Teorii privind cunoaşterea sociologică a oraşului

Sociologia urbană s-a constituit ca ştiinţă ,pornind de la

caracterul obiectului muncii,generând un sistem de relaţii
interpersonale distincte de cele existente în mediul rural. Mediul
urban a impus dominanţa regulei juridice în raport cu cea
morală.
Cercetările de sociologie s-au concentrat asupra structurii
sociale,profilului uman,dimensiunii ecologice şi organdizarii
teritoriale .Werner Sombart formulează ideea potrivit căreia
oraşul este un mediu artificial.
În statisticile oficiale se lucrează cu două tipuri de definiţii ale
urbanului. Localităţile urbane sunt definite ,fie în funcţie de
numărul minim de locuitori,fie după criterii administrative
specifice fiecărei ţări. în ambele cazuri entităţile definite ca
"urban", diferă foarte mult de la o ţara la alta.
În ceea ce priveşte definirea în perspectivă a concentrărilor
urbane,este ilustrativă tipologia lui Doxiadis care grupează
aşezările în funcţie de numărul minim de locuitori :
- habitatul grupat - număr minim locuitori=40
- mica vecinătate - n.m.l. 250
- vecinătatea - n.m. l. 1500
- oraşul mic - n.m. l. 9000
- oraşul - n .m.l. 50000
- oraşul mare- n.m.l. 300000
- metropola - n.m.l. 2 milioane
- conurbaţia- n.m.l. 14 milioane
- megalopolisul - n.m.l. 100 milioane
- regiunea urbană - n.m.l. 700 milioane
- continentul urban - n.m.l. 5 miliarde
- ecumenopolisul - n.m.l. 30 miliarde .

Diferiţi specialişti au arătat alte defintii mai complexe ale

oraşului ,aceştia încercând să depăşească limitele definiţiilor
prezente în statisticile curente. Mai consistente ar fi cele propuse
de sociologi :
a) definiţii ale oraşului din perspectiva ecologiei sau
neoecologiei urbane
b) definiţii ale oraşului din punct de vedere al modului de viaţă
urban sau al imaginii pe care oamenii şi-o formează despre oraş
c) definiţii ale oraşului din perspectiva structurii sociale ,a
relaţiilor sociale sau a " spaţiului social" .

Teoria lui Langer privind oraşul

"Oraşul-arată cercetătorul american Langer -poate fi văzut că

un loc al murdăriei ,bolilor,crimei,poluării, viciului,sărăciei şi al
tuturor problemelor sociale,sau ca un loc de cultură
,artă,bogăţie,muncă,vitalitate,spirotualitate şi alte posibilităţi
sociale". Prima dimensiune în definirea sociologică a oraşului este
evalurea printr-o manieră negativă sau pozitivă a acestuia.
Imaginea prin care se caracterizează oraşul este influenţată de
nivelul de analiză pe care se pune accentul,respectiv cercetarea
cu prioritate a grupurilor şi instituţiilor sau a indivizilor.
Langer propune următoarea tipologie urbană,care ar integra
majoritatea abordărilor sociologice asupra acestui domeniu :
DIMENSIUNEA ANALITICĂ
- macroscopic --> oraşul ca bazar (pozitivă) / oraşul ca junglă
(negativă)
- microscopic --> orsul ca organism(pozitivă) / oraşul ca maşină (
negativă)

"Oraşul bazar" este văzut ca o aşezare locuită de o mare

diversitate de oameni. El este în primul rând o piaţă,un târg, un
centru de schimb. Acest oraş oferă oamenilor o varietate de trăiri
sau experienţe de viaţă ,conducând la dezvoltarea unor
conbinatii de stiluri de viaţă şi relaţii sociale . G. Simmel arată
că ,în contrast cu lumea rurală,într-un asemenea oraş individul nu
este închis într-un grup primar care îi asigură toate resursele
sociale,economice,artistice,recreaţionale,religioase,etc , ci are
libertatea să îşi afirme propriile resurse participând la activitatea
mai multor grupuri,denumite de ei " grupuri de afiliaţii" .

"Oraşul junglă" - aici se pleacă de la o imagine preluată din

ecologia plantelor şi animalelor cu scopul de a reliefa şi cunoaşte
mai bine lupta indivizilor în cadrul metropolei. Oraşul apare ca un
loc supraaglomerat şi periculos,ale cărui "specii " se "înghesuie" ,
catutandu-şi propriul loc sub soare şi " bătându-se" pentru a
obţine spaţiu de dezvoltare şi reproducere . E. Goffman consideră
că individul este un "actor" care joacă diferite roluri în încercarea
de a se adapta la viaţa în "junglă" ,respectiv la densitatea şi
eterogenitatea (deosebirea) oraşului. Oraşul nu este
dezorganizat,ci "organizat" ,accentul fiind pus pe studierea
comportamentului invididualitatilor în oraş.

"Oraşul organism" presupune înţelegerea mediului urban ca

un întreg a cărui diversitate este văzută ca un sistem
specializat,funcţionând pentru realizarea unui scop comun.
Anumite "boli" pot afecta organismul,dar aceste "ameninţări" pot
fi ţinute sub control. E. Durkheim consideră că societatea
modernă se caracterizează printr-o "solidaritate organică" bazată
pe cooperarea şi integrarea socială a unităţilor specializate,opusă
"solidarităţii mecanice" relativ omogene a societăţii tradiţionale .
Ideea oraşului că "organism" a fost reconsiderată şi dezvoltată
prin teoriile functionaliste şi sistemice,care văd societatea şi
oraşul că un întreg, evidenţiind interrelaţiile dintre părţile
componente,pe de o parte şi dintre părţi şi întreg,pe de altă
parte.

"Oraşul maşină" - imaginea oraşului ca "maşină" reflectă

acţiunea organismului urban pentru realizarea de bunuri,dar
numai beneficiarului unui grup mic de oameni şi nu beneficiarului
societăţii. Sociologul Harvey Molotch susinte că oraşul este în
realitate o maşină controlată de oameni de afaceri ,politicieni şi
elitele profesionale. Orice iluzie că dezvoltarea oraşului este în
avantajul întregii populaţii este,ori naivă,ori utopică.