Sunteți pe pagina 1din 25

TURISM CULTURAL ÎN CENTRE ISTORICE URBANE DE DIMENSIUNI MICI ŞI MEDII

- DIRECŢII DE ACŢIUNE ARHITECTURAL URBANISTICE - STUDII DE CAZ DIN ROMÂNIA

VOLUMUL I (I din II) 1

I. ASPECTE RELEVANTE ALE TURISMUL CULTURAL

I.1. Apariţia şi evoluţia turismului în timp I.1.1. Scurtă incursiune în istoria turismului I.1.2. De la turismul de masă la turismul cultural

I.2. Tipuri şi forme de turism – trăsături, interferenţe, tendinţe I.2.1. Tipuri şi forme de turism I.2.2. Tipuri alternative de turism – interconexiuni I.2.3. Piaţa turistică internaţională: evoluţie si tendinţe

I.3. Apariţia şi evoluţia turismului cultural I.3.1. Incursiune în apariţia şi motivaţia turismului cultural I.3.2. Creşterea producţiei culturale I.3.3. Convergenţa turismului şi a culturii

I.4. Turismul cultural (urban) - definiţii şi clasificări I.4.1. O încercare de definire a turismului cultural I.4.2. Clasificarea definiţiilor turismului cultural I.4.3. Definirea turismului cultural urban I.4.4. Tipuri de oraşe pentru turismul cultural urban I.4.5. Turismul cultural urban: o piaţă în creştere I.4.6. Natura schimbătoare a turismului cultural I.4.7. Evenimentul de capitală culturală europeană

I.5. Profilul turistului cultural I.5.1. Statistici asupra turismului cultural I.5.2. Contextul social al turismului cultural I.5.3. Tipologia turistului cultural

I.6. Impactul turismului cultural I.6.1. Impactul economic al turismului cultural I.6.2. Impactul turismului cultural asupra culturii I.6.3. Cosmetizarea culturilor

I.7. Turismul în România I.7.1. Apariţia şi evoluţia turismului românesc I.7.2. Potenţialul turistic în România I.7.3. Tipuri şi forme de turism în România I.7.4. Impactul integrării României în Uniunea Europeană asupra turismului I.7.5. Tendinţe ale dezvoltării turismului românesc

1 Aspecte relevante din literatura de specialitate, concepte esenţiale, sinteze şi concluzii la studiile de caz analizate în detaliu în volumul de anexe.

II.

POTENŢIALUL TURISTIC ÎN CENTRE ISTORICE URBANE

II.1. Literatura de specialitate: investigaţii şi impact II.1.1.Bunurile de patrimoniu tangibile II.1.2. Produse de turism cultural II.1.3. Evaluarea potenţialului turistic

II.2. Metodologia de evaluare a potenţialului turistic la o destinaţie de patrimoniu cultural II.2.1. Modelul competitivităţii unei destinaţii de turism II.2.2. Modelul matricei de potenţial turistic II.2.3. Fişă tip de indicatori de turism de patrimoniu cultural II.2.4. Adaptarea şi contribuţia la metoda matricei de potenţial

II.3. Studii de caz: centre istorice urbane II.3.1. Noţiunea de centru istoric urban II.3.2 Elemente de atracţie turistică în centre istorice urbane II.3.3. Date statistice cu privire la activitatea turistică din centre istorice urbane din România II.3.4. Clasificarea oraşelor istorice din România II.3.5. Sinteze studii de caz - centre istorice urbane din România II.3.6. Concluzii asupra potenţialului turistic în centre istorice urbane mici şi medii din România

III. CAPACITATEA DE ABSORBŢIE A DEZVOLTĂRII TURISTICE ÎN CENTRE ISTORICE URBANE

III.1. Literatura de specialitate: direcţii şi influenţe III.1.1. Aspecte legate de componenta urbanistică III.1.1.1. Organizarea traficului urban III.1.1.2. Spaţii şi trasee pietonale III.1.2. Aspecte legate de componenta estetică III.1.2.1. Intervenţii asupra structurii urbane III.1.2.2. Intervenţii de arhitectură în mediul protejat urban III.1.3 Aspecte legate de componenta socială III.1.3.1. Restructurarea funcţională în centre istorice III.1.3.2. Modelul oraşului turistic–istoric III.1.3.3. Infrastructura turistică

III.2. Model de analiză pentru evaluarea capacităţii de absorbţie a dezvoltării turistice în centre istorice urbane III.2.1. Starea de conservare a centrului istoric III.2.2. Legătura centrului istoric cu restul oraşului III.2.3. Elemente proxime centrului istoric (zona de protecţie) III.2.4. Traficul urban în centrul istoric III.2.5. Integrarea funcţiilor turistice III.2.6. Imaginea urbană istorică III.2.7. Elemente de detaliu arhitectural-urbanistice

III.3. Studii de caz: centre istorice urbane din Transilvania – comparativ cu centre istorice din sud-estul Europei

III.3.1. Regiunea Transilvaniei în România şi context European III.3.2. Sinteze studii de caz – centre istorice urbane

III.3.2.1.a. Oraşul istoric Petrovaradin (Serbia) III.3.2.1.b. Oraşul istoric Alba Iulia III.3.2.2.a. Oraşul istoric Novi Sad (Serbia) III.3.2.2.b. Oraşul istoric Baia Mare III.3.2.3.a. Oraşul istoric Pécs (Ungaria) III.3.2.3.b. Oraşul istoric Sibiu III.3.2.4.a. Oraşul istoric Sümeg (Ungaria) III.3.2.4.b. Oraşul istoric Cisnădie

VOLUMUL II (II din II) 2 – VOLUM ANEXE FIŞE DE STUDII

EVALUAREA POTENŢIALULUI TURISTIC - FIŞE STUDII DE CAZ (anexe aferente capitolului II din volumul I)

- ZONA TRANSILVANIEI:

- Oraşul istoric Alba Iulia

- Oraşul istoric Baia Mare

- Oraşul istoric Sibiu

- Oraşul istoric Cisnădie

- Oraşul istoric Sălişte

- ZONA MOLDOVEI:

- Oraşul istoric Botoşani

- Oraşul istoric Suceava

- ZONA BANAT-MUNTENIA:

- Oraşul istoric Câmpulung Muscel

- Oraşul istoric Drobeta Turnu Severin

- ZONA DOBROGEI:

- Oraşul istoric Sulina

EVALUAREA CAPACITĂŢII DE ABSORBŢIE A INFRASTRUCTURII TURISTICE - FIŞE STUDII DE CAZ (anexe aferente capitolului III din volumul I)

- ZONA TRANSILVANIEI:

- Oraşul istoric Alba Iulia

- Oraşul istoric Baia Mare

- Oraşul istoric Sibiu

- Oraşul istoric Cisnădie

2 Analiza detaliată a centrelor istorice de la studiile de caz, ca bază pentru sintezele, analizele şi concluziile din volumul principal.

REZUMATUL LUCRĂRII DE DOCTORAT

Subiectul lucrării de doctorat s-a concentrat pe studiul Turismului cultural în centre istorice urbane de dimensiuni mici şi medii, obiectivul principal al acestui demers fiind propunerea unor direcţii de intervenţie arhitectural-urbanistică în dezvoltarea turistică a centrelor istorice urbane, cu aplicabilitate pentru studii de caz de pe tot teritoriul României. Turismul şi patrimoniul cultural stau la baza a două domenii majore, de sine stătătoare, puternic dezvoltate şi complexe, aflate totodată într-o continuă schimbare datorită evoluţiei conceptelor care le guvernează. Adesea aceste domenii acţionează în paralel, urmându-şi fiecare propriul drum, deşi interferează pe anumite paliere prin prezenţa unor elemente comune, precum valorile de patrimoniu care la un moment dat devin atracţii pentru turism. Apar astfel zone de confluenţă, unde turismul se bazează pe, şi descoperă valorile de patrimoniu, iar patrimoniul este valorificat prin vizitarea turiştilor. Motivaţia cercetării prezentate în această lucrare se găseşte în aspectele contradictorii care apar în relaţia dintre dezvoltarea turismului cultural (mai precis dezvoltarea infrastructurii turistice specifice) şi valoarea obiectivelor de patrimoniu (mai precis trăsăturile lor specifice demne de a fi conservate). În acest context, scopul acestei cercetări se concentrează pe conturarea şi identificarea intervenţiilor arhitectural-urbanistice efectuate în scop turistic, astfel încât acestea să nu afecteze valorile de patrimoniu, cu exemplificare pentru ansamblurile de centre istorice urbane de dimensiuni mici şi medii. Astfel, pe parcursul lucrării s- a propus o metodologie de lucru pentru determinarea direcţiilor de intervenţie în dezvoltarea turistică în centre istorice urbane din perspectiva durabilităţii. În primul rând, a fost preluat şi adaptat pentru centre istorice urbane modelul matricei de potenţial turistic dezvoltat de către McKercher şi du Cros - ca primă fază în conturarea nivelului de turism latent la o destinaţie culturală. Aplicarea şi dezvoltarea acestui model, bazat pe aprecierea relaţiei de ponderare între atracţia de piaţă şi capacitatea de absorbţie a intervenţiilor turistice într-o destinaţie de patrimoniu, este urmată de propunerea concretă a unei metodologii de lucru în vederea integrării intervenţiilor arhitectural-urbanistice necesare dezvoltării unei infrastructuri turistice în centre istorice urbane, pe baza evaluării capacităţii de absorbţie a centrului istoric la dezvoltarea turismului. În contextul anterior conturat, lucrarea prezentă aduce o serie de contribuţii la problematica dialogului între turism şi patrimoniu, atenţia concentrându-se mai ales asupra aspectelor arhitectural-urbanistice în centre istorice urbane. În acelaşi timp, amploarea şi complexitatea studiilor de caz alese contribuie nemijlocit la aprofundarea cercetării în această direcţie de studiu, oferind o bază pentru intervenţii practice în domeniu.

***

Prezenta lucrare de doctorat este alcătuită din două volume. Primul volum cuprinde aspecte relevante din domeniul patrimoniului de arhitectură şi al turismului cultural, trecând în revistă principalele aspecte tratate în literatura de specialitate, discutând conceptele esenţiale şi metodele de studiu propuse, şi prezentând sinteze şi concluzii ale unui număr de studii de caz, alese dintre centrele istorice urbane mici şi medii din România. Primul volum curpinde trei părţi, cu privire la caracteristici esenţiale ale turismului cultural în capitolul 1, potenţialul turistic în centre istorice urbane în capitolul 2 - cu o investigare a literaturii de specialitate, preluarea, adaptarea şi îmbunătăţirea unui model de evaluare a potenţialului turistic, testat pe centre istorice urbane româneşti de dimensiuni mici şi medii şi, în ultimul capitol, 3, capacitatea de absorbţie a dezvoltării turistice în centre istorice urbane - cu o investigare a literaturii de specialitate şi propunerea unui model de evaluare a capacităţii de absorbţie în centre istorice urbane, aplicat la studii de caz din Transilvania, comparativ cu studii de caz sud-est europene. Al doilea volum al lucrării cuprinde anexe, concretizate prin fişe de studiu care prezintă detaliat cazurile centrelor istorice urbane studiate, care formează baza pentru sintezele, analizele şi concluziile din primul volum al lucrării.

În Capitolul I, cercetarea se axează în primul rând pe prezentarea caracteristicilor esenţiale ale turismului (şi ale turismului cultural), cu accent asupra acelor aspecte care au impact asupra valorilor de patrimoniu cultural. Fiind vorba despre un subiect puţin considerat în legătură cu oraşele istorice româneşti, subiect care tratează atât aspecte de arhitectură şi urbanism, cât şi aspecte legate de turism, necesitând astfel o abordare pluridisciplinară, a apărut necesară încă de la început efectuarea unei examinări detaliate în sfera turismului, pentru a vedea cum a apărut şi a evoluat turismul, cu ce anume se ocupă turismul, ce fel de forme şi tipuri de turism există, dacă şi cum interferează acestea între ele, ce înseamnă turismul cultural şi turistul cultural, ce fel de impact are turismul asupra resurselor folosite (inclusiv asupra patrimoniului arhitectural), şi, nu în ultimul rând, situaţia prezentă din România, ca necesitate a investigaţiei subiectului şi în ţara noastră. Argumentarea prezenţei arhitecturale în turism apare încă din 1856, când John Ruskin oferă în mod indirect un răspuns la întrebarea referitoare la relaţia dintre arhitectură şi turism, menţionând că: „Arhitectura este arta care aşează şi împodobeşte edificiile ridicate de om pentru orice fel de utilizare, astfel încât perceperea lor să contribuie la sănătatea sa mintală, puterea şi plăcerea sa”, 3 având astfel tranziţia de la arhitectură către domeniul turismului, incluzând plăcerea, detaşarea şi relaxarea aduse de către actul călătoriei. Diferite forme de călătorie au existat încă din cele mai vechi timpuri, chiar şi pentru plăcere, relaxare şi cunoaştere, fenomenul turistic, aşa cum este cunoscut în prezent, având o expansiune explozivă ca efect al revoluţiei industriale, cu impact asupra tehnologiei şi dezvoltării industriei transporturilor. Diferite forme şi tipuri de turism au dat dovadă de mare varietate şi diversitate pe parcursul timpului, acestea fiind de altfel interconectate între ele: în acest context, turismul cultural interferează cu turismul de agrement (sub aspect distractiv, dar şi educativ), cu turismul de afaceri sau cu tipuri noi de turism care implică protejarea resurselor culturale (de ex. ecoturism), dar şi cu turismul de pelerinaj, agroturismul şi turismul de odihnă şi recreere. Cum a apărut însă turismul cultural, aşa cum este fenomenul cunoscut în prezent ? Turismul cultural a apărut şi s-a dezvoltat iniţial ca un panaceu la efectele nedorite ale turismului de masă, prin transformarea culturii în atracţie turistică, deşi în timp a adus propriile sale probleme, de care se ocupă astăzi nenumărate studii în domeniu, printre care şi lucrarea de faţă. Referitor la definirea turismului cultural, considerând multitudinea de definiţii propuse, împărţite pe categorii şi nu numai, apare oportună crearea sau alegerea unei definiţii care să servească scopului lucrării de faţă, aşa cum nenumărate asociaţii şi organizaţii de profil şi-au elaborat propriile definiţii de lucru, pornind de la conceptul general al turismului cultural. Se remarcă însă definiţia particulară pe care o dă ICOMOS în 1976 în special cu privire la monumente şi situri, acestea fiind menţionate ca resursă culturală de sine stătătoare printre multe altele. În acelaşi timp, se observă accentul care cade pe eforturile de întreţinere şi protecţie ale monumentelor şi siturilor istorice în scopul valorificării turistice, după cum se poate vedea:

Turismul cultural este acea formă de turism al cărui scop este, printre multe altele, descoperirea de monumente şi situri. Turismul cultural exercită asupra acestora din urmă un efect pozitiv, în măsura în care şi contribuie, pentru a-şi satisface propriile interese, la întreţinerea şi protecţia acestora. Datorită beneficiilor socio-culturale şi economice pe care le oferă populaţiilor implicate, această formă de turism justifică de fapt eforturile de întreţinere şi de protecţie pe care comunitatea umană le pretinde” (Carta Turism Cultural, ICOMOS, 1976). Astfel, definirea turismului cultural a fost acceptată pentru studiu ca formă de turism care implică şi descoperirea de monumente şi situri, asupra cărora exercită un efect pozitiv, contribuind pentru propriile interese la întreţinerea şi protecţia acestora. Definiţia turismului cultural oferită de către ICOMOS întruneşte toate elementele existente în relaţia dintre turism – patrimoniu construit (monumente şi situri) – conservarea şi protejarea acestora (întreţinere şi protecţie). În acest context, apare firesc a considera potrivită pentru studiul de faţă această

3 John, Ruskin, The seven lamps of architecture, John Wiley & Son, New York, 1865, p. 7: “Architecture is the art which so disposes and adorns the edifices raised by man for whatsoever use, that the sight of them contribute to his mental health, power and pleasure.”

definiţie pentru turism cultural, având în vedere că include în discuţie cei trei piloni ai actualei cercetări: turism, patrimoniu construit, conservare şi protecţie. În urma analizei unor aspecte care ţin de natura şi situaţia practicanţilor de turism cultural (şi nu numai), se poate completa tabloul aferent turismului cultural prin intermediul introspecţiei asupra tipurilor de turişti care frecventează atracţii culturale. Referitor la profilul turistului cultural, în general acesta se recunoaşte ca fiind o persoană elevată, cu un nivel de educaţie şi de venit relativ înalt, adesea cu ocupaţii în domenii culturale (sau cel puţin conexe). În timp însă, tipologia turistului cultural reflectă diferite niveluri de implicare în consumul cultural, în funcţie de motivaţia personală. În acest context, dezvoltarea turismului cultural capătă noi coordonate,

exitând o legătură nemijlocită între natura vizitatorilor şi amploarea fenomenului turistic la o destinaţie de patrimoniu cultural. În continuare, dintre aspectele esenţiale referitoare la turismul cultural, se remarcă punctul nevralgic din sfera impactului dezvoltării turismului. Impactul economic al dezvoltării turismului cultural se prezintă versus impactul fenomenului turistic asupra culturii, cu accent pe procesul de cosmetizare al culturii ca necesitate în consumul acesteia de către turişti, cu efect ulterior şi asupra autenticităţii. Ca impact al turismului cultural, este evidentă importanţa turismului (şi rolul său pozitiv) ca pârghie economică potenţială în dezvoltarea şi planificarea unei destinaţii de patrimoniu cultural, prin profitul financiar obţinut. In acelaşi timp însă, impactul fenomenului turistic asupra culturii nu este întotdeauna benefic. Având în vedere ponderea deosebită pe care o are cultura în această discuţie, formând baza pentru subiectul turismului cultural, un accent aparte

şi o detaliere implicită cade asupra impactului socio-cultural, cu precădere asupra problemelor

autenticităţii şi ale comercializării (turistificării) culturii şi relaţia sa cu turismul cultural. Transformarea bunurilor culturale în produse culturale cosmetizate, amenajate cât mai atrăgător pentru consumul de către turişti, este un proces prin care cultura poate suferi transformări importante, conturându-se adesea o zonă de divergenţă între cele două domenii. Acest aspect contradictoriu, care în unele situaţii afectează bunurile de patrimoniu care formează chiar atracţiile majore - baza activităţii turistice, a declanşat de fapt obiectivul prezentei cercetări şi anume găsirea modalităţii celei mai potrivite de conciliere între intervenţiile survenite în urma

dezvoltării turismului şi valorificarea durabilă a patrimoniului cultural. O justificare se găseşte şi

în

faptul că scopul nu este ca patrimoniul să fie păstrat îngheţat într-o anumită fază, ca un muzeu,

ci

ca transformările să fie lăsate să se abată asupra sa fără a-i afecta însă trăsăturile de valoare. La

reproşurile aduse impactului negativ al turismului asupra obiectivelor de patrimoniu, s-a punctat

la

un moment dat faptul că asupra acestora s-au abătut în timp nenumărate catastrofe, şi războaie,

şi

cutremure, şi inundaţii, şi în ciuda caracterului lor negativ, fiecare a lăsat o amprentă pozitivă,

foarte admirată în prezent. În acest sens, de ce să nu poată fi privit şi turismul în acest fel, ca un fenomen care este specific epocii şi este firesc să se întâmple, încercând binenţeles ca dezvoltarea

sa să nu afecteze tocmai valorile de patrimoniu. Un ultim aspect cu privire la domeniul turismului face referire la dezvoltarea sa în România. Existenţa turismului în teritoriul românesc are o bogată tradiţie şi înainte de revoluţia din 1989 (de ex. turism montan, balnear, de litoral), dar integrarea în Uniunea Europeană a determinat susţinerea turismului ca axă prioritară de dezvoltare prin Programul Operaţional Regional, implicând astfel restaurarea şi valorificarea durabilă a patrimoniului cultural ca domeniu subordonat procesului turistic. În acest sens, se poate remarca din seria de enumerări făcute atât pentru lucrările eligibile de intervenţie, cât şi pentru indicatorii urmăriţi pentru monitorizare şi evaluare, cum toate

aspectele care ţin de lucrările de restaurare sunt subordonate turismului, fără a exista o direcţie de acţiune care să evaluaze în prealabil dacă acest turism are exclusiv un efect benefic asupra patrimoniului, sau poate avea în unele situaţii şi aspecte negative care afectează chiar valorile de patrimoniu (teoretic, tocmai acele valori care atrag turiştii, dar care riscă să fie distruse prin turism). Aceste constatări confirmă faptul că ceea ce se întâmplă în prezent în România, porneşte,

în mod atipic, de la dezvoltarea durabilă şi promovarea turismului, care la un moment dat, printre

domeniile de intervenţie cuprinde şi restaurarea şi valorificarea (ce-i drept durabilă !) a patrimoniului cultural. În momentul subordonării acestei activităţi turismului, accentul cade

asupra modalităţilor de a atrage turiştii cât mai repede şi uşor (după cum indicatorii şi obiectivele sugerate dovedesc), existând riscul de a fi ignorate exact acele valori culturale care constituie principalele surse de atracţie, dar care dintr-o înţelegere deficitară pot fi valorificate necorespunzător, uneori chiar distruse definitiv. Această direcţie de intervenţie, cu privire la modalităţile de restaurare şi valorificarea durabilă a patrimoniului cultural, cât şi crearea/ modernizarea infrastructurilor conexe va face subiectul cercetării în lucrarea de faţă, în ideea de a aduce restaurarea şi valorificarea patrimoniului cultural în prim plan, ca domeniu de sine stătător, şi nicidecum subordonat turismului, propunându-se pe parcursul lucrării o abordare care să pornească de la identificarea valorilor culturale ale patrimoniului şi modalităţile de integrare a dimensiunii turistice în cadrul restaurării de monumente. Având ca argument situaţia actuală din România, cu privire la restaurarea şi valorificarea patrimoniului cultural prin prisma turismului, pe parcursul cercetării care urmează, se va propune mai întâi o modalitate de evaluare cât mai reală a potenţialului turistic de la o destinaţie de patrimoniu cultural, în ideea de a oferi un instrument de lucru echilibrat pentru amploarea intervenţiilor turistice şi şansa ca acestea să fie benefice destinaţiei respective. În completare, continuarea cercetării se va concentra pe intervenţiile efective întreprinse asupra patrimoniului cultural, în ideea în care deja s-a stabilit necesitatea, natura şi amploarea intervenţiei în urma evaluării potenţialului turistic, propunându-se o metodă de stabilire a capacităţii de absorbţie a patrimoniului cultural aflat tocmai în faţa a ceea ce direcţiile de intervenţie ale Programului Operaţional Regional sugerează prin crearea/ modernizarea infrastructurilor conexe.

***

În Capitol al II-lea este cercetat potenţialul turistic al centrelor istorice urbane, fiind făcută mai întâi o trecere în revistă a unor rezultate importante din literatura de specialitate. Noţiunea de potenţial turistic rezultă a fi una foarte complexă, cuprinzând o serie de aspecte relevante de luat în considerare. Totuşi, adesea evaluarea potenţialului turistic este percepută, în practică, drept nu mai mult decât întocmirea unei baze de date cu privire la obiectivele turistice de vizitat şi includerea lor în promovarea turistică, presupunându-se, în mod eronat, că acest demers este suficient pentru a constitui suportul de lucru în operaţiunile de integrare a dimensiunii turistice în cadrul gestionării patrimoniului cultural. În mod similar, adesea este ignorată fragilitatea resurselor culturale care constituie tocmai baza pentru turism, acestea fiind exploatate fără a se stabili o limită, un prag peste care să nu se mai intervină, în scopul de a nu afecta elementele de valoare care atrag de fapt turiştii. Examinând literatura de specialitate, s-a considerat că o metodă adecvată direcţiei de studiu a acestei lucrări este modelul matricei de potenţial propus de către McKercher şi du Cros. 4 Modelul matricei de potenţial a lui McKercher şi du Cros 5 oferă un răspuns la frământările precedente legate de impactul turismului asupra destinaţiilor de patrimoniu cultural, fiind un prim act de ponderare în obţinerea unei stări de echilibru între dezvoltarea turismului şi managementul patrimoniului cultural. Pe lângă importanţa atracţiei de piaţă, acest model introduce în practica de specialitate noţiunea de capacitate de absorbţie în relaţie cu activitatea turistică a zonei şi a destinaţiei. Tradus şi adaptat din engleză, unde apare ca robusticity, capacitatea de absorbţie presupune auto-reglare, amortizare şi adaptare la noile condiţii existente până la un anumit nivel de permeabilitate maximă, după care intervine saturarea şi nu mai poate fi primit nimic în plus fără să se modifice trăsăturile specifice existente şi de valoare. Astfel, modelul matricei de potenţial cuprinde analiza a două aspecte principale: atractivitatea pentru turism a destinaţiei studiate (în cazul lucrării de faţă – a centrului istoric urban în ansamblul său) şi capacitatea de absorbţie (aşa cum a fost definită şi detaliată în cadrul lucrării). Ca urmare, aspecte referitoare la

4 Bob, McKercher şi Hilary, du Cros, Cultural Tourism: The partnership between tourism and cultural heritage, Routledge, New York and London, 2009, p. 185-195. 5 Ibidem.

atracţia turistică şi capacitatea de absorbţie vor fi analizate împreună, pentru a stabili ponderea fiecărui tip de activitate în dezvoltarea turismului. În continuare, se optează pentru preluarea, adaptarea şi îmbunătăţirea acestui model de evaluare al potenţialului turistic, model care este testat pentru cazul centrelor istorice urbane româneşti de dimensiuni mici şi medii. Ideea de bază a utilizării acestui model este aceea că reprezintă un prim pas extrem de important în evaluarea şi planificarea atât pentru dezvoltarea turistică, cât şi pentru gestionarea patrimoniului cultural, bazându-se pe o determinare realistă a potenţialului turistic. Acest lucru implică evaluarea simultană a necesităţilor turismului şi ale patrimoniului cultural, ca modalitate de găsire a echilibrului între cele două direcţii. Ca urmare, având în vedere faptul că o evaluare nerealistă şi sumară a potenţialului turistic încă de la început poate influenţa amploarea dezvoltării turismului într-o anumită destinaţie de patrimoniu cultural, acest demers apare ca primă fază necesară în dezvoltarea turistică la o destinaţie de patrimoniu cultural, formând baza pentru identificarea şi elaborarea direcţiilor de intervenţie în scop turistic la o asemenea destinaţie. Autorii modelului propun o fişă tip de investigare, preluată şi adaptată de către autoare pentru situaţia ansamblurilor de centre istorice urbane. Fişa cuprinde indicatori de evaluare care

fac referire atât la atracţia de piaţă şi infrastructura turistică, cât şi la semnificaţia culturală a patrimoniului şi capacitatea de absorbţie a destinaţiei în raport cu turismul. Pentru fiecare indicator a fost propusă evaluarea prin intermediul a şapte calificative, care variază de la

, şi până la foarte ridicat şi excepţional. În acest sens, pentru

inexistent, foarte redus,

exemplificare vor fi prezentate succint câteva aspecte în ceea ce priveşte cazul orăşelului istoric Sulina, situat în Delta Dunării, care are câteva particularităţi deosebite ce îi influenţează atât atracţia de piaţă, cât şi capacitatea de absorbţie.

atracţia de piaţă, cât şi capacitatea de absorbţie. Fig. 1 – Sulina: zona sitului istoric protejat,

Fig. 1 – Sulina: zona sitului istoric protejat, cu marcarea monumentelor reprezentative

Spre exemplu, în fişa tip de investigare a potenţialului turistic, la atracţia de piaţă, o pondere importantă o are zona înconjurătoare (evaluată cu calificativul excepţional), dar şi accesibilitatea locaţiei, exclusiv pe apă (evaluată din acest motiv cu foarte redusă). În mod similar, la capacitatea de absorbţie, o pondere importantă o are fragilitatea şi starea de degradare a ansamblului, dar şi impactul dezvoltării turismului asupra patrimoniului construit şi, mai ales, asupra celui imaterial (evaluate cu calificativul ”foarte redusă” în raport cu posibilitatea de a asimila diferite intervenţii).

Fig. 2, 3, 4 – Sulina: exemple de locuire tipică în zona sitului urban protejat

Fig. 2, 3, 4 – Sulina: exemple de locuire tipică în zona sitului urban protejat

Relaţia dintre cele două dimensiuni analizate (gestionarea patrimoniului şi dezvoltarea turismului) poate fi arătată în cadrul unei matrici, care face legătura între evaluarea atracţiei de piaţă raportată la capacitatea de absorbţie a destinaţiei, permiţând evaluarea fiecăreia dintre acestea ca fiind redusă, moderată sau ridicată.

dintre acestea ca fiind redusă, moderată sau ridicată. Fig. 5 – Modelul matricei de potenţial, propus

Fig. 5 – Modelul matricei de potenţial, propus de către McKercher şi du Cros 6

Rezultatele din fişa tip propusă de autorii modelului se însumează pentru fiecare dintre cele două aspecte analizate, apoi scorurile realizate se trec în matrice pe axele corespunzătoare, obţinându-se poziţia precisă prin intersectarea rezultatelor de pe orizontală (corespunzător atracţiei de piaţă) cu cele de pe verticală (corespunzător capacităţii de absorbţie). În funcţie de poziţionarea bunului analizat în această matrice, se pot propune în procesul de planificare ulterioară diferite tipuri de acţiuni de intervenţie, adecvate locaţiei analizate. Spre exemplu pentru un bun cultural cu atracţie turistică ridicată, dar capacitate de absorbţie redusă se recomandă dezvoltarea limitată a turismului, depăşirea unui anumit prag nefiind benefică în procesul de protejare al valorilor aferente resurselor culturale în curs de turistificare.

***

Modelul matricei de potenţial touristic, testat pentru cazul particular al centrelor istorice urbane, s-a dovedit eficient, mai ales prin introducerea interpretării grafice a distribuţiei calificativelor corespunzătoare factorilor-cheie şi interpretarea acestora în evaluarea potenţialului turistic. În ceea ce priveşte folosirea modelului matricei de potenţial pentru studii de caz de centre istorice urbane (privite în ansamblu, aşa cum apar figurate în Lista Monumentelor Istorice), s-au realizat următoarele:

---- a fost preluat, adaptat şi completat modelul matricei de potenţial, prin redefinirea parţială a factorilor cheie luaţi în considerare în fişa tip şi aplicarea lor pentru cazul particular al ansamblurilor de centre istorice urbane (situaţie nouă faţă de propunerea iniţială, axată pe evaluarea potenţialului turistic a diverse obiective singulare de patrimoniu cultural);

6 Ibidem.

---- pentru fiecare din cele două direcţii de analiză (atracţia de piaţă şi capacitatea de absorbţie) s-a introdus interpretarea grafică a distribuţiei calificativelor corespunzătoare factorilor cheie în evaluarea potenţialului turistic. Datorită acestui nou mod de interpretare, s-a propus o îmbunătăţire a reprezentării grafice a potenţialului turistic din modelul original al matricei:

potenţialul turistic nu mai este reprezentat punctual ca însumare a calificativelor de pe cele două axe ale matricei, ci pentru fiecare distribuţie a calificativelor acordate în cazul fiecăreia din cele două direcţii se determină centrul de greutate, precum şi gradul de grupare sau dispersare al calificativelor în jurul acestuia (dispoziţia difuză a unor factori cheie este reprezentată printr-o sferă de potenţial, în cadrul căreia potenţialul turistic real poate avea variaţii minore, acest nou mod de reprezentare fiind mult mai realist şi evocativ pentru fiecare caz în parte);

mult mai realist şi evocativ pentru fiecare caz în parte); Fig. 6 – Sinteza contribuţiilor personale

Fig. 6 – Sinteza contribuţiilor personale propuse pentru modelul matricei de potenţial

---- studiile de caz alese au fost selectate în urma analizei globale a tipurilor de centre istorice româneşti în funcţie de şapte criterii, şi anume: mărimea oraşelor, durata de viaţă, tipologia centrelor, gradul de conservare al centrului istoric, caracterul imaginii urbane, funcţiile actuale ale centrului istoric şi sisteme de aşezări existente în teritoriu. Astfel, a fost posibilă detectarea unor cazuri definitorii din mai multe puncte de vedere (geografic, istoric, structural, morfologic, arhitectural etc) şi care pun probleme variate în ceea ce priveşte relaţia cu dezvoltarea turismului. Ca urmare, studiile de caz alese au fost suficient de complexe, mai ales fiind vorba de centre istorice urbane de dimensiuni mici şi medii (pentru că acestea sunt cele mai sensibile la impactul intervenţiilor, un oraş mare este mult mai robust şi mai puţin expus), varietatea şi amploarea studiilor de caz fiind necesară ca suport în testarea pe cât mai multe situaţii a modelului matricei de potenţial propus spre adaptare şi completare.

Fig. 7 – Harta României: locaţia celor 10 studii de caz alese pentru detaliere -

Fig. 7 – Harta României: locaţia celor 10 studii de caz alese pentru detaliere

---- a fost astfel testată şi verificată metoda matricei de potenţial pentru zece studii de caz româneşti (centre istorice urbane de dimensiuni mici şi medii din Transilvania, Banat, Muntenia, Moldova şi Dobrogea – Alba Iulia, Sibiu, Cisnădie, Sălişte, Baia Mare, Suceava, Botoşani, Câmpulung Muscel, Drobeta Turnu Severin şi Sulina), fiind dovedită atât varietatea şi complexitatea situaţiilor în raport cu dezvoltarea turismului, cât şi viabilitatea modelului propus spre adaptare şi completare de către autoare;

---- în urma amplasării finale, prin suprapunere, a studiilor de caz în matricea de potenţial, a fost posibilă nu numai evaluarea potenţialului turistic aferent fiecărui centru istoric în parte, ci şi diferenţierea acestora în funcţie de potenţialul lor turistic. Astfel, pentru fiecare oraş în parte, în baza reprezentării grafice elaborate în matrice, s-au putut face interpretări şi recomandări privind direcţia de dezvoltare a turismului. Spre exemplu, în cazul oraşelului Sulina, datorită amplasamentului în cadrul rezervaţiei biosferei Delta Dunării, aflată în patrimoniul UNESCO, atracţia turistică a rezultat destul de mare, dar totuşi, datorită fragilităţii mediului înconjurător şi al destinaţiei însăşi, cu un bogat patrimoniu imaterial, se recomandă dezvoltarea limitată a turismului, cu activarea anumitor forme de turism care valorifică patrimoniul cultural existent, fără a-i distorsiona valoarea şi trăsăturile specifice, punându-se accent pe valorificarea condiţiilor existente de infrastructură turistică primară (ca parte a experienţei vizitatorului, corespunzătoare deja cunoscutului agroturism), şi nicidecum construirea de vile, pensiuni, hoteluri şi altele asemenea (corespunzătoare turismului urban);

Fig. 8 – Matricea de potenţial turistic: suprapunerea studiilor de caz - - - -

Fig. 8 – Matricea de potenţial turistic: suprapunerea studiilor de caz

---- analiza matricei rezultate prin suprapunerea reprezentării grafice a tuturor studiilor de caz a permis clasificarea oraşelor studiate în funcţie de importanţa relativă a celor două direcţii investigate: se obţin astfel diferite grupări de oraşe cu centre istorice în funcţie de potenţialul lor turistic, făcându-se interpretări şi recomandări în baza noii reprezentări grafice elaborate în matrice. Spre exemplu, oraşele studiate cu dimensiunile cele mai mici se remarcă printr-o fragilitate mai mare (capacitate de absorbţie mai redusă) faţă de o dezvoltare intensă a turismului, fiind necesară găsirea unor forme de turism alternativ în zonă. Exemple detaliate pentru câteva studii de caz, precum şi metoda îmbunătăţită, sunt prezentate în câteva publicaţii (I. Bucurescu, 2012, 2013, 2014);

---- metoda matricei de potenţial, împreună cu completările propuse, poate fi considerată un model important în activităţile de planificare a dezvoltării unor regiuni, fiind un instrument de lucru care poate să răspundă într-o manieră durabilă asupra cerinţelor conflictuale întâlnite în valorificarea turistică a patrimoniului;

---- chiar dacă acest model a fost iniţial propus pentru studiul diverselor obiective de patrimoniu cultural dintr-un loc (de ex. monumente, muzee, situri arheologice etc), analiza modelului pe o serie semnificativă de studii de caz a arătat că, cu un număr foarte mic de adaptări, poate fi preluat şi aplicat la analiza centrelor istorice.

***

În acest punct, apare oportună propunerea unui demers teoretic care să aibă menirea de a înlesni evaluarea capacităţii de absorbţie a unei locaţii de patrimoniu cultural la dezvoltarea turistică, combinând criterii de analiză atât din domeniul turismului, cât şi din domeniul reabilitării urbane. În continuarea demersului de la capitolul precedent, Capitolul al III-lea s-a ocupat de studiul mai aprofundat al uneia dintre axele din matricea de potenţial, şi anume problema capacităţii de absorbţie a dezvoltării turistice în centrele istorice urbane, întrucât, în acest caz, modul de integrare al dimensiunii turistice, precum şi intervenţiile urbane au un rol aparte, o atenţie deosebită fiind acordată componentelor arhitectural-urbanistice. Capitolul al III-lea începe, de asemenea, cu prezentarea unor abordări şi rezultate din literatura de specialitate şi continuă cu propunerea unui model de evaluare a capacităţii de absorbţie pentru centre istorice urbane, aplicat la studii de caz din Transilvania, comparativ cu câteva studii de caz sud-est europene. Literatura de specialitate a fost până în prezent orientată mai mult spre analiza şi critica unor cazuri particulare, mai ales exemple negative de intervenţii, şi mai puţin spre selectarea şi propunerea unui mod de tratare a principalelor probleme care se pun

în cazul valorificării turistice a oraşelor înzestrate cu un ansamblu de centru istoric. Astfel, pentru început, studiul a investigat principalele direcţii de acţiune cu privire la intervenţiile efectuate asupra patrimoniului arhitectural-urbanistic în scopul dezvoltării turismului (baza infrastructurii turistice şi tendinţele de dezvoltare ale acesteia) şi s-a avut în vedere mai ales modelul oraşului turistic-istoric după Ashworth şi Tunbridge, 7 privind structura oraşelor istorice, cu sublinierea importanţei diverselor zone turistice şi a modalităţilor de interacţiune dintre acestea. Modelul oraşului turistic-istoric după Ashworth şi Tunbridge 8 este relevant pentru înţelegerea tendinţei de dezvoltare, integrare şi extindere a funcţiunilor turistice în cadrul unui oraş istoric, cu principiile de formare a relaţiilor de interdependenţă aferente (modelul fiind bazat

pe studiul în oraşe medii). Astfel, în fundamentarea modelului de evaluare al capacităţii de absorbţie a dezvoltării turistice au putut fi preluate câteva idei: suprapunerea funcţiunilor turistice cu alte funcţiuni ale oraşului istoric (principalele dotări de infrastructură turistică fiind unităţile de cazare - exclusiv turistice şi cele mai importante, apoi alimentaţia şi comerţul cu de-amănuntul ca satisfăcând nevoile turiştilor, aspect care rezultă şi din statisticile efectuate); apoi într-un oraş istoric funcţiunile turistice apar şi în afara centrului istoric (dar în relaţie cu acesta prin existenţa unor axe de legătură) şi integrarea funcţiunilor turistice se face treptat, de la apariţia lor în proximitatea atracţiilor turistice primare, până la extinderea lor şi în afara centrului istoric, în proximitatea nucleelor turistice secundare şi posibil independente. Cu privire la modalitatea de abordare a direcţiei de lucru în evaluarea capacităţii de absorbţie a dezvoltării turistice a fost adusă în discuţie o nouă metodă pentru evaluarea nivelului admis al dezvoltării turistice la o destinaţie de patrimoniu cultural, cu aplicare directă în cazul de faţă pentru centre istorice urbane. Prin sintetizarea bibliografiei parcurse, au rezultat ca fiind relevante câteva aspecte în relaţia dintre reabilitarea de patrimoniu şi dezvoltarea turismului cultural, care au condus la propunerea unor criterii având aspecte comune pentru ambele domenii. Aceste criterii conţin în acelaşi timp probleme abordate în reabilitarea de monumente istorice, aspecte care influenţează dezvoltarea turismului la o destinaţie de patrimoniu cultural, precum şi aspecte care au impact asupra valorii culturale specifice monumentelor. Anume, criteriile propuse pentru analiză sunt: starea de conservare a centrului istoric, legătura centrului istoric cu restul oraşului, elemente proxime centrului istoric (zona de protecţie), traficul urban în centrul istoric, integrarea funcţiilor turistice, imaginea urbană istorică şi elemente de detaliu arhitectural- urbanistice. Criteriile propuse rămân o listă deschisă şi pot să apară şi alte aspecte relevante de la caz la caz, în vederea rafinării modelului propus (având intenţia ca acesta să poată fi testat în viitor nu numai pentru centre istorice urbane de dimensiuni mici şi medii, ci şi pentru monumente istorice izolate, centre istorice rurale etc, situaţii care aduc în discuţie apariţia unor aspecte noi în relaţie cu criteriile deja prezente în analiză). Pentru fiecare criteriu în parte este propusă o definiţie (ce anume înseamnă criteriul respectiv din punct de vedere al dezvoltării turistice în centre istorice urbane), fiind argumentată alegerea criteriului, sunt definiţi principalii indicatori avuţi în vedere în evaluarea criteriului în funcţie de condiţiile necesare pentru a obţine o stare de echilibru, sunt semnalate relaţiile de interdependenţă între criteriile propuse, precum şi elementele de ghidare necesare în aprecierea capacităţii de absorbţie a dezvoltării infrastructurii turistice la destinaţie. Spre exemplu, criteriul referitor la legătura centrului istoric cu restul oraşului presupune:

- definiţie: posibilitatea de extindere a infrastructurii turistice în afara zonei cu obiective turistice a centrului istoric;

- indicatori folosiţi în evaluare: nuclee turistice secundare în cadrul oraşului, centre de dezvoltare ale oraşului, arterele de legătură cu restul oraşului (cu trafic motorizat sau pietonale);

- criterii cu care se relaţionează: criteriul referitor la starea de conservare a unui centru istoric, criteriul referitor la traficul urban şi criteriul referitor la integrarea funcţiilor turistice;

7 G. J., Ashworth şi J. E., Tunbridge, The tourist-historic city: retrospect and prospect of managing the heritage city, Pergamon (an imprint of Elsevier Science), 2000, p. 70-81, 83-104. 8 Ibidem.

- elemente de ghidare în aprecierea nivelului capacităţii de absorbţie: o conexiune directă, facilă între centrul istoric şi restul oraşului favorizează extinderea în lungul arterelor de legătură a dotărilor turistice (capacitate de absorbţie ridicată); o conexiune indirectă, dificilă între centrul istoric şi restul oraşului sau sub-nuclee izolate cu potenţial turistic defavorizează extinderea compactă a infrastructurii turistice (capacitate de absorbţie redusă).

Studiile de caz alese pentru testarea modelului de evaluare a capacităţii de absorbţie a dezvoltării turistice în centre istorice urbane se bazează pe rezultatele precedente de la evaluarea potenţialului turistic, fiind cu precădere oraşele care au o atracţie de piaţă ridicată sau tinzând spre ridicată, din acest motiv, acestea fiind considerate cele mai expuse la intervenţiile în scop turistic. Majoritatea oraşelor din Transilvania întrunesc aceste condiţii, mai ales datorită stării de conservare ridicate a centrelor istorice comparativ cu restul ţării unde se găsesc mai degrabă centre istorice parţiale sau destructurate, aceasta însemnând şi o cerere şi activitate mai ridicată pe piaţa turistică. Oraşele analizate din Transilvania sunt Alba Iulia, Sibiu, Cisnădie şi Baia Mare. Pentru propunerea de intervenţie arhitecturală în scop turistic au fost analizate şi o serie de oraşe sud-est europene având caracteristici arhitectural-urbanistice şi o evoluţie istorică asemănătoare, ca exemple de bună practică, putându-se prelua şi adapta în România soluţii realizate în cadrul dezvoltării turismului în aceste centre istorice. Oraşele analizate sud-est europene sunt Pécs şi Sümeg din Ungaria, Novi Sad si Petrovaradin din Serbia.

***

Ca exemplu de analiză comparativă, în relaţie cu criteriul referitor la legătura centrului istoric cu restul oraşului, este prezentat în cele ce urmează Sibiul, în comparaţie cu Pécs-ul, de unde au putut fi preluate prin comparaţie câteva direcţii de intervenţie în baza similitudinilor existente între cele două oraşe: vor fi semnalate numai câteva dintre aceste aspecte, considerate a

fi cele mai relevante pentru studiul de faţă şi ca dovadă a aplicabilităţii modelului de evaluare a capacităţii de absorbţie al dezvoltării turistice:

- din punct de vedere al legăturii centrului istoric cu restul oraşului, cu ocazia evenimentului

Capitală Culturală Europeană 2010, la Pécs a fost revitalizată zona fabricilor de porţelan Zsolnay (monument de patrimoniu industrial), fiind reabilitată ca Centru Cultural de sine stătător cu rolul de a decongestiona zona centrului istoric de concentrările de turişti, dar şi pentru diversificarea atracţiilor turistice oferite;

şi pentru diversificarea atracţiilor turistice oferite; Fig. 9, 10, 11 – Pecs: Ansamblul fabricii Zsolnay recent

Fig. 9, 10, 11 – Pecs: Ansamblul fabricii Zsolnay recent reabilitat şi noul centru de conferinţe şi biblioteca

De asemenea, pe axa de legătură centru istoric – fabricile Zsolnay au mai fost construite un centru de conferinţe şi o bibliotecă pentru evenimentul Capitală Culturală Europeană 2010, fiind satisfăcut necesarul de dotări cu dimensiune turistică care nu ar mai fi putut fi absorbite în concentrarea de valori din centrul istoric medieval.

Fig. 12 – Pecs: relaţia dintre centrul istoric şi zona fabricilor Zsolnay recent reabilitate -

Fig. 12 – Pecs: relaţia dintre centrul istoric şi zona fabricilor Zsolnay recent reabilitate

- ca urmare, pentru Sibiu, în urma unei evaluări detaliate a relaţiilor existente între centrul

istoric al oraşului, zonele proxime centrului istoric (cum ar fi zona de patrimoniu industrial clasată ca zona protejată Cibin-centru (dar practic ne-exploatată din punct de vedere turistic) şi restul sub- nucleelor independente cu potenţial turistic (cum ar fi Muzeul Satului, malurile Cibinului,

ansamblul bisericii fortificate de la Guşteriţa), a rezultat faptul că extinderea infrastructurii turistice a centrului istoric poate fi absorbită înspre zona de patrimoniu industrial, fiind o soluţie foarte plauzibilă, având în vedere exemplul precedent al oraşului Pécs;

având în vedere exemplul precedent al oraşului Pécs; Fig. 13 – Sibiu: relaţia între centrul istoric

Fig. 13 – Sibiu: relaţia între centrul istoric şi zona proximă cu patrimoniu industrial, precum şi relaţia cu Muzeul Satului

De asemenea, aşa cum s-a întâmplat şi la Pécs, apare firesc ca pe axa de legătură între centrul istoric şi Muzeul Satului, care tranzitează zone valoroase ale oraşului (zona protejată cu valori arhitecturale a cartierului Iosefin, precum şi parcul Sub Arini), să poată fi absorbite şi să se

concentreze mai multe dotări de infrastructură turistică în viitor decât în lungul altor axe de legătură între centrul istoric cu restul oraşului.

de legătură între centrul istoric cu restul oraşului. Fig. 14, 15, 16 – Sibiu: patrimoniu industrial

Fig. 14, 15, 16 – Sibiu: patrimoniu industrial din zona Cibin centru, Muzeul Satului, respectiv ansamblul bisericii fortificate Guşteriţa

Desigur, analiza prezentată este mult mai amplă, concentrându-se efectiv asupra tuturor zonelor şi sub-zonelor din oraş care au o legătură cu turismul în baza criteriilor de evaluare propuse, astfel încât în final au rezultat suficiente recomandări de intervenţie în scop turistic în toate zonele centrului istoric şi, de asemenea, un plan de dezvoltare al turismului în paşi concreţi. În urma analizei centrelor istorice urbane în funcţie de criteriile mai sus menţionate, au putut fi elaborate reglementări pentru fiecare studiu de caz în parte (recomandări, dar şi restricţii sau permisivităţi), iar acestea sunt propuse a fi integrate în viitor în regulamente de urbanism sau chiar planuri de dezvoltare turistică, figurând ca intervenţii arhitectural-urbanistice cu privire la dezvoltarea (şi mai ales integrarea) dimensiunii turistice în cadrul contextului istoric existent al oraşelor istorice analizate.

***

În concluzie, investigarea principalelor direcţii de acţiune legate de intervenţiile cele mai frecvent efectuate asupra patrimoniului arhitectural-urbanistic în scopul dezvoltării turismului a condus la propunerea unui model de analiză a capacităţii de absorbţie a dezvoltării turistice în centre istorice urbane, care a contribuit prin următoarele:

---- au fost stabilite o serie de criterii de evaluare a zonei de limită în privinţa intervenţiilor efectuate în scop turistic, respectiv alegerea indicatorilor pentru obţinerea unei stări de echilibru din punctul de vedere al criteriului analizat;

---- criteriile de evaluare propuse sunt considerate ca fiind cele mai semnificative pentru dezvoltarea turistică la destinaţii de patrimoniu cultural, acestea având impact atât asupra turismului, cât şi asupra patrimoniului, şi mai ales asupra resurselor culturale ale acestuia. Criteriile propuse sunt: starea de conservare, legătura cu împrejurimile, elemente de periferie (zona de protecţie), traficul, integrarea funcţiilor turistice, imaginea istorică şi elemente de detaliu arhitectural-urbanistice;

---- criteriile mai sus menţionate pot fi valabile la orice destinaţie de patrimoniu cultural, fiind particularizate în lucrarea de faţă pentru aplicarea la centre istorice urbane, precum: starea de conservare a centrului istoric, legătura centrului istoric cu restul oraşului, elemente proxime centrului istoric (zona de protecţie), traficul urban în centrul istoric, integrarea funcţiilor turistice, imaginea urbană istorică şi elemente de detaliu arhitectural-urbanistice;

---- fiecare criteriu de analiză propus a fost detaliat în ceea ce priveşte definiţia sa, argumentarea alegerii sale, principalii săi indicatori, relaţiile sale cu celelalte criterii, şi unele elemente de ghidare în aprecierea nivelului capacităţii de absorbţie;

---- modelul de evaluare al capacităţii de absorbţie a dezvoltării turistice propus a fost aplicat pentru oraşe din Transilvania (Alba Iulia, Baia Mare, Sibiu şi Cisnădie), în scopul stabilirii modalităţilor de intervenţie arhitectural-urbanistice cele mai potrivite în dezvoltarea turistică, prin compararea cu studii de caz europene similare (Petrovaradin şi Novi Sad din Serbia, Sümeg şi

Pécs din Ungaria); astfel, au putut fi elaborate concluzii şi recomandări specifice pentru intervenţii arhitectural-urbanistice care integrează şi o componentă turistică;

---- pe baza criterilor şi indicatorilor propuşi, modelul de evaluare a dezvoltării turistice în centre istorice urbane poate încadra între anumite limite intervenţiile arhitectural-urbanistice adecvate, astfel încât specificitatea oraşului, dată de resursele sale culturale, să nu fie afectată, ci din contră acestea să fie valorificate prin integrarea dimensiunii turistice. Recomandările propuse pot fi integrate în planuri urbanistice sau regulamente de urbanism, sau în propunerea unui plan integrat de dezvoltare a turismului;

---- lista de criterii propusă în acest model nu este exhaustivă, ci se consideră că în funcţie de caz mai pot fi adăugate şi alte criterii care reprezintă aspecte esenţiale pentru specificitatea aparte a destinaţiei analizate; astfel, pentru acest model se au în vedere unele dezvoltări şi aplicaţii viitoare, care iau în considerare posibilitatea de generalizare sau particularizare a modelului şi pentru altfel de destinaţii de patrimoniu cultural, de la oraşe mari cu zone istorice cu dezvoltare turistică, la sate înzestrate cu elemente de patrimoniu imaterial sau situri istorice izolate.

***

Concluzii finale. Lucrarea de faţă, prezentată drept teză de doctorat, a avut ca punct de start interesul autoarei în domeniul restaurării monumentelor istorice, încă de pe băncile facultăţii, urmat de o serie de specializări post-universitare în acest domeniu. Urmând acest fir, domeniul restaurării şi conservării patrimoniului cultural mi-a apărut din ce în ce mai mult de neseparat de cel al turismului, un fenomen şi, în acelaşi timp, o industrie uriaşă care se dezvoltă în mod implacabil, principala problemă apărând astfel găsirea celui mai bun mod de a utiliza forţa sa economică spre beneficiile conservării patrimoniului cultural pentru generaţiile viitoare. Studiile de caz din această teză sunt constituite de zece oraşe din România, de dimensiuni mici şi medii, înzestrate cu centru istoric, alese astfel încât să acopere o mare diversitate de situaţii şi criterii de clasificare, în special în relaţie cu dezvoltarea turismului, provenind din zonele etnografice importante ale ţării. Acestea sunt (în ordine alfabetică): Alba Iulia, Baia Mare, Botoşani, Câmpulung Muscel, Cisnădie, Drobeta Turnu-Severin, Sălişte, Sibiu, Suceava şi Sulina. Pentru comparaţie, au fost analizate şi patru oraşe din străinătate apropiate de Transilvania, două din Serbia (Petrovaradin şi Novi Sad) şi două din Ungaria (Pécs şi Sümeg). In toate cazurile, pe lângă consultarea unui vast material informativ, autoarea a efectuat vizite personale de studiu. Pe parcursul lucrării s-au elaborat unele propuneri concrete menite să contribuie la analiza, evaluarea şi rezolvarea situaţiilor conflictuale apărute între dezvoltarea turismului şi gestionarea patrimoniului cultural. Deşi a apărut şi s-a dezvoltat iniţial ca un panaceu la efectele nedorite ale turismului de masă, turismul cultural a adus în timp propriile sale probleme prin transformarea culturii în atracţie turistică, existând riscul de a afecta resursele culturale, recunoaşterea acestui fapt conducând la investigaţii şi cercetări reflectate într-o literatură de specialitate extrem de bogată. Deşi este o zonă de lucru aflată la limita dintre domeniul turismului şi domeniul patrimoniului, aria de cercetare este foarte vastă, astfel încât cercetarea actuală s-a axat pe un subdomeniu, şi anume acela al modalităţilor de integrare a componentei turistice în centre istorice urbane de dimensiuni mici şi medii. Astfel, a fost studiat modul în care poate fi abordată problema conflictului dintre dezvoltarea turistică şi valorificarea patrimoniului cultural în asemenea destinaţii. Această alegere are o relevanţă deosebită şi datorită faptului că turismul urban reprezintă cea mai impresionantă creştere a turismului atât în Europa, cât şi pe plan mondial. În urma investigaţiilor şi propunerilor efectuate pe parcursul acestei lucrări, se poate considera pe bună dreptate că această zonă de studiu aflată la graniţa între domeniul turismului şi cel al patrimoniului, deşi este încă o arie de cercetare destul de restrânsă, are mari posibilităţi de dezvoltare şi investigare (şi urgente, de asemenea), având în vedere extinderea cu repeziciune a fenomenului turistic. Contribuţiile personale la această direcţie de cercetare reprezintă un pas în conlucrarea durabilă a celor două domenii implicate şi pot fi continuate în viitor ca mod de investigare, evaluare şi punere în practică.

BIBLIOGRAFIE

- Ashworth, G.J. şi Tunbridge, J.E., The tourist-historic city: retrospect and prospect of managing the heritage city, Pergamon - an imprint of Elsevier Science, 2000

- Asociaţia naţională a ghizilor de turism din România, Cartea ghidului din turism, Editura Artpress, Timişoara, 2006

- Boghean, C., Perspectivele dezvoltării durabile a turismului românesc, Revista de Turism, nr. 3, 2007, p. 58-62

- Brooks, Graham, Visitation to major heritage sites – some essential planning consideration, Al 10-lea Simpozion Ştiinţific Internaţional de Turism Cultural, Sri Lanka, ICOMOS 1993, p.

14-19

- Bucurescu, Iuliana, Assessment of tourism potential in historic towns. Romanian case studies. Proceedings of the International Symposium on Cultural heritage protection in times of risk - Challenges and Opportunities, Istanbul, 15-17 nov., ICORP ICOMOS, Yildiz Techincal University Press, 2012, p. 87-97

- Bucurescu, Iuliana, Tourism potential in historic towns: Romanian case studies, European Journal of Tourism, Hospitality and Recreation, nr. 4, 2013, p. 101-130

- Bucurescu, Iuliana, Managing tourism and cultural heritage in historic towns: Examples from Romania, 2014, acceptată pentru publicare în revista Journal of Heritage Tourism

- Centrul de Studii şi Cercetări în domeniul Culturii, Date pentru potenţialul cultural şi turistic al localităţilor din România - sursa www.culturadata.ro, accesat la data de 14 septembrie 2013

- Chiriac, Crina Alexandra, Oportunităţi de dezvoltare a noi forme de turism în România în perspectiva pieţei unice europene, Teză de doctorat Academia Ştiinţe Economice, Bucureşti,

2008

- Consiliul Judeţean Sibiu, Masterplan pentru domeniul turismului în judeţul Sibiu, Marketscope Bucureşti, 2010

- Curinschi Vorona, Gheorghe, Centrele istorice ale oraşelor, Edit. Tehnică, Bucureşti, 1967

- Du Cros, Hilary, A new model to assist in planning for sustainable cultural heritage tourism, International Journal of Tourism Research, nr. 3, 2001, p. 165-170

- Edson, G., Heritage: Pride or Passion, Product or Service, International Journal of Heritage Studies, nr. 10, 2004, p. 333-348

- ETC (2013). European Travel Commission. European Tourism in 2012: Trends and Prospects. Quarterly Report Q1/2013

- Feilden, M. Bernard, Conservation and tourism, Al 10-lea Simpozion Ştiinţific Internaţional de Turism Cultural, Sri Lanka, ICOMOS 1993, p. 59-66

- Gali-Espelt, N., Identifying cultural tourism: a theoretical methodological proposal, Journal of Heritage Tourism, vol. 7, 2012, pp. 45-58

- Gheorghiu, Teodor Octavian, Cetăţile Oraşelor. Apărarea urbană în central şi estul Europei în Evul Mediu, Simetria: Bucureşti, 2000

- Hovinen, G., Heritage issues in urban tourism: An assessment of new trends in Lancaster County, Tourism Managament, vol. 16, 1995, p. 381-388

- Institutul Naţional de Statistică, Cheltuielile turistice ale nerezidenţilor în anul 2013, Comunicat de presă nr. 69, 2014

- Jamieson, Walter, Planning for small town cultural tourism, Al 10-lea Simpozion Ştiinţific Internaţional de Turism Cultural, Sri Lanka, ICOMOS 1993, p. 90-96

- Landorf, C., Evaluating social sustainability in historic urban environments, International Journal of Heritage Studies, vol. 17, 2011, p. 463-477

- Lagroup & Interarts, City tourism and culture - the european experience, A report produced for the Research Group of the European Travel Commission (ETC) and for the World Tourism Organization (WTO), ETC Research Report nr. 1/ 2005, Brussels, 2005

- Lord, Barry, Cultural tourism in Ontario, Al 10-lea Simpozion Ştiinţific Internaţional de Turism Cultural, Sri Lanka, ICOMOS 1993, p. 126-131

- Luca, C-tin şi Chiriac, Crina Alexandra, Manualul ghidului de turism, Gemma Print, Bucureşti, 2002

- MacDonald, Gillian Mary Elizabeth, Unpaking cultural tourism, Simon Fraser University, Fall, 2004

- McKercher, Bob şi du Cros, Hilary, Cultural Tourism: the partnership between tourism and cultural heritage, Routledge, New York and London, 2009

- McKercher, B., şi du Cros, H., Relationship between tourism and cultural heritage management: evidence from Hong Kong, Tourism Management nr. 26, 2005, p. 539-548

- Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 670 bis/1, Lista Monumentelor Istorice, 2010

- Moulin, Claude, Changing values and approaches in appreciating the built environment by tourists and host communities, Al 10-lea Simpozion Ştiinţific Internaţional de Turism Cultural, Sri Lanka, ICOMOS 1993, p. 137-145

- Mounir, Bouchenaki, The interdependency of the tangible and intangible cultural heritage, A 14-a Adunare Generală şi Simpozion Ştiinţific ICOMOS “Place – memory – meaning:

preserving intangible values in monuments and sites”, Victoria Falls – Zimbabwe, octombrie

2003

- Muscalagiu, Arabela, Potenţialul turistic cultural al oraşelor din depresiunea Transilvaniei şi valorificarea acestuia (teză de doctorat – rezumat), Universitatea Babeş-Bolyai - Facultatea de Geografie (Catedra de Geografie Umană), Cluj-Napoca, 2011

- Mydland, L. şi Grahn, W., Identifying heritage values in local communities, International Journal of Heritage Studies, nr. 18, 2012, p. 564-587

- Nistoreanu, P., Aprecieri asupra fenomenului turistic cultural, Revista de Turism, nr. 3, 2007, p. 16-23

- Orbaşli, Aylin, Tourists in Historic Towns - Urban Conservation and Heritage Management, Taylor & Francis Group, London and New York, 2009

- Papageorgiou, Alexandre, Integration urbaine, Editura Vincent, Fréal et Cie, Paris, 1971

- Pascariu, Gabriel, Curs Zona centrală în marile oraşe, Universitatea de Arhitectură şi Urbanism Ion Mincu, Bucureşti, 2007

- Paţac, Filip, Istoria comerţului şi turismului, editura Eurostampa, Timişoara, 2008

- Petroman, Ioan, Managementul turismului cultural în judeţul Timiş: politici de intervenţie, Editura Eurostampa, Timişoara, 2010

- Programul Naţional de Dezvoltare 2007-2013 (PND), extras decembrie 2005

- Programul Operaţional Regional 2007-2013 (POR), august 2007

- Richards, Greg, Cultural Tourism in Europe, Association for Tourism and Leisure Education (ATLAS), 2005

- Roman, Andras, Historic towns and tourism, Al 10-lea Simpozion Ştiinţific Internaţional de Turism Cultural, Sri Lanka, ICOMOS 1993, p.154-160

- Ronald, Gill, The architectural and urban heritage of Jakarta – A case study for planning for cultural tourism in cities in Indonesia, Al 10-lea Simpozion Ştiinţific Internaţional de Turism Cultural, Sri Lanka, ICOMOS 1993, p. 70-82

- Ruskin, John, The seven lamps of architecture, John Wiley & Son, New York, 1865

- Shemdin-Simison, Gouhar, The integrated approach in cultural tourism towards guidelines communicating a protected heritage, Al 10-lea Simpozion Ştiinţific Internaţional de Turism Cultural, Sri Lanka, ICOMOS 1993, p. 169-173

- Tőzsér,

Conference,

Anett,

Competitive

tourism

destination,

International

Tourism

Gheorgheni, 2009

- Trişcu, Aurelian, Arhitectura, obiectiv şi cadru pentru turism, Editura Tehnică, Bucureşti,

1976

- Ţane, N. şi Thierheimer, W., Classification in Romanian tourism, Proceedings of the International Conference BIOATLAS, Journal of EcoAgriTourism nr. 1-2 /2008, Universitatea Transilvania Braşov

- Worthing, A.G. şi Geffner, J., Prelucrarea datelor experimentale, Editura Tehnică, 1959

- www.culturaldata.ro, accesat la data de 14 septembrie 2013

- www.mdrt.ro/dezvoltare-regionala/programul-operational-regional-2007-2013, accesat la data de 14 mai 2011

- http://statistici.insse.ro, accesat la data de 15 februarie 2013

- http://www.unesco.org/new/en/unesco, accesat la data de 20 februarie 2013

- www.telegraph.co.uk/travel/destinations/europe, accesat la data de 12 martie 2014

- www.turism.gov.ro/informatii-publice, accesat la data de 13 aprilie 2014

BIBLIOGRAFIE STUDII DE CAZ

ORAŞUL ISTORIC ALBA IULIA

----

Anghel, Gheorghe, Fortificaţiile oraşului Alba Iulia, Revista DacoRomânia, nr. 44, 2009, editura Altip, Alba Iulia

----

Anghel, Gheorghe, 290 de ani de la fondarea cetăţii bastionare din Alba Iulia, Revista DacoRomânia, nr. 13, 2005, editura Altip, Alba Iulia

----

Anghel, Gheorghe, Fortificaţii medievale de piatră secolele XIII-XVI, Cluj, 1986

----

Blăjan, Mihai, Aşezarea antică Apoulon, Revista DacoRomânia, nr. 1, 1999, Editura Altip, Alba Iulia

----

Cloşca, L. Băluţă, Apulum: Alba Iulia, centru de iradiere a romanităţii în Dacia, Revista DacoRomânia, nr. 12, 2003, editura Altip, Alba Iulia

----

Fabini, Hermann, Universul cetăţilor bisericeşti din Transilvania, Editura MonuMenta, Sibiu,

2009

----

Fleşer, Gheorghe şi Băieţan, M. Alexandra, Alba Iulia: oraşul şi monumentele sale

----

Fundaţia Naţională a Tinerilor Manageri, Strategia de Dezvoltare a Judeţului Alba pentru perioada 2007 - 2013, 2007

----

Lucian, Marina şi Muntean, Andreea, Promotional strategy of the Alba Iulia fortress, Analele Universităţi Apulensis, vol. 2, nr. 10, 2008, Alba Iulia

----

Lucian Marina, Muntean Andreea şi Claudiu Ştefani, Development directions for the tourism offer of the Alba Iulia fortress - qualitative assessments, Analele Universităţi Apulensis, nr. 11, vol. 2, 2009, Alba Iulia

----

Marketscope, Studiu de piaţă în domeniul turismului în judeţul Alba (raport final), 2008

----

Oceanu, Elena, Cetatea Alba Carolina devine produs turistic cu fonduri Regio, Revista Regio, nr. 5, 2011

----

Planul Integrat de Dezvoltare Urbană a Municip. Alba Iulia, Strategia dezvoltării zonei de

acțiune urbană

----

Primăria municipiului Alba Iulia, Strategia de dezvoltare a municipiului Alba Iulia, 2005

----

http://art-historia.blogspot.ro, accesat la data de 15 februarie 2013

----

http://www.apulum.ro, accesat la data de 4 martie 2013

----

http://www.cetatea-albacarolina.ro, accesat la data de 13 martie 2013

----

http://www.cjalba.ro, accesat la data de 5 martie 2013

----

http://www.dacoromania-alba.ro, accesat la data de 24 aprilie 2013

----

http://www.eurourbanism.ro, accesat la data de 11 septembrie 2013

----

http://www.informatiadealba.ro, accesat la data de 15 februarie 2013

----

http://www.monitorulab.ro, accesat la data de 10 martie 2013

----

http://proalba.ro, acceat la data de 5 martie 2013

----

http://statistici.insse.ro, accesat la 12 martie 2013

----

http://www.taravinului.ro, accesat la 12 martie 2013

----

http://turism.apulum.ro, accesat la data de 4 martie 2013

----

http://www.unesco.org/new/en/unesco, accesat la data de 13 martie 2013

----

www.vauban.asso.fr, accesat la data de 21 martie 2013

----

http://www.ziarulunirea.ro, accesat la data de 21 martie 2013

ORAŞUL ISTORIC BAIA MARE

- Arhitect Intelsoft, Plan Urbanistic General (PUG) – Regulament Local de Urbanism (RLU)

- Bucurescu, Iuliana, Tourism Potential in Historic Towns: Romanian Case Studies, European Journal of Tourism, Hospitality and Recreation, vol. 4(2), 2013, p. 101-130

- Greceanu, Eugenia, Structura urbană a ansamblului medieval Baia Mare în secolul al XV-lea, Historia Urbana, tomul XIV, nr. 1, 2006, p. 143-164

- Mitru, Ildikó şi Paskucz, Ştefan, Proiectul de reabilitare Centrul de Afaceri Millennium III Baia Mare, caietele Tuşnad, Baia Mare, 2005

- Niedermaier, Paul, Städtebau im Mittelalter. Siebenbürgen, Banat und Kreischgebiet (1242- 1347), Köln, Weimar, Wien, 2002

- Niedermaier, Paul, Städtebau im Spätmittelalter. Siebenbürgen, Banat und Kreischgebiet (1348-1541), Köln, Weimar, Wien, 2004

- Primăria Oraşului Baia Mare, Planul Integrat de Dezvoltare al Municipiului Baia Mare

- http://www.baiamarecity.ro, accesat la data de 2 februarie 2012

- http://www.castanet.ro, accesat la data de 2 februarie 2012

- http://www.etnografie-maramures.ro, accesat la data de 2 februarie 2012

- http://www.maramuresmuzeu.ro, accesat la data de 2 februarie 2012

- http://muzeuminbm.ro, accesat la data de 2 februarie 2012

- http://planetariulbm.wordpress.com, accesat la data de 2 februarie 2012

- http://www.subm.ro, accesat la data de 2 februarie 2012

- http://www.teatrulbm.ro, accesat la data de 2 februarie 2012

ORAŞUL ISTORIC BOTOŞANI

- Greceanu, Eugenia, Ansamblul urban medieval Botoşani, Casa Editorială Demiurg, Iaşi, 2009

- Strategia de dezvoltare locală a municipiului Botoşani 2008-2015

- http://www.adevarul.ro, accesat la data de 21 septembrie 2012

- http://www.administratie.ro, accesat la data de 13 martie 2013

- http://www.bisericavovideniabt.ro, accesat la data de 22 septembrie 2012

- http://www.botosani.ro, accesat la data de 7 septembrie 2012

- http://www.casaventura.botosani.ro, accesat la data de 21 septembrie 2012

- http://www.ebotosani.net, accesat la data de 21 septembrie 2012

- http://www.eminescuipotesti.ro, accesat la data de 7 septembrie 2012

- http://www.jurnalulbtd.ro, accesat la data de 21 spetembrie 2012

- http://www.primariabt.ro, accesat la data de 21 septembrie 2012

- http://www.protbt.ro/parohii, accesat la data de 22 septembrie 2012

- http://www.turismbotosani.ro, accesat la data de 7 septembrie 2012

ORAŞUL ISTORIC CÂMPULUNG MUSCEL

----

Cantacuzino, Gh.I., Câmpulung – vechi monumente şi biserici, Editura Vremea, Bucureşti,

2002

----

Cantacuzino, Gh.I., Unele consideraţii privind începuturile oraşului Câmpulung şi ale curţii domneşti, Historia Urbana, Tomul XVI, nr. 1-2, 2008, p. 29-35

----

Căprăroiu, Denis, Asupra începuturilor oraşului Câmpulung, Historia Urbana, tomul XVI, nr. 1-2, 2008, p. 37-65

----

CIOR, Atlas istoric al oraşelor din România – Câmpulung, Editura Enciclopedică, Bucureşti,

2008

----

Instituţia Prefectului judeţul Argeş, Studiu de dezvoltare durabilă judeţul Argeş, Piteşti, 2012

----

Municipiul Câmpulung, Promovarea activităţilor de marketing şi a produselor specifice municipiului Câmpulung Muscel - judeţul Argeş, 2010

----

Oprescu, Carmen, Câmpulungul muscelean în epoca lui Ştefan cel Mare. Consideraţii asupra evoluţiei oraşului până la începutul secolului al XVI-lea, Historia Urbana, tomul XI, nr. 1-2, 2004, p. 9-22

----

Oprescu, Carmen, Factorul politic în evoluţia oraşului Câmpulung Muscel, Historia Urbana, tomul XIV, nr. 2, 2006, p. 263-270

----

Oprescu, Carmen, Mediul geografic şi dezvoltarea Câmpulungului în epoca modernă. Dealul Flămânda, Historia Urbana, tomul XIX, 2011, p. 27-45

----

Oprescu, Carmen, Negru Vodă Monastery and its place in the history of Câmpulung town, Historia Urbana, tomul XVIII, 2009, p. 33-43

----

Oprescu, Carmen, Vilegiatura şi modernizarea spaţiului urban din Câmpulung Muscel (1890- 1920), Historia Urbana, tomul XV, nr. 1-2, 2007, p. 237-249

----

SC Calitas SRL, Studiu de marketing – Castrul Câmpulung Jidova, 2012

----

www.campulung-muscel.ro, accesat la data de 25 octombrie 2012

----

www.evenimentulmuscelean.ro, accesat la dat de 25 octombrie 2012

----

www.primariacampulung.ro, accesat la data de 25 octombrie 2012

ORAŞUL ISTORIC CISNĂDIE

- Carp, Constanţa (arhitect şef proiect), Bucurescu, Iuliana (arhitect), Studiu Istoric Ansamblul Bisericii Evanghelice Fortificate din Hărman

- Consiliul Judeţean Sibiu, Masterplan pt. domeniul turismului în judeţul Sibiu, Marketscope Bucureşti, 2010

- Fabini, Hermann, Universul cetăţilor bisericeşti din Transilvania, Editura MonuMenta, Sibiu,

2009

- Fabini, Hermann, Atlas der Siebenburgisch sachsischen, Kirchenburgen und Dorfkirchen, Monumentan verlag Hermannstadt und Arbeitskreis fur Siebenburgishe Landeskunde Heidelberg, 1998

- Niedermaier, Paul, Der mittelalterliche Stadtebau in Siebenburgen, im Banat und im Kreischgebiet, Arbeitskreis fur Siebenburgishe Landeskunde Heidelberg, 1996

- Părean, Ioan, Legende din Mărginimea Sibiului, Editura Salgo, Sibiu, 2008

- Primăria oraşului Cisnădie, Strategia de dezvoltare a oraşului Cisnădie

- Voicu Vedea Victor, Deneş Nicolae, Oprişiu Mircea, Sibiu ghid turistic, Sibiu, 1973

- http://www.cisnadie.ro, accesat la data de 22 august 2012

- http://www.covtex-feizy.ro, accesat la data de 22 august 2012

- http://www.stilcarpet.ro, accesat la data de 22 august 2012

ORAŞUL ISTORIC DROBETA TURNU SEVERIN

- Baboniu Sanda Nastasia, Nedelcu Iulian, Mitrace Ofelia, La ville de Turnu Severin - de sa fondation en tant que chef-lieu du departement de Mehedinţi a sa transformation en centre episcopal, HU tomul XVII, 2009

- Brătuleanu, Liviu, Documente privind podul de la Drobeta aflate în arhivele austriece, BCMI, anul XX, nr. 1-2, 2009

- Crăciun, Cristina, Observaţii, ipoteze privind topografia Drobetei sec. II-III, Buletinul Comisiunii Monumentelor Istorice, Bucureşti, nr.1-2, 2006

- Davidescu, Mişu, Drobeta în secolele I-VII e.n., Editura Scrisul Românesc, Craiova, 1980

- Gheorghiu, Teodor Octavian, Drobeta Turnu Severin, ipoteză de evoluţie urbanistică, Historia Urbana, tomul IX, nr. 1-2, 2001

- Oceanu, Elena, Muzeul Regiunii Porţilor de Fier în plin proces de restaurare, Revista Regio, nr. 5, 2011

- http://www.administratie.ro, accesat la data de 13 martie 2013

- http://www.baileherculane.ro, accesat la data de 17 iulie 2012

- http://www.coridorulverde.ro, accesat la data de 17 iulie 2012

- http://www.drobetaturnuseverin.ro, accesat la data de 17 iulie 2012

- http://dunareadintrenoi.wordpress.com/dunarea, accesat la data de 18 iulie 2012

- http://www.ecomunitate.ro, accesat la data de 20 septembrie 2012

- hhttp://www.ecoturismpnpf.ro, accesat la data de 11 iulie 2012

- http://www.eurourbanism.ro, accesat la data de 13 martie 2013

- http://www.finantare.ro , accesat la data de 17 iulie 2012

- hhttp://www.mehedinti.insse.ro, accesat la data de 17 iulie 2012

- ttp://www.mehedinti.djc.ro , accesat la data de 24 iulie 2012

- http://www.primariadrobeta.ro, accesat la data de 17 iulie 2012

ORAŞUL ISTORIC SĂLIŞTE

----

Consiliul Judeţean Sibiu, Masterplan pentru domeniul turismului în judeţul Sibiu, Marketscope, Bucureşti, 2010

----

Fabini, Hermann, Universul cetăţilor bisericeşti din Transilvania, Editura MonuMenta, Sibiu,

2009

----

Grecu, Victor, Săliştea Sibiului - străveche vatră românească, Editura Astra, Sibiu, 1990

----

Irimie Cornel, Dunăre Nicolae, Petrescu Paul, Mărginenii Sibiului civilizaţie şi cultură populară românească, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1985

----

Părean, Ioan, Legende din Mărginimea Sibiului, Editura Salgo, Sibiu, 2008

----

http://www.marginimea-sibiului.ro, accesat la data de 27 iulie 2012

----

http://www.saliste-sibiu.ro, accesat la data de 8 august 2012

ORAŞUL ISTORIC SIBIU

- Avram Al., Crişan Vasile, Sibiu: ghid cultural turistic, Editura FF Pres, Bucureşti, 1998

- Bota, Sorina, Sibiu: poveştile oraşului, Editura InfoArt Media, Sibiu, 2012

- Carp, Constanţa (arhitect şef proiect), Bucurescu, Iuliana (arhitect), Studiu Istoric Ansamblul Bisericii Evanghelice Fortificate din Hărman

- Consiliul Judeţean Sibiu, Masterplan pt. domeniul turismului în judeţul Sibiu, Marketscope Bucureşti, 2010

- Documentaţie UNESCO Sibiu, septembrie, 2005

- Fabini, Hermann, Atlas der siebenburgisch sachsischen Kirchenburgen und Dorfkirchen, band I, Monumenta Verlag Hermannstadt und Arbeitskreis fur Siebenburgische Landeskunde e.v. Heidelberg, 1998

- Fabini, Hermann, Universul cetăţilor bisericeşti din Transilvania, Editura MonuMenta, Sibiu,

2009

- Fundaţia pentru reabilitare Urbană, Plan integrat de dezvoltare 2009 - 2015 (PIDU), 2010

- Ghidul Muzeului Naţional Brukenthal, Sibiu, 2010

- Niedermaier, Paul, Der mittelalterliche Stadtebau in Siebenburgen, im Banat und im Kreischgebiet, Arbeitskreis fur Siebenburgishe Landeskunde Heidelberg, 1996

- Primăria Municipiului Sibiu, Plan Urbanistic General (PUG) – Regulament Local de Urbanism (RLU)

- Proiectul de cooperare româno-german GTZ, Planul de Management pentru Centrul Istoric al Sibiului, 2005

- www.baroc.sibiu.ro, accesat la data de 6 aprilie 2013

- www.cultura.sibiu.ro, accesat la data de 6 aprilie 2013

- www.patrimoniu.sibiu.ro, accesat la data de 6 aprilie 2013

- www.sibiu.ro, accesat la data de 6 aprilie 2013

- www.sibiu2007.ro, accesat la data de 6 aprilie 2013

- www.tribuna.ro/stiri/cultura/legendele-cetatii.html, accesat la data de 22 aprilie 2013

- www.turism.sibiu.ro, accesat la data de 6 aprilie 2013

ORAŞUL ISTORIC SUCEAVA

- Bucurescu, Iuliana, Assessment of Tourism Potential in Historic Towns: Romanian Case

Studies, Proceedings of the ICOMOS International Conference Cultural Heritage Protection in Times of Risk: Challenges and Opportunities, Istanbul 2012, Yildiz Technical University Press, 2013, p. 87-97

- CIOR, Atlas istoric al oraşelor din România Suceava, Editura Enciclopedică, Bucureşti,

2005

- Curinschi Vorona, Gheorghe, Centrele istorice ale oraşelor, Ed. Tehnică, Bucureşti, 1967

- Minciu Rodica, Stanciu Pavel, Bukovina’s tourism perspectives – a strategic approach, Journal of Tourism, nr. 10, 2010, p. 81-90

- Stanciu, Pavel, Studiul pensiunilor turistice din judeţul Suceava, Revista de Turism, nr. 4, 2007, p. 48-53

- Strategia de dezvoltare durabilă a municipiului Suceava 2009-2015

- http://www.bucovinaturism.ro, accesat la data de 7 martie 2012

- http://historia.ro, accesat la data de 1 martie 2012

- http://www.stefancelmare.ro, accesat la data de 7 martie 2012

ORAŞUL ISTORIC SULINA

- Atelierul Itinerarii culturale ale Europei de sud-est, sub egida ICOMOS, Sofia, 2000,

- Brătuleanu, Liviu, Documente privind podul de la Drobeta aflate în arhivele austriece, Buletinul Comisiei Monumentelor Istorice, anul XX, nr. 1-2, 2009

- Brătuleanu, Liviu, Consideraţii asupra unor posibile atitudini legate de conservarea integrată – Sulina, parte a peisajului cultural, Buletinul Comisiei Monumentelor Istorice, nr. 1-2, Bucuresti, 2006, p. 255-263

- Bucurescu, Iuliana, An analysis of some recent statistics of the Romanian tourism, Journal of Tourism, nr. 11, 2012, p. 38-44

- Bucurescu, Iuliana, Assessment of Tourism Potential in Historic Towns: Romanian Case Studies, Proceedings of the ICOMOS International Conference Cultural Heritage Protection in Times of Risk: Challenges and Opportunities, Istanbul 2012, Yildiz Technical University Press, 2013, p. 87-97

- Bucurescu, Iuliana, Tourism Potential in Historic Towns: Romanian Case Studies, European Journal of Tourism, Hospitality and Recreation, vol. 4(2), 2013, p. 101-130

- Consiliul local al oraşului Sulina, Sulina: Plan Integrat de Dezvoltare

- Meiţă, Vasile, Materiale ecologice pentru construcţiile din Delta Dunării, Revista Urbanism, Arhitectură, Construcţii, vol. 1, nr. 1, 2010, p. 31

-

http://www.cimec.ro, accesat la data de 09.01.2012

-

-

-

-

- http://www.primaria-sulina.ro, accesat la data de 13.01.2012

ORAŞELE ISTORICE PETROVARADIN şi NOVI SAD

Darko Polić, Urban Planning Process of Cultural Heritage Area of Petrovaradin Fortress in Novi Sad, Serbian Town Planners Association, Novi Sad, 2008

Popovic, Marko şi Simic, Gordana, The European Heritage Days – fortifications in Serbia, Institutul pentru Conservarea Monumentelor de Cultură din Serbia, Inpress, Belgrade, 2003

Vukadinovic, Vanja, Urban planning of Novi Sad in the period of post-socialism, Serbian Architectural Journal, nr. 2, 2010, p. 155-180

www.novisad.rs, www.novisad.org, www.turizamns.rs, accesate la data de 14 februarie 2014

ORAŞELE ISTORICE SÜMEG şi PÉCS

- ESPON 2013 Programme, Territorial Approaches for New Governance - case Study 10: The ECC Pécs Project and the Challenges of Territorial Governance, 2013

- ECORYS, Ex-post evaluation of 2010 European Capitals of Culture - Final Report for the European Commission, DG Education and Culture, 2011

- Pécs 2010, Bordless city - European Capital of Culture

- Trocscanyi, András, The spatial implications of urban renewal carried out by the ECC programs in Pécs, Hungarian Geographical Bulletin 60 (3), 2011, p. 261-284

- www.sycultour.eu, www.sumeginfo.hu, www.sumeg.hu, www.sumegvar.hu, accesate la data de 28 februarie 2014