NOILE EDUCATII IN GRADINITA

Indiferent de epocă, acceleraţia progresului a creat un mediu nou de viaţă şi o nouă

conştiinţă, a produs schimbări radicale în toate aspectele vieţii oamenilor: în domeniul
profesional, în cel demografic, în configuraţia geopolitică a lumii, schimbarea stilului de viaţă
etc. La toate acestea omul a trebuit să se adapteze.
În epoca noastră, s-au identificat o serie de probleme concrete, deschise oamenilor, probleme
complexe la a căror rezolvare este invitat şi sistemul educativ căruia, alături de ceilalţi factori,
îi revine importantul rol de a constitui lumea de mâine, de a consolida o societate mai bună.
Apărarea păcii, salvarea mediului, respectarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale,
promovarea unor noi ordini economice etc. sunt imperativ
e ale problemelor lumii contemporane, iar răspunsul sistemelor educative la acestea îl
constituie "noile educaţii".
O problema importanta a studiilor de prospectiva a educatiei o constituie cea a factorilor
care determina si influenteaza cursul educatiei de maine:
• Evolutiile demografice;
• Schimbarile economice;
• Schimbarile social-politice;
• Mutatiile culturale si progresele stiintifice;
• Problematica lumii contemporane (Vaideanu, 1988, citat de Stanciu, 1999).
Problematica lumii contemporane (caracterizata prin universalitate, globalitate, complexitate
si caracter prioritar) demonstreaza tot mai pregnant ca solutiile cele mai eficiente nu se gasesc
prin demersuri si angajari secventiale, ci e nevoie de o viziune holistica in decantarea si
studierea celor mai eficiente mijloace de rezolvare a marilor probleme cu care se confrunta
omenirea.
Traim intr-o epoca in care resursele umane (inteligenta, creativitatea, adaptabilitatea) au trecut
pe prim plan, devenind resursele cheie ale unei dezvoltari care integreaza diferitele sale
dimensiuni -; pacea, economia, mediul inconjurator, justitia sociala si democratia (UNESCO,
Strategie a moyen terme 1996-2001, citat de Stanciu, 1999).
Studiile de prospectiva educationala sugereaza urmatoarele coordonate esentiale (Vaniscotte,
citata de Stanciu, 1999):
• scoala laborator -; a carei finalitate esentiala o constituie prelucrarea si transmitarea
experientei culturale a omenirii;
• scoala-model de intreprindere -; out-put-urile oferite de scoala trebuie sa fie performante si
capabile de concurenta;
• scoala integrata intr-un ecosistem socio-cultural -; scoala participa la viata cetatii;
• scoala indreptata catre tehnologii -; ar conduce la multiplicarea locurilor invatarii;
• scoala bazata pe pedagogiile diferentiate -; introducerea diferentei.
Pentru a face fata provocarilor lumii contemporane, se contureaza urmatoarele directii de
restructurare a realitatii educationale (Stan, 2001):
• asigurarea unui echilibru optim intre dimensiunea informativa (cunostintele si informatiile
transmise in cadrul procesului educational) si dimensiunea formativa (constructia si
dezvoltarea unor atitudini, valori sau comportamente);
• introducerea unor noi tipuri de educatii;
• asigurarea unei repartitii judicioase si a unui echilibru intre cele doua tipuri de invatare: de
mentinere si inovatoare;
• impunerea progresiva a principiilor noii paradigme educationale (Wurtz, 1992, citat de

1
Cucos, 1999);
• extinderea actului educativ la nivelul intregii vieti a individului.
Principiile vechii paradigme educationale Principiile noii paradigme educationale
Accentul cade pe continut, pe insusirea de informatii; Accentul cade pe invatarea invatarii
permanente, pe receptivitate fata de conceptele noi, pe modul accesului la informatii,
cunostintele nefiind niciodata definitive;
A invata este un rezultat, o sosire; A invata este o evolutie, un proces, a cale fara destinatie;
Structura ierarhica si autoritara, conformismul e recompensat; Principiul egalitarist, toleranta
fata de impartiali, elevii si dascalii se privesc ca oameni;
Structura rigida, programa analitica obligatorie, Structura relativ flexibila, discipline
optionale, metode de lucru alternative;
Cunostintele se insusesc intr-un ritm obligatoriu; separarea varstelor; Ritmurile inaintarii in
materie pot fi diferite, flexibilitatea si integrarea varstelor;
Prioritatea randamentului, a reusitei Prioritatea sinelui, a individului care genereaza valorile;
Se acorda importanta lumii exterioare; Experienta interioara este considerata factor de
coeziune;
Institutiile si ideile care se abat de la convingerile generale sunt dezaprobate; Institutiile si
ideile care se abat de la convingerile comune sunt promovate;
Accentul cade pe gandirea lineara, analitica Accentul cade pe imbinarea strategiilor lineare cu
cele nelineare , bazate pe intuitie;
Aprecierea elevilor se bazeaza pe etichetari stricte care poate conduce uneori la stigmatizare,
Eticheta este limitata la un rol auxiliar, descriptiv, nefiind necesar ca acesta sa devina valoare
fixa;
Preocupare fata de norme; Preocupare fata de performantele individului raportate la
potentialul propriu;
Accentul este pus pe cunostintele teoretice; Completarea cunoasterii teoretice prin experiment
si experienta;
Salile de clasa se proiecteaza potrivit cu scopul si destinatia lor speciala; Preocuparea pentru
ambianta invatarii se extinde asupra conditiilor de iluminat, de cromatica a interioarelor, de
aerisire, de comoditate fizica;
Conditionare birocratica; rezistenta fata de propunerile colectivitatii; Propunerile colectivitatii
gasesc sprijin;
Se invata pentru prezent, nu pentru viitor; Se invata mereu pentru viitor;
Incredere crescanda in mijloacele tehnice, dezumanizarea invatamantului; Utilizarea strict
instrumentala a unor mijloace tehnice adecvate, dascalul uman, relatiile dascal-elev sunt de
neanlocuit;
Sens unic al fluxului instructiv-educativ (profesorul emite). Reciprocitatea invatarii.
Tabelul nr. 1: Relatia dintre vechea si noua paradigma educationala (dupa Wurz, 1992, citat
de Cucos, 1999, Stan, 2001) .
Experienta societatilor dezvoltate, evolutia societatilor postcomuniste demostreaza legatura
dintre democratizarea invatamantului si democratizarea societatii.
Caile de democratizare a invatamantului sunt (Stanciu, 1999):
• dimensiunea cantitativa -; accesul unui numar tot mai mare de copii si tineri pe diverse
trepte de scolarizare, extinderea si diversificarea ofertei de educatie, repartizarea optima a
relatiei in teritoriu;
• dimensiunea calitativa -; calitatea celor educati este valoarea fundamentala si criteriul
suprem de evaluare a eficientei unui sistem educativ;
• descentralizarea procesului decizional si cresterea gradului de autonomie locala a scolilor si
universitatilor, pe baza unui cadru juridic clar;
• democratizarea relatiei profesor-elev;

2
• dmplicarea mai mare a elevilor, parintilor, organizatiilor sindicale, non-guvernamentale in
organizarea, proiectarea si realizarea activitatilor din cadrul procesului de invatamant,
transformarea elevilor tot mai mult din obiect in subiect al actiunii educationale, relatii de
parteneriat intre scoala si ceilalti factori;
• masuri concrete de sprijin pentru cei defavorizati din punct de vedere social, fizic si
intelectual (scolile alternative, actiuni de prevenire, de sprijin al elevilor aflati in dificultate si
de sustinere pedagogica);
• dispozitive de educatie globala;
• organizarea unor programe compensatorii;
• reconsiderarea statutului intelectualului in societate;
• perspectiva educatiei permanente.
Realitatea contemporana demostreaza ca rolul scolii a devenit tot mai complex, datorita
necesitatii corelarii functionale a acesteia cu segmente din social.
In conditiile libertatii de expresie, ale democratizarii vietii sociale, ale liberei circulatii,
educatiei ii revin sarcini inedite si dificile.
6.2 Noile educatii
Analiza problematicii contemporane a condus la consituirea unor raspunsuri specifice, prin
potentarea noilor educatii:
• Educatia pentru pace si cooperare;
• Educatie ecologica;
• Educatia pentru participare si democratie;
• Educatia demografica;
• Educatia pentru schimbare si dezvoltare;
• Educatia pentru comunicare si pentru mass-media;
• Educatia nutritionala;
• Educatia economica si casnica moderna;
• Educatia pentru timpul liber;
• Educatia pentru democratie si drepturile fundamentale ale omului;
• Educatia pentru o noua ordine economica internationala;
• Educatie interculturala;
• Educatia pentru tehnologie si progres;
• Educatia sanitara moderna;
• Educatia cu vocatie internationala (Cucos, 1999, Stanciu, 1999).
Se cunosc mai multe modalitati de introducere a “noilor educatii”: a) demersul infuzional -;
presupune efortul tuturor educatorilor in promovarea continuturilor noilor educatii,
diseminarea informatiei prin intermediul disciplinelor de invatamant. Principalul avantaj
rezida in faptul ca nu este nevoie de modificarea planurilor si programelor scolare; b) module
integrate -; deosebit de avantajoase, singura problema care apare este pregatirea suplimentara
speciala de care au nevoie educatorii; c) discipline specifice -; in planul de invatamant
figureaza educatia pentru democratie si drepturile omului, educatia sanitara moderna, educatia
casnica si nutrutionala, educatia ecologica; d) sintezele interdisciplinare (team-teaching) - cea
mai promitatoare si interesanta modalitate, aceste sinteze pot completa demersul infuzional,
sau pot constitui activitati didactice de sine statatoare (Stanciu, 1999).
Vom analiza succint, cateva din noile educatii, doar cu titlu de initiere.

Obiective Educatia cu vocatie internationala Educatia pentru democratie Educatia ecologica

Educatia pentru comunicare si mass-media
Cunostinte 1. egalitatea popoarelor;
2. mentinerea pacii;
3. dezvoltarea globala si sectoriala;

3
4. sistemul ONU;
5. dimensiunea internationala a educatiei;
6. problematica lumii contemporane. 1. democratia;
2. stat de drept;
3. drepturile si libertatile individului;
4. confruntari contemporane de idei;
5. drepturile minoritatilor. 1. mediul din perspectiva sistemica;
2. interdependenta om-mediu;
3. cauze si manifestari ale degradarii mediului;
4. cultura ecologica.
1. acumularea vocabularului de baza;
2. formele de comunicare:
3. regulile si metodele istorice;
4. particularitati ale diferitelor structuri comunicationale;
5. elemente de cultura a noilor mijloace de comunicare.
Atitudini si valori 1. respectul de sine si respectul fata de altul;
2. grija fata de mediu;
3. atasament fata de pace si dreptate;
4. deschidere spirituala si solidaritate internationala;
5. simtul datoriei si al raspunderii;
6. intelegerea si respectul valorilor si civilizatiei altor natiuni, etnii;
7. umanismul. 1. respect fata de valorile democratice;
2. acceptarea pluralismului valoric;
3. atitudinea umanista;
4. asumarea vietii personale, grupale si societale;
5. protectia unor grupuri si persoane defavorizate (cu nevoi speciale). 1.evitarea
”analfabetismului” ecologic;
2. respectarea legilor naturii;
3. judecata de tip ecologica, responsabila. 1. atitudine fata de calitatea diferitelor mesaje;
2. evitarea:
- discursurilor incoerente,
- vulgarizarea limbajului,
- impunerea si promovarea anonimatului,
- inflatia verbala, cu maxima redundanta,
- nereciprocitate,
- generalizarea monotoniei,
- iresponsabilitate fata de cuvantul rostit,
- constiinta neangajarii.
Priceperi 1. a contribui la rezolvarea problemelor comunitatii si tarilor lor, ale lumii
contemporane;
2. constiinta prezentei active in lume. 1. a asculta opiniile altora;
2. arta dialogului;
3. a face propuneri si a da raspunsuri;
4. a-ti argumenta opiniile;
5. a initia schimbari;
6. a se apara impotriva campaniilor de propaganda abuziva. 1. respectarea consimtita a
normelor de gestiune a bogatiilor naturale;
2. a lupta impotriva diferitelor manifestari ale degradarii mediului;
3. a gandi la solutii de perspectiva. 1. insusirea noilor coduri de comunicare;
2. capacitatea de a analiza mesajele sub diferite aspecte (codurile tehnice, codurile culturale,

4
modurile de elaborare si de difuzare etc);
3. forta tacerii;
4. profunzimea si provocarea intrebarilor;
5. a se apara de bombardamentul informational.
Competente 1. spirit critic;
2. cooperare;
3. imaginatie;
4. afirmare de sine;
5. toleranta;
6. participarte;
7. conservarea patrimoniului cultural universal;
8. capacitatea de a se interrelationa cu altii. 1. comportament participativ;
2. responsabilitatea;
3. libertatea individuala si grupala;
4. luarea deciziilor;
5. lupta impotriva oricarei discriminari;
6. lupta pentru afirmarea in practica a drepturilor si libertatilor individuale;
7. solidaritatea. 1. legate de diferite actiuni de diminuare a degradarii mediului. 1. capacitatea
de a receptiona si prelucra diferite mesaje;
2. a exprima cu mijloace proprii un mesaj receptionat;
3. competente de comunicare in procesul cultural si educativ;
4. autoformarea (prin adancirea cunostintelor, crearea unei anumite perspective si dezvoltarea
unei capacitati de reflectie);
5. comunicare orala si/sau folosirea altor suporturi (limbaje statice, audiovizuale, figurative);
Modele comportamentale 1. participarea activa la viata sociala, politica, economica si
culturala;
2. a participa la deciziile referitoare la problemele mondiale;
3. comportament si competenta de cooperare;
4. a initia schimbari;
5. a invata continuu;
6. a efectua schimburi culturale, calatorii, excursii. 1. participarea la vot;
2. comportament democratic in relatiile interumane;
3. respecatrea opiniilor altora;
4. grija fata de om si nevoile sale;
5. protejarea unor grupuri si persoane defavorizate. 1. realizarea unei game variate de actiuni
pentru mentinerea si ameliorarea echilibrului ecologic. 1. utilizarea rationala si selectia
canalelor si calitatii informatiilor transmise prin mass-media;
2. evitarea violentei, a pornografiei, a propagandei de diferite nuante realizate prin mass-
media.
În educaţie schimbările politice din ultimele decenii au generat o problematică nouă, axată pe
valorile democraţiei şi drepturile fundamentale ale omului: pace şi cooperare, toleranţă,
participare şi democraţie, comunicare şi mass- media, schimbare şi dezvoltare etc.
Promovarea în educaţia preşcolară a „ noilor educaţii ” (educaţia ecologică, educaţia rutieră,
educaţia sanitară, educaţia pentru timpul liber, educaţia pentru democraţie etc.) a presupus şi
îmbunătăţirea practicilor educative prin introducerea unor noi modalităţi de realizare a
obiectivelor propuse.
În acest sens, ne-am pus întrebarea: Cum va fi viitorul cetăţean? Ne dorim a avea un
comportament activ, civilizat, de a fi responsabil, tolerant, capabil de respect faţă de sine, dar,
mai ales, faţă de ceilalţi, conştient de drepturi şi datorii, liber şi deschis spre alte culturi, să
gândească critic, să selecteze, să se adapteze şi să interpreteze lumea mereu schimbătoare, de

5
a evalua corect valorile morale. Trecerea la o societate bazată pe o reală democraţie presupune
schimbări în plan intelectual, cognitiv, moral-atitudinal şi acţional. Cultivarea unui anumit tip
comportamental şi moral se realizează începând cu primele contacte sociale.
În grădiniţă, demersurile educative se desfăşoară utilizând cele mai eficiente strategii
didactice care să contribuie efectiv la dezvoltarea personalităţii fiecărui copil, la educarea
pentru o mai bună convieţuire în grupurile sociale, la deschiderea personalităţii umane către
angajare, cooperare, comunicare, încredere şi spirit novator.
Forma de învăţare a preşcolarului este imitaţia. Şi cum societatea contemporană oferă tot mai
frecvent exemple negative, este explicabil de ce munca educatoarelor devine tot mai grea.
Educatoarea se află într-o permanentă căutare a celor mai eficiente căi şi mijloace prin care să
contracareze influenţele negative oferite. La grădiniţă, educatoarea creează în faţa copilului o
imagine pe care copilul s-o poată imita, iar atunci când greşeşte este corectat, fără cuvinte
jignitoare, prin explicaţii, convorbiri, în vederea clarificării problemelor apărute şi pentru a
păstra o constanţă în conduită.
Exemplul este metoda cea mai eficientă pentru această vârstă. Putem vorbi despre două
aspecte:
- Primul aspect al acestei metode îl constituie exemplificarea cerinţelor, normelor pentru a fi
înţelese de preşcolari. Exemplul concret convinge mai repede pentru că el se adresează
simţurilor, gândirii, dar şi sentimentelor.
- Al doilea aspect îl constituie modul de influenţare informală a conduitei copilului. Exemplul
oferit de familie, de educatoare, de ceilalţi adulţi sau copii constituie un model de urmat.
Preşcolarul nu are suficient de bine dezvoltată capacitatea de a distinge exemplele pozitive
faţă de cele negative şi, prin urmare, el imită atât ceea ce este bun, cât şi ceea ce este rău.
Deducem de aici cât de important este exemplul oferit de educatoare şi ce impact poate avea
asupra copilului un comportament duplicitar.
Metoda aprobării , a aprecierii faptelor bune în faţa copiilor, face apel la afectivitatea
copilului, la încrederea sa în părerile adulţilor şi exemplele lor. Folosită în mod corect, ea
subliniază concordanţa dintre conduita copilului şi normele morale.
Exerciţiul este metoda prin care se repetă diferite acţiuni, în vederea formării deprinderilor şi
obişnuinţelor de conduită morală, în dezvoltarea dimensiunii moral-civice şi sociale a
preşcolarilor.
O altă metodă ce poate avea efecte favorabile în plan educaţional asupra copiilor preşcolari
este convorbirea. „ Cum trebuie să ne purtăm acasă / la grădiniţă / în vizită”, „ Bine sau rău”,
„Când cer ajutor”, „ Ştiu să mă joc cu copiii”, „ Ştiu să mă port civilizat”, „ Cine îmi este şi
cine nu îmi este prieten” etc. sunt câteva exemple de convorbiri morale desfăşurate cu copiii
ce au efecte asupra comportamentului lor, asupra evoluţiei personalităţii acestora. În acest
sens ajutăm copiii să înţeleagă sensul moral al faptelor, îi învăţăm să se apere singuri de
influenţele rele,să dispreţuiască purtările urâte, să evite prieteniile nesănătoase.
Metoda convingerii nu este specifică vârstei preşcolare, dar împletită cu exemplul şi exerciţiul
poate avea efecte şi la preşcolarii mari.
Conţinutul învăţământului preşcolar este organizat pe domenii de activitate ce cuprind
educarea limbajului, educaţia pentru ştiinţă, educaţia pentru societate, educaţia estetică,
educaţia psihomotrică. Foarte interesant şi absolut necesar este domeniul educaţiei pentru
societate care integrează elemente de cultură moral-civică (ce pregăteşte copilul pentru
educaţia civică din şcoală, dar şi pentru viaţă) şi educaţia practică şi gospodărească (ce
pregăteşte copilul pentru viaţa de familie, pentru activitatea casnică, dezvoltându-l, în acelaşi
timp, psihomotric).
Din experienţa acumulată am constatat că fiecare activitate sau joc dispune de multiple
valenţe specifice pentru educarea morală şi civică a preşcolarilor. Astfel, copiilor li se
formează reprezentări simple despre bine şi rău, despre cinste şi necinste, despre adevăr şi

6
minciună, despre muncă şi lenevie, disciplină şi indisciplină, li se transmit emoţii şi
sentimente, devin sensibili la acţiunile morale.
Activităţile de dezvoltare a limbajului, prin anumite conţinuturi abordate, realizează aspecte
ale educaţiei moral- civice prin însuşirea sintagmelor exprimării politicoase, ale salutului, prin
educarea expresivităţii cu efecte asupra conduitei morale. Am propus copiilor jocul „ Ce
învăţăm de la personajele din poveşti”. Concluzia este aceea că personajele aderă afectiv la
comportamentele pozitive ale eroilor preferaţi. Copiii îşi doresc să fie viteji, curajoşi,
puternici, să domine răul, aşa cum este Făt Frumos, vor să-l pedepsească pe cel care înşală,
minte, este leneş, egoist.
Prin jocul „Cuvintele care mă fac să sufăr” am urmărit ca preşcolarii:
- să analizeze cuvintele jignitoare ;
- să manifeste receptivitate faţă de trăirile afective ale celor din grup;
- să exprime deschis, sincer şi nuanţat propriile trăiri afective, motivele şi sentimentele;
- să aprecieze just o greşeală;
- să respecte regulile jocului.
Activităţile de cunoaştere a mediului înconjurător ajută copiii să cunoască şi să respecte fiinţa
umană şi vieţuitoarele, să-şi însuşească normele morale ale colectivităţii aparţinătoare, să-şi
iubească localitatea natală şi ţara, să iubească şi să preţuiască natura.
Activităţile de educaţie estetică (desen, pictură, modelaj) şi activităţile practice au interesante
valenţe pentru educaţia morală. Atunci când ei pregătesc cadouri pentru mame, învaţă să se
bucure pentru surpriza ce o va face, învaţă să fie mândri de ceea ce realizează. Acest gen de
activităţi produc plăcere copiilor, le stimulează dorinţa de a atinge rezultatele bune. Repetarea
acţiunii va da naştere hărniciei, atitudinii pozitive faţă de muncă, îi disciplinează, le educă o
anumită responsabilitate.
Jocul de creaţie, sub toate aspectele sale, reprezintă o metodă fundamentală în educaţia
preşcolarilor, o oportunitate pentru consolidarea unor comportamente moral-civice. Copiii
transpun în jocul lor conduite ale adulţilor, iar atunci când este necesar e de preferat ca
educatoarea să intervină, cu tact şi eficienţă, corectiv.Valenţele educative sunt nelimitate:
reprezentările morale sunt clare, saturate afectiv, conţin multe elemente semnificative ce
unesc domeniul cognitiv de cel afectiv; comportamentul este corectat; se formează capacitatea
empatică faţă de ceilalţi parteneri; se formează trăiri afective puternice şi stabile faţă de
normele morale. Toate acestea pot fi realizate în condiţiile în care sunt respectate anumite
condiţii:
- să asigurăm un climat psihoemoţional prielnic manifestării;
- să orientăm copiii în asumarea rolurilor pentru a nu-şi asuma acelaşi rol, mai ales dacă este
negativ;
- să ne implicăm în jocurile lor prin introducerea unor conduite negative faţă de care copiii să
ia atitudine;
- să controlăm şi să corectăm relaţiile ce apar între copii în cadrul jocului;
- să luăm atitudine faţă de cei ce încalcă regulile jocului, faţă de cei cu un comportament
dezonorant.
Cântecele pe această temă prezintă interes prin modul de interpretare/prezentare a conţinutului
tematic.
Jocurile de mişcare educă stăpânirea de sine, dezvoltă spiritul de disciplină şi echipă, îi învaţă
să trăiască în grup, să se încadreze într-o disciplină fermă.
Plimbările organizate au constituit un real prilej de a urmări cunoaşterea unor aspecte din
viaţa socială, dar şi modul de rezolvare directă a problemelor ivite, modul de gândire al
copiilor.
Vizitele la muzeu, expoziţiile, vizitarea diferitelor instituţii s-au dovedit utile şi au oferit
posibilitatea de a urmări comportarea preşcolarilor în situaţiile date.

7
Vizionările şi spectacolele sunt valoroase datorită faptului că apelează la afectivitatea
copilului, producând impresii puternice asupra copiilor.
În vederea evaluării comportamentelor copiilor, dar şi pentru o mai bună cunoaştere, o
conştientizare a acelor comportamente negative, am supus copiii unui chestionar numit de noi
„Testul –Acesta sunt eu ”ce cuprinde un număr de 12 întrebări.
1. Eşti un copil ascultător?
2. Ai minţit ca să-ţi acoperi o greşeală?
3. Ai curajul de a-ţi spune mereu gândurile şi ideile?
4. Mulţumeşti atunci când primeşti ceva ori eşti ajutat?
5. Îţi ceri scuze ori de câte ori ai greşit?
6. Te porţi frumos cu prietenii şi colegii?
7. Ajuţi colegii, prietenii, părinţii atunci când eşti solicitat?
8. Saluţi de fiecare dată când vii şi pleci de la cămin?
9. Îţi loveşti partenerii când vrei o jucărie sau în timpul jocului?
10. Păstrezi ordinea şi liniştea în timpul activităţilor?
11. Respecţi regulile jocului?
12. Poţi să ierţi atunci când te-a supărat cineva?
INTERPRETARE: La răspunsul afirmativ vei primi o bulină roşie, iar pentru cel negativ
vei primi o bulină neagră.
Dacă toate răspunsurile au bulina roşie, atunci vei primi şi tu bulina roşie, bulina cea veselă,
bulina de onoare. Felicitări!
Dacă ai răspuns şi da şi nu, atunci bulina ta va fi o bulină şi veselă şi tristă, de culoare violet.
Ea vă anunţă că trebuie să vă îndreptaţi. Mai aveţi timp! Succes!
Este grav dacă ai răspuns numai cu nu. Vei primi bulina neagră, cea tristă, bulina ruşinii, a
învinşilor. Ca să reuşeşti schimbă comportamentul! Sigur vei reuşi!
Constatăm din cele relatate că educaţia moral-civică nu se realizează numai în cadrul formal
al grădiniţei, ci este şi un rezultat al curriculum-ului ascuns, al celorlalte forme de educaţie –
informală şi nonformală. De aceea doresc să subliniez ideea că cea mai eficientă metodă de
lucru cu copilul este cea a consensului educativ aplicată de toţi factorii: grădiniţă, familie,
societate. Nu este suficient ca la grădiniţă copilul să fie supus unui bogat lanţ de acţiuni
educative ce au în vedere transformarea lui într-o personalitate activă şi creatoare, iar familia
şi societatea să-i ofere reversul.
În încheiere doresc să reamintesc un gând al lui Antoine de Sain-Exupery: „V-am
încredinţat educaţia copiilor mei, nu pentru a cântări mai târziu suma cunoştinţelor lor, ci a mă
bucura de calitatea înălţării lor”.

BIBLIOGRAFIE-PSIHOPEDAGOGIE –CTIN.CUCOS,EDITURA POLIROM

-DIDACTICA MODERNA –IONESCU MIRON

AUTOAREA REFERATULUI CONDRAT-ROSCA ILDICO,profesor inv.prescolar