CULTIVAREA CONSTIENTA A ATENTIEI

Toate realizarile noastre, toate experientele vietii s-au desfasurat si

au primit din partea noastra o anumita atentie. Gradul atentiei de
care omul da dovada in mod spontan in existenta este masura
propriului sau nivel de constiinta. Pe de alta parte, este evident ca,
pe masura ce dezvoltam aceasta calitate a mintii noastre, incepem
sa fim din ce in ce mai mult prezenti, si prin urmare, mai constienti.
Intre atentie si starea de “a fi” a unui om exista o permanenta
legatura. Dar pentru a putea aborda practic acest nivel al dezvoltarii
constiente a atentiei noastre sa vedem in continuare cateva
caracteristici ale acesteia.

Caracteristicile atenţiei

Pentru o înţelegere mai profundă a mecanismului atenţiei. care

exprimă în primul rând o mobilizare voluntară, selectivă şi o
focalizare asupra unui obiect, fiinţă sau fenomen în vederea unei
cunoaşteri optime, prezentăm în continuare caracteristicile esenţiale
ale atenţiei:

1. Stabilitatea sau altfel spus persistenţa atenţiei, care constă într-

o menţinere fermă şi clară a atenţiei orientată neîntrerupt către
aceeaşi activitate sau obiect al cunoaşterii.

2. Concentrarea – se referă la capacitatea de a realiza o orientare

selectivă, cu un scop bine determinat, cum ar fi desfăşurarea unei
anumite activităţi sau observări eficiente a fenomenelor. Această
caracteristică conferă atenţiei claritate şi o intensitate specifică.

3. Flexibilitatea – este calitatea care permite deplasarea,

comutarea rapidă a atenţiei de la o activitate la alta sau de la un
fenomen la altul cu un efort minim, exprimând astfel mobilitatea
focalizării asupra proceselor sau obiectelor asupra cărora ne
concentrăm. Flexibilitatea este cea care facilitează adaptarea la
diferite activităţi sau perceperea unor fenomene diferite.

4. Distributivitatea este acea caracteristică a atenţiei care permite

cuprinderea simultană în sfera mentalului nostru a două sau mai
multe procese sau activităţi care se desfăşoară simultan. În general
această caracteristică se desfăşoară într-o formă optimă atunci când
cel puţin unul dintre procesele în desfăşurare este pentru noi
suficient de cunoscut, desfăşurându-se mai mult automat.

5. Volumul sau capacitatea de cuprindere a atenţiei exprimă acea

forţă de expansiune dirijată a capacităţii noastre de percepţie în
vederea înglobării unei sfere cât mai largi de procese, fenomene sau
activităţi.

Criterii de apreciere a capacităţii de atenţie

Înainte de a recomanda câteva exerciţii de amplificare a atenţiei

este util să putem realiza o anumită evaluare a capacităţii noastre
de a fi atenţi.

a) Evaluarea atenţiei auditive

Se va pronunţa o serie de cifre unele după altele, ca şi cum ar fi

vorba despre un număr de telefon, după care se va repeta un
număr cât mai mare posibil de cifre din cele pronunţate, fără
eroare, şi se va urmări să se crească acest număr.

În general, un copil de 5 ani poate să repete un număr de 4 cifre,

un copil de 6 ani va repeta un număr de 5 cifre, unul de opt ani 6
cifre, la 11 ani, 7 cifre; puţini adulţi repetă mai mult de 8 cifre.

b) Evaluarea atenţiei vizuale

Se vor scrie serii de cifre diferite pe cartonaşe separate, apoi

cartonaşele respective vor fi acoperite cu un altul, fiind expuse
privirii doar pentru o fracţiune de secundă; încercări succesive vor
permite repetarea unei serii din ce în ce mai lungi de cifre. Aceeaşi
experienţă se poate realiza cu litere asociate la întâmplare, apoi cu
litere formând cuvinte inteligibile sau chiar fraze foarte scurte.
Atunci când literele sunt asociate la întâmplare, puţine persoane vor
fi capabile să capteze mai mult de 6 sau 7, în loc de 10 până la 15
litere în cazul în care ele formează cuvinte care pot fi pronunţate.

c) Stabilitatea atenţiei

Puteţi obţine o măsură a capacităţii proprii de concentrare a atenţiei

realizând un exerciţiu foarte simplu, care vă poate ajuta de altfel să
progresaţi foarte mult în această privinţă. Pentru aceasta veţi lua un
ceas cu limbi, şi fără a acorda nici o atenţie cadranului sau altor
aspecte particulare ale ceasului, urmăriţi în mod strict deplasarea
secundarului, înregistrând fiecare poziţie a acestuia. Concentraţi-vă
cu o atenţie neîntreruptă asupra secundarului şi observaţi primul
moment în care atenţia vi s-a îndreptat către altceva. Calculaţi
timpul scurs între momentul de început al fixării atenţiei şi
momentul în care aţi deviat.

Acest exerciţiu este deosebit de util în amplificarea puterii de

concentrare şi a duratei atenţiei voastre.

Cultivarea metodică a atenţiei

Pentru a căuta – atât în noi înşine, cât şi în ceilalţi – cauzele reale

ale neatenţiei, este necesar să explorăm diversele planuri de
manifestare definitorii pentru fiinţa umană, începând de la psihic,
emoţional şi mergând până la mental şi moral, deoarece cel mai
adesea în aceste domenii îşi află rădăcinile neatenţia care ne
marchează în mod negativ acţiunile.

Prin cultivarea metodică a atenţiei vom putea dobândi cu o uşurinţă

surprinzătoare controlul asupra propriului mecanism cerebral, astfel
încât mentalul nostru va putea prelua cu fermitate rolul de pilot,
fără a se mai lăsa dominat de factorii turbionari şi de falsele
manevre ale gândirii nereflexive.

Metoda de cultivare a atenţiei va trebui să se adapteze ritmului

nostru propriu, manierei noastre specifice de a reacţiona la
contactul cu viaţa. Astfel, în cazul fiinţei caraterizate de imobilitate,
pasivitate, lene, reverie, reacţii foarte lente sau insuficiente la
contactul cu exteriorul, se vor adopta modalităţi diferite faţă de
cazul acelor persoane caracterizate de un exces de mişcare, de
excitaţie şi agitaţie care pare să le răpească aproape total
capacitatea de interiorizare. În ambele situaţii este vorba despre o
adaptare imperfectă.

Amplificarea atenţiei senzoriale

Dacă sunteţi o fiinţă imaginativă şi visaţi deseori în viaţa curentă,
probabil că cel mai adesea nu vă bucuraţi de realitatea curentă sau,
altfel spus, nu primiţi lucrurile care vă atrag în mod direct, iar
atenţia lasă de dorit. Vă lăsaţi absorbit într-o muncă care vă atrage,
dar este posibil să nu rezervaţi suficientă energie nervoasă pentru
atenţia senzorială şi musculară necesară altor sarcini.

În acest caz, cultivarea atenţiei trebuie să înceapă prin orientarea

către atenţia senzorială. Este deosebit de util în această situaţie să
vă obişnuiţi să vă serviţi de toate simţurile cu cât mai multă
precizie. Puteţi face aceasta într-un mod plăcut recurgând la jocuri
atractive, care prin răbdarea şi concentrarea pe care o necesită,
conduc la o percepţie rapidă şi completă, capabilă să vă dezvolte
atenţia.

Observarea sau perceperea incompletă sau superficială este

datorată fie unei superficialităţi a gândirii reflexive, fie unei lipse de
metodă. Neatenţia este semnul unei rătăciri a minţii care, în loc de
a controla lucrurile şi evenimentele, se lasă dominată de acestea.

Lipsa obişnuită de atenţie explică insuccesul celui care pretinde că

nu a avut niciodată ocazia să intervină: oportunitatea este pierdută
pentru că mentalul său, în loc de a fi vigilent, este întotdeauna
ocupat de griji inutile sau vagi reverii.

O atenţie vigilentă acordată atât lucrurilor importante cât şi celor

secundare antrenează în schimb o îmbogăţire a experienţei
constituind un capital preţios pentru reuşită în momentul acţiunii.

Luand in considerare cele prezentate urmariti acum sa priviti acest

clip ascultand totodata cu atentie muzica.

Nicholas Roerich – Vangelis “Cosmos”

Reguli pentru a realiza o percepţie cât mai completă a

realităţii înconjurătoare

O bună observare a realităţii necesită primirea unui maxim de

informaţii prin intermediul organelor senzoriale, fixarea lor în
memorie şi aprecierea, printr-o judecată raţională, la justa lor
valoare.

Pentru aceasta:

- examinaţi obiectele sau lucurile sub toate aspectele şi din toate

unghiurile, utilizând succesiv fiecare simţ;

- urmăriţi să creşteţi prin antrenament acuitatea percepţiei fiecărui

simţ, dar utilizaţi pentru percepţiile de fond simţul cel mai
dezvoltat;

- structuraţi o ordine metodică pentru a înregistra elementele

observaţiei, separaţi elementele principale de cele secundare ca
importanţă şi înregistraţi valoarea (relativă) a fiecărui element;

- observaţi lucrurile într-un timp minim, urmărind să distingeţi din

prima clipă elementele de ansamblu şi cele de detaliu;

- clasificaţi în ordinea importanţei relative elementele observaţiei;

notaţi-le pe scurt, dar complet.

Pentru a fi imparţiali în timpul observaţiei, urmăriţi să uitaţi tot ceea

ce ştiaţi sau credeaţi că ştiţi cu privire la subiectul considerat. Vom
examina obiectul sau ideea în cauză ca şi cum ar fi vorba despre un
lucru absolut nou.

Cultivând această facultate a atenţiei va trebui să evitaţi orice gest

maşinal care ar putea fi realizat fără intervenţia voluntară a
conştiinţei. Fiecare gest făcut fără a vă gândi la acesta reprezintă o
îndepărtare vizibilă de la preocuparea principală, în detrimentul
procesului atenţiei. Gestul cel mai banal, preocuparea cea mai
infimă deturnează o parte a atenţiei care trebuie să se centreze în
întregime asupra obiectului sau scopului propus.

Din acest motiv nu trebuie realizate niciodată mai multe sarcini

simultan şi nici nu este cazul, cel puţin la început, să ne gândim la
mai multe lucruri în acelaşi timp, fapt care indică o scindare mai
mult sau mai puţin accentuată a personalităţii noastre.

Tehnici de amplificare a atenţiei

1. Examinaţi un obiect sub toate aspectele sale şi stabiliţi diversele

raporturi existente între el şi celelalte obiecte. Analizaţi-l din toate
punctele de vedere: compoziţie, calităţi, stări, caracteristici, origine,
destinaţie, cauze, efecte, istoric, etc.

2. Examinaţi un desen sau un plan, care conţine multe amănunte,

reproduceţi-l apoi mai întâi mental, după aceea pe hârtie, urmărind
să-i redaţi toate detaliile. Marcaţi mai întâi trăsăturile (elementele)
principale şi apoi cele secundare, urmărind să evidenţiaţi în final
chiar şi cele mai mici detalii.

3. Analizaţi impresii vizuale (obiecte văzute sau peisaje admirate

cândva), impresii auditive (sunete percepute sau pasaje muzicale
preferate), impresii tactile (obiecte pipăite), impresii olfactive şi apoi
gustative. Urmăriţi să realizaţi o descriere cât mai fidelă a lor,
subliniind nu numai caracteristicile lor exterioare, ci mai ales reacţia
interioară specifică pe care percepţia lor a generat-o în fiinţa
voastră.

După toate aceste exerciţii urmăriţi să apreciaţi cu obiectivitate

calitatea observaţiilor dumneavoastră, pentru a avea o măsură cât
mai precisă a calităţii atenţiei pe care o manifestaţi. După această
evaluare reluaţi exerciţiile mai multe zile la rând şi urmăriţi de
fiecare dată să sesizaţi progresele pe care le-aţi realizat.

4. Urmăriţi să determinaţi caracterul sau sentimentele unei

persoane după tonalitatea şi inflexiunile vocii sale, după forma
corpului său, după particularităţile fizionomiei, după natura
atitudinilor şi a gesturilor sale.

5. Urmăriţi să eliminaţi din comportamentul dumneavoastră

gesturile inutile, stângace şi mecanice şi să realizaţi doar gesturi
armonioase, însoţite de o permanentă priză de conştiinţă asupra lor.

6. Căutaţi să vorbiţi rar, concentrându-vă atenţia pe rând atât

asupra ideilor pe care le exprimaţi, cât şi asupra cuvintelor pe care
le folosiţi.

Particularizaţi acest exerciţiu urmărind să eliminaţi din vocabularul

dumneavoastră cuvintele cu o încărcătură negativă.

7. Suspendaţi în continuare orice mişcare a corpului şi stopaţi de

asemenea orice activitate mentală involuntară, cu alte cuvinte
emisia gândurilor anarhice şi necontrolate, fără un obiect bine
definit. Concentraţi-vă apoi asupra procesului de «centrare în voi
înşivă»; urmăriţi firul gândurilor proprii până în punctul lor iniţial,
central, care este însăşi sursa generării lor, acolo unde nu mai
există divergenţă, agitaţie, dualitate.

Acest exerciţiu reprezintă o treaptă superioară în procesul de

concentrare a atenţiei, care ne permite de altfel deschiderea unor
noi orizonturi interioare, a căror profunzime şi vastitate ne poate
îmbogăţi enorm fiinţa.
Extras din lucrarea “Inteligenta si transformare”