SCEPTICISMUL

CATAU ADINA.ANUL 1
ISTORIA FILOSOFIEI ANTICE

Context istoric

1
 Către anul 300 i.Hr. Atena îşi pierde statutul de mare putere.Alexandru cel Mare
moare,locotenenţii săi îşi dispută imperiul.Atena va sfârşi prin a pierde dreptul de a bate
monedă.Rămâne însă o strălucitoare capitală intelectuală,desi în gândire se remarcă o
puternică confuzie,datorită şcolilor filosofice care se întrec în definirea Adevărului şi a
Binelui.
Unii urmaşi ai cirenaicilor,precum Theodor Ateul este tot în căutarea plăcerii;
cinicii,precum Crates din Teba,cultivă scandalul;megaricii precum Diodor Cronos şi
Silpon continuă să se menţină în jurul principiului identităţii.1
În acest cadru apare şi scepticismul,aproape simultan cu stoicismul şi epicureismul.

Noţiune.Definiţie

Originea etimologică a cuvântului “scepticism” este cuvântul grecesc “skeptomai” care

înseamnă a examina,a observa.2 Cuvântul grecesc “skeptikoi” se referă la o persoană
care caută sau întreabă.
Şcoala mai era numită(după Sextus Emipiricus3 şi D.Laertios-IX,,69-70) şi :
• zetetică ( sau căutătoare)
• ephektică (suspensivă)
• aporetică (dubitativă)
• pyrrhoniană4

Naşterea scepticismului

Scepticismul apare în perioada de la sfârşitul sec. IV-lea - începutul sec. III î.e.n.

Fondator şi adepţi

Fondatorul scepticismului pare a fi Pyrrhon din Elis (aprox.360-aprox.270) 5 deşi nu

avem prea multe informaţii despre acesta.Diogene Laertios spune despre Pyrrhon că şi-a
transmis concepţiile filosofice doar oral,însă acestea sunt cunoscute datorită scrierilor lui
Timon din Philus (aprox.320-230 i.Hr.) şi cele ale lui Cicero.6

Diogene Laertios (IX,115-116) stabileşte o succesiune a adepţilor scepticismului:

• Timon din Philus

• Dioscurides din Cypru
• Nicolochos
• Praylos
• Euphranor

1
Jean Brun,Europa filosofica,Ed.PANDORA-M,Targoviste,2002,pag.45
2
***, Enciclopedie de Filosofie si Stiinte Umane,Ed.ALL EDUCATIONAL,2004,2007,Bucuresti,pag. 964
3
Sextus Empiricus,Outlines of scepticism,
4
Gh.Vladutescu,O enciclopedie a filosofiei grecesti,Ed.PAIDEIA,Bucuresti,2001,pag.484
5
Federick Coplestone,Istoria filosofiei-Grecia si Roma,Ed.ALL,Bucuresti,2008,pag.370
6
Jean Brun,Europa filosofica,Ed.PANDORA-M,Targoviste,2002,pag.46.

2
 • Eubulos
• Ptolemaios din Cyrene
• Sarpedon
• Heraclides
• Ainesidemaos (Enesidem)
• Zeuxippes
• Antiochos
• Theiodos
• Menadotos
• Herodotos
• Sextus Emipiricus
• Satorninos

Agrippas nu apare,desi este citat in alt context.7

Sextus Empiricus scrie că ar fi existat trei Academii:

1. Academia Veche -cea a lui Platon

2. Academia Medie -cea a lui Arcesilaos
3. Academia Noua – cea a lui Carneade si Clitomah

Insa tot el ne spune că au existat opinii conform cărora se adaugă la cele trei Academii,
incă două8:

4. Academia a IV-a –cea a lui Philo si Charmidas

5. Academia a V-a –cea a lui Antioches

Pyrrhon din Elis (aprox.360-aprox.270)

Pyrrhon a trăit în oraşul său natal unde a ajuns vestit pentru liniştea lui sufletească,
de care dădea dovadă în toate împrejurările.El a murit la bătrîneţe, fără să lase posterităţii
nici o scriere.
Conform unor surse9 Pyrrhon ar fi fost pictor,şi s-ar fi convertit la filosofie
studiind cu Bryson,fiul lui Stilpon.Însă adevăratul său îndrumător avea să fie
Anaxarchos, care îl atrage prin scepticismul său şi datorită căruia ar fi ajuns în campania
orientală a lui Alexandru Macedon.De asemenea avem dovada unei scrieri controversate
ce reprezintă jurnalul dintr-o călătorie în India,unde se pare că Pyrrhon “s-a intalnit
chiar cu gymnosofistii indieni si cu magii”(Diogene Laertios,IX,61)10.Aici cunoaste
fachirii şi magii,dar şi pe Calanus,care,sub ochii soldaţilor lui Alexandru cel Mare,se
lasă ars într-un foc de campanie,susţinând că dacă nimic nu e sigur,nimeni nu poate şti
dacă e mai bine să stai în afara focului decât să te arunci în flăcările lui.11
7
Gh.Vladutescu,O enciclopedie a filosofiei grecesti,Ed.PAIDEIA,Bucuresti,2001,pag.483
8
Sextus Empiricus,Book I,XXXIII,220
9
Idem,pag.470
10
Ibidem
11
Jean Brun,Europa filosofica,Ed.PANDORA-M,Targoviste,2002,pag.45.

3
 Puţinele date cunoscute despre el provin în mare parte din poeziile discipolului său
Timon,şi din biografia lui Diogene Laertius ce are la temelie o carte a lui Antigonus din
Carystus,asociat al lui Timon.Deşi Timon pare să fie singurul discipol al lui Pyrrhon,
în secolul I î. e. n.,Aenesidemus propunea o teorie sceptică susţinându-i originea
pyrrhoniană. Totuşi, mai târziu în secolul al II-lea, Sextus Empiricus notifică o serie de
argumente sceptice îndreptate spre toate opiniile filosofice contemporane. Ca şi
Aenesidemus, Sextus îi oferă lui Pyrrhon titlul de fondator,sau cel puţin muză,pentru
scepticismul pe care el îl mărturiseşte. Conţinutul acestor concepţii,natura influenţei lui
Pyrrhon,şi relaţiile dintre perioadele următoare ale pyrrhonismului sunt subiecte
controversate.12
Dovezile anecdotice pentru cazul lui Pyrrhon sunt de-a dreptul senzaţionale.
Diogene spunea că,de exemplu,lipsa de încredere a lui Pyrrhon în simţurile sale mergea
atât de departe încât nu de puţine ori i se întâmpla să cadă de pe stânci,să fie lovit de care,
sau atacat de câini dacă prietenii lui nu erau pe-aproape.13Standardele sociale nu
reprezentau pentru el un punct de interes,dovadă fiind spălarea unui porc şi chiar
curăţenia în casă făcută personal.Mulţi ar găsi în această stare de indiferenţă o valenţă
pozitivă.Un exemplu grăitor în acest sens îl reprezintă momentul când, aflându-se pe o
corabie în mijlocul unei furtuni puternice, a reuşit să îşi păstreze calmul.Timon îl prezintă
într-un mod asemănător,creionând un Pyrrhon ce a atins acea stare de imperturbabilitate
divină,sustrăgându-se constrângerii impresiei.Aprecierea locuitorilor oraşului său natal
era atât de mare încât a fost numit mare preot,iar de dragul său,toţi filosofii au fost scutiţi
de impozite14.
În general faptele hilare prezentate de Diogenes sau de orice altă sursă nu prezintă
garanţii,sau cel puţin sunt umbrite de îndoială.Sunt mari şanse ca astfel de lucrări să fie
pure invenţii ale unor autori care se presupun a fi expozanţi ai ideilor lui.Cu toate acestea,
el este adesea înfăţişat ca fiind o persoană extrem de calmă,insă am putea admite astfel de
aprecieri cu prudenţă.15
Pyrrhon susţine că oricărei opinii îi pot fi opuse raţiuni de forţe egale,niciuna nu
valorează mai mult decât cealaltă,aşadar trebuie suspendată judecată (epoche).În epoche
constă înţelepciunea.Rezultatul îndoielii pyrrhoniene este ataraxia,eliberarea de
tulburările sufletului(de pasiuni).Fondatorul nu atribuie nici adevăr,nici fals senzaţiilor şi
opiniilor în raport cu natură autentică a lucrurilor.Este un adversar al dialecticii şi
aşteaptă de la indiferenţa motivată serenitatea şi fericirea.Filosoful se remarcă prin
stabilirea principiilor şi trasarea liniamentelor unei doctrine noi,centrată în obţinerea de la
deliberare(în suspendarea judecăţii-epoche)şi cu finalitatea în dobândirea indiferenţei-
adiaforia.16Şi una şi altă aveau să fie impuse şi justificate cu ajutorul celor 10 moduri sau
tropi,şi ei de invenţie pyrroniană.

Timon din Phlius(315?-225? ante)

12
http://www.descopera.org/scepticismul-greciei-antice
13
Diog.Laertios,XI,,62
14
Idem,64
15
http://www.descopera.org/scepticismul-greciei-antice
16
Gh.Vladutescu,O enciclopedie a filosofiei grecesti,Ed.PAIDEIA,Bucuresti,2001,pag.484
adiaforia=la sceptici este folosit pentru a indica indiferenta fata de realitatea insasi,cand este negata de orice
substantialitate fiziza,orice esenta,fiindu-i acceptata doar aparenta.

4
 Este cel care consemnează învăţăturile lui Phyrrhon în Silloi,de unde şi numele de
Sillograful.În 3 cărţi,Silloi începe cu o respingere clară a filosofilor tradiţionali,socotiţi
dogmatici.Timon n-ar fi avut nici un discipol.După alte mărturii (Hippobotos,Sotion) i-
ar fi continuat ideile Dioscurides din Cipru,Nicolochos din Rodhos,Euphrano din
Seleucia şi Praylos din Troada.17A scris poeme în versuri în care a carciaturizat şi a
pariodiat versurile homerice.

Scepticismul la Pyrrhon si Timon

Scepticii vechi afirmau că scopul suprem al vieţii înţeleptului este unul etic:
realizarea liniştii sufleteşti celei mai desăvârşite (ataraxia).Numai că,după sceptici,acest
scop nu poate fi realizat decât prin îndoială ,căci numai prin abţinerea de la orice
afirmaţie,fie afirmativă,fie negativă,cu privire la adevăr,spiritul omului poate fi eliberat
de erorile care-l neliniştesc.Pentru a face dovada că aşa stau lucrurile scepticii au fixat
zece moduri de îndoială sau "tropi". De aceea cine-vrea să ajungă la liniştea sufletească,
trebuie,zice Timon,să ştie trei lucruri :
1) Cum sunt lucrurile ?
2) Cum să ne comportăm faţă de acestea ?
3) Ce folos avem din această comportare? 18

I. Academia Medie

Arcesilaos din Pitane

Succesor a lui Crates din Atena la conducerea Academiei si elev a lui Crantor 19,
cu el începe aşa numită Academia de mijloc sau Academia medie.N-a existat nici o
legătură între Vechea şi Noua Academie,iar Diogene Laertios este cel care introduce
acest artificiu,scriind despre Arcesilaos “cu el începe Academia Medie.”20 Însă Sextus
Empiricus îl menţionează,la un moment dat ca “şeful şi fondatorul Academiei Noi”21.
Nelăsând nimic scris,mărturiile sunt contradictorii şi aproximative.
Arcesilaos nu se pronunţă asupra existenţei sau neexistenţei lucrurilor,ci îşi
suspendă judecată în toate privinţele şi pune la îndoială natură lucrurilor.Deşi punea în
formă aporetică 22 filosofia lui Platon (apropiindu-se astfel de scepticism),era mai
degrabă platonic.Ariston din Chios spune despre el “din faţă e Platon,din spate
Pyrrhon,la mijloc Diodor”23
Cunoaştea bine stoicismul şi pe Zenon,dar a fost un adversar activ al acestora.
Printre convingerile fondatorului stoicismului se număra nu numai cea conform căreia

17
Idem,pag.529
18
http://www.crestinortodox.ro/religie-filosofie/perioada-etica-religioasa/scepticismul
19
Gh.Vladutescu,O enciclopedie a filosofiei grecesti,Ed.PAIDEIA,Bucuresti,2001,pag.82
20
Ibidem
21
Ibidem
22
aporie (În filozofia antică) =contradicție de nerezolvat ivită cu prilejul unui raționament;problemă greu
rezolvabilă,incertitudinea a doua pareri contrarii,dar la fel de rationale,in rezolvarea unei probleme.
23
Diogene Laertios,Despre vietile si doctrinele filosofilor,pag.103

5
cunoaşterea este posibilă,dar şi aceea că el deţinea formulă corectă în ceea ce priveşte
acest concept, fiind dispus să îi înveţe şi pe ceilalţi acest lucru.La bază acestei idei se află
noţiunea de “katalepsis” 24:o înţelegere intelectuală a unei impresii empirice ce
garantează veridicitatea a ceea ce este înţeles.Arcesilaos critică sever această concepţie a
stoicilor,negând că înţeleptul ar putea vreodată să-şi dea în mod argumentat,
consimţământul unei reprezentări,de aceea el trebuie să se menţină mereu într-o stare de
“suspendare a judecăţii”(epoche).
Arcesilaos se apropie de probabilism prin implicarea,în domeniul moralei,a
rezonabilului (to eulogon) menit să servească acţiunii,înţeles ca un principiu de raportare
şi de organizare a actelor umane.To eulogon însă nu este probabilul lui Carneades,deşi îl
aproximează.25
Dintre elevii si succesorii săi:Lacydes din Cyrene,Telecleus si Evandros.

III.Academia Noua

Unele surse arată că intemeietorul Academiei noi ar fi Lacydes din Cyrene

(280?-215? i.Hr.)26 insă majoritatea ii atribuie acest titlu lui Carneade.
Carneade din Cyrene (214/212-129/128.i.Ch.) continuă scepticismul lui
Arcesilaos;susţine că nu este posibilă cunoaşterea şi că nu există un criteriu al
adevărului.In anul 155 î.Hr.,cu aproape o sută de ani de la moartea lui Arcesilaos din
anul 243,Carneade a mers la Roma în calitate de ambasador al Atenei.Acolo,într-una din
zile a prezentat argumente în favoarea dreptăţii, pentru ca în următoarea să pledeze
împotriva acestui concept.Prin acest lucru el nu a dorit să sugereze ideea că dreptatea ar
trebui discreditată,ci să demonstreze adepţilor acestei concepţii că nu deţineau nicio
dovadă convingătoare a punctului lor de vedere.
Ca şi predecesorii săi,acesta aduce o serie de critici gândirii stoice,atacând în
special teologia stoică.Dovezile stoice în favoarea existenţei divinităţii nu sunt
convingătoare şi doctrina asupra naturii divinului este contradictorie,consideră Carneade
Spre exemplu,stoicii invocau consensum gentium,ca argument al existenţei
divinului. Dar dacă ei ar putea demonstra acest consensus gentium,atunci ar demonstra
credinţa unviersală în existenţa divinului,dar nu şi că zeii există.Pe ce se bazează stoicii
atunci când spun că universul este înţelept şi raţional?Mai întâi ar trebui dovedit că acesta
este însufleţit,lucru pe care stoicii nu l-au făcut.
Deasemenea,argumentul creaţiei nu pare a-l convinge pe Carneade deoarece dacă
universul este ceva creat,atunci trebuie să existe un Creator.Însă este universul ceva creat
sau nu?Nu ar putea fi un produs neintenţionat al forţelor naturii?
Stoicii presupuneau divinitatea ca fiind raţională şi perfectă,însă dacă este aşa,aceasta
n-ar putea fi “virtuoasă”.Cum poate fi divinitatea curajoasă? În plus,stoicii susţineau o
doctrină a providenţei divine care se manifestă prin darul raţiunii făcut omului de către
divinitate.Însă majoritatea oamenilor folosesc acest dar pentru a se autodistruge,astfel că
pentru asemenea oameni,stăpânirea raţiunii e în dauna,nu în profitul lor.Dacă într-adevăr
24
cataleptica=in logica stoica,modalitatea reprezentarii care constituie fundamentul cunoasterii adevarate.
“Cataleptic” inseamna “comprehensiv”,iar reprezentarea cataleptica indica o sinteza intre impresiile
empirice si acceptarea propriei ratiuni,sinteza dintre ceea ce este suportat in mod pasiv si ceea ce este voit
in mod activ (si liber),la stoici.
25
Ibidem,pag.83
26
Diog.Laer.X,59.

6
divinitatea îşi manifestă providenţa asupra tuturor oamenilor,atunci nu ar fi trebuit să-i
facă pe toţi buni şi înzestraţi cu dreaptă raţiune?
Aceste câteva critici aduse de către Carneade doctrinelor stoice au numai
importanţă academică.Însă unele din obiecţiile ridicate de către acestea au o însemnătate
nepieritoare (de exemplu,existenţa în lume a suferinţei fizice şi a răului moral).
Carneade realizează faptul că o suspendare completă a judecăţii nu poate fi
posibilă aşa că elaborează o teorie a probabilului.El arata cum am putea aproxima
adevarul prin acumularea de motive pentru acceptarea unei anume pozitii.

Cele 10 argumente(moduri,tropi) ale scepticismului

Sextus Empiricus si Diogene Laertios sunt sursele principale de informare.Primele

moduri,argumente sunt atribuite lui Pyrrhon si sunt in numar de 10,Ainesidemos din
Knossos care le va recunoaste originea pyrrhoniana

1. Primul mod priveşte deosebirile dintre animale,cu privire la acele lucruri care le
procură plăcere sau durere sau care le sunt folositoare sau dăunătoare.Diferenţele
dintre animale presupun “puncte de vedere diferite” cu privire la acelaşi obiect.

2. Al doilea mod se referă la felul de a fi şi la alcătuirea particulară

aoamenilor.Sextus Empiricus menţionează că omul este alcătuit din două părţi:corp
şi suflet şi fiecare este diferit de celălalt.27În ceea ce priveşte corpul diferenţele dintre
oameni constă în formele şi trăsăturile specifice şi în felul în care reacţionăm la
factorii externi care ne influenţează corpul.De exemplu,Demophon,valetul lui
Alexandru,se încălzea la umbră şi tremura la soare. 28Tot aşa suntem diferiţi şi în
ceea ce priveşte sufletul, dorinţele,plăcerile sau neplăcerile noastre si fiecare
percepem exteriorul diferit.

3. Al treilea mod se referă la structură diferită a simţurilor şi la reprezentările

oferite de acestea.De exemplu,există un fruct oriental cu aromă respingătoare,dar
cu un gust delicios.

4. Al patrulea mod priveşte stările noastre şi schimbările acestora:sănătatea,boala,

somnul, starea deveghe,bucuria,tinereţea,bătrâneţea,curajul,frica,ura, dragostea,
etc.Obiectele lasă impresii diferite în funcţie de stările noastre,în funcţie de
circumstanţe:de exemplu,o persoană care delirează sau este posedată crede că aude
vocile spiritelor,în timp ce noi nu le auzim.29

5.Al cincilea mod ţine de felul în care privim lucrurile,de perspectivă,de poziţia din
care este privit un lucru.Aceeaşi barcă poate părea mică şi în repaos dacă este
privită de departe,însă de aproape o vedem mare şi în mişcare.30

27
S.Emp.,79
28
S.Emp.82,diog.Laer. 80
29
exemplul ii apartine lui Sext.Emp.101.
30
Sext.Emp.118

7
6. Al şaselea mod priveşte amestecurile şi participările,datorită cărora nimic nu
apare curat şi izolat în sine,ci numai amestecat cu aerul,lumina,umezeala,
soliditatea,căldura, frigul,etc.”Chiar culoare feţei noastre nu pare aceeaşi la prînz şi
la apusul soarelui.”31” Corpul nostru în apă este uşor,iar în aer este greu.”32

7. Al şaptelea mod se referă la diferenţele dintre calităţi şi cantităţi. De exemplu

vinul luat cu măsură întreţine corpul, dar în prea mare cantitate îl slăbeşte 33

8. Al optulea mod se referă la faptul că totul este relativ.Totul “pare”relativ spune

Sextus Empiricus.Relativitatea are două sensuri:primul,care se referă la subiectul
care observa (obiectele exterioare judecate de apar relative faţă de subiectul care
judecă) şi al doilea,care se referă la obiectele privite împreună (dreaptă este relativă
pentru stânga) 34

9. Al nouălea mod vorbeşte despre diferenţele de impresie datorită frecvenţei sau

rarităţii percepţiei.Un cutremur nu suprinde pe cei care trăiesc mereu în mijlocul
lor.35

10. Al zecelea mod are în vedere diferitele feluri de viaţă,credinţe,obiceiuri,legi,

mituri etc.Pentru unii acelaşi lucru poate fi drept,iar pentru alţii poate fi socotit
nedrept.Diogene Laertios dă exemplu faptul că perşii considerau ceva obişnuit că un
bărbat să aibă relaţii sexuale cu fiica lor,în timp ce la greci acest lucru este un “act
nelegiuit.”36

Agrippa şi adepţii lui mai adaugă alte cinci moduri care rezultă din deosebirea
părerilor,din deducţia la infinit,din relaţia,din ipoteza nefondată şi din deducţia în cerc
vicios. Cele două relatări ale celor cinci tropi atribuiţi lui Agrippas,sunt în principiu
aceeaşi.

31
Diog.Laer. IX,84
32
Sext.Emp.,126
33
Diog. Laer.IX,86,-apare ca al 8-lea mod.
34
Sext.Emp 135
35
Diog.Laer.,87
36
D.Laertios,,82

8
Dupa Diogene Laertios
1. “Modul care ia nastere din
deosebirea parerilor dovedeste ca
orice cercetare, fie in filosofie,fie in
viata de toate zilele,e plina de
contradictii si confuza.” (IX,88)
2. “Modul care cuprinde deductia la
infinit nu permite stabilirea
temeinica a lucrului cercetat,din
cauza ca un lucru,isi capata temeiul
de incredere si acest lucru merge
mai departe la nesfarsit.”(IX,88)
3. “Modul care e scos din relatie arata
ca un lucru nu poate fi niciodata
inteles in sine si prin el singur,ci in
legatura cu altceva.De aceea,nici un
lucru nu poate fi cunoscut”(IX,89)
4. “Modul rezultat din ipoteza ia
nastere cand se presupune ca
trebuie sa iei,ca sigure,principiile
lucrurilor si sa nu postulezi ca
nedemonstrabile ceea ce-i
nefolositor,fiindca altul poate
adopta o ipoteza contrara”(IX,89)
5. “Modul produs de deductia in cerc
vicios consista in aceea ca lucrul
care trebuie sa confirme lucrul pe
care cautam sa-l dovedim,are nevoie
la randul sau de confirmare din
partea lucrului cautat,ca de
pilda,daca cineva,cautand sa
stabileasca existenta porilor pe baza
emanatiilor ce au loc intre ei,ar lua
existenta porilor ca o dovada ca
exista emanatii”(IX,89)
Dupa Sextus Empiricus
1. “Modul din contrazicere este acela
dupa care descoperim cu privire la
lucrul propus,ca se produce o
dezbinare careia nu i se poate pune
capat,atat la oamenii de rand,cat si la
filosofi,din care cauza,nefiind in stare
sa alegem ceva sau sa
respingem,sfarsim prin a ne suspenda
judecata.”(P.H.,165)
2. “Modul regresiunii la nesfarsit este
acela in care spunem ca lucrul adus
drept confirmare a unui lucru propus
mai are si el nevoie de o dovada si
acesta de alta si asa mai departe la
infinit,astfel incat,neavand de unde sa
incepem demonstratia,consecinta este
suspendarea judecatii.”(P.H.,166)
3. “Modul intemeiat pe relatie...este acela
in care lucrul exterior apare intr-un fel
sau altul in raport cu cel ce judeca si
lucrureile care sunt considerate
impreuna cu el,asa incat ne suspendam
judecata in chestiunea de a sti cum e
lucrul in cauza,in raport cu natura lui
reala.(P.H.,167)
4. “Modul care provine din presupunere-
actioneaza in cazul cand dogmaticii-
constransi la o regresiune la infinit-
incep cu o presupunere pe care nu o
demonstreaza,ci pretind sa fie
acceptata prin cocedare in chip absolut
si fara demonstratie.”
(P.H.,168)
5. “Modul rationamentului circular are
loc atunci cand lucrul de care e nevoie
pentru a consolida obiectul cercetarii
noastre are nevoie de confirmarea care
vine de la lucrul cercetat.De
aci,neputand lua nici unul dintre
acestea spre demonstrarea celuilalt,ne
suspendam judecata pentru ambele
lucruri.”(P.H.,169)