P. 1
30928270-Importanta-Activitatilor-Practice-La-Prescolari-lucrare-stiintifica

30928270-Importanta-Activitatilor-Practice-La-Prescolari-lucrare-stiintifica

|Views: 410|Likes:
Published by ptct2009

More info:

Published by: ptct2009 on Jan 28, 2011
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

07/12/2013

pdf

text

original

Editura Sfântul Ierarh Nicolae 2010 ISBN 978-606-8193-24-3

LAZĂR LUMINIŢA . UNIV.REFERENT ŞTIINŢIFIC PROF.

.....................................................5 B.................................................CUPRINS CAPITOLUL I OBIECTUL METODICII PREDĂRII ACTIVITĂŢILOR PRACTICE ÎN GRĂDINIŢA DE COPII...................................6 1....................... Activităţile practice . Activităţile practice..............................................18 ..................7 2................................................. Însuşirea unor cunoştinţe elementare despre particularităţile materialelor.................................................................................. Activităţi de confecţii ................................................................................................................. Activităţi de construcţie .12 B........................ Formarea unor priceperi şi deprinderi practice de muncă ................ Rolul activităţilor practice în dezvoltarea psiho-motorie a copilului .. Activităţi de aplicaţie ......................................15 despre folosirea celor mai simple unelte şi procedee de lucru ..15 2.......................................... SARCINILE ŞI CONŢINUTUL ACTIVITĂŢILOR PRACTICE ÎN GRĂDINIŢELE DE COPII ............................................15 1..........................7 3........................11 A.................................................... ............................. Rolul activităţilor practice în dezvoltarea intelectuală a copiilor ......................................................mijloc pentru formarea şi dezvoltarea deprinderii de a sesiza frumosul şi de a-l îndrăgi................9 4............6 preşcolari............10 CAPITOLUL II SCOPUL............. Importanţa...................................... factor important pentru dezvoltarea morală a copiilor................................... Importanţa activităţilor practice pentru dezvoltarea multilaterală a copiilor......16 3.........4 A......... scopul şi conţinutul metodicii activităţilor practice în grădiniţa de copii ......

al activităţilor obligatorii . de către educatoare a tuturor problemelor teoretice şi practice care fac obiectul activităţii sale şi în special a bazelor psihologice şi pedagogice ale procesului de predare a activităţilor practice.realitatea practică. încă din primii ani de viaţă. în primul rând. atât în cadrul organizat . Metodica urmăreşte să asigure un caracter ştiinţific procesului de formare a priceperilor şi deprinderilor elementare de muncă şi să constituie pentru educatoare un îndreptar preţios.cât şi în afara acestora. în scopul realizării acestor sarcini. Metodica de faţă stabileşte cerinţele de care educatoarea trebuie să ţină seama în planificarea. Aceasta impune o cunoaştere temeinică. în acelaşi timp. pregătirea. aplicaţii şi confecţii. obiectul metodicii de faţă îl constituie studierea modului de predare în grădiniţă a activităţilor practice de construcţii. Această pregătire constă în dezvoltarea dragostei pentru muncă şi însuşirea unor priceperi şi deprinderi elementare de muncă.activităţile obligatorii practice. Aceste cerinţe sunt rezultate din îmbinarea experienţei înaintate cu cele mai noi date ale ştiinţei pedagogice şi psihologice şi propun cunoaşterea şi analizarea următoarelor probleme esenţiale: 1) Volumul de cunoştinţe. în familie.CAPITOLUL I OBIECTUL METODICII PREDĂRII ACTIVITĂŢILOR PRACTICE ÎN GRĂDINIŢA DE COPII Munca instructiv-educativă în grădiniţă trebuie să se desfăşoare la un nivel corespunzător cerinţelor actuale ale societăţii noastre. pregătirea lor pentru participarea la munca productivă de mai târziu. copilul vine în contact cu diferite forme de muncă. In grădiniţă el este încadrat şi în forme de muncă special organizate . Activitatea desfăşurată de copii. . Legile dezvoltării societăţii impun o strânsă legătură între procesul de învăţământ şi viaţă . Prin munca efectuată de copiii între trei şi şase ani se urmăreşte nu rezultatul practic pe care aceştia îl obţin în urma efortului pe care îl depun. 2) Sarcinile urmărite în cadrul fiecărei activităţi (deprinderi). priceperi şi deprinderi ce trebuie predate copiilor în raport cu particularităţile psiho-fizice. 3) Metodele şi procedeele folosite în funcţie de posibilităţile copiilor. In concluzie. ci. condiţia esenţială pentru dezvoltarea multilaterală a personalităţii copilului. organizarea şi desfăşurarea activităţilor obligatorii practice. Această legătură constituie sarcina de bază a învăţământului nostru de toate gradele şi. trebuie să aibă un caracter sistematic.

In această parte se dau o serie de indicaţii cu privire la tehnica executării diferitelor teme recomandate de programă. organizarea şi desfăşurarea diferitelor feluri de activităţi practice. Clasificarea aceasta o ajută pe educatoare în stabilirea precisă a scopului şi a conţinutului fiecărei activităţi practice. Ponderea cea mai mare în cuprinsul acestei lucrări o are capitolul în care se indică metodele şi procedeele necesare în pregătirea. în activităţile alese. Deci studierea metodicii sprijină pe educatoare în înţelegerea fiecărei sarcini şi în cunoaşterea modului şi a căilor de rezolvare a acestei sarcini. Toate indicaţiile de ordin metodic sunt concretizate în planurile de activităţi. Importanţa. comparaţia (între model şi lucrarea în curs de executare sau cea executată) se dă copilului posibilitatea să-şi dezvolte simţul orientării (prin plasarea corectă a elementelor componente). In concluzie. în cuprinsul lucrării de faţă se analizează sarcinile principale ale activităţilor practice şi realizarea acestora în funcţie de particularităţile de vârstă a copiilor. Executând diferite operaţii ca: analiza (desfacerea părţilor componente ale obiectului sau imaginii lui). i se dezvoltă îndemânarea şi precizia în mişcări. în cadrul acestora. îndrumările precise şi buna . scopul şi conţinutul metodicii activităţilor practice în grădiniţa de copii Importanţa studierii metodicii activităţilor practice rezultă din rolul însemnat pe care-1 au activităţile practice în dezvoltarea multilaterală a personalităţii copiilor. importanţa metodicii activităţilor practice este determinată de contribuţia complexă şi multilaterală a activităţilor practice la pregătirea psihică şi fizică a copiilor pentru participarea la munca de mai târziu. sinteza (asamblarea părţilor componente). Activitatea desfăşurată provoacă copiilor intense trăiri afective. copiii îşi însuşesc cunoştinţele legate de executarea acţiunilor simple necesare pentru confecţionarea unor imagini sau jucării care reproduc obiecte din mediul înconjurător. el se obişnuieşte cu un anumit efort. A. Este clar că la această vârstă nu putem vorbi de confecţionarea obiectelor în înţelesul unei stricte utilităţi a muncii propriu-zise. Activităţile practice sunt clasificate după criteriul tehnicilor folosite şi al sarcinilor didactice care se realizează în cadrul acestora. influenţează dezvoltarea spiritului activ şi stimulează comportarea disciplinată. ci numai de elemente simple prin care copiii fac primii paşi în pregătirea pentru munca productivă de mai târziu. Deci activităţile practice aduc o însemnată contribuţie de ordin formativ la dezvoltarea copilului. De asemenea. în conţinutul lucrării se dau indicaţii şi se sugerează teme care pot fi realizate de copii sub directa îndrumare a educatoarei. Întrucât procedeele de lucru însuşite de copii în activităţile practice obligatorii sunt folosite şi în activităţile libere.care s-o ajute să cunoască principalele mijloace de realizare a sarcinilor prevăzute în programa grădiniţelor de copii.

Importanţa activităţilor practice pentru dezvoltarea multilaterală a copiilor preşcolari În activităţile practice obligatorii. stabilirea legăturii organice între sarcinile instructive şi cele educative. fapt care determină dezvoltarea atât a capacităţilor fizice ale copiilor. copiii execută operaţii simple şi confecţionează obiecte şi jucării asemănătoare celor cunoscute de ei din mediul înconjurător. Dar pe lângă cerinţele generale menţionate. B. Caracterul practic al activităţilor practice permite îmbinarea muncii fizice cu cea intelectuală. îmbinarea muncii întregii grupe cu activitatea individuală. fiecare procedeu trebuie valorificat în funcţie de specificul grupei şi de condiţiile obiective în care se desfăşoară activitatea respectivă. . Ele contribuie la dezvoltarea multilaterală a copiilor cu condiţia să se respecte cerinţele pedagogice generale în organizarea şi desfăşurarea lor. în cadrul activităţilor practice. ci luându-se în consideraţie toate situaţiile concrete în care se realizează şi se desfăşoară diferite tipuri de activităţi practice. cât şi ale celor intelectuale. Importanţa activităţilor practice în grădiniţă constă în contribuţia lor la dezvoltarea psiho-fizică. activităţile practice se situează pe acelaşi plan cu celelalte activităţi obligatorii organizate în grădiniţă. Din punct de vedere al valorii educative. intelectuală. rezultare tot mai bune. In munca fiecărei educatoare trebuie să existe elementul creator. morală şi estetică a copilului.orientare practică o vor ajuta să obţină. Indicaţiile date în cuprinsul lucrării nu trebuie aplicate în mod rigid. Aceste cerinţe se referă la pregătirea materialului necesar exersării operaţiunilor şi la alegerea şi folosirea celor mai bune metode şi procedee pentru înţelegerea sarcinii de către copii. alegerea judicioasă a conţinutului şi metodelor corespunzătoare fiecărei părţi a activităţii. Această activitate practică face trecerea de la un joc la muncă şi constituie un prim pas în direcţia pregătirii copilului pentru participarea la munca de mai târziu. activităţile practice reclamă în pregătirea şi desfăşurarea lor respectarea unor cerinţe specifice rezultate din sarcina didactică generală a formării unor deprinderi şi priceperi elementare de muncă. precizarea clară a scopului didactic.

copilul ajunge să facă o mai mare diferenţiere a mişcărilor. şi musculatura fină a mâinii. Rolul activităţilor practice în dezvoltarea intelectuală a copiilor în instituţia preşcolară copii desfăşoară o activitate foarte variată. Executarea mişcărilor se face cu ajutorul mâinii. acestea devenind mai corecte. Datorită acestui fapt. nu este suplă în mişcări. El ajunge în stadiul precizării şi coordonării mişcărilor. el nu are dibăcie şi îndemânare. Exerciţiile pe care copiii le desfăşoară organizat în activităţile practice de aplicaţii. despre muncă. 2. să elimine mişcările involuntare şi inutile.1. mai sigure. Mâna. copilul este pus în situaţia de a executa o serie de mişcări precise. Tema indicată de educatoare n-ar putea fi executată de copii dacă concomitent cu mâna n-ar fi antrenaţi analizatorul vizual şi scoarţa cerebrală după culoare. Participarea mâinii în procesul de cunoaştere determină o percepere mai clară şi o cunoaştere mai temeinică a realităţii înconjurătoare. respectiv mâna. Rolul activităţilor practice în dezvoltarea psiho-motorie a copilului În timpul reproducerii concrete a unui obiect oarecare din mediul înconjurător. formă. mâna are cea mai întinsă arie corticală de proiecţie. îşi lărgesc treptat cercul de reprezentări şi participă în mod activ la viaţa care-i înconjoară. coordonate şi sistematizate. mişcări care antrenează analizatorul motric şi cutanat. despre schimbările şi transformările diferitelor materiale în . în cadrul ei percep cu curiozitate obiectele şi fenomenele realităţii. copilul de 3-4 ani execută o serie de mişcări pentru aranjarea şi deplasarea materialului. Mâna copilului. Mânuirea materialelor şi a obiectelor în diferite acţiuni practice influenţează exactitatea şi profunzimea percepţiilor şi reprezentărilor copiilor. mărime etc. mai fine. Cunoştinţele multiple şi variate despre obiectele şi fenomenele din mediul înconjurător. are o deosebită importanţă pentru întreaga dezvoltare a copilului. dat fiind că dintre toţi analizatorii. care constituie un important analizator tactilo-motric. Acţionând asupra materialelor în cadrul activităţilor practice copilul îşi exersează concomitent analizatorii vizual şi cutanat. Perfecţionarea mişcărilor şi supleţea lor sunt condiţionate de dezvoltarea muşchilor mici ai mâinii. Copilul nu-şi coordonează şi nu-şi proporţionalizează efortul în funcţie de greutatea actului ce-l are de executat. mărind funcţiunea ei de reglare a centrilor subcorticali în zona motorie (regiunea motorie). într-o activitate de construcţii. la intrarea lui în grădiniţă. construcţii şi confecţii stimulează activitatea analitico-sintetică a scoarţei cerebrale.

culoare. acţionând asupra materialelor şi obiectelor. sistematizarea şi verificarea în practică a cunoştinţelor însuşite. . uşa. copilul are prilejul să cunoască însuşirile acestora. De pildă. Ei unifică apoi prin lipire toate aceste părţi. aşa după cum indică modelul educatoarei. Efectul pozitiv al activităţilor practice în procesul de cunoaştere se datorează şi faptului că ele oferă copiilor posibilitatea de a constata direct cum se pot aplica în practică anumite cunoştinţe însuşite. In procesul execuţiei copilul are posibilitatea să aplice şi să verifice direct cunoştinţele însuşite. pânză. De asemenea. copiii îşi consolidează cunoştinţele privind părţi componente ale casei decupând pe rând: pereţii casei. Concomitent cu această consolidare copiii îşi îmbogăţesc cunoştinţele privind proprietăţile unor materiale din natură şi învaţă noi procedee de lucru. culoarea acestora etc. în activitatea de aplicaţie „casa".procesul complex al muncii. în convorbiri după imagini etc. materiale din natură etc. Astfel. lipici. In felul acesta se dezvoltă atenţia. toate aceste cunoştinţe se completează şi se adâncesc. să le compare şi să generalizeze anumite calităţi ale lor. carton. imaginaţia reproductivă. generalizări concrete. acoperişul. a codiţei. în acelaşi timp. realizând casa. El separă. In funcţie de particularităţile de vârstă. In mod direct copiii constată calităţile de: mărime. sunt însuşite în marea lor majoritate de copii în activităţile organizate. bază a dezvoltării gândirii situaţionale. elasticitate etc. copilul este pus în situaţia de a efectua operaţiuni de comparaţie. după posibilităţi. caracteristică preşcolarilor. mărimea şi proporţia lor etc. In procesul activităţii practice. Lucrând cu diferite materiale: hârtie. programa prevede volumul de deprinderi tehnice elementare pentru fiecare grupă. formă. sinteză. mărimea. rezistenţă. a frunzei. analiză. compară şi unifică părţile componente ale unui întreg. copilul îşi consolidează cunoştinţele privind forma. geamurile. culoarea şi aşezarea petalelor. în activitatea cu tema „aspecte de primăvară". una din laturile principale ale scopului activităţilor practice. educatoarea reactualizează cunoştinţele privind obiectul ce urmează a fi executat (reprodus). în observări. In procesul intuirii modelului şi al demonstrării procedeelor de lucru. şi propunându-şi să realizeze ceva din ele. Dar aplicarea în practică necesită însuşirea în prealabil a unor deprinderi elementare de muncă. în procesul de execuţie a unei flori de primăvară. Cu ajutorul acestor materiale ei produc. procesul activităţii practice la această vârstă creează largi posibilităţi pentru fixarea. în procesul de realizare a elementelor sunt reactualizate cunoştinţele despre părţile plantelor. obiecte din mediul înconjurător pe care le-au perceput anterior. forma. In concluzie.

operaţiunile de execuţie se succed de asemenea într-o ordine dinainte stabilită. copilul este stimulat şi interesat să-şi ducă la bun sfârşit lucrul început. Educatoarea trebuie să procedeze cu mult tact. In acest scop. devine perseverent. factor important pentru dezvoltarea morală a copiilor Activităţile practice influenţează pozitiv dezvoltarea copiilor sub aspect moral. să-şi spele mâinile. Motivaţia pe care educatoarea o pune în faţa copiilor îi determină să înţeleagă necesitatea efortului prelungit în executarea acţiunilor de reproducere concretă a unui obiect din mediul înconjurător. Din felul cum se desfăşoară activităţile practice desprindem şi importanţa lor în educarea simţului ordinii şi al curăţeniei. Toate aceste situaţii.un obiect oarecare .3. Toate aceste cerinţe contribuie la educarea simţului ordinii şi al curăţeniei. Materialul din care se realizează tema este prezentat şi aranjat într-o anumită ordine. In cadrul acestor activităţi el este obligat să lucreze curat. să strângă în coşuleţ materialul rămas după execuţia lucrării. Activităţile practice. stimulând încrederea în forţele lui proprii. el îşi concentrează atenţia. Cunoscând destinaţia obiectului pe care îl realizează. ci pentru alte persoane. Activităţile practice îşi aduc contribuţia şi la îmbogăţirea vieţii afective a copiilor. Dacă la început motivaţia se axează pe folosirea obiectelor confecţionate de ei în jocurile sau activităţile lor. Deprinderile şi priceperile de muncă practică însuşite în activităţile practice îl obişnuiesc pe copil cu o activitate utilă. De pildă. Ei trăiesc din plin momentul în care pot constata singuri că în urma efortului depus au ajuns la rezultatul dorit. mai târziu se constată o anumită trecere pe o treaptă superioară: copiii depun eforturi în vederea realizării unor activităţi care nu au o importanţă directă pentru ei.contribuie la formarea independenţei lui. create în cadrul activităţilor practice. Faptul că preşcolarul este pus în situaţia de a executa prin propriile lui forţe tema activităţii . învaţă să se stăpânească şi să învingă greutăţile care se ivesc în timpul efectuării operaţiunilor necesare. astfel că după o serie întreagă de activităţi practice copilul reuşeşte să-şi desfăşoare întreaga activitate în mod organizat. ei confecţionează semne de carte pentru copiii care vor merge la şcoală sau cărucioare pentru jocurile celor din grupele mici etc. al respectului pentru bunurile create de ei şi de alţii etc. De aici rezultă că trăsăturile pozitive ale voinţei copilului se dezvoltă în mare măsură în procesul activităţii lui. influenţează în mod pozitiv educarea copiilor în spiritul dragostei pentru muncă. ceea ce contribuie în mare măsură la pregătirea lui pentru munca viitoare. Sentimentul de bucurie şi de satisfacţie pe care copilul îl încearcă în momentul încheierii cu succes a lucrului său contribuie în mod deosebit la .

copilul are posibilitatea să aprecieze calităţile artistice ale modelului pe care-1 are de realizat. proporţiile şi simetria. copiii reuşesc să manifeste un spirit critic foarte dezvoltat. toate calităţile artistice constate. In timpul lucrului. după posibilităţi. copiii folosesc în colectiv obiectele confecţionate în activităţile practice. forma şi mărimea. La sfârşitul activităţii. Toate aceste situaţii creează raporturi multiple între copii. Conţinutul concret al activităţilor practice impresionează în mod plăcut. în momentul de încheiere. unele aplicaţii în desfăşurarea jocurilor de creaţie sau în scopul organizării expoziţiilor pentru părinţi etc.mijloc pentru formarea şi dezvoltarea deprinderii de a sesiza frumosul şi de a-l îndrăgi In majoritatea activităţilor cu caracter obligatoriu sau liber. în activităţile practice copiii analizează după posibilităţi frumosul şi-şi formează în acelaşi timp şi o serie de priceperi şi deprinderi artistice. prin multitudinea formelor etc. la optimismul şi încrederea în forţele lui proprii. organizate în grădiniţă. Prin urmare. pe lângă faptul că vin în contact cu bogăţia de forme şi culori ale obiectelor pe care le au de executat. copilul analizează atât lucrarea proprie cât şi pe a celorlalţi. reuşind să selecţioneze din mai multe obiecte pe cele care au evidente calităţi artistice.educarea dragostei pentru muncă. prin armonia de culori. De exemplu: maşinile în garaj. fapt care determină dezvoltarea capacităţii de a-şi subordona interesele proprii celor colective. Activităţile practice . In activitatea practică. raporturi care stau la baza închegării colectivului. Cu timpul. la baza dezvoltării sentimentelor de încredere şi prietenie reciprocă. . In executarea lucrării el respectă. ei sunt puşi în situaţia de a le reproduce. Apreciază realizarea estetică a temei în funcţie de respectarea condiţiilor artistice stabilite în analiza modelului prezentat de educatoare. In activităţile în care efectuează teme colective. copiii au posibilitatea să se convingă mai mult de necesitatea şi valoarea muncii întregului grup. avioanele pe aeroport. prin varietatea materialului. analizează coloritul. 4. copiii sunt familiarizaţi cu frumosul în natură şi în viaţa înconjurătoare. In majoritatea situaţiilor.

Ca o parte componentă a ansamblului de activităţi obligatorii organizate în instituţia preşcolară. Prin conţinutul lor bogat ele contribuie la formarea personalităţii copiilor şi în special la dezvoltarea lor intelectuală şi morală. Criteriul principal în stabilirea conţinutului acestor activităţi îl constituie scopul şi sarcinile generale.CAPITOLUL II SCOPUL. care-i asigură un caracter ştiinţific. strânsă legătură cu celelalte activităţi de către copii zilnic şi bazate pe de vârstă şi individuale îşi aduc o a capacităţilor fizice ale copiilor cât şi a . Sarcinile specifice care se realizează în cadrul activităţilor practice sunt: . SARCINILE ŞI CONŢINUTUL ACTIVITĂŢILOR PRACTICE ÎN GRĂDINIŢELE DE COPII Activităţile obligatorii constituie forma principală prin care se realizează în mod sistematic sarcinile instructiv-educative prevăzute în programa pentru învăţământul preşcolar. educarea a interesului pentru muncă.dezvoltarea multilaterală a personalităţii copiilor .formarea unor priceperi şi deprinderi de muncă practică. organizate într-o obligatorii. oglindite în „programa activităţilor instructiv-educative în grădiniţele de copii".însuşirea unor cunoştinţe elementare despre particularităţile materialelor. utile în viaţă şi necesare pentru dezvoltarea motricitatii copilului la această vârstă. Scopul activităţilor practice este subordonat atât scopului general al educaţiei . despre folosirea celor mai simple unelte şi procedee de lucru. conţinutul ei fiind stabilit după criterii exacte. Scopul didactic general al activităţilor practice se concretizează în numeroase şi variate sarcini. cu formele de muncă desfăşurate cunoaşterea şi respectarea particularităţilor contribuţie multilaterală în dezvoltarea atât celor intelectuale. accesibil şi stabil. . Educarea dragostei faţă de muncă Activităţile practice. activitatea practică are un loc bine precizat în cadrul procesului instructiv-educativ. pregătirea pentru şcoală.cât şi unor sarcini specifice grădiniţei: formarea unor deprinderi practice elementare.

în faza iniţială de cunoaştere a acţiunii educatoarea explică şi demonstrează. In această etapă. Deprinderile sunt însuşite prin învăţare şi automatizate prin exerciţii. Prin exerciţii repetate. a perfectării şi desăvârşirii lor în practică. introduc mişcări inutile. cu un efort susţinut din partea copilului. în urma unei munci sistematice. dispare necesitatea de a urmări fiecare mişcare în parte precum şi succesiunea lor. Deprinderile sunt componente automatizate ale activităţii conştiente. pentru formarea deprinderii de a decupa. activitatea conştientă trece de la detalii la . ci şi spre modul de execuţie a mişcării. sub îndrumarea directă a educatoarei. Cu toate că atenţia lor este concentrată asupra fiecărei operaţii. In acelaşi timp. să le elimine pe cele inutile. Operaţiunile se desfăşoară lent. Procesul însuşirii de către copii a acestor deprinderi este de lungă durată şi se realizează treptat. să-şi analizeze în mod conştient calitatea operaţiunilor efectuate. el ajunge să-şi coordoneze acţiunile. se îmbunătăţeşte simţitor calitatea executării operaţiunilor. Organizarea sistematică a exerciţiilor în cadrul activităţilor practice determină automatizarea mişcărilor componente ale acţiunii. fiecare detaliu al acţiunii: introducerea degetelor între cele două vergi ale foarfecelui. greoaie. copilul îşi precizează succesiunea mişcărilor necesare. In procesul de elaborare a oricărei deprinderi. Oricât de simplă ar fi o deprindere pe care ne propunem să o formăm copiilor în cadrul activităţii practice. mişcările sunt necoordonate. dar nu ajunge la un sistem complex unitar. De asemenea.a organizării şi sistematizării -. pe faze. luarea hârtiei cu mâna stângă şi ţinerea ei între degetul mare şi palmă. deoarece copiii fac greşeli. In această etapă se înlătură încordarea.A. mişcările efectuate de copil capătă mai multă siguranţă. întrucât atenţia copilului începe să se îndrepte nu numai spre scop. schimbarea poziţiei hârtiei în funcţie de forma pe care se efectuează decuparea etc. superioară. In vederea realizării acestui lucru este foarte important să se cunoască procesul formării deprinderilor de activitate practică şi factorii care determină însuşirea lor. etapa automatizărilor şi etapa ultimă. Efectuarea lor necesită un timp mai îndelungat. mişcările şi eforturile musculare i n u t i l e care au însoţit primele mişcări ale copilului. ea presupune parcurgerea etapelor menţionate mai sus. De pildă. imprecise. In urma explicaţiilor verbale şi a demonstrării mişcărilor şi acţiunilor care constituie componentele deprinderii respective. Ele reprezintă mijloace şi procedee de executare a unei activităţi oarecare. unifică unele acţiuni simple. mişcările de deschidere şi închidere a celor două braţe ale instrumentului. Formarea unor priceperi şi deprinderi practice de muncă Formarea priceperilor şi deprinderilor practice de muncă este una din sarcinile de bază care se realizează în cadrul activităţilor practice. copiii încep să execute separat fiecare acţiune indicată. spre rezultatul acţiunii. distingem mai multe etape: etapa familiarizării subiectului cu acţiunea .

De pildă. precum şi a condiţiilor şi mijloacelor prin care acesta se realizează. copilul îşi perfecţionează diferite deprinderi prin folosirea lor adecvată în cadrul unor activităţi practice cu un conţinut mai complex. Lămuririle necesare le dă educatoarea prin instrucţia verbală. Demonstrarea pe care o face educatoarea în faţa copiilor constituie o condiţie necesară în perceperea şi înţelegerea etapelor succesive ale procesului de execuţie a oricărei lucrări. acţiunea de a confecţiona diferite jucării se bazează pe unele deprinderi simple (lipitură. se asociază instrucţiei verbale şi prezentarea modelului acţiunii. copilul îşi concentrează atenţia asupra succesiunii diferitelor operaţiuni. în primele activităţi practice. Întrucât deprinderile au caracter stabil şi deci nu pot fi schimbate cu uşurinţă. Scopul şi motivarea necesităţii însuşirii diferitelor deprinderi stimulează interesul copiilor pentru deprinderea nouă. S-a subliniat că toate deprinderile de muncă practică sunt un rezultat al procesului de învăţare. în funcţie de jucăria pe care o are de confecţionat. mişcarea celor două braţe. îndoitură etc). adică demonstrarea. în timpul lucrului. el devine cu timpul subordonat altor scopuri mai complexe. a) Orice deprindere se constituie iniţial ca o activitatea conştientă îndreptată spre un anumit scop.ansamblul acţiunii. Important de reţinut este faptul că automatizarea nu presupune eliminarea controlului conştient asupra activităţii. In aceste activităţi care au un conţinut mai complex. Condiţiile formării deprinderilor de muncă practică. prin degajarea relativă a atenţiei şi gândirii. Acest proces de constituire implică necesitatea cunoaşterii de către copii a scopului. . decupajul a constituit un scop al acţiunii. în situaţia în care copilul întâmpină greutăţi (greşeşte direcţia de decupare. educatoarea trebuie să acorde o atenţie deosebită cunoştinţelor pe care le predă copiilor.) devin mijloace de realizare a scopului propus în activitate. a folosirii materialelor şi a uneltelor de lucru. Fără o dirijare adecvată prin cuvânt a acţiunilor executate de educatoare. schimbarea hârtiei etc. In această etapă. Toate acestea duc la descreşterea efortului depus de copil. Dacă iniţial. decupaj. atenţia copiilor poate să alunece peste ceea ce este esenţial sau să se oprească numai asupra unor aspecte nesemnificative din punct de vedere al sarcinii activităţii date. depăşeşte conturul dat sau trebuie să redea un element mai complicat pentru realizarea unei teme noi). Pentru cunoaşterea competenţei şi succesiunii operaţiunilor. decupajul sau lipitura efectuându-se fără efort vizibil din partea lui. intervine controlul conştient pentru corectarea sau perfecţionarea deprinderii deja automatizate. toate componentele care la început constituiau scopuri în sine (introducerea degetelor în cele două verigi ale foarfecelui. uşurând procesul formării ei. Nu este însă suficient ca în momentul cunoaşterii de către copii a modului de executare a unui obiect să se efectueze în faţa lui numai demonstraţia. rezultat obţinut de educatoare prin respectarea mai multor condiţii.

concomitent cu aceasta. în cadrul aceleiaşi forme. (Tema: funda. exerciţiul constituie condiţia fundamentală. ci şi ca un mijloc eficient de perfectare a acestora. pe măsură ce se îmbogăţeşte conţinutul activităţii. De pildă. Cu trecerea copiilor de la o grupă Ia alta. în primele activităţi de aplicaţii se fac exerciţii introductive. batista). De pildă.se formează printr-o integrare succesivă a unor operaţiuni mai simple. Multiplele teme. Este foarte important ca explicaţiile să nu se refere numai la modul executării acţiunii. Aceste eforturi trebuie să vizeze atât complexitatea mişcărilor. Pentru însuşirea corectă a oricărei deprinderi practice trebuie să se explice sensul fiecărei mişcări şi. In cadrul activităţilor practice se fac numeroase exerciţii de: aşezare. educatoarea demonstrează şi explică copiilor cum trebuie mânuite foarfecele pentru decuparea diferitelor forme indicate de contur. în care se cere copiilor să execute tăieri simple. asamblarea detaliilor şi lipirea acestora etc. decupaj. Este necesar ca exerciţiul să fie folosit nu numai ca o repetare pentru fixarea diferitelor operaţiuni. . să se demonstreze clar şi succesiv toate operaţiile care intră în competenţa deprinderii. decupare. copiii execută un obiect care are la bază tot decupajul. expune ordinea în care se taie părţile componente ale jucăriei şi succesiunea celorlalte operaţiuni: îndoirea.confecţionarea jucăriilor . De la un exerciţiu la altul educatoarea trebuie să elimine progresiv mişcările inutile ale copiilor. Deprinderea complexă . a bradului etc). din ce în ce mai complexe. In felul acesta se menţine în permanenţă interesul copiilor pentru activitate şi li se creează condiţii să folosească priceperile şi deprinderile în situaţii noi. dar într-o activitate mai complexă (de exemplu: tăierea conturului fructelor de toamnă. prevăzute de programă pentru formarea aceleiaşi deprinderi. Înţelegerea clară a scopului şi cunoaşterea operaţiunilor care urmează să fie efectuate nu sunt elemente suficiente pentru a forma copiilor deprinderi practice. pentru formarea deprinderii de a decupa. ci şi la motivarea necesităţii executării ei. în exerciţiile efectuate se introduc elemente noi. lipitură. In acest sens. cât şi procesele intelectuale şi afective ale copiilor. In alte activităţi. confecţie etc. pe linii de obicei drepte. b) In formarea unei deprinderi. dau posibilitatea educatoarei să varieze conţinutul şi forma exerciţiilor. Practic se rezolvă cu succes această sarcină prin organizarea unor exerciţii în care se reiau treptat şi în mod selectiv componentele acţiunii. De asemenea. pentru formarea deprinderii de a confecţiona o jucărie oarecare. îndoitură şi lipire pentru redarea temei „televizorul" etc. trebuie să se asigure o creştere gradată a dificultăţilor în cadrul exerciţiilor care să solicite în mod judicios eforturi din ce în ce mai mari.Explicaţiile trebuie făcute cu răbdare şi atenţie. decupaj şi îndoitură în redarea temei „roaba". îndoire. să pună accentul pe calitatea executării temei. insistându-se asupra corectitudinii lor. iar demonstraţia trebuie să fie accesibilă înţelegerii tuturor copiilor. în urma unor exerciţii corespunzătoare ca: aşezarea şi lipirea în redarea temei „patul păpuşii".

c) Cunoaşterea rezultatelor şi analiza conştientă a greşelilor săvârşite constituie de asemenea o condiţie importantă în perfectarea oricărei deprinderi.aşezarea în linie dreaptă a unui material de aceeaşi formă şi culoare. . „brăţara". educatoarea elimină la timp greşelile comise de aceştia. Acest control presupune o apreciere verbală în care se relevă calităţile şi defectele execuţiei. „floarea" etc. Prin temele indicate de educatoare. Activităţi de construcţie Activităţile de construcţie se organizează la grupele de 3-4 ani şi 4-5 ani. Apariţia posibilităţii de autocontrol dovedeşte totdeauna o fază avansată în ceea ce priveşte însuşirea unei deprinderi şi dezvoltarea intelectuală a copilului. Efectuând în permanenţă controlul activităţii copiilor. se realizează următoarele sarcini: . în care sarcinile sunt gradate în mod progresiv. în această situaţie analiza este efectuată de educatoare. Specific acestor activităţi este faptul că redarea imaginilor obiectelor simple din mediul înconjurător se face printr-o singură operaţiune -aşezarea.alternarea a două forme (pătrată şi rotundă) şi a culorilor în funcţie de tema indicată de educatoare. Grupa copiilor de 3-4 ani Deprinderea de a aşeza se realizează prin activităţi obligatorii. în vederea formării acestei deprinderi. Treptat. B. sarcinile se complică treptat de la o activitate la alta în aceeaşi grupă de la o grupă la alta. .aşezarea pe benzi de hârtie a materialului pregătit de educatoare. Însuşirea unor cunoştinţe elementare despre particularităţile materialelor. despre folosirea celor mai simple unelte şi procedee de lucru 1. de la o grupă la alta. ca: „trenul". datorită analizei efectuate de educatoare. . copilul capătă experienţă în sesizarea greşelilor şi în felul acesta controlul extern se transpune pe plan intern sub forma autocontrolului.

în activităţi cu teme ca: „mingea" şi „steguleţul". a alternării culorilor şi formelor. De la o temă la alta. beţişorul) şi pe cunoaşterea mişcărilor pe care trebuie să le execute în vederea lipirii unor forme foarte simple: .Grupa copiilor de 4-5 ani în activitatea de construcţii. „masa". Astfel. . lipirea alternativă a două forme diferite. la această grupă. în activităţi cu teme ca: „rama". respectarea simetriei prin alternarea unor forme şi lipirea lor. Grupa copiilor de 3-4 ani Deprinderea de a lipi este în faza de formare. la această grupă se reia deprinderea de a aşeza. mai multă precizie în realizarea simetriei. 2. Pentru verificarea modului de însuşire a acestei deprinderi. folosind corect pelicanolul. programa prevede şi activităţi cu temă aleasă de copii. „faţa de masă". Accentul cade pe familiarizarea copiilor cu materialul (lipiciul. Activităţi de aplicaţie Activităţile de aplicaţie se organizează la toate cele trei grupe de copii.„brăţara păpuşii". aşezarea materialului se complică solicitând copiilor un mai mare efort de atenţie şi gândire. în vederea fixării şi consolidării ei. beţişorul. cât şi faţă de executarea fiecărei mişcări în parte.lipir ea a două forme identice la capătul unei benzi de hârtie „batistele păpuşii". care solicită copiilor o mai mare precizie şi corectitudine în efectuarea operaţiunii de lipire. Deci. . „soarele"". Prin sarcinile stabilite se urmăreşte realizarea unor lucrări cu un conţinut mai greu. se prevăd sarcini cum sunt: .lipirea de forme identice de culori diferite . „scaunul". ca: „balonul".consolidarea deprinderii de a lipi curat. de culori diferite . hârtia. Aceste sarcini se realizează în patru activităţi obligatorii. „şerveţelul cu buline".„cordonul păpuşii". Grupa copiilor de 4-5 ani La această grupă se reia deprinderea de a lipi în vederea consolidării ei. Operaţiunile tehnice specifice acestor activităţi sunt lipirea şi decupajul. cerinţele cresc atât faţă de compoziţia lucrărilor. cârpa şi bucata de hârtie. în scopul redării diferitelor imagini de obiecte.

datorită posibilităţilor crescânde ale copiilor de a executa unele mişcări ale mâinii care cer precizie. Dacă la 3-5 ani elementele care alcătuiau tema erau puse la dispoziţia copiilor de către educatoare. îndemânare. „camionul". „flori". cerc se redă o temă: „căsuţa lui Azorică". în activităţi cu teme ca: „pomul". „steguleţul". Accentul cade pe formarea şi consolidarea deprinderii de a decupa. „casa". Precizarea mişcărilor de tăiere după contur a unei forme simetrice din hârtie îndoită în două se face cu prilejul activităţilor cu teme: „brazi" şi „păpuşa". scobitori. pătrat.„trenul". „bilete de tramvai". în vederea redării imaginilor obiectivelor îşi găseşte locul în temele: „cordonul păpuşii". Familiarizarea copiilor cu unealta şi modul de folosire a ei se realizează în activităţi cu tema: „să tăiem cu foarfecele". „trenul". redarea caracteristicilor unor obiecte prin folosirea unui material mai variat ca: beţişoare de chibrit. Precizia mişcărilor de tăiere cu foarfecele în linie dreaptă se realizează în activităţile cu temele: „panglici pentru păpuşă". în ceea ce priveşte compoziţia acesteia nu se poate remarca un salt deosebit faţă de grupa precedentă. „unelte de grădinărit". Prin suprapunerea triunghiurilor se realizează tema „bradul". mici şi careuri . Consolidarea operaţiunii de decupare pe contur a diferitelor forme care apoi sunt asamblate prin lipire. prin îmbinarea formelor: triunghi. de a folosi corect materialul. în vederea redării caracteristicilor acestora. Această operaţiune se introduce Ia grupa de 5-6 ani. „scara". . „ghiveciul de flori". la grupa copiilor de 5-6 ani aceste elemente sunt pregătite de ei prin operaţiunea de decupare. efort mai prelungit. întrucât elementele necesare temei sunt decupate de copii. iar prin combinarea unor pătrate mari. Grupa copiilor de 5-6 ani în activităţile de aplicaţii. Verificarea deprinderilor tehnice însuşite de copii se face în activităţi cu tema aleasă. Precizarea mişcărilor de tăiere cu foarfecele pe contur rotund şi oval se realizează prin tema „fructe de toamnă". la această grupă se consolidează deprinderea de a lipi curat şi ordonat. Astfel.- asamblarea prin lipire a părţilor componente ale unor obiecte.

„umbrela". „paharul". şnurui şi asambla părţile componente prin întrepătrundere şi lipire: „mărgeluţele păpuşii". „batista". „coiful". Confecţionarea unor jucării necesită folosirea a două operaţiuni: îndoirea şi lipirea. ca asamblarea elementelor componente prin lipire: „serviciul de cafea". Activităţi de confecţii Activităţile de confecţii sunt comune celor trei grupe de copii şi au un conţinut mai complex. Pentru însuşirea fiecărei operaţiuni se prevăd sarcini ca de exemplu: confecţionarea unui obiect prin îndoirea hârtiei în două. datorită multiplelor operaţiuni prin care copiii pot reproduce jucăriile şi obiectele din mediul înconjurător. pe diagonală. în patru. „globuleţele pentru pom". Grupa copiilor de 4-5 ani La această grupă se reiau pentru a fi consolidate operaţiunile de: îndoire. înşirare şi confecţionare de jucării prin întrepătrunderea elementelor în secţiunile executate de educatoare: „şiragul de mărgele". „patul păpuşii". „stropitoarea". Temele: „cartea". „lacul cu răţuşte". „plicul". înşira. Temele indicate sunt: „suportul pentru şerveţele". Grupa copiilor de 5-6 ani La grupa copiilor de 5-6 ani se reiau în scopul perfecţionării deprinderile de a îndoi. „puiul" şi „avionul". Pentru confecţionarea unor obiecte se fac diverse operaţiuni. „plicul". „crenguţa cu flori". Se confecţionează de asemenea obiecte prin operaţiunea de şnuruire: „semnul de carte". Grupa copiilor de 3-4 ani Copiii din această grupă confecţionează obiecte prin operaţiuni de îndoire. confecţionarea unui obiect prin operaţiunea de înşirare: „brăţara" şi „şiragul de mărgele". „floricelele". „coperta de album". în linie dreaptă şi în diagonală. înşirare şi asamblare prin întrepătrundere a părţilor componente pregătite de educatoare. „balansoarul jucărie". „coşuleţul". „plicul". lanţul pentru .3. „vaza cu flori". „scaunul păpuşii". „căruţul". „coşuleţul". confecţionarea unor jucării asamblând părţile componente prin întrepătrundere (în secţiunile executate de educatoare): „floarea".

De asemenea.pomul de iarnă". . decupare. „vaporul".decupare. In activitatea copiilor se introduce o operaţiune nouă: cusutul pe muchie de carton perforat de educatoare.decupare şi lipire. şnuruire. copiii trebuie să confecţioneze jucării care necesită două-trei operaţiuni: îndoire. la temele „şerveţelul" şi „rama". îndoire şi lipire.decupare. „Căsuţa piticilor" .lipire şi decupare. „Roaba" . „Ariciul" . îndoire şi lipire. „ornamentele pentru pom". „Ferma de păsări" .

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->