P. 1
Fitopatologie

Fitopatologie

5.0

|Views: 3,050|Likes:
Published by razvan

More info:

Published by: razvan on Jan 16, 2011
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

01/30/2014

pdf

text

original

FITOPATOLOGIE 1.

NOŢIUNI INTRODUCTIVE Plantele agricole sunt afectate în dezvoltarea lor de la sămânţă până la recoltare, precum şi în perioada de păstrare, de numeroşi factori biotici (microorganisme) şi abiotici, care pot influenţa sănătatea lor luată individual şi a culturii privită din punct de vedere populaţional. 1.1. SCURT ISTORIC AL FITOPATOLOGIEI ÎN ŢARA NOASTRĂ Fitopatologia sau patologia vegetală este o disciplină care se ocupă cu studiul factorilor primari (biotici şi abiotici) care produc boli la plante, cu studiul bolilor propriu-zise şi al metodelor de prevenire şi combatere a acestora. Această ştiinţă a apărut din necesitatea de a proteja recoltele şi de a reduce pierderile ce se înregistrează ca urmare a atacului diferiţilor patogeni. În cadrul fitopatologiei se disting câteva capitole importante, care permit o mai bună înţelegere a problemelor cu care se ocupă, şi anume : - etiologia bolilor, care studiază cauzele bolilor plantelor ; - patogenia, care se ocupă de modul în care patogenii produc bolile plantelor ; - patografia, care descrie simptomele prin care se manifestă bolile şi metodele cu care se determină ; - ecologia patogenilor şi bolilor plantelor agricole, care studiază relaţiile acestora cu factorii de mediu ; - epidemiologia (epifitologia), care se ocupă cu studiul populaţiilor de patogeni în populaţiile gazdei (culturi agricole) şi cu bolile ce apar în contextul influenţelor mediului înconjurător şi al factorilor antropologici ; -profilaxia bolilor, care se referă la elaborarea şi aplicarea mijloacelor de luptă preventivă ; - terapia bolilor, care se preocupă de elaborarea şi aplicarea mijloacelor de luptă curativă ; - protecţia integrată a culturilor agricole împotriva bolilor, care se referă la îmbinarea diferitelor mijloace de combatere în cadrul agro-ecosistemului şi aplicarea lor numai atunci când se justifică economic şi ecologic. Fitopatologia are legături cu o serie de discipline agricole şi biologice care sunt prezentate mai jos: --------------------------------------------------------------------------------------------------Botanică sistematică Fitotehnie (micologie, bacteriologie, Viticultură virologie) Legumicultura Morfologie vegetală Pomicultură Anatomie vegetală Ameliorarea plantelor Microbiologie Agrochimie Biochimie Agrotehnică Fiziologie vegetală Maşini agricole
1

Genetică Economie agricolă Ecologie -----------------------------------------------------------------------------------------------------In ţara noastră cunoştinţele din domeniul fitopatologiei au provenit cu certitudine de la strămoşii noştri daci şi romani, cauzele bolilor plantelor fiind considerate în general de ordin supranatural. Denumirile populare ale multor boli ale plantelor demonstrează că poporul nostru le-a diferenţiat, dar fără să le interpreteze corect cauzele. Cu toate acestea, vechea zicală românească „mălura din grâu se spală la râu" demonstrează totuşi că ţăranii au găsit în mod empiric o soluţie pentru a reduce o parte din pierderile provocate de această boală a grâului. In secolele al XVIlI-lea şi al XlX-lea se cunosc primele semnalări ale unor ciuperci parazite în Transilvania în lucrările unor micologi străini. După anul 1915, apar primele lucrări româneşti de micologie, cum sunt cele referitoare la mixomicete a lui M. Brânză, la uredinale a lui C. Constantineanu, cea despre macromicete a lui Al. Popovici sau despre flora micologică a Moldovei, scrisă de C. Petrescu. Toate aceste lucrări au contribuit în general la cunoaşterea florei micologice a ţării noastre şi în special la cunoaşterea patogenilor plantelor de cultură. Cunoaşterea ciupercilor microscopice în general şi a celor fitopatogene în special a progresat mult în România o dată cu înfiinţarea I.C.A.R., în care secţia de fitopatologie a început să editeze o exsicată de ciuperci - „Herbarium mycologicum romanicum". Tot în cadrul I.C.A.R. au lucrat o serie de fitopatologi, care, în frunte cu Tr. Săvulescu, au creat şcoala românească de fitopatologie. Dintre aceşti fitopatologi cităm pe : T. Rayss, Al. Alexandri, Ana Hulea, Vera Bontea, Alice Săvulescu ş.a. La Iaşi, C. Sandu - Ville a aprofundat studiul diferitelor grupe de ciuperci parazite (Erysiphaceae, Pyrenomycetes), iar la Cluj E. Rădulescu a dezvoltat cercetări de fitopatologie teoretică şi aplicativă. În anul1941, V. Ghimpu a publicat un tratat despre bolile tutunului, iar în 1950 S. Fosteris, Vera Bontea şi D. Becerescu au publicat primul manual românesc de fitopatologie, în 1957 E. Rădulescu şi V. Bulinaru au elaborat o lucrare documentată despre bolile plantelor industriale ; în aceeaşi perioadă se remarcă lucrările magistrale despre uredinale (1953) şi ustilaginale (1957) ale lui Tr. Săvulescu. In 1959 apare cartea „Protecţia, plantelor” de F. Paulian şi Al. Alexandri, iar în 1967 începe editarea tratatului de fitopatologie sub redacţia prof. E. Rădulescu şi C. Rafailă, operă în 4 volume, la care au contribuit majoritatea fitopatologilor din ţara noastră. De asemenea, trebuie menţionat aportul profesorilor E. Docea, I. Comes, Al. Lazăr, M. Hatman, A. Drăcea, I. Bobeş, Olga Săvulescu şi Eugenia Eliade şi a altor dascăli care au format generaţii de specialişti în domeniul agricol şi biologic şi au contribuit la identificarea de agenţi patogeni şi boli noi în România. O contribuţie importantă au avut şi au la dezvoltarea cunoştinţelor de fitopatologie o serie de cercetători care au abordat studiul diferitelor categorii de boli ale plantelor, cum sunt : bacteriozele (V. Severin şi colaboratorii, 1985), virozele (I. Pop, 1984, 1986, 1988), micoplasmozele (P. Ploaie, 1968). O lucrare de sinteză asupra ciupercilor parazite şi saprofite din România a publicat Vera Bontea (1985—1986).
2

Contribuţii apreciabile la dezvoltarea metodelor de combatere şi a studiului fungicidelor au avut T. Baicu şi Al. Alexandri prin cele 4 ediţii publicate ale lucrării „Îndrumătorul pentru utilizarea pesticidelor şi T. Baicu şi A. Săvescu prin cele 2 cărţi publicate referitoare la probleme de protecţia integrată a culturilor (1978, 1986). Actuala evoluţie a fitopatologiei în ţara noastră este dominată de o pleiadă de oameni de ştiinţă care au contribuit şi contribuie activ la dezvoltarea acestei discipline, contribuţii însemnate aducându-şi : C. Rafailă, C. Raicu, Vera Bontea, Ana Hulea, D. Becerescu, Lucreţia Dumitraş, A. Puşcaşu, H. Iliescu, M. Costache, Tatiana Şesan, Viorica Iacob, ş.a. Toate realizările s-au obţinut în cadrul institutelor de cercetări, în I.C.A.R., I. C. Biologie, I.C.P.P. Bucureşti, precum şi, în cel al unor institute ale A.S.A.S., ca I.C.C.P.T. Fundulea, I.C.L.F. Vidra, I.C.P.C. Braşov, I.C.P.P. Mărăcineni, I.C.V.V. Valea Călugărească etc. 1.2. DEFINIŢIA BOLII Pentru a înţelege ceea ce înseamnă starea de boală, trebuie mai întâi definită, noţiunea de sănătate. Prin sănătate se înţelege funcţionarea normală a unui sistem viu, ale cărui procese oscilează în cadrul limitelor normale ale adaptabilităţii organismului şi care, în final, duc la realizarea potenţialului genetic, şi a ciclului biologic, precum şi la obţinerea unei recolte optime (Baicu, 1989). Noţiunea de boală a fost definită ca ,,o alterare dăunătoare a unuia sau a mai multor procese ordonate ale unui sistem viu, cauzată de către un factor primar . Când sistemul viu este alterat în afara limitelor sale normale de toleranţă facilă, este bolnav, iar dacă este împins în afara limitelor sale de toleranţă absolută, el „moare" (Bateman, 1976). Trecerea de la starea de sănătate la starea de boală este un proces treptat, care presupune o situaţie intermediară care poate fi reversibilă, cu revenire spre sănătate, dacă factorii care au indus-o dispar sau îşi reduc intensitatea acţiunii. Starea intermediară are multe elemente comune cu starea de stress şi poate fi definită ca o situaţie între sănătate şi boală, care se caracterizează mai ales prin dereglarea proceselor informaţionale. 1.3. CLASIFICAREA BOLILOR În funcţie de natura factorilor care produc îrnbolnăviri, bolile plantelor se clasifică astfel : Boli neparazitare, produse de acţiunea nefavorabilă a unor factori externi (temperatură, umiditate, lumină, substanţe poluante etc.) sau interni, proprii plantei (respiraţie, metabolism dereglat în general etc). Din punct de vedere populaţional al culturii agricole, există adesea o multitudine de manifestări de acest tip induse de tasare (strat de sol mai dens ce apare la arături repetate la aceeaşi adâncime), zone cu exces de apă, exces de săruri, zone cu reziduuri fitotoxice de erbicide etc. Boli parazitare, provocate de diferiţi patogeni : virusuri, microorganisme, alge, plante superioare parazite (antofite). Aceste boli se clasifică, în funcţie de cauza lor, astfel: viroze -boli produse devirusuri; micoplasmoze- boli produse de microorganisme asemănătoare micoplasmelor ; bacterioze - boli produse de bacterii ; rickettioze- boli produse de ricketsii ;
3

micoze- boli produse de ciuperci ; antofitoze- boli produse de plante superioare (antofite) ; lichenoze- boli produse de licheni; ficoze- boli produse de alge ; flageloze - boli produse de flagelate. Sistemele patogene sau patosistemele (Robinson, 1976) cuprind totalitatea elementelor şi relaţiilor dintre plante şi patogen. Privite din acest punct de vedere, pentru boli se ia în considerare, în primul rând, modul de nutriţie. Modul de nutriţie nu trebuie confundat cu modul de viaţă, care se referă mai ales la sistemele biocenotice. Paraziţii cu mod de nutriţie biotrof se hrănesc cu ţesuturile vii ale plantelor de cultură (ex. : Puccinia graminis, Plasmopara viticola etc). Paraziţii necrofiţi se hrănesc cu substratul mort, provenit din ţesuturile vii, care mai întâi sunt omorâte de patogeni şi după aceea sunt utilizate în nutriţie (ex. Pythium debaryanum). Paraziţii facultativi au în cadrul ciclului de evoluţie stadii saprofite (ex. Verticillium alboatrum, Fusarium sp.). în acelaşi grup pot fi incluşi şi semisaprofiţii, care se hrănesc o perioadă mai îndelungată cu substratul mort. Triptofitele sunt acele organisme care atacă plantele vii, dar se hrănesc cu ţesuturile moarte din alte cauze (ex. Nectria cinnubarina), Procesul patologic de îmbolnăvire a plantelor poate să se desfăşoare foarte repede, adică poate fi acut sau se desfăşoară lent, adică are un caracter cronic. Atacul ciupercii Pythium debaryanum pe plantule de tomate are un caracter acut, o plantă putând fi distrusă, în funcţie de temperatură şi umiditate, în 12-24 ore, iar din punct de vedere al răsadului (culturii), în câteva zile pot dispărea majoritatea plantulelor. Alteori, evoluţia bolii este lentă şi de lungă durată, cum este, de exemplu, cea a cancerului bacterian a pomilor fructiferi şi viţei de vie, produs de bacteria Agrobacterium tumefaciens care, în decurs de câţiva ani, duce la moartea plantelor, iar în cultură trec de la o plantă la alta pe diferite căi, astfel încât, o mare parte a plantaţiilor pot fi afectate numai după o perioadă mai mare de timp (ani). Există şi boli care au caracter cronic, dar cu simptome acute, cum este cazul apoplexiei caisului, care, sub influenţa unor factori abiotici şi biotici, are o evoluţie lentă, de câţiva ani, pentru ca deodată primăvara pomii să se usuce în plină floare sau în vegetaţie. Datorită capacităţii ridicate de multiplicare a unor ciuperci şi bacterii fitopatogene, acestea pot provoca adevărate epifitii, cu intensitate mare, ceea ce duce la pierderi enorme de recoltă. Astfel de cazuri sunt cunoscute la ruginile cerealelor (Puccinia spp.), la mana tutunului (Peronospora tabacina) ş.a. În cazul în care boala respectivă se manifestă an de an în aceeaşi zonă, aceasta are caracter endemic. Astfel de boli sunt bolile principale dintr-o cultură agricolă. Bolile plantelor se pot manifesta, ca simptome, pe diferite organe (sămânţă, rădăcini, colet, tulpini, frunze, fructe) sau pe mai multe organe în acelaşi timp.
4

cum este cazul virozelor. unde sunt prezenţi biologi calificaţi pentru diagnozele mai dificile şi mai ales pentru gospodăriile individuale. 3.gazdă intermediară -plantă gazdă de bază). alegerea soluţiilor şi recomandarea lor . produsă de Pythium debaryanum şi alte ciuperci). Mai importantă pentru practica protecţiei plantelor şi mai ales pentru perspectiva elaborării sistemelor de protecţie integrată este clasificarea ecologică a bolilor.cu planta gazdă dracila la grâu) şi cu mai multe componente (parazit .Există unele boli care au un caracter generalizat. sau boli care atacă anumite organe ale plantei. Cunoaşterea acestor probleme permite o orientare mult mai bună a măsurilor de protecţie a culturilor agricole. ca de exemplu mana viţei de vie (Plasmopara viticola . diagnoză . În funcţie de faza de dezvoltare a plantelor. Cunoscând bolile. Structura organizatorică a protecţiei plantelor depinde de forma de proprietate. ca de exemplu rugina neagră a grâului (Puccinia graminis. se pot distinge : boli ale plantulelor (căderea răsadului. boli ale plantelor în declin (cancerul negru al ramurilor produs de Physalospora cydoniae). această clasificare corespunde în mare măsură şi principalelor tipuri de măsuri de combatere şi anume : tratarea solului.viţa de vie). Din punct de vedere ecologic. patogenii sunt grupaţi după localizarea de bază a atacului şi după mecanismul de transmitere. număr de lucrări de combatere. Aceste etape trebuie să se desfăşoare normal. Acestea se aleg în funcţie de costuri (nivel de eficacitate. Procesul de diagnoză este realizat atât în ferme şi unităţi de producţie. 5 . De asemenea. produs de ciuperca Venturia inaequalis). ORGANIZAREA PROTECŢIEI PLANTELOR Identificarea prezenţei bolilor şi luarea măsurilor pentru reducerea influenţei lor negative asupra recoltelor se desfăşoară în cadrul unui sistem organizatoric. aplicarea măsurilor de combatere .câteva plante gazdă). In acest sistem. cu 3 componente (parazit . dăunătorii şi buruienile prezente. să fie parcurse repede şi eficient în cadrul structurii organizatorice alese. 4. de eficienţa ei economică şi mai ales de o serie de factori tehnologici şi ecologici.gazdă). verificarea eficacităţii. tracheobacteriozelor şi tracheomicozelor. nivelul producţiei) şi. provocând îmbolnăvirea întregii plante. 2. cât şi în cadrul inspectoratelor. Cele mai frecvente sunt sistemele parazitare cu 2 componente (parazit . Această clasificare este importantă pentru înţelegerea manifestării bolilor din punct de vedere epidemiologic şi mai ales pentru abordarea ecologică a problemelor de prevenire şi combatere. este foarte important să se cunoască legăturile trofice ale patogenului cu diferite plante gazdă. pornind de la tehnologia de cultură şi ţinând seama de protecţia mediului şi a sănătăţii oamenilor se preconizează măsurile de combatere. se fac recomandările necesare. boli ale plantelor mature (rapănul mărului. pe baza avertizării şi a pragurilor economice de dăunare. ca de exemplu putregaiul alb produs de ciuperca Sclerotinia sclerotiorum. 1. tratamente foliare etc.4. Următoarea etapă o constituie alegerea soluţiilor şi recomandările de combatere. Analizând procesele care stau la baza protecţiei plantelor se pot distinge următoarele etape : 1. tratarea seminţelor.

pentru a stabili dacă s-a atins pragul economic de dăunare şi prezenţa duşmanilor naturali etc. În cadrul gospodăriilor individuale.1. Tabelul 1 Exemple de mari epidemii care au produs pierderi grave în culturi ------------------------------------------------------------------------------------------------------Cultura Patogenul Ţara Anul Pierderi ------------------------------------------------------------------------------------------------------Secară Claviceps purpurea Rusia 1772 Ergotism în masă Cartof Phytophthora infestans. societăţi comerciale agricole.5 milioane oameni Castan Cafea Piersic Orez Endothia parasitica Hemileia vastatrix Peach Yellows Helminthosporium oryzae S. a acţiunii lor biologice şi ulterior a producţiei şi a influenţelor asupra mediului înconjurător. care au intrat nu numai în istoria fitopatologiei.O importanţă mare o are verificarea eficacităţii care se face începând cu controlul calităţii tratamentelor. Laboratorul central de carantină fitosanitară este subordonat M. efectua şi controla activităţile de protecţia plantelor. în Ministerul Agriculturii şi Alimentaţiei există o direcţie de protecţia plantelor care include şi inspecţia de stat pentru carantină fito-sanitară.A. PIERDERILE PROVOCATE DE BOLI Şl PRINCIPIILE DUPĂ CARE SE PRODUC Fitopatologia este disciplina a cărei dezvoltare a fost permanent impulsionată de epidemiile grave apărute în culturile agricole şi de pierderile pe care le-au produs patogenii în aceste culturi. Pentru a organiza. Irlanda 1846 Moartea a 1. În tabelul 1 prezentăm câteva cazuri de astfel de epidemii ce au generat pierderi grave. ultimele 3 etape şi chiar prima etapă pot fi parcurse de aceeaşi persoană. ci şi în istoria agriculturii. Inspectoratele judeţene desfăşoară o activitate de protecţia plantelor. In realitate la nivel de producţie. În cadrul sistemelor de protecţie integrată este necesar un volum mare de observaţii în fiecare cultură.A. India Moartea masivă a pomilor 1870 Distrugerea tuturor plantaţiilor 1870—1874 Distrugerea plantaţiilor 1942 Moartea a 2 milioane de oameni sec. adesea diagnoza şi alegerea soluţiilor se efectuează într-o singură etapă. 2. şi desfăşoară o activitate proprie pe întreg teritoriul ţării. Această separare pe etape are ca scop o înţelegere mai exactă a proceselor care stau la baza protecţiei plantelor. a sănătăţii omului şi a mediului înconjurător la nivelul fiecărui judeţ. pe tot parcursul perioadei de vegetaţie. XIX 6 .U.U.A. inclusiv în gospodăriile individuale.A. şi a hotărî dacă parcela se tratează sau nu. Ceylon S. asociaţii etc.

la dereglarea proceselor fiziologice şi biochimice normale.Grâu Porumb Grâu Pierderi până la 70% din recoltă Viţa de vie Plasmopara viticola România 1940 Pierderi de 77% din recoltă ------------------------------------------------------------------------------------------------------În ţara noastră. care determină scăderea acumulării de substanţă uscată. în urma cărora plantele de cultură înregistrează daune. Tabelul 2 Pierderi anuale de recoltă produse în ţara noastră (%) ------------------------------------------------------------------------------------------------------Cultura Boli Dăunători Buruieni Total ------------------------------------------------------------------------------------------------------Grâu 11 9 8 28 Orz 11 3 9 23 Porumb 7 9 10 26 Cartof 14 10 7 31 Sfeclă de zahăr 9 10 6 25 Culturi legumicole 13 8 7 28 Pomi fructiferi 15 16 3 34 Viţa de vie 20 9 8 37 Tutun 10 10 9 29 Floarea-soarelui 8 9 6 23 Leguminoase pentru boabe 16 11 10 37 Plante furajere 7 12 10 29 -----------------------------------------------------------------------------------------------------Nivelul daunelor depinde de capacitatea de dăunare a patogenilor şi de alte condiţii care duc în final. la pagube şi pierderi mari. în cultura cartofului. în pomicultură şi în legumicultură. estimările asupra pierderilor cantitative şi calitative de recoltă (tabelul 2) arată că cele mai importante pagube s-au produs în viticultură. o stricăciune sau o daună produsă culturii agricole. Puccinia graminis Helminthosporium maydis Puccinia striiformis Europa S. se stabilesc relaţii complexe. în condiţii ecologice variate. Între patogeni şi planta de cultură. care diferă în funcţie de specie şi de alţi factori. România dif.U. Capacitatea de dăunare a unui patogen este determinată genetic şi poate fi definită drept proprietatea acestuia de a produce daune. Paguba reprezintă un indicator tehnic care se referă concret la un prejudiciu.A. dauna se referă la distrugerea unui organ sau unei părţi dintr-un organ al plantei. ani 1970 1961 Epidemii repetate Pierderi imense 7 . Pierderile se referă în principal la recoltă.

Pierderea se raportează la recoltă şi reprezintă diferenţa dintre recolta produsă de o cultură sănătoasă. Aceste pierderi se pot produce dacă se întrunesc următoarele condiţii : a) patogenii sunt genetic compatibili cu planta . respectân-du-se toate cerinţele culturii. Nu orice atac de patogeni duce la pierderi. 2. neatacată şi una atacată. 8 . bine dezvoltate. Recolta potenţială reprezintă cantitatea de produs agricol util ce se poate obţine la hectar în condiţii optime de dezvoltare a culturii şi. Diferenţa dintre recolta potenţială şi cea reală se numeşte pierdere teoretică. Există însă parcele în care prezenţa patogenilor poate fi minimă. La toate plantele de cultură se întâlneşte o capacitate naturală de a suporta un anumit grad de atac de patogeni. pierderea poate fi definită ca reprezentând diferenţa dintre biomasa utilă pentru om şi biomasa reală utilă ce se obţine. Culturile agricole viguroase. 1986) : 1. e) dacă se întrunesc condiţii foarte favorabile pentru patogeni. Din punct de vedere ecologic. dar cu frecvenţă şi intensitate mai mică. Recolta economică este recolta care se obţine atunci când se aplică tehnologiile moderne. Pentru a putea defini mai exact această noţiune este necesar să înţelegem mai bine ce reprezintă recolta. c) dacă există o corespondenţă între fazele de dezvoltare ale celor 2 specii (planta : patogen) . d) dacă există o corespondenţă între condiţiile ecologice ale patogenului şi plantei de cultură . b) planta (soiul. de fapt. t) raportate la unitatea de suprafaţă (m2. este recolta cea mai mare şi de calitate superioară care se obţine atunci când se aplică tehnologiile cele mai avansate. respectându-se şi cerinţele economice. Ca regulă generală de bază toate aceste valori se exprimă cantitativ (kg. pe fondul unei bune asigurări cu elemente nutritive şi apă suportă atacuri slabe sau chiar mijlocii fără ca recolta să fie influenţată. Dacă nu se întrunesc aceste condiţii atacul de patogeni nu duce la pierderi. Principiul enunţat mai sus derivă din faptul că fiecare strămoş sălbatic al plantelor de cultură a suportat. Orice cultură agricolă este afectată de patogeni. q. iar diferenţa dintre recolta economică şi cea reală se numeşte pierdere reală. Pe de altă parte. Aceasta se explică prin faptul că evoluţia concomitentă a plantei şi patogenilor creează în final un echilibru de tip ecologic. trecând adesea neobservată. Recolta reală este cea care se obţine în diferite societăţi comerciale. daune produse de patogeni.) nu este imună sau foarte rezistentă la patogeni . în condiţii naturale. Prezenţa bolilor plantelor de cultură nu înseamnă că automat se înregistrează şi pierderi de recoltă. în special rentabilitatea. ce nu duce la dispariţia unui component al acestui echilibru. iar în altele sunt prezente numeroase specii de patogeni. hibridul. ha) sau/şi calitativ prin diferiţi parametri ai recoltei. plantele au o capacitate naturală de refacere a ţesuturilor şi organelor bolnave. Principii care generalizează cunoştinţele în domeniul fitopatologiei (Baicu. clona etc. Cunoştinţele actuale demonstrează că în orice cultură agricolă se întâlnesc patogeni care produc sau nu pierderi. asociaţii sau ferme individuale.

Analiza pierderilor în funcţie de acest principiu permite şi abordarea diferenţiată a aplicării măsurilor de prevenire şi combatere. măr etc. orz. în funcţie de specia de plantă luată în considerare. deşi sunt atacate de numeroşi patogeni. tomate. bulbi. tuberculi. În populaţia patogenului există suşe. dacă sunt afectate organele plantei care se recoltează şi anume : seminţe. de regulă. chiar la frecvenţe reduse de atac. de regulă. rapănul mărului pe fructe. Atacul de putregaiuri radiculare la grâu. 3. în timp ce alte boli. cum ar fi virusul mozaicului dungat. culturile fiind la începutul dezvoltării lor. Există alţi patogeni ce produc toxine care perturbează întregul metabolism al plantei. fazele de vegetaţie ale plantei în care se manifestă atacul. Prezenţa patogenilor pe frunze este suportată mai bine de plante dacă distrugerea foliajului nu depăşeşte 15-40%. durata atacului organelor atacate. mălura şi făinarea produc pierderi mari. aplicarea de măsuri de prevenire şi combatere. fructe.Totuşi. De exemplu. rădăcini etc. 4. patogenii nu produc pagube. Plantele tinere şi seminţele în germinare sunt. Pierderi mari se înregistrează. Totuşi. care sunt slab virulente sau chiar avirulente. Pierderile produse de patogeni depind de stadiul lor de dezvoltare şi de variabilitatea virulenţei şi agresivităţii acestora. Nivelul pierderilor depinde de specia patogenă şi de capacitatea ei de dăunare. Acesta este cazul pentru : mălura grâului. râia neagră a cartofului. rase. In stadiul de miceliu şi mai ales de fructificare. rizomania sfeclei etc. Această diferenţă provine din capacitatea variată de dăunare. ceea ce reduce din riscurile de pierderi. afectează mai puternic planta. Patogenii care afectează puternic metabolismul plantelor diminuează acumularea de substanţă uscată. la grâu. în timp ce altele sunt deosebit de virulente şi de păgubitoare. dat fiind importanţa deosebită a acestuia pentru nutriţie şi asigurarea cu apă a întregii plante. Patogenii cu mare capacitate de dăunare apar an de an şi impun. care este condiţionată genetic şi depinde de numărul de generaţii.Datorită acestori factori culturile agricole. biotipuri. există posibilitatea de compensare a recoltei prin suprafaţa de nutriţie mai mare ce rămâne pentru plantele din jur sau prin mărirea normei de semănat. dar pierderi mari produc numai unii dintre aceştia. produc rareori pierderi mari. suportă pierderi numai de la unele specii şi nu întotdeauna. putregaiul cenuşiu al căpşunului. În culturile agricole se întâlnesc mai mulţi patogeni. sensibile la patogeni. 5. În stadiul de spor. consumul de substanţe creşte şi daunele sunt proporţional mai mari. Suşele virulente produc simptome puternice de boală şi pierderi mai mari de recoltă. deşi afectează aparent un singur organ. miceliu de rezistenţă etc. Pierderile produse de patogeni depind de organele atacate ale plantei. formarea recoltei. În funcţie de caracteristicile patogenului şi ale plantei de cultură boala se poate manifesta pe întreaga plantă sau pe anumite organe. sclerot. 9 . tăciunele zburător al orzului. Fiecare agent patogen are în dezvoltarea sa stadii vii care dăunează şi altele în care nu dăunează. formarea organelor care constituie recolta şi. capacitatea de refacere a rădăcinilor este de regulă mai mare. sau dacă nu se suprapune cu perioada de acumulare maximă de substanţă uscată. în general.

Unii patogeni formează cu uşurinţă biotipuri şi rase numeroase. dezvoltare moderată. Deşi acest principiu se referă mai ales la relaţiile insectelor cu entomofagii (insecte care distrug dăunătorii). Nivelul pierderilor depinde de diversitatea patogenilor şi de cantitatea de inocul din cadrul agroecosistemului. 1986) se pot enunţa astfel : a) o cantitate mare de inocul primar şi o viteză mare de infecţie duc de regulă la pierderi mari : b) o cantitate mică de inocul şi o viteză mică de infecţie duc de regulă la pierderi mici : c) o cantitate mare de inocul primar şi o viteză mică de infecţie ulterioară pot duce la pierderi mari . În evoluţia pe mai mulţi ani a bolilor de tip cronic (boli care se dezvoltă lent o perioadă mare de timp luni şi chiar ani) se pot observa o serie de faze de la declin până la înmulţirea în masă. ca urmare. microparaziţi etc). Pierderile depind de condiţiile pedoclimatice în care se dezvoltă planta de cultură şi patogenii. ciuperci filamentoase) care pe diferite căi pot frâna dezvoltarea patogenilor şi chiar a bolii (antagonişti. iar la alţi patogeni se cunosc puţine rase sau biotipuri (Septorba tritici). 9. care adaptate la pierderi (Baicu. drojdii. Phoma betae. De exemplu. în rizosferă. miceliu etc). Cu cât echilibrul agroecosistemului este mai puţin stabil cu atât pierderile vor fi probabil mai mari. epidemie (Poliakov şi Ebert. cresc şi pierderile. ruginile cerealelor (Puccinia recondita). Din punct de vedere al cantităţii de inocul (spori. 8. bacterii. cu atât mai mult se creează posibilitatea apariţiei unor pierderi mai mari. Dacă aceste relaţii sunt perturbate reuşita infecţiilor poate creşte şi. 10 . cercetările mai noi arată că pe frunze. Cercospora beticola. Pierderile care se înregistrează în anul în curs depind de nivelul şi evoluţia atacului din anul trecut. Fiecare fază durează 1-2 ani. în cazul patogenilor. virusul îngălbenirii sfeclei) şi uneori chiar mai mulţi. cum sunt de exemplu. cu cât acesta este mai mare. dar există şi în acest caz oscilaţii între faza de depresie până la epidemie (gradul de atac mare şi suprafeţe mari afectate). Aceste faze sunt următoarele : depresia. 1983). 6. 7. pe sămânţă există numeroase alte microorganisme (actinomicete. în ansamblul culturii această diversitate de specii patogene se poate realiza. Prezenţa unui atac ridicat în anul precedent nu înseamnă automat un atac mare şi în anul în curs. deşi uneori prezenţa unui patogen pe o plantă poate limita atacul altui patogen. cu atât reuşita infecţiilor este asigurată şi sunt infectate un număr mai mare de plante şi organe ate plantelor. într-o cultură de sfeclă de zahăr se întâlnesc succesiv sau concomitent 4 patogeni (Aphanomyces euteiches. În această evoluţie naturală a bolilor în culturi factorii tehnologici produc perturbări însemnate. d) o cantitate mică de inocul primar şi o viteză mare de infecţie ulterioară pot duce la pierderi mari. Cu cât într-o cultură se întâlnesc mai mulţi patogeni. Van der Plank (1977) a formulat o serie de relaţii între inoculul primar şi viteza de înmulţire. scleroţi. La bolile de tip dinamic (boli care se dezvoltă rapid pe o perioadă de zile şi săptămâni) aceste faze sunt mai puţin distincte.

maneb etc. stropirile cu zineb. pot accentua îmbolnăvirea viţei de vie de făinare etc. la care creşterea şi dezvoltarea sunt maxime. măsurile organizatorice. INFLUENTA FACTORILOR ECOLOGICI ASUPRA EVOLUŢIEI PATOGENILOR ŞI A PIERDERILOR PE CARE LE PRODUC Totalitatea factorilor de mediu care condiţionează creşterea şi dezvoltarea patogenilor se numesc factori ecologici. Importanţă prezintă. latitudinea. Astfel. excesul de azot. Factorii indirecţi (altitudinea. c) amplificarea sau slăbirea combinaţiilor optime sau extreme ale factorilor ecologici necesari înmulţirii. temperaturile microclimatului din cultură. boala se manifestă slab şi pierderile sunt mici sau neglijabile. mai ales factorii direcţi (climatici. d) realizarea condiţiilor de înmulţire a antagoniştilor. producând infecţii în condiţii de umiditate mai scăzută. Pentru majoritatea patogenilor acest factor are o influenţă hotărâtoare în reuşita infecţiilor.Speciile de patogeni se caracterizează printr-un optimum de temperatură. Apa este importantă în primul rând pentru realizarea infecţiilor. care creşte o dată cu creşterea intensităţii. .plantă. În funcţie de acest principiu. Influenţa luminii. dar şi pentru sporulare (diferenţierea fructificaţiilor) şi pentru răspândirea bolii. care pot fi diferite de cele din zona de observaţie. răspândirii şi supravieţuirii patogenilor . e) acţiunea asupra relaţiei patogen . în special. Pentru unii patogeni lumina are însă o influenţă negativă. alţii de o umiditate 100% a aerului (Phytoplithora infestans). cum sunt cele ce produc făinările. Adesea unele lucrări de protecţia plantelor pot induce dezvoltarea unor patogeni. Influenţa umidităţii. cele maxime în jurul valorilor de 40°C. densităţile ridicate de plante la m2. Dacă pentru plantă aceste condiţii nu sunt corespunzătoare. De exemplu. boala se manifestă puternic. iar pentru patogeni sunt favorabile. Acelaşi lucru se constată şi la plantele agricole. 10. Tehnologiile de cultură pot influenţa puternic evoluţia unor patogeni. Influenţa temperaturii. dacă pentru planta de cultură condiţiile sunt optime şi pentru patogen nefavorabile. Analiza influenţei acestui factor asupra majorităţii patogenilor arată că temperaturile minime de dezvoltare a acestora oscilează în jurul valorii de 4°C. Pierderile produse de patogeni depind de condiţiile agrofitotehnice. micoparaziţilor etc. pierderile sunt influenţate prin următorii factori: a) suprafaţa afectată de pierderi . în timp ce unele ciuperci.) pentru patogenii raportaţi la ţara noastră au o importanţă mai redusă. lipsa rotaţiei pot favoriza numeroşi patogeni ai plantelor de cultură. Acestea sunt aşa zisele „boli iatrogene". Dintre aceştia. expoziţia etc. care sunt induse în special de tratamentele cu fungicide. nu sunt pretenţioase la acest factor. Invers. Unii patogeni au nevoie de apă sub formă de picături (Plasmopara viticola) sau apă în sol (Pythium debaryanum). b) formarea biomasei . de sol şi biotici) au o influenţă mai mare. luminozitate etc. 2. Sporularea ciupercilor ce produc ruginile cerealelor 11 .2. iar cele optime între 18 şi 28°C. umiditate. sistemele şi tehnologiile de cultură. Acest factor influenţează mult starea de predispoziţie a plantelor la îmbolnăvire.

leguminoase Praf Porumb Negru de fum Toate culturile Aluminiu în sol Grâu Soiuri cu plasticitate redusă Diferite culturi Plante îmbătrânite înainte de Răsaduri de legume ţinute prea mult în termen răsadniţe 12 . sp. lycopersici) . Pleospora bjorlingii (putregaiul inimii sfeclei de zahăr). În unele cazuri. harzianum ş. soia ete. Antagoniştii şi micoparaziţii reprezintă o sursă importantă pentru elaborarea de noi mijloace biologice pentru protecţia plantelor. varză Fluor Cereale. Tabelul 3 Factori tehnologici cu rol important în apariţia stadiului intermediar între sănătate şi boală ------------------------------------------------------------------------------------------------------Factori Exemple de culturi afectate ------------------------------------------------------------------------------------------------------Ozon Fasole. T.a. cum sunt. În tabelul 3 sunt enumeraţi o serie de factori care contribuie la apariţia stării intermediare dintre starea de sănătate şi cea. bacterii. care pot frâna unele infecţii. Influenţa factorilor biotici. ofilirea tomatelor (Fusarium oxysporurw f. tomate. din sol şi de pe sămânţă poate fi redusă dacă există în imediata apropiere a acestora microorganisme anatagoniste (actinomicete. Majoritatea patogenilor se dezvoltă într-un mediu neutru sau slab acid.3. drojdii. În sol se întâlnesc ciuperci antagoniste din speciile Trichoderma viride. unele ciuperci) sau micoparaziţi. 2. influenţa tehnologiilor intensive puternic chimizate poate fi foarte mare asupra plantei de cultură.) necesită o lumină mai intensă. de boală. de exemplu. de exemplu. hernia verzei (Plasmodiophora brassicae). TEHNOLOGII AGRICOLE ACTUALE ŞI INFLUENŢA LOR ASUPRA BOLILOR PLANTELOR Şl A PIERDERILOR PRODUSE DE ACESTEA Tehnologiile actuale de cultură pot favoriza unele boli prin perturbarea relaţiilor de ordin ecologic dintre diferite microorganisme şi patogeni pe de o parte şi cele ale acestora cu planta de cultură pe de altă parte. în timp ce infecţiile cu Fulvia fulva (pătarea brună a frunzelor tomatelor) şi Erysiphe graminis (făinarea cerealelor păioase) se pot produce şi noaptea. aceştia putând avea influentă de oprire a atacului patogenilor. Există însă boli produse de patogeni care se dezvoltă în sol şi sunt favorizate de reacţia acidă a acestuia.(Puccinia spp. ceea ce poate duce la fenomene de predispoziţie (planta este afectată mai uşor de starea intermediară dintre sănătate şi boală) sau pot apărea boli specifice generate de unele cauze neparazitare. Uneori atacurile de patogeni pot creşte mai ales dacă aceşti factori acţionează pe o durată mai lungă. Bioxid de sulf Viţă de vie. alţi patogeni de sol sunt favorizaţi de reacţia alcalină a acestuia. Influenţa reacţiei solului. cum este. Cantitatea de inocul de patogeni de pe frunze.

pot clasifica în 4 categorii.5. mălura grâului etc. CLASIFICAREA BOLILOR DIN PUNCT DE VEDERE ECOLOGIC In funcţie de localizarea agenţilor fitopatogeni. IV. Această clasificare ecologică are o importanţă deosebită deoarece permite să se înţeleagă mai bine modul în care se realizează sistemele de protecţie integrată faţă de boli. de fapt fiziologice. Tabelul 4 Clasificarea ecologică a bolilor infecţioase I. mozaicul sfeclei. seminale etc. 2. boala petelor de bronz a tomatelor. mozaicul cepei. care se întâlnesc an de an în cultura agricolă din zonă şi care produc pierderi de recoltă ce impun lucrări sistematice de protecţie. rugina coronată a ovăzului.Culturi mediteraneene în condiţiile ţării noastre . De exemplu : rapănul mărului. fasole. bolile plantelor se. soia etc. făinarea şi mana viţei de vie. II. de mecanismele de transmitere a bolilor de la un an la altul şi de mecanismele de răspândire în cursul perioadei de vegetaţie. III. Infecţii seminale Exemplu : cornul secarei. râia neagră a cartofului. culturi tropicale în zona temperată Tehnologii de cultură stresante Culturi cu numeroase tratamente chimice şi doze prea mari de îngrăşăminte Acţiune fitotoxică crescută a pesticidelor Plante de cartof tratate cu amestecuri de pesticide Doze prea mari de pesticide orz tratat cu Icedin+fungicid+ insecticid Castraveţi. 2. bolile se clasifică în 4 categorii : a. ascochitoza mazărei. prezentate în tabelul 4. putregaiul alb. cercosporioza sfeclei. Alte tipuri de infecţii (vectori. 13 Plante în condiţii noi de creştere . Boli principale. foliară şi pe tulpini Exemplu : rugina brună a grâului.4. înnegrirea bazei tulpinii grâului. -----------------------------------------------------------------------------------------------------Sub denumirea de tehnopatii sunt incluse o serie de boli. antracnoza inului. Infecţii de sol sau radiculare Exemplu : hernia verzei. BOLILE PRINCIPALE. BOLILE SECUNDARE Şl ALTE BOLI Când se trece la elaborarea măsurilor de protecţie a plantelor pe baza cunoştinţelor ecologice mai aprofundate. mălura grâului.) Exemplu : piticirea galbenă a cerealelor. Infecţii ce se realizează prin aer şi în picăturile de apă. care apar în astfel de condiţii.

în special. acarieni etc.6.) . acţionează şi asupra consumatorilor de ordinul I (patogeni. rincthosporioza . organisme heterotrofe. comparativ cu ecosistemele naturale. 2. de unde şi posibilitatea apariţiei unor epidemii grave asociate cu pierderi mari de biomasă. lipide.etc. d. care sunt constituiţi în special din animale rozătoare. Componenta heterotrofă (care foloseşte resturile ce rămân din recoltă şi de la diferiţi consumatori) se dezvoltă prin restructurarea şi descompunerea substanţelor organice complexe. se pot încadra în una din primele 2 categorii de boli. Agroecosistemele cuprind următoarele elemente : a) substanţe anorganice (C. în funcţie de cultură şi zonă. nu produc pierderi. Organismele consumatoare ale fitomasei (de ordinul I) pot să se înmulţească uşor în prezenţa substratului abundent. bacterii şi ciuperci. Botrytis cinerea. diminuând deci considerabil presiunea substanţelor chimice asupra agrobiocenozei . având în felul acesta un rol mare în reducerea populaţiilor respective. Boli secundare. Această clasificare are o importanţă ecologică deosebită. se reduce drastic numărul de specii şi stabilitatea. care se hrănesc cu plianta de cultură şi rnai puţin cu alte organisme vii . f) microconsumatori (de ordinul I). dăunători).). entomo-patogenii etc. Omul ia toate măsurile posibile pentru obţinerea unei biomase cât mai mari şi. De exemplu. de regulă. Dintre aceştia multe specii au caracter antagonist faţă de patogeni şi pot fi utili. pătarea în ochi a bazei tulpinilor de grâu. precipitaţii etc. H2O. care. Bolile produse de patogeni polifagi (Sclerotinia sclerotiorum. c) regimul climatic (temperatură. aflate în interdependenţă între ele şi cu mediul înconjurător. 14 . CO2. alcătuită în principal de planta de cultură şi alte organisme prezente pe o anumită suprafaţă. care se întâlnesc în culturi dar. care îşi au fiecare circuitul lor . care se întâlnesc în cultură agricolă. lumină. insecte. dar pot produce pierderi numai în unii ani şi impun în aceste condiţii lucrări de combatere. N. pentru bolile secundare tratamentele intervin mult mai rar şi numai atunci când acestea se justifică economic. patogeni). g) consumatori de ordinul II. c. Aceştia cuprind zoofagii. microparaziţii. O. hidrocarbonate. Prin cultivarea unei singure specii sau a 2 specii de plante. H. deoarece sistemul de protecţie al culturilor agricole se construieşte numai pe bolile principale. acizi humici etc. ECOLOGIA PATOGENILOR PLANTELOR DE CULTURĂ Agroecosistemul reprezintă o unitate de organizare biologică. care reduc populaţiile de dăunători şi patogeni. care se hrănesc cu cei de ordinul I (dăunători.b. Rhizoctonia solani etc). b) compuşi organici (proteine.) . pe de altă parte. septorioza grâului. care descompun compuşii creaţi de plante şi animale. Boli potenţial păgubitoare. e) macroconsumatori (de ordinul I). NH4 etc. d) producătorii care sintetizează hrana din substanţe simple anorganice formate din 1-2 plante în număr foarte mare şi din buruieni ca producători primari nedoriţi .

cum este de exemplu mana cartofului. În afara acestor grupe de specii utile. de asemenea. şi de procese accidentale şi fluctuante. care se declanşează şi se dezvoltă pe vreme mai rece şi umedă. demos = popor . din care nu trebuie excluse micorizele. care reprezintă „cantitatea" de boală raportată la timp (Van der Plank. 2. facilitând sau frânând evoluţia infecţiilor cu patogeni şi dezvoltarea bolilor. Patogenul prezintă frecvent mai multe rase cu virulenţă diferită . Pe frunze. prin metaboliţii lor. mezofaună şi chiar organisme mai mari care acţionează între ele.. In condiţii naturale. Microorganismele se găsesc răspândite sub forma unor colonii izolate sau care se interpătrund şi care acţionează între ele şi cu sporii şi miceliul patogenilor.. Logos = vorbire.5 pe zi este o valoare foarte mare. dintre microconsumatorii de ordinul I care se hrănesc cu resturile vegetale şi animale. EPIDEMIOLOGIA Epidemiologia (epi = pe . Rata progesului bolii (r) are o importanţă marcantă în modelarea matematică a epidemiilor şi simularea procesului pe calculator. numeroase specii au un caracter antagonist. precum şi de fenomene cu praguri. Pentru a măsura progresul epidemiei se foloseşte rata progresului bolii (r). Mediul înconjurător şi în special temperatura şi umiditatea au un rol esenţial în declanşarea şi dezvoltarea epidemiilor. Pentru epidemiile de boli ale plantelor este importantă delimitarea lor în spaţiu şi timp. fiecare la rândul lor. au nevoie de vreme călduroasă şi umedă. care se dezvoltă sub influenţa condiţiilor de mediu şi a intervenţiei omului. ce nu poate duce la epidemii grave. prezintă numeroase specii de bacterii. Există boli. Rolul timpului în declanşarea şi dezvoltarea epidemiei are o importanţă deosebită . ciuperci filamentoase şi chiar o serie de animale (lumbricide. Pe suprafaţa frunzelor.01 este considerată ca o valoare mică. produsă de o rasa virulentă . helminţi. cum este rugina neagră a grâului. Epidemiile sunt caracterizate. în zona rădăcinilor etc. Rizosfera -zona rădăcinilor. o valoare r = 0. este aşa de complexă încât nu se cunosc decât vag relaţiile ce se stabilesc între patogeni şi aceste componente. care. se hrănesc cu consumatori din grupul inferior. pot inhiba patogenii şi infecţiile pe care aceştia le produc. actinomicetele. Soiurile şi hibrizii sensibili sunt implicaţi cel mai frecvent în epidemii. limite şi de ordin discret. actinomiecte. etc). patogenul. boala se desfăşoară sub forma unui proces complex care antrenează o multitudine de factori ai sistemului agrocenozei. în timp ce altele.În cadrul agroecosistemelor se întâlnesc şi consumatori de ordinul III şi chiar IV. rasele virulente sunt cele care determină dezvoltarea epidemiilor. Epidemia are o serie de elemente care definesc principalele interacţiuni dintre gazda. există un complex de microorganisme care pot frâna adesea infecţiile. care se poate întâlni la mana cartofului pe un soi sensibil. unde se produc majoritatea infecţiilor ce determină boli foliare. tulpini. ştiinţă în greaca veche) este ştiinţa despre interacţiunea populaţiilor patogenului cu populaţia plantei gazdă. mediul înconjurător şi timpul în care se produc. Dintre antagonişti. multe bacterii şi ciuperci microscopice prezintă astfel de proprietăţi utile pentru protecţia plantelor.7. O valoare r = 0. se întâlnesc asociaţii de populaţii de microorganisme. 1960). adică. 15 .

un focar mic. Transportul propagulelor se poate efectua în perioada de vegetaţie prin curenţii de aer (anemochorie). aşa cum subliniază Zadoks (1990). Supravieţuirea virusurilor pe materialul de plantat şi de semănat este de 89 şi. Patogenii plantelor au ca principală sursă de infecţie părţile bolnave ale plantelor. Introducerea unui soi nou cu mulţi ani în urmă ducea la formarea unei noi rase care producea epidemii.7% dintre cei de origine virală. seminţe sau materiale de plantat. iar mai devreme sau mai târziu dispare. Prin sursă de infecţie se înţelege obiectul sau locul în care în mod natural specia se dezvoltă şi se înmulţeşte şi din care se separă în stare viabilă în mediul extern infectând plantele sănătoase sensibile. cum este de exemplu solul. pentru a supravieţui patogenii trebuie să ajungă pe alte plante în acelaşi an şi în anul următor. Prin moartea plantei de cultură. Cercetările în acest domeniu au arătat că se pot distinge 2 mecanisme. 15% din cei de origine bacteriană şi 5. de ordinul unu. dar cu frecvenţă mare (mana viţei de vie) şi altul la distanţe mari cu frecvenţe reduse (rugina brună a cerealelor). Cea de ordinul unu este o epidemie care se răspândeşte pe diferite sole şi parcele în decursul unui sezon de vegetaţie. respectiv. care în faza a doua a ciclului de dezvoltare pier în marea lor majoritate. pot fi de diferite ordine : de ordinul zero. adesea format de la o singură infecţie iniţială. Privite în ansamblu toate sursele de infecţie reprezintă rezerva de infecţie a patogenului luat în considerare. de ordinul doi. Epidemia de ordinul zero este. Epidemiile. de către diferite animale şi alţi factori. acest ultim mod de transmitere fiind de fapt nespecific. de exemplu. al animalelor (zoochorie) şi chiar al omului (antropochorie). Din punct de vedere epidemiologie este important să se diferenţieze sursa de infecţie de factorul de transmitere. Prin factor de transmitere trebuie înţeles substratul pe care patogenul se menţine dar nu se înmulţeşte. Cele nespecifice au caracter temporar şi întâmplător şi se referă în principal la sporii transportaţi uneori prin unelte. în timp ce în cazul sursei de infecţie patogenul este viabil şi se înmulţeşte. 42%. Pentru plante multianuale acest procent este de circa 60%. Cele specifice sunt părţile esenţiale ale plantei pe care se produc sporii şi alte elemente de propagare. pot fi menţionate ruginile cerealelor.O problemă importantă a acestui capitol o constituie variabilitatea genetică a patogenilor. 16 . Sursele de infecţie pot fi specifice şi nespecifice. În prima fază de înmulţire a patogenilor se produce. răspândirea bolii are o importanţă majoră. In sol supravieţuiesc abia 35% dintre patogenii de origine micotică. cu ajutorul apei (hidrochorie). În cadrul epidemiei. fenomenul fiind favorizat de uniformitatea genetică a soiurilor. de fapt. de regulă. Cea de ordinul doi este o epidemie care acoperă suprafeţe mari în decurs de mai mulţi ani. o cantitate mare de spori. unul la distanţe mici. În concepţia ecologică de protecţie a plantelor faţă de boli o mare importanţă are înţelegerea noţiunii de sursă de infecţie. Astfel. S-a constatat că 75-89% din patogenii de origine bacteriană sau micotică supravieţuiesc pe resturi de plante. iar cantitatea şi calitatea lor depinde de nivelul de specializare.

micelii de rezistenţă etc. Microclimatul este dictat în mare măsură de densitatea plantelor. cele care se referă la bolile plantelor au un rol esenţial. Nopţile reci. datorită microclimatului din cultură sau de la suprafaţa frunzelor. din această cauză epidemiile fiind influenţate temporar. 17 .2. Unii patogeni. care pot fi de la 1-2 ore (Plasmopara viticola pe viţa de vie) până la 24 de ore (Stemphylium botryosum f. Cunoaşterea acţiunii acestor factori în mod concret pentru fiecare patosistem (specie de plantă agricolă . 2.9.PATOGENI . În toate aceste cazuri sunt necesare pentru realizarea infecţiilor perioade definite de prezenţă a apei. scleroţi. MICOPARAZIŢI ETC. ca şi zilele foarte călduroase. Cunoaşterea acestor mecanisme. Pe baza unor date suplimentare privind transferul de substanţă de la plantă spre consumatorii de diferite ordine se va stabili modelul matematic. sporii rezistă mai bine la umidităţi relative mai scăzute. Toţi aceşti factori ecologici au o influenţă mare asupra păstrării viabilităţii (supravieţuirii) propagulelor şi în special asupra sporilor. MODELE CONCEPTUALE ALE RELAŢIILOR PLANTĂ DE CULTURĂ . cum sunt făinările nu necesită o peliculă de apă liberă la suprafaţa frunzelor pentru a realiza infecţia. de asemenea. au nevoie de prezenţa apei sub forma de picături. Alţi patogeni. spori cu pereţi îngroşaţi. din rouă şi din irigarea prin aspersiune. constituie o posibilitate importantă pentru a elabora noi metode de luptă biologică cu patogenii.8. O primă etapă a acestui proces o constituie elaborarea modelului conceptual. de aceea trebuie la fiecare specie de patogen să fie făcute aprecieri concrete pentru a putea decide cum să se acţioneze asupra sporilor şi formelor de repaus.sp. atingând temperaturile maxime de creştere a acestora. Umiditatea necesară epidemiilor apare datorită ploilor. Dintre aceste criterii. cum sunt cei de tip „mană". în cazul în care vremea nu este prea favorabilă producerii acestora. antagonişti sau micoparaziţi -se stabilesc în timp diferite relaţii care pot frâna infecţiile sau pot să le favorizeze. Relaţiile dintre plantă şi aceste grupe de microorganisme pot fi modelate matematic. ca şi a microorganismelor care contribuie la diminuarea infecţiilor. care are numai latura calitativă. reduc rata de dezvoltare a epidemiei. Sporii şi formele de repaus ale patogenilor (clamidospori. Temperaturile prea scăzute sau prea ridicate nu duc la moartea patogenului. saprofiţi.patogeni. Intre diferite microorganisme . iar patogenului (evoluţiei bolii) o dezvoltare minimă. Pentru culturile de câmp densităţile sunt stabilite după criterii complexe care asigură an de an producţii mari la hectar.) supravieţuiesc mai bine la temperaturi scăzute . UTILIZAREA FACTORILOR ECOLOGICI ÎN SCOPUL REDUCERII PIERDERILOR PRODUSE DE BOLI LA PLANTE Factorii ecologici abiotici au frecvent un rol hotărâtor în evoluţia epidemiilor. De la aceste reguli sunt însă destule excepţii. Umiditatea necesară infecţiilor se poate realiza. lycopersici pe tomate). cu temperaturi apropiate de valorile minime de dezvoltare a patogenilor.patogen) permite dirijarea unor lucrări agrofitotehnice în aşa fel încât plantei să i se asigure o dezvoltare optimă.ANTAGONIŞTI. Umiditatea este factorul esenţial pentru apariţia şi dezvoltarea majorităţii epidemiilor.

datorită radiaţiei solare. Prevenirea tuturor acestor fenomene negative se realizează prin adaptarea concretă a tehnologiei de lucru la forma de cultură. temperatura este mai scăzută şi aerul mai umed. Unele măsuri agrofitotehnice pot avea o influenţă mare asupra apariţiei şi dezvoltării epidemiilor.U. Nivelul rezistenţei soiurilor sau hibrizilor cultivaţi are. Bolile ce apar şi se dezvoltă în sol pe sistemul radicular sau cele care trec în tulpină depind. un rol important în declanşarea epidemiilor . ca urmare a procesului de hibridare a acestei plante. Unele epidemii apar ca urmare a introducerii patogenilor într-o nouă zonă de cultură a plantelor gazdă. de asemenea. a făinării americane a agrişului (Sphaerotheca mors -uvae) ş. Schimbarea virulenţei unui patogen prin formarea de noi rase declanşează adesea epidemii grave dacă continuă cultivarea aceluiaş soi. adesea. În zonele mai joase. cum sunt : factorii care produc răniri (grindina. Noaptea. aplicarea udării prin brazdă favorizează apariţia şi dezvoltarea bolilor radiculare. Acesta a fost cazul manei viţei de vie (Plasmopara viticola). Într-o cultură densă de vârstă mai avansată. care duc la scurtarea ciclului de viaţă a patogenului. radiaţia solară acţionează asupra frunzelor superioare. de asemenea. utilizând soiurile şi hibrizii raionaţi. este bine cunoscut cazul apariţiei pătării frunzelor de porumb. menţinerea pentru o perioadă de câteva săptămâni a ploilor şi a unei temperaturi de 18-20°C determină formarea unei pelicule de apă pe frunzele de cartof şi declanşează o epidemie gravă de mană (Phytophthora infestans) chiar pe un soi obişnuit şi chiar dacă nu a apărut o nouă rasă a patogenului. aplicând în mod echilibrat îngrăşămintele etc. De exemplu. Astfel. epidemiile pot fi generate ele unele practici şi elemente tehnologice care sporesc vulnerabilitatea genetică a soiurilor şi hibrizilor plantelor. Cele mai grave epidemii apar datorită condiţiilor de temperatură şi umiditate foarte favorabile. vânturile puternice).A. epoca optimă de semănat. de unde decurge importanţa cunoaşterii şi respectării acestora pentru practica agricolă. rouă) este mai redusă. În general. aceasta este cauza epidemiilor multor boli care încep cu frunzele de la baza plantei.a. O măsură eficientă de reducere a riscurilor de epidemii grave la multe plante de cultură. de asemenea. Cultura este. situaţia se inversează. îngrăşarea excesivă cu azot (făinarea cerealelor) etc. produsă de rasa T a patogenului Helminthosporium turcicum pe majoritatea hibrizilor din S. mai ales la cereale. semănatul la temperaturi favorabile patogenului şi nefavorabile plantei de cultură (porumb la temperaturi sub 8°C). favorizează dispersia patogenului şi stimulează sporularea acestuia. ceea ce duce la realizarea unei temperaturi mai mari în această zonă. de factorii temperatură şi mai ales de umiditate. Pe solurile grele. În anumite cazuri.Într-o cultură tânără la începutul vegetaţiei. o constituie utilizarea de soiuri multilineale (soiuri din mai multe linii cu rezistenţă la diferiţi rase ale patogenilor). 18 . din cauza umbririi. frunzele pot avea o temperatură mai mare decât cea a aerului. aceeaşi importanţă o au unii factori de predispoziţie. unele lucrări mecanice. mai aerisită şi durata persistenţei umidităţii frunzelor (ploaie. ca şi alternarea soiurilor în cultură sau schimbarea lor la diferite intervale de timp.

I. Mult mai importantă este rezistenţa plantelor în corelaţie cu patogenii care produc boli pe aceste specii. Totuşi. care au constituit o sursă importantă de infecţie.Introducerea portaltoilor pitici în pomicultură a favorizat atacul de Phytophthora cactorum. al cărei întemeietor a fost I.sp. EVOLUŢIA SISTEMELOR PLANTĂ-PARAZIT În decursul timpului între plante şi parazit. rugina fasolei şi a mentei. O creştere peste măsură a virulenţei parazitului ar duce la dispariţia gazdei şi evident. 1983). ca urmare. ceea ce a favorizat infecţiile cu Sphacelotheca reiliana (Sorosporium reilianum). şi a parazitului. În acest caz. 19 . are loc o selecţie stabilizatoare. s-au format treptat relaţii stabile de coexistenţă care pot fi caracterizate ca adevărate sisteme plantă . Plantele sunt deci rezistente la aceşti patogeni. REZISTENŢA PLANTELOR LA BOLI În natură există nenumărate microorganisme care vin în contact într-un fel sau altul cu orice specie de plantă de cultură. atroseptica). o specie de plantă nu este atacată decât de anumite microorganisme.1. 3. De aceea. Pentru protecţia plantelor acest fenomen are o importanţă limitată. tritici nu poate să apară pe ceapă. între cele două componente de bază ale sistemului s-a stabilit un echilibru dinamic. 1951 . Acest echilibru poate fi bine determinat la speciile de plante sălbatice. 1959). Rezistenţa. Mecinikov. Cele câteva exemple de mai sus demonstrează că nerespectarea cerinţelor ecologice ale culturilor agricole şi ale patogenilor pot duce la apariţia de epidemii grave chiar în condiţiile climatice obişnuite. O creştere puternică a rezistenţei plantei reduce puternic populaţia parazitului. Recoltarea mecanizată a fructelor de cireş a determinat extinderea epidemiilor de monilioză datorită fructelor rămase neculese. dar cu o latură bine pronunţată de polimorfism. ameninţând-o cu dispariţia. capacitatea de apărare a plantelor poate fi considerată tot atât de veche ca şi fenomenul de parazitism (Gaumann. Rănirile produse în cursul recoltatului mecanic al cartofilor generează apariţia de atacuri mari de putregai moale (Erwinia carotovora pv. Această rezistenţă are un caracter natural şi nici o plantă nu ar putea supravieţui fără această însuşire. sub presiunea selecţiei naturale. mana cepei (Peronospora destructor) nu se poate instala pe grâu şi nici rugina brună a grâului (Puccinia recondita f. Verderevski. În unele cazuri. Fenomenele de rezistenţă sunt atât de importante încât studiul lor a dus la apariţia unei noi discipline . 3. atacuri în masă în culturile de porumb s-au observat pe solele în care au fost rupte paniculele pentru a împiedica autopolenizarea liniei materne.fitoimunologia. Excesul de umiditate creat prin irigare favorizează epidemiile de Rhizoctonia solani pe fructele de tomate. fuzarioza fasolei. Rezistenţa plantelor la boli poate fi definită ca o proprietate a populaţiei plantei gazdă de a reduce sau anihila efectele destructive ale parazitului (Ceapoiu şi Negulescu. De exemplu.parazit.

Chiar dacă şi în acest caz are loc o evoluţie concomitentă a sistemului. 3. Virusurile transmise de insecte pot fi uneori neinoculate în plantă de către acestea. o cuticula cu o grosime mai mare constituie un obstacol mai dificil pentru penetrarea lui de către filamentul de germinaţie al patogenului. Unele schimbări puternice induse de om pot totuşi modifica aceste raporturi. Alteori. Un exemplu relativ recent de acest fel îl constituie apariţia raselor 77 79 de rugină brună (Puccinia recondita). Având un caracter hidrofob. Dintre aceştia pot fi enumeraţi : numărul restrâns de soiuri şi hibrizi intensivi. lignină. infecţiile cu patogeni pot creşte brusc. Există şi alţi factori care schimbă raportul între soiuri (hibrizi) şi parazit. deplasat adesea în favoarea parazitului. formată din pectine. 20 .2. de rase capabile să paraziteze noile soiuri. unele procedee tehnologice etc.Între plante şi paraziţi se menţine un echilibru care este puţin influenţat de condiţiile de mediu. ceea ce provoacă o reacţie din partea parazitului concretizată prin apariţia unor noi gene de virulenţă. REZISTENŢA STRUCTURALĂ 3. Omul introduce rezistenţa verticală (specifică. Un rol important în rezistenţa structurală îl are cuticula. neechilibrate. datorită respingerii lor de către unele substanţe produse de plantă sau a culorii repulsive pentru vectori. de îngrăşăminte. În general. atât pentru obţinerea soiurilor rezistente.1 Rezistenţa structurală preinfecţională (preexistentă) se datoreşte faptului că patogenii sunt menţinuţi la o oarecare distanţă de către planta gazdă sau aceştia nu reuşesc să pătrundă în ţesuturi. Epiderma este formată din celulele externe care acoperă şi protejează organele plantelor. După grindină. sporii încărcaţi electronegativ sunt respinşi de suprafaţa frunzei. În scurt timp. adică la acel nivel la care să nu se mai producă pierderi de recoltă. cuticula nu permite menţinerea picăturilor de apă. De asemenea. aplicarea de doze mari. soiul nou este scos din utilizare. oligogenică) în soiurile noi. cum este cazul soiurilor de năut rezistente la Mycosphaerella rabiei (antracnoza). Rănirea epidermelor creează porţi de pătrundere uşoară pentru mulţi patogeni. cutine şi uneori acoperită cu ceară. infecţiile cu patogeni se realizează mai greu. Dacă pereţii celulari sunt impregnaţi cu substanţe de tipul diferiţilor polimeri (cutină. datorită tocmai acestui fenomen de evoluţie concomitentă. există între planta cultivată (soi. ceară) sau cu substanţe minerale (bioxid de siliciu). hibrid) şi parazit un alt raport. cât şi pentru noile tehnologii de cultură. de această dată instabil. În general. 1974). ceea ce inhibă germinarea multor patogeni. de aceea în practică se aplică de regulă o stropire cu fungicid lipsit de fitotoxicitate. irigaţia. care are acţiune de a inhiba pătrunderea patogenilor prin rănile produse de grindină. scurtarea rotaţiilor. aceasta nu reuşeşte să stabilizeze raportul la nivelul la care doreşte omul.2. care au eliminat din cultură soiurile Aurora şi Caucaz (Negulescu şi Cojocaru. Unele plante au peri (trichomi) glandulari care elimină substanţe ce pot inhiba germinarea sporilor. trebuie acordată atenţie deosebită pentru rezistenţă şi evitarea factorilor care o pot reduce.

Absenţa în gazdă a unor substanţe necesare patogenului sau forma lor inaccesibilă. acidul clorogenic). gome. cum este piricularina produsă de ciuperca Magnaporthe (Piricularia) oryzae. iar în final cade. cum sunt de exemplu acidul clorogenic şi acidul ferulic. după ce patogenul a pătruns în interiorul acesteia şi care opresc sau frânează boala. acidul protocatechinic. Uneori. lenticelele. phyton — plantă . La soiurile sensibile aceste modificări apar târziu sau nu apar deloc. În afara fitoalexinelor pot fi sintetizate şi alte substanţe care influenţează activitatea unor enzime şi în special a peroxidazei. 3. Reacţia de hipersensibilitate este o reacţie de apărare a plantei. pot inactiva unele toxine.2.Deschiderile naturale (stomatele. acumularea de compuşi fenolici şi de fitoalexine. în special. produse de patogeni care se dezvoltă în interiorul vaselor conducătoare. Aceste structuri se realizează prin suberificarea şi lignificarea ţesuturilor şi prin îngroşarea pereţilor celulozici şi cutinizaţi. Rezistenţa funcţională depinde în mare măsură de reacţiile biochimice si fiziologice care determină prezenţa sau absenţa unor substanţe în plantă şi care interferează cu creşterea şi dezvoltarea patogenilor (Agrios. Bolile vasculare. 21 . glicozizii etc. S-a stabilit că în plante pot apărea fitoalexine (Muller. prin care la locul de infecţie se produce o pierdere rapidă a turgescenţei. REZISTENTA FUNCŢIONALA Acest tip de rezistenţă are un rol mult mai important în evoluţia bolii decât cel structural. În jurul punctului de infecţie celulele mor. alexein = substanţă de apărare). 3. Frecvent. lăsând frunza ciuruită. în jurul locului de pătrundere a ciupercii se formează un strat separator (abscizie) care izolează pata în care se află patogenul. prun sau piersic. poate frâna procesul de îmbolnăvire. ţesutul se brunifică. iar la celulele adiacente se observă schimbări metabolice şi. Unele substanţe formate în plante. În lupta cu patogenul care a trecut de barierele structurale.2 Rezistenţa funcţională postinfecţională este un fenomen prin care în plantă apar substanţe sau reacţii fiziologice etc. la pomii fructiferi.3. Există date care demonstrează că prezenţa unor proteine antigenice comune poate fi un factor de bază în apariţia bolii.3. 3. Dintre substanţele cu caracter toxic pot fi menţionate cele fenolice (catechol. dar acţiunea acestora nu este specifică şi nivelul activităţii lor depinde mai ales de viteza şi cantitatea care se acumulează. 1956 . la atacul de Stigmina carpophila de pe frunzele de cais.3. nectarinele) pot favoriza sau frâna realizarea infecţiilor în funcţie de structura lor şi de modul de funcţionare.2 Rezistenţa structurală postinfecţională. care reduc viteza de răspândire a patogenului şi în special a toxinelor pe care aceştia le produc. 3. plantele sunt capabile să formeze mai multe tipuri de structuri care se opun invadării ţesuturilor. inhibitorii unor enzime. se manifestă prin apariţia de tiloze. apar în jurul leziunilor produse de patogeni. le astupă şi în acest fel stăvilesc înaintarea patogenului.1 Rezistenţa funcţională preinfecţională se bazează pe prezenţa unor substanţe cu caracter toxic pentru patogeni sau stimulator pentru flora antagonistă. nişte evaginări ale protoplastului celular care căptuşesc vasele. 1978). hidatodele.

o constituie cea a capacităţii de recunoaştere. 2. cât şi pentru cel de rezistenţă. La început. respingând în acest fel marea majoritate a microorganismelor (saprofite sau parazite) cu care ajung în contact. 4. În decursul evoluţiei lor la plante au apărut proprietăţi care permit să se diferenţieze ceea ce este „propriu" de ceea ce este „străin". Dintre aceste capacităţi. rezistenţa verticală are semnificaţie diferită. Rezistenţa verticală este controlată oligogenic (controlată mai ales de gene majore şi mai rar de gene minore) şi are un caracter calitativ (cu o distribuţie continuă a plantelor între rezistenţă şi sensibilitate). Uneori. Verticillium spp. dar care are o importanţă deosebită atât pentru studiul fenomenelor de patogeneză.străin” de organism. oligogenică) se manifestă faţă de anumite rase fiziologice ale unui patogen şi este puţin eficace faţă de alte rase. ceea ce determină utilizarea mai uşoară a mecanismelor acestuia în protecţia faţă de boli. Rezistenţa verticală este mai puţin eficace faţă de patogenii care formează noi rase. rezistenţa plantelor agricole la boli este deosebit de importantă. iar faţă de cei obligaţi de cel puţin două gene puternice. În prezenţa selecţiei stabilizatoare rezistenţa verticală este mai eficientă. Rezistenţa verticală are la bază teoria genă pentru genă a lui Flor (1942— 1958). La rândul lor. după 4-5 ani. rezistenţa verticală asigură o protecţie totală faţă de rasa (rasele) existentă.. 3. Acest tip de rezistenţă (Van der Plank. Puccinia spp. Este important de ştiut că. care afirmă că pentru fiecare genă de rezistenţă sau sensibilitate a plantei există o genă de avirulenţă sau virulenţă a parazitului. după regulile lui Robinson (1971) : 1.) şi mai puţin eficace faţă de cele produse de paraziţi specializaţi (Phytophthora infestans..Fenomenul de hipersensibilitate a fost constatat de Ward în 1902. foarte importantă este cea de aderare la suprafaţa celulelor gazdei. Rezistenţa verticală este mult mai eficientă la plantele anuale decât la cele perene.1 Rezistenţa verticală (specifică. 22 . Rezistenţa verticală este mai eficace faţă de bolile produse de paraziţi nespecializaţi (Fusarium spp. deşi sunt şi unele excepţii. iar Stoneman a introdus termenul de hipersensibilitate în 1915. în funcţie de biologia patogenului.).4. după care are loc o recunoaştere la nivel celular.Rezistenţa verticală a plantelor faţă de patogenii facultativi este determinată de o genă puternică. Astfel. de a diferenţia ceea ce este „propriu" şi ceea ce este . Valoarea practică a rezistenţei verticale este redusă când soiul este uniform din punct de vedere genetic şi se cultivă pe suprafeţe mari. deoarece permite înţelegerea mai bună a fenomenului. GENETICA REZISTENTEI Privită din punct de vedere genetic. 6.4. 3. 1968) are o durată scurtă. patogenii au evoluat în aşa fel încât au dobândit capacităţi nespecifice ce le permit să pătrundă şi să se multiplice în celulele plantei gazdă. rasa nouă care apare se răspândeşte repede şi face ca soiul să fie atacat. O problemă relativ nouă. 5. 3. al cărei mecanism biochimic şi imunologic este în curs de elucidare.

Rezistenţa verticală complexă este mai puţin păgubitoare în cazul distrugerii ei de către patogen decât în cazul distrugerii rezistenţei verticale simple. diferit de cazul soiurilor cu rezistenţă verticală ca urmare a atacului sporit al patogenului. de fapt.7. atât populaţia patogenului. cu calităţi superioare şi cu rezistenţă mai ridicată. reprezentată de apărarea naturală a plantei gazdă. 14. este mai eficientă. Rezistenţa verticală poate fi sporită prin măsuri legislative de interzicere sau de obligativitate pentru cultivarea unui anumit soi. Rezistenţa verticală a plantelor faţă de paraziţii obligaţi. Rezistenţa verticală are o importanţă mare pentru bolile ce se transmit prin seminţe şi prin material de plantat. 3. au început să fie interpretate 23 . Acest tip de rezistenţă are un caracter permanent şi se manifestă faţă de toate rasele patogenului. care se păstrează pe o perioadă lungă de timp. nemodificându-se în funcţie de acestea. variază independent. 1979) privind rezistenţa verticală. dar numai ca urmare a obţinerii altora mai productive. Rezistenţa orizontală se manifestă sub diferite forme. 9. Rezistenţa verticală se poate prelungi mai mult în condiţiile în care se alege pentru cultură o stuctură corespunzătoare a soiurilor. Din punct de vedere genetic rezistenţa orizontală are caracter poligenic. poligenică) Rezistenţa orizontală se formează în cursul evoluţiei simultane a plantei şi parazitului şi este. In cazul rezistenţei orizontale. cât şi cea a gazdei. 10. Una dintre reacţiile tipice ale soiurilor cu rezistenţă verticală o constituie hipersensibilitatea.2 Rezistenţa orizontală (nespecifică. 11. Rezistenţa verticală poate fi prelungită prin rotaţia raţională a plantelor de cultură sau prin schimbarea rapidă a soiurilor în cadrul fiecărei culturi. o perioadă latentă (de incubaţie) mai lungă . Concepţiile lui Van der Plank (1976) şi Robinson (1976.4. 1975). care se caracterizează printr-un atac redus al bolii datorită răspândirii şi multiplicării încete a patogenului . de fapt. cu ciclu întrerupt (iarna sau vara). determinata de poligene. care se manifestă prin apariţia cu 10-14 zile mai târziu decât la cele sensibile . Dacă la început rezistenţa verticală nu protejează concret cultura.3 Integrarea rezistenţei verticale cu cea orizontală.4. Deşi rezistenţa orizontală nu conferă soiului o protecţie completă faţă de patogen. de care s-a vorbit mai sus.determinată de oligogene. ceea ce permite evitarea epidemiilor grave. 12. ea poate ceda mai repede. c) rezistenţa parţială. care are. Prin combinarea rezistenţei verticale cu cea orizontală se poate obţine o rezistenţă mai eficientă. mii şi mai rar sute de mii de gene (Van der Plank. d) rezistenţa durabilă. soiul este atacat la un nivel tolerabil. şi cea orizontală. Soiurile cu rezistenţă orizontală sunt şi ele înlocuite. b) rezistenţa întârziată. 3. şi anume : a) rezistenţa înceată. în ea fiind implicate de la câteva gene până la sute. 13. 8.

Din această cauză. există o sensibilitate verticală şi o sensibilitate orizontală. nu este permanentă. sensibilitatea verticală a cartofului faţă de Phytophthora infestans este determinată. în timp ce. în plastide (plastidogene) şi în condriom (condriogene).4. acest tip de rezistenţă are un rol minor la plante. dar pierderile de recoltă sunt mici.6 Imunitatea. Pe de altă parte. prin care patogenul se poate instala şi produce îmbolnăvirea plantei. După Nelson (1978). În general. 3. de o genă r1. imunitatea se deosebeşte de rezistenţă.4. iar fasolea de Septoria tritici. între genele plantei şi ale patogenului există o interacţiune care are la bază relaţia genă pentru genă. care se bazează însă şi pe rezistenţa conferită de gene nucleare. În mod analog fenomenului de rezistenţă.4. de fapt. după Van der Plank (1976). autorul a formulat o serie de concluzii privind rolul genelor majore şi minore. Prin toleranţă se înţelege capacitatea unor soiuri de plante de a suporta un atac ridicat de boli. aceleaşi gene de rezistenţă.4 Rezistenţa citoplasmatică. deoarece contravine concepţiei selecţiei naturale (Ceapoiu şi Negulescu. în timp ce plantele rezistente sunt plante gazdă. nu poate fi completă. Acest tip de rezistenţă are la bază factori ereditari localizaţi în citoplasmă (citoplasmagene). se apreciază că imunitatea este o regulă în natură. sporularea patogenilor este intensă. Imunitatea are un caracter complet şi permanent. Parlevliet şi Zadoks (1977) formulează un concept integrat al acţiunii genelor minore şi majore. De exemplu. Prin imunitatea plantei faţă de un patogen se înţelege absenţa totală a atacului acestuia.4. prin aceste două caracteristici. pierderile fiind reduse. oricât de completă ar fi.într-un alt mod. 3. 3. care afirmă că toate genele pentru rezistenţă ale gazdei şi toate genele pentru virulenţă din populaţiile patogenului formează un sistem integrat. Este fenomenul opus rezistenţei.5 Toleranţa. grâul nu este atacat de Plasmopara viticola. Totuşi. în realitate aceasta este un tip de reacţie aparte a soiului de plantă de cultură. Plantele imune nu pot fi plante gazdă pentru patogeni. dar cu alt conţinut. 1983). De exemplu. cele două tipuri de gene nu diferă între ele şi sunt. care. Un exemplu de rezistenţă citoplasmatică îl constituie rezistenţa porumbului la rasa T a patogenului Helminthosporium maydis. iar dacă este permanentă. această concepţie nu poate fi acceptată. De asemenea. care încep cu o manifestare uşoară a bolii şi se termină cu moartea plantei.7 Sensibilitatea. rezistenţa variază în funcţie de structura sa genetică şi de unii factori ai mediului înconjurător. 24 . iar diferenţele ce se constată sunt determinate de faptul că operează în genotipuri de plante diferite. Pe astfel de soiuri intensitatea atacului este mare. rezistenţa pare mai degrabă să fie o excepţie. fără însă a influenţa prea mult recolta. Pe baza acestor idei. 3. Soiurile şi hibrizii de plante cultivate manifestă grade diferite de sensibilitate. Deşi uneori se consideră că toleranţa poate fi apreciată ca o rezistenţă orizontală.

Numeroase ciuperci pot pătrunde activ. Aceasta este procesul de pătrundere a patogenului în plantă şi începutul relaţiilor de nutriţie parazitară a acestuia pe seama ţesuturilor plantei gazdă. Incubaţia. Virusurile transmise de insecte vectoare sunt inoculate prin înţeparea ţesuturilor plantelor. Diferite grupe de patogeni au moduri variate de infecţie a plantelor. direct prin epidermă. a haustorilor de Erysiphe graminis şi a bacteriei Xanthomonas campestris pv. un proces care depinde în mare măsură de modul de transmitere a patogenului. între patogen şi plantă apar o serie de interacţiuni care pot duce la apariţia bolii sau pot opri dezvoltarea patogenului. În această perioadă patogenul se înmulţeşte (virusuri. Perioada de incubaţie are o deosebită importanţă pentru avertizarea tratamentelor. precedate de contaminare (procesul de intrare în contact a patogenului cu planta). Infecţia. în ţesuturile plantelor. Această noţiune se referă la durata sau perioada cuprinsă între infecţie şi apariţia primelor simptome ale bolii. cu toate că este urmată de suberificarea cicatricelor. phaseoli. cum este de exemplu filamentul de germinare a sporilor de Botrytis cinerea. într-un număr suficient.3. distanţa dintre sursa de inocul şi plantă). lasă porţi de pătrundere pentru bacterii şi ciuperci. După pătrunderea patogenului în ţesuturi. de fapt. hidatodele pot constitui o poartă de intrare pentru unele bacterii. sunt prezentate câteva exemple privind perioadele de incubaţie ale unor patogeni. Bacteriile pătrund frecvent în plante prin rănile accidentale. de aceea trebuie foarte bine cunoscută de practicieni. Aşa este cazul la pătrunderea zoosporilor de Plasmopara viticola. Interacţiunile dintre cele două componente ale patosistemului până la apariţia bolii pot dura câteva ore (mana cartofului produsă de Phytophthora injestans) până la câteva zile (tăciunele zburător al grâului produs de Ustilago tritici). Căderea frunzelor. la fel perii foliari şi glandulari. Pătrunderea prin stomate este. bacterii) sau creşte. precipitaţii. care adesea nu sunt vizibile cu ochiul liber.5 Patogeneza Bolile plantelor agricole evoluează după următoarele faze care se succed : infecţia. se dezvoltă şi cuprinde porţiuni tot mai mari din ţesuturile gazdei. în funcţie de condiţiile climatice favorabile (direcţia curenţilor de aer. cum este cazul unor patogeni de mare importanţă economică (tăciunele zburător al orzului produs de Ustilago nuda). de asemenea. Foarte frecvente sunt posibilităţile de pătrundere a patogenilor în plante prin răni. inclusiv cele produse de insecte. densitatea plantelor. natura suprafeţei plantelor etc. Contaminarea se realizează cu propagule viabile. Contaminarea este. În tabelul 5. frecventă. Tabelul 5 Perioada de incubaţie a unor patogeni vegetali ------------------------------------------------------------------------------------------------------Patogenul Boala Perioada 25 . Mai rar infecţia se realizează pe cale florală. incubaţia şi manifestarea bolii. Pătrunderea prin lenticele este frecventă la unii patogeni .

în special umiditatea şi temperatura. boala nu evoluează sau are o evoluţie lentă. Făinările şi pătările încep cu uşoare decolorări ale frunzelor. În general. tăciunii prezintă pe spice. sub influenţa acestor factori interacţiunea patogen-plantă gazdă poate duce la îmbolnăvirea plantei sau. Simptomele aceleiaşi boli pot fi diferit în funcţie de organul afectat al plantei. atroseptica Phytophthora infestans Mana cartofului 2-11 zile Plasmopara viticola Mana viţei de vie 4-12 zile Stigmina carpophila Ciuruirea frunzelor de piersic 5-6 zile Erysiphe graminis Făinarea cerealelor 5-8 zile Cercospora beticola Cercosporioza sfeclei 7-57 zile Venturia inaequalis Rapănul mărului 3-20 zile Peronospora destructor Mana cepei 10-15 zile Tilletia caries Mălura grâului 4-10 luni Stereum hirsutum Esca viţei de vie peste un an ------------------------------------------------------------------------------------------------------Durata perioadei de incubaţie depinde de rezistenţa soiurilor cultivate şi mai ales de factorul temperatură şi alţi factori ecologici. În schimb. astfel că pentru a determina prezenţa bolii trebuie luate în consideraţie şi cunoscute toate tipurile de manifestare a bolii. în regiunile secetoase sunt mai puţine boli decât în zonele cu umiditate mare. aceste tipuri de boli (viroze )dezvoltându-se progresiv. deşi procesul de parazitare a început imediat după infecţie prin consumul de substanţe.de incubaţie ------------------------------------------------------------------------------------------------------Cucumber mosaic virus in Filozitatea tomatelor 3-5 zile tomato Plum-pox virus Vărsatul prunului 9-13 luni Pseudomonas syringae Pătarea unghiulară a frunzelor 3-10 zile pv. care pune în evidenţă mai uşor boala prin simptom vizibile. dictează infecţia şi incubaţia. Simptomele bolii pot fi diferite de-a lungul perioadei de evoluţiea acesteia. delimitate. De exemplu. Astfel. Începutul apariţiei simptomelor de boală este greu de stabilit la unele virusuri. rapănul mărului produce pe fructe pete clare. există un miceliu extern. Ruginile prezintă pustule evidente în care se găsesc sporii. La multe micoze (boli produse de ciuperci) simptomele devin vizibile la fructificarea ciupercilor pe suprafaţa organelor atacate ale plantelor. iar în zonele temperate bolile sunt numeroase şi specifice. Deoarece condiţiile de mediu. acestea au un rol hotărâtor în evoluţia bolilor. apă. pe ramuri determină necroze şi exfolieri ale 26 . boabe sau chiar pe frunze tumori care conţin spori. urmat de dezorganizarea ţesuturilor. în cazul făinărilor. în condiţii nefavorabile. prin dereglarea metabolismului. lacrymans de castraveţi Erwinia carotovora Putregaiul umed al cartofului 15-20 zile pv. urmate de apariţia şi dezvoltarea altor simptome. Manifestarea bolii reprezintă apariţia simptomelor vizibile.

poate fi dereglat transportul de substanţe nutritive . structura cloroplastelor este afectată. care. mai ales pe sepale. care se manifestă prin decolorări ale frunzei în cazul multor viroze. transpiraţia scade . sistemul de aprovizionare cu apă şi de circulaţie a apei prin plantă este afectat prin dereglarea forţei de absorbţie. schimbarea orientării frunzelor sau reducerea dimensiunii lor . formează filamente de infecţie. bacterioze şi micoze . de obicei. paralel. -fotosinteza se reduce proporţional cu suprafaţa din frunză afectată de boală sau în funcţie de toxinele eliberate .6 Modificările funcţionale Modificările funcţionale produse de patogeni au la bază dereglarea proceselor biochimice şi fiziologice ale plantei atacate. prin enzimele şi toxinele pe care le eliberează patogenii. Pe de altă parte. a rădăcinilor etc. urmat de modificarea structurilor acesteia (dereglări anatomo-morfologice). scade. De exemplu. cenuşiibrune. Dintre cele mai importante schimbări care se observă la o plantă bolnavă se pot enumera următoarele : -schimbarea conţinutului în apă determinat de unele boli . în unele cazuri. ca urmare. prin distrugerea epidermei. datorită afectării vaselor conducătoare. dereglează puternic metabolismul plantei. se poate întrerupe fluxul de transpiraţie . creşterea conţinutului în potasiu al celulelor. patogenul parcurge şi el o serie de stadii din dezvoltarea sa. -scăderea conţinutului în hidraţi de carbon. în cazul bolilor vasculare. cum sunt de exemplu plantele afectate de făinări. se dezvoltă intercelular şi intracelular în interiorul ţesuturilor parazitate.scoarţei. se constată o creştere a acestuia la atacul tăciunelui comun al porumbului şi o scădere în cazul ruginilor grâului . bolile influenţează eficienţa captării energiei de către plante prin defolieri. iar în unele cazuri. gome şi răşini . 3. -scăderea cantităţii de clorofilă. Cunoaşterea simptomelor bolilor plantelor este absolut necesară pentru diagnoză şi stabilirea măsurilor de combatere. deoarece aceştia sunt consumaţi de patogen sau procesul de sinteză a acestor compuşi este dereglat . -acumularea de aminoacizi. nutriţia minerală 27 . Totalitatea simptomelor vizibile ale bolilor. determină apariţi unor pete mici. În plus. de regulă. . dereglări importante în capacitatea de stocare a substanţelor (de exemplu la sfecla de zahăr) . devin tot mai grave. asemănătoare celor de pe frunze. la plantele afectate transpiraţia creşte. de regulă. sporii ciupercilor germinează. ceea ce duce la scăderea rapidă a captării luminii . pe măsură ce numărul de infecţii creşte şi intensitatea lor sporeşte. Sub influenţa patogenului planta suferă diferite modificări morfologice şi fiziologice. -este stânjenit fluxul de substanţe organice transportate prin floem . prezentarea şi descrierea lor sunt reunite într-un capitol special al fitopatologiei intitulat „patografia”. dezvoltă un aparat vegetativ pe care apar ulterior alte fructificaţii (spori de diferite tipuri). cheltuiala de energie . creşte respiraţia ţesuturilor şi. iar pe flori.

O altă cale de formare a raselor fiziologice la ciuperci o constituie hibridarea. Agresivitatea este o însuşire a patogenilor de a ataca mai multe plante de cultură sau. agresivitatea. morfo-anatomice ale plantelor. biotipuri) ale patogenului care nu produc îmbolnăvirea plantelor. agresivitatea reprezintă patogenitatea orizontală faţă de mai multe soiuri. prin care patogenul nu produce îmbolnăvirea plantei. Virulenţa este însuşirea patogenilor de a produce o îmbolnăvire a plantelor de o anumită intensitate în funcţie de diferiţi factori (condiţii de mediu) şi mai ales în funcţie de factorii genetici.7 Modificări structurale. Astfel de populaţii se numesc rase. care diferă între ele fiziologic. Diferenţele de virulenţă care se constată între populaţiile patogenului se datoresc diferenţelor genetice care apar în evoluţia patogenului în strânsă legătură cu noile soiuri şi hibrizi de plante cultivate. Există rase (izolate. care depinde de rezistenţa verticală. Avirulenţa este deci fenomenul contrar virulenţei. dar nu îl infectează. Multe dintre aceste schimbări provin din dereglarea echilibrului hormonal al plantelor ca urmare a faptului că patogenii pot distruge sau pot sintetiza unii hormoni. De exemplu. după alte definiţii (Ceapoiu şi Negulescu. capacitatea de a produce enzime şi toxine etc. Dereglările metabolice ce se produc în plantele bolnave pe măsura amplificării bolii pot duce la schimbări structurale. ea se exprimă numai în relaţie cu o anumită linie. ci infectează numai ţesuturile de cartof. 3. a utilizării substanţelor de către patogen. Rasele de patogeni şi în special cele fiziologice apar ca urmare a mutaţiilor ce se produc în populaţia patogenului pe fondul rezistenţei plantei conferită de o anumită genă. patogenii pot f i : monofagi care atacă o singură plantă de cultură (Magnaporthe grisea sin. avem în faţă o patogenitate verticală.devine frecvent dificilă ca urmare a reducerii capacităţii de absorbţie. pentru care au afinitate. morfologic şi patologic. soi. Afinitatea este proprietatea patogenului de a pătrunde în interiorul plantei. Dacă inoculăm o serie de linii sau soiuri cu o gamă de populaţii ale patogenului şi constatăm diferenţe în manifestarea bolii. mai multe soiuri.8 Proprietăţile parazitare ale patogenilor. 28 . virulenţa. sporii de Pytophthora infestans ajung şi pe grâu. se constată în cazul în care infectăm o serie de linii şi soiuri cu o gamă de populaţii ale patogenului şi nu putem stabili diferenţe în manifestarea bolii. Patogenitatea orizontală. patogenitatea. Din punct de vedere genetic. după ce a ajuns în contact cu ea şi de a se dezvolta după producerea infecţiei. tomate sau alte solanacee. se distinge o patogenitate verticală. în general. faţă de o anumită genă de rezistenţă. acestea fiind considerate avirulente. În acest ultim caz. Avirulenţa nu înseamnă lipsă de patogenitate. a deplasării dificile a apei etc. rasa fiziologică este practic aceeaşi cu populaţia verticală. Patogenii plantelor de cultură produc îmbolnăvirea acestora datorită însuşirilor parazitare pe care le prezintă : afinitatea. Masa de spori a diferitelor specii de patogeni care se găseşte în aer vine în contact cu diferite plante. 3. dar pătrund numai în ţesuturile plantei faţă de care au afinitate. Pyricularia oryzae pe orez etc. 1983). hibrid. Din punct de vedere genetic. Patogenitatea este capacitatea agenţilor patogeni de a îmbolnăvi plantele şi de a produce apariţia simptomelor.) . Din punct de vedere fitopatologic. care corespunde rezistenţei orizontale.

Fiecare patogen are un optim. transformarea acestora în substanţe simple necesare nutriţiei lor. fructe etc). necrozele locale. unele bacterii. Temperatura. umiditatea. acţionează asupra celulozei. cum sunt cei din genul Fusarium. catalaza. tabaci. care produc putregaiuri moi. calitatea solului etc. Helminthosporium. De obicei. enzime care macerează celulele plantelor erbacee . legume) în substanţe mai simple de consistenţă moale. proteaza. lumina. Astfel. xilanaza. însoţită de degradarea acestuia. manaza. enzime care degradează ţesuturile lemnoase. prin intermediul acestor enzime. atât în condiţii de câmp cât şi în depozite. 3. substanţele din organele parazitate. cloroza. Unii patogeni micotici. cât şi enzime care degradează lignina. Cele mai frecvente fenomene induse de toxinele produse de patogeni sunt : ofilirea. Patogenii au propriul. care degradează celuloza şi alte polizaharide. care cuprinde un sistem de fermenţi obişnuiţi. maydis etc. Toate proprietăţile enumerate mai sus depind de complexul enzimatic al patogenilor. Bacteriile şi ciupercile care produc putregaiuri umede transformă substanţele din organele atacate (tuberculi. descompunând hidraţii de carbon şi alterând lignina. temperatura optimă oscilează între 2030°C. precum şi de toxinele care apar ca urmare a activităţii metabolice a patogenilor. un minim şi un maxim de temperatură la care se manifestă patogenitatea. acţionează ciupercile hyphomicete care produc putregaiul alb. floarea soarelui. reacţia solului. cum sunt : oxidaza. pot produce toxine care acţionează asupra plantelor.9. Unele ciuperci discomicete şi deuteromicete (ciuperci imperfecte). enzime pectolitice. hidro-lazele etc. căpşun. enzime hemicelulolitice . prin acţiunea enzimelor produse. Holobazidiomicetele pot produce putregaiuri brune. p o 1 i f a g i. care pot produce boli la numeroase specii de plante din diferite familii (Botrytis cinerea) pe viţa de vie. Ciupercile şi bacteriile care produc putregaiuri ale rădăcinilor şi tulpinilor dezintegrează. acţionând prin enzime celulaze şi hemicelulaze. enzime celulozolitice. Numeroase ciuperci pot ataca atât celuloza cât şi lignina şi produc enzime ca : celulaza. concentraţia în bioxid de carbon. lor metabolism. fructe. Enzimele sau fermenţii acţionează asupra ţesuturilor plantei prin degradarea substanţelor. Dintre cele mai cunoscute toxine pot fi citate : victorina.9 Influenţa diferiţilor factori asupra proprietăţilor parazitare. carbonum şi cea produsă de rasa T a ciupercii H. Capacitatea de a produce toxine. legume. Capacitatea de a secreta enzime. care atacă mai multe specii din aceeaşi familiebotanică(Rhynchosporium secalis pe mai multe graminee) . 3. cum este Pseudomonas syringae pv.1 Factorii externi care acţionează din afara organismului patogenului sunt următorii : temperatura. 29 . Aceste procese încep cu pătrunderea prin peretele celular.oligofagi. toxina produsă de H. la care se constată cea mai mare capacitate parazitară. Dintre cele mai importante enzime pot fi citate : enzime care degradează polizaharidele. lipaza. produsă de Helmintosporium victoriae.

Faza nucleară. Marea majoritate a patogenilor de sol se dezvoltă în condiţiile unui sol cu pH neutru sau uşor alcalin. cum este de exemplu Phoma betae (căderea plantulelor de sfeclă de zahăr). Cele mai multe ascomicete infectează plantele în haplofază. iar alţii sunt mai activi în condiţiile unui pH alcalin. patogenul Cronartium ribicola formează 2 600 000 bazidiospori/cm2 frunză. Calitatea solului. Virulenţa şi agresivitatea ciupercilor fitopatogene se poate modifica în funcţie de faza nucleară. De exemplu. pentru Tilletia caries sunt necesari câteva mii de teliospori. Totuşi. Reacţia solului.03%). umiditatea necesară coincide cu conţinutul în apă al plantei. Există patogeni care sunt favorizaţi de o luminozitate scăzută sau chiar de întuneric. argiloase. capacitatea multor patogeni de a forma prin încrucişare hibrizi şi mutaţii spontane. Cladosporium fulvum) sau Erysiphe graminis. Lumina este un factor care influenţează mai rar patogenii. Puccinia recondita). pe planta gazdă de bază Ribes aureum. Concentraţia în bioxid de carbon. Synchytrium endobioticum produce mai uşor râia neagră a cartofului pe soluri argiloase. sarcina infecţioasă etc. Cel mai frecvent sunt necesari mulţi spori pentru a. anatomice şi fiziologice din punct de vedere al sexului nu se diferenţiază ca patogenitate. deoarece. fiind o condiţie de importanţă deosebită pentru realizarea infecţiilor.Umiditatea influenţează puternic patogenul. specializarea fiziologică este în strânsă legătură cu aceste ultime două fenomene.9. Astfel de influenţe aparţin mai mult de fenomenul de rezistenţă a plantelor la boli. cum este cazul ciupercilor Fulvia fulva (sin. faza nucleară. Dintre factorii interni un rol însemnat îl joacă specializarea fiziologică. Majoritatea patogenilor care prezintă diferenţe morfologice. de regulă. Sexul. se remarcă unele diferenţe privind influenţa acestui factor asupra patogenilor. În sere. Sarcina infecţioasă. Creşterea prea mare a concentraţiei de bioxid de carbon duce însă la efecte negative atât asupra plantei cât şi asupra patogenilor. iar bazidiomicetele în dicariofază. compacte sunt favorabile dezvoltării agenţilor fitopatogeni şi nefavorabile unor plante de cultură. ceea ce favorizează dezvoltarea patogenilor. Există însă patogeni care sunt mai activi în mediu acid. Intensitatea sporogenezei. De exemplu. 3. De altfel. Patogenii pot forma un număr diferit de spori în funcţie de planta gazdă. intensitatea sporogenezei. sub influenţa cărora proprietăţile patogenilor se modifică substanţial. iar pe Ribes lacustris numai 120 000 bazidiospori/cm2 frunză. ca de exemplu Plasmodiophora brassicae (hernia verzei). Rareori un singur spor poate produce o infecţie (Plasmopara viticola. 30 . răsadniţe şi solarii poate fi depăşită concentraţia normală de bioxid de carbon (0. Din punct de vedere fizic solurile grele. sunt : sexul. iar pentru unele specii de Fusurium peste 10 000 de spori pentru a realiza infecţiile.2 Factorii interni. Uneori printre factorii externi care influenţează patogenii sunt incluse şi fluctuaţiile vitalităţii plantelor şi fazele de vegetaţie ale acestora. realiza o infecţie. De exemplu. Este mai puţin clară influenţa umidităţii asupra procesului din faza de incubaţie şi manifestare a bolii.

Transferul unor gene de rezistenţă de la un organism la altul poate revoluţiona protecţia plantelor în general şi fitopatologia în special. S-au obţinut plante de tutun şi tomate rezistente la virusul petelor de bronz (Tomato spotted wilt virus) prin introducerea în plante a unor secvenţe virale ARN (N sau NS gene). restul aiungând pe plantele rezistente. micoplasmoze. Prin cultivarea soiurilor multilineale se obţin următoarele avantaje : se evită epidemiile grave . cum ar fi dificultatea producerii de sămânţă. bacterioze. rezistenţa la Sclerotinia sclerotiorum. micoze şi antofitoze. Datorită acestui fapt. S-au obţinut astfel prin transferul genei de la orz care induce oxalat oxidaza. Soiul multilineal are o rezistenţă durabilă deoarece sporii rasei virulente ajung numai într-o proporţie redusă pe plantele sensibile. 1971). soiul multilineal cu multe gene pentru rezistenţa verticală reduce cantitatea de inocul. pe viitor se vor obţine schimbări revoluţionare în fitopatologie. Se apreciază că procentul plantelor rezistente nu trebuie să scadă sub 40% pentru ca soiul să fie într-adevăr suficient de durabil (Frey şi Browning. 3. prin introducerea proteinelor P 24-ORF 2 s-a obţinut rezistenţa la VMT şi Ob. bacterii. permit diversificarea genetică a soiurilor cu plasticitate ecologică ridicată. Phytophthora infestans şi Verticillium sp. rezistenţa. Fiecare linie are o genă de rezistenţă pentru o anumită rasă fiziologică virulentă sau pentru câteva rase. Aceste exemple prezentate la conferinţa de la Brighton (1994) arată că pe această cale. tobamovirus. printre care cele privind rezistenţa la patogeni au un rol mare. de asemenea. In mod corespunzător. micoplasme. formarea de noi virulenţe. la noi în ţară. 31 . bolile produse de aceşti patogeni se numesc: viroze. soiurile multilineale nu au fost încă introduse în practică. Una dintre căile importante pentru obţinerea unei rezistenţe durabile o constituie crearea de soiuri multilineale.10 Soiurile multilineale. În acelaşi timp. Un astfel de soi este format dintr-un amestec de mai multe linii care se deosebesc între ele prin genele de rezistenţă verticală. plante parazite superioare (antofite) etc. Prin introducerea în genomul cartofului a genei de la ciuperca Aspergillus niger ce generează H2O2 glucozoxidaza. Există însă şi dezavantaje ale cultivării soiurilor multilineale. în plantele de tutun şi rapiţă. ciuperci. unii cercetători apreciază că rasele avirulente induc. capacitatea limitată de producţie a acestora etc. Tot la tutun.11 Plante modificate genetic. Succesele biologiei moleculare şi ale ingineriei genetice au permis obţinerea de plante de cultură cu noi proprietăţi.Toate aceste probleme constituie subiectul formării raselor de patogeni corespunzătoare tipurilor de rezistenţă. nediferind între ele din punct de vedere morfofiziologic. 4. permit conservarea genelor de rezistenţă . care este o plantă model pentru astfel de lucrări. s-a obţinut rezistenţa la Erwinia carotovora. 3. dar şi în alte ţări. PATOGENII Bolile parazitare ale plantelor agricole sunt produse de : virusuri. ceea ce întârzie sau reduce sporularea. Din aceste cauze.

Virusurile nu se înmulţesc prin diviziune. pe baza cărora se înmulţesc. simptomele apar pe frunze. Numărul de boli produse de virusuri este ridicat şi continuă să crească. pentru ca în final să se înregistreze numeroase simptome caracteristice. sunt patogene şi nu pot exista decât în organismele vii. forme care sunt infecţioase şi transmit boala. Acţiunea virusurilor asupra plantelor. simptomele apar şi evoluează foarte repede şi se poate observa. ele nu pot fi considerate nici simple molecule. ci au un mecanism propriu de multiplicare numai în celula plantei gazdă. fie din ADN (acid dezoxiribonucleic) şi un anumit tip de proteină. Există şi virusuri care pot infecta plantele fără să producă simptome vizibile. ca urmare a perturbării metabolismului.VIROZE Bolile produse de virusuri sunt cunoscute de mult. 1988) descrie peste 372 virusuri ce produc viroze ale plantelor agricole. pe frunze. Cel mai frecvent se poate observa o reducere a vitezei de creştere a plantelor afectate. Unele virusuri de dimensiuni mai mari pot conţine câteva proteine. Durata de viaţă a plantelor afectate este mai mică şi se înregistrează pierderi de recoltă.1. mai ales la virozele ce afectează sistemul vascular. nu se pot vedea decât cu microscopul electronic. ci prin modificarea celulei care începe să funcţioneze anormal. ceea ce determină o talie mai mică a acestora sau chiar piticirea lor. În acest fel. Simptome şi diagnoză. De regulă. 1939) etc. moartea plantei. Pop (1986. Alteori. cum sunt de exemplu pătarea lalelelor (1576) şi mozaicul tutunului (1859). de culoare galbenă sau galbenă verzuie. În ultimele sale lucrări. 1935). Prin purificare s-a reuşit obţinerea virusului mozaicului tutunului sub formă de paracristale (Stanley. Pe de altă parte.. 32 . dar şi pe fructe sau tulpini. dar natura lor virotică a fost stabilită mult mai târziu. în curând după infecţie. nici nu acţionează prin toxine. virusul nu consumă ca ceilalţi patogeni conţinutul celulei. Cloroza se manifestă sub formă de îngălbeniri de diferite nuanţe pe frunze. acestea fiind denumite virusuri latente. începe adesea cu schimbări mai greu de detectat. dar şi pe alte organe se pot observa uneori numeroase schimbări morfo-anatomice. Leziunile locale apar mai frecvent la infecţiile artificiale şi se manifestă prin pete clorotice sau necrotice. Fiecare virus este alcătuit fie din ARN (acid ribonucleic). clorotice sau necrotice. Mozaicurile de diferite tipuri se manifestă prin pete pe frunze. VIRUSURI . Evoluţia simptomelor la cele mai multe boli virotice este lentă şi intensitatea lor creşte progresiv. Virusurile sunt foarte mici. virusul piticirii şi îndesirii tomatelor sub formă de cristale (Bowden şi Pirie. Pătările inelare se exteriorizează prin pete de formă neclară.4. Studiul biochimic al virusurilor a arătat că acestea pot fi considerate cu greu organisme. de formă şi mărime variabile. deşi virusul nu dispare. Adesea aceste simptome tind să dispară. Ele sunt constituite dintr-un acid nuclear şi o proteină.

a celor fenolice etc. Fotosinteza este scăzută datorită reducerii conţinutului în clorofilă şi a eficienţei clorofilei. Activitatea enzimatică. care asigură stabilitatea particulei şi fixarea ei pe peretele celulei. frunze de ferigă etc. simptomele sunt mai puţin cunoscute. denumite şi virioni. dar virusul foloseşte informaţia genetică a altor virusuri ajutătoare (helper). Capsida este formată din numeroase molecule de proteine sau subunităţi proteice. necrozarea şi distrugerea rădăcinilor. pe fructele de păr pot apare pietrificări (pear stony pit). Morfologia şi structura virusurilor. Pot fi afectate şi alte procese din metabolismul hidraţilor de carbon. forme de evantai. şi Bouvert. ceea ce duce la ofiliri. tulpina virusului. planta gazdă. genomul nu este complet. al azotului (în general creşte). condiţii climatice etc. sau epinastii. al substanţelor de creştere. Pe rădăcini.Schimbări ale morfologiei frunzelor. dar şi pe acestea pot apare unele modificări : dimensiuni reduse. virusul mozaicului castraveţilor. Alteori. Pe flori pot apărea decolorări ale petalelor sau perigonului. 1995). apar enaţiuni. În cazul virozelor. Dimensiunile lor sunt variate. îndesirea rădăcinilor (rizomania). Pentru creşterea vitezei de lucru şi a exactităţii diagnozei se utilizează metode perfecţionate ca : ELISA. mormoloc etc. Respiraţia este crescută imediat după inoculare şi rămâne ridicată sau scade în funcţie de virus. Genomul se găseşte în interiorul particulei virale şi este format cel mai adesea din ARN (ribovirusuri) şi mai rar ADN (dezoxiribovirusuri). cum este de exemplu în cazul polifenoloxidazei la atacul cu virusul mozaicului tutunului. metoda PCR (polymeras chain reaction) etc. Pe fructe se pot produce pete rugoase (mozaicul castraveţilor). plantă gazdă etc. virusul Y al cartofului etc. paralelipipedică. sferică.Virusurile sferice au ARN în interior printre capsomere. prezenţa lignificărilor. de cartuş. Se pot observa răsuciri. Uneori. au diferite forme : bastonaş. este mai rară apariţia tumorilor pe organele atacate. Particulele virale. încreţiri. virusurile schimbă puternic metabolismul celulei gazdă. iar pe cele de piersic afectate de verucozitate (peach wart) apar excrescenţe cu aspect de negi. 33 . Aceste simptome depind de tipul virusului. La unele virusuri există şi un înveliş „peplos"-. a scurgerilor de gome etc Modificări fiziologice. degenerarea floemului. lipsind acidul nucleic. denumite capsomere. ca o mantie. toxine sau alte substanţe. adică orientarea limbului foliar cu vârful spre sol. care-i conferă virusului anumite proprietăţi imunologiece. (Van Balin. care reprezintă excrescenţe pe nervuri sau între nervuri. Examinarea la microscopul optic a evidenţiat reducerea dimensiunilor cloroplastelor. C a p s i d a. Diagnoza exactă a bolilor virale cere destul de mult timp (mai ales în cazul plantelor test). subunităţile proteice acoperindu-le într-un singur strat. Genomul este înconjurat de o proteină. Deşi nu au enzime proprii. de la 17—130 nm la cele sferice. de regulă. pete inelare (plum pox la prun şi cais) . este ridicată. la 120—1720 şi 10— 20 nm la cele alungite.

proprietăţile patogene. cum este consemnat în literatură pentru VMT. Transmiterea virusurilor. pe cale naturală. iar cea de la inoculare până la apariţia noilor particule virale (mai scurtă decât cea precedentă) se numeşte perioadă de latenţă. este posibilă destul de rar. 1970) că virusurile pot exista în plantă şi sub formă de ARN liber. Perioada de timp de la inoculare până la apariţia simptomelor vizibile ale bolii. virusurile X. În continuare. tuberobulbi etc. după care urmează contactul strâns dintre virus şi celula gazdă cu toate elementele ei. după un anumit timp. pe de altă parte. stoloni. Multiplicarea virusurilor în plante se produce separat pentru proteină şi separat pentru acidul nucleic. ca şi la alţi patogeni. fracţia proteică a virusului se separă de acidul nucleic. Transmiterea mecanică prin contactul între plantele rănite. seră şi câmp. iar. În tabelul 6 sunt prezentate în mod sintetic principalele proprietăţi ale virusurilor. care poartă numele de viroizi. se numeşte perioadă de incubaţie. S-a demonstrat (Dienner. care intră în contact cu elementele celulei şi. după care acestea se unesc sub formă de particulă virală (virion). mai rară este circulaţia virusurilor în plante prin xilem. tuberculi. 34 . S şi M ale cartofului etc. ceea ce reprezintă faza de adsorbţie. Tabelul 6 Principalele proprietăţi ale virusurilor fitopatogene ------------------------------------------------------------------------------------------------------Proprietăţi Explicaţii Observaţii ------------------------------------------------------------------------------------------------------Ultrafiltrabilitatea Trecerea prin porii filtrelor Dacă au dimensiunile bacteriene <700nm Cristalinitatea Formarea de cristale în celule Greutatea moleculară 8—50 milioane Biotropismul pozitiv Se multiplică şi se menţin numai în celule şi ţesuturi vii Temperatura de inactivare Inactivareavirusului în Se poate folosi teraplantă sau „in vivo" la anumite peutic temperaturi specifice fiecărui virus -----------------------------------------------------------------------------------------------------Contaminarea plantelor cu virusuri are un caracter specific. drajoni. bulbi. Prezentăm în special transmiterea pe cale naturală a virusurilor şi mai puţin modul de transmitere realizat prin cercetările de laborator. deoarece acestea pătrund pasiv prin microleziuni şi sunt încorporate în celulele plantelor. începe multiplicarea virusului. proprietăţile moleculelor componente. Acestea sunt variate şi reflectă.Proprietăţile virusurilor. pe de o parte. iar de la celulă la celulă prin plasmodesme . Transmiterea prin organe vegetative şi altoire este una din căile cele mai frecvente de transmitere a virusurilor la plantele perene sau alte plante care se înmulţesc prin : butaşi. Virusurile circulă în plante prin floem. prin procese diferite.

cloroza asterului. 35 . se folosesc diferite specii de Chenopodium. de forme L ale bacteriilor. Principalii vectori (artropode transmiţătoare) aparţin cicadelor. se vizualizează particulele virale. Există ciuperci care au forme de transmitere potenţial purtătoare de virusuri. În acest scop. Transmiterea prin ciuperci. virusul se menţine puţin timp pe stilet. şi anume prin: Microscopie electronică. Transmiterea prin artropode. proliferarea mărului etc. altoire etc. acarienilor şi unor coleoptere. Ploaie a demonstrat că boli cum. prin cuscută. Polymyxa betae transmite virusul îngălbenirii necrotice a nervurilor sfeclei. Alteori. iar prin înţeparea altor plante sănătoase pot transmite acestora viruşii. asociat cu rizomania sfeclei. sunt stolburul solanaceelor. fiind de tip persistent (circulativ). virusul mozaicului soiei etc. fiind provocate de organisme asemănătoare cu agentul peripneumoniei sau micoplasma. este de tip nepersistent şi. Ca şi virusurile. după unele date. chiar toată viaţa. Transmiterea prin n e m a t o z i este posibilă datorită aceluiaşi mod de nutriţie. afidelor. 1973). metodă prin care se stabileşte înrudirea virusurilor şi este bazată pe reacţia dintre virus în calitate de antigen şi un ser ce conţine anticorpi specifici. virusul rezistă în insectă mult timp. Plante test.MICOPLASMOZE Cauzele micoplasmozelor au fost descoperite relativ recent (1967). purificare şi concentrare. Xiphinema index transmite virusul scurtnodării viţei de vie. care se bazează pe apariţia mult mai rapidă a unor simptome de boală pe anumite plante comparativ cu plantele de cultură. Punerea în evidenţă a virusurilor. Micoplasmele sunt un grup de microorganisme unicelulare pleomorfe. care prin diviziune sau înmugurire prezintă celule mari etc. cu membrana elementară vizibilă. Bolile de acest tip au o etiologie încă neclară. virusurile se transmit prin rănire cu particule ele carborundum. dar este cunoscută la VMT pe tomate. bogate în ribozomi. sunt produse de micoplasme şi alte organisme similare (Ploaie. MICOPLASME . de exemplu. nanismul porumbului. În ţara noastră. Diagnoza mai precisă a bolilor virotice necesită o examinare prin diferite metode. zoosporii de Synchytrium endobioticum pot transmite unele virusuri la cartof. ca urmare. Multe afide pot transmite astfel de virusuri. prin înţepare şi sugere . S e r o 1 o g i e. De exemplu. filodia trifoiului. prin care direct din sucul plantei bolnave sau după extragere. Nîcotiana tabacum etc. Uneori. ceea ce asigură o transmitere mult mai eficace. zoosporii ciupercii Olpidium brassicae transmit virusul necrozei tutunului. cu posibilităţi de transmitere mai reduse. deşi bolile ca atare au fost identificate încă din 1902 (cloroza asterului). Insectele şi acarienii care se hrănesc prin înţepare şi sugere a sucului celular pot prelua odată cu sucul celular şi particulele virale. de spiroplasme şi. dar erau considerate ca fiind de origine virotică. filamentoase etc. În condiţii experimentale.Transmiterea prin sămânţă este mai rară. 4. sferice.2.

în care produc modificări patologice. Ulterior. ca de exemplu pătarea unghiulară a castraveţilor (Pseudomonas lacrymans). Hidrozele apar la începutul procesului de îmbolnăvire şi se datoresc îmbibării cu apă a locului de infecţie. Smith. prin cuscută etc. care din 1898 a efectuat cercetări sistematice asupra bacteriozelor. Simptomele induse de aceste boli sunt variate şi se datorează caracterului sistemic al bolii care afectează întreaga plantă. dintre care două boli sunt produse de rickeţii. Simptome şi diagnoză. Principalele simptome sunt următoarele : îngălbeniri. aşa cum 36 . pe care produc colonii tipice cu aspect de „ouă -ochiuri". au caractere serologice pronunţate. Pigmentarea ţesuturilor apare datorită excesului de antociani sub formă de pete de culoare roşie. virescenţa (înverzirea inflorescenţelor). tabaci ete. lăstărire anormală. Pseudomonus syringae pv. Transmiterea patogenilor din aceste grupe se realizează mai ales prin cicade. cloroze. Burkholder. pe tulpini erbacee cărnoase. Plantele sau ţesuturile afectate de bacterii patogene au un metabolism dereglat care se reflectă adesea şi în modificări anatomo-morfologice. 4. cum sunt cele produse de : Xanthomonas campestris pv. Dintre cele mai tipice pot fi semnalate următoarele : P ă t ă r i 1 e de pe frunze şi alte organe. denumită iniţial Micrococcus amylovorus. Pentru identificarea mai rapidă a bolilor de tip micoplasme au fost puse la punct metode de tip ELISA (Ploaie) şi se lucrează la metodele de tip PCR (polymerase chain reaction). Severin şi colab. care apar datorită reducerii numărului de cloroplaste. care pot evolua de la simple decolorări difuze până la necroze ale limbului. Celulele de micoplasmă conţin atât ARN cât şi ADN şi un echipament enzimatic care le permite să crească pe medii artificiale.fitobacteriologia. filodia (transformarea florilor în frunze) ş.a. Bolile produse de bacterii (bacteriozele) au fost cunoscute încă din antichitate. syringae. Putregaiurile moi apar în depozite. Izrailski au efectuat noi cercetări care au fundamentat noua disciplină . Descompunerea ţesuturilor sub influenţa patogenilor bacterieni duce la emanarea unui miros de putrefacţie. prin altoiri. Numărul de boli produse de bacterii este ridicat. Burrill studiază arsura merilor produsă de Erwinia amylovora. În lucrarea lor recentă. P. BACTERII . Întemeietorul fitobacteriologiei este E. Pseudomonas syringae pv. Abia în 1881. (1985) descriu 69 de boli produse de bacterii la plante. phaseoli. produc efecte citopatogene. sunt sensibile la eter şi cloroform.3. dar şi în perioada de vegetaţie şi se întâlnesc pe organele de rezervă.micoplasmele trec prin filtrele bacteriologice. a excesului de melanină sub formă de pete de culoare neagră etc. se transmit mai ales prin cicade. Appel. Necrozele sau arsurile sunt simptome grave ale multor boli bacteriene. hipertrofii.BACTERIOZE Bacteriile sunt plante microscopice care pot fi parazite pe plantele de cultură. multe dintre ele având o mare importanţă economică. fără însă să se cunoască adevărata lor cauză. Se întâlnesc în floem şi în celulele anexă.

Membrana citoplasmatică (citolema). Morfologia şi structura bacteriilor. Membrana este alcătuită dintr-un perete celular multistratificat la exterior şi o membrană citoplasmatică la interior. formează o zonă mai densă şi apare ca o granulă sferică sau ovală. Nucleotidul. este transparentă şi vâscoasă. Constituţia chimică a bacteriilor este bine studiată şi cuprinde : 37 . citoplasmă şi nucleoidul. Tumori şi alte tipuri de proliferare pot apare pe rădăcini. La exteriorul membranei.este de exemplu în cazul atacurilor bacteriilor : Erwinia carotovora pv. insidiosum. Streptobacillus). dispusă central. Uneori. pe care le astupă. Bacteriile. 1995). carotovora. determinarea (profilul) proteinelor şi a acizilor graşi. la exteriorul acesteia se formează o capsulă de natură polizaharidică. iar în interior conţine pigmenţi (galbeni. Cm. uneori până la 50 µm la bacteriile filamentoase. Erwinia tracheiphila etc. Cercetările mai noi au permis elaborarea de metode de diagnoză a bacteriozelor şi pentru clasificarea şi identificarea bacteriilor ca de exemplu : RFLP (restriction fragment length polymorphism) a ADN cromosomal sau din plasmide. au fost revoluţionate (nutriţional profilling) (Stead. cuprinzând : membrana. pv. spectrometria de masă pirolitică etc. Aparatul vegetativ are dimensiuni de 0. atroseptica. Ofilirea este un simptom al bolilor sistemice bacteriene care se dezvoltă în vasele conducătoare. aparatul vegetativ fiind un dermatoplast. tumefaciens. Erwinia carotovora pv. Pseudomonas cepacia etc. Citoplasma este un sistem coloidal omogen. Structura celulei bacteriene este destul de simplă. Actinomicete (Actinomycetales). Celelalte forme morfologice . Clavibacter (Coryncbacterium) fascians etc. PCR (polymerase chain reaction). datorită truselor rapide. au dimensiuni microscopice de ordinul micronilor şi sunt unicelulare. metodele tradiţionale de identificare a bacteriilor. de forma unor filamente ramificate. lophotriche (cu smocuri de cili la capete) şi peritriche (cilii sunt situaţi de jur împrejurul celulei).6-4 µm X 0. izolate sau în lanţuri (Diplobacillus. michi-ganense. Bacteriile fitopatogene se prezintă sub mai multe forme : B a c i 1 i (Bacillus. de forma unor bastonaşe. împiedicând circulaţia apei sau astupând vasele cu gome sau celule desprinse din pereţii vaselor. De asemenea. înconjurate de lipoproteine.4 µm. bitriche sau amphitriche (cu câte un cil la ambele capete). formând tonoplastul.cum ar fi coci. roşii) şi vacuole. tulpini şi frunze în cazul atacului unor bacterii ca : Agrobacterium radiobucter pv. vibrioni. are o structură trilamelară. bacteriile cu forme alungite au cili (flageli). Peretele celular asigură rigiditatea învelişului bacteriei. nu se întâlnesc în patologia vegetală. prelungiri citoplasmatice care ies prin porii membranei. alcătuit din fibre fine de acid dezoxiribonucleic (ADN). Bacterium). spirili şi spirochete .3—0. După numărul cililor. bacteriile pot fi : monotriche (cu un singur cil polar). Astfel de simptome apar la atacurile bacteriilor : Clavibacter (Corynebacterium) michiganense pv. se află sub peretele celular şi are o importanţă mare pentru procesele enzimatice.

numite factori de creştere. Dintre agenţii fizici pot fi amintiţi : presiunea osmotică a mediului. Factorii chimici cuprind : excesul de bioxid de carbon şi lipsa de oxigen. Antagonismul altor microorganisme faţă de bacteriile fitopatogene pot frâna evoluţia lor. radiaţia solară (în special cea ultravioletă). faza staţionară. având rol structural sau fiind. atinge mărimea proprie speciei. faza exponenţială (logaritmică). care se manifestă prin mărirea dimensiunilor bacteriei şi în care începe procesul diviziunii . dar şi moarte (saprofite).12-18%. acizi nucleici. Aceasta înseamnă o capacitate mare de a dăuna şi numai o serie de factori externi şi interni pot frâna procesul.23% din greutatea uscată. Metabolismul celulei bacteriene fitopatogene are caracter heterotrof. Capacitatea de înmulţire a bacteriilor este deosebit de mare. În natură şi în planta gazdă bacteriile sunt supuse acţiunilor agenţilor fizici. antibioticele etc. faza finală de declin în care cultura se autodistruge. în care numărul celulelor care mor întrece pe cel al celulelor care se formează . conţinând P. temperaturile ridicate. proteinele reprezintă 60% din greutatea uscată. Bacteriile fitopatogene au caracter aerob şi rar. celula creşte. ele pot fi cultivate pe medii nutritive de cultură. Ca. . deshidratarea. care se regăsesc în mare măsură şi în evoluţia bacteriei în plantă : faza latentă (staţionară). CI. faza de creştere în volum. substanţe minerale. S. K. Toxinele (endotoxine şi exotoxine) contribuie la procesul de patogeneză şi determină apariţia diferitelor simptome ale bolilor. lipide – 10% din greutatea uscată. Fe ş. se pot distinge o serie de faze. alături de stadiul parazit. În ciclul de viaţă al bacteriilor fitopatogene se întâlneşte. iar în urma activităţii metabolice pot secreta toxine şi antibiotice. Na.apă 75-85% din greutatea totală. glucide . excesul de -NH4 în sol. care sunt sub formă de ADN în nucleoid şi ARN în citoplasmă . facultativ anaerob. caracterizată prin diviziunea şi creşterea constantă a numărului de celule în progresie geometrică . toxinele proprii în exces. La epidemii puternice apar bacteriofagii sau virusurile bacteriene care produc liza bacteriilor. care au un rol deosebit de mare în frânarea capacităţii lor extraordinare de înmulţire. creşterea este lineară . Pe frunze sau în sol aceste interacţiuni au un rol important în stabilirea infecţiei şi evoluţia epidemiilor. Între două diviziuni trece o perioadă de circa 20 minute. şi cel saprofit. Factorii biotici au o importanţă deosebită şi reprezintă o sursă pentru eventualele mijloace biologice de prevenire şi combatere a bacteriozelor. Dacă se cultivă o bacterie fitopatogenă în mediu lichid. 38 . faza de încetinire a ritmului de creştere a numărului de celule. faza de declin. în funcţie de logaritmul numărului celulelor şi în funcţie de temperatură. folosind ca sursă de hrană ţesuturile plantelor vii (parazite). în care multiplicarea şi moartea celulelor este în echilibru . fiind atât în stare liberă cât şi legată . dar cu adăugarea frecventă a unor substanţe pe care nu le pot sintetiza . Cu ajutorul enzimelor şi în special al hidrolazelor descompun substanţele organice.a. Din această cauză. în care bacteria se adaptează la mediu . chimici şi biotici. Înmulţirea bacteriilor. de fapt. după care se divide transversal. enzime . datorate epuizării treptate a sursei de hrană şi acumulării produşilor de metabolism .

Epidemiologia bacteriozelor.4—3. X.c. campestris infectează seminţele vascular. Bacteriile care nu pot supravieţui liber în sol. saprofită. Resturile de plante bolnave rămase după recoltare constituie frecvent o sursă de inocul. mult mai bine cunoscută. Cunoaşterea mecanismelor supravieţuirii şi dispariţiei bacteriilor în sol este insuficientă pentru a preconiza măsuri eficiente de luptă cu aceste boli. Faza de supravieţuire este reprezentată prin inoculul primar. carotovora. X. factorii abiotici cum sunt: temperatura. Nu toate seminţele infectate pot produce infecţii. Materialul de înmulţire vegetativă transmite uşor diferite bacterii.5% plante infectate (Zurini. Pe plantele perene. iar Clavibacter (Corynebacterium)michiganense pv. epidemiologia ocupă un rol important în caracterizarea diferitelor boli. aceasta depinzând de un anumit procent limită de la care se produc infecţiile. în ansamblu. juglandis poate ierna în mugurii amenţilor (flori mascule). Bacteriofagii au acţiune de distrugere şi în sol a bacteriilor fitopatogene. iar prin puieţii afectaţi sau prin altoi se transmite Agrobacterium radiobacter pv. de regulă. Faza patogenă din viaţa bacteriilor este destul de scurtă. De exemplu. determinând reducerea numărului acestora. Unele protozoare se hrănesc cu astfel de bacterii (Erwinia carotovora). Pe unele seminţe. Pseudomonns syringae pv. pruni. 1985). 1971). sămânţa infectată 100% cu agentul patogen al pătării unghiulare a castraveţilor a produs 1. în ulceraţii şi ţesuturi infectate (Xanthomonas campestris pv. Aproape toate bacteriile fitopatogene se pot transmite de la un an la altul pe această cale. iar celelalte faze de cel secundar. fiind urmată de una nepatogenă (saprofită sau anabiotică). bacteriile supravieţuiesc de la un an la altul chiar în ţesuturile plantei gazdă. michiganense mai ales la suprafaţă. Microorganismele saprofite din sol elimină numeroase substanţe antibiotice. bacteriile din acest grup sunt eliminate prin concurenţa nutritivă şi mai ales prin antagonism. de supravieţuire şi rezidentă. Multe plante sălbatice şi buruieni din culturi pot constitui o sursă de infecţie pentru multe bacterii fitopatogene polifage.reduc puternic populaţiile de bacterii din sol. phaseoli. cum este cazul bacteriei Xanthomonas campestris pv. prin tuberculii de cartof se transmite Erwinia carotovora pv. se pot menţine dacă resturile vegetale se degradează mai încet. syringae etc). tumefaciens etc. în ciclul de viaţă al bacteriilor se disting 4 faze : patogenă. în timp ce faza nepatogenă este mai puţin studiată. sămânţa poate fi purtătoare. o infecţie a seminţelor de numai 1 la 10 000 boabe de fasole. juglandis. 39 . In general.c. a bacteriilor fitopatogene. În sol. care poate rezista în aceste condiţii până la 15 ani. De exemplu. Transmiterea (inoculul primar) se efectuează pe căi variate . atât la exterior cât şi la interior. Din punct de vedere ecologic. bacteriile pot rezista perioade lungi. poate produce epidemie de arsura comună a fasolei (Severin. în funcţie de diferite condiţii biotice şi abiotice. Există bacterii care pot supravieţui liber în sol şi altele care supravieţuiesc în rizosfera plantelor. umiditatea prea mică sau exagerată . care inhibă sau distrug diferite bacterii patogene. Faza parazitară (patogenă) este. Xanthomonas campestris pv. alteori. pv. cu o durată mai mare. de unde prin polen pot trece la alte plante. pv.

Schimbarea poziţiei normale a plantei se observă în cazul atacului unor patogeni. cu apa de irigaţie. Numărul de micoze (boli produse de ciuperci) este foarte mare şi afectează practic toate culturile agricole. 4. patogenă pe porumb. Hiperplaziile sau hipertrofiile constau în creşterea excesivă a ţesuturilor atacate ca urmare a unor diviziuni celulare anormale. pe fructele de prun atacate de Taphrina pruni etc. care produce gibberelină. In ţara noastră. : Tilletia controversa. ciupercile fac parte dintr-un regn separat .MICOZE Ciupercile microscopice.Transmiterea secundară a bacteriilor se poate realiza. Putregaiuri produse prin degradarea şi distrugerea diferitelor organe ale plantelor atacate sub influenţa enzimelor secretate de ciuperci : putregaiul alb. la unele bacterii odată cu particulele de praf sau exsudatele bacteriene uscate . mulţi agenţi patogeni bacterieni. distrugerea spicelor de orz atacate de Ustilago nuda. sforile şi sârma de spalier etc. cum este ciuperca Cystopus portulacae. Simptome şi diagnoză. numărul total de ciuperci parazite şi saprofite identificate până în prezent este 8727 (Bontea. de asemenea. Mycophyta (Fungi Sau Eumycetes). prin diferite căi. cum ar fi de exemplu prin albinele care vizitează florile de măr şi răspândesc bacteria Erwinia amylovora sau păsările care pot vehicula. mălura pitică a grâului . în special. Un rol epidemiologie important îl au uneltele agricole. distrugerea florilor de viţă de vie ca urmare a atacului de Botryotinia fuckeliana. CIUPERCI . dar şi cele macroscopice pot produce boli ale plantelor. dintre care cele mai importante sunt : prin curenţii de aer (anemochoră). produs de 40 . de asemenea. pe frunzele de piersic atacate de Taphrina deformans. mana florii-soarelui etc). hormon ce stimulează creşterea plantelor. Ciupercile fitopatogene acţionează puternic asupra plantei la nivel biochimic şi fiziologic şi la nivel anatomo-morfologic. a florilor de prun şi vişin atacate de Monilinia laxa etc. de ploaie. care au ca rezultat producerea de gale sau hipertrofii pe diferite organe : pe rădăcinile verzei atacate de Plasmodiophora brassicae. Datorită particularităţilor lor. erectă. ambalajele. 1985-1986). prin diferite animale (zoochoră). din totalul de 100 000 specii de ciuperci. cum este cazul la plantele de orez parazitate de ciuperca Gibberella fujikuroi. Modificări ale organelor florale ale plantelor atacate : deformări ale paniculelor şi ştiuleţilor sub influenţa ciupercii Sphacelotheca reiliana. Plasmopara helianthi. maşinile. Nanismul plantelor sau piticirea constă în modificarea creşterii plantelor atacate. care rămân mai mici decât cele sănătoase (ex. Simptomele ce apar pe diferitele organe ale plantelor atacate sunt deosebit de variate. al cărei atac determină ca planta ornamentală Portulaca oleracea să devină din plantă târâtoare.4. scurgeri de suprafaţă etc. circa 8 000 sunt capabile să producă boli ale plantelor. prin picăturile de apă (hidrochoră). pentru menţinerea şi transmiterea bacteriilor. Se apreciază că. Mărirea dimensiunilor plantelor atacate se observă mai rar. . înlocuirea boabelor de secară cu scleroţi la cornul secarei (Claviceps purpurea).

Confirmarea bolii se face însă după un examen de laborator al patogenului. tomatelor şi altor solanacee etc). fiind influenţate de factori variaţi. Mai nou pentru bolile cu durată lungă de evoluţie. ACP. cum sunt : Fusarium oxysporum f. lycopersici (ofilirea tomatelor). a polimorfismului şi pe genetica tradiţională. iar apariţia şi simptomele bolii trebuie notate . PCR (polymerase chaine reaction). patogenul trebuie izolat şi crescut în cultură pură pe un mediu nutritiv (paraziţii neobligaţi) sau pe o plantă gazdă sensibilă (paraziţii obligaţi). patogenul purificat şi cultivat pe mediul da cultură se reinoculează pe plante sănătoase ale aceleiaşi specii sau varietăţi şi trebuie să producă aceleaşi simptome . Dacă patogenul ce produce boala nu poate fi găsit în aceste determinatoare. pe fructe şi alte organe atacate. cunoscute şi sub denumirea de arsuri. Problematica determinării exacte a unei bolii este similară cu problematica determinării bolilor omului şi animalelor. bolile plantelor de cultură produse de ciuperci se caracterizează prin câteva tipuri principale de simptome. se poate stabili destul de exact boala şi cauza care o produce. analiza isoenzimelor etc. cais. 41 . cu perioada de incubaţie lungă. Pătările frunzelor. florilor şi fructelor se produce sub influenţa atât a bolilor parazitare cât şi a celor neparazitare. sunt simptome foarte răspândite la toate tipurile de boli. şi mai ales pentru creşterea exactităţii. 1995). produs de Botrytis cinerea la numeroase plante de cultură. Frecvent au fost introduse metode noi pentru identificarea produşilor metabolismului secundar pentru activitatea enzimatică sau patogenitate (Budge şi alţii. determinate de diferite specii de Fusarium. au fost elaborate metode perfecţionate de diagnoză bazate pe : ELISA în diferite variante (DAS. care permit şi identificarea lor. Ofilirea plantelor este un simptom care apare ca o consecinţă a atacului unor patogeni ce dereglează puternic regimul de apă. prun etc. este necesar să fie parcurse următoarele etape (postulatele lui Koch) : patogenul trebuie constatat cu simptomele specifice pe toate pantele bolnave . Armillaria etc. Căderea frunzelor. de diferite culori. Dacă patogenul este constatat pe planta bolnavă asociat cu simptomele specifice. Verticillium dahliae (ofilirea bumbacului. ca urmare a atacului de Stigmina carpophila. Necrozele apar frecvent pe ramuri. cu formare de toxine în stadii timpurii etc.Sclerotinia sclerotiorum şi putregaiul cenuşiu. Căderea cerealelor este un fenomen indus de atacul de Pseudocercosporella herpotriclioides şi alţi patogeni cu dezvoltare la baza multor plante de cultură din familia Poaceae (Gramineae): Putregaiuri ale rădăcinilor şi altor organe subterane ale plantelor de cultură. In general. Ciuruirea frunzelor apare după ce petele de pe frunze se usucă şi cad.sp. patogenul trebuie reizolat din nou în cultură pură şi caracteristicile sale trebuie să fie identice cu cele de la punctul 2. ELISA -membrane). mugurilor. fenomen întâlnit frecvent la piersic. utilizând determinatoarele consacrate în micologie. Caracterizarea ciupercilor fitopatogene se poate face prin identificarea secvenţelor ADN. inclusiv cele neparazitare.

citoplasmă şi nucleu. Ciupercile inferioare din clasele Oomycetes şi Ascomycetes (familia Saccharomycetaceae) au un alt tip de aparat vegetativ.p l a n t e. Aparatul vegetativ cel mai răspândit al ciupercilor este talul filamentos. fără membrană. Ciupercile fitopatogene au un aparat vegetativ caracteristic în funcţie de grupa taxonomică la care aparţin. Erysiphe). denumit plasmodiu. Ustilaginales. miceliului. ca urmare a diferitelor funcţii îndeplinite în dezvoltarea lor de către plectenchimuri. Principalele schimbări determinate în metabolismul plantelor de cultură afectate de patogeni vor fi prezentate în capitolul „Bolile plantelor cultivate”. continue. ce apar la suprafaţa unor medii lichide. ca şi sub influenţa combinată a enzimelor şi a toxinelor. Legăturile între celule se fac prin filamente citoplasmatice ce trec prin porii septelor (pereţi transversali). Talul filamentos este propriu ciupercilor din clasa Ascomycetes.Relaţiile c i u p e r c i. Uneori.corpul” format dintr-o masă de protoplasmă şi un nucleu. Plectenchimurile formative au rol similar cu cel al meristemelor plantelor superioare. Talul masiv este o formă mai evoluată a aparatului vegetativ al ciupercilor. cum sunt cele din clasa Chytridiomycetes. Alte ciuperci. Aceste schimbări apar în special ca o consecinţă a acţiunii enzimelor patogenilor. au un aparat vegetativ format dintr-o masă mai mare citoplasmatică. asigurând creşterea talului . deci un gimnoplast. fructificaţiilor etc. fiind false ţesuturi vegetative. Acestea au uneori câţiva microni. format dintr-o celulă cu elementele ei normale : membrană. plectenchimurile de protecţie au rol apropiat de cel al 42 . iar filamentele poartă numele de h i f e. citoplasmă şi mulţi nuclei dispersaţi în lungul filamentelor. Structura celulei. care au membrană. Prezenţa în ţesuturi a patogenilor induce schimbări importante în primul rând de ordin biochimic şi fiziologic. care nu are o formă precisă datorită lipsei membranei celulare. aceste celule formează prin înmugurire asociaţii de celule denumite coenobii. aceste ciuperci care prezintă carpofori se dezvoltă normal. cu un număr variabil de nuclei. fiind constituit din filamente întreţesute. macromicetelor din clasele Ascomycetes şi Basidiomicetes . alcătuite din numeroase celule. Ciupercile inferioare. cel mai adesea ele pătrund în ţesuturile plantei pe diferite căi. pe care ulterior apar fructificaţiile. ce se situează de regulă la suprafaţa organelor vegetale. Caracteristic pentru ciupercile din clasa Oomycetes este aparatul vegetativ de tip s i f o n o p 1 a s t. creşterea lor producându-se prin zona de vârf a hifelor. care este alcătuit din filamente simple sau ramificate. alteori ajung la câţiva metri lungime. Ciupercile fitopatogene se dezvoltă mai rar la suprafaţa organelor plantelor parazitate (ex. familia Olpidiaceae au . care se exteriorizează apoi anatomo-morfologic. Acest tip de tal este propriu ciupercilor superioare. cum sunt cele din familia Plasmodiophoraceae. sub formă de cordoane. forma sa depinzând de spaţiul disponibil din ţesuturi şi în special de cel intracelular parazitat.. Totalitatea filamentelor se numeşte m i c e 1 i u. care poartă numele de plectenchimuri. a toxinelor secretate de aceştia. Uredinales). denumit dermatoplast. din grupul Deuteromycetes (Fungi Imperfecţi) şi unora din clasa Basidiomycetes (ord. unde se dezvoltă intercelular sau intracelular aparatul lor vegetativ. ord. format din filamente septate (cu pereţi transversali).

prin care ciupercile aspiră apa şi substanţele nutritive. Rizomorfele sunt cordoane de filamente împletite mai puţin strâns. cu o consistenţă dură. procesul de absorbţie se produce prin filamentele miceliene (Oomycetes). Mucor). Ciupercile parazite intracelular extrag substanţele nutritive cu ajutorul haustorilor. cu citoplasmă bogată în substanţe de rezervă cum sunt: lipidele. Geotrichum candidum. Pe măsura reducerii surselor de hrană şi a înrăutăţirii condiţiilor de mediu (temperatură. glicogenul şi proteinele. purpurascens etc. Rosellinia necatrix etc). denumit paraplectenchim. În condiţiile în care hrana este abundentă ciupercile îşi dezvoltă aparatul vegetativ şi se înmulţesc mai ales asexuat.) ciupercile fitopatogene intră într-un stadiu de repaus vegetativ şi formează organe specifice. formaţiuni cu aspect variat : de balonaşe (Plasmopara viticola .epidermei. apar la suprafaţa organelor bolnave şi preced apariţia unor organe de înmulţire (peritecii sau loculi cu asce şi ascospori. umiditate. Organe de rezistenţă şi transmitere. Stromele rezultă din împletirea densă a hifelor. Scleroţii prezintă la suprafaţă un strat mai dens format din celule moarte. de culoare brun-neagră. dând un aspect făinos talului. de rezervă etc.Rhizopus. Drojdiile (Saccharomycetaceae) se înmulţesc vegetativ prin înmugurire. Artrosporii produc speciile : Oidium lactis. Gemele apar pe filamente septate sau neseptate care capătă un aspect perlat. de rezervă etc. G. care poartă denumirea de artrospori sau aleuspori. plectenchimurile mecanice au rol de susţinere şi sunt formate din celule puternic îngroşate. îndeplinind rol de absorbţie (ord. pe talul filamentos se pot diferenţia celule deosebite de miceliu. Mucorales. acestea fiind plectenchimurile conducătoare. Înmulţirea asexuată. Ciupercile Zygomycetes saprofite au nişte terminaţii ale sifonoplastului. au aspect cărbunos. Ca şi la plantele verzi.Cystopus candidus -albumeala cruciferelor). Foarte importante sunt plectenchimurile de absorbţie. Mucoraceae . fam. şi la ciuperci se întâlnesc „ţesuturi” cu rol conducător. denumite organe de rezistenţă. Înmulţirea ciupercilor. Sporii sunt celule sau grupe de celule capabile. de cele mai multe ori prezente în carpofor. au aspect de rădăcini şi poartă denumirea de rizoizi. Înmulţirea vegetativă. să 43 . Acest tip de înmulţire foarte răspândit se produce cu ajutorul sporilor. Armillaria mellea. Scleroţii sunt organe de rezistenţă alcătuite din hife foarte dens împletite. Aleuspori produce genul Aleurisma. care se ramifică. picnidii cu picnospori etc). în condiţii favorabile. formă digitală (Erysiphaceae -făinări) etc. de diferite mărimi : microscleroţi la Macrophomina şi scleroţi mari la Sclerotinia sclerotiorum. şi anume rol de apărare . La ciupercile care nu posedă plectenchimuri de absorbţie. care se întâlnesc pe rădăcini şi în sol (ex. iar formaţiunile la care dau naştere poartă numele de blastospori. La unele ciuperci fragmentele de miceliu sau porţiuni mai mari de tal pot reproduce o nouă ciupercă. Uneori. aeraţie etc. Acestea conţin filamente deshidratate.mana viţei de vie . Prin germinare scleroţii formează organe de înmulţire sau micelii vegetative.

Unele 44 . In dezvoltarea ciupercilor. care degradează hemicelulozele.enzime). se disting două stadii (faze) : faza haploidă (n cromozomi) şi faza diploidă (2 n cromozomi). Fecundarea se produce prin contopirea gameţilor sau a gametangiilor. enzime celulolitice (Ci. se numesc endospori şi au origine endogenă. în aceeaşi celulă cu rol de gonatocont. Ciupercile sunt lipsite de pigmenţi cu ajutorul cărora este posibilă sinteza materiei organice. în general. cu 1-2 flageli (cili) şi se numesc zoospori sau imobili şi se numesc aplanospori. Materia organică degradată este absorbită de ciuperci cu ajutorul acestor enzime. dacă apar în organe specializate în interior. în acest fel. Înmulţirea sexuată.reproducă aparatul vegetativ al ciupercii. meioză). Dintre enzimele importante pentru ciupercile parazite pot fi menţionate : enzime pectolitice (pectintranseliminaza. după care urmează fuzionarea celor doi nuclei (cariogamia). prin care numărul de cromozomi se dublează. primul este cel de fecundare. Hrana necesară o obţin din ţesuturile vegetale sau animale vii (ciupercile parazite) şi din cele moarte (ciupercile saprofite). enzime hemicelulolitice (endoglucanaza etc). Rezultatul este formarea celulei . Ciupercile pot fi : obligat parazite. enzime. beta-galactosidaze etc). Foarte importante pentru cunoaşterea şi identificarea ciupercilor sunt organele pe care sau în care se formează sporii. Dintre sporii exogeni pot fi menţionaţi : conidiile la Ascomycetes şi basidiosporii la Basidiomycetes. materie din care sunt sintetizate substanţele proprii constituente (anabolism). un echipament enzimatic mai simplu. Dacă apar pe suporturi speciale la exterior. al doilea este cel de reducere cromatică (diviziune reducţională. facultativ parazite şi facultativ saprofite. care degradează lignina etc. dar pot avea şi rol de rezistenţă sau de sexualitate. C2.ou (denumită şi zigot). Sporii au un rol important în răspândirea ciupercilor. Sporii pot fi mobili. Fiziologia şi biochimia ciupercilor. care degradează stratul pectinic dintre ţesuturile vegetale. La baza acestui tip de înmulţire stau două procese. Ciupercile care sunt specializate parazitând numai o singură plantă sunt monofage şi au. In procesul de fecundaţie se derulează două etape prin care cele două celule de sexe diferite se contopesc : la început are loc fuzionarea celor două mase de citoplasmă (plasmogamia). care se formează în zoosporangi şi ascospori. care se formează în sporangi. zoospori. Ciupercile care parazitează mai multe specii de plante se numesc polifage şi posedă un echipament enzimatic alcătuit din multe tipuri de enzime. Sporii endogeni sunt variaţi : sporangiospori. trecându-se de la haplofază la diplofază. poligalacturonat transeliminaza. care se formează în asce. La ciuperci. are loc şi procesul de reducere cromatică. Sporii se mai pot clasifica şi după locul unde se formează. se numesc exospori şi au origine exogenă. endogalactonaze. care conţine un număr dublu de cromozomi. care degradează celuloza . obligat saprofite. Reducerea cromatică este procesul invers de trecere de la diplofază la haplofază. dar bine adaptat.

Ustilago maydis pe porumb. epinastii. Plasmodiophora brus-skae etc. cum sunt : Rosellinia necatrix. piricularina (toxina produsă de Magnaporthe (Pyricularia) oryzae poate produce simptomele de boală pe orez în faza de răsărire plantulă. necroze etc. Tilletia controversa. uneltele şi maşinile agricole. cum sunt sporii ruginilor cerealelor. Transmiterea de la un an la altul a patogenilor se realizează diferenţiat în funcţie de tipul de fructificaţie şi de poziţia sistematică a patogenului. ciupercile se transmit mai rar. brunificarea vaselor xilemului. proliferare. 45 . resturile de plante ce cad pe sol sau rămân de la recoltare sunt purtătoare de diverşi patogeni care pot să se transmită pe noile plante. se formează compuşi toxici. răsaduri. Aceste substanţe sunt deosebit de active putând acţiona în concentraţii extrem de scăzute prin alterarea permeabilităţii membranelor. Fiind foarte uşori. de Plasmodiophora brassicae la varză. altoi. defoliere etc. bulbi. de Synchitriwm endobioticum la cartof etc. puieţi etc). Substanţele formate de ciupercile cu caracter toxic au un rol deosebit de important atât în procesul patologic din planta atacată. polenul etc. dar acest factor este esenţial pentru producerea epidemiilor de Phyiophthora capsici pe ardei. sporii pot fi luaţi de vânt şi duşi pe plantele şi parcelele învecinate. Micotoxinele. Armillaria mellea. În majoritatea cazurilor. Toxinele unor patogeni pot produce toate simptomele sau o parte din simptomele unui proces patologic. Patogenii pot produce diferiţi regulatori de creştere sau inhibitorii ai unor hormoni de creştere. rizomi. sol. uneori ajungând chiar la mii de kilometri. Indirect. Synchitrium endobioticum. Diseminarea şi transmiterea directă a ciupercilor fitopatogene se realizează prin organele de înmulţire ale plantelor (sămânţa) sau a celor de înmulţire vegetativă (tuberculi. Toxinele produse de ciuperci acţionează asupra protoplastului celulei gazdă.). Prin apă (răspândire hidrochoră). Prin sol (răspândire pedophoră) se transmit numeroase specii de agenţi fitopatogeni. rădăcini. marcote. malformaţii. Toxinele speciilor de Fusarium produc simptome de ofilire. piticire etc). Vântul şi curenţii de aer (răspândire anemochoră) au un rol deosebit de important în răspândirea sporilor ciupercilor parazite. cât şi în scăderea valorii nutritive şi a creşterii nocivităţii produselor recoltate şi depozitate. Un nivel ridicat de acid indolilacetic se constată în cazul pato genilor : Phytophthora infestans pe cartof. Ciupercile fitopatogene posedă diferite moduri de transmitere. portaltoi. ceea ce influenţează dezvoltarea plantelor şi duce la apariţia fenomenelor de piticire. de dimensiuni microscopice. apă. Ciuperca Gibberella fujikuroi produce gibereline.dintre aceste substanţe constituente proprii. gunoiul de grajd. butaşi. prin inhibarea unor enzime etc. etc. nu se întâlnesc la plantele superioare. Prin respiraţie şi alte procese de fermentare (catabolism) se eliberează energie. şi anume : îngălbeniri. animale. cum este de exemplu chitina din pereţii celulari. patogenii se pot transmite prin mijloace de transport şi suporturi de diferite naturi (vânt. omul. antibiotice etc. De exemplu.

în zonele umede şi reci. 4. De-a lungul timpului au fost elaborate numeroase sisteme de clasificare a ciupercilor. haine. în special prin contactul picioarelor cu organele atacate. la umiditate mare. care cuprinde 7 filumuri: Myxomycota (clasa Plasmodiophoromycetes). frecvente pe pomii fructiferi şi pe speciile dendrologice. trăiesc liber pe substraturi organice. maşini. Clasificarea ciupercilor fitopatogene. stânjenesc activitatea fiziologică normală a plantelor arboricole. Corpurile fructifere ce pornesc de pe plasmodii sunt divers colorate (galbene. dar. ALGE (FICOZE) . 46 . puieţilor etc. Prin om (răspândire antropochoră). care se întâlnesc rar în zona temperată. întocmită prin prelucrarea clasificărilor din lucrările consacrate ale lui Gams şi colab. licheni sau antofite sunt în general destul de rare şi au importanţă economică redusă. Ascomycota(clasa Hemiascomycetes şi Ascomycetes). bazate pe diferite criterii taxonomice. alge. Fuligo etc. F i c o z e 1 e sunt boli produse de alge. Unele insecte pot transporta sporii de : Claviceps purpurea la secară. ANTOFITE (ANTOFITOZE) Bolile produse de mixomicete. organisme unicelulare. iar din Europa în America Synchitrium endobioticum etc. Zigomycota(clasa Zygomycetes). Bazidiomycota(clasa Heterobasidiomycetes/Phragmobasidiomycetes/Teliomycetes şi clasa Homobasidiomycetes/Holobasidiomzcetes/ Hymenomycetes) şi Deuteromycota(grupul Deuteromycetes). Carlile şi Watkinson (1994). Dintre genurile mai importante care pot produce mixomicetoze. Oomycota (clasa Oomycetes). lichenii nu parazitează plantele. (1987). lucrări prin care pot fi transportaţi sporii ciupercilor pe unelte. la pomi. enumerate recent de Weber (1993).6. prin abundenţa lor mai ales pe scoarţă. portocalii. LICHENI (LICHENOZE) .Animalele (răspândire zoochoră) pot transporta pasiv pe corpul lor sau prin tubul digestiv mulţi patogeni pe alte plante. deplasându-se. Khuskiti (Nigrospora) oryzae la porumb etc. colinare. Lichenozele sunt boli produse de licheni. Sphaerotheca mors-uvae etc. uneori plantele superioare parazite pot produce pagube importante în culturile afectate. uneori în răsadniţe umede şi neaerisite.(1988). Monilinia spp. în condiţii în care nu se aplică tratamentele specifice acestora. roşii etc). In lucrarea de faţă folosim clasificarea modernă a ciupercilor fitopatogene. albe. Physarum. Mixomicetozele sunt boli produse de Myxomycetes {mucegaiuri mucilaginoase). Arnold (1993). În acest fel au pătruns în Europa din America de Nord patogenii : Plasmopara viticola. Smith şi colab. Dintre aceste grupe de patogeni. pot fi citate : Stemonitis. fără membrană. grupate adesea într-un plasmodiu care emite prelungiri (pseudopode). Uncinula necator. odată cu transportul seminţelor. Phytophthora infestans. De fapt. Ciupercile fitopatogene se încadrează în regnul Fungi. MIXOMICETE (MIXOMICETOZE) . transmiterea se face în cursul diferitelor lucrări efectuate de acesta. Chytridiomycota (clasa Chytridiomycetes).

groasă. De asemenea. Plantele semiparazite preiau de la plantele gazdă parazitate seva brută (apa şi sărurile minerale). îngust-lanceolate şi cărnoase.Antofitozele sunt boli produse de plantele superioare cu flori parazite (antofite). fără pigment clorofilian. campestris. insuficienţa sau excesul unor elemente nutritive . Aceste plante se grupează. Dintre plantele semiparazite facultative. care parazitează floarea-soarelui şi alte plante şi Orobanche ramosa L. cu care. Speciile cele mai frecvente sunt : Orobanche cumana Wallr. Melampyrum. Prezintă haustori pe rădăcini. de aplicarea necorespunzătoare a pesticidelor etc. Principalele simptome de boli neparazitare sunt produse de : condiţiile climatice nefavorabile . îşi produc propria substanţă organică. dar care pe rădăcini pot forma ramificaţii absorbante (haustorii) ce se fixează pe rădăcinile plantelor învecinate. frunze cu aspect de solzi. cartofi. Plantele semiparazite obligate au rădăcinile modificate sub formă de sugători şi din punct de vedere taxonomic aparţin familiei Loranthaceae. care conţine viscină. iar florile hermafrodite. o substanţă adezivă cu care seminţele se prind de ciocul păsărilor şi de pe acesta pe scoarţa ramurilor pomilor. neregulate şi fructul o capsulă ce conţine un număr imens de seminţe foarte mioi. între plantele holoparazite fac parte reprezentanţii familiei Orobanchaceae. C. 4. prezentând tulpini volubile. lucerna. fără clorofilă. care au toate organele normale ale plantei verzi. luminii şi bioxidului de carbon din aer. cânepă etc. pot fi citate speciile de Cuscuta (torţel). cu tulpina şi ramurile ramificate dichotomic. cu ajutorul clorofilei. de culori variate (brună -roză . cu tulpina neramificată. datorate acţiunii pesticidelor (intoxicaţii ale plantelor). cu flori mici. C. 47 . Dintre plantele holoparazite. in. trifoi etc.. Fructul este o bacă gelatinoasă albă.violacee). Cuscutaceae. cu fructul o capsulă conţinând 2-4 seminţe. tutun. În ţara noastră grupul de boli determinate de factorii neparazitari a fost bine studiat şi prezentat de Ana Hulea în lucrarea „Bolile neparazitare la plante". Alectrolophus (Rhinanthus) ş. complet lipsite de clorofilă. cărnoasă. în plante semiparazite (hemiparazite) şi plante total parazite (holoparazite). Viscum album L. Speciile de Cuscuta aparţin fam. cu genul reprezentativ Orobanche (lupoaia). în funcţie de gradul lor de parazitism. frunze persistente. publicată în anul 1972.. trifolii etc. dar şi pe arbori forestieri. Diferitele specii de Cuscuta (C.) parazitează diferite plante de cultură : tomate. este vâscul cunoscut şi întâlnit pe mulţi pomi fructiferi. sunt întâlnite uneori ca urmare a aplicării incorecte a pesticidelor. dispuse în glomerule. abiotici.7. FACTORI NEPARAZITARI CE PRODUC BOLI LA PLANTE Alterarea unuia sau mai multor procese din plantele de cultură poate surveni nu numai sub influenţa factorilor parazitari. fără frunze. epilinum. Fenomenele de fitotoxicitate. Este o plantă în formă de tufă mică.a. parazitându-le pot fi menţionate : Thesium. cu tulpina ramificată. au o tulpină simplă sau ramificată. Plantele holoparazite sunt total lipsite de clorofilă şi preiau de la planta gazdă seva elaborată. care parazitează pe tutun. de lipsa. dar şi sub influenţa unor factori neparazitari.

k. diferenţele de sensibilitate între soiuri . amoniac) etc. Noile produse (triazoli. scurgeri de gome şi uscarea. reduceri ale dimensiunilor diferitelor organe etc. Unele produse sistemice. Produsele cuprice supradozate determină apariţia de arsuri pe frunzele de Rosaceae. reziduurile de nematocide. la unele tratamente de iarnă. Lăstarii şi ramurile tinere. cum este de exemplu atrazinul. pot produce fenomene de piticire. aplicat la măr. acest produs este recomandat numai la cereale. b. determinând apariţia de arsuri. Rădăcinile. Polisulfurile pot produce fenomene de toxicitate. Produsele cuprice sunt foarte agresive la măr. alte cauze. unele reziduuri de erbicide care au fost aplicate la cultura anterioară. frunzele rămân mici. cum sunt : a. căderea fructelor etc.temperatura. c. e. piretroizi. Unele produse. aplicate în exces. în doze mari. Propiconazolul. lumina. Totuşi. Stigmatul şi anterele (polenul) sunt foarte puternic afectate. acilalanine) nu afectează fructele decât uneori. a 48 . deoarece acestea pot duce la avortarea florilor şi implicit la scăderea recoltei. compoziţia aerului (bioxid de carbon. speciile de plante de cultură . Principalele tipuri de simptome pe care le pot produce pesticidele sunt dependente de organul afectat. f. se deformează. metodele de aplicare a tratamentelor . Aceştia au o epidermă şi o scoarţă care protejează bine ţesuturile plantelor. Aceste organe pot prezenta ca fenomene de fitotoxicitate : decolorări. Unele insecticide ca lindanul. reduceri ale dimensiunilor etc. afectează planta în întregime . . Seminţele şi răsadurile. j. la soiurile sensibile (Golden delicios). Plantele în întregime. g. Erbicidele hormonale produc modificări puternice ale frunzelor. în perioada înfloritului nu se recomandă aplicarea tratamentelor chimice. opresc germinaţia sau determină pierderea completă a capacităţii germinative a unor seminţe. pete brune. h. starea de nutriţie . umiditatea. pătări. Adesea acţiunea produselor fitosanitare nu este imediat vizibilă. asemenea fenomene pot produce lindanul la porumb. Pe aceste organe pot apare îngroşări. Uneori. crăpături. ce se aplică în seră. modul de condiţionare . Prejudicierea recoltelor este urmarea modificării în sens negativ a fotosintezei. urmele de dazomet şi alte nematocide. Pe acestea pot apărea îngălbeniri. din care cauză sunt recomandate spre aplicare numai până la înflorire. inclusiv de cele de formalină (paraformaldehida) au astfel de efecte. Florile.Simptomele de fitotoxicitate pot fi variate (Baicu. Din această cauză. Fructele. 1982) şi depind de o serie de factori. aceste ţesuturi pot fi afectate. necroze. răsuciri de frunze etc. d. floarea-soarelui. alteori plantulele care se dezvoltă sunt deformate şi prezintă o creştere redusă. Astfel. se răsucesc şi în final cad. adesea în formă de fasciaţii. rugozităţi. i. natura substanţei active . însă sunt modificate în plante procesele biochimice şi fiziologice care pot determina reducerea recoltelor. Astfel de fenomene apar în cazul aplicării sulfatului de cupru pe piersic la unele tratamente de iarnă. tehnologia de fabricare . arsuri ale marginilor sau vârfului. Petalele sunt foarte sensibile fiind afectate chiar de concentraţii de substanţe care pe frunze nu produc nici un simptom. diferenţele de sensibilitate între ţesuturi . sfecla de zahăr etc. Frunzele. natura şi tipul solului (mai ales la erbicide) . mai ales pe plantele dicotiledonate : viţa de vie.

) este absolut necesară datorită numărului enorm de spori. scleroţi.totalitatea metodelor. biologic sau factor fizic. mijloc de combatere . ce intervine în cadrul unei metode . element fundamental. pe obiectul tratat sau aplicarea unui factor fizic . apariţia de simptome de genul celor enumerate mai sus fiind rare la insecticide. Un prim grup de principii se referă la acţiunea asupra patogenilor în vederea reducerii pierderilor de recoltă. Omorârea patogenilor (spori. mai ales la insecte în zone izolate. dar care pentru patogeni este destul de greu de aplicat. Evoluţia metodelor de luptă cu bolile plantelor a dus la o mare diversitate a metodelor şi măsurilor de luptă. b. de propagule. măsurilor.procedeu (mod sistematic de efectuare a lucrărilor) folosit pentru prevenirea şi combaterea bolilor . pe care se bazează prevenirea şi combaterea . care duce la diminuarea sau eliminarea pagubelor.produs chimic. bacteriilor. măsură -element. Pentru reducerea pagubelor produse de aceşti patogeni se impune obligatoriu distrugerea acestora. 5. Erbicidele. la obţinerea recoltei optime şi la păstrarea fără pierderi a produsului agricol. Eradicarea (lichidarea) -este un procedeu care poate da unele rezultate. metodă . tratament -depunerea cu scop precis a pesticidului. PREVENIREA Şl COMBATEREA BOLILOR PLANTELOR DE CULTURĂ 5. Principiile de combatere a bolilor Pierderile de recoltă pe care le produc bolile plantelor impun an de an aplicarea de metode de prevenire şi combatere a acestora. cum sunt deformările. micelii. acţiune de prevenire şi combatere. se prezintă noţiunile folosite frecvent în acest capitol : principiu . luată separat. organismelor de tip micoplasmă şi a ciupercilor. tehnologie de prevenire şi combatere . arsurile de pe diferite organe. etc. tratamentelor aplicate după diferite criterii. 49 . acaricide şi fungicide. produsului microbiologic etc. Terapia -constă în aplicarea de măsuri de combatere după ce cultura este atacată într-o anumită măsură. diversitate care are însă adesea la bază aceleaşi principii de combatere. Ulterior acestea evoluează spre alte simptome. Noţiunile de mai sus se ierarhizează în felul următor : principiu > metodă > măsură.idee de bază. Efecte de acest fel produc unii regulatori de creştere şi unele erbicide. maşină sau aparat destinate luptei cu bolile . Se poate aplica în combaterea virusurilor. însă.1. Pentru înţelegerea mai bună a materialului ce se expune în continuare. răsucirile. mai ales cele totale pot produce accidente grave în cazul utilizării lor incorecte.normă (caracteristică) pe baza căreia se aplică tratamentele . care se realizează prin următoarele modalităţi : a. criteriu .creşterii respiraţiei şi transpiraţiei plantelor. care în condiţii favorabile extind atacurile de boli. Noile clase de produse fitofarmaceutice sunt mult mai sigure în utilizare. Acestea sunt următoarele : 1. asamblate în timp şi spaţiu în cadrul tehnologiei de cultură.

resturi vegetale. Aceasta se poate realiza prin : a. Pentru producerea de sămânţă şi material sădi tor se pot realiza culturi într-o zonă în care specia de patogen vizată are condiţii nefavorabile de înmulţire. în acelaşi sens acţionează şi fungicidele imunizante. 2. d. capabile să distrugă organismele dăunătoare înainte de începerea atacului. plantele pot creşte repede. 5. Uneori. Înrăutăţirea condiţiilor de transmitere prin sămânţă. Pe de altă parte. spre deosebire de rezistenţa verticală care are o stabilitate scăzută. adică preventiv. Reducerea vitezei de înmulţire are o mare importanţă pentru patogenii care se înmulţesc exploziv (mana cartofului. reface suprafaţa foliară pierdută datorită atacului bolilor. utilizarea solurilor supresive care reduc infecţiile cu Fusarium este o metodă utilă şi eficientă pentru unele culturi legumicole etc. Îmbunătăţirea combaterii naturale pentru patogeni este mai greu de realizat comparativ cu combaterea naturală a dăunătorilor. Crearea condiţiilor nefavorabile înmulţirii naturale a patogenilor permite menţinerea nivelului atacului sub limita la care se înregistrează pierderi de recoltă. soiurile şi hibrizii toleranţi şi cei rezistenţi îndeplinesc uşor acest rol. care duce la reducerea riscului de epidemii grave . b. rezistenţa orizontală este mult mai stabilă. Profilaxia .) . Creşterea rezistenţei plantelor are un rol esenţial din punct de vedere epidemiologic : a.c. Îmbunătăţirea creşterii plantei de cultură poate diminua influenţa păgubitoare a bolilor. plantele mai viguroase suportă mai uşor prezenţa unor boli. în condiţiile asigurării optime cu elemente nutritive. măsurile agrofito-tehnice au un rol foarte important în acest sens. dar şi multe alte măsuri. Evitarea arealului patogenilor are la bază ideea de a preveni întâlnirea patogenului cu cultura agricolă. ruginile grâului etc. Acest principiu este greu de realizat datorită capacităţii mari de diseminare a patogenilor pe cale aeriană. Rezistenţa orizontală (nespecifică) este de origine poligenică. 50 . sunt mai viguroase şi adesea pot compensa. De asemenea. Înrăutăţirea condiţiilor de dezvoltare a patogenilor.constă în aplicarea de măsuri înainte de manifestarea patogenilor. pe cale aeriană sau pe alte căi.: lumină etc. de obicei. de regulă. b. apă. uneori chiar foarte repede. De exemplu. 3. Vindecarea plantei şi refacerea ţesuturilor se poate realiza prin : oprirea atacului prin aplicarea unui fungicid curativ. cu diverse metode. cât şi a necesităţii de hrană a populaţiei din zonă. Se poate aplica pentru toate grupele de patogeni folosind metodele agrofitotehnice. Atacul care se înregistrează este redus şi. c. 4. Utilizarea factorilor naturali de frânare a atacului este un principiu important în cadrul protecţiei integrate în vederea reducerii tratamentelor chimice. Rezistenţa verticală (specifică) are efecte ridicate în prevenirea apariţiei bolilor şi se realizează prin cultivarea de soiuri şi hibrizi cu o genă sau câteva gene de rezistenţă. acţionează faţă de toate rasele patogenilor şi are un caracter relativ cantitativ. refacerea organelor atacate cu ajutorul regulatorilor de creştere şi al diferitelor procedee agrofitotehnice. dar şi în acest caz se pot găsi soluţii. trebuie evitată sau frânată pătrunderea unor patogeni în zonele de cultură în care nu s-au semnalat până acum. c.

se poate renunţa la influenţarea acesteia. rareori un mijloc de combatere. Această metodă se practică mai ales pentru materialul săditor şi pentru producerea de sămânţă. ca de exemplu : râia neagră a cartofului. b. 7. orientarea rândurilor. iar ulterior atacul patogenilor este mai uşor suportat de acestea. Influenţarea factorilor de mediu în câmp este mai uşor de realizat în sere. Pentru bolile foliare este greu să se separe influenţa temperaturii de cea a umidităţii. organizatorice şi tehnice care vizează frânarea răspândirii unor patogeni periculoşi în alte zone de cultură. Dirijarea factorului temperatură este o problemă dificilă. o măsură sau o metodă acţionează după un singur principiu. în general. rolul de a schimba condiţiile de mediu în direcţia îmbunătăţirii condiţiilor de creştere şi dezvoltare a plantei şi a înrăutăţirii condiţiilor die creştere şi dezvoltare a patogenilor. de regulă. unde se pot evita unele atacuri prin reglarea temperaturii şi umidităţii. ceea ce le face şi mai eficiente. deoarece există o legătură foarte strânsă între aceşti doi factori. pot acţiona concomitent conform mai multor principii de combatere. cum este cazul pentru pătarea cafenie (Fulvia fulva) la tomate. măsuri legislative. De exemplu. Carantina externă se bazează pe măsuri legislative. Influenţarea factorilor de mediu reprezintă o modalitate de a realiza combaterea patogenilor. Amplasarea se referă la cultivarea unor plante în zone în care patogenul de mare importanţă nu este prezent. 51 . Semănatul timpuriu la porumb permite reducerea riscului apariţiei ruginii. organizatorice şi tehnice care împiedică pătrunderea patogenului în ţara noastră. în câmp. care sunt urmărite de inspectoratul de carantină fitosanitară. la noi în zonele mai înalte din Transilvania s-au stabilit suprafeţele pe care se înmulţeşte cartoful liber de virusuri. În cadrul tehnologiei de cultură principiul influenţării factorilor de mediu se poate realiza prin : alegerea solului. în condiţii foarte favorabile apariţiei şi evoluţiei unei boli. de asemenea. multe plante semănate timpuriu se dezvoltă mai bine. Lista patogenilor de carantină cuprinde un număr important de specii. expoziţia terenului. Metode agrofitotehnice Aceste metode au. În realitate.2. lucrările solului. De exemplu. tăciunilor etc. rezistenţa soiurilor şi hibrizilor. multe astfel de procedee. Producerea de sămânţă şi material săditor cuprinde. 5. Pe de altă parte. cancerul bacterian al pomilor etc. Evitarea în timp a prezenţei organismelor dăunătoare concomitent cu cultura este un principiu util mai ales când atacul unui patogen într-o anumită fenofază este foarte important. deşi atât pentru plantă cât şi pentru patogen acesta este unul dintre factorii esenţiali ai creşterii şi dezvoltării. deoarece suntem forţaţi să o facem din cauza nivelului ridicat al pierderilor. fungicidele etc. Carantina internă cuprinde. drenare etc. Aşa s-a întâmplat în cazul pătrunderii în Banat a bolii pătarea brună a tulpinilor de floarea-soarolui (Diaporthe helianthi) în anul 1982. 6.a. irigare.

Influenţa temperaturii este mult mai clară în cazul patogenilor de sol. mălura pitică (Tilletia controversa) este defavorizată de semănatul timpuriu al grâului. umedă. de 52 . ca de exemplu pentru mucegaiul de zăpadă produs de Micronectriella nivalis (Fusarium nivale). mai ales atunci când se cultivă grâu după orz. Irigarea prin aspersiune reduce atacul de Leveillula. Modificarea temperaturii poate constitui un factor de protecţie mai uşor de dirijat în răsadniţe. Scleroţii de Sclerotinia sclerotiorum sunt distruşi în sol prin inundarea acestuia timp de 3-6 săptămâni. Una dintre măsurile ieftine şi eficace de combatere a patogenilor o constituie arderea miriştii (NU a paielor !) de grâu. iar cea prin brazdă determină creşterea puternică a atacului de Phytopthora capsici la ardei. În primul rând bolile de tip „mană" sunt favorizate de irigarea prin aspersiune. Problema nu este uşoară deoarece diferenţele între umidităţile optime de dezvoltare pentru plantă. O irigare raţională însă poate reduce atacul de putregai uscat al sfeclei. Temperatura poate fi modificată prin umbrirea solului sau a suprafeţei foliare. să se creeze condiţii nefavorabile dezvoltării patogenilor. de exemplu. Reglarea umidităţii este. pentru patogeni şi pentru manifestarea bolii nu sunt întotdeauna suficient de mari. orz etc. stabilită pe baza a numeroase experienţe. De exemplu. Dat fiind faptul că diferiţi patogeni ai aceleiaşi culturi au optimul de temperatură diferit. drenarea are un efect favorabil în reducerea atacului unor patogeni. în timp ce atacul de râie comună a cartofului (Streptomyces scabies) este inhibat în condiţii de irigare. . dar efectele sale sunt slabe la temperaturi de 28-30°C. nicotianae. rugini. modificarea temperaturii este mult mai dificil de realizat. o direcţie de reducere a riscului de epidemii în culturile agricole. În acest fel. în timp ce rugina brună (Puccinia recondita) şi făinarea (Erysiphe graminis) sunt favorizate de semănatul timpuriu în septembrie. Mecanismul de rezistenţă al plantelor poate funcţiona uneori mai bine la temperaturi mai mari . Densitatea plantelor (distanţa de semănat şi plantat) este un factor care poate influenţa microclimatul culturii şi în special umiditatea. ce produce putregaiul bazei tulpinii tutunului. Totuşi. Astfel. deci. care se dezvoltă practic într-o atmosferă saturată. Atacul de Sclerotinia sclerotiorum este ridicat în culturile prea dense de fasole şi soia . Densităţile optime. Epoca de semănat şi de plantat este o metodă eficace în tehnologiile de combatere a bolilor. în alte cazuri. stabilite experimental. sere şi solarii. vectori pentru virusuri). opri evoluţia bolilor. Prin inundarea terenului se reuşeşte. prin acest procedeu sunt distruse multe insecte (afide. majoritatea patogenilor sunt favorizaţi în dezvoltarea lor de umiditatea ridicată. Inundarea are un efect negativ asupra patogenului Phytophthom parasitica var. umbrirea duce la diminuarea daunelor produse de Magnaporte (Pyricularia) oryzae. pătare în ochi. sunt reduse atacurile de făinare. în acelaşi timp. soluţia cea mai practică o constituie respectarea epocii optime de semănat. permit plantelor să reziste mai bine la atacul bolilor. uneori. Chalara elegans (Thielaviopsis busicola) pe tutun produce daune serioase la 17-23CC. virusul piticirii galbene a orzului etc. Arderea controlată poate afecta unii patogeni şi. precum şi seminţe de buruieni. În condiţii de câmp. folosind diferite posibilităţi de umbrire şi mulcire. cicade. de asemenea.

este destul de frecventă rotaţia scurtă grâu -porumb sau chiar monocultura de porumb. Nutriţia optimă a plantelor printr-o fertilizare raţională are un rol complex în evoluţia bolilor. permiţând uneori să se reducă tratamentele chimice. În general. dar acestea au. scăderea valorilor pH-ului solului determină reducerea atacului unor patogeni.(asemenea. Pe de alită parte. boli neparazitare cu influenţe mari asupra recoltei. Pregătirea terenului prin efectuarea lucrărilor agrotehnice conform tehnologiei culturii creează. Zn şi Fe) pot influenţa capacitatea plantelor de a suporta atacul unor patogeni. este uneori suficientă o rotaţie de 2-3 ani pentru a reduce atacul unor boli. Rotaţii de lungă durată necesită unele boli. sunt necesare lucrări speciale de combatere. Rotaţiile de 3-4 ani permit reducerea atacurilor de boli şi sunt eficace în culturile de legume. Corectarea reacţiei solului (pH) prin amendamente sau alte măsuri este o altă metodă de reducere a atacului de patogeni de sol. pentru combaterea cărora se consideră eficace o rotaţie de 6-7 ani. produsă de Plasmodiophora brassicae . distrugerea samulastrei de grâu reduce atacul de rugini pe grâul de toamnă. Numeroase microelemente (B. cum ar fi cel de râia cartofului (Streptomiyces scabies) la un pH mai mic de 5. atacul de făinare şi fuzarioze este mai ridicat în culturile de cereale păioase cu densitate prea mare. în general. al cărei efect este mult mai eficace. În acest caz. un (microclimat nefavorabil majorităţii . dar este de preferat o rotaţie mai lungă. Pentru cereale. aplicarea sărurilor acestor elemente chimice corectează bolile induse de lipsa borului în sol. Distrugerea samulastrei este o metodă eficientă pentru a întrerupe sau a reduce cantitativ desfăşurarea ciclului evolutiv al patogenilor. cum sunt raia neagră a cartofului. mana florii soarelui. Bolile radiculare produse de specii de Fusarium. în alte cazuri. Paraziţii obligaţi sunt mai activi pe plante bine dezvoltate. Rotaţia culturilor se bazează pe specificitatea multor patogeni pentru o anumită cultură. care a arătat că schimbarea pH-ului solului la 7 sau mai mult duce la reducerea puternică a herniei verzei. De exemplu. de regulă. distrugerea samulastrei de floarea-soarelui reduce atacul de mană etc. Rhizoctonia şi Aplyanomyces sunt frânate de azotul nitric şi stimulate de cel amoniacal. Rotaţia este deosebit de eficientă pentru bolile ce se transmit prin resturi de plante rămase de la recoltare în sol şi la suprafaţa acestuia : metoda este mai puţin eficace pentru combaterea speciilor polifage sau pentru cele care au forme rezistente bine adaptate. Mn.patogenilor şi favorabili plantei de cultură.2 sau atacul de Phytophthora parasitica var. Cu. Exemplul clasic îl constituie descoperirea lui Woronin. fasole etc. În ţara noastră. dar cu tratamente chimice şi îngrăşarea corespunzătoare. Rotaţia scurtă amintită poate favoriza atacul de fusarioză. Azotul nitric reduce şi atacul de ofiliri produse de Verticillium. o capacitate mai ridicată de refacere a aparatului foliar. Schimbarea culturii pe aceeaşi solă în fiecare an reduce cantitatea de inocul a patogenilor. Monocultura de porumb şi cea de orz diferă întrucâtva de culturile în rotaţii raţionale. Mo. recoltele din parcelele cu monoculturi se pot apropia de nivelul 53 . orz sau grâu. în timp ce potasiul şi fosforul le face mai rezistente. un nivel ridicat de azot sensibilizează plantele. nicotianae pe tutun la un pH mai mic de 4. produs de specii de Fusarium comune acestor culturi.

tăierea ramurilor bolnave. virozele cartofului etc.3. Există posibilitatea reducerii atacului unor boli prin înlăturarea plantelor atacate de pe loturile semincere. mana floriisoarelui. în condiţii de monocultura. recoltele pot atinge 80% din valoarea celor cu rotaţii. La grâu. stolbur (volbura).recoltelor din parcelele cu rotaţii. pe resturile de tulpini. Termoterapia este o metodă fizică prin care se combat bolile plantelor cu ajutorul căldurii. sunt distruse prin putrezirea treptată. în cele mai bune cazuri. are un efect favorabil pentru reducerea atacurilor respective. ştirul etc). în consecinţă. 5. Recoltarea la timp a florii-soarelui reduce riscul apariţiei putregaiului alb şi cenuşiu etc. a bolilor produse de aceştia. iar pentru cartoful de sămânţă permite reducerea migrării unor virusuri spre tuberculi. antracnoză la fasole. lumina pătrunde mai uşor. cârnitul. ceea ce face ca nici aplicarea de stropiri cu fungicide să nu permită atingerea producţiilor din parcelele cu rotaţii . a bulbilor de ceapă. Sortarea manuală a tuberculilor de cartof. Cunoscând în detaliu ciclul de viaţă al patogenilor se pot recomanda şi momente sau metode de recoltare care reduc atacul în perioada de păstrare. baeterioze şi viroze la soia etc. bolile coletului şi cele radiculare se amplifică mult în monocultură. triorarea şi sortarea seminţelor. În acest scop. se aleg acele temperaturi care distrug patogenul şi nu acţionează asupra seminţei sau plantelor . pe frunzele căzute1 de pe plante. Plivitul. grâu. tritici de la ovăz şi. strivite sau cu alte deteriorări. îngropate sub brazdă. Mijloacele pur mecanice se referă la operaţiile de curăţire a trunchiului pomilor. Igiena fitosanitară reprezintă o soluţie economică şi eficientă de reducere a inoculului de patogeni şi. Temperaturile joase de 1-4°C au rol de frânare a dezvoltării patogenilor şi saprofiţilor. a rădăcinilor de morcov. Temperaturile înalte (abur. umiditatea aerului se reduce etc. Utilizarea defolianţilor pentru cartof permite oprirea atacului de mană. a seminţelor de floarea-soarelui permite înlăturarea celor bolnave. La lucrările de întreţinere a culturilor este necesar să se ţină seama şi de faptul că acestea pot favoriza răspândirea altor boli. copilitul. dar cu efecte mai reduse. lovite. extirparea tumorilor sau a porţiunilor de plante bolnave etc. Metode fizice Acest grup de metode şi mijloace are un caracter mai ales curativ şi permite reducerea atacului unor boli grave. contribuie la reducerea sau frânarea atacului multor patogeni. putregai alb şi cenuşiu la floarea-soarelui. U. 54 . Arătura de vară şi de toamnă are un rol deosebit în reducerea cantităţii de inocul rămas pe mirişte. pe fructele căzute etc. de aceea legumele şi fructele se păstrează bine în condiţii de depozite frigorifice. Lucrările de întreţinere a culturilor prin lucrarea solului au un rol similar. rugina neagră (dracila) etc. Tot în această categorie intră şi vânturarea. De asemenea. tăierile din pomicultură etc. ceea ce contribuie la reducerea atacului de boli. Acestea. Distrugerea unor buruieni gazdă pentru Sclerotinia sclerotiorum (pălămida. apă caldă) sunt utilizate la dezinfectarea solului. curăţirea materialului semincer de boabele bolnave de fuzarioză la porumb. asigură o diminuare a atacurilor. Aşa de exemplu este cazul pentru Ustilago avenae. În culturile curate de buruieni circulaţia aerului este mai bună. respectiv.

au un rol redus în protecţia culturilor de câmp. ca produse ale activităţii unor microorganisme şi a altor vieţuitoare. după diferite tehnologii de lucru. şi anume ciuperca Eudarluca caricis.. curăţind în felul acesta seminţele de lucerna (decuscutare). gamma. După 15 zile. instalaţiile electromagnetice atrag seminţele de cuscută. cum este cazul ciupercii Cladosporiun herbarum. scleroţii în repaus ai diferiţilor patogeni (mai ales specii de Sclerotinia) pot fi distruşi de ciuperci hiperparazite şi micoparazite. dispare sub influenţa microorganismelor şi microfaunei.Termoterapia. speciile de Penicillium pot înlocui în anumite condiţii patogenul Cephalosporhim gramineum. sunt distruşi mulţi patogeni. Radiaţiile (X. în lupta cu bolile plantelor sunt incluse şi antibioticele. precedând parazitul Botrytis cinerea. Penicillium ş.a. infraroşii). care. timp de 20—30 ore. care aderă pe suprafaţa seminţelor de cuscută. se pot influenţa şi microorganismele asociate cu planta gazdă sau cele care apar în procesul dezvoltării bolii. Fusarium roseum. Numeroase bacterii şi actinomicete din sol pot acţiona asupra sporilor patogenilor şi reduce viabilitatea acestora. Acţiunea căldurii solare este bazată pe acoperirea solului. Armillaria mellea este înlocuită de Trichoderma viride în cazul în care se folosesc doze reduse de bromură de metil. Alte substanţe pot favoriza germinarea sporilor patogenilor. În alte cazuri. irigat în prealabil. ca şi de unele bacterii. în doze subletale. 55 . METODE ŞL MIJLOACE DE LUPTĂ BIOLOGICĂ Lupta biologică a fost definită de Organizaţia Internaţională de Luptă Biologică (OILB) ca o metodă de luptă cu organismele dăunătoare culturilor agricole cu ajutorul altor organisme vii sau cu produse ale activităţii lor metabolice. În miriştea cerealelor. Hiperparaziţii din pustulele de rugină. deşi sunt importante. în acest fel. nu au depăşit ca utilizare pragul laboratoarelor. phaseoli. ultraviolete. Rotaţia culturilor are un efect de . În general. sub acţiunea temperaturilor ridicate ce se realizează. 5. O altă metodă o constituie înlocuirea patogenului în resturile de plante.4.. are un rol important în eliberarea de virusuri a multor plante de cultură. După amestecarea seminţelor cu pilitură de fier. aplicată la materialul pomicol şi viticol. Verticillium dahliae ş. cum sunt Trichoderma viride Coniothyrium minitans. cu o folie de polietilenă. dar nu şi pe suprafaţa seminţelor de lucerna. Cu ajutorul acestui concept de luptă biologică se pot elabora metode practice eficiente. atacul acesteia scade. după care se distrug prin fenomenul de liză. Foarte eficace este metoda reducerii densităţii inoculului patogenilor.a.înfometare" a patogenului. În felul acesta. Acest proces poate fi stimulat prin alternarea udării cu uscarea solului sau prin fumigare cu produşi fumiganţi. reduc de fapt cantitatea de inocul din speciile de Puccinia. beta. Foarte utile în eliminarea seminţelor de cuscută din seminţele de lucernă sunt instalaţiile electromagnetice. Adesea. dacă substratul este colonizat de un saprofit. deşi s-au dovedit adesea eficace. printre care Rhizoctonia solani. metodele fizice. Expunerea directă a seminţelor de fasole în câmp la acţiunea solară. În afara mijloacelor create în mod special. distruge bacteria Xanthomonas campestris pv.

pe diverse căi. Cercetările au arătat existenţa altor specii de Fusarium. bacteriile dependente de sulf etc. blochează în acest fel pătrunderea unui patogen mai puternic. faptului că adăugarea de gelatină şi făină de soia a stimulat dezvoltarea unei microflore antagoniste sau a schimbat raportul C : N. lizarea unor propagule (scleroţi de Chalara elegans. infectate de Fusarium cu făină de soia şi gelatină a permis reducerea atacului de Tilletia foetida în proporţie foarte mare. 1978). la reducerea densităţii inoculului. Un asemenea rol îndeplinesc ectomicorizele. În literatură (Cook. de asemenea. aceste efecte se manifestă în a doua fază a acţiunii îngrăşămintelor organice. lycopersici.Unele soluri posedă o proprietate interesantă. făcând. Helminthosporium sativum). probabil. conidiile etc. În astfel de cazuri. au astfel de necesităţi. se întîlnese multe cazuri de acest fel : tomatele rezistente la Fusarium oxysporum f. tratarea seminţelor de grâu. Bacteriile. nitrificatoare. sunt inhibate în germinare sau se dezvoltă foarte încet după germinare. la schimbarea echilibrului dintre diferite grupe de organisme. O metodă eficientă pentru reducerea patogenilor o constituie aplicarea de îngrăşăminte organice. Modul în care pot fi influenţate microorganismele utile. Protecţia locului de infecţie este o posibilitate importantă pentru lupta cu patogenii. Dintre procesele şi elementele cunoscute privind acţiunea îngrăşămintelor organice asupra patogenilor. cum sunt speciile de Fusarium la tomate.sp. a inhibării germinării propagulelor şi a creşterii patogenilor . schimbări în detrimentul patogenului. Tratarea seminţelor cu gelatină a determinat. oprirea 56 . În acest fel. care împiedică infectarea plantelor de către speciile patogene. In ansamblu prin diferite metode şi modalităţi de influenţare a microorganismelor utile. care inhibă bacteria Streptomyces scabies la cartof. Solurile supresive sunt solurile în care anumiţi patogeni. Bacteriile denitrificatoare. 1977). ciupercile saprofite etc. drojdiile. În prima fază. o suşă slabă sau o specie nepatogenă care ocupă locul de infecţie. eliberarea de alţi compuşi volatili. În experienţele proprii (Beratlief şi Baicu. oosporii. care a dus la nutriţia insuficientă a patogenului Tilletia foetida. în acest fel. devin rezistente la Verticillium dahliae. eliberarea de amoniac. şi reducerea atacului de Fusarium graminearum. O modalitate de luptă biologică cu patogenii o constituie şi stimularea fenomenelor de rezistenţă la planta gazdă. care duce la scăderea atacului de Fusarium producerea de antibiotice de către Bacillus subtilis pe tulpini de soia. se pot menţiona : raportul ridicat C : N. în special ca urmare a micşorării densităţii inoculului. nu se dezvoltă. pot frâna infecţiile de la suprafaţa frunzelor pe diferite căi. De exemplu. actinomicetele. Fenomenul se datoreşte. se urmăreşte crearea unor nişe ecologice şi habitate pentru înlocuirea celor existente. unele grupe de bacterii depind de substratul anorganic şi de potenţialul redox. clamidosporii. dacă sunt inoculate cu acest patogen. multe putregaiuri radiculare sunt reduse ca importanţă. Ingrăşămintele anorganice pot contribui . cea fungistatică. ciupercile şi bacteriile de pe deşeurile organice şi din interiorul acestora au acţiune puternică de degradare a materiei organice. Pe de altă parte.

De altfel. Preimunizarea plantelor cu ajutorul unor tulpini de virusuri atenuate sau natural slab virulente permite reducerea atacului patogenului virulent.germinării patogenilor. bacteriile fluorescente din genul Pseudomonas. prin îmbunătăţirea aerisirii. amoniacul cu N-Serve (inhibitor de nitrificare) sau făină de lucerna favorizează. Există cazuri în care tratamentele cu pesticide sau aplicarea de fumiganţi în sol pot favoriza indirect antagoniştii şi microparaziţii. porumbul şi ovăzul pot duce la creşterea nivelului fungistatic al solului faţă de microscleroţii de Verticillium dahliae. tritici este adesea mai puţin frecvent. 1986 . Un efect similar are şi o tulpină atenuată a virusului mozaicului verde al castraveţilor. conferă o protecţie bună faţă de tulpinile virulente ale aceluiaşi virus (Jilăveanu. 1990) şi inventarierea posibilităţilor de luptă biologică cu bolile la 37 culturi agricole a arătat că există modalităţi de intervenţie directă cu mijloace biologice împotriva patogenilor. 1985. îngrăşămintele minerale (amoniacul) acţionează toxic direct asupra patogenilor. rotaţia culturilor se bazează în mare măsură pe aceste fenomene care schimbă raporturile patogeni . Se apreciază că grâul. Arătura. Uneori. după o creştere accentuată. atacul de Gäumannomyces graminis var. In cadrul monoculturii aceste relaţii au un caracter stabil. putregaiul radicular al grâului produs de ciuperca Fusarium culmorum este redus. adesea greu de înţeles. poate sensibiliza patogenii . tabaci.microorganisme utile. prin schimbul de gaze din sol. De exemplu. solanacearum şi alte 57 . Sub influenţa irigaţiei. În mo-nocultura de grâu. aplicată pe tomate de seră şi solarii. densitatea inoculului poate fi redusă. 1980). orzul. putregaiurile radiculare. cubense şi Sclerotinia sclerotiorum. Există experienţe reuşite privind utilizarea bacteriofagilor în lupta cu Pseudomonas syringae pv. Inundarea este foarte eficace faţă de Fusarium oxysporum f. utilizarea unor doze mai reduse de bromură de metil sau sulfura de carbon la tratarea solului favorizează acţiunea ciupercii antagoniste Trichoderma viride faţă de Armillaria mellea.la acţiunea antagoniştilor. asupra patogenilor. antagoniste faţă de Gäumannomyces graminis. Analiza literaturii de specialitate (Şesan. Bacteriofagii (virusuri ale bacteriilor) prezintă interes pentru protecţia faţă de patogenii de origine bacteriană. P.sp. protejarea faţă de infecţii. populaţiile de Helminthosporium sativum se reduc mult mai repede. O altă metodă agrotehnică cu importanţă mare pentru influenţarea proceselor naturale de reducere a atacului de boli o constituie irigarea şi inundarea. În mod direct sau indirect. Cunoaşterea proceselor microbiologice care sunt asociate cu diferite culturi agricole poate permite chiar utilizarea unor culturi agricole pentru a limita efectul negativ al unor patogeni. Tulpina de VMT atenuat. În sistemul de cultură fără arătură. Baicu. poate fi oprită creşterea miceliului. se pot dezvolta saprofiţi pe resturile vegetale sau pot fi protejate locurile de infecţie. În rotaţiile cu mazăre şi fasole. redistribuirea straturilor solului şi printr-o uscare mai rapidă a solului. probabil. De exemplu. încep să scadă din anul al treilea ca urmare a unor procese biologice complexe din sol. Aceste exemple arată că metodele agrofitotehnice pot acţiona pe multe căi. favorizarea dezvoltării saprofiţilor eto.

deoarece nu au caracter tehnologic. cu produsul Oligandrin. pentru utilizare în practică nu sunt încă disponibile aceste mijloace biologice. care este inclus într-un amestec pentru tratarea seminţelor de fasole. tuberobulbilor de gladiole. liarzianum. T. Nogall. Cicinnobolus cesatii). Ampelomyces quisqualis (sin. 2. 3. antagoniştii Tricholhecium roseum şi Gliocladlum roseum acţionează fiecare asupra a peste 20 de specii de ciuperci fitopatogene (Şesan. doza fiind de 1. destinat tratării seminţelor de sfeclă de zahăr. Trichoderma viride cu produsul Trichodermin 1—5. 1986. mazăre etc. T. Lista antagoniştilor cu potenţial ridicat ca agenţi biologici de combatere ai patogenilor vegetali este destul de mare şi trece de 60 (Baicu. pot fi crescuţi după diferite tehnologii şi aplicaţi ca mijloace biologice de combatere. 1972). Pythium oligandrum. acest produs s-a aplicat şi pentru combaterea bolilor foliare. 1986). se pot utiliza şi alte specii de Trichoderma.5 kg/ha. Se cunosc produsele comerciale : Gallirol. de asemenea. 1984. Acesta este un bactericid puternic. care se dezvoltă pe diferite ciuperci fitopatogene. în special Trichoderma viride şi T. tumefaciens. Totuşi. longibrachiatum etc. În ultimii 10 ani s-au efectuat numeroase cercetări care au permis să se introducă în practică unele produse de luptă biologică bazate pe suşe slabe sau avirulente. Trichosemin 25 PTS. harzianum. In ţara noastră. ha-matum. foarte eficace pentru protecţia seminţelor de fasole. prin faptul că sunt produse ale activităţii metabolice a diferitelor vieţuitoare (microorganisme în special). Produsul se numeşte Prosemin (AC-8) şi conţine tiuram + tiofanat metili + cloramfenicol şi se aplică în doze de 2 kg/tona de seminţe pentru protecţia faţă de bacterioze. aceste substanţe nu se folosesc în practică. . Procedeele acestea nu s-au răspândit însă în practică. 58 . deşi sunt substanţe chimice. Tot în culturile de fasole. substanţe cu acţiune toxică faţă de mulţi patogeni.bacterii. Dintre toate genurile de ciuperci antagoniste. Cu toate acestea. 1990 . o utilizare mai mare a avut cloramfenicolul. sunt incluse ca mijloace de luptă biologică. 1987). Galeine etc. Dintre cei mai importanţi hiperparaziţi pot fi menţionaţi : 1. fuzarioza şi antracnoza fasolei. Utilizarea antibioticelor. Trichodermicin. util în combaterea făinărilor. soia. şi în special pentru culturile semincere şi pentru materialul de plantat. cel mai larg spectru de acţiune (peste 120 specii) îl are genul Trichoderma. care sunt substanţe volatile produse de plantele superioare. Acestea. radiobacter suşa 84 destinat luptei cu cancerul bacterian al pomilor fructiferi. antibioticele ocupă o pondere redusă în lupta cu bolile plantelor. Hiperparaziţii. Printre acestea se pot cita Agrobacterium radiobacter pv. soia etc. Phior. Şesan. ca de exemplu : T. tuberculilor de cartof etc. Binab. din care s-a elaborat produsul Ampelomicin. O perioadă îndelungată s-a considerat că vor putea fi utilizate în protecţia plantelor şi fitoncidele (Tonkin. produs de Agrobacterium radiobacter pv. Datorită dificultăţilor de extragere şi utilizare. 1985. 1985. Un alt antibiotic cu unele posibile utilizări este tetraciclina care poate fi aplicată în amestec cu tiofanat metil şi tiuram (AC-7) în lupta cu bolile bulbilor.

globosum a fost cel mai mult studiat şi prezintă un. specia Fusarium lateritium. Un rol care nu poate fi neglijat îl au ciupercile producătoare de micorize (care se instalează pe rădăcinile plantelor asigurând absorbţia apei şi a sărurilor minerale) în reducerea atacului de putregaiuri radiculare. ofilirea tomatelor. ceea ce a dus la descoperirea acţiunii a sute de noi substanţe active. iar utilizările lor sunt sporadice. Blasticidina S (sulfat de blasticidină) are acţiune faţă de VMT la tutun în concentraţie de 0. dintre care o mare parte au fost comercializate. 1991). produsă de Fusarium oxysporum f.In ţara noastră se află în fază avansată de lucru elaborarea unui produs similar pentru combaterea cancerului bacterian. codexul produselor cuprinde (2004) un număr de 251 produse fungicide. Fiind foarte toxică pentru om. Tabelul 7 Antagonişti ai patogenilor vegetali potenţiali agenţi biologici de combatere a bolilor plantelor Pseudomonas capacia Talaromyces flavus Pseudomonas putida Verticillium biguttatum Paeudomonas fluorescens Penicillium cyano-fulvum Fusarium lateritium Chaetomium globosum Myrothecium verrucaria Penicillium oxalicum Gliocladium penicilloides Sporotrickium mycothillum Dintre speciile antagoniste de Chaetomium. 1990). G. intraradicis etc. cu stadiul perfect Gibberella baccata. Mijloace chimice Cel mai vechi fungicid cunoscut este sulful. Pe acelaşi principiu al suşelor slab virulente de patogeni se pot preconiza metode de luptă cu mana tomatelor. spectru de acţiune cuprinzând peste 25 de specii de patogeni vegetali (Şesan.5. Dintre acestea pot fi citate : Glomus mosseae. direcţie de cercetare care ia amploare în epoca contemporană. Ch. După cel de al doilea război mondial. s-a renunţat treptat la utilizarea acesteia. produsă de Phytophthora injestans.sp. Se cunosc trei suşe : HLB -2. In România. G. monosporum. poate inhiba peste 10 specii de ciuperci fitopatogene (Şesan. lycopersici etc. K 1026 şi o suşă izolată în ţara noastră de Agrobacterium vitis. 59 . produsă de Peronospora tabacina.c. De asemenea. mana tutunului. Substanţe cu acţiune antivirală. Abia în secolul al XVIII-lea apare sulfatul de cupru (piatră vânătă). În literatura de specialitate sunt citaţi şi mulţi alţi antagonişti ai patogenilor plantelor. Astfel de substanţe sunt puţine la număr. dintre care câţiva sunt prezentaţi în tabelul 7 . care pot fi utilizate în lupta cu cancerul bacterian al viţei de vie. Numeroase date există în literatură referitoare la speciile de ciuperci antagoniste şi la utilizarea acestora în combaterea biologică a patogenilor vegetali. iar în 1885 este descoperită zeama bordeleză de către Millardet. 5. cercetările s-au intensificat.04% p. O lungă perioadă de timp acestea au fost singurele produse utilizate în lupta cu bolile plantelor.

DL50 (doza letală care produce o mortalitate de 50% a animalelor de experienţă) pentru şobolani este de 1 000 mg/kg. care conţine 15% cupru metalic sub formă de hidroxid de cupru (Cu (OH)2). dar au fost scoase din uz. (Dithane M-45). În ţara noastră. în concentraţie de 0.2%. au o puternică acţiune bactericidă. Produsele organomercurice. Cel mai important bactericid din ţara noastră este produsul Cuzin 15 SC. Ionii de cupru acţionează indirect. denumirea produsului este Emultim. O acţiune ridicată asupra acestor boli au tetraciclinele. substanţa activă a zemei bordeleze.a. FB-7). Substanţele care acţionează asupra bacteriilor sunt denumite bactericide. Mancozebul (etilenbisditiocarbamatul de zinc şi mangan) are o acţiune medie bactericidă şi. hidroxidul de cupru este un produs cu acţiune foarte redusă asupra factorilor biotici. sub forma condiţionată cu 80% s. dar pregătită industrial pe alte căi.5%. şi se aplică la tratarea răsadului de tutun în concentraţie de 0. Produsul cu 80%. în concentraţie de 1% (28 1 în 4 tratamente) şi a manei castraveţilor (Pseudoperonospora cubensis) în doză de 4 l/ha.25—1%. Hidroxidul de cupru este. Din punct de vedere ecologic. ultima stropire aplicându-se cu 1% (Baicu şi Jilăveanu. în concentraţie de 1% (28 l/ha în 4 tratamente). Produsul elaborat conţine 60-70% s. produsul Cuzin 15 SC este avizat pentru combaterea următoarelor boli : mana tomatelor (Phytophthora infestans) -4 l/ha. inducând formarea unor substanţe (fitoalexine) care reduc infecţiile cu bacterii. Produsul acţionează asupra unui număr mare de bacterii. Acest grup de boli produs de organisme de tip micoplasma. condiţionat ca soluţie concentrată. cu miros specific. Produsul mai poate fi utilizat în combaterea arsurii comune a fasolei (Xanthomonas campestris pv. Substanţe cu acţiune antimicoplasmă. Un produs similar Champion 50 WP (0. (Mosanon) se aplică în concentraţie de l°/o. cartof. Timpul de pauză este de circa 7 zile. Acţiune antivirală are fosfatul trisodic 0.Alginaţii de sodiu sunt substanţe de tip polimeri naturali.a. de fapt. litri/tonă. Produsul este slab toxic. la viţa de vie. se combate prin diferite metode şi mai puţin prin tratamente chimice. a pătării unghiulare a castraveţilor (Pseudomonas syringae pv. în primul rând asupra plantei. este recomandat în combaterea bacteriozelor tomatelor. phaseolica). Bactericide.3% pentru stropiri) a fost avizat recent. cum era de exemplu clorura de etilmercur (Criptodin. în doză de 15 l/ha. ceapă etc. 1974) . Ele pot acţiona adesea şi indirect prin intermediul plantei sau bacteriostatic (oprind înmulţirea şi creşterea) asupra diferiţilor patogeni. oare se recomandă la dezinfectarea utilajului. dar şi de ciuperci fitopatogene. pentru producerea de răsad de tomate în seră. care pot reduce intensitatea acestora. Produsul mai poate fi utilizat în combaterea bolilor de tip mană. 60 . lăzilor etc. lachrymans). Dodecilbenzen sulfonatul de calciu se prezintă sub formă de lichid brun.. la fel ca şi zeama bordelcză. destul de recent descoperit (1967). care se extrag din alge şi manifestă acţiune ridicată faţă de VMT la tutun prin tratarea răsadului. phaseoli) şi a arsurii aureolate a fasolei (Pseudomonas springae pv. Uneori poate fi iritant pentru ochi. solubil în apă.

carp pătrund în celulele plantei. în doză de 15 kg/ha. După natura lor chimică. In cele ce urmează se vor folosi criteriile chimice de clasificare . De asemenea. Varul nestins. fungicide pentru tratarea foliajului . organice . unde coagulează proteinele. Zeama bordeleză/amestec de sulfat de cupru (piatră vânătă) cu hidroxid de calciu (var) care formează sulfaţi bazici de cupru(CuSO4. în alte ţări. aplicat prin stropire cu 1 000-1 500 litri apă/ha în perioada de repaus a pomilor. dar şi cele care se importă curent. Faţă de patogeni acţionează ionii de cupru.75 kg sau 1 kg (când este mai slab). fungicide pentru tratarea solului. în concentraţie de 1%.Fungicide. sistemice (care pătrund în plantă) . 61 . preparate solide de zeamă bordeleză. Zemurile acide (pH = 5) sau prea alcaline (pH = 10) pot produce arsuri grave. în concentraţie de 2-3%. peste soluţia de sulfat de cupru. Sulfatul de fier (FeSO4 • 7 H2O) se prezintă sub formă de cristale albastre-verzi. Acestea sunt substanţe care acţionează asupra ciupercilor asigurând protecţia plantelor de cultură faţă de rnicoze. datorită inducerii de către ionii de cupru de fitoalexine în ţesuturile vegetale. în concentraţie de 0. Suspensia trebuie să aibă un pH neutru sau slab alcalin (pH = 7-8). fungicidele se împart în : fungicide pentru tratarea seminţelor . în afara cuprului şi alamei. se poate aplica în pomicultură la tratamentele de iarnă. încet şi prin amestecare continuă. Uneori. care se dizolvă simplu în apă pentru a putea imediat fi folosite în stropiri. Zeama bordoleză se obţine prin turnarea laptelui de var. Fungicide anorganice. Zeama bordeleză este corozivă pentru metale. De asemenea. Zeama bordeleză se prepară prin dizolvarea a 1 kg de sulfat de cupru în apă caldă (56 litri). Se cunosc. După modul de aplicare. după care se completează cu apă până la 90 litri într-un vas de lemn. de bună calitate. solubile în apă. până se formează o pastă consistentă) smântânie. Produsul tehnic conţine peste 52% sulfat de fier. cu excepţia făinărîlor. încet. După aceea. Acest grup de produse are influenţe ecologice foarte reduse. se completează cu apă până la 10 litri suspensie. Clasificarea după structura chimică este cea mai completă şi permite o utilizare corectă a produselor fungicide. Se utilizează pentru combaterea lichenilor si muşchilor ce se dezvoltă pe pomii fructiferi. fungicidele se clasifică în : de contact . Spectrul de acţiune este larg. care pot fi deosebit de utile datorită influenţei lor limitate asupra mediului înconjurător. Fungicidele se pot clasifica după mai multe criterii. Are si acţiune bactericidă. nevolatile. Este puţin compatibilă cu alte produse. Sunt prezentate în primul rând produsele pe care le fabricăm în ţară.5% se poate aplica pentru dezinfectarea lemnăriei răsadniţelor şi a solului. fiind recomandată pentru combaterea a numeroase boli. sunt prezentate substanţele de perspectivă recent descoperite. Acţionează prin contact şi nu pătrund în ţesuturi. dar în amestec). După modul de acţiune.4Cu(OH)2). Sulfatul de cupru singur se poate utiliza în orezării ca algicid. se stinge cu apă separat. aplicat în apă. fungicidele se grupează în : anorganice . Se poate amesteca cu sulful muiabil. în cantitate de 0. endoterapeutice (care modifică metabolismul plantei în sensul creşterii rezistenţei la boli). extracte vegetale (care sunt de fapt tot fungicide organice.

2 kg sau 0. făcând parte din grupa IV de toxicitate. Din punct de vedere ecologic.45 kg sodă calcinată. Phytoseiulus persimilis (acarofag al păianjenului comun din sere). In ţara noastră. Produsul este slab toxic pentru om. formaţi în contact cu apa. după tratamente îndelungate de combatere a manei. iar fructele trebuie bine spălate după recoltare. dar folosind o aparatură corespunzătoare. se concentrează în sporii şi miceliul ciupercilor producând diverse perturbări. în schimb. Verticillium lecani (ciupercă entomopatogenă). tiofanat metil etc. neutralizat cu carbonat de sodiu 1. zeama bordeleză (cuprul) este considerată ca fiind unul dintre fungicidele cu cele mai puţine influenţe negative. Zeama bordeleză este considerată ca selectivă faţă de Bacillus thuringiensis (bacterie entomopatogenă). insolubilă în apă şi solvenţi organici.Efecte ecotoxicologice. Produsul nu este toxic pentru albine. cristalină. compuşi mercurici. dar cuprinde în primul rând ciuperci din clasa Oomycetes. păr şi măr (. Zeama burgundă se prepară din sulfat de cupru (1 kg/100 litri apă). inclusiv coagularea protoplasmei. nefiind sistemică. Beauveria bassiana (ciupercă entomopatogenă). corozivă pentru vasele şi ambalajele din fier. dar nu pentru Trichogramma. 62 . Efecte ecotoxicologice. DL50 oral pentru şobolani fiind de 700—800 mg/kg. Oxiclorura de cupru are şi o acţiune bactericidă. prin contact. care adesea este afectată. acţionează asupra ciupercilor. zeama sulfocal'cică. Cobox 50 WP). de nuanţă deschisă. la tomate şi castraveţi se recomandă 8-5 zile. ca şi păianjenii acarofagi din grupul Phytoseidae. putând însă acţiona şi faţă de multe ciuperci din clasa Ascomycetes şi din grupul Deuteromycetes etc. Prospaltella perniciosi (viespe parazită a păduchelui din San Jose). Timpul de pauză este de 20 zile. dar este mai uşor spălată de ploaie. se poate acumula în cantităţi mari care acţionează asupra plantelor. Nu este compatibilă cu DNOC. Este puţin toxic pentru albine. pruni şi legume. cu 50% cupru metalic şi 92% oxiclorura de cupru (Turdacupral 50 PU. Nu este toxic pentru Bacillus thuringiensis (entomopatogen). este condiţionată sub formă de pulbere umectabilă. Această ultimă formă este lichidă şi se poate utiliza cu volum redus de apă la hectar. Este considerată ca netoxică. Spectrul de acţiune este destul de larg. Faţă de microorganismele antagoniste şi micoparazite influenţa produsului este diferită : nu este toxică pentru Trichoderma viride.. În unele soluri viticole. TMTD. Anthoehoridae şi Coccinelidae (prădători) . este toxic pentru Trichothecium. Timpii de pauză variază între 10-20 zile în funcţie de cultură. În principal. dar sulfatul de cupru are DL50 pentru şobolani de 512 mg/kg (ceea ce îl include în grupa de substanţe mediu toxice). Are utilizări similare cu zeama bordeleză. Este fitotoxică pentru piersici. a cărui substanţă activă se prezintă sub forma unei pulberi verzui. ca şi pentru piersic. Ionii de cupru. iar DL50 dermal fiind de peste 2 000 mg/kg. şi peşti. în special la temperaturi mai scăzute. Nu este toxic pentru Miridae.Prezintă riscuri de fitotoxicitate pentru viţa de vie.rugozitate"). pentru Hymenoptera. Oxiclorura de cupru (3 CuOH • CuCl2) este un fungicid de contact. Este condiţionată şi ca suspensie concentrată cu 20% cupru metalic. Produsul este slab toxic pentru mamifere. denumită A-81.

Este un produs cu acţiune moderată asupra mediului înconjurător. Acest grup de produse este mult mai numeros decât cel precedent. Nu este compatibil cu majoritatea pesticidelor. Faţă de om are o toxicitate medie.25-1.5—2% (0. dintre produsele care se degradează uşor. dar se aplică în special împotriva celor ce produc făinări. Reziduurile de pe fundul vasului de preparare se separă printr-o pânză deasă. faţă de antagonistul Trichoderma viride şi este slab toxic faţă de ciuperca entomopatogenă Verticillium lecanii. Sulful poate fi condiţionat sub formă de pulbere de prăfuit. tiosulfat (3-5%) şi sulfura de carbon (30-35%). strecurându-se. care se diversifică în permanenţă. 63 . Sandofan C (oxiclorura de cupru cu 40% cupru metalic + oxadixil 10%). Sulful este slab toxic pentru om. Soluţia este gata când devine roşie-deschis la culoare. Zeama sulfocalcică (polisulfura de calciu) este o soluţie care se pregăteşte înainte de utilizarea sau este pregătită industrial. sulf muiabil 80% cu particule de 10-15 µm. Se degradează repede în sol. soluţii. Câteva grame din această soluţie ingerate sunt mortale pentru om.8 kg sulf măcinat plus 1. Poate sublima la temperaturi sub punctul de topire. Varul se stinge cu 3 litri apă fierbinte şi se amestecă cu o lopată de lemn până se obţine o pastă. Este o substanţă care se prezintă sub formă cristalizată sau amorfă. Este un lichid de culoare roşie-portocalie. adăugânduse 7-8 litri apă fierbinte. În apă acest amestec reacţionează şi se formează o serie de produse pe bază de sulf : polisulfura de bariu (10-12%). Este compatibil cu multe pesticide şi substanţe. Este activ faţă de numeroase ciuperci fitopatogene.24—1. cunoscut încă din antichitate. fiind unul. Fiind un component normal al solului are o activitate foarte redusă asupra mediului înconjurător. Nu este toxic faţă de albine. Polisulfura de bariu (amestec de sulfura de bariu 40-45% + sulf măcinat 20-25%) este un produs anorganic important mai ales pentru combaterea bolilor pomilor fructiferi.5 kg var nestins. Prin amestecare continuă se obţin 10 litri soluţie. Are acţiune slabă asupra mediului înconjurător. Ridomil plus 48 (oxiclorura de cupru cu 40%cupru metalic + metalaxil 8%).25 µm. insolubilă în apă.5° Beaumé). Soluţia obţinută trebuie să aibă o tărie de 28—30° Beaumé sau 1. care are proprietăţi fungicide şi insecticide. Timpul de pauză este scurt. sfărâmat în bucăţi de dimensiunea unei nuci. În tabelul 8 este prezentată clasificarea actuală a acestui grup. sulf coloidal cu particule de 0. Temoal 50 PU (oxiclorura de cupru cu 42% cupru metalic + cimoxanil 5% + metalaxil 5%) etc. cu excepţia uleiurilor. Mancuvit PU (oxiclorura de cupru 46% + mancozeb 25%). Se pregăteşte în vase emailate din 2. Pentru combaterea rapănului şi făinării mărului se foloseşte concentraţia de 1. după cum urmează : Cuprozir 50 PU (oxiclorura de cupru cu 28Vo cupru metalic + Ziram 14%). dar solubilă în sulfura de carbon şi alţi solvenţi. paste etc. care au proprietăţi fungicide. În tratamentele de iarnă se utilizează soluţie cu o concentraţie de 20%.Oxiclorura de cupru este condiţionată în amestec cu alte substanţe active. monosulfura de bariu (5-7%). acaricide şi insecticide. Fungicide organice. cu miros puternic de hidrogen sulfurat. Se fierbe timp de 45 minute. Sulful este cel mai vechi fungicid şi insecticid.25 kg/l.

flutriazol. furalaxil. Guanidine : doguanina. XII. V. II. 2. propiconazol. fenpropimorf. carbendazim. vinclozolin. flusilazol. metam de sodiu. 5. cloraniformetan. zineb. Dicloran. Monoetil fosfiţi metalici : Fosetil de Al. binapacril. Derivaţi ai benzenului : HCB. chinamidoxima. VI. Organometalice : Acetat de trifenil staniu. faltan. VII. XVI. fenfuram. tetraconazol. Triazoli : triadimefon. drazoxalon. propamocarb . XV. pirazofos. dinoocton. 64 . 2. Acetamide : cimoxanil. tolifluanida. difenoconazol. Chinone : ditianona. oxicarboxina. procloraz-Mn. propineb. Derivaţi ai acidului tiocarbamic : protiocarb. maneb. Quinoleine : hidroxichinoleina. Diazine : 1. 3. Oxazilidinone : Oxadixil. bitertanol. Morfoline : dodemorf. hexaconazol. ziram.Tabelul 8 Clasificarea chimică a fungicidelor organice I. 5. fademorf. dimetirimol. XVII. tridemorf. 4. XI. benalaxil. XIV. miclobutanil. hidroxid de trifenil staniu. VIII. imazalil. penconazol. Carbamaţi : 1. Fenilureice : pencicuron. piracarbolid. diclozolinat. captafol. IX. Amine şi amide : 1. etirimol. Sulfamide şi derivaţi cu sulf : dielofluanida. metiram de zinc. HCl etc. 4. tiofanat metil. diclobutrazol. PCNB etc. Ftalimide : captan. fonarimol. tiabendazol. 2. Aminobutan. Formamide : triforina. triacetat de guazatină. ciproconazol. Derivaţi alifatici diverşi : Cloropicrina. triadimenol. 4. Derivati ai fenolului : dinocap. diniconazol. Quinoxaline : chinometionat. nuarimol. III. Tiadiazine : dazomet. Pirimidine : bupirimat. Derivaţi ai acidului carbamic şi benzimidazoli : benomil. procimidon. Alte dicarboximide : iprodion. etoxiquin. 6 Acilamide : ofurace. Heterocicli cu sulf : 1. fenbuconazol. 2. Derivaţi ai acidului ditiocarbamic : mancozeb. Derivaţi ai tiuramului (tot ditiocarbamaţi) : tiuram (TMTD). 3. Imidazoli : procloraz. IV. tebuconazol. 2. Tiadiazol : etridazol. XIII. Acilalanine : metalaxil. Anilide : carboxina. Dicarboximide : 1. 2. Diverşi heterocicli : 1. Isoxazoli : himexazol. X. dimetmorf 3. Triazine : Anilazin.

Nu este toxic pentru albine. este condiţionat sub formă de pulbere umeetabilă eu 80% s. în general. peşti. Spectrul de acţiune este destul de larg. Spectrul de acţiune al produsului este foarte larg. 65 .5 kg/ha pentru combaterea manei cartofului şi 1kg/tonă de cartof pentru a combate atacul de Rhizoctonia solani etc. Trichoderma viride. Nu este toxic pentru peşti. Carbamaţi. rapănului mărului (Venturia inaequalis). solubilă în petrol lampant. Mancozeb este un fungicid de contact cu spectru larg de acţiune.combaterea pătării brune a frunzelor de tomate (Fulvia fulva). etc..a. Au o toxicitate acută redusă pentru om şi manifestă puţine influenţe negative asupra mediului înconjurător. o importanţă mare are tiofanatul metil.a. I. Faţă de Phytoseidae are o comportare variabilă. a manei cepei (Peronospora destructor). Aphanomyces sp. dar nu acţionează faţă de ciupercile ce produc făinări (Erysiphaceae). a septoriozei (Septoria lycopersici). Nu influenţează fermentaţia alcoolică şi calităţile organoleptice ale vinului. moniliozelor pomilor fructiferi etc. michiganense. Din punct de vedere ecologic are o comportare bună. mai rar ca pulbere de prăfuit sau granule. Nu prezintă toxicitate pentru om. Derivaţi aromatici : Toclofos-metil. mamifere şi păsări. In schimb. Dintre aceştia. Diverse : Nitrotal-isopropil. Este toxic pentru Trichogramma. Efecte ecotoxicologice. fungicide cu acţiune sistemică şi care se folosesc în doze reduse la hectar. mancozebul şi metamul de sodiu au utilizări mai mari.). cuprinzând specii de ciuperci din clasele Oomycetes. produse de acestea. De regulă. carotovora şi Corynebactcrium michiganense pv.2% pentru . Este toxic pentru bacteriile fixatoare de azot ce produc nodozităţi la plantele leguminoase (Rhizobium spp. Derivaţii acidului carbamic şi benzimidazolii sunt. Are acţiune de frânare a activităţii acarienilor. Mancozebul este un produs practic netoxic pentru mamifere. care se descompune înainte de topire. au utilizări limitate. Substanţa activă are o culoare albă. XIX. Cele mai importante utilizări le are în concentraţie de 0. Suspensiile concentrate cu 30—40% s. dar puţin toxic pentru himenoptere şi chrisopide. practic insolubilă în apă şi solvenţi organici. este slab solubilă în apă.5 kg/tonă sămânţă de grâu pentru combaterea mălurii. Este citat ca având acţiune bactericidă faţă de Erivinia carotovora pv. Pe plante se degradează şi formează etilentiouree. Ascomycetes. Derivaţii acidului di tiocarbarmic au avut şi au un rol deosebit de important în protecţia plantelor faţă de boli. Produsul Mancozeb cu 80% s. este toxic pentru râme. se aplică în doză de 2. 2—2.XVIII. Basidiomycetes şi din grupul Deuteromycetes. Este avizat pentru utilizări în protecţia a numeroase culturi. Se degradează treptat prin păstrare. DL50 oral pentru şobolani fiind mai mare de 10 000 mg/kg. Verticillium lecanii. Este destul de stabil în mediul înconjurător. nu este toxic pentru albine şi mulţi entomofagi. cristalină. Din această grupă. formaldehida.a. 8 kg/tonă sămânţă de sfeclă pentru combaterea atacului de Phoma betae. Produsul tehnic purificat este o pulbere gri-gălbuie. Efecte ecotoxicologice.Nu acţionează însă asupra ciupercilor din clasa Oomycetes şi a bolilor de tip mană.

Onefung 50 PU. Este condiţionat sub formă de pulbere umectabilă cu 75-90% s. nematocide şi erbicide. Produsul pur se prezintă sub formă de cristale incolore. Se aplică limitat în sere.. secară 1. numeroase specii de ciuperci (Verticil-Hum. năut. Pseudomonas). Phytophthora. Agrobacterium. Produsul Onetion 36 se aplică în doză de 1 kg/m. produse de tratat sămânţa. Este un fungicid de contact. puternic. Se solubilizează în cloroform şi acetonă. etilentiourea . care se fabrică şi în ţara noastră sub numele de Tiradin 70 PUS. insecticide.5-2 kg/tonă. Este cunoscut sub numele de Vapam şi Karbation. mazăre 6 kg/tonă. se asigură protecţia faţă de aceste animale. Metam de sodiu (metilditiocarbamat de sodiu). Este cel mai bun fungicid pentru tratarea seminţelor de porumb. Este foarte solubilă în apă şi insolubilă în solvenţi hidrofobi. in 3 kg/tonă. sfeclă 8 kg/tonă. Vondozeb 80 WP etc. Pentru dezinfectarea solului în sere se recomandă 1000. cartof 2. varză 6-8 kg/tonă. bob. cristalină. granule. Este un fumigant de sol cu proprietăţi bactericide.Este cunoscut sub denumirile comerciale de: Dithane M-45. Rhizoctonia.5 kg /tona etc. Este un produs cu toxicitate medie pentru mamifere. DL50 oral pentru şobolani fiind de peste 7 000 mg/kg. Spectrul de acţiune cuprinde specii de bacterii (Corynebacterhim. Se poate absorbi prin piele şi are efect iritant. Produsul Tiuram 75 PU este recomandat în concentraţie de 0. fungicide. toxic pentru peşti. extrem de toxic pentru speciile de organisme din sol. cu miros neplăcut. Răsadul se poate planta după 30 zile de la tratarea solului.a. Se remarcă printr-o acţiune foarte bună faţă de patogenii de pe sămânţă şi cei proveniţi din sol. Tiradin 500 SC şi Tiuram 75 PU.5-2 kg/tonă. grâu 1.este însă periculos. dar nu acţionează asupra ciupercilor Erysiphaceae. linte. Nu este fitotoxic şi are proprietăţi repelente faţă de iepuri şi cerbi : folosind o supensie de Tiuram 70. Efecte e c o t o x i c o 1 o g i c e. lupin 4 kg/tonă.2% pentru combaterea alternariozei cartofului (Alternaria solarii) şi a antracnozei fasolei (Colletotrichum 66 . iar pentru şoareci de 145—186 mg/kg. trifoi.5 kg/tonă. Are un spectru de acţiune foarte larg. Are efecte foarte puternice asupra mediului. Tiuram sau TMTD (disulfură de tetrametil tiuram). DL50 oral pentru şobolani fiind de 452—820 mg/kg. Sclerotinia) şi mulţi nematozi. Fusarium. floarea-soarelui. iar la noi se fabrică sub denumirea de Onetion 36. concentrate emulsionabile etc. fasole şi soia 4 kg/tonă. Substanţa activă pură este de culoare albă. prin pensularea tulpinii pomilor sau doza de 150 g/l litru apă. Produsul este netoxic pentru om. Este foarte fitotoxic pentru plantele verzi. Produsul de degradare .3 de sol pentru amestecurile de sol necesare răsadurilor. iar DL50 cutaneu este de peste 10 000 mg/kg (tot pentru şobolani). în doză de 400 g/l litru apă. prin stropire. Produsul este toxic pentru om. În apă şi în sol se descompune şi formează izotiocianat de metil. pepeni 6 kg/tonă. Pythium. dispare însă repede din sol. Fiind volatil. dar este insolubil în apă. castraveţi şi salată Tratamentul se efectuează prin udarea solului cu o soluţie 23% şi acoperirea cu folie de polietilenă. Tiradin 70 PUS se recomandă la tratarea seminţelor după cum urmează: porumb 3.1200 litri/ha pentru culturile de tomate.

monilioza sâmburoaselor (Monilinia laxa) -0. Efecte ecotoxicologice.) a moniliozelor (Monilinia spp. băşicarea frunzelor de piersic (Taphrina deformans) în concentraţie de 0. iar pentru iepuri de 210 mg/kg). cerbi şi păsări. Nu este fitotoxic la dozele recomandate. ciuruirea frunzelor de cais şi piersic (Stigmina carpophila) în concentraţie de 0. pătarea albă a frunzelor de păr (Mycosphaerella sentina) 0. Efecte ecotoxicologice.) a băşicării frunzelor de piersic (Taphrina deformam). iar în concentraţie de 0. rapănul mărului (Venturia inaequalis).3%.3%. dimetoat etc). stimulând uneori activitatea de nitrificare şi frânând pe cea de denitrificare. Se descompune în mediul înconjurător în timp de 1-6 luni. şi de cele din grupul Deuteromycetes. carbendazim etc. este foarte toxic pentru Trichogramma. Prin degradare se formează tetrameliltiourea (periculoasă). Este toxic pentru peşti. 0.3—0. perioada de înjumătăţire este de 7 zile. numărul bacteriilor creşte. tiofanat metil (Metozir) sau sulf şi tiofanat metil (Metozir S). Substanţa activă are o culoare albă şi se prezintă sub formă de pulbere. Se poate absorbi prin piele şi are unele proprietăţi cumulative. Fungicidul se mai fabrică în amestec cu oxiclorura de cupru (Cu-prozir). zineb. Sub acţiunea microorganismelor din sol se descompune în aceleaşi substanţe. Este condiţionat în amestec cu numeroase alte fungicide.3% etc. iar în cele cu compost de circa o zi. Coccinelliade (prădători). Nu este toxic pentru albine.3%. în doză de 2. dar nu şi faţă de Erysiphaceae. Este toxic faţă de ciupercile entomopatogene Nu este toxic pentru Anthocoridae (zoofagi). Dacă se bea alcool. este puţin toxic pentru Phytoseidae (acarieni prădători). pentru combaterea tăciunelui zburător (Ustilago nuda) şi a altor patogeni ce se transmit prin sămânţă sau provin din sol. solubilă în cloroform şi alţi solvenţi.3%. Timpul de pauză este de 10 zile. monosulfură de etilen tiuram şi sulf. Ziradin 75 PU este avizat pentru utilizare în ţara noastră în următoarele cazuri : mana tomatelor (Phytophthora infestans) în concentraţie de 0. Poate pătrunde şi în plante. Acţionează în special faţă de ciupercile din clasa Ascomycetes.3%. este slab solubilă în apă (65 mg/litru). a ciuruirii frunzelor de cais şi piersic (Stigmina carpophila) etc. care se fabrică şi în ţara noastră sub numele de Ziradin 75 PU. Inhibă uneori speciile de Rhizobium. Caroben T şi Vitavax 200 (TMTD + carboxinâ) se recomandă la tratarea seminţelor de orz. Timpul de pauză este de 10 zile. Irită căile respiratorii. ingerarea de TMTD duce la otrăviri grave. urmează : tiofanat metil maneto. Este toxic faţă de iepuri şi cobai (DL50 oral -100-200 mg/kg). are o toxicitate medie pentru 67 . benomil. pentru diverse himenoptere influenţa produsului este diferenţiată.4o/o pentru combaterea rapănului pomilor (Venturia spp. izofenifos. rapănul părului (Venturia pirina) -0. Ziram (dimetilditiocarbamat de zinc) este un fungicid vechi cu acţiune de contact. În solul tratat. dar pe piersic pot apărea unele necroze. Produsul este slab toxic pentru mamifere (DL50 oral pentru şobolani este de 865 mg/kg. sau cu insecticide (lindan. Tiuramul are toxicitate medie pentru om.lindemutliianum). În solurile nisipoase.5 kg/tonă. Are acţiune fungicidă şi repelentă faţă de iepuri. Ziramul are o toxicitate diferenţiată faţă de mamifere. după cum.3%.

este moderat toxic pentru peşti şi repe-lent pentru păsări. Derivaţii fenolului.337 mg/kg) şi slab toxic pentru şobolani (DL50 oral -1 400 mg/kg). Chinone. Pentru a fi utilizat în practică este pregătit sub formă de pulberi de prăfuit (5-10%). Spectrul de acţiune este foarte larg. Acest grup foarte vechi de fungicide a revenit în utilizări datorită produsului Delan 75 WP pe bază de ditianonă. Pentru om produsul nu este toxic. De aceea. În ţara noastră este avizat un produs în amestec 41 % sulf + 19% captan. care se aplică în concentraţie de 0. Fenilureice. Este recomandat la tratarea seminţelor de legume în doză de 4 g/kg. din cauza unor restricţii de toxicologie. În sol. Se mai pregătesc în alte ţări produse în amestec. dar nu este eficace faţă de Erysiphaceae şi este destul de slab faţă. solubil în solvenţi organici sub 10%. V. care se folosea la tratarea seminţelor de grâu pentru combaterea mălurii pitice. Este recomandat în sistemele de protecţie integrată datorită selectivităţii bune faţă de zoofagi.) este un fungicid de contact. produsul se descompune în câteva luni. cum sunt : Topas C 50 WP. Produsul poate fi fitotoxic pentru unele varietăţi de măr şi seminţele de salată. care se utiliza la tratarea solului.a. VI. cristalin. În ţara noastră se fabrică sub formă de pulbere umectabilă cu 50% s. În trecut a avut un rol important hexaclor ciclobenzenul (HCB). netoxic pentru om (DL50 oral pentru şobolani are valori de peste 5 000 mg/kg). Acest grup de fungicide a fost aplicat pe scară largă şi în ţara noastră .a. puţin solubil în apă (0.).) şi pulberi umectabile (50-85o/o s. Karathane (dinocap) se folosea în combaterea făinărilor. este periculos. dar datele existente se pare că nu justifică astfel de măsuri. IV. dar produsul de degradare . Dozele prea mari sunt fitotoxice pentru seminţele de ţelină şi tomate. Inhibă într-o anumită măsură procesele de denitrificare din sol. în unele ţări. cu un miros slab. şi pentaclornitrobenzenul (PCNB).075%. Efecte ecotoxicologice. practic nevolatil. denumit Captamorf PU. ce se aplică în concentraţie de 0. au fost treptat abandonate. Tridal CT ce se aplică în concentraţie de0.5 mg/litru). Nu este toxic pentru albine. a tuberculilor de cartof etc. Derivaţii benzenului. În ultimii ani. Systhane C. care se aplică în combaterea rapănului mărului. Ftalimidele au avut şi au încă o utilizare mare în protecţia plantelor faţă de boli Faltanul şi captafolul au. Este foarte activ faţă de Rhizoctonia solani şi este recomandat pentru tratarea tuberculilor de cartof.a. restricţii de folosire. Compusul pur este de culoare albă. Pencicuron (Monceren cu 12. tetrametiltiourea. În cazul rapănului are şi o acţiune curativă dacă este aplicat la 24-36 ore după producerea infecţiilor. binapacrilul (Acricid) şi dinoctonul în combaterea acarienilor fitofagi şi ai făinărilor. II. -Captadin 50 PU. Are o acţiune de cicatrizare a rănilor plantelor provocate de grindină. III. nu sunt permise reziduuri ale acestui fungicid în produsele agricole. pulberi de tratarea seminţelor (60-75% s. Influenţează puternic 68 .1%. Captanul este un fungicid de contact cu spectru larg de acţiune. denumit Captasulf PU şi un altul cu 15% trimorfamid + 40% captan.şoareci (DL50 oral . Dicarboximide. Produsul tehnic este de culoare gălbuie sau cenuşie şi cu miros caracteristic. de rugini.1%.5% ş-a.

În ţara noastră. Produsul este avizat pentru stropiri în combaterea manei cartofului (Phytophthora infestans) şi a manei viţei de vie (Plasmopara viticola) în doză de 2. ultimele aplicându-se cu produse cuprice de contact. adică 1. In acest fel. dar persistenţa reziduurilor acestora este mare. dar durata acţiunii este scurtă. nu se constată o influenţă asupra activităţii bacteriilor. VII. VIII. dar solubilă în solvenţi organici. Guanidine. fungicid care rezolvă problema grea a combaterii infecţiilor interne a seminţelor de orz cu Ustilago nuda (tăciunele zburător). multe dintre acestea fiind produse sistemice. Carboxina este cunoscută ca produs comercial sub numele de Vitavax 75 sau în amestecuri :Vitavax 200 (cu TMTD).075%. Amine şi amide. Aceste substanţe au avut o importanţă mare în perioada în care nu se descoperiseră benzimidazolii şi dicarboximidele active faţă de Botrytis cinerea. X. Acest grup de substanţe are o mare importanţă economică.Caroben T (cu TMTD). XI. Ridomil plus 48 este un fungicid pe bază de amestec de oxiclorură de cupru cu 40%cupru metalic şi 8% metalaxil. Etridazolul are utilizări în combaterea bolilor produse de specii de Phytophthora şi Pythium. s-a experimentat un produs românesc . prin această combinaţie se îmbină acţiunea sistemică şi nivelul foarte ridicat al acţiunii biologice a nuarimolului cu acţiunea de contact a captanului. Timpii de pauză sunt de 21 zile şi. Dintre aceste. din cauza faptului că poate influenţa fermentaţia. Diclofluanida (Euparen) şi Tolilfluanida (Euparen M) sunt active faţă de acest patogen şi faţa de multe altele. Este iritant pentru ochi şi nas. Tratamentele se aplică la începutul perioadei de vegetaţie. IX. În ţara noastră se fabrică Dazomet 90 PP şi se 69 . în interiorul plantei. insecticidă. Diazine.5 kg/ha. nuarimol (Trimidal). Timpul de pauză este de 15-20 zile şi numai la viţa de vie este de 40 zile. pirazofos (Afugan). Produsul este avizat în ţara noastră pentru combaterea concomitentă a rapănului mărului (Venturia inaequalis) şi a făinării (Podosphera leucotricha) în concentraţie de 0. Acest grup de fungicide are utilizări reduse. datorită metalaxilului. Numărul de fungicide din acest grup este redus. Pe frunzele de sfeclă influenţele sunt mai reduse.4%. Acest fungicid în amestec acţionează prin contact. Sulfamide şi derivaţi cu sulf.microorganismele saprofite de pe suprafaţa frunzelor de măr. Dozele de aplicare sunt : 2. Substanţa pură este albă. substanţe o importanţă practică mare au pirimidinele : bupirimat (Nimrod). Substanţa are acţiune fungicidă. la suprafaţa frunzelor asupra patogenilor datorită cuprului şi sistemic.12-%). Dazomet . Quinolate V-4x (cu oxichinolinat de cupru).5 kg/tonă sămânţă de grâu şi 3 kg/tonă de orz pentru Vitavax 200 FF. fenarimol (Rubigan). cristalină şi inodoră. erbicidă şi mai ales nematocidă.6% şi nuarimol 2. Produsul are o selectivitate ridicată pentru zoofagi . Este slab solubilă în apă (0. Tridal CT conţine un amestec de captan 72. respectiv. etirimol (Milgo). dimetirimol (Milcurb). În sol. Produsul este netoxic pentru om (DL50 pentru şobolani este de 9 000-12 500 mg/kg).5 kg/ha. 28 zile. Heterocicli cu sulf.

Acest grup de fungicide tinde să devină predominant în combaterea principalelor boli ale plantelor. Fusarium. înainte de plantare. pentru combaterea rizomaniei sfeclei se aplică doza de 300 kg/ha. timpul de pauză se prelungeşte la 5 săptămâni. Are acţiune moderat toxică pentru mamifere şi toxică pentru peşti. în doză de 3 kg/tonă şi pentru complexul de boli de pe sămânţă şi din sol (Pythium. Acţiunea produsului este bună la temperaturi de peste +8°C şi optimă la temperaturi între 18 şi 25°C. Produsele Chinodin 15 (românesc) şi Quinolate 15 semances se utilizează ca înlocuitori ai produselor organo-mercurice (foarte toxice . timpul de pauză până la plantarea răsadului este de circa 1-2 săptămâni. cât şi foliar. sunt distruse şi numeroase ciuperci fitopatogene : Pythium deburyanum. Didymella sp.5 kg/tonă de seminţe. Triadimefon este un fungicid cu substanţă activă cristalină. Phytophthora parasitica. al putregaiului alb al florii soarelui (Sclerotinia sclerotiorum). piele şi mucoase. În condiţii de câmp.35 kg/m3. Diverşi heterocicli. isopropanol etc.026 g/100 ml). Fusarium spp.) la sfecla de zahăr. Peronospora sp. pentru combaterea mălurii grâului (Tilletia caries şi T.. Dazomet 90 PP este avizat în doză de 600 kg/ha pentru dezinfectarea solului din sere. Rhizoctonla solani etc.3 kg/t de cereale pentru combaterea mălurii şi a gândacului ghebos (Zabrus tenebrioides).condiţionează ca pulbere de prăfuit cu 90% s. granule cu 98% substanţă activă (Basamid) sau concentrat emulsionabil. trebuie efectuată proba cu salată sau creson pentru stabilirea eventualei fitotoxicităţi. trece de 20°C. absorbindu-se atât radicular.. care distruge aproape toate speciile din sol. incoloră. în doză de 5. Este solubil în apă (0. în alte ţări se pregăteşte şi sub formă de. Din această cauză. Faţă de om are o toxicitate medie (DL50 oral pentru şobolani este de 520 mg/kg) se degradează şi formează metilizotiocianat. în doză de 2 kg/tonă. cu anumită volatilitate. Tirametox 90 PTS şi Supercarb T PU . care se aplică în doză de 2. Phoma betae etc. Dacă temperatura din sol. Aplianomyces. Rhizoctonia. la adâncimea de 10 cm. 70 . Oxichinolinatul de cupru este un fungicid de contact. Pe lângă nematode. care este iritant pentru ochi. care se utilizează singur sau în amestec cu carboxina şi alte fungicide sau insecticide pentru tratarea seminţelor. Verticillium dahliae. o importanţă mare o au triazolii. XII.a. Pentru dezinfectarea amestecului de pământ pentru răsaduri se foloseşte doza de 0. dar dacă temperatura solului este 10-15°C. Pentru înlocuirea produsului FB-7 (clorură de etil-mercur 1% + lindan 40%) s-a elaborat produsul Chinodintox (oxichinolinat de cupru 15% + lindan 40%)...Criptodin).5 kg/tonă etc. solubli în ciclohexanonă. Din acest grup. Efecte ecotoxicologice. Are acţiune sistemică puternică. cu excepţia celor de tip mană şi a altor câteva. Dazometul este un biocid extrem de puternic. Acţiunea este însă de scurtă durată şi ulterior solul se repopulează treptat. foetida).

0. Typhula incarnata. Oxazilidinonele sunt reprezentate prin fungicidul Sandofan. ca şi în amestecuri cu captafol. XVII. Organometalice. Derivaţii alifatici diverşi au o importanţă redusă. penconazol (Topas 100). netoxic pentru peşti şi păsări.5 kg/ha pentru mana tomatelor.2%. iar cel cutaneu de peste 5 000 mg/kg). Efecte ecotoxioologice. în combaterea manei cartofului. 71 . propineb şi carben-dazim. XV. Produsul Mikal este recomandat.. cereale păioase etc. flutriafol (Impact). fungicidul este mijlociu toxic (DL50 oral pentru şobolani este de 7501200 mg/kg. Produsul este mediu toxic pentru mamifere. 1976). Du Ter. Fosetil de aluminiu sau ofosit (trimetilfosfonat de aluminiu). şi în doză de 2. ciproconazol (Alto 100). cepei. Sumi 8-2 Fl-1 l/t pentru combaterea tăciunelui zburător al orzului.Este condiţionat ca pulbere umectabilă cu 5 şi 25% s. Aceste fungicide (Brestan. XIII.5 WP în conc. sub numele de Bayleton. denumit Bayleton 250 EC. de 0. În experienţele din ţara noastră. pot fi amintiţi ca deosebit de utili : propiconazol (Tilt 250 EC). produsul este utilizat la tratarea seminţelor.. Dintre alţi triazoli. castraveţilor. Produsul este cunoscut sub denumirea comercială de Aliette şi ca amestecuri cu folpet (Mikal) sau mancozeb. Helminthosporium sp. Sumi 8-12. Produsul Aliette 80 se utilizează în combaterea manei hameiului (Pseudoperonospora humidi). Extracte vegetale cu acţiune fungicidă.015% pentru combaterea rapănului. a manei castraveţilor (Pseudoperonospora cubensis) -0. în anumite condiţii putând fi utile în fitopatologie. Soluţiile acestor extracte nu au însă o compoziţie constantă.0 kg/ha. viţei de vie etc.2°/c. XIV. extractele de tanin obţinute în condiţii de oxidare uşoară. în concentraţie de 0. O serie de plante din flora spontană sau cultivate conţin substanţe cu acţiune fungicidă. a manei cepei (Peronospora destructor). în doză de 3 kg/ha pentru combaterea manei viţei de vie. pe bază de oxadixil. Produsul românesc Alfonat 70 PU se aplică în doză de 3 kg/ha în combaterea aceloraşi boli. Sub denumirea de Baytan U este recomandat în doză de 2 kg/tonă sămânţă de orz pentru combaterea patogenilor Ustilago nuda. Sub numele de Bayfidan.. această substanţă este utilizată în stropiri în pomicultură. au avut o acţiune biologică faţă de VMT (Baicu şi colab. sub formă de concentrat emulsionabil. inhibitor al sintezei ergosterolului.a. din care cauză ele nu se aplică pe scară largă. diniconazol (Sumi D-12 WP). sub formă de oxiclorură de cupru) este recomandat. Monoetil fosfiţi metalici. Criptodin) sunt treptat părăsite din cauza toxicităţii lor ridicate. XVI. Produsul Sandofan C (oxadixil 10% + 40% cupru metalic. Diniconazol este un fungicid sistemic cu acţiune preventivă şi curativă. Triazinele -amilazin (Dyrene).3o/0 etc. în doză de 2. iar stabilitatea lor este redusă. Este cunoscut sub numele de Sumi 8 (S-33084). Este avizat în România ca Sumi 8-2 WP-lKg/t pentru combaterea mălurii grâului. ca şi pentru albine Pentru om. de asemenea. Sub numele de Baytan.

Pongomia glabra are acţiune faţă de speciile de : Fusarium. active faţă de diferiţi patogeni şi boli. pot avea acţiune fungicidă. Faţă de virusul mozaicului X al cartofului (Potato virus X) au acţiune speciile : Capsicum frutescens. Aceste hărţi au la bază în principal arealul patogenilor. sunt active extractele din : Avena sativa. Pelargonium hortorum. Pteridium aquilinum etc. cu o anumită cultură agricolă..a. Medicago sativa etc. Vida faba etc. are acţiune fungicidă şi bactericidă. în special. a condiţiilor meteorologice. ale căror extracte vegetale sunt active faţă de diferiţi patogeni. Ustilago. Cucumis sativus. în literatură se găsesc nenumărate exemple de specii de plante superioare active faţă de diferite specii de patogeni micotici (Drechslera. . Convolvulus arvensis. In literatură (Grainge şi Ahmed. Drechslera. prin extractele lor. 5. sunt foarte eficace faţă de patogenul Sphaerotheca fuliginea. Extractele de lecitină. Sclerotium. Ustilago. Rhizoctonia. Într-un anumit biotop. PROGNOZA ŞI AVERTIZAREA Dezvoltarea patogenilor şi a atacului de boli este un proces care se desfăşoară sub influenţa factorilor naturali şi. Extractele apoase sau în diferiţi solvenţi organici. 72 . Faţă de ciuperca Alternaria solani. Chenopodium album. Rosa chinensis. aceasta este o prognoză de lungă durată. Allium sativum. se crează o serie de condiţii. . In acest scop se folosesc metode ecologice.U. Berberis thunbergii. Nymphuea odorata. . Artabotrys hexapetalis.A. Campanula trachelium. Dacă această previziune se efectuează cu 1-2 ani înainte. De exemplu. bacteriilor şi ciupercilor fitopatogene. frecvenţa şi intensitatea atacului în anii precedenţi. Chenopodium album. pot constitui o sursă de noi produse şi preparate pentru protecţia plantelor faţă de boli. Datele se prelucrează statistic pe mai mulţi ani şi sunt prezentate sub formă de hărţi de prognoză. Psidium acutangulatum. Ligustrum vulgare. Puccinia. Monilinia. din S. ce se obţin din soia. ce produce făinarea castraveţilor.6. phaseoli. provenite din diferite plante de cultură. 1988) se cunosc numeroase alte date privind influenţa diferitelor extracte vegetale asupra virusurilor. Fusarium. Vicia faba etc. a demonstrat o bună acţiune bactericidă şi fungicidă . biologice şi chiar fiziologice. Datura stramoninm ş. din Hawai. Erysiphe. faţă de Xanthomonas campestris pv. Multe dintre plantele din flora altor ţări s-au dovedit. care pot fi cunoscute şi pe baza cărora se pot face previziuni privind atacul unor patogeni. Botrytis. faţă de ciuperca Botrytis cinerea sunt active extractele de : Amarantus hybridus.Acţiune antivirală faţă de virusul mozaicului castraveţilor (Cucumber mosaic virus) manifestă Capsicum frutescens. faţă de Erwinia carotovora sunt active extractele din : Allium cernuum. Borago officinalis. Plantele. Quercus grandulifera etc. după cum urmează : Piper nigrum are o acţiune puternică faţă de speciile de ciuperci din genurile : Sclerotinia. sunt citate ca active extracte din speciile : Aster macrophyllus. Venturia etc).

temperatura. cum este de exemplu Agro Data. ca urmare. se cunosc modelele : EPISIM . în funcţie de fazele biologice cheie ale plantelor. Un progres însemnat la marcat realizarea mildiografului RC (Rafailă. Datele privind biologia patogenului au o importanţă deosebită. Mai recent. în mod automat. cantităţile de fungicide chimice sau biologice. în special. se utilizează captatoare de spori. Aceste date se însumează în tabele şi sub forma unui grafic de avertizare. Datele fenologice se culeg de pe principalele soiuri ale culturii din zona respectivă. Prognozele întocmite din timp permit să se stabilească suprafeţele ce se vor trata. Avertizarea aplicării mijloacelor de combatere a bolilor este o lucrare. durata de acţiune este de 12 -14 zile şi.pentru ruginile cerealelor (Zadoks şi Rijsdijk. EPIMUL . Aparatele cele mai importante sunt cele care se referă la durata umectării frunzelor. pe baza căreia se indică perioada în zile. se folosesc mai ales prognozele meteorologice. pentru rapănul mărului. De exemplu. 1969). Previziunea atacului se face pe o durată de până la câteva luni înainte. În principal. stabilirea perioadei de avertizare a stropirilor cu fungicide împotriva manei viţei de vie. rouă). Procesele laborioase de culegere a datelor au fost treptat mecanizate şi automatizate. 1962). Frecvenţa tratamentelor este în legătură cu durata de acţiune a fungicidelor. la utilizarea fungicidelor Dithane M-45 sau Turdacupral 50 PU se ţine seama de faptul că durata lor de protecţie sigură faţă de mana cartofului este de 7-8 zile.Prognoza de scurtă durată se realizează prin metode speciale. precipitaţiile (ploaie. personalul necesar. bonitarea epidemiologică etc. cum sunt cele ale lui Divorex şi RichterHanser-Mann. Mecanizarea şi automatizarea avertizării.pentru epidemii pe soiuri multilineale (Kampmejs şi Zadoks. în funcţie de condiţiile din biotop şi de cultura agricolă. In acest scop. Dacă folosim Ridomil plus 48. durata umectării frunzelor şi umiditatea relativă a aerului. Această direcţie de lucru a permis să se elaboreze modele matematice pentru prognozorea epidemiilor şi a momentelor de tratare. perioada viitoare de aplicare a stropirilor trebuie apreciată în corelaţie cu aceasta. a radiomildiografului RC (Rafailă şi Paulian. se urmăresc datele meteorologice şi. Un alt element care trebuie luat în considerare îl constituie nivelul de rezistenţă la boli al soiurilor şi hibrizilor cultivaţi. aparate pentru determinarea curbei de zbor a ascosporilor. Pentru aprecierea cantităţii de rouă este cunoscut drosograful Zislavsky. In acest scop. au fost construite şi alte aparate. 1972). aprovizionarea etc. EPIPRE -pentru complexul de boli ale 73 . 1979). aparate care permit. ne permit să decidem asupra perioadei de stropire. De asemenea. lame pentru numărat sporii etc. Se cunosc şi alte aparate. necesarul de maşini şi aparate. realizat de societatea Adeon Telemetry din România. avertizarea se emite pentru aplicarea de stropiri cu fungicide în perioada de vegetaţie. în care trebuie executate operaţiunile de combatere pentru a frâna evoluţia bolilor. în final. De exemplu. deoarece acestea sunt cele care. Modelarea matematică a relaţiilor interspecifice din agrocenoză.

Phialophora cinereacens (Wollenweber) van Beyma 11. fragariae Wilcox § Duncan 12. Baker. 4. Nelson 3. tumefaciens etc. În perspectivă aceste aparate vor dota reţeaua noastră de staţii de prognoză şi avertizare. s-a instituit regimul de carantină fitosanitară internă şi externă. Dimock § L. pe baza datelor concrete culese din câmp. În cazul în care se descoperă primele focare. Ceratocystis fimbriata Ellis § Halsted f. F. ca şi turismul au favorizat o răspândire mare a patogenilor. CARANTINA FITOSANITARĂ Intensificarea comerţului cu seminţe. să se prevadă destul de precis datele tratamentelor. Bar 9. Phytophthora fragariae Hickman var. material săditor şi. Davis) von Arx 6. Miller 7. care au impus tratamente sau lucrări speciale de prevenire şi combatere. platani Walter 2. chiar în interiorul ţării noastre. organizatorice şi tehnice. cu ajutorul căruia se pot reduce cu 50-75% numărul de tratamente la măr (Van der Scheer. Agrobacterium radiobacter pv. sp. 5. Hennings 74 . Chryphonectria parasitica (Murril) Barr 5. cum sunt : Tilletia controversa. O reuşită deosebită o constituie modelul matematic pentru rapăn. aplicate pentru a preveni sau reduce riscul pătrunderii unor noi organisme dăunătoare în culturile agricole şi în silvicultura ţării noastre. R. a favorizat extinderea arealului unor specii de patogeni. Prin carantină se înţelege un sistem de măsuri administrative.grâului şi pentru afidele grâului (Rabbinge şi Rijsdijk. Puccinia horiana P. Synchitrium endobioticum etc. Phytophthora infestans. elaborat în Olanda.. Phytophthora fragariae Hickman var.7.pentru mana cartofului etc. cu ajutorul calculatorului. Cohliobolus heterostrophus (Drechsl. Lista patogenilor şi a buruienilor mai importante de carantină este prezentată în continuare : Patogeni de carantină (Lista A2) II Agenţi fitopatogeni Ciuperci 1. rubi Wilcox § Duncan 13. Circulaţia produselor agricole. În secolul trecut şi în acest secol au pătruns în ţară şi patogenii : Plasmopara viticola. 1990). simularea diferitelor situaţii şi. dăunătorilor şi buruienilor. Cochliobolus carbonum R. Pentru a preveni răspândirea acestor boli introduse în ţară. Hypoxylon mammatum (Wahlenberg) J. Phytophthora megasperma Drecsler f. H. se iau măsuri severe de localizare şi de lichidare a acestor focare. în general. glycines Kuan § Erwin 14. Didymella ligulicola (K. Aceste modele permit. Melampsora medusae Thumen 8. sp. Mycosphaerella dearnessi M. 1983) şi SYMPHYT .) Dreehsl. cu produse agricole. E. Mycosphaerella linicola Naumov 10.

Erwinia chrysanthemi Burkholder et al.) Dye * 11. persicae (Prunier et al. * 3. Barley stripe mosaic hordeivirus 3. 7. juglandis (Pierce) Dye 13. sepedonicus (Spieckermann § Kotthott) Davis et al. Uromyces transversalis (Thumen) Winter 20. Xylophilus ampelinus (Panagopoulos) Willems et al. Johnson et Rcddy) Dye *14. 22. 5. 10. localizarea şi lichidarea focarelor. 21. flaccumfaciens (Hedges) Collins § Jones * 4. 2. Chrysanthemum stunt viroid * 6. Bacterii 1. Stenocarpella macrospora (Earle) Sutton 17. Tomate ringspot nepovirus * 8. Verticilliumx spp. Carantina fitosanitară externă reprezintă totalitatea măsurilor legislative. Culloch) Davis et al. Clavibacter michiganensis (Smith) Davis et al subop. Stenocarpella maydis (Berkeley) Sutton 18. Puccinia pelargonii-zonalis Doidge 16. Synchytrium endobioticum (Schilbersky) Percival 19.) Young et al.15. Xanthomonas campestris pv. Erwinia amylovora (Burrill) Winslow et al. Xanlhomonas campestris (Pammel) Dowson pv. Phoma lingam (Tode) Desm. Tomato spotted wilt virus * patogeni existenţi în România Carantina fitosanitară internă este organizată pentru a preîntâmpina răspândirea organismelor dăunătoare de carantină sau a altor specii periculoase în interiorul ţării prin depistarea lor la timp. Rosellinia necalrix (Hart) Beri. Curtobacterium flaccumfaciens pv. Erwinia slewarti (Smith) Dye * 6. organizatorice şi tehnice prin care se evită intrarea organismelor dăunătoare pe 75 . Clavibacter michiganensis (Smith) Davis et al subsp. insidiossus (Mc. hyadnthi (Wakker) Dye * 12. Pseudomonas syringae Van Hali pv. Xanthomonas campestris (Pammel) DoWson pv. Xanthomonas populi (Ridc) Rido § Ride 16. Arabis rnosaic nepovirus * 2. Beet leaf curs rhabdovirus 4 Cherry necrotic rusty mottle disease 5. Xanthomonas fragariae Kennedy § King 15. translucens (Jones. Virusuri şi viroizi * 1. Pseudomonas solanacearum (Smith) Smith 9. Pseudomonas caryophylli (Burkholder) Starr § Burkholder 8. Xanthomonas campestris (Panimel) Dnwson pv. corylina (Miller et al. Plum pox potyvirux 7.

poştă etc). au în subordine inspectorate teritoriale şi vamale de carantină fitosanitară. de lichidare a patogenilor a fost puţin aplicat în fitopatologie.8. Unitatea pe care se aplică sistemul de protecţie integrată o constituie agroecosistemul culturii. al materialului pentru altoi şi portaltoi etc. de fapt. se iau măsuri de prevenire a răspândirii lor. al loturilor semincere. controlul fitosanitar al pepinierelor pomicole. Protecţia integrată a apărut ca urmare a dificultăţilor create de protecţia pur chimică a culturilor agricole şi a transferului unor concepte ecologice în domeniul protecţiei plantelor. Protecţia integrată faţă de boli nu diferă principial faţă de cea cu dăunătorii. Carantina fitosanitară este exercitată de Ministerul Agriculturii şi Alimentaţiei prin Inspectoratul de stat pentru carantină fitosanitară. 2. agrofitotehnice şi fizice). Carantina externă începe o dată cu stabilirea clauzelor fitosanitare ale contractului de vânzare-cumpărare pentru diferite produse şi se continuă pe perioada transportului prin punctele vamale de frontieră (căi ferate. în cadrul Ministerului Agriculturii şi Alimentaţiei funcţionează Direcţia pentru protecţia plantelor şi carantină fitosanitară. aeroporturi. Măsurile de carantină fitosanitară externă se completează. în cazul în care se depistează patogeni de carantină. controlul fitosanitar al produselor ce se transportă şi care sunt supuse regimului de carantină fitosanitară . pentru mulţi patogeni polifagi şi alţii. chiar specializaţi. Conceptul de eradicare. ci sunt menţinute la un nivel scăzut. În aceste cazuri se întocmesc documente oficiale de carantină şi. în cazul în care ajung totuşi în unele zone. Prin protecţie integrată se înţelege îmbinarea armonioasă a diferitelor metode de luptă cu organismele dăunătoare (biologice. Aceasta înseamnă că totalitatea măsurilor de protecţie se referă la cultura pe care se aplică. LCCF(Laboratorul Central de Carantină Fitosanitară) dirijează activitatea de prognoză şi avertizare prin inspectoratele judeţene de protecţia plantelor. controlul fitosanitar al culturilor şi produselor agricole destinate exportului . se organizează localizarea şi lichidarea focarelor. COMBATEREA INTEGRATĂ A BOLILOR Evoluţia protecţiei plantelor în ultimele decenii a dus la elaborarea şi aplicarea în practică a conceptului de luptă (protecţie) integrată. Principiile de bază ale elaborării sistemelor de protecţie integrată sunt următoarele (Baicu. 5. 1986) : 1.teritoriul ţării noastre şi. porturi. Principalele activităţi din acest domeniu se referă la : controlul fitosanitar al produselor vegetale ce se importă. Totuşi. exportă sau se transportă prin România . care. aplicarea lor în contextul agrocenozei culturii şi numai atunci când se justifică din punct de vedere economic. la rândul lor. la care nu se produc pierderi de recoltă. cu staţii de prognoză şi avertizare pe întreg teritoriul ţării. cu cele de carantină internă. În ţara noastră. Speciile dăunătoare culturilor agricole nu sunt eliminate. şosele. În cadrul protecţiei 76 . trebuie luată în considerare rotaţia şi asolamentul. viticole şi dendrologice. chimice.

s-a propus ca pentru culturile care se valorifică la preţuri mai mici. Sistemele de protecţie integrată (SPI) se bazează pe îmbinarea armonioasă a diferitelor metode de combatere.Pr. să se accepte ca PED 5% pierdere de recoltă şi pentru culturile a căror recoltă se valorifică la preţuri ridicate. economice şi de protecţia mediului înconjurător. Utilizarea factorilor naturali trebuie să crească pentru a limita nivelul atacului de patogeni.Cg.Rs. 6. 4. 8.integrate se pune numai problema menţinerii atacului la un nivel scăzut. 77 . 10. creşterea ponderii produselor biologice şi a altor metode nepoluante de luptă cu organismele dăunătoare. 7. R rentabilitatea în % . precum şi faptul că în mod practic în câmp nu se poate identifica o pierdere mai mică de 3%. 9.Rf. Sistemele de protecţie integrată trebuie să respecte cerinţele tehnologiilor moderne (procesele tehnologice.Kse [1+Cr/Pr] Rc.R. Aceste criterii au evoluat de la aplicarea în funcţie de simpla prezenţă a simptomelor de atac. Realizarea acestor principii în cadrul sistemelor de protecţie integrată permite reducerea consumului de substanţe chimice. Sistemele de protecţie integrată trebuie să conţină mijloace specifice pentru reglarea tratamentelor (prognoză şi avertizare.S în care : Cp reprezintă cheltuieli de protecţia plantelor/ha . Cr cheltuieli pentru strângerea recoltei suplimentare/ha . până la modelarea matematică a proceselor epidemiologice şi stabilirea cu ajutorul calculatorului a necesităţii şi a momentului optim de aplicare a lucrărilor de prevenire şi combatere. Din punct de vedere al protecţiei integrate o importanţă deosebită are pragul economic de dăunare (PED). Sistemele de protecţie integrată trebuie inserate în tehnologia de cultură. Rc recolta planificată (reală) q/ha . praguri economice de dăunare/PED/ etc). Dat fiind oscilaţiile de preţ. Sistemele de protecţie integrată trebuie să respecte cerinţele toxicologice. PED să fie de 3% pierderi de recoltă. Cg cheltuieli generale. 5. 1982) este următoarea : PED= Cp. 3. Elaborarea sistemelor de protecţie integrată trebuie bazată pe o abordare interdisciplinară şi pe modelarea matematică. nivelul de atac la care trebuie aplicat tratamentul. energetice. conducerea lucrărilor etc). O importanţă deosebită prezintă criteriile după care se aplică lucrările de prevenire şi combatere. controlul. Tehnologiile moderne ale culturilor agricole pot produce efecte neaşteptate şi negative. Prin prag economic de dăunare se înţelege nivelul de atac al patogenilor care duce la pierderi de recoltă egale cu costul tratamentelor. El reprezintă.E. de fapt. Formula de stabilirea PED (CHIANG. la care nu se înregistrează pierderi de recoltă.P.

R rezistenţa fiziologică în%. -fertilizare etc. 78 Mediu selective Neselective . prin renunţarea la stropiri. nu numai pesticidele trebuie caracterizate din punct de vedere al selectivităţii. (1986). In tabelul 9 sunt prezentate nivelele de selectivitate ale diferitelor măsuri de protecţie. Introducerea PED şi a metodelor de stabilire a acestuia constituie o posibilitate majoră de a reduce volumul de tratamente. ci şi alte metode de protecţie a plantelor. aşa cum a propus Zaharenko şi colab. De fapt. P pierderea de recoltă calculată la atacul minim în % sau pentru un dăunător . pe parcelele şi în solele în care nu s-a atins PED. Problemele de selectivitate sunt deosebit de importante pentru realizarea sistemelor de protecţie integrată (SPI). Pentru stabilirea PED este însă necesar un volum mare de lucrări de sondaje. observaţii etc. îmbinarea metodelor chimice cu cele biologice se bazează în principal pe fenomenul de selectivitate. Kse coeficientul de urmări social-ecologice ca urmare a aplicării pesticidelor. E eficacitatea biologică în %. -drenare . Selectivitatea pesticidelor pentru diferite organisme utile în protecţia integrată. prăfuiri etc. numărători. Rs rezistenţa soiurilor % .Pr preţul/q . S supravieţuirea stadiului de dăunare a dăunătorului. În cadrul principiilor de protecţie integrată. Prin selectivitatea măsurilor de protecţia plantelor şi în special a pesticidelor se înţelege acţiunea toxică (de combatere) a organismelor dăunătoare şi lipsa de acţiune sau acţiunea slabă faţă de cele utile. ceea ce este mult mai dificil decât în cazul protecţiei pur chimice. %. Tabelul 9 Clasificarea măsurilor de combatere în funcţie de selectivitate Foarte selective Soiurile rezistente Micoparaziţi specifici Microorganisme antagoniste specifice Antisporulanţi Microorganisme antagoniste cu spectru larg de acţiune Antagonişti cu spectru larg de acţiune Fungicide Fumiganţi de sol Metode agrofitotehnice : -lucrările solului . -irigare . Această formulă are un caracter mai mult teoretic şi ea poate fi simplificată.

2. triadimefon. captan. Aceasta este. duce la o acţiune ridicată asupra organismelor utile. Substanţele cu spectru mediu de acţiune sunt cele mai utilizate. pot fi menţionate : carboxină. Acest tip de selectivitate mai poartă numele de selectivitate tehnologică. procloraz. a toclofosului. zineb. a fungicidului dimetrimol. primele două clase care se referă la spectrul de acţiune sunt indicate în SPI. plante şi alte organisme. dar. Deci. care. In continuare. ciproconazol etc. prezentăm câteva principii ale selectivităţii (Baicu.sp. oxiclorură de cupru. sol sau sămânţă. maneb. de fapt. agrodisponibilitatea (partea din doză care distruge efectiv patogenii) este extrem de scăzută. fungicidul poate fi considerat ca puţin periculos. deoarece. a butrizolului. ceea ce produce cunoscutele fenomene de poluare şi. În acest fel. Din acest punct de vedere. penconazol. deoarece acoperă mai mulţi patogeni. de fapt. 3. metalaxil. stabilite pentru diferiţi zoofagi. dar frecvent acţiunea lor este redusă atât asupra organismelor dăunătoare. cât şi asupra celor utile. iar tratarea solului este cea mai puţin selectivă. exprimă de câte ori este mai toxic produsul faţă de patogen. În sortimentul actual de produse pentru protecţia plantelor. este aplicată pe foliaj. în loc ca substanţa să vină în contact numai cu patogenul. propicona-zol. Selectivitatea este un fenomen care depinde de natura substanţei active. dazometul şi formalina.După cum se constată din tabel. 1991) : 1. Aceste noţiuni pot fi extinse şi la valorile DL50 ale fungicidului. tritici. în plus. cum sunt metamul de sodiu. 79 . Produsele de tratat sămânţa sunt mult mai selective decât aerosolii. activ faţă de Puccnia recondita f. selectivitatea fiziologică. De fapt. Restul dozei ajunge pe sol. propineb. Dacă DL50 al micoparazitului sau antagonistului se apropie de concentraţia de utilizare în câmp. de fapt. activ faţă de speciile de Tilletia. Contactul fungicidului cu organismele utile din agrocenoză este mai mare. care cunoscut bine. etc. poate fi deosebit de util în protecţia integrată. Corespunzător metodelor de tratare. tratarea prin injectare este cea mai selectivă. antagonist şi DL50 pentru patogen. În laborator se poate determina DL50 pentru fiecare micoparazit. Substanţele cu spectru extrem de larg de acţiune. Dintre aceste trei clase de substanţe. în acelaşi timp. Selectivitatea depinde de doză şi trebuie apreciată în funcţie de doza eficace de combatere. puţine produse au o acţiune monotoxică. comparativ cu antagonistul. al agrodisponibilităţii şi implicit al selectivităţii. neselective. este vorba mai ales de o acţiune îngustă. activ faţă de Erysiphe cichoraceurum şi Sphaerotheca juliginea. Selectivitatea este un fenomen. Selectivitatea depinde de formulare şi de metoda de aplicare a pesticidului. Raportul dintre aceste două valori poartă numele de coeficient (indice) de selectivitate. activ faţă de Rhizoctonia solani. oxadixil. cum este cazul fungicidului hexaclorbenzen. formele de condiţionare se manifestă în acelaşi mod. adică sunt eficace numai faţă de un patogen sau un dăunător. sunt mai puţin selective. Dintre acestea. chiar unele metode agrofitotehnice sunt. metodele de tratare pot fi clasificate astfel : injectarea în plante > tratarea seminţelor > aplicarea de granule fungicide pe rând > aplicarea de granule generalizat > diferite tipuri de stropiri > prăfuirea > aerosoli şi gazare > tratarea solului. au utilizări restrânse.

5. Transportul pesticidelor Pesticidele gata fabricate pot veni în contact cu omul şi animalele domestice pe tot parcursul lanţului de manipulări până la suprafaţa tratată. Faţă de zoofagi există. Acţiunea fungicidelor asupra antagoniştilor şi micoparaziţilor. Mulţi zoofagi. PAZA Şl STINGEREA INCENDIILOR LA LUCRĂRILE CU PESTICIDE 6. de unde şi influenţa diferită a substanţelor de tratare (tiofanat metil). micoparaziţi sau antagonişti se pot adapta la fungicide şi. dintr-o cultură pot fi diferiţi în funcţie de aceasta. dinocapul 0. sunt diferenţe sensibile. este foarte toxic pentru sporii de Trichoderma viride şi netoxic pentru miceliu. nu acţionează asupra principalilor zoofagi. Zoofagii. antagoniştii etc. Selectivitatea depinde de diferenţele între stadiile de dezvoltare ale organismelor dăunătoare şi utile. Fungicidele ce se aplică primăvara devreme pentru combaterea băşicării frunzelor de piersic (Taphrina deformans). Rezistenţa zoofagilor. Selectivitatea depinde de organismul asupra căruia acţionează pesticidul. 80 . pe de o parte. de exemplu. micoparazitul Trichoderma viride este o specie care rezistă mult mai bine la acţiunea fungicidelor. şi antagonişti şi micoparaziţi. diferă în funcţie de specie. de asemenea. care ar putea fi exploatate. comparativ cu hiperparazitul Coniothyrium minitans sau cu entomopatogenul Verticillium lecanii. Astfel. Mult mai importante şi mai cunoscute sunt diferenţele dintre ciclurile de dezvoltare ale dăunătorilor şi cele ale zoofagilor. 6. micoparaziţii. deci. 1989).a. De exemplu. Între agrocenoza grâului şi mărului. 6. Intre patogeni. practic. la pesticide poate fi considerată un caz de selectivitate dobândită. există unele diferenţe în dezvoltare. sporii pot fi mult mai sensibili sau mai rezistenţi decât miceliul ciupercilor.a. În condiţii de câmp. tratarea seminţelor de grâu duce la distrugerea patogenului Fusarium roseum şi acţionează puţin asupra dezvoltării miceliene a antagonistului Trichoderma viride din sol. între sporii şi miceliul de Fusarium de pe boabele de grâu şi Trichoderma viride din sol există diferenţe . mancozebul 0. pe de altă parte.16% s.0375% s. iar aceeaşi substanţă aplicată pentru tratamente poate fi mai mult sau mai puţin selectivă. diferenţe între specii. însă. care se pot integra cu tratamentele efectuate cu acest fungicid (ŞESAN şi BAICU. Pe de altă parte. s-au obţinut izolate rezistente de Trichoderma viride la TMTD. în schimb este destul de toxic pentru miceliul aceleiaşi ciuperci. PROTECŢIA MUNCII. nu este toxic pentru spori. Selectivitatea depinde de caracteristicile agrocenozei şi de tehnologiile de cultură. de stadiul său de dezvoltare şi de comportarea sa. micoparaziţilor. deoarece aceştia nu au început încă să apară după iarnă. rezista la tratamentele aplicate în cultură. ca şi asupra entomopatogenilor. 7. De exemplu.1. De exemplu.4. de exemplu. antagoniştilor etc. selectivitatea se manifestă după mai multe principii şi aproape niciodată după unul singur.

după cum urmează : 1. contaminarea apei. pentru cele foarte toxice (Carburdan. care au DL50 pentru şobolani sub valoarea de 50 mg/kg. surse de apă etc. se pot suprapune sau pot fi omise. depozite de furaje sau alimente. pază şi stingerea incendiilor. riscurile de toxicitate sau de incendiu care apar. Cunoaşterea de către cei ce recomandă şi aplică pesticidele a caracteristicilor fiecărui produs şi. În depozite şi pe teren este obligatorie existenţa unei truse de prim ajutor. adăposturi de animale. capabil să asigure instruirea cu probleme de protecţia muncii şi a pazei şi stingerii incendiilor. Onefon etc). 3. 7. În unităţile mari. dar se poate constata că produsele sunt manipulate şi păstrate în multiple modalităţi. 10. 8. 2. Este de preferat ca depozitele de pesticide să fie construite după proiecte speciale. a produselor alimentare şi contactul cu oamenii. Înaintea începerii unor lucrări de mare amploare într-o zonă agricolă se vor anunţa populaţia. 6. cum sunt cele de la baze sau inspectorate. de asemenea. furajelor. Unele etape de păstrare. în timpul anului. care se înregistrează. cele toxicologice şi de protecţie a mediului înconjurător. în baza unui act. Pesticidele trebuie depozitate în magazii. 11.punctul de pregătire a soluţiilor şi de încercare a aparatelor şi maşinilor .transport . pesticidele au fost grupate în 4 categorii. Eliberarea pesticidelor din magazii se face numai de către responsabil. trebuie examinate la angajare din punct de vedere medical şi. Furadan etc). În acest scop. trebuie respectate câteva principii generale.depozitele unităţilor utilizatoare . 81 . persoanele care vor lucra cu pesticide. Lucrările de protecţia plantelor trebuie efectuate cu oameni instruiţi şi dotaţi cu materialul de protecţie necesar. Echipamentul de protecţia muncii. se denocivizează. II . În toate aceste etape trebuie să se reducă la minimum.depozitele distribuitorilor şi inspectoratelor . după utilizare.Drumul pe care îl parcurg pesticidele este următorul : magazia (depozitul) fabricii transport . 12. 5. Pentru a fi manipulate şi aplicate mai uşor şi fără accidente. pentru cele toxice (Sinoratox. Transportul pesticidelor se efectuează în aşa fel încât să se evite spargerea ambalajelor. Aceste măsuri generale se aplică pentru toate categoriile de pesticide. Unităţile care pun în vânzare pesticide pentru diferiţi producători agricoli trebuie să aibă personal calificat. care trebuie să conţină tot ceea ce este necesar pentru intervenţia în cazul unor intoxicaţii cu pesticide. 4. Fiecare persoană care lucrează cu pesticide trebuie să fie instruită periodic cu regulile de protecţia muncii. se va repeta controlul medical periodic. care au DL50 pentru şobolani cuprinsă între 50 şi 200 mg/kg. Tratamentele de protecţia plantelor se efectuează numai cu pesticide şi maşini omologate. unităţile sanitare umană şi veterinară cele mai apropiate. 9. separate de alte clădiri. marcate astfel : I -Cu etichete de culoare roşie. mai ales.Cu etichete de culoare verde.suprafeţele (culturile) tratate.

III -Cu etichete de culoare albastră pentru produse moderat toxice (2,4 D, Onezin, Mancozeb etc), care au DL50 pentru şobolani cuprins intre 200 şi 1 000 mg/kg. IV - Cu etichete de culoare neagră, pentru produse cu toxicitate redusă (ulei horticol, acetat de polivinil etc), la care D50 pentru şobolan depăşeşte valoarea de 1 000 mg/kg. Măsurile de protecţia muncii sunt foarte severe la utilizarea produselor din grupele I şi II, unele dintre acestea putând fi folosite numai cu instrucţiuni speciale. Pentru combaterea bolilor, dăunătorilor şi buruienilor din loturile personale ale producătorilor agricoli se recomandă operatori speciali pentru utilizarea produselor din grupele I şi II. Tratamentele aeriene de protecţia plantelor trebuie efectuate numai cu produse din grupele II, III şi IV. 6.2. Depozitarea, păstrarea şi distribuirea pesticidelor Depozitele de pesticide se amenajează conform instrucţiunilor elaborate de Ministerul Agriculturii şi Alimentaţiei, care prevede toate măsurile necesare pentru manipularea pesticidelor în aşa fel încât să fie evitată producerea accidentelor. În cazul unor produse foarte inflamabile, trebuie prevăzute măsuri şi construcţii speciale pentru depozitele de pesticide. În scopul evitării neajunsurilor în exploatarea depozitelor din unităţile agricole, trebuie prevenite defecte de tipul celor de mai jos : număr redus de încăperi şi planificarea lor incorectă ; lipsa unor încăperi speciale pentru pesticide, izolate de celelalte încăperi ale depozitului ; suprafaţă mică şi volum redus de depozitare ; lipsa unor dotări sanitare corespunzătoare ; lipsa de ventilaţie naturală sau artificială ; lipsa unui pavaj solid pe căile de acces şi pe teritoriul depozitului ; lipsa unor recomandări privind ambalajele şi locurile de depozitare a ambalajelor ; lipsa posibilităţilor de spălare şi distrugere a resturilor de pesticide. Adesea, în magazii şi locurile de depozitare a pesticidelor, limitele maxime admisibile (LMA) de vapori sau pulberi de pesticide pot fi depăşite. Aceste pulberi se pot depune pe pereţii construcţiei, constituind o sursă secundară de poluare a aerului din depozite. Ţinând seama de cerinţele de igienă şi protecţia mediului, este necesar ca : depozitele de pesticide să fie separate de magaziile de îngrăşăminte ; pesticidele trebuie păstrate în secţii separate, în funcţie de proprietăţile lor fizico-chimice şi de toxicitate ; descărcarea, aşezarea şi scoaterea produselor trebuie mecanizată ; concentratele emulsionabile, pastele, soluţiile etc. se păstrează la temperaturi peste 0° ; la construcţia depozitelor de pesticide, pentru acoperirea suprafeţelor şi podelei, trebuie utilizate materiale care nu absorb vaporii de pesticide (pentru pereţi -lacuri şi vopsele perclovinilice, pentru pardoseli betonate-tratarea repetată cu soluţii de clorură de calciu 10% sau florură de sodiu 3% etc). Depozitele se păstrează încuiate, sunt prevăzute cu; cântare proprii, care nu mai sunt folosite şi pentru alte produse, au posibilităţi de dozare pentru lichide şi un pichet de stingere a incendiilor. Magaziile de pesticide trebuie amplasate la distanţe mai mari de 50 metri faţă de locuinţe şi de sursele de apă.
82

O atenţie deosebită trebuie acordată produselor - sulf pulbere, sulf muiabil, Dithane M-45, Nemispor, Polimetrin, care sunt pulberi ce se autoaprind în prezenţa umidităţii, oxidanţilor, uleiurilor şi grăsimilor. Pentru aceste produse, prin avarierea ambalajelor, pulberile respective pot forma în aer amestecuri cu risc de explozie. Limita de risc de explozie variază între 10 şi 60 mg/m3 aer. Produsul Perozine este, de asemenea, o pulbere combustibilă, cu punctul de aprindere între 130 şi 190°C, dar nu formează amestecuri cu risc de explozie sau incendiu. Pesticidele aplicate pe sol sau cele care ajung, prin stropirea foliajului, in cantitate pe sol pot să fie spălate în adâncime în funcţie de solubilitatea lor, tensiunea de vapori, timpul de înjumătăţire şi de alţi factori dependenţi de tipul de sol. Unele substanţe active se pot deplasa pe profilul solului într-o cantitate mai mare sau mai mică. în acest fel, devine posibilă chiar contaminarea apei freatice. în funcţie de potenţialul de contaminare, cele mai active sunt erbicidele : dicamba, picloram, EDB, bromacil, monurom, metolaclor, triclopir, aldicarb, carbofuran, diuron, 2,4 D, prometrin, oxamil, cianazin etc. ; date contradictorii apar în literatură în legătură cu atrazinul, care uneori este consemnat ca foarte mobil, alteori ca produs slab mobil în sol. În solurile nisipoase şi sub influenţa ploilor sau irigaţiei, astfel de fenomene se amplifică considerabil. Determinările chimice efectuate în alte ţări au arătat că la o folosire îndelungată a aceloraşi substanţe fitosanitare, în apa freatică apar reziduuri de atrazin, simazin, bentazon, molinat. Trifluralinul este în schimb, puţin mobil în sol şi nu a fost detectat în apele freatice. În Europa de vest s-a propus ca limită maximă admisibilă pentru aceste substanţe valoarea de 0,l µg/litru (ppb), iar totalul să nu depăşească 0,5 µg/ litru, valoare care este cu mult mai scăzută decât normele adoptate în S.U.A. şi alte ţări. 7. PREVENIREA POLUĂRII MEDIULUI Şl A APARIŢIEI DE REZIDUURI TOXICE DE FUNGICIDE ÎN ALIMENTE ŞI FURAJE Aplicarea abuzivă a tratamentelor chimice a dus la apariţia unor fenomene secundare negative, cu amploare deosebită în unele zone. Studiul acestor fenomene a dus la apariţia unei noi discipline ecotoxicologia. Ecotoxicologia este disciplina care se ocupă cu studiul toxicităţii produselor chimice faţă de floră şi faună, precum şi cu modul în care acţionează în cadrul diferitelor ecosisteme. Unul dintre fenomenele cele mai importante care trebuie bine cunoscut îl constituie toxicitatea acestora orală sau cutanee faţă de om şi mamifere. Experimentările se efectuează în condiţii controlate, stabilindu-se DL50 în mg/kg pentru şobolani, şoareci, iepuri etc. Pe această bază, produsele se împart 4 clase de toxicitate, care au fost prezentate în capitolul precedent. Fungicidele care au un DL50 sub 50 mg/kg sunt foarte puţine şi sunt pe cale de a fi înlocuite. Din grupa a II-a, fungicidele cu DL50 de circa ;100-125 mg/kg trebuie eliminate. În această grupă sunt cuprinse produsele pe bază de trifenil acetat de staniu şi chiar hidroxidul de trifenil staniu.
83

Marea majoritate a fungicidelor avizate în România aparţin grupei a IV-a şi grupei a IlI-a. Toxicitatea cutanee, este la acestea foarte redusă. Faţă de păsări, doar produsele mercurice pun probleme deosebite(tab.9) . Peştii sunt însă destul de afectaţi de unele substanţe. Studiul efectelor fungicidelor a arătat că unele dintre acestea pot avea consecinţe mutagene (faltan). De asemenea, unele dintre fungicidele ditiocarbamice, prin produsele lor de degradare (ETU), pot induce formarea de tumori la animalele de experienţă. Aceste produse sunt treptat înlocuite. Influenţa asupra florei şi faunei utile se exprimă prin acţiunea asupra ciupercilor microscopice micoparazite, antagoniste sau entomopatogene. În general, această acţiune este destul de puternică. Totuşi, în funcţie de substanţa activă şi de specia de microorganism luată în considerare, se pot găsi şi alege produse selective. Acţiunea fungicidelor faţă de prădători este destul de slabă, faţă de parazitoizii insectelor este mai puternică, dar cu mult mai scăzută faţă de cea a insecticidelor de contact. Majoritatea fungicidelor nu sunt toxice pentru albine. O importanţă mare are şi toxicitatea faţă de animalele domestice, care din punct de vedere practic, în cazul fungicidelor utilizate în ţara noastră, nu prezintă un risc deosebit. Excepţie de la această regulă fac fungicidele pe bază de staniu. Faţă de păsări (tabelul 9), numai unele fungicide sunt toxice, în schimb faţă de peşti, mult mai multe sunt foarte toxice. Tabelul 9 Toxicitatea unor fungicide faţă de păsări ------------------------------------------------------------------------------------------------------Substanţă Specia fată de oare DL activă s-a testat toxicitatea mg/kg corp ------------------------------------------------------------------------------------------------------benalaxyl prepeliţa 3 700 captafol rata 10 000 clorură etil mercurică toate speciile 1,2 drazoxalon găină 100 fenpropidin rata 1900 hexaeonazol prepeliţa 4 000 nuarinol raţa 200 oxadixyl toate speciile 2 500 sulf toate speciile netoxic tiuram toate speciile repelent trifenil acetat de staniu prepeliţa 38,5 -----------------------------------------------------------------------------------------------------O importanţă practică mare au căpătat în ultimul timp formele rezistente de patogeni, care au apărut ca urmare a aplicării repetate a unor fungicide. Prin rezistenţa la fungicide se înţelege formarea de rase noi ale ciupercilor fitopatogene, care nu mai sunt combătute cu substanţa la care s-au adaptat. în acest fel, chiar dacă se măresc dozele sau creşte numărul de tratamente, atacul respectiv tot
84

se produce. Aceasta este rezistenţa dobândită şi are la bază selectarea mutantelor patogenului, rezistente pe fondul prezenţei fungicidului toxic. Rezistenţa poate fi încrucişată, adică o rasă rezistentă la o substanţă poate fi rezistentă şi la altă substanţă, de obicei apropiată ca structură chimică. Tabelul 10 Rase de ciuperci rezistente la fungicide identificate în România -----------------------------------------------------------------------------------------------------Cultura Boala Patogenul Fungicidul ------------------------------------------------------------------------------------------------------Viţa de vie Făinarea Uncinula benomil, carbendazim, tiofanat necator metil Castraveţi, Făinarea Sphaerotheca dimetirimol, benomil, carbedazim pepeni, dofuliginea tiofanat metil vlecei (seră şi câmp) Făinarea Podosphaera benomil, carbendazim leucotricha Măr Rapănul Venturia tiofanat inaequalis metil Viţa de vie Putregaiul Tomate cenuşiu Garoafe Rugina Botrytis cinerea benomil, carbendazim, tiofanat metil

Uromyces Dianthi oxicarboxină Grâu Mălura comună Tilletia clorură etil mercurică foetida ; T. caries ------------------------------------------------------------------------------------------------------In tabelul 10 sunt prezentate speciile de patogeni la care, până în prezent, la noi în ţară, s-au identificat rase rezistente la fungicide. Pentru a preveni formarea de noi rase de patogeni s-au elaborat o serie de măsuri, care pot fi rezumate în felul următor : renunţarea la tratamente cu acelaşi produs pe toată perioada de vegetaţie ; utilizarea de amestecuri de produse cu diferite moduri de acţiune, judicios alese ; alternarea de tratamente cu produse cu moduri diferite de acţiune, stabilite experimental ; îmbinarea fungicidelor cu produse care sporesc rezistenţa naturală faţă de patogen ; aplicarea numai a tratamentelor timpurii, evitând stropirile din ultima perioadă de vegetaţie cu produsele la care se formează uşor rase rezistente ; introducerea unui sistem de supraveghere a apariţiei şi a nivelului rezistenţei la fungicidele aplicate ; tratarea parţială a unor culturi ; de exemplu, la cerealele păioase, tratarea numai a 20-25%din suprafaţă ; izolarea câmpurilor experimentale în care apar primele rase rezistente ; excluderea substanţelor faţă de care patogenul poate manifesta rezistenţă încrucişată ; introducerea de mijloace
85

de unde ajung tot pe sol (cu apa de ploaie sau prin căderea frunzelor). Dimetirimolul. Efect exagerat la doza normală recomandată. Efecte ce apar în cazul prezenţei altor boli sau a unor dăunători. . care sensibilizează plantele . Ţinând seama de o serie de criterii. Mancozebul poate influenţa lungimea rădăcinilor de grâu şi orz etc. circulaţie care durează cu atât mai mult cu cât produsul este mai stabil. Prin fitotoxicitate se înţelege acţiunea fungicidului asupra diferitelor plante de cultură. în cadrul agrocenozei. Foarte sensibile la acţiunea pesticidelor sunt în primul rând fasolea. introducerea unor sisteme de protecţie integrată a plantelor. Circulaţia fungicidelor în agroecosistem. Fungicidele sunt studiate bine înainte de a fi recomandate şi. chimici şi biologici. Turdacupralul etc. în exces. zeama bordeleză. IV. se întâlnesc rar fenomene de fitotoxicitate. pot produce rugozităţi pe fructele de măr. În loc să tratăm numai patogenii (ceea ce cu mijloacele actuale nu este realizabil). II. Fungicidele sunt aplicate în agroecosistem cu scopul de a distruge sau a împiedica dezvoltarea patogenilor.) sau mai puţin vizibile. dar care pot influenţa nivelul şi calitatea recoltei. fizici. III. sfeclă şi cartof. Efecte ce apar ca urmare a interferenţei cu nutriţia . Efecte ce apar numai la doze mai mari decât cele recomandate . îngălbeniri. de soiuri rezistente etc. absorbit radicular.7. Stropirile duc. sub influenţa factorilor tehnologici.biologice. (boli neparazitare). Multe dintre fungicidele destinate tratării seminţelor pot influenţa germinarea acestora. uscări etc. manifestată prin simptome vizibile (arsuri. arsuri pe petalele florilor ş. rugozităţi. Cunoscuta deviză a medicilor . orientate spre reducerea riscului apariţiei raselor rezistente.. mai ales. Factorii ce determină simptomele de fitotoxicitate au fost discutaţi la capitolul 4. ardei etc.primuni non nocere" (mai întâi să nu dăuneze) se aplică şi în protecţia plantelor. b. c.a. castraveţi. Fitotoxicitatea fungicidelor constituie o altă problemă de rezolvat pentru a elimina riscurile faţă de cultură. Propiconazolul determină reducerea dimensiunilor frunzelor la măr. Prin aceasta. apoi de viţa de vie. 86 . planta sau sămânţa. la un consum exagerat de substanţe. de regulă. poate produce arsuri marginale pe frunzele de castraveţi. manifestările de fitotoxicitate se pot clasifica în felul următor : I. iar cele mai rezistente sunt grâul şi porumbul. Clorura de etil mercur produce deformări ale rădăcinilor plantulelor de tomate. se tratează solul. măr. Binapacrilul poate produce arsuri punctiforme pe viţa de vie. De exemplu. urmată de grupul tomate şi floarea-soarelui. Efecte ce apar în cazul altor tratamente cu pesticide . ceea ce face ca cea mai mare parte din fungicidele aplicate să ajungă pe sol şi pe frunze. fungicidul este supus unei circulaţii. Efecte ce apar ca urmare a acumulării în ţesuturi şi pe ţesuturi în urma tratamentelor repetate. pesticidul fiind aplicat pe un alt organ decât cel recomandat .a.

dar adesea pot influenţa flora şi fauna. Cantităţile care ajung în sol după ce s-a terminat faza de acţiune biologică. In faza agrofarmaceutică şi. Reziduurile se pot concentra prin lanţurile trofice. asigură şi respectarea limitelor maxime admisibile pentru produsele fitosanitare. ca şi cele care ajung întâmplător în apă. a căror durată este foarte variabilă. Durata aceasta depinde de natura substanţei active. Respectarea timpilor de pauză. Din punct de vedere biologic. Aceste cantităţi care rămân după manifestarea eficacităţii depind şi de durata perioadei de eficacitate. modul de condiţionare. adică situarea lui sub limita maximă admisibilă (LMA). care este fixată prin reglementări oficiale. Prin timp de pauză se înţelege perioada (în zile) înaintea recoltării. Prin stropirea fructelor şi legumelor. Reziduurile de fungicide în sol. în mod normal. etapa circulaţiei în agroecosistem are o durată destul de lungă. Prin limita maximă admisibilă se înţelege cantitatea de pesticid şi de metaboliţi. apă şi recoltă. cuprul are LMA de 5 mg/kg pentru fructe şi legume. pot influenţa animalele domestice şi uneori chiar omul. benomilul 1 mg/kg produse vegetale. care se controlează prin analize chimice riguroase şi care nu trebuie depăşită. doza substanţei etc. în special. în care nu se mai aplică tratamente chimice. cantităţile de fungicid scad. Aceste cantităţi rămase reprezintă reziduurile.1 mg/kg cereale etc. După pierderea eficacităţii. treptat. ce se întâlnesc în recoltă. dar şi după aplicarea în diferite culturi. se poate caracteriza durata perioadei de eficacitate prin timpul de înjumătăţire (T 1/2). Prin reziduuri se înţeleg orice urme de substanţe aplicate în protecţia plantelor sau de metaboliţi ai acesteia. BOLILE CULTURILOR AGRICOLE CAPITOLUL 8 BOLILE CEREALELOR 87 . Această perioadă este calculată astfel încât să se asigure dispariţia pesticidului. De exemplu. In general.În aceste figuri se pot urmări diferitele etape ce sunt parcurse de un pesticid. tiofanatul metil 0. s-au stabilit timpii de pauză pentru fiecare produs şi cultură agricolă. reziduurile au o semnificaţie redusă. sunt considerate tot reziduuri. I Pentru a reduce riscurile pentru om. se consideră că. aceasta este de 100 de ori mai redusă decât cea mai mică doză (concentraţie) care produce schimbări în organismele de experienţă. în funcţie de suprafaţa pe care sunt aplicate. De regulă. la recoltare se pot constata unele cantităţi mici de substanţe. Acesta poate fi de câteva zile până la 15-20 zile.

dar nu-l pot transmite de la adulţi la ouă. înalţimea lor fiind mai mică. Mozaicul dungat al grâului – Wheat streak mosaic virus Boala a fost descrisă în 1937 în S. Boli produse de ciuperci 88 . raigras italian şi porumb. 1975). secara. pierderile de producţie fiind de 50-80 % iar făina rezultată din seminţele virozate este de slabă calitate. simptomele dispar. În România a fost identificată de I. viţelarul. În timpul iernii. tosichella şi A. cu spice mici fără seminţe.1. tritici) care pot lua virusul. 8. obsiga şi unele leguminoase. Asolamentele sau rotaţiile recomandate trebuie să fie alcătuite fără culturi ale plantelor gazdă ce ar putea fi infectate de acelaşi virus. Se recomandă evitarea întârzierii semănării grâului care ar duce la suprapunere între faza de sensibilitate a grâului cu răspândirea maximă a insectelor şi distrugerea plantelor gazdă. care sunt paralele cu nervurile frunzelor. orzul. Pop. 1. Transmitere-răspândire. porumbul.1. Distrugerea samulastrei este o măsură obligatorie. şi Canada. În zonele unde există aceste insecte se vor cultiva soiuri sau hibrizi grâu x pir care s-au dovedit a fi rezistenţi. în timp ce la plantele infectate în primăvară reducerea înalţimii este doar de 22 %. Plantele bolnave au tufa răsfirată.8. cu atât suprafeţe mai mari de frunză au culoarea galben-aurie.U. raigrasul. fi adus pe grâu de pe porumb. A. La scurt timp de la răsărire. în care virusul persistă în timpul iernii. ovăzul. Mozaicul dungat al grâului În cursul vegetaţiei virusul poate (I. Simptome. care poate fi gazdă pentru înmulţirea virusului şi de pe raigras. în vederea întreruperii ciclului de transmitere al insectelor transmiţătoare.1). Cu cât boala este într-un stadiu mai avansat. Bolile grâului Viroze 8. Virusul infectează: grâul.8. Virusul se transmite prin acarieni (Aceria tulipae. Plante gazdă. 1962 şi deşi are tendinţe de extindere. rămânând doar dungi verzi pe acest fond galben (fig. pagubele înregistrate sunt reduse faţă de cele pe care le produce boala pe continentul nord american.A. Plantele atacate în toamn\ă au o creştere redusă. pentru a reapărea primăvara. Fig. pe grâul de toamnă apar striuri sau dungi de culoare verde-deschis sau gălbui. fiind cunoscută acum pe grâu. Prevenire şi combatere. Pop în anii 1961.1.

făinos. În primvară. Gradul de atac produs de această ciupercă este influen]at de o serie de factori agrotehnici. Petele albe capătă în scurt timp un aspect prăfos. la suprafa]a organelor. b-lanţuri de spori de fi semnalate pe frunzele din tip Oidium. se vor recomanda tratamente foliare cu produse din grupele: Microthiol 8 kg/ha (t. Bavistin 50 WP-0. Transmitere-răspândire.6 kg/ha. 1975). 18 z. pe paie şi chiar pe spice. apoi devin de culoare cenuşie deoarece spre sfârşitul viabilităţii ţesuturilor parazitate în pâsla miceliană apar mici puncte negre. etajele superioare.): Bravo 75 WP-2 kg/ha. Topsin 70 PU-1 kg/ha (t. Infectarea grâului în toamnă se poate produce şi prin sporii din organele de rezistenţă care au apărut eşalonat în cursul vegetaţiei. Simptome. Benlate 50 WP-0. Bion 50 WG-0. petele albe putând a-atac pe plantă. pe tecile frunzelor. Sporii formaţi târziu în vară produc infecţii pe frunzele grâului apărut ca samulastră. ce pot fi semnalate pe ambele feţe ale limbului. prin frecvenţa şi intensitatea sa poate produce pagube între 3-4 % dar. 2. O parte dintre organele de rezistenţă vor elimina sporii (ascosporii) chiar în primăvară.c-cleistotecii (original). tritici În ţara noastră toate culturile de grâu sunt mai mult sau mai puţin atacate în fiecare an de această boală care. Metoben 70 PU-1 kg/ha.pragul economic de dăunare (25 pete pe ultimele 3 frunze) este depăşit. cantităţile mari de îngrăşăminte pe bază de azot.sp. În toamnă pe frunze apar pete albe. Epocile timpurii de semănat.8.2.06 kg/ha.6 kg/ha. cu optimum de 14-17oC şi în condi]ii de umiditate 95 %. Făinarea grâului – Blumeria(Erysiphe) graminis f. atacul se Fig.1.p. vor apărea noi generaţii de spori. În timpul iernii ciuperca rezistă în frunză ca parazit până în primăvară când.p-timp de pauz\ 21 zile). Se vor cultiva numai soiuri rezistente şi în cazul în care PED . dublate de o desime mare a plantelor şi buruienilor. Făinarea grâului: extinde. iar sporii de pe aceste plante vor infecta noile culturi abia răsărite în toamnă. mai întâi pe frunzele bazale apoi pe tecile frunzelor sau chiar pe spice. pâsloase. În cursul perioadei de vegetaţie ciuperca se răspândeşte prin intermediul sporilor de tip Oidium ce germinează la temperaturi de 3-31oC. de mărimi variabile. de specializarea agentului patogen şi de rezistenţa soiurilor.. Prevenire şi combatere. În cadrul luptei integrate pentru a preveni cultura grâului de atacul acestei ciuperci se impune dezmiriştirea sau arătura adâncă pentru a distruge resturile vegetale ce au fructificaţii de rezistentă şi pentru a evita apariţia samulastrei. ţesuturile frunzelor se îngălbenesc apoi devin brune. 89 . Sub pâsla albă-miceliană. în condiţii de favorabilitate maximă pentru evoluţia agentului patogen pierderile de recoltă pot fi de 20-25 % (Ana Hulea şi col. creează condiţii de maximă favorabilitate pentru evoluţia agentului patogen.

8.periteciile (organele de rezistenţă) ale ciupercii. Prospect) şi grânele tratate cu retardanţi de creştere (CCC). În ultimul timp în condiţii de monocultură. Soiurile de grâu a căror ţesuturi mecanice sunt bine dezvoltate (Colina. Plantele atacate până la înspicare au un ritm mai lent de dezvoltare din care cauză talia lor este cu 10-15 cm mai mică decât a plantelor sănătoase. 8. Între teaca frunzelor bazale şi pai. Prevenire şi combatere. drenarea excesului de umiditate. În vetrele de atac de formă circulară sau eliptică.8. În monoculturile de grâu practicate pe soluri acide gravitatea bolii este deosebită. fără seminţe iar la baza paiului. boala poate produce pagube mari. tritici Această boală poate fi produsă de un grup de ciuperci dintre care cea mai frecvent întâlnită în ţara noastră este Gäumannomyces graminis. Fuzarioza tulpinilor şi arsura spicelor-Gibberella zeae. plantele sunt culcate la pământ în diverse direcţii. iar pe resturile de rădăcini se menţin particule de sol reţinute de miceliul ciupercii (fig.4. Măsurile de prevenire sunt cele mai eficiente şi ele se referă la respectarea unei rotaţii de cel puţin 3 ani fără cereale păioase.3. Îngenuncherea plantelor şi şiştăvirea boabelor Gäumannomyces graminis var. 3). Plantele din vatra de atac se smulg uşor (pentru că au rădăcinile distruse). ciuperca rezistă sub formă de organe de rezistenţă şi de miceliu saprofit pe resturile vegetale ale plantelor parazitate. 2-miceliu intercelular.5 kg/ha sau alte produse recomandate pentru complexul de boli ale frunzelor.1. Practicând monocultura grâului timp de mai mulţi ani sau asolamente cu cereale păioase. căderea fiind produsă de curenţii de aer puternici ai zilei când baza plantei a fost total putrezită. fertilizarea echilibrată şi arături adânci după recoltare pentru a încorpora resturile de plante bolnave. forma conidiană 90 . datorită morţii ţesuturilor şi miceliului ciupercii care este brun. vetrele de atac fiind Fig. desimea mare a plantelor şi de fertilizarea 3-porţiune de miceliu.5-fructificaţie neechilibrată cu îngrăşăminte pe bază de azot în de rezistenţă cu spori doze mari. sunt mai rezistente la atacul acestei ciuperci. ciuperca s-a răspândit şi produce pierderi de până la 60-70 % din recoltă. Simptome. se observă apariţia unor mici puncte negre .1. se observă că internodurile unu şi doi sunt negre. În toamnă ciuperca produce brunificarea rădăcinilor şi înnegrirea parţială a bazei tulpinii. Spicele ieşite din burduf sunt albe. Îngenuncherea plantelor şi din ce în ce mai mari.8. corectarea acidităţii solului. 3. de baza tulpinilor.Trifmine 30 WP-0. Gradul de atac al ciupercii şi şiştăvirea seminţelor: 1-atacul la poate fi mărit de umiditatea în exces a solului.4. În solul monoculturilor cerealiere. Transmitere-răspândire.

5 l/t sămânţă. deoarece pe suprafa]a seminţelor se pot găsi spori de Fusarium.P.. Loturile semincere se supraveghează tot timpul anului şi dacă sunt puternic atacate. producând pagube de 1-3 %. mai ales la călcâiele axului sau chiar pe tot spicul dacă vremea este umedă.5.Mucegaiul de zăpadă-Micronectriella(Calonectria) graminicola 91 . Umiditatea atmosferică ridicată şi temperaturile de 2026oC favorizează atacul fuzariozei pe spice şi în acest caz. Impact 125 SC-0. Imediat după germinare. Simptome. În solurile alcaline dezvoltarea ciupercii este împiedicată mai ales dacă temperaturile sunt sub 10oC sau peste 28oC. Prevenire şi combatere. Panoctine 35 LS-2 l/t s\m. Bravo 75 WP-2 kg/ha (tratamente pe spic). deoarece va creşte puterea de infectie a ciupercii din sol. de umiditatea între 30-40 % a acestuia şi de temperaturile nefavorabile germinării şi răsăririi rapide a plantulelor. cu facultatea germinativă şi masa a 1000 boabe mult scăzută. Condiţionarea şi tratarea seminţelor de grâu este obligatorie înainte de semănat. Aceste plante sunt ceva mai mici şi prezintă spice mici.C. când se observă spiculeţe răzleţe. fosfor şi potasiu. În asolament nu trebuie introduse succesiv culturile de cereale păioase. În solele unde s-a manifestat această boală se recomandă arături adânci de vară pentru îngroparea resturilor vegetale şi evitarea apariţiei samulastrei ce poate fi atacată şi va constitui o sursă de infecţie pentru culturile semănate în toamnă. orz. porţiuni de spic sau chiar spice întregi atacate. aşa încât. cerealis. În faza de înfrăţire se observă o brunificare a rădăcinilor şi bazei tulpinilor de la plantele infectate. porumbşi chiar ovăz. sub formă de miceliu şi peritecii (organe de rezistenţă). Cercetările întreprinse la I. se vor respinge la certificare. Boala poate fi semnalată pe plantele de grâu în mai multe din etapele lor de dezvoltare.5 l/ha (tratament la spice atacate) şi alte substanţe. Tarlalele se vor fertiliza cu doze echilibrate de azot. De la un an la altul. se răsuceşte în formă de tirbuşon şi piere înainte de răsărire.. Transmitere-răspândire. În cursul vegetaţiei infecţia este realizată prin miceliul ce poate trece prin sol de la plantă la plantă sau prin sporii purtaţi de vânt. 8. Gravitatea atacului este mărit\ă de reacţia acidă a solului. în condiţii deosebit de favorabile evoluţia acestor ciuperci pe grâu produce pagube de 100 %. tânăra plantulă poate fi atacată iar ca urmare se îng\ăbeneşte.1. încă din toamnă apar goluri în cultură. Excesul de azot este un factor favorizant al apariţiei bolii. apoi uşor roz. ciuperca rezistă pe seminţe sub formă de spori. mai ales după înspicare. Vydan 25 WP-1 kg/t s\m. pierderile pot fi foarte mari. apă sau insecte.. au scos în evidenţă încă din 1975 (Ana Hulea) că bolile produse de ciupercile aparţinând genului Fusarium sunt mult răspândite în culturile de grâu.Fusarium roseum f. Seminţele ce apar sunt şiştave. albe. ce prin decolorare devin gălbui. Cea mai periculoasă fază de îmbolnăvire a plantelor este cea de după înspicare. Dividend 030 FS-1 l/t s\m. iar în sol.P. Acest tratament se execută cu: Tiradin 500 SC-2.

8. Mălura comună .Vitavax 200 FF -2.6.. pe tarlalele unde terenul nu a fost nivelat şi există adâncituri sau. Plantele infectate au o înălţime uşor scăzută şi un aspect rigid. Ciclul evolutiv al cioupercii se desfăşoară în doi ani agricoli. argintie sub care toate componentele spiculeţelor sunt distruse şi transformate într-o pulbere brună-negricioasă. Răspândirea ciupercii în lan se face prin spori (clamidospori) duşi de vânt. Simptome. Ciuperca atacă baza plantelor de grâu sau alte cereale păioase şi frunzele ce sunt dispuse în rozetă la suprafaţa solului. Prelude SP-1.5 kg/t săm.4. La baza plantelor ciuperca produce zone mici brunificate. În vederea obţinerii de sămânţă sănătoasă se recomandă izolarea loturilor semincere de loturile grâului de consum şi înainte de semănat grâul va fi tratat cu: Caroben 75 PTS-2.8. Vetrele de atac se pot extinde sub zăpadă. 4). La ieşirea spicului din burduf.. vântul răspândeşte pulberea de spori şi din fostul spic rămâne doar axul. iar pe frunze se dezvoltă un miceliu albcenuşiu cu punctuaţii roz. 3. Simptome. Prevenire şi combatere. datorită faptului că pe unele tarlale s-a semănat grâul fără a se fi executat tratamentele la sămânţă cu fungicide sistemice. Transmitere-răspândire. iar de la o tarla la alta transmiterea ciupercii se face prin intermediul seminţelor infectate. 92 . 8. Atacul se observă uneori numai la spicul tulpinii principale. procentul plantelor tăciunate s-a mărit considerabil. 2Prevenire şi combatere.5 kg/t săm. în primul an are loc infecţia florală iar în anul următor se vor putea observa simptomele de atac. alteori şi la spicele fraţilor (fig.5 l/t s\m. dar în acest caz se recomandă germinaţie a sporului în plus. drenarea excesului de umiditate şi nivelarea terenului pentru a se evita depunerile mari de zăpadă. Vitavax 200 PUS -2 kg/t săm.Boala este semnalată în iernile cu depuneri mari de zăpadă.1. După ruperea membranei.Tilletia sp. se usucă şi după topirea zăpezii se observă că frunzele sunt lipite de sol iar cultura Fig.7.1. 8. se observă că acesta este învelit într-o membrană fină. Tăciunele zburător al grâului – Ustilago tritici Boala apare în mod constant în lanurile de grâu cu o frecvenţă de 1 % sau mai rar 4-5 %. frunzele plantelor se îngălbenesc. În ultimii ani. pe terenurile joase din luncile râurilor. al grâului: 1-spic atacat. alungite de-a lungul tulpiniţei. Atacul se observă în micile porţuni joase ale tarlalelor unde stratul de zăpadă a fost mai gros şi apa din topirea zăpezii a băltit mai mult.5-trei stadii de ciuperca Gibberella zeae.Tăciunele zburător prezintă goluri.. Ciuperca se combate la fel ca şi spori.4.

Miceliul creşte în acelaşi ritm cu planta. gradul de atac al ciupercilor a crescut îngrijorător. Uneori. 6-sporedii unite cu sporediolă.5. pe sporedii înainte sau mai adesea după conjugare apar sporediole care pot multiplica ciuperca în sol. spicele apar zburlite.Mălura este în prezent cea mai răspândită boală în zonele colinare ale globului şi ale ţării noastre. glumele şi paleele sunt îndepărtate.) afirmau că prin aplicarea tratamentelor obligatorii la seminţe. Prevenire şi combatere. cu ariste fragile. deoarece în interiorul lor este o masă prăfoasă de spori negri. fiind găsiţi pe şanţul ventral sau pe perişorii de la vârf. 2 B-secţiune prin cauză acestea se sfarmă iar sporii din interior. Mălura comună: 1-spic mălurat. 3. atacul de mălură este mult mai puternic. La semănat. ajunge în spic. infecţia are loc în toamnă în timpul germinării iar manifestarea bolii se observă abia la înspicat. sămânţa malurată. toate spiculeţele sunt cu seminţe (chiar şi cele de la vârful şi baza spicului) iar poziţia spicului rămâne dreaptă până la recoltare. Soiurile de grâu de toamnă sunt mai sensibile decât grâul de primăvară . La treierat seminţele total distruse se sfărâmă uşor iar grâul capătă un puternic miros de peşte stricat . unde în final va apărea o masa de spori negri (fig. Dacă în 1975 şi în anii următori cercetătorii fitopatologi (Ana Hulea şi col. seminţele netratate. care se depun pe seminţele sănătoase. 5). 8. Plantele atacate se recunosc destul de dificil până la înspicare. 8-formarea sporilor Transmitere-răspândire.din care mălurată. Miceliul infecţios pătrunde în plantă pe la baza plantei sau prin răni. În vederea obţinerii unor culturi sănătoase se impun 93 .4-spori. Atacul are loc la 9-12oC în condiţii de 60 % umiditate a solului şi durează până când plantele au 2 cm înălţime.Uneori în interiorul Fig. dacă nu se spor germinat pe care s-au tratează grâul cu fungicide sistemice(cele ce format sporedii. Seminţele au lanţul ventral puţin pronunţat şi o culoare închisă (cenuşie).2 A-sămânţă bobului există numai pungi cu spori . La ieşirea din burduf se constată că spicele mălurate au mai multe boabe în spiculeţe. La treier seminţele mălurate se sparg şi pun în libertate sporii. Dacă epoca optimă a fost depăşită şi grâul a fost din greşeală semănat prea adânc. proprietarii particulari au semănat grâu fără a face tratamente la samânţă. 5 vor produce infecţii în toamnă. Acestea se unesc prin canale (în forma literei H) şi apoi dau naştere la filamente de infecţie.8. germinată. deoarece singurele simptome evidente sunt scăderea înălţimii cu 10-20 % şi uşoara colorare în verde-albăstrui a frunzelor. aduc sporii în sol şi când germinează grâul la 1416oC şi umiditate suficientă. germinează şi sporii produc o coroană de sporedii(spori mici ).7-sporediolă pot opri evoluţia ciupercii din interior). atacul este întâlnit “cu totul sporadic” în prezent din cauză că pe tarlale întinse. Simptome. Ciclul evolutiv al pe miceliu ciupercii se desfăşoară pe un an agricol. Din cauza seminţelor care sunt şi mai lungi şi mai groase decât cele sănătoase.

ovale sau circulare de 1-2 mm lungime şi 0.8 mm lăţime. în timp ce la soiurile hipersensibile apar doar zone brune fără sporulaţie.. răspândite pe ambele feţe ale limbului (toamna punctele apar la baza frunzelor).. apoi epiderma crapă şi sunt puşi în libertate sporii de culoare gălbui. în toamnă şi în primăvară. În timpul iernii rezistă sub formă de miceliu de rezistenţă în ţesuturile frunzelor sau sub formă de spori de vară. la adâncimea optimă şi cu grâu tratat.. Cele mai multe puncte de atac se observă însă pe faţa superioară a frunzelor dar pot apărea şi pe tecile frunzelor şi mai rar pe tulpini. Dividend 030 FS-1l/t s\m. Sporii germinează la temperaturi cuprinse între 2-32oC.. în condiţii de umiditate maximă. Vondozeb-2.2 l/t s\m 8.5 kg/t săm.. Sporii de rezistenţă nu joacă nici 94 . Vydan 25 WP-1 kg/t s\m.sp. tritici Boala este răspândită în toate zonele de cultură ale grâului. Spre sfârşitul perioadei de vegetaţie. b-grup de spori de vară. Boala poate apărea încă din toamnă şi continuă în primăvară când se observă pe frunzele atacate puncte eliptice. Tratarea seminţelor înainte de semănat se va face cu: Dithane 75 WG-2. Rugina brună a grâului: a-frunze cu grupuri de spori... La noi în ţară este considerată ca fiind cea mai periculoasă rugină a grâului. Simptome.c-spori de rezistenţă (original).6. În cursul perioadei de vegetaţie. 7). Dacă la inspecţia fitosanitară se găsesc plante mălurate.8..5 kg/t săm. loturile semincere să fie semănate la epoca optimă.5 kg/t săm.. Fig.1 Rugina brună a grâului –Puccinia recondita f.. pe partea inferioară a limbului frunzelor. cu un optim de 10-22oC. asigură infecţiile pe plantele tinere din samulastră şi apoi sporii formaţi pe acestea vor infecta grâul răsărit în toamnă. Tiradin 500 SC-2. combinele folosite la recoltarea loturilor semincere trebuie bine curăţate.. ciuperca se răspândeşte prin spori de vară.5 l/t s\m.5 l/t s\m.5-0. de culoare ruginie. subepidermice de spori de rezistenţă (fig. Orius ST 2 WS-1. Atacul se extinde de la frunzele inferioare spre cele superioare şi uscarea lor are loc în aceeaşi ordine.următoarele măsuri: arături adânci de vară pe tarlalele ce au avut grâu mălurat. Tiradin 70 PUS-2 kg/t săm. Real 200 FS-0. Ultimele generaţii de spori care apar în vară. Frunzele soiurilor sensibile au pete de decolorare şi grupuri de spori de vară. pe teci şi pe tulpini apar grupuri negre. se declasează la grâu de consum. Panoctine 35 LS-2 l/t săm. Raxil 060 FS-0. unde apare în fiecare an şi produce pierderi medii de 5 % din recoltă. dacă iernile nu sunt prea geroase. lotul se respinge de la sămânţă. Transmitere-răspândire.8. Grupurile de spori sunt la început subepidermice.

1975.un rol în evoluţia ciupercii chiar dacă pot germina. amplasarea corectă a grâului într-un asolament. 7 Rugina galbenă: a-atac sub 1966. Spre sfârşitul perioadei de vegetaţie apar dungi scurte. În toamnă atacul este sporadic şi se manifestă prin apariţia la vârful frunzelor a unor puncte galbene. dispuse în şiruri paralele între nervuri şi însoţite de zone albicioase liniare. dreptunghiulare. se răspândeşte uşor prin sporii de vară în timpul primăverii şi verii. producând uscarea rapidă a frunzelor şi şiştăvirea accentuată a semin]elor (fig. Rugina galbenă . În condiţiile ţării noastre chiar dacă lanurile au fost infectate în toamnă. galbene-limonii. deoarece în flora ţării noastre nu există o plantă gazdă pe care să se producă infecţii. În anii cu veri umede şi reci (1960. sensibilizează grâul la această boală la fel ca şi îngrăşarea excesivă cu îngrăşăminte pe bază de azot. din linii punctate negre. Sporii de rezistenţă nu joacă nici un rol în răspândirea ciupercii dar pot produce uscarea rapidă a frunzelor. 8. ariste şi chiar pe seminţe. deoarece sporii de vară şi miceliul nu rezistă la gerurile iernii. constituite din grupurile de spori de rezistenţă care străpung epiderma ţesuturilor.9. mărind suprafaţa de evaporare a apei din plantă. Depăşirea epocii optime de semănat. Arăturile adânci de vară. 1961. Primăvara în aprilie. distrugerea samulastrei. 8. b-palee şi bob atacat.Puccinia striiformis Boala este cunoscută în toate zonele unde se cultivă grâul. Pe aceste organe apar puncte mici de 0. 1962. N-V şi V.5-1 x 0. unde verile sunt răcoroase şi umede. dacă iernile sunt blânde cu temperaturi ce nu coboară mult sub 0oC. Infecţiile de primăvară sunt făcute numai de sporii aduşi de vânt din NV sau S. tulpini. Dobrogea şi pe spic. Viorica spori de vară. sporii sunt omorâţi. însă acest lucru se realizează greu. apoi trece pe samulastră şi de aici pe plantele semănăturilor de toamnă. Cercetările asupra rezistenţei soiurilor de grâu la rugina 95 . Ciuperca în condiţii de temperaturi moderate şi umiditate atmosferică ridicată.1.7). din cauza specializării variate a ciupercii. Prevenire şi combatere. 1977 şi 1978. d-spori de Iacob şi col. iar infecţiile de toamnă se vor produce cu spori aduşi de vânturile din N. Fig. glume.. 2001) ciuperca a produs formă de dungi galbene pe frunze şi pagube mari în Câmpia Dunării. ă ] l Simptome. mai şi începutul lunii iunie atacul se observă pe toate organele aeriene. 2000). sunt lucrări ce scad posibilităţile de extindere a atacului acestei ciuperci pe semănăturile de toamnă. limbul frunzelor. teci. Cutura poate fi tratată cu unul din produsele ce combat ciupercile de pe frunze . în primăvară ele nu mai sunt infectate. Cea mai eficientă măsură de prevenire a apariţiei acestei rugini este cultivarea de soiuri rezistente. Transmitere-răspândire. ccentrul Moldovei (Ana Hulea şi col. 1967. dar pagubele cele mai mari se înregistrează în regiunile mai umede şi răcoroase. Prevenire şi combatere. rahis.5 mm. Rezistenţa ciupercii peste iarnă este asigurată de miceliul de infecţie. 8.3-0. Dacă temperaturile din timpul verii depăşesc 25-29oC. paralele.

rugina paiului sau rugina neagră. au nevoie de o perioadă de maturaţie.8). Temperaturile mai mari de 35oC şi atmosfera uscată le distrug facultatea germinativă. Pe tulpini. Răspândirea ciupercii în primăvară se face prin intermediul sporilor. Rugina neagră a cerealelor Puccinia graminis Boala cunoscută sub numele de rugina liniară.rugina brună care iernează la noi ca miceliu de rezistenţă în frunze. ca şi numărul infecţiilor produse de sporii de vară scade foarte mult. c-grupuri de spori de varză şi de rezistenţă pe teaca frunzei şi pai. de fertilizare echilibrată ca şi toate măsurile agrotehnice ce asigură condiţii optime pentru plante.1. Sporii rezultaţi din germinarea sporilor de rezistenţă asigură infecţiile primare de pe frunzele de dracilă şi mahonie. roşcat apoi un praf negru (fig.rugina brună şi galbenă. În ţara noastră au fost identificate 12 rase fiziologice (din cele 300 existente în lume) ale ciupercii. În ordine. Simptome. ce multiplică infecţia pe plantele gazdă intermediare. Măsurile de igienă culturală.8. miceliul de infecţie piere iarna. Sporii de rezistenţă nu pot germina imediat. fspor germinat (original). dspori de vară spori de rezistentă. pe tecile frunzelor şi uneori chiar pe ariste.galbenă au evidenţiat faptul că în România există acum 13 rase fiziologice dintre care cea mai răspândită este rasa 20 A. apoi rugina galbenă şi mai târziu rugina neagră. apar crăpături în care se observă la început un praf fig 8.10. Rugina neagră: a-dracilă cu spori. Dacă grâul este puternic luminat şi atmosfera este uscată. Chiar dacă sporii de vară dau infecţii pe samulastră sau pe grâul semănat în toamnă. 96 . către sfârşitul perioadei de vegetaţie. este răspândită în toate ţările cultivatoare de grâu şi a produs pagube însemnate. Măsurile ce se pot lua împotriva acestei rugini se referă la distrugerea plantelor gazdă intermediare şi la evitarea atacului ciupercii pe grâu prin cultivarea de soiuri rezistente sau soiuri precoce. ruginile apar astfel: toamna . Sporii formaţi pe plantele gazdă pot germina 3-6 săptămâni la temperaturi de 5-18oC. sunt indicate pentru prevenirea atacului acestui agent patogen. care datorită maturizării rapide. b-secţiune în frunza de dracilă. În primăvară. dintre care rasa 34 este cea mai răspândită. urmată de rasa 21 şi 14. Prevenire şi combatere. procentul de germinaţie. Ciuperca rezistă peste iarnă sub formă de spori de rezistenţă sau sub formă de miceliu de infecţie în mugurii lăstarilor de dracilă. primăvara devreme .8. germinează la temperaturi cuprinse `ntre 5-34oC. Sporii de vară care apar pe grâu. dracilă şi mahonie. pot germina imediat dacă există o umiditate atmosferică mare (99 %) şi o temperatură între 2-31oC cu optim la 20oC. 8. după ce au rezistat la temperaturi scăzute (chiar -25oC). Apariţia simptomelor produse de rugina neagră are loc foarte târziu. nu mai pot fi infectate de sporii apăru]i pe plantele gazdă intermediare.

Glumele şi rahisul pot prezenta. Măsurile preventive. apoi brune. Septorioza paiului: negre. ca: înlăturarea resturilor vegetale atacate sau încorporarea lor în sol. dispuse în şiruri scurte (fig. 1985). Această ciupercă poate infecta şi gramineele din flora spontană pe care formează fructificaţii cu spori. Fig. fructificaţii pe resturile vegetale şi în plus. septoriozele au devenit o problemă în toate ţările cultivatoare deoarece mai ales în anii răcoroşi şi umezi aceste ciuperci produc pagube mari. care au în zona centrală o porţiune de 1-2.8. cu puncte mici negre. rotaţiile corecte de 3-4 ani fără cereale păioase. Ciupercile se răspândesc în cursul vegetaţiei prin spori. se observă pete brune-închis cu fructificaţii Fig . Prevenire şi combatere. Ciuperca S. iar uneori spicul poate fi distrus în întregime Septoria nodorum: a-atac la (fig.11. nodorum produce pete eliptice. fructificaţii (picnidii) cu spori.Septoria tritici şi Septoria nodorum În condiţii de cultivare intensivă grâului. Pe tecile frunzelor şi pe pai apar pete de decolorare alungite care devin apoi dungi brune. Gheorghie[. Ţesuturile parazitate se usucă înainte de apariţia fructificaţiilor cu spori. Pătarea brună a frunzelor . tritici. evitarea fertilizării excesive cu azot. În cazul agentului S. apoi cu aspect cenuşiu.8.10. Transmitere-răspândire. În cazul în care există condiţii favorabile de umiditate atmosferică ridicată. 1980).1. în cazul în care sunt infectate.9).8. verzi-gălbui. Simptome. când sunt atacate tulpinile şi spicele. cu contur regulat sau sinuos. Ciuperca Septoria tritici atacă frunzele de grâu încă din toamnă când se observă pe acestea pete ovale. În centrul zonelor uscate se observă puncte mici negre. atacul este foarte puternic şi frunzele se sfâşie. Crişana şi Transilvania (C. 10. b-atac pe spic (A. În cazul unor veri umede şi răcoroase. Pătarea brună a frunzelor: În timpul primăverii şi verii atacul se extinde a-porţiune de frunză atacată.10). Septoria tritici rezistă peste iarnă sub formă de fructificaţii cu spori pe resturile vegetale sau miceliu în plantele atacate din toamnă. ce se extind şi chiar se pot uni. duc la reducerea pericolului de răspândire şi atac al ciupercilor din genul Septoria. Ciuperca S. nodorum prezintă mai multe forme de rezistenţă: miceliu în frunze. în timp ce Septoria nodorum predomină în Moldova centrală. pete de decolorare pe care apar puncte mici negre.8. pe fructificaţie cu spori frunze apărând pete eliptice sau liniare de decolorare. În ţara noastră Septoria tritici este semnalată în zonele mai secetoase. miceliul de pe seminţele infectate. Negru.bde la frunzele inferioare spre cele superioare. noduri.5 mm brună-negricioasă. 97 . într-o perioadă de vegetaţie se pot forma 7-9 generaţii de spori. sporii germinează în limite largi de temperatură (2-32oC) cu optim la 22-26oC şi după 7-16 zile începe formarea noilor fructificaţii ce poate dura 11-15 zile.

şiătave. pe primul internod se observă pete brune eliptice paralele cu axul tulpinii. Pătarea în ochi a bazei tulpinii Pseudocercosporella herpotrichoides Această ciupercă este considerată în prezent una dintre cele mai păgubitoare boli ale grâului în America şi Europa centrală. uşoare. asigură o limitare a pagubelor produse de această ciupercă. evitarea terenurilor acide. În România boala a fost semnalată abia în 1965 de C.1. Pe aceste resturi. Zonele de deasupra şi de sub pată se brunifică şi ca urmare tulpina se îndoaie şi se rupe de la locul de atac. ce dau simptomul cunoscut sub numele de “pătare în ochi” a tulpinilor.12. galben-albicioase. eliptic-ovale. Transilvania. În condiţii deosebit de favorabile ciupercii. Prevenire şi combatere.11). conţin doar seminţe mici. În primăvară.8. Prevenirea şi combaterea septoriozelor în cursul vegetaţiei se face prin tratamente foliare .Tratarea seminţelor cu fungicide este obligatorie pentru prevenirea atacului de Septoria nodorum. tinerele plante bolnave au baza tulpinii brunificată. rotaţii de 4-5 ani fără cereale păioase. Respectarea măsurilor agrotehnice ca: semănatul la epoca optimă. Ciuperca rezistă peste iarnă în resturile vegetative în miriştea atacată. Simptome. iar pe pai apar pete mari. 8. ciuperca va forma în primăvară noi generaţii de spori ce vor răspândi boala. fertilizările echilibrate. Frunzele plantelor bolnave capătă o culoare brun-roşcată şi se usucă. b-seminţe de grâu provenite de la plante bolnave (dreapta) şi sănătoase (stânga) 98 . Maramureş şi Moldova. Atacul agentului ciupercii poate fi observat în toamnă când. Cele mai mari pagube s-au înregistrat la grâul semănat în terenuri acide. cu textură luto-argiloasă şi în condiţii de depăşire a desimii optime a plantelor la unitatea de suprafaţă. 1975). cu marginile brune-măslinii.8. Transmitere-răspândire. se recomand\tratamente foliare (vezi lista la sfârşitul cap. În lanurile de grâu puternic atacate apar vetre de atac în care plantele sunt frânte. când se depăşeşte PED-ul care este stabilit la o frecvenţă de 25 % plante atacate. putrezită şi pot pieri formând vetre de atac cu plante uscate. culcate în diverse direcţii. Raicu în Dobrogea. mai ales în condiţii de monocultură sau dacă se seamănă grâul mai devreme.11. Ingrăşarea neechilibrată cu azot sensibilizează plantele la atac (Ana Hulea şi M. Spicele plantelor bolnave sunt mici. În zona centrală a petelor apar puncte negre alcătuite din micelii aglometate cu aspect de perniţe (fig. Fig. albicioase şi dacă nu sunt complet sterile. asemănătoare cu cele produse de îngenuncherea plantelor. lungi de 1-3 cm şi late de 3-6 mm. Hatman. bolile grâului). Pătarea în ochi a bazei tulpinii: a-pătarea în formă de ochi a bazei tulpiniilor.

păiuşul. spori sau fructificaţii cu spori de rezistenţă.Ciuperca se răspândeşte în cursul vegetaţiei prin sporii duşi de vânt şi apa de ploaie iar de la un an la altul rezistă în sol ca miceliu ce se hrăneşte din resturile vegetale. 12. Măsurile de prevenire a atacului cipercilor ce cauzează îngenuncherea cerealelor. Saprol 190 EC-1.5 l/ha(t. Carbendazim 500 SC. 99 .p. culoare brună-negricioasă.. Înnegrirea spicelor: Simptome.5 l/ha. 35 zile). ( t. Prevenire şi combatere. Caramba 60 SL-1 l/ha . Organele aeriene ale plantelor pot fi invadate a -spice atacate. ovăz. Frunzele virotice sunt îngroşate. la început izolate apoi unite. sau pe plantele doborâte de vânt.35 zile pentru făinare.2. Ploaie din 1973 şi 1977 se evidenţiază faptul că această boală virotică este frecventă în tarlalele de orz semănate timpuriu. timoftica şi firuţa. Bobeş.Bayfidan 250 EC-0.0.8. 8.6 l/ha. în anii cu precipitaţii abundente şi în special pe plantele căzute la pământ în urma atacului de îngenuncherea plantelor şi pătare în ochi.). Transmitere-răspândire. Ciuperca este saprofită sau câte odată parazită şi produce doar o depreciere calitativă a seminţelor în condiţii de umiditate excesivă. secara şi porumbul. Simptome.1.8.p.. În lucrările lui P.. Goldazim 500 SC0. 1972). Corbel EC-1 kg/ha. fertilizarea echilibrată ce măreşte rezistenţa paiului la cădere.spori de această ciupercă ce produce aglomerări miceliene de (I. pirul. când se întârzie recoltarea (1997).. Înnegrirea spicelor -Cladosporium herbarum Boala este frecvent întâlnită pe gramineele cultivate şi spontane.6 l/ha. Pe suprafaţa seminţelor se observă o înnegrire care este mai accentuată în dreptul embrionului şi la vârful bobului (fig. Bayleton 25 WP-0. zâzania. ovăzul.12). BOLILE ORZULUI Viroze 8. golomăţul. Virusul poate ataca şi grâul. orez.c.8.13. paie sau spic. Bravo 75 WP-2 kg/ha . cu sistemul radicular slab dezvoltat şi prezintă o înfrşţire accentuată. Plantele gazdă sunt: grâul. Plantele de orz infectate în toamnă prezintă pe frunze o îngălbenire aurie sau portocalie care se extinde de la vârful frunzelor spre baza lor şi de la margini spre nervura mediană. secară.. obsiga. Tratamentele plantelor de grâu în cursul vegetaţie se fac cu produse din grupele: Bavistin DF-0.2. porumb. Din seminţele negre. Bumper 250 EC-0. 7 zile pentru septorioze). Fig. dar fraţii nu formează spice.6 kg/ha. constituie şi măsuri de prevenire pentru această boală.1.5 l/ha (t.5 l/ha. b. drepte şi tari iar plantele rămân pitice.35 z.p. Piticirea galbenă a orzului – Barley yellow dwarf virus Boala este considerată ca cea mai răspândită şi păgubitoare viroză a cerealelor cultivate şi a ierburilor perene. care sunt şi şiştave se obţine o făină mai întunecată la culoare şi de calitate inferioară (miroase urât a mucegai). care acoperă suprafeţe mari din limbul frunzelor.

Prevenire şi combatere. Apariţia acestei viroze se poate preveni prin distrugerea afidelor. 8. prin evitarea tarlalelor cu plante ce au fost infectate unde poate fi samulastră infectată şi prin cultivarea de soiuri rezistente. Pe culturi în laborator se fac infecţii artificiale cu o tulpină virulentă a acestui virus.transmiţătorii principali ai virusului.2. verificat în culturi de laborator. Plantele sănătoase reacţionează puternic formând arsuri la locul de infectare. ce vor pieri orzului în timpul încolţirii şi răsăririi. Transmitere-răspândire. Mozaicul dungat al ele vor rezulta plantule debile. Simptome. Pop şi D.Blumeria graminis f. Măsurile de prevenire şi combatere sunt aceleaşi ca cele descrise la făinarea grâului. Făinarea . grâu şi odos Transmitere-răspândire. Virusul este transportat de 14 specii de afide. întrucât masa foliară ce poate fi infectată este mult mai mare. hordei Boala este produsă de o formă specializată a ciupercii ce produce şi făinarea grâului.2. însă conţin virusul şi din Fig. prin însămânţare la epoca optimă. Prodan în 1967 şi 1969. Pe frunzele plantelor virozate apar pete şi dungi clorotice urmate de uscarea ţesuturilor ceea ce duce la distrugerea frunzei (fig. Simptome. Soiurile de orz de primăvară trebuie semănate cât mai timpuriu pentru a se evita atacul afidelor . Se recomandă folosirea la semănat de orz sănătos. Făinarea produce pe frunzele de orz şi orzoaică pete albe pâsloase ca şi la grâu dar suprafa]a afectată este mult mai mare. Boli produse de ciuperci 8. Tratamentele efectuate în cursul perioadei de vegetaţie se 100 .13. Prin infectarea samulastrei de orz şi a gramineelor perene este asigurată transmiterea virusului la culturile de toamnă şi rezistenţa virusului în timpul iernii. Virusul infectează embrionul şi se transmite de la un an agricol la altul foarte uşor prin seminţe. decolorate.2. Prevenire şi combatere. Plantele au înalţime redusă.8. Se pot observa pete albicioase pe tecile frunzelor şi chiar pe spic.sp. Plante gazdă.Transmitere-răspândire. Transmiterea virusului de la plantele bolnave la cele sănătoase se face prin polen. Seminţele care se formează au un procent de germinaţie redus cu 11-15 %. prezintă o înflorire întârziată cu 1-4 zile iar în spice o parte din flori rămân sterile. 13).8. Este aceeaşi ca şi la făinarea grâului.3. Mozaicul dungat al orzului – Barley stripe mosaic virus Boala este originară din America dar s-a extins în toate zonele cerealiere iar la noi a fost semnalată de I. Prevenire şi combatere. Virusul se găseşte în natură pe orz. iar plantele ce provin din sămânţă infectată nu prezintă simptome de îmbolnăvire. Atacul pe orz este însă mult mai păgubitor. care iau virusul după 30 minute de hrănire şi îl pot retransmite în 15-30 minute iar rezistenţa virusului în corpul afidelor este de 2-3 săptămâni. petele se pot uni şi frunza poate fi distrusă în întregime.

5 kg/t săm. Atacul se poate observa pe pai prin brunificarea internodului terminal şi chiar pe spic. b-spori 0.. Caramba 60 SL-1. are pete brune pe glume şi palei şi formează seminţe şiştave cu pete brune sau. Prevenire şi combatere. Transmitere-răspândire.. fertilizarea cu doze mari de îngrăşă minte pe bază de azot. Pe ţesuturile brune.14). Simptome. se deformează. 8.5. Orius 25 EW-0. limitează pagubele produse de această ciuperă.4. Bravo 500 SC-1.2 l/t săm. sunt factori favorizanţi ai instalării atacului ciupercii Pyrenophora graminea.2.. iar infecţia este favorizată de umiditatea ridicată a aerului şi de temperaturile cuprinse între 1-15oC.. frecvenţa bolii este mult mai mare datorită neexecutării tratamentelor seminale obligatorii. îngrăşarea echilibrată. Real 200 FS-0. Măsurile agrotehnice cu efect de prevenire ca: rotaţia corectă a culturilor.6 kg/ha. 8.2.5 kg/t săm.vor face cu aceleaşi produse recomandate la făinarea grâului (vezi lista produselor recomandate la sfârşitul bolilor de la grâu).5 l/t săm. dacă atacul se instalează în faza de burduf. la început izolate apoi unite. La noi în ţară până acum câţiva ani atacul ciupercii producea constant pagube de 1-10 % însă acum. În timpul vegetaţiei se fac tratamente cu produse din grupele: Bavistin DF 0. Sfâşierea frunzelor de semănat cu: Orius ST 25 WS-1. putând aduce prejudicii de până la 20 % din recoltă.6 l/ha . Frunzele plantelor atacate prezintă pete de decolorare eliptice.5 l/ha.. spicul rămâne steril (fig. brunificate se formează un puf catifelat.5 l/t săm.. însămânţarea în epoca optimă şi cu desime normală şi erbicidarea. În timpul vegetaţiei ciuperca se răspândeşte prin intermediul sporilor purtaţi de vânt şi de apa de ploaie. 8. Raxil 2 WS-1. Granit 20 SC-1 l/ha .. situate între nervuri. Nu se fac 2 tratamente la rând cu produse din aceeaşi grupă. Mirage 45 EC-1 l/ha( cu efect şi asupra bolilor spicului). Tăciunele zburător . iar frunzele se sfâşie în lungul lor. Folosirea la semănat a soiurilor sensibile.5 l/ha. Sumi 8-2 FL-l kg/t săm.5 l/ha. formând dungi brune. Carbendazim 500 SC-0. Se recomandă tratarea acestora înainte de Fig. În anul următor infecţiile ar putea fi produse şi de sporii eliminaţi din fructificaţiile de rezistenţă. 101 . Sfâşierea frunzelor .15. Bumper 250 EC-0.Ustilago nuda Boala este comună în toate zonele unde se cultivă orzul.8. Transmiterea ciupercii de la un an agricol la altul se face prin seminţele infectate în care miceliul de rezistenţă se localizează în tegument. care se brunifică. Orius 6 FSorz: a-frunze parazitate.. bruniu.2 l/ha. normele mari de apă la irigare. Raxil 060 FS-0.. Principala sursă de îmbolnăvire a culturilor de orz o reprezintă seminţele infectate.Pyrenophora graminea Boala este deosebit de periculoasă atât pentru orz cât şi pentru orzoaică.

1964). Sumi 8-2 FL-l kg/t s\m. Raxil 060 FS-0. miceliul să se găsească în zonele bazale ale tulpinii şi să nu poată infecta florile. Dacă orzul se seamănă fără a fi tratat. Masa de spori nu se răspândeşte la fel de uşor ca şi cea de la tăciunele zburător ..8. Spicele atacate sunt transformate într-o masă de spori sub formă de pulbere de culoare neagrăalbăstruie. Tăciunele îmbrăcat al orzului (G. ce vor încetini ritmul de diviziune a celulelor miceliului infecţios. transformate într-o pulbere brună-negricioasă reţinută de o membrană a ciupercii.B-spic atacat.17.1-4 spori de rezistenţă Fig. Ciuperca se răspândeşte în timpul înspicării prin sporii luaţi de vânt. pentru că apare sporadic şi este uşor de prevenit. va forma o masă miceliană. Goidanich. 16). 8.Simptome. Sporii rămân pe suprafaţa seminţelor şi dacă acestea sunt semănate fără a fi tratate. Sumi Fig. Ciuperca se răspândeşte prin intermediul sporilor în perioada dintre înspicare şi maturare sau chiar în timpul recoltării. apoi în timpul verii rezistă ca miceliu infecţios în seminţe. Prevenire şi combatere. Sporii germinează lângă sămânţă. Tăciunele zburător al 8-2 WP-1 kg/t s\m orzului: A. din care.6. Se recomandă tratarea seminţelor cu: Orius ST 25 WS-1. se vor face tratamentele la seminte cu fungicidele recomandate pentru combaterea tăciunelui 102 . Prevenire şi combatere.2. cum orzul poate fi infectat simultan cu toate cele trei specii ale genului Ustilago. Raxil 2 WS-1. 8.. Tăciunele zburător negru – Ustilago nigra Această boală a orzului este semnalată în toate ţările cultivatoare. Întrucât sporii ciupercii se găsesc aderenţi la seminţe. fină.5 kg/t săm. Ciuperca poate fi combătută numai prin tratarea seminţelor cu fungicide sistemice. dar are o mai mică importanţă. Infectarea plantulelor se face cu uşurinţă dacă solul are umiditatea de 50 % şi dacă temperatura este cuprinsă între 10-30oC.2 l/t s\m. argintie. din seminţele infectate în cursul germinaţiei apar plante care aparent se dezvoltă normal. prin fragmentare şi îngroşarea pereţilor vor apărea sporii. reţinută de o membrană fină argintie. Orius 6 FS-0.. Miceliul creşte odată cu planta şi va distruge spiculeţele. Membrana se rupe.5 kg/t săm. Transmitere-răspândire. dar în interiorul paiului se găseşte miceliul ce se dezvoltă odată cu planta şi la diferenţierea spicului le va invada.16. Plantele atacate înspică mai devreme cu câteva zile decât cele sănătoase şi la ieşirea spicului din burduf se constată că toate spiculeţele sunt distruse.. pulberea este dispersată de vânt şi din fostul spic rămâne doar axul (fig. tratamentele efectuate cu fungicide de contact ar fi eficiente dar.5 l/t săm. aşa încât la formarea spicului. infecţia se va produce în timpul germinării iar manifestarea bolii va apărea în vară. apare miceliul de infecţie ce pătrunde prin colţul tânăr în plantulă.. Ciuperca se poate transmite şi prin intermediul sporilor din sol mai ales în regiunile secetoase.8. Transmitere-răspândire. Simptome.5 l/t săm. Real 200 FS-0..

2.. a-seminţe sănătoase. Sporii de rezistenţă a ciupercii infestează (mânjesc) seminţele sănătoase în timpul recoltării. 8. mici.. cu ariste mai Fig. 8. Simptome. însă nu produce pagube mari pentru că ciuperca se poate combate destul de uşor. c-spori palei.. Infecţia va fi germinală şi evoluţia se va desfăşura pe un an agricol (ca la mălura pitică a grâului). Boala este răspândită în multe ţări ale Europei printre care şi în România unde a fost semnalată de Tr.. Prevenirea şi combaterea acestei ciuperci este la fel cu a tăciunelui negru. infecţia se produce la germinare iar simptomele de tăciunare apar în vară. seminţele au o culoare cenuşie-brună şi prezintă conţinutul transformat într-o masă de spori compactă. Transmitere-răspândire. Vitavax 200 PUS-2 kg/t săm. Plantele au înălţime redusă şi o 1-spic mălurat. 8.17). Sub b-seminţe atacate. Ciuperca se răspândeşte în timpul recoltării. 1975).5 kg/t săm.zburător (vezi lista substanţelor de la grâu).18). înfrăţire mai puternică decât a plantelor sănătoase.Tilletia pancicii. 8. Săvulescu în 1946. c Simptome. Transmitere-răspândire.8. Atacul este mai grav dacă orzul se seamănă târziu în toamnă şi la o adâncime mică. care parţial nici nu ies din teaca ultimei frunze. Seminţele distruse sunt învelite într-o membrană fină. Orius ST 25 WS-1. iar masa de spori este compactă.7. 103 . se constată că la acestea spicul nu se apleacă. Atacul de tăciune îmbrăcat este mult amplificat de reacţia acidă a solului şi de temperaturile optime (10-12oC). pe o solă de orz ce a fost atacată de mălură se recomandă tratarea seminţelor cu: Panoctine 35 LS-2 l/t săm. Mălura orzului . este uşor colorat în galben. Plantele mălurate nu se recunosc în lan decât după înspicare când. produse care previn şi apariţia fusariozelor. Axul spicelor este fragil şi la recoltare se rupe în fragmente mici (fig. au fost înregistrate pagube de până la 10 % din recoltă (Ana Hulea şi col. pe un agrofond fertilizat excesiv cu îngrăşăminte pe bază de azot.2. au înălţimea redusă şi prezintă spice drepte. Prevenire şi combatere.18.8. În cazul în care suntem obligaţi să practicăm monocultura. Mălura orzului: scurte şi fragile. Plantele tăciunate înspică mai devreme. Paleele şi aristele sunt distruse numai parţial aşa încât se mai păstrează ceva din forma fostului spic. Măsurile de combatere care se iau obligatoriu pentru prevenirea atacului produs de tăciuni sunt eficiente şi pentru mălură. existente în sol în momentul germinării orzului care este semănat prea adânc. Tăciunele îmbrăcat al orzului – Ustilago hordei Boala este destul de des întâlnită în culturile de orz.(fig. În lanurile puternic infectate. în sudul ţării.

.8.5 WP -0. b-spori (E. Ciuperca poate ataca şi seminţele din spic. Petele se pot uni şi în acest caz ocupă suprafeţe mari din frunză iar pe suprafaţa ţesuturilor distruse se observă cercuri concentrice. În condiţii de monocultură atacul este foarte grav.etc.Ciuperca produce pe limbul şi teaca frunzelor pete izolate de decolorare înconjurate de un inel brun..8..4 kg/ha.. Bumper 250 EC-0.. La exteriorul lor există un strat.3.5 l/ha. Orius 25 EW-0. Caramba 60 SL-1. 1983). în loturile semincere de orz atacate cu o intensitate mai mare de 10-15 % (P. 20).3. dar s-a răspândit în Muntenia şi Oltenia producând chiar pagube mari în anii 1977. Arsura frunzelor: a-atac pe frunză. 19. dar cele calitative sunt deosebite.6 kg/ha. Sporularea ciupercii este favorizată de temperaturi de 1520oC.5 l/ha. odată cu extinderea culturii orzului.).5 l/ha.. care au o structură densă. BOLILE SECAREI Boli produse de ciuperci 8. acestea prezentând pete negre în zona embrionului (fig. Fig. 1978. Cornul secarei – Claviceps purpurea Cornul. Sumi 8 12. Rădulescu şi col. Simptome. Florian. 1980 când s-au înregistrat pierderi de 15-30 % din recolte (V. Ea a fost semnalată în zonele nordice. Din florile infectate ale spicului se scurg picături de lichid vâscos şi dulceag. Sporii germinează la suprafaţa frunzelor umede. În aceste picături se găsesc sporii ciupercii.. Shavit 25 EC-0.D. Scleroţii conţin substanţe foarte toxice pentru om şi animale (fig. 104 . iar interiorul este de culoare albă. dau un miceliu de infecţie ce străpunge epiderma sau intră prin stomate şi după 9-11 zile apar simptomele evidente şi o nouă generaţie de spori. Sportak 45 EC-1 l/ha.. Sanazole 250 EC-0. 8. Carbendazim 500 SC-0. Transmitere-răspândire.8. deoarece boala este prezentă şi pe gramineele din flora spontană şi depreciază calitativ furajele. Boala apare pe spice în perioada înfloritului şi maturităţii spicelor. din care în primăvară vor apărea noi spori. ciuperca formează scleroţi de 2-4 cm lungime şi 3-6 mm grosime.2 l/ha.1. se recomandă tratamente foliare cu unul din produsele grupelor: Bavistin DF-0.19). În locul seminţelor.5 l/ha. Ciuperca iernează în resturile vegetative de pe sol sub formă de micelii uscate. Prevenire şi combatere. de culoare neagră-violacee.6 l/ha . fiind alcătuiţi din micelii împletite strâns.2.Rhynchosporium secalis Boala este relativ recent apărută. Arsura frunzelor . Bravo 500 SC-1.E.8. Pagubele cantitative produse de această boală sunt mici.9. Simptome. Mirage 45 EC-1 l/ha (cu efect şi asupra bolilor spicului).1972). În zonele mai umede ale ţării.. cornuţa sau pintenul secarei este o boală cunoscută în toate zonele unde se cultivă secara.5 l/ha. Aceleaşi boli le întâlnim şi la orzoaică.

albicioase la început. la început subepidermice. 8.Puccinia dispersa Boala apare anual în toate culturile de secară pentru sămânţă sau secara masă verde.8. bruneruginii. Infecţiile primare sunt asigurate de sporii din fructificaţiile ce ies din sol. Ciuperca rezistă în timpul iernii sub formă de scleroţi din care iau naştere fructificaţiie ciupercii. se recomandă curăţarea seminţelor prin triorare înainte de semănat şi cultivarea de soiuri cu perioadă scurtă de înflorire. au răspândire neuniformă pe suprafaţa frunzei.secţiuni prin stromele cu fructificaţii şi spori obţinuţi în culturile de secară infectate artificial pentru ob]inerea unei substanţe (ergotină) care poate opri sângerarea rănilor. apoi galbene-portocalii.8. 5. apar pete circulare sau alungite. Pe frunzele de limba boului (Anchusa) sau de ochiul lupului (Lycopsis). 8. sunt negre. 2-ovar deformat. Prevenire şi combatere. Cornul secării: 1.spic de secară cu scleroţi. 4-spori. În anii deosebit de favorabili pentru evoluţia ciupercii au fost înregistrate pagube de 8 % din producţie. sau a celor care la recoltare ajung între seminţele de secară. mari de până la 3-8 mm în diametru. 6.Transmitere-răspândire. de decolorare. apoi se deschid pe faţa inferioară a frunzei şi devin prăfoase (fig. Grupările sporilor de rezistenţă care au formă eliptică asemănătoare cu forma grupurilor de spori de vară.sclerot Industria farmaceutică foloseşte scleroţii germinat. Boala apare numai pe frunzele secarei sub forma unor pete mici.3. 21). dar nu produce pagube însemnate. iar cele secundare se fac prin intermediul sporilor ce apar pe spic în picăturile vâscoase şi sunt duşi pe alte spice de vânt sau de insecte. Întrucât substanţele conţinute de scleroţi sunt toxice. se impune controlul calităţii furajelor şi a seminţelor de Fig. Simptome. a substanţei cornutină ce are acţiune asupra sistemului nervos . În vederea limitării atacului de Claviceps sp. 105 . Rugina brună . pentru ca să nu existe o perioadă mare în care să se poată realiza infecţiile. 3secară folosite la furajarea animalelor. Transmiterea ciupercii de la o cultură la alta se face prin intermediul scleroţilor rămaşi în sol. pentru separarea unui acid (acidul sphacelinic) care produce contracţia muşchilor netezi şi este regăsit în perfuziile indicate în naşterile grele. în centrul cărora se deschid crăpături pe faţa superioară a frunzei. secţiune prin ţesut. pline cu spori de vară. lucioase.7.20.2.

8. infecţiile pe secară. 21. Infecţiile se realizează uşor dacă temperatura este în jur de 28oC şi dacă ţesuturile plantelor sunt umectate cu apă.4. 1941). 8.frunză cu grupări de spori de rezistenţă. Docea şi V. 106 . începând de la vârf şi de la margini. Bacteria iernează în sămânţă şi în resturile vegetale în care îşi păstrează viabilitatea până la 4 ani.9.frunză cu grupări de spori de vară. Răspândirea ciupercii este asigurată în tot cursul anului de sporii de vară. Prevenire şi combatere. răni mici. Severin (1965). deoarece presupun udarea şi apoi uscarea seminţelor.1. Prin unirea zonelor decolorate pot să se formeze dungi galbene pe toată lungimea frunzei. pe care apar spori. Fig. apoi s-a identificat în culturile de ovăz din mai multe ţări ale Europei. coronafaciens Această boală a fost descrisă în 1909 în S. Transmitere-răspândire. se pot face fără aportul sporilor de pe gazda intermediară. 2. Întrucât în natură bacteria este semnalată şi pe secară. dau rezultate foarte bune dar sunt scumpe şi greu de executat. Ghimpu şi studiată de E. Pe frunzele plantelor mature apar. Se recomandă cultivarea de soiuri rezistente şi distrugerea gazdelor intermediare datorită cărora pot apărea în natură noi rase fiziologice mai virulente.8.spori de rezistenţă.Transmitere-răspândire. Prevenire şi combatere. deci sporii de rezistenţă nu infectează în fiecare an gazdele intermediare. Simptome.4. 6. Rugina brună: 1. În jurul ţesuturilor afectate apare o zonă de decolorare ce formează inelele. În România a fost semnalată în 1939 de V. Răspândirea în câmp a agentului este făcută prin intermediul vântului şi a picăturilor mici de ploaie.5. se vor evita asolamentele cu ovăz şi secară. Pe plantele tinere boala se manifestă prin apariţia unor pete ovale. caracteristice acestei boli bacteriene. în dreptul cărora ţesuturile se înroşesc şi se usucă.U.A.7. brune.4. umede.(Ferraris. lungi de unul sau mai mulţi milimetri. Arsura aureolată . Zonele aureolate devin brune şi vor fi în faza finală bine delimitate de restul frunzei prin dungi fine brun-roşcate. Elliot recomandă dezinfectarea seminţelor cu aer cald la 100oC timp de 30 ore.spori de vară. care pot rezista atât la secetă cât şi iarna la temperaturi scăzute.3-frunză de limba boului atacată. BOLILE OVĂZULUI Bacterioze 8. de cercetătorul Manns.Pseudomonas syringae pv. lungi de 2-26 mm şi late de 1-5 mm. Tratamentele chimice seminale cu soluţie de formalină (1:300) sau cu streptomicină 50 ug/ml. Deşi are gazdă intermediară.

Boli produse de ciuperci 8.4.2. Tăciunele zburător - Ustilago avenae Boala este cunoscută în toate ţările cultivatoare de ovăz dar produce pagube mari (10-15 %) numai în cazul în care nu s-au făcut tratamentele seminale obligatorii. Simptome. Plantele bolnave se pot recunoaşte uşor în lan în momentul premergător apariţiei paniculelor când, burduful este de culoare galbenă-verzuie şi se deschide mai târziu decât la plantele sănătoase. Paniculele bolnave sunt drepte, cu ramificaţii puţin răsfrânte şi cu spiculeţele distruse, transformate într-o pulbere brună-negricioasă de spori. Glumele pot fi total sau parţial distruse, în acest ultim caz, partea lor superioară persistă şi formează deasupra masei de spori un înveliş fragil, ce se rupe şi sporii sunt împrăştiaţi de vânt (fig.8.22). În funcţie de modul de raspândire al masei sporifere ce poate fi mai mult sau mai puţin compactă, se Fig. 8.22. Tăciunele zburător: disting două forme ale bolii: a-panicul sănătos şi tăciunat; - forma de tăciune zburător moale, ce apare pe b-spori (E. RĂdulescu vreme secetoasă şi călduroasă şi se caracterizează prin şi col., 1972). distrugerea totală a paniculului şi răspândirea rapidă a sporilor; - forma de tăciune zburător tare, ce apare pe vreme răcoroasîă şi umedă şi se caracterizează prin distrugerea parţială a paniculului (numai spicule]ele inferioare). Masa sporiferă este dură, compactă şi se răspândeşte greu, abia la recoltare. Rareori se poate constata şi atacul ciupercii pe frunze sub formă de dungi negre pulverulente. Transmitere-răspândire. Ciuperca se răspândeşte în timpul înfloririi ovăzului prin sporii de rezistenţă purtaţi de vânt, iar de la un an agricol la altul va rezista în seminţele infestate sau infectate . Prevenire şi combatere. Se recomandă cultivarea soiurilor rezistente şi tratarea preventivă a seminţelor cu fungicide sistemice: Raxil-2,5 kg/t; Baytan F PUS-2 kg/t; Prelude SP-2 kg/t; Vincit P- 2 kg/t sau Benit universal-2 kg/t. 8. 5. BOLILE PORUMBULUI Viroze 8.5.1. Mozaicul european - European maize mosaic virus Boala a fost descrisă în 1955 la sorg apoi şi pe porumb în Italia, Iugoslavia, Bulgaria, Ungaria, Cehoslovacia şi URSS. I. Pop o semnalează în România în 1962, iar I. Pop şi Corina Tuşa (1966) delimitează aria de răspândire a virusului care se găseşte în culturile de porumb şi sorg din sud-estul şi sud-vestul ţării unde şi costreiul este mai răspândit.
107

Simptome. Boala apare când plantele au 50-60 cm înălţime, sub forma unor pete mici, punctiforme, de culoare verde-deschis, situate în spaţiile dintre nervurile frunzelor tinere. Petele se unesc ceva mai târziu şi formează dungi late de decolorare sau chiar benzi verzi-deschis sau gălbui ce cuprind zone mari din suprafaţa frunzelor. Înălţimea plantelor virotice este redusă cu 40 % iar producţia scade cu 43-44 %. La sorg simptomele sunt asemănătoare, iar la unele soiuri striurile se colorează în roşu-ruginiu datorită arsurilor. Costreiul virozat are pe limbul frunzelor dungi decolorate, paralele cu nervurile, însoţite de înroşiri uşoare sau de arsuri. Plante gazdă. Virusul poate infecta porumbul, sorgul, iarba de Sudan, costreiul şi numeroase alte specii de graminee. Transmitere-răspândire. În natură virusul se răspândeşte prin afidele care iau virusul în 1-2 minute de hrănire şi apoi acesta persistă timp de 2-6 ore în corpul lor. Persistenţa în natură a virusului este asigurată de costrei în rizomii căruia virusul rezistă peste iarnă şi de unde afidele îl vor achiziţiona şi retransmite în primăvară (fig. 8.25). Prevenire şi combatere. Ca măsură obligatorie de prevenire a atacului virusului pe porumb, se recomandă distrugerea prin măsuri agrotehnice şi erbicidare a buruienii gazdă (costrei) de pe tarlalele unde urmează să se semene porumbul sau sorgul şi de pe marginea drumurilor sau de pe taluzurile canalelor de irigaţie. Semănatul timpuriu al porumbului reduce posibilităţile de infecţie cu acest virus, datorită numărului mic de afide prezent la începutul primăverii. Fig.8.25. Mozaicul european Cercetările privind rezistenţa hibrizilor la boli şi dăunători, au evidenţiat faptul că există o legătură directă, între atacul de mozaic european şi atacul ciupercii Fusarium moniliforme (înflorirea albă a boabelor porumbului). Hibrizii dubli s-au dovedit mai rezistenţi decât cei simpli. Liniile noastre autohtone folosite în ameliorare sunt mai rezistente decât liniile străine. În loturile semincere se recomandă stropiri cu insecticide împotriva afidelor în primele faze de vegetaţie, dacă numărul acestora depăşeşte pragul economic de dăunare care este de 20-30 % plante populate cu afide (C. Bărbulescu, 1972). Bacterioze 8.5.2. Putregaiul moale al tulpinilor de porumb Erwinia chrysanthemi pv. zeae Boala a fost semnalată pentru prima dată în anul 1942 în Australia, apoi a fost identificată în Africa, S.U.A., Israel, India, Italia, Iugoslavia şi URSS. În România V. Severin a observat-o în 1964 în culturile de porumb irigat din jurul Bucureştiului.

108

Simptome. Primele simptome apar pe partea însorită a plantelor unde, sub teaca frunzelor, tulpinile prezintă pete verzi închis cu aspect umed, de 10-20 cm lungime. Tulpinile se înmoaie, se distrug ţesuturile şi plantele se frâng. Frunzele situate deasupra zonei bolnave se veştejesc şi se usucă în perioada premergătoare înfloritului. Rădăcinile sunt înroşite şi devin sfărâmicioase iar ca urmare plantele nu formează ştiuleţi (fig. 8.26). Transmitere-răspândire. Bacteria nu se transmite prin seminţe, dar ea se păstrează în resturile vegetale de pe câmp 27-36 săptămâni iar dacă acestea sunt îngropate în sol, bacteria îşi păstrează viabilitatea 2-7 săptămâni în funcţie de umiditate şi de temperatura solului. Infecţiile au loc prin rănile produse de sfredelitorul porumbului, fiind favorizate de umiditatea atmosferică peste 60-70 % şi de temperatura de 26-28oC. Prevenire şi combatere. Se recomandă rotaţia culturilor şi semănarea de porumb din loturile semincere, unde boala nu s-a manifestat pentru că s-ar putea ca seminţele să fie infestate la recoltare. Boli produse de ciuperci 8.5.3. Înflorirea albă a boabelor Gibberella fujikuroi Boala este destul de Fig.8.27. Înflorirea albă des întâlnită în culturile de a boabelor Fig. 8.26. Putregaiul moale porumb mai ales în anii cu al tulpinilor de porumb precipitaţii abundente şi pe (P. Sorauer, 1956). hibrizi cu o cantitate mare de proteină în boabe. În Moldova, această boală este mai răspândită decât putregaiul tulpinilor şi ştiuleţilor, produsă de Gibberella zeae (C. Henegar, 1987). Simptome. Boala se poate manifesta în toate fazele de vegetaţie a porumbului, pagubele fiind cu atât mai mari cu cât infecţiile au loc mai devreme. Plantele infectate de timpuriu putrezesc în timpul răsăririi, sau chiar înainte de răsărire datorită faptului că ciuperca încetineşte creşterea rădăcinilor. La plantele mai dezvoltate, atacul este localizat la baza tulpinii şi pe rădăcini unde se observă un mucegai roz, sub care ţesuturile putrezesc. Atacul caracteristic este cel de pe ştiuleţi unde în urma atacului boabele sunt acoperite de un miceliu fin alb sau uşor roz, iar tegumentul crapă, "boabele înfloresc”, conţinutul lor devenind evident ca şi în cazul floricelelor de porumb (fig.8. 27). Boabele crăpate sunt mai uşoare şi au o capacitate germinativă scăzută.
109

Transmitere-răspândire. Ciuperca se transmite de la un an la altul prin sămânţa infectată, sau cea pe care se găsesc sporii de tip Fusarium şi prin sporii de pe resturile vegetale. În cursul vegetaţiei sporii sunt duşi de vânt sau de molia cerealelor( Sitotroga cerealella). Prevenire şi combatere. Soiurile sau hibrizii de porumb cu seminte cu tegumentul subţire sunt mai sensibile la atacul acestei fuzarioze. Ca măsuri de prevenire a atacului se recomandă semănarea la epoca optimă, pentru a se asigura o răsărire rapidă a plantelor, evitarea rănilor mecanice şi a celor produse de dăunători care oferă “porţi de intrare” pentru ciupercă. Combaterea moliei porumbului, a sfredelitorului precum şi aplicarea îngrăşămintelor cu fosfor, limitează atacul. Sămânţa trebuie să provină din lanuri unde boala nu s-a manifestat iar tratamentele seminale se vor aplica obligatoriu pentru a putea proteja plantulele în primele faze de vegetaţie, când manifestă o maximă sensibilitate la fuzarioze. Tratarea seminţelor se va face cu unul din produsele: Flowsan FS-3 l/t săm.; Royal FLO 42 S-3 l/t săm.; Tiradin 500 SC- 3,5 l/t săm.; Tiradin 70 PUS-3,5 kg/t săm.; Altiram 80 PUS-3,5 kg/ha/tratament; Maxim AP 045 FS-1 l/t săm.; Tiramet 60 PTS-3 kg/t săm.; Tiramet 600 SC-3 l/t săm. 8.5.4. Putregaiul tulpinilor şi ştiuleţilor - Gibberella zeae Boala este frecventă în toate culturile de porumb, dar pagubele depind de factorii climatici. La noi în ţară, cele mai mari pagube se semnalează în zonele sudice şi vestice, în anii cu toamne ploioase. Simptome. Seminţele de porumb introduse în sol fără a fi tratate, formează plantule ce pot fi invadate de miceliul din sol, sau de miceliul provenit din germinaţia sporilor ce se găsesc pe boabe. Tinerele plantule mor înainte de răsărire şi în culturi se observă scăderea desimii normale. În perioada mătăsirii-fecundării, boala se observă pe rădăcini şi pe partea bazală a tulpinii. Rădăcinile infectate se înroşesc, putrezesc şi plantele se pot smulge uşor din sol. Partea bazală a tulpinii atacate se decolorează, apoi devine brună iar în interior măduva este de culoare roz-roşiatică. În dreptul nodurilor se observă pâsla miceliană albă sau roz deschis care produce putrezirea ţesuturilor iar ca urmare plantele se frâng. Ştiuleţii aproape maturi care sunt atacaţi, se acoperă cu miceliu roz-rubiniu iar ca urmare boabele învelite în miceliu îşi pierd facultatea germinativă şi chiar devin toxice. Atacul se observă pe ştiuleţii care nu sunt bine înveliţi în pănuşi sau pe cei atacaţi de sfredelitorul porumbului. Întrucât între pănuşi şi ştiulete se dezvoltă o masă miceliană bogată, pănuşile rămân lipite de ştiulete. Boala evoluează şi la ştiuleţii depozitaţi dacă nu există o aeraţie corespunzătoare în depozite şi dacă molia cerealelor duce sporii. Transmitere-răspândire. Gravitatea bolii depinde de condiţiile climatice ale zonei, evoluţia ciupercii fiind favorizată de umiditatea ridicată şi de temperaturile cuprinse între 6-36oC cu optim la 21-30oC. Ciuperca se transmite prin seminţele infectate. Persistenţa ciupercii este asigurată în sol prin fructificaţiile de rezistenţă cu spori care sunt maturi primăvara şi pot produce
110

boala a produs pierderi de 35-40 % din recolta posibilă. provoacă răni prin care ciuperca pătrunde ăi produce infecţii. Spre toamnă Fig. Prevenire şi combatere. Ciuperca produce infecţii localizate în diferite zone ale organelor aeriene unde apar tumori de mărimi variabile (de la câţiva mm până la câţiva cm în diametru) (fig. 111 . care a produs pagube cantitative şi calitative foarte mari. recoltarea prin scoaterea plantelor întregi din lan şi cultivarea de hibrizi rezistenţi.Ferraris. Iaşi.8.6. Buzău. Tumorile sunt la început albe şi strălucitoare. În loturile semincere nu se admite prezenţa acestei ciuperci în lan.8. Transmitere-răspândire. Fertilizarea cu gunoi de grajd proaspăt sau cu îngrăşăminte pe bază de azot. iar în România produce pagube evaluate între 2. distrugerea moliei şi sfredelitorului şi semănarea de sămânţă sănătoasă. combaterea dăunătorilor. sensibilizează plantele la atacul de tăciune. au dus la extinderea atacului acestei fuzarioze. 10-spori apăruţi din germinarea sporilor de rezistenţă (T. 8. Tăciunele comun: tumorile capătă o culoare cenuşie-negricioasă.7. Se recomandă cultivarea de hibrizi rezistenţi (Fundulea 418). ciupercii. în judeţele din Ialomiţa. Se recomandă asolamente în care porumbul să nu revină după el însuşi şi nici după cereale păioase care sunt şi ele atacate de acest agent patogen. 1-5 tumori produse pe diverse organe. au o perioadă de repaus şi după germinare formează spori care produc infecţii locale prin răni.infecţii pe plantele tinere. 28 . Călăraşi. 9 spori de rezistenţă germinaţi. din cauza membranei aflate la exterior. membrana se rupe şi sunt puşi în libertate sporii 6. o fertilizare echilibrată. Tăciunele ştiuleţilor şi paniculelor-Sorosporium holci-sorghi f. 28). mai rar prin stomate sau prin străpungerea epidermei. 8. 1941). Sporii de rezistenţă formaţi în tumori rămân în sol.5. Pentru germinarea sporilor este nevoie de o temperatură de 8-36oC (optima 26-30oC) şi de o umiditate ridicată. 8. Atacul larvelor de sfredelitor şi prezenţa moliei duce la creşterea frecvenţei şi intensităţii atacului acestei fuzarioze.5-5 % din recoltă. Rotaţiile simple grâuporumb sau monoculturile de porumb practicate pe terenurile redate foştilor proprietari. Simptome. zeae Boala este frecventă în culturile de porumb unde nu s-au făcut tratamente la samânţă şi în monoculturi. Prevenire şi combatere. Se recomandă o rotaţie corespunzătoare.Atacul larvelor sfredelitorului porumbului sau grindina.5. Tăciunele comun . În România în anii 1976 şi 1979.Ustilago maydis Boala este frecventă în toate ţările cultivatoare de porumb.5. Vaslui şi Vrancea. Tratamentele recomandate la înflorirea albă sunt eficiente şi pentru această fuzarioză.

Simptome. Plantele atacate sunt ceva mai mici decât cele sănătoase şi par a ajunge la maturitate mai târziu. Inflorescenţele plantelor sunt parţial sau total transformate într-o masă neagră de spori. Paniculele sunt deformate, florile sunt mai dezvoltate iar ştiuleţii au o formă globuloasă sau conică având pănşile intacte. Ştiuletele este distrus, transformat într-o masă neagră de spori printre care se mai observă resturi din rahis (ciocălău) fascicule de vase conducătoare (fig. 8.29).

Fig.8. 29. Tăciunele ştiuleţilor şi paniculelor: A-atac pe inflorescenţa masculă; B,C-atac pe inflorescenţa femelă (P. Sorauer, 1956).

Transmitere-răspândire.Ciuperca rezistă în sol sub formă de spori de rezistenţă care îşi păstrează viabilitatea chiar şi 7-8 ani. Infecţiile sunt foarte puternice la porumbul semănat târziu, deoarece temperaturile de peste 15oC şi uscăciunea solului sub 50 % din capacitatea de câmp pentru apă, constituie factori favorizanţi ai atacului. Prevenire şi combatere. Se recomandă un asolament de lungă durată, pentru ca să se piardă viabilitatea sporilor din sol, să se cultive hibrizi rezistenţi (Oana, Odessa) şi să se execute obligatoriu tratamentele la samânţă, sau în lan cu: Tiradin 500 Sc-3 l/t săm.; Tiradin 70 PUS-3,5 kglt s\m.; Altiram 80 PUS-3 kg/ha/tratament; Metoben 70 PU-2 kg/t săm. Pentru tarlalele puternic atacate se recomandă recoltarea manuală, prin tăierea şi scoaterea plantelor din lan, în vederea micşorării răspândirii sporilor de rezistenţă. 8.5.7. Rugina porumbului - Puccinia sorghi Boala este puţin răspândită în ţara noastră, ea fiind semnalată doar în nordul Moldovei şi Transilvaniei. Simptome. Agentul patogen atacă spre sfârşitul perioadei de vegetaţie, când pe frunze apar pete gălbui, între nervuri, vizibile pe ambele feţe. În dreptul petelor, subepidermic, se formează lagăre de spori de vară, eliptice, de 1 mm lungime, de culoare brună-deschis. Ceva mai târziu apar lagărele cu spori de rezistenţă, brunenegricioase care pot produce în frunză crăpături pline cu un praf negru. Transmitere-răspândire. În ţara noastră, această ciupercă ce are ca plantă gazdă măcrişul iepurelui (Oxalis), de pe care sporii vin pe porumb, dar poate apărea chiar dacă măcrişul nu este prezent, căci sporii de vară-toamnă rezistă pe resturile de frunze în depozitele de furaje, de unde sunt duşi în anul următor de vânt sau de insecte şi ajung din nou pe porumb. Atacul este mai grav pe culturile semănate târziu sau pe hibrizii cu o perioadă mai lungă de vegetaţie .
112

Prevenire şi combatere. Se recomandă distrugerea resturilor vegetale infectate, sau măcar îndepărtarea acestora de pe viitoarele tarlale de porumb, cultivarea de hibrizi cu perioadă mai scurtă de vegetaţie în zonele unde boala se manifestă an de an şi practicarea unor arături adânci care să bage în sol resturile vegetale infectate.

8.5.8. Putregaiul uscat al ştiuleţilor - Nigrospora oryzae Boala este cunoscută în toate zonele unde se cultivă porumbul,şi depreciază ştiuleţii în depozite.

Fig. 8.30 Putregaiul uscat al ştiuleţilor

Simptome. Ciuperca atacă în câmp, ştiuleţii care nu sunt bine înveliţi în pănuşi în faza de maturare a acestora, sau pe cei dezveliţi de către ciori. Ştiuleţii atacaţi prezintă un putregai uscat al rahisului (ciocălăului) ceea ce îi face să fie sfărâmicioşi. Boabele de pe ştiulete "joacă" în alveole, nu pot fi separate mecanic, iar la baza lor şi în rahis se observă o coloraţie cenuşie produsă de spori negri, care sunt în număr foarte mare (fig. 8.30). Transmitere-răspândire. Ciuperca este dusă din depozite în câmp şi din câmp în depozite, de către molia cerealelor (Sitotroga cerealella). Aceasta depune sporii care s-au prins de franjurile aripilor, pe ştiuleţii dezgoliţi de către păsări, sau pe cei care nu sunt bine înveliţi. Sporii pot rezista în natură până la doi ani şi germinează numai în condiţii de umiditate mare şi temperatură între 10-30oC. Hibrizii din varietatea identata şi cei foarte tardivi sunt mai puternic afectaţi. Prevenire şi combatere. Se recomandă tratarea seminţelor ce ar putea fi acoperite cu spori ai ciupercii, distrugerea moliilor care duc sporii, dezinfectarea depozitelor şi distrugerea resturilor de plante pe care se pot găsi spori. 8.5.9. Putregaiul uscat al tulpinilor şi ştiuleţilor - Diplodia zeae Boala este foarte frecventă şi păgubitoare în SUA, Africa, Australia şi în unele ţări din Europa, iar pentru România este o boală de carantină.
113

Simptome. Boala apare pe tulpini, unde se observă o coloraţie verde-gălbuie a internodurilor inferioare care, în scurt timp se brunifică şi devin spongioase, sfărâmicioase. Măduva tulpinilor este decolorată, se descompune şi rămân evidente numai vasele conducătoare. Frunzele plantelor bolnave au o culoare verde-cenuşie, iar pe tecile frunzelor apar pete roşii-purpurii sau brune închis. Tulpinile se frâng cu uşurinţă. Ştiuleţii infectaţi au pănuşile decolorate, albicioase iar în cazul infecţiilor timpurii ştiuleţii rămân mici, au pănuşile lipite unele de altele şi capătă o culoare brună-cenuşie. Pe plantele infectate mai târziu se observă doar un miceliu albicios, slab dezvoltat, care pătrunde în rahisul ştiuleţilor (fig.8.31). Transmitere-raspândire.Ciuperca persistă de la un an la altul sub formă de miceliu de rezistenţă Fig. 8.31. Putregaiul uscat al tulpinilor sau, spori în resturile vegetale. Sporii rămân şi ştiuleţilor: a-ştiulete atacat; b-atac la viabili 2-3 ani. Sporii formaţi pe primele frunze nivelul nodului; c-atac pe alveole; dfructificaţie cu spori (A. Negru,1985). bazale sunt transportaţi de vânt şi vor germina în apa care stagnează după ploi între pănuşi şi ştiulete. Boala apare numai dacă plantele sunt sensibilizate, datorită administrării excesive a îngrăşămintelor pe bază de azot. Plantele atacate de sfredelitorul porumbului (Ostrinia) sau cele care prezintă răni mecanice, sunt mai frecvent invadate de această ciupercă. Prevenire şi combatere. Se vor respecta măsurile de carantină pentru a nu introduce în ţară acest agent patogen deosebit de periculos. CAPITOLUL 9 BOLILE LEGUMINOASELOR PENTRU BOABE 9.1. Bolile fasolei Viroze 9.1.1. Mozaicul comun al fasolei - Bean common mosaic virus Boala este răspândită în toate zonele cultivatoare de fasole, la noi viroza fiind menţionată încă din 1931. Pagubele produse variază în funcţie de rezistenţa soiurilor şi liniilor între 5-85 % din producţie (Marinescu Gh. şi col., 1986). 1. Simptome. Manifestarea bolii se vede mai mult sau mai puţin clar în funcţie de sensibilitatea soiului, momentul infecţiei şi condiţiile climatice (fig.9.1). Plantele soiurilor sensibile prezintă la scurt timp după infecţie (8-14 zile), pete verzi-deschis pe frunzele tinere, apoi pete mari verzi-deschis, mate, în contrast cu
114

zonele sănătoase care sunt lucioase. La soiurile sensibile spaţiile dintre nervuri sunt decolorate, cu zone verzi în lungul nervurilor şi datorită creşterii încetinite a zonelor afectate, pe frunze apar gofrări şi răsuciri ale marginilor. Plantele rămân mici, au înflorire slabă şi formează păstăi deformate, cu pete verzi-închis sau pete verzi situate în zone albicioase.

Limitele termice între care se manifestă boala sunt 18oC şi respectiv 30oC. Dacă temperatura depăşeşte pragul superior, la soiurile foarte sensibile apar arsuri şi brunificarea ţesuturilor la nivelul rădăcinilor şi tulpinii. Prevenireşi combatere. Ca măsură preventivă, se recomandă folosirea de sămânţă din soiuri rezistente, obţinută din culturi semincere, a căror izolare spaţială trebuie să fie de minim 500 m faţă de alte culturi de fasole, sau de măzăriche, bob şi gladiole care fac parte din cercul de plante gazdă ale virusului. Culturile semincere vor fi protejate împotriva afidelor şi vor fi curăţate de plantele virotice încă de la manifestarea primelor simptome. 9.1.2. Mozaicul galben al fasolei - Bean yellow mosaic virus Boala este larg răspândită în toate culturile de leguminoase (fasole, soia, mazăre, bob, lupin, trifoi) dar şi la freesie, gladiole şi pepeni galbeni. Simptome. Frunzele infectate prezintă pete mici, galbene, circulare, care se extind şi contrastează cu zonele verzi sănătoase. La soiurile sensibile, zonele îngălbenite cuprind în întregime frunzele, simptom urmat de uscarea şi căderea acestora şi de necroza vârfului de creştere. Spre deosebire de mozaicul comun, simptomele nu sunt mascate de temperaturile ridicate, ele accentuându-se către toamnă. Plantele rămân mici, cu tulpini puternic ramificate, cu flori pătate (la cele colorate) ce formează păstăi mici, cu boabe pu]ine, care se coc târziu, producţia fiind cu 40-45 % mai mică decât la plantele sănătoase (fig.9.2).

Fig.9.1. Mozaicul comun al fasolei (I. Pop, 1975).

115

. pentru a evita curba maximă de zbor a afidelor ce transmit virusul. în cazul infecţiilor târzii. începând cu răsărirea fasolei. pe care se observă pete circulare sau neregulate ca formă. colţuroase. producând însemnate pagube cantitative şi calitative. Pe frunze apar pete mici. Tulpinile atacate au pete brun-roşcate cu exudat gălbui iar pe păstăi. cu aspect apos. Se va folosi numai sămânţă din soiuri rezistente. verzi-gălbui. Mozaicul galben al fasolei (I. numărul şi suprafaţa petelor creşte. acoperite cu exudat bacterian galben-vâscos. brunegălbui. atacul se manifestă sub formă de pete mici. Infectarea boabelor din păstăi se face prin intermediul vaselor conducătoare.1. Bacterioze 9. 1985). vizibil pe faţa inferioară a frunzei.2. Arsura comună a fasolei . Pop. boabele au tegumentul îngălbenit sau numai o pată galbenă (fig. În condiţii optime de temperatură (26-28oC) şi umiditate atmosferică ridicată.3C).Xanthomomas campestris pv. de 2-3 mm. Prevenire şi combatere. Boala se manifestă în tot cursul perioadei de vegetaţie. La amplasarea culturilor de fasole trebuie să se ţină cont de plantele gazdă în care virusul se poate găsi. pe vreme umedă. verziînchis. apoi brune cu o margine roşie-cărămizie.. phaseoli Boala este foarte răspândită în toate zonele unde se cultivă fasolea. Dacă umiditatea atmosferică scade. iar semănatul trebuie să se facă timpuriu. transparente.3. 116 . Simptome. lucioasă ce se fragmentează uşor. 1975). delimitate de nervuri. înregistrându-se uneori chiar compromiterea întregii culturi (V. Severin şi col. iar ca urmare boabele rămân mici. zbârcite.9. circulare. Fig. ele se unesc şi inelele de decolorare ajung la 2-5 mm lăţime. 9. ţesuturile se usucă iar exudatul bacterian devine o peliculă fină.

Super Champ Fl-2.Arsura aureolată a fasolei-Pseudomonas syringae pv.D-arsura aureolată a fasolei.3 %). phaseolicola Boala cunoscută încă din 1926 a fost semnalată în România în 1960 de E. 117 . Prevenire şi combatere. În loturile semincere se recomandă 3-5 tratamente. dacă se respectă un asolament de 4 ani. iar de la un an la altul ea rezistă în tegumentul seminţelor şi în resturile vegetale infectate. Rădulescu pe arii restrânse. 9. dacă fasolea este cultivată în benzi alternative cu porumb.plantă sănătoasă.9. Tratamentele se vor face alternând produsele pentru a nu se ajunge la apariţia de forme rezistente.atac pe păstaie Transmitere-răspândire.1. Temperatura ce poate distruge bacteria este de 48-50oC. Prevenirea atacului de bacterioză poate fi realizată. cu rândurile orientate perpendicular pe direcţia vântului dominant şi dacă se foloseşte la semănat sămânţă neinfectată obţinută din loturile semincere cu izolare spaţială de minim 500 m. Mancoben 60 PTS-4 kg/t.S.Arsura comună a fasolei.25 %. în zonele mai reci ale ţării. Bacteriile din sol pot fi distruse în zona rădăcinilor orzului. F. Se recomandă trei tratamente: în stadiul de 1-2 frunze adevărate. iar focarele de infecţie se vor distruge prin stropirea cu soluţie de sulfat de cupru 3 %.Fig. fără praşile în timpul cărora s-ar putea răspândi bacteria. În timpul vegetaţiei se vor aplica tratamente chimice cu produsele : Champion 50 WP (50 % Cu din hidroxid de Cu)-0. Transmiterea bacteriei în cursul vegetaţiei este asigurată de curenţii de aer şi picăturile de apă.25 %. dar în tegumentul seminţelor aceasta rezistă până la 65oC.4. Sadek. se va semăna sămânţă selecţionată tratată şi se vor face numai erbicidări. Măsurile de igienă culturală care prevăd strângerea şi scoaterea din teren a resturilor vegetale infectate.A.4 l/ha (0. la începutul înfloritului şi ultimul la sfârşitul înfloritului. Bacteriozele fasolei: A. Funguram OH 50 WP (50 % cu din hidroxid de Cu)-0. Se recomandă erbicidele Agil sau Dual. 1983). limitează posibilităţile de persistenă a inoculului. fără scoaterea plantelor din câmp. B. V. Severin.3. C. În loturile semincere. iar în zona de lângă rădăcinile grâului apar condi]ii bune pentru înmulţirea bacteriei (E.

9. Pe seminţele albe infectate se observă pete galbene.4 l/ha (0. clorotice. atârnă în jos dar rămân mult timp verzi. păstăi şi boabe simptome asemănătoare arsurei comune.3 %). Prevenire şi combatere. Funguran OH 50 WP (50 % cu din hidroxid de Cu)0. iar la noi a fost semnalată în 1960 în jude]ul Cluj.sp.Antracnoza-Colletotrichum lindemuthianum Boala este cunoscută în toate ţările Europei încă din secolul trecut. deoarece ea este o traheobacterioză clasică iar infecţiile se pot face doar prin leziuni date de nematozi. 9. Boli produse de ciuperci 9.1. indică prezenţa ei în toate zonele mai umede ale ţării şi în anii cu precipitaţii în exces.5 Veştejirea bacteriană . nici la soia. Frunzele au marginile răsucite spre partea superioară. Simptome. nu produce pagube mari nici la fasole. bacteria este destul de răspândită. tulpini. în special în verile cu temperaturi ridicate (31oC). Prevenire şi combatere. brune. Super Champ Fl-2. Plantele obţinute din seminţele infectate sunt pitice.25 %. plantele bolnave vor fi distruse prin stropiri cu soluţie de sulfat de cupru 3 %. Plantele atacate prezintă o veştejire a frunzelor bazale. plantele mici sunt îngălbenite în totalitate şi nu produc păstăi (fig. apar pete ruginii alungite şi uşor 118 .1. Deşi. În cazul depistării unor focare de veştejire bacteriană în loturile semincere. 1-3 mm dar cu o zonă marginală clorotică. Din aceste seminţe pot să apară în anul următor plante bolnave. phaseoli Kends. lată de 1-2 cm.Simptome. unde îşi păstrează viabilitatea până la 20 de ani. Pe axa hipocotilă. Se vor lua aceleaşi măsuri de prevenire ca şi la arsura comună iar combaterea se va face cu produse din grupele: Champion 50 WP (50 % Cu din hidroxid de Cu)-0. Mancoben 60 PTS-4 kg/t. et Snyder.3. faţă de cel galben produs de Xanthomonas campestris pv. Săvulescu şi col.25 %. D). cu aspect de aureolă. foarte variate ca formă şi dimensiuni. dar exudatul care apare pe timp umed este cremalbicios. se veştejeşte tot aparatul foliar. Boala se transmite greu de la plantă la plantă. care au în vasele conducătoare colonii bacteriene ce dau infecţii sistemice (generalizate). Cercetările mai recente. punctiforme sau chiar de 2-3 mm în diametru. Ca măsură preventivă se recomandă folosirea seminţei sănătoase din loturile semincere unde boala nu s-a manifestat. Transmitere-răspândire. Bacteria evoluează bine când umiditatea atmosferică este mare şi la temperaturi de 16-21oC. apoi pe măsură ce boala evoluează. De la un an la altul bacteria persistă în seminţele infectate. aşa încât în aceste condi]ii. pe tulpini pot să apară crăpturi prin care se scurge exudatul bacterian iar planta se usucă imediat. În acest stadiu de atac simptomele pot fi confundate cu cele produse de Fusarium oxysporum f. uşor denivelate. ovale sau circulare. Simptome. flaccumfaciens Boala este cunoscută în mai multe ţări din Europa şi America de Nord. Bacteria produce pe cotiledoane. phaseoli.B.Corynebacterium flaccumfaciens pv. Boala se manifestă pe organele plantei începând de la cotiledoane pe care apar pete mici. cu frunze ce au pete necrotice mici.6. În România a fost semnalată în 1928 de Tr. În cazul unor infecţii grave.

Rugina . Constantineanu în 1920. 91. Păstăile atacate rămân sterile sau formează boabe cu pete brune sau cafenii.). Se va folosi alternativ produse din grupele: Tiuram 75 PU-0. Merpan 80 2-porţiune cu atac mărită. Porţiunile de limb brunificate. 1938). 14 z.4WDG-0. În adânciturile de pe cotiledoane.adâncite.2 %. adunarea resturilor de plante infectate. cu spori de vară. În cazul unor infecţii puternice. aşa încât se usucă. mucilaginoase (fig.Uromyces appendiculatus Boala a fost semnalată în România de I. Boala este mai frecventă la soiurile de fasole oloagă . În luna august.2 % (timp de pauză 10 zile). Măsurile preventive obligatorii sunt: rotaţia de 4 ani. Simptome. înconjurate de zone decolorate. aşa încât frunzele apar sfâşiate.p. Fig.9. Captan 50 WP-0. primul imediat după răsărire şi unul înainte de înflorire iar în loturile semincere se mai fac două tratamente. prăfoase. Ciuperca rezistă în resturile de plante bolnave şi ca miceliu în sămânţă. Pe frunzele atacate apare o brunificare parţială a nervurilor. vizibilă pe partea inferioară a limbului foliolelor.). dar şi de rezistenţă. cu spori de rezistenţă. Ciuperca prezintă numeroase rase fiziologice. foarte numeroaşi.25 % (t. Prevenire şi combatere. Păstăile atacate prezintă pete circulare sau eliptice.p. de 2-3 mm în diametru şi depreciază calitatea acestora. la soiurile sensibile.15 %.4).).p. pe care se observă puncte brun-roşcate.25 % (t. 119 fructificaţie şi spori (T. Euparen 50 WP-0. de 4-5 mm. 14 z. urmată de arături adânci şi folosirea de sămânţă sănătoasă. Ferraris.3. dintre care rasa alfa este cea mai răspândită. se pot observa grupuri de spori de vară. La culturile de consum se vor aplica două tratamente. prăfoase. Transmitere-răspândire. tulpinii sau păstăi se formează perniţe roz. urmată de rasa delta. în dreptul cărora ţesuturile sunt adâncite iar pe margine se observă o zonă brunroşiatică.9. care duc la uscarea rapidă a tuturor frunzelor (fig. chiar pe păstăi unde acestea sunt mari. Ea produce pagube mai mari în culturile irigate şi în cultura succesivă de fasole.25 % (t. Atacul se observă primăvara timpuriu când pe frunze apar pete mici galbene. pe fasolea cultivată în zonele umede.16 % (t. necrozate se pot desprinde. pe frunze apar puncte negre. Merpan 50 WP-0. la sfârşitul înfloritului şi un tratament la formarea păstăilor. Captan 80 WP-0.4. Captadin 50 PU-0.). în dreptul cărora pe faţa superioară a frunzei se deschid grupuri de fructificaţii cu spori. ca nişte puncte albe iar pe faţa inferioară apar alte grupuri de spori ca nişte mici cupe.p. care este şi principala sursă de infecţie în anul următor. . 14 z. Extinderea bolii este favorizată de perioadele ploioase ale anului şi de temperaturile cuprinse între 13 şi 27oC. În lunile iunie-iulie apar pe frunze pete gălbui. Plantele tinere atacate au şi rădăcinile putrezite.5). 14 z. Antracnoza: 1-atac pe păstaie.9.7. ceea ce îngreunează munca de obţinere a soiurilor rezistente la această boală.

120 .9.Pea enation mosaic virus. Ciuperca este semnalată şi pe alte leguminoase: fasolea turcească. Bolile la mazăre Viroze 2.1.6). În România boala a fost semnalată pe mazărea furajeră în 1974. Fig.5. 9. în anul următor vor germina şi vor produce noi infecţii. încreţite şi uneori ofilite (fig. Pe frunzele tinere infectate se observă o decolorare şi o îngroşare a nervurilor iar pe frunzele mature apar dungi de culoare verde-deschis sau pete neregulate ca formă. frunze mai mici.Transmitere-răspândire. însă acum este generalizată pe mai multe specii de plante cultivate în Europa. arătura adâncă după recoltare aplicate la soiurile de fasole rezistente.2. de nuanţe verzi-deschis. Ferraris. fasolea mare. 3-spori de rezistenţă (T. Simptome. Prevenire şi combatere. Plantele infectate au înălţimea redusă.9. cu o frecvenţă de 10 %. Boala a fost semnalată iniţial în America pe bob. la temperaturi de 16-24oC şi produc infecţii succesive în condiţii de umectare prelungită a frunzelor. Măsurile preventive ca strângerea şi arderea resturilor. Răspândirea ciupercii este asigurată în cursul perioadei de vegetaţie de sporii ce se formează în condiţii optime. reduc considerabil pagubele produse de această ciupercă. Rugina: 1-grupuri de spori pe frunze.2. o ramificaţie mai bogată. lângă nervuri. la soiul Artona. producând reduceri ale producţiei de sămânţă de până la 83 %. Persistenţa ciupercii de la un ciclu de vegeta]ie la altul este asigurată de sporii de rezistenţă rămaşi pe resturile vegetale care. Mozaicul nervurian al mazării . 2-spori de vară. situate între nervuri şi uneori îngroşări vizibile pe partea inferioară a frunzelor. 1941).

la care plantele au vârfurile turtite. Se recomandă tratamente cu insecticide `n vederea distrugerii afidelor. cu frunze încreţite. . iar ca urmare păstăile rămân seci.2. 121 . de 3-8 mm în diametru. Petele de pe tulpini. Virusul a mai fost semnalat la soia. Primele simptome ale bolii apar pe frunzele bazale unde se constată prezenţa unor pete mici. se manifestă pe păstăi sub formă de pete circulare sau neregulate ca formă. galbenecafenii la început. nu formează păstăi şi au frunze cu marginile răsucite spre partea superioară. ce se usucă se brunificş şi formează pe zonele uscate. din ţesuturile distruse apar picături cu bacterii. apoi în mai multe state europene iar în 1957 E. cu aspect umed. . la care plantele virotice au talia mică şi frunze cu pete de decolorare situate în lungul nervurilor. 1975). mazăre şi latir.bobul. pisi Boala a fost semnalată în 1915 în SUA. târzii. înălţime redusă. . faţă de celelalte specii de plante din cercul de gazde ale virusului. ofilite şi cu păstăi mici. Infecţiile secundare. Bacterioze 9. timpurii.lupin. Pop. la care plantele suferă de piticire şi decolorare.7). Prevenirea atacului la culturile de mazăre se poate realiza prin izolări spaţiale. Simptome. Infecţiile primare. de 1-6 mm în diametru.9. de culoare galbenă-brunie. verzi-măslinii. Din cercul de plante gazdă a virusului fac parte: . pot să se unească şi să dea naştere la dungi brune de până la 1. decolorate şi fără păstăi.lintea. pot produce uscarea florilor şi uscarea primelor păstăi mici. apoi brune.Fig.2. care sunt alungite. lucernă şi trifoi. Pe toate organele atacate.Pseudomonas syringae pv.9. colţuroase. situate la locul de prindere a codi]ei frunzei. Prevenire şi combatere.6. a căror plante atacate sunt mici. Docea şi Olga Vulpe au depistat-o în culturile de mazăre din jurul capitalei.5 mm lungime. cu aspect umed. Mozaicul nervurian al mazării (I. pelucule lucioase (fig. de culoare albcenuşie. cu un num\r redus de boabe. Arsura bacteriană a mazării .năutul. ce duc virusul de la o plantă la alta şi cultivarea de soiuri rezistente dar.

Mana este prezentă pe toate organele plantelor.2. 1980).9. Simptomele caracteristice sunt cele de pe frunze şi stipele.2 kg/t săm. stipele. în dreptul cărora pe faţa inferioară se formează un puf cenuşiu-violaceu. îngroparea resturilor atacate şi semănarea de soiuri rezistente.4.7. 1989). Prevenire şi combatere. Boli produse de ciuperci 9.. Răspândirea bacteriei în cultură se face prin curenţii de aer ce antrenează fragmente de colonii (pelicule) bacteriene sau picăturile apei de irigaţie (prin aspersiune) sau a apei de ploaie. iar pe păstăi se constată pătrunderea agentului în boabe. Bacteria se transmite de la un an la altul. Antracnoza-Mycosphaerella pinodes Boala se mai numeşte şi ascochitoza mazării şi este cunoscută în toate ţările cultivatoare de mazăre. sunt suficiente pentru a avea o cultură sănătoasă. La semănat se va folosi sămânţă provenită din loturi semincere. Evoluţia bolii este favorizată de umiditatea atmosferică mare şi de temperaturile ridicate cuprinse între 28-30oC. prin sămânţa infectată şi în măsură mai redusă prin resturile vegetale infectate. Pentru a avea mai multă siguranţă. folosirea la semănat de sămânţă sănătoasă. Mana . se recomandă tratarea seminţelor cu: Apron 35 SD-0. în zonele cu climat umed şi în perioadele cu precipitaţii bogate. unde nu s-a manifestat atacul şi preventiv va fi tratată cu: Mancoben 60 PTS-4 kg/t săm. Kleinhempel şi col. Prevenire şi combatere.Arsura bacteriană a mazării( H. În ţara noastră cea mai mare frecvenţă a atacului (40 %) s-a înregistrat în judeţul Hunedoara (Tatiana Seşan. tulpini şi păstăi.3. mai ales pe plantele tinere. 122 . pe care apar pete galbene-undelemnii (fărăcontur precis). 9.Fig. Simptome.Peronospora pisi Boala este întâlnită frecvent în culturile de mazăre în perioadele umede ale anului. Măsurile preventive ca: asolament de 4 ani. Transmitere-răspândire.2. frunze. Zonele pătate se necrozează şi se usucă. înregistrându-se pierderi de recoltă de 10-20 %.

Mai târziu apar pete pe care se deschid grupuri de spori negri. Prevenire şi combatere. Cu cât atacul pe păstăi se instalează mai devreme. înainte de înflorit şi al treilea după înflorit cu: Turdacupral-0. Plantele apărute din boabele infectate pier în scurt timp după răsărire sau rămân debile.2 %. adâncite. 2 kg/t.5-0. Antracnoza este favorizată de umiditatea ridicată (peste 90 %).75 %. Boala se manifestă prin apariţia pe frunze şi tulpini de pete de decolorare. tulpinile şi păstăile infectate prezintă pete mici de 1-2 mm. Rugina mazării -Uromyces pisi Boala este cunoscută în toate zonele cultivatoare de mazăre din Europa şi America dar nu se înregistrează pagube deosebite decât în anii cu precipitaţii abundente. cu atât pagubele sunt mai mari şi chiar dacă se formează boabe. acestea au tegumentul zbârcit. de culoare brună-deschis. brune sau cafenii-cenuşii.8.M. de temperaturile cuprinse între 25-30oC şi se manifestă puternic pe plantele cultivate în terenuri îngrăşate prea puternic cu azot. Soiurile omologate în ţara noastră manifestă o rezistenţă medie la antracnoză cu excepţia soiului Victoria care s-a dovedit a fi rezistent. mai numeroase pe partea inferioară a 123 . În timpul vegetaţiei. în centrul cărora apar puncte mici.Simptome.9. la început decolorate. 4spori Zonele centrale uscate ale petelor cu timpul devin cenuşii şi prezintă mici puncte negre.2. Frunzele. 9. cu puncte mici negre. folosirea de sămânţă sănătoasă şi îngrăşarea echilibrată a solului. la avertizare se pot aplica 3 tratamente: la începutul ramificării tulpinilor.T. Zineb-0.5. cu pete galbene sau cafenii şi prezintă o germinaţie scăzută. Fig. Se recomandă cultivarea de soiuri rezistente. Antracnoza mazării: 1. prăfoase. Atacul pe tulpini este foarte păgubitor. 3-secţiune prin fructificaţie cu spori. Păstăile atacate au pete circulare. Dithane M 45-0. ţesuturile sunt denivelate. apoi brune cu margini mai puţin delimitate sau precis delimitate (fig.8). deoarece în dreptul petelor lungi de 1 cm. Înainte de semănat se va aplica un tratament seminal cu amestec de Metoben 2 kg/t+ T. Simptome.D. tulpina se strangulează şi partea superioară a plantei se usucă.3 % sau zeamă bordoleză 0.5 %.2-atac pe păstaie şi frunze. 9.

până pier.9.9). câţiva ani la rând. lucerna sau castraveţii. pe faţa superioară şi cupe mici (fructificaţii cu spori turtiţi). În cursul perioadei de vegetaţie sporii sunt răspândiţi de vânt şi picăturile de ploaie. asigură prevenirea îmbolnăvirii plantelor de mazăre.0. amplasarea corectă a culturii şi distrugerea plantelor gazdă. vizibile pe faţa inferioară. Prevenire şi combatere. iar transmiterea ciupercii de la un an la altul se face prin intermediul sporilor de rezistenţă şi prin miceliul de infecţie din rădăcinile plantelor de laptele câinelui. 124 . portocalii. negre (fructificaţii cu spori mici).) este una din plantele care pot fi atacate de o multitudine de virusuri.9.2 %.1. tutunul. CAPITOLUL 10 BOLILE PLANTELOR TUBERCULIFERE ŞI RĂDĂCINOASE 10. Măsurile de igienă culturală. care odată infectate. În cazul în care avem în cultură soiuri sensibile şi atacul este foarte puternic. îngroşate. Ciuperca parazitează şi diferite specii de latir. Plantele puternic atacate se usucă prematur şi prezintă boabe şiştave în păstăi. Fig.frunzelor (fig. aproape circulare cu puncte mici. se poate interveni cu un tratament cu Plantvax WP. dintre care 9 atacă numai cartoful iar 7 pot fi prezente pe cartof dar sunt specifice pentru alte plante de cultură ca tomatele. pe care se găsesc frunze cu spori . Rugina mazării Boala este prezentă şi pe plantele de laptele câinelui care au frunzele lăţite. arăturile adânci. Bolile cartofului Viroze Cartoful (Solanum tuberosum L. formează tulpini scurte. 9.

10. când a fost studiat de K. mici. îngălbeniri urmate de arsuri şi căderea frunzelor sau chiar distrugerea plantelor în întregime.1. Transmiterea virusului în natură se face prin tuberculi (de la an la an) sau prin contactul direct între plantele sănătoase cu cele bolnave.Potato virus Y Virusul Y este cunoscut ca producând un mozaic sever sau stric (dungi brune) la cartof. de condiţiile climatice şi de asocierea cu alte virusuri. iar în perioada de vegetaţie prin afide. virotici. când se găseşte asociat cu alte virusuri(Y sau A). ardei. comun) al cartofului încădin 1931. Transmitere-răspândire. Simptomele dispar în perioada caldă din vară la temperaturi mai mari de +24oC sau în perioadele cu temperaturi sub 10oC.M. până la înflorire. 10. când este semnalat singur sau pagube mult mai mari. Simptome. Cojocaru şi I. Virusul Y al cartofului .Potato virus X Acest virus este cunoscut ca producând mozaicul X (slab.2.1). Dacă infecţia are loc mai târziu apar doar marmorări ale limbului şi rareori necroze (fig. Virusul prezintă mai multe tulpini a căror simptome variază în funcţie de rezistenţa soiului.10. Pop `n 1964. plantele virotice prezintă un mozaic slab intre nervuri. iar în România este semnalat de N. de momentul infecţiei.1. Înălţimea plantelor este mult redusă iar frunzele sunt puternic încreţite. sau chiar mai mult. Transmitere-răspândire. dacă aceste plante provin din tuberculi Fig. Smith îl descrie în 1931. tutun şi tomate cu pierderi însemnate de până la 80 % din recolta plantelor de cartof virozate.10. Virusurile din grupa YN pot fi transmise şi prin contactul direct dintre plante. Cele ce s-au hrănit 30-60 secunde pe o plantă virotică rămân infecţioase timp de o oră. Smith. În prima parte a perioadei de vegetaţie. dar cele mai mari pagube au fost înregistrate în 1981. 125 .M.Pop şi col. Pe frunze se observă marmorări. Răspândirea virusului o fac sporii de la ciuperca ce produce râia neagră. Simptome. pentru ca în toamnă să se observe zone necrotice (arsuri) pe suprafaţa frunzei sau pe codiţa ei. În toate zonele de cultură a cartofului ca producând pagube cuprinse între10-20 % . Virusul X al cartofului . cuscuta şi insectele. În ţara noastră este descris în 1960 de I. Transmiterea virusului de la un an la altul se face prin intermediul tuberculilor virotici.1. K. Frunzele uscate cad sau rămân agăţate pe tulpinile care pot prezenta dungi brune alungite.Virusul Y al cartofului .1.(original).

sau ale insectelor ce transmit virusul. Pop. ceea ce împiedică migrarea amidonului spre tuberculi. sfărâmicioase şi dau un sunet metalic la atingere. cu eliminarea rândurilor de pe margine.10. diminuează cel mai mult producţia. culturile fiind izolate spaţial faţă de alte culturi ale speciilor din cercul de plante gazdă a virusurilor. Simptome. virusul A al cartofului. combaterea insectelor şi recoltarea timpurie. În zonele cu frecvenţă mare a virusurilor. Virusul răsucirii frunzelor de sămânţă în zonele cu frecvenţă redusă a acestora. Transmitere-răspândire. virusul M al cartofului. Plantele virotice vor forma în pământ tuberculi de dimensiuni mai mici. se răsucesc toate frunzele. Virusul răsucirii frunzelor cartofului .10. afidele transmit virusurile.10. virusul rattle al tutunului. În afara acestor 3 virusuri principale în ţara noastră ar putea să mai fie sau mai sunt semnalate: virusul deformării vârfului cartofului. din care în anul următor apar plante de înălţime mică. Măsurile de prevenire constau în depistarea şi distrugerea plantelor bolnave din lanurile de cartof destinate producerii materialului de plantat. În loturile semincere se va asigura prin erbicidare combaterea buruienilor care pot fi gazde ale virusurilor. plantarea timpurie.2. Prin aceste 126 . virusul fiind descris din 1964 şi în România de N. Soiurile sensibile prezintă pe frunzele răsucite şi o coloraţie violacee. eliminarea timpurie a plantelor bolnave.3. Acest virus este transmis de afide care după o perioadă de hrănire de 45-95 minute rămân infecţioase toată viaţa lor. În funcţie de sensibilitatea soiurilor pagubele pot fi de 10-95 % din recoltă. acesta rămânând în frunza ce devine tare şi sfărâmicioasă. în special cele rezistente la virusul Y care.1. Într-o fază mai avansată a bolii. virusul tutunului. virusul mozaicului castraveţilor şi viroidul tuberculilor de cartof. mozaicul (Tomato Aucuba. acestea devin aspre. virusul S al cartofului.Potato leafroll virus Răsucirea frunzelor de cartof este o boală frecventă în toate ţările cultivatoare de cartof. se va produce material Fig.2). virusul pătării inelare negre a tomatelor. Întrucât. În “zonele închise” se aplică măsuri de preîncolţire a tuberculilor. Cojocaru şi I. iar pe parcursul anului se vor aplica stropiri repetate cu insecticide pentru a evita infectarea plantelor. virusul ofilirii pătate a tomatelor. Prevenirea şi combaterea bolilor virotice ale cartofului. cu internoduri scurte şi cu frunze puternic răsucite la scurt timp de la răsărire (fig. alegerea atentă a tuberculilor. virusul mozaicului lucernei. tari. Frunzele au arsuri în vasele conducătoare. se vor planta tuberculi din soiurile rezistente. În timpul perioadei de vegetaţie plantele infectate prezintă marginile frunzelor din vârful tulpinii curbate spre faţa superioară şi uşor răsucite ca un cornet.

La catof. La tomate. Boala a fost descrisă din 1933 de Rîjkov (U. În cultura mare este necesar ca periodic să se împrospăteze materialul de plantat cu tuberculi produşi în “zonele închise”. deformări şi sterilitatea florilor. datorită distrugerii insectei.S. Evitarea atacului afidelor se poate face şi prin tratamente cu ulei. Suceava. Simptome.4. 127 . cuscuta.măsuri se evită suprapunerea momentului de sensibilitate a plantelor cu perioadele calde ale anului. Mycoplasma este cunoscută ca parazită pe 80 specii de plante ce aparţin la 10 familii botanice. să se aplice toate metodele agrotehnice. La speciile lemnoase transmiterea mycoplasmei se realizează prin altoiri. Stolburul solanaceelor (I.mycoplasma produce înverziri accentuate.1971. de aceste lucruri depinzând direct producţia la unitatea de suprafaţă. Prevenire şi combatere. In anii cu primăveri şi veri ploioase şi răcoroase. În anul 1996 a fost un an deosebit de favorabil extinderii stolburului.Voronkievici.mycoplasma produce decolorări şi ofiliri rapide. Micoplasme 10. Transmitere-răspândire.V.10.1972). Culturile de solanacee vor fi corect erbicidate pentru a diminua atacul de Hyalestes obsoltetus şi a elimina buruienile gazdă ale mycoplasmei. volbură şi tutunul turcesc . din cauza verii deosebit de secetoase (cu atac mare de Hyalestes) aşa încât.S) şi asupra ei au efectuat studii numeroşi cercetători între care Alice Săvulescu şi P.10. morcov şi loboda porcească mycoplasma produce înroşirea frunzelor sau colorarea lor în mov şi reducerea suprafeţei acestora (fig. La cartof. Ploaie (1960.1. fitotehnice şi de protecţie la optim. ajung să se coacă şi să aibă culoarea roşie caracteristică.1969. proliferări. În funcţie de grupa de plante pe care este semnalată mycoplasma.Stolbur disease – Mycoplasma Stolburul este considerat ca una din bolile cele mai grave ale plantelor din fam. La tomate apare în urma atacului mărirea frunzuliţelor de sub fruct şi lignificarea fructelor ce nu Fig.3). împiedică atacul afidelor.3. se înregistrează o varietate mare de simptome.R. transformarea florilor în frunze. Transmiterea agentului patogen în natură este asigurată de cuscută şi de insecte. vinete. ochiul boului şi tutunul turcesc . vinca. Stolburul Solanaceelor . lemn câinesc.G. ce nu are efect toxic pentru plante dar. Solanaceae în condiţiile cultivării lor în zone secetoase. stolburul a produs ofiliri grave ale cartofului chiar şi în zonele mai nordice Botoşani. In natură pagubele produse de mycoplasma sunt direct proporţionale cu răspândirea insectei ce transmite mycoplasma.1955). când are loc zborul maxim al afidelor şi se elimină tuberculii de la marginea tarlalelor ce pot proveni de la plantele posibil infectate. ardei. atacul de stolbur este doar sporadic şi nu dă pagube însemnate.

5.10. In categoria micoplasmozelor se încadrează şi măturile de vrăjitoare de la cartof. internodii scurte şi ramuri orientate în sus. Solanaceae în condiţiile cultivării lor în zone secetoase.secţiune prin zona atacată. Tuberculii atacaţi manifestă iniţial o brunificare a inelului vascular. Baza tulpinii are ţesuturi moi. 1938) din frunze nu coboară la tuberculi. În solele cultivate cu cartof sau legume terenurile vor fi menţinute la o umiditate corespunzătoare care să împiedice dezvoltarea insectelor.tuberculi atacaţi. iar uneori în depozitele prost aerisite pagubele pot fi de până la70 %. boli a căror prezenţă este cunoscută de multă vreme în America şi parţial în Europa. negricioase din care cauză boala se mai numeşte şi “boala piciorului negru”. putrezite.2 . vârfurile roşii ale cartofilor şi germinarea cu colţi subţiri la cartof. Coaja tuberculilor nu este afectată. ţesuturi (fig. au stabilit că în câmp acestea variazăîntre 1-5 % şi 10-15 % în depozite. carotovora pv. Cercetătorii care au evaluat pagubele produse deaceastă boală. În starea fitosanitară a României pe anul 1930 este semnalată bacteria sub denumirea de Bacillus pamantaniperda. în tuberculi atacul se opreşte şi apare un strat de celule brune. Ferraris. Frunzele sunt Fig. Atacul tuberculilor este favorizat de umiditatea excesivă din pământ. 128 . iar la plantarea tuberculilor sau a răsadurilor se va avea în vedere ca pe tarlalele respective să nu existe vetre de cuscută ce pot transmite micoplasma.4). Aceste simptome apar datorită 4 . Infectarea tuberculilor se produce prin rădăcini sau prin răni. apoi pulpa este transformată într-un mucilagiu urât mirositor datorită suprainfectării acesteia. carotovora Această boală bacteriană a fost cunoscută şi studiată încă de la sfârşitul secolului trecut (1899) de către Fraun iar Appel (1902) şi Hall (1902) izolează bacteriile pe care le denumesc Bacillus phytophtorus şi B.1. atroseptica şi E. tari şi la lovire au un cartofului şi putregaiul moale al sunet metalic datorită acumulărilor de amidon din tuberculilor: 1.bacterii şi grăuncioare de amidon faptului că baza tulpinilor este atacată şi amidonul (T. dar în cazul în care intervine o perioadă secetoasă. se observă brunificarea vaselor. Arăturile adânci de toamnă au un rol deosebit în micşorarea rezervei seminţelor de buruieni.4. ce separă zona distrusă de cea sănătoasă.Erwinia carotovora pv. Înnegrirea bazei tulpinii răsucite spre faţa superioară. uscate. Bacterioze 10. Simptome.10. La secţionarea tulpinii. În timpul perioadei de vegetaţie plantele atacate rămân pitice cu tulpini subţiri.Stolburul este considerat ca una din bolile cele mai grave ale plantelor din fam. atrosepticus. 3. Înnegrirea bazei tulpinii cartofului şi putregaiul moale al tuberculilor .

ţesuturile capătă o culoare brună. cu o circulaţie corespunzătoare a aerului pentru a se putea regla umiditatea aerului (60-70 %) şi temperatura (1-2oC). ei au remarcat o frecvenţă deosebită a acestei boli în Transilvania şi Nordul Moldovei. pustulele crapă. praz. Transmitere-răspândire. Simptome. Înmulţirea bacteriei are loc nu numai în vasele conducătoare din tulpini şi tuberculi ci şi lângă rădăcinile cartofului. Plantarea trebuie să se facă la adâncimi mai mici în pământurile argiloase şi la momentul oportun când solul este încălzit. sau rădăcini în timp ce în depozite bacteria poate infecta chiar tuberculii fără leziuni dacă aceştia nu au coaja groasă şi dacă temperatura este între 20-35oC. dezinfectate. Tuberculii atacaţi prezintă pe suprafaţa lor pustule plate. castraveţi. pe toate legumele vărzoase. ceapă. de câţiva milimetri în diametru şi neregulate ca formă. în 1964. Silozurile trebuie să fie uscate. 129 . Ana Hulea în 1947 şi de Hulpoi şi col. crin. În cazul în care pământul are umiditate mică. floarea soarelui. usturoi. iar simptomele pe tuberculi numai în depozite. vor fi sortaţi pentru a fi eliminaţi cei răniţi. dovlecei. boala evoluează. Lucrările de întreţinere trebuiesc executate în aşa fel încât să se evite rănirea plantelor sau a tuberculilor. Bacteria trece pe tutun. zambilă. stânjenel. morcov. Cercul de plante ce pot fi parazitate este foarte larg. se unesc şi pe suprafaţa tuberculilor apar adâncituri negre (râia de adâncime). Bacteria rezistă foarte mulţi ani în pământ pe resturile vegetale şi de asemenea. în zonele unde s-a practicat monocultura. Râia comună a cartofului . Săvulescu.1. ţelină. pe suprafaţa tuberculilor cu care este readusă în pământ.În unii ani pot apărea simptome pe tulpini în câmp. distruge pereţii celulelor. Starea fitosanitară a României o semnalează în 1932 însă cercetări amănunţite sunt făcute de Tr. dalii. fertilizare echilibrată fără exces de azot ce intensifică putrezirea tuberculilor şi prin plantare de tuberculi sănătoşi fără răni şi nesecţionaţi. Silozurile vor fi verificate sub aspect termic săptămânal şi dacă se constată creşteri de temperatură anormale se va deschide silozul şi se vor alege şi elimina focarele de infecţie. Boala poate fi prevenită prin respectarea asolamentelor. circulă prin vasele conducătoare oprind circulaţia apei ceea ce produce veştejirea plantelor. sparanghel. cicoare. apoi în toate ţările cultivatoare de cartof.Streptomyces scabies Boala a fost semnalată în 1847 în Germania.6. În vederea depozitării. măselariţă etc. ardei. În cazul rănirii tuberculilor sau a secţionării lor are loc un transfer rapid al bacteriilor şi o mărire a atacului. Prevenire şi combatere. În câmp infecţia plantelor sau a tuberculilor se face prin răni. Bacteria are o activitate puternică. adâncite sau proeminente. tuberculii uscaţi fără pământ pe ei. 10. regina nopţii.

5). Rusia. Danemarca. la deprecierea cantitativă şi calitativă a tuberculilor. pământul este aerisit. Transmitere-răspândire. zârna şi vinetele. Cultivarea de lucernă sau soia poate reduce procentul de atac al acestei bacterii deoarece o bacterie (Bacillus subtilis). Monocultura de cartof. Putregaiul inelar al tuberculilor . atacă tuberculii tineri. Îngrăşămintele cu azot măresc sensibilitatea plantelor. iar în pământ poate rezista de la un an la altul în resturile vegetale. Pierderile anuale sunt relativ mici. Kotte. Germania. Prevenire şi combatere. Irigarea culturilor în perioada maturizării tuberculilor scade foarte mult posibilităţile de atac ale bacteriei. păstârnacul morcovul. frecvent găsită în pământul cultivat cu soia.5 Râia comună a Bacteria pe vreme secetoasă. Folosirea erbicidului 2. când cartofului (W. înainte de uscare. Simptome. Atacul acestei bacterii este mult mai mare în terenurile care nu au aciditate. deoarece erbicidul distruge buruienile pe care bacteria se poate găsi. Plantele atacate manifestă către sfârşitul perioadei de vegetaţie o uşoară veştejire a frunzelor inferioare şi o decolorare a acestora în verde-pal.Prezenţa agentului patogen determină gazda să formeze o zonă cu celule moarte (suber) şi o creştere a celulelor din interior spre exterior ceea ce duce la apariţia proeminenţelor crăpate şi înnegrite (fig. apoi în galben.10. ales în terenurile unde în anii trecuţi am observat atacul. poate duce în condiţiile unui an secetos. în Moldova a fost găsită încă din 1929. iar pentru România este considerată boală de carantină deşi. 10. rapiţa. Plămădeală. ca şi utilizarea la plantare a tuberculilor parţial atacaţi.Clavibacter michiganensis ssp.1.4-D a dus la scăderea frecvenţei atacului de râie comună. sepedonicus Această boală descrisă în 1914 este semnalată în toate ţările mari cultivatoare de cartof. sfecla.7. Cercul de plante gazdă ale bacteriei include: varza. 1987). Bacteria rezistă în tuberculii atacaţi până la 8 luni. Fig. iar ngrăşământul verde de soia scade posibilităţile de atac ale bacteriei. Suedia. produce un antibiotic care distruge bacteria ce produce râia comună. aşa încât folosirea îngrăşămintelor ce cresc aciditatea va reduce şi procentul de plante atacate. deşi uneori pot ajunge la 50 % (B. 1952). ştirul. De felul cum urmează aceste plante unele după altele trebuie să ţinem cont când le plantăm mai. Polonia. 130 . Norvegia. Finlanda. 10.

în România fiind semnalată de Tr. Folosirea maşinile de plantat pe terenurile unde s-a manifestat boala reprezintă o sursă importantă de infecţie. . Săvulescu în 1941.10.Când se impotă cartofi trebuie să existe certificate din care să rezulte că în ţara expediatoare nu a existat bacteria.7).1. 1991). Veştejirea bacteriană a cartofului .Pseudomonas solanacearum Boala este foarte răspândită în zonele tropicale. vinete.6). 1964). frunzelor se brunifică fără a se răsuci (fig. Metoda de prevenire cea mai eficace este plantarea de tuberculi sănă toşi şi dezinfecţia maşinilor de plantat şi calibrat. Testele experimentale au dovedit că şi gândacul din Colorado. tuberculilor Bacteria este transmisă de la (E. Este inclusă pe lista bolilor de carantină.6. Ţesuturile infectate se înnegresc. Bacteria opreşte creşterea în înălţime veştejirea şi îngălbenirea frunzelor. Putregaiul inelar al Transmitere-răspândire. tomate. Messiaen. 10. primele simptome apărând în zona de prindere a tuberculilor. subtropicale şi temperate ale globului. Prevenire şi combatere. La plantele bolnave. Fig. Docea şi V. Severin . prin presare elimină din caverne exudat bacterian.10. apoi bacteria circulă prin vasele conducătoare. în apropierea tulpinilor subterane. bumbac şi ricin. Simptome. Tuberculii atacaţi. iar atacul este amplificat dacă se practică secţionarea tuberculilor mari înainte de plantare. un an la altul prin intermediul tuberculilor bolnavi. deoarece poate produce pagube destul de mari (1-15 %) la cartof. În loturile semincere nu se admite folosirea tuberculilor secţionaţi. banan dar trece şi la alune de pamânt. zone galben-crem în lungul ţesuturilor cu vase conducătoare. infecţiile se pot produce pe toată perioada de vegetaţie.10. stelate. Într-un stadiu mai avansat.7.8. ardei. în zona inelului cu vase conducătoare apar caverne în care ţesuturile sunt înmuiate (fig. cel mai mult suferă plantele tinere care se veştejesc rapid. În depozite şi centrele de ambalare trebuie respectate cu stricteţe măsurile de igienă iar containerele şi materialele de ambalat să fie noi sau dezinfectate. cicadele sau păduchele de frunză pot să transmită bacteria. iar învelişul are crăpături neregulate. În acest stadiu se observă în jurul ochilor pete roşiatice. tutun. Veştejirea din secţiunile făcute în tulpini se bacteriană 131 (C.În tuberculi se observă la începutul atacului. infectarea tuberculilor se face prin tulpinile subterane.10. Deşi.M. cel puţin în ultimii 2 ani de cultură. iar Fig. deoarece prin sucul de pe cuţit pot fi contaminaţi de la un tubercul bolnav 20-30 tuberculi sănătoşi.

Toate celelalte metode de combatere chimică chiar şi antibioticele s-au dovedit a fi ineficiente. Suceava. Maramureş. Cluj.9. să apară zone de infecţie în Hunedoara. Rotaţia cartof-porumb-fasole a redus cantitatea de bacterii din pamânt. depăşesc chiar mărimea tuberculului şi se închid la culoare. Boli produse de ciuperci 10.1. Alba şi Argeş. în jurul ochilor apar ţesuturi încreţite. tulpinile subterane şi aeriene şi uneori pe frunzele ce vin în contact direct cu suprafaţa pământului (bilonului). Râia neagră . la început cât bobul de mazăre. În România a fost găsită în 1921 în zona Făgăraşului. Braşov. ceea ce limitează posibilităţile de circulaţie şi vânzare a tuberculilor. strălucitoare. Ciuperca atacă pe tuberculi. asemănătoare inflorescenţelor de conopidă. sunt albicioase apoi cresc. datorită creşterii exagerate şi neuniforme a ţesuturilor parazitate. Tulpinile subterane pe care apar excrescenţe. Agentul patogen este inclus pe lista de carantină internaţională. Transmitere-răspândire. Creşterea acidităţii în pământ a micşorat de asemenea.Synchytrium endobioticum Ciuperca este originară din America de Sud de unde a pătruns în Europa fiind semnalată în Marea Britanie (1870) şi Ungaria (1896). nu mai formează tuberculi şi după căderea tumorilor prezintă mici Fig. Pagubele produse de această ciupercă sunt destul de mari. Rădulescu. întrucât existenţa raselor fiziologice şi a unui cerc larg de plante gazdă face deosebit de dificilă prevenirea instalării atacului. dar zona contaminată a fost restrânsă. Bacău. Ca metodă de prevenire se recomandă plantarea de tuberculi sănătoşi.8.scurge exudat bacterian de culoare gri-brună. procentul de atac al acestei bacterii. Spre toamnă. Simptome. Râia neagră (E. Bacteria este transmisă de la un an la altul prin tuberculii de sămânţă. pentru ca după 1942 datorită transportului cartofului în timpul celui de-al II-lea război mondial. Pe tuberculi. În zonele cu temperaturi mai scăzute bacteria poate persista şi în plante de zârnă. ceea ce ar putea mări de 2. Bistriţa Năsăud. 1967) 132 . devin brunenegricioase. Tuberculii infectaţi au ochii din zona vârfului de culoare cenuşie-maro şi prin ei iese goma bacteriană ce poate fixa grăunciori de pământ. excrescenţele au culoare verde.10. Aceste excrescenţe. ea fiind inclusă pe lista bolilor de carantină internaţională. Porţiunile infectate prezintă excrescenţe buretoase. Sibiu. În vederea limitării atacului se interzice tăierea la plantare a tuberculilor. apoi brun-neagră. Prevenire şi combatere. foştii tuberculi se dezorganizează iar excrescenţele încep să se rupă în porţiuni mai mici. de unde boala s-a extins cu toate măsurile de protecţie aplicate. încreţite. Pe tulpini şi frunze.5 ori frecvenţa atacului şi distrugerea plantelor de zârnă.

irigarea cu doze moderate. În pământ. iar de la un an la altul de spori de rezistenţă din pământ sau.U. Corectarea acidităţii pământului. În verile reci. testează la centrul Pojorâta. Franţa. Belgia. ce vor constitui un baraj pentru următorii spori ajunşi pe suprafaţa tuberculilor. nefierţi. (1843). Prin uscarea acestor celule tuberculul se acoperă cu un strat de celule moarte. delimitată. Prevenire şi combatere. aceasta moare imediat şi odată cu ea şi ciuperca ce este parazită obligată. pe tuberculi pot fi întâlnite şi excrescenţe sub formă de frunză groasă. se vor face controale riguroase.11. Plantarea de tuberculi sănătoşi proveniţi din zone necontaminate.10. cu temperaturi cuprinse între 15-24oC şi cu umiditate de 60-80 %. Canada (1845). se va urmări distrugerea plantelor ce pot fi gazde pentru ciupercă şi se vor planta tuberculi numai din soiurile rezistente sau hipersensibile. Transmiterea ciupercii este deci asigurată în cursul vegetaţiei de spori. iar tuberculii vor fi industrializaţi pe loc sau se vor fierbe pentru hrana animalelor.1. Soiurile de cartof manifestă o rezistenţă diferită faţă de această ciupercă. zbârcită (fig. maşini agricole. Cercetătorii Staţiunii de Cercetări Suceava aflată în zona favorabilă atacului de râie neagră. restrâng posibilităţile de infecţie ale ciupercii. deoarece sporii de rezistenţă pot rămâne viabili 8-10 ani iar apa din pământ ajută la răspândirea sporilor ciupercii. 10. vrejii se vor arde. licheni sau tuberculi cu coaja ondulată. Sporii de rezistenţă pot fi aduşi în câmp odată cu gunoiul de grajd provenit de la animalele hrănite cu tuberculi infectaţi. Ciuperca atacă tuberculii cultivaţi în pământuri acide. fără spori de rezistenţă viabili). Transmitere-răspândire. în pământuri uşoare. Olanda. fertilizarea cu îngrăşăminte organice (gunoi de grajd bine fermentat. cu temperaturi sub 18oC şi cu precipitaţii abundente.A.Phytophthora infestans Originară din America de Sud.cicatrici. Mana cartofului . Respectarea măsurilor de carantină internă şi externă limitează zonele de atac şi pagubele ce pot apărea. în vegetaţie tufa prezentând chiar un aspect de mătură de vrăjitoare (tulpini multe dar subţiri). boala a produs de-a lungul anilor epidemii grave (S. Variaţiile mari de temperatură favorizează atacul şi permit înmulţirea rapidă a ciupercii. în momentul pătrunderii sporului în celulă. Cele mai bune sunt soiurile hipersensibile la care. se va ara la 20-25 cm adâncime şi se va trata suprafaţa cu dezinfectanţi puternici de sol.8). din particulele de pământ de pe tuberculii sănătoşi. Terenul din zona infestată. mijloace de transport etc. pe un teren puternic infestat noile soiuri create de amelioratori pentru a putea recomanda zonarea acestora sub aspectul rezistenţei sau toleranţei lor la această ciupercă . 133 . Anglia). Distrugerea culturilor de cartof ale Irlandei în 1845 şi în anii următori a dus la plecarea populaţiei în America datorită “foamei irlandeze”. În focarele de infecţie depistate. în asolamente de lungă durată (cartof o dată la 6-8 ani) asigură producţii mari. În cazul atacului timpuriu planta are puţine tulpini şi frunze iar la atacurile târzii boala nu se poate depista decât la recoltare. se înregistrează pagube însemnate mai ales în condiţii de monocultură sau rotaţii de scurtă durată. În zonele favorabile pentru evoluţia ciupercii.

În condiţii de temperatură scăzută (+10. Pe faţa inferioară a frunzelor apare un puf fin albicios. cu pagube economice mari (5-22 t/ha) mai ales în zonele de mare cultură a cartofului. Simptome. dacă nivelul precipitaţiilor este mai ridicat. Prevenire şi combatere. e-spori pătate pe care apar spori (infecţie primară (Dumitraş Lucreţia. Transmiterea bolii de la un an la altul este asigurată de tuberculii mănaţi care au rămas în stocul materialului de plantat. cel puţin 11 km/zi ceea ce poate produce distrugerea a 100 ha în condiţiile existenţei unui focar de infecţie. Sporii pot să ajungă la suprafaţa pamântului prin urcarea apei din pământ şi apoi pot produce noi infecţii (infecţii secundare). Se observă pete aproximativ circulare galbene-untdelemnii. d-miceliu. +15oC) şi umiditate ridicată se brunifică codiţele frunzelor şi chiar vârfurile lăstarilor împreună cu toate frunzele superioare Tuberculii atacaţi au pe suprafaţa lor zone brune-cenuşii. întreaga suprafaţă a frunzelor se brunifică. Mana cartofului: brunificaţi la locul prinderii lor de tuberculi.10. pe lăstari apar primele frunzuliţe cu foliole b-secţiune prin tubercul atacat.10. iar a-atac pe suprafaţa tuberculului. Maior (1897) pentru ca apoi boala să se intensifice. Tuberculii mici. cu ţesuturile puţin scufundate. rămaşi în pământ pot constitui o sursă de infecţie numai în cazul monoculturii când dau samulastră gata infectată. Din tuberculii mănaţi apar lăstari Fig.5-4 mm/zi).În România primele semnalări aparţin lui G.9). generalizată). Transmitere-răspândire. sau chiar mai repede. Sporii ciupercii se răspândesc prin vânt. c-frunză atacată. în zone cu precipitaţii abundente şi temperaturi moderate. alcătuit din miceliul ciupercii. 134 .002 % tuberculi mănaţi. În secţiune de pe suprafaţa zonei brune se observă cum progresează spre centru o coloraţie cenuşie-difuză. 1988). mănaţi. care în scurt timp devin arsuri brune cu un inel gălbui. Secţiunile atacate ţinute în mediu umed şi la temperatură de 20-25oC se acoperă rapid cu un puf alcătuit din miceliul ciupercii (fig. Plantarea cartofului va fi făcută numai cu tuberculi din soiuri rezistente la agenţi patogeni existenţi în zonă. însă dacă există un asolament sau măcar o rotaţie de 3 ani această sursă de infecţie nu trebuie luată în considerare. precipitaţiile sunt scăzute (0. tuberculi proveniţi din tarlalele tratate.002 %. Declanşarea atacului generalizat de mană este asigurat dacă între tuberculii plantaţi se găsesc mai mult 0. În aceste tarlale se va urmări cosirea prematură a vrejilor şi îndepărtarea lor pentru a împiedica infecţiile tardive ale tuberculilor.9. Mana se manifestă pe organele aeriene ale plantei dar şi pe tuberculi. pentru a se reduce frecvenţa tuberculilor mănaţi sub 0. Primele infecţii se observă la 35 zile de la plantat dacă. Vremea umedă şi răcoroasă favorizează extinderea ciupercii aşa încât. Pe frunze simptomele apar înainte de înflorit şi continuă până toamna.

pentru a nu se ajunge la rase noi rezistente. iar la fungicidele sistemice 50-70 picături/cm2. dar sunt eficace şi pentru alţi agen]i patogeni Se are în vedere să nu se aplice 2 tratamente consecutive cu produse din aceeaşi grupă. În acest stadiu este posibil ca abia să se observe cele câteva plante (5 % sau chiar mai pu]in) infectate iniţial. 135 .etc.12. are loc evoluţia explozivă a bolii ce nu mai poate fi oprită. Antracol 70 WP 1. Curenox 50. În cazul fungicidelor de contact trebuie să se realizeze o pulverizare fină cu 200-500 picături/cm2. fosfor. Produsele recomandate în combaterea agenţilor patogeni ai cartofului sunt în general avizate pentru mană.p. Putregaiul uscat al tuberculilor .1. Lucrările agrotehnice executate corect (bilonarea.5-2. potasiu.. aerisirea culturii şi sunt factori defavorizanţi ai evoluţiei ciupercii. Primul tratament se face când plantele au 20-30 cm. (N90P80K60 + 25 t gunoi de grajd) pentru mărirea rezistenţei plantelor. folosirea amestecurilor de produse a dus la eliminarea posibilităţilor de apariţie a raselor rezistente la o grupă de fungicide. Turdacupral 50 P 4-5 kg/ha. irigarea cu doze moderate) asigură vigurozitatea plantelor. ce ar permite ajungerea uşoară a sporilor de pe frunze la tinerii tuberculi. erbicidarea. Dithane 75 WG 2-2. Prin preîncolţirea tuberculilor se pot elimina tuberculii bolnavi şi deci scade procentul de atac. Boala se poate instala din câmp pe plante însă pagubele mari se înregistrează în timpul depozitării tuberculilor.5 kg/ha (t. iar ultimele tratamente se vor face cu produse stanice. pământuri ce favorizează şi atacul bacteriilor la tuberculii tineri. 7 z). Kocide 2000-1.5 kg/ha (t.. Combaterea agentului patogen se face la avertizare prin tratamente periodice. când frunzele plantelor de pe acelş[i rând se ating.3 kg/ha. Tratamentul trebuie executat cu utilaje ce dau picături foarte fine. iar în zonele bogate în precipita]ii se preferă produsele sistemice care. Champion 50 WP -3 kg/ha. urmărind cu grijă respectarea dozei la hectar.4 kg/ha `n 1000 l apă.Plantarea tuberculilor nu va fi efectuată prea la suprafa]ţă sau într-un pământ prea nisipos. chiar dacă sunt spălate vor fi absorbite prin rădăcini sau amestecurile de substanţe care dau rezultate foarte bune în vederea prevenirii sau combaterii manei se vor face tratamente cu produse din grupele: Blue Shield 50 WG3 kg/ha trat. 21 zile).Fusarium sp.p. La întocmirea asolamentelor trebuie să se ţină seama de faptul că ciuperca mai atacă tomatele.5 kg/ha/trat. În practică. următoarele tratamente se vor face cu produse sistemice sau cuprice (în alternanţă). Kocide 101-3. Funguran OH 50 WP3 kg/ha. dar dacă nu se execută acest tratament. Se recomandă ca primele tratamente să se facă folosind produse ditiocarbamice care pot chiar stimula creşterea foliajului şi lăstarilor. 10. care vor acoperi total frunzişul. Fertilizarea se va face cu doze moderate de azot. vinetele şi alte solanacee sălbatice. nici în pământurile grele ce reţin apa.

în măduvă şi în pulpa tuberculilor apar pete brune şi o brunificare a vaselor. Transmitere-răspândire.2 kg/t. tuberculii se întăresc şi se secţionează cu greutate. iar tulpinile ca tuberculilor: (G.2 % (depozit). şi tuberculii prezintă o brunificare a vaselor 1964). se îngălbenesc şi se usucă. Speciile genului Fusarium ce parazitează cartoful produc simptome variate. pe resturile de plante.Simptome. Păstrarea unei temperaturi constante de 4-6oC şi a unei aeraţii corespunzătoare. Fusarium oxysporum produce o ofilire în masă a plantelor şi chiar pieirea lor. crează condiţii nefavorabile evoluţiei acestor ciuperci în timpul depozitării. coşuri sau sacii reutilizaţi şi nedezinfectaţi. Depozitele precum şi containerele. Caroben 75 PTS-0. frunzele se Fig. unde temperaturile cresc (15-28oC) şi umiditatea este mare (50-80 %). Derosal 50 WP-0. În mediu uscat. Fusarium solani var. micşorează posibilităţile de instalare a atacului acestor ciuperci. urmată de brunificarea frunzelor de la vârful tulpinilor apoi şi a celor bazale. sub forma de spori sau spori de rezistenţă. Aceste ciuperci rezistă mult timp în pământ. Prevenire şi combatere. F. Tuberculii infectaţi prin răni prezintă mai întâi o încreţire şi brunificare a zonei afectate. Plantarea se va face cu tuberculi sănătoşi ce au fost bine păstraţi în siloz. eumartii produce o îngălbenire a limbului frunzelor. La recoltare şi însilozare se vor lua măsuri pentru a feri tuberculii de răni. Atacul nematozilor însoţit de variaţii bruşte de temperatură şi umiditate sensibilizează plantele şi favorizează atacul ciupercilor ce se răspândesc apoi prin spori cu ajutorul vântului (în cazul atacului tulpinilor şi a frunzelor) sau cu ajutorul apei din pământ (în cazul atacului la tuberculi). Goidanich. Tuberculii pătaţi sau răniţi nu vor fi introduşi în siloz unde există riscul infectării tuberculilor sănătoşi şi a înregistrării de pagube mari. Rovral 50 WP-0.10. zonă ce se scufundă.2 % (depozit).10 Putregaiul uscat al ofilesc. coeruleum pătrunde prin răni sau mici zgârieturi provocate de nematozi în tuberculi şi evoluează în depozitele prost aerisite. putrezesc. La recoltarea tuberculilor.1 % sau 0.10). În mediu umed. plantele prezentând un ritm încet de creştere. gri sau roz şi tuberculul putrezeşte în profunzime. lăzile sau sacii cu care se transportă tuberculii vor fi dezinfectaţi cu o soluţie de formalină 5 %. conducătoare (fig.2 kg/t (depozit). ciupercile sunt răspândite odată cu praful de pe containere. Baza tulpinii şi rădăcinile tinere putrezesc şi devin sfărâmicioase. pe suprafaţa tuberculului apar pernuţe pufoase albe. În tulpini. Tuberculii atacaţi au pulpa apoasă. tuberculi din soiuri rezistente la fuzarioză sau trataţi cuproduse din grupele: Derosal 50 SC-0. Pulpa afectată devine sfărâmicioasă sub coaja intactă. apoi coaja se încreţeşte formând cercuri neregulate în zona brunificată şi uscată. 136 . ceea ce se observă printro neuniformitate a înălţiimii plantelor. Măsurile agrofitotehnice prin care se crează condiţii optime de dezvoltare plantelor.10.

C-rădăcini atacate (C. În secţiune. producând pagube mai mari în cultura de seminceri.Tarlalele infestate vor fi cultivate cu plante prăşitoare la care lucrările de îngrijire duc la distrugerea buruienilor şi a ciupercii Polymyxa betae. Sporii de rezistenţă ca şi sporii ciupercii. Mozaicul sfeclei: (P. fapt de care trebuie să se ţină cont la succesiunea culturii în asolament. Macovei şi A. se 1991). Principala măsură de prevenire este însă utilizarea de soiuri tolerante. Bolile sfeclei Viroze 10.2. Transmitere-răspândire. apoi brune (fig. Iugoslavia. iar terenul se va dezinfecta folosind Dazomet 750 kg/ha. caracterisitici nematodului. iar în cazul rotaţiilor scurte sau a asolamentelor defectuos alcătuite pagubele pot fi mari.10. Prevenire şi combatere. Îngălbenirea necrotică a nervurilor sfeclei Beet necrotic yellow vein virus Virusul a fost izolat şi studiat în Japonia apoi a fost găsit în Italia. Mozaicul sfeclei . sunt mici (asemănătoare pătrunjelului). Messiaen. 1954).11). aşa încât aria de răspândire a virusului creşte foarte repede.11. Pe corpul sfeclei se dezvoltă exagerat radăcinuţele luând forma de "barbă" simptom asemănător cu cel dat de Heterodera schachtii. Puşcaşu (1985) semnalează boala ca fiind deosebit de păgubitoare în zonele de mare cultură a sfeclei pentru zahăr. conţin virusul pe care îl transportă.10. Transmiterea virusului în natură este asigurată de ciuperca de sol Polymyxa betae ce acumulează virusul în timpul parazitării.2. transmiţătoarea virusului. atelajele şi uneltele folosite vor fi dezinfectate cu bromură de metil prin fumigaţie 30-40 g/m3.10. Virusul afectează rădăcinile şi ca urmare pe frunze apare decolorarea. 2.12.1. . unde până în toamnă 137 Fig. apare ofilirea sau chiar pieirea plantelor. Sorauer. Simptome. se observă că vasele conducătoare sunt galbene. Atacul are loc în vetre. A. Rădăcinile sfeclelor B. sau au vârful foarte subţiat. brunifică. Bulgaria şi România în asociere cu rizomania sfeclei. Particulele de pământ infestate cu spori pot fi duse de vânt la distanţe mari.Beet mosaic virus Viroza cunoscută sub numele de mozaicul sfeclei a fost descrisă în 1915 şi în prezent este răspândită în toate zonele cultivatoare de sfeclă. Terenurile contaminate trebuiesc identificate şi din acele zone se va interzice transportul sfeclei. Plantele bolnave vor fi arse. 10. Al. În funcţie de faza în care se instalează atacul şi de condiţiile climatice. îngălbenirea şi apoi brunificarea nervurilor. Îngălbenirea necrotică a nervurilor sfeclei: A-rădăcină sănătoasă. Franţa Germania. ce se recunosc uşor datorită decolorării şi ofilirii plantelor în cursul zilei şi revenirii lor la normal noaptea. Codrescu şi col. M.2. dar în acest caz lipsesc chiştii Fig. (1981).10.Virusul infectează şi spanacul.

Fig.3. (1964). nemţisor. În zonele de mare cultură industrială şi seminceră de sfeclă. 1968). Îngălbenirea sfeclei: (P. Frunzele încep să se îngălbenească de la vârf spre bază şi de la margini spre nervura principală. Acestea după ce se hrănesc 6-10 sec.. 1936). utilizarea materialului semincer sănătos şi arderea resturilor înainte ca insectele să înceapă zborul. 1954). Pop şi col. 42 % la producţia de zahăr şi 18-70 % la cea seminceră. verzi deschis sau alburii.10. mac. pete neregulate. mac. ce poate avea plante virotice încă din toamnă.5 % la producţia de rădăcini. Transmiterea virusului este asigurată de Cuscuta şi de mai multe specii de afide. Procentul plantelor infectate creşte odată cu zborul ridicat al insectelor pe parcursul perioadelor secetoase ale anului. Transmitere-răspândire. puncte. 10.. trifoi. Prevenire şi combatere.13). iau virusul din celula virotică şi apoi timp de 1-4 ore pot să transmită virusul. Un rol deosebit îl au stropirile cu insecticide. La semincerii infectaţi se observă frunze mici îngălbenite îngroşate şi casante.2. Izolarea spaţială a culturilor pentru sămânţă faţă de cultura de spanac 138 . lobodă. De la un an la altul virusul rămâne în semincerii de sfeclă. pătlagină. linii sau re]ele de linii (fig. simptomele dispar şi reapar sub formă de arsuri spre sfârşitul perioadei de vegetaţie. de forme variate. sulfină sau la plante ca: ştir. Sorauer. troscot. Anglia (Watson.10. iar în cultura obişnuită pentru rădăcini reduce esenţial producţia şi procentul de zahăr al acesteia cu 7-18 % (I. în spanacul semănat toamna precum şi în buruienile multianuale.13. Prevenire şi combatere. 1980). Parcelele cu sfeclă pentru sămânţăse vor amplasa la distanţă de cel puţin 500 m faţă de cultura de spanac. rocoţea. viroza poate da pagube de 29-38. Simptome. se recomandă distrugerea acestora.Beet yellows virus Boala a fost descrisă în Belgia (Roland. inele.12). Simptomele pot fi confundate cu cele produse de lipsa de magneziu. În perioadele calde ale verii. Virusul se transmite în natură cu ajutorul a peste 28 specii de afide. Îngălbenirea sfeclei . Întrucât virusul în primăvară este transmis de afide de la plantele însilozate. Simptome. lobodă. iar în final apar puncte brune (fig. Butaşii de sfeclă virotici asigură prezenţa bolii în culturile semincere şi de la acestea virusul trece la culturile de sfeclă pentru industrializare sau la spanac. Cercul de plante gazdă a virusului este larg: spanac. Ciochia şi col. Plantele tinere infectate prezintă frunze cu nervurile transparente. apoi pe frunze apar zone decolorate între nervuri. ştir. 1942) [i `n România de Alice Săvulescu şi col. Transmitere-răspândire.. Frunzele tinere mozaicate privite prin transparenţă prezintă pete mici.10.80 % din plante pot fi bolnave (V. în special în cultura pentru butaşi şi cea destinată producerii de seminţe. la care îngăllbenirea este limitată la spaţiul dintre nervurile în lungul cărora rămân zone late verzi. punguliţă. Ţesuturile frunzelor sunt îngroşate cu suprafaţa lucioasă.

este des întâlnită această boală. Prevenire şi combatere.Pythium sp.. Dithane M 45-8 kg/t săm. iar întreţinerea culturilor de sfeclă seminceră.c.este obligatorie. Tiradin 70 PUS-8 kg/t săm. Tiramet 60 PTS-5 kg/t săm. Tachigaren 70 WP... Boala se manifestă de la germinarea seminţelor şi până la apariţia primei perechi de frunze adevărate. Atacul poate fi cu greu observat. se subţiază şi chiar primele frunzuliţe sunt negre. Phoma betae. se vor observa fructificaţii cu spori de tip Phoma.10. iar de la un an la altul rezistă sub formă de spori . iar dacă ţesuturile brunificate putrezesc uscat. În cazul zonelor putrezite umed. depinde de foarte mulţi factori agrotehnici. Combaterea chimică a insectelor limitează răspândirea virusului. 139 . Pe plantulele debilitate se instalează ciuperci din genul Fusarium care dau mucegaiuri albe sau roz. care vor crea mici leziuni.. perioadă în care se instalează agenţii patogeni ai acestei boli.. Rădulescu şi V.14).4.. aceasta se va trata cu: Dithane 75 WG-8 kg/t săm.2. la sfecla semănată în terenuri mai grele şi cu lipsă de fosfor. Putrezirea semintelor plantele debilitate se instalează fuzariozele. Tiradin-10 l p. Boli produse de ciuperci 10. aerate pentru ca să se scurteze perioada de la germinare şi până la răsărire. extinderea bolii.10. Bulinaru. Uneori baza tulpinii se înnegreşte. Rhizoctonia solani În anii cu primăveri umede. Fusarium sp. Ciupercile se răspândesc în cursul vegetaţiei prin spori duşi de apa din sol. Transmitere-răspândire. constatând doar golurile în culturi cu pagube de până la 20 % (E. Vondozeb 75 DG-8 kg/t săm. acest simptom fiind caracteristic atacului de Aphanomyces sp. prin care una sau mai multe ciuperci din sol vor intra şi vor produce putrezirea seminţelor germinate sau a tinerei plantule. rădăcini sau tânăra plantă se observă zone brunificate..14. Vondozeb-8 kg/t săm.6 kg/t săm. ce germinate a tinerelor plantule dau mucegaiuri albe sau roz.. Simptome... Pe sămânţa abia germinată. sau se pot instala ciuperci sau bacterii de sol care vor continua distrugerea zonelor brunificate (fig. sfeclă roşie sau de zahăr este un factor important în micşorarea procentului de plante virozate. Întrucât o parte dintre aceşti agenţi patogeni pot fi aduşi odată cu sămânţa. Pe Fig. Aphanomyces sp.. Condiţiile deosebite din aceste terenuri sunt favorabile înmulţirii nematozilor. în terenuri echilibrat fertilizate. Putrezirea seminţelor germinate şi a tinerelor plantule . se pot constata în analizele microscopice spori de la Pythium sp. micelii şi microscleroţi. Instalarea ciupercilor ca şi evoluţia atacului. Pe ţesuturile afectate pot apărea fructificaţiile agenţilor. 1957). Sfecla va trebui semănată la epoca optimă. climatici sau este în corelaţie directă cu evoluţia atacului nematozilor şi a dăunătorilor./t săm. spori de rezistenţă sau fructificaţii de rezistenţă.

unde apare puful cenuşiuviolaceu. cu optim la +6oC) şi de precipitaţiile care favorizează infecţia. la culturile industriale se recomandă. În cazul în care atacul este sporadic.Peronospora farinosa f. ciuperca poate produce pieirea plantelor (fig.Erysiphe betae Boala a fost semnalată la începutul secolului XX. Primele infecţii se 1926). prin sporii ce apar pe miceliile cenuşii-violacei. Făinarea sfeclei . Dithane 75 WG-0. Un studiu amănunţit al comportării ciupercii în Moldova l-a efectuat Didina Caea (1974). Simptomele clasice apar însă pe plantele semincere.10. la recoltare. la producţia de rădăcini şi de 25 % la conţinutul de zahăr. resturile vegetale de la decoletarea sfeclei se vor `nsiloza.5.2. Agentul patogen se răspândeşte în cursul perioadei de vegetaţie. plantele bolnave se vor distruge. Simptome. iar cele de la culturile semincere se vor arde pentru a micşora numărul de spori rămas. unde apare mai întâi mana. formează noi frunze. Boala se poate instala pe sfecla abia răsărită. iar ca urmare plantele Fig. unde pe frunzele tinere din centrul rozetei se observă o îngălbenire urmată de încreţirea ăi răsucirea frunzei de la margini spre partea inferioară. de până la 15 %.2 %. Samânţa se va trata cu: Apron XL 350 ES-4 l/t sămânţă. betae În primăverile reci şi umede.6. Mana sfeclei .15). De la un ciclu de vegetaţie la altul. Cultivarea de soiuri şi hibrizi rezistenţi la mană este cea mai eficientă metodă de prevenire a distrugerilor date de mană. În culturile semincere se vor face tratamente repetate (în special în primăverile reci şi umede) cu: Funguran OH 50 WP-4 kg/ha. La semănat vor fi folosite doar seminţele din loturi certificate în care nu a fost semnalat agentul patogen.10. Tija florală de la plantele mănate are axul scurt. în zonele de mare cultură a sfeclei. Butaşii seminceri infectaţi putrezesc în timpul păstrării lor în silozuri. Prevenire şi combatere. În această primă fază de atac. În vederea evitării instalării atacului. atacul pornind de la butaşii bolnavi. apoi s-a răspândit în toată Europa. b-miceliu cu spori (J. în Cehoslovacia. Infec]iile secundare pot avea loc de mai multe ori pe ani `n func]ie de temperatur\ (sporii apărând la temperaturi de 0-28oC. Eriksson. În România primele semnalări le-a făcut C. când pe acestea se observă o îngălbenire asociată cu formarea unui puf cenuşiu-violaceu pe partea lor inferioară. izolarea lor spaţială la cel puţin 1000 m faţă de culturile semincere. Planta după distrugerea frunzelor tinere. atacată. Toamna. 10. 140 . Transmitere-răspândire. brunificate.15. Mana sfeclei: a-plantă se pot usca înainte de vreme. agentul rezistă sub formă de miceliu de infecţie în butaşi şi seminţe sau sub formă de spori de rezistenţă.2. poate apărea această boală care produce pagube însemnate. constată pe frunzele sfeclei din cultura seminceră. Sandu-Ville (1936) care a remarcat şi pagubele mari produse de această ciupercă în 1954 şi 1967 în Moldova. sp.10. cu flori grupate în ciorchine.

5-2 cm în diametru. la 42 z. circulare. De la un an la altul ciuperca rezistă prin fructificaţiile de rezistenţă rămase pe resturile vegetale. 141 . 1972). Ciuperca atacă tinerele plantule până la răsărire. Impact 125 SC-0.16). Putregaiul inimii sfeclei . este una dintre cele mai frecvente boli ale sfeclei semnalată de Tr.3 l/ha (t. 10. Simptome.28 zile). 28 z. Perioadele cu temperaturi ridicate şi umiditate scăzută. Ţesuturile din dreptul petelor se brunifică şi pe ele se observă cercuri concentrice.16 Făinarea sfeclei: a-atac pe suprafaţa frunzelor slab frunză. poate produce putrezirea acestora. ca producând pagube însemnate . Comes (1959. În perioada de vegetaţie ciuperca este răspândită de sporii de tip Oidium ce germinează uşor la Fig. Boala poate fi recunoscută uşor datorită miceliului albicios. alcătuite din puncte mici negre. 10.Simptome. b-fructificaţie de rezistenţăcu spori (Olga veştejite. Transmitere-răspândire. care sunt negre. de 0.). Sub pâsla miceliană. Boala este observată mai întâi pe frunzele plantelor din culturile pentru seminţe şi la interval de 1-2 săptămâni se va observa şi pe sfecla din anul I. 1961.7.15-40 % din recoltă.3 l/ha-2 tratamente în 300 l apă/ha.(un sfert de frunză acoperită cu pâslă albă) în soluţiile de tratat se vor pune şi produse pe bază de sulf sau sistemice din grupele: Thiovit-5 kg/ha. parazită de suprafaţă. unde în complex cu alte ciuperci. se fac tratamente se recomandă ca la depăşirea P. Prevenire şi combatere. În timpul verii pe frunze apar pete de decolorare.E.Phoma betae Boala cunoscută şi sub numele de pătarea brună a frunzelor. 1949.5 l/ha (2 trat. iar frunzele se brunifică şi se usucă prematur (fig. în schimb la culturile pentru samânţă unde.10. determină o veştejire uşoară a foliajului. f. Însilozarea resturilor de frunze rămase de la decoletare micşorează numărul de spori din tarlalele ce au fost cultivate cu sfeclă. 1953) şi de I. în mod obişnuit până la recoltare. Tilt 250 CE RU-0. Baycor 300 EC-2 l/ha (t.p. tratamentele chimice nu se justifică economic.p. ţesuturile parazitate se îngălbenesc. Pe plantele semincere apar pete pe frunze.c. Score 250 EC-0.). Boala se observă de obicei spre toamnă pe frunzele mai bătrâne cu vitalitate scăzută şi pe frunzele sfeclei pentru sămânţă. Pentru culturile obişnuite. condiţie favorabilă pentru instalarea atacului ciupercii.2. Miceliul devine alb-pulverulent datorită sporilor. Săvulescu (1944. fin care poate acoperi toată frunza.D. tulpini şi chiar pe seminţe unde. apoi cenuşiu datorită fructificaţiilor sexuate.Pleospora bjoerlingii. mari. înainte de recoltare se observă şi puncte mici negre.

Seminţele nepolizate se tratează cu: Dithane 75 WG -8 kg/t săm. 10... care au rămas pe resturile vegetale înglobate în sol. transmiterea este asigurată de miceliul rămas în butaşii infectaţi.Atacul pe rădăcini se manifestă printr-o colorare în cenuşiu a ţesuturilor de sub rozeta de frunze. 1938).4.5 porţiuni monocultura. Dithane M 45-8 kg/t săm. ţesuturi ce putrezesc şi apar caverne centrale. aşa încât pe lângă respectarea epocii optime de semănat. anul I la cea seminceră. datorită faptului că evoluează foarte repede şi distruge rapid frunzişul plantelor. Ferraris. ceea ce se întâmplă mai rar. Boala a fost semnalată cu intensitate mare în tarlalele care au fost îngrăşate puternic cu azot şi lipsă de bor. aşa încât până toamna. asigurarea unei arături profunde. planta încearcă să-şi refacă foliajul din mugurii existenţi la suprafaţa solului. Vitavax 200 PUS-3 kg/t săm.3. aceste zone de sub rozetă se observă uşor la decoletarea ce se face la sfecla ce se industrializează şi trece neobservată la sfecla seminceră. 2 . Vondozeb 75 DG-8 kg/t săm. Polizarea şi drajarea seminţelor înainte de semănat este o lucrare foarte eficientă. ci doar un procent ridicat de celuloză (fig. Transmiterea ciupercii este asigurată de la un an la altul prin sămânţa pe care se găsesc fructificaţii cu spori de tip Phoma sau prin organele de rezistenţă.. În cursul perioadei de vegetaţie transmiterea ciupercii este asigurată de la plantă la plantă şi de la frunză la frunză de sporii antrenaţi de vânt. căci îndepărtează eventualele formaţiuni cu spori de pe seminţe dar. Putregaiul inimii sfeclei: 1-plantă atacată.10. ce vor asigura protecţia tinerei plantule până la răsărire.. în cazul în care se practică Fig. Infectarea corpului sfeclei se poate face şi prin coborârea miceliului din frunze prin cozile acestora.17. Vondozeb-8 kg/t săm. uscate ce se adâncesc în corpul sfeclei.. acestea vor trebui semănate într-un sol umed pentru a înmuia stratul de drajeu şi a permite germinarea. 142 . trebuie să se asigure şi o îngrăşare cu borax 20 kg/ha.. Tiradin 70 PUS-8 kg/t săm. Transmitere-răspândire. Tachigaren 70 WP-6 kg/t săm. alegerea unui teren nu prea greu. deoarece de plantă cu fructificaţii cu spori sfecla epuizează puternic solurile. Cercosporioza sau pătarea roşie a frunzelor Cercospora beticola Cercosporioza este considerată una dintre cele mai grave boli ale sfeclei.8. rădăcinile care se scot din sol sunt epuizate. de apa de ploaie sau de apa de irigaţie. butaşi la care zonele de atac se observă greu. De la cultura din (T. După distrugerea frunzelor. Validacin 3 S-3 l/t săm. Prevenire şi combatere.17). Drajarea se face cu o pastă în care intră şi substanţe fungicide.10. nu au zahăr. În mod obişnuit. Au fost cazuri când datorită secetei din sol. plantulele nu au putut sparge şi străbate pelicula de drajare.2. fiind necesară o reînsămânţare..

Mana florii soarelui . Derosal 50 SC-0. Respectarea unui asolament de 4-5 ani este obligatorie la culturile de sfeclă.10. 1941). Rădăcinile de la sfeclele atacate rămân mai mici şi cu un procent de zahăr mult micşorat (fig. 21 z. Derosal 50 WP-0. Tratarea chimică în vegetaţie se poate face cu produsele:Brestanid 50-0.1. 2 trat.18). Ciuperca poate fi adusă în teren şi odată cu semintele provenite din loturi semincere unde boala s-a manifestat. CAPITOLUL 11 BOLILE PLANTELOR ULEIOASE 11. etc. Kolfugo 25 SC. ciuperca atacă şi pe alte plante din fam. cu o slabă facultate germinativă. faţă de culturile de sfeclă de an I. Bolile florii soarelui Boli produse de ciuperci 11.).p. Transmitere-răspândire. 14 z. de decolorare.1. putând depăşi 80 % la soiurile sensibile care nu au fost tratate.3 kg/ha./ha în 400 l apă la 1 trat. Bavistin DF-0. Întrucât. rar 5 mm. lipsa borului şi umiditatea atmosferică ridicată. Petele pot fi colţuroase sau rotunjite. pierderile de recoltă fiind variabile în funcţie de rezistenţa soiurilor sau hibrizilor. cu diametru de 1-3 mm. Plantele semincere afectate vor avea o producţie scăzută de seminţe mici. seminţe ce nu au fost tratate înainte de semănat.p. Simptome.3 kg/ha (t. ca şi izolarea spaţială Fig. Ferraris.5 pc. În jurul petelor se observă o dungă brună la sfecla pentru zahăr şi cea furajeră şi violacee la sfecla roşie. când a semnalat-o Saccardo. Sporii rămaşi pe pământ şi pe resturile vegetale. în câteva zile.1.). (la interval de 21 zile) (organometalice).3 l/ha (t.). rămân viabili după trecerea iernii şi pot produce noi infecţii în primăvară. pentru a fi distruse plantele gazdă ale ciupercii.10. 21 z.Ciuperca este cunoscută încă din 1876. Chenopodiaceae.Plasmopara helianthi 143 . 2-miceliu cu spori (T. brune. de momentul instalării bolii şi de condiţiile climatice. În cazul unui atac puternic.18. Bavistin FL-0. se va avea grijă ca toate culturile să fie erbicidate corect. iar la noi în ţară este prezentă pe toate culturile de sfeclă. acestea se desprind şi frunzele apar perforate. galbene. Bavistin 50 WP-0. apoi cenuşii în zona centrală unde se formează un puf brun. favorizat de excesul de azot din sol.3 kg/ha (t.3 l/ha. Cercosporioza: de cel puţin 1000 m a loturilor cu sfeclă pentru seminţe 1-atac pe frunză. întreg frunzişul este brunificat şi uscat. După uscarea ţesuturilor. Atacul apare în perioada iunie-august sub formă de pete izolate sau unite.p. putând apărea pete brune alungite chiar şi pe cozile frunzelor.

galbenaurii. după apariţia primelor plante infectate au loc mai multe infecţii secundare. Întrucât nu se practică monocultura la floarea soarelui. în dreptul cărora pe faţa inferioară începând de la coada frunzei. deci indiferent de numărul de pete de pe frunzele unei plante. formează pălării mai mici. Plantele infectate mai târziu. în funcţie de condiţiile climatice. Fig. 1973). au înălţimea de cel mult 25-30 cm. dar nu înfloresc şi nu dau seminţe. pe faţa inferioară. se formează Fig. 144 . În cursul perioadei de vegetaţie. Iliescu. purtaţi de vânt şi de apa de ploaie de pe frunzele infectate ale “moşnegilor”. 1973).1). temperatura care. cu internodii scurte. principala sursă de infecţie în anul următor o constituie seminţele infectate.11.2).11. apar spori sferici de rezistenţă. Rădulescu în 1946 pe samulastra de floarea soarelui şi de atunci s-a extins în toate culturile producând pagube de până la 60 % (C. Paulian şi H. încreţite şi prezintă rădăcini slab dezvoltate (fig. iar în România este semnalată de E. ce apar din seminţele infectate.11. de 1-5 cm în diametru. Aceste plante rămân pitice (moşnegi). Transmitere-raspândire. Aceste plante au pe faţa superioară a frunzelor. frunze mici. Primele simptome se observă la plantele tinere. În ţesuturile necrozate. decolorate.1. Plantele pot forma (F. apare un puf alb de miceliu. Ciuperca mai poate ataca şi alte plante din familia Compositae. Simptome.11. Plantele mature infectate mai târziu. Baniţă. Mana florii soarelui: Numărul infecţiilor secundare este în frunză cu puful alb al ciupercii corelaţie directă cu frecvenţa precipitaţiilor şi cu (F. zone mari galbene. prezintă pe frunze pete galbene-undelemnii lângă nervuri. de-a lungul nervurilor principale şi între nervuri. Ciuperca se transmite de la un an la altul prin miceliul parazit din semintele infectate şi prin sporii rămaşi în sol în resturile vegetale. datorită sporilor.Mana a apărut la floarea soarelui la sfârşitul secolului XIX în America de Nord. pălării mici. Mana florii soarelui: o pâslă albă. pe frunzele mature. prevăzuţi cu o membrană groasă. înfloresc înaintea plantelor sănătoase şi uneori pot fructifica dar. seminţele sunt infectate fără să prezinte la exteriorul lor simptome (fig. Iliescu. zone care se brunifică în scurt timp.2. deasă de miceliu. semintele obţinute de la acestea vor fi infectate. În dreptul lor. dacă este optimă (16-18oC) favorizează eliberarea de spori ce pot produce infecţii sistemice. 1965). ajunge în 1940 în Europa. Paulian [i H. Raicu şi E.

. apare o zonă sau un inel de mucegai de înălţime variabilă. boala poate afecta curbura tulpinii când. iar planta suferă o ofilire totală şi se usucă (fig. Tratarea seminţelor se face cu: Ostenal MT 75 PUS-4 kg/t s\m. O a doua fază de atac se observă când plantele au 90100 cm înălime şi încep să formeze pălării.Prevenire şi combatere.. După formarea pălăriilor. pălăriile şi seminţele. în cavitatea ce apare. apoi ea s-a extins în toate ţările din Europa trecând chiar şi în America de Nord şi Australia. ţesuturile pălăriilor putrezesc umed şi între rândurile de 145 . Primele simptome se observă pe tulpina tânără. ca producând pagube mari în special la floarea soarelui. Pe terenurile unde s-a constatat prezenţa agentului patogen nu se va reveni cu floarea soarelui decât după 7-8 ani. Simptome. Întrucât boala se transmite prin seminţe. solele unde s-a găsit chiar numai o plantă/ha infectată primar. principala grijă este ca. Încă din 1933. Apron XL 350 ES-3 l/t săm. unde ciuperca nu a fost prezentă. Putregaiul alb al florii soarelui .3). Paulian şi decolorare. în Moldova au fost înregistrate pagube de 70-80 % din producţia aşteptată. o putrezeşte şi produce în final fracturarea plantei. deoarece aceasta are un imens potenţial infecţios. 1973). datorită putrezirii acesteia.11. La început apar pete de florii soarelui (F. De Bary. Apron 35 SD-4 kg/t săm. Loturile semincere vor fi corect erbicidate. se adună apă din precipitaţii şi în acest fel apar condiţii optime pentru infectarea Fig. 11. fiind favorizată de cantitatea mare de precipitaţii din toamnă. care ar putea fi o sursă de infecţii primare.11. Boala afectează rădăcinile. La soiurile la care după ce pălăria se apleacă. apoi acestea se măresc. acestea să provină din loturi semincere. Recoltarea florii soarelui se va face la momentul optim. vasele conducătoare invadate de miceliu. Galben Super SD-4 kg/t săm. ciuperca va evolua numai în interiorul tulpinii. devin brune. Pe aceste plante. Galben 35 SD-4 kg/t săm. unde apar pete galben-brune ce pot înconjura tulpina şi în acest caz tânăra plantulă putrezită cade şi piere. izolate spaţial la cel puţin 500 m de alte lanuri de floarea soarelui şi vor fi urmărite sub aspectul semnalării manei până la recoltare. iar H..Sclerotinia sclerotiorum Boala a fost descrisă în 1886. Inginerii aprobatori vor respinge de la certificare. tulpinile. Iliescu. pentru a se evita scuturarea semintelor şi deci apariţia samulastrei în anul următor. la bază. în Franţa de către A. în toate lucrările Stării fitosanitare a României apare inclusă boala. sub care ţesuturile sunt putrezite.1. palariile vor cădea în întregime pe sol. distruge măduva.. În cazul în care atacul este numai parţial şi intervine o vreme secetoasă. Cea mai eficientă metodă este însă cultivarea de soiuri rezistente. Putregaiul alb al pălăriilor prin partea lor inferioară.3. pagube evaluate la 60-70 % din poduc]ie.2. În anul 1996. deşi pot fi atacate şi plantele abia răsărite.

din fosta pălărie rămân doar fasciculele de vase conducătoare.. acoperit de miceliu şi cu un gust rânced. iar temperaturile sunt în jur de 20-25oC. Rovral 50 PU-2 kg/t săm. pătată.5 l/ha). Scleroţii îşi păstrează viabilitatea cel puţin doi ani. Scleroţii care au dimensiuni mici. iar la cultura de floarea soarelui se vor aplica în mod echilibrat numai îngrăşăminte minerale. H. lipsită de luciu. apoi cu plante prăşitoare şi abia după 7-8 ani se va putea reveni cu floarea soarelui. ce menţin terenul infectat. De la plantă la plantă ciuperca poate fi vehiculată de curenţii de aer. argiloase decât dacă este asigurată scurgerea excesului de umiditate. Aceste infecţii se pot realiza pe samulastra de floarea soarelui sau pe unele plante.5. se crapă foarte uşor.11. Sunt atacate de asemenea puternic (F. Rovral 50 WP-2 kg/t săm. (1.5). Tratamentele seminale asigură sănătatea plantelor în prima parte a perioadei de vegetaţie dar. alcătuind un aspect parazitar numit “mătură”(fig.. va trebui cultivat cel puţin 4-5 ani cu cereale păioase. când pot produce infecţii direct prin micelii sau prin sporii de pe apotecii (fructificaţii cu spori ce apar după germinarea scleroţilor). ce antrenează fragmente miceliene de la plantele infectate bazal. Ronilan 50 WT-2 kg/t săm. Benlate 50 WP-2 kg/t săm. dacă începând cu lunile iulie-august cad precipitaţii de peste 100 mm. atacul la pălării nu poate fi evitat. Nu se vor cultiva cu floarea soarelui terenurile umede. Prevenire şi combatere. iar miezul este brun. asemănătoare seminţelor nu pot fi Fig. aşa încât un teren în care sunt scleroţi. Bavistin FL-2 l/t săm. 11. Seminţele de pe pălăriile infectate au coaja decolorată. Din cercul de plante gazdă fac parte toate legumele rădăcinoase. Iliescu. Înainte de semănat se vor aplica tratamente seminale cu fungicide sistemice ca: Tiradin 500 SC-3 kg/t săm. Îngrăşămintele organice se vor aplica la planta premergătoare. Bavistin 50 WP-2 kg/t săm. Putregaiul alb al florii soarelui: palarii cu atac putrezind materialul depozitat.11. Ciuperca are un cerc larg de plante pe care atacă. Epidemiologie. bulbifere sau tuberculifere.. Putregaiul alb al separaţi la selector şi vor constitui o sursă importantă de florii soarelui: scleroţi ce se formează pe tulpină şi infecţie. însă pe buruienile din culturile de cereale ce urmează după floarea soarelui. Ciuperca este adusă în cultură odată cu seminţele infectate care nu-şi pierd germinaţia. Paulian [ş şi o mulţime de plante floricole. În 146 . 1973). Metoben 70 PU-2 kg/t săm. certificate şi eventual “aleasă la masă” dacă se seamănă suprafeţe mici.4). Sămânţa trebuie să provină din loturi semincere sănătoase.11. ce fac parte din numeroasele gazde ale acestui agent patogen. lemnoase..seminţe apare un mucegai alb care prin uscare va forma scleroţi în formă de reţea (fig... Sumilex 50 FL-2 l/t săm.4. ciuperca formează noi generaţii de scleroţi. Scleroţii rămaşi în teren rezistă până în anul pălării următor. Aceste seminţe au capacitatea germinativă scăzută. la care după infecţiile din câmp boala continuă în silozuri Fig. După căderea seminţelor şi a lăcaşelor lor.

vegetaţie se poate aplica produse din grupele: Bavistin DF-2 kg/ha; Bavistin 50 WP-2 SC-1,5 l/ha; Carbiguard 500 SC-1,5 l/ha /trat; Benlate 50 WP-1,5 kg/ha; kg/ha; Bavistin FL 1,5 l/ha; Carbendazin 500 SC-1,5 l/ha, etc. Amelioratorii români au reuşit să creeeze o serie de hibrizi foarte productivi, totuşi până la această dată nu se cunosc soiuri sau hibrizi rezistenţi la această boală şi numai aplicarea unei tehnologii corecte şi respectarea recomandărilor date poate limita pagubele produse de ciuperca. 11.1.3. Rugina florii soarelui - Puccinia helianthi Boala descrisă în 1922 de către Schweinitz, este astăzi răspândită în toată Europa, America, Africa de Nord şi Australia pe floarea soarelui, dar şi pe alte 16 specii ale genului Helianthus. Simptome. Boala apare primăvara, pe frunzele tinere sub formă de pete mici, circulare, gălbui. În acest stadiu pagubele sunt mici şi de cele mai multe ori boala trece neobservată. În cursul verii şi spre toamnă, pe frunzele mature apar puncte de decolorare, în dreptul cărora pe faţa inferioară apar puncte prăfoase brune sau negre. Aceste puncte pot fi întâlnite chiar şi pe frunzuliţele din jurul pălăriilor (fig.11.6). Transmitere-răspândire. Transmiterea ciupercii de la un an la altul este asigurată de sporii de pe seminţe sau din sol, care sunt foarte Fig.11.6. Rugina florii soarelui: afrunză atacată; b,c-spori; d-spori de rezistenţi la temperaturi rezistenţă scăzute. În cursul anului agricol, în prima parte, răspândirea ciupercii este asigurată de sporii formaţi pe primele plante atacate. Prevenire şi combatere. Respectarea tehnologiei de cultură şi tratamentul seminţei poate preveni atacul acestei ciuperci. 11.1.4. Putregaiul cenuşiu al florii soarelui - Botrytis cinerea Boala este cunoscută şi sub numele de putregaiul pălăriilor de floarea soarelui, dar ciuperca atacă şi numeroase alte plante de cultură sau plante ornamentale, leguminoase, plante furajere, ricin etc. În anii cu toamne foarte bogate în precipitaţii, boala poate produce pagube mari, aşa cum a semnalat Ana Hulea în 1940. Simptome. Ciuperca parazitează numai pălăriile începând cu partea lor inferioară, unde produce pete brune ce se pot confunda cu cele produse de boala Fig. 11.7.Putregaiul cenuşiu al florii cu scleroţi, dar sunt mai bine delimitate. În dreptul soarelui: pălărie atacată parţial petelor, pe ]esuturile moi şi putrede apare un praf (F. Paulian şi H. Iliescu, 1973). cenuşiu (fig.11.7). Boala poate să cuprindă întreaga
147

pălărie şi chiar la suprafaţa seminţelor apare o culoare cenuşie-verzuie, iar între seminţe apar scleroţi mici, negri. Seminţele au suprafaţa pătată, fără luciul caracteristic şi cad uşor din încăperile lor. Miezul seminţei este şiştav, amar, iar seminţele îşi pierd parţial capacitatea de germinaţie. Transmitere-răspândire. Transmiterea ciupercii de la o plantă la alta este asigurată de sporii ce sunt uşor luaţi de vânt, insecte sau de picăturile de ploaie şi pot germina imediat, formând un miceliu infecţios ce pătrunde prin ţesuturile pe care a ajuns. De la un an la altul, ciuperca rezistă în teren sub formă de spori sau ca sleroţi mici. Ciuperca poate fi adus într-o nouă cultură odată cu seminţele infectate sau care au pe suprafaţa lor spori. Prevenire şi combatere. Respectarea cu stricteţe a tuturor verigilor prevăzute în tehnologia de cultură a florii soarelui, poate preveni atacul ciupercii. Tratarea seminţelor cu fungicide sistemice, care se face obligatoriu pentru celelalte ciuperci este bună şi pentru această ciupercă. Culturilor semincere trebuie să li se asigure o izolare parţială de cel puţin 500 m faţă de alte culturi de floarea soarelui, sau faţă de culturi cu plante din cercul de gazde al patogenului. Boli produse de plante parazite 11.1.5. Lupoaia (verigelul) - Orobanche sp. Plantă parazită cunoscută sub numele de lupoaie sau verigel, poate produce pagube însemnate de până la 70-80 % din producţie, aceasta fiind afectată şi calitativ prin reducerea procentului de ulei din seminţe. Planta este întâlnită în toate ţările cultivatoare de floarea soarelui. În România, Tr. Săvulescu şi col., o semnalează începând cu anul 1935, în judeţele de sud, sud-est şi din Moldova. Simptome de parazitare. Plantele de floarea soarelui parazitate se dezvoltă mult mai încet, au înălţime mai mică şi prezintă tulpini subţiri fără pălării sau cu pălării mici, cu seminţe seci, sărace sub aspectul procentului de ulei. În jurul unei plante, în suprafaţa sa de hrănire, pot apărea 30-40 plante sau chiar peste 100, în terenurile puternic infestate, după cum se precizează în lucrările prof. C. Sandu-Ville. Planta ce parazitează - Orobanche cumana Wallr. Seminţele plantei din sol dau la germinare un filament subţire care vine în contact cu rădăcinile de floarea soarelui, se îngroaşă ca un bulb cu proeminenţe (conuri de pătrundere), ce intră şi stabilesc contactul cu vasele conducătoare. La partea superioară a bulbului apare un mugure din care iese la suprafaţă tulpina floriferă, pe care se găsesc rudimente de frunză sub formă de solzi. Până la ieşirea la suprafaţă timpul de parazitare este destul de lung (2 luni), timp în care planta parazitată nu poate fi depistată. Tulpinile ei sunt drepte, de 40 cm înălţime, 2,5 cm în diametru la bază, neramificate, de culoare gălbuie cu reflexe violacei, acoperite cu perişori (fig.11.8). Florile fără codiţe au culoare gălbuie sau albăstruie cu nuanţe violacei şi se deschid în lunile iunie-iulie.
148

Fructul este o capsulă ce conţine 1200-1500 seminţe foarte mici, ovoid-alungite, cenuşii închis la culoare, aspre şi aripate (au pe margini o membrană). Aceste seminţe fiind foarte uşoare, sunt duse de apa de ploaie sau de vânt la distanţe foarte mari. Seminţele nu germinează decât în prezenţa rădăcinilor de floarea soarelui în soluri uşoare, uscate. Germinarea poate avea loc şi în prezenţa resturilor vegetale de floarea soarelui, caracteristică pe care se bazează şi una din metodele de combatere, prin răspândirea pe teren a resturilor mărunţite la moara cu ciocănele. Seminţele pornesc în vegetaţie, Fig.11.8. Plante de floarea soarelui parazitate de lupoaie (F. Paulian şi H. dar neavând pe ce parazita, tânăra plantulă va Iliescu, 1973). muri. Floarea soarelui poate fi parazitată uneori şi de Orobanche ramosa L., (lupoaia cu tulpină ramificată) plantă ce are înălţime mai mică, 10-40 cm şi tulpina ramificată, de culoare gălbuie. Combatere. Tarlalele infestate cu seminţe de Orobanche vor fi cultivate cu cereale sau leguminoase şi abia după 4-6 ani se va putea cultiva floarea soarelui. Sămânţa de floarea soarelui va trebui să nu conţină seminţe de lupoaie. Pe suprafeţe mici, se recomandă praşile repetate executate înainte de apariţia florilor deoarece, dacă planta este tăiată după înflorire, substanţele din tulpină reuşesc să matureze seminţele. Repetarea praşilelor este necesară întrucât tulpinile plantei parazite nu apar toate odată, ci pe rând. Cea mai eficientă metodă este alegerea de soiuri şi hibrizi rezistenţi la această plantă parazită. Soiurile cu înrădăcinare profundă sunt mai puţin parazitate de lupoaie a căror seminţe nu germinează la adâncime mare. 11.2. Bolile soiei Viroze 11.2.1. Virusul mozaicului soiei - Soybean mosaic virus Boala a fost descrisă în 1916 în S.U.A. sub numele de cloroza şi încreţirea frunzelor de soia, iar acum este cunoscută în toate ţările cultivatoare de soia. În România a apărut odată cu extinderea acestei culturi (M. Nicolaescu, 1975). Pierderile produse de această boală pot fi mari, între 8-25 % dacă temperaturile se menţin între 18-20oC. Simptome. În cultură plantele se observă foarte uşor întrucât au o creştere mai înceată şi prezintă pe frunze mozaic şi decolorări ale nervurilor. Frunzele sunt mai alungite, înguste şi se curbează spre partea inferioară (fig.11.9). Fig. 11.9 Virusul mozaicului soiei:
1,2,4,5-foliole atacate; 3-foliolă sănătoasă (după E. Rădulescu, 1966). 149

Din cauză că nervurile nu cresc în acelaşi ritm cu mijlocul, de-a lungul lor apar gofrări (încreţiri). Pe aceste plante apar puţine păstăi, cu seminţe ce se maturează târziu şi au aspect “marmorat”. Transmitere-răspândire.Virusul este răspândit în natură de diferite afide. Virusul se transmite de la un an la altul prin sămânţa infectată, în al cărui embrion se găseşte. Plantele ce au fost infectate în stadiu tânăr au cel puţin 60 % din seminţe infectate, în timp ce la plantele infectate mai târziu acest procent scade. Plantele infectate, după înflorit produc seminţe sînătoase. Prevenire şi combatere. În vederea obţinerii de culturi sănătoase se recomandă semănarea de sămânţă sănătoasă, provenită din lanuri verificate care nu au avut plante mozaicate până la înflorire. Soiurile Chippewa, Hamsoy şi Acme sunt foarte sensibile, aşa încât, pentru culturile respective se vor lua măsuri de izolare spaţială faţă de alte soiuri şi se vor aplica tratamente împotriva afidelor. Tarlalele unde se observă mozaicarea încă din primele faze de vegetaţie, vor fi eliminate de la aprobarea pentru material de sămânţă. Bacterioze 11.2.2. Arsura bacteriană a soiei - Pseudomonas syringae Această boală bacteriană semnalată încă de la începutul secolului în S.U.A., a apărut şi la noi, fiind studiată de V. Severin în 1975. Se cunosc ca fiind înregistrate pagube foarte mari 4-64 % din recoltă în S.U.A., 75 % în Caucaz şi chiar 43-100 %, în Extremul Orient. Simptome. Bacteria parazitează toate organele aeriene, frunze, tulpini şi boabe. Pe primele frunze atacate apar pete cu aspect umed, scufundate, brune, ce pot produce pieirea plantulelor. Pe frunze aparute mai târziu se formează pete mici, de 1-2 mm, unghiulare, cu aspect umed, transparente, ce evoluează în pete galbene apoi brune, brune-negricioase (fig.11.10). Din ]esuturile atacate pe vreme umedă apare un lichid (exudat) bacterian albicios, ce se poate usca sub formă de peliculă lucioasă brună sau cenuşie. În cazul unui atac grav, frunzele rămân sfâşiate sau se usucă înainte de vreme. Pe tulpini, petele sunt alungite, la Fig.11.10. Arsura bacteriană a soiei: (M. Hatman şi col., 1989). început galbene apoi brune, acoperite de exudat şi în final negre. Păstăile de la plantele bolnave produc puţine seminţe mici, cu tegumentul zbârcit şi uneori acoperit de gomă bacteriană. În cazul unui atac mai grav boabele au pete cenuşii, brune şi chiar crăpături. Transmitere-răspândire. Bacteria este transmisă de la un an la altul prin intermediul seminţelor infectate, care nu-şi pierd facultatea germinativă, decât cel mult în proporţie de 66 %. Bacteria rămâne cel mult 6 luni viabilă în seminţe. Seminţele păstrate mai mulţi ani îşi pierd aproape complet germinaţia, dar puterea de
150

La înfiinţarea culturii se va folosi numai sămânţă sănătoasă sau tratată cu: Apron 35 SD-600g /100 kg săm.Peronospora manshurica Boala a fost semnalată în 1948 în România de Tr. Principala sursă de transmitere a bolii în anul următor o constituie sporii de rezistenţă pe sămânţă. Măsura cea mai eficientă este semănarea de sămânţă sănătoasă. Simptome. mici. Boli produse de ciuperci 11.3. Prevenire şi combatere. dar şi sămânăa infectată provenită de la plantele mănate. Un caz aparte de rezistenţă este întâlnit la plantele atacate de păianjenul roşu care nu sunt atacate de această bacterie. Frunzişul plantelor mănate prezintă numeroase pete colţuroase. d-spor de rezistenţă se practică (T. Transmitererăspândire Ciuperca rezistă în sol pe resturi vegetale sub formă de spori de rezistenţă. În dreptul petelor. 151 . apoi în scurt timp zonele afectate sau chiar toată frunza se usucă. dar acest lucru nu are prea mare importanţă întrucât nu Fig. Tratamentele seminale cu antibiotice ca: oxitetraciclină sau streptomicină. Mana soiei . 1996). de culoare la început verde-gălbuie. monocultura soiei.11. În timpul germinării seminţei de soia. Expunerea la soare. timp de 6-8 zile poate dezinfecta seminţele infectate.11).11. Transmiterea poate fi asigurată şi prin resturile vegetale rămase pe sol. de 24 mm. Baicu şi Tatiana Şesan. deşi dau rezultate sunt deosebit de costisitoare şi nu se folosesc decât de către amelioratori. în care bacteria poate fi viabilă timp de 9 luni. pe suprafeţe mici Întrucât bacteria rezistă în resturile vegetale se vor lua măsuri de igienă culturală şi de rotaţie a culturii. Răspândirea ciupercii în perioada de vegetaţie este asigurată de sporii duşi de apa de ploaie sau de irigaţie şi de vânt.infecţiozitate a bacteriei nu scade. sau în culturile irigate. pe faţa inferioară a frunzei.2. bacteria se multiplică şi va ataca primele frunze. Săvulescu. Soiurile Bolya 44 şi SO994RR omologate `n 2001 sunt rezistente la boli în condiţii de infecţie naturală. Mana soiei: a-frunză atacată. apare un puf cenuşiu-violaceu. Prevenire şi combatere. apoi brune pe faţa superioară (fig. c-spori. b-miceliu.11. iar acum produce pagube însemnate în anii ploioşi. transparente.

Într-o fază mai avansată a bolii apar între nervuri benzi. Simptome. gălbui. tutun.1. Pop. Se recomandă ca la înfiinţarea noilor culturi să se respecte o izolare de minim 1 km faţă de culturile mai vechi de lucernă şi trifoi sau de terenuri înţelenite şi îmburuienate. 1975). În anii următori.1. În cursul vegeta]iei răspândirea virusului este asigurată de aproximativ 13 specii de afide. La soia. circulare. cu boabe mici. 12. fasole. trifoi. Virusul rezistă de la un an la altul în interiorul plantelor perene din cercul foarte larg de gazde. virusul poate fi transmis şi prin sămânţă la lobodă. Prevenire şi combatere. gălbui sau albicioase. ciumăfaie.A. iar în câmpurile experimentale unde. Lucerna virotică prezintă pe frunze pete mici. Întrucât virusul se poate transmite prin sămânţă. ea cuprinzând peste 300 specii din 50 familii botanice dar.Alfalfa mosaic virus Agentul patogen al mozaicului lucernei a fost descris în 1931 în S. bob. năut. Bolile lucernei Viroze 12. de către J. Lista gazdelor virusului este impresionantă. simptome ce dispar când temperatura aerului este ridicată. virusul produce o cloroză a nervurilor. Mozaicul lucernei . virusul produce decolorări.U. ţelină. mazăre. soia. pe care apar păstăi deformate. Virusul afectează şi trifoiul alb. morcov şi pătrunjel.L. pe care dă mozaic sau pătare galbenă.CAPITOLUL 12 BOLILE PLANTELOR DE NUTREŢ 12. la 40-70 şi chiar 80 % în anul III. procentul de atac creşte de la 5 % în primul an. inele sau pete eliptice de decolorare. se recomandă recoltarea de sămânţă de la lucerna din anul I. dar aceştia sunt scurţi. La fasole.12. zârnă şi căldăruşa popii. gofrată. pete galbene şi uneori simptomul "frunză de stejar".1). cele mai mari pagube se înregistrează la lucernă. Mazărea atacată prezintă o mozaicare a frunzelor însoţită de reducerea înălţimii plantelor. 1. Pop la lucernă şi ardei şi de M. Weimer.1. tomate. până la obţinerea unor 152 . De la un an la altul. Pe parcursul anului atacul virusului creşte progresiv de la 1-2 % până la 55 % sau chiar mai mult. ardei. În România virusul a fost semnalat de I. Transmitere-răspândire. pete galbene-portocalii pe spaţiile dintre nervuri. rămânând totuşi o zonă verde de-a lungul nervurilor. aceste plante dau un număr mare de lăstari. cartof. Nicolaescu la ardei. Frunzele atacate au suprafaţa redusă. Fig. strâmbi şi se rup uşor (fig. Mozaicul lucernei (I. În lanurile mai vechi. deformată.

neaşteptându-se Fig.1. Transmitere-răspândire. iar lanurile noi trebuie izolate spaţial de cele vechi. în judeţele Braşov. cosirea vetrelor de atac şi scoaterea materialului pe prelate. Rădulescu în 1933. Pe frunzele de lucernă apar pete neregulate. mazăre etc. Simptome. alfalfae Boala care a fost descrisă în 1930 în Turkestan.12.clone valoroase trec mai mulţi ani. transparente. la apariţia petelor pe frunze. Simptome. sub care. în resturile vegetale infectate. în dreptul cărora pe faţa inferioară apare un puf alb-cenuşiu. Pe partea inferioară a zonelor atacate apare o peliculă de exudat bacterian. In cursul vegetaţiei prima infecţie este asigurată de miceliile provenite din germinarea sporilor de rezistenţă. apoi se brunifică şi se desprind de pe codiţă (fig.U. Prevenire şi combatere. Mureş şi Suceava. astăzi este răspândită în S.1. (momentul când se poate recolta cea mai mare 1972). frunzele. Petele au până la 2-3 mm în diametru. gălbui. Ciuperca rezistă de la un an la altul sub formă de spori de rezistenţă sau miceliu în plantele atacate.2). Bolile produse de ciuperci 12. In România a fost semnalată de C. Se recomandă folosirea de sămânţă sănătoasă. să se facă o cosire prematură a plantelor.. Frunzuliţele se îngălbenesc. Se recomandă ca. Mana lucernei: a-atac pe frunze. Agentul patogen se răspândeşte în culturi prin peliculele de exudat bacterian. Oescu şi I. fasole. Frunzele de lucernă prezintă pete mici cu aspect umed.Peronospora aestivalis Mana este cunoscută în toate ţările cultivatoare de lucernă..2. Mana lucernei . dublate de ploi intermitente. Aceleaşi tratamente se vor aplica şi la loturile semincere de trifoi. dar nu produce pagube mari. pe tulpini apar chiar mici răni.2. cu centrul galbendeschis şi cu margini brune înconjurate de un inel galben. cantitate de furaj). sunt factori ce uşurează răspândirea ciupercii. Rădulescu şi col. Bacterioze 12. desprinse de pe plante şi duse de vânt. De la un an la altul rezistă pe baza tulpinilor atacate sau pe teren. Decolorarea şi uscarea frunzelor progresează de la vârf spre codiţă. Arsura bacteriană a lucernei şi trifoiului Xanthomonas campestris pv. codiţele frunzelor şi tulpinile se înnegresc şi se usucă.3.A. se recomandă izolări spaţiale ale parcelelor cu cereale şi stropiri cu insecticide contra afidelor. din mai multe localităţi ale Moldovei. apoi se unesc şi în cele din urmă ţesuturile se brunifică.12. Prevenire şi combatere. soia. momentul de maturitate tehnologică b-miceliu cu spori (E. din 1964 şi în România. iar infecţiile ce urmează sunt produse de miceliile apărute din sporii ce apar pe puful alb-cenuşiu. Transmitere-răspândire. India. 153 . Perioadele calde ale anului. În faza finală a bolii.

după ploi.5. Simptome.D. Frunzele şi tulpinile se usucă înainte de vreme.1. partea cea mai valoroasă a furajului. Deşi există substanţe cu care această cipercă ar putea fi combătută. Prevenire şi combatere. 12. Pe frunzele căzute se observă în dreptul petelor.E. Este cunoscută şi la noi în ţară din 1960. deoarece sporii sunt uşor purtaţi de vânt. se va cosi lanul înainte de maturitatea tehnologică.Erysiphe pisi f. pagubele date de acest patogen s-au dovedit a fi în unii ani considerabile. Transmitere-răspândire. iar furajul nu ar fi de caliate. Ciuperca rezistă peste iarnă sub formă de strome pe resturile de frunze. Săvulescu consideră că are un efect parazitar slab. prezentând reziduuri toxice.3). Inainte de înflorirea lucernei. SanduVille (1932).12. ce ies din fructificaţiile ciupercii. strome de 0.sp. In ultimele decenii paralel cu extinderea culturilor de lucernă. 154 . tratamentele nu sunt economice. Moesz şi apoi studiată de C. producând pagube mari în anii ploioşi. plantele rămânând desfrunzite.12. însă Tr. Pătarea brună a frunzelor de lucernă: 1. Petele se înmulţesc. 1938)..4. ciuperca este răspândită de numeroşi spori. iar în cazul apariţiei se va face o cosire prematură pentru a nu pierde foliajul. datorită apariţiei unor mici puncte negre.2-atac pe frunze. Se recomandă amplasarea culturilor noi la distanţă faţă de culturile mai vechi şi în cazul apariţiei făinării la un nivel ce depăşeşte P. ce vor da infecţii primare.3-1 mm (ţesuturi uscate ale ciupercii) (fig. ce în scurt timp devine pulverulentă apoi îşi schimbă culoarea din albicioasă în cenuşie.1. ciuperca produce mari pagube prin desfrunzirea precoce a plantelor. Transmitere-răspândire. Simptome. 3-fructificaţie. Ciuperca a fost identificată şi pe Medicago falcata (culbeceasă). Pătarea brună a frunzelor de lucernă Pseudopeziza medicaginis Pătarea brună este cea mai răspândită boală a lucernei. galbene apoi brune de 1-3 mm în diametru. Prevenire şi combatere. Făinarea lucernei . 4-spori (T. din care în primăvara următoare sunt eliberaţi sporii. se unesc şi frunzele atacate cad. In România a fost găsită în 1912 de P. Ferraris. reprezentate de organele de rezistenţă. De la un an la altul ciuperca rezistă sub formă de cleistotecii (fructificaţii de rezistenţă). medicaginis In Europa boala este cunoscută pe lucernă şi alte specii de leguminoase cultivate sau spontane. Atacul ciupercii se extinde foarte repede.3. Se recomandă respectarea desimii optime la semănat. uşor bombate.12. Fig. Frunzele şi lăstarii tineri se acoperă cu o pâslă miceliană fină. In primăvară. puncte negre. pe frunze apar pete circulare. In perioadele secetoase.

2.atac pe frunze. gălbui. ce la început au fost izolate. Europa. Prevenire şi combatere. pentru a nu se ajunge la defolierea plantelor. Noua Zeelandă. Pe Fig.5. se căderea frunzelor de trifoi: 1plantă atacată.3.12. strângerea şi arderea fânului cosit. frunzele se veştejesc.4). în dreptul cărora pe faţa inferioară apare un puf cenuşiu-plumburiu. Primăvara se observă pe nervurile frunzelor şi pe codiţe puncte galbene. Bolile trifoiului Bolile produse de ciuperci 12. Simptome. Ceva mai târziu. 12. apoi negre şi Fig. Crustele rămân viabile pe sol până la 5 ani. Australia şi Africa de Nord. Pe frunze şi cozile lor. vor da naştere la spori.2. gălbui sau brunii la început. Ciuperca poate rezista peste iarnă prin spori. Pe frunzele plantelor atacate. Simptome. Se recomandă ca loturile de trifoi să fie cosite prematur în cazul apariţiei manei. cu un frunziş decolorat. 3-spori. Ciuperca rezistă de la un an la altul sub formă de spori de rezistenţă. 2-miceliu cu unesc.4. Boala cunoscută la noi din 1930 este frecventă în toate ţările cultivatoare fără a produce însă pagube mari. iar în dreptul lor pe faţa inferioară a frunzelor. petele.2.. Prevenire şi combatere. Japonia. 12. Rădulescu şi col. dar şi sub formă de cruste negre. Simptome. sunt asigurate de sporii de pe frunze.Dothidella trifolii Această boală este destul de răspândită în Europa. 12. Plantele rămân slab dezvoltate. care în primăvara următoare. din care apar micelii. Transmitere-răspândire. Transmitere-răspândire. crustă cu fructificaţii (T.1. Rugina trifoiului-Uromyces trifolii Boala este răspândită în America. rotunjite.12. din care vor apărea alte fructificaţii cu spori. Infecţiile produse mai târziu şi răspândirea ciupercii. Ca urmare. 4-secţiune prin apar cruste negre de 1 mm în diametru. producând pagube destul de mari `n ceea ce priveşte producţia de fân. b. Pătarea neagră şi căderea frunzelor de trifoi .1972). prin sporii de tip Polythryncium duşi de vânt şi ploi. Asia. se usucă şi cad (fig. iar spre toamnă prin sporii de tip Sphaeria. ce vor da primele infecţii.12. pe codiţele frunzelor şi pe frunze apar puncte brune. În cazul apariţiei în masă a bolii.2. apar pete fără un contur precis. 155 . apar pete neregulate. Ciuperca se poate răspândi foarte uşor în timpul vegetaţiei. spori. aglomerate ce produc deformarea organelor. 1938). Rugina trifoiului: a.Peronospora sp. se recomandă cosirea prematură a trifoiului. Ferraris.c-spori (E.2. iar la noi în unii ani poate produce pagube însemnate. care va cădea înainte de vreme. care sunt duşi de vânt şi apa de ploaie. Mana trifoiului . Pătarea neagră şi vreme umedă.

absorbind seva.Cuscuta sp. Plantele parazite cunoscute sub numele de cuscută sau torţel sunt răspândite în toată lumea şi produc pagube deosebite în culturile pentru seminţe.6). pe tot parcursul perioadei de vegetaţie. In vederea limitării pagubelor. picnospori. CAPITOLUL 13 BOLILE LEGUMELOR 13. ce se răsuceşte pe alte plante. cu tegumentul aspru. Prevenire şi combatere.prăfoase. Boli produse de plantele parazite 12. uredospori). globuloasă cu 2-4 seminţe ovoide. pe sfecla pentru zahăr şi pe tomate.3-5 mm. Bolile tomatelor Viroze 13. cu ramificaţii. Se va folosi la semănat numai sămânţă decuscutată. Cuscuta trifoiului şi lucernei: (E. Pe frunzele plantelor infectate. cu o nuanţă 156 . se recomandă cosirea lanurilor înainte de apariţia sporilor de rezistenţă. în seră.4.1972).12. din tulpină apar un fel de rădăcinuţe. necrotice. Răspândirea ciupercii în cultură este asigurată de mai multe tipuri de spori (ecidiospori. Fig. Pătarea inelară neagră a tomatelor – Tomato black ring virus Virusul descris în 1946 de K. Vetrele de cuscută se vor erbicida cu: Pivot 100 LC-1 l/ha. Rădulecu şi col.6. în studiile lui I. Ciuperca rezistă de la un an la altul sub formă de spori de rezistenâă care.1. alcătuită din internodii şi noduri. In România.2. ce au la bază 5 frunzuliţe unite şi 5 petale unite parţial.. Frunzele se răsucesc şi se usucă înainte de vreme (fig. ce ar putea fi la rândul lor parazitate. Transmitere-răspândire. galbenroşcată sau brună. ce perforează ţesuturile gazdei. rugos (fig. Roundup0. La locul de contact cu planta parazitată. apar pete inelare. cilindrică. iar în jurul lanurilor suprafaţa va fi menţinută curată de buruieni. Buia au fost descrise 18 specii ale acestui gen. groasă de 0.1. Pe tulpini se găsesc frunze sub forma unor solzi mici. portocalii sau cenuşii. Smith în America este astăzi cunoscut în ţările europene.1. ce vor produce primele infecţii. fiind găsit şi în România în 1984. Prevenire şi combatere.12. In inflorescenţele globuloase apar flori pe tipul 5. galbenebrunii. globuloase sau alungite. Fructul este o capsulă conică.5).75 l/ha la 3 zile după prima coasă.M. Simptome. Caracteristicile plantelor sunt: tulpină subţire ca un fir. în primăvară vor da naştere la spori.12. Cuscuta trifoiului şi lucernei .

salată.2. Transmitere-răspândire. 13. Simptome. Virusul are un cerc larg de plante gazdă producând pătări inelare la tomate. Se va recolta sămânţa numai de la plantele perfect sănătoase. 1972). volbură şi tutunul turcesc. cuscută. Producerea răsadului de tomate se va face separat de răsadul de tutun şi în condiţiile aplicării de tratamente cu insecticide ce distrug tripşii. Într-un stadiu mai avansat al bolii. Transmitere-răspândire. Fructificarea este slabă. Dezinfectarea cu Dazomet 90 PP-600 kg/ha sau Basamid G-500 kg/ha.U. pe partea inferioară. căpşun. boala "buchet" la cartof. frunze curbate în jos. piticirea lăstarilor la piersic şi mozaicul salcâmului. apar pete inelare.3. iar pe fructele mici. poate produce calamităţi. sfeclă. 1969. fasole. Micoplasmoze 13. Boala a fost descrisă în 1933 de V. Cercul de plante gazdă a acestei micoplasme este foarte larg şi simptomele variază pe grupe de plante.neagră. malformări (creşteri anormale) şi aspermii (deformări ale inflorescenţelor ce nu vor produce sămânţă). plantele încep să se refacă dar frunzişul prezintă pete de decolorare şi are tendinţa de a se deforma. Tulpinile plantelor virotice pot prezenta brunificări şi înnegriri ale lăstarilor.Virusul atacă specii de la peste 55 genuri de plante. în special în primele faze de vegetaţie.1. imprecis delimitată. Ofilirea pătată a tomatelor .Transmiterea virusului este asigurată de tripsul tutunului şi specii ale genului Frankliniella care după achiziţionarea virusului rămân infecţioase dar.S. în 1935 dar. în special la tutun dar şi la culturile de tomate unde. Pe fructe. în condiţiile cultivării lor în zone secetoase. lemn câinesc. vinete. îngălbenirea nervurilor ţelinei.) şi asupra ei .1. După o primă etapăde atac.au efectuat studii numeroşi cercetători între care Alice Săvulescu şi P. La cartof.S. acestea se scot din cultură.R.Tomato spotted wilt virus Boala a fost semnalată în Australia în 1915 şi în S. roşii sau galbene. filodie (transformarea organelor florale în frunze). iar pe frunză. zmeur. Solanaceae. în prezent este răspândită în zonele temperate şi subtropicale. ce în mod normal nu sunt verzi). apar pete negre. ochiul boului şi tutunul turcesc. In natură. asigură distrugerea nematozilor şi a altor ciuperci de sol. Plantele virotice prezintă o ramificare a lăstarilor anormală. Simptome. Prevenire şi combatere. Prevenire şi combatere. vinete. proliferări (creşteri exagerate).G. La baza frunzelor. apar pete brune. nu transmit virusul la generaţiile următoare. apare o culoare asemănătoare cu a bronzului. micoplasma produce virescenţă (înverziri ale organelor. petele se măresc şi frunzele se usucă.A. inelare. Transmiterea prin sămânţă are loc în procent de 10-100 % la peste 20 de specii de plante. 1971. alungite pe cozile frunzelor şi tulpini. 157 . La roşii. cu nervuri închise la culoare. Ploaie (1960. observate în tot cursul anului. ardei. transmiterea virusului este asigurată de nematozi. Solul serelor va fi dezinfectat termic iar în momentul apariţiei plantelor virotice. Rîjkov (U. Stolburul tomatelor – Stolbur disease mycoplasma Stolburul este considerată ca una din bolile cele mai grave ale plantelor din fam.

M. Mycoplasma este cunoscută ca parazită pe 80 specii de plante ce aparţin la 10 familii botanice. michiganense Boala descrisă în 1910 în S.13. Se va avea în vedere distrugerea vetrelor de cuscută.2). Observarea bolii se face uşor datorită simptomului clar de ofilire. apoi a plantei în întregime. solarii şi câmp.U. În anii cu primăveri şi veri ploioase şi răcoroase. Bacterioze 13. în România fiind semnalată în 1955 de R. Frunzele pot prezenta uneori pete “opărite”. In natură. apoi nervura principală se curbează şi planta se usucă. suprafaţa acestora se încreţeşte. Pagubele produse sunt atât calitative cât şi cantitative. pierderile putând atinge nivelul de 30 % din producţie. prin irigare. Frunzele plantelor bolnave din câmp. pentru a se împiedica dezvoltarea insectelor care este cu atât mai rapidă cu cât este mai cald. ce devin mici răni adâncite (fig. solarii sau seră se ofilesc. apoi prin unirea petelor.13. Transmitere-răspândire.virusul produce decolorări şi ofiliri rapide. Prevenire şi combatere. datorită distrugerii insectelor. Eusceles plebejus şi Macrosteles laevis. îşi răsucesc marginea spre partea superioară. Bucur în jud. Pe primele 2 frunzuliţe ale răsadurilor. La morcov şi cartof mai sunt semnalate şi altfel de simptome ca înroşirea frunzişului sau colorarea sa în mov.1). lignificări ale vaselor conducătoare din fructele care nu vor ajunge la maturitate să aibă culoarea roşie caracteristică. apar pete ovale mici de culoare alb-crem. Simptome. paralel cu reducerea suprafeţei limbului (fig.1. tulpina prezintă vasele conducătoare de culoare galben-brună.A. umede. pagubele produse de micoplasma sunt direct proporţionale cu dezvoltarea insectelor ce duc virusul (vectori). Patogenul este inclus pe lista agenţilor de carantină a României. albicioase. Tomatele atacate prezintă hipertrofieri (creşteri exagerate) ale caliciului florilor. Solurile cultivate vor fi menţinute la umiditate corespunzătoare. Culturile trebuie să fie corect tratate cu insecticide şi erbicide pentru a diminua atacul de transmiţători şi a elimina buruienile gazdă ale mycoplasmei. Petele albicioase de pe frunze devin răni galben-verzui. pete cu ţesuturi ce devin galben-pergamentoase. 158 .4. (C. verzi. Ilfov. Stolburul tomatelor: Corynebacterium michiganense pv. stolburul apare sporadic şi nu dă pagube însemnate.13. Ofilirea bacteriană a tomatelor Fig. de Smith s-a răspândit în toate ţările cultivatoare de tomate. 1991). apar pete circulare de 1-5 mm.. iar pe tulpină în zona bazală. Transmiterea agentului patogen în natură este asigurată de speciile genului Cuscuta (torţelul) şi de insectele Hyalesthes obsoletus. Boala este prezentă pe răsaduri dar şi pe tomatele cultivate în sere.1.Messiaen et col. la început a frunzelor. In secţiune.

Bacteriologii români precizează că. simptomul fiind numit “ochi de pasăre”. Ofilirea bacteriană vasculare. În cursul vegetaţiei bacteria se răspândeşte prin uneltele şi mâinile lucrătorilor. Bacteria rezistă în resturile vegetale ale plantelor bolnave rămase pe câmp. este favorabilă extinderii îmbolnăvirilor. Infecţia fiind generală. seminţele riscând săşi piardă facultatea germinativă când sunt ţinute în aer cald (80oC) timp de 24 ore. au puncte cu inele argintii şi seminţe brune. In centrul petelor rămân mici răni brune. pot apărea două feluri de simptome.. Prevenire şi combatere. apar mici răni din care. conţin bacterii într-o proporţie foarte mică (0-0. limitate la coajă şi nu prezintă exudat. iar temperaturile scăzute şi umiditatea mare (C. dar toxică şi există riscul unor accidente de muncă. Dezinfecţia termică dă rezultate bune dar. petele fiind superficiale.). Fructele puţin atacate pot prezenta simptome de marmorare (zone verzi înconjurate de zone albicioase). apoi brune. Seminţele din fructele atacate sunt mici. brune sau negre. sau chimic cu Dazomet 10 G .13. se coc prematur. In vederea obţinerii răsadurilor. la fel de grave. înconjurate de o zonă albă sau gălbuie. sau în apă caldă (52oC) timp de o oră. cu germinaţie redusă dar pot transmite bacteria. Diluţia de sublimat corosiv 1/3000 în care seminţele se ţin 5 minute este eficientă. Toate vasele conducătoare din pulpa fructelor. temperaturile ridicate şi umiditatea scăzută favorizează infecţiile Fig. favorizează atacul pe fructe. Dacă pe fructele deja formate au loc infecţii locale. Prevenirea infecţiilor secundare se face prin tratamente cu: Dithane 75 WG-0. Răsadurile vor fi obţinute în sol dezinfectat termic cu vapori de apă. 14 z. In funcţie de felul infecţiei vasculare sau localizate. florile avortează sau fructele ce apar. în dreptul petelor. externe. este greu de executat. rămân mici. Bacteria se transmite prin seminţe şi este suficient ca acestea să fie infectate în proporţie de 1 % pentru a se declanşa o îmbolnăvire gravă a plantelor.Messiaen et col.M.3 %). se va folosi numai sămânţă liberă de bacterii. apare exudatul bacterian (picături cleioase). Vremea umedă. apoi brun-deschise. cu trei săptămâni înainte de plantare. Transmitere-răspândire. pe vreme umedă.2 % (t. apoi se răspândeşte şi se înmulţeşte în vasele conducătoare. sunt la început galbene. Seminţele obţinute prin fermentarea pulpei. chiar cozile fructelor pot fi uşor brunificate sau cu pete brune. apar pete de 1-3 mm în diametru.p. dar cu evoluţie mai rapidă în cazul infecţiilor vasculare. care efectuează diferite operaţiuni “în verde”. nu rezistă decât 3-4 săptămâni. 159 .Pe toate organele. pentru a limita zonele de atac ale bacteriei. 2-9 luni. cu temperaturi de 24-32oC. comparativ cu cele obţinute prin alte metode. în timp ce în seră.2. de culoare albă. ambele însă. 1991). In unele cazuri. cu marginea întunecată. Aceste lucrări produc răni prin care bacteria pătrunde uşor.500 kg/ha.

p. ea parazitând în afară de tomate şi ardei. numeroase specii de plante ca : zârna.. d-Corynebacterium-puncte cu aureolă argintie spre marginile frunzelor. devin crustoase şi chiar dacă fructul se coace. răni ale frunzelor şi tulpinilor sau ale perişorilor absorbanţi de pe rădăcini. Florile infectate în primele faze nu leagă şi cad. în jurul petelor apar inele lucioase datorită Fig. În perioadele umede sau după irigarea culturii. în coaja căreia bacteriile sunt viabile 16 luni sau chiar mai mult. Crustele apărute pot crăpa pe parcursul creşterii fructului. Bacteria infectează ţesuturile prin deschiderile naturale din frunză. Vondozeb-0. cătina.2 %.2 % (t. puternice.3.5. Pe frunzele plantelor mature apar pete neregulate ca formă. apoi devin cenuşii sau brune şi b-Xanthomonas . avertizând pe cultivatori de posibilitatea deprecierii cantitative şi calitative a recoltelor. zonele brunificate se unesc. Vondozeb 75 DG-0. Vondozeb 75 DG 0. In cazul unor infecţii (C. vesicatoria Bacterioza a fost descrisă în 1914 în sudul Africii dar acum este cunoscută în toate zonele ce au climat umed şi cald. galben-brunii sau cenuşii înconjurate de un inel alb-gri (fig.M.13.13.3 -a). Transmitere-răspândire.13.pete cu inel gri. ţesuturile fructului se scufundă uşor. 13. c-Pseudomonas-puncte negre. Pe tulpini apar zone suberificate (aspre) şi crăpături variate ca formă şi lungimi. vesicatoria. tutunul. păpălău şi ciumăfaia. 160 . Cercul de plante gazdă al bacteriei este foarte larg. umede. Primele infecţii la răsaduri asigură sursa de bacterii ce va fi dusă de ploi şi vânt şi va produce infecţii secundare. iar ţesuturile se rup.). 14 z. în jurul rănilor rămâne o zonă verde. Fructele infectate prezintă pete circulare. Săvulescu şi col. au semnalat această bacterioză în 1932. cu aspect umed şi margini bine delimitate (fig. 1991). de pe care se scurg picături de lichid bacterian sub formă de lacrimi.3-b). Boli bacteriene ale tomatelor: lichidului bacterian.Messiaen et col. Bacteria poate supravieţui 2-3 ani în terenurile unde au rămas resturi de plante bolnave. de 1-2 mm în diametru. Irigarea prin aspersiune este contraindicată în serele sau tarlalele unde s-au semnalat infecţii primare. iar prin crăpături pot pătrunde alţi agenţi ce depreciază mai mult fructele. Răsadurile prezintă pe primele 2 frunzuliţe şi apoi pe frunze şi tulpiniţă pete galben-verzui până la brune. măselariţa.Dithane M 45-0.1. In zonele atacate.2 %. sunt dispuse în special de-a lungul nervurilor. Tr. ridichia. Pătarea bacteriană a tomatelor Xanthomonas campestris pv. Primele infecţii pornesc de la sămânţa infectată. Simptome.2 %. Iniţial petele au culoarea a-Xanthomonas campestris pv. Bacteria parazitează toate organele aeriene ale tomatelor. verde închis. cu o zonă centrală brună din cauza ţesuturilor necrozate (arse).

14 z. Z.). la plantele tinere de legume. 14 z. dar mai ales în seră. Dithane 75 WG-0. trebuie să se respecte măsurile de izolare spaţială a culturilor plantelor din cercul de gazde a patogenului. în toate ţările cultivatoare de pe glob. Docea şi col. Întrucât bacterioza se răspândeşşte prin sămânţa infectată.Prevenire şi combatere.3 % (3 kg/ha).4).).p. Hibridul Unirea este rezistent faţă de această bacterioză.2 % (t. Vondozeb-0. precum şi rotaţia culturilor în vederea micşorării numărului de bacterii pe gramul de sol. 13. Putrezirea coletului (bazei tulpiniţei) şi căderea răsadurilor de legume Pythium de Baryanum Boala cea mai gravă ce poate fi întâlnită în răsadniţe. 21 z.6. Dithane M 45-0.4 Putrezirea coletului şi căderea răsadurilor de prezenţa unui strat fin micelian.5 kg/ha). Super Champ Fl-3 l/ha-0. este putrezirea coletului şi căderea plantulelor. legume: a-răsaduri atacate. 161 .). 14 z. sere înmulţitor sau chiar în câmp. Ea se întâlneşte la toate răsadurile de legume.2 % (2 kg/ha).2 % (t. Răsadurile vor fi obţinute şi repicate numai în sol dezinfectat termic sau chimic. care se extinde atât în sus pe tulpină cât şi în jos spre rădăcină. Boli produse de ciuperci 13.B.2 % (t.). Novozir MN 80-0. Mancozeb 800-2 kg/ha (t.p.). flori.p. Tulpiniţele se subţiază în zona atacată iar plantula se veştejeşte şi se culcă pe pământ unde va putrezi în întregime (fig. cel de al doilea tratament se aplică până când plantele au 45 cm înălţime. are eficacitate maximă. 1979).p. b-miceliu cu spori care se extinde. În 2-3 zile întreaga răsadniţă sau seră înmulţitor poate prezenta toate plantele distruse. Plantulele răsărite din teren infestat. La suprafaţa solului se constată Fig. în cazul în care temperatura se menţine la 20-30oC şi umiditatea este peste 90 %.75 % (7.1. În cazul unei infestări (E. Champion 50 WP-0. În câmp. iar pentru evitarea infecţiilor secundare. Ciuperca atacă o multitudine de plante cultivate şi buruieni. stropirile fiind executate cu: Bouillie bordelaise-0.5 %. Vondozeb 75 DG 0. Simptome.2 % (2 l/ha). puieţi în pepiniere sau chiar la plantele din cultura mare. prezintă în zona bazală a tulpiniţei o brunificare a ţesuturilor. 14 z. Simptomele apar sub formă de vatră de atac ce se extinde repede.13. culturile de tomate vor fi tratate de cel puţin 5 ori în timpul vegetaţiei. Tratarea chimică a seminţelor se face cu Mancoben 60 PTS-4 kg/t sămânţă sau cu Agrimicină (17-200 µm/ml) tratare care deşi costisitoare. urmată de spălări prelungite.2 % (t. albicios. se recomandă folosirea de sămânţă ce provine din lanuri sănătoase sau sămânţă tratată prin cufundare timp de 10 minute în apă caldă la 60oC sau 5 minute în soluţie de sublimat corosiv 1:3000. cu zeamă bordoleză 0. Primul tratament se aplică în stadiul de apariţia plăntuţelor până la 2 frunze. (BB) Liebor -1 % (10 kg/ha).p.

de culoare albă. 1845 .15 %.2 SL 0.puternice a solului se observă doar vetre de atac fără plante răsărite. Fran]a.5 Mana la tomate: a-atac pe frunzelor. Tiramet 60 PTS-4 kg/t sămânţă. superficiale. sunt factori favorizanţi ai instalării şi evoluţiei grave a ciupercii Transmitere-răspândire. Ciuperca pătrunde pe la locul de prindere a fructului. Seminţele se vor dezinfecta prin tratare cu: Royal FLO 42 S-3 l/t. frunzele prezentând pe margini sau spre vârf pete cu aspect umed (verde închis). (fig. Simptome.Phytophthora infestans Originară din America de Sud. Apron FL-10 l/t. când plantele sunt mai bine aerisite şi capătă rezistenţă prin înverzirea tulpiniţelor şi formarea ţesuturilor mecanice. Folpan 50 WP0. de la plantă la plantă. Merpan 80 WDG-0. Absenţa luminii. prezintă plantă. Atacul semnificativ este cel de pe fructe.A.. 13. lăstarii şi tulpinile atacate. Tomatele pot fi infectate în toate fenofazele. Apron 35 SD-2. Anglia). În sere sau solarii pierderile pot varia de la 30 % până la compromiterea culturii.25 % (3-5 l/ha/m2). Super Homai 70 PM-5 g/kg. b-atac de mană de sol pete alungite brune. produce pete 162 . Prevenire şi combatere.2 % (răsad 4-5 l/m2). ciuperca a produs de-a lungul anilor epidemii grave la cartof (1843 . Distrugerea culturilor de cartof ale Irlandei `n 1845 şi în anii următori a dus la exodul populaţiei spre America.U. Belgia. acestea putând fi parazitate în toate fazele de dezvoltare. Mana tomatelor semnalată în Europa în anul 1847 şi în ţara noastră în anul 1940. iar în cursul vegetaţiei transmiterea ciupercii.1.5 g/kg.13. apare pe tomate în special în ciclul doi de cultură. Inflorescenţele atacate prezintă pe frunzuliţele de la baza florilor şi pe codiţele lor. Atacul are o evoluţie mai lentă după repicare. zone brune. excesul de umiditate şi pH-ul acid. fenomen cunoscut în istorie sub numele de "foamea irlandeză".S. insuficienta aerare. Olanda. fără exces de umiditate şi cu pH alcalin. fără puf albicios (C. 1991). Producerea răsadurilor se va face numai în soluri dezinfectate termic.5). În condiţii de umiditate atmosferică pe faţa inferioară a frunzelor. După răsărirea plantulelor se va executa un prim tratament cu unul din produsele: Previcur 607 SL-0. Mancoben 60 PTS-4 kg/t. se face prin sporii duşi de apa din sol.15 % (1-5 l sol/m2 răsad). în dreptul petelor apare un puf.M. deoarece acestea sunt putrezite până la ieşirea lor la suprafaţă.7 Mana tomatelor . se usucă şi cad. se brunifică şi frunzele se răsucesc spre partea superioară.075 %. Ţesuturile afectate se veştejesc. Transmiterea ciupercii de la un an la altul se face prin sporii de rezistenţă din sol. Proplant 72.Canada. protectoare. Cozile Fig. 13. nu prea dens.15-0. Messiaen et col. Rovral 50 WP0.

Simptome. Funguran OH-50 WP-1.p. în funcţie de eficacitatea lui în timp. În sere şi solarii se va menţine o temperatură constantă care să nu scadă sub 20oC şi fără oscilaţii care produc condens pe planteÎncă de la primele simptome pe frunze. 3 z. pe baza tulpinii atacate. răspândirea se poate face prin vânt pe o rază de cel puţin 11 km/zi. Dacia şi Ioana au o oarecare rezistenţă la mană.5 WP.5 kg/ha (t. transmiterea de la un an la altul este asigurată de tuberculii infectaţi existenţi în materialul de plantat sau de cei mici. aspre iar cele coapte au pete brune-deschise. vor fi îndepărtate frunzele (se vor culege în saci de polietilenă) şi se vor culege fructele căzute pe sol (înainte ca ciuperca să sporuleze). pe suprafaţa cărora apar zonalităţi concentrice. datorită variaţiilor de temperatură de zi-noapte.A. iar din 1968 este prezentă în România. Turdacupral 50 PU 4-5 kg/ha (t.p. Transmitere-răspândire. ţinând însă cont de timpul de pauză. rămaşi pe sol. Prevenire şi combatere. tulpinilor şi fructelor Phytophthora parasitica Boala apare în special pe spaţiile protejate. în câmp deschis. 21 z.8.2 %). Tratamentele se pot executa cu unul din produsele din grupele: Bouillie bordelaise-0. aşa încât. se formează un puf albicios. dar mai ales în sere şi solarii se vor face tratamente.B. De la o sursă de infecţie. 13.U. condens ce uşurează infecţiile. atacul evoluează rapid. În condiţii de umiditate ridicată. Shavit F 71. în 1917. În culturile de tomate din seră (ciclul doi). ciuperca produce o brunificare a vârfului rădăcinii principale şi a rădăcinilor secundare.5 kg/ha (t. dar şi în câmp în culturile nearăcite şi numai în perioadele cu temperaturi ridicate în sol. În fermele legumicole trebuie să se respecte o izolare spaţială între tarlalele plantate cu cartofi şi cele de tomate. devin sfărâmiciose datorită putrezirii uscate a lor.).3 %.mari brune-olivacei şi cu rapiditate distruge tot fructul. Tomatele verzi devin tari. a trecut şi în Anglia în 1921. Mana de sol .1.5 kg/ha). veştejirea şi moartea plantelor.2 kg/ha (0. 163 .).4-0.75 % (7. unde a produs pagube între 5-20 % la culturile din câmp deschis şi 10-60 % în sere şi solarii. Dintre soiurile şi hibrizii omologaţi. nerecoltaţi. În prima parte a perioadei de vegetaţie. In câmp. Z. care produc apariţia condensului de apă pe organele vegetative. (BB) LIEBOR-1 % (10 kg/ha).p. Super Champ Fl-3 l/ha-0. 21 Ridomil Plus 48 WP-2. În sere sau solarii se recomandă irigarea prin picătură pentru a nu scădea efectul tratamentelor foliare.putrezirea rădăcinilor. recomandat pentru fiecare produs. o plantă de cartof pe care apar spori. pe fructele căzute pe sol unde este umiditate mare. ciuperca formează miceliu cu mulţi spori. Ciuperca este comună pentru tomate şi cartof. brunificate. Dithane 75 WG 2-2.5 % (4-5 kg/ha).5 kg/ha. Oxicig 50 PU 0. Ciuperca descriscă mai întâi în S.Ţesuturile atacate. urmată de brunificarea bazei tulpinii.

Plantele care în primele faze manifestă pete verzi închise la bază. urmate de brunificarea zonelor. In cazul în care apar infecţii târzii şi Fig. In spaţiile protejate se va face obligatoriu o nouă dezinfecţie a solului înaintea ciclului doi de producţie 164 .3 l/sol/m2. pepeni.15-0. 1991). vinete. Fructele atacate nu ajung la coacere. sau se fac stropiri speciale cu: Previcur 607 SL 0. beste temperatură Rhizoctonia solani. îngălbenirea şi căderea frunzelor.Prezenţa ciupercii în tulpină. iar frunzele bazale se îngălbenesc.6 Fructe de tomate atacate de: a-Phytophthora parasitica. Răsadul de tomate va fi produs numai în sol dezinfectat cu Dazomet (500 kg/ha). întrucât ciuperca poate supravieţui în sol 4 ani.25 % . bolii este lentă. sau Aliette 80 WP 0. cu zonalităţi concentrice.6 a). Transmitere-răspândire. se lasă în jos şi cad. c-crăpături acoperite de Alternaria. prezintă pete verzi-cenuşii. evoluţia brunificarea vârfului. se vor usca foarte repede.15-0. Proplant 72. stropirile recomandate pentru mană sunt bune şi pentru mana de sol. fasole.2 % . răsadul va fi sortat.M.6 b şi 13.2 % (răsad 4-5 l/m2).2 SL 0. Messiaen et col. ardei. Folpan 80 WDG-0. Ciuperca rezistă în sol sub formă de spori de rezistenţă. brune-violacei. Tomatele verzi din etajul inferior. 13. cu margini difuze.3 % (răsad). Prevenire şi combatere. Ciuperca poate trece de la fruct la fruct chiar şi în timpul transportului şi depozitării acestora. Aliette 80 WP-0.25 %. cad pe sol şi pe ele ciuperca va sporula puternic.4 % 5 l/sol/m2. ce dau un aspect marmorat suprafe]ei fructelor şi vor prezenta un putregai umed (fig. sau cu vapori supraîncălziţi (80-90oC) timp de o oră. ceapă.4-5 l/m2.15-0. duce la dezvoltarea de rădăcini adventive (la suprafaţa solului). In cursul vegetaţiei transmiterea ciupercii se face prin sporii ce se găsesc în apa de ploaie.. în urma atacului. Folpan 50 WP 0. Atacul pe fructe este cunoscut sub numele de putrezire în formă de "ochi de iepure".2 SL 0. ofilirea şi uscarea plantei începe odată cu coacerea fructelor. iar (C. apoi udat cu o suspensie de Previcur 607 CS-0. imediat după plantare.25 % (3-5 l/ha/m2). d.13.2 % în cantitate de 40-50 ml/plantă. La repicare. Proplant 72. Folpan 50 WP-0.4 % (5 l/m2 sol).escăzută. În timpul vegetaţiei. Cercul de plante gazdă al patogenului include ăn afară de tomate.

Frunzele apărute după infecţie sunt mici. Virusul prezintă un cerc larg de gazde. Simptome. deformate. Docea.2. Soiurile infectate cu tulpina de virus a ardeiului au simptome de mozaic galben specifice. Prevenire şi combatere. curbate lateral. deformate şi nu pot fi comercializate. Mozaicul tutunului la ardei . sunt mici. de culoare maronie. Mozaicul castraveţilor la ardei Cucumber mosaic virus in pepper Culturile de ardei din câmp şi spaţii protejate suferă frecvent din cauza atacului acestui virus. variază în funcţie de acestea şi de soiul cultivat. 165 . Pe tulpinile atacate pot fi observate uneori pete de arsură. solarii şi câmp se vor face tratamente periodice cu insecticide. ceea ce face ca frunzele să apară grupate în rozete. 13.2. Virusul are tulpini comune şi o tulpină specifică a ardeiului. alungite. prin apariţia în spaţiile dintre nervuri a unor pete galbene. de culoare maro. În sere. râjina. Fructele ce apar mai târziu. boala fiind cunoscută şi sub numele de "piticirea şi îndesirea tufelor de ardei" descrisă în 1961 de I.13. iar printr-o erbicidare corectă.Tobacco mosaic virus in pepper Viroza este cunoscută pe toate continentele în culturile de ardei protejate unde frecvenţa ei ajunge la 70-80 % şi în culturile de câmp unde această frecvenţă este de 30-40 %. Atât internodiile tulpinale cât şi ramificaţiile tulpinale sunt scurte. acesta va fi obţinut în compartimente separate fără alte solanacee şi va fi tratat cu insecticide care distrug afidele. transportul virusului este asigurat de mai multe specii de afide. Plantele tinere infectate au talia mult redusă. Bolile ardeiului Viroze 13. cu pete verzi-deschis ce alternează cu pete verzi închis. Frunzele formate înainte de infecţie prezintă o suprafaţă normală dar cu pete mari neregulate. La culturile din câmp destinate obţinerii de sămânţă se va asigura o izolare spaţială faţă de celelalte culturi atacate de acest virus. urzica moartă etc. cu limbul deformat. cu până la 50 % din înălţimea plantelor sănătoase.2. momentul îmbolnăvirii şi condiţiile climatice. Transmitere-răspândire. În cursul perioadei de vegetaţie. Plantele bolnave se recunosc uşor datorită creşterii încetinite şi a aspectului mozaicat al foliajului. Pop şi E.1. Dintre aceste gazde enumerăm: rocoina. se vor distruge eventualele gazde ale virusului. Variaţia simptomelor este în funcţie de soi. traista ciobanului. cu pete clorotice sau cu pete verzi închis pe fondul verde normal al fructului. Fructele nou apărute sunt mici. după infecţie. În vederea prevenirii infecţiilor la răsad. specii de plante anuale şi perene care constituie rezervoare ale virusului pe timpul iernii. Simptome.2. cenuşii sau brune. scânteuţa. trei fraţi pătaţi. Pe fructele deja formate apar pete neregulate sau circulare. iar simptomele.

Transmiterea micoplasmei se face de la plantă la plantă prin intermediul insectei Hyalesthes obsoletus sau prin cuscută. iar nervurile se colorează în violaceu. pe ele apar la frunzele tinere simptome de decolorare. În ţara noastră boala a fost semnalată în Sud încă din 1979. Transmitere-răspândire.5 cm. vesicatoria Boala de origine americană a fost semnalată în 1974 de C. chiar şi pe faţa inferioară. Prevenire şi combatere. Dacă plantele sunt virozate în stadiu tânăr. stolburul nu produce pagube mari întrucât insecta este distrusă încă din stadiul său de larvă. petele sunt mari de 1-10 166 . Pe frunzele bătrâne. în sol. Simptome. unde s-au estimat pierderi de până la 15-16 % din recoltă. tomate. De la un an la altul. în dreptul cărora ţesuturile sunt bombate spre partea superioară. însă în acest caz vasele conducătoare nu sunt brunificate. Plantele atacate prezintă pe frunzele tinere pete cu aspect umed.2. circulare. ce poate aduce micoplasma de pe o multitudine de gazde: cartof. În anii cu primăveri ploioase şi reci. În România. Micoplasmoze 13. se transmite prin sămânţa infectată. tutun.7-1. pepeni. sol sau inventarul de lucru. pe frunzele bazale apar pete necrotice. Transmiterea virusului în cultură se face prin contactul direct între plantele bolnave şi cele sănătoase şi prin inventarul de lucru. Plantele atacate sunt uşor de observat din cauza piticirii şi a decolorării care poate produce chiar o ofilire asemănătoare verticilozei. ardei. Pătarea bacteriană a ardeiului Xanthomonas campestris pv. Sămânţa va fi tratată prin scufundare timp de 2 ore în soluţie de fosfat trisodic 10 %. lemn câinesc etc. Uneori. urmată de spălări repetate sau prin tratament termic la 76oC timp de 3 zile. deformate. lobodă.Stolbur disease in pepper Stolburul ardeiului este cunoscut în toată Europa însă cele mai mari pagube sunt semnalate în E şi S-E continentului. iar la baza tulpinii apar zone maronii şi chiar o brunificare a vârfului rădăcinii.3. Frunzuliţele se răsucesc spre partea superioară de-a lungul nervurii mediene. În toate culturile de ardei. florile rămânând sterile sau formează fructe mici. Transmitere-răspândire. Simptome. ce duce la ofilirea plantelor. verziînchis. pe care virusul rezistă mult timp. de 0. Prevenire şi combatere.2. la soiurile sensibile se observă o mozaicare. Cultivarea de soiuri rezistente este singura măsură ce poate asigura sănătatea plantelor. Plantele bolnave sunt observate începând cu luna iulie când. urmată de pete de arsură. morcov.Uneori. se va urmări ca acestea să nu urmeze după o altă cultură sensibilă la acest virus. Rafailă şi col. Stolburul ardeiului . apar aceste băşici. ce se extind apoi spre baza plantelor. Bacterioze 13. Pământul folosit în răsadniţe trebuie să provină dintr-un loc unde nu sau cultivat solanacee (tomate. Creşterea tulpinii este stopată. Metoda de prevenire se rezumă la distrugerea cuscutei şi la combaterea insectei. cu puţine seminţe.4. vinete) şi va fi dezinfectat cu formalină 1 %.

Atacul este frecvent pe frunze. care pătrunde în plantă prin răni sau prin deschiderile naturale (stomate). Sursele de spori sunt bogate. verde-închis apoi cafenie-brună. Mana ardeiului .U. Simptomele sunt foarte evidente pe vreme umedă când. Răsadul va fi produs în sol dezinfectat termic sau chimic. însă ea rezistă şi se multiplică.2. ciuperca având o răspândire generalizată în plantă. iar pe parcursul vegetaţiei se vor face tratamente chimice cu: Dithane M-45 sau 75WP. Bacteria se transmite prin seminţele ce provin de la plantele bolnave. Frunzele atacate prezintă pete circulare în dreptul cărora ţesuturile par opărite şi se acoperă în scurt timp cu un puf albicioas. din răni apare lichidul bacterian. Stropirile vor face la începutul înfloritului şi se vor continua la intervale de 7-10 zile în funcţie de condiţiile climatice. Pe tulpini apar crăpături alungite. dar neîngropate în sol. Tulpinile atacate au la bază o zonă inelară. 167 . înconjurate de o zonă cu aspect umed.A. ce în final se brunifică şi zona devine aspră. Simptome.25 %. se acoperă cu mucegai fin albicios. În 1919. Prevenire şi combatere. a fost semnalată în S. prezintă pete apoase. Transmitere-răspândire. Onefung 50 PU-0. Fructele atacate au pete circulare de 2-5 mm. după care s-a extins în toată Europa cu o frecvenţă de până la 40-50 % în culturile de câmp. se unesc. Temperatura de 23-28oC şi umiditatea atmosferică de peste 85 % declanşează atacul. iar precipitaţiile însoţite de vânt asigură răspândirea bacteriei. în dreptul cărora ţesuturile se scufundă şi se usucă sau. În timpul vegetaţiei sporii ciupercii sunt purtaţi de vânt şi picăturile de ploaie. însă nu există soiuri imune. are aspect normal dar conţine miceliul infecţios al ciupercii. frunza se îngălbeneşte şi cade. Alternaria capsici-annui. apoi brune cu aspect aspru.tomate). ele putând supravieţui la suprafaţa seminţelor chiar 10 luni. Boli produse de ciuperci 13.Phytophthora capsici Boala cunoscută şi sub numele de putrezirea rădăcinii tulpinii şi a fructelor de ardei. Transmitere-răspândire. toate în concentraţie de 0. Uneori pe zonele afectate se grefează ciuperci ca. tomatele şi morcovul. sau apa de la irigaţiile prin aspersiune.mm. castraveţii. care devine brunăînchis. cu aspect umed. dovleceii. fie prin sămânţa infectată. în Italia în 1927. galbene-deschis. Sămânţa din fructele atacate poate putrezi sau.2 %. Vondozeb. Cultivarea de soiuri rezistente este o măsură foarte eficace. Bacteria iernează în resturile vegetale infectate. fructe şi seminţe şi mai rar pe tulpini şi rădăcini. de 1-5 mm. se brunifică şi se usucă. ceea ce produce imediat ofilirea şi uscarea plantelor. petele sunt numeroase.35 % [i Systhane Z-0. în pământul de lângă rădăcinile grâului (dacă semănăm grâu după ardei. Ţesuturile afectate se decolorează. Transmiterea ciupercii de la un an la altul se face fie prin sporii de rezistenţă rămaşi în resturile vegetale. vinetele.5. deoarece ciuperca atacă pepenii verzi şi galbeni. Fructele atacate de obicei prin trecerea miceliului din tulpină prin codiţă. verzi-închis apoi galbene. La soiurile sensibile. metoda de irigare şi evoluţia atacului.

Micoplasmoze 13.3. Plantele fructifică slab. se recomandă aplicarea preventivă de stropiri cu Fig.25 %. Stolburul vinetelor . începând cu marginea lor. Fructele ce rămân pe plante sunt decolorate.2-0. de jos în sus. iar (C.4 %. În răsadniţe. Pe tot frunzişul se observă şi coloritul maro caracteristic acestei boli. Transmiterea virusului de la plantă la plantă este făcută de insecte. iar de la un an la altul virusul rezistă în plantele perene. Frunzele se răsucesc spre partea superioară de-a lungul nervurii principale. În cursul vegetaţiei. Franţa şi Bulgaria. 13.25 %. Ea a fost descrisă în 1933 în Rusia pe tomate.Prevenire şi combatere. Funguran OH-1. La plantele fără frunze. Messiaen et col. amplasarea culturii în câmp trebuie să se facă având o izolare spaţială de 500 m faţă de culturile de plante perene puternic infectate cu acest virus. Metodele de prevenire includ alcătuirea unui asolament legumicol în care ardeiul să nu revină după una din plantele gazdă ale ciupercii şi la producerea răsadului să se folosească sămânţă sănătoasă sau dezinfectată înainte de semănat cu fungicide. pătate sau au dungi galbui (fig.5 kg/ha. Pe frunzele plantelor apar mai întâi simptome de mozaicare slabă. mici. iar existenţa sa este posibilă şi în culturile din sudul ţării. 13. Transmitere-răspândire. deformate. 3. apoi se usucă şi se începe desfrunzirea plantelor.. Apariţia micoplasmei în culturi depinde de numărul de generaţii a insectelor ce transmit micoplasma. Transmitere. Mozaicul castraveţilor la vinete Cucumber mosaic virus in eggplant Mozaicul vinetelor a fost semnalat în culturile din Italia. Aliette 80 PU-0. Simptome.M. însă acum este cunoscută pe 80 specii aparţinând la 10 familii botanice. la avertizare se vor face tratamente cu Cobox 50 PU-0. care evoluează în arsuri paralele cu nervurile şi ca urmare apar ofiliri.1. Simptome.2. apare decolorarea. 168 .Stolbur disease in eggplant Boala apare frecvent în culturile de vinete de la noi. chiar şi rădăcinile sunt brunificate şi putrezesc. iar fructele sunt mici.7 Mozaicul castraveţilor la vinete insecticide care să distrugă afidele.3. 1991). cu pulpa lemnoasă şi nu au valoare comercială.7). Dacă larvele din sol ale insectei sunt distruse primăvara datorită ploilor şi temperaturilor scăzute.3 %. Previcur 607 CS 0. Bolile vinetelor Viroze 13. Atacul se observă în lunile iulie-august când pe frunze. Cuzin 15 SC-4 l/ha. boala nu apare decât rar. Curzate plus T0. Ridomil Cu 45 WP-0.13. Prevenire şi combatere.15-0. Plantele atacate manifestă o decolorare rapidă urmată de ofilire.25 %.răspândire.

3. stropirile cu Ridomil 25 WP-40 g/m2 şi cu Folpan 50 WP-0. La răsad. dau rezultate foarte bune. Transmitere-răspândire. în dreptul cărora. Boli produse de ciuperci 13. pe partea inferioară. Frunzele bazale încep să se îngălbenească.Prevenire şi combatere. petele se extind.2 %. 13. iar fructele putrezesc. sunt factori ce pot opri parţial apariţia bolii. fără variaţii bruşte. transportul este imposibil întrucât aceste ciuperci sunt în interiorul vaselor conducătoare. iar la apariţia bolii se pot aplica stropiri la plantă cu 0. Frunzişul afectat prezintă pete mari. În condiţii de umiditate atmosferică ridicată. în concentraţie de 0.1 %.4. Veştejirea avansează spre partea superioară a plantelor care. În asolamentul legumicol vinetele şi alte solanacee (ardei. răspândirea şi măsurile de prevenire şi combatere sunt prezentate la "putrezirea coletului la tomate".5 l de soluţie de Bavistin. Simptome. Măsurile de prevenire presupun măsuri de distrugerea insectelor şi amplasarea culturii în terenuri izolate de culturile sau plantele perene infectate.3. De la plantă la plantă. Substanţele chimice recomandate la tomate sunt bune şi la vinete. Îngrăşarea echilibrată a culturii. iar fructele ce erau formate se zbârcesc şi nu mai pot fi valorificate. Simptome. Ofilirea evoluează rapid din cauza sistemului radicular care este brunificat şi cu crăpături longitudinale şi transversale. 169 . Secţiunile longitudinale şi transversale ale tulpinii evidenţiază o brunificare a sistemului vascular de la baza plantei până la cozile frunzelor şi fructelor. apare un puf albicios alcătuit din miceliul cu spori. în final se usucă fără a mai fructifica. galbene-undelemnii caracteristice manelor. Caracterele ciupercii. se ofilesc şi atârnă de-a lungul tulpinii timp de 1-2 săptămâni. În România boala apare prima dată ca semnalare în Starea fitosanitară a anilor 1942-1943. Prevenire şi combatere.05-0. în toată Europa şi America. Benlate sau Topsin M. În spaţiile protejate solul va fi dezinfectat termic sau chimic. asigurarea unui regim de udare a solului normal.Ofilirea vinetelor-Verticilliumalbo-atrum şi Fusarium oxysporum Boala este frecvent întâlnită în culturile de câmp ale vinetelor.Phytophthora parasitica Boala este prezentă în culturile de vinete irigate unde a şi fost semnalată încă din 1958 dar. Mana vinetelor . Primele plante bolnave pot fi observate abia la începutul fructificării vinetelor. în vegetaţie. Boala apare mai ales la vinetele cultivate în terenuri acide. Tratamentele se vor succeda la intervale de 7-10 zile. se unesc. Ciupercile rezistă mult timp în sol pe resturile de plante atacate şi sporii lor sunt răspândiţi de apa de irigaţie sau cea de ploaie şi de lucrările solului. în dreptul cărora ţesuturile se scufundă. Atacul pe fructe se manifestă sub forma unor pete mari brune. după care se usucă şi cad. tomate) trebuie să revină pe aceeaşi solă după minim 4 ani. deci numai transmiterea prin sol are importanţă.3. producând pagube mici.

şofrănel. fiind cunoscută la o mulţime de bostănoase cultivate. castraveţi. ca şi internodurile vrejilor sunt scurtate şi cu simptome clare de arsuri. Derosal 50 WP 0.05-0. 14 z.5 l sol. încreţiri evidente. Mozaicul castraveţilor . cicoare. tutun. mazăre. revent. se observă o ofilire rapidă a frunzişului şi chiar pe fructe apar zone de îngălbenire. pepenilor verzi.05-0. 170 . În perioadele calde ale anului.În câmp se vor face tratamente cu produsele : Bavistin 50 WP 0. spanac. Cercul de plante gazdă este foarte larg cuprinzând plante ca: dovleceii.05-0. lucernă. solanacee cultivate (tomate. t.4. pepenilor şi dovleceilor specii de plante ierboase sau lemnoase.Cucumber mosaic virus Boala are o mare răspândire.1 % (t. pătrunjel. sfeclă.). mărar. 13. Carbendazin 500 SC 0. pomi fructiferi şi plante din flora spontană. coriandru şi numeroase alte specii de plante floricole. ce se extind de la locul de prindere a fructului spre vârful lui.05-0. La pepenele verde. ardei. pepenilor galbeni şi dovleceilor Viroze 13. cartof. Simptomul clasic de mozaic se observă la frunzele bătrâne. rămânând în final doar câteva zone verzi pe fructul îngălbenit.p. varză. pepeni.9).p.). Simptome. porumb.p. 14 z. sparanghel. delimitate de nervurile secundare .1.). păstârnac. cânepă.13.1 (t. Pe frunzele tinere de la castrave]i apar pete galbene-verzui. vinete) sau spontane precum şi la alte Fig. tomate. arbuşti ornamentali. ardei. circulare sau col]uroase. iar limbul frunzei prezintă gofrări. 8 Mozaicul castraveţilor. Simptome evidente de mozaicare şi veştejire a frunzişului sunt observate şi la dovlecel sau la pepenele galben. unde alternează petele verzi-deschis cu cele galbene. 13. este mai înceată sau apare brusc o uscare a frunzelor (fig.1 % (0. 14 z. ceapă. Benlate 50 WP 0. morcov. arbuşti fructiferi.4. mentă.05-0. salată. fasole. lufă.1 %./pl. Bavistin FL 0. Bolile castraveţilor. infecţia produce simptome mai puţin evidente. Cozile frunzelor.1 %. ţelină.

Asterix..Transmitererăspândire. prin sămânţă a virusului este pusă în evidenţă doar la pepeni şi plante spontane. Messiaen et col. Simptome. Libelle sau hibrizii mai noi. respectând o izolare spaţială faţă de speciile ornamentale perene. simptome de mozaic foliar. Răsadniţele vor fi protejate cu plasă fină contra afidelor iar răsadurile vor fi stropite prin acoperire cu insecticide. Pedoroso. în special în cele de Stellaria media (rocoină). apariţia de flori şi fructe aglomerate în rozete şi o îngălbenire generală a plantei.13.13.stelate şi chiar fructele pot fi pătate şi deformate (fig. sau leguminoase perene. Amour. Se cunosc hibrizi rezistenţi sau toleranţi la această viroză. Mozaicul verde al castraveţilor Cucumber green mottle mosaic virus Boala a fost descrisă de C. 171 . Ainsworth `n 1935 în Anglia dar s-a răspândit în toate ţările cultivatoare de castraveţi şi din 1985 a fost descrisă şi din serele României de I. Prevenire şi combatere. Uneori apar pete decolorate. Pop şi A. Biretta.2.9 Mozaicul ardeiului la pepene (C.M. În culturile din seră ca şi în cele de câmp. gofrarea frunzelor şi fructe puţine dar. cum ar fi: Hokus. Transmitere-răspândire. Plantele virotice prezintă o decolorare a nervurilor. Pop. Burpee. În cultură se va distruge rocoina. Virusul se transmite de la plantă la plantă prin intermediul speciilor de Cuscută şi prin afide. Transmiterea virusului de la un an la altul se poate face prin sol sau prin sămânţă. Transmiterea Fig.10). 1986).13. fără simptome. Rita şi Matilde. Se va folosi numai sămânţă ce provine din culturi sănătoase sau sămânţă tratată termic. Transmiterea de la plantă Fig. Infectarea timpurie a plantelor produce o slabă dezvoltare a lăstarilor fructiferi.10 Mozaicul verde al castrave]ilor (I. seminceri de legume (spanac). Alibi. 1991). se vor face stropiri periodice cu insecticide contra afidelor. Acestea răspândesc virusul timp de cel mult două ore apoi acesta dispare din corpul lor.4. însă el rezistă în plantele perene. Culturile de câmp trebuie amplasate corect. 13. Jilăveanu. Amigo.

sub formă de picături. Bryan în 1915. se pot uni şi sunt distruse suprafeţe mari din frunză. după ploi sau pe timp ceţos. Solul. după irigarea culturii. Fructele atacate prezintă pete de 1-3 mm. Pe faţa inferioară a frunzei. Pe frunze apar pete colţuroase. Pe vreme secetoasă. Se vor infiinţa culturi numai cu sămânţă sănătoasă sau tratată prin scufundare timp de 60 minute în soluţie de fosfat trisodic 15 %. lachrymans Boala este de origine americană unde a fost semnalată în 1913. Săvulescu şi col. însă bacteria a fost studiată de E. cu aspect umed şi cu o zonă centrală albicioasă. Încă de la începutul vegetaţiei. acestea se brunifică şi se usucă. 13. în 1940. Transmitere-răspâdire.K.F.3. scăzând cantitativ şi calitativ producţia.11 Pătarea unghiulară a celofan. Prevenire şi combatere. pe primele 2 frunzuliţe apar pete mici. Infecţia se face foarte repede în condiţii de umiditate relativă în jur de 95 % şi temperatură cuprinsă între 24-28oC. Se recomandă înfiinţarea culturilor cu sămânţă sănătoasă. se usucă şi se desprind din frunză (fig. pot prezenta zone uscate sau putrezite în funcţie de umiditatea atmosferică. care în final capătă o coloraţie gri-bej. cu aspect de Fig. circulare. Bacteria produce pagube însemnate atât la culturile de câmp cât. urmată de o clătire cu apă curată.. Prin desprinderea zonelor atacate castraveţilor frunzele rămân perforate şi se pot deforma. verzi-închis. umede. se acoperă cu lichid bacterian.la plantă are loc prin contactul direct între plante.4. 13. Simptome. ca şi toate uneltele din sere şi solarii. verzi-închis. exudatul bacterian se usucă şi dă naştere unei pelicule fine. Prevenire şi combatere. În dreptul acestor pete. se constată prezenţa unui exudat (lichid) bacterian mucilaginos.11). tratată cu sublimat corosiv 1 % timp de 10 minute sau tratament termohidric cu apă la 172 . vor fi dezinfectate prin tratamente termice (la sol) sau chimice . cu aspect umed. Pătarea unghiulară a castraveţilor Pseudomonas syringae pv. Bacteria se transmite de la un an la altul prin seminţele contaminate sau infectate. În România boala a fost semnalată de Tr. însorită. În condiţii favorabile (vreme umedă) petele ce la început au 2-7 mm. În spaţiile protejate se recomandă eliminarea cu grijă a plantelor virotice şi distrugerea lor prin ardere. circulare sau colţuroase. de culoare verde-închis. situate între nervurile secundare. Pot fi observate simptome asemănătoare pe cozile frunzelor şi tulpini care. fructul poate crăpa pe vreme secetoasă sau. pe vreme umedă. iar în câmp răspândirea este asigurată de ploile repezi însoţite de vânt şi de irigarea prin aspersiune. Smith şi M. mai ales. celor din solarii şi sere.formalină 1 % sau fosfat trisodic 15 %. Bacterioze 13.

cunoscută încă din secolul trecut în America şi semnalată apoi în toate ţările cultivatoare din Asia. Plantele infectate prezintă iniţial doar câteva frunze bazale veştejite.F. Asterix. să nu revină pe aceeaşi solă decât după 3 ani. când este cald şi dispare noaptea pe răcoare. tulpinile se înmoaie şi Fig. Bacteria nu rezistă în resturile vegetale uscate decât câteva săptămâni. Smith din O.4. In câmp. Măsurile de prevenire recomandate se referă doar la combaterea insectelor. Kasumin 2 L-0. Bacteria are un cerc larg de plante gazdă ce aparţin genurilor Cucumis şi Cucurbita. 13. bacteria se înmulţeşte apoi pătrunde în vasele conducătoare pe care le astupă. După un timp. sub formă de umbrele. Ultimele zone care se usucă sunt tulpinile. Funguran OH 50 WP-0. dovlecelul). cu excepţia pepenilor verzi. Ofilirea bacteriană a cucurbitaceelor . (E. Unii hibrizi mai noi sunt rezistenţi sau toleranţi la infecţii: Regal.5 l/ha). Novozir MN 80-0. America şi Africa. dar este transmisă de gândacul dungat (Acalymma vittata) şi gândacul pătat (Diabrotica undecimpunctata).12). căci în intestinele lor bacteria supravieţuieşte.Erwinia tracheiphila Boala.4 % (4-5 l/m2). BB (ZB) Liebor-1 %. Prevenire şi combatere.12 Ofilirea bacteriană a cucurbitaceelor: Erwinia tracheiphila planta se usucă.4 % (3. iar în seră.3 %. Simptome. toate frunzele se ofilesc.5 kg/ha). dovleac. stadiului de dezvoltare sensibil al plantelor şi prezenţei unei umidităţi atmosferice mari.3 %).75 % (7. Champion 50 WP-0.50-52oC timp de 30 minute. Moresti. culturile se vor înfiinţa numai pe solul ce a fost dezinfectat termic sau cu formalină 0. Seminţele mai pot fi tratate cu aer cald la 85oC timp de 60 minute. 13. alb-cenuşiu. frunza veştejită şi căzută în jurul cozii (fig. se recomandă o rotaţie a culturilor legumicole în care cucurbitaceele (castraveţi. ce asigură reuşita infecţiilor primare. Transmitere-răspâdire. 173 .2 kg/ha). În rănile produse de aceşti gândaci. Japonia. cât mai timpurie. pepene verde. Aceste colonii bacteriene astupă vasele şi produc simptomul de ofilire.3-0. eliberează din vasele conducătoare un lichid bacterian.4. Extinderea bolii se datoreşte numărului gândacilor. 13. Appel. Acest simptom se observă spre prânz. dacă sunt secţionate. a fost descrisă la noi abia în 1953 de Tr. În cursul vegetaţiei se recomandă tratamete cu: Bouille bordelaise-0.15 % (1. Super Champ Fl-3 l/ha (0. cozile şi rădăcinile care. se încreţesc. vâscos. pepene galben. pentru a evita instalarea bolii.2 % (2 kg/ha). Săvulescu. 1956).

de culoare verde-închis a căror suprafeţe se extind repede. Petele moi de pe fructe. dar acum este cunoscută ca frecventă pe castraveţi.13. termic sau chimic. Mana cucurbitaceelor: a-frunză atacată. 1967). Vitavax 200 PU-3 kg/t. În Europa s-a extins la începutul acestui secol. pepeni verzi. Simptome.4.4.2-0. introducând în asolamentul legumicol.Pseudoperonospora cubensis Boala a fost descoperită la mijlocul secolului trecut în Cuba. Tiramet 60 PTS-4 kg/t. Imediat după răsărirea plantulelor. Putregaiul plăntuţelor şi fructelor de cucurbitacee Pythium de Baryanum. zona brunificată se acoperă cu un mucegai fin. Pe fructe. unde sunt îndeplinite condiţiile de temperatură şi umiditate necesare infecţiilor. în primele stadii de vegetaţie.Boli produse de ciuperci 13. Mana atacă numai frunzele. iar în România a fost semnalată în 1928 în sudul ţării. Proplant 72. În câmp.25 % (3-5 l/sol/m2). cad pe sol şi putrezesc.6. P. Mana cucurbitaceelor . pepeni galbeni. Atacul a fost sesizat numai pe terenuri acide şi numai în condiţii de umiditate atmosferică ridicată de peste 80-90 %.2 SL 0.5 %. 13. fiind deosebit de păgubitoare la culturile din spaţii protejate. Zona atacată se brunifică. dovleci. Fig. Speciile genului Pythium sunt nişte ciuperci de sol care. ultimum. alb. În Moldova ea a apărut abia după anul 1970. Transmitere-răspâdire. 13. pot deveni parazite în condiţii de umiditate şi temperatură ridicată şi pot compromite încă din primele faze o cultură. tulpiniţa se subţiază şi după câteva zile plantele se ofilesc. Transmiterea de la un an la altul se face prin sămânţă sau prin sporii de rezistenţă ce rămân în sol iar.15 % (1-5 l/sol/m2).5 % sau Previcur 607 SL-0. sub formă de putregai umed. aphanidermatum Boala este cunoscută în toate ţările cultivatoare. de la o plantă la alta. 174 . Seminţele vor fi tratate cu: Tiradin 70 PUS-8 kg/t. Royall Flo 42 S-3. Captan 50 WP 0.5 l/t. b-miceli şi spori (Olga S\vulescu. Captadin 50 PU 0. se va asigura o rotaţie a culturilor. În seră în timpul vegetaţiei se vor aplica tratamente cu: Merpan 80 WDG-0. Super Homai 70 PM-5 g/kg sau Tachigaren 70 WP6 kg/t. Prevenire şi combatere. Dacă solul este foarte umed. Castraveţii sau alte cucurbitacee se vor cultiva în seră doar după dezinfectarea solului. dovlecei. Chiar şi rădăcinile se brunifică şi dispar. pete de formă colţuroasă.2-0. o solă cu cereale sau cu graminee furajere.2 %. atacul apare mai târziu. Simptome. pe baza tulpinii apar pete mici. transmiterea se face foarte rapid prin sporii duşi de apa de irigaţie. P.5. bine delimitate de nervurile frunzelor. au coaja crăpată şi prin crăpături apare un puf albicios. la baza tulpinii. sub forma unor pete verzideschis pe faţa superioară.15-0.

Făinarea cucurbitaceelor . 1991). Viabilitatea sporilor depinde de temperatură. cu respectarea timpului de pauză şi având grijă să nu se execute două tratamente succesive cu acelaşi tip de produs.75 % (7. irigarea se va face numai prin brazde pentru a nu răspândi sporii.p. Prevenire şi combatere. 13. Pe timp secetos şi la temperaturi de peste 32oC sporii mor. Novozir MN 80-0. dă un atac puternic de mană. datorită uscării rapide a frunzelor. de la un an la altul. Simptome. petele se pot uni şi este distrusă o mare parte din frunză. apar sporii ce vor germina şi vor da filamente de infecţie care.14 Făinarea cucurbitaceelor: (C. În spaţiile protejate.5 kg/ha). Infecţiile se produc pe vreme umedă.7. se impune arderea resturilor de plante atacate sau îngroparea lor în profunzime. etc. În ţesuturile uscate. ţinând cont că partea inferioară a limbului frunzei trebuie bine protejată. Combaterea chimică trebuie să se facă folosind pulverizarea pneumatică. În spaţii protejate. Sandu Ville abia în 1967. se va asigura o bună aerisire a culturii.4. unde aceştia rămân viabili pe vrejii uscaţi. apare un puf cenuşiu-violaceu sau bej (fig.p.4-0. Se pot face tratamente directe la plantă cu produsele : Bouille bordelaise -0. Rădulescu (1933) dar. Transmiterea ciupercii. din cauza stropirilor repetate cu aceleaşi produse. Deşi este cunoscută de foarte multă vreme (1800) în ţara noastră a fost semnalată de M. 21 z.). Fuss (1853). Funguran OH 50 WP -0.13-a). Ciuperca este răspândită de apa de ploaie sau apa de irigaţie. În câmp.2 % (t. este asigurată de sporii de rezistenţă prezenţi în resturile vegetale. apoi în brun. foarte fină. de intensitatea luminoasă şi de umiditatea atmosferică.15 %. la temperaturi cuprinse între 5-30oC (la optim 23oC) când.5 %. C. Gama de produse avizate este foarte largă şi trebuie utilizată atent. iar plantele vor rămâne repede fără frunziş. se formează spori de rezistenţă sferici.2 kg/ha). 13.2 % (2 kg/ha). Messiaen et col. Polyram combi0.Culoarea petelor se schimbă în galben.2 % (t. iar în cazul declanşării atacului se va reduce umiditatea. frunze şi chiar fructe sunt atacate în toate stadiile de 175 Fig.4 % (3. Ca o primă măsură de prevenire.M.).3-0. . Oxicig 50 PU 0. 28 z. Previcur 607 SL-0. În condiţii favorabile. galbeni-bruni. Organele aeriene (tulpini. pătrund prin stomatele (deschideri naturale) frunzelor ce au cel puţin jumătate din suprafaţa normală. însă infecţiile din anii următori pot proveni şi de la sporii aduşi de vânturi din zonele cu ierni blânde. studiată amănunţit de C. Transmitere-răspândire.Erysiphe cichoracearum şi Sphaerotheca fuliginea Boala este răspândită în toate ţările cultivatoare şi produce pagube mari. când răspândirea sporangilor este maximă. Oescu şi E. Antracol 70 WP-0. iar pe faţa inferioară. În asolamentul legumicol. Irigarea prin aspersiune aplicată dimineaţa până la ora 10. BB (ZB) Liebor -1 %.. s-a ajuns la crearea de rase rezistente la anumite substanţe. 13. bostănoasele vor reveni după cel puţin 4 ani pe aceeaşi solă.

Se recomandă cultivarea de soiuri rezistente.).).02 % (t. respectarea asolamentului şi distrugerea plantelor gazdă din flora spontană pentru diminuarea presiunii de infecţie.7 z.4 % (t. Pe limbul frunzelor. Simptome.). Pentru Erysiphe temperatura optimă este de 15-26oC şi nu necesită o umiditate ridicată. Fructificaţiile de rezistenţă au aspectul unor puncte mici. pe tulpini şi chiar pe fructe. Saprol 100 EC-0. Thiovit 0. petele se pot uni şi acoperă suprafeţe mari de limb care. Bravo 500 SC. negre.). sub forma unor pâsle mai mult sau mai puţin extinse. hrean şi alte crucifere. La apariţia atacului se recomandă stropiri cu produsele: Fluidosoufre 20-25 kg/ha (t. simptomele apar ca pete de decolorare urmate de pete brune. Pe suprafaţa acestor organe apare un miceliu alb.1 % (t.5. gulie şi hrean Viroze 13.). frunzele apar gofrate. ridichi. Rubigan 12 CE. temperatura optimă este de 15-21oC dar. Frunzele plantelor atacate prezintă o decolorare. Cele mai frecvent infectate sunt frunzele mature. rapiţă. o transparenţă a nervurilor. urmată de îngălbenirea ţesutului între nervuri. 13.3-0.05 % (t. Răsadurile afectate rămân mici şi după plantare produc puţin. cu marginile răsucite spre faţa superioară. Simptomele dispar la temperaturi de peste 25oC. În funcţie de momentul instalării atacului.4 % (t. sunt formate pe frunze şi asigură transmiterea ciupercilor până în anul următor.0.p. în timp ce pentru Sphaerotheca. La aceste plante.p. 7 z. Întrucât zonele îngălbenite nu cresc în acelaşi ritm cu cele verzi. Frunzele de varză de la mijlocul tulpinii au zone verzi-închis. atacul se extinde pe cozile frunzelor. În condiţii de secetă atmosferică.p.dezvoltare (fig.1 % (t.0. 7 z. în timp ce cele abia formate sunt rezistente. Virusul a mai fost găsit şi la ridichi. făinos. conopidă.1.75 %. paralele cu nervurile şi mozaicare slabă. Ciupercile se răspândesc în timpul vegetaţiei prin sporii duşi de vânt. 21 z).).5. Virusul mozaicului conopidei . din momentul începerii fructificării şi a recoltării să se aplice numai fungicide de contact (Gr. 13. Sub acest miceliu ţesuturile se îngălbenesc şi se brunifică. 4 z. Afugan EC-0. Prevenire şi combatere.Cauliflower mosaic virus Boala este de origine americană iar în România a fost semnalată în 1952 şi poate da pierderi de până la 75 % din producţie.p. Microthiol special -0. unde produce gofrări. cu recomandarea ca. Karathane FN 57-0. 4 z. Din cercul de plante gazdă fac parte: varza albă. Bolile la varză.p. Tratamentele se vor efectua cu respectarea timpului de pauză indicat şi alternând produsele în funcţie de grupa lor.14). 4 z. Frunzele de conopidă afectate au inele 176 . apă sau insecte. Ţesuturile de lângă nervuri păstrează coloraţia verde. Transmitere-răspândire.p.4 %.p.A). Condi]iile optime de instalare şi evoluţie a ciupercilor diferă. 28 z. în seră) .05 (t. varza roşie şi varza de Bruxelles. în scurt timp se vor usca. plantele pot suferi mai mult sau mai puţin. Karathan LC-0.p. necesită o umiditate ridicată. Kumulus DF 0.

înveleşte şi în interiorul căpăţânii apar frunze brune. Fig. Dacă vremea este ploioasă. iar pe guliile furajere şi napii de mirişte se observă o încreţire accentuată a limbului foliar şi diferite desene brune. putând ajunge uneori la 50100 %. 13. Smith la sfârşitul secolului trecut. Prevenire şi combatere. Transmiterea prin sămânţă infectată este mult mai rar întâlnită.M. Evoluţia bolii.8.15). Messiaen et asimetrică. Uneori. Încă din primele faze de vegetaţie. devine frunzelor de varză (C. Virusul poate fi transmis de la plantă la plantă de insecte. urmată de veştejirea plantulelor şi căderea lor. subţiate şi se usucă (fig. apar pete mari neregulate. se observă numai mici pete decolorate şi răni brunificate. Pammel şi K. boala evoluează rapid şi pe ţesuturile putrezite umed. Bacteria se transmite de la un an la altul prin resturile vegetale rămase în sol şi prin seminţele infestate. putrezite umed. 1991). se observă brunificarea. iar în timpul păstrării acestea se strică.15. Varza. Ţesuturile din dreptul petelor devin pergamentoase.. Simptome. cu miros neplăcut. Nervaţiunea neagră a frunza în urma creşterii diferenţiate. Bacterioze 13. 13. chiar cu frunze infectate parţial. De la un an la altul virusul rezistă în seminceri şi în plantele perene. din cauza zonelor afectate. înnegrirea vaselor conducătoare din care se scurge un lichid (gomă bacteriană). se cifrează la procente însemnate din recolte. În ceea ce priveşte combaterea. dar nu imposibilă. pe primele frunzuliţe apare o decolorare sau brunificare a acestora.M. Dacă se secţionează coceanul. În timpul vegetaţiei. Pe frunzele plantelor infectate. Pătrunderea bacteriei în plantă se face prin perişorii de pe rădăcini sau prin stomatele (deschiderile naturale) de la marginea frunzelor. Transmitere-răspândire. Măsurile de prevenire se referă doar la izolarea culturilor semincere de culturile de consum şi distrugerea resturilor vegetale. Transmitere-răspândire.5. La hibrizii rezistenţi.2. Pagubele cantitative şi calitative înregistrate. rănirea frunzelor produsă de diferite insecte sau de limacşi (melci fără cochilie) creează porţi de intrare pentru bacterie sau de ieşire a gomei din nervurile înnegrite. loc prin putrezirea uscată a zonelor afectate şi uscarea măduvei coceanului. are col. 177 .clorotice şi zone brune. în dreptul cărora nervurile sunt brunificate şi apoi înnegrite. Boala apare frecvent pe solurile cu pH = 5. pe timp secetos. se recomandă distrugerea insectelor prin stropiri repetate ce se aplica la culturile semincere. Nervaţiunea neagră a frunzelor de varză Xanthomonas campestris Boala a fost semnalată în SUA şi studiată de L. În România boala a apărut ca semnalări în Starea fitosanitară încă din 1949 şi a fost studiată de Elena Bucur (1957). se fixează şi alte ciuperci. galbene.6-6. în urma infecţiilor.

gulia. Bacteria atacă multe plante. Pacha. Din cercul de plante gazdă fac parte cruciferele cultivate. În culturile semincere. varza creaţă. muştarul dar şi buruienile ca: traista ciobanului (Capsella) şi păducherniţa (Lepidium). însă aceasta poate scăderea germinaţia. primele semnalări au fost făcute în 1950 de Tr. napi. carotovora În culturile de crucifere. Prevenire şi combatere. Cu 2-3 zile înainte de semănat. transformând-o într-o masă de mucilagiu urât mirositoare. practic. pe rapiţă şi nap. trebuie să se respecte epoca de plantare.Răspândirea bacteriilor de la plantă la plantă. în anii ploioşi sau pe solele unde nu are loc scurgerea apei în mod normal. apoi cenuşiu. se recomandă tratarea lor cu apă caldă. iar la conopidă se poate observa putrezirea parţială sau totală a inflorescenţei. Temperatura optimă de păstrare a verzei este de +1oC. Putrezirea umedă se observă în a doua parte a vegetaţiei la culturile de crucifere. se realizează prin apa de irigaţii. Prevenire şi combatere. după ce au fost strânse şi arse resturile vegetale în care bacteria poate rezista. Dacă există umiditate atmosferică mare. atacul este cu atât mai grav cu cât temperatura se apropie de 20-25oC şi este asociat cu atacul produs de Botrytis cinerea şi Sclerotinia sclerotiorum. Primera (varză roşie). Doneza dulce. rădăcinoasele. eliminarea resturilor de frunze vechi. din cercul de plante gazdă făcând parte bostănoasele. boala a fost semnalată abia în 1934. Atac asemănător are loc şi la gulii. unde apare mai întâi un putregai umed. Simptome. bacteria pătrunde în plantă prin micile răniri ale rădăcinilor şi produce infecţia generală. gălbui.5. 20-30 minute în apă la 50oC. Putregaiul umed al cruciferelor. Almanac. Măsurile de igienă culturală se impun după eliberarea terenului de culturi atacate. sămânţa se tratatează cu Tiramet 60 PTS-4 g/kg sau Rovral TS-10 g/kg. Se recomandă semănarea de sămânţă sănătoasă din hibrizi sau soiuri cu rezistenţă sau toleranţă faţă de bacterie: Morris. Krautkaiser. iar în depozite se va asigura o aerare corespunzătoare pentru a se evita ridicarea temperaturii. Întrucât transmiterea cea mai frecventă are loc prin seminţele infestate. precipitaţii şi prin limacşi. De Socodor (varză albă). conopidă) Erwinia carotovora pv. Bacteria rezistă numai în sol şi nu se transmite prin seminţe. În România. În depozite. Bacteria rezistă în resturile vegetale atacate rămase pe câmp şi poate fi transmisă prin materialul de înmulţire. Săvulescu pe varză şi gulie.(varză. toate terenurile unde s-au cultivat legume au şi această bacterie . se vor alege semincerii sănătoşi. bulboasele. Transmitere-răspândire. rapiţă. Famosa (varză creaţă) şi Optiko (varză chinezească). arăcirea plantelor şi combaterea dăunătorilor din sol ce pot produce 178 . ridichea. atacul cuprinde în întregime căpăţâna. chiar după un asolament de 4 ani. În timpul depozitării. Solurile în care se cultivă cruciferele. circulând prin vasele conducătoare. Atacul este foarte periculos la culturile semincere şi poate produce pagube şi în timpul depozitării legumelor. La varză atacul se observă la locul de prindere a codiţei frunzei de cocean. Din sol. iar căpăţâna în scurt timp cade de pe cocean. 13.3. se vor dezinfecta termic cu vapori supraîncălziţi. conopida.

Prevenire şi combatere. ovăz. Transmitere-răspândire. La semănat şi la repicare.4. cât mai ales a simptomelor prezente pe rădăcini. tumorile sunt mai mari decât cele de pe rădăcinile secundare. coletului: plantă atacată. denumirea de "hernie" este foarte corectă (fig.Olpidium brassicae Această boală este frecvent întâlnită în răsadniţe şi sere înmulţitor.16). Aceştia pătrund în rădăcinile a numeroase specii de Fig. tomate şi (M.17). 13. atacul putând fi confundat cu cel produs de Pythium. gulie. mai ales în zonele umede şi cu soluri acide. Atacul poate fi parţial confundat cu cel al umflăturilor produse de Meloidogyne (nematodul galicol). 13.Plasmodiophora brassicae Boala este cunoscută încă din secolul trecut (1878) când a fost studiată de M. 13.5.5. ea este cunoscută în toate ţările cultivatoare. cartof. Woronin în Rusia. fiind uşor de semnalat datorită simptomelor aeriene . tutun. Acestea suferă îngroşări care pot fi de 15-30 ori mai mari ca diametrul rădăcinii. În primele stadii de vegetaţie a răsadurilor (2-3 frunze) apare o înnegrire urmată de putrezirea răsadurilor şi a tulpiniţelor în dreptul bazei plantei (fig. Woronin. zârnă etc. Boli produse de ciuperci 13. Pământul folosit în răsadniţă şi sere înmul]itor se va dezinfecta termic sau chimic. se va asigura o desime a plantelor normală pentru o bună aerisire şi o irigare fără excese. La alcătuirea asolamentelor legumicole trebuie să se ţină cont ca să nu urmeze unele din culturile ce pot fi atacate de bacterie. Boala poate fi întâlnită în toate fazele de vegetaţie ale plantelor. în cazul în care pământul nu a fost corect dezinfectat Simptome. spori şi odos. Întrucât atacul este mai puternic în solurile acide. Ciuperca rezistă în sol prin sporii de rezistenţă (akinetosporangi). 1878). Simptome. din care iese prima generaţie de spori. 179 .răniri ale rădăcinilor. Acum. Înnegrirea şi putrezirea plante din grupa verzei. Cercul de plante gazdă al acestei ciuperci cuprinde foarte multe specii de crucifere cultivate şi spontane. traista ciobanului. Hernia rădăcinilor de crucifere . in. 13.16. Frecvent atacul este spori de rezistenţă semnalat pe varză.5. Rădăcina hipertrofiată prezintă ştrangulări aşa încât. Înnegrirea şi putrezirea bazei plantei. se va recomanda scăderea acidităţii prin amendare cu var. Pe rădăcina principală. conopidă.veştejiri sau îngălbeniri. Plantele putrezesc şi cad la pământ.

Se impune folosirea la plantare de răsad sănătos.M. Solul ce va fi folosit în răsadniţe va fi dezinfectat termic.5 kg/ha sau Proplant 72. În solurile alcaline boala nu apare. Kotte. în dreptul petelor ce au o formă neregulată.. el incluzând pe lângă varză. Hernia rădăcinilor de crucifere: a-hipertrofieri tip tumoare. gălbui. Pe faţa inferioară a frunzelor.17. Măsurile de igienă culturală prevăd distrugerea plantelor atacate în timpul vegetaţiei dar şi distrugerea prin foc a resturilor rămase după recoltare. viermi sau de apa de irigaţie. muştarul şi alte crucifere din flora spontană. Mana cruciferelor . larve. sporii pot fi răspândiţi la distanţe mari.5 kg/m2.5-1. În asolamentele legumicole. . 1952).18. sau amendarea lor cu var stins 0. Prevenire şi combatere.13. apare un 180 Fig. c-atac de nematozi (C. se poate dezinfecta cu Bavistin DF-1. Pe primele frunze apar pete de 1-3 mm de decolorare.25 %. plante gazdă a patogenului este larg. cruciferele trebuie să revină pe aceeaşi solă. iar dacă terenurile sunt îngrăşate cu gunoi contaminat. Săvulescu şi Czarna Rayss au semnalat-o pentru prima dată în România în 1930. Ciuperca rezistă în solurile uşor acide până la 8 ani. care nu se îmbolnăvesc.6. 13. Milioanele de spori din rădăcinile hipertrofiate sunt transportate în sol de râme. cu pH-ul=6-6. Mana cruciferelor: (W. Transmitere-răspândire. Cercul de b-hipertrofieri tip hernie. Boala apare mai frecvent pe plantele tinere în răsadniţe sau imediat după plantare în câmp. rapiţa. Solul destinat culturilor de crucifere. răspândirea capătă o arie mai extinsă. conopida. dacă temperatura este de 60oC. Fig. Messiaen et col.Peronospora brassicae Boala produce pagube însemnate în culturile semincere de crucifere dar şi în culturile de consum. după 4-5 ani.15-0. sporii fiind distruşi în 30-60 minute. Tr. Prin lucrările agricole. având grijă să se distribuie 3-5 l soluţie/m2. raigras sau golomăţ.5. Se poate folosi dezinfectarea cu apă clocotită 10 l/m2 şi apoi acoperirea solului cu o folie de plastic pentru o răcire încetinită. guliile. alegerea de terenuri cu pH uşor alcalin. Simptomele trebuie bine observate şi la răsaduri care. odată afectate pot fi distribuite pe zone extinse. Simptome. 13.2 SL 0.5.Atacul ciupercii este intens la culturile de pe terenuri uşor acide. ce evoluează spre culoarea cenuşie-brună. Solele infectate vor fi cultivate cu mentă.

pe vreme umedă. la noi fiind citată de E.1. Fungicidele anorganice ca: zeama bordoleză în concentraţie de 0. usturoi şi praz Viroze 13. Seminţele se vor dezinfecta cu ap\ cald\ la 50oC timp de 30 minute sau cu Apron 35 SP-0.4 %. ce putrezesc sau se usucă (fig. cu inflorescenţe mici şi aproape în totalitate cu flori sterile (fig. Transmitere-răspândire.5 % sau Super Champ FL-3 l/ha dau rezultate bune dacă sunt folosite în alternanţă cu fungicidele sistemice ca: Bravo 500 SC-1. Oxicig 50 PU-0. 13.5 kg/ha. Aceasta se va face cu Previcur 607 SL-0. ciuperca se răspândeşte foarte uşor prin sporii apăruţi pe miceliu. etc. fructele sunt şi ele pătate şi conţin seminţe depreciate.2 kg/t sămânţă. Când atacul are loc mai târziu. Kocide 101-0.15 % sau Proplant 72. Măsurile de igienă culturală contribuie la limitarea pagubelor. 181 . În timpul vegetaţiei.Atacul acestei ciuperci pe conopidă împiedică formarea inflorescenţei iar la gulii. Semincerii atacaţi au frunzele de culoare cenuşie sau cu pete brunii.2 %. ridichi şi napi porceşti. Champion 50 WP-3 kg/ha. Dezinfectarea solului din răsadniţe. Ciuperca rezistă peste iarnă sub formă de spori de rezistenţă sau ca miceliu de rezistenţă în rădăcinile culturilor semincere.5-1 %. 13. Boli la ceapă. cu ploi frecvente sau ceaţă.6.striuri galbene şi prezintă adâncituri succesive care i-au dat denumirea de "boala urmelor de degete". sunt distruse suprafeţe mari din frunzele. Simptome. Prevenire şi combatere.25 % (3-5 l sol. Europa şi Australia.2 % ./m2). Rădulescu încă din 1949. este una din măsurile de prevenire de maximă importanţă pentru obţinerea unui răsad sănătos. Îngălbenirea şi piticirea cepei . se pot semnala chiar căpăţâni putrezite. 13. iar cepele rămân mici şi nu rezistă la păstrare în timpul iernii. cu dungi galbene.5 l/ha. Frunzele atacate se culcă la pământ. putrezind sau încolţind mai devreme.18). Funguran OH 50 WP-1.15-0. Boala apare la ceapă începând de la frunzele bazale care devin plate. Folpan 50 WP-0. tulpinile florifere de la plantele virotice sunt deformate.6.2 SL 0.puf cenuşiu. manifestă dungi . mai scurte. apoi petele se întind. Apron XL 350 ES 3-4 l/t sămânţă. se poate vedea o infecţie generalizată. În culturile semincere. a fost descrisă în SUA . pot fi infectate şi transmit ciuperca.19). Merpan 50 WP-0.4-0. Seminţele obţinute de la semincerii bolnavi.Onion yellow dwarf virus Boală cunoscută sub numele de strierea galbenă sau nanismul cepei.statul Yowa în 1927 însă acum este răspândită în America de Nord. se unesc şi dacă vremea este umedă.

numai soiul Siriu de usturoi este mijlociu de rezistent faţă de această viroză.Onion proliferation Proliferarea cepei a fost observată în 1941 în California. apoi toate frunzele se îngălbenesc şi se răsucesc. Fig. 13. Dintre soiurile de ceapă avizate a fi cultivate în România nici unul nu manifestă rezistenţă. Severin şi N. Îngălbenirea şi piticirea cepei (M.20).Virusul atacă şi narcisele. Proliferarea şi aspermia cepei .19. se va face la 3-6 zile de la apariţia simptomelor. sunt obligatorii în culturile semincere.6. Transmiterea micoplasmei se face prin cicade dar şi prin cuscută.13. bulbi sau seminceri. La înfiinţarea culturilor de arpagic. tulpinele florale se adâncesc.Transmitererăspândire. Frazier în 1945. în loc de flori apar bulbili care dau frunze albe. precum şi faţă de culturile din anul precedent de unde ar putea apărea plante . Transmiterea de la un an la altul se face prin bulbii de arpagic şi butaşii pentru sămânţă. 1993). Culturile semincere se vor înfiinţa numai cu bulbi ce sunt tari şi nu au încolţit mai devreme. Studii ample asupra materialului recoltat de la Băneasa şi Buzău au mai fost executate de Z. Ploaie în 1973. Simptome. trebuie să se respecte o izolare spaţială între ele de minim 500-1000 m.2. Izolarea spaţială este necesară şi faţă de grădinile cu narcise. Florile nu dau seminţe. transmiterea prin sămânţă nefiind confirmată. Mititiuc. Transmitere-răspândire. Frunzele tinere ale plantelor bolnave se îngălbenesc în partea bazală. În culturile semincere. 182 . Petre şi I.samulastră. Virusul se transmite de la plantă la plantă numai prin sucul adus de afide. însă natura ei infecţioasă a fost demonstrată de V. Prevenire şi combatere. Eliminarea plantelor cu simptome. Tratamentele repetate cu insecticide ce distrug speciile de afide. Micoplasmoze 13. Inflorescenţele prezintă o creştere anormală a elementelor florale care dau aspectul de "capete miţoase" (fig.

13. depozite. se usucă (din bulbi rămânând numai foile exterioare).. La bulbii puternic atacaţi. 183 . o descriu şi pe praz. rotaţie de minim 3 ani precum şi cultivarea unor soiuri tolerante limitează pagubele. 1993). Bacteria produce pagube însemnate în culturile semincere Fig. Mititiuc. dacă depozitele sunt cu atmosferă uscată (fig. la presare. Tulpinile afectate nu ajung la înălţimea normală.4.21 Putregaiul bacterian al bulbilor de ceapă şi praz de fosfor. boala s-a răspândit cu repeziciune în toate ţările cultivatoare. Berkeley în Anglia. Soiurile de ceapă Django F-1 şi Romito. dacă se secţionează bulbul se observă că unele foi cărnoase îşi schimbă culoarea. Alexandri şi col. iar înflorirea şi fructificarea sunt reduse. Transmitere-răspândire. evitarea cultivării în soluri umede şi reci. poate compromite în totalitate culturile de arpagic.3. Mititiuc. o (M. Simptome.M. iar din 1969. În mod deosebit se remarcă transmiterea bacteriei prin seminţe la praz. 1993). Putregaiul bacterian al bulbilor de ceapă şi praz -Erwinia carotovora pv.20 Proliferarea şi aspermia cepei dar şi în culturile de câmp şi la materialul din (M. apare putregaiul umed. ceapă de consum sau cultura seminceră. Săvulescu şi col. Bulbii parţial atacaţi pot putrezi în întregime dacă sunt păstraţi în depozite mai umede sau. Tulpinile se dezvoltă slab. Prevenire şi combatere. carotovora Bacterioza descrisă încă din anul 1906 în Franţa a fost semnalată la noi în ţară pe ceapă în 1944 de Tr. În culturile destinate bulbilor pentru păstrare. Se recomandă eliminarea plantelor bolnave din culturile semincere şi stropiri pentru distrugerea cicadelor ce transmit micoplasma. Descrisă în 1841 de J. Al. 13. par umede şi se înmoaie..6. atacul bacteriei apare spre sfârşitul vegetaţiei când. în România fiind semnalată încă din 1935. Mana cepei . La culturile semincere de ceapă şi praz. iar soiul de praz Jolant este mijlociu de rezistent. în afara transmiterii obişnuite prin resturi vegetale. Bacterioze 13. 13. Boli produse de ciuperci 13. Îngrăşămintele pe bază Fig. sunt întărite. neplăcut. simptomele sunt vizibile şi pe parcursul vegetaţiei.21).Prevenire şi combatere.6. Din bulbii atacaţi se degajă un miros pătrunzător. prezintă toleranţă faţă de această bacterie. discul bazal se scufundă. iar pe vreme umedă pe o zonă de 20-30 cm la bază.Peronospora destructor Mana cepei este considerată acum cea mai periculoasă boală care.

Frunzele capătă aspectul cifrei 1. Ea produce în anii ploioşi şi calzi pagube ce pot atinge chiar 70 % din recoltă. Dithane M 45-0. etc. trebuie să provină din culturi ce au fost tratate până la recoltare. În soluţiile de stropit se adaugă obligatoriu aracet 0. Transmitere-răspândire. 13. în direcţia rândurilor. Prevenire şi combatere. iar în timpul păstrării se înmoaie şi putrezesc. Simptome. Tratamentele se pot face cu produsele : Antracol 70 WP 0.2 %. Sporii sunt purtaţi uşor de vânt şi vor da noi infecţii pe ceapă dar şi pe alte plante ca: usturoi. cu ţesuturi îngălbenite.2-0. Infecţiile primare în primăvară sunt asigurate prin germinarea sporilor de rezistenţă.Sclerotium cepivorum Boala a fost descrisă în 1841 în Anglia şi s-a răspândit în toate ţările cultivatoare de specii ale genului Allium. asigurarea unei rotaţii de minim trei ani. 1952). Aceştia apar la temperaturi cuprinse între 3-27oC cu optimum de 11-12oC. în lunile martie-aprilie. În primăverile umede. plantele au 184 . dacă vremea este ploioasă. poate apărea o îngălbenire a vârfului frunzelor. Vondozeb-0.5. sunt acoperite cu micelii brune-negricioase de la alte ciuperci saprofite (Macrosporium etc. iar dintre cele avizate Django F1 [i Romito se dovedesc mijlociu de rezistente. Se recomandă distrugerea resturilor vegetale din culturi pentru micşorarea rezervei de oospori (organe de rezistenţă). hajme. Soiurile cu bulbi roşii sunt mai rezistente. sporii apăruţi pe micelii sunt cei ce răspândesc ciuperca.2 %. aşa încât partea lor superioară se usucă. Vondozeb 75 DG-0.Simptome.p.2 %. Putregaiul alb al cepei şi prazului . ceapă ciorească. îngălbenire ce progresează spre baza acestora şi produce pieirea plantelor. fiind descrisă şi în România încă din 1918 de Moesz.Mana cepei rezistenţăce rămân în resturile vegetale şi prin bulbilii (W.). Nemispor 80 WP-0.). şi bulbii infectaţi. Germinarea sporilor se produce în condiţii de umiditate atmosferică 100 % timp de cel puţin 10 ore. fără exces de azot. apoi tratamente la acoperire dintre care ultimul cu produse sistemice.22). Dithane 75 WG-0. 28 z.Transmiterea patogenului de la un an la altul este asigurată pe două căii: prin sporii de Fig. Polyram combi-0. În culturile semincere se aplică 2-3 tratamente până la apariţia tijelor florale. Ţesuturile distruse se usucă sau.2 %. Bulbii sau bulbilii folosiţi la înfiinţarea culturilor.22 . 13.2 %.6. Bulbii rămân mici.25 % (t. În timpul vegetaţiei se vor face irigări numai prin aspersiune. praz.15 % şi se va avea grijă ca pulverizarea să fie foarte fină. În vetrele de atac circulare sau alungite. iar în timpul vegetaţiei. 13. Kotte. iar tijele frânte nu mai produc seminţe (fig.2 %. Frunzele şi tijele florale parazitate prezintă pete ovale de decolorare. pe suprafaţa cărora apare un puf cenuşiuviolaceu. Frunzele şi tijele plantelor mănate se frâng din dreptul zonei afectate. precum şi fertilizarea echilibrată. iar tratamentele se vor efectua numai la avertizare.

La soiurile foarte sensibile. Scleroţii pot fi semnalaţi şi pe bulbilii şi bulbii destinaţi plantării. de către Olga Săvulescu şi Eugenia Eliade. fertilizarea echilibrată. răspândite neuniform pe suprafaţa lor. Scleroţii îşi păstrează viabilitatea 4-5 ani dar. sferici. Prevenire şi combatere. Pe frunze apar pete neregulate ca formă. atacul fiind favorizat de rănile ce apar pe rădăcini sau bulbi.1. Ppărţile cărnoase ale bulbilor sunt moi. Bulbilii de usturoi şi arpagic se vor trata cu Ronilan 50 DF-0.5 mm în diametru. Ciuperca rezistă în sol 4-5 ani prin scleroţii duşi de apa de irigaţie sau prin lucrările de întreţinere. Rovral 50 WP-60 gr/100 kg bulbili.25 %. mai ales la usturoi. în anul 1956. după o uşoară umectare pentru ca substanţele să adere. În câmp. de regulă. putrezite şi pot fi invadate de bacterii. Asolamentul de 5-6 ani. În culturi există două perioade de maximă sensibilitate a plantelor faţă de această ciupercă. Mozaicul mărului (Al. Simptomele sunt grave la 18-20oC şi Fig. iar la noi în ţară viroza a fost semnalată pe soiul de măr Jonathan. de 0. White. pagubele pot ajunge la 40 % din producţie. de culoare galbenă cu o nuanţă crem. acoperite cu un miceliu alb. Putrezirea plantelor continuă şi în depozit. Bolile mărului şi părului Viroze 14.rădăcinile şi tunicile putrezite. Lazăr şi co1. Atacul se manifestă numai pe o parte din frunze.1. limitează atacul şi pagubele. CAPITOLUL 14 BOLILE POMILOR ŞI ARBUŞTILOR FRUCTIFERI 14.1977). A fost observată în anul 1928 de H. Temperaturile ridicate din timpul verii fac ca ţesuturile frunzelor parazitate să devină brunii. Simptome. în urma atacului se formează scleroţi negri.L.2-0. când miceliul este distrus.5 kg/ha.Apple mosaic virus Mozaicul la măr este o boală frecventă în livezile din Europa şi America. întrucât ciuperca poate ataca de la +2oC cu optim la 17-20oC şi cu o temperatură limită de 35oC. Virusul a fost depistat la numeroase soiuri de măr cât şi la portaltoii vegetativi. în care se formează scleroţi mici. Mozaicul mărului . de diferite forme din care în anii următori vor ieşi micelii de infecţie.. una în martie-aprilie şi alta după formarea bulbilor şi până la recoltare. În teren se aplică Ronilan 50 WP-2. folosirea de bulbili sănătoşi la plantare şi tratarea preventivă a acestora. negri. cele tinere din vârful lăstarilor neprezentând simptome.1. Plantele aflate în soluri reci şi umede sunt mai sensibile.1. arătura adâncă precedată de arderea resturilor de plante bolnave. Transmitere-răspândire. pufos. 14. 185 . pot produce noi infecţii pe rădăcini chiar la o lună după formarea lor.

Micoplasma poate infecta mărul pădureţ. simptomele bolii apărând în câteva săptămâni sau în primăvara următoare. pomii sunt foarte rămuroăi. la peste 26oC.. London Pepping şi Cox orange sunt foarte sensibile la această boală. când simptomele sunt foarte vizibile. În livezile tinere. 1989). Controlul fitosanitar în pepiniere . Eftimia Gheorghiu. Sensibile sunt soiurile Jonathan. Golden delicious.1. Fructele provenite de la pomii bolnavi sunt mici şi nu au calităţi gustative. lăstarii prezentând o creştere aproape verticală. Transmitere-răspândire. Ontario. ceea ce duce la “proliferarea” lăstarilor. Polenul provenit de la pomii infectaţi are o foarte slabă germinare. Prevenire şi combatere. 186 . verificaţi prin testare. iar mai puţin sensibile Boskoop. Simptome. 1974.mascate.Apple proliferation Boala. prin atingerea rădăcinilor. iar în şcoala de puieţi şi pepiniere. precum şi unele plante ca: pirul gros şi volbura. Transmiterea directă se realizează prin altoire. mugurii au codiţe. Golden delicious. EM VII (portaltoi). se impune înainte de livrarea puieţilor. aspectele parazitare sunt foarte variate şi evidente. cât şi în pepiniere. însoţită de intrarea în vegetaţie cu anticipaţie a mugurilor dorminzi. Lord Lambourne. dar şi la deformarea şi apoi pierderea înainte de vreme a frunzelor. Micoplasmoze 14. Ploaie 1973. unele soiuri fiind infectate în proporţie de până la 30 % (Victoria Şuta şi col. Ca transmiţători sunt unele cicade (Philaenus spumarius şi Artianus interstitialis). Frunzele cad înainte de vreme.1). Atacul se manifestă începând din câmpul II prin oprirea în creştere a pomului. ducând la slăbirea pomilor atacaţi. Proliferarea mărului . Soiurile Jonathan. tufoşi. pomii continuă să prezinte reduceri de creştere datorită intrării în vegetaţie a mugurilor axilari şi deci a opririi în dezvoltare a lăstarilor terminali. procentul de pomi infectaţi fiind îngrijorător de ridicat în plantaţiile tinere. asigură sănătatea plantaţiilor nou înfiinţate. Frunzele au dimensiuni mai mici decât cele ce aparţin pomilor sănătoşi.câmpul II. alipiri de rădăcini şi niciodată pe cale mecanică.2. eliminarea pomilor virotici şi tratarea prin termoterapie la 37oC timp de 3-4 săptămâni a puieţilor. Virusul se transmite prin polen şi prin seminţe. Perioada de de la infecţie până la simptome durează de la 6-7 luni la 3-4 ani. iar fructele sunt fără gust şi de dimensiuni reduse. Transmitere-răspândire. Red Delicious. Obţinerea unui material corespunzător în pepiniere prin folosirea altoilor şi portaltoilor sănătoşi. Transmiterea şi răspândirea virusului se realizează prin altoire şi prin grefare de scoarţă. în special a celor tineri. P. considerată până nu demult ca o viroză sau o boală neparazitară. Booskoop. fiind cunoscute [i unele soiuri tolerante (fig. Ca aspect general. Prevenire şi combatere. este Răspândită în toate ţările. În ţara noastră proliferarea mărului este frecventă. 14. Parmen auriu. atât cantitativ cât şi calitativ şi în final la uscarea pomilor. intensive sau supraintensive. Toate aceste simptome duc la reducerea an de an a recoltelor.

La noi. În prezent. Asigurarea în livezile tinere a unui agrofond corespunzător (îngrăşăminte. către cozile florilor şi rar se extinde în scoarţa ramurilor mai groase.Heald. Rănile de pe ramuri sunt de culoare mai deschisă. arsura comună a merilor şi perilor este răspândită în toate ţările din Europa şi America. Fructele sunt atacate din momentul legării şi până la maturitate. 14. păducel si cununită ( Spiraea).Arsura bacteriană comună a mărului şi părului (F. nici când ramurile sunt puternic scuturate. tratamentele chimice cu antibiotice ca. Simptome. Tratamente fizice (termoterapie) aplicate ramurilor altoi. care au şi cel mai mult de suferit de pe urma acestei boli. transparente. dar nu progresează Fig. agentul patogen neproducând pagube importante. Tetraciclină 200 ppm sau cu produsul Benomil. Aşa se explică răspândirea relativ slabă a atacului în comparaţie cu cel al focului bacterian. dau de asemenea. Fructele se zbârcesc. lucrări de întreţinere executate la timp) duce la micşorarea efectelor negative ale bolii. pe fructele tinere. părul pădureţ.3. Lăstarii atacaţi prezintă pete cu o separare clară între partea vie şi cea brunificată.Eliminarea pomilor cu simptome din câmpul II din pepinieră. syringae Această boală bacteriană a fost semnalată în Anglia în 1914 pe păr de către K. 14. gutuiul ornamental. Bacteria atacă mai multe specii de pomi fructiferi şi alte plante ca: mărul pădureţ. pe frunze între nervurile ce se înnegresc. 187 . pentru ca în prezent să fie răspândită în toate zonele pomicole ale ţării. Bacterioze 14. Barker şi O. Grove. prin observaţii ce se execută în lunile mai-iulie este obligatorie în toate pepinierile. boala a fost constatată pentru prima dată în anul 1932 în nordul Moldovei pe puieţi de măr. Boala apare pe toate organele plantei în afară de rădăcini. rezultate foarte bune.2). prezentând simptome variate în funcţie de organul parazitat şi fiind favorizată de timpul mai rece şi umed. Arsura bacteriană comună a mărului şi părului Pseudomonas syringae pv. syringae van Hall. cad jos în luna mai sau. apar pete negricioase cu aspect umed şi picături de lichid bacterian. Cercetările făcute de Elena Bucur şi I. Astfel. 1933). irigaţii. Atacul arsurii comune se manifestă mai frecvent la inflorescenţe. Lazăr au demonstrat că la noi în ţară bacteria ce dă arsura comună a mărului şi părului este Pseudomonas syringae pv. Frunzele nu cad de pe pom. rămân mici şi atârnă de ramuri chiar şi în timpul iernii. în special la păr apar pete brune.2. se înnegresc. Unele simptome sunt asemănătoare cu focul bacterian produs de Erwinia (fig. iar scoarţa prezintă crăpături. Lăstarii atacaţi de arsura comună nu se îndoaie sub formă de cârjă ca la atacul de foc bacterian (Erwinia amylovora).1.F. care extinzându-se vor duce la distrugerea întregului frunziş al pomului.

Focul bacterian al rozaceelor. În România au fost semnalate în anul 1992 primele focare la Brăila şi la Piteşti (V. Severin. Denning şi denumită "fire blight" de către W. evoluţia acesteia stagnează. aşa că în 1993 a fost observată în alte localităţi din 11 judeţe. prezintă o serie de simptome pe părţile aeriene ale pomilor atacaţi. fiind urmată de cea a inflorescenţelor. Atacul pe fructe apare numai pe fructele verzi sub formă de pete umede care se brunifică. În 1878 T. produce răni (ulcere) cu lichid şi brunificarea ţesuturilor sub scoarţa atacată. Bacteria este rezistentă la uscăciune şi la razele solare. 14. păr. sau de culoare purpurie şi scoarţa prezintă crăpături. 1994). apoi se zbârcesc şi rămân ataşate pe pom. începând cu frunzele. sau se infectează extern şi apare ofilirea a 1-3 frunze de la vârful acestora şi îndoirea lor în formă de cârjă. Pe timp umed şi călduros pe codiţele atacate apar picături de lichid ce conţin numeroase bacterii. care au un aspect prăfos. Arsura bazei tulpinii se produce în urma infecţiilor prin răni. Frunzele se brunifică. în timp ce în lunile secetoase de vară. În Europa boala a fost semnalată în 1957-1968 în Anglia. Lăstarii pot avea infecţii generalizate şi atunci mugurii lor se colorează în galben sau oranj. Focul bacterian al rozaceelor .1. cât şi atacul unor insecte ca. Atacul pe ramurile mai vechi. Burrill stabileşte că agentul patogen este o bacterie. Diferitele răniri mecanice făcute în timpul tăierilor la pomi. sau prin răni. în anul 1801. În primul an de la semnalarea bolii au fost distruse deja circa 300 ha de pomi din speciile. Uneori din ţesuturile bolnave ies filamente incolore. intrarea făcându-se prin lenticelele. Simptome. umiditatea şi temperatura ridicată. Infecţia progresează către coada florii. brun sau portocaliu. Boala s-a extins repede.4. pe timp secetos.Erwinia amylovora Boala a fost semnalată pentru prima dată în America. şarpante sau trunchiuri. fiind considerată la ora actuală cea mai periculoasă boală la gutui. în 1967 în Polonia şi între 1970-1990 în aproape toate ţările din Europa şi din Orientul Mijlociu. florile au aspect umed. se brunifică şi apoi se înnegresc. fiind primul care se referă la bolile bacteriene la plante. bacteriile se menţin viabile în zonele marginale ale ulcerelor de pe 188 .J. Coxe în 1817. se înnegresc. păduchele lânos sau cari. Peste iarnă. care apare umedă şi apoi se înnegreşte. Arsura inflorescen]elor apare primăvara devreme.Transmitere-răspândire. Arsura lăstarilor este forma de atac cea mai periculoasă. lăstarii. gutui şi măr. Lichidul poate avea culori variate de la galben pai. Transmitere-răspândire. Acestea trec foarte repede de la inflorescenţe la lăstari şi apoi la ramuri. Ţesuturile atacate sunt umede şi mai întunecate. inflorescenţele. păr şi măr. iar pe lăstari pot apărea picături de lichid în condiţii favorabile (vreme umedă). Boala se manifestă puternic în primăvară (maiiunie) şi spre toamnă (septembrie-octombrie). osteolele (deschideri naturale) din scoarţă. putând supravieţui în picăturile de lichid ferite de razele soarelui între 3 şi 12 luni. Factorii climatici care favorizează evoluţia bolii sunt. până la roşu ănchis. ca de vată şi lungime de până la câţiva centimetri. apoi se înnegresc şi nu cad de pe pomi. favorizează infecţiile şi extinderea bolii. scoarţa ramurilor tinere şi fructele. de către W. se ofilesc.

Instrumentele cu care se efectuează tăierile se dezinfectează cu alcool etilic 70 %. Condiţiile meteorologice favorabile infecţiei sunt precipitaţiile însoţite de vânt care diseminează inoculul la peste 1 m distanţă. după ploi ce depăşesc 25 mm. în special din specia Cotoneaster (bârcoace). bacteriile mai pot supravieţui în muguri şi în fructele bolnave.04 % -postfloral. Combaterea insectelor se va face în perioada preflorală. în repaus vegetativ. Păsările . în special la anumite soiuri de măr sensibile şi în anumiţi ani cu condiţii favorabile evoluţiei ciupercii.2 % prefloral. Insectele au de asemenea. albinele şi viespile preiau odată cu nectarul şi polenul din florile infectate şi bacteriile pe care le difuzează la alte flori vizitate. se mai pot utiliza unele extrase din plante ca: iederă. iar omul le poate răspândi şi de la o ţară la alta sau chiar pe alte continente. cu o viteză de până la 22 km/oră. Zeamă bordoleză-0. pomii se tratează cu hidroxid de cupru 3 % în amestec cu ulei horticol 1 %.2 % prefloral.04 % postfloral. cu permanganat de potasiu 5 % sau cu hipoclorit de sodiu 10 %. Pseudomonas viridiflora şi Bacillus subtilis. De asemenea. Pseudomonas fluorescens. Funguran OH 50 WP-0. mai ales graurii. Boli produse de ciuperci 14. la peste 5000 m păsările răspândesc bacteriile. la 50 cm de locul atacat pe ramură. Super Champ 250 SC-0. 28 din 5 mai 1993 se instituie obligaţia efectuării a cel puţin două controale în iunie şi septembrie în pepinierele şi livezile de gutui. 0. în perioadele fără ploi. acestea constituind sursa de infecţie primară în primăvara următoare. 189 .5. un rol foarte important în răspândirea bacteriilor.ramuri. Făinarea mărului .2% prefloral-0. pomii se stropesc în interval de cel mult 24 ore cu zeamă bordoleză 1 %. mai ales la păr şi păducel (Crataegus) şi mai puţin la măr. păr şi măr.Podosphaera leucotricha Făinarea merilor produce pagube mari în pepiniere şi în livezi. 0. între 100-5000 m un rol însemnat revine insectelor polenizatoare. Pomii slab atacaţi sunt curăţaţii prin tăierea ramurilor atacate. Reducerea infecţiilor se realizează prin sacrificarea şi arderea pomilor infectaţi puternic cât şi a arbuştilor din gardurile vii din pepiniere. sunt şi ele transmiţătoare a bacteriei.04 % postfloral. Se ştie în prezent că la distanţe scurte între 0-100 m diseminarea este produsă de ploaie sau de unele insecte. Protecţia pomilor împotriva arsurii bacteriene şi a focului bacterian Una din primele măsuri o constituie detectarea incipientă a bolilor. Combaterea chimică. Pe lângă combaterea chimică se preconizează şi utilizarea unor bacterii antagoniste faţă de Erwinia amylovora cum ar fi: Erwinia herbicola. Champion 50 WP-0. vâsc sau creţişoară. În România prin Ordinul Ministerului Agriculturii şi Alimentaţiei nr. polenizatorii ca. Astfel. Aceasta se face cu: Alcupral 50 PU-0. Filamentele bacteriene aeriene pot fi răspândite prin vânt.2 % prefloral. etc.5 % prefloral. deoarece polenul infestat constituie sursa cea mai sigură pentru efectuarea infec]iilor.1. Stupii se vor ţine departe de livezile infectate pe timpul înfloritului.

În scurt timp frunzele se înconvoaie uşor spre partea superioară. La soiurile de măr sensibile la făinare. începând de la dezmugurire şi până la căderea frunzelor. Lăstarii puternic atacaţi se îndoaie în formă de cârlig şi se usucă (fig.3). datorită formării sporilor. Ciuperca atacă cu rapiditate lăstarii tineri pe care-i acoperă cu un manşon de miceliu albicios. ca urmare a intensivizării tehnologiei mărului. Sunt atacate frunzele. florile. La soiurile foarte sensibile (Jonathan) pe fructe apare o reţea fină de ţesut brunificat. în sensul că limbul petalelor se îngustează. duce în unii ani la importante pierderi de recoltă. Boala se manifestă în tot cursul perioadei de vegetaţie. folosind apa rezultată din Fig. această formă de atac. Florile atacate prezintă petalele deformate. c-fructificaţii . a aplicării îngrăşămintelor cu azot în cantităţi prea mari sau administrate unilateral ăi a apariţiei unor noi tulpini a ciupercii. Făinarea mărului: a. Înmulţirea ciupercii se face prin sporii care apar pe miceliu sub formă de şiruri de celule butoiate. lăstarii şi uneori fructele tinere. uneori chiar se despică în două.Prima dată boala a fost semnalată în anul 1877 în statul Yowa de către V. 1990). iar spre toamnă acesta devine bruniu în urma formării fructificaţiilor ciupercii (cleistoteciilor) de culoare neagră. În ţara noastră. care acoperă ambele feţe ale frunzei. temperatura ridicată (18-20oC). Lazăr şi col. atacul extinzându-se în toate zonele pomicol (Gh. prăfos. 190 . chiar o cădere a acestora. Atacul pe frunzele tinere apare sub forma unei pâsle albicioase. d-miceliu cu lanţuri de spori (Al.b-frunze şi flori atacate. însoţită de o umiditate a aerului cuprinsă între 80-100 % face ca atacul să ia un caracter foarte grav. Atacul pe fructele tinere determină o oprire a creşterii şi în unele cazuri. prăfoase. Simptome. Multitudinea sporilor dă un aspect prăfos zonei atacate. Florile atacate denumite şi "flori de ceară" se usucă fără a forma fructe. Sporii asigură răspândirea ciupercii în timpul perioadei de vegetaţie. Lefter şi N.. cu intensitate mai mare în cursul lunii mai şi la începutul lunii iunie. în ţările unde se cultivă mărul. transpiraţie. sunt mai puţin elastice şi se usucă de timpuriu. a cultivării unor soiuri sensibile. cu condiţia ca temperatura o mediului să fie cuprinsă între 10-20 C. Deşi boala poate evolua şi pe timp de secetă. pagubele sunt din ce în ce mai mari. se veştejesc şi se brunifică. Minoiu. Bessey. 1977). în special la soiurile sensibile. pierd culoarea alb-roză şi devin albe iar în unele cazuri se îngroaşă. 14. 14.3. Ei pot germina pe ţesuturile vii ale plantei. Transmitere-răspândire. iar astăzi este prezentă pe toate continentele.

Thiocon 98 PU-20 kg/ha. cenuşii-măslinii.p.3 % (t. În perioada de vegetaţie. Fries. frunze. 191 . Pe măsură ce miceliul subcuticular fructifică. Prevenire şi combatere.) şi 2 % vara.7 % (t. Fluidosoufre 11-20 kg/ha. din dreptul cărora se observă miceliile ce se întind ca nişte raze. 4 z. Când atacul este puternic. Pătarea cafenie a frunzelor.p.4 % (t. La noi datorită pierderilor mari de recoltă. se îndepărtează lăstarii infectaţi care se văd uşor datorită culorii lor argintii. 4 z. 0. În perioada de vegetaţie se recomandă îndepărtarea inflorescenţelor atacate şi arderea sau îngroparea lor. În perioada de repaus vegetativ se recomandă un tratament cu zeamă sulfocalcică de 28-30 grade Bé. Thiovit-0. După înflorit). La înfiinţarea noilor plantaţii trebuie să se aleagă soiurile după rezistenţa lor şi la atacul de făinare. Simptome. fără margini precise. petele sunt dese şi acoperă o mare parte din suprafaţa frunzelor.p.). fructelor şi rapănul merilor Venturia inaequalis Prima descriere a bolii a fost făcută de către botanistul suedez E. atingând 5-10 mm. 14. Polisulfură de Ca-20 % iarna (t. etc. boala reapare ca urmare a intrării în vegetaţie a miceliului de rezistenţă existent în mugurii infectaţi din anul precedent. 4 z.). 4 z.4 % după înflorit. pe când azotul sensibilizează plantele.p. ramuri şi fructe. până toamna .7 % înainte de înflorit şi 0.3-0.p. numărul de tratamente în cursul unui an variind de la 4-12. Microthiol special 0. Petele se măresc. În perioada repausului vegetativ. aceste cleistotecii deşi se formează din luna mai.M. sporii eliminaţi din ele neputând fi captaţi în livezi. închizându-se la culoare. 28 z. odată cu tăierile din livezi. petele se formează pe ambele feţe ale frunzelor. în special pe partea inferioară a frunzei apar pete mici. în concentraţie de 20 % sau polisulfură de bariu 6 %. Se ştie că potasiul măreşte rezistenţa pomilor la atacul de făinare. flori. Se recomandă aplicarea în doze moderate a îngrăşămintelor chimice şi în complex (NPK). atât cantitative cât şi calitative. petele capătă un aspect catifelat. faza de vegetaţie. Microthiol-0. condiţiile climatice şi de biologia ciupercii.). de culoare măslinie. Acesta formează spori ce asigură infecţia primară urmată apoi de cele secundare.3 % (t.1.Ciuperca iernează sub solzii mugurilor. Combaterea chimică se va realiza la avertizare ţinându-se seama de sensibilitatea soiurilor. înainte de înflorit). se efectuează tratamente cu produse din grupele: Thiocon 80 PU-20 kg/ha.p. Kumulus DF-0.3 % (t.6. care cad în timpul verii. Primăvara. Pe frunzele tinere. care au o formă sferică şi culoare neagră. de la dezmugurit şi până în luna august. În prezent ciuperca este răspândită în toate ţările unde se cultivă mărul. zemuri care dau rezultate foarte bune. Kumulus DF0. Ciuperca atacă toate organele aeriene ale pomului ca.nu joacă rol în infecţiile primare din primăvar. pătarea cafenie şi rapănul merilor este considerată ca una dintre cele mai periculoase boli. la unele soiuri de măr. ca miceliu de rezistenţă şi formă de cleistotecii (fructificaţii de rezistenţă). 4 z. sunt iniţial de culoare verdemăslinie şi apoi brunii.

pot ierna şi în primăvara următoare vor produce de asemenea infecţii timpurii. Deseori. iar după 22 zile apar noi simptome. în funcţie de umiditate şi temperatură. de asemenea.fruct atacat. Ploile de primăvară umectează aceste fructificaţii aflate în frunzele căzute pe teren şi sporii ies începând de la temperatura de 5oC. Sporii pot germina dacă se găsesc în picături de apă. iar sub ţesutul atacat se formează un strat de celule moarte care separă partea sănătoasă de cea bolnavă. se brunifică şi crapă. Pe fructe apar. cât şi prin cheltuielile suplimentare reclamate de sporirea numărului de tratamente chimice (fig. Transmitere-răspândire. Infecţia pe organele mărului are loc dacă acestea sunt umectate o perioadă de 4-18 ore. Ciuperca determină o uşoară cojire a scoarţei. Fructele tinere se deformează puternic. sporii ce au rămas în muguri vegetativi şi de rod. este asemănător cu cel descris pe frunze. Pagubele produse de atacul acestei ciuperci se concretizează în pierderi importante de recoltă. Rapănul mărului: a-frunză atacată. crăpăturile de pe fructe reprezintă porţi de intrare pentru sporii altor ciuperci care distrug pulpa. Ciuperca iernează sub formă de miceliu de rezistenţă în scoarţa ramurilor. ajung la maturitate în primăvară. d-fructificaţii de rezistenţă cu spori (Al. (1974). 192 . 14.Atacul pe flori şi în special pe frunzuliţele de sub floare. care iau un aspect catifelat datorită miceliului cu spori. cmiceliu cu spori. Infecţia are loc după 37-73 ore dacă temperatura este de 5oC. iar pulpa lor nu are gust bun.4. Lazăr şi infecţie provenite din col. Filamentele de Fig. începând din luna martie până în mai-iunie. 14. petele sunt mai greu de observat. debilitarea pomilor atacaţi prin pierderea frunzelor sau prin reducerea suprafeţei a acestora. la temperaturi cuprinse între 15-25oC. pete cenuşii-măslinii în dreptul cărora ţesuturile se întăresc. prin străpungerea directă a ţesuturilor. optima fiind de 19-20oC.4). 1989).. deprecierea calitativă a fructelor în livadă şi apoi în depozite. cenuşii. iar în primăvară formează spori ce asigură primele infecţii pe toate organele tinere ale pomilor. din cauza culorii lor albăstrui. b. Sporii din fructificaţiile de rezistenţă.. pătrund în interiorul plantei . Pe lăstarii tineri. După Victoria Şuta şi col. germinarea sporilor. Cele mai puternice infecţii primăvara sunt produse de către aceşti spori. Pe acestea apar pete mici. însă eliminarea lor are loc.

Pe suprafele mai mici.Nectria cinnabarina Boala apare pe ramurile pomilor şi arbuştilor fructiferi precum şi la speciile forestiere debilitate. Kocide 101 50 PU-0. 28 z. cel biologic (evoluţia agentului patogen) şi cel fenologic (mersul vegetaţiei pomilor). Turdacupral 50 PU 0. cel ecologic (condiţiile climatice). ceea ce face ca ramurile atacate să fie mai uşoare. 2-3 mm în diametru. 21 z. Simptome.04 % postfloral.3 %. (prefloral).. Antracol 70 WP-0.5. Uscarea ramurilor: a-atac pe ramuri.Prevenire şi combatere.15-0. constituie măsura de bază ce se aplică în livezile de măr. duce la micşorarea sursei de infecţie.p. în secţiune prezentând o culoare albicioasă datorită celulozei. Combaterea chimică a rapănului. iar la nivelul acesteia apar mici pustule miceliene roşiatice.0.04 % postfloral. Tratamentele se fac la recomandarea sta]iilor de avertizare pe baza celor trei criterii. Helmoxy 50 WP-0. prin care se vor îngropa la adâncime frunzele atacate pe care se formează un număr mare de fructificaţii de rezistenţă.35 %. rapăn. Pe perniţele Fig. O atenţie deosebită trebuie să se acorde micşorării surselor de infecţie.2 % (t.2 % prefloral.2-0. între 5-12. practica adunării frunzelor căzute şi arderea lor. Dithane 75 WG-0. pe baza observaţiilor. b-fructificaţie în stromatice de secţiune.p. Tratamentele se vor face cu produse din grupele: Funguran OH. Se recomandă ca. Acelaşi lucru este recomandabil să se facă şi cu ramurile uscate rezultate în urma operaţiei de tăiere de primăvară.a 14.7. 1989). Cuproxal flowable-0. ciuperca 193 . să se determine soiurile de măr rezistente la această boală în diferite bazine pomicole şi să se ţină cont de acest lucru la înfiinţarea noilor plantaţii. ţinându-se seama şi de rezerva biologică a ciupercii.3 % (t. c-miceliu şi spori (Al. Atacul devine evident în perioada de vegetaţie când ramurile şi scoarţa se usucă. Sunt necesare arături adânci de toamnă. monilioză etc.). Uscarea ramurilor .1.2 % şi 0. 28 z) ş. datorită acţiunii temperaturilor scăzute sau dacă acestea sunt atacate de insecte. Vitra 50 WP0. sensibilitatea soiurilor şi de eficacitatea şi perioada cât rămân active produselor folosite. 14.p.2 % (t. Lazăr şi col. Ciuperca pătrunde în profunzimea ţesuturilor (scoarţă şi lemn) şi consumă lignina. Numărul de tratamente diferă în funcţie de criteriile de mai sus.

Acest aspect parazitar poartă numele de "monilioza din anul precedent". apar pe suprafaţa lor pete brune ce se întind la suprafaţă şi cuprind pulpa în profunzime. deseori căzând de pe pom. în interiorul acestora. 194 . arbuştii fructiferi şi arborii din parcuri se vor curăţa de ramuri uscate şi debilitate. unele ramuri tinere încep să se veştejească. În timpul verii.8.formează micelii şi spori. alcătuite din miceliu şi sporii ciupercii. sub forma unor pernuţe dispuse în cercuri concentrice. brunificate. Pomii. Mai târziu. iar frunzele şi florile se brunifică şi se usucă. Ciuperca parazitează ramurile. Simptome. Atât pe scoarţa ramurilor atacate cât şi pe flori apar mici "pernuţe" de mucegai. florile şi fructele în diferite faze de dezvoltare. 14. Se vor respecta regulile de agrotehnică pomicolă adecvate fiecărei specii în parte. gutui şi mai puţin pe moşmon şi piersic. La unele fructele ciuperca poate produce un "putregai al inimii". vizibil la exterior doar printr-o pată brună la locul de inserţie al codiţei sau în partea opusă acesteia (fig. apar fructificaţiile ciupercii. să se zbârcească şi să rămână atârnate pe pomi şi în timpul iernii. În scurt timp. Primăvara. pe suprafa]a fructului. dezinfectarea rănilor se va face cu sulfat de cupru 2 % sau sulfat de fier 3-5 %. Transmiterea ciupercii în cursul vegetaţiei este realizată de spori. ce sunt eliberaţi în primăvară.6). Transmitere-răspândire. Prevenire şi combatere. dar în ele se formează scleroţi. 14. fructele putrezesc. când fructele au dimensiunea unei alune. fără ca pe suprafaţa lor să mai apară fructificaţii cu spori. Această formă de atac întâlnită deseori şi în depozite poartă numele de "putregai negru". de culoare cenuşie-gălbuie. Dacă temperatura este ridicată şi atmosfera umedă.5). iar în anul următor. nu brune ca în cazul moniliozei. Monilioza sau putregaiul brun şi mumifierea fructelor Monilinia fructigena Această boală este cunoscută de foarte multă vreme în toată lumea şi produce pagube foarte mari în livezi şi depozite. Se va aplica cu regularitate tratamentul în complex al pomilor pentru combaterea dăunătorilor şi al paraziţilor vegetali. Deseori. acestea se înnegresc şi cad în masă. după care se vor unge cu un mastic. dându-se atenţie administrării îngrăşămintelor în doze moderate şi în complex. când fructele au ajuns aproape de maturitate. cu temperaturi mai scăzute. fructul putrezeşte aproape în totalitate. 14. Acest ultim aspect parazitar poartă numele de "mumifierea fructelor". Alteori. se mai găsesc şi flori normale. păr. timpul secetos face ca fructele atacate să se usuce. în timpul înfloritului. cunoscut şi sub numele de "monilioza de primăvară". în dreptul zonei putrezite. fructificaţii de rezistenţă cu spori (fig. dar la aceasta fructele cad verzi de pe pom. Atacul pe flori seamănă cu efectul îngheţurilor târzii de primăvară cu deosebirea că printre florile distruse. Atacă sporadic un număr mare de specii lemnoase ce aparţin la diferite familii botanice . Această formă de atac este cunoscută sub numele de « putregai brun ». Dacă timpul este umed. în special la păr. Se întâlneşte pe măr. iar permanentizarea de la un an la altul se face prin miceliul de rezistenţă care va genera fructificaţii de rezistenţă cu spori. se brunifică şi apoi se înnegresc. acest aspect parazitar.1. este confundat cu căderea fiziologică a fructelor tinere.

rănile provocate de lovituri favorizează infecţiile cu această ciupercă. optimum fiind în jur de 15oC. apar fructificaţii de forma unor pâlnii cu picior lung (apotecii). viespi etc. iar infecţiile cu această ciupercă sunt mai puternice în primăvară deoarece sporii acestei ciuperci rezistă peste iarnă. După parcurgerea a două ierni. c-lanţuri de spori. iar fructele putrezite şi căzute vor fi adunate şi îngropate. constituie principalii factori care fac ca. din scleroţii fructelor mumifiate care au fost îngropate în sol. cauzând alături de infecţiile cu spori apăruţi pe organele ce au "monilioză din anul precedent". Mărul şi în special părul pot fi atacaţi şi de Monilia laxa. 14. Putregaiul brun al fructelor (monilioza): a. care prin atacul lor favorizează infecţiile 195 . iar infecţiile târzii care au loc în timpul recoltării. Sporii asigură răspândirea ciupercii în timpul verii. În timpul perioadei de vegetaţie vor fi aplicate tratamentele indicate pentru combaterea rapănului precum şi a insectelor. sunt asemănătoare cu ale speciei precedente. cu unele diferenţieri astfel: culoarea sporilor de Monilinia laxa este cenuşie.e. cât şi sub formă de scleroţi în interiorul fructelor mumifiate. în primăvara celui de al treilea an. cu diametrul de 3-5 Fig. picăturile de apă de pe fructe. Sporii apăruţi pe fructificaţiile în formă de pâlnie produc de obicei infecţii pe fructele tinere. Transmiterefructificaţie cu spori . Comportarea soiurilor faţă de atacul de monilioză este diferită. cât şi rănirea acestora. Filamentele ciupercii Monilinia pătrund prin diferite răni provocate de insecte (Cydia pomonella.Atacul de monilioză produce pagube mari aproape de maturitatea fructelor. "monilioza de primăvară".mm. pagubele produse de monilioză să fie foarte mari.. de asemenea.) sau de grindină. în timpul recoltatului şi al transportului fructelor. f-spori.b-putregai brun pe fructe de păr şi măr. Umezeala exagerată a aerului. Iernarea ciupercii are loc atât sub formă de miceliu de infecţie în scoarţa ramurilor. Prevenire şi combatere. c-fruct mumifiat. Ei germinează la temperaturi cuprinse între 0-25oC. d-monilioză de primăvară. răspândire. Înainte de a aplica tratamentele de iarnă sau de primăvară. (Al. se manifestă în depozite. 1989). lăstarii atacaţi vor fi înlăturaţi şi distruşi prin ardere. De asemenea. Sensibilitatea soiurilor este mărită în livezile irigate şi în cele fertilizate unilateral cu azot mineral sau organic. de culoare gălbuie. în unii ani. Simptomele. se vor strânge toate fructele uscate rămase pe pom şi se vor arde. Lazăr şi col.6. de dimensiunea unei alune.

. Simptome. menţinerii unei temperaturi cât mai apropiate de 1-3oC şi a umidităţii între 80-90 %. de culoare gălbuiverzui. 14 z).2 %. 1974).Plum pox virus Este apreciată ca una dintre cele mai periculoase boli ale prunului. precum şi pregătirii şi dezinfectării silozurilor de fructe. dar mai ales prin extinderea mare pe care o are în ţările din Balcani. Fructele atacate cad din pom cu aproximativ o lună 196 .07 % (t. Fig.09 %.p. în general. pentru a stopa evoluţia ciupercii în depozite. Topsin 70 PU-0.07 % (t. În timpul lunilor călduroase de vară simptomele dispar.7). cu aspect apos. ţesuturile din dreptul petelor nu mai cresc şi fructele apar deformate. iar în timpul perioadei de vegetaţie cu produse din grupele: Dithane 75 WG-0. Atacul pe fructe determină apariţia unor pete circulare sau ovale.. Atacul se manifestă pe frunzele şi pe fructele de prun. au aceleaşi dimensiuni cu cele sănătoase (fig. Dithane M 450.1. În afară de prun. sau cu Zeamă albastră 2-3 %. în timpul primului război mondial şi a fost parţial studiată de către D.O atenţie deosebită se acordă recoltării şi manipulării fructelor. 14. 14 z.2 Bolile prunului Viroze 14. Bobeş şi col.cu monilioză. Boala a fost observată prima dată în Macedonia. Cercetările ulterioare au arătat că vărsatul prunelor este mult răspândit. 28 z. în multe judeţe din Moldova.). Frunzele bolnave. Lazăr şi col.10 z. caisul. zarzărul şi corcoduşul. Vărsatul prunelor .p. 14.2 % (t. Tiuram 75 PU 0.4 % (t. Oltenia şi Transilvania (Al.). virusul mai atacă şi alţi pomi fructiferi printre care piersicul. Deseori.7 Vărsatul prunului: frunze şi fruct cu simptome de atac (I. Atanasoff (1932). pentru a se evita rănirile mecanice. Rezultate bune dau tratamentele de iarnă cu Zeamă sulfocalcică în concentraţie de 20 %. Simptomele pot apare vizibile în cursul lunilor mai-iunie şi septembrie-octombrie. răspândite pe întreaga suprafaţă.p. etc. atât în pepiniere cât şi în livezi. însă nematurate (verzi). de formă circulară sau semilunară. în Bulgaria. putându-se observa doar pe frunzele din partea umbrită a pomului dinspre nord. fructele pot fi stropite cu Magnate 50 ECNA 0.p. prezentând scurgeri de clei. Muntenia. destul de vizibile pe fructele dezvoltate.2.3-0. atât prin pagubele produse. boala a fost semnalată în anul 1922 de către Tr. Pe frunzele complet dezvoltate.). Săvulescu. se formează pete de culoare verde-deschis sau gălbui. La noi în ţară. Topsin M 70 WP-0. După depozitare. 1973). 14.

în dreptul petelor se observă o peliculă umedă de lichid bacterian. În timpul perioadei de vegetaţie se vor aplica tratamente chimice pentru combaterea insectelor. Boala se manifestă pe frunze. cu tendinţă de a deveni brunii şi cu aspect umed. 1972). ceea ce constituie o pierdere foarte mare de recoltă. ce pătrund în interiorul pulpei. Deseori.8). iar printre crăpături apare un lichid cleios. cad. ci numai generativi. Boala poate fi întâlnită pe prun. zarzăr. Ţesuturile pulpei fructelor prezintă numeroase crăpături mici localizate în dreptul petelor. Fructele îşi pierd valoarea comercială sau pot să putrezească datorită instalării şi a altor ciuperci. Pe timp umed. Pe lăstarii tineri atacul acestor bacterii produce pete alungite. cicade şi polen (Al. petele sunt circulare. Prevenire şi combatere. Pomii afectaţi de boală vor fi distruşi. Scoarţa ramurilor se brunifică. cais şi cireş. caracteristic. Nu se vor folosi portaltoi vegetativi. are o culoare uşor gălbuie. De asemenea. Rezultate bune se obţin prin folosirea de altoi proveniţi de la pomii sănătoşi din câmpul III al pepinierei. Se vor distruge buruienile şi sâmburoasele spontane din jurul pepinierelor. Pete sau inele de decolorare apar chiar şi pe sâmburi. variind ca dimensiuni între 0. mugurii afectaţi se umflă şi apoi se veştejesc.2. Lichidul care apare la suprafaţa petelor. Bacterioze 14. ţesuturile atacate se usucă. Pe aceste organe apar pete circulare. piersic. Pe fructele de piersic. Transmitere-răspândire. Se vor recolta altoi numai de la plantele-mamă sănătoase. 197 . atât cantitativ cât şi calitativ. se măresc în fiecare an şi pot evolua în cancere deschise (fig. cais. Pepinierele vor fi amplasate în zone în care plum-poxul este absent. Atacul timpuriu pe fructele tinere. Un atac puternic determină căderea frunzelor în masă.înainte de a se matura. în special în verile ploioase urmate de perioade uscate. prin oprirea în creştere a pomilor tineri şi prin reducerea simţitoare a recoltei. Unele soiuri de prun reacţionează puternic la infecţia cu acest virus. fructe şi pe lăstarii nelignificaţi. cu aspect apos. în fructele atacate se găsesc cantităţi reduse de zahăr. pepinierele vor furniza numai material absolut sănătos. prunele căzute nu sunt bune nici pentru ţuică. iar frunza apare ciuruită. semănând uneori cu arsurile produse de diferite soluţii chimice. Macovei. aşa încât. de culoare roşiatică. Simptome.2. de asemenea. determină apariţia unor deformări şi adâncituri pline cu bacterii. testate în prealabil. este distrusă. ele trebuie să fie cât mai îndepărtate de livezile de prun. mors-prunorum Boala a fost descrisă în Anglia în 1931 de unde s-a răspândit aproape în toată lumea. Răspândirea virusului se face prin folosirea unui material săditor infectat şi prin afide. iar ramurile se usucă în timpul verii. (1960) au studiat această bacterioză care este destul de răspândită. corcoduş şi migdal. În zonele puternic infectate trebuie să se cultive soiuri mai tolerante.5-5 mm şi o culoare verde-închis. La noi în ţară Elena Bucur şi col. Pe timp uscat. de 1 mm în diametru. care pot atinge lungimi de 7-8 mm. Rănile de pe ramuri. 14. Ulceraţia şi ciuruirea bacteriană a frunzelor pomilor sâmburoşi Pseudomonas syringae pv. comparativ cu cele sănătoase.

Fig.5 %. 14. Prevenire şi combatere. pe fructele tinere.3 %. atacul fiind favorizat de primăverile reci şi umede. la începutul scuturării petalelor.9). fructele având un gust acrişor-dulceag. Oxicig 50 PU-0. Hurlupii la prun: a-fructe atacate. la legatul fructelor şi toamna la începutul scuturării frunzelor. mălin şi porumbar. b-atac pe zile în funcţie de condiţiile climatice. Se recomandă tratamente la dezmugurit.Taphrina pruni Boala este cunoscută de foarte multă vreme şi este răspândită în ţările europene şi unele ţări asiatice pe soiurile de prun.9.2 % sau Mancozeb-0. După 3-4 săptămâni de la apariţia simptomelor. iar în scoarţa ramurilor prin lenticele. Sporii care apar pe hurlupi răspândesc ciuperca în primăvară. Pulpa este mult mărită. Pe suprafaţa hurlupilor se constată prezenţa unui strat catifelat de culoare albicioasă-cenuşie format din miceliu cu spori. Tratamentele primelor trei faze din cele enumerate se fac cu zeamă bordoleză 1 %. Boala este favorizată de ploile abundente din timpul perioadei de vegetaţie şi de numărul mare al insectelor ce transmit bacteria. 14. Se impune recoltarea altoilor numai de la pomii-mamă sănătoşi. O mare parte din infecţii se produc în timpul altoitului . Produsele fruct. determinând alungirea fructelor şi o uşoară încovoiere a acestuia. Bacteriile pătrund în interiorul ţesuturilor frunzei. care sunt Fig. c-atac pe ramură amintite au efect şi împotriva suprainfecţiilor cu diferite alte ciuperci fitopatogene. Aceste bacteriană a frunzelor pomilor tratamente trebuie repetate la intervale de 10-15 sânburoşi: a-atac pe frunze. Prevenire şi combatere. cele atacate au o culoare galbenă-verzuie şi sunt mult mai mari decât cele sănătoase. Ciuperca iernează sub formă de miceliu în muguri şi ramuri. Boli produse de ciuperci 14.Transmitere-răspândire.8Ulceraţia şi ciuruirea Captan-0. Transmitere-răspândire. testaţi în prealabil. cu produse cuprice ca: Zeama bordoleză 0. 14. Celelalte tratamente se fac cu produse din grupele: Dithane 75 198 . se brunifică şi cad în masă (fig. sau în faza de buton alb. c spori fructele se zbârcesc. Oxiclorură de cupru-0. iar coaja sâmburelui este distrusă.5 %. Din cercetările efectuate la noi în ţară de către Elena Bucur. Boala se manifestă la începutul lunii mai.3.5 %. Simptome.2. Hurlupii . mult mai plăcut decât cele sănătoase la acea oră. În pepinierele şi livezile de pomi sâmburoşi vor fi aplicate tratamente chimice. prin stomate(deschideri naturale). rezultă că pomii sâmburoşi trebuie stropiţi în primăvară la dezmugurire. b-miceliu acre.

când ramurile cu frunze şi flori se veştejesc în număr mare. Fructele tinere sunt.05 % (după apariţia bolii) sau cu Befran 25 EC-0. întâlnită la pomii seminţoşi.p.2. pe ambele feţe ale limbului. piersic şi migdal şi corespunde cu "monilioza din anul precedent". cireş. 28 z. 14. a unui miceliu albicios. condiţii climatice favorabile evoluţiei ciupercii. ca o pânză de păianjen. datorită formării unui număr mare de lanţuri de spori. de asemenea. cais.Monilinia laxa Boala se întâlneşte frecvent pe pomii sâmburoşi.2 % (t. Spre sfârşitul verii sau începutul lunii septembrie. b-fructe atacate (original).2 %. Făinarea prunului . frunze.1 %. 28 z. Sulfomat PU-4 kg/ha. foarte frecventă la cireş. a-lăstar atacat.Podosphaera tridactyla Boala nu produce pagube mari în livezile de prun. ş.a. 14. flori şi fructe. cu aspect făinos.2. se brunifică şi cad masiv. Dacmancoz 80 WP-0. vişin. cais. 14. faţa inferioară a frunzei cât şi pe scoarţa lăstarilor caisului: incomplet lignificaţi. parazitate.WG-0. Karathane-0.11.p. Atacul se manifestă pe ramuri. Spre deosebire de monilioza speciilor seminţoase. florile se brunifică şi se usucă.4. apar formaţiuni negre.2 % (t. a -frunz\ atacat\. Monilioza sau putregaiul brun şi mumifierea fructelor .). Simptome. Acest aspect parazitar mai este denumit şi "boala stindardului" sau "arsura moniliană". Vondozeb-0. fiind păgubitoare la prun. Un atac puternic determină îngălbenirea şi apoi căderea frunzelor pomilor din pepiniere. Transmitere-răspândire. acestea se zbârcesc. cais şi mai puţin la piersic. 199 . Simptome. în special la cais şi corcoduş (fig. Dithane M 45-0. pe Fig. atacul ciupercii determină o putrezire a fructelor: pulpei şi apariţia unor pernuţe mici(sporodochiile). 14.10F\inarea prunului. Frunzele atacate atârnă fără a cădea. Atacul pe frunze şi lăstari apare târziu în vară şi se manifestă prin formarea. iar ramurile veştejite se îndoaie în formă de cârlig. monilioza sâmburoaselor ia un caracter foarte grav în primăverile reci şi ploioase. Prevenire şi combatere. În anii secetoşi. Pe fructele ajunse Fig.2 %. Ciuperca parazitează pe diferite specii ale genului Prunus (corcodus. răspândirea ciupercii se face prin spori.10). Monilioza sau putregaiul brun şi mumifierea la maturitate.). prun). vişin. iar transmiterea de la un an la altul este asigurată de către fructificaţiile de rezistenţă ce vor elimina în primăvara următoare sporii ce vor da primele infecţii.5. însă poate să constituie o primejdie pentru pomii sâmburoşi din pepiniere în anii secetoşi şi călduroşi. Se recomandă stropiri în pepinieră cu Zeamă sulfocalcică 2 %. b-fructifica]ie de punctiforme-fructificaţiile de rezistenţă ale ciupercii. 14.

În primăvară. datorită aspectului său caracteristic. în primăvară. a introdus termenul de cancer la plante. dar abia în 1985.3. Cuproxat flowable-0.gălbui-cenuşii.11). La prun sporodochiile (perinuţele) produc perforarea cojii fructelor. miceliul de infecţie ajunge în flori şi trece prin cozile acestora în scoarţa ramurilor. caracterizată prin tumori cu creştere continuă şi autonomie de creştere. în vederea combaterii arsurii moniliene. Vondozeb-0. prima semnalare a cancerului a fost făcută de Tr. în unele zone plantaţiile fiind compromise. dispuse neuniform. Se va acorda o atenţie deosebită strângerii şi distrugerii fructelor mumifiate rămase pe pomi. Grapholita funebrana etc. 200 . iar sucul zaharat se scurge în afară. ramurile atacate vor fi tăiate şi înlăturate din livadă. pe fructele mumifiate. Ciuperca mai iernează ca miceliu de rezistenţă în scoarţa ramurilor cât şi în fructele mumifiate. Stigmina). Pachetele de fructe putrezite şi mumifiate (zbârcite-uscate) rămân deseori atârnate de pomi şi în timpul iernii (fig. lipind fructele între ele.p.35%. soi şi condiţiile pedo-climatice. pe flori şi pe ramuri.2 % (t. Zineb sau Captan în concentraţie 0. pentru prevenirea atacului de putregai al fructelor.). transplantabile pe plante sănătoase şi cultivabile pe medii sintetice. Cavara a demonstrat că este vorba de o bacterie. caisul. Importanţa economică a cancerului.1.2 %. Tiuram 75 PU 0.3 %. pomii vor fi stropiţi ori de câte ori este nevoie cu substanţe ca : Tudacupral 50 PU-0. piersicul şi migdalul sunt sensibili. Cancerul bacterian-Agrobacterium radiobacter pv. Novozir MN 80-0.3-0. apotecii (fructificaţii ca nişte pâlnii) cu spori. în timpul verii. Prevenire şi combatere. Săvulescu în 1928 pe rădăcini de meri tineri de la Curtea de Argeş. apar din scleroţi (organe de rezistenţă). etc. F.2 % (t.4 %. Dithane M 45-0. Atacul pe fructele ajunse aproape de maturitate este favorizat de înţepăturile insectelor (de exemplu Ragoletis cerasi. pe acestea găsindu-se sporii ce constituie o sursă importantă de infecţii primare. mult timp este deosebită în funcţie de plantă.p. fie putregaiul fructelor astfel: în timpul repausului vegetativ.28 z). tumefaciens Cancerul.15 %. Transmitere-răspândire. Deseori. 14. Tratamentele chimice vor fi aplicate sâmburoaselor pentru a combate fie arsura moniliană din primăvară. Dithane 75 WG-0. 14.2 %. producând infecţii în primăvară.) sau de prezenţa unor răni produse de grindină şi de ciuperci ( Fusicladium.F.Sporii ce se formează pe fructele mumifiate care rămân pe pom rezistă la temperaturile scăzute din timpul iernii şi produc infecţii în primăvară pe frunze. În prezent prin cancer la plante se înţelege boala produsă de o bacterie. este cunoscut din cele mai vechi timpuri.3. E. formate din micelii şi spori. toate speciile sâmburoase vor fi stropite cu sulfat de cupru 2-3 %. piersicul şi migdalul vor fi stropiţi cu zeamă bordoleză 5% (tratament prefloral).28 z. După doi ani. Dintre pomii fructiferi. considerând că aspectele produse de bacterie sunt asemănătoare cu cancerul de la animale. vişinul. În România. Bolile piersicului şi migdalului Bacterioze 14. părintele bacteriologiei fitopatogene.Smith.

nu produc tumori. rădăcini. majoritatea neconfirmate de alşi cercetători. lăstari. tumefaciens introduse prin deschideri naturale. în vederea distrugerii insectelor. Temperatura optimă pentru bacterie este de 2230oC. instrumente agricole ş. pe când rădăcinile unor plante gazdă o stimulează. tumori. 201 . Astfel. 14. iar mai târziu brune şi lemnoase. Celulele care alcătuiesc tumorile. atacul unor nematozi. nematozilor. îndeosebi în pepiniere. după un timp mai îndelungat. cu o Fig. radiobacter pv. Apariţia şi creşterea tumorilor este dependentă şi de alţi factori ca specia. sunt foarte mari. Cancerul bacterian: acompoziţie a conţinutului modificată. de excesul îngrăşămintelor azotate. uneori neconcludente. Plantările definitive se vor face numai pe terenuri care 2-3 ani anteriori au fost cultivate cu plante cerealiere sau lucernă. Măsurile de prevenire sunt singurele care pot da rezultate. din care cele agrotehnice au un rol mai important. Tumorile sunt de mărimi.Simptome. Pe baza unor caractere fiziologice tulpinile de A. Transmitere-răspândire. cu puieţi altoiţi pe portaltoi rezistenţi la cancer. Boala poate fi favorizată de solurile umede şi compacte. cu suprafaţa rugoasă. lumina în general având un efect inhibitor. iar înainte de plantarea definitivă. viţele şi pomii vor fi sortaţi. Caracteristic bolii este apariţia de tumori secundare la o oarecare distanţă de tumoarea primară. La pomii fructiferi. cât un bob de mazăre. gazda. se dezvoltă tumori.a. muguri. iar umiditatea de 80 %. trandafiri şi unele plante erbacee. la început albicioase. forme şi consistenţe diferite. Cercetările privind combaterea chimică cancerului au avut rezultate limitate. tumefaciens au fost împărţite în 3 biotipuri. Bacteriile pătrund prin răni care sunt esenţiale în procesul de infecţie. Uneori tumorile generează formaţiuni de organizare rudimentară. dăunători din sol. vârsta plantei şi condiţiile climatice. 14. efectul gerului etc. care în oarecare măsură au alt cerc de gazde: biotipul 1 şi 2 sunt virulente faţă de pomi fructiferi. precum şi de grindină. deformate sau foarte mici. Prevenire şi combatere. iar cele din biotipul 3 sunt virulente faţă de viţa de vie. eliminându-se toate exemplarele atacate. Răspândirea bacteriilor se realizează prin diferite căi: apa.13).13. S-a dovedit că lângă rădăcinile de porumb înmulţirea bacteriilor nu are loc. asemănătoare unor organe ca frunze. praful. pepinierele pomicole şi şcolile de viţă vor fi amplasate pe terenuri uşoare care 3-4 ani au fost cultivate cu graminee sau lucernă. denumite teratoame (fig. pe rădăcini şi la baza tulpinii. de obicei acestea formându-se deasupra tumorii principale. Bacteria poate supravieţui în sol mai mulţi ani în funcţie de proprietăţile fizice şi chimice ale acestuia. Materialul pentru înmulţirea vegetativă va fi recoltat de la plante sănătoase. bacteriile Agrabacterium radiobacter pv. moi.

după crăparea mugurilor.).2 % (t. Frunzele atacate sunt mai mari decât cele sănătoase. Infecţiile cu acest miceliu se fac în primăvară. adâncituri (fig. atacul se manifestă prin apariţia unor pete de 1-2 cm în diametru. Transmitere-răspândire.025 %. cărora le corespund pe partea inferioară. s-au mai remarcat Captadin 50 PU-1 %. frunzele tinere încep să prezinte pe partea superioară băşăcări şi gofrări. se pot face stropiri cu produse din grupele: Dithane 75 WG-0. pe lângă sulfatul de cupru 1 %.14). Făinarea piersicului . pentru ca mai târziu acestea să capete o nuanţă gălbuie. 28 z. Între produsele testate. 14. iar pomii sunt puternic epuizaţi în urma refacerii Fig. Imediat după dezmugurire. Pe partea inferioară. prezintă îngroşări şi internodii scurte. producând pagube mari în primăverile şi verile bogate în precipitaţii.c-frunze şi fruct atacat. în care se cufundă rădăcinile puieţilor înainte de plantare. însă abia în anul 1860 M.14. cu timpul. în dreptul cărora ţesuturile. Piersicii vor fi stropiţi în timpul repausului vegetativ cu sulfat de cupru 2 % . La început frunzele au o culoare roşiatică. În apa cu care se prepară mocirla. Băşicarea frunzelor de piersic . Dithane M 450. dramurilor. persicae 202 . Astăzi boala poate fi întâlnită pe tot globul. în dreptul porţiunilor băşicate.p.J. în condiţii de umiditate ridicată şi temperaturi mai scăzute (7-20oC). Ramurile şi lăstarii atacaţi cresc mai încet.4.Taphrina deformans Boala este cunoscută din anul 1821 în Anglia. Băşicarea frunzelor de piersic: a. Atacul se manifestă pe frunze şi uneori pe ramuri şi fructe. 1949). În timpul primăverii. Prevenire şi combatere. în regiunile unde boala este semnalată în fiecare an se vor planta numai soiuri rezistente. în momentul dezmuguririi. fructificaţii cu spori Noile frunze ce se formează în vară nu mai (Viennot Bourgin. şi Baycor 300 EC-0. fuctificaţiile cuipercii cu spori. Ciuperca parazitează piersicul şi foarte rar caisul şi migdalul. Simptome. se brunifică şi putrezesc. 14. 14. Pe fructe. 28 z. albicioase şi puţin reliefate. Frunzele se brunifică şi cad în luna iunie.3.3. frunzişului pe seama rezervelor din ţesuturile b-secţiune printr-o frunză atacată. Din germinarea sporilor ce se formează pe frunze rezultă un miceliu care iernează în scoarţa ramurilor sau sub solzii mugurilor.Sphaerotheca pannosa var. fiind sensibilizaţi la gerurile iernii.p.2 % (t. Berkeley descrie ciuperca. prezintă simptome ale bolii. apare un strat catifelat. în ţările unde se cultivă piersicul.Tratamentele chimice sunt în cazul cancerului preventive.2 %. Topas 100 EC-0.3. Bolile produse de ciuperci 14. se adaugă unele fungicide ce asigură puieţilor o bună protecţie faţă de infecţiile cu cancer din sol.

se deformează. 21 z). în dreptul cărora se formează o pâslă miceliană mai densă şi cu aspect prăfos. datorită formării sporilor (fig.etc. crapă şi încep să putrezească. Simptome.p. Temperaturile peste 10oC cu optimum 20oC. Ciuruirea frunzelor pomilor sâmburoşi .Stigmina carpophylla Boala este foarte comună în livezile neîngrijite şi produce pagube importante la pomii fructiferi sâmburoşi.5 % (după înflorit).3. ciuperca formează uneori fructificaţii de rezistenţă (cleistotecii) care conţin spori dar. În timpul iernii.5.).1 % (t. Făinarea piersicului (Vienot Bourgin. sub forma unor pete albe de miceliu. 4 z. cei puternic atacaţi se îndoaie. pomii vor fi stropiţi cu zeamă sulfocalcică în concentraţie de 20 %.5 %. Microthiol 0. Frunzele parazitate iau un aspect prăfos. Atacul apare mai întâi pe frunzele tinere de la vârful lăstarilor. Thiovit 0. înregistrându-se pagube considerabile ce se răsfrâng şi asupra producţiei din anul următor Prevenire şi combatere. se vor executa stropiri la apariţia primelor simptome ale bolii sau la avertizare cu o gamă variată de produse : Fluidosoufre 15-20 kg/ha (t. Lăstarii nelignificaţi pot fi acoperiţi de pâsla miceliană.p. din care apar sporii ce produc infecţii în primăvară .4-0. se veştejesc şi apoi se usucă. În perioada de vegetaţie. umiditatea relativă a aerului ridicată şi îngrăşămintele cu azot în exces favorizează evoluţia bolii. Se vor tăia şi se vor arde lăstarii atacaţi.5 %. care se pot întinde şi ocupă întreaga suprafţă. 1949). 203 . 14. ţesuturile fructului se brunifică. călduroase. Transmitere-răspândire. la noi în ţară acestea au fost semnalate foarte rar.14. Pe lăstarii atacaţi. În dreptul petelor albicioase. Atacul pe fructele tinere sau în curs de maturare este asemănător cu cel ce apare pe frunzele dezvoltate. Iernarea parazitului are loc sub formă de miceliu în muguri sau sub formă de cleistotecii (fructificaţii de rezistenţă). se încreţesc şi în cele din urmă se usucă.Făinarea piersicului este o boală mult răspândită în ţara noastră producând pagube în anii cu primăveri reci şi umede.4-0. Karathane FN 570. A fost observată pentru prima dată în Franţa. Atacul pe frunzele bine dezvoltate apare sub forma unor pete conturate. în anul 1853. 14. Fig.4-0.15). urmate de veri secetoase.15. Microthiol special 0. care apare ca un manşon albicios.

scoarţa se brunifică. Simptome. caisul. Pulpa fructelor de cais şi zarzăr devine pâsloasă şi nu are un gust bun. Pe lăstarii verzi. de 1-2 mm în diametru. de dimensiuni mai reduse şi au tendinţa de a se răsuci longitudinal către faţa superioară. Această micoplasmoză este specifică numai acestei gazde. vişinul. întrucât duce la uscarea lăstarilor fructiferi ai pomilor. primăvara şi vara la fel ca pentru combaterea moniliozei. Simptome.c-atac pe produse de grindină sau de insecte. migdalul şi diferite alte specii ale genului Prunus. Ea a fost pusă în evidenţă prima dată în Franţa. zarzărul. în jurul mugurilor. apar umflături. care este un sindrom produs de mai mulţi patogeni asociaţi. în dreptul cărora ţesuturile se brunifică. Se recomandă aplicarea (original). în jurul cărora se formează un inel roşu-violaceu la piersic. Atacul acestei ciuperci este puternic în primăverile umede ce urmează după ierni cu temperaturi moderate.4. pete circulare de 1-4 mm în diametru. Uneori ramurile tinere se deformează. cancere deschise. fruct şi lăstar. care au permis sporilor săşi păstreze viabilitatea. frunză. în cazul unui atac de Stigmina carpophylla.Apricot chlorotic leafroll. prunul. Scurgeri gomoase se constată aproape la toţi pomii sâmburoşi. măsurilor de igienă culturală în livezi prin tăierea şi arderea ramurilor atacate. d-spori Prevenire şi combatere.Ciuperca atacă piersicul. Sporii răspândesc ciuperca în timpul perioadei de vegetaţie germinând la temperaturi cuprinse între 2-24oC şi pot rezista şi la temperaturile scăzute din timpul iernii. Pe frunze apar. zarzăr şi cais. ceea ce face ca fructele să fie aspre la pipăit. Atacul se manifestă pe frunze. acestea ducând la epuizarea rapidă a plantelor Transmitere-răspândire. fiind asociată cu apoplexia caisului. 204 . răni pomilor sâmburoşi: a. Pe fructe se observă formaţiuni punctiforme. Ciuperca mai poate ierna şi sub formă de miceliu în scoarţa ramurilor. în lunile mai-iunie. Atacul pe lăstari este foarte periculos. Răsucirea clorotică a frunzelor . prin care se produc scurgeri de clei.b. fructe şi lăstarii tineri. Rănile rezultate în urma tăierilor din iarnă se vor trata cu o soluţie de sulfat de cupru 4-5 % şi se vor proteja cu mastic.4. se desprind de restul frunzei şi cad (de aici provine denumirea de "ciuruire" dată bolii) (fig. răni.16Ciuruirea frunzelor favorizate de rănile de pe scoarţa ramurilor.1. 14. Infecţiile ciupercii sunt Fig. Petele ies puţin în relief.16). Bolile caisului şi zarzărului Micoplasmoze 14. crapă şi apar uşoare răni ce fac ca mugurii să se usuce. 14. Frunzele pomilor atacaţi sunt decolorate. 14. când se găsesc în cleiul ce se află în crăpăturile scoarţei ramurilor. cireşul. Tratamentele chimice se aplică iarna.

fiind frecventă pe cireş. Pătarea inelară a frunzelor de cireş Cherry necrotic ring spot virus Boala este răspândită în America şi Europa. 14.4. vişin.5. care ating dimensiuni cuprinse între 0. Fructele tinere şi ajunse aproape de maturitate prezintă pete brune în dreptul cărora ţesuturile se dezorganizează şi putrezesc. Pop. Ţesuturile atacate cad şi frunza apare perforată.2. înconjurate de un inel roşiatic. Boala a fost descrisă la prun. se deformează. ciuperca formează pete punctiforme. Pătarea inelară necrotică poate fi întâlnită la toate speciile de sâmburoase. migdal. Pe frunzele de cireş apar deseori pete circulare. pentru ca cele ce apar mai târziu. Docea şi E. să fie fără simptome (I.Lăstarii tineri au internodii scurte şi sunt ramificaţi anormal. Pomii mai puternic atacaţi se usucă până la intrarea pe rod. de decolorare sau brune. prun. crustoase. Boli produse de ciuperci 14. între nervuri apar pete difuze.1. Transmiterea ciupercii ca şi măsurile de prevenire şi combatere sunt la fel cu cele recomandate la ciuruirea frunzelor de cireş. Atacul este foarte periculos în timpul înfloritului prin faptul că un număr mare de lăstari cu flori sunt brunificaţi şi uscaţi. Deseori sunt atacate cu mare intensitate frunzele formate în primăvară.Monilinia laxa Moniliozele produc scădeea recoltelor şi scurtarea vieţii pomilor. Frăţilă. atacă şi fructele ajunse aproape de maturitate.5.5-1 cm. favorizându-se atacul de monilioză şi putrezirea totală a fructelor. vişin. vizibile 205 . de culoare cafenie. în timp. contribuind în parte la apariţia "apoplexiei" (pieirea caisului). Pomii care rezistă după intrarea pe rod dau producţii slabe. dacă sunt altoite pe zarzăr sau mirobolan. alungite sub forma unor benzi. 1975). Această viroză poate fi întâlnită pe toate speciile de sâmburoase. purtătoare de lanţuri de sporii. fiind foarte sensibili la temperaturile scăzute din timpul iernii. Pe frunzele plantelor gazde amintite pot apărea inele sau benzi de culoare verde-deschis. Pe fructele verzi cât şi pe cele mai dezvoltate. fiind semnalată în ţara noastră în anul 1962 de E. purtând denumirea de "pătare inelară" (ring spot). Toate soiurile de cais sunt puternic atacate dacă sunt altoite pe portaltoi-piersic şi prezintă simptome mai slabe. Pernuţele ciupercii Monilinia laxa sunt de culoare cenuşie şi dispuse neregulat. Simptome. inelare. Alteori. mahaleb. trandafir şi hamei. la suprafaţa lor se formează un număr mare de pernuţe de miceliu. Ciuperca atacă puternic în primăvară pe ramuri şi flori producând aspecte asemănătoare cu cele de la vişin (boala stindardului). Pomii atacaţi sunt debilitaţi. Deseori pieliţa fructului crapă. iar tratamentele recomandate sunt bune şi pentru monilioza caisului. Monilioza sau putregaiul fructelor de cais şi zarzăr . Bolile cireşului şi vişinului Viroze 14. piersic. Simptome. cu fructe mici şi fără gust.

1959). Mancozeb 80-0. Pătarea roşiatică şi răsucirea frunzelor de cireş Gnomonia erytrostoma Boala este întânită pe cireş şi numai rareori pe vişin.18 Pătarea inelarăa frunzelor de cireş (E. Pe frunzele căzute. Pe partea inferioară a frunzei. Ciuperca rezistă în frunzele b-sporii. Pătarea roşiatică conţin în interior spori ce ajung la maturitate în şi răsucirea frunzelor de primăvara următoare. Prevenire şi combatere. apar peritecii (fructificaţii de rezistenţă prevăzute cu un gât lung.19. iar mai târziu ţesuturile se înroşesc. 14.B. cireş: a-atac pe frunze şi fructe. Transmitere-răspândire. în dreptul acestor pete. 14.19). sau alte fungicide.2 %. uşor bombate. Petele roşiatice ocupă mari porţiuni de frunză. Pe frunzele diferitelor soiuri de cireş sau vişin complet dezvoltate apar pete mari. Simptome.Virusul se răspândeşte în natură prin polen ajungând la 80 % pomi infectaţi. ajută la maturarea şi eliminarea sporilor ce determină infecţiile puternice pe frunzele ce cireş. fără margini precise. după 5 ani de la plantare. se observă prezenţa unor punctişoare brun-închise. 14. Docea. Ciuperca parazitează frunzele şi fructele. Frank . Acarienii şi nematozii pot de asemenea să transmită virusul. 1983). Frunzele parazitate se răsucesc parcă ar fi atacate de către larva insectei "ţigărar" (Rhynchites). producând infecţii pe frunze. Se recomandă aplicarea măsurilor de igienă culturală şi combaterea chimică. la început gălbui.după primul an de pătrundere. Frunzele atacate rămân atârnate pe pomi în timpul iernii (fig. Prevenire şi combatere. ce Fig. prin tratamente cu zeamă bordoleză 1 %. începând din toamnă. iar cozile frunzelor se înconvoaie în jos.18). Măsurile recomandate la combaterea bolilor virotice la piersic sunt bune şi în acest caz. care sunt fructificaţiile ciupercii. 206 . 14.2. Boli produse de ciuperci 14. Transmitere-răspândire . aspectul parazitar purtând numele de pătare inelară clorotică (fig. Fig. c-fructificaţie cu căzute şi umiditatea atmosferică ridicată din primăvară spori (A.5.

20. plantele atacate au ciorchini ce prezintă fenomenul de meiere (bobiţele rămân mici şi nu se 207 . În ţara noastră. Prima ciupercă produce pe frunze simptome asemănătoare pe toţi pomii sâmburoşi. Frunzele de pe lăstarii atacaţi sunt mult mai mici decât cele sănătoase.Grapevine fan leaf virus Boala este mult răspândită în zonele viticole din Europa şi nordul Africii. ce imprimă acestor organe un aspect mozaicat. răspândirea. boala se întâlneşte în plantaţiile situate pe terenuri argiloase şi în anii cu primăveri reci şi umede. Fig. 1988). b-fructe atacate (original). cât şi pe hibrizii producători direcţi. ceea ce determină pierderi de recoltă de până la 60-90 % (fig. Scurt-nodarea . frunzele apar înghesuite. cu internodurile scurte. Simptome. părului şi respectiv ale prunului. 14. transmiterea. Pop. deformate. cu aspect de evantai. Scurt-nodarea (Court-noué) produce pagube pe soiurile nobile de viţă de vie . ceea ce reprezintă o sursă puternică de infecţie ce se manifestă pe fructele mature. Planta apare mult înghesuită şi prin manifestarea fenomenului de proliferare a lăstarilor. poartă pernuţe cu spori. 14. poate căpăta un caracter catastrofal în anii cu primăveri şi veri ploioase. Plantele virotice prezintă lăstarii slab dezvoltaţi. Frunzele ofilite şi uscate rămân atârnate pe pomi până toamna sau chiar în timpul iernii. la vişin însă atacul în primăvară pe frunze.4. în prezent apreciindu-se că este întâlnită în toate podgoriile ţării (I. Uneori apar. lăstarii luând aspectul de tufă deasă. Ea a fost semnalată de Tr.. asimetrice şi cu numeroase pete de colorare.Monilinia laxa şi Monilinia fructigena. Săvulescu şi col. Pe fructele în pârgă sau cele mature.Monilioza sau putregaiul fructelor de cireş . Deseori. Datorită acestui fapt.20). Pe unele soiuri. în anul 1931. Simptome. Această boală frecventă şi păgubitoare la cireş şi vişin. alături de Monilinia laxa se găseşte şi Monilinia fructigena Caracteristicile ciupercilor. inele sau pete cu aspect uleios. Lăstarii atacaţi cu frunze şi flori brunificate. Monilioza sau putregaiul fructelor de cireş: a-boala "stindardului".5. flori şi fructe tinere este deosebit de periculos prin ofilirea bruscă a unui număr mare de lăstari ("boala stindardului"). asemenea simptome sunt mascate putându-se constata doar deformarea frunzelor şi scurtarea internodurilor.14. dispuse în zig-zag.1. şi măsurile de protecţie au fost prezentate la bolile mărului. CAPITOLUL 15 BOLILE VIŢEI DE VIE Viroze 15.

Cavara în 1885. după care se pot refolosi în cultura viţei de vie. iar în secţiune lemnul are o colora]ie roşiatică. folosindu-se preparatul Mocap 10 G 50-75 kg/ha.1. producţiile fiind din ce în ce mai mici. Viţa de vie este cultura cea mai afectată de cancer. 1988). Prevenire şi combatere.2.15. există două feluri de simptome. Rădăcinile plantelor atacate sunt slab dezvoltate. rar pe cele subterane. Scurt-nodarea: atac pe frunze şi coarde (I. Se vor combate nematozii din terenurile destinate a fi plantate cu viţă de vie. Se vor întrebuinţa altoi şi portaltoi sănătoşi. formează tumori atât pe partea aeriană. se dezvoltă tumori pe tulpina butucului şi ariceala (o aglomerare de gale mici tumorete) pe cordoane şi coarde. Fig. Majoritatea ţesuturilor tumorale putrezesc la sfârşitul fiecărui an. La plantele pe rod. tumefaciens Prima cercetare care ademonstrat că o bacterie dă cancerul a fost cea a lui F. iar bobiţele sunt lipsite parţial de seminţe (fig. Răspândire-transmitere. vegetează defectuos.1). Plantele din şcoala de viţă. Simptome. cât şi subteran la nodul bazal. Noile plantaţii vor fi amplasate pe terenuri corespunzătoare acestei plante.maturează). iar în anul următor apar altele noi. Bacterioze 15. cu aspect de încreţire. evitându-se solurile reci. aceste porţiuni 208 .Agrobacterium radiobacter pv. în locurile unde au fost extirpaţi ochii sau la punctul de altoire. Cancerul bacterian . aproape în toate ţările cultivatoare. De regulă. La viţa de vie spre deosebire de pomii fructiferi. Terenurile rezultate în urma defrişării plantaţiilor viticole şi infestate cu nematozi. argiloase şi care reţin puternic apa. plantele furnizoare de altoi vor fi observate şi marcate în perioada de vegetaţie. vor fi cultivate cu lucernă 4-5 ani. 15.Virusul se transmite prin altoire. Pop. Ca aspect general plantele sunt mai mici ca talie. ambele pe părţile aeriene ale plantei.

moarte se taie şi ca urmare. La Institutul de Cercetări pentru Protecţia Plantelor se lucrează la elaborarea unui nou biopreparat destinat prevenirii cancerului la viţa de vie. Locul va fi dezinfectat cu o soluţie de formol 2 % (5-6 l la fiecare groapă). Măsuri deosebite se vor lua în timpul altoitului. Măsurile ce se impun sunt în general aceleaşi ca în cazul cancerului de la pomi. prin dezinfectarea altoilor şi portaltoilor. a obţinut în 1971 rezultate bune în prevenirea cancerului. La scoaterea viţelor altoite din biloane. prin tratarea viţelor înainte de stratificare sau plantare cu o cultură de Agrobacterium radiobacter nepatogenă. bacteria transmiţându-se prin altoii infectaţi.2 % sau sulfat de cupru 1 %. înainte de a porni în vegetaţie. 15. Cancerul bacterian: a-tumori la punctul de altoire. În pepiniera viticolă se va respecta un asolament de 3-4 ani. 1969). 1938).2. Viţele bolnave din plantaţiile tinere vor fi scoase şi distruse prin ardere. în primăvară vor fi stropite prin îmbăiere cu soluţie de sulfat de cupru 2-3 %. butucul apare sărăcit de formaţiuni fructifere. brevetând un preparat denumit Biozin.15. tulpina K 84 nefiind recomandată pentru viţa de vie. b-"ariceala"pe Prevenire [i coarde (T. vor fi distruse prin ardere toate plantele bolnave. 209 . În plantaţiile mai bătrâne. N. Se recomandă selectarea atentă a plantelor mamă. Plantele curăţate de tumori. Prevenire şi combatere. vor fi tăiate şi arse toate corzile cu tumori. nu exista un biopreparat pentru prevenirea cancerului la viţa de vie. timp în care solul se va cultiva cu cereale. până nu demult. iar producţia scade (fig. iar locul de secţionare se va dezinfecta şi apoi proteja cu o pastă de lanolină şi ulei de parafină (N.2). Ferraris. Fig. Zinca. În privinŢa combaterii biologice. prin scufundare timp de 15-20 minute într-o soluţie de Captan 0. Zinca de la Staţiunea Viticolă din Drăgăşani. cât şi dezinfectarea uneltelor.

petele sunt de culoare galbenă-untdelemnie. 210 . au un contur difuz. Pe lăstarii mai evoluaţi şi lignificaţi. ce apar în preajma nodurilor. când frunzele devin mai rezistente. determinând împreună cu filoxera pagube considerabile planta]iilor viticole. Către toamnă. Atacul de mană se manifestă pe toate organele aeriene ale viţei de vie: frunze. ţinând seama că boala era semnalată în ţările vecine încă din anul 1881.3). în funcţie de condiţiile climatice din anul respectiv. Schweinitz. nu numai în anul când boala se manifestă cu intensitate. Petele de mană pe frunze au aspect variat în funcţie de momentul când se produce infecţia. frunzele luând un aspect uscat (stadiul de arsuri pe frunze). ci şi în anii următori. atacul de mană apare sub forma unor pete alungite de culoare brună. procentul mai mare de potasiu cât şi prin pH-ul neutru spre alcalin. Datorită schimburilor comerciale. mana a fost introdusă în Europa. Pierderile de recoltă datorită acestei boli pot varia de la 10 % până la 70-80 %. În această fază ciuperca nu mai produce pe partea inferioară a limbului puf alb.Viala. care pe timp umed. după P. atingând dimensiuni ce variază de la câţiva mm. mai întâi în Franţa. iau o formă colţurată şi sunt limitate de nervuri. în urma infecţiilor apar pete mici. Lăstarii ierbacei şi cârceii atacaşi prezintă pete alungite de culoare brună. Simptome. este aproape imposibil ca ea să fi apărut aşa de târziu. unde a fost observată încă din anul 1834 de către L.Plasmopara viticola Boala este originară din America de Nord. în dreptul cărora ţesuturile se brunifică. unde primele infecţii au fost constatate de către J. La soiurile cu struguri roşii sau negri.3. flori. în dreptul cărora scoarţa este moartă. cârcei. faza de "pete untdelemnii" nu mai apare.Boli produse de ciuperci 15. ciorchini şi boabe. în această fază. Cu timpul. D. Această formă de atac poartă numele de "pete de mozaic". iar la cele rezistente faţă de această boală petele se brunifică. alcătuit din masa de miceliu cu spori. Atacul pe frunze. se constată prezenţa unui puf albicios. mana a fost observată în anul 1887 în podgoriile Buzăului dar. se acoperă cu un puf albicios. de 1-2 mm în diametru. la câţiva cm (stadiul petelor untdelemnii). lăstari tineri. caracteristic. La noi în ţară. ce determină o evoluţie rapidă. Planchon în anul 1878 şi din această ţară s-a răspândit peste tot cu mare rapiditate. când practic manifestă o rezistenţă sporită la mană. Rezistenţa la îmbolnăvire a frunzelor bătrâne poate fi explicată prin procentul mic de apă. Coardele atacate nu se maturează (fig. pe care-l prezintă sucul celular. Mana viţei de vie . Pe partea inferioară a frunzei în dreptul acestor pete galbeneuntdelemnii. iar frunzele nu mai prezintă pe faţa inferioară acel puf albicios. 15. colţuroase. alcătuit din miceliul şi sporii ciupercii. În primăvară. centrul acestor pete se brunifică. Frunzele pot fi atacate dup\ăce ating o suprafaţă de 10-25 cm2 şi până ce îmbătrânesc. petele de mană sunt înconjurate de un inel vişiniu. în timp ce restul frunzei rămâne de culoare verde. În funcţie de condiţiile climatice (temperatură ridicată în jur de 20-22oC şi umiditate accentuată). Pagubele produse de mană sunt foarte mari.

Infecţia are loc prin cozile inflorescenţelor. În timpul ploilor repezi din primăvară. infecţiile primare au loc din luna aprilie până în luna iunie. 1973). Transmitere-răspândire. iar din interior apare un filament micelian cu un spor mare.Atacul pe ciorchinii tineri poate fi foarte periculos în anii cu precipitaţii abundente. ce va cădea pe sol.c-atac pe frunze. infecţia primară nu poate 211 . se Fig. poartă numele "putregai brun" . care ating aproximativ 2/3 din dimensiunea lor normală. ciuperca pătrunzând prin partea lăţită a codiţei bobului cât şi prin diferite răni produse de insecte sau grindină.e. sunt proiectaţi pe partea inferioară a frunzelor. deoarece bobiţele tinere neacoperite de stratul ceros. sporii ce plutesc în băltoacele din jurul butucilor. bruni.. pe timp umed se îngălbenesc şi se acoperă cu miceliu şi spori de culoare albă. sporii de rezistenţă germinează la suprafaţa solului îmbibat cu apă. În primăvară . produc filamente de infecţie ce pătrund în ţesuturile planteigazdă prin stomate. 15. pe timp secetos. dacă umiditatea atmosferică este ridicată (95-100 %) şi temperatura este cuprinsă între 1824oC.3. iar optimum de 22-23oC). Mana viţei de vie: a. prevăzuţi cu un perete gros. Aceştia sunt sferici. "putregai gri" sau se brunifică şi se usucă. g. ajungând la 200-1250 pe mm2 (Tr. Numărul lor variază în funcţie de sensibilitatea soiurilor de viţă de vie faţă de mană cât şi de condiţiile climatice ale anului respectiv. Bobiţele atacate se brunifică. Formarea miceliului şi a sporilor are loc într-un timp relativ scurt (6-10 ore). la temperaturi de peste 10oC (maxima fiind de 32oC. Ciorchinii mici. înainte ca viţa de vie să intre în vegetaţie şi în acest caz. Săvulescu. Uneori. Acest proces poartă numele de contaminare primară. Bobiţele se acoperă cu un puf albicios format din miceliu şi spori. Bobeş şi col. Către toamnă.b. Acest aspect parazitar întâlnit pe bobiţele mai dezvoltate. în frunzele mozaicate. Deoarece sporii de rezistenţă germinează în mod eşalonat. sporul crapă. d. În timpul germinării. 1941). sporii de rezistenţă pot germina de timpuriu. Infecţia pe boabe continuă şi după ce boabele sunt mai mari şi acoperite cu stratul ceros. se desprind de pe ciorchine şi cad cu uşurinţă. permit ieşirea miceliului în exterior.h-atac pe lăstari şi coarde (I. ciuperca formează organele de rezistenţă şi de iernare.f-atac pe zbârcesc şi uneori ciorchini şi bobiţe. prin flori sau prin partea mai dezvoltată a codiţei boabelor.

organe ale plantei receptive la mană. duc la reducerea numărului de infecţii. 2 kg/ha la ultimele 2 tratamente aplicate la interval de 10 zile. Contaminările secundare cu ajutorul sporilor de vară se pot repeta de mai multe ori în timpul perioadei de vegetaţie. După ploile cu grindină.5 %-1 % sau cu alte produse cuprice. sub forma cărora ciuperca iernează. se face înainte de înflorit. Soluţia de fungicid va fi pulverizată cât mai fin pentru a fi repartizată 212 . cât şi în cazul când. ciuperca formează sporii de rezistenţă. Tratamentele se vor efectua cu produseca : zeamă bordoleză 0. organele viţei de vie să fie acoperite cu o peliculă de substanţă care să le protejeze. în tipul careia pe frunze apar pete galbene-untdelemnii. sporii după ce stau în picăturile de apă. Se recomandă aplicarea unui complex de măsuri agrofitotehnice în plantaţiile viticole. numărul infecţiilor secundare poate ajunge la 10-20 şi chiar mai multe. Aceste infecţii. Champion 50 WP -3 kg/ha. Ajunşi pe organele viţei de vie. stropitul al doilea. Prevenire şi combatere. în funcţie de numărul şi durata ploilor.avea loc decât după ce apar frunzele. Tratamentele chimice trebuie aplicate numai în timpul perioadei de incubaţie. favorabilă infecţiilor de mană.5 -1 % se efectuează când lăstarii au 6-8 frunze. după înflorit şi la formarea ciorchinilor. timp de 1. este foarte mare. ce poartă spori. cu zeamă bordoleză 0. În anii favorabili pentru mană. Arăturile prin care frunzele cu sporii de rezistenţă sunt îngropate la adâncimi mai mari. când în mod sigur există pericolul unei noi infecţii. De asemenea. care măresc pericolul infecţiilor. Funguran OH 50 WP-3 kg/ha (în 1000 l sol/ha). mana fiind mai frecventă şi mai păgubitoare în plantaţiile neîngrijite. copilitul cât şi cârnitul se va executa la timp (prin cârnit eliminându-se din vii lăstarii nestropiţi. fiind cuprins între 200-400. produc filamente de infecţie ce pătrund prin deschiderile naturale ale frunzei (stomate). După ce se produc infecţiile primare.p. Se recomandă ca terenul din vii să fie menţinut curat de buruieni pentru a se evita o atmosferă umedă.5-1 % (t. imediat după ultimul stropit au intervenit ploi repezi ce spală soluţia de pe plante. astfel: stropitul întâi. legatul. pentru ca la apariţia miceliului şi a sporilor. Spre toamnă. care au cam 5 cm în diametru. Manifestarea bolii este marcată de apariţia miceliilor (puf alb). 21 z. Ei îşi pot păstra viabilitatea 7-8 zile. Alcupral 50 PU-6 kg/ha în 1000 l sol/ha. cât şi drenarea terenurilor care reţin puternic apa. produse de sporii de vară poartă denumirea de infecţii sau contaminări secundare. Numărul sporilor de vară. urmează perioada de hrănire a ciupercii în frunză. care sunt foarte uşor atacaţi de mană).). Stabilirea momentului când are loc o infecţie secundară şi determinarea duratei perioadei de incubaţie are o mare importanţă în combaterea raţională a manei. ce se formează pe miceliu. Combaterea chimică a manei se face la avertizare prin aplicarea tratamentelor cu zeamă bordoleză 0. În anii cu condiţii climatice normale se aplică 3-4 tratamente. tratamentul trebuie repetat. Sporii sunt luaţi de curenţii de aer şi duşi la distanţe mari. soiurile superioare de masă şi de vin sunt mai sensibile la atac. etc. după efectuarea ultimei contaminări secundare. În ceea ce priveşte comportarea soiurilor la atacul de mană. stropitul al treilea şi eventual al patrulea.5-2 ore.

bobiţele atacate de făinare sunt acoperite cu putregai cenuşiu. când plantele sunt mai dezvoltate. pe pâsla miceliană şi pe organele parazitate se constată uneori prezenţa fructificaţiilor de rezistenţă (cleistotecii). Pe timp secetos.Tuker şi studiată în 1847 de către J. cu aspect prăfos. din primăvară până toamna târziu. iar conţinutul acestora se scurge în afară. ca o pânză de paianjen. iar ciorchinii distruşi în totalitate. Berkeley. oferind un mediu excelent pentru dezvoltarea altor ciuperci. de multe ori crapă. Atacurile târzii de pe bobiţele ajunse la maturitate le depreciază calitativ strugurii. Sub pâsla de miceliu. unde stropirile se fac săptămânal. pagubele putând fi foarte mari.Uncinula necator Făinarea sau oidiumul viţei de vie este o boală originară din America de Nord. până la 1000 litri la ultimele. ciorchinii şi boabele. ţesuturile se brunifică sau se înroşesc puţin. Lăstarii nelignificaţi. iar frunzele se încreţesc. de unde s-a răspândit în toate podgoriile din Europa. 213 . de culoare neagră. Simptome.uniform pe organele plantei. pierderile produse de mană. Ciuperca atacă frunzele. sunt opriţi din creştere. iar astăzi este des întâlnită în toate podgoriile ţării. Principalele forme de iernare a parazitului sunt miceliu de rezistenţă. Transmitere-răspândire. Făinarea viţei de vie . prezintă aceleaşi pete albicioase.M. 15.4). făinarea a fost descoperită în anul 1851. uneori prăfoase. Spre toamnă. 15. Pâsla miceliană acoperă şi bobiţele care. În toamnele ploioase. O atenţie deosebită se va acorda suprafeţei inferioare a frunzelor prin care au loc cel mai des infecţiile. Atacul pe ciorchini face ca aceştia să se brunifice şi apoi să se usuce pe timp de secetă.4. ce se întinde formând pete albicioase pe ambele suprafeţe ale limbului. La noi în ţară. M. În anul 1845 a fost observată în Anglia de către C. care apar ca nişte puncte mici. Pe frunze se observă un miceliu fin. la suprafaţa acestora formându-se numeroase pete brune (fig. au miros de mucegai. bobiţele se usucă. dar frunzele nu cad decât spre toamnă. lăstarii ierbacei. variază de la 400 litri la prima stropire. mai ales din mugurii lăstarilor infectaţi şi în al doilea rând cleistoteciile (fructificaţiile de rezistenţă) din care în primăvară ies spori. Cantităţile de soluţie folosite în şcolile de viţă. fiind considerată ca o boală ce depăşeşte în unii ani. ca urmare a măririi volumului. seminţele ies în evidenţă.

situaţie des întâlnită în verile secetoase.Botryotinia fuckeliana Atacul acestei ciuperci se manifestă cu foarte mare intensitate în toamnele ploioase.4 % în 1000 l sol/ha). Pentru a reduce sursa de infecţie din plantaţie. iar ploile abundente împiedică evoluţia bolii cât şi efectuarea de noi infecţii prin spălarea sporilor. Sulf muiabil0. alegerea soiurilor în vederea înfiinţării noilor plantaţii se face ţinând seama şi de rezistenţa acestora la făinare. 28 z.25-0. Severin 1964). Thiocom 80 PU. Fluidosoufre-30 kg/ha (t. prăşit.Primele infecţii se fac cu spori produşi de miceliile ce au rezistat în muguri.4 kg/ha (0. combaterea buruienilor) cât şi administrarea îngrăşămintelor în complex cu evitarea azotului în exces. Docea şi V. legat.4 Făinarea viţei de vie: a-strugure atacat.). 15.2-0. Oxicig 50 PU-6 kg/ha). Soiurile de viţă de vie cu coaja boabelor subţire.5.). ş. După ce infecţiile s-au produs. Putregaiul cenuşiu al strugurilor .). Kumulus G-0. când atacul pe ciorchini şi boabe produce pagube deosebit de mari.p.p. Sporii nu germinează în picăturile de apă. Prevenire şi combatere. se recomandă ca lăstarii atacaţi să fie tăiaţi şi distruşi prin ardere.5 %.4%. se înregistrează atacuri puternice în depozitele de forţat viţe altoite precum şi în pepinierele viticole. 15.f. 25oC şi de o umiditate relativă moderată a aerului (50-80 %).Sulf pulbere 11-20 kg/ha (t. b-frunză atacată. în jur de 20-25oC. Importanţă mai mare o are de asemenea. când pagubele pot fi deosebit de mari.3 %. Kumulus DF -0. În unele podgorii. Combaterea chimică se face cu produse ca : Gresfin 0.p. În podgoriile unde boala este frecventă şi păgubitoare. când perioada de incubaţie este de 710 zile. Boala este favorizată de temperaturi mai ridicate.a. c. cu ciorchini cu boabe dese şi albe sunt mai sensibile decât cele cu pieliţa groasă şi boabe colorate.g-cleistotecie (fructificaţie de rezistenţă cu spori). Microthiol special 0.4 %. dspori. pagubele s-au ridicat la 7080 % din recoltă. aplicarea corectă a lucrărilor de întreţinere (tăiat.4 z. Sulfomat P-20 kg/ha. Polisulfura de Ca L-2 % (t. 4 z. De asemenea.3 %. cuprinse între 18(E. evoluţia bolii este favorizată Fig.3 %. 214 . Microthiol-0. de temperaturi e. copilit.

Pe vreme secetoasă. În camerele de forţat viţe. mai ales după atacul de făinare. ciuperca împiedicând dezvoltarea normală a frunzuliţelor. de prezenţa rănilor produse de grindină. miceliul ciupercii consumă o cantitate de apă din boabe. cât şi de crăparea bobiţelor în pârgă. coardele şi lăstarii ce prezintă lovituri mecanice (grindină sau răniri făcute de insecte etc. În plantaţiile pe rod. alcătuit din miceliul şi sporii ciupercii (fig. d-spori (E. se constată acelaşi fenomen şi în podgoriile din ţara noastră. pe care se dezvoltă şi alte ciuperci saprofite. supuse îmbolnăvilor . prezenţa ciupercii determină formarea scleroţilor în jurul zonei de altoire sau aceştia se interpun între altoi şi portaltoi. Pieliţa este brunificată. se desprinde uşor de pulpă şi întreaga boabă putrezită. după ce se acumulează suficient zahăr în celule. 15. nu se pot obţine vinuri roşii de calitate. ciorchinii se usucă. se zbârcesc şi se scutură foarte uşor. iar ciuperca nu mai fructifică. împiedicând sudura acestor două componente (C. capătă o culoare vineţie. Atacul început în serele de forţat poate continua şi în şcolile de viţe. sunt atacaţi ciorchinii. cât şi pe valea Rinului. miceliul şi sporii constituind o puternică sursă de infecţie a strugurilor spre toamnă. Boala se răspândeşte cu rapiditate. se obţin vinuri cu o cantitate necorespunzătoare de alcool. b-ciorchine ce sudează altoiul atacat. Dacă intervine o perioadă secetoasă. Din boabele distruse. fenomen ce apare frecvent în timpul ploilor din toamnă. şi portaltoiul.Tică. Boala este favorizată de atacul larvelor de Cochylis şi Eudemis şi de viespi. În unele regiuni ale Franţei (Champagne. tari. pe colinele expuse insolaţiei. de o deosebită calitate. Severin. pe struguri.5). 1964). c-miceliu cu spori. iar boabele. V. În unele toamne secetoase. tari).Simptome. Atacul cel mai cunoscut de viticultori apare toamna. în urma infecţiilor. Bordeaux etc.).5 Putregaiul cenuşiu al strugurilor: a-lăstar atacat. se acoperă cu un puf cenuşiu. a lăstarului şi distrugând calusul Fig. Acest "mucegai nobil" dorit de viticultori scade însă producţia cu peste 40 %. Pieliţa boabelor se stafideşte.). sporind concentraţia în zahăr a ţesuturilor. obţinându-se astfel vinuri licoroase din soiurile: 215 . Alteori. 1990). butaşii altoiţi prezintă la nivelul scoarţei un puf cenuşiu.15. Mustul obţinut are o aromă deosebită iar concentraţia ridicată în zahăr duce la obţinerea vinurilor licoroase. cuprinzând întregul ciorchine. Docea. ce putrezeşte în totalitate. Scoarţa este putrezită şi pe suprafaţa acesteia apar numeroşi scleroţi (corpi negri. ciuperca produce aşa-numitul "mucegai nobil".

Ed. duce la pierderi mari şi la strugurii păstraţi în depozite frigorifice. viile să fie culese mai de timpuriu. sucul zaharat comportându-se ca o soluţie inhibitoare. 1962). New York. Săvescu A. Ceres.a. Soiurile de viţă cu boabe dese şi pieliţa subţire sunt mai sensibile la această boală decât cele cu boabe rare şi pieliţa groasă. Prevenire şi combatere. Bailliere de Fils. măreşte circulaţia aerului şi limitează instalarea ciupercii.Din lumea virusurilor. înainte ca putregaiul să producă pagube. când perioada de incubaţie este extrem de scurtă (2 zile). .2 %. 10 z.085 %). Booth C.). Bouron H. CERES. 1986. În cazul când concentraţia în zahăr a boabelor este mică şi condiţiile climatice favorizează infecţiile.p. Calvet Ch. Baicu T. Academiei. Vondozeb 75 DG-0. Winner M 80-0. Dithane 75 WG-0. Tămâioasă românească ş. . . Lazăr şi M.2 % (t.The genus Fusarium.. Tatiana Eugenia Seşan . ciuperca formează microscleroţi sub forma cărora iernează. 1962.p.). Floare Negulescu . Sandu-Ville. Astfel se explică pagubele foarte mari ce le produce ciuperca în toamnele ploioase şi călduroase. Paris. 1971. Bucureşti.2 % (t. Bailliere et Fils.Manuel de protection des vegetaux. . Ed. Bontea Vera . dacă mai sunt cel puţin 2-3 săptămâni până la recoltare. Ed.îndrumător pentru folosirea pesticidelor. Dezvoltarea ciupercii începând cu 1-2oC. peste acest procent ciuperca nu mai formează miceliu şi spori.Sisteme de combatere integrată a bolilor şi dăunătorilor pe culturi.2 %. Ed. John Wiley.Fitopatologie agricolă. 1973. Academic press. Alexandri Al.M. . Dithane M 45-0. Ed . Ed.A. Alexopoulos C. Lucrarea de desfrunzire a butucului în jurul ciorchinilor. 21 z.2 % (2 kg/ha în 1000 l sol). Ceapoiu N. England. 1971.85 kg/ha (0. Ştiinţifică şi enciclopedică.. New York. Surrey.Introductory mycology. Pe organele atacate.. Temperatura optimă de dezvoltare a ciupercii este cuprinsă între 22-24oC. Ed. Dithane M 45-0. 1996. Ed. 4 zile). Ed.C. . 1985.p. Atacul pe frunze şi lăstari se întâlneşte rar şi nu prezintă importanţă deosebită. . Se recomandă ca în toamnele ploioase. Cajal N. în urma germinării scleroţilor. unde nu circulă curenţi de aer. Bucureşti. CERES. au mult de suferit de pe urma acestei ciuperci. Bucureşti. Transmitere-răspândire. Hatman (1960. rezultă că ciuperca se dezvoltă cu uşurinşă pe bobi]ele ce au o concentraţie în zahăr cuprinsă între 14-22 %. În primăvară.Grasă de Cotnari.Plant pathology. Bucureşti.Genetica si ameliorarea rezistenţei la boli a 216 . Paris.Ciuperci parazite şi saprofite din România. Iftimovici R. ... se formează atât spori cât şi fructificaţii (apotecii ) cu spori. Planta]iile amplasate în vii umede. Baicu T. 1970. Bavistin DF-0. mai ales în toamnele călduroase şi bogate în precipitaţii. etc. se vor aplica tratamente cu următoarele produse: Fluidosoufre 30 kg/ha (t.J. 1997. BIBLIOGRAFIE SELECTIVA Agrios G.Deferise des cultures horticoles. Al. 1976. Ed.. Baicu T. Din cercetările efectuate de C.

. Ed. Academiei RPR. 1990... Bucureşti. Diescu H. Ed.. Ed.Ciuperci cu importanţă practică în combaterea biologică a micozelor plantelor de cultură. Erichhorn K. Ed.Posibilităţi şi perspective în combaterea biologică a micozelor plantelor de cultură.1988.Microfungi on land plants. . 1990.M.. Tuşa C. . de stat pentru literatura ştiinţifică. Ed. 1984. . Tipografia Universităţii din Bucureşti.R. Bucureşti. Hillebrand W. 1965. Ed.R. Ed. Docea E. Italia.S. Stuttgart.plantelor. Victoria Sevcenco. Docea E. Lausanne. Bucureşti.S. Bucureşti. Săvulescu Tr. New York. Ed. Bucureşti.. Săvulescu Olga . Bucureşti.Trattato di patologia e terapia vegetale. Săvulescu Tr.. Hatman M. Fosteris St. Pop I. Phillips D. Trăite de Pathologie vegetale.. Bucureşti. .R. Ed. Popescu I. Săvulescu Tr. Agricole. Seşan Tatiana Eugenia.Manual de Fitopatologie. Ed. CERES. Bucureşti. . Ed..Company. Frankh. Ed. Academiei.R.Tratat de patologie vegetală. . 1926. Propagandă Tehnică Agricolă. Gheorghieş C. Perjii T. . Crişan Aurelia .European handbook of plant diseases.R. Ed.. CERES. Bucureşti.Ustilaginalele din R.Protecţia plantelor cultivate.. Eugenia Eliade. şi col... Bucureşti. 1991. 1986. Blackwell scientic publication. Ed. Becerescu . . 1938. Ed.Vera Bontea..Monografia Erysiphaceelor din România.Flora R. .H. Baicu T. 1986. Ferraris T..Rebschutz Taschenbuch. Ellis M. Severin V. 1998. Corbaz R. 1976. Vonica I. Săpunaru T. de Propagandă Tehnică Agricolă. 1985.Wiesbaden. Didactică şi Pedagogică. . Italia. . Lazăr AL. Goidanich G.Lucrări practice de Fitopatologie. 1957. Bobeş I.Putregaiul alb al plantelor de cultură Sclerotinia sclerotiorum . Belgia. Bucureşti. Bucureşti. .P.Die Pilzkrankheiten der Landwirtschaflichen Kulturgewăchse.. Lazăr AL. Ed. 1976.prevenire şi combatere. Săvulescu Tr. Ed. 1989.London. Bucureşti. 1953.P. Ed. 1989. Bobeş L. Ed. Glodeanu C. .. Semal J.1988. Macsmillam Publ. Smith I. Ulrico Hoepli. D.Monografia Uredinalelor din R. 1952.P.R. Elena PopaMărgăritescu . Eliade Eugenia .R. Severin V. Dunez J. 1959. Bucureşti. Milano. Didactică şi Pedagogică.Acad. CERES. 1983. FuchFraundt. Academiei R. Seşan Tatiana . Seşan Tatiana. Belgia. Hatman M. CERES. Săvulescu Olga. R.P. . Ellis Pamela . Severin V.Fitopatologie.Ghid pentru recunoaşterea şi combaterea bolilor plantelor agricole.Manuale di patologia vegetale. 217 . 1964.îndrumător pentru recunoaşterea şi combaterea bolilor plantelor cultivate. Gembloux.Principes de Phytopatologie. Eriksson J. Acad. Ed. Bologna.

xxx.Dăunătorii. Şandru D.34. Bucureşti. 1958. Viennot Bourgin . Paul Parey. Nr.Protecţia plantelor . 1998-2000. Agro-Silvică de stat. 2004. x x x .Les champignons parasites des plantes cultivees. Bând II. Masson. nr. 1956-1962.38. . x x x .Sănătatea plantelor Nr. III.Bucureşti-2003. 218 .Paris.anul X.Sănătatea plantelor. 2000. Ed. Germania. Bucureşti. Berlin und Hamburg.Protecţia plantelor . Bucureşti. x x x . Timişoara.Protecţia culturilor agricole cu ajutorul pesticidelor. x x x . Franţa.CODEXUL produsul de uz fitosanitar omologate pentru a fi utilizate în România. Bucureşti. nr. . paraziţii şi buruienile de carantină. Helicon. Ed. 1996.Sorauer P.anul IX.2.Hanbuch der Planzenkrankheiten. Editura MEGA-press Bucureşti. Ed. 1-28. 1949. Ed.I. x x x . 1999.

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->