Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Identificarea criminalistica poate fi definita ca un proces de constatare a identitatii unei persoane, obiecte sau
fenomene aflate in legatura cauzala cu fapta ilicita, prin metode stiitifice criminalistice, in scopul stabilirii
adevarului in procesul judiciar.
Obiectul material al identificarii poate fi orice pers, fiinta sau lucru, orice el al lumii materiale, susceptibil de a
fi identificat dupa urmele create in campul infractional.
Obiectul identificarii este un obiect concret, nu numai prin natura sa, ci si prin insusi raportul cauzal cu fapta
cercetata.
Clasificarea ob identificarii:
Criteriu:
scop: obiecte scop si obiecte mijloc de identificare;
cautarii si identificarii: ob. cautate si ob. verificate (includ numai ob suspecte, mai putin urmele create
in campul infractional).
Principii: identitatii, delimitarii ob identificarii criminalistice in ob scop si ob mijloc de identificare, stabilirii
relative a caracteristicilor de identificare, dinamicitatii caracteristicilor de identificare.
Metoda princp la care se recurge in identificarea criminalista a unei persoane, ob sau fenomen aflat
in legatura cu un fapt juridic este examinarea comparativa. Compararea el caracteristice reflectate in urma
descoperita la fata locului cu el caracteristice ale pers sau ob cuprinse in sfera cercetarii face necesara in
prealabil o analiza si sinteza a acestora.
Faze: delimitarea grupului persoanelor sau ob suspectate, determinarea ob concret, identificarea p-z
a ob scop.
Marea majoritate a investigatiilor criminalistice de laborator impun folosirea de metode sau mijloace tehnico
stiitifice necesare revelarii unor detalii caracteristice pe baza carora se poate desfasura procesul de
identificare a persoanelor si obiectelor, cat si efectuarii determinarilor calitative si cantitative. Asfel este
necesar sa se apeleze la instrumente optice sau electronice de examinare.
Tipuri de microscoape optice: stereomicroscopul, microscopul comparator, microscopul de polarizare, etc...
Microscopul comparator: are sistemul optic format din 2 obiective si un singur ocular, impartit in 2 campuri.
Imaginile celor 2 obiecte comparate sunt alaturate printr-un sistem de prisme in ocularul microscopului,
compararea realizandu-se prin stabilirea continuitatii lineare.
Reguli:
Este necesar ca cele 2 obiective sa aiba caracteristici identice;
Obiectele cercetate sa fie asezate in aceeasi pozitie;
Iluminarea sa se realizeze cu surse de lumina de acelasi tip si de intensitate egala.
Initial folosit pt compararea proiectilelor, acum nu numai in domeniul traseologiei, ci si in cercetarea unor
urme materiale: fir de par, resturi de imbracaminte.
MEB este un alt tip de microscop care foloseste vizualizarea specimenului pe o placa fotografica gratie
emisiei de electroni secundari care sunt realizati prin bombardarea primara cu electroni emisi de catod
deasupra specimenului care in prealabil a fost acoperit cu metal pe suport de grafit. Concomitent cu
bombardarea de electroni primari a suprafetei metalizate secundar se smulg alti electroni din structura
metalului. Acestia ajung pe pelicula fotografica si avem desenul specimenului care se analizeaza de ex. firul
de par. Puterea de marire este de 100.000x. imaginea se face prin scanare adica „maturare” (imaginea
apare punct de punct si se misca), imaginea este bidimensionala sau pseudodimensionala
Aparatele spectrale se impart in: spectrale cu prisma(se bazeaza pe fen de dispersie a luminii) si cu retea
(pe dispersia de catre o retea de defractie).
Componente mai importante: o sursa de lumina si un dispozitiv de observare si inregistrare a spectrului.
Avantajele analizelor spectrale:
Analiza spectrochimica se caract. prin precizie, sensibilitate si rapiditate;
Pt efectuarea ei nu sunt necesare cantitati mari de substante, uneori chiar sunt de ajuns cantitati
infime;
Analiza spectrala este indispensabila in numeroase domenii ale criminalisticii: cercetarea urmelor
materie (organica, anorganica) sau a resturilor de materiale intalnite in incendii, accidente de
circulatie, in cercetare urmelor tragerilor cu armele de foc, a falsurilor, etc.
Precautii:
Analiza spectrala prin emisie are caracter distructiv, se apeleaza la ac metoda dk nu este alta posibil
de investigare stiitifica.
Analiza spectrala prin absorbtie este indispensabila in analiza lichidelor, insa exista posibilitatea
producerii unor erori in analiza din cauza proceselor fizico-chimice ce au loc in probe sau aparaturii.
Fotografia judiciara reprezinta un procedeu important de fixare a rezultatelor cercetarii. Cercetarii la fata
locului i se adauga in cazul savarsirii unor infractiuni ca omor, accidente de circulatie, navale, aeriene,
explozii soldate cu victime omenesti, talharii, etc filmarea sau inregistrarea pe banda videomagnetica.
Procedeele de fotografiere la fata locului includ : fotografia de orientare, fotografia schita, fotografia
obiectelor principale, fotografia de detaliu, fotografia urmelor si masuratorilor fotografice.
1. FOTOGRAFIA DE ORIENTARE
Serveste la fixarea imaginii intregului loc al faptei in scopul identificarii zonei in care a fost savarsita
infractiunea.
De asemenea, se urmareste surprinderea acelor aspecte care pot oferi o anumita imagine asupra
raportului dintre locul faptei si zona inconjuratoare.
In ceea ce priveste fotografiile executate in locuri deschise punctele de orientare pot fi cladiri, poduri,
diverse indicatoare, borne kilometrice, in general orice element cu o prezenta si infatisare stabila in zona.
In ceea ce priveste locurile inchise, fotografia de orientare va cuprinde exteriorul cladirii, cu diverse
puncte de reper si anume partticularitatile strazii, cladirilor invecinate, etc.
2. FOTOGRAFIA SCHITA
Este executata in vederea redarii, in exclusivitate a intregului loc al faptei, cu toate caracteristicile lui.
Avem urmatoarele tipuri de fotografie schita:
- fotografia schita unitara- unde se reda totalitatea locului faptei intr-un singur cadru. ;
- fotografia schita panoramica – este executata in situatia in care locul faptei ocupa o
suprafata mai mare si este imposibil de redat intr-o singura fotografie. La randul ei
aceasta se imparte in fotografia panoramica liniara unde aparatul se deplaseaza paralel
cu locul faptei, fotografia panoramica circulara care se realizeaza prin luarea de imagini
prin rotirea aparatului situat intr-un punct central.
- fotografia schita pe sectoare – in care se reda pe portiuni locul faptei. Se executa acolo
unde nu se poate executa o fotografie unita de exemplu apartamente.
- fotografia schita incrucisata – aparatul este situat succesiv in puncte diferite in scopul
evitarii asa-numitelor « zone oarbe ».
3. FOTOGRAFIA OBIECTELOR PRINCIPALE
Modalitatea fotografierii obiectelor principale consta in consta in fixarea imaginilor acelor obiecte care
sunt in legatura sau care reflecta urmele si rezultatele actului infractional.
Din grupa obiectelor importante pot face parte; corpul victimei, armele si instrumentele folosite la
savarsirea infractiunii, obiectele care poarta urme, urmele ca atare, etc.
Fotografia obiectului principal va fi dublata de o fotografie ce va reda pozitia acestui obiect in campul
infractional cat si in raport de pozitia fata de celelalte obiecte.
Obiectele sunt fotografiate astfel incat sa se redea elementele si detaliile sale caracteristice de
identificare.
4. FOTOGRAFIA DE DETALIU
Este specifica fazei dinamice a cercetarii la fata locului cand este permisa deplasarea si modificarea
pozitiei obiectelor in vederea punerii in evidenta a detaliilor caracteristice, a urmelor si identificarii lor pe
suprafata obiectului.
Detaliile sunt fotografiate din apropiere, la scara mare, cu surse de lumina laterale.
Procedee speciale de fotografiere
Procedeele speciale includ mai multe categorii de fotografii si anume:
- procedeele de fotografiere a urmelor de maini, picioare, etc;
- procedeele de fotograiere a armelor, instrumentelor de spargere si a urmelor lor.
Pentru executarea fotografiei urmelor trebuie respectate anumite conditii tehnice. Fotografierea se va face
dupa revelarea urmelor, in primul rand a celor latente, dar si a celor a caror nuanta nu se distinge de
culoarea fondului.
Procedee de fotografiere a cadavrelor
Indiferent de cauza mortii – omucidere, sinucidere, accident – este necesar a se efectua fotografii pentru
redarea pozitiei corpului, a starii imbracamintei, a leziunilor vizibile in acel moment, a distantei si raportului cu
obiectele din apropiere.
Regula generala este aceea potrivit careia in ipoteza mortii violente cadavrele sa fie fotografiate in pozitia si
in starea in care au fost gasite, nu este permisa nici o modificare.
In functie de specificul situatiei, trebuie avute in vedere pe langa regula generala si urmatoarele aspecte:
- cadavrele dezmembrate vor fi fotografiate in 2 etape si anume: se fotografiaza fiecare parte in
locul si pozitia in care se afla si ulterior se fotografiaza intregul corp refacut;
- cadavrele inecatilor vor fi fotografiate in apa daca asa au fost gasite si ulterior dupa scoatere,
pentru a nu risca instalarea putrefactiei;
- cadavrele spanzurate sau in pozitia sezand vor fi fotografiate din fata, spate si lateral;
- cadavrele carbonizate vor fi fotografiate in starea in care au fost gasite iar ulterior vor fi asezate
pe o suprafata alba – hartie, cearceaf – pentru a se obtine suficient contrast si vor fi fotografiate
cu ajutorul unei lumini puternice;
- cadavrele inghetate vor fi fotografiate in starea initiala precum si dupa dezghetare la temperatura
camerei.
Masuratori fotografice: cu ajutorul rigle gradate sau fotografia bidimensionala fol in det dimensiunilor
lineare ale urmelor si obiectelor, masur. fotogr. cu ajutorul benzii gradate fol in CFL pt det distantei dintre
obiecte in profunzime sau urme mai mari, masur. tridimensionale prin fol unor plansete speciale.
Notiunea de urma a infractiunii – orice actiune a oamenilor se reflecta prin transformarile produse in
mediul in care se desfasoara la fel cum orice fapta ilicita produce transformari obiective, sub raport
criminalistic, in urme ale infractiunii.
Prin urma a infractiunii intelegem orice modificare materiala intervenita in conditiile savarsirii unei fapte
penale, intre fapta si modificarea produsa existand un raport de cauzalitate.
Clasificarea urmelor in fucntie de diferite criterii are drept scop cresterea gradului de precizie si claritate
al formularii concluziilor cercetarilor criminalistice in solutionarea cauzelor penale.
Criterii:
1. Factorul creator de urma – factorii care au determinat aparitia urmei pot fi diversi: corpul omului,
obiecte sau instrumente, animale, fenomene cum sunt incediul, explozia.
2. Tipul sau natura armei – avem: urme care reproduc forma suprafetei de contact a obiectului
creator, de ex urmele de maini, de picioare, urmele instrumentelor de spargere, etc; urme sub
forma de pete sau resturi de materii organice si anorganice – inclusive resturi sau fragmente de
obiecte ce sunt denumite generic si urme materiale (petele de sange, firul de par, praful, ciobul,
pilitura, pelicula de vopsea, resturi vegetale, etc.); urme sonore vocea, vorbirea, zgomotele
obiectelor, care sunt conditionate de prezenta la locul faptei de un mijloc de inregistrare sau un
martor de auditu capabil sa retina anumite caracteristici ale vocii sau ale modului de vorbire,
situatie in care nu mai putem vorbi de urme; urme vizibile si urme latente ultimile invizibile cu
ochiul liber sau foarte putin vizibile, ceea ce impune revelarea lor prin diferite metode; macro si
microurmele.
3. Modul de formare a urmelor – avem in vedere raportul de miscare in care se afla la un moment
dat obiectul creator si obiectul primitor de urma, iar pe de alta parte, locul in care se fixeaza
urma pe obiectul primitor (la suprafata sau in adancime). Din acest punct de vedere deosebim:
urme statice – create prin atingere, apasare sau lovire, fara ca suprafetele de contact sa se afle
in miscare una fata de cealalta in momentul contactului (urmele de maini, buze, picioare,etc);
urme dinamice – formate ca rezultat al miscarii de translatie, de alunecare a unei suprafete una
peste alta. Un exemplu tipic il constituie urma de franare a unui autovehicul sau urma lasata de
un cleste in momentul taierii unui belciug; urme de suprafata- de ex atingerea cu mana a unei
suprafete prafuite, etc; urme de adancime – specifice suporturilor sau obiectelor primitoare de
urma cu un anumit grad de plasticitate, in care se imprima suprafata obiectului ce a format urma
(urma de picior in pamantul moale).
Urma papilara a degetelor, a palmei sau a intregii maini se formeaza prin contactul direct al acesteia
cu o suprafata sau un obiect oarecare.
In functie de modul de formare se pot imparti astfel:
- urme de maini statice sau dinamice – valoarea cea mai mare pentru identificare o au urmele de
maini statice deoarece redau cu claritate desenul papilar si detaliile sale caracteristice. Urmele dinamice
care se prezinta sub forma unor manjituri pot servi la o identificare generica.
- Urme de suprafata sau de adancime – in functie de plasticitatea suportului primitor de urma.
Urmele formate pe suprafete tip plastilina, chit moale, vopsea neuscata se formeaza in adancime spre
deosebire de urmele lasate pe o suprafata dura, de tipul sticlei care sunt urme de suprafata. Urmele de
suprafata se pot forma prin stratificare datorita depunerii de substanta aflata pe mana (sudoare,vopsea,
grasime, sange, etc.) pe suprafata atinsa precum si prin destratificare datorita ridicarii substantei existente
anterior pe obiect (praf, vopsea);
- Urme de maini vizibile sau latente – urmele latente se formeaza prin depunerea unui strat foarte
subtire de substanta, capabila sa redea cu fidelitate detaliile caracteristice ale crestelor papilare si chiar al
porilor. Urmele de maini latente contrar aparentelor sunt in majoritatea cazurilor de o calitate mai buna decat
urmele vizibile. Cu toata valoarea redusa de identificare a urmelor vizibile ele servesc la constatarea
imprejurarilor in care a fost savarsita infractiunea.
Descoperirea urmelor de maini
Presupune in primul rand o cautare sistematica a lor in functie de natura locului si de modul de
savarsire a faptei.
Cautarea urmelor papilare poate incepe din locul in care se presupune ca a intrat infractorul, prin
cercetarea clantelor usii, a incuietorilor, comutatorului, etc. Daca s-a patruns prin spargerea geamului
cioburile acestuia pastreaza in conditii bune urmele crestelor papilare. De asemenea, obiectele de portelan
si sticla, suprafetele metalice, mobilier, suprafete relative zgrunturoase, gulerele, mansetele de camasi pot
retine urme in conditii bune.
In situatia in care infractorul a folosit manusi, trebuie sa retinem faptul ca insesi aceste manusi pot
crea urme specifice.
Stabilirea vechimii urmelor de maini
Reprezinta o probleme importanta de care se tine seama atat in procesul descoperirii cat si in cel al
revelarii urmelor crestelor papilare.
Stabilirea vechimii se face in functie de factori variati si este uneori relativa. Astfel, urmele de
portelan, sticla, suprafete netede, lustruite sau lacuite pot fi pastrate chiar ani de zile, in vreme ce hartia le
pastreaza cateva ore in functie de calitatea ei.
In primele momente ale cercetarii stabilirea vechimii urmelor este absolute necesara pentru alegerea
mijloacelor adecvate de revelare – de ex revelarea unei urme proaspete de circa o ora, prin prafuire, poate
sa conduca la alterarea urmei datorita imbacsirii.
Procedee de revelare a urmelor de maini:
Metode fizice: constau in pulverizarea e prafuri sau pudre cu granulatie f fina pe obiectul sau
suprafetele purtatoare de urme; conditii pt substante: sa fie in contrast de culoare, sa prezinte o
aderenta selectiva (ceruza, pulbere de aluminiu, oxidiul de cupru, praful de xerox...); urme papilare
pe suprafete multicolore: se fol substante fluorescente; indepartatrea pudrei se face cu o pensula
fina din par de veverita sau cu un pulverizator special;
Metode chimice: revelarea cu vapori de iod (aburire) prin aparitia unei coloratii specifice,
revelarea e de scurta durata, insa poate fi repetata; revelarea cu reactivi chimici : urme pe hartie –
reactiv pe baza de ninhidrina, nitratul de argint sau rodamina B;
Metode optice: radiatia de tip laser este proiectat lateral oblic (45º det aparitia unei fluorescente
specifice, procedeul nu este distructiv, putand fi reluat de mai multe ori, permiote relevari de urme
vechi de 9 ani aflate pe filele unei carti; dispersia luminoasa a unei raze de lumina incidenta
proiectat spre suprafetele purtatoare de urma, imaginea se obtine prin intermediul unor filtre
electronice, nu este distructiv si permite fixarea imediata prin fotografiere sau banda
videomagnetica.
Fixarea urmelor de maini
Din punct de vedere procedural principalul mijloc de fixare a urmelor il reprezinta procesul-verbal.
Fixarea in acest document presupune consemnarea exacta, precisa si detaliata a metodelor de revelare
intrebuintate, a locului in care au fost descoperite si a raportului de pozitie fata de obiectele principale
Din punct de vedere tehnic – criminalistic fixarea presupune in primul rand fotografierea urmelor atat
in cadrul general a locului faptei cat si in calitatea lor de obiecte principale.
Fotografiile se executa dupa revelarea urmelor latente, cateodata chiar inainte, daca exista pericolul
degradarii.
Printre procedeele de fixare a urmelor se mai numara schitele si desenele intocmite la fata locului si
care se anexeaza procesului-verbal.
Ridicarea urmelor de maini
Se poate realiza fie prin transferarea pe pelicula adeziva speciala, fie prin efectuarea unui mulaj.
1. Transferarea pe pelicula adeziva denumita folio se face dupa revelarea si fotografierea urmelor.
Foliile adezive pot fi transparente, albe sau negre, alegerea lor fiind in functie de culoarea urmei.
2. Ridicarea cu ajutorul mulajelor se realizeaza in cazul urmelor de adancime, dupa fotografierea
prealabila a lor;
3. Transportarea obiectelor putatoare de urma impune respectarea unor cerinte de manipulare si
ambalare vizand prevenirea distrugerii sau alterarii urmelor.
Sunt folosite destul de rar in activitatea de identificare, considerandu-se ca au mai putine posibilitati de
individualizare datorita numarului relative redus de elemente caracteristice, cu exceptia celor specifice
crestelor papilare de pe talpa piciorului.
Din categoria urmelor de picioare fac parte:
- urmele plantei piciorului – ale piciorului gol;
- urmele piciorului semi-incaltat;
- urmele de ciorapi sau de incaltaminte.
Urmele plantei piciorului si anume cele formate de piciorul gol sunt cele mai valoroase pentru
individualizare, deoarece amprenta plantara (amprenta talpii piciorului) poate servi la o identificare certa a
individului, echivalenta cu identificarea bazata pe amprentele digitale.
Urmele piciorului semiincaltat sau ale ciorapilor reproduce forma generala a plantei piciorului, a
regiunilor sale si a tesaturii.
Urmele de incaltaminte daca sunt formate in conditii corespunzatoare (de ex. urme statice in
pamantul moale) pot reflecta elemente caracteristice utile identificarii.
In legatura cu urmele de nu trebuie sa confundam o urma dinamica (prin excelenta o urma de alunecare) cu
urma create de piciorul aflat in mers, urma de natura statica.
Descoperirea urmelor de picioare:
Presupune cercetarea suprafetelor pe care este posibil sa se calce, poate fi asociata cu cautarea si
prelucrarea urmelor de miros de catre cainele de urmarire. Piciorul gol la fel ca la descop urmelor de maini,
la urmele de incaltaminte – dispozitive pe baza electricitatii statice. F imp este conservarea urmelor supuse
act unor factori de natura sa le distruga (ploaie, vant, etc). Dupa descoperire si revelare este obligatorie
masurarea urmelor.
Ridicarea prin mulaj a urmei in adancime se desfasoara imediat dupa fotografierea sau desenarea urmei
pe o coala de calc, asezata pe o bucata de geam deasupra urmei. Substante de mulare: ghips, plastilina,
parafina, latexul, etc. Se impune o pregatire speciala a urmei si mulajului mai ales in conditiile formarii
acestora in nisip, pamant zgrunturos sau moale, in zapada, etc.
Interpretarea elementelor cararii de urma
Cararea de urme constituie obiectul cercetarii atente la FL dat reflectarii unor caracteristici individuale ale
persoanei care pot oferi indicii pretioase. Elemente care caracterizeaza o carare de urme:
directia de miscare sau axa cararii de urme este linia mediana ce trece prin intervalul cuprins intre 2
siruri de pasi, indicand directia de deplasare;
linia mersului – o linie franta formata din segmentele care unesc intre ele partile din spate ale fiecarei
urme;
latimea pasului luandu-se in calcul extremitatea interioara a calcaiului;
ungiul de mers masurat intre axa cararii de urme si axa longitudinala a talpii.
Cararea de urme contine date ref la directia de deplasare, caracteristicile mersului, eventuale defecte
anatomice, inaltime, starea psihofizica (lung. pasului barbati mai mare cu 20 cm femei). Neregularitatile
aparute in mers pot indica nu numai o anumita strare psihica sau patologica, dar chiar si incercari de
derutare a cercetarilor (mersul cu spatele, cararea in spate a unei persoane ori a unei greutati), se mai poate
stab daca pers cunostea locul, daca a fol lumina pe timpul noptii, daca a stat la panda, etc.
Firele de par uman alcatuiesc o categorie aparte de urme biologice denumite si urme de natura piloasa. –
prin care se obtin date importante cu privire la personae si la imprejurarile faptei. In esenta se pot obtine date
despre natura, originea, caracteristicile de sex, varsta, regiunea corporala din care provine, pigmentatia,
diverse particularitati morfologice ale firului de par, etc.
In general unui fir de par ii este caracteristica o anumita lungime, grosime, pigmentatie, ondulatie
precum si unele degradari, toate raportate la varsta si sexul persoanei, la regiunea corpului din care provine,
la starile fiziopatologice si la influenta unor factori de mediu.
Expertiza firelor de par este consacrata pe de o parte cercetarii structurii intime a parului, cu
elementele sale caracteristice iar pe de alta parte , analizei suprafetei acestuia a diverselor particule
aderente, urme ale materiei in care a fost descoperit.
Expertiza va trata anumite aspecte:
- natura si originea umana sau animala a firului de par;
- modul de detasare a firelor de par;
- sexul, varsta aproximativa si rasa persoanei;
- eventualele alterari produse de diverse boli;
- natura depunerilor de pe suprafata firului de par.;
- identificarea persoanei pe baza profilului ADN.
Este posibila identificarea grupei sanguine a persoanei datorita prezentei antigenelor specifice sistemului
A,B, O.
Pentru ca o persoana sa poata fi deosebita de o alta sub raport criminalistic si identificata este
necesar ca descrierea caracteristicilor sale anatomice sa se faca dupa metode riguros stiintifice. Descrierea
semnalmentelor – cunoscuta in literature de specialitate sub denumirea de metoda portretului vorbit – are in
vedere caracteristicile intregului corp, accentul fiind pus pe particularitatile anatomice ale fetei.
In esenta, identificarea se face cu ajutorul unor metode si tehnici specializate, in cadrul unor activitati
de urmarire penala desfasurate potrivit unor reguli tactice specifice ascultarii martorilor sau victimilor
infractiunii.
METODA PORTRETULUI VORBIT
Porteretul vorbit este o metoda stiintifica care seveste la identificarea persoanelor pe baza descrierii
semnalmentelor exterioare ale acestora de catre o alta persoana.
DESCRIEREA FORMELOR STATICE vizeaza elemente caracteristice privind talia, constitutia fizica sub
aspectul general al perosanei, forma capului si a fetei, eventuale infirmitati, etc.
Talia poate fi scunda, mijlocie si inalta. In acest sens avem 3 gradatii: 160 cm pentru talia scunda,
160-175 cm pentru talia mijlocie si peste 175 cm pentru talia inalta, urmand ca aceste aprecieri sa se
modifice avand in vedere conditiile de crestere a mediei inaltimii.
Constitutia fizica sau corpolenta este apreciata ca robusta sau solida, mijlocie, slaba sau uscativa, in
functie de marimea sistemului osos si de masa musculara a individului. De asemenea, intereseaza si forma
umerilor, lungimea gatului, particularitati ale mainilor si picioarelor, etc.
Aspectul general sau tinuta unei persoane poate fi evaluata ca sportiva, eleganta, atletica, greoaie,
ori asociata unor profesiuni cum ar fi cele de ofiter, balerin, functionar, marinar, intellectual, student, etc.
CAPUL PERSOANEI – detine locul principal in descrierea portretului vorbit, astfel:
- forma capului – privit din fata poate fi alungita, ovala, dreptunghiulara, triunghiulara, cu baza in sus
sau in jos, patrata, colturoasa, romboidala. Din profil capul poate avea un contur normal sau regulat,
tuguiat, etc. Forma capului trebuie raportata la conturul fetei si la conturul profilului;
- fata se imparte de regula in 3 zone ; frontala, nazala si bucala. Zona frontala cuprinde regiunea
dintre baza nasului si baza acestuia; zona bucala cuprinde regiunea dintre baza nasului si varful
acestuia;
- fiecare element component al fetei se descrie separate astfel:
- PARUL se descrie dupa culoare, forma carliiontata, intins, ondulat, calvitie, lungime, mod de
pieptanare;
- FRUNTEA se descrie dupa inaltime, latime, contur, inclinare, particularitati, mod de ridare;
- OCHII se descriu dupa forma, pozitie, culoare, spatiu interocular, particularitatile pleoapelor, genelor,
adancimea in orbite, etc;
- NASUL are caracteristica radacina, linia dorsala sau muchia, inaltimea, latimea, baza, conformatia
narilor, culoarea;
- GURA SI BUZELE se descriu dupa marime, contur, culoare, pozitie, grosime, proeminenta;
- BARBIA se descrie potrivit profilului ei, latimii, inaltimii, particularitatilor sale si anume plata, ascutita,
ingropata, Barbie dubla, etc;
- URECHEA intereseaza atat in privinta aspectului general, pozitia fata de cap cat si sub aspectul
elemntelor sale componente – lob, tragus, antetragus, helis, etc;
- RIDURILE sunt apreciate in functie de zona in care se gasesc , dupa forma si numarul lor.
- SEMNELE PARTICULARE fac parte din elementele pretioase pentru identificarea persoanelor si
cadavrelor. Tatuajul ocupa un loc important in suita semnelor particulare; el poate fi gasit pe toata
suprafata corpului cu exceptia palmelor, talpilor si pielii de pe cap, de regula pentru tatuajul
ornamental se prefera pieptul, spetele si bratele. Daca eventual s-a incercat inlaturarea lui
chirurgicala, cu ajutorul fotografiei sub radiatii infrarosii i se poate observa forma initiala, datorita
resturilor de pigment ramase in tesut.
DESCRIEREA FORMELOR DINAMICE
Denumite si functionale se refera in special la tinuta corpului, felul mersului, mimica, privirea, diferite
forme de manifestare, etc.
Mersul unei personae poate fi normal, degajat, suplu, sportiv, greoi, ezitant, cu pasi mari sau mici,
saltaret, cu alte particularitati date de morfologia piciorului, de anumite infirmitati, si de starea de sanatate.
Modul de manifestare se intelege gestica, vorbirea care sunt in functie de personalitatea si
temperamental individului.
Vorbirea trebuie inclusa in conturarea portretului vorbit, prin particularitatile de genul vorbirii
normale,precipitate, balbaite, organizate precum si timbrului, accentului, etc.
Portretul schitat – sau schita de porter consta in schitarea unui portret dupa descrierea martorului sau a
victimei, de catre un desenator cu calitati plastice foarte bune.
Fotorobotul – este o metoda de identificare cu ajutorul unui colaj fotografic de elemente faciale preluate din
fotografii ale semnalmentelor unor personae diferite.
Identi-kit-ul si photo-identi-kit-ul – la dispozitia martorului ori victimei este pus un album ce contine zeci de
variante ale el faciale, se alege o anumita varianta caracteristica a fiecarui el facial, se scot peliculele
corespondente acesteia si sunt asezate pe prin suprapunere pe un suport special cu geam mat iluminat de
jos.
Mimicompozitorul si sintetizorul fotografic se apropie de metoda Identi-kit-ului, cu ac principii de
compunere a imaginii, mai perfectionate insa.
Portretul robot computerizat - av: exploatarea mai eficienta a datelor furnizate de martor si utuilizarea
acestor date, stocate in fisiere criminalistice (tehnici de calcul SIGMA, MACINTOSH PLUS, IBM).
Procedeele criminalsitice de identificare a persoanelor dupa seemnalmente exterioare pot fi utile si in cazul
identificarii cadavrelor necunoscute insa aplicabilitatea lor este limitata de transformarile firesti prin care trece
corpul uman ca urmare a anumitor fenomene cadaverice, procesul de putrefactie, etc.
Metodele criminalistice de identificare a cadavrelor utilizate mai frecvent in practica sunt:
Metoda supraproiectiei – consta in proiectarea sau suprapunerea imaginii craniului necunoscut peste
imaginea fotografica a persoanei disparute, careia se presupune ca i-a apartinut craniul. Cele 2 imagini
negative sunt proiectate pe un ecran in vederea stabilirii coincidentei sau necoincidentei elementelor
anatomice si antropometrice appreciate ca puncte de reper.
Suparpunerea electronica a imaginilor este o varianta perfectioanta a supraproiectiei.
Reconstituirea fizionomiei dupa craniu – mai este denumita si metoda GHERASIMOV – RISCUTIA dupa
numele celor 2 care s-au ocupat de aceasta metoda in Rusia si in Romania. Metoda consta in reconstituirea
plastica si grafica a tesuturilor moi ale capului, potrivit unor standarde de grosime determinate stiintific.
Intreaga operatie se executa pe craniul cadavrului caruia se incearca sa i se determine identitatea
Identificarea dupa resturile osoase – expertiza criminalsitica osteologica este efectuata de specialistul
antropolog care este in masura sa determine daca urmele osteologice sunt sau nu de natura umana, daca
ne aflam in prezenta unui schelet intreg sau daca oasele apartin mai multor personae.
De asemenea se pot obtine informatii referitoare la sex, varsta, talie si eventualele boli de care a suferit
personae ain timpul vietii.
Identificarea dupa sistemul dentar si lucrarile stomatologice – este valoaroasa datorita elementelor
specifice de individualizare pe care le prezinta in mod natural dantura unei personae.
Practica demonstreaza ca in anumite situatii si anume explozii, incendii, catastrophe, accidente, distrugerea
premeditate a corpului victimei prin diverse modalitati printre foarte putinele elemente care mai pot oferi date
cu privire la personae, mergandu-se pana la identificare, sunt cele ale sistemului dentar
Identificarea prin expertiza fotografiei de portret – este un procedeu frecvent aplicat de organelle
judiciare in stabilirea identitatii unui cadavru caruia I se poate face o fotografie a semnalmentelor dupa
efectuarea toaletei sale. La aceasta se adauga identificarea unei personae amnezice sau care isi ascunde
identitatea. Metoda consta in compararea unei fotografii cat mai recente a persoanei disparate cu fotografia
semnalmentelor cadavrului.
B. Urmele de impuscare
1. Urmele principale sunt rezultatul actiunii directe exercitate. Sunt de 3 feluri:
a) urme de perforare in situatia in care proiectilul a traversat intreg corpul.Au trei elemente:
orificiul de intrare si iesire ce se deosebesc intre ele prin anumite carcatersitici pe baza carora se stabileste
directia din care a patruns proiectilul. Pe corpul uman, orificiul de intrare se caract. prin lipsa de tesut ,
diametrul sau fiind apropiat de cel al proiectilului. Orificiul de iesire nu prezinta lipsa de tesut. Pe
imbracaminte, orificiul de intrare este mai mic decat cel de iesire, de regula constandu-se si un raport de
fibre spre interior. In cazul unor obiecte lipsite de elasticitate: din lemn diametrul orificiilor corespunde cu cel
al proiectilului; la geamuri perforarea capata forma unui trunchi de con cu baza mare in directia de inaintare
a proiectilului, astfel ca orificiul de intrare este maimic decat cel de iesire.: in tabliile metalice marginile
orificiilor foarmate sunt indreptate in directia de inaintare a proiectilului.
b) urme de patrundere sau canale oarbe cand glontul patrunde in corp fara a mai iesi
c) urme de ricosare cand glontul este deviat de obiect, in functie de energia cinetica a
proiectilului, de densitatea obiectului si de unghiul de lovire- adancituri sau zgarieturi in functie de unghiul de
lovire si de natura obstacolului.
2. Urmele secundare sunt rezultatul actiunii unor factori suplimentari ai tragerii, altii decat cei specifici
proiectilului.Se impart in:
a) urme secundare formate indiferent de distanta de tragere
- inelul de frecare sau de stergere creat prin depunerea pe marginea orificiului de intrare a
unor particule de unsoare , praf, rugina sau oricare alta substanta aflata pesuprafata proiectilului.
- inelul de metalizare depuneri de particule metalice desprinse de pe suprafata proiectilului,
in mom. perforarii unor obiecte cu un anumit grad de densitate
b) urmele secundare formate la tragerile cu teava armei lipita de corp sau de la mica
distanta
- rupturile provocate de gaze – forme stelare
- urmele gurii tevii
- arsurile
- urmele de funingine
- tatuajul – patrundere in pile a resturilor de de pulbere neagra sau arsa incomplet
-urmele de unsoare
Caracteristicile unui scris,pe baza carora este posibila identificarea persoanei scriptorului, sunt prezente mai
ales in:
- limbajul specific scriptorului
- modul de amplasare a textului
- forma sau aspectul general al scrisului
- particularitatile de constructie a semnelor grafice
In vederea identificarii scrisului se ia in calcul dispunerea si combinarea particularitatilor intrucat o anume
caracteristica poate fi intalnita in maimultescrisuri, aidoma detaliilor caracteristice intr-un desen papilar.
a) Caracteristicile exprimarii in scris – sunt de natura extragrafica. Servesc la restrangerea cercului de
persoane suspecte. Necesita examinarea continutului inscrisului, urmarindu-se vocabularul folosit de autor,
modul in care acesta respecta regulile de ortografie si punctuatie, clatritatea stilului.
Principalele date ce se pot desprinde dintr-o asemenea analiza privesc, de regula, nivelul general de cultura,
profesia, varsta si eventual posibile dizarmonii psihice.
b) Caracteristicile topografice ale scrisului- vizeaza modul de dispunere, amplasare a unui text peo foaie de
hartiesau pe un alt suport.
-marginea lasata de scriptor
- marimea alineatelor
- distanta dintre randuri
- amplasarea diverselor mentiuni
c) Caracteristicile generale(dominantele grafice) ale scrisului de mana. Dominantele grafice sunt constituite
din acele particularitati soecifice aspectului general al unui scris, formei acestuia. Acestea sunt elemente
valoroase in descoperirea unui fals prin imitare sau deghizare, in care autorul se concentreaza mai mult
asupra modului de constructie a literelor scapand din vedere caracteristicile sale generale proprii, care ii
divulga identitatea.
- gradul de evolutie a scrisului – inferior
- mediu
- superior – grad accentuat de coordonare si viteza mare de
executie. Pers. Cu scris superior pot imita cu usurinta un scris inferior sau mediocru.
- forma scrisului este determ. de gradul de evolutie, de modul de executare a literelor, atat in
cazul literelor cursive cat si in cazul scrisurilor de tipar. Printre formele mai imp. Se desting: formele
arcadate, ghirlandate, rotunjite si unghiulare( colturoase). Forma scrisului mai este apreciata din punct de
vedere al al gradului de simplificare a scrisului: scrisuri simplem simplificate si complicate.
- dimensiunea scrisului poate fi mare, mijlocie sau mica
- inclinarea scrisului sau a literelor –scrisuri drepte, inclinate spre drepata sau stanga si
scrisuri neregulate
- coeziunea sau continuitatea scrisului
- viteza scrisului
- presiunea scrisului
- forma liniei de baza a randurilor
d) Caracteristicile particulare ale scrisului sau indicii de grafotehnica a semnelor grafice se constituie ca un
grup de elemente foarte valoroase in identificare, ele refelctand modul in care fiecare persoana s-a desprins
sa execute un anumit semn sau grup de semne grafice. Trasaturile de baza din constructia unei litere
dispuse in plan vertical se numesc grame iar in plan orizontal ducte.
Potrivit modelul caligrafic, o litera poate fi constuita dintr-o singura trasatura(c, l, e, o) din doua trasaturi ( a,
b, d, n) din trei ( m, A, B) si patru ( M, W).
Caracteristicile speciale de grafotehnica alaturi de directia miscarii sereflecta in:
- modalitatea de incepere a executiei
- finalizarea semnului grafic
- legatura dintre grame
- modul de executare a depasanatelor
- miscarile de scriere in plan vertical
Inlaturarea sau stergerea de text se realizeaza pe cale mecanica sau chimica, fiind deseori urmata de
adaugarea altui text, situatie in care ne aflam in prezenta unui fals prin substituire. Cercetarea inlaturarii
propriu-zise are de solutionat o serie de probleme privin in special modul in care s-aoerat. Astfel:
a. Inlaturarea mecanica efectuata prin razuirea textului cu o lama sau radiera sa cu o guma.
b. inlaturarea chimica prin corodarea sau spalarea cu anumite substante chimice a unui text, in intregime sau
partial, avand ca rezultat decolorarea sa si uneori chiar inlaturarea definitiva a textului.
c. acoperirea unuio text sau semne grafice prin hasurarea sau prin patarea cu diverse substante de scriere
ori de alta natura.
Examinarea criminalistica a textelor sterse se desf. In doua faze:
1. Stabilirea locului alterarii. In cazurile simple este suficienta iluminarea documentului sub un unghi
anumit sau observarea prin transparenta. In alte imprejurari se impun metode speciale: mai intai se proc. la
examinarea optica la stereomicroscop; identificarea portiunii alterate este posibila prin favorizarea cu iod a
inscrisului locul razuit colorandu-se intr-o nuanta galbuie; se mai poate apela la pudrarea hartiei cu grafit;
alta masura este turnarea uneipicaturi de benzinalanga locul razuit. Portiunea din care a fost inlaturat textul,
mai ales in cazutrile de spalare chimica, poate fi depistata cu ajutorul radiatiilor ultraviolete, fluorescnta
hartiei modificandu-se in portiunuile alterate.
2. Refacerea textului inlaturat este in functie de natura materialului de scriere ( cerneala, tus, creion) si
apoi de cea a suportului pe care s-a scris, inclusiv de vechimea scrisului si de conditiile in care a fost
pastrat.Aplicarea de metode fizice si chimice cu caracter distrcutiv se face numai dupa fotografierea
prealabila a inscrisului in litigiu si dupa ce s-a constatat ca procedeel nedistructive nu au condus la nici un
rezultat.
a) Metodele fizice au la baza radiatiile invizibile atat cele ultraviolete cat si cele infrarosii sau radiatiile
roentgen.
b) Metodele chimice au la baza reactia dintre diversi reactivi chimici si componentele cernelii sau creionului,
patrunse in masa hartiei,care in functie de natura lor, vor intra in reactie cu solutiile de revelare.
Dintre numeroasele metode de refacere chimica a textului, amintim reactia nitratului de argint cu clorurile sau
sulfurile din cerneala, tratarea cu vapori sulfocianici de polisulfat de amoniu ori cu o solutie clorhidrica de
ferocianura.
Refacerea textelor scrise cu stiloul cu bila ori cu creionul este este posibila ci prin punerea in evidenta a
urmelor de presiune formate in masa hartiei cu ajutorul fotografiei de umbre, vaporizarii cu iod si obtinerii de
mulaje cu materiale termoplastice.
3.Refacerea textelor acoperite in falsul realizat prin acoperirea textului sau a unor semne grafice fie prin
hasurare cu cerneala,creion sau tsu, fie prin pete de cerneala sau cu alte substante, pentru revelarea textului
se recurge la metode specifice. Revelarea se poate face prin examinarea prin transparenat, intr-o lumina
puternica, deseori se folosesc radiatiile infrarosii sau radiatiile roentgen, se mai folosesc metodele
difuzocopiative, revelarea urmelor prin presiune sau aparatura de tip „ video spectral comparator”.
Este tipic pentru falsurile partiale. Aceasta categorie de fals poate fi executata prin simpla modificare a unei
litere sau cifre, din adaugari de cifre, de cuvinte, ajungandu-se la randuri intregi. Dintre variantele falsului prin
adaugare freceventa este aceea a transferului de litere, cuvinte sau cifre, eventual randuri intregi, dupa un
inscris autentic. Poate fi efectuat atat de persoana care a intocmit initial inscrisul, ori de catre o alta
persoana, falsificatorul apeland la un instrument scriptural similar celui folosit initial sau la altul, precum si la
unele cerneluri asemanatoare sau diferite.
Aceste gen de fals este deseori precedat de inalturarea de text.
1. Cercetarea caracteristicilor grafice –continuitatea logica a scrisului, distanta dintre randuri si dintre
cuvinte si caractersiticile grafice particulare. Printre elementele grafice de natura sa indice falsul prin
adaugare de text , se numara:
a)ingramadirea ori prescurtarea nefireasca
b)micsorarea distantei dintre randuri
c)modificarea sau orientarea diferita a liniei de baza a randurilor
Alaturi de diferentele de ordin grafic, apar si modificari detereminate de schimbarea suportului pe care a fost
asezat inscrisul. De asemenea, schimbarea instrumentului scriptural, precum si a conditiilor concrete de
scris.
2. Cercetarea materialului de scriere – examinarea fizico-chimica a materialuluicu care s-a scris( cerneala,
tus, creion)
3. Studierea modului de intersectare a trasaturilor depistarea falsului prin adaugare de text mai poate fi
posibila pe baza datelor desprinse din examinarea trasaturilor intersectate. De regula, trasaturile executate
ulterior se suprapun peste trasaturile executate anterior, dupa cum traseeel randurilor inferioare le
intersecteaza pe cele superioare. Schimbarea ordinii aceste succesiuni indica prezenta adaugirii. Se
folosesc examinarile stereomicroscopice cu iluminare in contrast de culoare, studierea fluorescentei
ultraviolete ori a luminescentei infrarosii, examinarea in microscopie electronica cu baleiaj.
Cercetarea propriu-zisa la fata locului presupune respectarea unor reguli tactice cu caracter general,
aplicabile in intreaga cercetare, astfel incat sa se ajunga lascopul propus. Principalele elemente tactice, de
natura sa orienteze activitatea echipei de cercetare la fata locului sunt:
A. Cercetarea la fata locului se efectueaza cu maxima urgenta – practic imediat dupa ce organul de
urmarire penala a fost sesizat despre savarsirea unei infractiuni. Aceasta cerinta este obligatorie sub 2
aspecte:
a) prin scurgerea timpului exista pericolul producerii unor modificari la locul faptei si al disparitiei sau
degradarii urmelor. Pot fi determinate nu numai de actiunea autorului ci si de actiunea unor factori neutri :
conditiile meteorologice, carcaterul perisabil al unor urme cum sunt cele biologice.
b) prin prezenta imediata a organului de urmarire penala la fata locului se creeaza posibilitatea
identificarii unor martori, fara a se exclude chiar surprinderea autorului la locul infractiunii.
- se reflecta princ. operativitatii
B. Cercetarea la fata locului se efectueaza complet si detaliat – aceasta cerinta trebuie dublata de
obiectivitate si constiinciozitate, astfel incat locul faptei sa fie cercetat sub toate aspectele indiferent de
versiunea pe care echipa de cercetare este tentata sa o atribuie evenimentului cercetat. Trebuie sase acorde
atentie fiecarui detaliu prin cercetarea minutioasa a intregului loc al faptei. Echipa de cercetare trebuie sa-si
focalizeze atentie in 2 directii:
a) descoperirea si cercetarea minutioasa a urmelor –urme latente, microurme, urme biologice
b) clarificarea imprejurarilor negative – a neconcordantei dintre starea locului faptei si fapte ori
imprejurarile ca atare.
C. Conducerea si organizarea competenta a cercetarii la fata locului – se materializeaza prin:
- cercetarea in echipa presupune in primul rand o conducere unica, o conlucrare fara rezerve intre
membrii echipei petoate planurile si informarea permanenta a conducatorului cercetarii.
- organizarea activitatii este privita sub dublu aspect:1) fiecare dintre mebrii echipei de cercetare va
avea deindeplinit sarcini concrete si precise,potrivit atributiilor sale in cadrul echipei. 2) organizarea
desfasurarii activitatilor de investigare trebuie sa se faca intr-o ordine bine stabilita,intr-o succesiune fireasca.
- luarea unor masuri de ordina la fata locului – pentru reusita cercetarii locului faptei, este deosebit
deimportant ca echipa de cercetare, conducatorul acesteia, safie lasati sa actioneze in linsite, fara a se
interveni din afara, decat daca este absolut necesar si, mai ales, oportun.
- evitarea patrunderii la locul faptei a persoanelor neautorizate sau neavenite – reprezentantii presei
sau televiziunii pot sa asiste dar in afara perimetrului scenei infractiunii.
D. Fixarea integrala si obiectiva a rezultatelor cercetarii – dupa efectuarea cercetarii la fata locului se
incheie un proces verbal- acesta constituie principalul mijloc proceduralde fixare a celor constatate de catre
organul judiciar. Se vor folosi formulari clare,precise,concise din care sarezulte ca nu a fost omis nici un
amanunt, nici un element util stabilirii adevarului evitandu-se expresiile ambigue.
Consemnarile se vor limita strict la constatarile facute directde organul de urmarire penala. Nu este permisa
consemnarea unor stari de fapt inexistente in mom. cercetarii. Modalitatile tehnice de fixare sunt: executarea
de schite, fotografii, deinregistrari pe banda video-magnetica,modalitati care sunt menite sa asigure evidenta
probatorie si saconfere un plus de obiectivitate cercetarilor la fata locului.
Masurile preliminare sunt luate de politistii care se deplaseaza la fata locului inaintea echipei de cercetare,
formata din organul de urmarire penala competent in cauza, din spoecialisti criminalisti etc.Acestia sunt
obligati sa efectueze actele de cercetare ce nu sufera amanare, chiar daca privesc o cauza care nu este de
ompetenta lor si sa ia masurile ce se dovedesc absolut necesare.
1. Determinarea locului savarsirii faptei, punerea lui sub paza si protejarea urmelor – mentinerea
aspectului initial al locului faptei precum si conservarea urmelor este o masura esentiala pentru evitarea unei
posibile actiuni distrcutive a persoanelor curioase. Prin stabilirea exacta a perimetrului scenei infractiunii se
previna o eventuala incercare a autorului faptei de a sterge urmele infractiunii.
2. Fixarea tuturor imprejurarilor care, cu timpul, se pot modifica sau pot disparea – ora exacta a sosirii
organelor de cercetare penala; pozitia si starea usilor, ferestrelor si perdelelor, prezenta unor mirosuri
deosebite, starea in care se gasea lumina( aprinsa, stinsa); functionarea unor aparate sau instrumente
casnice.
3. Acordarea primului ajutor victimei – daca trebuie dusa la spital, va fi fixata pozitia initiala a acesteia prin
desenarea cu creta precum si pozitia obiectelor din apropriere.
4. Prevenirea sau inlaturarea unor pericole iminente ex: incendiile, exploziile,inundatiile. Se apeleaza la
fotografieri sau inregistrari video.
5. Identificarea martorilor si retinerea eventualelor persoane suspecte - martorii care au perceput direct
un anumit act infractional le sunt inca foarte proaspete in memorie o serie de date ce pot fi redate cu destula
exactitate, nefiind alterate decisiv de diversi factori subiectivi sau obiectivi.
1. Oportunitatea expertizei
In functie de probele, datele sau materialele existente in cauza, este necesar sa se aprecieze daca si in ce
masura o expertiza este utila, astfel incat nici sa nu se intarzie efectuarea unei expertize indispensabile
solutionarii cazului. Oportunitatea expertizei se raporteaza si la momentul dispunerii acesteia, mai ales in
ideea cao dispunere prematura, ca si intarzierea acesteia, pot avea consecinte negative asupra solutionarii
cauzei. In prima ipoteza, obiectele sau materialele trimise expertului pot suferi modificari, degradari etc iar in
a doua ipoteza, datele sau urmele sunt insuficiente pentru realizarea cercetarii.
2. Stabilirea corecta a obiectului expertizei – consta in lamurirea unor sau imprejurari de fapt ce reclama
cunostinte speciale in diverse domenii.Organele judiciare au datoria sa vegheze la respectarea cerintei de
limitare a obiectului expertizei criminalistice, in exclusivitate, la ceea ce legea defineste generic „fapte sau
imprejurari”, nu laproblemele de drept, cum ar fi stabilirea vinovatiei sau nevinovatiei unei persoane.
3. Formularea clara a intrebarilor adresate expertului – acestea vor trebui formulate cu claritate, concis si
precis, evitandu-se exprimarile generale, echivoce, confuze, gresite, care ii determina pe unii experti sa
procedeze la reformulari, cu riscul aparitiei de neconcordante intre ceea ce a urmarit organul judiciar si ceea
ce a inteles expertul din intrebare, sau la ridicarea unor obiectii alepartilor, pe considerentul ca nu s-a dat
raspuns intrebarilor din ordonanta sau incheiere.
4. Asigurarea calitatii materialelor trimise spre expertiza – reprezinta premisa de baza a obtinerii rezultatelor
scontate prin administraea acestui mijloc de proba.
a) Prima cerinta pe care trebuie sao indeplineasca aceste materiale este aceea a cunoasterii cu
certitudine a provenientei lor.
b) a doua cerinta importanta se refera la calitatea pe care trebuie sa o prezinte materialele in sensul
ca ele trebuie sa contina sau sa reflecte suficiente elemente caracterstice pe baza carora sa se faca
identificarea. Este necesar ca urmele, mijloacele materiale de proba sa fie insotite de impresiunile, modelele
de comparatie sau de obiectele presupuse a fi format urmele la fata locului. Expertului i se va mentiona carei
categorii ii apartine fiecare obiect( litigiul sau comparatia) si care este apartenenta sa.
A. Structura planului de urmarire penala – structura unitara de elemente componente, menite sa confere
eficienta activitatii de urmarire penala.
Sub raport tactic – principalele elemente constitutive ale planului de urmarire penala sunt versiunile,
problemele ce se cer rezolvate in verificarea fiecarei versiuni, precum si activitatile desfasurate pe baza
metodelor stiintifice criminalistice cu ajutorul carora se rezolva aceste probleme. In plan mai sunt precizate
termenele de rezolvare a problemelor, si implicit, de verificare a versiunilor, precum si persoanele care
urmeaza sa participe la solutionarea lor.
Momentul elaborarii unui plan de ancheta – se impune a fi ales incat sa nu fie conceput nici prematur si nici
tardiv fata de mersul anchetei. Ointocmire prematura, inr-un moment in care nu se detin decat date sumare
cu privire la fapta, poate conduce cercetarile pe opista falsa, intarziind solutionarea cauzei.
Planul de urmarire penala capata forma scrisa, deoarece numai in acest mod pot fi fixate toate elementele,
toate amanuntele a caror omisiune poate aduce prejudicii desfasurarii ulterioare a cercetarilor.Sunt si situatii
in care nu este absolut necesar sa se elaboreze un plan scris de urmarire penala:prinderii in flagrant a
hotului de buzunare.
B.Continutul planului de urmarire penala – este determinat de problemele pe care le are de clarificat o
ancheta intr-un moment sau altul.
Formula celor 7 intrebari are ca dstinatie sa clarifice urmatoarele aspecte:
- ce fapta s-a comis si care este natura ei?
- unde s-a comis fapta cercetata?
- Cand a fost savarsita?
- Cine este autorul ei?
- Cum, in ce mod a savarsit-o?
- Cu ajutorul cui?
- In ce scop a fost comisa?
Formula celor 4 intrebari delimiteaza mai clar continutul infractiunii, serveste la elucidarea problemelor unei
cauze penale plecand de la elementele constitutive ale acesteia.
- determinarea obiectului infractiunii, respectiv a relatiei sociale lezate prin sav. faptei penale.
- Stabilirea laturii obiective a infractiunii- a act. Sau inact incriminate de lege, a raportului de
cauzalitate, si urmarile faptei, precum si a locului, timpului, modului, a altor circumstante in care a
fost sav fapta
- Identificarea subiectului activ al infract, al tutror participnatilor ca si identificarea sub pasival faptei
penale.
- Determinarea laturii subiective a infract, prin stabilirea formei vinovatiei ca si a mobilului faptei.
Pentru elaborarea unor versiuni care sa serveasca pe deplin aflarii adevarului sub raport tactic, este necesar
sa fie intrunite mai multe conditii, printre cele mai imp numarandu-se:
1. Detinerea unor date sau informatii despre fapta cercetata, corespunzatoare sub raport calitativ si
cantitativ, pe baza carora sa fie elaborate versiunile
a) sub aspect cantitativ – un minimum de date este absolut necesar pentru formularea versiunilor, fie
ele referitoare la natura faptei.Lipsa de date sau cantitatea insuficienta a acestora echivaleaza cu o infinitate
de versiuni ori cu formularea de versiuni ce pot conduce cercetarile pe piste false, cu ch inutile de energie
umana si materiala.
b) Din punct de vedere calitativ – informatiile ce stau la baza versiunilor, trebuie sa fie precise si
concrete.simplele supozitii saupresupuneri lipsite de un suport real nu fac decat sa creeze dificultati in
desfasurarea anchetei.
2. Conceperea unor versiuni apropiate de realitate solicita pregatirea multilaterala, experienta si
intuitia organului de urmarire penala= elaborarea versiunilor cu profesionalis
a)pregatirea multilaterala, experienta si intuitia organului de urmarire penala – cond imp in realizarea
unei versiunicare sa se apropie cat maimult de ralitatea infractionala
b)pregatirea complexa – presupune nu numai stapanirea cunostiintelor penale si criminalistice si si
cunostiinte in alte domenii
c) experienta reprezinta un element de siguranta si precizie in investigare
d) intuitia reflecta capacitatea organului de urmarire pealade a descoperi side a ajunge cu rapiditate
la sensul,la explicarea unor fapte sau imprejurari.
3. Folosirea unor forme logice de rationament, detipul rationamentelor deductive si inductive, ca si a
rationamentului prin analogie – versiuni elaborate nu numai pe date concrete ci si pe baza unui proces
judicios de gandire
a) rationamentul deductiv – operatie logica, in care se porneste de la general, de la premisele
problemei, pentru a se ajunge, printr-o inlantuire de judecati, la particular, deci la o anumita concluzie ce va
servi laelaborarea versiunii
b) rationamentul inductiv – inversa rat. deductiv, inlantuirea de judecati avand drept punct de plecare
elementele particulare ale cauzei, pentru a se ajunge in final,la aspectele esentiale.
c) rationamentul prin analogie consta intr-o opertaie logica in care concluzia este trasa pe baza
asemanarii dintre elementele caracterstice unui fapt cunoscut si cele ale faptului sau evenimentului aflat in
curs de cunoastere.
In elaborarea versiunilor se impune respectarea urmatoarelor reguli tactice:
- versiunile de urmarire penala sa fie elaborate numai pentru faptele sau imprejurarile ce pot avea mai
multe explicatii, cauzele cu o explicatie in mod cert unica neimpunand o asemenea operatie
- elaborarea datelor sa se faca,in principiu, pe baza datelor de naturaprocesuala, completata, in caz
de nevoie, cu date sau informatii obtinute pe cai extraprocesuale, darcare sa capete ulterior caracter
procesual
- temeiul versiunilor sa il constituie numai datele concrete, date care indeplinesc cerintele de ordin
calitataic si cantitativ
- versiunile sa fie elaborate in legatura cu toate explicatiile posibile care pot fi date in cauza cercetata
- versiunile trebuie sa fie bine construite din punct de vedere logic, iar problemele fiecareia dintre ele,
clar si precis formulate
1. Imperfectiunea organelor de simt – impreuna cu o serie de factori obiectivi sau subiectivi influeanteaza nu
numai perceptia, dar si procesul de memorare sau redare a celor percepute.
2. Procese psihice distorsionate – predominante: subiectivismul, selectivitatea psihica si constructivismul
psihic
3. Convingerea cvasi-generala –ca declaratia martorului trebuie sa fie o reproducere absolut fidela, lucru
greu de realizat in practica
4. Particularitatile psihologiei organului judiciar – marturia reprezinta o trecerea a relitatii prin filtrul
subiectivitatii martorului dar si prin cel al organului judiciar care apreciaza valoarea probanta a declaratiei
martorului. Organele judiciare trebuie sa stapanesca cele mai adecvate reguli tactice criminalistice de
ascultare prin care proba testimoniala sa fie apropiata cat mai mult de realitate, de adevar. Se rezolva in
acest mod doua problemeesentiale:
- stabilirea sinceritati martorului, a bunei sale credinte
- determinarea veridicitatii marturiei, respectiv a masurii in care depozitiile corespund realitatii
obiective
Astfel , magistratul are posibilitatea sa se intemeieze motivat pe o delcaratie confirmata si de alte probe
existente in cauza chiar daca aceasta contrazice odepozitie anterioara.
Receptia senzoriala, elementele care o definesc contureaza un proces psihic de cunoastere care parcurge
mai multe etape:
a) senzatia este cea mai simpla forma de reflectare senzoriala a insusirilor izolate ale obiectelor sau
persoanelor, prin intermediul unui organ de simt. Aparitia acestora depinde de intensitatea stimulilor
care actioneaza asupra analizatorului. Analizator= aparatul organismului uman , alcatiut din organe
de simt, cai nervoase de transmitere, centri corespunzatori de pe scoarta cerebrala. Senzatia se
naste doar atunci cand stimulul atinge un prag minim, de asemenea exista si o intensitate maxima
dincolo de care nu se mai produc senzatii. Aceste praguri ale senzatiei difera de la o persoana la
alta.
b) Perceptia, consecinta unei reflectari mai complexe care conduce la constientizare, la identificarea
obiectelor si fenomenelor. Procesul de pecetie este astfel definit ca in cat de organizare asenzatiilor,
informatiilor pe care un morator le-a receptat. Perceptia este diferentiata de la o persoana la alta, de
asemenea in functie de elementele supuse perceptiei, cauzele fiind dentre cele mai diferite: ex
cunoasterea persoanei, obiectului.
Factori de distorsiune, au influenta directa asupra modului de receptionare. Exemple de factori:
a) modul de organizare a informatiilor la nivelul contextului, ce permite persoanei sa perceapa intregul
inaintea partilor componente. Rapiditatea cu care sunt sesizate elementele componenet difera de la
o persoana la alta.
b) Constanta perceptiei, reprezinta procesul de asezare in pozitie normala a unei imagini care in retina
noastra aopare rasturnata potrivit legilor opticii geometrice.
c) Fenomenul de iluzie, conduce la perceptii eronate, prin deformarea subiectiva a realitatii. Cele mai
frecvente sunt cele optico- geometrice
d) Fenomenul de expectanta, prin care este pregatita sa recptioneze anumiti stimuli filtrandu-i pa altii
e) Efectul “halo”, fenomen ce ne determina sa extindem necritic un detaliu asupra intregului
Factori obiectivi, determinati de imprejurarile in care are loc perceptia.
a) vizibilitatea , poate fi redusa de distanta, conditiile meteorologice, de iluminare etc.
b) Audibilitatea, influentata de distanta, existenta unor surse sonore, factori meteorologic, etc.
c) Durata perceptiei, depinde de perioada in care se desfasoara actiunea, de viteza de deplasare
apersoanei, obiectului perceput, sau al celui care il percepe.
d) Unii dintre acesti facori pot influenta si perceptia tactila sau olfactiva
e) Disimularea infatisarii, determinta de persoana autorului infractiunii, apeland la deghizari, actionand
cu rapidutate etc.
Factori subiectivi, reprezentati de totalitatea particularitatilor psiho-fiziologicesi de personalitatea
individului.
a) calitatea organelor de simt
b) personalitatea si gradul de intruire a individului
c) varsta si inteligenta
d) temperamentul si gradul de mobilitate al proceselor de gandire
e) starile de oboseala
f) starile afective
g) atentia, in functie de tipurile acesteia voluntara sau involutara.
h) Tipul perceptiv
Presupune:
1) studierea dosarului cauzei, ce are ca scop stabilirea faptelor si imprejurarilor ce pot fi clarificate pe
baza declaratiilor martorilor, si a cercului de persoane care cunosc aceste fatpe din cadrul carora vor
fi selectionati martorii
- stabilirea martorilor care pot fi audiati pe baza criteriilor procesul- penale si criminalistice.
a) se identifica persoanele care au avut posibilitatea sa perceapa direct faptele si imprejurarile cauzei
dar si a celor care detin in mod indirect informatii. Din randul acestora se vor selectiona cei care pot
depune marturie
b) dc exista un nr. mare de persoane care detin informatii e posibila o selectare a martorilo pe baza
calitatii datelor pe care le detin
c) clarificarea naturii relatiilor acestora cu persoanele implicate in savarsirea infractiunii
2) cunoasterea personalitatii martorilor, necesara pentru eficienta ascultarii, presupune aflarea
datelor referitoare la profilul psihologic, pregatire profesionala, ocupatie etc.
3) elemente tactice aplicate in pregatirea ascultarii martorilor, se va face in functie de obiectivele
anchetei ssi activitatile destinate solutionarii lor
a. determinarea ordinii de audiere, amrtorii principali se asculta de regula inaintea celor secundari.
Ordinea se stabileste de asemenea in functie de relatia dintre martor si partile din proces ca si de
pozitia lor fata de cauza. Se poate realiza fie inainte fie dupa ascultarea invinuitului sau a persoanei
vatamate.
4) stabilirea momentului audierii, in functie de mai multi factori
- evitarea posibilei intelegiri intre martori, precum si a influentarii acestuia de catre alte persoane
interesate in cauza. e necesar ca citarea sa se faca de urgenta, la ore/zile diferite pentru a se evita
posibilitatea intalnirii acestora.
- Trebuie avut in vedere programul de activitate si profesia persoanei
- Locul de audiere, nu e indicat expres de lege, de obicei la sediul organului judiciar
5) pregatirea audierii, uneori e necesar un plan de ascultare, vor fi pregatite inscrisuri,fotografii, mijloace
materiale de proba pt al ajuta pe martor sa isi aminteasca cele petrecute.
Conduita tactica in etapa de identificare a martorului – este prima etapa din cele 3 care trebuiesc
parcurse in procesula scultarii martorilor. Daca in etapa etapa identificarii martorului, in care se include si
depunerea juramantului exista vreo indoiala in privinta identitatii acestuia, se va stabili prin orice mijloace de
proba. Organul judiciar trebuies sa se conduca dupa anumite reguli tactice, proprii debutului audierii:
Primirea matorului intr-o maniera corecta (necesara eviatrea contcatului dintre martori sau cu alte
aprti din proces);
Crearea unui cadru de asculatre sobru (seriozitatea, lipsa de factori stresanti);
Comportarea organului judiciar intr-un mod calm, incurajator
Toate aceste reguli duc la carearea unui climat psihologic favorabil confesiunii (discutii libere prin care se
poate cunoaste mai bine personalitatea martorului).
Conduita tactica in momentul relatarii libere a martorlui - a doua etapa; dupa crearea cadrului
psihologic favorabil obtinerii unor declaratii decalaratii sincere, i s face cunoscut obiectul cauzei si i s arata
faptele si imprejurarile pt dovedirea carora a fost propus ca martor cerandu-i-se sa declare tot ce stie cu
privire la acestea. Avantajul sponteneitatii relatarii libere si prezinta garantia unei mari fidelitati daca martorul
nu are nimic de ascuns sau pe cinvea de protejat. Conduita magistratului treb sa se ghideze dupa:
Ascultarea martorului cu rabdare si calm, fara a-l intrerupe (chiar daca faptele sunt relatate cu lux de
amanunte);
Evitarea oricarui gest, reactie sau expresie, mai ales ironica (aborbare sau dezabrobarea afirmatiilor
martorului);
Ajutarea cu tact a martorului (fara a-i sugestiona);
Reorientarea relatarii spre obietul marturiei (daca martorul se pierde in amanunte sau se abate de la
subiect);
Poate nota aspecte mai seminificative fara a proceda cu ostentatie (fara intreruprea martorului);
Reguli tactice aplicate in etapa formularii intrebarilor – nu are acracter obligatoriu. Sunt de natura sa
limpezeasca relatarile martorului sau sa le verifice. Mai este numita si „Interogarea martorului, „Relatarea
ghidata”, „Dispozitie-interogatoriu”. Intrebarile sunt necesare intrucat depozitia martorului poate contine
denaturari, frecvente fiind:
Denaturarea prin adaugare (exagerare sau nascocire de fapte imagianre);
Denaturarea prin omisiune (caracter incompleta ca si urmare a unei rele-credinte);
Denaturarea prin substituire (faptele, obiectele, persoanele reale sunt substituite cu altele percepute
anterior ca urmare a asemanarilor existente);
Denaturare prin transformare (modificrea succesiunii faptelor, locul unor detalii in timp si saptiu).
Pentru inalturarea acestora se intervine cu intrebari.
Clasificare din perespectiva tacticii criminalistice:
1. Intrabari de completare (pt aspectele omise);
2. Intrebari de precizare (determinarea cu exactitate a unor circumstante);
3. Intrebari ajutatoare (reactivarii memoriei, inlaturarii denaturarilor);
4. Intrebari de control (verificarii afirmatiilor).
In privinta respectarii clasificarii de mai sus trebuie sa se respecte urmatorele reguli:
Intrebarile sa fie clare, precise, concise si exprimate intr-o forma accesibila persoanei ascultate;
Intrebarile sa vizeze strict faptele percepute de martor;
Sa nu contina elemente de inditimdare;
Nu trebuie, in nici un caz, sa se sugereze raspunsul.
Trebuia luata in calcul si sugestabilitatea de statut, care ii poate influenta pe cei de conditie social-culturala
redusa, raportat la pozitia magistratului.
In functie de gardul lor de sugestibilitate pot fi:
1. Intrebari determinative (lipsite de elemente de sugestibilitate);
2. Intrabari incomplet sau complet disjunctive (grad mic de sugerabilitate; martorul este pus sa aleaga
intre doua raspunsuri);
3. Intrebari implicative (cu mare grad de sugerabilitate).
Modelarea si tonul vocii pot constituii un factor de sugestie.
Tactica audierii in faza relatarii libere: reprezinta primul moment al audierii propriu-zise. Persoanei
vatamate i s face cunoscut obiectul cauzei si i s arata faptele si imprejurarilein legatura cu care va fi
ascutata, posibilitatea de a se constitui parte vatamata, parte civila, de a renunta la acest drept si de a fia
scultata in calitate de martor.
Conduita tactica in momentul ascultarii libere; magistratului treb sa se ghideze dupa:
Ascultarea persoanei vatamate cu rabdare si calm, fara a-l intrerupe (chiar daca faptele sunt relatate
cu lux de amanunte);
Evitarea oricarui gest, reactie sau expresie, mai ales ironica (aborbare sau dezabrobarea
afirmatiilor);
Ajutarea cu mult tact fara a sugestiona sub nici o forma;
Reorientarea relatarii spre obietul marturiei (daca martorul se pierde in amanunte sau se abate de la
subiect);
Poate nota aspecte mai seminificative fara a proceda cu ostentatie ;
Relatarea spontana prezinta unele avantaje:
Persoana vatamata poate relata imprejurari necunoscute de organul de urmarie penala pana la acea
data;
Pot aparea date din care sa rezulte savarsirea altor fapte penale de catre invinuit sau inculpat;
Organul de urmarire penala are posibilitatea sa studieze modul in care victima isi formuleaza
declaratiile;
Pot fi evaluate sinceritatea si buna-credinta a victimei sau dorinta de razbunare.
Conduita tactica in momentul formularii intrebarilor – nu are acracter obligatoriu. Sunt de natura sa
limpezeasca relatarile partii vatamate sau sa le verifice.Pentru inalturarea acestora se intervine cu intrebari.
Clasificare din perespectiva tacticii criminalistice:
5. Intrabari de completare (relateaza mai putin decat a perceput in mod real);
6. Intrebari de precizare (determinarea cu exactitate a unor circumstante);
7. Intrebari ajutatoare (reactivarii memoriei, inlaturarii denaturarilor);
8. Intrebari de control (verificarii afirmatiilor).
In privinta respectarii clasificarii de mai sus trebuie sa se respecte urmatorele reguli:
Intrebarile sa fie clare, precise, concise si exprimate intr-o forma accesibila persoanei ascultate;
Intrebarile sa vizeze strict faptele percepute de martor;
Sa nu contina elemente de inditimdare;
Nu trebuie, in nici un caz, sa se sugereze raspunsul.
Trebuia luata in calcul si sugestabilitatea de statut, care ii poate influenta pe cei de conditie social-culturala
redusa, raportat la pozitia magistratului.
In functie de gardul lor de sugestibilitate pot fi:
4. Intrebari determinative (lipsite de elemente de sugestibilitate);
5. Intrabari incomplet sau complet disjunctive (grad mic de sugerabilitate; martorul este pus sa aleaga
intre doua raspunsuri);
6. Intrebari implicative (cu mare grad de sugerabilitate).
Modelarea si tonul vocii pot constituii un factor de sugestie.
Respectarea unei conduite specifice pentru ascultartea raspunsurilor la intrebari este impusa:
Ascultarea victimei cu atentie si seriozitate;
Evitarea reactiilor bruste la contradictii, incoerente, stari de agitatie, fara exteriorizarea surprinderii
saua nemultumirii anchetatorului;
Observarea cu atentie a modului de reactionare la intrebarile asociate cu posibili indicii de
nesinceritate.
Verificarea declaratiilor partii vatamate se face prin compararea declaratiilor acesteia cu celelalte mijloace de
proba administrate in cauza.
Invinuitul este persoana stabilita deseori dintr-un cerc de suspecti, fata de care se efectueaza urmarirea
peneala, cat timp nu a fost pusa in miscare actiunea penala impotriva sa. O data pusa in miscare actiunea
penala invinuitul capata calitatea de inculpat.
Mecanismele psihologice ale faptuitorului trebuie raportate la 3 etape:
- Conceperea activitatii infractionale si rezolutiei infractionale, infractiuni savarsite cu intentie;
- Desfasurarea activitatii infractionale, faza actelor pregatitoare, de executare si de urmarire;
- Postinfractionala (incercarile de simulare, de disimulare si minciuna).
Psihologia invinuitului sau inculpatului in momentul interogatorului – simularea, disimularea si
minciuna mijloace pt a evita tragerea la raspundere penala.
Depistarea prezentei starii de emotie are specifice o serie de manifestari viscerale si somatice:::
- Accerelarea si dereglarea ritmului respiartiei, dereglarea emisei vocale (ragusire), scaderea
salivatiei;
- Cresterea presiunii sanguine si accelerarea batailor inimii;
- Contractarea muschilor scheletici (crispare si blocarea functiilor motrice);
- Schimbarea mimicii si pantomimicii (miscari si gesturi ce nu corespund in mod normal
comportamentului individului);
- Modificarea timpului de reactie sau de latenta (intarzierea raspunsului la intrebari ce contin
cuvinte critice).
Incercarile satrii de simulare sau disimulare (se pot depista cu poligraful). Urmatoarele sunt mai des intalnite:
a. Refuzul de a vorbi sau de a recunoaste fapta care i se imputa;
b. Invocarea imosibilitatii de a-si aminti;
c. Prezentarea de alibii;
d. Recunoasterea unor fapte minore in scopul disimularii celor importante;
e. Motivarea faptului ca infractiunea este consecinta provocarii sau a unui „moment de ratacire”
f. Simularea nebuniei sau atulburarii functiilor unor organe de simt;
g. Incercari de sinucidere sau de automutilare.
Deseori in fata organului de urmarire penala, inculpatul isi retrage declaratiile facute anterior pe motiv ca au
fost obtinute prin presiuni sau intimidare.
Modurile de manifestare mentionate pot fi uneori realmente sincere si intru totul justificate.
Pe parcursul investigatiei unei fapte penale, anchetatorul este obligat sa dea dovada de corectitudine,
rabdare, deminitate, intelegere. Trebuie sa aiba puterea sa recunoasca si sa-si controleze anumite trasaturi
ale personalitatii de natura sa se repercuteze negativ asupra cercetarilor.
1. Efectul „Galatea” – incredere in sine, organizarea, depasirii propriilor limite, prin cunoasterea lor;
2. Efectul „Pygmalion” – echilibru intre pretentiile pe acre le avem de la ceilalti si pe care altii le au de la
noi.
Calitatile care se cer persoanei care infaptuieste justitita:
Creativitate in gandire;
Capacitate de prelucarare cu obiectivitate;
Capacitate de stabilire a contactului psihologic;
Evitarea exagerarilor in interpretarea declaratiilor;
Controlarea sentimentelor de simpatie si antipatie;
Precizari referitoare la calitatile mai sus mentioante:
Capacitatea de evitare a deformarii profesionale
Controlarea sentimentelor de simpatie;
Aplelarea la elementele de permisivitate.
Cel care conduce ancheta trebuie sa se lase cat mai putin studiat de invinuit.
Pe langa o serioasa pregatire juridica, constiinciozitate si perseverenta, trebuie sa fie si abil in privinta
abordarii tuturor aspectelor care concura la aflarea adevarului.
Studierea materialelor sau datelor existente in cauza – presupune cunoasterea datelor referitoare la
modul si imprejurarile in care s-a savarsit fapta, la probele existente in acel moment la dosar, la participanti,
martori, persoana vatamata, date care urmeaza sa fie completate, confirmate sau verificate si prin
declaratiile invinuitului sau inculpatului. Acest lucru se face cu maxima urgenta si operativitate.
Cunoasterea personalitatii invinuitului sau inculpatului – principalele elemente de natura sa conduca la
definirea personalitaii unui individ:
- Trasaturile pshice:
- Caracterul (defineste manifestarile de conduita cu semnificatie morala pozitiva sau negative;
- Temperamentul (determina diferentele psihice ale indivizilor in functie de capacit energetica si
dinamica a comportamentului-sanguinic, coleric, flegmatic si melancolic);
- Aptitudinile (unele cu sens general, altele cu sens special).
- Factori care au influentat sau conditionat conduita somato-psihica:
1. Mediul familial sau social in care a evoluat si s-a format;
2. Cercul de prieteni;
3. Nivelul de inteligenta;
4. Eventualele antecedente penale.
Organizarea modului de desfasurare a ascultarii – presupune:
Stabilirea cu precizie a problemelor ce urmeaza sa fie clarificate cu ocazia ascultarii;
Pregatirea materialului probator ce va fi folosit;
Determinarea ordinii in acre se va face ascultarea;
Stabilirea modalitatii de citare.
Este indicat ca invinuitul sau inculpatul sa se citeze in dimineata in care va avea loc ascultarea, la ore relativ
apropiate si in incaperi diferite.
Planificarea ascultarii – plan de ascultare intocmit pt fiecare inculpat sau invinuit in parte. Planul trebuie sa
aiba un caracter flexibil pt a se putea adapta, modifica sau adauga noi intrebari rederitoare la fapta
cercetata. Pt fapte mai simple se pot intocmi si schite de paln.
Deplasarea la locul perchezitie – trebuie pregatit cu amre atentie pt a asigura caracterul inopinant al
actiunii, persoana perchezitionata sa fie astfel luata prin surprindere, fara a avea timp sa inlature obiectele
sau inscrisurile vizate de organul judiciar, ori sa disapara de la domiciliu.
Masina cu care se deplaseaza membrii echipei de perchezitie nu va oprii in fata intrarii in imobil ci al o
distanta mai mare. Liftul va fi oprit cu un etaj mai sus sau mai jos, iar o parte din echipaj va veni pe sacri. Vor
fi luate masuri necesare de paza a intrarilor si de inlaturare a oricaror posibilitati de parasire a locului
perchezitie.
Intrarea la locul perchezitie – de regula se suna sau se bate la usa, insa sunt stuatii cand se apeleaza si la
procedura de patrudnere fortata. Toata procedura de patrundere se va face in fata martorilor asistenti si
eventual a aparatorului ales.
Dupa intrarea la locul perchezitiei, cel care conduce dchipa isi va prezenta legitimatia de magistrat sau de
politist si, daca este cazul, autorizatia data de procuror in vederea efecturarii acestui act. Masuri cu caracter
preliminar:
Inspecatrea rapida a intregului loc perchezitionat (prevenirea incercarilor de semenalizare in
exterior);
Luarea masurilor de contracarare a oricarei actiuni violente(incercari de sinucidere);
Strangerea tuturor persoanelor gasite la locul perchezitie intr-o singura incapere sau spatiu limitat
(se poate recurge si la o perchezitie corporala a persoanelor gasite la locul perchezitiei);
Studierea atenta si familiarizarea cu locul ce va fi perchezitionat (persoanei la care se va face
perchezitia i se vor cere explicatii cu privire la imobil si tot ce se gaseste in el, incaperile vor fi
incuiate pana la verificarea lor efectiva);
Organizare perchezitie propriu-zise (vor fi indicate modalitatile de actiune, blocarea intrarilor si
iesirilor si puse sub control alte posibilitati de comunicare cu exteriorul).
Este destinata cautarii de obiecte si inscrisuri aflate asupra unei persoane. Se efectueaza in multe
imprejurari separat de alte acte de procedura, insa este facuta frecvent si cu ocazia percheziei domiciliare
sau a arestarii. Nu trebuie confundata cu controlul vamal. Este impartita in perchezitia imbracamintei si
perchezitie corporala.
Perchezitia preliminara - Este destinata preintampinarii uneia ctiuni violente, presupune dezarmarea
persoanei perchezitionate. Trebuie sa se procedeze astfel incat persoana sa fie pusa in imposibilitatea de a
reactiona fiind asezat cu fata al perete, la o distanta de cel putin 1 metru, in functie de inaltimea sa. I se cere
sa ridice mainile deasupra capului, sa se sprijine de perete si sa defaca picioarele. Se cerceteaza pe rand,
partea dreapta si stanga a corpului, organul de perchezitie asezandu-se in lateral punand un picior in fata
piciorului din partea corpului cercetata permitand dezechilibrarea rapida a celui perchezitionat, in ipoteza
unei incercari de atac.
In cazul infractorilor periculosi perchezitia se va efectua cu o singura mana, in mana cealalta fiind tinuta
arma.
Perchezitia amanuntita se efectueaza de sus pana jos incepand cu obiectele de pe cap, continuand cu
spatele, portiunile de sub brate, mainile de la umar pana la degete, pieptul, picioarele prin exterior si inetrior
pana la glezna. Cercetarea se face pin palpare ferma, prin strangerea portinuilor mai groase. Vor fi golite
toate buzunarele.
La sediul organului judiciar se va trece la o perchezitie mai amanuntita a imbracaminte si a corpului.
Perchezitia obiectelor de imbracaminte – se verifica in parte fiecare piesa de imbracaminte. Se poate
proceda si la descoaserea imbracamintii daca se considera necesar. Lenjeria de corp si batistele pot fi
„apretate” cu droguri. La incaltaminte se verifica captuseala, talpa, tocurile. Servietele, posetele,
geamantanele vor fi perchezitionate amanuntit. In perchezitionarea acestor obiecte vor fi folosite surse
puternice de lumina, inclusiv radiatii invizibile si istrumente de marit.
Perchezitia corpului ca atare – se efectueaza de o persoana de acelasi sex cu persoana perchezitionata.
Principalele ascunzatorii sunt orificiile naturale, chiar inghitirea daca pot fi eliminate cu usurinta. Nu trebuie
sa se omita cercetarea pielii capului si a talpilor si pe care pot fi lipite mesaje cifrate. Trebuie verificat cu
atebtie si parul, protezele de mainei, picioare, dentare.
Aninamlelor de apartament care insotesc persoanele perchezitionate trebuies supuse la un control daca
exista indicii ca ar putea fi folosite in scop criminal.
Consemnarea rezultatelor perchezitiei persoanei se face prin proces-verbal si prin pixarea cu ajutorul
fotografiei sau a inregistrarii video fiind insotite de o declaratie luata imediat persoanei.
Dispunerea si organizarea reconstituirii - poate fi dispusa motivat de catre organjul de urmarire penala
sau de catre instanta de judecata in orice moment al desfasurarii procesului penal tinandi-se cont de
oportunitatea ei pt a se evita dispunerea unui act inutil. In faza urmaririi penale dispunerea se face printr-o
rezolutie motivata dupa inceperea urmaririi penale, iar in faza judecatii se dispune de insatnata prin
incheiere dupa inceperea cercetarii judecatoresti. Organizarea presupune o pregatire atenta sub raport
tehnico-tactic, pe baza unui plan intocmit judicios si trebuiesc avute in vedere urmatoarele probeleme:
1. Determinarea cu exactitate aprobelemlor ce vor fi verificate;
2. Stabilirea persoanelor participante la reconstituire (pers ale caror declarartii se verifica, in prezenta
martorilor asistenti);
3. Asigurarea efectuarii reconstituirii in conditiile de loc, timp si mod cat mai apropiate de cele in care s-
a savarsit fapta cercetata (exceptii: fapte cu grad ridicat de pericol recurgandu-se doar la
experimente; imprejurari care nu pot face obiectul reconstituirii menite sa lezeze demintatea sau sa
puna in pericol viata sau sanatatea persoanelor participante la reconstituire).
Contitii necesare la organizarea reconstituirii:
- Conditiile de loc (locul savarsirii faptei);
- Conditii de timp (la orele sau intervalul de timp similar celui din momentul savarsirii faptei);
- Contitii atmosferice;
- Alte conditii (iluminare artificiala sau naturala; distanta; particularitatile terenului de comitere a
infractiunii; prezenta unor conditii specifice-zgomotul de fond).
Efectuarea reconsituirii – conditii prealabile reconstituirii propriu-zise:
a. Alegerea momentului reconstituirii (astfel incat sa nu se repercuteze negativ asupra mersului
cercetarilor);
b. Verificarea prealabila a indeolinirii tutror conditiilor ce trebuie respectate;
c. Verificarea prezentei persoanelor stabilite sa participe la reconstituire.
Trebuiesc verificate de asemenea mijloacele tehnice criminalistice necesare, a mijloacelor notarilale de
proba, a corpurilor delicte (s fie cele originale cu exceptia armelor).
Participantilor li se va explica actiunile pe care le au de facut de catre organul de urmarire penala.
Reconstituirea prpriu-zisa se va desfasura intr-o atmosfera de calm si de sobrietate si nu se va limita la o
singura reproducere a faptei fiind necesara o repetare pt a se observa si fixa cu exactitate rezultatele.
Ritmul de desfasurare a actiunilor va fi asemanator cu cel ce presupune ori se declara ca a avut loc fapta.
Se va insista asupra aspectelor, episoadelor mai importante ce se cer verificate sau precizate. Pentru
asigurareaobiectivitatii, a corectitudinii reconstituirii vor fi evitate sugestiile.
Fixarea rezultatelor reconstituirii – rezultatele se vor consemna evitandu-se concluziile sau interpretarile
referitoare la rezultatele obtinute. Mijloc tehnic de fixare a rezultatelor reconstituirii il reprezinta inregistrarile
video si fotograferea. Vof fi evitate abuzurile de fotografie. Un alt mijloc tehnic superior de fixare este
inregistrarea pe banda videomagnetica. Daca situatia o impune se pot face si desene-schita. Fotografiile si
celelalte inregistrari vor fi insotite de procese-verbale in care se va mentiona succesiunea imaginilor,
modalitatile tehnice de redare, secventele sau scenele pe care le reprezinta. Foftografiile vor fi numerotate si
lipie pe plansa de anexa a procesului verbal, stampilate si vizate de cei in drept.
Examinarea cadavrului este efectuata de catre medicul legist impreuna cu procurorul criminalist. Este o
activitate esentiala a cercetarii la fata locului. Trebuie stabilite :
- cauza si natura mortii.
- Posibilitatea executarii unor actiuni de autolezare
- Coresponenta dintre locul in care a fost gasita victima si locul real al comiterii infractiunii.
- Data si modul in care s-a savarsit omorul (mijloacele, armele sau intrumentele intrebuintate).
Examinarea cadavrului debuteaza o data cu cercetarea la fata laocului si continua la unitatea medicala la
care se efectueaza autopsia.
Constatarea mortii victimei: examinarea va incepe numai dupa ce medicul legist a constatat decesul,
diagnostic pus pe baza semnelor cadaverice specifice instalarii mortii biologice si confirmat cu prilejul
examenului necroptic.
Semnele precoce, cum sunt absenta respiratiei, incetarea activitatii cardiace, au o valoare relativa pentru ca
pot fi rezultatul unei morti aparente.
Semnele semi tardive permite diagnosticarea cu certitudine a mortii, in general ele constand in racirea
cadavrului, deshidratarea, rigiditatea cdaverica. Ele au importanta in stabilirea cauzei si datei mortii, inclusiv
in determinrea pozitiei caavrului dup instalarea mortii.
Semnele tardive si conservatoare sunt determinate de aparitia fenomenelor de putrefactie, si respectiv, a
celor de mumifiere.
Examinarea propiu-zisa a cadavrului. Dupa constatarea mortii, medicul legist si procurorul vor trece la
examinarea cadavrului. Ea trebuie efectuata cu maxima atentie si minutiozitate, pentru a se evita concluzii
pripite, in primul rand cu privire la cauza si natura mortii.
In faza statica, se determina in principal :locul in care a fost descoperit cadavrul, amplasarea in raport cu
urmel si obiectele din jurul sau; pozitia corpului.
In faza dinamica , imbracamintea si incaltamintea cadavrului. Va fi cercetat cu atentie fiecare buzunar.
Corpul cadavrului se examineaza plecandu-se de la elem gen, cum sunt de ex, constitutia fizica, culoarea
pielii, semnele particulare, mainile si unghiile cadavrului, orificiile naturale ale cadavrului. leziunile vizibile
fiind descrise. Intr-un cuvant, orice urma ce ar putea avea o anumita legatura cu omuciderea. Totodata, vor fi
facute mentiuni cu privire la cercetarea obiectelor sau materialelor ce au servit la imobilizarea sau la
strangularea victimei.
Stabilirea datei mortii si a eventualelor modificari a pozitiei cadavrului. In acest scop se procedeaza la
studierea semnelor specifice mortii avand in vedere ca cu cat intervlul de timp scurs e la momentul decesului
si cel al descoperiri cadavrului este mai scurt cu atat determinarea mortii este mai xacta.
In cazul semnelor precoce semnifictive sunt reactiile pupilei la unele reactii chimic intr o limita e pna la 6 ore
de la deces. celellte semnee precoce ale mortii mentionate anterior nu pot fi luate in cons decat daca au fost
sesizte de o persoana avizata.
In cazul semnelor semitardive, observam pierdere de caldura – un grad pe ora, rigiditatea cadaverica
(incepanad cu maxilarul), lividitatile cadaverice.
Apartita semnelor precoce si semitardive:
Corpul cald si suplu (1-2 ore);
Aparitia lividitatilor (3-4ore) la nivelul gatului, racire si rigiditatea articulatiei maxilarului;
Aparitia petei negre scleroticale (cca 6 h);
Confluenta lividitatilor (8-10 ore) pe suprafata mare si rigiditatea intregii musculaturi;
Persistenta la presiune a lividitatilor si nemodificarea pozitiei specifica mortii (12 ore).
In stabilirea mom mortii sunt luati in calcul mai mult factori.
Regula de baza dupa acre trebuie sa se orienteze organul judiciar o reprezinta organizarea judicioasa a
anchetei si planificarea urmaririi penale.un loc central in ocupa elebaorarea versiunilor de urmarire penale
referitoare la natura mortii violente, la persoana autorului, la mobilul si scopul infractiunii ai la imprejurarile
sau conditiile in care a fost savarsita.
Organul de urmarie penala va trebui sa dispuna de un minimum de date precise si concrete referitoare la
fapta. Unele date refritoare la faptuitor pot nfi obtunute din determinarile de tip profiling. Primele date
concrete sunt desprinse de procuror pe baza cercetarii la fata locului, a examinarii cadavrului. Se pleaca de
la un minim de informatii preluat atat pe cale procesuala cat si extraprocesuala. In cazul disparitiei de
persoane, pe langa versiunile privind o moarte patologica se mai discuta despre parasirea domiciliului,
rapire. De asemenea, tb tinut seama de faptul ca un omor poate fi disimulat printr-un accident sau
sinucidere. Versiunile referitoare la autorul si la mobilul sau scopul infractiunii sunt de o importanata
deosebita. In esenta, de cele mai multe ori raspunsul la intrebarea: cui ii profita moartea este decisiv.
In elaborarea versiunilor, se pleaca de la datele obtinute de la fata locului si datele rezultate din ascultarea
martorilor. Evident ca este absolut necsar sa se stabileasca cat mai exact unde, cand, cu cine si in ce mod si
a petrecut timpul victima inaintea survenirii decesului sau a disparitiei.
Elaborarea versiunilor devine o operatie deosebita in cazul omorurilor cu mobil bizar.
In final, versiunile sunt verificate aceasta fiind o activitate obligatorie ce tine de esenta ceretarii omorului.
In infractiunile flagrante, solutionarea cazului este simpla. Infractorul este retinut pe loc si identificat.
Prin cercetareala la fata locului pot fi obtinute informatii importante cu privire la metodele si mijloacele
folosite in savarsirea furtului – instrumente de spargere folosite, desprineri profesionale ale iinfractorului,
despre gradul sau de specializare. Se preleveaza urmele olfactive, biologice, iar toate aceste urme
descoperite in campul infractional org de urm pen va trage primele concluzii cu privire la modul de operare.
Ascultarea pers vatamate vizeaza 2 aspecte importante :
- obtinerea de date concrete privind bunurile sustrase, celui vatamat I se pun intrebari in leg cu
suspiciunile sale iin legatura cu persoana autorului
- in cazul talhriei victima ii va furniza date despre nr infractorilor, modul de operare. Iar iin cazul in care
exista pericolul mortii victimei, cu atat mai mult acesta ascultare trebuie sa se faca imediat.
Audierea martorilor tb sa aiba drept scop stabilirea acelor imprejurari, ce au fost percepute direct, in
momentul savarsirii lor.
Efectuarea de perchezitii se face in scopul de a se descoperi bunurile furate, mosita, instrumentele folosite.
In cazul infractiunilor flagrante se procedeaza la perchezitie corporala a faptuitorului. Perchezitia domiciliara
are ca scop descoperirea bunurilor apartinand autorului faptei.
In final se procedeaza la identificarea si prinderea infractorilor ca scop ultim al cercetarii penale.
Identificarea se poate face prin modul de operare al acestuia.
Aceste investigatii ppun adaptarea unor principii si initierea unor acte de investigatie cunoscute din materia
investigarii infractiunilor impotriva patrimoniului. Astfel tb efectuate urm :
- cunoasterea starii de fapt si evaluarea prejudiciului;
- ridicarea de obiecte si inscrisuri;
- audierea martorilor;
- dispunerea expertizelor judiciare;
- stabilirea circum operationale din ascultarea invinuitului.
Pt a se eficientiza investigatia tb bine cunoscuta materia legislativa a activitatilor economico financiare.
Pt solutionarea cauzei sunt capitale identificarea mijloacelor folosite de delincventi studierea si reconstituirea
manevrelor frauduloase in intregul lor, ca si in detaliu, urmarind, segment cu segment, toate faptele si
imprejurarile.
56. Aspecte ce trebuie investigate in cercetarea accidentelor de la locul de munca
- stabilirea cauzelor accidentului, care de ob se clasif in 2 mari categ : de natur tehnica si de natura
organizatorica. Mai pot fi consecinta unor actiuni intentionate premeditate.
- Determinarea imprejurarilor in care a avut loc acidentul – prezinta interes pt stabilirea elem be baza
carora se va face incadrarea juridica corecta a faptei
- Determinarea consecintelor accidentului – org judiciar are oblig sa stabileasca cu exactitate consec
accidentului cat si existenta raportului de cauzalitate intre actiunea ori inactiunea persoanelor responsabile si
rezultatul produs.
- Stabilirea prevederilor legal ce au fost incalcate, pt o corecta stabilire a rasp civile, pen si adm.
- Identif pers care raspuns de organiz si conducerea procesului de productie.
- Initierea masurilor de prevenire ale altor accidente.
In principal trebie sa stabilasca imprejurarile de loc, timp si mod in care s au produs accidentul,
descoperirea, fixarea si ridicarea urmelor formate, pentru a se putea elabora primele versiuni ref la natura
accidentului.
In functie de cercetarea de la fata locului accidentele sunt de 2 categ : cele in care autorul a ramas la fata
locului, si ele in care autorul a fugit.
Primele masuri la locul accientului sunt luate de orgnul e politie cre se deplaseaza operativ in respectivul loc.
El acorda primul ajutor, asigura paza locului, identifica celelalte pers implicate in accident, rporteza
evenimentul cat si ia masuri pentru decongestionarea locului.
Pregatirea cercetarii consta in :
Verificarea si completarea masurilor luate initial de lucrarorul de politie sosit primul la locul faptei;
Delimitarea exacta a locului faptei;
Obtinerea unor prime informatii cu privire la imprejurarile de producere a evenimentului;
Stabilirea sarcinilor si metodelor aplicabile.
Efectuarea cercetarii : in faza statica: fotografii judiciare operative de orientare, schita, atentie deosebita
acordata masurari urmei de franare.
In faza dinamica: exminarea amanuntita a accidentului, se examineaza:
urmele ale sistemului de rulare
urme ale unor parti dn caroserie;
urme sub forma de resturi de obiecte si materiale;
urme biologice de natura umana (sange, fire de par);
urme sub forma de resturi de imbracaminte.
Prin examinarea si iterpretarea urmelor descoperite l locul accidentulu este posibil sa se rezmai multe probl
importante, cum ar fi :
stabilirea vitezei de rulare
determinarea diectiei de deplasare;
stabilirea vitezei de circulatie.
Fixarea rezultatelor cercetarii se face prin proces-verbal, fotografiere, schita, se poate recurge si la
inregistrari pe banda videomagnetica si la filmare.
Pt trecerea frontierelor, drogurile sunt foarte bine ascunse. Pot fi ascunse in autovehicule, avioane,
autobuze, vagoanele de cale ferata, vapoare.
Autovehiculele constituie mijloacele cele mai frecvent folosite in contrabanda cu stupefinte, deoarece ele pot
transporta pan la 100 kg “marfa” fara a atrage atentia autoritatilor.( ascunatori in plafon, torpedou, faruri,
tabloul de bord, tapiseria scaunelor).
Traficantii transporta personal drogurile disimulandu le in diferite obiecte pe care le au asupra lor, sau in
imbracaminte.
Pot fi ascunse in gura, reverul hainei, epoleti (vata de la umar), in corsete, sutiene, coafura, in brantul de
piele al pantofului.
Se confectioneaza valize cu fund dublu, folosirea remelor de tablou. Stupefiantele pot fi ascunse in
alimente, bauturi, tigari, conserve de carne.
Pt efecturea traficului de droguri, se apeleaza la cele mai diverse moduri de fabricare, transport si
consumare pr zisa a stupefiantelor.
Fabricarea drogurilor – o mare varietate de droguri sunt folosite in mod legal in medicina. ( narcotice,
depresive, stimulente). O alta categorie o reprez stupefiantele a caror materie prima este data de culturile
clandestine de mac. In mod normal, si fabricarea lor este la fel de clandestina ca si cultura in sine. Totusi,
existenta unui laborator este data de mirosul de acetona, moniac sau alte substante chimic care sunt
indispensabile in proc de fabricare al morfinei sau heroinei.
Se transporta in autovehicule cu nr inmatriculare false, cu autovehicule e tip TIR, iinsa numai 10 % din
cantitatea de stupefiant ce circula este interceptata de organele de control.
Distributia lor este oarecum diferita. Sunt locuri din asia unde opiul se vinde in mod deschis.
Narcomanii sunt la inceput pers pasnice, insa incet ei devin depenenti si pot recurge la cele mai violente
metode pt as I procura banii necesari pt cumpararea de stupefiante.
Interpol :
1. familiile mafiei – ce au o str ierarhica, cod de conduita
2. Organizatiile profesionale – se specializ in una sau max 2 activit infractionale.
3. Organiz criminale etnice – Yakuza, mafi tiganeasca…
4. Reciclarea banilor – pers cu venituri ilicite ce transf banii in venituri licite prin invest.
5. Orgniz teroriste internationale – categ implicata in asasinate.
Conceptia Nord-americana:
- Racketing (grupuri de indivizi din fostele state sovieticecare organizeaza diverse tipuri de activitayi
infractionale);
- operatiuni de vicii : trafic de prostituate, narcotice, camatarie;
- furtul;
- bande – grupuri de indivizi cu interese comune ce se impun intr o comunit (de motociclisti, detinuti)
- teroristii – acte criminale spectaculare.
Faza obtinerii de informatii – activitati de cunoastere si informare cu privire la retelele criminale. Structurile
informative isi au propriile planuri de culegere de informatii despre criminalitatea organizata ce curpind:
domeniile in care se desfasoara culegerea informatiilor;
categoriile de persoane vizate de activitatea de supraveghere operativa si de culegerea de
informatii;
mijloace de supraveghere operativa si culegere a informatiilor;
modalitati de analiza si exploatare a informatiilor.
Faza investigatiilor – se verifica inform obtinute in faza anterioara. Actiunea investigativa este declansata
numai dupa ce au fost stranse indeajuns de multe informatii despre grupul infractional.
Activitatile investigative constau in:
supravegherea operativa a unei persoane suspecte, loc, executarea de fotografii de urmarie si
inregistrarea convorbirilor, inregistrare video;
verificarea surselor de venit ale suspectilor care, prin modul de trai, depasesc limitele castigurilor
licit;
verificarea unor acte si inscrisuri de care s-a folosit faptuitorul;
obtinerea unor date prin Interpol sau prin serviiciile satrine cu care se coopereaza;
organizarea de filtre si razii;
legitimarea si identificarea unor persoane necunoscute.
Faza urmaririi penale : activitatile desf in faza investigativa, dupa sesizarea org judiciar. Acte
premergatoare exterioare proc pen.Procedee de investigatie folosite:
Audierea de amrtori, cu asigurarea protectiei lor;
Ridicarea de obiecte si inscrisuri;
Perchezitia;
Dispunerea de constatari tehnico-stiintifice;
cercetare la fata locului;
inregistrarea convorbirilor.
Sesizarea este fie din oficiu sau prin denunt (fie dn mediul familial al autorilor, mediul profesional sau al celor
antrenati in actul de corputie).
Sesizarea diin oficiu: se verifica datele existente despre fapte sau faptuitori in timp ce la denunt se audiaza
denuntatorul.
Stabilirea modului de actiune al echipei care realizeaza flagrantul este o masura importanta. Se va tine cont
de datele detinute, de comportamentul autorilor.in unele cazuri unii membrii ai echipelor nu tebuie sa
cunoasca sarcinile celorlalti. Masuri ce trebuie luate pt derularea actiunii:
supravegherea atenta a locului unde urmeaza sa se deruleze infractiunea;
protejarea participantilor (denuntator);
stabilirea modalitatilor si mijloacelor de comunicare intre membrii echipei;
apelarea la mijloace tehnice, logistice adecvate actiunii
Se folosesc capcanele criminalistice, gen scris MITA pe bani cu vopsea fluorescenta. Se pot utiliza mijl
tehnice de inregistrare video sau audio pt a face posibila documentarea direcat a faptelor chiar in faza
consumarii infractiunii de luare sau dare de mita. In cazul infactiunii de primire de foloase necuvenite,
infractiunea flagranta exista cand functionarul a indeplinit deja un act in virtutea functiei sale si la care est
obligat in temeiul acesteia.
Dupa efectarea inregistrarilor organul de urmarire penala va efectua un proces-verbal ce va cuprinde:
autorizatia data de procuror;
numele posturilor telefonice intre care se poarta convorbirea;
numele persoanelor care poarta convorbirea;
data, ora si durata fiecarei convorbiri;
numele, calitatea persoanei care a realizat inregistrarea;
numarul de ordine al casetei;
inregistrarea redata in forma scrisa.
Din punct de vedere tehnico-tactic criminalistic se vor avea in vedere:
- specialistul insarcinat cu inregistrarea convorbirilor va transmite imediat mesajele cu valoare
infractionala organului de urmarire penala;
- alegerea mijloacelor de inregistrare video, fotografice in functie de conditiile specifice;
- stabilirea martorilor asistenti
Investigarea infractiunii se raporteaza la modul de operare al infractorului. Trebuie evaluat modul in care se
realizeaza controlul accesului utilizatorilor la fisiere., avand in vedere ca de obicei primul pas al infractorului
care acceseaza in mod neautorizat un sistem este de scanare a porturilor pentru a gasi pe cele eventual
deschise. Dupa aceasta operatiune, se procedeaza la spargerea contului de pe root ( termen pur tehnic) prin
accesarea de la distanta, prin imitare sau pe Telnet.
Atacul la distanta presupune accesarea pe Internet a unei masini asupra careia utilizatorul neautorizat nu
detine nici un control. Presupune :
interogarea serverului pt a obtine informatii despre amsina respectiva;
scanarea porturilor statiei;
analiza datelor obtinute prin accesul la root.
Atacul prin imitare (spooling) se realizeaza in contextul in care un sistem este vulnerabil pentru a I fi
folosita adresa pentru a accesa un alt sistem. Imitarea consta in preluarea unei adresa IP prin care o statie
de lucru se identifica fata de o alta masina aceasta din urma recunoscand-o si acceptand-o.
Atacul bazat pe Telnet consta in decriptarea parolelor care permit accesul de la distanta de la o statie de
lucru.