TEMA PROECTULUI

Pornirea si inversarea sensului de rotatie

la un motor asincron trifazat
 Cuprins

Argument

1. Pornirea si inversarea sensului de rotaţie la un motor asincron trifazat

2. Maşina asincronă

3. Contactoare cu relee

4. Siguranţele fuzibile

5. Buton de comandă

6. NORME DE PROTECTIA MUNCII

Bibliografie

Anexe

2
 Argument

Descoperirea şi studierea legilor şi teoremelor electromagnetismului în urmă

cu un secol şi jumătate au deschis o eră noua a civilizaţiei.
Mecanizarea proceselor de producţie a constituit o etapă esenţială în
dezvoltarea tehnică a proceselor respective şi a condus la uriaşe creşteri ale
productivităţii muncii. Datorită mecanizării s-a redus considerabil efortul fizic depus
de om în cazul proceselor de producţie, întrucât maşinile motoare asigură
transformarea diferitelor forme de energie din natură în alte forme de energie direct
utilizabile pentru acţionarea maşinilor, uneltelor care execută operaţiile de prelucrare a
materialelor prime şi a semifabricatelor.
După etapa mecanizării, omul îndeplineşte în principal funcţia de conducere
a proceselor tehnologice de producţie. Operaţiile de conducere necesită un efort fizic
neglijabil, in schimb necesită un efort intelectual important. Pe de altă parte unele
procese tehnice se desfăşoară rapid, încât viteza de reacţie a unui operator uman este
insuficientă pentru a transmite o comandă necesară în timp util.
Se constată astfel că la un anumit stadiu de dezvoltare a proceselor de
producţie devine necesar ca o parte din funcţiile de conducere să fie transferate unor
echipamente şi aparate destinate special acestui scop, reprezentând echipamente şi
aparate de automatizare. Omul rămâne însă cu supravegherea generală a funcţionării
instalaţiilor automatizate şi cu adoptarea deciziilor şi soluţiilor de perfecţionare şi
optimizare.
Prin automatizarea proceselor de producţie se urmăreşte asigurarea tuturor
condiţiilor de desfăşurare a acestora fără intervenţia operatorului uman. Această etapă
presupune crearea acelor mijloace tehnice capabile să asigure evoluţia proceselor într-
un sens prestabilit, asigurându-se producţia de bunuri materiale la parametri doriţi.
Etapa automatizării presupune existenţa proceselor de producţie astfel
concepute încât să permită implementarea mijloacelor de automatizare, capabile să

3
intervină într-un sens dorit asupra proceselor asigurând condiţiile de evoluţie a
acestora în deplină concordanţă cu cerinţele optime.
Lucrarea de faţă realizată la sfârşitul perioadei de perfecţionare profesională
în cadrul liceului, consider că se încadrează în contextul celor exprimate mai sus.
Doresc să fac dovada cunoştinţelor dobandite în cadrul disciplinelor de
învăţământ: ,,Bazele automatizării’’ ,,Electronică analogică’’ ,,Electronică digitală’’.
Lucrarea cuprinde capitole conform tematicii primite. Pentru realizarea ei am
studiat materialul biografic indicat precum şi alte lucrări ştiinţifice cum ar fi: cărţi şi
reviste de specialitate, STAS-ul.
În acest fel am corelat cunoştinţele teoretice şi practice dobândite în timpul
şcolii cu cele întâlnite în documentaţia tehnică de specialitate parcursă în perioada de
elaborare a lucrării de diplomă.

4
1. Pornirea si inversarea sensului de rotaţie la un motor
asincron trifazat

Elementele principale ale schemei (fig.2.4):

- motor de current alternative trifazat-asincron-m;

- contactor 1C, 2C pentru pornirea si inversarea sensului de rotaţie;
- aparate de protecţie - sigurantele fuzibile e1,e2,e3,e5 - releu termic e4;
- aparate de comandă - buton de oprire si pornie Bp1, Bp2, Bo.

5
 Pornirea motorului se realizează prin apăsarea butonului de pornire Bp1 din
circuitul 3, moment în care bobina contactorului 1C este sub tensiune şi va închide toate
contactele normal deschise atât principale - din circuitul 1, cât şi secundar 4) şi va
deschide toate contactele normal închise din circuitul 5.
- anclanţarea 1C care:
- prin c.a.n.d.(contact auxiliar normal deschis - circ.4) se autoreţine;
- prin C.P.(contactul principal) porneşte motorul “m”, într-un sens;
- declansază 1C din circuitul 5 asigurând protecţia motorului în cazul unei
încercări de apasare accidentală a butonului Bp2 din circuitul 5.
Contactul 1C alimentează motorul cu succesiuneanormala a fazelor R,S,T.
Daca dorim să pornim motorul în sensul succesiunii fazelor T,S,R, atunci vom
apasa pe butonul Bp2 din circuitul 5 când:
- anclaşează 2C care:
- prin c.a.n.d.(contactul auxiliar normal deschis-circ.6) se autoreţine
- prin C.P.(contactu principal-circ,2) porneşte motorul “m”, în celalălt sens;
- declanşază 2C din circuitul 3 asigurând protecţia motorului în cazul unei
încercari de apăsare accidentala a butonului Bp1 din circuitul 3.
Oprirea motorului este posibilă prin apăsarea butonului B0 din circuitul 3 când:
- bobinele contactoarelor1C si 2C nu vor fi alimentate.

2. Maşina asincronă

Maşina asincronă, numită si transformator generalizat, este o masina electrica

rotativa de curent alternativ care, la frecvenţa dată a reţelei, functionează cu o turaţie
variabilă cu sarcina.
Denumirea de asincronă provine de la faptul că viteza rotorului diferă de viteza
câmpului magnetic inductor creat de stator:altfel, cuplul motor la arborele maşinii nu
poate exista, căci dacă vitezele ar fie egale, ar însemna ca între cele doua armături viteza
relativă ar fi nulă, deci nu ar exista condiţii pentru fenomenul de inducţie prin mişcare.

6
 Ca şi celelalte maşini electrice rotative, maşina asincronă are un circuit magnetic
compus din două părţi:
- o parte fixă (stator) pe care poate să fie înfăşurare trifazata alimentata cu current
alternative. Cele trei bobine ale înfăşurări statorice trifazate sunt repartizate în crestături
astfel încât între ele să existe un decalaj spaţial de 120 de grade. In aceste condiţii, fiecare
bobină generează un câmp radial, iar cele trei cânpuri elementare au ca rezultantă un
câmp constant ca valoare care se roteşte cu viteze constanta (w=2pi f) (frecvenţa tensiunii
de alimentare a bobinelor).se obţine, deci un câmp învârtitor pe cale mecanică (prin
mijloace statice).
- parte mobilă (rotorul) care are şi ia o înfăşurare; cea mai simplă este alcătuita din două
inele conducatoare unite prin bare drepte de asemenea conductoare: inelele şi barele
formeaza o “colivie de veverită” (cazul maşinilor cu rotor în scurtcircuit). Infăşurarea în
colivie are tot atâtea faze câte bare are colivia:deci, masina asincronă modifică numărul
de faze al energiei primite (trifazată, de unde o primă justificare a denumiri de
transformator generalizat).

7
 Pe rotor însa se poate plasa şi o înfăşurare repartizată, trifazată (cazul maşinilor
cu inele sau cu rotor bobinat) similară celei statorice: capetele bobinelor rotorice
(conectate în stea) sunt conectate la trei inele conductoare pe care alunecă trei perii
legate la cutia de borne.
Ambele miezuri magnetice, funcţionând în campuri magnetice variabile, se
realizează lamelar, din tole de otel electrotehnic (fig.4.2.).

Ele poate fi compacte sau cu canale de ventilaţie (radiale sau axiale) necesare
pentru a asigura răcirea corespunzatoare în timpul funcţionării.
Infasurarea polarizata (in scurt circuit)se realizeaza, de obicei, din aluminiu prin
turnare), cupru, alamă. Colivia poate fi simplă (la puteri mici) sau dubla (la puteri mari)
realizată din doua rânduri de bare: cele de la exterior, din alamă (cu rezistenţă electrică
mare pentru a limita curentul la pornire) şi cele din interior, din cupru (cu rezistenţă
electrică mică pentru funcţionare de durată).
Curentul alternativ nu se distribuie uniform în sectiunea unui conductor plasat
într-o crestătură din material magnetic: neuniformitatea este cu atât mai puternică, cu cât
frecvenţa curentului este mai mare. Densitatea de curent este mica la baza crestăturii şi
din ce în ce mai mare spre periferia circuitului magnetic. La colivia dublă, barele
exterioare au rezistenţă electrică marită pentru ai limita curentul la pornire care se
distribuie preponderent prin acesta. Repartiţia neuniformă este accentuată la pornire,
deoarece rotorul având viteză mică, curenţii induşi au frecvenţă mare.
Infăşurările rotorice trifazate (ca şi cea statorica) se realizează din cupru izolat cu
email, bumbac, fibră de sticlă etc.

8
 In afarăăa elementelor magnetice şi electrice enumerate, maşina asincronă conţine
şi elemente mecanice: o carcasă care sustine parţile fixe, arbore, palierele pentru
susţinerea si ghidarea rotorului, ventilatorului etc.
Se consideră o maşină asincronă trifazată (cazul cel mai des întâlnit în practica)
care funcţionează în regim de motor.
Se presupune deci că înfăşurarea statorică are m1=3 faze statice (cu axele
decalate cu (2π /3) radiani şi cu acelaşi număr de spire), repartizate sinusoidal.
Prin alimentarea acestuia cu un sintem sinusoidal simetric de tensiuni cu
frecvenţa f1, în maşina va lua naştere un câmp magnetic învartitor de turaţie (n1= f1/p)
(rot / min ).
Dacă rotorul este în repaus, acest câmp va induce în fazele înfăşurării rotorice,
comform legi inducţiei electromagnetice, tensiuni electromotoare.
În cazul îin care înfăşurarea rotorică este scurtcircuitată sau se racordează pe o
impedeanţă trifazată simetrică, aceste tensiuni electromotoare vor determina apariţia
unor curenţi induşi. Prin interacţiunea câmpului magnetic statoric cu aceşti curenţi induşi
vor lua naştere forţe electromagnetice care se vor exercita asupra fiecărui conductor
rotoric.
Acestor forţe le corespunde un cuplu obţinut prin însumarea tuturor cuplurilor
determinate de forţele ce acţionează asupra conductoarelor rotorice, care determină
punerea în mişcare a rotorului, cu turaţia n, în sensul câmpului învârtitor statoric.
Pentru a carecteriza diferenţa între n1 si n a fost introdusă notiunea de alunecare:
s=n1 – n/n1.
Prin urmare, turaţia rotorului se paote scrie sub forma:
n=n1(1- s)
Cu ajutorul relaţiei se poate scrie releţia de calcul a turaţiei câmpului învârtitor
statoric fata de rotor, n2.
n2=n1- n=s n1.
Această deplasare relativă a câmpului învârtitor statoric faţă de rotor determină
frecvenţa t.e.m. induse în circuitul rotoric, f2:
n2=f2/p rezultă: f2=p* n2=p*s*n1=s*f1
p - fiind numărul de perechi de poli ai maşini.

9
 De aici rezultă ca maşina asincronă modifică şi frecvenţa energiei primite şi, deci,
o a doua justificare a denumirii ce i s-a dat, de transformator generalizat.
Maşina asincronă poate functiona în 3 regimuri:
-regim de motor;
-regim de generator;
-regim de frână electromagnetică.
Regim de motor maşina absoarbe puterea alectrică din reţea, pe la bornele
înfăşurării statorice, şi furnizează, la arbore, puterea mecanică. Acesta este cel mai
utilizat regim de funcţionare a maşinii asincrone.
Turaţia rotorului, în acest caz, este mai mică decât turaţia sincronică (n<n1).
Dacă însă masina este antrenată, cu ajutorul unui motor auxiliar, în sensul de
miscare, cu o turaţie (n>n1),ţse schimbă sensul de deplasare a rotorului faţa de câmpul
inductor statoric. Prin urmare se va schimba şi sensul tensiunii electromotoare induse,
respectiv al curentului indus, implicit, al cuplului.
În această situaţie maşina primeşte putere mecanică pe la arbore (de la motorul
auxiliar) şi cedează putere electric pe la bornele înfăşurări statorice. Spunem că maşina
functionează în regin de generator.
În cazul regimului de frână electromagnetică, maşina este antrenată, din exterior,
în sens contrar câmpului statoric (n<0).
Ea primeşte astfel putere mecanică pe la arbore, putere pe la bornele înfăşurării
statorice, întreaga putere rezultată, după acoperirea pierderilor, fiind disipată pe
înfăşurări, determinând astfel încălzirea acestora.
Concluzionând cele spuse anterior, putem acum să stabilim urmatoarele domenii
de valori ale turaţiei şi alunecării corespunzatoare celor trei regimuri de functionare:
- pentru regim de motor (n>n1 rez. 0<s<1);
- pentru regim de generator (n>n1 rez. s<0);
- pentru regim de frână (n<0 rez. s>1).

10
 3. Contactoare cu relee

În funcşionarea motoarelor electrice apar frecvent situaţii în care motorul

este supra încarcat se mentine, poate provoca arderea motorului prin depăşirea
temperaturilor admise în bobinaj.
Astfel de supra încălziri periculoase pot fi provocate de:
- supra încarcarea mecanică a agregatului antrenat de electromotor;
- blocarea mecanică a rotorului;
- tensiunea de alimentare sub cea nominala;
- întreruperea unei faze;
- frecvenţa prea mare de conectare.
Pentru a se rezolva cât mai multe condiţii atât comanda cât şi protecţia motorului
electric, se obişnuieşte să se asocieze în acelaşi ansamblu (fig.3.4)

- un contactor;
- trei relee elecromagnetice (câte unul pe fază);
- doua sau trei relee termice,
Fiecare dintre acestea preluând o anumita funcţie.

11
 - Contactorul îndeplineşte funcţia de aparat de manevra, închizând sau deschizând
circuitul principal, la comanda voită a unui operator. Când în instalaţia protejată se
produce ceva anormal, deschiderea sa poate fi provocată şi în mod automat, de un releu.
- Releele termice asigură protecţia instalaţiei împotriva suprasarcinilor,
comandând deschiderea contactorului când curentul depaşeşte valoarea normală un timp
îndelungat. Se obtine, în felul acesta, un ansamblu cu care se poate realiza atât operaţiile
de manevră, cât şi de protecţie a instalaţiei.
În practica, atât contactorul, cât şi releu termic se pot găsi ca si unităţi distincte.
Pentru a se realiza montejul corespunzator se înseriaza aparate conform schemei
din figura 3.4. Această posibilitate de separare spaţiala a contactorului de blocul său de
relee este avantajos prin faptul că, în anumite scheme de acţionari (fig.3.5.) un singur
grup de relee protejeză un circuit deservit de mai multe contactoare.

Relee termice au rol de a deschide un contact îndata ce a atis o anumita

temperetură.
Releele termice sunt folosite pentru a semnaliza sau a scoare din funcţie o
anumită parte a unei instalaţii la care temperetura a crescut peste o anumita limită,
stabilită iniţial.
De obicei protecţia motoarelor termice împotriva supras-sarcinilor este asigurată
prin relee termice, iar protecţia împotriva scurtcircuitelor prin relee electromagnetice.

12
 Folosirea releelor termice si electromagnetice pentru întreruperea circuitului
urmareşte limitarea efectelor dăunătoare ale curentului mărit, creat în urma unui defect, a
unei suprasarcini sau a unui scurtcircuit.
Releele termice nu acţionează imediat ce valoare acestuia creste, ci dupa o
anumită perioadă de timp care este invers proportională cu curentul; cu cât valoarea
acestuia este mai mare, cu atât intervalul de timp este mai mic.
Releele termice se grupează în blocuri, cuprinzând atâtea relee câte circuite
trebuie protejate.
În afara de releele propriu-zise, blocurile de relee cuprind câte un mecanism prin
intermediul căruia releele provoaca deschiderea unui contact electric.
Reglajele protecţei la releul termic se face în limita: IRT=(0,6-1)Ir.

4. Siguranţele fuzibile

Siguranţele fuzibile sunt aparate de protectie împotiva scurtcircuitelor care

întrerup circuitul protejat prin topirea unui fuzibil (fir de bandă subtire, cu sectiunea
corelată cu curentul de întrerupt şi cu timpul în care trebuie să se topească).
Siguranţele fuzibile obişnuite folosite foarte mult în instalaţiile electrice sunt
aparate de protecţie cele mai simple şi în general cele mai eficace.
Sigurantele fuzibile sunt alcătuite din trei parţi distincte: soclu capacul si patronul
fuzibil propriu-zis.
Din punct de vedere constructive, siguranţele pot fi: auto, normale cu filet si cu
furci, mignon.
Sigurantele cu filet sunt construite în doua variante: cu legatură spate LS şi cu
legatură faţă LF (FIG.2.4).

13
 La montarea siguranţelor LS succesiunea corectă a elementelor pe piciorul unui
soclu este: şaiba; inel de siguranţă; piuliţă Am-şaibă alamă-conductor-şaibă plată-inel de
siguranţă-piuliţă.
La montare trebuie avut în vedere ca firul conductorului să aibă ochi în jurul
bornei, sau în cazul secţiunilor mari, papuc. Trebuie avută o grijă deosebită ca strângerea
conductoarelor la bornele de legatură să se facă bine, pentru a evita o supraîncălzire a
bornelor şi prin aceasta şi influenţarea caracteristicii de fuziune a patronului fuzibil.
Capacul filetat al siguranţei trebuie să fie bine înşurubat pentru a asigura forta de
apăsare cerută de contact.
O siguranţă fuzibilă corect dimensionată şi montată efectuează o protectie sigură
şi ieftină împotriva scurtcircuitelor.
Siguranţele fuzibile cu mare putere de rupere se vor monta în plan vertical.
introducerea şi scoaterea siguranţei din furcii se face cu ajutorul unui mâner izolat
care asigură manipularea fără pericol de electrocutare.
Contactorul este un aparat de comutaţie cu o singura poziţie stabile, capabil să
stabilească, să suporte şi să interpună curenţi în condiţii normale de exploatere, inclusiv
curent de suprasarcină.
Contactoarele sunt cele mai raspândite aparate din instalaţiile de comandă şi
automatizare. Practic, pentru conectarea şi deconectarea fiecărui motor electric, la fel ca
pentru alte receptoare, cum sunt rezistentele, condensatoarele, instalaţii de iluminat
cuptoare etc., se folosesc contactoare, deoarece ele permit închiderea şi deschidera
circuitelor.

14
 Releele intermediare sunt aparate de conectare foarte asemănătoare
contactoarelor, atât ca solutie, cât şi ca principiu de funcţionare. dar sunt dimensionaţi
pentru curenti nominali mici (2-10 A)
Sunt formate dintr-un electromagnet, asemanator celor folosite la contactoare şi 6-
10 perechi de contacte acţionate de armatura mobilă a electromagnetului.
Contactele pot fi madificate, dupa nevoi de exploatare, în contacte normal-închise
sau contacte normal-deschise.
Releele maximale şi minimale se utilizează pentru proecţia instalaţilor electrice,
acţionând când mărimea controlată depăşeşte o valoare maximă, respectiv scade sub
valoarea minimă.

5. Buton de comandă

Aceste aparate servesc la echiparea instalaţiilor de automatizare cu comandă

secvenţială.
Aparatele se construiesc într-o mare varietate de tipodimensiuni. Ele sunt
prevăzute a funcţiona în curent continuu, în current alternativ sau in curent continuu si
alternativ.
Se caracterizează printr-un mare număr de manevre mecanice şi electrice.
Butoanele de comandă (fig.4.5.) se utilizeaza în instalaţiile elctrice pentru
comanda aparatelor de acţionare.

15
 Butoanele sunt prevazute cu unul sau mai multe grupuri de contacte ND si NI.
Bornele acestor contacte sunt marcate cu cifre: pare pentru ND şi impare pentru NI.
Butonul dublu de acţionare se utilizează pentru comanda de pornire şi oprire în
instalaţiile electrice de automatizare. În carcasă aparatului se afla un buton ND şi un
buton NI cu un pol comun care poate fi separate la nevoie de către beneficiar.
Butoanele de comandă servesc în special pentru comanda voită de la distantă a
contactoarelor, fiind folosite îndeosebi pe masini-unelte, ascensoare, masini de ridicat,
pupitre de comandă etc.
Rolul butonului de comandă este de a închide sau de a întrerupe un circuit
electric.
Butoanele de comandă sunt acţionate numai manual. In general, ele au o sigură
poziţie stabilă, la care revin îndată ce butonul nu mai este acţionat; de accea, prin
butoanele de comandă se dau numai comenzi de scurtă dutară. Există însă şi butoane cu
reţinere care se mentin în poziţia comandată (de ex. Butoanele ciuperca - de avarie).
Acelaş buton de comandă poate fi însă prevazut cu mai multe conatcte astfel încât, printr-
o sigura apăsare, să comande mai multe circuite, pe unele închizându-le şi pe altele
dezchizându-le.
Din punct de vedere ai numărului de butoane de pe placă se deosebesc:
1. butoane de comandă simple, folosite pentru închiderea şi deschiderea unui
circuit de comandă sau semnalizare.

16
 2. butoane de comandă duble, folosite în deosebi pentru comanda la distanţă a
motoarelor electrice normale.
3. butoane de comandă triple, folosite în deosebi pentru comanda de la distanţă a
motoarelor cu doua sensuri de rotatie sau a agregatelor de ridicat
4. butoane de comandă multiple.
În instalaţiile electrice sunt utilizate butoane de comandă cu lămpi de semanlizare
care permit operatorului vizualizarea semanlului pentru circuitul comandat. Aceste
lampi de semnalizare, incluse în butoane de comandă, au forme constructive diferite,
ele putând cumula şi funcţii diferite: semnalizare, respectiv semanlizare si vizualizare
(fig.4.1.)

fig.4.1

17
 6. NORME DE PROTECTIA MUNCII

1. Fiecare om al muncii este obligat ca, înainte de folosirea mijloacelor individuale

de protecţie, să verifice lipsa defectelor exterioare, curăţenia lor, marcarea tensiunii la
care este permisă utilizarea precum şi dacă nu s-a depăşit termenul de menţinere a
caracteristicilor electrice.
2. Amestecul acizilor se face turnând pe cel mai concentrat în cel mai diluat;
3. La exploatarea băilor cu conţinut acid se va evita contactul soluţiilor cu pielea;
4. Comenzile de pornire şi oprire a lucrărilor se vor face de către şeful de lucrare, şi
tot el va conduce probele;
5. Cablurile mobile de legătură se vor controla înainte de punerea sub tensiune;
6. Este interzisă modificarea montajelor electrice aflate sub tensiune;.
7. Se interzice atingerea legăturilor neizolate chiar dacă acestea sunt alimentate la
tensiuni joase;
În toate atelierele şi locurile de muncă în care se foloseşte energia electrică se asigură
protecţia împotriva electrocutării.
Prin electrocutare se înţelege trecerea unui curent electric prin corpul omenesc.
Tensiunea la care este supus omul la atingerea unui obiect sub tensiune este numită
tensiune de atingere.
Gravitatea electrocutării depinde de o serie de factori:
• Rezistenţa electrică a corpului omenesc. Rezistenţa medie a corpului (pielea este
singurul organ izolator) este de 1000 Ω şi poate avea valori mai mari pentru o
piele uscate sau valori mult mai mici (200 Ω) pentru o piele udă sau rănită;
• Frecvenţa curentului electric. Curentul alternativ cu frecvenţe între 10-100Hz
este cel mai periculos. La frecvenţe de circa 500.000Hz excitaţiile nu sunt
periculoase chiar pentru intensităţi mai mari ale curentului electric;
• Durata de acţiune a curentului electric. Dacă durata de acţiune a curentului
electric este mai mică de 0,01 efectul nu este periculos;

18
 • Calea de trecere a curentului prin corp. Cele mai periculoase situaţii sunt cele în
care curentul electric trece printr-un circuit în care intră şi inima sau locuri de
mare sensibilitate nervoasă (ceafa, tâmpla etc);
• Valorile curenţilor care produc electrocutarea. Acestea se pot calcula simplu cu

legea lui Ohm: I = U

R unde R este suma rezistenţelor din circuit. -valoarea
limită a curenţilor nepericuloşi sunt 10mA curent alternativ şi 50mA curent
continuu.
Efectele trecerii curentului electric prin corpul omenesc se pot grupa în:
Electroşocuri şi electrotraumatisme. Când valoarea intensităţii curentului
electric este mai mică de 1mA, nu se simte efectul şocului electric. La valori mai mari de
10mA curent alternativ se produc comoţii nervoase în membre; contracţiile muşchilor fac
ca desprinderea omului de obiectul aflat sub tensiune să se facă greu. Peste valoarea de
10mA se produce fibrilaţia inimii şi oprirea respiraţiei. Electrotraumatismele se datorează
efectului termic al curentului electric şi pot provoca orbirea, metalizarea pielii, arsuri.
Cositorirea şi lipirea se fac în locuri special amenajate şi prevăzute cu sisteme de
ventilaţie corespunzătoare.
Băile de cositor pot fi izolate termic astfel încât temperatura elementelor
exterioare să nu depăşească 35 grade Celsius
Se interzice introducerea în baia de cositor a unor piese umede; este interzisă
introducerea în bai fără să fi fost în prealabil şters şi uscat.
Locurile de muncă la care se execută operaţii de lipire vor fi prevăzute cu un
sistem de ventilaţie locală pentru absorbirea nocivităţilor din zona ciocanului de lipit.
Toate sculele electrice portabile folosite la lipire vor fi alimentate la o tensiune de sub
24V, iar în locurile periculoase din punct de vedere al electrocutării alimentarea se va
face la 12V.
Este interzisă modificarea montajelor electrice sub tensiune
Aparatele electrice şi dispozitivele auxiliare sa fie alimentate la o tensiune
corespunzătoare şi să aibă prize cu împământare.

19
 Bibliografie

• Mareş F., Fetecău G. Elemente de comandă şi control pentru acţionări şi sisteme

de reglare automată

• Manolescu , P. Masurari electrice. Vol. 1 . Masurarea electrica a marimilor

electrice , Editura Tehnica , 1966

• Barbulescu , D. Masurari electrice , partea I . Aparate electrice si electronice de

masurat , Lito I. P. Iasi 1975.

• Ponner , I. Electronica industriala , Editura Tehnica 1977

• Dragomir , N. D. Stadiul actual al masurarii parametrilor semnalelor deformate.

Referat de doctorat , I.P. Iasi 1973

20
Anexe

21
Schema de pornire şi inversare a sensului de rotaţie a unui motor asincron trifazat

22
 Utilizarea contactoarelor în scheme de comandă
a – pornirea directă, automată a unui motor asincron trifazat

23
b – pornirea şi inversarea sensului de rotaţie a unui motor asincron trifazat cu
rotorul în scurt circuit

24