ACADEMIA TEHNICĂ MILITARĂ

MODEL MATEMATIC PRIVIND

MIŞCAREA NESTAŢIONARĂ A PRODUSELOR DE ARDERE
ÎN MOTOARELE RACHETĂ CU COMBUSTIBIL SOLID

ÎNDRUMĂTOR ŞTIINŢIFIC
Gl.bg.(r) prof. univ.dr.ing. VASILE TITICĂ

DOCTORAND
Cpt.ing. NEDELCU MARIAN

Bucureşti
2005

1
 CUPRINS

CUPRINS ……………………………………………………………………….2

INTRODUCERE ………………………………………………………………..4

Capitolul 1 – MODELAREA MATEMATICĂ A MIŞCĂRII PRODUSELOR

DE ARDERE ÎN CANALUL UNEI ÎNCĂRCĂTURI DE COMBUSTIBIL
SOLID …………………………………………………………………………..8

1.1 GENERALITĂŢI ……………………………………….…………………………8

1.2 ECUAŢIA CONSERVĂRII MASEI …………………………………………….14

1.3 ECUAŢIA CONSERVĂRII CANTITĂŢII DE MIŞCARE …………………….14

1.4 ECUAŢIA CONSERVĂRII ENERGIEI ……………………………………….16

1.5 RELAŢII SUPLIMENTARE ……………………………………………………18

Capitolul 2 – ECUAŢIILE DE MIŞCARE A PRODUSELOR DE ARDERE ÎN

CAZUL CURGERII UNIDIMENSIONALE …………………………………24

Capitolul 3 – VARIAŢIA MĂRIMILOR GAZODINAMICE ÎN SECŢIUNEA

TRANSVERSALĂ A ÎNCĂRCĂTURII DE PROPULSIE ………………….33

3.1 CONSIDERAŢII GENERALE ………………………………………………….33

3.2 VARIAŢIA MĂRIMILOR GAZODINAMICE ÎN SECŢIUNEA

TRANSVERSALĂ A CANALULUI ………………………………………………35

Capitolul 4 – CONDIŢIILE LA LIMITĂ PENTRU MIŞCAREA

PRODUSELOR DE ARDERE ÎN CANALUL ÎNCĂRCĂTURII ……………50

2
 4.1 CONSIDERAŢII GENERALE …………………………………………………..50

4.2 CONDIŢII LA LIMITĂ PENTRU PARTEA ANTERIOARĂ A CAMEREI DE

ARDERE ……………………………………………………………………………..52

4.3 CONDIŢII LA LIMITĂ PENTRU PARTEA DINSPRE AJUTAJ A CAMEREI

DE ARDERE ………………………………………………………………………...55

Capitolul 5 – REZOLVAREA ECUAŢIILOR DE MIŞCARE

NESTAŢIONARĂ A PRODUSELOR DE ARDERE ÎN CANALUL
ÎNCĂRCĂTURII DE PROPULSIE ……...……………………………………60

5.1 IPOTEZE SIMPLIFICATOARE ………………………………………………...60

5.2 INTEGRAREA NUMERICĂ A ECUAŢIILOR DE MIŞCARE

UNIDIMENSIONALĂ A PRODUSELOR DE ARDERE ÎN CANALUL
ÎNCĂRCĂTURII DE PROPULSIE …………………………………………………63

5. 3 VARIAŢIA MĂRIMILOR GAZODINAMICE ÎN TIMP ŞI DE-A LUNGUL

CANALULUI ÎNCĂRCĂTURII DE PROPULSIE ...……………………………….70

BIBLIOGRAFIE ………………………………………………………………78

3
 INTRODUCERE

Practica construcţiei moderne de rachete cu combustibil solid pune în faţa

cercetătorilor, proiectanţilor şi constructorilor o serie de probleme din domeniul teoriei
procedeelor de lucru. La ceste probleme trebuie raportate în primul rând problemele legate de
regimul termic de funcţionare, de eroziunea acoperirilor termoprotectoare, de ardere erozivă,
de stabilitatea proceselor din interiorul camerelor, de pierderile de impuls în cameră şi în
ajutaj, de stabilitatea caracteristicilor principale ale sistemelor, de modelarea fenomenelor
care au loc în camera de ardere, de procesele nestaţionare (tranzitorii) de iniţiere a arderii şi de
postcombustie. Rezolvarea acestor probleme presupune într-o măsură sau alta cunoaşterea
legilor după care au loc procesele din interiorul camerelor şi, în particular, procesele
gazodinamice. Studiul acestor legi cu ajutorul metodelor experimentale este extrem de dificil
şi de costisitor, iar metodele de măsurare a parametrilor curenţilor de fluid la temperaturi
înalte sunt slab dezvoltate, cu atât mai mult cu cât este vorba de curentul interior, greu
accesibil pentru observare, limitat de pereţii camerei de ardere şi de încărcătură.

Până în prezent majoritatea problemelor de balistică interioară a motoarelor rachetă cu

combustibil solid au fost rezolvate adimensional, prin metodele utilizării parametrilor medii ai
gazelor în volumul liber al camerei de ardere, caz în care se pierde corelaţia dintre procesele
de scuregre ale gazului şi de variaţie a presiunii în camera de ardere.

În prezenta lucrare se arată că relaţiile de bază ale balisticii interioare a motoarelor

rachetă cu combustibil solid pot fi obţinute într-un mod mai strict pornind de la ecuaţiile
dinamicii gazelor pentru scurgerile în interiorul camerelor de ardere. O serie de probleme de
balistică interioară fiind considerate probleme limită de dinamica gazelor.

În acelaşi timp, în lucrarea prezentă, nu a fost înlăturat neajunsul principal al teoriei

asupra proceselor din interiorul camerei şi anume: mişcarea produselor de ardere de-a lungul
suprafeţei care arde este considerată o scurgere cu aport de gaze distribuit forţat, adică nelegat
de procesul real de ardere (dacă nu se ţine seama de legătura foarte artificială exprimată sub

4
forma aproximaţiilor finite ale relaţiilor empirice sau semiempirice dintre viteza de ardere,
presiune şi viteza medie a curentului de gaze în canal).

După cum se vede, teoria completă a proceselor care au loc în interiorul camerelor
trebuie să exprime, pe baza unei abordări generale a problemei şi pe baza unui sistem unic de
ecuaţii, şi procesele termo-gazodinamice care au loc în aşa-numitul spaţiu liber, precum şi
procesele de ardere care au loc atât în faza condensată propriu-zisă cât şi în faza gazoasă.
Această teorie unică ar cuprinde toate procesele fizico-chimice care au loc în camera de
ardere, independent de natura lor.

Datorită faptului că procesele de ardere nu sunt suficient studiate în sine din cauza
complexităţii ecuaţiilor care trebuie scrise, ţinându-se seama de procesele locale de transport,
precum şi din cauza dificultăţii punerii unor condiţii la limită stricte la suprafeţele de ardere
care separă faza gazoasă de faza condensată, o asemenea teorie generalizatoare a proceselor
din interiorul camerelor rămâne deocamdată neelaborată.

Considerând că posibilităţile de descriere şi stabilire a metodelor aproximative de

calcul ale macroproceselor termodinamice şi gazodinamice echivlente în spaţiul liber al
camerei de ardere sunt în prezent mult mai largi în comparaţie cu descrierea şi calculul
proceselor de ardere, se consideră că suprafaţa care arde este o suprafaţă poroasă care se
deplasează cu o anumită viteză şi prin care sunt „suflate” produsele de ardere a
combustibilului. Viteza de deplasare a suprafeţei (viteza de ardere) este reprezentată, în cazul
general, ca o funcţie cunoscută de parametrii hidrodinamici ai curentului de gaze care spală
suprafaţa de ardere.

Este de presupus că limitarea evidentă a unei abordări a problemei va fi înlăturată cu

timpul prin înlocuirea dependenţelor finale dintre viteza de ardere şi parametrii curentului de
gaze printr-un sistem de relaţii care exprimă procesul de ardere.

Ecuaţiile diferenţiale ale mişcării gazului în camera unui motor rachetă, scrise sub o
formă destul de generală trebuie să ţină seama de procesele fizico-chimice care au loc în faza
gazoasă (reacţii chimice, difuziune) şi de proprietăţile de vâscozitate ale gazului. Un astfel de
sistem de ecuaţii diferenţiale nu mai aparţine propri-zis domeniului dinamicii gazelor, ci
conform terminologiei introduse de T. Karmanov domeniului aerotermochimiei.

5
 O asemenea abordare a prezentării scurgerii gazului în camera unui motor rachetă dă
posibilitatea studierii concomitent atât a curentului de gaze propriu-zis cât şi a proceselor de
ardere în faza gazoasă şi, prin urmare, şi a corelaţiei dintre ele.

Generalizarea formală a sistemului de ecuaţii ale mişcării gazului, în cazul unui

amestec gazos nereactiv, se realizează prin introducerea unor termeni siplimentari, care ţin
seama de difuziune şi de reacţiile chimice în ecuaţiile de conservare a masei, impulsului şi
energiei. În acest sistem de ecuaţii trebuie incluse de asemenea şi ecuaţiile de continuitate
pentru fiecare component al amestecului gazos.

În final poate fi obţinut un sistem care generalizează ecuaţiile Navier-Stockes. Cu tot

caracterul generalizator al unui asemenea sistem de ecuaţii, folosirea lui pentru exprimarea
matematică şi pentru studiul curenţilor de gaze în camera motorului rachetă cu combustibil
solid întâmpină dificultăţi considerabile.

Ecuaţiile mişcării unui amestec gazos reactiv, scrise în baza principiilor arătate mai
sus, constituie doar o generalizare formală a ecuaţiilor mişcării unui fluid omogen
compresibil, deoarece ele formează un sistem deschis. Pentru a închide acest sistem trebuie să
i se adauge expresiile care stabilesc legătura dintre vitezele reacţiilor chimice şi concentraţiile
componentelor, corelaţiile dintre vitezele de difuziune şi derivatele concentraţiilor, presiunii şi
temperaturii, precum şi ecuaţiile de stare ale amestecurilor. Faptul că procesele fizico-chimice
din camerele de ardere nu sunt studiate în suficientă măsură nu permite stabilirea acestor
legături chiar şi pentru produsele de descompunere a combustibililor folosiţi pe scară largă.

Stabilirea condiţiilor la limită pentru asemenea sistem de ecuaţii la suprafaţa de ardere

necesită cunoaşterea legilor proceselor fizico-chimice care au loc în faza condensată a
combustibilului solid în perioada arderii nestaţionare. Aceste procese sunt însă studiate în
mică măsură pentru arderea staţionară.

Carenţa de cunoştiinţe în domeniul proceselor fizico-chimice din cameră nu permite să

se studieze concomitent (pe baza unor ecuaţii comune) procesele de ardere şi mişcarea gazului
în canalul unei încărcături de combustibil solid. Până în prezent , folosirea ecuaţiilor de
aerotermochimie a dat rezultate practice doar în domeniul problemelor staţionare
unidimensionale. Problema referitoare la scurgerea gazului în cameră, ţinând seama că
procesele chimice şi de difuziune sunt condiţionate de ardere, este însă tridimensională sau
bidimensională pentru un combustibil cilindric şi plan şi, în cazul general constituie o mişcare
nestaţionară.

6
 Astfel apare necesitate introducerii unor ipoteze simplificatoare care să permită
utilizarea aparatului matematic pentru studiul curentului de gaze în cameră.

Una din simplificările cele mai importante este schematizarea procesului de ardere.
Vom imagina structura flăcării sub forma unei discontinuităţi de contact de contact situate
paralel cu suprafaţa care arde şi vom considera că la trecerea prin discontinuitate reacţiile
chimice sunt complet terminate şi se formează un gaz omogen. În condiţiile unei asemenea
abordări a problemei, flacăra este considerată ca „zonă în care substanţei pure i se aplică o
anumită cantitate de căldură”. O astfel de abordare a problemei este foarte comodă şi nu
antrenează erori serioase.

Într-o serie de lucrări s-a arătat că grosimea zonei de flacără în care arderea practic
este terminată, constituie, în condiţii obişnuite de ardere a combustibilului solid, fracţiuni de
milimetru. Prin urmare grosimea zonei de flacără este neglijabil de mică în comparaţie cu
dimensiunile transversale ale curentuluide gaz în canalul încărcăturii.

Această situaţie permite să se considere că frontul flăcării coincide cu suprafaţa fazei

condensate.

Astfel, procesul de ardere se identifică cu injectarea în canal a unui gaz fierbinte

printr-un perete poros care se deplasează cu viteza de ardere a combustibilului. Această viteză
trebuie considerată ca funcţie cunoscută de parametrii curentului de gaze, determinată
experimental sau teoretic pornind de la un anumit proces de ardere.

Această definire independentă a vitezei de ardere constituie neajunsul principal al

schemei adoptate, dar acest neajuns este compensat cu prisosinţă de posibilitatea de a examina
scurgerea produselor de ardere a combustibilului în canalul încărcăturii ca o scurgere cu aport
de gaze distribuit.

7
 Capitolul 1

MODELAREA MATEMATICĂ A MIŞCĂRII PRODUSELOR DE

ARDERE ÎN CANALUL UNEI ÎNCĂRCĂTURI DE COMBUSTIBIL
SOLID

1.1 GENERALITĂŢI

Cavitatea interioară a camerei de ardere constituie un sistem complex de canale ai

căror pereţi sunt suprafeţele care ard şi cele blindate ale încărcăturii şi de suprafaţa interioară
a camerei de ardere.

În scopul studiului teoretic şi experimental al proceselor de mişcare a gazelor vom

exprima trei tipuri de asemenea canale.

Din primul tip de canale fac parte canalele prin care scurgerea este apropiată de
scurgerea unidimensională, de exemplu canalul central al încărcăturii şi spaţiul dintre
suprafaţa exterioară a încărcăturii şi suprafaţa interioară a camerei de ardere.

În aceste canale, direcţia principală a curgerii coincide cu axa gazo-dinamică a

canalului. Pentru asemenea scurgeri vor fi folosite aşa-numitele ecuaţii dinamice care exprimă
relaţia dintre parametrii curentului în valoare medie în secţiune. Aceste ecuaţii sunt apropiate,
sub aspectul structurii lor de ecuaţiile obţinute din teoria unidimensională şi diferă de acestea
doar prin existenţa unui sistem de coeficienţi de corecţie care ţin seama de neuniformitatea
distribuţiei parametrilor curentului de gaze în secţiunea transversală a canalului.

Din al doile tip de canale fac parte canalele prin care scurgerea este apropiată de
scurgerea bidimensională. La acest tip de canale trebuie raportate, de exemplu canalele plane
– crestăturile din încărcătură (aşa-numitele fante compensatoare). Fluxul principal în aceste

8
canale are loc în planul crestăturilor. Existenţa unor curenţi transversali poate fi luată în
consideraţie luând valorile medii ale parametrilor scurgerii în grosimea crestăturilor.

Al treilea tip de canale sunt canalele cu scurgere tridimensională pronunţată. Din

canalele de acest tip fac parte spaţiul din faţa ajutajului la blocurile cu mai multe ajutaje,
spaţiul de lângă capacul din faţă al camerei, etc.

Răspândirea cea mai largă o au încărcăturile de primul tip, adică canalele prin care
scurgerea este unidimensională. Scurgerea gazului în canalele de acest tip poate fi studiată
matematic relativ uşor. Sistemul de ecuaţii care exprimă scurgerea depinde doar de două
argumente: de timp şi de coordonata măsurată de-a lungul axei gazo-dinamice a canalului, iar
în unele cazuri, de exemplu în cazul mişcării cvasistaţionare, doar de un singur argument şi
anume de coordonată. În acest din urmă caz problema se reduce la integrarea unui sistem de
ecuaţii diferenţiale obişnuite ceea ec, de regulă, nu prezintă dificultăţi deosebite.

Astfel, problema scurgerii gazului în canalele de primul tip poate fi adusă, într-un
număr întreg de cazuri, până la un rezultat final – crearea unor metode inginereşti simple
pentru calculul scurgerii.

În cele ce urmează este dată o deducţie strictă a ecuaţiilor gazodinamice ale mişcării
gazului în canalul unei încărcături, plecând de la ecuaţiile de conservare scrise sub formă
integrală. În cazul abordării problemei în acest fel, ecuaţiile obţinute capătă un caracter
generalizator. La deducerea ecuaţiilor este folosită teoria scurgerii într-un mediu continuu.

Pentru a nu îngreuna expunerea cu luarea în considerare a efectului suplimentar al

mişcării de transport a canalului încărcăturii împreună cu racheta, în cele ce urmează vom
neglija această mişcare, fapt pe deplin admisibil în majoritatea cazurilor practice importante.

În primul rând ne vom opri asupra câtorva particularităţi pe care le prezintă deducerea
ecuaţiilor integrale ale conservării masei, cantităţii de mişcare şi a energiei.

Aşadar presupunem o suprafaţă S, care delimitează volumul de control V. Suprafaţa S

se deplasează şi în acelaşi timp se deformează după o lege arbitrară astfel încât gazul are

posibilitatea de a se scurge prin această suprafaţă. Vom nota cu v vectorul viteză al gazului

pe suprafaţa S şi cu u vectorul viteză al mişcării punctului studiat de pe suprafaţă, iar cu vn
şi u n proiecţiile corespunzătoare ale acestora pe normala exterioară la suprafaţa S.

9
 Să presupunem că în volumul de control V este repartizată o mărime fizică oarecare
scalară sau vectorială (de exemplu masa, cantitatea de mişcare, energie, etc.) cu „densitatea”
 (adică în unitatea de volum să fie cuprinse  unităţi ale mărimii fizice adoptate).

În momentul de timp t, în volumul de control V există cantitatea  din mărimea

fizică adoptată:

φ dV .
V
(1.1.)

Viteza de variaţie a cantităţii de mărime fizică  in volumul V se exprimă prin

relaţia:

dφ  (1.2)
dt
  t dV   u
V S
n dS .

În cazul general de mişcare a volumului de control delimitat de suprafaţa penetrabilă şi

deformabilă, variaţia mărimii fizice în volumul V este condiţionată de trei factori:

1. transportul mărimii fizice datorită scurgerii gazului prin suprafaţa S;

2. acţiunile volumice (forţe, acţiuni energetice şi acţiuni ale masei – în cazul
existenţei unor surse volumice de masă);
3. acţiuni superficiale care caracterizeză influenţa forţelor şi cea energetică a
mediului ambiant asupra mărimilor incluse în volumul de control V limitat de
suprafaţa S;

Legea conservării cantităţii de mărime fizică examinată în volumul V poate fi

prezentată sub forma următoarei egalităţii generale:

dφ
     v n  u n  dS   AdV   BdS ,
(1.3)
dt V V S

unde:

v n  u n – viteza relativă de ieşire a gazului prin suprafaţa limită S;

A – mărime care caracterizează influenţa factorului volumic din unitatea de volum în

unitatea de timp;

10
 B – mărime care caracterizează influenţa factorului superficial în unitatea de timp
asupra unităţii de suprafaţă.

Legea (1.3) de conservare a cantităţii de mărime fizică în volumul V poate fi

prezentată în următoarea formă:

 (1.4)
 t dV   u n dS     v n  u n  dS   AdV   BdS
V V V V S

Aplicăm formula de mai sus pentru cazul unui volum de control din canalul
încărcăturii, delimitat de două suprafeţe plane apropiate (F şi F’) şi suprafaţa care arde a
încărcăturii (Slat) care se deplasează cu o viteză egală cu viteza de ardere a combustibilului
solid. Considerând că distanţa x dintre cele
∆x două suprafeţe plane este foarte mică, vom
∆A
determina cu precizie până la infiniţi mici de
ordin superior dimensiunile de bază ale
volumului studiat.

Notând cu ΔF elementul de arie al secţiunii F utem scrie expresia aproximativă pentru

elementul de volum ΔV în forma următoare:

ΔV  ΔFΔx .

Expresia pentru elementu de suprafaţă laterală: ΔS lat  Δh' Δl .

x h '
Ţinând cont de faptul că l    şi adoptân notaţia h 
 
cos l , i  
  obţinem în
cos l , i

final:

ΔS lat  ΔhΔx .

Pentru simplificarea expresiilor următoare vom folosi noţiunea de perimetru efectiv:

dh'
h  cosl, i .
h'

11
 Ţinând cont că, pentru volumul de control al canalului din încărcătură, avem
S  F  F ' S lat , partea din stânga a relaţiei de conservare devine:

 (1.5)
'  t dV   u n dF   u n dF   u n dF     v n  u n  dF 
V F' F S lat F'

    v n  u n  dF     v n  u n  dS
F S lat

Pentru volumul care ne interesează avem:

 pe F’ vn  v x , u n  0 ;

 pe F v n  v x , u n  0 ; (1.6)

 pe Slat v n  u n   w , u n  u ,

unde w reprezintă „viteza de injecţie” sau viteza relativă de intrare a gazului în canal
datorită arderii combustibilului. Semnul minus arată că sensul pozitiv al vitezei w coincide cu
normala interioară la suprafaţă. Ecuaţia de continuitate pentru limita de separaţie „combustibil
în ardere – gaz”, în cazul ipotezei că frontul de ardere coincide cu suprafaţa încărcăturii, poate
fi scrisă pentru aria unitară a suprafeţei care arde sub forma expresiei  comb u  w , expresie
care ne dă legătura dintre vitezele u şi w, densitatea combustibilului ρcomb şi densitatea
produselor de ardere ρ.

De aici rezultă:

w  u  comb  . (1.7)

Având în vedere sistemul (1.6) şi trecând la limită volumul de control V într-o

suprafaţă plană limitată, prin apropierea celor două secţiuni de control ale canalului de
încărcătură, legea conservării cantităţii de mărime fizică devine:

   (1.8)
t  dF  x  v
F F
x dF   wdh 
h
 AdV  x  BdF   Bdh
F F h

12
 1.2 ECUAŢIA CONSERVĂRII MASEI

În ecuaţia (1.8) facem următoarele următoarele substituţii:

   , A  0, B  0, (1.9)

obţinem următoarea ecuaţie de conservare a masei:

  (1.10)
t  dF  x  v
F F
x dF   wdh  0
h

1.3 ECUAŢIA CONSERVĂRII CANTITĂŢII DE MIŞCARE

În ecuaţia (1.8) facem următoarele următoarele substituţii:

   
  v , A  g , B   pn   n , (1.11)

obţinem următoarea ecuaţie de conservare acantităţii de mişcare:

         (1.13)
t  v dF  x  v v
F F
x dF   v wdh   gdF  x  pi dF   pndh 
h F F h

  

x 
F
x dF    n dh
h

Această egalitate este adevărată pentru un canal imobil în spaţiu sau executând o
mişcare rectilinie uniformă. În cazul general, în partea dreaptă a acestei egalităţi apare un
termen suplimentar de forma:

  
  i   j   k  (1.13)
  v x 
  t 
  v y    v z
 t 
 
 t dF
F  

13
 Ecuaţia (1.12) este o ecuaţie vectorială. În această formă ea nu este prea utilă pentru
  
rezolvarea
 problemelor
 de dinamică gazelor
  i din camera  j de ardere.
 k Vom
 scrie această ecuaţie
(1.14)
 v x dF   v x dF   v x v x    v y    v z  dF 
2

tproiecţii x gazodinamică  
în F pe axa F F x :    x   y   z 

  
    i 

  w 1   sin l , i dh   g x dF 
x 
2
pdF      pdF 
h   comb  F F  x  x F
  
  i   k  
    j 


x 
p sin l , i dh   xx     xy     xz  
 x  dF 
h   x  x
F   x  x   x 
   
 
 
  nn sin l , i   nl cos l , i dh,
h

unde:

 i, j , k - defineşte sistemul cartezian de coordonate asociat axei

hidrodinamice;
 l, m, n - defineşte sistemul cartezian de coordonate asociat suprafeţei
laterale a canalului combustibilului;
 componenta tangenţială a vectorului viteză pe peretele canalului este nulă.

Am considerat că componenta tangenţială a vectorului viteză pe peretele canalului este

nulă, caz în care pe peretele canalului este valabilă următoarea relaţie:

      (1.15)
v  v n n   w  u n  n   w1  n .
  comb 

1.4 ECUAŢIA CONSERVĂRII ENERGIEI

Pentru masa de gaz inclusă în volumul de control V poate fi formulată legea

conservării energiei: variaţia în unitatea de timp a energiei este egală cu suma lucrului
mecanic al tuturor forţelor exterioare şi a cantităţii de căldură transferată în acelaşi interval de
timp, adică:

d  v2  (1.16)
   g  v dV   p n  v dS   nv dS   q n dS  U v dV
     
dt 
V
 


E 
2
dV 
 v S S S V

14
 Aici primul termen din partea dreaptă al egalităţii reprezintă lucrul mecanic al forţelor
de masă; al doilea termen reprezintă lucrul mecanic al forţelor de presiune; al treilea termen
reprezintă lucrul mecanic al forţelor de frecare; al patrulea termen reprezintă căldura
comunicată prin suprafaţa S de la alte corpuri (qn – fluxul termic prin unitatea de arie); al
cincilea termen reprezintă căldura degajată de sursele interne (de exemplu datorită reacţiilor
chimice).

Dacă în ecuaţia (1.8) facem următoarele următoarele substituţii:

 v2  (1.17)
B   p n  v    n  v  q n ,
     
    E   , A  g  v  U v ,
 2 

obţinem următoarea ecuaţie de conservare a energiei:

   (1.18)
 pdF     g  v  dF 
 
t  HdF  x  Hv
F F
x dF   Hwdh 
h
t F F

    
   v dF    nn w1 
 

x F
x
h   comb
dh 
 x  q
F
x dF   q lat dh   U v dF ,
h F

unde H reprezintă entalpia totală definită de relaţia:

p v2 (1.19)
H E  .
 2

1.5 RELAŢII SUPLIMENTARE

Sistemul de ecuaţii obţinut: ecuaţia de conservare a masei (1.10), ecuaţia cantităţii de

mişcare în proiecţii pe axa gazodinamică (1.14) şi ecuaţia energiei (1.18) este un sistem
deschis.

15
 Vom completa acest sistem cu relaţii care exprimă legătura dintre parametrii
curentului de gaze.

1.5.1 Ecuaţia de stare

În cele ce urmează vom considera gazul din camera de ardere un gaz ideal, care
satisface ecuaţiaa de stare sub forma:

p  RT (1.20)

1.5.2 Legea de ardere

În cazul general, viteza de ardere a unui combustibil depinde de:

 caracteristicile combustibilului solid;

 presiunea la suprafaţa de ardere;
 temperatura iniţială a încărcăturii;
 viteza de deplasare a produselor de ardere de-a lungul suprafeţei care arde;
 viteza de variaţie a presiunii;
 deformaţia încărcăturiiîn zona suprafeţei de ardere.

Prin legea de ardere se înţelege legătura funcţională dintre viteza liniară de ardere şi
parametrii specificaţi mai sus. Stabilirea acestei legături constituie una din problemele teoriei
arderii şi trebuie, în mod firesc, să se bazeze pe soluţionarea unui sistem de ecuaţii care
exprimă procesele fizico-chimice care au loc în zona de ardere.

Datorită complexităţii şi faptului că aceste procese sunt încă insuficient studiate vom
folosi relaţiile empirice sau semiempirice cele mai simple care caracterizează în formă finală
dependenţa dintre viteza de ardere şi caracteristicile de bază ale procesului de lucru: presiunea
şi viteza curentului de gaze.

Variaţia vitezei de ardere funţie de presiune poate fi scrisă:

1. funcţie de doi parametrii:

16
 a. u  a  p p atm  b - legea liniară de ardere; (1.21)

b. u  u1   p / p atm  - legea exponenţială de



ardere;

a  p p atm
c. u  - legea de ardere a lui Summerfield.
1  b   p p atm 
23

2. funcţie de trei parametrii:

a  p p atm (1.22)
a. u  ;
1  b   p p atm 
n

u  u1  p p atm  u 2   p / p atm  . (1.23)

n
b.

Variaţia vitezei de ardere funţie de presiune poate fi scrisă:

B (1.24)
u  u nom ,
B   înc 

unde B – constanta termochimică a combustibilului solid. Viteza de ardere a combustibilului

solid într-un curent turbulent poate fi exprimată, de exemplu, sub forma:


(1.25)
 p 
u  u1   
  1  K v  v  v     ,
p
 p atm 

0, pentru v  v p ;
unde:   
1, pentru v  v p .

Aici: Kv – coeficientul de ardere turbulentă;

vp – viteza de prag a arderii turbulente.

Relaţiile expuse mai sus sunt aplicabile, strict vorbind, doar în condiţiile unei rderi
staţionare.

În cazul general, legea de ardere, în ipoteza influenţei independente a factorilor

principali: presiunea p, temperatura  i , viteza v a curentului de gaze, deformaţia relativă ε,
poate fi prezentată în forma:

u  1  p    2  i    3  v   4    . (1.26)

17
 1.5.3 Ecuaţia suprafeţei care arde

Relaţia dintre aria secţinii transversale a secţiunii încărcăturii, perimetrul acestei

secţiuni şi viteza liniară de ardere este exprimată prin ecuaţiile:

 sin l , i dh ,
F F  (1.27)
t
  udh ,
h
x

h

1.5.4 Ecuaţiile de stare tensionată

Relaţia dintre tensiunile de frecare şi proiecţiile vectorului viteză se stabilesc pe baza

aşa-numitelor ecuaţii de stare tensionată. În cazul unei curgeri laminare, expresiile pentru
componentele tensorului tensiunilor, care se folosesc în ecuaţii au următorul aspect:

v x  v v y v z 
 xx  2    x   ;
x  x y z 

 v v y 
 xy    x  ;
 y x 

 v v  (1.28)
 xz    x  z  ;
 z x 

v n  v v v 
 xx  2   n  l  m  ;
n  n l m 

v n  v v 
 nl  2   n  l  .
l  l n 

1.5.5 Ecuaţiile pentru fluxurile termice

Proiecţia vectorului fluxului termic pe axa gazodinamică a canalului care intră în

ecuaţia conservării energiei pentru cazul conjunctibilităţii termice moleculare, se scrie sub
forma:

18
 T (1.29)
qx   .
x

Pentru determinarea fluxului termic prin peretele lateral al canalului, poate fi folosită
expresia formală:

qlat    T  Tlat  . (1.30)

Determinarea coeficientului teoretic de cedare de căldură de la produsele de ardere la

suprafaţa care arde şi determinarea temperaturii Tlat sunt destul de complicate.

1.5.6 Ecuaţia pentru fracţiunea gravifică de gaz în cazul scurgerii unui amestec
binar

În unele cazuri gazul care pătrunde în canal şi cel care se formează în procesul de
ardere al încărcăturii, pot fi de naturi diferite; amestecându-se în canal, ele formează un
amestec binar. Aplicând legea conservării masei unuia din gaze (de exemplu gazul format în
procesul de ardere), obţinem următoarea ecuaţie pentru fracţiunea gravifică g1 a acestui gaz:

  (1.31)
t  g
F
1 dF 
x  g
F
1 v x dF   g 1 wdh  0 .
h

1.5.7 Ecuaţiile parametrilor temodinamici ai amestecului de gaze

În caul când gazul pătrunde în canal şi cel format în procesul de ardere al

combustibilului sunt de naturi diferite, iar parametrii termodinamici ai amestecului de gaze se
exprimă prin parametrii corespunzători fiecăruia din gazele care formează amestecul şi prin
fracţiunile lor gravifice. În cazul binar avem:

CV  CV 1 g 1  CV 2 g 2 ;

C p  C p1 g1  C p 2 g 2 ; (1.32)

R  R1 g 1  R2 g 2 .

19
 1.5.8 Expresia energiei interne

Această expresie are foma:

T
(1.33)
E   CV dT .
0

În cele ce urmează vom neglija, de regulă, variaţia căldurii specifice la volum constant
CV şi vom presupune:

E  CV T . (1.34)

20
 Capitolul 2

ECUAŢIILE DE MIŞCARE A PRODUSELOR DE ARDERE ÎN CAZUL

CURGERII UNIDIMENSIONALE

Sistemul de ecuaţii integro-diferenţiale obţinute în capitolul precedent este destul de

complicat.

Să examinăm în primul rând problema simplificării acestui sistem prin înlăturarea

termenilor care, în condiţiile existente în camera de ardere, nu joacă un rol substanţial.

Valorile  i x  ,  j x  şi k x  sunt de acelaşi ordin cu curbura axei

gazodinamice a canalului. Datorită faptului că această valoare este mică, în ecuaţia (1.14)
termenii care conţin aceste mărimi pot fi neglijaţi.

O apreciere elementară ne arată că pentru cazurile caracteristice de scurgere a gazului

în motoarele rachetă cu combustibil solid, valoarea raportului   comb nu depăşeşte câteva
miimi. Aceasta permite să se considere că 1    comb  1 .

De aici şi din egalitatea (1.15) rezultă că v n   w .

Datorită faptului că valorile componentelor transversale ale vectorului viteză sunt

relativ mici în comparaţie cu componenta lui logitudinală, pentru cea mai mare parte din
secţiunea canalului, se pot face, de obicei, următoarele smplificări.

 
 x  v   xx v x   xy v y   xz v z   xx v x ;

 
g  v  g xvx  g y v y  g z vz .

21
 Vom observa că în marea majoritate a problemelor legate de mişcarea gazului
(inclusiv în motoarele rachetă cu combustibil solid), termenii care ţin seama de influenţa
forţelor de masă au valori neglijabile în comparaţie cu valorile altor termeni care intră în
ecuaţii. Aceasta ne permite să excludem aceşti termeni din calcul.

Să observăm acum termenii care ţin seama de influenţele tensiunilor tangenţiale.

Pentru evaluarea acestora vom folosi şi expresiile tensiunilor de frecare valabile pentru
scurgerea laminară. După cum se vede se poate presupune că aceste aprecieri vor rămâne
valabile şi pentru cazul mai complicat al scurgerii turbulente.

La unghiuri l, i mici, este evident că:

     
 lat   nn sin l , i   nl cos l , i   nl ,

cu atât mai mult cu cât de obicei  nn   nl . Întradevăr în virtutea ecuaţiei (1.28), avem:

v n v
 nn  2  ;  nl   l .
n n

(Să dăm o explicaţie pentru deducerea acestor din urmă relaţii: la viteze relativ mici, datorită

compresibilităţii mici avem divv  0 şi, în mod corespunzător, celălalt termen al
expresiei lui  nn din sistemul (1.28) este nul; în mod analog se poate considera egal cu zero
primul termen din expresia lui  nl deoarece viteza de ardere – şi prin urmare şi vn – variază ...

v n vl
de-a lungul canalului, de unde rezultă că  .
l n

După simplificările corespunzătoare, expresia lucrului mecanic al forţelor de frecare la

intrarea gazului în canal poate fi scrisă în modul următor:

   v 2 w 2
h  nn w1   comb dh    n dh   
 h
n h
n
dh ;

Din această egalitate rezultă că lucru mecanic al forţelor de frecare este proporţional
cu energia cinetică a gazului care pătrunde în canal.

Datorită faptului că viteza w este mică în comparaţie cu viteza medie a curentului în canal,
acest termen al energiei poate fi neglijat.

22
 Să evaluăm acum termenul care intră în partea dreaptă ecuaţiei (1.14) şi anume:

  v

x F
 xx dF  
x F
2  x dF
x

Pentru canalele din încărcături este caracteristică o variaţie aproape liniară a vitezei vx
de-a lungul canalului. Cu toate că în cazul general el este diferit de zero, în majoritatea
cazurilor interesante din punct de vedere practic el poate fi neglijat.

În cele ce urmează vom neglija şi termenul care caracterizează lucrul mecanic al

forţelor de frecare:

   
x  
F
x  v x  dF 
x  
F
xx  v x  dF

Această din urmă afirmaţie nu este suficient de evidentă şi se bazează pe ipoteza că

disipaţia de energie datorită acţiunii forţelor de frecare în condiţiile existente în canalul
încărcăturii exercită o influenţă neglijabilă asupra variaţiei parametrilor gazului în canal.


În cele ce urmează vom neglija de asemenea şi termenul x  q x dF , presupunând
F

că fluxurile termice de-a lungul canalului determinate de transporturile moleculare şi

turbulente sunt neglijabile în comparaţie cu fluxurile convective transportate împreună cu
gazul de+a lungul canalului.

Simplificările arătate mai sus permit ca sistemul de ecuaţii (1.10), (1.14), (1.18) să se
poată scrie sub forma următoare:

  (2.1
t  dF  x  v
F F
x dF  
h
comb udh ;

 p sin l , i dh   
     (2.2)
 v dF   v dF  
x 
pdF 
2
x x lat dh
t F
x F F h h

  v2    p v2   p v2  (2.3)
t F  2
  E  dF 
 x 
F
v 
x

E   
 2 
dF  h comb    2 dh 
 u  E 

  qlat dh   U V dF .
h F

23
 În canalele din încărcăturile de combustibil solid, unghiul dintre generatoarea
canalului încărcăturii şi axa canalului o notăm cu  
 
 l ,i  şi reprezintă una din
caracteristicile ale încărcăturii.

Doar pentru unghiuri  destul de mici are rost în general luarea valorilor medii ale
parametrilor curentului de gaze în secţiunea canalului şi introducerea axei gazodinamice. În
acest caz se poate presupune că:


 

cos l , i  1 ;  

tg l , i   .

Pentru asemenea canale, perimetrul efectvi diferă puţin de perimetrul canalului, adică
h  h' .

Cu toate că sistemul (2.1) – (2.3) este simplificat considerabil în comparaţie cu cel

iniţial, structura lui este totuşi destul de complicată. Pentru a aduce acest sistem sub formă
diferenţială, trebuie făcute mediile mărimilor care intră în el, atât în secţiunea F a canalului
încărcăturii cât şi pe perimetrul h al acesteia. Acest fel de rezolvare se complică prin faptul că
trebuie cunoscute legile de distribuţie a parametrilor curentului de gaze în secţiunea
transversală a canalului şi pe perimetru. În marea majoritate a lucrărilor consacrate studiului
mişcării produselor de ardere în canalul încărcăturii de combustibil solid, se foloseşte teoria
unidimensională, adică profilele presiunilor, densităţilor, temperaturilor şi componentelor
logitudinale ale vitezelor în secţiunea transversală a canalului sunt presupuse dreptunghiulare.

Trebuie să considerăm că această ipoteză este suficient de fondată în ce priveşte

presiunile, densităţile şi temperaturile. Într-adevăr, plecând de la premisa că grosimea zonei în
care se petrec practic reacţiile în faza gazoasă este extrem de mică în comparaţie cu
dimensiunile transversale ale canalului se poate afirma că profilul temperaturilor în secţiunea
transversală a canalului este aproape dreptunghiular. Componentele vitezei curentului de
gaze, perpendiculare pe axa canalului, sunt de obicei extrem de mici, şi, prin urmare,
diferenţele de presiune determinate de acestea sunt neglijabil de micic, în comparaţie cu
nivelul presiunii din canal. În continuare, din primele două afirmaţii, în virtutea ecuaţiei de
stare, rezultă că profilul densităţilor din secţiunea transversală a canalului este de asemenea
aproape dreptunghiular.

Adoptarea profilului dreptunghiular al coponentei logitudinale a vitezei nu este nici pe

departe tot atât de fondat ca ipotezele pe care le-am făcut mai sus şi poate provoca erori
substanţiale.

24
 Pe baza rezultatelor cercetărilor experimentale şi practice, într-o serie de lucrări, s-a
arătat că profilul componentei logitudinale a vitezei în secţiunea transversală a unui canal cu
pereţi poroşi diferă considerabil de un profil dreptunghiular.

Vom introduce noţiunea de viteză medie în secţiune vm a curentului de gaze

determinată astfel încât d.ebitul prin secţiunea transversală a canalului, calculat funcţie de
viteza medie, să fie egal cu debitul determinat în ipoteza când componenta logitudinală este
variabilă.

1 (2.4)
vm 
F  vF
x dF .

Vom introduce acum coeficienţii care ţin seama de neuniformitatea distribuţiei vitezei
în secţiunea transversală a canalului:

1 (2.5)
1   v
2
2 x dF ;
v F
m F

1
 '1   v
2
2
dF ;
v F F

1 (2.6)
2   v
3
3 x dF ;
v F m F

1
 '2  3  v
3
dF ;
v F F

Să introducem acum viteza de masă de ardere în valoare medie:

  comb u  m 1 (2.7)
h h
  comb udh .

În conformitate cu formula (2.7), viteza medie de ardere pe perimetru o determinăm

astfel încât aportul de gaz la suprafaţa laterală a canalului, calculat funcţie de viteza medie de
ardere, să fie egal în ipoteza că viteza de ardere este variabilă de-a lungul perimetrului
secţiunii transversale prin canal.

În cazul canalelor simetrice faţă de axă, viteza de ardere poate fi considerată constantă
de-a lungul perimetrului secţiunii transversale a canalului. În canalele cu secţiunea în formă
de stea şi în special în condiţiile arderii turbulente, viteza de ardere în diversele puncte ale
perimetrului secţiunii transversale pot avea valori diferite şi este necesară introducerea vitezei

25
medii. Trebuie să remarcăm faptul că densitatea  comb a combustibilului solid poate fi
considerată cu suficientă precizie constantă pe perimetrul secţiunii canalului.

Notând cu Hg entalpia totală a gazului care intră în canal în timpul arderii

combustibilului solid, şi luând această mărime în valoare medie pe perimetru, obţinem:

 p v2 
H  1 1
  combu  m h h comb g   combu  m h h comb   2  .
g m   uH dh   u  E   dh

(2.8)

Să introducem valorile medii pe perimetru ale tensiunilor de frecare de pereţi  lat şi

fluxul termic qlat, precum şi valoarea medie în secţiune a mărimii UV:

1
 lat  m
h h
  lat dh ;

 qlat  m 1 (2.9)
h h
 q lat dh ;

1
 U V  m   U V dF .
F F

În virtutea ipotezei făcute mai sus că presiunea, densitatea şi temperatura sunt uniform
repartizate în secţiunea transversală, folosind formulele valorilor medii (2.4) – (2.9) şi
renunţând în continuare, în vederea simplificării, la indicele „m” , aducem ecuaţiile (2.1) –
(2.3) şi (1.27) la forma următoare:

  (2.10)
F  vF   comb uh ;
t x

   (2.11)
vF   1 v 2 F   F p   lat h ;
t x x

26
  v2    p v2 
  E   '1  F  v E    ' 2  F   comb uH g h  q lat h  U V F ;
t  2  x   2 

(2.12)

F (2.13)
 uh .
t

La transformarea ecuaţiei (2.2) în ecuaţia (2.11) s-a ţinut seama de faptul că datorită
ipotezelor adoptate avem:

 pdF   p sin l , i dh   x pF  p x

   F p
  F .
x F h
x

În problemele aplicative, în locul sistemului (2.10) – (2.13) se admite folosirea unor

ecuaţii de mişcare a produselor de ardere în canalul încărcăturii puţin simplificate;
simplificarea se realizează prin introducerea relaţiilor aproximative:

 1   '1 ;  2   '2 ,

fapt care permite prezentarea sistemului (2.10) – (2.13) sub forma:

  (2.14)
 t F  x vF   comb uh;
  
 vF  1 v 2 F   F p   lat h;
 t x x
  v2    p v2 
   E  1  F  v E    2  F   comb uH g h  qlat h  U V F ;
 t  2 x   2
 F
  uh.
 t

27
 Capitolul 3

VARIAŢIA MĂRIMILOR GAZODINAMICE ÎN SECŢIUNEA

TRANSVERSALĂ A ÎNCĂRCĂTURII DE PROPULSIE

3.1 OBSERVAŢII GENERALE

În capitolul precedent a fost obţinut un sistem de ecuaţii ale mişcărării gazului în

canalul unei încărcături, sistem care permite să se calculeze valorile medii în secţiunea
canalului a parametrilor curentului de gaze dacă se impun condiţiile la limită şi iniţiale
corespunzătoare. Acest sistem este închis în cazul când sunt cunoscuţi coeficienţii  1 şi  2
care ţin seama de neuniformitatea distribţiei vitezei curentului de gaze în secţiunea canalului.

Posibilitatea şi oportunitatea introducerii coeficienţilor de neuniformitate este

determinată de faptul că, în primul rând majoritatea parametrilor curentului (presiunea,
densitatea şi temperatura) variază, de obicei, foarte puţin în secţiunea canalului încărcăturii,
iat în al doilea rând, pentru majoritatea problemelor care prezintă interes din punct de vedere
practic, este caracteristică o varieţie relativ mivă a coeficienţilor de neuniformitate de-a lungul
canalului.

În cazul general, coeficienţii de neuniformitate sunt funcţii de timp şi de coordonata

logitudinală măsurată pe direcţia axei canalului.

În majoritatea lucrărilor consacrate studiului mişcării gazului în camera de ardere a

motoarelor rachetă cu combustibil solid, închiderea problemei se realizează de fapt cu ajutorul

28
unei ipoteze simple: se presupune că toţi parametrii curentului de gaze, inclusiv viteza, sunt
repartizaţi uniform în secţiunea canalului. În acest caz  1   2  1 .

O astfel de rezolvare este foarte aproximativă şi poate conduce, într-o serie de cazuri,
la erori considerabile.

Pentru determinarea coeficienţilor de neuniformitate este nevoi de date suplimentare

experimentale sau teoretice. În sursele publicate de fapt lipsesc orice date experimentale
referitoare la distribuţia parametrilor curentului în secţiunea transversală a canalului
încărcăturii. Există doar încercări limitate de modelare a unei astfel de scurgere.

La rezolvarea teoretică a acestei probleme, trebuie rezolvată, de regulă, o problemă

spaţială de scurgere a gazului în canal, reprezentată de un sistem de ecuaţii diferenţiale cu
derivate parţiale de cel puţin două argumente (în coordonate spaţiale). Datorită faptului că
rezolvarea completă a sistemului în condiţii limită complicate prezintă dificultăţi foarte mari,
într-o serie de cazuri practic imposibile, este raţional ca soluţionarea să fie analizată şi dusă
până la capăt pentru probleme de tip particular, care însă reflectă legile de bază ale scurgerii.

În acest capitol vor fi folosite două metode.

În prima metodă, care este după natura ei şi o metodă de separare a variabilelor, se

examinează cazurile particulare de scurgere a gazelor în canalul încărcăturii pentru care există
similitudine a componentei logitudinale a vectorului viteză de-a lungul canalului. Vom
observa că principiul similitudinii este folosit pe scară largă în rezolvarea problemelor este
folosit pe scară largă în rezolvarea problemelor în stratul limită, în teoria jeturilor, în
scurgerile prin ţevi, iar în multe cazuri acest principiu este confirmat experimental.

A doua metodă se bazează pe aproximarea profilului vitezei cu o familie de curbe

depinzând de un singur parametru, care satisfac condiţiile la limită. Folosind ecuaţiile
gazodinamice, această metodă permite reducerea problemei la rezolvarea unor ecuaţii
diferenţiale obişnuite, fapt care permite să se determine variaţia de-a lungul canalului a
parametrului care caracterizează profilului vitezei, adică la rezolvarea problemei variaţiei
vitezei în lungul canalului.

29
 3.2 VARIAŢIA MĂRIMILOR GAZODINAMICE ÎN SECŢIUNEA
TRANSVERSALĂ A CANALULUI

Să examinăm în primul rând scurgerea stabilizată, laminară, simetrică faţă de axă a

unui fluid vâscos, incompresibil printr-un canal cilindric cu pereţi penetrabili prin care
pătrunde un fluid cu viteza de injecţie w, scurgerea desfăşurându-se cu viteză constantă în
lungul canalului.

Cu toate că scurgerea laminară este un caz foarte specific, examinarea lui permite să se
obţină o imagine calitativă a fenomenului şi, ceea ce este foarte important, să se evalueze
influenţa relativă a forţelor inerţiale şi forţelor de frecare câscoasă asupra formării profilului
vitezei într-un canal cu injecţia fluidului prin pereţi.

Ipoteza incompresibilităţii nu impune practic nici o limitare folosirii rezultatelor

obţinute în acest paragraf, deoarece în condiţiile existente în motoarele rachetă cu combustibil
solid, datorită vitezelor relativ mici, densitatea gazului variază de-a lungul canaluluidin
încărcătură.

Forma cilindrică a canalului este una din cele mai răspândite la încărcăturile de
combustibil solid.

Cu toate că viteza de ardere variază de-a lungul canalului, neglijarea acestei variaţii
(de regulă relativ mică) trebuie considerată în primă aproximaţie mică.

Această scurgere poate fi exprimată într-un sistem de coordonate cilindrice, prin

următorul sistem Navier-Stockes:

30
 rv rv
 x r
 0;
 x r
 v x v x 1 p   2 v x 1   v x 
v x  vr    r  ;
 x r  r  x 2 r r  r 
 v r v r 1 p   2 v r   1 rv r 
v x  vr     .
 x r  r  x 2 r  r r  (3.1)

Rezolvarea acestui sistem trebuie să satisfacă următoarele condiţii la limită:

 pe axa canalului  pentru r  0 : (3.2)

 v x  v ax ;

 v r  0.
 pe peretele canalului  pentru r  r  :
 k

 v x  0;

 v r   w.

Vom presupune că expresia componentei axiale a vitezei poate fi prezentată sub

următoarea formă:

v x    r  v ax . (3.3)

 vax – viteza de-a lungul axei, care este funcţie numai de coordonata logitudinală x;
   r  - funcţie adimensională de raza r;

Vom demonstra că în condiţiile problemei pe care o studiem putem exprima şi

componenta radială sub forma:

rv r    r  rk w . (3.4)

   r  - funcţie adimensională de raza r;

Expresia (3.4) rezultă din relaţia (3.3), din ecuaţia de continuitate (3.1) şi din condiţiile
la limită. Într-adevăr, introducând expresia (3-3) în ecuaţia de continuitate şi integrând în
raport cu r, în limitele de la r  0 până la r obţinem:

r
dvax
 rv r 
dx  r  r  dr .
0

31
 În particular, pentru r  rk , obţinem:

rk
dv ax
 rk w 
dx  r  r  dr .
0

Tocmai din aceste două ultime expresii rezultă posibilitatea exprimării lui vr sub forma
expresiei (3.4).

După cum se va vedea în cele ce urmează, expresiile de tipul (3.3) şi (3.4) satisfac într-
adevăr, în condiţiile problemei noastre, sistemul de ecuaţii Navier-Stockes (3.1) şi condiţiile
la limită (3.2).

Pentru uşurinţa expunerii următoare să trecem la variabile adimensionale:

x  x rk ;

r  r rk ;   r2;

vx  vx w ;

vr  v r w ;

v ax  v ax w ;


p  p w 2 . 

Să introducem de asemenea numărul lui Reynolds determinat din viteza de injecţie

Re w  wrk  . În cele ce urmeză vom folosi mărimea de vâscozitate adimensională:

  1 Re w .

Astfel, sistemul (3.1) poate fi pus sub următoarea formă adimensională:

 v r v r
 x 2  0;
 x 
 v (3.5)
v x p   2vx   v 
v x
x
 2 r v r       2  4  x ;
 x  x  x    
 v r v    r vr     2 vr  2  rvr  
2
p
 x r
     2  2 .
 2 x   2    x  2 

32
 Pentru acest sistem, condiţiile la limită (3.2) pot fi scrise în următoarea formă
adimensională:

   
(3.6)
pe axa canalului pentru
 v x  v ax  x ;

 v r  0.
 pe peretele canal ului  pent ru

 v x  0;

 v r  1.

Să aducem la o formă adimensională şi expresiile (3.3) şi (3.4).

v x     v ax  x  ; (3.7

r v r     . (3.8)

Ţinând seama de expresiile (3.7) şi (3.8), sistemul (3.5) poate fi adus la următoarea
formă:

 dv ax (3.9)
d
 2  0;
 dx d
 2 dv ax d p  d 2 v ax d  d  
 v ax  2 v ax      2  4v ax  ;
 dx d   x  d x d   d  
 d  2  p d 
2

      2 .
 d  2   d 2

Din prima ecuaţie a sistemului (2.9) rezultă că derivata dv ax dx nu depinde de

argumentul x , adică:

dv ax dx  const.  C şi d 2 v ax d x 2  0 . (3.10)

De aici rezultă că viteza adimensională pe axa canalului v  x  variază liniar de-a

lungul canalului:

v ax  x   Cx . (2.11)

Fără a influenţa generalizarea expunerii ulterioare se presupune aici pentru

simplificare că originea coordonatelor (secţiunea pentru care avem x  0 ) coincide cu
secţiunea pentru care v ax  0 .

Ţinând seama de egalitatea (3.10), excludem variabila  din a doua şi a treia ecuaţie
a sistemului (3.9). Obţinem:

33
 2 d
  ;
 C d
 v  d  2 d 2  p d   2  (3.12)
 4 ax

 
       8 v  ;
 C  d  d   2
ax
d 2  x 
 d  2  p d 2
      2 .
 d  2   d 2

Din a treia ecuaţie a acestui sistem rezultă că derivata p  nu depinde de

coordonata x , adică:

2 p
 0.
x

Ţinând seama de această egalitate şi diferenţiind a doua ecuaţie a sistemuluin (3.12) în

raport cu  obţinem următoarea ecuaţie diferenţială obişnuită:

 ' ' ' ' ' '    2C   ' ' ' ' . (3.13)

Condiţiile la limită pentru care trebuie rezolvată ecuaţia au următorul aspect:

  0  0 ;  1  1 ;  1  0 . (3.14)

Din prima ecuaţie a sistemului (3.12) putem obţine C  2 '  0  .

expresia constantei C:
(3.15)

Expresia (3.15) poate fi folosită pentru calculul vitezei adimensionale de-a lungul
canalului după formula (3.11).

Din prima ecuaţie a sistemului (3.12) şi din egalitatea (2.15) obţinem expresia pentru
funcţia  prin intermediul funcţiei  :

 '   (3.16)
    .
  0

Aşadar problema determinării valorilor adimensionale ale componentelor

longitudinale şi radiale ale vectorului viteză a fost redusă la rezolvarea ecuaţiei diferenţiale
obişnuite (3.13), cu condiţiile la limită (3.14).

34
 Trebuie remarcat faptul că trei condiţii la limită sunt insuficiente pentru obţinerea unei
soluţii unice. O soluţie unică poate fi obţinută în cazul particular:   0  Re    . Ecuaţia
(3.13) se reduce la ecuaţia modificată:

 ' ' ' ' ' '  0 , (3.17)

care corespunde scurgerii unui fluid nevâscos şi care are, pentru condiţiile la limită (3.14),
următoarea soluţie simplă:

  (3.18)
    sin    .
2 

Ecuaţia (3.13) este o ecuaţie neliniară, cu condiţii la limită la ambele extremităţi ale
intervalului de integrare. Ecuaţia are un coeficient extrem de mic al derivatei de ordin superior
(   10 5  10 4 ).

Toate aceste particularităţi conduc pe timpul rezolvării ecuaţiei, la dificultăţi practic de

neînlăturat chiar atunci când se foloseşte computerul. Datorită acestui fapt, este raţional să
examinăm soluţia particulară corespunzătoare cazului când funcţia    poate fi descompusă
în serie după puterile parametrului  .

     0      1     2 2     , (3.19)

funcţiile  0   ,  1   ,  2   trebuind să satisfacă următoarele condiţii limită:

 0  0  0;  1 1  1;  ' 0 1  0; (3.20)


 i  0   i 1   'i 1  0;  i  1,2 ,.

În mod analog cu seria (3.20), constanta C o vom căuta de asemenea sub forma unei
serii după puterile parametrului :

C  C 0   C1   2 C 2   . (3.21)

Introducând seriile care exprimă    (3.19) şi C (3.21) în ecuaţia iniţială (3.13) şi

egalând coeficienţii puterilor egale ale parametrului  obţinem următorul sistem recurent de
ecuaţii:

 ' 0  ' ' 0  0 ' ' ' 0  0 ; (3.22)

35
 '0  ' '1  '1 ' '0  0 ' '1  1 ' ' '0  2C0  ' '0  ' ' ; (3.23)

 '1  ' ' 2  ' 2  ' ' 2  1 ' ' ' 2  2 ' ' '1  2 C 0  ' '1  ' 'C1  ' ' 0   ,
(3.24)

şi aşa mai departe. Particularitatea acestor ecuaţii constă în faptul că ordinul lor de mărime
este cu o unitate mai mic decât ordinul ecuaţiei iniţiale (3.13), datorită cărui fapt condiţiile la
limită (3.14) sunt suficiente pentru obţinerea unei soluţii unice.

Pentru determinarea constantelor C 0 , C i  i  1, 2,  pentru a fi folosită prima

ecuaţie a sistemului (3.12):

C  2 ' . (3.25)

Să dezvoltăm şi funcţia    în serie după puterile parametrului :

     0     1     2 2     , (3.26)

aici, datorită condiţiei la limită   0   1 , la o valoare arbitrară a parametrului  , trebuie să

fie satisfăcute urămătoarele condiţii la limită:

 0  0  1 ;  i  0  0 ; i  1,2,  . (3.27)

Introducând în ecuaţia (3.25) expresiile (3.26), (3.21) şi (3.15) şi egalând coeficienţii

puterilor egale ale lui  obţinem următoarele ecuaţii:

C 0 0    2 ' 0   ; (3.28)

C 01    C1 0    2 1   ; (3.29)

C 0 2    C11    C 2 0    2 ' 2   , (3.30)

şi aşa mai de parte.

Luând în aceste ecuaţii   0 şi ţinând seama de condiţiile la limită (3.27) obţinem

următoarele expresii pentru C0, Ci  i  1,2,  :

C 0  2 ' 0  0  ; C1  2 '1  0  ; C 0  2 ' 0  0  . (3.31)

36
După rezolvarea ecuaţiilor (3.22), (3.28) şi (3.31) obţinem:

  (3.32)
 0    sin    ; C0   ;
2 

2 ' 0     (3.33)
 0     cos   .
C0 2 

În mod analog pot fi determinaţi şi ceilalţi termeni ai seriilor. Pentru scopurile noastre
însă, ţinând seama că parametrul  este mic, este suficient să ne limităm la primii doi
termeni ai acestor termeni:

  (3.34
    sin       1     ;
2 

  (3.35)
    cos     1    ;
2 

C    2  ' 0    3,14  3,36   . (3.36)

Să determinăm viteza medie în secţiune:

1
l
2v ax 1 2v (3.37)
vm 
F  v x dF  vax     d 
F 0
C 0   '   d  ax .
C

De aici rezultă:

v ax C π (3.38)
     '1  0     1,57  1,68   .
vm 2 2

Să caclulăm coeficienţii care stabilesc neuniformitatea distribuţiei componentei

logitudinale a vectorului viteză vx în secţiunea canalului:

1  v ax 
2 1 1 (3.39)
1  2 F v dF   vm      d    '    d ;
2 2 2
x
vm F  0 0

1  v ax 
31 1 (3.40)
2  3 F v dF   vm      d    '    d .
3 3 3
x
vm F  0 0

37
 Limitându-ne doar la primii doi termeni ai seriei, calculăm valorile coeficienţilor 1
şi  2 :

1
2  8
1
  
1    '0      '1     d   cos   '1   d   
2
1  
0
8   0 2   (3.41)
 1,23  1  0,13   ;

1
2  9
1
  
 2    ' 0      '1     d   cos 2    '1   d   
3
1  
0
6  20 2   (3.42)
 1,64  1  0,46  ;

Determinăm acum distribuţia presiunii de-a lungul canalului. Făcând câteva

transformări mici scriem a doua ecuaţie a sistemului (3.12) pentru o valoare fixă a variabilei
 (  0) obţinem pentru axa canalului ecuaţia lui Bernouli:

v ax2 (3.43)
p  p ax x 0
  O   .
2

Distribuţia presiunii în secţiunea transversală a canalului poate fi obţinută prin

integrarea celei de-a treia ecuaţii a sistemului (3.12) în raport cu variabila  , pentru o valoare
fixă a variabilei x . Cu precizie până la termenii de ordinul întâi în raport cu parametrul mic
 , obţinem:

  (3.44)
 
sin  2  2

 2  ,
 
p  p ax          
2

unde

  (3.45)
sin   
  2  .
    1  cos      1  
2  

Expresia (3.45) permite să determine valoarea medie a presiunii în secţiune:

1
1
(3.46)
pm 
F  pdF 
F

0
pd  p ax  0,49  1,03   .

38
 Mai intuitivă însă este expresia (3.47) scrisă în mărimi dimensionale:

w 2 (3.47)
p m  p ax   0,898  2,06   .
2

Determinăm valoarea tensiunii de frecare pe peretele canalului:

 v v  (3.48)
 lat   xr   x  r  
 r x  r  r
r  rk
k

v ax  d    
 2 r
rk  d cos 2     1      
     r r
k

v  2 vm
  ax     
rk 2 rk

Din aprecierile făcute mai sus, rezultă că influenţa vâscozităţii asupra profilului vitezei
curentului în canalul unei încărcături de motor de rachetă cu combustibil solid este extrem de
mică şi poate fi neglijată. Formarea profilului vitezei este influenţat în mod hotărâtor de
forţele de interacţiune care apar la accelerarea curentului de-a lungul canalului şi care sunt
determinate de existenţa unui aport de gaze distribuit prin pereţii canalului; influenţa
vâscozităţii se manifestă de fapt doar lângă peretele canalului unde componenta logitudinală a
vectorului viteză este nulă.

39
 Capitolul 4

CONDIŢIILE LA LIMITĂ PENTRU MIŞCAREA PRODUSELOR DE

ARDERE ÎN CANALUL ÎNCĂRCĂTURII

4.1 CONSIDERAŢII GENERALE

Rezolvarea problemelor referitoare la variaţia parametrilor gazodinamici ai curentului

de-a lungul canalului încărcăturii şi în timp, necesită impunerea unor condiţii la limită şi
iniţiale. Condiţiile iniţiale le constituie de obicei distribuţia parametrilor gazodinamici căutaţi,
de-a lungul canalului, în momentul iniţial. Condiţiile limită se iau sub forma unot relaţii care
caracterizează variţia în timp a valorilor mărimilor gazodinamice căutate, în secţiunile
extreme ale canalului (în secţiunea de intrare cu coordonata x  0 şi în secţiunea de ieşire cu
coordonata x  l .

În problema care se ocupă de mişcarea unidimensională a gazului în canalul

încărcăturii, condiţiile la limită sunt prezentate de cele mai multe ori prin relaţii între
presiunea p, densitatea  , temperatura T şi viteza v a curentului în secţiunea de intrare sau de
ieşire a canalului şi de aria (perimetrul) acestor secţiuni, aceste din urmă fiind legate de timp
prin anumite relaţii.

Ca valori limită ale parametrilor gazodinamici ai curentului sunt considerate, în cele ce

urmează, valorile medii în aria secţiunii de intrare şi de ieşire a canalului ale presiunii,
densităţii, temperaturii şi vitezei curentului.

Să examinăm următoarea schemă generală a unei camere de motor rachetă cu

combustibil solid a cărei încărcături are un singur canal central (fig. 4.1).
40
 Vl Presupunem că atât în partea din
V0
faţă cât şi cea de la ajutaj ale
camerei, există volume libere
suplimentare şi că arderea
combustibilului are loc nu numai pe
suprafaţa interioară a canalului ci şi

Fig. 4.1 pe suprafeţele suplimentare în

volumele libere de lângă partea din
faţă şi de lângă ajutaj.

În acelaşi timp presupunem că dimensiunea liniară a volumelor suplimentare în partea din faţă
şi în cea de lângă ajutaj sunt mici în comparaţie cu lungimea canalului, ceea ce permite să nu
luăm în considerare procesele ondulatorii din aceste volume.

În caz contrar, rezolvarea problemei mişcării gazelor în canal se complică în mod

considerabil. În cazul unei lungimi mari a volumului liber de lângă ajutaj ar trebui să se
studieze separat ecuaţiile mişcării nestaţionare a gazelor în acest volum. Soluţiile acestor
ecuaţii ar trebui să satisfacă pe de o parte condiţiile în secţiunea critică a ajutajului şi pe de
altă parte condiţiile „de legare” din secţiunea de ieşire a canalului cu soluţiile ecuaţiilor
mişcării nestaţionare a gazelor din canal.

În cazul caracterului spaţial al scurgerilor în spaţiul din faţa ajutajului, trebuie luate în
consideraţie pe întregul contur care limitează volumul.

În cazul unei lungimi mari a volumului liber în partea din faţă, ar trebui rezolvate
ecuaţiile mişcării nestaţionare a gazelor în acest volum, astfel încât să fie satisfăcute condiţiile
la limită pe conturul fundului din faţă şi condiţiile de legare în secţiunea de intrare a canalului
cu soluţiile ecuaţiilor mişcării nestaţionare agazelor din canal.

Cu tot caracterul aparent riguros din punct de vedere tematic şi fizic, acest fel de a
pune problema nu este dictat de o necesitate directă din următoarele cauze.

Lungimea volumelor suplimentare libere din partea din faţă şi de lângă ajutaj ale
camerei, inclusiv convergentul ajutajului este de obicei cu un ordin de mărime – sau cel puţin
de câteva ori – mai mică decât lungmea motorului.

41
 Scurgerea nestaţionară (şi chiar staţionară) a gazelor în volumul din faţa ajutajului şi
cel de lângă fund are un caracter spaţial complex şi este extrem de greu să fie exprimat
matematic.

Legile arderii nestaţionare a încărcăturii de combustibil solid în motoare sunt atât de

puţin studiate încât chiar exprimarea curentului nestaţionar de gaze în canal are un caracter
aproximativ.

Din cauzele arătate mai sus, gradul ridicat de precizie realizat prin introducerea
influenţei efectelor fenomenelor ondulatorii în volumele suplimentare nu este necesar.

Aceste observaţii ne permit în cele ce urmează să ne limităm la exprimarea

simplificată a proceselor care au loc în volumele suplimentare, prin luarea valorilor medii ale
mărimilor fizice în aceste volume. Acest mod de a trata problema uşurează considerabil
stabilirea condiţiilor limită în secţiunea de intrare şi în cea de ieşire a canalelor.

4.2 CONDIŢIILE LA LIMITĂ PENTRU PARTEA ANTERIOARA A

CAMEREI DE ARDERE

Să aplicăm legea conservării masei şi a energiei gazelor din volumul liber suplimentar
Vf de lângă fundul din faţă; pierderile de căldură în acest volum le luăm în consideraţie prin
introducerea coeficientului de pierderi de căldură  în expresia entalpiei Hg a gazului care se
formează prin ardere. Variaţia volumului Vf în decursul procesului nestaţionar de scurtă durată
nu o vom lua în consideraţie. Ecuaţia conservării masei pentru mărimile fizice medii în
volumul Vf o vom prezenta în forma următoare:

d
  f V f   S f  combu f   0 F0 v0 . (4.1)
dt

Ecuaţia energiei pentru gazul din volumul liber Vf scriem sub forma:

42
d
dt
  f V f cvT f   S f  combu f H g   0 F0 v0 c pTs 0 , (4.2)

unde Ts0 – temperatura curentului frânat adiabatic în secţiunea de intrare.

Considerând scurgerea gazului pe porţiunea de trecere din volumul Vf în canal (sau din
canal în volumul Vf) cvasistaţionară şi adiabatică şi luând în consideraţie pierderile de
presiune totală în secţiunea de intrare pe care le considerăm proporţionale cu presiunea
dinamică, ajungem la relaţiile cunoscute ale teoriei unidimensionale a scurgerii gazelor:

  1 2 


 1  0 v02
(4.3)
p f  p 0 1  0   f ;
   1  2
  1 2 
T0  Ts 0 1  0 .
   1 

unde:

  f - coeficientul de pierderi de presiune dinamică pentru secţiunea de intrare din Vf în

canal;
v 02
20 
 2 .
RTs 0
 1

Valoarea temperaturii de frânare Ts0 în condiţiile existente în secţiunea de intrare,

poate lua diverse valori după cum gazele intră în canal ( v0  0 ) sau ies din canal în spaţiul Vf
adică ( v 0  0 ). Astfel avem:

 Ts 0  T f pentru v0  0 ; (4.4)

 Ts 0  Tg pentru v0  0 . (4.5)

Densitatea, presiunea şi temperatura în volumul Vf şi în secţiunea de intrare a

canalului le legăm între ele prin ecuaţia de stare a gazelor perfecte:

p f   f RT f ; p 0   0 RT0 . (4.6)

La relaţiile obţinute adăugăm legea de ardere:

43
 
 pf  (4.7)
u f  u1   ,
 p0 

sub forma unei relaţii exponenţiale dintre viteza de ardere şi presiune, aplicată suprafeţelor de
ardere situate în volumul Vf, şi variaţia ariei F0 în funcţie de timp:


dF0  p  (4.8)
 h0 u 0  h0 u1  0  .
dt  p atm 

Ecuaţiile (4.1) şi (4.2) sunt aplicabile şi în condiţiile în care arderea în volumul

suplimentar Vf nu are loc. În cazul particular când volumul suplimentar Vf este neglijabil de
mic, introducând expresia vitezei v0 din (4.1.) în (4.2.) şi trecând la limită V f  0 , respectiv
V f  0 , obţinem următoarele expresii:

v0  0

d
 dt
 comb h0 u 0
0 0
 1 d 1 dF0 
  cvT0    F  H g 0  c p T0     dt  F dt  c p  cv T
 0 0  0
(4.9)

În acest caz, în locul primei ecuaţii poate fi folosită condiţia simplificată T 0 Tg .

Astfel în relaţiile (4.1), (4.2), (4.3) şi (4.6) avem 7 necunoscute ( p f ,  f , Tf , p0 ,

 0 , T0 şi v 0 ) şi 6 ecuaţii. Datorită proprietăţilor condiţiilor la limită în problema mişcării

gazului în canalul încărcăturii, relaţia care lipseşte trebuie prezentată sub forma unei relaţii
dintre valorile limită ale mărimilor din secţiunea de ieşire a canalului cu coordonata x  l .

4.3 CONDIŢIILE LA LIMITĂ PENTRU PARTEA DINSPRE AJUTAJ A

CAMEREI DE ARDERE

Scriem legea conservării masei şi a energiei pentru gazele din volumul liber
suplimentar Vaj de lângă ajutaj, cuprinse între secţiunea de ieşire a canalului şi secţiunea
critică a ajutajului.Pierderile de căldură în volumul Vaj sunt luate în consideraţie prin
introducerea coeficientului de pierderi de căldută în expresia entalpiei Hg a gazului format
prin arderea combustibilului. Ecuaţia conservării masei şi energiei scrisă în valori medii în
volumul Vaj ale mărimilor fizice o vom prezenta sub forma:

44
 dt   ajVaj    l Fl v l  S aj  comb u aj  G cr ;
d

 ,
 d  V c T    F v c T  S 
 dt aj aj V aj l l l p sl aj comb u aj H g  G cr c p Taj


(4.10)

unde:

 Tsl – temperatura curentului frânat în secţiunea de ieşire a canalului;

 Gcr – debitul de gaze din volumul liber prin secţiunea critică a ajutajului.

Deoarece metodelor de calcul cu valorile medii le este caracteristică identificarea

parametrilor medii cu cei gazodinamici ai curentului frânat, exprimăm presiunea p aj în

volumul Vaj ca presiune de frânare adiabatică în secţiunea de ieşire a canalului din care se scad
pierderile de presiune totală pe porţiunea de destindere la ieşirea gazelor din canal în volumul
Vaj (inclusiv pierderile în diafragmă, dacă există). În mod corespunăzător avem:


  1 2 

 1  l vl2 (4.11)
p aj  pl 1  l    aj ,
   1  2

unde:

  aj - coeficientul de pierderi pe porţiunea de destindere instantanee;

vl2
l2 
 - 2 ;
RTsl
 1

 Tsl  Tg .

Debitul de gaze Gcr prin secţiunea critică a ajutajului îl vom exprima cu ajutorul
relaţiei cvasistaţionare cunoscute din teoria scurgerii:

 1
 2  2   1 p aj Fcr p aj Fcr (4.12)
Gcr   2   
   2    ;
   1 RTg RTg

unde:

45
  1
 2  2   1
        - funcţia exponenţială a entropiei;
   1

  2 - coeficientul de debit raportat la presiune paj.

Valabilitatea relaţiei (4.112) în cazul unui proces nestaţionar de scurgere a gazului

trebuie considerată fondată dacă timpul caracteristic al procesului nestaţionar este mult mai
mare decât timpul de trecere a undei de destindere prin volumul prin care are loc scurgerea.
Pentru majoritatea proceselor nestaţionare tipice din motoarele rachetă cu combustibil solid,
această condiţie este satisfăcută. Vom demonstra aceasta cu un exemplu în care considerăm ca
timp caracteristic al procesului nestaţionar timpul de relaxare a volumului liber Vaj, adică
timpul de golire (sau de umplere) a volumului Vaj la debit staţionar constant. Într-adevăr,
exprimăm volumul Vaj prin produsul dintre Faj, aria secţiunii transversale a camerei, şi o
oarecare lungime raportată Laj şi vom prezenta condiţia de aplicabilitate a relaţiei staţionare
(4.12) sub forma:

 ajVaj Laj
 .
Gcr RT aj

Introducând valoarea debitului staţionar Gcr şi efectuând transformările şi

simplificările simple de rigoare, aducem această inegalitate la forma Faj Fcr  1 , ceea ce
este evident în cazul motoarelor cu combustibil solid la care aria secţiunii critice a ajutajului
este cu mult mai mică decât aria secţiunii transversale a camerei.

În acelaşi timp trebuie să avem în vedere faptul că sunt posibile şi procese nestaţionare
în motor, cum ar fi de exemplu oscilaţiile de înaltă frecvenţă în cazul arderii cu rezonanţă şi a
căror analiză poate fi făcută doar ţinându-se seama de mişcarea nestaţionară în convergentul
ajutajului.

La relaţiile (4.10) – (4.11) adăugăm legea arderii combustibilullui sub forma relaţiei
exponenţiale care exprimă viteza de ardere funcţie de presiune şi ecuaţia de stare a gazelor
perfecte.

Obţinem astfel un sistem de ecuaţii în raport cu necunoscutele p aj ,  aj , Taj , Tsl ;

în acest caz una din ecuaţii este în plus stabilindu-se astfel o legătură între parametrii p l ,  l ,
Tl , v l ai curentului în secţiunea de ieşire a canalului, care completează lipsa unei ecuaţii

pentru condiţiile la limită la x  0 .

46
 În cazul particular când volumul Vaj este neglijabil de mic ( Vaj  0 ; S aj  0 ) sistemul
(4.10) poate fi redus la o singură relaţie.

Fl
1
 2   1 1 

 1 2 

1
 1 
 (4.13)
 2  
   1  1  l    aj l2 
Fcr   l 
  1 
  1 

 


Dacă se consideră valoarea coeficientului de debit  2 egală cu unitatea şi

presupunem că în volumul din faţa ajutajului nu există pierderi de presiune dinamică (  aj  0 )
din ecuaţia (4.13) obţinem relaţia cunoscută din teoria unidimensională pentru scurgerea
staţionară (cvasistaţionară) a gazelor:

Fcr  2 

1
 1    1 2   1
1
(4.14)
    l 1   
Fl    1    1 l 

Introducând ipoteza suplimentară că temperatura în partea din faţă este constantă, se

pot prezenta condiţiile limită sub forma unui sistem de ecuaţii algebrice:

v 0  0;
T
 0  T g ;
 1 1
 F
 cr 

 
2 


 1
  
1 
  1
 2  

1
;
   1 
l   1
l 
 Fl   
 p
 0   0 RT0 .

(4.15)

Condiţiile limită (4.15) sunt mult simplificate şi prezentate sub formă staţionară. Cu
toate acestea, independent de contradicţia evidentă care constă în adoptarea condiţiilor limită
staţionare într-o problemă nestaţionară, folosirea relaţiilor (4.15) pentru motoarele cu volume
suplimentare mici este admisibilă, cel puţin pentru procesele nestaţionare în care temperatura
variază puţin. Aceste condiţii reflectă o serie de factori principali cum sunt influenţa ajutajului
asupra curgerii gazului în canal şi lipsa de intrare de gaz în canal.

47
 CAPITOLUL 5

REZOLVAREA ECUAŢIILOR DE MIŞCARE NESTAŢIONARĂ A

PRODUSELOR DE ARDERE ÎN CANALUL ÎNCĂRCĂTURII DE
PROPULSIE

5.1 IPOTEZE SIMPLIFICATOARE

Pentru uşurarea calculelor şi obţinerea unor conluzii, mai mult calitative decât
cantitative, atât despre algoritmul de rezolvare al sistemului de ecuaţii diferenţiale cât şi
despre soluţia acestuia, într-un prim pas facem următoarele ipoteze simplificatoare:

 secţiunea transversală a volumului liber al încărcăturii nu variază de-a lungul

canalului:
F
o 0;
x

 curgerea este uniformă în secţiunea transversală:

o 1   2  1

 frecarea fluidului cu pereţii canalului încărcăturii este neglijabilă

o  lat  0 ;

 nu există reacţii chimice în interiorul canalului încărcăturii - fenomenul de ardere îl

luăm în considerare prin aportul unui gaz inert în interiorul canalului prin suprafaţa
care arde:
o Uv  0 ;

 evoluţia gazului în interiorul canalului este adiabatică – nu are loc schimb de căldură
cu mediul exterior:
o qlat  0 ;

48
  volumele suplimentare ale camerei de încărcare sunt neglijabile în raport cu volumul
canalului combustibilului:
o Vf  0 ;
o Vaj  0

Aplicând aceste simplificări asupra sistemului de ecuaţii (2.14) obţinem:


    v      v    comb    ua;
 t x x
  1  
 vv v p   comb uav;
 t x  x 
    v2 
 t p  v p  p v     1  ua  H
 g    pua; (5.1)
2 
comb
 x x 

unde am notat ah F .

Necunoscutele sunt mărimile densitate, viteză şi presiune a gazelor din canalul liber al
camerei de ardere ca funcţii de variabilele timp „t” şi coordonata „x” a secţiunilor
tarnsverasale faţă de secţiunea din spate a camerei de ardere:




 
 x, t  ;
v  v  x, t  ;
  p  x, t 
 p

(5.2)

La sistemul (5.1) ataşam condiţiile la limită (4.15), pentru secţiunile x  0 şi x  l ,

sub forma parametrilor  , p, v funcţie de timp. Prin rezolvarea celei de-a treia ecuaţie a
sistemului (4.15) obţinem: v l , t   vl  const. Putem scrie condiţiile la limită sub forma:

 p  0, t    0, t   R  T
(5.3)
g ;

v  0, t   0;
v  l , t   vl ;


Condiţiile iniţiale ataşate sistemului de ecuaţii diferenţiale (5.1) reprezintă valorile

parametrilor gazului de-a lungul canalului în cărcăturii (între coordonatele x  0 şi x  l l) la
momentul spargerii diafragmei de la capătul dinspre ajutaj.

49

 
 x ,0  
R
p0
Tg  ;


v  x ,0   0;
 p  x ,0   p0 .




(5.4)

unde p 0 este presiunea la care are loc spargerea diafragmei.

În cazul integrării numerice, datorită faptului ca transmiterea perturbaţiei, generate de

spargerea diafragmei, până în secţiunea critică a ajutajului are o durată de timp foarte mică (t,
iar după acest timp putem aproxima că în ajutaj este o curgere staţionară, condiţia la limită
pentru viteza la capătul dinspre ajutaj o considerăm ca fiind o funcţie treaptă:

0 pentru t  0;
v l , t   
v l pentru t  0. (5.5)

5.2 MODELUL MATEMATIC DE INTEGRARE NUMERICĂ A

ECUAŢIILOR DE MIŞCARE UNIDIMENSIONALĂ A PRODUSELOR DE ARDERE
ÎN CANALUL ÎNCĂRCĂTURII DE PROPULSIE

Forma generală a ecuaţiilor care definesc mişcarea unidimensională a produselor de

ardere în canalul încărcăturii de propulsie de forma următoare:

q q
 a q   b q 
t x

unde:

q – reprezintă mărimile gazodinamice: presiunea “p”,densitatea “ρ” şi viteza “v” a

produselor de ardere;

a, b – funcţii de mărimile gazodinamice.

Rezolvarea ecuaţiilor prezentate mai sus trebuie rezolvate în următoarele condiţii:

50
Condiţii iniţiale

q  x ,0   f  x  ;

Condiţii la limită

q  0, t   g  t  ;

¨Mişarea produselor de ardere în canalul încărcăturii de propulsie este determinată atât

de condiţiile din aval cât şi cele din amonte, iar pentru rezolvarea sistemului de ecuaţii s-au
adoptat condiţii la limită atât pentru secţiunea transversală de la partea anterioară a camerei de
ardere cât şi pentru cea de lângă ajutaj.

Pentru adoptarea condiţiilor iniţiale s-a considerat că aprinderea combustibilului are

loc în acelaşi timp pe toată suprafaţa de ardere, curgerea începe în condiţiile unei presiuni şi
temperaturi constante de-a lungul camerei de ardere.

Luând în considerare atât specificul condiţiilor la limită cât şi a celor iniţiale, pentru
rezolvarea sistemului de ecuaţii ce modelează curgerea produselor de ardere în canalul unei
încărcături de propulsie am adoptat un model de calcul numeric cu diferenţe finite implicite.

Construim o reţea de calcul echidistantă cu paşii de calcul x - pentru axa

coordonatelor, t - pentru axa timpului.

Nodurile reţelei vor avea coordonatele  i  x, j  t  unde i  1, m , j  1, n .

Vom aproxima derivatele parţiale în nodurile reţelei astfel:

j
q qij  q ij 1
 ,
t i t

j
q q ij  q ij1

x i x

Ecuaţia cu diferenţe finite la momentul de timp t  j  t pentru coordonata x  i  x

se va putea scrie astfel:
51
qij  qij 1 q j  qij1
 a  q ij  i  b q ij  .
t x

t
Notăm cu   .
x

       
F qij1 , qij  qij    a qij  qij  t  b qij    a qij  qij1  qij 1  0

Notăm cu Fi  F q i 1 , qi
j j
 
Dacă scriem ecuaţiile cu diferenţe finite pentru fiecare i  1, m la momentul de timp
t  j  t , obţinem un sistem de m ecuaţii neliniare cu m+1 necunoscute. A m+1 ecuaţie este

tocmai condţia la limită q 0j  g  j  t  .

Pentru rezolvarea sistemului de ecuaţii neliniare vom folosi metoda Newton. Aceasta
presupune liniarizarea funcţiilor neliniare Fi şi trasnformarea sistemului neliniar în sistem
liniar.

j 1 j 1
F F
Fi j  Fi j 1   q ij1  q i j11    qi j  qi j 1 
q ij1 i
qi j i

j 1
F

   a q ij 1 
q ij1 i

j 1
F
 1    a '  q ij 1    q ij 1  q ij11     a  q ij 1   t  b'  q ij 1 
q ij i

Pentru sistemul de ecuaţii care modelează mişcarea în canalul încărcăturii de

propulsie:


    v      v    comb    ua;
 t x x
  1  
 vv v p   comb uav;
 t x  x 
    v2 
 t p  v p  p v     1  ua  H
 g    pua;
2 
comb
 x x 

52
aplicând metoda implicită de integrare cu diferenţe finite obţinem următoarele funcţii
neliniare în care variabilele sunt valorile mărimilor gazodinamice în două noduri consecutive
(i-1, j ) şi (i,j)

Fi   i j1 ,  i j , vij1 , vij    i j   i j 1  vij   i j   i j1   i j  vij  vij1     comb   i j uat ;

    
Gi (  i j , vij1 ,  i j , pij1 , p ij )   i j vij  vij 1   i j vij vij  vij1   pij  pij1   comb vij uat ; 
  
H i , v ij1 , v ij , p ij1 , p ij  p ij  p ij 1  v ij p ij  p ij1  p ij v ij  v ij1    
 vj 
2
 
    1  comb  H g  i  uat  p ij uat
,
 2 


unde i  1, m  . Obţinem astfel un sistem de ecuaţii neliniare de 3  m ecuaţii cu 3   m  1

necunoscute. Pentru ca sistemul să fie determinat se vor ataşa două condiţii la limită de la
capătul anterior al camerei de ardere:

 
L  0j , p 0j  p 0j   0j RTg ,

 
M v0j  v0j ;

şi o condiţie la limită la capătul dinspre ajutaj:

 
N v mj  v mj  vl .

Pentru liniarizarea sistemului de ecuaţii trebuie să calculăm derivatele parţiale ale

funcţiilor nelinaire în raport cu valorile mărimilor gazodinamice în nodurile reţelei :


 
Fi
j
  v i
j

 i 1



Fi
  i
j

 1  2v  v i
j j
i 1  ua t



 Fi
  j
 v i j
1
i

  

 Fi  2 j j

 v i
j i i 1




G i
  vij  vij 1
   vij  vij  vij 

 1
  i
j

 G i
   j
vij

   
i
 v i j
 1

 G i
  j
 2 j
vij  j
vij  ua


i i i  1 co mb
 v i j
 G i
  


 p i j
 1
 G i
 

 p i j

 H i
 p j   v i
j

 i 1

 v v
 H i
  1   1 i
j
 j
i 1  ua t
 p i
j


 H i
 v i j
  p i
j

1

 H i

   1 p i
j
 p j
i 1    1  c o mb v i j uat
 v i
j

iar pentru funcţiile condiţiilor la limită avem:

53
 L
 p j  1;
0
 L
 j   RTg ;
  i

M
 1;
v 0j

N
 1.
v mj

Sistemul de ecuaţii liniar, cu necunoscute valorile mărimilor gazodinamice în nodurile

reţelei de calcul de-a lungul canalului încărcăturii, se poate scrie sub forma

A  x  B , unde:

 L L L 
  j  0 0 0 0 0 0  0 0 0 
v0j p 0j
 0 
 M M M
 0 0 0 0 0 0  0 0 0 
  0j v0j p 0j 
            0 0 0 
 Fi Fi Fi Fi 
 0 0 0  0 0  0 0 0 
 i j1 vij1  i j vij1
A   

Gi Gi Gi Gi Gi
 0 0 0  0  0 0 0 
 vij1 pij1  i j vij pij 
 H i H i H i H i 
 0 0 0  0
vij1 pij1
0
vij pij
 0 0 0 
 
            0 0 0 
 0 N N N 
0 0  0 0 0 0 0 0 
  mj v mj p mj 

b   L   N ;
T
M   Fi  Gi  Hi

54
 
A  A  i j , v ij , pi j  i   0, m  - matricea Jacobiană;


b  b  i j , vi j , p i j  i   0, m  - vectorul termenilor liberi;


x   0j v0j p0j   i j vij pij   mj v mj p mj  T
- vectorul mărimilor

necunoscute.

Determinarea mărimilor necunoscute se va face prin aproximaţii succesive astfel:

    
x1  i j , vij , pij  b  ij 1 , vij 1 , pij 1  A 1  i j 1 , vij 1 , pij 1 ; 

    
x k 1  ij , vij , pij  bk  i j , vij , pij  Ak1  ij , vij , pij . 
Procesul continuă până când x k 1  x k  

5.3 VARIAŢIA MĂRIMILOR GAZODINAMICE ÎN TIMP ŞI DE-A LUNGUL

CANALULUI ÎNCĂRCĂTURII DE PROPULSIE

5.3.1. Caracterisricile motorului rachetă cu combustibil solid

Pentru testarea modelului matematic ce caracterizează mişcarea produselor de ardere

în canalul unei încărcături de propulsie al unui motor rachetă cu combustibil solid am utilizat
un motor rachetă care funcţionează cu un singur calup de încărcătură de propulsie, de formă
cilindrică, cu canal cilindric interior, blindat la exterior şi la cele două capete.

Schema de organizare a motorului rachetă este următoarea

Dmax

Vf Vcr
d0

dcr

Lf L Laj

55
Caracterisrici geometrice:

- diametrul volumului interior al încărcăturii de propulsie – d 0  0,1  m  ;

- diametrul exterior al combustibilui– Dmax  0,2  m  ;
- lungimea combustibilului - – L  0,5  m ;
- diametrul secţiunii critice a ajutajului– d cr  0,015  m ;

Compoziţia combustibilului:

- clorură de polivinilin - C 2 H 3 Cl - 22,5 %;

- perclorat de amoniu - NH 4 ClO4 - 62 %;
- aluminiu - C 2 H 3 Cl - 15,5 %;

Formula chimică echivalentă:

C1.364 H 6.046 O4 N 1Cl1.682 Al1.088

Caracteristici fizico-chimice:

- 
densitatea combustibilului -  c  1741 Kg m ;
3

- puterea calorifică - I c  1280  Kcal Kg  ;
- raportul căldurilor specifice ale produselor de ardere -   1,22 ;
- constanta gazelor - R  43,873  J  Kg  K   ;
- masa molară a produselor de ardere - M  189,501  Kg Kmol ;
- viteza de ardere la p  70 daN / cm 2 şi t  20 OC - u a  7  mm s ;

Date de integrare

- timpul de ardere al combustibilului - t a  5.945  s ;

- timpul de funcţionare al motorului rachetă - t  10.702  s ;
- numărul de puncte de discretizare pentru coordonata x –100;
- numărul de puncte de discretizare pentru timp – 1000;
- valoarea pasului de discretizare pentru coordonata x – 0,005 [m];
- valoarea pasului de discretizare pentru timp – 0,0107 [s];

56
5.3.2. Rezultate obţinute

1 40.00

1 20.00
presiunea [daN/cm2]

1 00.00

80.00

60.00

40.00

20.00

0.00

tim pul [s]

fig. 1 – Variaţia presiunii în raport cu timpul pentru seţiunea de ieşire din canal

1 20

1 00
densitatea [Kg/m3]

80

60

40

20

tim pul [s]

fig. 2 – Variaţia densităţii în raport cu timpul pentru seţiunea de ieşire din canal

57
 3000

2500

2000
temperatura [K]

1 500

1 000

500

tim pul [s]

fig. 3 – Variaţia temperaturii în raport cu timpul pentru seţiunea de ieşire din canal

0.9

0.8
caderea de presiune [%]

0.7

0.6

0.5

0.4

0.3

0.2

0.1

tim pul [s]

fig. 4 – Variaţia căderii de presiune în raport cu timpul între fundul camerei de ardere şi
seţiunea de ieşire din canal

58
 65.1 2

65.1

65.08

65.06
densitatea [Kg/m3]

65.04

65.02

65

64.98

64.96

64.94

64.92

64.9

x [m ]

fig. 5 – Variaţia densităţii gazelor de-a lungul canalului încărcăturii la 10% din timpul de
funcţionare al motorului

92.68

92.66

92.64
densitatea [Kg/m3]

92.62

92.6

92.58

92.56

92.54

x [m]

fig. 6 – Variaţia densităţii gazelor de-a lungul canalului încărcăturii la terminarea arderii

59
 66.561

66.561
presiunea [daN/m3]

66.56

66.56

66.559

66.559

66.558
0 0.01 0.01 0.02 0.02 0.03 0.03 0.04 0.04 0.05 0.05

x [m]

fig. 7 – Variaţia presiunii gazelor de-a lungul canalului încărcăturii la 10% din timpul de
funcţionare al motorului

94.9

94.88
presiunea [daN/m3]

94.86

94.84

94.82

94.8

94.78

94.76

x [m ]

fig. 8 – Variaţia presiunii gazelor de-a lungul canalului încărcăturii la terminarea arderii

60
 1 .4

1 .2

1
viteza [m/s]

0.8

0.6

0.4

0.2

x [m]

fig. 9 – Variaţia vitezei gazelor de-a lungul canalului încărcăturii

61
 BIBLIOGRAFIE

1. DĂNĂILĂ, STERIAN; BERBENTE, CORNELIU – Metode numerice în Dinamica

Fluidelor, Editura Academiei Române, 2003;
2. CONSTANTINESCU, V.N.; GĂLETUŞE, ŞT. – Mecanica Fluidelor şi elemente de
aerodinamică, Editura Didactică şi Pedagogică-Bucureşti, 1983;
3. TANNEHILL, ANDERSON, AND PLETCHER – Computational Fluid Mechanics and
Heat Transfer, Taylor & Francis. 2nd edition. 1997.
4. CARAFOLI, E ŞI CONSTANTINESCU, V.N. – Dinamica fluidelor Compresibile, Ed.
Academiei Române, 1984;
5. SAFTA, DORU – Motoare rachetă. Caracteristicile energetice şi termochimice ale
motoarelor rachetă, Ed. Academia tehnică Militară, 1989;
6. STERIE, ŞTEFAN – Mecanica Fluidelor. Capitole Speciale. Ed. Academia Tehnică
Militară, 1997;
7. BARRERE, MARCEL AND JAUMOTTE, ANDRE – Racket propulsion, Amsterdam,
Elsevier Publishing Companz, 1960;
8. BOISSON, J. – La propulsion par fusee, Ecol National Superieure de techiniques avances,
1972;
9. PAUŞCHIN, P.V., CIULCOV, A.S – Combustibili pentru rachete, Moscova, Ed. Mir,
1975;
10. PRIGORIEV, A.J. – Combustibili solizi pentru rachete, 1969;
11. NICOLAEV, B.A. – Calculul termodinamic al motoarelor rachetă;
12. ORLOV, B.V, MAYING, G.I. – Bazele proiectării termodinamice balistice a motoarelor
rachetă cu combustibil solid, Moscova, 1964;
13. RAIZBERG, B.A., EROHIM, B.T. ŞI SAMSONOV, K.P – Bazele teoriei proceselor de
lucru în sistemele de rachetă cu combustibil solid Moscova, 1972;
14. ALEMASOV, V.E. – Teoria motoarelor rachetă;
15. WIMPRESS, R.N. AND SAGE, B.H. – Internal balistics of solid fuel rockets, New York,
Toronto, London, Mc. Graw – Hill Book Companz, 1950;

62
16. MALONE, HUGH E – The analzsis of rocket propellants, London, New York, San
Francisco, Academic Press, 1976;
17. SISKOV – Gazodinamica motoarelor rachetă cu pulbere. Metode inginereşti de calcul,
Moscova, 1974;
18. PENNER, S.S. – Advances in tactical rocket propulsion, U.S.A., Aerospace research and
Developement of NATO;
19. SMITH, T.M., ROACH, R.L and FLANDRO, G.A. – Numerical study of the
unsteadyflow in a in a simulated solid rocket motor, In 31st Aerospace meeting, 1993;
20. Three dimensional acoustic – Rotational flow in solid-fuel rocket motors, Peter Staab Ph.
Thesis, University of Colorado, 1998;

63