11

CURS 1 SUCCESIUNI
GENERALITI

n esen, materia succesiunilor se refer la regulile dup care

patrimoniul celui decedat se transmite la motenitori, la urmaii lui. Trebuie
cunoscute chestiuni cu referire la nuliti, capacitatea de folosin/de
exerciiu ale persoanei, dar exist chestiuni specifice numai acestei materii:
rezerva succesoral, raportul donaiilor, partajul .a.
Despre transmisiunea prin succesiune discutm cnd decedeaz o
persoan fizic, nu cnd nceteaz o persoan juridic, caz n care
problemele care se pun nu sunt la fel ca n cazul persoanelor fizice.
Persoanele juridice, ns, pot fi gratificate prin legate, prin testamente. O s
vedem c exist situaii n care cei decedai nu au motenitori, nici legali nici
testamentari, situaie n care patrimoniul celui decedat va reveni statului,
adic la municipii, orae i comune. n noua reglementare, nu i revine
succesiunea administraiei centrale, ci unitilor administrativ teritoriale.
Din punct de vedere terminologic
1. Reinem c exist dou mari accepiuni si anume acela de mod specific
de dobndire a proprietii sau transmitere a proprietii i, pe de alt
parte, obiect al transmisiunii succesorale.
Ca mod specific de dobndire i transmitere a proprietii, din
dispoziiile art 557 NCC al 1 rezult c printre alte moduri de dobndire i
transmitere a proprietii (convenie, uzucapiunea, hotrrea judec.), sunt
enumerate i motenirea legal i testamentar. Clauza de preciput este ns
al treilea fel de motenire, adic cea contractual (legiuitorul nostru crede c
avem doar dou feluri de motenire).
Art 953 NCC spune c motenirea este transmiterea patrimoniului unei
persoane fizice decedate ctre una sau mai multe persoane n fiin. Se
ilustreaz aceeai idee c succesiunea este mod de dobndire i transmitere
a proprietii. De aceea, trebuie s avem doi subieci de drept, de cuius i
succesorii. La motenire, mecanismul de transmitere a proprietii de la cel
decedat la motenitor, difer de mecanismul de transmitere al proprietii
prin contract. La vnzare, contract translativ de proprietate, acordul de
voin face ca proprietatea s treac automat de la vnzator la cumprtor.
n cazul motenirii, doar n principiu, patrimoniul celui decedat trece de la de

11

cujus la fiul su de exemplu, dar fiul sau orice succesibil sau persoan care
poate moteni are dreptul de a opta.
n principiu transmisiunea opereaz cu efecte de la data decesului, dar
fiind condiionat de acceptarea motenirii, i atunci trebuie s ne punem
ntrebarea ce se ntmpl ntre aceste momente (ntre momentul decesului i
acceptare). Acceptarea motenirii nu are aceleai efecte ca i acceptarea
unei oferte n cazul unui contract fiind vorba doar de o nsuire a calitii de
motenitor pe care succesibilul o are chiar de la deschiderea motenirii, sub
condiia de a accepta motenirea in termenul de decdere de un an.
Patrimoniul nu rmne fr titular. Aadar transmiterea de la tat la fiu
nu opereaz n temeiul acceptrii, adic n temeiul unei oferte, ci
este o nsuire a calitaii de motenitor pe care n principiu o are de
la data deschiderii motenirii.
2. O a doua accepiune este aceea de obiect al transmisiunii
succesorale. n unele contexte se vorbete despre succesiune sau
motenire ca obiect al transmisiunii de pild, art 953 al 1 NCC spune
c motenirea revine n ordinea i dup regulile stabilite potrivit
prezentului titlu soului supravieuitor i rudelor defunctului i anume
descendenilor, ascendenilor i colateralilor.
Obiectul transmisiunii succesorale poate s fie de trei feluri, i anume una
universal- cnd se transmite ntregul patrimoniu care conine nu numai
elementele de activ, ci i elementele de pasiv, o transmisiune cu titlu
universal cnd nu se transmit ntregul patrimoniu ci numai o fraciune
din acesta (o treime, sau toate mobilele), sau transmisiuni cu titlu
particular, adic prin legate de cuius transmite cui vrea el un anumit bun
sau anumite bunuri- opereaz numai n privina activului. Numai in cazuri
exceptionale, legatarii pot sa fie tinuti la plata pasivului.
FELURILE MOTENIRII
LEGAL- SAU AB IN TESTAT , adic motenirea fr testament, sau nu
s-a dispus de toate bunurile ci numai de o parte.
Motenirea legal funcioneaz cand cel decedat nu a dispus de
patrimoniul sau in intregul lui sau in pare, si ca norma supletiva intervine
mostenirea legala. Legiuitorul va stabili cine sunt persoanele care cu titlu
de mostenire legala il mostenesc pe cel decedat- numai cand de cuius nu
a dispus prin liberalitati.

11

TESTAMENTARA Avem de a face cu o transmisiune intemeiata pe

vointa lui de cuius exprimata in timpul vietii in una din formele
testamentare. Trebuie sa existe o manifestare in una din formele de
testamente prevazute de lege.
CONTRACTUALA art 333 NCC instituirea contractuala a fost definita
ca fiind un act prin care instituantul face un act de dispozitie pentru
timpul cand nu va mai fi in viata de tot sau o parte din patrimoniul sau si
aceasta dispozitie este acceptata de beneficiar= acord de voin - act
hibrid care in forma este un contract, dar prin efecte este un testament pt
c i produce efectele numai la data decesului instituantului.
S-a ajuns ca in NCC institutia sa nu mai fie reglementata ca atare, nu mai
avem texte corespunzatoare ca cele din VCC. VCC reglementa aceasta
insitutie strict legata de casatorie. Ulterior, odata cu intrarea in vigoare a
C familiei, s-a instituit un singur regim, al comunitatii de bunuri si aunci
instituirea contractuala nu a mai fost reglementata deloc.
Art 333 spune la al 1 ca prin conventia matrimoniala se poate
stipula ca sotul supravietuitor sa preia fara plata inainte de partajul
mostenirii unul sau mai multe dintre bunurile comune detinute in
devalmasie sau coproprietate. Clauza de preciut poate fi stipulata in
beneficiul fiecaruia dintre soti sau in beneficiul unuia dintre ei. La al 2 se
specifica ca aceasta clauza nu este supusa raportului donatiilor o
institutie specifica contractului de donatie este obligatia de raport, desi
apare ca liberalitate (deci, act de dispozitie cu titlu gratuit), dar este
supusa reductiunii.
Textul corespunzator din cc francez spune exact invers, ca clauza
nu este supusa nici raportului, nici reductiunii si ca nu este liberalitate nici
in forma nici in continut. Legiuitorul francez a transat problema si sustine
clar ca nu e liberalitate. Legiuitorul roman, dorind sa fie subtil, a spus ca
nu e supusa raportului deci, ca e o liberalitate definitiva care se imputa
pe CD, dar ca e supusa reductiunii, deci ca este liberalitate, instituita
prin contractul de casatorie si produce efecte numai de la data decesului
dispunatorului- tocmai de aceea este instituire contractuala.
CARACTERELE TRANSMISIUNII SUCCESORALE IN GENERAL
(regulile de aici se aplica tuturor mostenirilor)
1. Este o transmisiune mortis causa- o transmisiune declansata de
decesul unei persoane fizice. Art 954 NCC spune ca mostenirea unei

11

persoane se deschide in momentul decesului acesteia. E clar ca e

vorba si de factorul declansator.
2. Este o transmisiune universala. Spre deosebire de transmisiunile
cu continut patrimonial facute prin acte juridice care se refera doar la
anumite bunuri, deci sunt transmisiuni cu titlu particular, in cazul
succesiunilor este vorba despre transmisiuni universale. Nu intelegem,
insa, ca in caz de deces cineva primeste tot patrimoniul si altele nu
primesc nimic. O sa vedem ca sunt posibile multe combinatii si in
principiu intotdeauna mostenirea presupune o transmisiune cu
caracter universal. Daca o persoana care a decedat si care a lasat, de
pilda, 3 bunuri si a dispus de fiecare prin legate lui A,B SI C, asta nu
inseamna ca nu se transmite universal mostenirea celor 3 persoane
deoarece cele 3 legate au operat transmisiunea doar in privinta
drepturilor, si cineva trebuie sa preia si pasivul. In exemplul dat, daca
nu exista si alti mostenitori legali sau testamentari, statul va culege
mostenirea vacanta, dar nu va plati statul din buget pasivul
mostenirilor vacante. Juridic insa, asta se intampla.
3. Este o transmisiune unitara.
In art 732 cc francez , articol care in prezent este abrogat, se preciza ca
legea nu ia in vedere nici natura nici originea bunurilor pentru a reglmenta
succesiunea- vroia sa spuna ca, spre deosebire de dr anterior codului civ
Napoleon 1804 cand stim ca existau feude deci, existau nobili care detineau
diferite averi, in acele reglementari anterioare codului civ. napoleon erau
regimuri diferite de transmitere a succesiunii. Unul era regimul bunurilor asa
- zise proprii- imobilele transmise din generatie in generatie (deci, de pilda
daca printul sau contele avea domeniul X si pe acel domeniu exista un castel
stramosesc, acel castel era bun propriu si avea un regim distinct pt ca nu se
putea transmite decat in interiorul familiei. Deci, nu puteau cei care
deveneau titularii coroanei respective sa dispuna de castelul respectiv in
favoarea oricui voiau, ci acelea obligatoriu se transmiteau doar in interiorul
familiei. De acele bunuri nu puteau dispune.). Se putea dispune de bunurile
asa-zis achizite, acelea dobandite de nobili in timpul vietii; putea fi vorba si
de bunuri imobile dar care nu erau bunuri proprii. Acest art 732- a dorit sa
marcheze aceasta ruptura fata de acel cod anterior. Nu se mai transmite
dupa regulile feudale, ci dupa principiul egalitatii. Ulterior, acest art. 732 a
fost abrogat. In principiu, noi nu avem un text si nu aveam nici in VCC dar
doctrina a considerat ca regulile sunt aceleasi. Deci, in principiu,
transmisiunea este unitara, dar exista si anumite exceptii.
EXCEPTII

11

DREPTUL de abitatie al sotului supravietuitor reglementat la art 973

NCC. Acest drept exista si in vechea reglementare, in Lg 319. Este
dreptul sotului supravietuitor care nu detine o locuinta si care are
dreptul de a folosi locuinta in care a stat cu sotul decedat in
anumite conditii. Era o regula derogatorie de la dreptul comun pt ca
se referea la un anumit bun, la o locuinta si ii apartine doar sotului
supravietuitor.
Art 974 se refera la mobilier si la obiectele de uz casnic care
constituie obiectul unui drept special de mostenire in favoarea
sotului supravietuitor in cazul in care vine la mostenire in concurs
cu alti mostenitori decat descendentii (CLS I). Deci, cand vine in
concurs sotul supravietuitor cu alti mostenitori decat descendentii,
sotul supravietuitor are acest drept. In privinta mobilierului si
obiectelor de uz casnic, transmisiunea nu se face dupa regulile de
drept comun. Daca, de exemplu, lasa un frate si un sot
supravietuitor decujus, daca bunurile lasate sunt numai din aceasta
categorie a mobilierului si obiectelor de uz casnic, toate ii revin Ss in
temeiul acestui drept special (art. 5 din LG 319/1943, in vechea
reglementare). Daca de cuius lasa numai bunuri de acest gen, toate
vor reveni SS in temeiul acestui text special prevazut la art 974.
In cazul mostenirilor cu elemente de extraneitate- mostenire a unui
cetatean roman care detine bunuri si in strainatate, sau invers.
Regula era pana nu demult ca transmisiunea opera diferit, in
privinta bunurilor mobile aplicandu-se legea cetateniei celui decedat
lex patriae, iar in privinta imobilelor se aplicau normele de la locul
situarii imobilului lex rei site. Noile reglementari , art 2633 NCC
care consuna cu o reglementare europeana Regulamentul
652/2012, regula este ca mostenirea este supusa regulilor
statului pe teritoriul caruia defunctul a avut la data mortii
resedinta obisnuita, indiferent de locul situarii bunurilor.
La art 2634 al 1 NCC se mai precizeaza ca o persoana poate sa
aleaga ca lege aplicabila mostenirii in ansamblul ei legea statului a
carui cetatenie o are. Asadar, e vorba de persoanele care stau in
strainatate si pot opta, fie pt legea respectiva ca lege de resedinta,
fie pt legea nationala in temeiul cetateniei. Deci e vorba de
persoanele care stau in strainatate si pot sa aleaga fie acea lege,
sau legea nationala.
bunurile reprezentand amintiri de familie. La inceput nu a fost
reglementata aceasta institutie in mod expres, dar s-a acceptata ca
in privinta acestor bunuri se aplica reguli derogatorii de la dreptul

11

comun, reguli pe care le gasim incluse in dispozitiile NCC la art

1141, 1142. Sunt bunuri care au mai mult o valoare sentimentala
decat materiala au o legatura directa cu istoricul unei familii si au
mai mult o valoare sentimentala si au un regim aparte.

DESCHIDEREA MOSTENIRII
-

CAUZA DESCHIDERII MOSTENIRII ESTE DECESUL UNEI PERSOANE

FIZICE- ART 954 AL 1
A NU se confunda cauza deschiderii mostenirii declansata automat de
deces cu deschiderea procedurii succesorale notariale- declansata de o
cerere a persoanei interesate, care este o procedura gratioasa, nu
contencioasa care are ca scop verificarea elementelor care au legatura
cu patrimoniul persoanei decedate, se stabilesc persoanele care au
dreptul la mostenirea respectiva, care sunt bunurile care se transmit
prin mostenire si cine si cat priemeste- se finalizeaza prin eliberarea
certificatului de mostenitor. Nu e obligatorie aceasta procedura.
Procedura doar constata ca a decedat o persoana si ca patrimoniul se
transmite la alte persoane, dar faptul declansator care duce la
transmiterea proprietatii cu titlu de mostenire este decesul lui de cujus.
Pe timpul vietii lui de cuius, niciun succesibil, chiar daca este vorba de
rezervatari nu au niciun fel de drept cu privire la bunurile celui pe care
spera sa il mosteneasca. De exemplu, fiul nu poate sa il dea in
judecata pe tata sustinand ca se opune unui act de dispozitie facut de
tata in timpul vietii. Principiu este ca pana la decesul lui de cuius,
succesibilii nu au decat drepturi eventuale. Nu au drepturi nici macar la
masuri conservatorii. Pot ataca actele prin care s-au facut liberalitati si
care le-au incalcat dreptul la rezerva, care este o anumita cota parte
din mostenire care le revine acestor mostenitori, dar numi dupa
deces!!! De pilda, daca o persoana incepe sa faca donatii si dispune de
toate bunurile sale, fiul acestei persoane nu are dreptul sa faca nimic;
juridic, nu poate obtine nimic.
Data deschiderii mostenirii este aceea a decesului. Ea are importanta
deoarece determina persoanele care au dreptul la mostenire, care este
continutul patrimoniului, legea aplicabila legea aplicabila la
momentul deschiderii mostenirii, data in raport cu care opereaza
acceptarea sau renuntarea la mostenire. Deci, exista anumite efecte
legate de data deschiderii succesiunii.
In mod obisnuit data decesului este constatata printr-un certificat
medical pe caza caruia se elibereaza certificatul de deces la serviciul

11

specializat si asta face dovada decesului unei persoane; exista situatii

in care o persoana este disparuta considerata a fi in viata pana la
declararea judecatoreasca a decesului.
O situatie aparte este aceea a comorientilor- persoanele care au
vocatie succesorala reciproca- de pilda, tatal si fiul, sau numai una are
fata de cealalta de pilda, e instituit legatar de catre o persoana fata
de care nu are vocatie legala si care decedeaza intr-o anumita
imprejurare in care nu se poate stabili ordinea deceselor- de pilda, intrun accident de masina aviatic. Nu se poate stabili care a decedat mai
intai si care a decedat dupa. E important sa se stabileasca acest lucru
pt ca cel care supravietuieste fie si o fractiune de secunda, daca se
dovedeste acest lucru, inseamna ca l-a mostenit pe celalalt. Cel care a
decedat mai intai ii transmite patrimoniul celui care a supravietuit. Mai
bine zis, mostenitorilor acestuia pt ca acesta decedand odata cu
celalalt, nu se mai poarta aceasta discutie. Se prezuma ca aceste
persoane au decedat in acelasi moment. fiul nu are capacitate
succesorala deci nu il poate mosteni pe tata.

Si in reglementarea anterioara, art. 21 din Decretul 31/1954 referitor la

persoanele fizice si juridice instituia o prezumtie legala si anume, ca
persoanele respective au decedat in acelasi moment. Au existat anumite
discutii: unii autori din dreptul nostru au sustinut ca in aceasta ipoteza, de
pilda, daca un tata decedeaza odata cu fiul, desi legea spunea ca au decedat
in acelasi moment deci, logic si juridic nu se puteau mosteni unul pe altul,
nici fiul pe tata, nici tatal pe fiu pt ca, o sa vedem ca, una dintre conditiile de
a mosteni este de a avea capacitate succesorala, adica de a fi in viata cand
decedeaza celalalt. Or, prezumtia era ca au decedat in acelasi timp deci, fiul
nu-l putea mosteni pe tata. Unii autori au sustinut ca, totusi, fiul il poate
mosteni pe tatal desi nu aveau capacitate succesorala. Problema era
rezolvata in dr francez care spunea ca fiul il poate mosteni pe tatal pt ca
legea prevedea expres.
NCC , insiprandu-se din alte reglementari, nu mai vb de comorienti (si
bine face), dar spune ca o conditie pentru a il putea mosteni pe altul este
sa dovedesti ca ai supravietuit.
Daca nu dovedesti, nu poti mosteni! Nu mai intereseaza cand a
decedat unul si cand a decedat celalalt. Nu mai vine legea sa explice
vechea poveste. Problema este de probatiune. Cu ceva timp in urma,
inainte de prezumtia aceasta ca au decedat in acelasi moment, existau

11

prezumtii care spuneau ca mai intai mor copiii, pe urma femeile si apoi
barbatii.
La ora actuala, chestiunea nu mai este ca legea stabileste ea care e
momentul mortii, ci problema este de probatiune: daca poti sau nu dovedi ca
a supravietuit.
In ceea ce priveste locul deschiderii mostenirii => In functie de locul
deschiderii mostenirii se stabileste competenta notarului care
instrumenteaza procedura succesorala, a instantei de judecata in caz de
litigiu, se iau masurile privitoare conservarii bunurilor succesorale si
inventarierea lor s.a.
Art 954 al 2 NCC spune ca mostenirea se deschide la locul ultimului
domiciliu al celui decedat- a nu se confunda domiciliul cu resedinta care
este o locuinta provizorie. Se poate face proba ca ultimul domiciliu a fost in
alta parte.

CONDITII PENTRU A PUTEA MOSTENI IN GENERAL

Sunt 3 conditii care trebuie sa fie indeplinite:

1. Persoana care mosteneste trebuie sa aiba capacitate
succesorala
2. Trebuie sa nu fie nedemna adica, sa nu fi comis anumite fapte
care atrag indepartarea de la mostenire
3. Trebuie sa aiba vocative la mostenire
CAPACITATEA SUCCESOARALA
art. 957, alin. 1 NCC spune ca o persoana poate mosteni daca exista la
momentul deschiderii mostenirii. Conditia principala pentru a putea
mosteni, sigur nu singura, dar conditia principala este ca persoana
respectiva sa existe la momentul deschiderii mostenirii.
Atunci cand e vb de pers fizice (cand mostenitorii sunt PF), cerinta este sa fie
in viata, iar cand e vb de persoane juridice, acestea trebuie sa aiba existenta
dpdv legal deci, sa fie constituite conform legii si sa fie inregistrate in
Registrele specifice care se tin cu privire la PJ.

11

In privinta pers juridice exista si asa zisa capacitate anticipata care le

da dreptul de a dobandi bunuri pentru a-si constitui patrimoniul de pornire,
chiar daca nu e inregistrata inca. daca, de pilda, o PJ care, in principiu, ia
nastere mai intai prin actul constitutiv: exemplu, fundatie, SC se realizeaza
mai intai intelegerea intre asociati, dar asta nu e suficient ca persoana sa ia
nastere dpdv. Este necesar ca ea sa fie inregistrata in registrele anumite
prevazute de lege. Pana la inregistrare, dpdv legal, nu exista propriu zis, cu
toate consecintele legale, dar legea ii da dreptul unei astfel de persoane pt
care exista actul constitutiv, dar nu si inregistrarea de a dobandi cu
anticipatie anumite bunuri. Deci, se pot face legate in favoarea fundatiei sau
SC respective inca din timpul cand inca nu beneficiaza de toate drepturile
legale.
Traditional: Este considerat in viata copilul conceput si nascut viu. are
capacitate succesorala deci, este considerat a fi in viata de la data cand a
fost conceput. Nu e suficient sa fie conceput, ci trebuie sa se nasca viu. In
dreptul nostru se cere doar sa se nasca viu, chiar daca moare imediat dupa
ce a respirat.
De retinut ca prima conditie pentru a putea mosteni este aceea ca
persoana care mosteneste sa existe. Cand e vorba de PF sa fie in viata, iar
cand e vorba despre PJ sa aiba existenta legala.
MOSTENITORUL SA NU FIE NEDEMN
Institutia nedemnitatii sau a nevredniciei, cum era denumita in VCC, nu
este noua, dar reglementarea din NCC difera de reglementarea anterioara. In
VCC, nedemnitatea era o sanctiune care se referea doar la mostenirea
legala.
Existau 3 cazuri de nedemnitate prevazute la art. 655 VCC:
-

Situatia cand o persoana era condamnata pentru savarsirea unui

atentat la viata lui de cujus
Acuzatia capitala adica, denuntul care putea duce la pedeapsa cu
moartea (timpul cand pedeapsa respectiva functiona)
Nedenuntarea de catre mostenitorul major a omorului caruia i-a cazut
victima de cujus

Ceea ce trebuie sa retinem este ca aceasta sanctiune opera de drept deci, nu

era pronuntata de instanta ci era eventual doar constatata si ca nu putea fi
inlaturata in nici un fel! Deci, de cujus nu putea sa-l ierte. O sa vedem ca in

11

NCC lucrurile s-au nuantat ca urmare a experientelor care s-au constatat

intre timp.
In NCC , spre deosebire de reglementarea anterioara avem doua feluri
de nedemnitate:
-

de drept (opereaza la toate mostenirile).

Potrivit dispozitiilor art 958 al 1 NCC exista doua cazuri de nedemnitate de

drept:
1. Situatia cand un succesibil este condamnat penal pentru savarsirea
unei infractiuni cu intentia de a il ucide pe cel care lasa mostenirea
este un atentat la viata lui de cujus.
Asa cum rezulta chiar din enunt este vorba de un atentat la viata lui de cuius
e vorba despre infractiuni comise cu intentie directa (pentru ca o sa
vedem, cand nu exista intentia directa, ci decesul rezulta cu
praeterintentie, atunci nedemnitatea nu mai este una de drept ci
este una judiciara), indiferent de calitatea in care se face acest lucru autor sau participant. Cand e praeterintentie, nedemnitatea este judiciara.
O cerinta care rezulta din textul legii este ca cel care a comis faptele
respective sa fi fost condamnat pentru acea fapta, deci sa survina o hotarare
judecatoreasca, fie penala, fie civila. Aici au intervenit modificari importante
ata de VCC. In VCC se cerea sa existe o condamnare penala. S-au ivit in
practica situatii, cum a fost si in speta solutionata de CEDO - [Velcea si
Mazare contra Romania]. In speta respectiva, sotul s-a certat cu sotia lui, a
ucis-o si la putin timp s-a sinucis si el. In aceasta ipoteza, dupa normele
juridice de la momentul respectiv, art. 655 VCC, dpdv al dreptului succesoral:
a decedat sotia, s-a deschis mostenirea ei, sotul i-a supravietuit, legea cerea
pt a opera nedemnitatea sa fi fost condamnat penal ucigasul (sigur ca nu a
mai apucat sa fie condamnat). Patrimoniul sotiei s-a transmis la el, dupa care
s-a transmis la rudele lui. Rudele defunctei s-au trezit fara mostenire.
Instantele interne au respins cererea rudelor defunctei, iar ele au obtinut
castig de cauza la CEDO pe temeiul art. 8. In esenta, a fost o solutie
echitabila. Si in drepul francez situatia a fost identica, dar acolo unele
instante au ignorat legea. Sigur ca au fost criticate de doctrina. Si atunci, iata
ca legiuitorul, a nuantat precizand ca o cerinta de principiu este ca cel care a
savarsit fapta sa fi fost condamnat penal, dar se admite ca in situatia in care
nu poate fi condamnat penal (s-a sinucis, ca in speta) in acea ipoteza
instanta civila poate sa constate ca sunt intrunite conditiile nedemnitatii.

11

Este o solutie perfecta si dpdv legal si logic. O cerinta este sa survina o

hotarare judecatoreasca: fie una penala de condamnare daca mai este in
viata respectivul, fie una civila care sa constate ca sunt intrunite conditiile
cerute de lege.
2. Situatia cand un succesibil este condamnat pentru savarsirea inainte
de data deschiderii mostenirii a unei infractiuni cu intentia de a ucide
un alt succesibil, care daca mostenirea s-ar fi deschis la momentul
respectiv, ar fi avut vocatie la mostenire. (ex. un frate il ucide pe
celalalt frate)
Acest caz este unul oarecum inedit deci, nu il regasim in alte sisteme de
drept.
Regimul juridic al nedemnitatii de drept - art 958 al 3 NCC
precizeaza ca aceasta poate fi constatata oricand (nu este ingradita de vreun
termen de prescriptie) la cererea oricarei persoane interesate sau din oficiu
de catre instanta ori de catre notarul public pe baza hotararii judecatoresti
din care rezulta nedemnitatea. Cu alte cuvinte, aceasta nedemnitate este
imprescriptibila, poate fi invocata de orice persoana interesata un
mostenitor subsecvent, un comostenitor, un gratificat, un donatar care altfel
ar trebui sa suporte raportul sau reductiunea.
Efectele nedemnitatii de drept: de indata ce sunt intrunite conditiile
legii, nu trebuie sa survina o hotarare judecat care sa aplice sanctiunea
nedemnitatii ci opereaza in virtutea legii, dar sa fie intrunite conditiile
legii: sa fie savarsite faptele la care se refera legea si sa fi survenit o
hotarare judecatoreasca, penala sau civila. In acest sens, aceasta
nedemnitate este de drept. Ea automat poate fi invocata si produce
efecte.
-

Nedemnitatea judiciara.

Legiuitorul nostru s-a inspirat din dispozitiile art 621 CC Quebec. Este vb de o
nedemnitate care, spre deosebire de cea de drept, este facultativa, operand
doar daca este dispusa de instanta de judecata. Cazurile si conditiile in care
opereaza aceasta nedemnitate:
-

cazul cand un succesibil este condamnat penal pentru

savarsirea cu intentie impotriva celui care lasa mostenirea a
unor fapte grave de violenta fizica sau morala ori a unor fapte
care au avut ca urmare moartea victimei. Este vb tot de

11

intentie directa, dar nu intentia directa de a omori, ci din cauza

loviturilor, defunctul decedeaza (praeterintentie)
un succesibil cu rea credinta ascunde altereaza sau distruge
sau falsifica testamentul defunctului, fie inainte sau dupa
deschiderea mostenirii
un succesibil prin dol sau violenta il impiedica pe cel care
lasa mostenirea sa intocmeasca , modifice sau sa isi revoce
testamentul.

Regim juridic - art 959 al 2 teza I spune ca declararea nedemnitatii poate

fi ceruta de orice succesibil , deci nu mai e vorba de orice persoana
interesata ci de orice succesibil adica persoanele care l-ar putea mosteni pe
cel decedat. De pilda, sunt 2 frati si unul dintre ei a comis fapte de natura
celor care atrag aceasta nedemnitate. Cel care nu e vinovat poate, daca
vrea, sa solicite aplicarea sanctiunii fata de celalalt. Deci, nu orice persoana
interesata poate ci numai succesibilul. Legea spune ca orice succesibil, dar
exista situatii in care succesibilul poate sa nu aiba interes, nu ar putea
beneficia de dispozitiile legii. Ex: daca cel care a decedat doi fii si un frate al
defunctului, prevalandu-se de dispozitiile art. 959 ar introduce actiune in
declararea nedemnitatii. Se pune intrebarea daca in aceasta ipoteza el
justifica un interes legal? Fiind vorba de un exemplu in care cel decedat avea
doi fii, unul fiind nedemn. Prin declararea lui ca iind nedemn, acela este
inlaturat de la mostenire, dar celalalt fiu ar culege toata mostenirea. Mai
justifica fratele vreun interes? Caci, fratele fiind mostenitor din CLS a II-a vine
la mostenire numai daca nu exista mostenitori din CLS I. astfel, fratele nu
mai justifica vreun interes ca sa-l faca pe cel care nu este vinovat sa
beneficieze de mostenire. Deci, textul nu trebuie interpretat ad literam. Unul
din fii este nedemn, celalalt culege mostenirea. Nu mai are fratele interes
deoarece profita celalalt fiu de nedemnitate. Trebuie sa poate beneficia de
declararea nedemnitatii.
Spre deosebire de nedemnitatea de drept care este imprescriptibila, deci
poate fi invocata oricand nedemnitatea judiciara poate fi invocata numai
in termen de un an de la data deschiderii mostenirii, altfel opereaza
decaderea. Sunt situatii in care o persoana interesata distruge testamentul
lui de cujus dupa data deschiderii mostenirii, si atunci termenul curge de la
data cand cei interesati afla de savarsirea faptelor respective sau, mai exact,
de la data cand cei interesati afla despre savarsirea faptelor respective caci,
se poate intampla ca distrugerea sa fie facuta in secret.

11

Efectele ambelor nedemnitati

-

Nedemnul este inlaturat de la mostenire.

Pierde dreptul de a-l mosteni pe de cujus. Cel nedemn este inlaturat de la

intreaga mostenire chiar daca este rezervatar, el nu va putea cere rezerva
succesorala la care ar avea dreptul daca nu ar fi savarsit fapta nedemna. Si
mostenitorii rezervatari sunt indepartati. Sub VCC s-a sustinut ca nedemnul
pierde vocatia succesorala, dar sub NCC nu se mai poate sustine aceasta
idee deoarece nedemnul poate fi iertat si atunci si-ar recapata vocatia deci,
nu pierde dreptul la mostenire. Se pierde doar emolumentul. Este un caz de
dezmostenire legala- dispozitie prin care de cuius inlatura de la mostenire
anumiti mostenitori, si dezmostenirea inseamna nu pierderea vocatiei la
mostenire pe care ti-o da legea, testamentul sau contractul.
-

Produce efecte de la data deschiderii mostenirii intotdeauna, fie ca e

de drept sau judiciara.
Efectele nedemnitatii se produc in personam, nu afecteaza bunurile.
Sunt indreptate impotriva persoanei celui nedemn. Daca cel care a
decedat a avut doi fii A si B.unul nedemn inlatural de la mostenire, B la mostenit pe defunct si apoi decedeaza si B. Bunurile pe care
nedemnul A nu le mosteneste de la tata, le poate mosteni de la fratele
B care moare si el. A il mosteneste pe B si mosteneste bunurile prin
intermediul patrimoniului fratelui sau.
Nedemnul poate fi reprezentat chiar daca este in viata la data
deschiderii mostenirii, lucru care nu era posibil in reglementarea
anterioara.

sa aiba vocatie la mostenire