Sub acest titlu generic ne-am obisnuit sa asezam toate productiile literare create, transmise si pastrate de masele populare, prin

indivizi inzestrati iesiti din rindul acestora, din cele mai vechi timpuri pina astazi. Literatura populara este in fond o componenta a ansamblului de fapte de cultura pe care il numim cu un cuvint de circulatie internationala folclor (de la engl. folk-lore= „intelepciune populara"). Considerat ca o secventa constitutiva a culturii populare, folclorul cuprinde literatura, muzica, dansul si teatrul popular, deci toate manifestarile artistice datorate creatorilor populari si destinate poporului. Spre deosebire de arta culta, de literatura, muzica, teatrul create de autori cunoscuti si pastrate in scris, in manuscrise sau carti tiparite - folclorul a fost creat, transmis si perpetuat timp de multe secole pe cale orala, prin viu erai, direct, de la interpret la ascultatori, fara mijlocirea paginii tiparite,-sau, mai recent, a discului ori a benzii de magnetofon Din aceasta trasatura fundamentala a sa, numita oralitate, decurg alte caracteristici, definitorii ale folclorului si, implicit, ale literaturii populare. Este vorba, mai intii, de caracterul colectiv, prin care intelegem ca la producerea unui bun folcloric au contribuit, in timp (mai rar si simultan) mai multi creatori; in circulatia lor orala textele folclorice sufera modificari, transformari, fiecare interpret adaugind ceva de la sine sau lasind ceva deoparte, contribuind dupa puterile sale, dupa talent, la infrumusetarea piesei respective sau, dimpotriva, la degradarea ei. S-ar putea spune ca fiecare interpret este, intr-un fel, si creatorul bucatii respective, creatia unuia nesemanind niciodata perfect cu a altuia. Mai mult, acelasi cintec sau acelasi basm spus de mai multe ori, de acelasi interpret, va prezenta, de fiecare data, deosebiri rezultate din omisiuni, adaosuri, modificari etc. Fiecare noua creatie, deosebita intr-un grad mai mare sau mai mic de celelalte, poarta numele de varianta. Textele folclorice vietuiesc prin variante, a caror valoare este inegala, a caror soarta este greu previzibila: unele au sansa de a fi culese, transcrise si editate in colectii, altele dispar indata dupa ce au fost zise, cele mai multe se transforma, se innoiesc, devin cu totul altceva decit au fost mai inainte. in acest proces de creatie si transmitere orala, prin variante, a faptelor de folclor, numele creatorilor au fost rareori pastrate, mentionate in vreun fel. De aici rezulta caracterul anonim al creatiilor populare, faptul, deci, ca de cele mai multe ori nu putem sti cu certitudine (si nici nu intereseaza prea mult) cine a fost „au-toruj" unei doine, al unui basm sau al unei ghicitori. In transmiterea lor orala cele mai multe dintre productiile folclorice prezinta o impletire a mai multor moduri de expresie artistica, o simbioza a mai multor arte: versul se ingemaneaza cu melodia, itneori cu tactul jocului, cu gestica si cu mimica celui care il zice. insotirea aceasta a mai multor modalitati artistice in producerea unui singur bun folcloric poarta numele de sincretism. intelegerea naturii sincretice a faptelor de folclor este foarte importanta pentru aprecierea corecta a unor fenomene care altfel ar fi greu de explicat, ca de exemplu limitarea lungimii versului popular cintat la 5-6 sau 7-8 silabe, impartirea versului in picioare metrice bisilabice cu accentul pe prima silaba, absenta strofei, natura specifica a rimei, dispunerea acesteia in perechi (aa, bb, ce.) sau in lungi perioade monorimice (aaaa...) etc. Toate aceste particularitati ale versului popular cintat, datorate tocmai insotirii sale cu melodia, il fac de neconfundat, il diferentiaza net de versul poeziei culte, ne permit sa-1 recunoastem cu usurinta orieind. Desigur, in manualele scolare, in colectiile si antologiile de literatura populara textele sint publicate cel mai adesea fara partea lor muzicala si noi le studiem, le comentam si le apreciem ca opere literare* faeind abstractie de sincretismul lor firesc, desi chiar in denumirile unora dintre ele latura muzicala este implicata: „cintec liric", „cintec de haiducie", „cintece epice sau cintece batrinesti" etc. Sint productii folclorice carora le lipseste componenta muzicala, melodica (basme, legende, snoave etc), dar si aici textul literar propriu-zis este insotit in timpul spunerii de gestica, de mimica si de intonatia povestitorului. Fara indoiala, interpretarea literara a textelor folclorice nu pierde foarte mult daca nu se tine seama^in masura cuvenita de partea muzicala, gestuala etc. a acestora. „in poezia populara, textul (spre a fi judecat esteticeste) - spunea G. Calinescu - nu numai ca se dispenseaza de melodie dar, eliberat de ea, apare in toata plenitudinea, cu o ritmica, cu o leganare proprie si pe

opinia unui literat. Dragaica) sau de momentele cele mai importante ale existentei omului . textele de literatura populara pot fi clasificate si dupa modalitatea lor specifica de realizare artistica. trateaza teme de o extra-ordinata arhaicitate.gustul unor anume grupuri umane spre a interesa pe toti iubitorii de literatura chiar refractari compromisurilor cu muzica. desein-tec. in folclorul literar s-au cautat (si s-au gasit. pesti.de muncile de peste an (cintecele de seceris.la seza|ori. cintecul de leagan. deci. Setila. conflictul dintre bine. cum este Anul Nou (colinde. personal. Obiectul disputei il constituie felele de imparat. S-a conturat. bocete). in acelasi timp. zisa. balauri. epic. in timp. cinteculzorilor. create de autori cunoscuti. dar impreuna cu ajutoarele . moartea (cintecul bradului. in mare. pratie de nunta). apartinind. ghicitonle . ca specie a prozei populare. Greuceanu.la petreceri etc. si se diversifica m spatiu. pasari.). nu exista in sine si pentru sine. Trebuie spus ca asemenea similitudini intre literatura populara si literatura culta au fost cautate si la nivelul speciilor. insotita de melodie (colinde. si rau reprezentat de zmei. Ajungem. basmul a continuat sa fle povestit si ascultat cu interes de generatii si generatii de oameni. strigatura prin caracterul lor individual. furca. pluri-episodica. alcatuind ceea ce se numeste epica populara. balade. sint zise in sezatori sau la claca. In lupta lui. In sfirsit. uriasi. nu sint totusi „spuse" orirind si oriunde. doina de jale din poezia populara co-respunzind elegiei din literatura culta. este prigonit de falsul erou (tigan. Fugila etc. altele . La rindul lor. In linii generale. furnici. dintr-o imparatie in alta. plugusor. snoava in proza pun in prim plan povestirea. Unele sint legate de anumite date fixe. de regula. Cintecele epice se ziceau la nunta. unele manifestari precum Jienii. Unele dintre temele si motivele lui vin din cele mai indepartate timpuri. pui de vulpe. de sarbatori sau evenimente deosebite. totusi. sa aratam ca un „plugusor" citit este mult mai putin exprexiv decit un „plugusor" ascultat si vazut in desfasurarea vie a obiceiului. legenda. folclorul se schimba o data cu oamenii. intre cele dintii se poate opera distinctia dintre poezia cintata. de o imprejurare prielnica. cinteculpro-priu-zts. basmul. cintecele despre soarta si noroc . de un anumit public. naratiunea. Ileana Cosinzeana. in sfirsit. Irozii.meditatiei. balada sau cintecul batrinesc din folclorul versificat. dupa modelul speciilor populare respective. de urs) tratate de el cu blindete si omenie. Tugulea. Prislea cel voinic. desigur. Chiar acetepro-ductii folclorice a caror zicere nu este intru totul dependenta sau conditionata de asemenea ocazii. Basmul. alcatuiesc ceea ce se cheama lirica populara. casatoria (oratia de nunta). Ochila. geniului dramatic si alcatuind ceea ce numim teatrul popular. in afara acestei impartiri a productiilor folclorice in functie de ocazia sau imprejurarea zicerii lor. cea mai simpla si mai vizibtja diferenta fiind aceea dintre textele in versuri si textele in proza. sorcova). trebuie. in ceasuri de tihna sau in clipe de tulburare. doine." Este aici. ci sint inglobate in obiceiuri si datini. legende si basme culte. aducind pina la noi ecouri ale unor stari de fapt si de mentalitate de mult trecute. basmele se spuneau in serile lungi de iarna. doina. bucatar).toate -nevoie de un cadru adecvat. snoavele . balade) si poezia neeintata. la alta particularitate a creatiilor folclorice: de cele mai multe ori ele nu au o existenta independenta. pe de alta parte. intr-o masura) suprapuneri cu genurile literare invatate la scoala: genul liric. a unui mare critic si istoric literar care a scris pagini admirabile despre folclorul romanesc. strigatura epigramei etc. Brezaia au un pronuntat caracter spectacular. basmul este o naratiune ampla. astfel. Adesea eroul este tradat chiar de fratii sai. Muma Padurii si alte fiinte monstruoase.masura ce prin mijlocirea cartii ne obisnuim a recita versuri populare. Soarele si Luna furate de raufacatori si duse pe tarimul celalalt. expunerea faptelor. reprezentat dcFatFru-mos. Dragan Cenusa etc. de vietatile (albine. strigaturile se zic la joc. cunoscute in mare masura tuturor pqparelor lumii. avind . de pe un tarim pe altul. reconstituirea spectacolului muzical ni se pare de domeniul arheologiei. dramatic. eroul este ajutat de tovarasii nazdravani (Gerila. din aceasta sumara discutie in legatura cu genurile si speciile (mai corect spus categoriile) literaturii populare romanesti imaginea de ansamblu a extraodinarei sale bogatii si varietati. merele de qur. In ciuda vechimii sale considerabile. infatisind. Fenomen vechi si nou.nasterea. de lup. El este adesea insotit si sfatuit de calul sau nazdravan care il poarta in zbor „ca vintul si ca gindul". intr-atit folclorul depaseste . spusa. vizitiu. Capra. recitata (plugusor. exista.

dupa savirsirea sa din viata. de fabulos. dobindeste mari bogatii. Dupa G. Corbea. Protagonistul nu mai este. ducindu-i la indeplinire.sale. Pintea si multi altii. Miu haiducul. viers cu foc / / Cind rasuni eu stau in loc!". spunindu-i-Se aceeasi poveste a casatoriei sale cu „o fata de crai". ca in basme (zmei. Manole nu ezita sa—si sacrifice. argint sau arama etc. si dorinta de a-si desavarsi creatia. tinarul cioban se gindeste. Prevenit de mioara nazdravana ca tovarasii lui au hotarit sa—1 o-moare. ca mesterul Manole. de bucurie si tristete. daina / / Arsa i-a fost inima" etc. incit eu o socotesc drept cea mai nobila manifestare poetica a neamului nostru. de ceata de haiduci. de data aceasta. Sadoyeanu sa scrie: „In toata. aducind eroului fericirea: el se casatoreste cu fata cea mai frumoasa. basmul propune un model uman ideal. doina. ultimele dorinte. palate care la o pocnitura de bici se transforma in nuci sau mere de aur. sa elibereze fetele de imparat. dragostea lui pentru maicuta batrina. inclusiv nunta la care tinarul doban nu ajunsese inca. d un creator. md egoismul domnului feudal. dar eroismul sau nu este mai putin emotionant dedt al altor eroi ai checului batrinesc. precum si cu cintecele lirice propriu-zise. sa se jertfeasca pe sine insusi. o oglindire in orice caz a viejii in moduri fabuloase". perfidia sau pofta de marire a adversarilor din baladele eroice. Badiul. In fond. in cazul ca va fi omorit. multe dintre ele avind pentru noi astazi valoarea unor adevarate documente. metamorfoze spectaculoase^ viteze ametitoare. Un alt personaj plin de semnificatie propune balada Mesterul Manole. pe de o parte. „Cine-a zis dainu. In sfirsit. fiind in cele din urma recompensat cum se cuvine. Calul. de artistica. balauri. sa readuca Soarele si Luna pe cer. in primul rind la destinul sau. Doicin bolnavul. plina de o simtire asa de inalta pentru natura eterna. astfel. pasto-ritul). il ajuta pe Corbea sa iasa din captivitate si il poarta pe Toma Alimos in urmarirea perfidului Manea. copilul abia nascut si." Prin lirismul sau. inrudita cu basmul prin epicitate. sub forma acelei prea frumoase alegorii. cei ramasi (oaia nazdravana. prin cin tec oamenii dind glas sentimentelor de dragoste si de ura. Radu Iu Anghel. lumea pe care o infatiseaza basmul este o lume deosebita. structura ei. eroul intruchipind trasaturile fizice si morale celejnai pretuite de popor: frumusete. vitejie. intre sentimentul mesterului. De o varietate extraedinara. universul liricii populare acopera . in mijlocul naturii protectoare. Miorita are atingere eu bocetele si cu dnte-cele ceremoniale de inmormintare. Calinescu. omenia eroului etc. El se ingrijeste ca. sa-i pedepseasca pe dusmani. Frumusetea fara de seaman a . Anumite ocupatii (agricultura. serpi). dar asemanatori cu el sint si Iovan Iorgovan. Moartea lui apare. Finalul basmului este de regula optimist. razboiul). anumite evenimente (catania. doina. intre dragostea lui fata de sotie si copil.Mioritei eterne" il facea pe marele scriitor M. reuseste sa invinga toate piedicile. sau fiinte umane supradimensionate (arapul buzat) sau reprezentati ai claselor suprapuse (domnitor. Adversarii lor pot fi fiinte supranaturale. lumi subpamintene. „basmul este o opera de creatie literara cu o geneza^ speciala. de supranatural. basmului nu-i lipsesc notele realiste si sociale: saracia unora dintre personaje. generozitate. este inscaunat imparat. intre eroii baladelor romanesti se distinge efigia luminoasa a ciobanului mioritic. pe de alta parte. tovaras nedespartit. in numele idealului sau de artist. Erou baladelor lupta singuri sau ajutati de tovarasi. Nici el nu infrunta cruzimea. in testamentul pe care il lasa mioritei. boieri. in ciuda numeroaselor elemente care tin de fantastic. • . un luptator. balada este o naratiune versificata in care se povestesc faptele de vitejie ale unor personaje emblematice pentru spiritualitatea romaneasca. careia ar vrea sa i se ascunda adevarul mortii. Ce importanta au avut dntecele in viata oamenilor se vede chiar din asa-numitele dntece ^despre dntec": „Doina. in eventualitatea mortii. ca o nunta cosmica. rascoalele) au generat cintece speciale. de asemenea. Dupa cum se vede. Lupta e aid mai mult o lupta interioara. Cel mai aproape de eroul din basme sta Toma Alimos. de nadejde si de jale. ci el se confrunta cu amenintarea mortii. cu iminenta sau cu posibilitatea de a fi ucis. in final.toate sferele vietii individuale si colective. potera). anumite stari soda-le (haiducia. in primul rind) sa-i faca toate cele de cuvinta in astfel de cazuri. aceasta balada este asa. care iese din limitele realului: animale vorbitoare. . dntic dulce/ Ond te-aud nu m-as mai duce! / /Doina. sotia credindoasa. dragostea fraterna sau materna. Emotionanta este.

asocierilor sporesc dificultatea ghicitului. de la acestia la Eminescu. sl mai departe. o expresie de viata. de la cronicari la Alecsandri si Ne-gruzzi. un loc aparte in literatura noastra orala il ocupa asa-numitele „specii scurte" sau „genul aforistic si enigmatic . „Caciula nrtatului in mijlocuFsatului" (Soarele). dupa gradinile cu flori. cel putin din punct de vedere muzical. in colectii si manuale scolare se foloseste adesea termenul „doina". scurta. Dorul este provocat de dragoste. Ca texte literare. ghicitorile inci-freaza in metafora obiecte. intre care metaforele pentru dor ocupa un loc principal. din care se degaja o invatatura: „Buturuga mica rastoarna carul mare". povestile lui Creanga fara basmul popular. El se innoieste o data cu oa-menji care il creaza si il perpetueaza. Mai mult. intr-o relatie directa cu realitatea imediata. Sentimentul naturii il degaja cu o egala vigoare. o cugetare cu valoare generalizatoare. Literatura romana nu ar fi atins piscurile pe care a ajuns daca nu ar fi avut ca punct de plecare. ca si de haiduc. cu starile de suflet generate de evenimentele si intimplarile vietir zilnice. „Servetel vargat peste mare aruncat" (Curcubeul). in catanie. cantecele lirice au dezvoltat imagini poetice de o mare frumusete. ca model original. intr-o formula lapidara. cantecele de ciobanie si cintecele de haiducie. pina la cei mai reprezentativi poeti si prozatori contemporani. Creanga si Cosbuc. Dar nu toate cintecele (lirice) sint. de instrainare etc. la izvor. Luceafarul lui Eminescu fara Fata in emtina de aur. expresivitate. Nunta Zamfirei si Moartea lui Fulger de G. La rindul lor. cu precadere in Transilvania. dupa fetele din sezatori domina cintecele de instrainare zamislite de cei plecati in straini. Ce ar fi fost. cum se vede. pe cimp. „Meseria e bratara de aur". „Nu iese fum fara foc" etc. de despartire. in codru. care a devenit sinonim cu „dntec". prqpunind ascultatorilor un joc de inteligenta: descoperirea sensului care se afla in spatele unor matafore precum „Curelusa unsa sub pamint ascunsa* (Sarpele). dupa sat. fiinte. in gradina. Asemenea sentinte pot fi aplicate in varii imprejurari de viata. fie.la Arghezi si Blaga. pentru a ne limita doar la citeva exemple simple. Scriitorii nostri au descoperit de la inceput acest „izvor pururea reintineritor" (M. pentru a o innoi si a o invigora. fenomene ale naturii. In sfirsit. astfel. fie pentru a sintetiza situatia respectiva. Cintecul liric se afla. . in altele pe o melodie de cintec propriu-zis. acelasi text poetic se poate cinta in unele zone pe o melodie de doina. In proverbe. creatorii populari concentreaza. Emiriescu) care este literatura populara si au recurs adesea la undele lui cristaline pentru a-si improspata propria creatie. „Corb la corb nu^si scoate ochii". Ineditul combinatiilor. fie prin casatoria in alte sate. fie prin plecarea la lucru prin oras..Desi in popor productiile lirice de acest tip sint cunoscute mai mult sub numele de „dntec" sau „cintare".proverbele si ghicitorile. Cosbuc fara obiceiurile populare ele la nunta si inmormintare? Toti marii nostri scriitori au casit in folclor un filon nepretuit pentru imbogatirea si innoirea propriilor lor creatii. prin luarea la oaste. Omul isi gaseste alinarea in mijlocul naturii protectoare. stari sufletesti etc. „Cine se scoala de dimineata departe ajunge". ca sursa inepuizabila de inspiratie creatia de veacuri a nestiutilor fauritori de frumos de pe aceasta „gura de rai" care este pamintul romanesc. mama noastra" este asteptata cu nerabdare de plugar si de pastor. fie pentru a comenta. Nostalgia dupa locurile natale. de singuratate. mai ales. uneori chiar pe o melodie de joc. dojne. dar dau o satisfactie si mai mare celor care izbutesc sa patrunda sensul acestei poezii pe cit de simpla.. adesea metaforica. pe atit de dificila. fie pentru a-i da mai multa culoare. „Primavara. la Sadoveanu si Rebreanu.