Camil Petrescu Ultima noapte de dragoste,

ntia noapte de rzboi Incadrarea in specie

n perioada interbelic criticul Eugen Lovinescu iniiaz curentul literar numit
modernism prin care se vizeaz sincronizarea literaturii romne cu literaturile
europene, urmrindu-se astfel
dezvoltarea literaturii romne prin teoria
sincronismului i cea a imitaiei. Aceasta este perioada cnd romanul cunoate o
dezvoltare fr precedent. Romanul este o specie a genului epic, scris n proz, de
mare ntindere, cu mai multe planuri narative, cu o aciune complex la care
particip un numr mare de personaje ntre care se nasc conflicte puternice.
Alturi de romanul obiectiv se dezvolt i romanul subiectiv de analiz
psihologic. Acest tip de roman are drept scop analiza detaliat a vieii interioare, a
unor cazuri de contiin, fiind sincronizat cu psihologia i filozofia epocii. Romanul
subiectiv anuleaz omnisciena, fiind scris de obicei la persoana I, pentru c se pune
accent pe descrierea strilor sufleteti, a problemelor de contiin sau ptrunderea
n zona subcontientului. Astfel naratorul omniprezent este un personaj-reflector,
deschiznd o naraiune subiectiv. Se multiplic perspectiva narativ i cea
temporal, se anuleaz relatarea cronologic a evenimentelor.
..Prin romanele sale i prin ideile estetice promovate, Camil Petrescu a nnoit n
mod fundamental romanul romnesc interbelic. Romanul modern subiectiv, de
analiz psihologic pune accent pe estetica autenticitii, iar naraiunea se
concentreaz asupra tririlor interioare. Respingnd romanul tradiional, Camil
Petrescu promoveaz romanul modern de tip proustian care impune un nou univers
epic, o nou perspectiv narativ i un nou tip de personaj, eroul intelectual, care
este un cuttor de valori absolute, de idealuri, dar este nvins de acestea, ns
totui devine un nvingtor moral, reuind s depeasc criza de contiin. Mereu
se afl n situaii-limit i triete drame de contiin, fiind plin de frmntri,
incertitudini, ndoieli. Orgolios i inflexibil, sufer exagerat, fiind hipersensibil. Are
contiin lucid, analitic este un inadaptat superior, care nu este neles de lume,
dar nici el nu poate nelege lumea n care triete.
Autorul susine c literatura trebuie s se bazeze pe experiene trite, aa cum
mrturisea: Orice a face, eu nu pot descrie dect propriile mele senzaii, propriile
mele imagini. Eu nu pot vorbi onest dect la persoana I. Autenticitatea este una
din trsturile definitorii ale romanului camilpetrescian: scrie ct mai real, verosimil,
introducnd jurnalul n naraiune, iar autorul este i narator i personaj. Stilistic,
autenticitatea nseamn grija pentru exprimarea exact, sincer a tririi unor
experiene de via. O alt caracteristic este substanialismul care nseamn
descoperirea complexitii realului prin contiin, astfel literatura trebuie s reflecte
esena concret a vieii: iubirea, rzboiul, orgoliul, cunoaterea, adevrul, tot ce
intereseaz omenirea. Romanul de analiz aciunea trebuie s prezinte o idee, o
pasiune, un sentiment, o stare sufleteasc prin cugetri, confesiuni, amintiri,
autoanalize, monologuri interioare, folosindu-se timpul subiectiv. Astfel, se anuleaz
i cronologia evenimentelor, evenimentele fiind povestite n funcie de memoria
involuntar. Anticalofilismul ( mpotriva scrisului frumos ) este o nou formul
estetic prin care se analizeaz subcontientul, iar rezolvarea este dictat de
contiin.
Romanul Ultima noapte de dragoste, ntia noapte de rzboi este un roman de
analiz psihologic prin tem, conflict, erou problematizant i prin utilizarea unor

tehnici moderne ale analizei psihologice; este roman de analiz prin crearea unei
perspective narative subiective, prin descrierea strilor sufleteti, a problemelor de
contiin. Ultima noapte de dragoste, ntia noapte de rzboi este un roman
modern de tip subiectiv, fiind caracterizat prin unicitatea perspectivei narative, prin
timpul subiectiv, memoria afectiv, naraiune realizat la persoana I, prin
identificarea actului d creaie cu realitatea vieii.
Romanul este scris la persoana I, sub forma unei confesiuni a personajului
principal tefan Gheorghidiu, care triete dou experiene fundamentale: iubirea i
rzboiul. Naraiunea la persoana I presupune existena unui narator subiectiv.
Punctul de vedere asupra evenimentelor narate este unic i subiectiv, naratorul fiind
i personaj. Personajul-narator confer naraiunii autenticitate, iar faptele i tririle
sunt prezentate i analizate permanent de erou.
Textul narativ este structurat n dou pri, sugerate i prin titlul operei, care
indic temele romanului, iubirea i rzboiul, care reprezint n acelai timp cele dou
experiene fundamentale pe care le triete eroul. Prima parte prezint amintirea
povetii de iubire dintre tefan i Ela, iar partea a doua, construit sub forma unui
jurnal de campanie, prezint experiena de pe front a eroului, n timpul Primului
Rzboi Mondial. Prima parte este ficiune, n timp de ce a doua parte valorific
jurnalul de campanie a autorului, ceea ce confer autenticitate operei.
Titlul romanului indic temele romanului, n care cuvntul noapte simbolizeaz
incertitudinea, nesigurana, ndoiala lui tefan privind fidelitatea soiei respectiv
absurdul, necunoscutul, nesigurana, tragismul rzboiului. Cele dou nopi prezint
cele dou etape de evoluie a personajului, dar care nu sunt singurele, pentru c el
este dispus sufletete de a tri alte experiene, reprezentate sugestiv prin cuvintele
ultima i ntia. Conflictul este ntre ideal i realitate, fiind un conflict psihologic
ce se desfoar n contiina eroului.
Compoziia modern a romanului este dat de dublarea perspectivei temporale i
spaiale. Primul capitol pune n eviden cele dou planuri temporale: timpul narrii,
cel cronologic ( prezentul frontului ) i timpul narat, cel psihologic ( povestea de
iubire ). Primul i ultimul capitol al primei pri cuprind evenimentele de pe front, iar
celelalte capitole formeaz o retrospectiv a evenimentelor desfurate n urm cu
doi ani i jumtate. A doua parte a romanului prezint realitatea rzboiului,
experien trit direct de erou, iar n ultimul capitol al romanului se revine la
povestea de dragoste, dar de aceast dat eroul este eliberat de gelozie, de
suferin, schimbndu-i viziunea asupra lumii, a vieii, a morii, a iubirii.
n incipit este fixat cu precizie spaiul i timpul: n primvara anului 1916, ca
sublocotenent proaspt.luasem parte la fortificarea Vii Prahovei, ntre Buteni
i Predeal. Finalul este deschis, lsnd loc interpretrii multiple, manier specific
prozei de analiz psihologic.
tefan Gheorghidiu, personajul principal i, n acelai timp naratorul ntmplrilor
este concentrat pa Valea Prahovei i ateapt intrarea Romniei n Primul Rzboi
Mondial. La popota ofierilor particip la o discuie despre dragoste i fidelitate,
pornind le la un articol de ziar unde este comentat c un so gelos i-a ucis soia,
prinznd-o cu amantul ei. Unii ofieri sunt de prere c fidelitatea n cstorie este
sfnt, alii spun c unei femei, dac nu-i mai iubete soul, trebuie s-i fie redat
libertatea. Intervenia n discuie a lui tefan este surprinztoare, el spunnd: Cei
care se iubesc, au drept de via i de moarte unul asupra celuilalt. Aceast discuie
declaneaz amintirile eroului despre csnicia lui cu Ela. ( Eram nsurat de doi ani
i jumtate cu o coleg de la Universitate i bnuiam c m neal ) . tefan,

student la filozofie se ndrgostete de Ela, cea mai frumoas fat de la

Universitate. Iubirea lui se nate din orgoliu, deoarece cea mai frumoas fat era
iubita lui. Cstoria lor e linitit, frumoas la nceput, singura lor avere fiind iubirea.
ns moare unchiul lui tefan, Tache Gheorghidiu i ei motenesc o frumoas avere.
Ela treptat se schimb, este atras de lux, de bani, de petreceri, de viaa monden.
Cu o verioar, Anioara merge la distracii de noapte, iar tefan cu uimire constat
c soia lui se schimb. Este chinuit de neliniti, bnuieli i gelozie. Gelozia lui cre te
cu ocazia plimbrii de la Odobeti, unde Ela este curtat de domnul G. tefan se
chinuie nu doar din cauza geloziei, ci i pentru c ncearc s-i ascund gelozia.
Csnicia lor nseamn despriri i mpcri. Pentru a se rzbuna, tefan duce
acas o prostituat, motiv pentru care Ela l prsete. Dup o desprire temporar
se mpac, ns, ntr-o noapte sosete acas pe neateptat de la Azuga i nu-i
gsete acas soia. Ela se ntoarce doar dimineaa i cei doi se ceart, chiar tefan
propune divorul. Dup mai mult timp gsete un bilet n care scria c soia lui a
dormit la Anioara n noaptea respectiv. O alt dezamgire e trit cnd obine
tefan o permisiune de pe front s-i viziteze soia, care i petrecea vara la
Cmpulung, dar n ora se ntlnete cu domnul G. Plnuiete s-i ucid pe
amndoi, dar este obligat s se ntoarc pe front, astfel nu-i poate duce la capt
planul de rzbunare.
A doua experien existenial o reprezint rzboiul , iar absolutul morii
estompeaz absolutul iubirii. Aciunea se desfoar pe front, cnd Gheorghidiu
particip direct la lupta pentru eliberarea Ardealului de sub ocupaia trupelor austroungare. Aici descoper o realitate dramatic: lupta nu nseamn atacuri vitejeti,
strigte eroice, ci ordini date haotic, maruri obositoare, lupte sngeroase. Peste tot
este foame, frig, moarte, totul este ca o apocalips, unde oamenii mor fr s tie
de ce, armata e dezorganizat, ofierii sunt incompeteni i soldaii dezorientai.
Capitolul Ne-a acoperit pmntul lui Dumnezeu ilustreaz tragismul rzboiului i
tragismul confruntrii cu moartea. Eroismul este nlocuit de spaima morii, totul este
o lupt instinctual pentru supravieuire. Nu mai e nimic omenesc n noi.
Ultimul capitol, intitulat Comunicat apocrif prezint transformarea sufleteasc
prin care trece eroul. tefan primete o scrisoare din care reiese c Ela l nela.
tefan a obosit s mai caute certitudini, i este indiferent dac Ela l-a nelat sau nu.
Rnit i spitalizat, tefan se ntoarce acas la Bucureti, dar se simte nstrinat de
Ela i i propune s se despart, druind Elei casele de la Constana, bani, lucruri
personale, amintiri, adic tot trecutul. Prin renunare la trecut, la amintiri,
Gheorghidiu se elibereaz de drama erotic i este dispus sufletete s triasc alte
experiene la valoarea lor absolut.
Romanul Ultima noapte de dragoste, ntia noapte de rzboi prin formula
narativ abordat modernizeaz romanul romnesc interbelic; este un roman
modern, realist-psihologic prin unicitatea perspectivei narative, prin subiectivarea
timpului narativ, prin analiza retrospectiv a evenimentelor, prin modalitile narative
noi, prin naraiunea la persoana I, prin autenticitatea lui i prin stilul su anticalofil.

Tema si viziunea despre lume

Camil Petrescu pledeaza pentru o estetica a autenticitatii, in studiile teoretice si in romanele
sale. Romanul modern de tip proustian promovat de Camil Petrescu impune un nou
univers epic, o alta perspectiva narativa si un nou tip de personaj, o constiinta lucida,
analitica, intelectualul, inadaptatul superior. Innoirea romanului romanesc interbelic se
produce prin sincronizare cu filozofia si stiinta, dar si cu literature universala.
Romanul interbelic de analiza, cultivat Camil Petrescu, pune accent, prin utilizarea
unor tehnici ale analizei psihologice si, adesea, a unei perspective subiective, pe descrierea
a problemelor de constiinta sau chiar patrunderea in zonele obscure ale inconstientului, in
psihologia abisala.
Roman psihologic prin tema, conflict, protagonist si prin utilizarea unor tehnici modern
ale analizei psihologice (introspective, monolog interior, fluxul constiintei), romanul lui Camil
Petrescu este apreciat de critica vremii drept

o monografie a indoielii

(C. Ciopraga),

monografia unui element psihic - gelozia (G. Calinescu).

Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi este un roman modern de tip
subiectiv, deoarece are drept caracteristici: unicitatea perspective narrative, timpul prezent
si subiectiv, fluxul constiintei, memoria afectiva, naratiunea la persoana I, luciditatea
analizei, anticalofilismul, dar si autenticitatea definite ca identificarea actului de creatie cu
realitatea vietii, cu experienta nepervertita, cu trairea febrile.
Viziunea despre lume a scriitorului, transferata personajului-narator Stefan Gheorghidiu
este viziuneaunui spirit reflexive cu preocupari filozofice si literare, ceea ce da nastere unei
proze analitice de facture subiectiva. Accentul cade pe factorul psihologic, pe inregistrarea si
analizarea ecoului pe care il au exenimentele exterioare in constiinta personajului, epicul
fiind diminuat.
Trasaturile noului roman al secolului XX sunt substantialitatea si autenticitatea.
Substantialitatea este caracteristica romanului Ultima noapte de dragoste, intaia noapte
de razboi, intrucat naratiunea reflecta esenta concreta a vietii, structurandu-se pe o pasiune
(monografie a indoielii), iar personajele sunt exemplificari ale unor principii, niste constiinte
individuale. Autenticitatea presupune reflectarea realitatii prin propria constiinta si are drept
marca naratiunea la persoana I.
Textul narativ este structurat in doua parti precizate in titlu, care indica temele romanului
si in acelasi timp cele doua xperiente fundamentale de cunoastere traite de protagonist:
dragostea si razboiul. Daca prima parte reprezinta rememorarea iubirii matrimonial esuate
dintre Stefan Gheorghidiu si Ela, partea a doua, construita sub forma jurnalului de
campanile a lui Gheorghidiu, urmareste experienta de pe front, in timpul Primului Razboi
Mondial. Prima parte este in intregime fictional, in timp ce de a doua valorifica jurnalul de
campanile al autorului, articole si documente din epoca, ceea ce confera autenticitate
textului.
Titlul romanului indica temele acestuia si poate fi considerat o metafora a timpului
psihologic, a modului in care timpul obiectiv si evenimentele exterioare sunt asimilate in
prezentul constiintei. Substantivul noapte exprima trairea in constiinta si abolirea principiului
cronologic, iar cuvintele prima si ultima sunt frontierele temporale ale unor epoci diferite
fundamental prin viziune si traire, marcand momentele de accent ale tranformarii sale.
Roamnul debuteaza printr-un artificiu compozitional: actiunea primului capitol, La Piatra
Craiului, in munte, este posterioara intamplarilor relatate in retul Cartii I.
Chiar daca este vorba de un roman modern, in incipit sunt fixate cu precizie realista
coordonatele spatio-temporale:
In primavara anului 1926, ca sublocotenet
proaspat, intaia data concentrate, luasem parte, cu un regiment de infanterie din
capital, la fortificarea vaii Prahovei, intre Busteni si Predeal.
Protagonistul si, in acelasi timp naratorul intamplarilor din roman, Stefan Gheorghidiu,
este concentrate pe Valea Prahovei si in asteptarea intrarii Romaniei in Primul Razboi

Mondial. El asista la popota ofiterilor la o discutie despre dragoste si fidelitate, pornind de la

un fapt divers aflat din presa: un barbat care si-a ucis nevasta fidela a fost ahitat de tribunal.
Aceasta discutie declanseaza memoria afectiva a protagonistului, trezindu-I amintirile legate
de cei doi ani si jumatate de casnicie cu Ela. Episodul discutiei de la popota, adica un
eveniment exterior, declanseaza, intocmai ca la Proust, rememorarea unor intamplari sau
stari traite intr-un "timp pierdut", un timp psihologic
Ultimul capitol, intitulat Comunicat apocrif este ilustrativ pentru devenirea interioara a
protagonistului. Titlul acestui capitol poate fi interpretat in dublu sens: pe de o parte, se
refera la comunicatele contradictorii care sosesc de pe front, iar pe de alta parte, titlul
trimite, in maniera metaforica la scrisoarea anonima pe care o primeste protagonistul la
intoarcerea din razboi si in care I se dezvalui ca sotia il insala. Stefan nu mai verifica insa
autenticitatea acestei scrisori, pentru ca a oboist sa se mai indoiasca si sa mai caute
certitudini.
Ranit si spitalizat, Gheorghidiu revine acsa, la Bucuresti, dar se simte detasat de tot ce il
legase de Ela. O priveste acum cu indiferenta cu care privesti un tablou si hotaraste sa o
paraseasca:

I-am scris ca ii las absolute tot ce e in casa, de la obiecte de pret la

carti... de la lucruri personale la amintiri. Adica tot trecutul.

Prin renuntare la "trecut",
adica atat la timpul trait, cat si la cel rememorat, Gheorghidiu se elibereaza de drama
erotica.
Romanul este scris la persoana intai, sub forma unei confesiuni a personajului principal,
Stefan Gheorghidiu, care traieste doua experiente fundamentale: iubirea si razboiul.
Naratiunea la persoana intai, cu focalizare exclusiv interna presupune existenta unui
narator implicat. Punctul de vedere unic si subiectiv al personajului-narator, care mediaza
intre cititor si celelalte personaje, il determina pe cititor sa cunoasca despre ele atat cat stie
si personajul principal. Insa situarea eului narativ in central povestirii confera autenticitate,
iar faptele si personajele sunt prezentate ca evenimente interioare, interpretate, analizate.
Romanul este alcatuit din doua parti si treisprezece capitole cu titluri suggestive.
Actiunea romanului se petrece atat in mediul citadin, cat si pe front, si cuprinde
evenimente traite de protagonist cuaproximativ doi ani si jumatate inainte de 1916, anul
intrarii Romaniei in razboi, cat si din timpul desfasurarii acestuia. Insa timpul si spatial sunt
reunite intr-un prezent al trairilor si framantarilor interioare, in confesiunea personajuluinarator.
Spre deosebire de romanele traditionale in care conflictul se desfasura la nivel exterior
intre diverse personaje, in romanul lui Camil Petrescu, conflictul este interior si se produce
in constinta personajului narrator, Stefan Gheorghidiu, care traieste stari si sentimente
contradictorii in ceea ce o priveste pe sotia sa, Ela. Acest conflict interior este generat de
raporturile pe car eprotagonistul le are cu realitatea inconjuratoare. Gheorghidiu traieste cu
iluzia ca s-a izolat de realitatea inconjuratoare, insa tocmai aceasta realitate in care nu vrea
sa se implice va produce destramarea cuplului. Implicarea Elei in lumea mondena pe care
eroul o dispretuieste si fata de care tine sa se detaseze reprezinta principalul motiv al
rupturii dintre Stefan si Ela. Asadar conflictul interior trait de protagonist se produce din
cauza discrepantei dintre aspiratiile lui Gheorghidiu si realitatea lumii inconjuratoare.
Conflictul exterior pune in evidenta relatia personajului cu societatea, accentuand
acelasi orgoliu al respingerii si plasandu-l in categoria inadaptatilor social.
Personajul-narator Stefan Gherghidiu reprezinta tipul intelectualului lucid, inadaptatul
superior, care traieste drama indragostitului de absolute. Filozof, el are impresia ca s-a izolat
de lumea esterioara, insa in realitate, evenimentele exterioare sunt filtrate prin constiinta sa.
Gandurile si sentimentele celorlalte personaje nu pot fi cunoscute de cititor, decat in masura
in care se reflecta in aceasta constiint. In acest sens, Ela, personajul feminin al romanului
este creatia integrala a mintii personajului masculin, prin faptul ca tot comportamentul ei
este mediat de viziunea lui Stefan. De aceea, cititorul nu se poate pronunta asupra fidelitatii
ei si nici nu poate decide daca e mai de graba superficiala, decat spiritualaa.

Pe parcursul intregului roman, Ela ramane un mister pentru cititor, deoarece ea este
prezentata numai prin intermediul impresiilor lui Stefan. Relatia dintre cei doi soti se
bazeaza pe orgoliu, atat in construirea, cat si in destramarea ei. Stefan incepe sa tina la
Ela din orgoliul de a fi iubit, gelozia lui se produce din acelasi motiv, iar orgoliul ii impiedica
pe amandoi sa se impace. Ea il iubeste atata timp cat e mandra de valoarea lui intelectuala
in lumea lor de studenti saraci si se departeaza cand, in noul ei cerc, sotul nu-i mai trezeste
admiratia.
Prin introspectie si monolog interior, tehnici ale analizei psihologice, Stefan analizeaza
cu luciditate, alternand sau interferand, aspect ale planului interior, din fluxul constiintei si ale
planului esterior.
Dintre modalitatile de caracterizare a personajului, portretul lui Gheroghidiu este realizat
mai ales prin caracterizare indirecta, care se desprinde din fapte, ganduri, limbaj, gesturi,
atitudini si relatiile cu celelalte personaje. La aceasta se adauga autocaracterizarea, dar si
procedee specific romanului psihologic modern: autoanaliza lucida, introspectia, monologul
interior, fluxul constiintei.
Caracterizarea directa a lui Gheorghidiu facuta de catre celelalte personaje este
realizata prin replici scurte, precum aceea pe care i-o adreseaza Ela lui Stefan cand sotul ii
reproseaza comportamentul ei din timpul excursiei de la Odobesti (

Esti de o

sensibilitate imposibila ).
Celelalte personaje sunt caracterizate in mod direct de catre personajul-narrator. In acest
sens, Ela este personajul feminin misterios, prin faptul ca tot comportamentul ei este mediat
de viziunea lui Stefan.
Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi este un roman modern, psihologic,
avand drept caracteristici: unicitatea perspective narative, timpul prezent si subiectiv,
memoria afectiva, naratiunea la persoana I, autenticitatea trairii si stilul anticalofil.

Relatia dintre doua personaje

Proza romanelor lui Camil Petrescu a produs un efect de modernizare a ntregului

roman romnesc interbelic, n sensul n care, Camil Petrescu, a promovat o literatur a
subiectivitii i a autenticitii de inspiraie francez. Astfel, se realizeaz n interbelic mult
rvnita sincronizare a literaturii romne, cu literatura european a momentului. Ultima
noapte de dragoste, ntia noapte de rzboi este romanul unui spirit care ncearc s se
defineasc prin raportare la dou experiene capitale: iubirea i rzboiul.
Experiena iubirii este actualizat prin rememorarea relaiei lui tefan Gheorghidiu cu
Ela. Discutnd relaiile dintre cele dou personaje, spunem c un prim element al textului
narativ, semnificativ, este conflictul.
Spre deosebire de romanele tradiionale, n care conflictul este exterior, n romanul lui
Camil Petrescu, apare conflictul interior, din contiina lui tefan Gheorghidiu, personajnarator, care triete stri i sentimente contradictorii fa de soia sa, Ela. Acest conflict
interior este generat de raporturile pe care protagonistul le are cu realitatea nconjurtoare.
Principalul motiv al rupturii dintre tefan i soia sa este implicarea Elei n lumea monden,
pe care eroul o dispreuiete. Aadar, conflictul interior se produce din cauza diferenei
dintre aspiraiile lui Gheorghidiu i realitatea lumii nconjurtoare.
Personajul-narator, tefan Gheorghidiu, este caracterizat n mod indirect, prin aciunile
sale i prin relaia cu Ela. El reprezint tipul intelectualului lucid, inadaptatul superior. Filosof,
el are impresia c s-a izolat de lumea exterioar, ns, n realitate, evenimentele exterioare
sunt filtrate prin contiina sa. Gndurile i sentimentele celorlalte personaje nu pot fi
cunoscute de cititor dect n msura n care se reflect n aceast contiin. Astfel, Ela,
personajul feminin al romanului, este prezentat doar din perspectiva lui Gheorghidiu. De
aceea cititorul nu se poate pronuna asupra fidelitii ei i nici nu poate opine dac e mai
degrab superficial dect spiritual: Nu Ela se schimb (poate doar superficial, dndu-i
arma pe fa, cum se spune, abia dup cstorie), ci felul n care o vede tefan (Nicolae
Manolescu, Arca lui Noe).
De asemenea, actiunea este relevant n prezentarea relaiilor dintre tefan
Gheorghidiu i Ela. Implicarea Elei n discuiile despre motenirea pe care acesta a primit-o
de la unchiul su l surprinde n mod dureros pe tefan, pentru c, aa cum mrturisete, ar
fi vrut ca Ela s fie: mereu feminin, deasupra discuiilor acestea vulgare, plpnd i
avnd nevoie s fie protejat, nu s intervin att de energic interesat. Dup excursia la
Odobeti, iubirea ce prea pn atunci indestructibil ncepe s fie serios pus la ndoial,
mai ales de ctre tefan. Micile incidente, gesturile fr importan, privirile pe care Ela le
schimb cu domnul G. se amplific n contiina protagonistului: Toat suferina asta
monstruoas mi venea din nimic. Nevoia de absolute l determin s-i analizeze cu
luciditate strile i s-i exagereze suferina. Ela consider c sensibilitatea imposibil a lui
tefan este aceea care amplific nenelegerile dintre ei. Astfel, relaia lor devine o
succesiune de separri i mpcri.
n ceea ce privete statutul celor dou personaje, din punct de vedere social, tefan
Gheorghidiu este, la nceput, un student srac la Filosofie, cstorit din dragoste i orgoliu
cu Ela, o student frumoas,  orfan, crescut de o mtu. Devine bogat peste
noapte, printr-o motenire lsat de unchiul su, Tache, iar apoi este sublocotenent n
armata romn, n timpul Primului Rzboi Mondial. ns, n mod constant, rmne un spirit
introvertit, nelinitit, lucid i polemic, halucinant ca toi eroii camilpetrescieni care au vzut
idei. Spiritual, ironic, hipersensibil, inadaptatul superior Gheorghidiu este un psiholog al
dragostei, i luciditatea i preciziunea analizei lui se nrudesc cu al marilor moraliti al
literaturii franceze (Perpessicius). Ela, student la Litere, tnr cochet, considerat cea

mai frumoas i cea mai popular student de la Universitate, este aceea care se
ndrgostete mai nti de tefan. Gheorghidiu triete n lumea ideilor, a crilor i are
impresia c s-a izolat de realitatea material imediat. ns tocmai aceast realitate
imediat produce destrmarea cuplului pe care el l formeaz cu Ela. Pn n momentul n
care Gheorghidiu primete motenirea de la unchiul su, cuplul triete n condiii modeste,
dar n armonie.
Pentru c soia sa tinde s se integreze tot mai pregnant n lumea monden,
Gheorghidiu consider c singurele sentimente i senzaii autentice sunt cele filtrate
raional, cci, afirm protagonistul, singura existen real e aceea a contiinei, iar n
afar de contiin, totul e bestialitate. Excesul de luciditate l determin pe erou s
analizeze pn i momentele de maxim intimitate. De exemplu, venit n permisie la
Cmpulung, tefan nu e capabil s se bucure nici mcar de voluptatea unei nopi alturi de
Ela.Un gest absolut mrunt ca aprinderea unei igri l mblonvete pe brbat: n-aveam
nicio dovad c m neal, dar aveam acum certitudinea c acest gest vine dintr-o
deprindere de a poza goal, de a face impresie, de care ea nu-i mai d seama, i care
era revelator pentru ceea ce nu tiam eu.
n opinia mea, cele dou teme ale romanului, rzboiul i iubirea, constitue dou
experiene decisive pentru devenirea personajului-narator. Suferina lui tefan este lucid n
detaliile analizei, iar orgoliul este profund. Astfel, n final, dup traversarea dramei colective
a rzboiului, pasiunea devoratoare  i iubirea pentru Ela sunt nlocuite cu indiferen
rece. Se produce astfel drama constatrii distanei dintre iluzie i realitate, dintre ideal i
banalitate.