Ion

de Liviu Rebreanu
-fisa de lectura

Persnaje:

-familia lui Ion Pop al Glanetasului,

-familia invatatorului Herdelea,
-popa Belciug,
-familia Baciu( Vasile Baciu- tatal Anei),
-familia Bulbuc( Toma Bulbuc),
-familia Floricai( Maxim Oprea- tatal acesteia),
-Simion Lungu- cel caruia Ion i-a luat din pamant.

Aceste famili sunt organizate pe plan social : in tarani bogatii , cu mult pamant (Baciu ,
Bulbuc) si tarani saraci, fara pamant (Ion , Florica).

   Deasemenea se observa o alta clasificare : intelectualitatea satului era reprezentat de

profesorul Herdelea ,de preotul Belciug si primarul. Acestia erau respectati in sat si aveau
un statut privilegiat. In discutile lor nu se amesteca taranimea si Glanetasul dorind sa
auda ce vorbesc" ca un caine la usa bucatariei, trage cu urechea ...".

-Ion se casatoreste cu Ana;

- Florica se casatoreste cu George;
-Ion se casatoreste cu Ana;
-Laura se casatoreste cu George Pintea, plecand cu acesta si avand o fetita;
-Titu indragostit la inceput de Roza Lang, se indragosteste apoi de Virginia, o invatatoare
de 25 de ani, dar aceasta se casatoreste cu un locotenent.

ION - temele de Liviu REBREANU

Liviu REBREANU Ion

- anul aparitiei: 1920; "proportii epopeice";

- curent literar - realismul (de tip Balzac - Flaubert - MaupassanT);

- geneza: excelenta cunoastere a tuturor straturilor si grupurilor sociale, a figurilor tipice,
dar si a "cazurilor" (patologia fizica si psihica); un "nucleu" - nuvela "Rafuiala", in care o
tanara alege un flacau "cu stare" pentru casatorie, dar cu o iubire tainuita pentru un altul,
care va fi ucis de sotul invrajbit de gelozie;

- gen - epic;

- specia - roman;

- temele: - setea de pamant; iubirea pasiune (Ion - Florica - George), dar si iubirea
juvenila a tinerilor copii din familia invatatorului Herdelea (Laura, Titu);

- satul romanesc din Transilvania (prezentat monografic: - social; - economic; -politic; -

religios; - etnografic - datini strabune; - etnic; - nationaL) O monografie a satului
ardelean, din care desprindem: hora, sfintirea unei biserici s.a.; - problema nationala in
Ardeal - sentimentul asupririi nationale (momente de supunere/ momente de revolta); -
tema timeretului intelectual si artist (prin tanarul Titu Herdelea, cu preocupari de
scriitoR)/ prototip al scriitorului;

- structura - e vorba de doua planuri ce se intrepatrund - unul al realului, in care

principala chestiune este aceea a PA‚MANTULUI; - al doilea - al vietii interioare,
scrutata pana in adancurile abisale (instincte, complexe, amintiri refulate in subconstient,
atavismE). Cele doua planuri se aproprie ori se indeparteaza, succesiv;

- compozitia - 2 capitole (doua parti): I "Glasul pamantului"; II "Glasul Iubirii";

- un motiv literar principal: PAMANTUL - "Glasul pamantului patrundea navalnic in

sufletul flacaului, ca o chemare"; "pamantul parea ca respira si traieste"; "Suspina (Ion)
prelung, umilit si infricosat in fata uriasului: Cat pamant, Doamne!"; "Toata fiinta lui arde
de dorul de a avea pamant";

- figuri de stil: 1) personificarea (pamantul este personificat: "respira", "traieste", are

"glas"); 2) metafora ("uriasul" - adjectiv substantivizaT); 3) exclamatia retorica; 4)
epitetul ("prelung", "umilinta");

- personaje din toate categoriile sociale, de varsta, de caracter: sateni si satence de toate
varstele si din toate straturile sociale, preoti, invatatori, jandarmi, notarul, medicul,
primarul, studenti, avocati etc.

Observatie: Desi se intituleaza "Ion", romanul este departe de a se margini la a evoca

viata si sfarsitul tragic al personajului, caci, in buna masura, este dedicat vietii familiei
Herdelea, pe care o evoca in amanunte din cele mai subtile, incat putem banui ca este
vorba aici si de elemente autobiografice - Titu Herdelea poate fi, in oarecare masura, un
prototip al autorului in tinerete.
Nu vom intelege nimic din personalitatea lui Ion, daca nu vom tine seama de trei
adevaruri, revelatoare pentru persoana protagonistului: A) Ion provine dintr-o familie
instarita; el ar fi putut fi un tanar cu pamant, daca tatal sau - Alexandru Glanetasu - nu ar
fi fost un betiv care a vandut tot si "a baut banii" de pe zestrea Zenobiei; el nu uita asta,
are un complex de individ "frustrat" care incearca, intr-un lanumit fel, sa repare o
injustitie, o greseala; va cadea insa intr-o alta greseala: de aici se intra in tragedie - toate
"solutiile" ii sunt fatale si calitatile sale se vor irosi zadarnic si se intorc impotriva sa:
fiind un om capabil de iubire, se comporta ca un ins care nu cunoaste decat ura; urand
betia (viciul tatalui sau, ajunge sa bea mult si chiar moartea il surprinde dupa o prea
multa adastare la carciuma; fiind un om mandru, se multumeste a trai umil; fiind o
structura puternica ("ar fi putut trai o suta de ani", spune medicul care ii face autopsia),
moare de tanar, B) pentru Ion, pamantul este o "vietate" cu care se masoara, de care se
simte strivit sau pe care il biruie ca pe un urias mitic, C) inainte de a muri, Ion lasa, prin
testament, toata averea sa bisericii, astfel incat dupa moartea sa, urata, are o
inmormantare de mare cinste si este inmormantat in curtea bisericii noi, ca un cetatean de
vaza al satului; cei din sat ii cinstesc amintirea si il plang.

CARACTERIZAREA PERSONAJULUI E CONTRADICTORIE:

Unii critici il pot socoti viclean si lacom, altii - harnic si iubitor de pamant etc. Fiecare
cititor isi va avea "lectura" proprie. Putem opta pentru doua opinii: - "fiinta redusa",
viclean (G.Calinescu); - "o inteligenta ascutita", "vointa imensa" (E.Lovinescu)