Feminismul

Casapu Isabela

Raportul de faţă propune a prezenta o scurtă sinteză a evoluţiei feminismului de la

începuturi și până astăzi, consecinţele fenomenului în România și în ţările în care s-a manifestat,
precum și o perspectivă spre viitor a cauzelor acestuia.
Când vorbim despre feminism, prima dată ne gândim cu siguranţă la noţiunea de
femeie. Există însă numeroase definiţii ale acestui concept, ce evidenţiază o ideologie complexă
şi contradictorie, care promovează afirmarea femeii în societate, înlăturarea stereotipurilor și a
inegalităţii de gen, precum și drepturile și libertăţile tuturor femeilor.
Termenul de “ feminism “ este atribuit secolului al XIX-lea, însă originea
problemelor ce erau tratate de această ideologie, putem spune că existau de la Adam și Eva. La
început feminismul s-a manifestat ca o atitudine individuală, ghidată de frustrările și refulările
interioare acumulate sub presiunea condiţiilor existente. Ulterior, aceste frustrări s-au concretizat
în anii `70 ai secolui XX, o dată cu ideile promovate de Revoluţia Franceză. Declaraţia
Drepturilor Omului din anul 1791 și principiile curentului ilumist stau la baza declanșării
Mișcării Feministe. Totuși, autoarele Brădeanu Adina, Dragomir Otilia (coord.), Rovenţa-
Frumuşani Daniela, Surugiu Romina, în lucrarea intitulată Femei, cuvinte şi imagini. Perspective
feministe, menţionează şase etape distincte prin care a trecut feminismul: Perioada Querelle des
Femmes (1400-1600), Feminismul raţionalist al secolului al XVII-lea, Feminismul iluminist
(1750-1800), Feminismul utopic (1820-1800), Feminismul liberal (1860-1920), Feminismul
contemporan (după 1600) reprezentat de Simone de Beauvoir. Fiecare perioadă a adus câte un
element nou în promovarea ideilor de emancipare a femeii. Mișcarea feministă își atestă primele
acţiuni la sfârșitul secolului al XIX-lea, când dezvoltarea societăţii a permis şi a creat condiţii
favorabile femeilor să se cultive și să se afirme în viaţa publică.
Precizez faptul că sunt trei categorii distincte în care s-au divizat feministele
pentru a-și cere drepturile: moderatele, radicalele și socialistele. Fiecare categorie în parte avea
organizaţii speciale prin care milita pentru obţinerea și respectarea drepturilor femeilor. Astfel,
cu ajutorul acestora s-a înfiinţat “ Liga Internaţională a Femeilor pentru Pace și Libertate “ și s-a
fixat data de 8 Martie drept Ziua Internaţională a Femeilor .
Una dintre reprezentantele de seamă ale feminismului este Simone
de Beauvoire, cea care în anul 1949 publică în două volume lucrarea Al doilea sex, operă
reprezentativă a feminismului, ce urmărește evoluţia femeii din punct de vedere biologic, istoric,
psihologic și filosofic. În România, multe date despre mișcarea feministă pe aceste
meleaguri au fost puse sub tăcere de către comunism și în mod special de acţiunile Elenei
Ceaușescu. Cele câteva documente existente atestă însă faptul că idei puternice ale emancipării
femeilor din România au apărut aproximativ în același timp cu răspândirea lor în Franţ a, Anglia,
SUA, iar Revoluţia Franceză a condus în Ţările Române la dezvoltarea industriei. Munca
manuală a fost înlocuită cu cea a mașinilor și astfel s-au creat condiţii favorabile implicării
femeilor în viaţa socială, nevoia de forţă de muncă fiind foarte mare. Elena Cuza, Zoe Golescu,
Maria Rosetti, Ana Ipătescu, Elena Văcărescu, sunt doar câteva nume reprezentative, femei ale
căror fapte pot concura cu cele ale femeilor din Franţa sau Anglia. “Societatea femeilor române
pentru ajutorarea răniţlor“, “Statutele Ligii Femeilor din România“ ( votate la 30 octombrie 1894
), Mișcarea feministă din Bucovina, “Petiţia femeilor române din 16 iunie 1917 către Senatul
României”, “Gruparea Naţională a Femeilor Române”, sunt câteva dintre asociaţiile deschise la
Brașov, Iași sau București care luptau pentru ca femeia să obţină dreptul la educaţie, vot, opinie
publică. Astăzi, în secolul XXI, deși elementele modernităţii au acaparat
majoritatea sectoarelor, se resimt ecouri ale excluderii și discriminării femeilor în lumea întreagă.
Întâlnim încă ţări în care femeia este supusă unor crunte acte de violenţă, prin viol, trafic de
carne vie, violenţa în familie sau hărţuire sexuală. Soluţii pentru rezolvarea acestor probleme par
a fi îndepărtate atâta timp cât autorităţile și toate persoanele responsabile nu vor lua atitudine.
Am sintetizat din teorii, din date și din spusele altora o
imagine a evoluţiei condiţiei femeii de-a lungul timpului însă ce schimbări îi va mai oferi
viitorul? Personal, văd în viitor femeia mult mai emancipată decât acum, depășind statutul de
femeie casnică, fiind independentă, liberă, încrezătoare și capabilă să înfrunte moravurile și
miturile trecutului. În concluzie, dacă trecutul a strigat
emanciparea și drepturile femeilor, prezentul a răspuns prin Mirecea Cărtărescu la întrebarea “
De ce iubim femeile”, viitorul sper să spună cu încredere și convingere: “ Sunt femeie! “ prin
glasul oricărei femei.