aceasta inseamna ca in cadrul unui compresor optimizat rapoartele de comprimare ale

celor doua trepte sunt egale.
Mai general, pcotru cazu l unui compresor cu i treptc raportul total de comprimare
este dat de:
EJ e11 .... e; = e
(28)
Repetand procedura anterioara se gaseste:

e I ,opt = ell,opt = ... = F'i,opt =
!JE
(29)
Din nou se observa ca rapoartele optime de comprimare ale treptelor suot egale iotre
ele.
Bibliografie
I. Petrescu S., Stefanescu 0., Marinescu M., Trifan S., Malancioiu 0., Ouicu T.,
Papadopol C., Petcovici AI., Brusalis T., Dimitriu S. Termotehnica pentru subingineri,
Litografia lnstitutului Politebnic Bucuresti, 1974
2. Petrescu S., Stefanescu 0., Marinescu M., Trifan S., Malancioiu 0., Ouicu T.,
Papadopol C., Petcovici AI., Brusalis T., Dimitriu S. -Tennotehnica si masini tcnniceEditura Oidactica si Pedagogica, Bucuresti, 1979.
3. Stefanescu 0 ., Marinescu M., Oanescu AI., Petrescu S., Ganea 1., Papadopol C.,
Dimitriu S., Cbisacof AI.- Tennotehnica- Editura Didactics si Pedagogics, Bucuresti,
1983.
4. Dimitriu S. - Masini termice si bidraulice, Litografia lnstitutului Politebnic
Bucuresti, 1984.
5. 0 Malancioiu, Termotehnica si masini tcrmice. Imprimeria lnstitutului Politebnic
din Bucuresti, 1983
6. S Trifan, N Boriaru, M Grigoriu, P Raducanu, A Arbip, Termotehnica, masini si
instalatii termice in agricultura. lmprimeria lnstitutului Politehnic din Bucuresti, 1989.
7. 0 Malancioiu, I Ganea, G Stanescu, Gh Popescu, R Iordacbe, R Oanescu, S
Arjocu, Aplicatii pentru seminar Ia termotehnica. lmprimeria Universitatii Politebnica
din Bucuresti, 1993
8. 0 Stefanescu, M Grigoriu, M Marinescu, S Trifan, Probleme de termotebnica,
lmprimeria lnstitutului Politebnic din Bucuresti, 1987
9. N Baran, A Arhip, N Stan, T Brusalis, S Trifan, Tennotebnica. Culegere de
probleme. Imprimeria Institutului Politehnic Bucuresti, 1985.
10. N Baran, Termotehnica si masini termice. Culegere de probleme. Editura Matrix
Rom, Bucuresti 1996
II. I P Bazarov, Terrnodinamica, Editura Tehnica, Bucuresti 1962
12. I Pop, Fizica moleculara si termodinamica, Ed. Oidactica si pedagogica,
Bucuresti, 1975
I 3. R Vi1cu, A Oobrescu, Tennodinamica proceselor ireversibi1e, Editura Tehnica,
Bucuresti, 1982
14. S Petrescu, V Petrescu, Principiile termodinamicii, Editura tehnica, Bucuresti,
1983
15. Vs Radcenco, Elemente de termodinamica generalizata ireversibila, in limp finit
si cu viteza flllita, lmprimeria lnstitutului Politehnic din Bucuresti, 1992
144
Bibliografle
16. G I Ionescu, Notiuni de tennodinamica, 1mprimeria Universitatii Politehnica din

Bucuresti, 2000
17. Vs Radcenco, 0 teorie termodinamica a interactiunilor fizice. Editura Academiei
Romane, Bucurcsti, 2001
18. A Danescu, A Carbunaru, S Petrescu, D Aradau, B Popa, C Iosifescu, C Silasi, P
Dinache, Vs Radcenco, M Marinescu, D stefanescu, T Madarasan, Termotehnica si
roasini termice, Ed. Didactics si Pedagogica, Bucuresti, 1985
19. DC Look, H J Sauer, Engineering Thermodynamics, PWS Engineering, Boston,
1986
20. J B Jones, G A Hawkins, Engineering Thermodynamics, Wiley, New York,
1986
21. M Marinescu, N Baran, Vs Radcenco, A Dobrovicescu, A Chisacof, M Grigoriu,
P Raducanu, Gb Popescu, I Ganea, T Duicu, S Dimitriu, C Papadopol, V Badescu, T
Brusalis, N Boriaru, V Apostol, E Vasilescu, D Stanciu, D lsvoranu, R Danescu, C
Dinu, M Costea, 0 Malancioiu, C Mladin, 0 Craciunescu, Termodinamica tehnica,
Teorie si aplicatii, voll , 2 si 3, Editura Matrix Rom, Bucuresti 1998.
22. N Buzbuchi, V A Soloiu, A Sabau, Motoare navale. Concepte moderne de calcul
si constructie. Editura Bren, Bucuresti, 2001
23. Gh Popescu, Masini Stirling, volumul 1. Editura Bren, Bucuresti 2001
24. N Baran, Masini terrnice rotative. Masini de lucru. Masini de forta. Editura
Matrix Rom, Bucuresti, 2001
25. Marinescu M. , Dimitriu S, Chisacof AI., Duicu T. , Raducanu P.- Marimi
fundamentale in termodinamica. Temperatura - Presiune - Debit. Politehnica Press,
Bucuresti, 2003.
26. V Badescu, Control optimal in ingineria proceselor termice. Editura Matrix
Rom, Bucuresti, 2003
Index
aditivitate, 3
admisie, I 03
aer umed, 89
agent termic, 37
ajutaj, 125
alegerea unitalii, 5
amestec de gaze, 89
amestecarea gaze/or, 96
ameslee combustibil, I 0 I
amestec de /ichid si vapori, 98
analiza ireversibilitatilor, I03
analiza procesului de ardere, I 03
analiza transferu/ui de co/dura, 104
arbore cotit, I02
ardere, 4
arderea combustibi/ilor, 99
ardere cu exces de aer. 121
atomi, I
autoaprindere a combustibilului, I 03,
107
benzina fora plumb, I 07
bilant energetic, 2 1
bujie, I 02
caldura, 7
ca/dura specifica, 67
ca/dura specifica Ia presiune constanta,
68
caldura specifica Ia volum constant, 67
camera de ardere, I 0 I
camera de ardere de reincalzire, 121
cantitate, 4
capacitate frigorifica, 135
centrale term ice cu abur, 36
CGS,5
ciclu Carnal, 41
cic/u cu aer rece, l 04

cic/u frigorific cu comprimare de
vapor/, 134
cic/u inversat, 137
cic/u ireversibil, 52
ciclu_reversibil, 25
ciclu standard cu aer, 100, 104, 113
cic/u Brayton cu aer, 113
cic/u Camot frigorific, 131
cic/u Diesel, I 04
cic/u Diesel rapid, II 0
ciclu dual, II 0
ciclu Ericsson, 128
cicfu Otto, 104
cic/u Stirling, 128
ciclu Brayton ideal, 115
cicluri deschise, I00
cicluri inchise, I 00
cicluri inverse, 99, I 00
cic/uri mecanice, I 03
cicluri motoare cu gaze, 99
cicluri motoare cu vapor/, 99
cic/uri termodinamice, I 03
cicluri termodinamice deschise, 103
cic/uri directe, 99
cicluri frigorifice, I00
cicluri motoare, I 00
cicluri ale motoare/or reciproce, 99
cicluri ale pompelor de caldura, I 00
cicluri ale turbine/or cu gaze, 99
ci/indree atasata ci/indndrti, I 02
ci/indree atasata motorului, 102
circuit secundar, 37
circuit primar, 37
clasa de echivalenta, 5
cocsificare a uleiului, 144
codomeniu, 5
146
coeflcient de performanta, 39, 132
coejicient Joule-Thomson, 66
coeflcientul spatiului vatamator, 141
combustie, 4
compozitie chimica, 2
compresoare,85, 100,132,137
compresoare cu piston, 138
compresoare dinamice, 137
compresoare elicoidale, 138
compresoare reate, 138
compresoare rotative, 138
compresoare volumice, 137
compresor tehnic, 138
compresor teoretic, 138
comprimare cu racire intermediara,
121
comprimare in trepte, 120, 121
comprimare umeda, 134
comprimare uscata, 134
camprimari adiabatice, 87, 122
camprimari cu racire, 122
comprimare, 103
condensator, 132
condensator de vapori, 37
conditionare a aerului, 131
congelator, 135
conservare a alimentelor, 131
constanta amestecu/ui, 92
canstanta gazu/ui, 67
constanta universala a gaze/or
perfecte, 67
consumalor de putere, I 02
conventie de semn, 9, 114
COP, 132
culoare, 4
curba limita inferioara, 98
curba limita superioara, 98
cursa dub/a a pistonului, 102
cursa simp/a a pistonului, I 02
deflnirea unitatii, 5
deflnirea scarii Celsius de temperatura,
9
densitate de masa, 5
destindere in trepte, 120
destindere, 103
diagrama indicata., I 02
diagrama presiune - deplasare, I 02
diagrama presiune - volum, 55
d!fuzor, 125
di/atare volumica, 9
Index
disipativ, 28
domeniu, 5
echilibru termodinamic, 3
ecuatia Boy/e-Mariotte, 79
ecuatia de variatie a impulsului, 24
ecuotia Gay-Lussac, 78
ecuatia lui Bernoulli, 86
ecuatia lui Charles, 76
ecuatie de continuilate, 23
ecuatie de stare, 6
ecuatia adiabatei reversibile, 80
ecuatiile entropiei, 57
energie intema speciflca, 3
energie a sistemului, 20
energie, 4
energie aparenta, 4
energie atomica, 4, 99
energie chimica, 4, 99
energie cinetica, 4
energie interna, 3, 4
energie /atenta, 4
energie potentia/a, 4
energie so/are, 129
entalpie speciflca, 23
entropie, 51, 53
evacuare, 103
exergie, 26
exhaustoare, 137
expansiune Iibera, 33
experienta Joule-Thomson, 65
experientele lui Joule, 18
exponent adiabatic, 43, 69
exponent politropic, 82
faza, 2
faza de vapori, 98
faza lichida, 98
jizica cuantica, I
fizica statistica, I
fluid de racire, 3 7
fluid neviscos incompresibil, 24
flu ide Newtoniene, 32
forma Pfaff, 7
formu/are Clausius, 4{1
formulare Kelvin-Planck, 39
forta defrecare, 14
for/a de interactiune electrostatica, 4
forta de propulsie, 125
forta gravitationa/a, 4
forte conservative, 4
index
frecare mecanica, 29
frecari, 24
frigider, 100
jromiera, 2
frontdeflacara, 107
functie de proces, 8
functie de stare, 8
functionare in doi timpi, I 02
jimctionare in patru rimpi, I 02
gabarir a/ molorufui, I 06
gaz biatomic, 72
gaz monoatomic, 71
gaz permanenl, 10,99
gaze de ardere, 89, I 02, 112
gaze reale, 63
gaze poliaromice, 73
gaze triatomice, 73
gaz perfect, 63, 66
gaz semi-perfecr, 66
generatoare de abur, 37, 84
generaror de gaze, 125
grad de injecrie, I09
grade de liberate de rorarie, 72
grade de liberare de rranslarie, 71, 72
grade de libertate, 69
grad de ump/ere, 141
gust, 4
IFV, 134
incalzire a /ocuintelor, 131
indicator de diagrame, I 02
indicaror de perfonnanta, 39
inegalitatea lui Clausius, 53
insralatii de condirionare, 89
insralarii de tllrbine cu gaze, 112
instalatii frigorifice, 131
insusiri observabile, I
interactiuni energetice, I
interval finil de timp, 31
intindere a unui sistem, 2
ipoteza lui Avogadro, 66, 72
ire-o>ersibil, 28
ireversibilitati e:rterne, 29
ireversibilitati in/erne, 28, 60
lTG, 112
lTG cu circuit deschis, 112
JTG cu circuit inch is, 112
izorerme/e lui Andrews, 98
lamele culisante, 138
147
/aminare, 88
legea lui Amagat, 90
legea lui Dalton, 89
legea lui Joule, 63
legi constirurive, 6
legi de material, 6
legea Gibbs-Dalton, 90
legea lui Hooke, 6
legea lui Newlon, 13
licheflere a gaze/or, 66, 131
/inie de curent, 24
locomotiva cu abur, 36
lucru meconic, 6
lucru meconic datorat forrelor de
jrecare, 14
/ucnt meconic disponibil, 26
lucru meconic de deplasare, 12
/ucn1 meconic de di.Yiocare, 15
/ucnt meconic Ia arbore, 14
luctu meconic net, 112
lucru meconic specific Ia arbore, 86
lucru meconic tehnic, 14, 86
MAC, 101
macroscopic, 1
MAl, I 01
morime de proces, 8
marime de srare, 7, 8
marimi, 4
marimi diferenfiabi/e, 8
marimifundamentale, 5
marimi primitive, 6
marimi suplementare, 5
MAS, 101
masa molara efectiva, 93
masina rota/iva, 99
masino termica, 36, 99
masina termica directa, 38, 99
ma~inii termicti In sens closic, 36
ma$inti rermicii inversa, 38, 131
masina termica motoare, 99
masini frigorifice, 38
masinifrigorifice, 131
mecanica cuantica, I
mecanica stOiistica, I
mecanism biela-manive/a, 102
mediu inconjurator, 2
mediu ambiant, 131
metrica, 5
miscare a/ternativa, I 0 I
MKfS, 5
Index
148
mod sponran, 40
model de compresor tehnic, 140
molecule, I
motoare c11 aprindere prin compresie,
101
motoare cu aprindere prin scallleie,

101
motoare cu ardere interna, I 0 I

motoare racheta, 127
motoare Stirling, 129
motoare cu cilindru si piston, 10 I
motor, 99
motor cu ardere exlerna., 129
motor cu reactie, 124
numarull11i Avogadro, 72
poradaxullui Gibbs., 97
participotii masice, 91
participatii volumice, 91
particule, I
particule microscopice, I
perpetuum mobile de spe/0 a doua, 40
perpetuum mobile de speta intai, 21
PME,J38
PMJ, 102, 138
PMS, 102
pompa de alimentare, 37
potnpa, 14,85, 100
pompadecaldura, 38, 100, 131
pampa de vid, 137
post-combustor, 125
potential de regenerare. 123
presiune de aspiratie, 137, 138
presiune de refulare, 137, 138
presiune de vapori, 9
presiune norma/a, 9
presiune portia/a, 90
primul principiu a/ termodinamicii, 17
principiul conservarii energiei, 17
principiul doi altermodinamicii, 35
principiul echiportitiei energiei, 71
principiul trei altermodinamicii, 55
principiul zero altermodinamicii, 7
principiului actiunii si reactiunii, 34
principiul a/ doilea a/ dinamicii, 6
proces, 3
proces adiabatic ciclic. 29
proces adiabatic reversibil, 80
proces ciclic, 3
proces ireversibil, 28
proces izentropic, 80
proces real, 27
proces reversibil, 25, 26
proces adiabatic, 34
proces adiabatic ireversibil, 83
proces de comprimare, 85
proces de destindere, 87
proces disipativ, 24
proces politropic, 82
producere de gheata, 13 1
producere de co/dura industria/a, 131
produsi de ardere, 112
proprietate indicator, I 0
proprietati canritative, 4
proprietati de material, 27
proprietati extensive, 3
proprietati ex/erne, 2
proprietati intensive, 3
proprietati inrerne, 2
proprietati mecanice, 2
proprietati termodinamice, 2
proprietati, I
punct material, 12
punct mort exterior, I02
punct mort inferior, I 02
punct mort interior, I 02, 138
pzmct mort superior, I 02
puncte fvce, I2, 50
punct critic, 98
punct mort exterior, 138
pzmcttriplu al ape/, II
putere, 16
racire intermediara, 120, 123
randament izentropic a/ compresorului,
137
randament a/ regeneratorului, 120

randament termic, 38
raport de compresie, I02
raport de comprimare, 137
raport de intoarcere a/lucrului
meconic., 114
reactie de oxidare, 4
reactii de fisiune, 4
reoctii de ji1ziune, 4
regenerator, 119
reincalzire, 120
refatia de conservare a masei, 23
relatie a lui Bernoulli, 24
relatie Robert-Mayer, 68
149
Index
relatiile fundamentale ale
termodinamicii, 57
rezistivitate electrica, 9
rotatie, 69
rotor, 137
scala de temperatura, 9
scala de temperatura a gazului perfect,
1I
scala incompleta de temperatura, I0
scara absolutti de temperatura, 4 7
scarii de temperatura, 9, 46
scara de temperatura termodinamica.,
49
scara empirica de temperawra, 12
scara incompleti:i, 47
scara practica de temperatura, 12
schimbare de faza, 99
schimbator de caldura, 84
Sf, 5
sistem, 2
sistem bidimensional, 2
sistem deschis, 2, 84
sistem eterogen, 2
sistem inchis, 2
sistem omogen, 2
sistem tridimensional, 2
sistem unidimensional, 2
sistem de marimi, 5
sistem de unitati de masura, 5
sistemul.fizic de unitati de masura, 5
Sistemul International de unitati de
masura, 5
sistem izolat, 2
sistemuf tehnic de unitcrti de masura, 5
spatiu vatamator, 140
stare stationara, 3
stare termodinamica, 3
statoreactor, 126
stator, 137
structurafrzica, 2
substania pura, 2
sujlanta, 137
supapa de admisie, I 02
supapa de aspiralie, 138
supapa de evacuare, I 02
supapa de refulare, 138
suprafata de control, 24
suprafete jizice, 15
suprafete imaginare, 15
sursa calda, 37
sursa rece, 37
sunJb-melc, 138
TA, 112
temperatura, 7, 9
temperatura absofuta, 49
temperatura norma/a, 9
temperahtra termodinamica, 6
teoria cinetica a gaze/or, 72
temrocentrala, 89
termodinamica, I
termodinamica chimica, 55
termoenergetica, 67
termometru cu gaz, 10
termometnt, 7
termometru cu mercur, 10, 12
tetraetil de plumb, I07
TG, 112
timp motor, I03
traiectoria procesului, 3
transfer de caldura, 36
transfer de energie, 2
transfer de lucru meconic, 36
transfer de masa, 2, 36
transformare izentafpa, 135
translatie, 69
turbina, 14, 37, 87, 99, 112, 132
turbina cu abur, 112
turbina cu gaze, 112
/urbina hidraulica, I 12
turbopropulsor, 126
/urboreactor cu dublujlux, 126
/Urn de racire, 89
unde de presiune, 107

unitati derivate, 5
unitati fundamentale, 5
vaporizator, 132
ventil de faminare, 88, 134, 135
ventilator, 85, 100, 137
viscozitate, 13
viteza, 5
volum aspirat, 141
volum de control, 24
volum partial, 90
volum vatamator, !40
volumul cursei, 138
volum specific, 3

Viorel Badescu - Elemente de Termodinamica Tehnica Si Masini Termice PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Viorel Badescu - Elemente de Termodinamica Tehnica Si Masini Termice PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Facultatea de lnginerie Mecanici

Viorel Badescu este absolveot al Facultatii de Mecanica a Institutului Politehnic din

2.2. PROPRIETATI, STARE, PROCES, ECHILIBRU ....................................................... 2

3.6.1 Lucrn meconic de deplasare ..................................................................... /1

CAPITOLUL 2. PRINCIPIILE TERMODINAMICII

1.2.1 Cazul procese/or cic/ice............................................................................ /8

1.4. RELATIA OINTRE PRTNCIPIUL TNTAI AL TERMODINAM ICII PENTRU SISTEME

2. PROCESE REVERSIBILE SI IREVERSffiiLE ............................................ 25

2 GAZE SEMI-PERFECTE .................................................................................. 64

4. PROGESE REVERSIBlLE EFECTUATE DE GAZUL PERFECT iN

PROCES LA PRESlUNE CONSTANTA (IZOBAR) . .... ............. ... ............................. 75

5. PROCESE REVERS!BILE EFECTUA TE DE GAZUL PERFECT IN

5 .I . PROCES LA PRESIUNE CONSTANT A ................................................................. 82

5.3. PROCES DE DESTINDERE ................................................................................. 84

6.AMESTECURI DE GAZE ................................................................................. 86

6.5.1 Constanta gazului pentn1 un ameslec ................................ ....................... 89

7. AMESTECAREA ADIABA TICA A GAZELOR ........................................... 93

CAPITOLUL 4. MASINI TERMICE PRODUCATOARE DE LUCRU MECANIC

2. MOTOARE CU ARDERE INTERNA ............................................................. 98

3.INSTALATD DE TURBINE CU GAZE. MOTOARE REGENERATIVE 109

CAPITOLUL 5. MASINI TERMICE CONSUMATOARE DE LUCRU MECANIC

2. COMPRESO ARE ............................................................................................. 133

MODELUL DE COMPRESOR TEORETIC CU 0 SINGURA TREAPTA .................... 133

Prezentul material se doreste a fi o introducere elementara si intuitiva in

I. SCOPUL SI METODA DE STU DIU A TERMODINAMICII

Majoritatea disciplinelor ingineresti care se refera Ia masini si instalatii tennice

Prin stare termodinamica se intelege multimea valorilor tuturor proprietatilor unui

2.4. Unitati de mas ura

lumii este valabil Sistemu/ lntemationa/ de unitati de masura (Sf). Sistemul

2.5. Lebri constitutive

Notiunea de lucru meconic este usor accesibila persoanelor care au cunostiinte

Cunoasterca notiunilor de echilibru tennodinamic si de temperatura permite

Numerotarea neobisnuita a principiului zero provine din faptul ca enuntarea sa a

3.3. Marimi d e stare si marimi de proces. Difcreotiabilitate

lntr-adevar, pentru realizarea lui (I) trebuie ca M = of l ox si N =of l i)y. Se observa ca

fdj = /(X2Y2 )- /(XJ,YJ)

sau, intr-o alta formulare, ca:

3.4. Caldura si lucru mecanic

aceste proprietati se pot aminti: (a).dilatarea volumica a gazelor, lichidelor sau

de unde se obtine imediat:

Din (7) se observa ca o vanatle d~ a proprietatii indicator conduce Ia o vanatte

Experimental se constata ca relatia (8) este verificata, Ia presiuni scazute, si de catre

nonnala si Ia temperaturi in jurul punctului de inghet al apei Ia presiune nonnala. In

Presiunea in rezervorul cu gaz se mentine constanta prin asigurarea ca nivelul

Cunoscand valoarea lui p si R, masurand cresterea de volum t..v si folosind relatia

Proces Ia presiune nonnala

Pe scala tennometrelor cu gaz sunt trecute de obicei urmatoarele temperaturi de

(temperatura de fierbere a apei Ia presiune normala). Aceste doua valori corespund

Figura 2. Oefinirea lucrului mecanic de deplasare

unde dV este variatia de volum a gazului in cursu! deplasarii dx a pistonului. Din

Aceasta expresie este consecinta a faptului ca in cursu! deplasarii infinitezimale a

In accasta situatie, lucrul mecanic al gazului, L lrecare, corespunzator lmei deplasari

y a fortei de frecarc F1, este dat de relatia:

Figura 3. Definirca lucrului mccanic de frccare cu o suprafata solida

De aici rezulta expresia cantitatii de lucru meconic al(ortelor defrecare cu peretele

OL.frecare = TAfat~ = FJrecare~

Si in aceasta expresie forta a fost considerata constanta in cursu! deplasarii.

3.6.3 Lucru mecanic tehnic (lucru mecanic Ia arbore)

Figura 4. Pentru deducerea lucrului mecanic tebnic

Conform definitiei din mccanica, se poate scrie:

unde s este deplasarea liniara a fortei F, pe circurnferinta arborelui. Daca viteza

circumfcrinta arborclui pe o distanta ds = wperifericM = rd/.& = R08. Ultima rclatie se