Modulul 4

Circuite electronice anologice folosite în aparatele electronice de masurat

CIRCUITE ELECTRONICE ANALOGICE

FOLOSITE ÎN APARATELE ELECTRONICE
DE MASURAT

Subiecte
4.1. Generalitati
4.2. Amplificatoare de masurare
4.2.1. Caracteristici de baza ale amplificatoarelor
4.2.2. Reactia la amplificatoare
4.2.3. Amplificatorul operational
4.2.4. Conexiuni de baza ale amplificatorului operational
4.3. Filtre
4.4. Circuite de esantionare si memorare

Evaluare: 1. Raspunsuri la întrebarile finale

2. Discutie pe tema: “Caracteristici specifice ale
amplificatoarelor de masurare”

4.1. Generalitati
Folosirea circuitelor electronice ca blocuri componente ale
aparatelor electronice de masurat creeaza o serie de avantaje în ceea ce
prives te modalitatile de prelucrare a semnalelor, îmbunatatirea
performantelor si cresterea nivelului de precizie, în conditiile unei
fiabilitati si sigurante în functionare ridicate si a unui pret de cost
scazut.

Extinderea gamei de masurare, în special spre valorile mici ale

marimilor masurate, nu se poate concepe fara folosirea unor
amplificatoare cu performante deosebite; cresterea preciziei de
masurare presupune utilizarea unor circuite speciale care sa
îmbunatateasca raportul semnal- zgomot, ca de exemplu, filtrele sau
detectia sincrona. Folosirea pe scara tot mai larga a sistemelor
complexe de masurare, conducerea proceselor industriale asistata de
calculator, nu poate fi conceputa fara utilizarea unor circuite
electronice adecvate prin care sa se asigure interfatarea acestora în
punctele de intrare si iesire, precum si prelucrarea optima a
semnalelor.

39
 Modulul 4
Circuite electronice anologice folosite în aparatele electronice de masurat

Având în vedere cele de mai sus, în continuare, vor fi

prezentate principalele circuite electronice ce se folosesc în constructia
aparatelor electronice de masurat.

4.2. Amplificatoare de masurare

Nivelul semnalelor electrice obtinute la iesirea traductoarelor si
a circuitelor de masurare este de ordinul (10-2...10-12) W sau chiar mai
mic, ceea ce face necesara amplificarea acestora pentru a putea fi
folosite în procesul de masurare. Dispozitivul care realizeaza cresterea
nivelului energetic al semnalului, fara a modifica forma sau structura
acestuia se numeste amplificator. Principalul parametru al
amplificatoarelor este amplificarea (sau câstigul) de finita ca raportul
dintre marimea de iesire si marimea de intrare.

Deoarece marimile de intrare/iesire pot fi tensiuni, curenti sau

puteri rezulta ca se pot defini: amplificarea în tensiune, amplificarea
în curent, amplificarea în putere, amplificatoare de transimpedan ta
sau amplificatoare de transconductanta . În practica se foloseste, de
obicei, amplificarea în tensiune, care în continuare, va fi numita
amplificare. Daca tensiunea de intrare este U1, iar tensiunea de iesire
este U2 , amplificarea va fi:

U2 U
A= sau A = 20 log 2 [dB]. (4.1)
U1 U1

Amplificarea este o caracteristica de transfer.

Considerând marimile U 1 si U2 complexe, rezulta ca si

amplificarea este o marime complexa, ceea ce se traduce, din punct de
vedere electric, prin existenta unui defazaj în tre tensiunea de iesire si
tensiunea de intrare. Exprimarea amplificarii în decibeli este
avantajoasa la calculul amplificarii totale a unui set de amplificatoare
legate în cascada, amplificarea totala fiind în acest caz, egala cu suma
amplificarilor exprimate în dB.

În functie de natura fiecarei aplicatii, de caracterul semnalului,

de forma si nivelul perturbatiilor, se alege tipul amplificatorului,
conditiile impuse amplificatoarelor de masurare fiind, în general, mai
severe decât cele impuse altor tipuri de amplificatoare.

• Exemplificati câteva moduri de prelucrare a semnalelor în cazul

proceselor de masurare.
• Cum se defineste amplificarea în putere în dB?
• Din ce cauza se prefera amplificarea în tensiune si nu
amplificarea în curent sau în putere ?
• Cum interpretati caracterul complex al amplificarii?

40
 Modulul 4
Circuite electronice anologice folosite în aparatele electronice de masurat

4.2.1. Caracteristici de baza ale amplificatoarelor

O prima caracteristica, pe baza careia se stabileste
corespondenta între semnalul de intrare în amplificator si semnalul de
iesire din amplificator, este caracteristica de transfer statica, care în
cazul ideal este o dreapta ce trece prin origine (figura 4.1). În realitate,
aceasta caracteristica nu este o dreapta, ci o curba, în cadrul careia se
disting trei regiuni:

- regiunea I-a, corespunzatoare nivelurilor mici ale semnalului

de intrare, se caracterizeaza prin faptul ca tensiunea de iesire depinde
foarte putin de tensiunea de intrare, valoarea ei fiind data în primul
rând de tensiunea de zgomot propriu a amplificatorului si tensiunea de
deriva de zero (pentru amplificatoarele de curent continuu);
Caract.
Ue ideala Caract.
reala
Uemax

Uemin ∆Umax
Ui
Uimin Uimax
I II III

Fig.4.1. Caracteristici statice ale amplificatorului de tensiune.

- regiunea a II-a este o regiune utila de lucru a

amplificatorului, pentru care exista o relatie de proportionalitate între
tensiunea de iesire si tensiunea aplicata la intrare. Abaterea de la
caracteristica ideala liniara se apreciaza cu ajutorul erorii de
neliniaritate, δ e definita ca fiind raportul dintre abaterea maxima a
tensiunii de iesire ∆U si valoarea maxima a acestei tensiuni U max :

∆U
δe = ⋅ 100 % . (4.2)
U max

Pentru amplificatoarele de masurare aceasta eroare de

neliniaritate este cuprinsa între 0,1 si 1%;

- în regiunea a III-a, caracteristica pentru semnale de nivel

mare, apare o aplatizare a caracteristicii de transfer statice ceea ce se
manifesta printr-o crestere usoara sau nula a tensiunii de iesire la
cresterea tensiunii de intrare. Aplatizarea caracteristicii apare ca
urmare a limitarii semnalului de iesire din cauza dispozitivelor

41
 Modulul 4
Circuite electronice anologice folosite în aparatele electronice de masurat

electronice si/sau a tensiuniilor finite de alimentare si se manifesta prin

aritia distorsiunilor d e neliniaritate ca urmare a limitarii semnalului de
iesire.

Banda de frecvente a amplificatoarelor se stabileste pe baza

caracteristicii amplificare-frecventa ; ea reprezinta intervalul de
frecvente pentru care amplificarea A nu se modifica cu mai mult decât
o valoare prestabilita ∆A; neuniformitatea caracteristicii de frecventa
se exprima sub forma unei abateri relative maxime admise în banda de
frecvente. În figura 4.2 este reprezentata caracteristica amplificare-
frecventa a unui amplificator; considerând amplificarea la frecvente
medii A 0 , neuniformitatea caracteristicii de frecvente va fi:

| ∆ A |max
δ = ⋅100 [%] (4.2)
A0
sau:
δ [dB ] = Amax/ min[dB] − A0 [dB ] . (4.3)

A
[dB]

A 0+∆A
A0
A0-∆A

f
fmin B fmax

Fig.4.2. Caracteristica amplificare-frecven ta a unui amplificator.

Pentru amplificatoarele de masurare, neuniformitatea admisa

este de 5...10% (0,5...1 dB), în timp ce pentru amplificatoarele de
audio-frecventa si respectiv, pentru alte aplicatii, este de 3 dB (circa
30% ).

Din combinatia celor doua caracteristici prezentate anterior se

stabileste domeniul de amplitudine si frecvente al tensiunii de intrare
pentru care amplificatorul poate fi folosit (figura 4.3).
Uin
Uinmax

Uinmin

f 42
fmin
fmax
 Modulul 4
Circuite electronice anologice folosite în aparatele electronice de masurat

O alta caracteristica deosebit de importanta a amplificatoarelor

de masurare este insensibilitatea la semnale perturbatoare. Semnalele
perturbatoare pot sa apara împreuna cu semnalul util, pe lantul de
amplificare, prin circuitele de alimentare sau prin alte tipuri de cuplaje.

Amplificatorul diferential (figura 4.4), este prevazut cu doua

borne de intrare, una marcata cu “+”, numita intrare neinversoare,
deoarece semnalul de iesire este în faza cu cel de intrare, iar cealalta
marcata cu “-”, numita intrare inversoare, deoarece semnalul de iesire
are faza opusa (antifaza), în raport cu cel de intrare.

+
Uu
U+ AD
U2
–
Up
U-

Fig.4.4. Amplificatorul diferential.

Se considera ca semnalul util, Uu este aplicat între cele doua

intrari ale amplificatorului (modul diferential - MD), iar semnalul
perturbator, Up apare între borne si masa (modul comun - MC). Din
figura, rezulta ca se pot scrie relatiile:

U + = Uu +Up ,
U- = Up .

Se defineste amplificarea diferentiala, A d ca fiind raportul

dintre tensiunea obtinuta la iesire, U2 si diferenta tensiunilor aplicate la
bornele de intrare:
U2 U
Ad = = 2 . (4.4)
U+ − U− Uu

Se defineste ca fiind amplificarea de mod comun sau de nivel

mediu, AMC, raportul dintre tensiunea obtinuta la iesire U2’ si
semisuma tensiunilor aplicate la intrare:

U'2 U '2
AM C = = . (4.5)
U+ + U − Uu
Up +
2 2

43
 Modulul 4
Circuite electronice anologice folosite în aparatele electronice de masurat

Daca Up>>U u, caz frecvent întâlnit în practica, relatia (4.5)

devine:

U '2
AM C = . (4.6)
Up
Pentru a caracteriza insensibilitatea la semnalele perturbatoare
se defineste factorul de rejectie a modului comun R ca raportul dintre
amplificarea diferentiala si amplificarea pe modul comun:

Ad A
R= sau R[dB] = 20 lg d . (4.7)
AMC AMC

Pentru amplificatoarele folosite în practica amplificarea

diferentiala este de circa 104...106 sau mai mare, iar amplificarea de
mod comun este de ordinul unitatilor, rezultând pentru factorul de
rejectie valori mai mari de 40...80 dB.

Zgomotu l propriu al amplificatoarelor poate avea diferite cauze

si se traduce, la iesire, prin prezenta unui semnal perturbator,
determinist sau aleator, chiar si atunci când semnalul de intrare este
zero. De obicei zgomotul propriu îsi are originea în circuitele de
intrare (în primele etaje de intrare), într-o gama larga de frecvente si cu
caracter aleator. El poate sa provina si din sursele de alimentare
insuficient de bine filtrate sau prin cuplaje parazite de la retea, când un
caracter de brum.

Deriva de zero apare la amplificatoarele ce pot amplifica si

tensiunea continua si consta în aparitia unei tensiuni continue la iesirea
amplificatorului, atunci când tensiunea de intrare este zero. Este
datorata variatiilor de temperatura interne sau externe, modificarilor
tensiunilor de alimentare si îmbatrânirii pieselor.

Zgomotul propriu si deriva de zero se exprima, de obicei, prin

semnal echivalent la intrare; reducerea acestor marimi, care limiteaza
nivelul minim al semnalului ce se poate aplica la intrare, se poate face
utilizând amplificatoare de constructie speciala.

În afara acestor caracteristici mai prezinta importanta pentru

unele aplicatii, curentii de polarizare de intrare, impedantele de
intrare, respectiv, de iesire, gama dinamica a semnalului de iesire,
viteza de variatie a tensiunii de iesire etc.

• Din ce cauza nu se pot amplifica semnalele foarte mici,

respectiv, foarte mari?
• Daca produsul amplificare-banda este o marime constanta
pentru un amplificator dat, cum pot fi realizate amplificari
foarte mari într-o banda larga de frecvente ?
• De ce se considera ca semnalele perturbatoare apar pe
modul comun, iar semnalele utile, pe modul diferential?
• Explicati de ce este preponderent zgomotul/ deriva de zero
produse de etajele de intrare. 44
• Ce se întelege prin gama dinamica a unui semnal?
 Modulul 4
Circuite electronice anologice folosite în aparatele electronice de masurat

4.2.2. Reactia în amplificatoare

Obtinerea unor performante superioare pentru amplificatoare se
poate realiza prin introducerea acestora în bucle de reactie negativa.
Utilizarea reactiei negative în cadrul amplificatoarelor conduce la o
serie de avantaje, ca:

a) îmbunatatirea liniaritatii caracteristicii de transfer statice si

deci, reducerea distorsiunilor de neliniaritate;
b) asigurarea constantei amplificarii la îmbatrânirea dispoziti-
velor electronice sau schimbarea acestora;
c) cresterea benzii de frecvente a amplificatorului;
d) micsorarea nivelului de zgomot si a derivei de zero ;
e) cresterea impedantei de intrare si micsorarea impendantei
de iesire (în anumite cazuri) etc.

Folosirea reactiei în amplificatoare presupune readucerea la

intrarea amplificatorului a unei parti din semnalul de iesire prin bucla
de reactie, în scopul modificarii caracteristicilor acestuia; daca
semnalul adus prin bucla de reactie produce cresterea semnalului de
intrare, reactia este pozitiva, iar în caz contrar, negativa. Reactia
pozitiva este folosita la oscilatoarele electronice, în timp ce reactia
negativa se foloseste pentru îmbunatatirea performantelor
amplificatoarelor.
∆U
Ui A Ue
Ur

Fig. 4.5. Schema bloc a unui amplificator cu reactie.

În figura 4.5 este prezentata schema bloc a unui amplificator

cu reactie, format dintr-un amplificator cu amplificarea A si un circuit
de reactie având functia de transfer β. Din figura, rezulta ca pot fi
scrise relatiile:

Ue Ur
A= ; β= ; ∆U = U i − U e .
∆U Ue

Rezulta ca amplificarea amplificatorului cu reactie , A r va fi:

Ue Ue A
Ar = = = . (4.8)
Ui ∆U + U r 1 + β A

45
 Modulul 4
Circuite electronice anologice folosite în aparatele electronice de masurat

Daca amplificarea A a amplificatorului de baza este suficient

de mare, astfel încât βA>>1 , rezulta ca amplificarea amplificatorului
cu reactie devine:

1
Ar ≈ , (4.9)
β

ceea ce arata ca, în acest caz, valoarea amplificarii amplificatorului cu

reactie este independenta de valoarea amplificarii amplificatorului de
baza si depinde numai de circuitul de reactie care se poate realiza cu
elemente pasive precise.

Atât la constructia amplificatoarelor, cât si în timp, pot avea loc

modificari ale amplificarii amplificatorului de baza sau ai parametrilor
retelei de reactie; în practica intereseaza în ce masura se modifica
amplificarea amplificatorului cu reactie în aceste cazuri.

Fie ∆A/A variatia relativa a amplificarii amplificatorului de

baza si ∆β/β eroarea relativa de determinare a factorului de reactie
pentru reteaua de reactie; folosind relatia determinata la propagarea
erorilor la masurarile indirecte, rezulta ca variatia relativa a
amplificarii amplificatorului cu reactie va fi:

∆Ar 1 ∆A β A ∆β
= ⋅ + ⋅ . (4.10)
Ar 1 + β A A 1 + β A β

Din relatia (10) se constata ca variatia amplificarii

amplificatorului de baza este redusa de (1+βA) ori, în timp ce eroarea
relativa de determinare a factorului de reactie este transmisa aproape
integral (βA/(1+βA)≈1) în variatia relativa a amplificarii
amplificatorului cu reactie.

Observatie: Din relatiile (9) si (10) rezulta ca pentru a avea

amplificare constanta, cunoscuta cu precizie, este necesar ca
amplificarea amplificatorului de baza sa fie cât mai mare, iar
reteaua de reactie sa fie construita cu elemente de circuit cât mai
precise si stabile în timp.

• Explicati, pe baza formulei amplificarii amplificatorului cu

reactie, ca reactia pozitiva conduce la regim de oscilator (cazul
1+β A=0).
• Din ce cauza creste banda de frecvente la amplificatoarele cu
reactie?
• Cum se explica faptul ca desi dispozitivele electronice au o
dispersie larga a parametrilor de amplificare, amplificatoarele
realizate cu acestea au amplificarea constanta?
• De ce se reduce zgomotul/deriva de zero la amplificatoarele cu
reactie?

46
 Modulul 4
Circuite electronice anologice folosite în aparatele electronice de masurat

Aplicatie:
Un amplifificator cu reactie este compus dintr -un amplificator având
amplificarea A=60 dB si (∆Α/Α) = ± 10% si un circuit de reactie
negativa al carui coeficient de reactie poate fi cunoscut cu o eroare
(∆β/β) = ±1%. Sa se determine valoarea coeficient ului de reactie
pentru ca amplificatorul cu reactie sa aiba o amplificare de 50; Cu ce
eroare relativa este cunoscuta amplificarea amplificatorului cu
reactie ?
Solutie: Amplificarea amplificatorului de baza – ca raport – este:

A[dB ] 60
A = 10 20 = 10 20 = 1000 .
Pentru amplificatorul cu reactie pot fi scrise relatiile:
A
Ar = si
1 + βA
∆Ar 1 ∆A βA ∆ β
= ⋅ + ⋅ .
Ar 1 + βA A 1 + βA β
Înlocuind valorile cunoscute în relatiile de mai sus, din prima
ecuatie se obtine: β=0,019 .
Deoarece A=1000 >>1, daca se calculeaza cu formula aproximativa,
se obtine: β=0,02
Din cea de-a doua ecuatie, rezulta:
(∆β/β)=0,05.10+0,95.1=1,45.
Se observa ca ponderea variatiei amplificarii amplificatorului de
baza este redusa,în timp ce eroarea retelei de reactie este introdusa
aproape integral.

4.2.3. Amplificatorul operatio nal

Amplificatorul operational (AO) are o larga utilizare în cadrul
schemelor electronice, principalele caracteristici ale sale fiind:

- este un amplificator diferential;

- amplificarea în tensiune este foarte mare;
- rezistenta de intrare este foarte mare (în cazul ideal -
infinita);
- rezistenta de iesire este foarte mica (în cazul ideal - zero).

Schema echivalenta a AO este data în figura 4.6 unde se

disting: intrarea inversoare, intrarea neinversoare, iesirea si bornele de
alimentare. AO poate avea si borne suplimentare pentru introducerea
unor circuite de corectie.

Amplificatorul prezinta la intrare o impedanta de intrare pe

mod diferential, ZD (între cele doua intrari) si impedantele de intrare
pe mod comun, ZMC si Z’MC (între fiecare intrare si masa).

47
 Modulul 4
Circuite electronice anologice folosite în aparatele electronice de masurat

+E A
+

ZMC U1 + U2
AMC
∆U 2 Z0
U1
ZMD A 0⋅ ∆U U0
Z'MC

U2 _
-E A

Fig.4.6. Schema echivalenta a AO.

Schema echivalenta a iesirii amplificatorului contine:

- un generator de tensiune corespunzator amplificarii modului
diferential, A0 ⋅∆U;
- un generator de tensiune corespunzator amplificarii pe modul
comun, A MC⋅(U1 +U2)/2 ;
- impendanta de iesire, Z0.

Pentru un amplificator real, impedanta diferentiala de intrare

este de ordinul sutelor de MΩ, iar impendantele de mod comun sunt de
ordinul MΩ sau zecilor de MΩ. Amplificarea diferentiala este de
ordinul zecilor sau sutelor de mii, în timp ce amplificarea de mod
comun este cel mult de ordinul unitatilor; impedanta de iesire poate
avea valori de ordinul zecilor de ohmi.

Tinând seama de datele de mai sus se poate considera ca

amplificatorul operational este un amplificator ideal pentru cele mai
multe aplicatii, având:

- impedanta de intrare infinita;

- amplificare diferentiala infinita;
- amplificare pe mod comun nula;
- impedanta de iesire nula.

• Din ce cauza la amplificatoarele de tensiune se doreste ca

impedanta de intrare sa fie cât mai mare, iar impedanta de
iesire sa fie cât mai mica?
• Cât sunt curentii de intrare în AO daca impedanta de intrare
este infinita?
• Cât este tensiunea diferentiala de intrare la un AO daca
amplificarea pe modul diferential este infinita, iar tensiunea de
iesire este finita?

48
 Modulul 4
Circuite electronice anologice folosite în aparatele electronice de masurat

4.2.4. Conexiuni de baza ale AO

Denumirea de amplificator operational provine de la faptul ca
el poate fi folosit în cadrul unor circuite care efectueaza operatii
matematice. Conexiunile de baza ale AO reflecta aceste posibilitati.
Rr

R1
-
U1 ∆U AO
+ Ue

Rm

Fig.4.7. Amplificatorul inversor.

a) Amplificatorul inversor are schema din figura.4.7.

Considerând AO ideal, Zin→∞, Zout→0, A 0→∞, rezulta ca tensiunea de
intrare este foarte mica (∆U→0) si prin rezistenta Rm nu circula curent
(I+=I-=0 deoarece Z in→∞). În aceste conditii, borna inversoare a
amplificatorului, M are potentialul nul, ea reprezentând un punct de
masa virtual. Daca în nodul M – punctul de masa virtual - se aplica
teorema I a lui Kirchhoff si se tine seama ca I-=0, se poate scrie:

U1 U e
I1 + I0 = + = 0,
R1 R r
de unde rezulta:

Ue R
A= =− r . (4.11)
U1 R1

Pentru a avea tensiune de offset (deriva de nul) cât mai mica,

este necesar ca:

R1 ⋅ Rr
Rm = . (4.12)
R1 + R r

Deoarece punctul M este un punct de masa virtual, întreaga

tensiune de intrare se aplica pe rezistenta R 1 si deci aceasta rezistenta
constituie rezistenta de intrare echivalenta amplificatorului inversor.

Un caz particular al conexiunii AO în montaj inversor îl

prezinta integratorul Miller având schema din figura 4.8.a. Se poate
scrie teorema I a lui Kirchhoff în punctul M:

u1 (t ) du (t )
+ C 2 = 0, (4.13)
R1 dt

49
 Modulul 4
Circuite electronice anologice folosite în aparatele electronice de masurat

C
Ui
R1 _
∆U AO
U1 + Ue t0 t
Ue
R

t0 t

a) b)
Fig.4.8. Integratorul Miller: a) schema de principiu, b) varia tia în
timp a tensiunii de iesire functie de un semnal treapta la intrare.

De unde rezulta:

1
RC ∫
ue = − ⋅ ui dt (4.14)

adica, circuitul se comporta ca un integrator. Daca la intrare se aplica

un semnal treapta , la iesire se va obtine o tensiune liniar variabila
(figura 4.8.b.). Acest circuit are importante aplicatii la construirea unor
generatoare de tensiune liniar variabila folosite în osciloscopie,la
convertoarele analog-numerice, dar si la medierea semnalelor.

Deoarece borna inversoare a AO este un punct de masa virtual,

daca se conecteaza mai multe tensiuni de intrare U1,...,U n prin
rezistentele R1,...,R n (figura 4.9), prin suprapunerea efectelor rezulta:
R1 Rr
R2
–
U1 U2 R3 AO
U3 +
Ue

Fig.4.9. Sumator cu amplificator operational.

R R R 
U e = − r U 1 + r U 2 + ... + r U n  . (4.15)
 R1 R2 Rn 

50
 Modulul 4
Circuite electronice anologice folosite în aparatele electronice de masurat

Schema prezentata realizeaza un sumator ponderat a

tensiunilor aplicate la intrare. Daca toate rezistentele de intrare sunt
egale între ele Ri=R, se obtine un circuit sumator:

Rr
Ue = − (U 1 + U 2 + ... + U n ) . (4.16)
R

b) Amplificatorul neinversor are schema din figura 4.10, în

care R1 este legat la masa. Considerând AO ideal, cele doua intrari vor
avea acelasi pote ntial (U R1=U 1) si aplicând teorema I a lui Kirchhoff în
punctul M, rezulta:

Ue R
A= =1 + r . (4.17)
U1 R1

Deoarece impedanta de intrare în amplificator este foarte mare

(Z in→∞), rezulta ca prin ochiul respectiv nu avem curent si deci
impedanta de intrare în AO neinversor este infinita (în realitate este
impedanta de intrare pe modul comun).
R2
+
U1 ∆U AO
– Ue

R1 Rr

Fig.4.10. Amplificator neinversor

Daca R2→0, R r→0 si R1→∞, rezulta A = Ue /U 1 = 1 adica Ue =

U 1, montaj ce poarta denumirea de repetor (figura 4.11). Repetorul are
impedanta de intrare foarte mare si impedanta de iesire foarte mica si
din aceasta cauza este folosit într -o serie de aplicatii la amplificarea în
putere.

+
U1 ∆U AO
– Ue

Fig.4.11. Repetor cu amplificator operational

51
 Modulul 4
Circuite electronice anologice folosite în aparatele electronice de masurat

c) Amplificatorul diferential are schema din figura 4.12, unde

se noteaza: U 2 - U1 = Ud.. Daca se presupue ca AO este ideal,
potentialele punctelor A si B sunt egale, de unde rezulta:

Rr
R1
_
U1 ∆U AO
+ Ue
U2
Rm

Fig.4.12. Amplificatorul diferential.

Ue U R
A= = e = r. (4.18)
U 2 − U1 U d R1

Pentru ca relatia de mai sus sa fie valabila este necesar ca

rezistentele perechi sa fie riguros egale între ele.

O categorie speciala de amplificatoare diferentiale o constituie

comparatoarele , schema bloc a acestora fiind cea din figura 4.13.a.
Daca U1>U 2 tensiunea de iesire este mica (“0” logic), iar daca U1<U2
tensiunea de iesire este mare (“1” logic), caracteristica de transfer
având forma din figura 4.13.b. Pragul de sensibilitate al
comparatoarelor este de regula mai mic decât 5 mV. Unele
comparatoare pot functiona comandate logic prin intrarea "strobe" .

U1 U2
strobe
R1
_
U1 ∆U AO
strobe t
+ Ue
U2 R 2 Ue t

t
a) b)

Fig.4.13. Functionarea comparatorului cu intrare de “strobe”.

52
 Modulul 4
Circuite electronice anologice folosite în aparatele electronice de masurat

• Care sunt elementele AO ideal care permit stabilirea unor

performante ale schemelor cu AO fara a cunoaste schema
electrica detaliata a acestora?
• Comparati performantele AO în regim inversor, neinversor si
diferential.
• În ce conditii nu se poate folosi conceptul de AO ideal?
• Ce utilizari poate avea amplificatorul repetor?
• Din ce cauza la AO în regim diferential este necesar ca
perechile de rezistente sa fie riguros egale ?

4.3. Filtre
Prin filtru se întelege acel circuit care are rolul de a prelucra în
mod diferentiat semnalele dintr-o banda de frecvente în comparatie cu
cele din afara benzii. De regula, filtrele "lasa sa treaca" sau "opresc"
semnalele dintr-o banda de frecvente, "oprind" sau "lasând sa treaca"
semnalele din afara benzii.

Clasificarea filtrelor dupa banda de frecvente este urmatoarea:

a) filtrul trece jos, FTJ are caracteristica de frecvente

prezentata în figura 4.14.a, din care rezulta ca toate semnalele având
frecventa mai mica decât f 1 , numita frecventa de taiere a filtrului, sunt
prezente la iesire neatenuate, în timp ce semnalele cu frecventa mai
mare decât f1 sunt blocate. În realitate, caracteristica reala a filtrului,
prezinta o zona de tranzitie în regiunea frecventei de taie re, separarea
celor doua benzi nefiind neta ca în caracteristica ideala;

A A

1 1

f1 f f2 f
a) b)

A A

1 1

f1 f2 f f1 f2 f
c) d)

Fig.4.14. Diferite tipuri de filtre: a) filtrul trece jos, b) filtrul trece sus,
c) filtrul trece banda, d) filtrul opreste banda.

53
 Modulul 4
Circuite electronice anologice folosite în aparatele electronice de masurat

b) filtrul trece sus, FTS (figura 4.14.b) permite trecerea numai

a semnalelor având o frecventa mai mare decât frecventa de taiere f2;

c) filtrul trece banda, FTB (figura 4.14.c) lasa sa treaca numai

semnalele din interiorul unei benzi de frecvente ( f 1 - f 2), numita banda
de frecvente a filtrului;

d) filtrul opreste banda FOB (figura 4.14.d) blocheaza toate

semnalele a caror frecventa este cuprinsa în banda de frecvente a
filtrului.

Dupa modul de realizare, filtrele se clasifica în:

1. Filtre pasive - construite numai cu elemente pasive de

circ uit: rezistoare, condensatoare, bobine; constructia lor este simpla,
însa performantele realizate sunt modeste.

2. Filtrele active au în compunerea lor elemente active de

circuit (tranzistoare, tuburi, amplificatoare operationale); ele permit
obtinerea unor performante superioare, inclusiv amplificarea
semnalelor din banda de trecere a filtrului.

3. Filtrele numerice - realizate pe baza principiilor de

prelucrare numerica a semnalelor, au în compunerea lor convertoare
analog-numerice, circuite logice, inclusiv tehnica de calcul si,
respectiv, convertoare numeric-analogice. Caracteristicile lor pot fi
foarte apropiate de caracteristicile unor filtre ideale.

Pentru sinteza unui filtru se porneste de la caracteristica ideala

a acestuia care se aproximeaza dupa diferite metode ca: aproximarea
de tip Butterworth, aproximare de tip Cebîsev etc., astfel încât
performantele obtinute sa fie optime pentru aplicatia dorita. Pentru
obtinerea unor performante superioare, filtrele se pot lega în cascada.

• Dati exemple de circuite electrice, respectiv de echipamente

e lectronice, care au proprietati de filtrare.
• Cum poate fi sintetizat un FTB din FTJ si FTS? dar un
FOB?
• Din ce cauza, din punct de vedere practic, nu poate exista
un FTS?
• Ce tip de filtre sunt urechea si ochiul?
• Banda de frecvente a unui filtru se poate defini pentru o
atenuare de 3 dB a semnalului din banda de oprire fata de
banda de trecere; cu ce reducere a puterii semnalului este
echivalenta aceasta atenuare ?

54
 Modulul 4
Circuite electronice anologice folosite în aparatele electronice de masurat

4.4. Circuite de esantionare si memorare

Circuitele de esantionare si memorare au rolul de a extrage la
anumite momente de timp, esantioane din semnalul de masurat si a le
memora în vederea prelucrarii ulterioare. Comanda pentru esantionare,
respectiv, pentru memorare este data de obicei în forma binara.

Principalele conditii ce se impun circuitelor de esantionare si

memorare sunt:
- realizarea prelevarii esantionului într-un interval de timp cât
mai scurt;
- mentinerea în forma nealterata a valorii esantionului pe o
durata de timp cât mai mare, necesara în procesul de prelucrare.

În figura 4.15 este reprezentata schema de principiu a unui

circuit de esantionare si memorare. La închiderea comutatorului K se
încarca condensatorul C la valoarea tensiunii de intrare. Dupa
deschiderea comutatorului, tensiunea cu care este încarcat
condensatorul se pastreaza (este memorata), deoarece amplificatorul A
este în montaj repetor si are impedanta de intrare foarte mare; la iesirea
acestuia se va obtine tensiunea Um, egala cu tensiunea de la bornele
condensatorului.

+
K AO
–
Ui C Um

Fig. 4.15. Circuit de esantionare si memorare.

În procesul de esantionare si memorare apar o serie de erori;

astfel, încarcarea condensatorului nu se face la valoarea instantanee a
tensiunii aplicate din cauza rezistentei sursei de semnal ri si a
rezistentei cheii în stare de conductie rc. Constanta de timp de
încarcare,τi , va fi:

τ i = C ( ri + rc ) . (4.19)

O alta eroare apare pe durata memorarii datorita rezistentei de

pierderi a condensatorului, rezistentei comutatorului în stare de
blocare si a rezistentei de intrare în amplificator.

Pentru reducerea erorilor de mai sus este necesar ca sa se

foloseasca un condensator de valoare nu prea mare, cu pierderi mici,
celelalte elemente parazite putând fi reduse folosind scheme
electronice corespunzatoare.

55
 Modulul 4
Circuite electronice anologice folosite în aparatele electronice de masurat

• Din ce cauza este necesar procesul de esantionare? dar de

memorare?
• De ce este necesar ca prelevarea esantionului sa se faca
într-un timp cât mai scurt?
• Din ce cauza tensiunea de la bornele condensatorului nu
ajunge la valoarea corespunzatoare amplitudinii
esantionului si nu se pastreaza în timp?

REZUMAT
• Pentru amplificatoare se poate defini amlificarea, ca
raport între marimea de iesire si marimea de intrare.
Amplificarea poate fi în tensiune, în curent sau în putere,
prima fiind cea mai des utilizata.
• Dintre caracteristicile amplificatoarelor de masurare pot fi
evidentiate:
1. caracteristica de transfer statica , la care pot fi evidentiate
zonele: de semnal mic, de lucru si de semnal mare,
2. caracteristica amplificare – frecventa , pe baza careia se
stabileste banda de frecvente ,
3. insensibilitatea la semnalele perturbatoare etc.
• Reactia negativa permite obtine rea unor performante
superioare, dintre care cele mai importante sunt :
constanta amplificarii si cresterea benzii de frecvente.
• Amplificatorul operationaleste un amplificator diferential
care în cazul ideal are amplificarea pe modul diferential
infinita, zero pe modul comun, impedanta de intrare
infinita si valoare nula pentru impedanta de iesire.
• Conexiunile de baza ale amplificatorului operational sunt:
amplificator inversor, cu cazurile particulare de
integrator si respectiv, sumator ponderat, amplificator
neinversor, cu cazurile particulare: amplificator repetor
si amplificatorul diferential.
• Filtrele pot fi , dupa banda de frecvente de trecere, de
urmatoarele tipuri: trece jos, trece sus, trece banda sau
opreste banda. Dupa modul de realizare pot fi: pasive,
active si numerice.
• Circuitele de esantionare si memorare, folosite la
masurarile numerice au rolul de a preleva si pastra în
timp valoarea amplitudinii semnalului din momentul
aparitiei unei comenzi.

56
 Modulul 4
Circuite electronice anologice folosite în aparatele electronice de masurat

ÎNTREBARI SI PROBLEME
1. Dati exemple de semnale care trebuie sa fie amplificate.
Care este ordinul de marime al amplificarii necesare pentru
aceste semnale ?
2. Care sunt limitarile pentru care amplificarea are sens ?
3. Aparatele electronice care preiau semnalul prin cabluri
coaxiale au intrare diferentiala?
4. Atât la reactia în amplificatoare, cât si la aplicatiile AO,
amplificatoarele au fost considerate ca “black box (cutie
neagra)”; în ce masura, în aceste cazuri, se reduce
generalitatea problemei?
5. Cu un amplificator operational având amplificarea de
100dB ±26dB se realizeaza un amplificator cu reactie
având amplificarea de 100 ± 1%. Care sunt parametrii
retelei de reactie ?
6. Care este legatura dintre AO ideal si punctul de masa
virtual?
7. Proiectati un amplificator cu AO în regim inversor,
neinversor si diferential care sa aiba amplificarea 20, stiind
ca rezistenta conectata la masa, în toate cele trei cazuri,
este de 10kΩ.
8. Ce se întâmpla daca i se introduce unui circuit comparator
o reactie (negativa) ?
9. Dati exemple de aplicatii care necesita FTJ, FTS, FTB si
FOB.
10. În cazul prelucrarii numerice a semnalelor este posibil sa
nu se foloseasca esantionarea si memorarea semnalelor?

57
 Modulul 4
Circuite electronice anologice folosite în aparatele electronice de masurat

TEMA: Caracteristici specifice ale amplificatoarelor de masurare

- Tipuri de amplificatoare de masurare
- Caracteristici ale amplificatoarelor de masurare
- Comparatie între amplificatoarele de masurare si
amplificatoarele utilizate în alte aplicatii
- Amplificatorul de instrumentatie (figura 4.16 );
caracteristici.

R
+ R1 R2
U1 AO1
_

R3
_
Rg
AO 3
+ Ue
R3

_ R1 R2
R AO 2
+
U2

Fig.4.16. Amplificatorul instrumental.

58