1.

Puscariile psihiatrice
2. Poveste din spitalele de psihiatrie din URSS
3. Memorandum adresat guvernului cu privire la tratamentul persoanelor
internate în secþii ºi spitale de psihiatrie
4. Note despre fascismul psihiatric
5.Crimele in psihiatrie ale comunismului
6. Adevarata imagine a comunismului
7.Rafuiala cu Goma

Rafuiala cu Goma
articol este aparut pe siteul PNTCD : http://www.pntcd. ro-usa.com/ modules.php?
name=News&file=article&sid=821

Anul 1977 a fost decisiv in biografia lui Paul Goma. Atunci rafuiala sa cu regimul comunist a
atins apogeul. Era momentul cand intr-adevar nu mai avea ce cauta aici, ceea ce s-a si
intamplat in toamna acelui an. Intransigenta lui s-a concretizat in miscarea initiata pentru
apararea drepturilor omului, care, in acele momente, venea inspirat in prelungirea Chartei
77". Deschid acum volumul sau din 1990 Culorile curcubeului 77 si-mi cad ochii pe aceste
randuri: "Ce esti tu, Paul Goma? Esti disident? Opozant? Comunist, fascist?
Anarhosindicalist, liberschimbist? Esti de dreapta, de stanga?

De centru-trei- sferturi- spre nord-est-fata de sud-sud? Ce esti?" Stilul lui inconfundabil ne

frapeaza si acum dupa atatia ani.
"Dupa trei decenii Paul Goma este inca un om puternic in pofida a tot ce s-a spus despre el. A
facut fata unei intregi strategii pusa la punct de la plutonier la general pentru a i se demonstra
ca este singur si nimeni nu mai da pe el o ceapa degerata. si mai ales, dupa atatia ani, cu ce
limpezime a cugetului trebuie sa fie inzestrat ca sa infrunte fireasca deceptie ca, totusi, nu
prea apare in bilanturile care se fac despre cele mai importante carti aparute dupa 1989?"

Intransigenta totala

Voi incepe acest eseu brusc, fara o introducere informativa despre Paul Goma si despre
relevanta sa scriiturala privind comunismul, nu voi aluneca subtil in miezul subiectului si nu
voi spune nimic despre contextul socio-politic care i-a condamnat existenta la o continua
revolta.

Paul Goma scrie visceral si furibund si, in acest sens, obiectivitatea documentara a analizei
aberatiilor comuniste din cartile sale nu este o constanta. Nici nu se vrea om de stiinta. Seva
resentimentara ii alimenteaza frazele care nu se vor adevaruri si nici violenta acuzatiilor nu se
vrea validata ca apartinand unui demers justitiar clasic. Fireste, Paul Goma condamna si ras-
condamna iar textele sale saturate de atata verva a acuzelor iau forma unor manifeste cu
adrese fixe.

Insa ceea ce cade sub incidenta unor discutii prelungite in cazul operei sale este relatia dintre
estetic, biografic si pur documentar. N-am spus nimic nou, sunt sigur ca Paul Goma a fost
trecut prin filtrul analizei literare. Mi se pare insa ca repet afirmatiile altora sau ca pun intrebari
desuete al caror raspuns a fost deja dat, dar vreau sa-l citesc pe Goma fara sa-mi insusesc
in prealabil un aparat hermeneutic testat si patentat. Astfel ca, ceea ce voi spune in
continuare va fi, poate, eronat si redundant poate, insa e rezultatul autentic al unei lecturi
virginale.

Gherla, Soldatul Cainelui si Culoarea Curcubeului 77, iata trilogia despre care sau in
marginea careia voi gandi deja-ganditul si voi spune deja-spusul. S-ar putea sa nici nu mai
scriu un eseu despre Goma ci doar un eseu despre un eseu despre Goma sau despre cum n-
am reusit sa scriu un eseu despre Goma.
Cu aceasta ocazie as vrea sa fac un mic, foarte mic, minuscul excurs pe marginea cartuliei
scrise de Constantin Noica, si anume Rugati-va pentru fratele Alexandru. Modul in care
Constantin Noica percepe si prelucreaza brutalitatea tortionarului constituie un demers
filosofic prin care datele contingente ale opresiunii sunt stoarse de zeama aleatorie si puse
intr-o ecuatie ontologica. Cu alte cuvinte mai putin ridicole, gardianul analfabet violent redus
la stadiul de animal trebuie compatimit, caci la randul lui este o fantosa pasagera intr-un
sistem care il poate transforma in victima in orice moment.

Constantin Noica rezolva prin ratiune o situatie pe care Goma o considera neintegrabila intr-o
gandire articulata. Diferenta este urmatoarea: in timp ce Noica adopta o atitudine inteleapta
de acceptare a unui fapt reprobabil, Goma musteste de ura si de indignare si singura lui
posibilitate de a-si pastra identitatea profund umana si intacta este de a reactiona cu aceeasi
violenta. Insa riposta este initial interna, iar pe urma scriiturala.

Gherla este astfel o mostra de parodie violenta a unui om caruia ii lipseste acea detasare
cognitiva pe care o are, de pilda, Noica. Goma refuza sa-si compatimeasca tortionarii, refuza
sa-i exonereze prin integrarea lor in demersuri de filosofie a istoriei, ei sunt sub-oameni
angajati in circumstante reale care actioneaza aici si acum in spiritul unei cvasi-totale
renuntari la umanitate.

Gherla este relatarea experientei directe a aberatiei concentrationare. Din aceasta

perspectiva atrocitatile gardienilor nu pot fi incluse intr-o viziune globala asupra dialecticii
istorice, tortionarii nu pot fi goliti de continut si utilizati in calcule detasate de probabilistica
istorica; inainte de a fi material pentru mintile speculative, faptul istoric este un fapt trait.
Goma il traieste si nu se mai poate desprinde si toate umorile negative constituie fermentii
cartilor sale.
Soldatul cainelui , pe de alta parte, are in vizor o alta fateta a opresiunii, mai putin violenta
insa mai perfida in masura in care intreg aparatul administrativ devine o functie maligna a
comunismului. Nu voi vorbi despre securisti si despre vanatoarea lor de inamici ai utopiei
comuniste, caci ei sunt extensii urbane ale tortionarilor de rand si postura lor aparent non-
brutala este doar o problema de circumstanta.

Ma voi referi in special la micii impostori publici, la marionetele impersonale care se erijeaza
in lorzi omniscienti, desi sunt avataruri seriale ale ideologiei comuniste; ma voi referi la
veleitarii de drept comun care ajung sa detina functii executive in stat. Revolta lui Goma in
acest caz este laxa si usor amuzata, caci micii functionari habotnici intr-ale ideologiei de stat,
in raport cu personalul morbid din penitenciare, par inofensivi si ridicoli, cu toate ca ei sunt cei
care decid forma identitatii sociale a fiecaruia prin efortul sustinut de nivelare colectiva.
Demersul este simplu: elementele refractare ideologiei sunt inlaturate iar cele submisive
recompensate, stare de fapt care a stimulat oportunismul. Indignarea lui Goma vine tocmai
din aceasta directie si denunta faptul ca intreg esafodajul comunismului a fost sustinut din
interior si daca, in forma sa initiala a fost o manifestare unidirectionala de putere dinspre un
centru spre oameni, acesta a sfarsit prin a inversa termenii ecuatiei, centrul opresiv slabit fiind
alimentat de vointa oportunistilor de a pastra acest status quo aberant.
Ironia suprema este mai mult decat evidenta, caci nivelul de certitudine individuala chiar si in
cazul delatorilor si al colaboratorilor fanatici era nul, motorul comunist functionand printr-o
continua infuzie de nesiguranta si de teama.
Portretele robot ale acestor angajati meschini de stat este facut in Culoarea curcubeului. In
fond nici nu este vorba de mai multe portrete ci de unul singur, standardizat si furnizat
ideologic constiintei colective. Este impresionant in acest sens modul lui Goma de a-si nuanta
revolta, de a oferi maniei sale un spectru mai larg de manifestare si, ca sa inchei printr-un
puseu de fandoseala, as putea spune ca, in cazul acestui scriitor dinamitard se poate vorbi de
un complex tropism al revoltei. Georgian Sas

Logica racului

Lectura cartii lui Paul Goma intitulata: "Patimile dupa Pitesti" m-a determinat sa intreprind o
meditatie asupra procesului de reeducare, meditatie ai carei pasi imi propun sa fie urmatorii:
in primul rand o sinteza a informatiilor prezente in carte, in al doilea rand reorganizarea
datelor astfel incat procesul reeducarii sa fie vizibil intr-o logica cauzala si in al treilea rand
elaborarea unui model schematizant al reeducarii.

turcanu este rostitorul, este spuitorul propozitiei in jurul careia graviteaza intreg romanul:
"Nimeni nu mai misca!" propozitie care revine ritmic si obsesiv asigurand coeziune scriiturii
care avanseaza asemenea racului: facand pasi inapoi. In universul concentrationar in care
cuvantul isi pierde valentele creative, datatoare de viata solutia poate fi fie incremenirea sau
apelul la "maica ocrotitoare si mantuitoare" : memoria care ii naste in sens invers pe detinuti.
turcanu apare la inceput neindividualizat decat de intrebarile puse colegilor si de rasul
zgomotos. Cu timpul insa acesta se impune prin autoritatea pe care si-o dezvaluie treptat fata
de colegi prin tehnicile aplicate acestora. Asemeni culorii ochilor lui turcanu care trec de la
caprui la galbui, iar apoi la violaceu profilul personajului se metamorfozeaza trecand de la
obisnuit la distinct prin agresivitate. Actor desavarsit care stapaneste tacerile si lacrimile, dotat
cu un vocabular bogat si spirit de persuasiune turcanu incepe munca de lamurire cu detinutii
aratandu-le ca au luat-o pe o cale gresita, apoi se analizeaza autocritic trecutul, se ia
hotararea de a te rupe de trecut si in final reeducatul devine reeducator pentru alte "oi
ratacite".

Dirijorul turcanu da ordine, isi organizeaza scena si materialul didactic intaratand detinutii
asupra lui pentru ca mai apoi sa-i intarate unul asupra celuilalt. Bataile, amenintarile, umilirile
si cateva sintagme ii intregesc portretul "maret": "de murit mori cand vreau eu!", "aici nu se
fabrica martiri, ci oua patrate", "privirea la bocancii domnului turcanu de acolo ne vine
lumina!", "eu va sunt popa!", "trebuie sa va reeducati, alta scapare n-aveti", redresarea
morala, eliminarea putregaiului, turnarea intr-o noua forma dupa lepadarea de trecutul rusinos
prin declaratii care forteaza portile fabulatiei pentru a conferi sentimentul de vinovatie
detinutilor, eliminarea mastii si insusirea de invataminte, urmata de reeducarea altora chiar de
catre reeducati iata profilul reeducarii daca nu mentionam tehnicile "blande" de persuasiune:
batai, umilinte, privatiuni toate metode de degradare a detinutului (care ajunge sa se sinucida
sau sa-si doreasca sa nu se fi nascut).
"Impotentul care se simte obligat sa-si probeze virilitatea prin agresiune", care schingiuieste
pentru a-si recapata puterile, dar care se simte captiv si care se viseaza liber ordona
rastigniri, privari de mancare sau somn, intretinand mereu o relatie interesanta cu gardienii: le
ordona sa inchida usa cand era necesar, ii chema sa rezolve scandalurile pe care le inscena
intre detinuti, le cerea sa-l lase afara cand vroia el, iar acestia inchideau ochii la " paduchii" de
detinuti care isi dadeau duhul in urma "tratamentelor" de care beneficiau.

Detinutii viseaza libertatea si la inceput se comporta ca o masa omogena, dar mai apoi se
face o distinctie clara intre nehotarati si planton. Ciudatenia sta insa in acest caz in
generozitatea cu care turcanu imparte batai tuturor, indiferent de statut (bataie care nu-i mai
omogenizeaza ca la inceput cand erau toti detinuti). Mai exista si cazul detinutilor cu statut
dublu care erau desemnati ca ziua sa aiba rol de nehotarati, iar noaptea de planton. Acestea
ar fi elementele esentiale prezentate schematic referitoare la reeducare si prezente in roman;
in continuare urmeaza o reprezentare grafica a lor dublata de o noua sinteza teoretica menita
sa reliefeze procesul reeducarii.

In opinia mea, structura umana se bazeaza pe coeziunea a doua unitati: fizicul si psihicul.
Intre aceste unitati exista o membrana permeabila prin care se realizeaza interconditionarea
celor doua nivele: prin fortarea psihicului poti accesa fizicul, iar prin fortarea fizicului poti
acesa psihicul. Pentru a putea avea o imagine de ansamblu a alternativelor detinutilor am
realizat un inventar care inregistreaza alegerea in plan fizic, respectiv psihic a unei stari
(progres, regres, incremenire) si tipul de individ derivat in urma alegerilor.Tipul de individ
exprima de fapt modalitatea de supravietuire propusa sau esecul supravietuirii adaptate
individului in functie de mobilizarea resurselor sau nu. Aceste situatii sunt definite ca
standard, dar particularizarea lor in functie de individ si imprejurari pot modifica acest statut,
insa din punct de vedere teoretic si logic aceasta inventariere era necesara, dar nu are
pretentia de adevar absolut. Rolul tabelului este de a simplifica, deci intr-un anumit sens de a
pierde detaliile si a apela la ideea de standard (vezi tabel 1).

Urmatorul tabel pune fata in fata pe turcanu si pe detinuti. Prima dintre instante are ca
strategie o inaintare inteleasa ca indreptare spre un viitor lipsit de putregai printrun proces de
animalizare prin diferite tehnici specifice reeducarii. Detinutii pot inainta in sensul de a
supravietui pur si simplu reeducarii, prin apelul la memorie in sens invers. De ce? Pentru ca
astfel ei gasesc translatiei impuse de turcanu (in plan fizic) o corespondenta prin regresul la
nivelul memoriei. Astfel nu se realizeaza o sciziune devastatoare intre cele doua cum
intentiona procesul reeducarii, ci dimpotriva detinutii suprima pe cat posibil culpabilitatea prin
realizarea unui paralelism: fizic umilit memorie care sterge, fizic redus memorie redusa deci
responsabilitate redusa. Bineinteles ca fizicul are repercusiuni asupra mentalului - cazul
reeducarii de la Pitesti, dar avem si procesul invers utilizat in sanatorii prin care interventia la
nivelul psihicului se reflecta in fizic (vezi tabel 2).

In ceea ce priveste reeducarea putem spune ca aceasta a vizat doua aspecte: unitatea si
pozitia detinutului. S-a urmarit pluralizarea continutului psihic precum si fragmentarea unitatii
umane in fizic si psihic distrugand conceptul de coeziune dintre acestea doua asigurat de
religie. In ceea ce priveste pozitia putem spune ca se trece de la verticalitatea specifica
omului cu tarie de caracter la orizontalitatea omului supus, de asemenea se vizeaza
distrugerea relatiei pasnice cu colegii si metamorfozarea acesteia intr-una agresiva.
Procesul de reeducare viza regresul: omul devenea subom, avea loc o inversare a valorilor, o
remodelare a lutului omenesc. Aceasta idee este ilustrata magistral in acest roman pentru ca
procesul de reeducare vizeaza doi frati gemeni vazuti ca unitate, nu un individ singular. In
plus structura romanului traduce, ilustreaza metamorfoza sau fluctuatia identitara a celor doi
frati: Vasile si Elisav. In prima parte Vasile care este inchis la Pitesti rememoreaza trecutul pe
principiul racului (inainteaza pasind inapoi) facand mereu apel la amintirea lui Elisav, astfel
Vasile in regresie devine Elisav prin rescrierea literelor in sens invers. In partea a doua Vasile
aflat in inchisoare retraieste educarea si isi substituie identitatea lui Elisav ucigandu-l. Este
interesant de observat ca prima si a doua parte au ca punct de referinta acelasi loc si timp:
inchisoarea Pitesti, prizoneriatul, dar desfasurarea ia sensuri opuse. Inchisoarea actioneaza
ca punct de plecare spre stanga si dreapta, respectiv de oglindire si de asumare in doua
moduri diferite a identitatii lui Elisav de catre Vasile. Partea a treia este reprezentata de
declaratiile lui Vasile legate de origini, iar partea a patra este povestea lui Elisav care fiind
liber nu mai are acces la o traire autentica decat facand apel la amintirile despre inchisoare.
Vasile care scrie declaratii rememoreaza si imagineaza scene legate de familie. La fel cum
intre prima si a doua parte a romanului exista principiul oglinzii, putem observa ca acesta se
repeta intre partea a treia si a patra: Vasile devine Elisav printr-o noua oglindire, insa acest
Elisav este la fel de mort ca adevaratul posesor al numelui.

Inainte in acest caz inseamna inapoi, la fel cum pentru a putea avansa trebuie sa-ti cunosti
trecutul; viitorul exista doar pentru ca avem un trecut si inainte nu poate fi decat o continuare
a lui inapoi. Am fost marcata si socata de tehnicile de reeducare si mi-a fost greu sa inteleg in
primul moment cum poti sa iti lovesti prietenii, rudele, dar meditand mai apoi la regimul la
care erau supusi detinutii nu am ezitat sa ma intreb cinstit: eu oare cat as fi rezistat? As fi
rezistat pana la sfarsit inauntru sau afara? Nu am avut puterea de a da un raspuns categoric.
Cu toate acestea, uneori intrebarile imi revin in minte gandindu-ma la conditiile si victimele
reeducarii si realizez ca formula care sintetizeaza tot acest material sau optiunea noastra
pentru un viitor nu poate fi decat vechea formula deja experimentata: Inainte inseamna
inapoi!

Adevarata imagine a comunismului

La sfarsitul primului razboi mondial, visul nutrit de veacuri - cel al reunificarii tuturor românilor
in interiorul unui singur stat-natiune- devine realitate, fiind obtinut cu pretul a mai mult de
800.000 de vieti. Cele doua decenii de cert progres economic si reala afirmare politica si
culturala, care au urmat au fost brusc curmate indata dupa izbucnirea celui de-al doilea razboi
mondial, in anul 1940, cand o treime din suprafata si populatia tarii este desprinsa de trupul
ei. In 1945, dupa 4 ani de razboi si 700.000 de vieti pierdute, traditiile democratice ce au
dainuit (cu toate imperfectiunile inerente) vreme de un secol, sunt infrante de trupele sovietice
si de impunerea fortata a regimului comunist.

Sperantele trezite in anii 1960-1968 de relaxarea de modelul sovietic, sunt repede infirmate
prin venirea la putere a celui mai asupritor si absurd regim totalitar - cel al dictatorului Nicolae
Ceausescu. Acestui regim i se va pune capat prin revolutia din decembrie 1989, care incheie
golul istoric trait de România vreme de 45 de ani, si inaugureaza o fila noua in istoria
contemporana a României. Acum sunt create conditiile pentru desprinderea definitiva de
regimul comunist si trecerea la restaurarea societatii democratice bazate pe multipartitism si
economie de piata. Desprinderea ireversibila de trecutul totalitar a fost marcata de mai multe
etape semnificative: adoptarea Constitutiei la 21 noiembrie 1991, alegeri legislative si
prezidentiale libere (mai 1990 si septembrie 1992). Totusi, nici pana azi, o desprindere totala
de trecut nu a fost posibila, fosti membrii ai PCR ocupand inca functii importante in stat

Comunismul a lãsat în urmã circa un milion de morti în lagãre de muncã fortatã, de

reeducare, în procesul de colectivizare fortatã si alte experimente comuniste; si o populatie a
cãrei iidentitate nationalã a fost modificatã prin mãsuri de intimidare; în perioada comunistã,
simpla pomenire într-o discutie a Basarabiei era totuna cu a-ti semna condamnarea la
temnita.

Nici dupa cãderea comunismului, zidul ridicat în cei 45 de ani de teroare nu a cãzut, în
ambele state romanesti reusind sã preia puterea tot fosti si actuali comunisti precum Ion
Iliescu, Mircea Snegur sau V.Voronin, care, în ciuda euforiei populare rezultate la
destrãmarea URSS, au fãcut tot posibilul ca prãpastia dintre români sã se adânceascã...

Crimele in psihiatrie ale comunismului

Scurt istoric al abuzului psihiatric in fosta Uniune Sovietica si la
noi (3 vizualizari) Raportul Tismaneanu practic omite crimele din
psihiatrie.iata doar un scurt istoricScurt istoric al abuzului
psihiatric in fosta Uniune Sovietica si la noiRusia dispune de un
temeinic istoric privind abuzul politic in psihiatrie. De fapt, in
Rusia, inca din 1836 se citeaza primul caz de abuz politic
psihiatric, când filozoful rus Piotr Sadaev a fost caracterizat de
catre tarul Nicolae I ca sufera de “deranjament si nebunie” , motiv
pentru care a fost arestat in propria sa casa si vizitat saptamânal
de catre un medic. Dar aceasta nu era inca o politica deliberata de
stat, ci doar un caz izolat.Dupa revolutia comunista din 1917,
utilizarea psihiatriei, in primii ani, s-a facut sporadic si ad-hoc.
Este cunoscut cazul activistei Maria Spiridonova, care isi câstigase
o mare popularitate prin criticile aduse conducerii sovietice,
Tribunalul revolutionar din Moscova, in 1918, o va condamna la
“scoaterea din viata politica, pe timp de un an, si izolarea ei intr-
un spital special” . Spiridonova isi va da seama ca prin aceasta se
incerca discreditarea ideilor sale politice o data cu indepartarea
sa fizica. Se pedepseau in acelasi timp atât omul, cât si ideile
sale, ceea ce insemna o adevarata “moarte sociala” . Problema ei va
fi rezolvata prin trimiterea in Turkestan, la comanda unui tren de
propaganda.Perioada stalinista ramâne destul de obscura, din punctul
de vedere al represiunii psihiatrice, izolarea Rusiei fiind atunci
completa. In 1931 apare o legislatie clara in care se afirma franc
ca psihiatria trebuie sa aiba ca scop contributia la lupta de clasa.
Totusi, comparativ cu teroarea stalinista, psihiatria va ramâne, asa
cum sublinia Bukovski, un teritoriu umanitar.Un caz similar cu
internarea minerilor in Spitalul psihiatric de la Zam s-a petrecut
la Moscova in timpul celui de-al doilea razboi mondial. Astfel,
muncitorii unei fabrici din Moscova au refuzat sa presteze munca
voluntara. Au fost arestati toti. Toti au primit diagnosticul de
schizofrenie si apoi au fost transferati la Spitalul de psihiatrie
Kazan. Psihiatrii au fost supusi presiunilor pentru a-i declara
bolnavi, considerând ca internarea lor a fost o actiune umanitara,
alternativa fiind lagarul de concentrare. Se considera ca, incepând
din 1956, dupa venirea la putere a lui Hrusciov si dupa lansarea
“coexistentei pasnice” , psihiatriei i se va conferi un rol mai
important. Tinând celebrul discurs la cel de-al XX-lea congres al
P.C.U.S., Hrusciov va denunta ororile staliniste si va promite
liberalizarea regimului comunist, dar, in acelasi timp, Armata Rosie
distrugea revolutia maghiara.Uniunea Sovietica hrusciovista, la fel
ca si România sau celelalte tari comuniste, se va afla de acum intre
doua tendinte contradictorii - afirmatia ca in aceste tari
socialismul a invins definitiv si ca nu mai exista detinuti politici
si nici nevoia de represiune pentru a mentine sistemul si, in fapt,
intensificarea luptei anticomuniste, mai ales din partea noii
generatii. In acest context, rolul psihiatriei devine primordial,
opozantii devenind automat bolnavi mintali, lucru pe care, asa cum
am vazut mai sus, il exprima si Nicolae Ceausescu in 1965.Acest
lucru va face ca din anii ’60 spitalul psihiatric sa devina o
alternativa comoda a lagarului de concentrare si a inchisorii.
Hrusciov va fi ajutat in acest act de catre academicianul
Snejnevski, la fel cum si la noi in aceasta perioada vin de la
studii din U.R.S.S. si intra direct in conducerea psihiatriei V.
Predescu si St. Milea. Ca si Ceausescu, Hrusciov considera ca in
socialism nu mai poate aparea o constiinta antisocialista. Bazându-
se pe dogma marxista care spunea ca existenta determina constiinta,
ei considera ca o data comunizata economia si intreaga viata
sociala, acestea ar face imposibila aparitia ideilor anticomuniste.
Din acest motiv, nici mostenirea trecutului si nici “diversiunea
imperialismului mondial” nu puteau explica ideile anticomuniste, dar
boala mintala putea oferi o solutie admirabila.Sarcina psihiatriei
in stadiul avansat de construire a comunismului era sa reeduce pe
acesti “bolnavi& #148;, lucru atribuit de partid unor persoane de
incredere si pe care deja le-am numit. Din acest moment, in tarile
comuniste incepe o politica sistematica de internare in spitalele de
psihiatrie.Avantaje le represiunii bazate pe psihiatrie erau
reprezentate in primul rând de discretia actului (fara procese
zgomotoase), chestiune care l-a sedus pe Hrusciov, ca de altfel si
pe Ceausescu. Din 1970, folosirea psihiatriei in scopuri politice
devine bine documentata, o adevarata institutie in care este
implicat statul.Exista marturii legate de Spitalul din Kazan, dar
abia din 1970 acest spital va capata adevarata sa faima funesta.
Spitalul din Kazan se afla sub directa supraveghere a NKVD, aici
fiind adunati dizidentii politici din intreaga Uniune Sovietica.
Multi dintre bolnavi erau deliranti cu tematica politica, dar exista
si un mic grup de indivizi sanatosi internati acolo pentru
convingerile lor.Anii ’60 s-au mai caracterizat prin crearea de
institutii specializate si prin construirea, in fosta U.R.S.S., cât
si la noi, de spitale-inchisoare. Astfel, la Cerniahvsk, Minsk,
Dnetropietrovsk, Orel, la noi la Balaceanca, Poiana Mare,
Raducaneni, Cula, P. Groza se organizeaza un adevarat gulag de
spitale psihiatrice pentru dizidentii politici. Numarul dizidentilor
internati este foarte mare, dar Cortina de Fier nu va permite inca a
cunoaste amploarea acestui fenomen de catre populatia tarii
respective sau de catre Occident. In Uniunea Sovietica apare
vestitul Institut Serbsky, iar la noi, prin simetrie, Serviciul VIII
al Spitalului Gh. Marinescu. Apar nume de dizidenti cunoscuti
datorita notorietatii de care se bucurau: Naum, Pisarev, Volpin,
Naritsa, Samsonov, Sultz, Belov, la noi Rosoga, Nestor Popescu etc.
Aceste fenomene au determinat reactii internationale de protest care
au culminat cu excluderea psihiatrilor sovietici din Organizatia
Mondiala de Psihiatrie, in 1982.In România comunistii nu au gasit o
traditie in persecutarea dizidentilor politici prin utilizarea
psihiatriei. Primele semne de neliniste au aparut in anii ’70, când
se acumulasera in diferite spitale de psihiatrie numerosi dizidenti.
In 1977 aveam deja primii dizidenti de notorietate interna si
internationala si care se aflau sub puterea abuzului psihiatriei
politice, fiind luati in adoptiune de organizatiile internationale
(dr. Cana, V. Paraschiv, Nestor Popescu etc). In 1978, in mod
independent, Amnisty International va confirma existenta abuzului
psihiatriei politice in România, publicând o lista cu 30 de cazuri
de abuz psihiatric dovedit.Dupa aceasta data România va fi prezenta
alaturi de Uniunea Sovietica la toate reuniunile internationale,
blamata pentru folosirea psihiatriei in actiunea de persecutare a
dizidentilor politici. Iau nastere miscari de protest, iar in tara
se infiinteaza Liga Anticomunista a Psihiatrilor, care in conditii
de ilegalitate isi propunea sa faca presiuni pentru ca psihiatria
româneasca sa iasa de sub dominatia grupului comunist si sovietizat.
Ca si Hrusciov, Ceausescu va crea o legislatie adecvata despre care
deja am mai vorbit.

Note despre fascismul psihiatric

de Don Weitz - Toronto, Ontario

De aproape 150 de ani, psihiatria se preface a fi o

stiinta medicala si o ramura a medicinei. Nu este si nu a fost
niciodata o stiinta sau un tip de ingrijire medicala. Psihiatria
moderna este condusa de asumptii empirice nedemonstrate, prejudecati
medicale si opinii pseudostiintifice. In psihiatrie nu exista fapte
stabilite in mod stiintific sau dovedite in mod independent.
Psihiatria, de fapt, nu are legi sau ipoteze testabile sau teorii
coerente si comprehensive. Psihiatriei ii lipsesc in mod evident
probele sau dovezile stiintifice pentru a-si sustine pretentiile si
sloganele vehiculate in mass media asupra existentei "bolii mentale"
sau a "dezordinilor mentale".

Dupa aproape 70 de ani de practici psihiatrice si

cercetari, inca nu exista un test diagnostic pentru schizofrenie
sau pentru oricare din celelalte 300 de asa-zise dezordini mentale
enumerate in editia curenta a D.S.M.-ului ( Manualul Diagnostic si
Statistic al Tulburarilor Mentale ), care este in mod esential o
lista de categorii determinate de judecati morale asupra, chipurile,
comportamentului anormal, publicate si propagandizate de Asociatia
Psihiatrica Americana ( APA ). D.S.M.-ul este este biblia oficiala a
psihiatriei organizate. D.S.M.-ul este echivalentul lui Malleus
Maleficarum din Evul Mediu, pe care Inchizitia spaniola il folosea
pentru a identifica, stigmatiza si arde pe rug vrajitoarele si
ereticii. Vrajitoarele, ereticii si tapii ispasitori de astazi sunt
etichetati ca bolnavi mentali sau schizofrenici.

Spitalele de psihiatrie prin accentul pe care il pun pe

controlul comportamentului pacientilor prin programe de modificare a
comportamentului de mare risc, prin "tratamentele" biologice, prin
constrangerile fizice si mecanice, prin usile si saloanele incuiate,
prin camerele de izolare, intotdeauna au manifestat mai multe
elemente fasciste. As vrea sa ma concentrez asupra celor trei :
frica, forta si frauda. Acestea sunt principiile si politicile
calauzitoare folosite pentru a controla cetatenii si grupurile din
populatie pe care liderii guvernului si alte autoritati, incluzand
politia si asa-numitii experti in sanatatea mentala, ii judeca a fi
dizidenti, problematici sau dificil de controlat. Spitalele de
psihiatrie sunt foarte asemanatoare sistemului de inchisori. In
inchisoare sau in sistemul corectional psihiatrii sunt folositi ca
si consultanti pentru a proiecta programe periculoase, neetice de
modificare a comportamentului si pentru a indeplini experimente
medicamentoase de mare risc asupra prizonierilor. Sistemul
psihiatric si sistemul inchisorilor se folosesc de frica, forta si
frauda in scopul controlului social si pentru a pedepsi – nu pentru
scopul de a trata sau de a reabilita, care ambele sunt eufemisme.
Este sau ar trebui sa fie evident ca tratamentul fortat este de fapt
o pedeapsa. Acest tratament este in mod frecvent crud si de aceea ar
trebui sa fie interzis in Statele Unite sub cel de-al optulea
amendament al Constitutiei. Practic toate tratamentele din
facilitatile psihiatrice sunt fortate sau sunt administrate fara un
consimtamant informat. Aceste tratamente sunt administrate impotriva
vointei "pacientilor" ( prizonierilor ) sau cu consimtamantul
obtinut prin amenintarea pacientilor cu consecinte mai rele sau cu
consimtamantul obtinut tinandu-l pe "pacient" in necunostinta de
cauza cu privire la informatii importante despre riscurile serioase
sau despre alternative. Consimtamantul informat in psihiatrie este o
inselaciune cruda – nu exista.

Frica / Teroarea – " Teroarea actioneaza puternic asupra

trupului prin intermediul mintii si trebuie sa fie utilizata in
tratamentul nebuniei. Frica insotita de durere si de senzatia
rusinii uneori a vindecat boala." Acest lucru a fost scris aproape
cu doua secole in urma in 1818 de dr. Benjamin Rush, parintele
psihiatriei americane si primul presedinte al APA, a carui figura
inca mai apare pe sigiliul oficial al Asociatiei Americane de
Psihiatrie. Dr. Rush a recomandat si a folosit teroarea prin
proiectarea camasii de forta, a scaunului tranchilizant si a "fricii
de moarte" pe numerosi pacienti ai azilelor psihiatrice din secolul
al 19-lea. Rush odata si-a inchis propriul fiu intr-un azil
psihiatric . Ce fel de tata !

Frica este o motivatie puternica in inducerea

conformitatii, obedientei si pentru a determina oamenii sa se supuna
autoritatii. Istoric inducerea si manipularea fricii sau a terorii
mascate a fost intotdeauna o politica cheie si o practica in toate
regimurile fasciste ca de pilda Italia in timpul lui Mussolini,
Germania nazista in timpul lui Hitler si Uniunea Sovietica din
timpul lui Stalin – si de fapt sub oricare dictatura. Amenintarea cu
pedeapsa, tortura si amenintarea ca vei fi ucis este destul pentru a
produce frica, panica si teroare printre cei mai multi dintre
oameni. Daca nu faci ceea ce ti se spune vei fi ucis sau vei pati
lucruri mai grave.

Dupa cum este folosita in psihiatrie frica sau teroarea

este mai selectiva, dar este larg raspandita si este puternica. In
institutiile psihiatrice psihiatrii recurg in mod frecvent la santaj
pentru a-i controla pe cei " incotrolabili" , pe cei dificili sau
ne-cooperanti. Psihiatrii si alti terapeuti isi ameninta pacientii
cu incarcerarea de lunga durata, cu doze ridicate de neuroleptice
sau "antidepresive" administrate fortat si/sau ii ameninta sa ii
transfere in institutii psihiatrice de maxima securitate mai severe
daca nu se comformeaza, nu reusesc sa urmeze ordinele doctorilor,
refuza sa isi ia "medicatia" , refuza sa urmeze regulile
institutionale sau isi supara gardienii in vreun fel. In general
tintind populatia captiva de pacienti involuntari, aceste
amenintari, in mod caracteristic provoaca frica, iar medicii
psihiatrii stiu acest lucru. De exemplu, acum cativa ani, mai multi
pacienti si fosti pacienti ai Queen Street Mental Health Centre,
celebrul spital de psihiatrie sau psiho-inchisoare din Toronto, mi-
au spus ca psihiatrii i-au amenintat ca daca nu se calmeaza sau
nu se cotroleaza vor fi transferati la Penetag, o diviziune a
Oakridge Penetanguishene Mental Health Centre, o facilitate de
maxima securitate din Ontario pentru modificarea comportamentului,
cunoscuta pentru tratamentele aspre si brutale aplicate pacientilor.
Penetag a fost si inca este recunoscuta ca o pedeapsa, una dintre
cele mai barbare psiho-inchisori din Canada. Trebuia sa fi fost
inchisa in urma cu multi ani, in special dupa relatarea unor abuzuri
severe comise de psihiatrul Steven
Harper.

Amenintarea pacientului cu constrangeri fizice sau cu

regimul celular este de asemenea extrem de eficient in trezirea
fricii in pacienti. In practic fiecare sectie sau unitate
psihiatrica, exista un loc numit eufemistic " Camera tacuta" , o
camera goala si uitata asemeni unei celule, cu o saltea sau
chiuveta, iar de obicei nu exista toaleta sau paturi. In timp ce
vegeteaza in "Camera tacuta" pacientii sunt uneori strans legati in
2 sau 4 puncte cu mansete de piele in jurul incheieturilor mainii
sau/si a gleznelor picioarelor, neputand sa se miste ore intregi.
Chiar simpla amenintare cu pierderea libertatii, spitalizarea
involuntara sau sa fii inchis intr-o institutie sau sectie
psihiatrica impotriva vointei tale, fara nici un fel de proces sau
audiere publica este destul pentru a-i speria pe cei mai multi. In
practic fiecare provincie sau teritoriu din Canada, acestea sunt
criteriile sau motivele principale pentru a fi inchis intr-o
institutie psihiatrica : judecata de a fi bolnav mental, judecata
de a fi in pericol de a te rani fizic pe tine insuti sau pe altii,
judecata de a nu putea sa-ti porti singur de grija. Notati ca aceste
criterii sunt judecati morale subiective ale comportamentului
dizident, bazate pe observatie si opinie, nu pe realitati medicale
sau stiintifice. In ciuda faptului ca boala mentala sau dezordinea
mentala, care in opinia mea este o metafora pentru dizidenta nu a
fost niciodata clasificata ca o boala medicala, doar medicii sunt
autorizati legal sa faca asemenea judecati fatale.

In Ontario orice doctor poate semna o hartie de internare

care forteaza un individ sa fie inchis in orice facilitate
psihiatrica pentru primele 72 de ore de observatie si evaluare. Doi
alti doctori pot semna o hartie de internare autorizand intemnitarea
individului pentru inca 2 – 4 saptamani. In ultimii ani, aproximativ
50% din miile de persoane tratate in cele noua spitale din Ontario
au fost spitalizate involuntar.

Amenintarea sau faptul de a-ti pierde libertatea fiind

inchis intr-o facilitate psihiatrica, pentru zile sau luni este
inspaimantator. Lipsa dreptului de a-ti putea sustine cauza printr-
un advocat in Ontario face ca dreptul de a face apel sau de a
protesta sa fie inexistent si acest lucru serveste la sporirea
fricii si disperarii oamenilor. Simpla amenintare a unui tratament
psihiatric fortat precum si tratamentul insusi pot fi terorizante –
de exemplu, electrosocurile de asemenea numite si terapie
electroconvulsiva ( ECT ), dar mult mai precis numite spalare
electroconvulsiva a creierului de cativa supravietuitori si critici
ai acestui tratament printre care Leonard Frank. Prietenul meu
apropiat Mel mi-a povestit cum a fost tarat de mai multe de mai
multe ajutoare de-a lungul unui culoar in camera unde se aplicau
electrosocurile. Pot sa-mi imaginez teroarea lui si teroarea altora
care au indurat aceeasi soarta. Am suferit o teroare similara cand
am fost supus in mod fortat la peste 50 de socuri insulinice in
1950. Spre surpriza multor persoane acest tratament barbar care este
de natura sa distruga creierul si memoria nu numai ca exista, dar se
si dezvolta in Canada si Statele Unite. Principalele lui tinte sunt
femeile si persoanele in varsta , in special femeile in varsta.

Mai exista apoi amenintarea medicamentelor psihiatrice

numite "medicatie". Aceste chimicale ca de pilda tranchilizantele
minore, antidepresivele si antipsihoticele ca de exemplu, Haldolul,
Modicate, Thorazin si asa-numitul modificator al dispozitiei Litiu,
nu sunt substante naturale ci otravuri fabricate, in mod adecvat
numite neurotoxine de catre psihiatrul si criticul psihiatriei Peter
Breggin in mai multe din cartile sale si de catre Joseph Glenmullen
un instructor in psihiatrie la Harvard Medical School, in cartea
sa "Prozac Backlash". Aceste chimicale nu au o valoare sau un
beneficiu medical dovedit. Ceea ce fac ele este sa controleze sau sa
infranga orice comportament, stare sau emotie problematica sau
perturbanta. Aceste toxine, in mod particular neurolepticele ca
Haldolul, Modicate, Clorpromazina sunt atat de daunatoare si
puternice incat multi supravietuitori ai psihiatriei si alti critici
le numesc lobotomii chimice sau camasi de forta chimice. Aceste
droguri au multe efecte care dauneaza, numite "efecte secundare"
pentru a minimaliza modul in care sunt ele percepute, ca de pilda
tremur, miscari incontrolabile ale mainilor sau ale altor parti ale
corpului ( care survin in boli neurologice ca Parkinson sau
diskinezia tardiva ), crampe musculare puternice, vedere incetosata,
cosmaruri, izbucniri bruste de manie, agitatie, pierderi de memorie,
lesin, tulburari ale circulatiei sangelui, crize si moarte subita.
De fapt aceste asa-numite "efecte secundare" sunt efectele
intentionate ale medicamentelor. Aceasta frica de medicamentele
psihiatrice este compusa din ignoranta si incertitudine, pentru ca
psihiatrii si alti doctori omit sa informeze pacientii asupra
efectelor ingrozitoare ale acestor medicamente.

Fara folosirea amenintarii sau a fortei fascismul nu putea

exista. Machiavelli, Mussolini, Hitler stiau acest lucru. Toti
dictatorii si tiranii stiau acest lucru elementar. Si acesta este
cazul psihiatriei. Fara utilizarea amenintarii si a fortei
psihiatria institutionala ar muri. O multime de psihiatrii ar ramane
fara locul de munca. Mi-as dori sa se intample acest lucru !
Psihiatria isi obtine autoritatea si puterea de a incarcera,
spitaliza involuntar, si de a ameninta indivizii impotriva vointei
lor din partea statului.

Legislatia din domeniul sanatatii mentale da psihiatrilor

si altor medici, puterea de a spitaliza involuntar orice persoana
despre care ei cred, dupa numai cateva minute de examinare ca
reprezinta un pericol pentru sine insasi sau pentru altii. Acest
lucru este problematic. Legea sanatatii mentale presupune in mod
gresit faptul ca doctorii pot prezice comportamentul periculos sau
violent, ceea ce in realitate ei nu pot face. Trebuie sa subliniez
faptul ca legea sanatatii mentale din Canada si Statele Unite
permite in mod legal statului folosirea fortei pentru a retine sau
incarcera oamenii pentru zile, saptamani sau luni. Din nefericire nu
a existat niciodata un protest public asupra faptului ca oamenii
judecati sau presupusi a fi nebuni sau periculosi, dar care nu sunt
acuzati de nici o crima, pot fi cu toate acestea inchisi fara nici
un fel de judecata sau fara a li se acorda drepturile legale
prevazute pentru oameni acuzati de crime ca de pilda uciderea sau
violul. Aceasta este detentia preventiva, care este ilegala in
Canada si in celelalte asa-zisele tari democratice, dar care este
legala si care constituie o practica obisnuita in toate statele
politienesti si in tarile totalitariste. Nu cunosc nici un proces
care sa puna problema spitalizarii involuntare ca detentie
preventiva si prin urmare ca neconstitutionala.

In psihiatria institutionala din statele fasciste

tratamentul fortat este regula, nu exceptia. Tratamentul fortat si
complicate experimente medicale impuse miilor de evrei, tigani,
detinuti politici, femei si copii au fost indeplinite in timpul
celui de-al Doilea Razboi Mondial, in lagarele mortii de pe tot
intinsul Germaniei naziste. Exista acum dovezi incontestabile ca au
fost psihiatrii germani, in mod special profesorii proeminenti din
psihiatrie si sefii departamentelor psihiatrice care au fost
responsabili pentru initierea si administrarea infamului program T4,
care a implicat uciderea in masa in timpul holocaustului a peste
200.000 de pacienti psihiatrici si mii de copii si adulti bolnavi si
handicapati. Termenul eutanasie si moarte blanda folosite pentru a
descrie acest program criminal este un crud eufemism.

Mare parte din psihiatria biologista care este in mare

masura bazata pe asumtii nedovedite despre cauzele biologice si
genetice ale schizofreniei si ale altor boli mentale, isi are
originea la psihiatrul rasist si eugenist din Germania nazista,
Ernst Rudin care a propagat mitul ca schizofrenia este o boala
genetica. El impreuna cu sute de alti psihiatrii din programul T4 de
ucidere in masa a pacientilor psihiatrici este inca citat in cateva
articole din jurnalele psihiatrice, asa cum a dovedit cercetatorul
Lenny Lapon in stralucitoarea sa carte "Asasini in halate albe :
Genocidul psihiatric din Germania nazista" . El a aratat ca mai
multi psihiatrii germani din epoca nazista au emigrat in Statele
Unite si Canada si au reusit sa-i indoctrineze pe multi dintre
colegii lor cu teoriile lor biologice, genetice si rasiste asupra
bolii mentale. Heinz Layman care a emigrat in Canada in 1937 este
principalul responsabil pentru introducerea Thorazinului si a
Clorpromazinei si a promovat uzul medicamentelor psihiatrice in
Canada.

Acum avem o epidemie de leziuni ale creierului cauzate de

medicamentele psihiatrice, partial datorate lui Layman si celorlalti
doctori pe care i-a invatat. Intr-un articol dintr-un jurnal din
1954, Layman admitea ca Thorazinul este "un substitut farmacologic
pentru pentru lobotomie" . In ciuda recunoasterii publice al acestui
fapt alarmant, Layman nu a incetat sa foloseasca acest medicament pe
multi dintre pacientii sai "schizofrenici" din spitalul Douglas din
Montreal. Layman deasemenea l-a convins pe Ewen Cameron sa
administreze clorpromazina si multe alte medicamente pe langa
cantitati enorme de electrosocuri. Clorpromazina, considerat un
medicament experimental la acea vreme , a fost in mare masura
folosit pe multi pacienti in infamele experimente de spalare a
creierului conduse de Cameron in institutul Allan Memorial in anii
1950 si 1960.

Atunci nu a existat consimtamant informat, asa cum nu

exista nici acum. In timpul nazismului doctorii nu cereau
permisiunea. Potrivit ideologiei naziste acestia erau "consumatori
inutili" sau "subumani". Aceasta este atitudinea care inca domina
psihiatria biologista de pe intinsul Americii de Nord. Alta
mostenire a psihiatriei din Germania nazista este ampla acceptare si
justificare a abuzurilor pentru a infrange vointa pacientilor
necooperanti sau rebeli. Restrictiile fizice sau mecanice ca de
pilda curelele, sforile, centurile, catusele si captivitatea in
izolare sunt folosite in institutiile psihiatrice nu pentru a trata
sau pentru protectie ci pentru a pedepsi oamenii pentru
comportamente dizidente sau rebele. Aceasta etalare nuda a fortei si
amenintarilor impotriva pacientilor de catre personalul spitalelor
seamana cu brutalitatea personalului psihiatric german din timpul
holocaustului.

Frauda : Un foarte adecvat citat al lui Leonard Roy Frank,

autorul cartii "influencing Minds" este acesta : " Mistificarea este
apararea psihiatriei impotriva pericolului de a se afla ". Multe
dintre etichetele sau diagnosticele folosite de psihiatrii nu se
refera la probleme psihiatrice reale sau la boli existente.
Profesorul de psihiatrie Thomas Szasz a expus frauda si mitul
conceptului de boala mentala in multe carti, incepand cu clasica sa
carte " Mitul bolii mentale " . Aceasta deformare este una dintre
cele mai mari scandaluri stiintifice din epoca noastra. Cuvintele
codificate care sunt acum folosite in psihiatria biologista ca de
pilda antidepresivele, nu ajuta oamenii sa-si depaseasca depresia si
nu inteleg cauzele depresiei.Termenul "camera tacuta" este o
expresie frauduloasa pentru captivitatea in izolare.
Cuvantul "medicatie" este de asemenea un eufemism inselator pentru
substantele toxice la care multi dintre noi au fost supusi.

Am incercat sa arat ca psihiatria coercitiva,

institutionala are o istorie fascista si ca psihiatria biologista
asa cum e practicata astazi in facilitatile psihiatrice din Canada
si Statele Unite este inca bazata pe frica, forta si frauda.
Psihiatria nu merita sprijinul public si guvernamental. Trebuie sa
muncim pentru a aboli psihiatria. Trebuie de asemenea sa continuam
sa muncim pentru a crea grupuri care promoveaza autoajutorul, centre
care sa inlesneasca comunicarea si care sa permita oricui sa
gaseasca adapost si sprijin. Trebuie sa ne creem propriile noastre
alternative fata de sistemul monstruos si diabolic al sanatatii
mentale. Facand acest lucru devenim mai puternici. Aceasta este
munca noastra, provocarea noastra si speranta noastra.

Memorandum adresat guvernului cu privire la tratamentul persoanelor

internate în secþii ºi spitale de psihiatrie

Organizaþia Amnesty International este îngrijoratã cã internarea,

condiþiile de trai ºi tratamentul pacienþilor ºi rezidenþilor dintr-
un mare numãr de secþii ºi spitale de psihiatrie din România
violeazã standardele internaþionale ale drepturilor omului ºi
normele de conduitã profesionalã din acest domeniu. Situaþia din
spitalul psihiatric din Poiana Mare, descrisã într-un raport
publicat de Amnesty International la 20 februarie 2004 , nu
reprezintã, din nefericire, o excepþie în sistemul românesc de
servicii de sãnãtate mintalã. Decesele a 18 pacienþi din Poiana Mare
în ianuarie ºi februarie 2004, datorate conform relatãrilor mai ales
subnutriþiei ºi hipotermiei, au subliniat urgenþa cu care guvernul
român ar trebui sã intervinã pentru a proteja viaþa, demnitatea ºi
bunã-starea tuturor pacienþilor ºi rezidenþilor din secþiile ºi
spitalele de psihiatrie din întreaga þarã. Situaþia deplorabilã din
multe unitãþi psihiatrice impune de asemenea ca autoritãþile sã
aplice cu maximã urgenþã o reformã amãnunþitã ºi efectivã a
serviciilor de sãnãtate mintalã, care sã se alinieze la standardele
internaþionale ale drepturilor omului ºi ale normelor de conduitã
profesionalã.
Amnesty International salutã declaraþia publicatã de cãtre
Ministerul Sãnãtãþii la 11 martie 2004, conform cãreia toate
secþiile ºi spitalele de psihiatrie din þarã vor fi supuse
controalelor în scopul îmbunãtãþirii tratamentului ºi a îngrijirilor
medicale. Organizaþia adreseazã acest memorandum guvernului român
pentru a asigura ca în cadrul acestui proces sã fie protejate
drepturile de bazã ale tuturor pacienþilor cu tulburãri mintale sau
cu dizabilitãþi intelectuale , precum ºi ale altora care sunt
internaþi în unitãþi de psihiatrie, ºi ca acestor persoane sã li se
acorde tratament ºi îngrijiri medicale care sunt în concordanþã cu
standardele internaþionale ale drepturilor omului ºi cu normele de
conduitã profesionalã.
Amnesty International considerã cã persoanele internate
pentru tratament în spitale psihiatrice se aflã într-o situaþie
foarte vulnerabilã. Ele au nevoie de o protecþie specificã a
integritãþii lor fizice ºi intelectuale, ca ºi a drepturilor lor
elementare de a nu fi supuse detenþiei arbitrare ºi tratamentelor
sau pedepselor crude, inumane ºi degradante. În noiembrie 2003 ºi
februarie 2004, un delegat al organizaþiei Amnesty International a
vizitat ºase spitale psihiatrice din Bucureºti, Poroschia, Mocrea,
Gãtaia, ªtei ºi Nucet. Amnesty International apreciazã foarte mult
cooperarea personalului instituþiilor vizitate, care i-a permis
delegatului sãu inspectarea instituþiilor ºi, în majoritatea
cazurilor, a oferit informaþii referitoare la unele aspecte ale
vieþii pacienþilor/rezidenþ ilor ºi la modalitatea de funcþionare a
unitãþilor. De-a lungul vizitei sale, delegatul Amnesty
International s-a întâlnit cu mulþi administratori ºi membri ai
personalului care au pãrut sã fie în mod real deciºi sã ofere cele
mai bune îngrijiri medicale persoanelor din instituþiile lor, în
condiþiile unor posibilitãþi limitate de resurse ºi de perfecþionare
profesionalã. Acest raport este bazat pe datele acumulate din vizite
dar ºi pe o importantã cantitate de informaþii pe care organizaþia
le-a primit de la persoane care au lucrat în multe secþii ºi spitale
de psihiatrie din România de-a lungul a mai mulþi ani. O mare parte
dintre acestea erau preocupate de abuzurile pe care le observaserã,
dar în acelaºi timp îngrijorate cã accesul lor în instituþii le-ar
putea fi restrâns, iar, ca rezultat, pacienþii care depindeau de
asistenþa oferitã de aceste persoane ar fi urmat sã sufere deoarece
ele au oferit informaþii organizaþiei Amnesty International. Orice
acþiune de acest gen din partea autoritãþilor va fi consideratã de
cãtre Amnesty International drept o încãlcare a Declaraþiei
principiilor de bazã de justiþie pentru persoane individuale,
grupuri ºi organisme ale societãþii în vederea promovãrii ºi
protejãrii drepturilor omului ºi ale libertãþilor fundamentale
recunoscute la nivel universal (Declaraþia apãrãtorilor drepturilor
omului). Amnesty International a luat de asemenea în considerare
rapoarte publicate în presa românã, care, în majoritatea cazurilor,
nu au fost contrazise de cãtre autoritãþi.
Sumar al preocupãrilor
În România, internarea pentru tratament psihiatric nevoluntar a
persoanelor care nu au fost acuzate de nici o infracþiune penalã,
sau a persoanelor care au fost internate în spitale din motive
nemedicale (numiþi aici rezidenþi) echivaleazã cu detenþia arbitrarã
ºi refuzul dreptului la un proces echitabil, incluzând Articolele 9
ºi 14 ale Pactului internaþional cu privire la drepturile civile ºi
politice (PIDCP), ºi Articolele 5 ºi 6 ale Convenþiei europene
pentru apãrarea drepturilor omului ºi a libertãþilor fundamentale
(CEDO). România a ratificat ambele tratate ºi este obligatã sã le
aplice în întregime. Condiþiile de trai raportate în multe din
secþiile ºi spitalele de psihiatrie, relele tratamente aplicate
pacienþilor, metodele de reþinere cu forþa ºi impunere a izolãrii,
lipsa de abilitare ºi reabilitare adecvatã sau a îngrijirilor
medicale adecvate, precum ºi eºecul de a ancheta în mod imparþial ºi
independent rapoartele referitoare la cazurile de rãu tratament ar
echivala cu violarea Articolului 7 al PIDCP ºi a Articolului 3 al
CEDO, care interzic tortura ºi tratamentul sau pedeapsa inumanã sau
degradantã. Neacordarea îngrijirilor medicale adecvate persoanelor
cu tulburãri psihice sau cu dizabilitãþi intelectuale, internate în
secþii ºi spitale de psihiatrie din România, ar reprezenta de
asemenea o violare a Articolului 12 al Pactului internaþional cu
privire la drepturile economice, sociale ºi culturale (PIDESC) care
stabileºte dreptul de a se bucura de sãnãtate fizicã ºi mentalã la
cel mai înalt nivel posibil. În continuare, Principiul 1(5) din
cadrul Principiilor ONU pentru protecþia persoanelor cu boli mintale
ºi pentru îmbunãtãþirea asistenþei din domeniul sãnãtãþii mintale
(de aici înainte menþionate ca Principiile BM) afirmã cã: "Fiecare
persoanã care suferã de o boalã mintalã trebuie sã aibe dreptul de a
exercita toate drepturile civile, politice, economice, sociale ºi
culturale, recunoscute în Declaraþia universalã a drepturilor
omului, Pactul internaþional cu privire la drepturile economice,
sociale ºi culturale, Pactul internaþional cu privire la drepturile
civile ºi politice ºi în alte instrumente legale relevante."

Internarea în secþii ºi spitale de psihiatrie

Legea sãnãtãþii mintale ºi a protecþiei persoanelor cu tulburãri
psihice (de aici înainte numitã Legea sãnãtãþii mintale), intratã în
vigoare în august 2002, a stabilit procedura de internare a
pacienþilor pentru tratament nevoluntar. În termen de 72 de ore de
la internarea unei persoane în spital, o comisie psihiatricã
specialã trebuie sã confirme decizia medicului care are
pacientul/pacienta în îngrijire de a îl/o reþine în continuare
pentru tratament nevoluntar. În plus, aceastã decizie trebuie
revizuitã în timp de 24 de ore de cãtre procuror, a cãrui decizie,
la rândul ei, poate fi contestatã în instanþã. Cu toate acestea,
prevederile Legii sãnãtãþii mintale nu sunt încã aplicate deoarece
guvernul nu a reuºit sã adopte regulamentele necesare executãrii
acesteia. De aceea, Amnesty International îi considerã pe toþi
pacienþii din România, care sunt supuºi unui tratament psihiatric
împotriva voinþei lor, ca fiind deþinuþi arbitrar, deoarece
tratamentul lor nu este supus nici unei revizuiri independente ºi
imparþiale în conformitate cu standardele internaþionale, inclusiv
Principiile BM ºi Al VIII-lea raport anual al Comitetului european
de prevenire a torturii ºi a tratamentului sau pedepselor inumane
sau degradante (CPT).
Multe din persoanele internate în secþii ºi spitale de
psihiatrie din întreaga þarã nu suferã aparent de nici o tulburare
mintalã acutã, iar multe nici nu necesitã tratament psihiatric.
Internarea lor în spitale psihiatrice nu poate fi justificatã prin
prevederile Legii sãnãtãþii mintale ºi ele ar trebui de asemenea sã
fie considerate ca persoane care au fost lipsite în mod arbitrar de
libertate. Aceste persoane au fost internate în spital pe motive
nemedicale, aparent doar pentru cã nu li se puteau acorda sprijin ºi
servicii adecvate care sã-i ajute pe ei ºi/sau familiile lor în
comunitate. Din cauza dizabilitãþii lor, aceste persoane sunt mai
vulnerabile în faþa abuzurilor, lucru care pare sã nu fie luat în
consideraþie de cãtre personalul spitalelor, deoarece, în cele mai
multe locuri, aceºti rezidenþi nu erau þinuþi separaþi de persoanele
cu nevoie de îngrijiri diferite. O mare parte din cei numiþi uneori
de cãtre personalul medical drept "cazuri sociale" sunt tineri
adulþi care au fost plasaþi în spitale psihiatrice ca urmare a
externãrii lor din instituþiile pentru copii cu dizabilitãþi
mintale. Nevoile lor, mai ales acelea de a fi integraþi în viaþa
comunitãþii, sunt ignorate. Amnesty International îºi exprimã
îngrijorarea cã mulþi din aceºti rezidenþi nu au fost examinaþi în
mod corespunzãtor. Mulþi au primit diagnosticul de "oligofrenie cu
tulburãri de comportament" ºi li se administreazã medicamente
psihotropice în vederea calmãrii unor comportãri care poate nici nu
au o bazã psihiatricã, ci ar rezulta din suferinþã ºi/sau frustrare
cauzatã de mediu. Unii dintre ei au fost diagnosticaþi
drept "pacienþi cu probleme psihiatrice cronice" ºi au fost
internaþi în centre medico-sociale, care în unele cazuri au fost
înfiinþate în incinta unui spital de psihiatrie unde rezidenþii
fuseserã þinuþi în prealabil. Rezidenþi cu nevoi similare, care erau
trataþi similar, au fost observaþi în centrele de reabilitare ºi
recuperare, instituþii de internare pe termen lung, subordonate
Autoritãþii Naþionale pentru Persoanele cu Handicap.
În unele dintre spitalele de psihiatrie desemnate
ca "spitale pentru mãsuri de siguranþã maximã", cei care sunt þinuþi
pentru tratament conform prevederilor Codului Penal nu sunt separaþi
în mod efectiv de cãtre ceilalþi pacienþi ºi rezidenþi, ceea ce
conduce ºi mai mult la creºterea riscului ca cei mai vulnerabili sã
fie supuºi abuzurilor.
În noiembrie 2003, unui reprezentant Amnesty International
care a vizitat o secþie psihiatricã pentru bãrbaþi, þinutã încuiatã,
din Spitalul Obregia din Bucureºti, i s-a spus cã multe din
persoanele care sunt aduse la spital iniþial refuzã sã fie
internate, dar apoi sunt "convinse" cã acest lucru este în interesul
lor. Dupã aceea, pacienþii semneazã un formular de consimþãmânt
pentru primirea tratamentului. Douãzeci de bãrbaþi dintr-o secþie
încuiatã erau cu toþii trataþi "voluntar". Câþiva dintre bãrbaþi s-
au plâns cã ar dori sã pãrãseascã spitalul, dar nu li se permite.
Conform relatãrilor, un bãrbat nu suferea de nici o problemã de
sãnãtate mintalã ºi nu primea nici un fel de farmacoterapie. Fusese
adus la spital de poliþie ºi a fost descris ca vagabond bolnav
de "oligofrenie" , dupã externarea sa din orfelinatul unde crescuse.
În timpul petrecut în spital, acest bãrbat nu a fost inclus în nici
o activitate educativã sau terapeuticã, nu a fost niciodatã vizitat
de vreun asistent social care sã stabileascã care îi sunt nevoile de
reintegrare socialã ºi care sã-l ajute cu acest proces.
În spitalul psihiatric din Poroschia, reprezentantul Amnesty
International a discutat cu Gheorghina Podcoreanu, 24 de ani, adusã
în spital la vârsta de 18 ani ºi care a fost crescutã într-o
instituþie pentru copii cu dizabilitãþi intelectuale. La vârsta
majoratului a fost trimisã în municipiul unde fusese nãscutã ºi apoi
a fost internatã neadecvat într-un spital de psihiatrie, deoarece nu
existau servicii sociale care sã o ajute cu integrarea în
comunitate. La data vizitei (care a avut loc la amiazã), deºi
sãnãtoasã, stãtea în pat citind o carte, deoarece în spital nu era
cãldurã ºi nu existau nici alte activitãþi adecvate ei.
În Mocrea, deºi doar un singur pacient era considerat ca
fiind în tratament nevoluntar, marea majoritate a bolnavilor bãrbaþi
ºi jumãtate din paciente erau þinuþi în pavilioane încuiate. Nu
exista nici un regulament sau procedurã clarã pentru amplasarea
pacienþilor în dormitoarele încuiate. Se mai aflau acolo circa 20
pacienþi diagnosticaþi drept "oligofreni" , care fuseserã internaþi
neadecvat în spital; unora dintre ei nu li se administra nici un
tratament psihiatric. Dintre aceºtia, o pacientã era minorã, iar
internarea ei într-un spital psihiatric pentru adulþi reprezintã o
violare a angajamentelor pe care România ºi le-a asumat prin
semnarea Convenþiei ONU a drepturilor copilului. Anghela Ciurar, 17
ani, a fost adusã în spital de poliþie la vârsta de 13 ani. A fost
diagnosticatã cu "oligofrenie de gradul al doilea". Poliþia din
Bocsig a emis un certificat de naºtere pe numele ei, dar aparent ea
nu avea dreptul la un dosar medical pentru cã nu fusese înregistratã
la Fondul Asigurãrilor Sociale de Sãnãtate.
În Gãtaia, delegatul Amnesty International a fost iniþial
informat de cãtre director cã între 40 ºi 50 de rezidenþi nu au
nevoie de vreun program de tratament specific. Majoritatea lor
fuseserã transferaþi la acest spital de la o instituþie pentru copii
cu dizabilitãþi intelectuale din Lugoº. Ulterior, totuºi, directorul
a declarat cã circa 100 de pacienþi/rezidenþ i nu s-ar fi aflat în
spitalul de 450 de paturi dacã ar fi existat servicii sociale
adecvate care sã-i poatã ajuta cu integrarea în comunitate.
Conducerea spitalului psihiatric din Nucet, încerca, aparent
cu bune intenþii, sã aplice Legea sãnãtãþii mintale, deºi acest
efort nu pãrea sã fie adecvat ºi sistematic. În februarie 2004, la
data vizitei delegatului Amnesty International, existau patru cazuri
de tratament nevoluntar pentru schizofrenie. Internarea acestor
pacienþi a avut loc la cererea familiei lor sau a poliþiei, ca
urmare a plângerilor depuse cu referire la conduita pacientului. Cea
mai mare parte a pacienþilor aflaþi în tratament nevoluntar se mai
aflaserã sub tratament ºi în trecut, iar diagnosticul primit
anterior a servit ca bazã pentru internarea lor curentã. Spitalul a
informat procurorul despre decizia de a interna o persoanã pentru
tratament nevoluntar. Nu existau nici un fel de documente care sã
arate cã pacienþii sau reprezentanþii lor legali ar fi fost
informaþi despre deciziile comisiei ºi ale procurorului, ca ºi
asupra dreptului lor la un recurs juridic. O comisie compusã din
psihiatri ai spitalului revizuia la fiecare 15 zile necesitatea
aplicãrii unui tratament. Delegatul Amnesty International a fost
informat cã procedura pentru aplicarea Legii sãnãtãþii mintale
fusese discutatã imediat dupã adoptarea ei în vara lui 2002 de cãtre
Direcþia de sãnãtate publicã a judeþului Bihor, o instituþie care
pãrea sã sprijine unitãþile psihiatrice pentru care era responsabilã
cu mai multã eficienþã decât cele din alte judeþe vizitate. În 2003
au avut trei sau patru cazuri de tratament nevoluntar. Un pacient
intervievat de delegatul Amnesty International a fost internat la
propria sa cerere în data de 13 ianuarie 2004, pentru tratament
împotriva consumului de droguri. Ca urmare a cererii mamei
pacientului, tratamentul sãu a fost "reclasificat" pe 2 februarie
2004 ca nevoluntar, pentru motive pe care personalul medical nu a
putut sã le lãmureascã. Dosarul pacientului nu conþinea o copie a
scrisorii adresate procurorului, referitoare la motivele pentru
acordarea de tratament nevoluntar, ºi nici confirmarea de cãtre
procuror a deciziei comisiei. Pacientul nu fusese informat dacã
procurorul a aprobat aceastã decizie; nu fusese informat asupra
dreptului sãu de a face recurs juridic; de asemenea, nu ºtia nimic
despre posibilitatea de a fi reprezentat de un avocat în acest
proces.
La fel ca în alte spitale de psihiatrie vizitate, în
spitalul din Nucet se aflau 15-20 de rezidenþi care fuseserã
internaþi acolo din "motive sociale". La 1 decembrie 2003, o secþie
a spitalului a fost transformatã într-un centru medico-social. Cea
mai mare parte a celor 98 de rezidenþi fusese transferatã la Nucet
de la instituþiile pentru copii. Cea mai recentã internare de acest
fel a avut loc la 1 decembrie 2003, deºi nu era clar de ce nu s-a
încercat plasarea acestei persoane într-un centru de recuperare ºi
reabilitare. Evaluarea rezidenþilor a fost efectuatã de cãtre spital
de-a lungul a ºase luni. Este posibil ca aceastã evaluare sã nu fi
fost efectuatã adecvat pentru toþi rezidenþii. Întrebat câþi dintre
rezidenþii sufereau de boli de spectru autistic, medicul psihiatru
al centrului a dat urmãtorul rãspuns: "Autismul este o boalã ce se
gãseºte doar la copii. Ulterior se transformã într-o altã boalã
psihiatricã." Centrul mai are de asemenea în îngrijire circa 20 de
rezidenþi care au fost plasaþi într-o casã protejatã din sat.
Condiþii de trai
Multe dintre clãdirile spitalelor de psihiatrie pe care
reprezentantul Amnesty International le-a vizitat, precum ºi acelea
descrise în rapoartele primite de cãtre organizaþie, se aflau într-o
condiþie proastã ºi necesitau reparaþii majore. Majoritatea
secþiilor nu erau mobilate ºi renovate adecvat; în multe locuri
saltelele ºi cearceafurile erau de proastã condiþie, uneori complet
inadecvate. Nivelul general de salubritate din multe locuri era
nesatisfãcãtor, uneori neigienic. Unitãþile psihiatrice din România
cu greu pot pune la dispoziþia pacienþilor ºi rezidenþilor un spaþiu
privat corespunzãtor. Aglomerarea din unele spitale are ca rezultat
faptul cã pacienþii trebuie sã împartã paturile între ei. În unele
cazuri, pacienþii dormeau în acelaºi pat pentru cã aceasta era
singura soluþie de încãlzire în pavilioanele lipsite de cãdurã.
Situaþia era ºi mai proastã în secþiile ºi spitalele pentru
pacienþii pe termen lung ºi pentru cei cu cele mai severe
dizabilitãþi, ºi, ca atare, cu nevoi de îngrijire mult mai complexe.
Multe din aceste spitale se aflau în zone rurale îndepãrtate, iar
pacienþii nu aveau nici un contact cu comunitatea.
Majoritatea administratorilor de spital au declarat
reprezentantului Amnesty International cã fondurile pentru
menþinerea unitãþilor erau insuficiente. Unui director de spital i s-
a spus de cãtre o oficialitate de la direcþia judeþeanã de sãnãtate
publicã sã-ºi gãseascã "sponsori" care sã-i acorde fondurile
necesare modernizãrii spitalului. Deºi situaþia varia întrucâtva la
nivelul judeþelor, în mod frecvent bugetele spitalelor nu ajungeau
nici mãcar pentru asigurarea hranei pacienþilor ºi rezidenþilor. Ca
atare, alimentele din spital erau de o cantitate ºi calitate
insuficiente, iar pacienþii pe termen lung din multe secþii ºi
spitale pãreau sã fie subnutriþi.
Nivelul igienei personale din multe secþii ºi spitale era în
general nesatisfãcãtor. Pacienþii ºi rezidenþii fãceau duº în sãli
de proastã condiþie, de obicei doar o datã pe sãptãmânã. Toaletele
erau defecte în mod frecvent, ºi nu erau dotate pentru persoanele cu
dizabilitãþi. Pacienþii pe termen lung deþineau puþine lucruri
personale, uneori nici pe acelea. Rapoartele despre pacienþii pe
termen lung i-au descris pe mulþi dintre aceºtia ca fiind îmbrãcaþi
prost, uneori fãrã încãlþãminte; alþii erau îmbrãcaþi sumar sau li
se permitea sã se deplaseze dezbrãcaþi.
Multe secþii ºi spitale aveau puþine (sau inexistente)
programe pentru activitãþi recreative sau distractive, mai ales în
lunile de iarnã. În unele secþii ºi spitale pacienþii nu aveau deloc
acces la activitãþile în aer liber.
Problema încãlzirii spitalelor de psihiatrie este cronicã,
iar în iarna lui 2003-2004 multe dintre instituþii nu au fost din
nou capabile sã punã la dispoziþia pacienþilor ºi rezidenþilor lor
condiþii de trai corespunzãtoare, sau au avut mari dificultãþi în
asigurarea acestora. Aceastã situaþie a avut un efect negativ asupra
stãrii de sãnãtate psihologicã ºi fizicã a pacienþilor ºi
rezidenþilor, mai ales a acelora þinuþi pe termen lung. Rapoartele
despre consecinþele acestor condiþii de trai erau sporadice. În
decembrie 2001, lipsa cãldurii din spitalul psihiatric din Jebel a
condus la moartea a cinci pacienþi din cauza hipotermiei. Rapoarte
recente referitoare la spitalul psihiatric din Poiana Mare, unde 18
pacienþi au decedat în ianuarie ºi februarie 2004 mai ales, conform
relatãrilor, din cauza subnutriþiei ºi a hipotermiei, confirmã
faptul cã situaþia din multe locuri poate sã fi ajuns criticã.
Majoritatea pacientelor din secþia de psihiatrie pentru
femei din cadrul spitalului general din Târnãveni erau situate în
douã saloane largi care erau þinute încuiate în mod constant.
Existau circa 100 de paciente în aºa-zisul "salon încuiat de sus" ºi
circa 50 de paciente în "salonul încuiat de jos". Lângã acesta din
urmã se afla "camera încuiatã de jos", unde circa zece femei cu
dizabilitãþi foarte grave erau þinute fãrã acces la apã, iar toaleta
nu avea þevi. Pacientele nu aveau acces la accesorii de toaletã de
bazã ºi se puteau spãla doar o datã pe sãptãmânã. Toate femeile din
secþii aveau la dispoziþie pentru duº doar douã ore de apã caldã în
zilele de vineri; nu aveau la dispoziþie nici un fel de prosoape.
Personalul medical nu se asigura cã femeile din "salonul încuiat de
jos" ºi cele din "camera încuiatã de jos" erau îmbrãcate în mod
adecvat. Pacientele umblau adesea îmbrãcate sumar sau dezbrãcate, ºi
puþine dintre ele purtau încãlþãminte. Podeaua spitalului era adesea
rece ºi udã. În "camera încuiatã de jos", podeaua era mai tot timpul
acoperitã de fecale ºi urinã deoarece pacientele þinute aici erau
incontinente. Unele paciente petreceau întreaga zi în îmbrãcãminte
ºi cearceafuri pline de urinã ºi acoperite de fecale. Pacientele nu
aveau un regim alimentar satisfãcãtor ºi variat. În "salonul încuiat
de jos" ºi în "camera încuiatã de jos", pacientele erau obligate sã
serveascã masa în dormitoare, deºi sala de mese se afla în
apropiere. Mâncarea le era servitã printr-o deschizãturã din uºã ºi
personalul medical nu le supraveghea în timpul mesei. Nu aveau
tacâmuri ºi mâncau cu mâinile. Pacientele îºi aruncau între ele
farfuriile de metal folosite la mese, adesea alegându-se cu
vãtãmãri. Farfuriile nu erau adunate imediat dupã mese. La prânz,
pacientele trebuiau sã predea farfuriile folosite pentru supã, care
erau apoi folosite fãrã sã fie spãlate de cãtre alte paciente.
Femeile din saloanele încuiate aveau pãrul tuns foarte scurt sau
erau rase în cap. Pacientele trebuiau adesea sã împartã paturile
între ele, mai ales în "saloanele încuiate de jos", unde, datoritã
lipsei de saltele ºi pãturi adecvate, pacientele se înghesuiau
uneori trei într-un singur pat.
Spitalul de psihiatrie din Gãneºti, care în vara lui 2003
avea în îngrijire circa 150 de persoane, constã din trei unitãþi. În
2003, conform relatãrilor, condiþiile de trai erau proaste la
nivelul întregii instituþii, probabil ceva mai bune într-una dintre
unitãþi, unde erau þinuþi pacienþii cu mai puþine dizabilitãþi.
Saltelele erau rupte, adesea cu arcurile sãrite în afarã. Dacã se
udau, erau scoase afarã sã se usuce, dar fãrã a fi mai întâi
curãþate. Mai toate paturile aveau cearceafuri murdare ºi adesea
neschimbate. Majoritatea pacienþilor nu erau îmbrãcaþi adecvat, cei
mai mulþi erau în pijamale adesea zdrenþuite. Puþini purtau propria
îmbrãcãminte. Un rezident incontinent nu ar fi fost curãþat decât
dupã schimbarea pijamalei sale. Mulþi rezidenþi nu aveau lenjerie de
corp iar femeilor nu li se dãdeau pansamente sanitare la vremea
ciclului menstrual. La vremea meselor era întotdeauna agitaþie, cu
bãtãi care izbucneau între pacienþii sau rezidenþii prost
supravegheaþi. Calitatea hranei pãrea sã fie foarte proastã ºi la
masã nu se servea apã. Ca tacâmuri se foloseau doar lingurile.
În mai 2003 s-a raportat lipsa medicamentelor, alimentelor,
electricitãþii ºi a condiþiilor elementare de igienã la Spitalul
universitar de psihiatrie "Socola" din Iaºi. Pacienþii s-au plâns cã
regimul lor alimentar consta doar din supã, cartofi ºi orez.
Conducerea spitalului a susþinut, conform relatãrilor, cã fondurile
alocate îngrijirii psihiatrice erau mult mai puþin suficiente pentru
desfãºurarea acestui serviciu decât fondurile acordate altor tipuri
de îngrijiri medicale ale bolnavilor internaþi.
În luna iulie 2003, timp de cel puþin trei sãptãmâni, la
secþia de psihiatrie din spitalul judeþean din Bacãu au avut loc
aglomerãri de pacienþi care au ajuns sã împartã paturile între ei.
Situaþia din camera de urgenþã a fost descrisã de cãtre un psihiatru
ca fiind "de nesuportat".
Conform relatãrilor, la data de 8 decembrie 2003 spitalul
psihiatric din Gãtaia, care avea în îngrijire circa 450 de pacienþi
ºi rezidenþi, a rãmas fãrã cãldurã datoritã lipsei de cãrbuni, deºi
temperatura de afarã fusese de minus 2°Celsius (cea mai joasã
temperaturã atinsã în acea zi era de minus 6°C). La data vizitei
delegatului Amnesty International din februarie 2004, situaþia
încãlzirii se îmbunãtãþise doar uºor, deºi nu devenise
satisfãcãtoare. Trei din cele zece pavilioane fuseserã închise
pentru iarnã, deoarece nu deþineau boilere de încãlzire, iar
pacienþii ºi rezidenþii fuseserã transferaþi în alte pavilioane,
exacerbându-se astfel aglomerarea din ele. ªi cantina fusese închisã
datoritã crizei de cãldurã. Conform relatãrilor, unora dintre
pacienþi/rezidenþ i li s-a permis sã utilizeze sãlile de mese care se
înfiinþaserã în unele pavilioane. O astfel de salã era foarte micã
ºi îngustã. Existau câteva mese ºi scaune de plastic, care fuseserã
puse unele peste altele, dar era greu de crezut cã un asemenea
spaþiu ar fi putut fi vreodatã folosit. Saltelele ºi cearceafurile
din multe dormitoare erau inadecvate ºi într-o condiþie
inacceptabilã , ºi nu existau îndeajuns de multe perne pentru toþi
pacienþii ºi rezidenþii. Unele toalete erau într-o condiþie
îngrozitoare. Toaletele de la parterul pavilionului nr. 32 erau
defecte, fãrã uºi, ºi toate mecanismele de tras apa erau stricate.
În acelaºi pavilion, o camerã pentru activitãþi zilnice conþinea
câteva scaune rupte ºi un televizor defect. În multe din saloane nu
existau mãsuþe de pat sau dulapuri unde pacienþii ºi rezidenþii sã-
ºi þinã lucrurile personale. Fondurile spitalului alocate hranei au
fost descrise de director ca fiind extrem de insuficiente. În cursul
anului 2003, mesele au constat aproape mereu din paste ºi orez.
Câteva fonduri suplimentare fuseserã obþinute la mijlocul lui
decembrie 2003, dar tot nu erau de ajuns pentru a asigura
pacienþilor produse de lapte, fructe sau legume proaspete. În plus,
bucãtãria era într-o stare de reparaþie proastã, nu avea destul
personal, astfel încât în unele seri nu se servea nici un fel de
mâncare gãtitã.
La sfârºitul lunii decembrie 2003, secþia de psihiatrie a
spitalului din Petroºani, situatã într-o clãdire veche, se afla într-
o stare avansatã de deteriorare, având ºi toaletele defecte.
Datoritã frigului, pacienþii stãteau în paturi îmbrãcaþi, inclusiv
cu cãciulile pe cap. Unii dintre pacienþi aveau posibilitatea de a
utiliza mici reºouri care sã-i încãlzeascã în timpul zilei. Cu toate
acestea, utilizarea oricãrui aparat electric pe timp de noapte era
interzisã datoritã instalaþiilor electrice vechi ºi a pericolului de
incendiu. "Situaþia este asemãnãtoare cu cea din anii trecuþi, doar
cã acum s-a acutizat, deoarece nu sunt bani pentru reparaþia
instalaþiei termice, pentru plata energiei electrice sau chiar a
medicamentelor" , a declarat unui ziarist local Dr. Victor Marge, ºef
al secþiei de psihiatrie .
La începutul lui ianuarie 2004 s-a relatat cã spitalul
psihiatric din Vulcan nu avusese cãldurã timp de peste o sãptãmânã,
chiar dacã temperaturile de afarã coborâserã uneori sub minus 10°
Celsius.
Tot în ianuarie 2004 s-a relatat despre deteriorarea rapidã
a condiþiilor din spitalul de psihiatrie din Turceni, care are în
îngrijirea sa 105 pacienþi ºi rezidenþi þinuþi într-o clãdire cu
igrasie, pe cale de prãbuºire, mirosind a urinã ºi mizerie.
Pacienþii aveau pãduchi ºi purtau pijamale care erau zdrenþuite ºi
foarte murdare. Hrana lor consta doar din orez sau supã de cartofi.
Întregul stoc de medicamente conþinea doar câteva tuburi de Diazepam
ºi Levomepromazin. Comenzile pentru medicamente nu erau livrate în
mod frecvent ºi erau în cantitãþi insuficiente. Dupã plecarea
singurului doctor din spital, pacienþii erau vizitaþi o datã pe
sãptãmânã de cãtre un psihiatru pensionat.
La data vizitei delegatului Amnesty International din 4
februarie 2004, spitalul psihiatric din Mocrea nu avea
electricitate, apã sau încãlzire datoritã unei þevi sparte care
scurt-circuitase instalaþiile electrice ºi produsese inundaþie în
bucãtãrie. Datoritã fondurilor insuficiente, spitalul era silit sã
utilizeze lemne de încãlzit luate din propriul parc. Cele mai multe
încãperi aveau sobe care erau aprinse doar o singurã datã,
dimineaþa. Cu toate acestea, în trei încãperi din salonul de bãrbaþi
nu exista nici o sobã. Într-una din aceste camere erau la un moment
dat 22 de bãrbaþi în 15 paturi. Intrarea într-altã încãpere era
blocatã cu bãnci din sala de mese ºi cu o masã lungã. Ferestrele din
aceastã încãpere micã erau acoperite cu placaj iar lumina electricã
nu funcþiona. Existau patru paturi rupte pentru ºase bãrbaþi care,
conform relatãrilor, sufereau de complexe deteriorãri intelectuale,
fizice ºi senzoriale. Condiþii la fel de îngrozitoare dominau o
încãpere încuiatã din salonul de femei, unde ºase femei aflate în
cinci paturi aveau nevoie sã fie curãþate ºi sã li se schimbe
îmbrãcãmintea murdarã. Exista doar o salã de baie pentru cei 115
pacienþi/rezidenþ i ai spitalului. Aceasta consta din douã duºuri
descoperite ºi cu nici un spaþiu pentru schimbare. Coridoarele lungi
care conduceau la sala de baie nu erau încãlzite.
Norme detaliate pentru condiþiile din spitale ºi pentru
tratamentul pacienþilor cu tulburãri mintale sau dizabilitãþi
intelectuale au fost stabilite prin Principiile BM ºi prin Al VIII-
lea raport annual al CPT. Având în vedere resursele limitate ale
guvernului român alocate finanþãrii serviciilor sociale, Amnesty
International atrage atenþia asupra urmãtoarei declaraþii CPT
referitoare la obligaþia unui stat de a crea condiþii adecvate în
spitalele psihiatrice: "Scopul trebuie sã fie oferirea unor condiþii
materiale care sã contribuie la tratamentul ºi bunã-starea
pacienþilor; în termeni psihiatrici, un mediu terapeutic pozitiv…
Calitatea condiþiilor de trai ºi de tratament ale pacienþilor
depinde inevitabil într-o considerabilã mãsurã de resursele
disponibile. CPT recunoaºte cã în cazul unor dificultãþi economice
grave, sacrificii trebuie fãcute, inclusiv în instituþii de
sãnãtate. Cu toate acestea, în lumina faptelor descoperite de-a
lungul unor vizite, Comitetul doreºte sã sublinieze cã satisfacerea
unor nevoi elementare de viaþã trebuie întotdeauna garantatã în
instituþiile unde Statul are persoane în îngrijirea ºi/sau custodia
sa. Acestea includ alimentaþia suficientã, cãldura ºi îmbrãcãmintea,
iar în cazul instituþiilor de sãnãtate – ºi medicaþia adecvatã.

Lipsa medicaþiei ºi a terapiei adecvate; metode de imobilizare ºi de

izolare; rele tratamente
De-a lungul anului 2003, Amnesty International a primit informaþii
conform cãrora mulþi pacienþi au fost lipsiþi de tratament medical
adecvat, ºi cã spitalele psihiatrice nu erau în general capabile sã
asigure provizii corespunzãtoare de medicaþie psihiatricã datoritã
lipsei de resurse alocate. Lipsa medicaþiei psihiatrice a afectat
chiar ºi cele mai bune spitale psihiatrice din þarã, precum Spitalul
clinic de psihiatrie "Prof. Dr. Alexandru Obregia" din Bucureºti ºi
Spitalul universitar de psihiatrie "Socola" din Iaºi. În unele
cazuri relatate, lipsa medicaþiei a condus la utilizarea unor metode
de imobilizare ºi izolare care violau principiile internaþionale ale
drepturilor omului. În alte cazuri, procedurile de imobilizare ºi
izolare, care violau principiile internaþionale ale drepturilor
omului precum ºi normele de conduitã profesionalã din domeniu, au
rezultat din lipsa de respect faþã de dreptul la autonomie personalã
a pacienþilor/rezidenþ ilor, ºi/sau a inabilitãþii personalului de a
avea de-a face cu o comportare perceputã drept provocatoare.
În plus, puþine spitale deþineau personal ºi facilitãþi care
sã ofere o gamã largã de terapii ºi activitãþi terapeutice ºi de
reabilitare, inclusiv, inter alia, accesul la terapia ocupaþionalã,
terapia de grup, artã, teatru, muzicã ºi sport. Conform CPT,
pacienþii trebuie sã aibe acces regulat la camere de recreere
echipate adecvat, ºi sã aibe posibilitatea de a face zilnic
exerciþii în aer liber; este de asemenea de dorit ca acestora sã li
se ofere activitãþi de educare ºi muncã adecvatã. Principiul 14 al
Principiilor BM noteazã în mod specific urmãtoarele resurse care ar
trebui sã fie puse la dispoziþie în unitãþile de sãnãtate mintalã:
"a) Personal medical calificat ºi alt tip de
personal specific, care sã fie în numãr suficient; posibilitatea
unui spaþiu privat pentru fiecare pacient, precum ºi a unui program
de terapie adecvat ºi activ;
b) Echipament de diagnosticare ºi terapie pentru
pacient;
c)Tratament adecvat, regulat ºi amãnunþit, inclusiv
provizii de medicamente. "
În unele secþii ºi spitale, terapia ocupaþionalã echivala cu
faptul cã pacienþii ºi rezidenþii îndeplineau muncile personalului
(curãþare, spãlare, depozitarea cãrbunilor etc.), fãrã primirea nici
unei plãþi.
Puþini pacienþi intervievaþi de Amnesty International
fuseserã informaþi asupra medicaþiei prescrise ºi asupra efectelor
acesteia. Se pare cã nu exista nici o metodã sistematicã de a se
asigura obþinerea unui consimþãmânt liber ºi informat referitor la
medicaþia acordatã. În cazul pacienþilor care primeau medicamente
împotriva voinþei lor, nu exista nici un mecanism independent care
sã asigure faptul cã tratamentul administrat era corespunzãtor ºi în
avantajul lor. CPT a recomandat ca "fiecãrui pacient competent, fie
el voluntar sau nevoluntar, trebuie sã i se acorde posibilitatea de
a refuza tratamentul sau orice altã intervenþie medicalã. Orice
derogare de la acest principiu fundamental trebuie sã se bazeze pe
lege ºi sã se refere doar la circumstanþe excepþionale definite clar
ºi strict. Bineînþeles, consimþãmântul pentru un tratament poate fi
considerat liber ºi informat doar dacã se bazeazã pe informaþie
integralã, exactã ºi amãnunþitã despre boala pacientului ºi despre
tratamentul propus; descrierea terapiei prin ºoc electric
ca "terapie prin somn" este un exemplu de informaþie parþialã ºi
inexactã despre tratamentul respectiv. În consecinþã, tuturor
pacienþilor trebuie sã li se acorde în mod sistematic informaþii
relevante despre boala lor ºi despre tratamentul propus pentru ei.
Informaþii relevante (rezultate etc.) trebuie de asemenea oferite
dupã tratament." Principiul 11 al Principiilor BM defineºte ºi el
prevederi concrete ºi procedurale în ceea ce priveºte consimþãmântul
liber ºi informat pentru tratament.
În multe secþii ºi spitale pacienþii nu pãreau sã primeascã
tratament adecvat pentru bolile lor somatice , de care sufereau în
plus faþã de bolile lor psihiatrice. Conform relatãrilor, unor
pacienþi ºi rezidenþi din spitalele psihiatrice li s-a refuzat
tratamentul medical adecvat pentru bolile somatice deoarece alte
spitale nu doreau sã-i admitã pentru tratament.
Asistenþa stomatoogicã era neglijatã în multe secþii ºi
spitale, iar mulþi pacienþi, mai ales cei care erau internaþi pe
termen lung, sufereau de probleme dentare serioase.
Amnesty International a mai primit de asemenea informãri
conform cãrora unii doctori ºi asistenþi medicali nu îi trateazã pe
pacienþi cu respectul cuvenit ºi s-au implicat în practici
neadecvate (vezi detaliile de mai jos) cu ocazia examinãrii
pacienþilor sau/ºi cu ocazia eliberãrii sau stocãrii de medicamente.
Lipsa de personal, aglomerarea ºi lipsa aparentã de organizare
adecvatã a tratamentului ar fi putut sã fi motivat aceste practici.
Foarte puþini asistenþi beneficiaserã de pregãtire profesionalã
psihiatricã specialã.
Infirmierii - de asemenea, în numere limitate ºi fãrã nici o
pregãtire adecvatã care sã le permitã sã confrunte comportamente
care ar putea fi considerate provocatoare sau supãrãtoare – erau cei
care se ocupau mai ales de supravegherea pacienþilor. Din cauza
lipsei de respect faþã de pacienþi sau a lipsei de personal ºi de
pregãtire profesionalã, infirmierii nu reuºeau adesea sã îi
protejeze de abuzuri (inclusiv sexuale) pe pacienþii mai
vulnerabili. Conform unor cazuri relatate, infirmierii utilizau
forþa excesivã sau aplicau deliberat rele tratamente pacienþilor.
Adesea, infirmierii atribuiau munca ce le revenea, ca de exemplu
curãþarea saloanelor, pacienþilor/rezidenþ ilor din grija lor.
Metodele de imobilizare ºi izolare din multe secþii ºi
spitale de psihiatrie nu erau în conformitate cu standardele
internaþionale, iar în unele cazuri echivalau cu tratamentele sau
pedepsele crude, inumane ºi degradante. În privinþa utilizãrii
imobilizãrii ºi a izolãrii nu existau nici un fel de reguli ºi nu se
þinea nici o evidenþã. Izolarea era impusã adesea ca pedeapsã. În
unele cazuri în care erau implicaþi pacienþi care fuseserã admiºi
pentru tratament voluntar, izolarea a echivalat cu privarea
arbitrarã de libertate ºi cu detenþia.
CPT solicitã existenþa unui regulament clar definit pentru
aplicarea imobilizãrii. "Acel regulament ar trebui sã afirme clar cã
încercãrile iniþiale de imobilizare a pacienþilor agitaþi sau
violenþi trebuie sã fie, în mãsura posibilitãþilor, non-fizice (de
exemplu, instrucþie verbalã) ºi cã atunci când imobilizarea fizicã
este necesarã, trebuie sã fie limitatã în principiu la controlul
manual. Personalul din instituþiile psihiatrice trebuie sã primeascã
pregãtire profesionalã în tehnici de control non-fizic ºi manual
faþã de pacientul agitat sau violent. Deþinerea unor asemenea
tehnici va permite personalului sã aleagã rãspunsul cel mai adecvat
în momentul confruntãrii cu situaþii dificile, astfel reducând în
mod semnificativ riscul rãnirii pacienþilor ºi personalului. "
Utilizarea instrumentelor de tip centuri sau cãmaºa de forþã trebuie
sã fie doar foarte rarã, ºi întotdeauna trebuie sã fie fãcutã ori la
ordinul expres al unui doctor ori sã fie adusã imediat în atenþia
unui doctor.
În ce priveºte izolarea – sau mai exact închiderea unei
persoane singure într-o încãpere – unor pacienþi violenþi
sau "dificili", CPT a notat cã aceastã procedurã este în curs de
abandonare în multe þãri. Mai mult, CPT a recomandat ca: "Atâta
vreme cât izolarea mai este încã practicatã, ea trebuie sã fie
subiectul unui regulament exact, care sã afirme clar mai ales:
tipurile de cazuri când poate fi utilizatã; obiectivele care se
încearcã a fi atinse; durata sa ºi necesitatea unor revizuiri
regulate; existenþa unui contact uman adecvat; necesitatea ca
personalul sã fie extrem de atent. Izolarea nu ar trebui niciodatã
sã fie folositã drept pedeapsã. Fiecare caz de imobilizare fizicã a
unui pacient (control manual, utilizarea unor instrumente de
imobilizare fizicã, izolare) trebuie sã fie notat într-un registru
special stabilit pentru acest scop (precum ºi în dosarul
pacientului) . Nota trebuie sã conþinã ora la care mãsura a început
ºi când s-a terminat, circumstanþele cazului, motivele pentru care s-
a aplicat mãsura, numele doctorului care a ordonat-o sau aprobat-o,
precum ºi o descriere a eventualelor vãtãmãri ale pacienþilor sau
personalului. " Cerinþe similare pentru administrarea imobilizãrii
fizice sau a izolãrii sunt stabilite în Principiul 11 (11) al
Principiilor BM .
Unele secþii ºi spitale de psihiatrie nu deþineau nici un
fel de sistem de asistenþã a pacienþilor care susþineau cã ar fi
fost rãu trataþi de poliþiºti înainte de aducerea lor la spital.
Doar în cazuri foarte rare, dacã victima rãu tratamentului nu era
admisã în spital pentru tratament nevoluntar, sau dacã era externatã
într-un timp foarte scurt, a fost posibil pentru acea persoanã sã
obþinã un certificat medico-legal pentru vãtãmãrile suferite ca
urmare a rãu tratamentului ºi sã depunã o plângere. Delegatului
Amnesty International i s-a confirmat de cãtre doctorii din unele
spitale cã unii dintre pacienþii aduºi la spital de cãtre poliþie
aveau rãni care confirmau afirmaþiile lor cã ar fi fost bãtuþi.
Aceste rãni erau notate în dosarul medical, dar nu exista nici un
sistem prin care pacienþii sã fie asistaþi cu depunerea unei
plângeri.
În februarie 2003 s-a relatat cã secþia de psihiatrie a
spitalului municipal din Roman a recurs la "practici medievale" de
imobilizare a pacienþilor violenþi, prin legarea lor de paturi.
Doctorul-ºef al secþiei a declarat unui ziarist local
urmãtoarele: "Din noiembrie [2002] nu am mai primit medicamente cu
efecte sedative, aºa cã a trebuit sã recurgem la metode care nu sunt
prea ortodoxe…" În plus faþã de lipsa de medicamente, secþia cu o
capacitate de 74 de paturi era lipsitã de un numãr corespunzãtor de
personal medical, având doar o singurã asistentã care lucra într-un
schimb.
În martie 2003, la spitalul de psihiatrie Poroschia din
judeþul Alexandria, un ziarist a descoperit cinci bãrbaþi închiºi
într-o încãpere cu patru paturi. Unul dintre ei era legat de pat cu
un lanþ în jurul mâinii drepte. Ferestrele nu aveau geamuri, iar
pacienþii erau siliþi sã utilizeze drept toaletã o gãleatã din
colþul camerei. Conform relatãrilor, directorul spitalului ar fi
declarat cã nu mai deþineau medicamente pentru tratamente, deoarece
bugetul fusese epuizat; ca atare, era nevoie ca unii dintre pacienþi
sã fie imobilizaþi; iar alþii se aflau þinuþi în camere încuiate
deoarece nu exista destul personal care sã-i însoþeascã la toaletele
care oricum erau defecte. În mai 2003, Ministerul Sãnãtãþii a anulat
decizia sa de închidere a spitalului dupã ce a constatat cã au avut
loc unele îmbunãtãþiri.
Cu toate acestea, practicile inacceptabile de izolare din
acest spital au fost observate ºi în condiþiile în care erau
disponibile medicamente psihiatrice adecvate. În noiembrie 2003, un
reprezentant Amnesty International a vizitat spitalul din Poroschia,
la acea datã aflat sub administraþia unui nou director. Deºi la data
vizitei multe din încãperi fuseserã proaspãt renovate ºi dotate cu
noi paturi ºi cearceafuri, tratamentul acordat pacienþilor pãrea sã
fie puþin schimbat. Patru pacienþi descriºi de cãtre medicul
psihiatru ca fiind "foarte agresivi" erau þinuþi într-o camerã cu o
uºã nouã de metal ºi cu douã lacãte triple. Acest psihiatru nu a
considerat ca neprofesionalã raþiunea de a þine pacienþi "agresivi"
laolaltã într-o camerã încuiatã, cu aparent puþinã supraveghere. În
timpul vizitei, unul dintre pacienþi, mai în vârstã, foarte fragil
ºi suferind de demenþã, era adormit. Întrebat care era motivul exact
pentru care acesta era þinut într-o camerã încuiatã, psihiatrul a
rãspuns cã pacientul ar putea sã încerce sã fugã din spital. Un alt
pacient mai în vârstã, care nu pãrea sã se þinã bine pe picioare, se
afla lângã pat. Boala celui de-al treilea pacient, care era întins
într-o stare de inconºtienþã, a fost descrisã de medicul psihiatru
ca delirium tremens. Al patrulea pacient, un bãrbat în vârstã de 41
de ani care suferea de schizofrenie ºi care fusese sub tratament
intermitent începând cu 1981, nu pãrea nici el sã demonstreze vreun
comportament agresiv în timpul vizitei. La fel cu alþi pacienþi din
spital, nu primea nici un fel de terapie cu excepþia
farmacoterapiei. Nu îi era permis sã pãrãseascã încãperea care avea
o micã toaletã adiacentã.
Conform relatãrilor, în spitalul psihiatric din Gãneºti, în
vara lui 2003, în una dintre cele trei unitãþi se aflau bãrbaþi care
fuseserã consideraþi prin Codul de Procedurã Penalã ca fiind
iresponsabili. În timpul zilei, deºi majoritatea pacienþilor stãteau
în unitate, ei aveau acces liber în alte pãrþi ale spitalului ºi
puteau sã se întâlneascã cu alþi pacienþi/rezidenþ i. În celelalte
douã unitãþi se aflau pacienþi/rezidenþ i de ambele sexe, amplasaþi
totuºi în dormitoare separate. Unele paciente s-au plâns cã au fost
violate de mai multe ori sau abuzate sexual de cãtre bolnavi. O
pacientã a fost trimisã pe 29 iulie 2003 la un spital din Galaþi
pentru efectuarea unui avort, iar personalul nu a arãtat nici o
îngrijorare faþã de împrejurãrile în care pacienta a devenit
însãrcinatã. Pacienþii s-au plâns cã sunt victime ale violenþei din
partea altor pacienþi, care au rezultat în vãtãmãri. În unele
cazuri, personalul nu a intervenit nici dupã ce aceste incidente le-
au fost aduse la cunoºtinþã. Conform relatãrilor, unii dintre
pacienþi erau folosiþi de cãtre personal ca sã menþinã ordinea sau
ca sã-i reþinã cu forþa pe alþi pacienþi/rezidenþ i.
În salonul psihiatric de femei din spitalul din Târnãveni,
conform relatãrilor, doctorii ºi asistenþii examinau ºi tratau
pacienþii în vãzul tuturor celor din salon. Asistenþii dãdeau
pacienþilor medicamente ca sã le distribuie altor pacienþi, fãrã a
verifica dacã medicamentele fuseserã date pacientului corect ºi dacã
acesta le-a ºi luat. Medicamentele erau adesea lãsate
nepãzite.Vãtãmãrile datorate accidentelor sau comportamentului
violent al altor pacienþi erau frecvente, iar asistenþa oferitã în
aceste cazuri era adesea înceatã. Pacienþilor mai vulnerabili nu li
se oferea nici o protecþie. În data de 19 iulie 2002, o femeie – a
cãrei identitate este confidenþialã pentru protejarea ei faþã de
eventualele hãrþuiri – a refuzat sã-ºi aibe capul ras ºi a început
sã strige. Conform relatãrilor, infirmierul a pãlmuit-o peste faþã,
i-a îndoit braþul la spate ºi a încercat cu ajutorul altui pacient
sã o tragã pe jos pânã la aparatul de ras. Incidentul a fost
raportat de cãtre un voluntar din spital asistentei-ºefe, care
iniþial a pãrut sã fie îngrijoratã în legãturã cu utilizarea forþei,
dar apoi a justificat-o spunând cã pacienta fusese agitatã.
În Gãtaia, un grup de rezidenþi cu dizabilitãþi
intelectuale, care nu aveau nevoie de nici un tratament psihiatric,
lucrau într-un atelier, urmând sarcinile date de personal, inclusiv
descãrcarea ºi depozitarea regulatã de cãrbuni pentru încãlzire.
Aceºtia s-au plâns cã din anul 2000 nu au mai fost plãtiþi pentru
munca lor.
În acelaºi spital, camera de izolare avea o uºã fãcutã din
bare de fier, bucãþi de geam spart ºi din o saltea murdarã.
Delegatul Amnesty International a observat un ºobolan în camera care
nu era ocupatã de nimeni în acel moment.
Spitalul de psihiatrie din Mocrea nu putea sã ofere decât
farmacoterapie; terapia ocupaþionalã fusese întreruptã în 1989.
Pacienþii ºi rezidenþii nu aveau nici un acces la camera de zi, care
fusese închisã. Îngrijirea stomatologicã era disponibilã doar în
cazuri de urgenþã pentru pacienþii care aveau posibilitatea de a
plãti pentru acest serviciu. Pacienþii/rezidenþ ii aveau acces
limitat la îngrijirile medicale nepsihiatrice. Un bãrbat care
suferea de miastenie (o boalã neuro-muscularã cauzatã de o
anormalitate imunologicã dobânditã) nu primise de vreo doi-trei ani
nici un tratament pentru aceastã boalã. Bãrbatul avea cârje de
aluminiu rupte ºi nu se putea deplasa decât cu ajutorul altui
pacient sau membru al personalului. Spitalul nu era capabil sã
acorde tratament corespunzãtor unui alt rezident, care nu avea
probleme de sãnãtate mintalã ºi care suferise o vãtãmare serioasã a
capului în 2001. În urma acestei rãniri, îi lipsea o bucatã mare de
piele de pe frunte, lãsând craniul liber expus. În timpul vizitei
sale, reprezentantul Amnesty International a observat o femeie de 38
de ani care era dezbrãcatã, întinsã pe faþã ºi doar puþin acoperitã.
Cu douã sãptãmâni înainte ea suferise arsuri pe toatã spinarea dupã
ce cãmaºa de noapte îi luase foc în timp ce se sprijinea de o sobã.
Conform relatãrilor, spitalul general a refuzat sã o admitã pentru
tratament. Psihiatrul secþiei i-a prescris un tratament dupã ce s-a
consultat prin telefon cu medicul specialist de la spitalul general.
În spitalul psihiatric din ªtei, directorul i-a explicat
reprezentantului Amnesty International cã în decembrie 2003 ºi
ianuarie 2004 spitalul a rãmas fãrã Levomepromazin, medicament care
a trebuit sã fie cumpãrat cu bani colectaþi de la personal, cu
scopul de a se asigura tratamentul zilnic pentru 50-60 de pacienþi.
Bugetul spitalului pentru medicamente fusese redus de la 1,7
miliarde lei în 2003 la 1,2 miliarde lei în 2004. Conform
regulamentelor care au intrat în vigoare la începutul anului 2004,
spitalele achiziþioneazã medicamente prin licitaþie publicã
organizatã prin internet. Spitalele trebuie sã aºtepte timp de 15
zile un rãspuns de la un furnizor interesat, iar uneori nu se
primeºte nici un rãspuns. La data vizitei delegatului Amnesty
International din februarie 2004, spitalul mai avea Diazepam doar
pentru o singurã zi. O situaþie similarã a fost raportatã în
spitalul psihiatric din Nucet, unde personalul medical ar fi
preferat sã utilizeze medicamente psihiatrice dintr-o generaþie mai
nouã, în cazul în care ar fi avut resursele necesare. Conform
relatãrilor, bugetul pentru centrul medico-social din Nucet era
chiar mai mic decât cel din spitalul psihiatric, chiar dacã, dupã
spusele medicului psihiatru al centrului, nevoile rezidenþilor sãi
erau foarte asemãnãtoare.
Lipsa medicamentelor adecvate ºi a personalului
corespunzãtor ca numãr ºi pregãtire profesionalã creºte în mod
considerabil riscul la adresa siguranþei ºi a bunã-stãrii
personalului medical însuºi. În data de 8 august 2003, dr. Dan
Chirculescu, ºef al secþiei de psihiatrie din spitalul judeþean din
Reºiþa, a suferit, conform relatãrilor, vãtãmãri serioase dupã ce a
fost atacat de cãtre un pacient. S-a raportat cã lipsa
medicamentelor era un factor major de influenþare a comportamentului
violent al multor pacienþi. Pacientul despre care s-a afirmat cã l-a
atacat pe medicul psihiatru a fost transferat ulterior la spitalul
psihiatric din Gãtaia.

Decese rezultate aparent din eºecul de a-i proteja pe pacienþi

împotriva incidentelor violente
În 2003, cel puþin patru pacienþi din spitale de psihiatrie au
decedat ca urmare a atacurilor din partea altor pacienþi. Aceste
incidente, conform relatãrilor, au avut loc în împrejurãri în care
pacienþii nu fuseserã supravegheaþi corespunzãtor de cãtre un
personal medical care sã fi fost adecvat din punct de vedere al
numãrului ºi al pregãtirii profesionale. Comportamentul violent al
pacienþilor violenþi este posibil sã fi fost influenþat ºi de
aplicarea unui tratament medical nepotrivit. Aceste incidente
ilustreazã eºecul vizibil al unor secþii ºi spitale de psihiatrie de
a satisface nevoile elementare ale pacienþilor, inclusiv de a le
asigura siguranþa ºi a bunã-starea.
La 21 februarie 2003, în spitalul psihiatric din Gãneºti, un
bãrbat de 59 de ani a fost ucis de cãtre alt pacient. Conform
relatãrilor, aºa-numitul fãptaº atacase alþi rezidenþi ºi în trecut.
În momentul incidentului, infirmierul de serviciu se ocupa de un
conflict dintr-o altã încãpere. Conform relatãrilor, spitalul era
atât de lipsit de personal, încât un infirmier de serviciu era
uneori responsabil pentru 50 de pacienþi.
În dimineaþa zilei de 30 mai 2003, la spitalul psihiatric
din Brãila, un asistent a descoperit cadavrul unui pacient în vârstã
de 20 de ani, care fusese aparent ºtrangulat cu un cearceaf,
testiculele îi fuseserã tãiate, iar gâtul îi fusese tãiat cu lama.
Pacientul fusese þinut într-o încãpere cu alþi zece bãrbaþi, dintre
care doi erau suspectaþi de comiterea crimei. Conform relatãrilor,
incidentul a avut loc în timpul unei nopþi când toate cele zece
dormitoare ale etajului al treilea – unde erau internaþi pacienþi
consideraþi periculoºi – fuseserã încuiate, având doar un infirmier
de serviciu. Dr. Gabriel Gheorghiu, ºef al Direcþiei de sãnãtate
publicã din Brãila, a declarat, conform relatãrilor, cã numãrul
personalului ar trebui sã creascã, pentru cã la acea datã 140 de
pacienþi se aflau în îngrijirea a doar 35 de persoane.
În acelaºi spital, la 28 septembrie 2003, un bãrbat de 33 de
ani a decedat dupã ce a fost atacat de alþi doi pacienþi. Poliþia a
fost informatã despre acest incident de personalul ambulanþei care a
stabilit cã pacientul atacat a murit ca urmare a rãnilor suferite la
cap.
Conform relatãrilor, la data de 12 septembrie 2003, un
pacient din spitalul de psihiatrie din Arad, care fusese admis
pentru tratament cu o zi înainte, a atacat un alt pacient, lovindu-i
capul de podeaua de ciment de câteva ori, iar apoi i-a muºcat un
testicul. Victima a decedat din cauza rãnilor suferite în timpul
atacului. Familia victimei a susþinut cã incidentul nu ar fi avut
loc dacã ar fi existat un personal de serviciu mai numeros, în afara
unui asistent ºi a unui portar care controla accesul în secþie.
La 29 ianuarie 2004, Sorin Baciu, un pacient în vârstã de 36
de ani din spitalul de psihiatrie din Beclean, a fost ucis, conform
relatãrilor, de cãtre Laurenþiu Tarmure, un alt pacient. Cu patru
zile înainte de acest incident, Laurenþiu Tarmure atacase un alt
pacient, dupã care a fost plasat într-o camerã de izolare împreunã
cu Sorin Baciu, care fusese plasat acolo mai devreme. Conform
procurorului anchetator, a cãrui declaraþie a fost publicatã în Ziua
din 31 ianuarie 2004, Laurenþiu Tarmure a dorit sã foloseascã un pat
care fusese deja ocupat de Sorin Baciu. Baciu s-a plâns despre acest
lucru unui membru al personalului, care l-a sfãtuit sã foloseascã
alt pat. În jurul orei 4.30 am, Laurenþiu Tarmure l-a atacat pe
Sorin Baciu, lovindu-l cu pumnii ºi picioarele peste tot corpul,
provocându-i multe vãtãmãri ºi hemoragii interne care au condus la
deces. Procurorul a mai stabilit cã nu erau decât doi infirmieri în
schimbul de noapte în acest spital unde se aflã în îngrijire 140 de
pacienþi; conform procurorului, condiþiile de trai din pavilioane
erau "mizerabile" .

Recomandãrile organizaþiei Amnesty International

Persoanele internate pentru tratament în secþiile ºi spitalele de
psihiatrie din România suferã de un mare numãr de violãri ale
drepturilor omului. Metoda cea mai efectivã de a adresa aceste
violãri este prin aplicarea acelor standarde internaþionale ale
drepturilor omului de o relevanþã specialã pentru persoanele cu
tulburãri mintale sau dizabilitãþi intelectuale, precum ºi prin
aplicarea normelor de conduitã profesionalã din acest domeniu. De
fapt, o aplicare efectivã a multora dintre aceste drepturi depinde
de o reformã amãnunþitã ºi corespunzãtoare a serviciilor de sãnãtate
mintalã din România. În ultimã instanþã, acestea ar trebui sã fie
comunitare , ºi sã încerce sã integreze în comunitate persoanele cu
tulburãri mintale sau dizabilitãþi intelectuale, asigurându-se cã
acestea sunt protejate de abuzuri. O astfel de reformã ar trebui sã
le dea posibilitatea persoanelor cu tulburãri mintale sau
dizabilitãþi intelectuale sã-ºi exerseze integral dreptul la
sãnãtate ºi la alte drepturi sociale, culturale ºi economice, precum
dreptul la educaþie sau dreptul la viaþa de familie. Un program
naþional de acþiune pentru persoanele cu tulburãri mintale cronice
ºi dizabilitãþi intelectuale, care se aflã în îngrijirea Autoritãþii
Naþionale a Persoanelor cu Handicap, a fost lansat în anul 2003. Cu
toate acestea, guvernul român nu a reuºit sã creeze o gamã largã de
servicii comunitare de sãnãtate mintalã. Acestea ar trebui sã
includã: locuinþe protejate, angajare sprijinitã, management de caz,
reabilitare psiho-socialã , respite care, îngrijire medicalã adecvatã
ºi accesibilã, precum ºi servicii de urgenþã pentru pacienþii
internaþi într-un spital comunitar. De asemenea, autoritãþile ar
trebui sã dezvolte un plan atent individualizat pentru fiecare
persoanã care urmeazã sã fie plasatã în comunitate, care sã asigure
sãnãtatea, siguranþa ºi bunã-starea acestor persoane ºi a
comunitãþii-gazdã . În plus, o reformã de succes a serviciilor de
sãnãtate mintalã nu ar fi completã fãrã stabilirea garanþiilor
juridice pentru protecþia drepturilor de bazã ale persoanelor care
urmeazã sã beneficieze integral de aceste servicii. Fiecare aspect
al acestor servicii trebuie sã asigure protecþia clienþilor
împotriva abuzurilor.
Amnesty International cere în mod special autoritãþilor
române sã punã în aplicare urmãtoarele recomandãri:

Internarea în secþii ºi spitale de psihiatrie

Sã stabileascã regulamente legale pentru aplicarea Legii
sãnãtãþii mintale, asigurându-se cã acestea sunt în conformitate cu
principiile internaþionale ale drepturilor omului.
Sã evalueze în mod efectiv toþi pacienþii/rezidenþ ii
internaþi în secþii ºi spitale de psihiatrie, în centrele medico-
sociale, ºi sã se asigure cã nevoile acestora sunt satisfãcute în
mod adecvat. Toþi cei care nu au nevoie de tratament psihiatric
pentru o boalã acutã sã fie consideraþi pentru plasarea în
facilitãþi aflate sub controlul Autoritãþii Naþionale pentru
Persoanele cu Handicap, ºi sã fie incluºi în programele acesteia
pentru reintegrarea în comunitate.
Sã asigure ca persoanele cu nevoi care diferã în mod
semnificativ sã nu fie plasate împreunã, în caz contrar punându-i pe
cei care sunt mai vulnerabili în situaþii în care sã riºte sã devinã
victime ale abuzurilor.
Sã asigure ca starea de sãnãtate ºi terapia unui pacient sã
fie revizuite regulat, mai ales în vederea unei posibile externãri
din spital sau a transferului cãtre un mediu mai puþin restrictiv.

Condiþii de trai ºi terapie/tratament

Sã stabileascã standarde pentru condiþiile de trai ale
pacienþilor internaþi, mai ales în ce priveºte regimul alimentar,
condiþiile de încãlzire ºi igienã, precum ºi întreaga gamã de
terapii care sã fie administrate pacienþilor, care sã fie conforme
standardelor internaþionale. Sã acorde resurse corespunzãtoare
pentru implementarea acestor standarde. În mod special, sã asigure
ca medicaþia prescrisã sã fie într-adevãr pusã la dispoziþie, ºi ca
o cantitate regulatã de medicamente adecvate sã fie garantatã. Sã
asigure menþinerea acestor standarde în toate instituþiile care
oferã tratament psihiatric pentru pacienþii internaþi.
Sã asigure ca o terapie medicalã adecvatã pentru bolile
somatice, precum ºi terapia dentarã sã fie oferite pacienþilor ºi
rezidenþilor prin servicii medicale ºi stomatologice corespunzãtoare.
Sã asigure ca toate facilitãþile psihiatrice pentru
pacienþii internaþi sã aibe personal medical ºi nemedical care sã
fie corespunzãtor ca numãr ºi ca pregãtire profesionalã. Sã asigure
ca personalul auxiliar care este în contact cu pacienþii sã fie
întodeauna supravegheat de aproape de cãtre asistenþii-ºefi or
personalul medical superior.
Sã stabileascã regulamente care sã asigure cã toþi pacienþii
vor fi informaþi asupra drepturilor lor ºi cã vor putea sã-ºi
exerseze în mod efectiv dreptul de a-ºi exprima consimþãmântul liber
ºi informat pentru medicaþie, într-o manierã conformã standardelor
internaþionale.

Rãu tratament, imobilizare ºi izolare

Sã solicite examinarea medicalã a tuturor pacienþilor în
momentul admiterii în spital ºi sã trimitã procurorului responsabil
toate rapoartele asupra oricãror vãtãmãri observate, inclusiv orice
declaraþie relevantã fãcutã de persoana respectivã, precum ºi
concluziile medicului. Sã-l ajute cu depunerea unei plângeri la
procuror pe orice pacient care susþine cã a fost victima unui rãu
tratament din partea poliþiei în timpul transportului la spital.
Sã stabileascã regulamente care sã asigure ca toþi pacienþii
sã fie informaþi asupra drepturilor lor în momentul internãrii într-
o instituþie psihiatricã pentru tratament acordat bolnavilor
internaþi.
Sã asigure cã nu existã nici o restricþie asupra contactului
pacientului cu lumea exterioarã, mai ales dacã instituþia se aflã
localizatã departe de centrele urbane. De exemplu: toþi pacienþii ar
trebui sã aibe acces la un telefon public; pacienþii ar trebui sã
fie trataþi în spitale care se aflã în apropierea domiciliului lor
sau a locului unde trãiesc familiile lor.
Sã asigure ca procurorii sã viziteze în mod regulat secþiile
unde sunt plasaþi pacienþii cãrora li se acordã tratament psihiatric
nevoluntar pentru bolnavii internaþi.
Sã asigure cã toþi infirmierii, inclusiv cei care
îndeplinesc sarcini legate de securitate, au primit o pregãtire
profesionalã adecvatã muncii într-o asemenea instituþie, ºi au fost
instruiþi în mod corespunzãtor în metodele de imobilizare a
pacienþilor cu comportament violent.
Sã stabileascã un sistem de clasare a reclamaþiilor
pacienþilor ºi un mecanism independent care sã aibe autoritatea de a
supraveghea condiþiile ºi tratamentul din tratamentul psihiatric
obligatoriu, ca ºi de a revizui toate reclamaþiile pacienþilor
referitoare la comportamentul personalului ºi la tratamentul din
spital. Acest mecanism ar trebui sã deþinã puterea necesarã de a
ancheta reclamaþiile ºi de a face recomandãri corespunzãtoare,
inclusiv sã înainteze plângerile autoritãþilor responsabile pentru
investigarea infracþiunilor penale. De-a lungul examinãrii
plângerii, reclamatorul trebuie sã fie scos de sub controlul
bãnuitului fãptaº.
Sã asigure cã metodele de imobilizare ºi izolare, care ar
trebui sã fie prescrise ºi autorizate de un doctor, supravegheate de
personalul medical ºi restrânse la o duratã strictã, sunt în
conformitate cu standardele internaþionale, mai ales cu cele care
interzic utilizarea izolãrii ca pedeapsã. Sã ofere îndrumãri tuturor
instituþiilor psihiatrice cu pacienþi internaþi, referitoare la
reguli pentru menþinerea unor informaþii speciale (notate de
asemenea ºi în dosarul rezidentului) despre utilizarea imobilizãrii
ºi a izolãrii, ºi sã monitorizeze menþinerea lor efectivã.

Decese în secþii ºi spitale de psihiatrie

Sã asigure ca toate decesele pacienþilor ºi rezidenþilor, oriunde ar
fi avut ele loc, sã fie înregistrate corect ºi cã sunt efectuate
autopsii în cazul tuturor deceselor neexplicate.
Sã asigure ca toate informaþiile asupra ratei mortalitãþii în secþii
ºi spitale de psihiatrie sã fie colaþionate la nivel naþional ºi
date publicitãþii. Situaþia din oricare instituþie care are o ratã a
mortalitãþii semnificativ de înaltã trebuie sã fie investigatã în
mod amãnunþit.
Sã asigure ca toate decesele pacienþilor ºi rezidenþilor sã fie
anchetate prompt, în detaliu, independent ºi imparþial, iar
rezultatele sã fie fãcute publice. Dacã o investigaþie descoperã
probe credibile demonstrând cã decesul este rezultatul direct sau
indirect al unei infracþiuni penale, cei care sunt bãnuiþi de
amestec trebuie aduºi în faþa justiþiei.

Poveste din spitalele de psihiatrie din URSS

By: Carmen Ivanov, Associate Editor

------------ --------- --------- --------- --------- --------- -

-----------

Intr-o suburbie a orasului Kazan/pe Volga, nu departe de cimitirul

Arsk, se afla un obiectiv secret, fara vreo inscriptie la intrare;
doar militarii care pazesc cladirea imprejmuita cu un zid de piatra
si sarma ghimpata, prin care pe vremuri trecea curent de inalta
tensiune, sugereaza ca imobilul nu este o simpla cladire
dezafectata, relateaza, intr-un reportaj de la fata locului,
cotidianul rusesc Moskovski Komsomolet.

Intr-adevar, aceasta cladire adapostea in vremurile sovietice

spitalul de psihiatrie din Kazan, cu destinatie speciala, prevazut
cu 1 000 de paturi.

Peretii neobisnuit de grosi ai imobilului pastreaza memoria zecilor

de mii de pacienti ai acestei institutii medicale, care a fost
utilizata in scopuri represive de regimul comunist.

Unul din pacientii spitalului psihiatric din Kazan este Natalia

Gorbanevskaia, care in anul 1968 a protestat in Piata Rosie
impotriva invaziei sovietice in Cehoslovacia. Aici au fost "tratati"
si Valeria Novodvorskaia, care s-a pronuntat impotriva regimului,
precum si Viktor Ilin, cel care a incercat sa-l asasineze pe
secretarul general CC al PCUS din anii '70, Leondi Ilici Brejnev.

In timpul perestroikai, o delegatie suedeza a incercat sa gaseasca

urme ale legendarului diplomat Raul Vallenberg, despre care se spune
ca ar fi murit aici si nu intr-o celula de la Lubianka.

Tot aici si-a gasit moartea si amiralul Lev Galler, comandant al

Flotei sovietice din Marea Baltica: in fisa medicala a acestuia, la
cauza decesului, sta scris: dizenterie. A fost inmormantat, ca mai
toti pacientii acestei institutii, in cimitirul Arsk din apropiere,
dar rudele nu i-au putut gasi nici pana astazi mormantul.

Printre alti pacienti ai spitalului psihiatric din Kazan se numara

si Nadejda Ivanova-Vasilieva, care se dadea drept printesa Anastasia
Romanova, singura supravietuitoare a familiei ultimului tar rus,
asasinata de bolsevici. A fost adusa aici dupa un interogatoriu dur
la NKVD si n-a mai iesit niciodata din acest spital.

Cine era insa aceasta femeie cu un destin misterios? O

schizofrenica ? Avea paranoia si suferea de dedublarea
personalitatii?

Nimic din toate astea, afirma Ravil Valitov, care a fost medic-sef
al spitalului psihiatric din Kazan, intre 1975-1996. Chiar daca
femeia n-ar fi fost printesa Anastasia, ea provenea fara indoiala
din familia imperiala rusa, sustine el. Aceasta cunostea in amanunt
viata si obiceiurile familiei lui Nikolai al II-lea, ultimul tar
rus. A scris in nenumarate randuri Casei Regale britanice, Casei
Imperiale Romanov din strainatate, ducesei Anna Varubova. Cunostea
la perfectie noua limbi straine.

Valitov declara ca, uneori, medicii au reusit sa induca in eroare

autoritatile, pentru a-si salva pacientii de la inchisoare, punandu-
le un diagnostic care ii facea iresponsabili pentru actele lor.

La sfarsitul anului 1941, la spitalul psihiatric din Kazan a fost

adus un tanar care reusise sa fuga dintr-un lagar de concentrare
german. Cand a fost intrebat despre tratamentul la care a fost
supus, soldatul a spus ca detinutilor li se dadea mancare buna si ca
nemtii nu-i tratau chiar rau. Pentru sinceritate, el a fost
condamnat la moarte, dar chiar inainte de a fi impuscat medicii l-au
declarat nebun. Dupa noua luni de tratament, tanarul a fost luat
acasa de rude.

Viktor Ilin, omul care a atentat la viata lui Brejnev, a stat la

spitalul de psihiatrie din Kazan circa 18 ani. In urma atacului
asupra convoiului secretarului general al partidului comunist
sovietic, murise soferul acestuia. Ilin a fost internat intr-o
camera speciala si timp de 18 ani a vorbit doar cu personalul care
il trata. In prezent este pensionar si locuieste la Sankt
Petersburg.

Valitov sustine ca, in perioada in care el a fost medic-sef la

spitalul din Kazan, doar 70 de pacienti din cei o mie cati se aflau
aici erau persoane indezirabile regimului, restul fiind cu adevarat
bolnavi psihic.

Cei mai multi dintre "politici" erau diagnosticati cu schizofrenie

si tratati cu un neuroleptic numit haloperidol. Natalia
Gorbanevskaia isi aminteste ca, dupa ce i se administra acest
medicament, nu reusea sa citeasca nici macar doua randuri. Acest
medicament era considerat ca facand parte din "artileria grea"
impotriva disidentilor, iar cei carora li se administra se temeau sa
nu se transforme in "legume".

In recenta sa carte, "Psihiatria represiva", medicul Valitov

relateaza ca, in cazul multor pacienti indezirabili regimului, nu se
punea nici un diagnostic si nu se prescria vreun tratament, ei
resimtind influenta negativa a insusi faptului ca se gaseau intr-un
spital de nebuni. Aveau un regim special: nu li se permitea sa
paraseasca salonul, la intalnirile cu rudele trebuia sa asiste
obligatoriu cineva din personal. Orice scriau - scrisori, jurnale,
desene - era confiscat de medici si predat KGB-ului. Iar apelurile
de salvare catre mai marii zilei - ONU sau organizatiile pentru
drepturile omului din strainatate - erau anexate la istoria bolii.

__._,_.___

Puscariile psihiatrice

Liana Anghelescu Petre Rachita

Unul dintre cele cinci domenii sensibile in pregatirea pentru

aderare - nominalizat in aprilie 2006 de catre ministrul integrarii,
Anca Boagiu, in raportul catre UE – este sanatatea mintala. Practic,
guvernul recunoaste ca psihiatria este una dintre buturugile
(aparent) mici, care ar putea pune probleme aderarii Romåniei la UE.
De 15 ani, lipsa banilor si a personalului de specialitate sint
explicatiile date de autoritati pentru starea jalnica a
stabilimentelor psihiatrice. De lipsa de respect fata de pacienti si
de mentalitati, nu vorbeste nimeni. Reporterii „Prezent" au testat,
incognito, regimul bolnavilor in spitalele de psihiatrie. Au gasit
si spitale decente, unde drepturile pacientilor sint respectate, dar
si multe dintre spitale, unde „nebunii" – asa cum inca le spune
toata lumea – sint tratati, in continuare, ca in Evul Mediu. Timp in
care Romånia bate la portile UE.

Problemele psihiatriei romånesti nu sint noi. Inca din 1990, an de

an, organizatiile internationale pentru drepturile omului semnaleaza
situatia precara si abuzurile asupra bolnavilor romåni. De fiecare
data, autoritatile de la Bucuresti si-au luat angajamente pe care nu
le-au respectat. Mare lucru nu pare sa se fi schimbat, fapt
constatat pe pielea lor de reporterii „Prezent", intr-un tur
incognito prin citeva spitale si sanatorii.

SAPUNARI: USI LEGATE CU LANTURI // Spitalul de Psihiatrie Sapunari,

din judetul Calarasi. La prima vedere, din exterior, institutia pare
decenta, zugravita albastru, cu multa verdeata, cu un parculet
ingrijit, numai bun pentru relaxare. La usa, un infirmier
imbrinceste un pacient „aghezmuit", explicindu-i la modul cel mai
vulgar cu putinta ca alcoolul nu-i face bine: „mai dute, ma,
in ....., ca o sa mori daca mai bei". Parterul si etajul unu arata
cit de cit normal, relativ curat si ingrijit. Urcam la etajul doi,
sa vedem conditiile de viata ale bolnavilor. Si ne ingrozim la
vederea unor pereti scorojiti si crapati si a unor usi legate cu
lanturi. Cit despre toalete, n-avem nici macar curajul sa le privim,
daramite sa le folosim. Mergem spre un alt corp al spitalului si
intram la toaleta si la dusuri. Zidurile au fost cindva, demult,
pavate cu faianta. Acum au mai ramas maximum doua placi pe metru
patrat. Robinetele si toaletele sint galbene, iar in mijloc este
amplasat un jgheab din metal ruginit. Ne-am lamurit cum e cu
conditiile de viata, insa, dorim sa vedem cum sint tratati, efectiv,
pacientii. Asa ca, revenim la acelasi spital, putin dupa miezul
noptii, cu o trimitere pe numele unuia dintre reporteri. Batem la
usa pret de cinci minute, dupa care ne ia „in primire" un infirmier
abia trezit din somn, care se duce sa o trezeasca si pe asistenta.
Unul dintre noi explica asistentei ca „rubedenia" sa (celalalt
reporter) are crize repetate si doreste sa-l interneze. Foarte
banuitoare, asistenta ne spune ca domnul doctor doarme si nu are
locuri sa ne tina pina dimineata.

CRIZA „CALMATA " CU DOUA DIAZEPAME // Dupa indelungi insistente,

sintem cazati intr-un salon cu cinci pacienti resemnati cu boala si
soarta lor si doua pisici nelinistite. Avem nevoie la toaleta. In
grupul sanitar pe care il vizitasem ziua, un pacient care stie sa
tunda isi exercita meseria. Clientul? Un „coleg" de suferinta.
Pretul? Cinci tigari. Un alt bolnav, care se deplaseaza cu greutate,
sta pe toaleta de un sfert de ceas, asteptind sa fie ajutat de
vecinul de pat. De infirmier, nici urma. Dupa aproape doua ore,
apare in salon si medicul, care ne intreaba de ce sintem acolo. Ii
spunem ca ne-a trimis Demiurgul, sa scapam tara de comunisti.
Doctorul ne tine hangul: „Si eu astept asta de o viata". Somnoros,
ne prescrie doua Diazepame, dupa care se reintoarce la treaba
(somnul) lui.

GALATI: FOAME, PRINTRE GRATII SI GEAMURI SPARTE // La Spitalul de

Psihiatrie din Galati, bolnavii sint mai agitati si mai nemultumiti
de traiul lor. Inca de la intrare, citiva pacienti ne iau in
primire, extrem de insistenti: „Da-mi si mie o tigare, da-mi si mie
cinci mii!". La numai citiva pasi de poarta, se afla un salon cu
gratii ruginite si fara geamuri. Dupa gratii se ingramadesc vreo opt
bolnavi, uitati de lume, o parte din ei vineti la ochi, imbracati in
haine ponosite si rupte. Disperati, ei se urca pe doua din cele
patru paturi din camera si cer tigari sau ceva de mincare. Observam
ca paturile n-au lenjerie. Si nici macar saltele. De dupa gratii,
pacientii ii striga infirmierului ca este ora mesei si incep sa
tipe, ba chiar sa devina violenti verbal. Chiar si cu noi, fiindca
nu avem sa le dam de nici unele. Intram in cladire si urcam cu teama
pe o scara din lemn. Pare gata-gata sa se darime. La etaj, sint
ziduri cu tencuiala cazuta, usi rupte, lacate ca la penitenciar si
geamuri lipsa. O infirmiera ne descopera si ne trimite la camera de
garda. In alta cladire, unde este camera de garda, se afla
si „clubul". Acolo, vreo douazeci de pacienti se uita extrem de
atenti la un televizor pe canalul „Taraf" TV. Unii mai gasesc
puterea sa mai si zimbeasca. Cum ne zaresc, cer mincare si tigari.
Asta fac ori de cite ori vad o fata noua. Nu incercam sa ne
internam, ne multumim cu „pulsul" obtinut dupa o tura prin spital.

MOCREA: SPITALUL RUINA // In drum spre spitalul din localitatea

aradeana Mocrea, imaginea despre starea sistemului sanitar romånesc
in secolul 21 ne este completata de o secventa demna de pelicula
unui cineast de talia lui Emir Kusturica: dinspre Arad spre Ineu
trece o „Dacie" papuc ce transporta un cadavru acoperit cu o patura
rupta, incaltat cu doi pantofi diferiti, care pantofi atirna din
masina. La Spitalul din Ineu, primim un raspuns sec din partea
personalului medical: „Este un inecat, l-am adus si noi cum am
putut. Dupa acest episod, suporta m mai usor, parca, socul vizitei
la Spitalul Mocrea, cunoscut atit de presa, cit si de societatea
civila, drept unul dintre cele mai jalnice asezaminte psihiatrice
din Romånia. Constatam ca aproape nimic nu s-a schimbat fata de
imaginea creionata anterior in mass-media. Multi pacienti dau
tircoale parcarilor si se ofera sa spele parbrizele masinilor, la
schimb cu multrivnitele tigari sau „ceva", un fel de mincare
nenumit. Interiorul spitalului arata dezastruos. Peretii sint
decojiti, mirosul de igrasie, combinat cu cel al fecalelor, este
insuportabil. Vedem bucati de tencuiala cazute pe un perimetru de
mai mult de zece metri. Sint saloane cu pacienti care stau cite doi
in pat. Toaletele arata deplorabil, greu de descris in cuvinte.
Scurta vizita, pe fundalul urletelor pacientilor, e de-a dreptul
inspaimintatoare. Urlete se aud de ani de zile, dar ele n-au
schimbat nimic. Pacientii de la Mocrea sint uitati de societate, de
cei dragi, dar si de cei care-i au, teoretic, in ingrijire. Practic,
ca-n vorba romånului, „Cel de Sus cu mila, scapa cine poate" din
iadul de la Mocrea.

RAPOARTE SI SEMNALE DE ALARMA , FARA EFECT // In urma cu un an si

jumatate, Centrul de Resurse Juridice (CRJ) atragea atentia intr-un
raport asupra situatiei de la Mocrea. „Viata celor 120 de pacienti
internati in spitalul de Psihiatrie Mocrea poate fi pusa in pericol
din cauza lipsei tratamentelor si ingrijirilor de specialitate,
precum si din cauza temperaturilor scazute din saloane si
alimentatiei sarace in calorii", notau autorii raportului CRJ.
Ziduri darimate, instalatii sanitare precare, podele de lemn,
improprii pentru o unitate medicala, cite doi-trei pacienti ghemuit
i in acelasi pat. Aceasta era imaginea unui spital din Romånia
anului 2004, candidata la integrarea in UE. Si media prezenta,
atunci, imagini de cosmar de la Mocrea. Reporterii „Prezent"
confirma ca la Mocrea nu s-a schimbat nimic.

POROSCHIA: RENASCUT DIN CENUSA // In periplul nostru am intilnit,

totusi, si spitale care-si merita numele. Spitalul Poroschia din
judetul Teleorman – cu o istorie speciala – este unul dintre ele.
Acum cinci ani, presa a prezentat imagini de cosmar din acest
spital, cu pacienti legati cu lanturi de pat, condamnati la frig si
foamete. Ministerul Sanatatii a ordonat inchiderea spitalului, insa
angajatii, cu un nou director, si-au donat salariile, au obtinut
sponsorizari si ajutoare neguvernamentale de la diferite fundatii si
au dat o cu totul alta fata institut iei. Gresie, faianta,
termopane, mobilier nou, rezerve decente si sisteme de incalzire
moderne. Totusi, nici aici nu este totul roz. Pacientii nu pot sta
internati mai mult de paisprezece zile pe luna. „Doar atit plateste
Casa de Sanatate", ne explica Samuel Calota, directorul
spitalului. „Chiar daca nu se fac bine, trebuie sa-i dam afara. Nu
avem o sectie de cronici. Cindva, am avut, dar acum apartine firmei
McMoni's". Aceasta sectie, preluata de McMoni's, se afla in comuna
Cervenia si era spital inca din timpul banesei Safta Brincoveanu.

McMONI'S A TRAS OBLOANELE LA CERVENIA // Lasat prin legat

testamentar de catre Safta Brincoveanu pentru spitalul din
Poroschia, in domeniul de la Cervenia au functionat, pina in anul
1994, o ferma, din uzufructul careia puteau fi hraniti decent,
pacientii, si un pavilion de bolnavi cronici. Spitalul a fost lasat
sa functioneze dupa regulile instituite de baneasa Brincoveanu chiar
si in perioada comunista, fiind administrat de epitropii
bisericii „Domnita Ba- lasa" din Bucuresti. In 1994 insa, la citeva
sute de ani, testamentul a fost incalcat: domeniul Cervenia a fost
incredintat firmei McMoni's, care a desfiintat spitalul si a folosit
in scopuri private cele aproximativ o suta de hectare de teren
agricol. Administratorii firmei McMoni's au construit sediul si
acareturile necesare administrarii fermei dobindite si mai au in
plan sa puna bazele unui hipodrom. Administratorii bisericesti care
au semnat acel act sint academicianul Constantin Balaceanu Stolnici,
inginerul Ioan Hagi Moscu si parohul bisericii „Domnit a Balasa",
Pavel Zuzu.

BLESTEMUL BANESEI SAFTA BRINCOVEANU // Documentul a fost „iscalit"

de catre parti, in ciuda testamentului care instituie prevederi
clare, dar si un blestem pentru cei care ar indra zni sa-l
incalce. „Nici eforul, nici epitropii, nici Stapinirea, nici nimeni
din neamul nostru sa nu fie volnic sa instraineze vreo mosie sau
macar parte dintrinsa, sau vreun acaret, nici cu schimb, fie macar
de inzecit folos, nici cu vreun alt mijloc. Ci vor raminea acele
mosii in veci nestramutate de la spital, si de la sfinta biserica,
fiind date danie pentru pomenirea stramosilor nostri si in veci a
sufletelor noastre. Iar la impotriva, cel ce va instraina sa fie
departat de la fata lui Hristos si socotit in veci hrapitor de cele
sfinte". Dar cine mai crede astazi in blesteme sau in cuvintele
strabunilor? Mai ales cind este vorba de peste 100 de hectare intr-
una din cele mai manoase zone din Cimpia Romåna.

CURSA CONTRACRONOMETRU // Declaratia publica a ministrului Anca

Boagiu despre problemele pe care le-ar putea provoca starea
psihiatriei in contextul aderarii la UE nu este primul semnal de
alarma. Imediat dupa raportul de tara din octombrie 2005, in
noiembrie 2005, una din cele 14 scrisori de avertizare pentru
Romånia viza situatia persoanelor cu handicap si a bolnavilor
psihic. Citeva zile mai tirziu, senatorul Gyorgy Frunda,
presedintele Comisiei pentru Drepturile Omului, confirma concluziile
celui mai recent raport „Amnesty International" : bolnavii psihic din
Romånia sint tinuti intr-un regim de cvasi-detentie. Senatorul
declara atunci ca se impune adoptarea de urgenta a unei legi care sa
reglementeze situatia acestor bolnavi. In ianuarie 2006, Ministerul
Sanatatii a inceput un proiect pentru care nu are inca bani, dar ii
asteapta de la Uniunea Europeana. E vorba de constituirea unui
Comitet Intersectorial de Coordonare in Sanatate Mintala, care va
avea misiunea de a reforma sistemul de ingrijire a persoanelor
bolnave psihic, dar si de a supraveghea respectarea drepturilor
celor cu tulburari mintale. Din cadrul Comitetului Intersectorial
vor face parte, pe linga delegatii autoritatilor sanitare,
reprezentanti ai Presedintiei si Guvernului, ai societatii civile,
ai companiilor private etc.. Reprezentant ii Delegatiei Uniunii
Europene la Bucuresti vor avea statut de observatori activi ai
acestui comitet. Solutiile negociate de Anca Boagiu cu oficialii UE
pentru iesirea psihiatriei romånesti din impasul ultimilor 15 ani
sint infiintarea unei structuri in Ministerul Sanatatii care sa se
ocupe doar de aseza- mintele de sanatate mintala si semnarea de
catre Ministerul Finantelor a unui memorandum privind finantarea
spitalelor psihiatrice si defalcarea sumelor pe fiecare unitate in
parte.

PLANURI DA, BANI BA // In Romånia exista 37 de spitale de boli

mintale si 75 de sectii de psihiatrie in alte unitati sanitare.
Numarul de paturi rezervat persoanelor care sufera de afectiuni
psihice este de 16.700. Peste 700 de medici psihiatri lucreaza in
spitale si aproximativ 250 in ambulatoriu. Acestora li se adauga
4.450 de asistente medicale si 412 psihologi si asistenti sociali.
In evidente, exista peste 206.000 de bolnavi psihic cronici. Multe
dintre spitalele de psihiatrie functioneaza in foste unitati
militare sau in vechi conace boieresti, in cladiri improprii,
construite in alte scopuri decit sa asigure conditii decente unor
bolnavi. Tratamentul persoanelor cu probleme mintale se face cu doar
6.000 de lei vechi pe zi si exista un deficit foarte mare de
personal specializat. Un bolnav maninca de cel mult 70.000 de lei
vechi pe zi. Acesta este diagnosticul psihiatriei romånes ti, pus de
catre doctorul Andrei Radu, in urma unei cercetari aplicate,
prezentate in toamna anului 2005 in cadrul Conferintei
Nationale „Monitorizarea si Evaluarea Bolilor Netransmisibile in
Romånia". „Spitalul Padureni Grajduri din Iasi are sediul intr-o
fosta unitate militara, iar Spitalul Podrega din Boto- sani
functioneaza intr-un fost conac. In Botosani, cineva a avut buna-
vointa de a imparti puscaria in doua, pentru a da jumatate din
cladire si unui spital de boli nervoase", sint doar citeva din
exemplele doctorului Radu, medicul psihiatru. Alta chestiune
punctata de el este medicat ia pacientilor. „S-a constatat, de
pilda, ca finantarea pentru medicamentele unui bolnav internat la
Spitalul de Psihiatrie din Radauti este de 6.465 de lei vechi pe zi,
iar la Burdujeni, intr-un spital cu numai doi medici, tratamentul
unui bolnav ajunge la 13.365 de lei pe zi".

„AR MAI FI NEVOIE DE 750 DE MEDICI PSIHIATRI" // Purtatorul de

cuvint al ministrului Sanatatii, Oana Grigore, spune ca lucrurile
sint pe drumul cel bun. „Anul acesta a fost marita de cinci ori suma
alocata celor sase spitale de maxima siguranta. De la 20 de miliarde
de lei vechi, anul trecut, la 100 pentru anul in curs", sustine
Grigore. Tot ea apreciaza ca, pentru a redresa situatia, „ar mai fi
nevoie de circa 750 de medici psihiatri, dintre care 160 in
ambulatoriu. Cu toate ca Ministerul Sanatatii a marit suma de bani
destinata psihiatriei, Casa Nationala de Asigurari de Sanatate, nu
da nici un leu in plus fata de anul trecut. Directorii de spitale de
boli psihice isi vor imparti aceleasi 2.200 de miliarde de lei
vechi.