Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Biomecanica
Biomecanica
BIOMECANICA
Titular de disciplină
1
ConŃinut
2
LecŃia 1 ForŃele implicate în mişcările corpului
4
In corpul omenesc toate pârghiile de gradul I au braŃe inegale, de aceea şi forŃele care le echilibrează sunt
inegale. Astfel, la craniu, braŃul forŃei este mai scurt decât cel al rezistenŃei, musculatura cefei care-l manevrează
este mai dezvoltată decât musculatura ventrală a gâtului, care mânuieşte un braŃ mai lung. Pârghiile de gradul I sunt
pârghii de echilibru.La pârghiile de gradul II şi III, cele două forŃe au direcŃii contrarii, iar punctul de sprijin se află
la unul din capetele pârghiei.
Pârghii de gradul II
Pârghiile de gradul II sunt pârghiile care au punctul de sprijin la un capăt, forŃa la celălalt capăt, iar
rezistenŃa între ele, de ex: roaba, sau ridicarea unei greutăŃi mari cu o rangă de fier. În corpul omului acest gen de
pârghii este contestat; majoritatea autorilor admit că ar exista un singur exemplu, la articulaŃia talocrurală, în poziŃia
- stând pe vârfuri, unde punctul de sprijin este în vârful piciorului, forŃa se exercită pe calcaneu de către muşchii
care acŃionează tendonul lui Achile, iar rezistenŃa este dată de greutatea corpului care se transmite acestei pârghii
prin oasele gambei. Acestea sunt pârghii de forŃă.
Pârghii de gradul III
Pârghiile de gradul III sunt pârghiile care au punctul de sprijin la un capăt al pârghiei, rezistenŃa la celălalt
capăt, iar forŃa intre acestea. Ex: pedala tocilarului, cleştele de cărbuni. În corpul omenesc, acest gen de pârghii este
foarte răspândit. Ele acŃionează cu pierdere de forŃă şi câştig de deplasare. Ex: articulaŃia cotului, unde punctul de
sprijin este în articulaŃie, rezistenŃa la celălalt capăt (dată de greutatea antebraŃului şi a mâinii), iar forŃa este între
ele (dată de muşchii flexori ai antebraŃului pe braŃ). Acestea sunt pârghii de viteză.
Principalii muşchi care acŃionează ca forŃe active, pe pârghii de gradul III sunt mentionaŃi in tabelul urmator:
Nr. Crt Muschiul sectiunea orientativa (cm2)
1 Gluteus maximus 58
2 Soleus 47
3 Vastus lateralis 41
4 Diaphragm 36
5 Levitor scapulae 35
6 Levator scapulae 35
7 Subscapularis 20
8 Triceps brahii longus 14
9 Flexor digitorum profundus 10
Dar acŃiunea muşchiului nu se execută numai cu scopul mobilizării pârghiilor osoase. Prin tonusul sau prin
contracŃia lor voluntară, muşchii reprezintă unul din principalele mijloace de unire şi de contenŃie ale segmentelor
osoase articulate. După paralelogramul forŃelor, forŃa unui muşchi se descompune în două componente: una
musculară şi alta articulară, de menŃinere a suprafeŃelor osoase. Deci o parte din forŃa musculară se consumă pentru
realizarea contracŃiei propriu-zise, iar altă parte, pentru menŃinerea “în contact” a suprafeŃelor articulare.
2) ForŃele externe implicate în realizarea mişcării
a) forŃa gravitaŃiei – este manifestarea unei legi universal valabile în natură. În conformitate cu legea atracŃiei
universale, pământul atrage corpurile şi în acelaşi timp este atras şi el de acestea. În condiŃii normale, atrage
continuu spre sol corpul şi segmentele sale care nu scapă acŃiunii legii gravitaŃiei universale. Pământul fiind turtit la
poli (polii sunt deci mai aproape de centrul pământului), forŃa gravitaŃiei va fi mai mare la poli decât la acuator. La
poli, forŃa gravitaŃiei este maximă, iar la ecuator, minimă. ForŃa gravitaŃiei acŃionează totdeauna vertical de sus în
jos. Împotriva ei, forŃele interne cumulate acŃionează exact în sens invers, de jos în sus. ForŃa superioară de mişcare
care încearcă să învingă forŃa gravitaŃiei este săritura. Înainte de a face săritura, corpul se adună, şi îşi concentrează
forŃele. Învingerea ei presupune un mare consum de energie. Numai în imponderabilitate acŃiunea forŃei
gravitaŃionale este anihilată şi în acest caz contracŃia musculară se realizează cu o forŃă egală cu forŃa absolută de
contracŃie.
b) greutatea corpului acŃionează întodeauna vertical, de sus în jos asupra centrului de greutate al corpului sau al
segmentului. Valoarea acestei forŃe este legată de volumul, lungimea, densitatea segmentului care se deplasează sau
de numărul segmentelor angajate în mişcare.
c) presiunea atmosferică reprezintă indirect tot o formă de acŃiune a forŃei gravitaŃionale. Ea apasă asupra
corpului cu o intensitate variabilă în funcŃie de viteza de deplasare. Ex: în repaus, asupra corpului omenesc
acŃionează o presiune atmosferică de peste 20.000 kg. ArticulaŃia coxofemurală are o suprafaŃă de 16 cm2.
Cavitatea ei articulară reprezintă un spaŃiu virtual şi este vidă. Presiunea atmosferică acŃionează asupra ei cu
16,537 kg. Greutatea membrului inferior este de 9-10 kg. Presiunea atmosferică poate menŃine singură capul
femural în cavitatea cotiloidă chiar după secŃionarea tuturor muşchilor periarticulari. AcŃiunea presiunii
atmosferice asupra corpului este compensată de presiunea internă a marilor cavităŃi, care are valori identice cu cele
ale presiunii atmosferice.
d) rezistenŃa mediului este cea a mediului extern în care se
5
desfăşoară exerciŃiile fizice care pot fi practicate atât în aer liber cât şi în apă. De aceea segmentele corpului
omenesc sau corpul în întregime vor trebui să învingă rezistenŃa acestora. Ea depinde de mărimea suprafeŃei
frontale pe care corpul o opune mediului.
e) inerŃia este forŃa care tinde să prelungească şi să susŃină o
situaŃie dată. Astfel, un corp în repaus tinde să rămână în repaus, iar un corp în deplasare tinde să se deplaseze în
continuare.
f) forŃa de reacŃie a suprafeŃei de sprijin (reazem) este statică
atunci când corpul este imobil şi este egală cu greutatea statică a corpului şi este dinamică atunci când corpul este
în mişcare şi este egală cu greutatea statică a corpului plus inerŃia.
g) forŃa de frecare este proporŃională cu greutatea corpului (G) care alunecă pe o suprafaŃă de sprijin şi cu
coeficientul de frecare (K). F = G * K ForŃele interne şi externe sunt indisolubil legate între ele şi în continuă
interacŃiune. Întreaga activitate a omului se desfăşoară cu ajutorul acestor forŃe, în care rolul hotărâtor îl are
contracŃia musculară dirijată de scoarŃa cerebrală.
Întrebări de autoevaluare
Care sunt forŃele interne implicate în mişcarea corpului ?
Care sunt externe implicate în mişcarea corpului ?
Ce sunt pârghiile osteo-articulare ?
Ce caracteristici au pârghiile de gradul I, ?
Ce caracteristici au p\rghiile de gredul II ?
Ce caracateristici au p\rghiile de gradu III ?
6
cinematice. Ex: marele pectoral şi marele dorsal în mişcarea de coborâre a centurii scapulare şi marele pectoral,
marele dinŃat şi scalenii acŃionează sinergic la ridicarea coastelor.
Muşchii antagonişti execută mişcări opuse în articulaŃiile pe care le mobilizează. Ei sunt consideraŃi
principala frână a mişcărilor. În cazul când aceştia nu au timp suficient să amortizeze mişcarea datorită rapidităŃii
cu care se execută, solicitarea se transmite ligamentelor şi capsulei articulare care pot suferi traumatisme. Dar, ei
trebuie priviŃi şi ca o adaptare în scopul realizării unei reglări cât mai fine şi mai precise a acŃiunilor. Adaptarea
apare şi se dezvoltă în antrenament, fiind dependentă şi controlată de scoarŃa cerebrală.
Principalele lanŃuri musculare ale corpului
Asigurarea posturală şi mişcările corpului sunt efectuate de către musculatura dispusă în jurul articulaŃiilor
sub formă de grupe musculare şi lanŃuri. Cum majoritatea mişcărilor omului sunt complexe, există întotdeauna o
îmbinare între activitatea dinamică cu elemente de activitate statică.
Astfel, când se execută o mişcare împotriva gravitaŃiei, cum ar fi: respiraŃia, flexia coapsei pe bazin, flexia
cotului, a genunchiului, grupele musculare agoniste în aceste articulaŃii dezvoltă o acŃiune de învingere, iar cele
antagoniste o acŃiune de cedare. Dacă mişcarea se produce în acelaş sens cu forŃa de gravitaŃie, ca la flexia coloanei
vertebrale, expiraŃie, extensia coapsei din poziŃie de flexie, grupele musculare antagoniste sensului mişcării execută
mişcarea printr-o acŃiune de cedare , iar cele ce acŃionează în acelaşi sens cu mişcarea participă în mod pasiv.
LanŃurile musculare ale trunchiului execută activitatea în funcŃie de mobilitatea coloanei vertebrale.
Regiunile
Flexie Extensie Înclinări Răsucire
Coloanei
laterale
vertebrale
700 600 300 750
Reg. cervicală 0 0 0
50 55 100 400
Reg. dorsală 0 0 0
40 30 35 50
Reg. lombară
1600 1450 1650 1200
Mişcări globale
Pe faŃa dorsală a trunchiului se află cele două lanŃuri musculare puternice ale extensorilor coloanei
vertebrale, care prin direcŃia multiplă a muşchilor şanŃurilor vertebrale participă la toate mişcările coloanei; astfel,
sistemul interspinos execută extensia, sistemul intertransvers înclinările laterale, sistemul transversospinos rotaŃia
de partea opusă, iar sistemul spinotransvers rotaŃia de aceeaşi parte. Când lucrează în acelaşi sens cu gravitaŃia,
muşchii şanŃurilor vertebrale asigură flexia printr-o contracŃie de cedare. În mişcările de răsucire a coloanei,
lanŃurile musculare ale sistemului transversospinos şi spinotransvers se continuă pe faŃa ventrală a trunchiului cu
muşchii oblici ai pereŃilor abdomonali.
Pe faŃa ventrală a trunchiului pe lângă cele două lanŃuri musculare verticale ale drepŃilor abdominali,
antagoniste muşchilor extensori ai coloanei vertebrale, există două lanŃuri musculare puternice oblice, care se
întretaie, formând cu cele oblice ale feŃei dorsale a trunchiului nişte lanŃuri spirale. Astfel, lanŃul muscular al
oblicului extern dintr-o parte se continuă cu direcŃia fibrelor oblicului intern de partea opusă, iar în partea dorsală a
trunchiului cu sistemul transversospinos de aceeaşi parte.În general, pentru efectuarea mişcării de răsucire, grupele
musculare ale trunchiului formează două spirale care îl încercuiesc de la apofiza mastoidă până la bazin şi toŃi
muşchii care au fibrele paralele cu direcŃia spiralei vor fi sinergici în mişcarea de răsucire la dreapta sau la stânga a
trunchiului.
LanŃurile musculare ale trunchiului se continuă cu cele ale membrelor superioare şi inferioare, solidarizând
astfel întreg corpul în executarea mişcărilor sau asigurarea poziŃiilor.
LanŃurile musculare ale membrelor superioare sunt capabile să asigure la om cele mai precise şi mai
complexe mişcări care s-au perfecŃionat în procesul muncii, astfel:
a) Mişcarea de prindere (de apucare) şi de apropiere a membrelor superioare de trunchi, ex: prinderea
adversarului la lupte este asigurată de lanŃul muscular al flexorilor degetelor, de flexorii carpului, ai cotului, de
pronatorii antebraŃului şi adductorii braŃului. Apropierea de trunchi o fac muşchii pectorali şi dorsalul mare,
înlănŃuind trunchiul atât ventral (pectoralii mari) cât şi dorsal (marele dorsal şi marele rotund).
b) Mişcarea de împingere se execută de regulă cu participarea trunchiului care o amplifică şi a membrelor
inferioare care fixează corpul de sol. Ex: la ridicarea halterei, lanŃul muscular care sigură ridicarea înaltă a braŃului
(elevaŃia) este format din muşchii care basculează lateral scapula (marele dinŃat şi trapezul), abductorii în articulaŃia
scapulohumerală (deltoidul şi supraspinosul) şi extensorii cotului; la nivelul mâinii se produce o blocare în flexie.
c) Mişcarea de lovire este asociată de regulă cu mişcări de răsucire a trunchiului. Participă lanŃul muscular care
basculează lateral scapula, anteductorii centurii scapulare şi ai humerusului, extensorii cotului, flexorii carpului şi
ai degetelor.
d) Mişcarea de aruncare adică o impulsie energică a membrului superior, amplificată de mişcările trunchiului cu
participarea membrelor inferioare pentru sprijin.
7
e) Mişcarea de sprijin superior (atârnat) cu: flexorii degetelor (care depun o activitate statică de menŃinere),
grupele musculare antagoniste (flexorii şi extensorii) ale articulaŃiei radiocarpiene şi ale cotului, anteductorii şi
retroductorii humerusului, iar la nivelul centurii scapulare, muşchii care execută bascula medială (romboizii,
pectoralul mic şi ridicătorul scapulei) care depun o activitate de menŃinere.
f) Mişcarea de sprijin inferior (stând pe mâini) cu muşchii basculei mediale a scapulei (romboizii, pectoralul mic
şi ridicătorul scapulei) care depun o activitate statică de menŃinere, restul musculaturii membrelor superioare
formează două lanŃuri antagoniste, care fixează articulaŃiile (activitatea statică de fixare).
LanŃurile musculare ale membrelor inferioare
FuncŃia de susŃinere a corpului în poziŃie verticală precum şi mersul biped au dus la o dezvoltare puternică
a musculaturii, pentru a corespunde efortului sporit. La acestea s-au adăugat şi funcŃii de coordonare nervoasă a
echilibrului corpului în diferite poziŃii şi în executarea mişcărilor.Modificări substanŃiale a suferit laba piciorului
prin dispunerea sub formă de boltă dublă a pieselor scheletice ce o compun. Laba piciorului este solicitată cel mai
mult în efortul static de asigurare a poziŃiilor corpului. Ea are şi o mobilitate destul de mare, care creşte cu cât este
solicitată mai mult în activitatea sportivă. În articulaŃia talocrurală sunt posibile doar flexia plantară (ridicarea pe
vârfuri) şi flexia dorsală (ridicarea pe călcâie). În celelalte articulaŃii sunt posibile mişcări de supinaŃie, îmbinate cu
o uşoară adducŃie şi de pronaŃie îmbinate cu o uşoară abducŃie.În flexia plantară, laba piciorului acŃionează ca o
pârghie de gradul I, unde punctul de sprijin este articulaŃia talocrurală, braŃul forŃei este perpendiculara coborâtă din
axul de mişcare pe direcŃia de tracŃiune a tricepsului sural şi este mai mic decât braŃul rezistenŃei care este
perpendiculara coborâtă din axul de mişcare pe direcŃia reacŃiei reazemului, care se aplică pe capetele
metatarsienelor. De aceea, mişcarea se face cu pierdere de forŃă, dar cu câştig de viteză. Laba piciorului
acŃionează şi ca pârghie de gradul II, atunci când luăm în considerare ceilalŃi muşchi flexori plantari: tibialul
posterior, fibularii, flexorul lung al degetelor şi flexorul propriu al halucelui, care se inseră pe faŃa plantară a labei
piciorului. BraŃul forŃei este mai mic decât braŃul rezistenŃei; în plus, unghiul de tracŃiune al muşchilor este ascuŃit
şi din această cauză avem o pierdere de forŃă şi un câştig de viteză, ceea ce favorizează viteza în cazul mişcării de
impulsie.În alcătuirea lanŃurilor musculare ale membrelor inferioare apare dispunerea flexorilor şi extensorilor sub
forma a două lanŃuri antagoniste, la care participă câte trei grupe de muşchi, motiv pentru care ele au fost numite
lanŃul triplei flexii şi al triplei extensii.
LanŃul muscular al triplei flexii este format din grupele musculare ale: flexorilor coapsei pe bazin
flexorilor gambei pe coapsă
flexorilor dorsali ai labei piciorului
(care fac ridicarea pe călcâie)
LanŃul muscular al triplei extensii este format din grupele musculare ale:
extensorilor coapsei pe bazin
extensorilor gambei pe coapsă
flexorilor plantari
Specificul staŃiunii bipede a impus la om o dezvoltare considerabilă a lanŃului triplei extensii, încât raportul
dintre greutatea muşchilor extensori şi flexori este de 2 : 1 la membrul inferior şi de 1 : 1 la membrul superior, ceea
ce demonstrează participarea mai puternică a lanşului triplei extensii la asigurarea staticii şi dinamicii corpului
omenesc
LanŃurile musculare ale membrelor inferioare îndeplinesc importante funcŃii statice, precum şi diferite mişcări.
a. mişcarea de impulsie este întâlnită în mers, alergare, sărituri şi este îndeplinită de lanŃul muscular al
triplei extensii; concomitent acŃionează musculatura care asigură fixarea segmentelor pentru păstrarea
echilibrului.
b. amortizarea prin care se frânează viteza mişcării respective; este
efectuată tot de lanŃul triplei extensii (ca la impulsie) cu deosebirea că la impulsie se depune o
activitate dinamică de învingere, iar la amortizare o activitate dinamică de cedare, care anihilează
treptat forŃa reacŃiei reazemului. Membrele inferioare se comportă la aterizare ca nişte resorturi
elastice datorită contracŃiei lanŃului triplei extensii; în aterizare greşită rolul de resort elastic este
micşorat sau suprimat şi pot interveni accidente, uneori foarte grave.
c. mişcarea de lovire cu membrele inferioare (fotbal) este asigurată de flexorii coapsei pe bazin,
extensorii gambei şi flexorii dorsali ai labei piciorului
d. asigurarea staŃiunii (posturale) se efectuează printr-o contracŃie statică a musculaturii, în care rolul
principal îl are lanŃul triplei extensii, la care participă şi muşchii adductori ai coapsei, care acŃionează
asupra lanŃului cinematic închis, reprezentat prin cele două membre inferioare şi bazin.
Întrebări de autoevaluare
Care sunt principalele lanŃuri musculare ale corpului ?
Din ce este format lanŃ muscular al triplei flexii ?
Din ce este format lanŃul triplei extensii ?
Ce muşchi fac mişcarea de impulsie ?
Ce muşchi fac amortizarea ?
8
LecŃia 3 ArticulaŃiile - caracteristici generale şi clasificare
ArticulaŃiile reprezintă legătura dintre două sau mai multe oase prin intermediul unui aparat fibros şi
ligamentar. Altfel spus, ele sunt un ansamblu de părŃi moi şi dure prin care se unesc două sau mai multe oase
vecine. După gradul lor de mobilitate, articulaŃiile sunt de mai multe feluri:
1. ArticulaŃii fixe (sinartroze) sin - împreună
Sunt articulaŃiile în care oasele nu pot executa nici o mişcare sau fac mişcări foarte reduse. Se întâlnesc la
oasele cutiei craniene şi la oasele cutiei toracice. Legătura dintre oase la acest tip de articulaŃii se face prin Ńesut
cartilaginos, Ńesut conjunctiv fibros şi Ńesut osos. De aceea, după felul Ńesutului care leagă oasele unei sinartroze
deosebim:
a). Sincondroze în care legătura dintre oase se face prin Ńesut cartilaginos ce îi conferă un oarecare grad de
mobilitate. Ex:
- articulaŃia dintre lama perpendiculară a etmoidului cu vomerul
- articulaŃia dintre prima coastă şi stern
b). Sindesmoze în care legătura dintre oase se face prin Ńesut conjunctiv fibros.
Exemple: - articulaŃiile sacro-iliace
- articulaŃiile dintre epifizele distale ale tibiei şi fibulei
- articulaŃiile dintre oasele cutiei craniene
c). Sinostoze în care oasele sunt legate prin Ńesut osos. Ele derivă fie din sincondroze, fie din sindesmoze, articulaŃii
la care Ńesutul de legătură s-a osificat, mai ales la vârstă înaintată. Ex: sinostoza craniană apare la o vârstă înaintată,
când Ńesutul de legătură dintre oasele cutiei craniene se osifică.
2. ArticulaŃii semimobile (amfiartroze)
Sunt articulaŃiile cu mişcări ceva mai ample, deci semimobile.
La nivelul coloanei vertebrale, legătura dintre corpii vertebrelor se face printr-un disc fibrocartilaginos.
Discul are forma corpurilor vertebrale şi prezintă la periferie o serie de lame concentrice de Ńesut fibrocartilaginos
(inelul fibros), iar în centru o substanŃă gelatinoasă (nucleul pulpos).
3. ArticulaŃii mobile (diartroze)
Sunt articulaŃiile cele mai răspândite în organism. Ele au o cavitate articulară în care se găseşte o mică
cantitate de lichid sinovial, o capsulă articulară căptuşită în interior de membrana sinovială şi cartilajul
hialin.Diartrozele după gradul de libertate al mişcărilor, în raport cu cele trei planuri ( transversal, sagital şi
longitudinal), pot fi:
ArticulaŃii cu un singur grad de libertate
a) ArticulaŃii plane cu suprafeŃe articulare congruente şi în care mişcarea este numai de alunecare; ex:
- articulaŃiile dintre apofizele articulare toracale
- articulaŃiile dintre oasele carpiene
b) ArticulaŃii cilindroide (asemănătoare balamalelor)
- articulaŃia trohleară - articulaŃia cotului (dintre humerus şi ulnă)
- articulaŃia trohoidă - articulaŃia radio-cubitală superioară
• ArticulaŃii cu două grade de libertate
a) articulaŃia elipsoidală - articulaŃia genunchiului
b) articulaŃia şelară - articulaŃia carpo-metacarpiană
• ArticulaŃii cu trei grade de libertate - sferoidale (enartroze)
a) articulaŃia scapulo-humerală
b) articulaŃia coxo-femurală
Diartrozele - caracteristici morfo - funcŃionale
Aceste articulaŃii sunt alcătuite din mai multe elemente componente cum sunt: suprafeŃele articulare,
mijloace de unire şi mijloace de alunecare.
1. SuprafeŃele articulare. Ele pot avea diferite forme: sferice,
eliptice, cilindrice sau plane şi sunt acoperite de un cartilaj articular hialin, care se mulează perfect pe toată
suprafaŃa de articulaŃie.
Cartilajul hialin (cartilaj articular) este cel mai vechi Ńesut din
organism din punct de vedere filogenetic, care s-a transmis fără modificări de la vertebratele primitive la om. Este
un Ńesut conjunctiv cu fibre colagene şi se prezintă ca o suprafaŃă lucioasă, alb-gălbuie la centru, alb-albăstruie la
periferie, în funcŃie de grosime. Grosimea este mai mare în punctele de maximă presiune (centru) până la 6 mm şi
mai subŃire la periferie. Grosimea mai depinde şi de momentul opririi osificării complete a cartilajului de creştere.
Înlesneşte mişcările, durează tot timpul vieŃii, mai gros la tineri, se subŃiază treptat cu vârsta.
Cartilajul hialin nu are vase de sânge, se hrăneşte prin imbibiŃie din lichidul sinovial. O mică parte din
nutriŃie este asigurată prin continuitate hidrică din osul subiacent prin unele orificii. Fără această sursă cartilajul
9
degenerează şi moare. Neavând vase de sânge, nu are posibilitatea de cicatrizare sau regenerare. Are un metabolism
foarte scăzut, de aceea rezistă mai bine ca Ńesutul osos la factorii agresivi.
Numărul redus de fibre colagene din substanŃa fundamentală a cartilajului hialin îl face puŃin rezistent la
factorii mecanici (de încovoiere, de îndoire). De aceea el se fisurează destul de frecvent mai ales la nivelul
meniscurilor genunchiului şi se vindecă foarte greu, neavând o circulaŃie activă (prin vase sanguine). În schimb,
este rezistent la presiuni. Cu cât presiunea este mai mare, grosimea lui este mai mare.
artilajul hialin este compresibil (amortizor pentru Ńesutul osos care s-ar eroda prin frecare). Întrucât
presiunile continue se opun difuzării substanŃelor nutritive acestea duc la apariŃia tulburărilor trofice ( de nutriŃie).
De aceea este necesar ca presiunile să fie intermitente pentru a se asigura nutriŃia cartilajului.
Cartilajul hialin este elastic. Această elasticitate este legată de conŃinutul în apă care în mod normal este de
50-60%. Deshidratarea atrage reducerea elasticităŃii şi în consecinŃă generează artroze.
Cartilajul hialin este poros. El se îmbibă cu lichid sinovial ca un burete. Vârsta, traumatismele, infecŃiile
duc la deshidratare şi apoi la ramolire. Când presiunile şi tracŃiunile articulare normale scad sau nu se mai exercită,
cartilajul hialin este invadat de vase, care transportă celule ce vor construi Ńesut osos, pe măsură ce cartilajul se
resoarbe. Astfel, se ajunge la anchiloză (proces degenerativ).
Când suprafeŃele articulare nu concordă perfect (una este mai mare şi alta mai mică) este nevoie de
corecŃia lor cu ajutorul fibrocartilajelor, care sunt de două feluri:
a) fibrocartilaj de mărire (burelet articular) ex: fibrocartilajul de pe cavitatea glenoidă a scapulei
b) fibrocartilaje de restabilire ex: - discul interarticular (care separă complet cele
două suprafeŃe articulare) în cazul articulaŃiei temporo-mandibulare
- meniscul interarticular care este un fibrocartilaj
incomplet, prezentând un orificiu la nivelul căruia suprafeŃele articulare vin în contact ex: meniscurile articulaŃiei
genunchiului.
Diartrozele după forma suprafeŃelor articulare şi după gradul de mobilitate sunt de mai multe feluri:
ArticulaŃii sferice (enartroze) care au o suprafaŃă articulară sferică şi alta concavă (cavitate glenoidă). În funcŃie de
conformaŃia oaselor, pot avea capul articular mai mic decât o jumătate de sferă, ex: articulaŃia scapulo-humerală şi
capul articular mai mare decât o jumătate de sferă ex: articulaŃia coxo-femurală.
• Trohleartroză (Ginglimul) care are una din suprafeŃe sub formă de trohlee (mosor), iar
cealaltă de formă concavă pentru a primi trohleea, ex: articulaŃia cotului.
• ArticulaŃia elipsoidală în care una din suprafeŃe este de
formă elipsoidală, iar cealaltă este o cavitate glenoidă,
ex: articulaŃia radio-carpiană;
articulaŃia atlanto- occipitală.
• ArticulaŃia în şa are suprafeŃele articulare de formă concavă într-un sens şi de formă convexă
în alt sens,
ex: articulaŃiile între oasele carpiene.
• ArticulaŃie în pivot cu suprafeŃe articulare ca un cilindru osos, ex: articulaŃia radio-ulnară.
• ArticulaŃii planiforme cu suprafeŃe articulare plane,
ex: articulaŃiile apofizelor articulare ale vertebrelor toracice
2. Mijloacele de unire ale articulaŃiilor sunt: capsula articulară,ligamentele şi muşchii.
a) capsula articulară se prezintă ca un manşon fibros, care uneşte cele două oase ale articulaŃiei, creind
cavitatea articulară. Ea are rolul de a asigura rezistenŃa articulaŃiei la factorii mecanici de tracŃiune şi de a
proteja articulaŃia de agenŃii microbieni din mediul extern. Deschiderea accidentală a acesteia produce
infecŃii serioase ale articulaŃiei respective. Are vascularizaŃie şi inervaŃie bogate.
b) ligamentele sunt benzi fibroase provenite
fie din îngroşarea capsulei articulare
fie din transformarea unor tendoane în ligamente
fie din fibre musculare atrofiate.
c) muşchii au rol important în articulaŃii, menŃin contactul între
suprafeŃele articulare, fiind muşchi periarticulari, au rol de ligamente active.
3. Mijloacele de alunecare sunt: membrana sinovială şi lichidul sinovial.
a) membrana sinovială este fină, netedă şi lucioasă, tapetând
suprafaŃa internă a capsulei articulare. Este bogat vascularizată şi inervată. Pe lângă rolul de etanşare a cavităŃii
articulare are şi rol secretor, ea producând lichidul sinovial care unge şi hrăneşte structurile articulare. Iritarea
mecanică sau microbiană a sinovialei duce la creşterea cantităŃii de lichid sinovial şi la dureri în timpul mişcărilor.
Integritatea şi sănătatea ei asigură calităŃile nutritive şi tribologice (de ungere) ale lichidului sinovial. Nu prezintă
formaŃiuni limfoide, deci nu are rol de protecŃie antimicrobiană. Prin vascularizaŃia ei bogată, reglează temperatura
şi presiunea articulară, creând condiŃii favorabile funcŃiei articulare. Prin reversul secreŃiei, reabsoarbe lichidul
sinovial şi deşeurile articulare (microscopice) care pot fi în suspensie.
10
b) lichidul sinovial are dublă origine. Este produs prin transudatul
lichidului plasmatic din pereŃii capilarelor (atât în repaus, cât mai ales în timpul mişcărilor) şi din produsele de
descuamare de pe faŃa superficială a sinovialei şi a cartilajelor articulare care rezultă prin frecare în timpul
mişcărilor. Mişcarea este deci factorul principal de producere a lichidului sinovial. El este un lichid de culoare
gălbuie, vâscos, transparent, cu pH = 7,4. ConŃine monocite 47 %, limfocite 25 %, granulocite 7 % şi alte celule 2
%. Majoritatea celulelor au proprietăŃi fagocitare.
VascularizaŃia articulaŃiilor este dată vasele articulare din care se desprind mai multe ramuri ce
formează o reŃea periarticulară din care iau naştere ramuri epifizare, capsulare şi sinoviale.
InervaŃia articulaŃiilor provine din nervii ce inervează oasele, muşchii şi tegumentul regiunii respective.
ArticulaŃiile sunt bogat inervate în special în zonele capsulare care sunt cele mai solicitate de forŃele mecanice. În
ele se găsesc proprioceptori (Golgi-Manzoni, Krause, Ruffini, Vater-Pacini), de la care, pe căi aferente se transmit
informaŃii referitoare la funcŃia articulaŃiei respective spre cordoanele dorsale ale măduvei spinării, la cerebel apoi
la scoarŃa cerebrală. Nervii articulari sunt nervi senzitivi formaŃi din fibre aferente. Unicele fibre nervoase eferente
care pătrund în articulaŃie, însoŃind vasele sanguine, sunt de natură vegetativă şi au rol în vasomotricitate.
Mobilitatea articulară
Deplasarea segmentelor osoase angrenează în lanŃul mecanismelor motorii şi participarea obligatorie a
articulaŃiilor. Forma şi gradele de libertate de mişcare pe care le oferă articulaŃiile reprezintă factori importanŃi, care
dirijează direcŃia şi sensul mişcărilor şi care limitează amplitudinea lor. De aceea, mobilitatea articulară este un
factor activ, care participă la realizarea mişcărilor. De altfel, la unele articulaŃii, cum ar fi cea a cotului, conducerea
direcŃiei mişcărilor este legată exclusiv de conformaŃia segmentelor osoase. Muşchii sunt cei care efectuează
mişcarea, dar direcŃia mişcării este imprimată de orientarea anatomică a şanŃului trohleei humerale.
Axele biomecanice ale articulaŃiilor.
ArticulaŃiile prezintă mişcări în jurul unor axe biomecanice, care corespund libertăŃii de mişcare a
articulaŃiei. La o articulaŃie mobilă, în mişcarea sa, una dintre suprafeŃele articulare este imobilă iar cealaltă se
mişcă. Axa biomecanică reprezintă linia situată într-un anumit plan, în jurul căreia una din componentele osoase se
deplasează faŃă de cealaltă. Ea poate fi fixă sau mobilă, atunci când se deplasează odată cu segmentul osos (cum se
întâmplă la genunchi). Mişcările articulaŃiilor pot fi active şi/sau pasive.
Mişcarea activă este mişcarea executată de subiectul examinat cu ajutorul propriilor sale grupe musculare. Prin ea
se poate determina şi capacitatea funcŃională a muşchiului.
Mişcarea pasivă este mişcarea executată de o forŃă exterioară, de obicei mâna examinatorului, la care subiectul
examinat nu participă activ, deci nu îşi contractă muşchii. În general, amplitudnea articulară a mişcărilor pasive
este mai mare decât a mişcărilor active.
Întrebări de autoevaluare
Ce caracteristici generale au articulaŃiile Ă
Ce fel de articulaŃii există după gradul de mobilitate ?
Ce fel de articulaŃii există după gradele de libertate ?
Ce proprietăŃi are cartilajul hialin ?
Care sunt elementele componente ale unei diartroze ?
11
(piramidalul, transversul, dilatatorul)
b) muşchii masticatori (4 ridicători şi 4 coborâtori ai mandibulei):
- ridicătorii mandibulei (ai capului): temporalul, maseterul, pterigoidianul intern, pterigoidianul extern.
- coborâtorii mandibulei (ai gâtului): pielosul gâtului,
digastricul, milo-hioidianul, gonio-hioidianul.
Biomecanica articulaŃiei temporo-mandibulare
ArticulaŃia te mporo-mandibulară are trei grade de libertate. Mandibula poate efectua trei feluri de mişcări:
de coborâre şi de ridicare, de proiecŃie înainte şi înapoi şi de lateralitate. Se comportă ca o pârgie de gradul III, cu
punctul de sprijin în articulaŃie, rezistenŃa este dată de greutatea mandibulei şi de duritatea bolului alimentar, iar
forŃa este dată de muşchii masticatori. BraŃul forŃei este mai mic decât braŃul rezistenŃei şi de aceea, pârghia pierde
din forŃă, câştigă în viteză ceea ce duce la scurtarea timpului de masticaŃie.
a). Mişcările de coborâre şi de ridicare se fac în jurul axei transversale ce trece prin mijlocul ramurilor verticale
ale mandibulei.
- mişcarea de coborâre se face sub acŃiunea gravitaŃiei şi ajutată de muşchii gâtului (digastric, milo-hioidian,
genio-hioidian şi pielosul gâtului). Aceşti muşchi au punct fix de inserŃie pe capetele lor distale, se contractă
izotonic, şi acŃionează prin capetele lor proximale asupra mandibulei.
- mişcarea de ridicare se face cu muşchii: temporal, maseter şi pterigoidian, ce au puncte fixe de inserŃie pe
capetele lor proximale, se contractă izotonic şi acŃionează prin capetele lor distale asupra mandibulei.
b). Mişcările de proiecŃie înainte şi înapoi se execută în plan antero-posterior.
- mişcarea de proiecŃie înainte se face prin contracŃia simultană a celor doi pterigoidieni externi, în care condilii
mandibulei părăsesc cavităŃile glenoide temporale.
- mişcarea de proiecŃie înapoi se face prin contracŃia produsă de digastric şi temporal.
c) Mişcările de lateralitate (mişcări de diducŃie) sunt mişcările prin care mentonul se îndreaptă la dreapta şi la
stânga. Mentonul este proeminenŃa osoasă pe linia mediană a mandibulei (pe faŃa sa externă). În aceste mişcări,
când un condil mandibular părăseşte cavitatea glenoidă, celălalt rămâne pivot şi invers. Muşchii ce asigură aceste
mişcări sunt pterigoidienii interni şi externi. Când cei de o parte se contractă izotonic, cei de partea opusă se
contractă izometric şi invers.
Întrebări de autoevaluare
Care este structura funcŃională a articulaŃiei temporo-mandibulare ?
Care sunt grupele de muşchi ai capului ?
Care sunt mişcările articulaŃiei temporo – mandibulare ?
Ce muşchi fac proiecŃia înainte a mandibulei ?
Ce muşchi ridică mandibula ?
13
precedentului, se inseră proximal pe osul occipital, iar distal, pe masele laterale şi pe apofizele transverse ale
atlasului. Flectează capul pe coloană.
lungul gâtului se întinde de la tuberculul anterior al
atlasului până la corpii vertebrali ai primelor trei vertebre dorsale. Este flexor şi rotator al coloanei vertebrale
cervicale.
c. Muşchii abdominali antero-laterali (Fig. 29 şi 30).
marele drept al abdomenului; cele trei fascicule ale sale se inseră proximal pe cartilajele costale ale coastelor
5,6,7. Distal, se inseră pe marginea superioară a pubisului. Când ia punct fix pe pubis, coboară coastele (muşchi
expirator) şi flectează toracele pe bazin. Când ia punct fix pe coaste, flectează bazinul pe torace. Prin contracŃia lui
ajută împreună cu ceilalŃi muşchi la comprimarea viscerelor şi expulzarea conŃinutului acestora (micŃiune,
defecaŃie, vomă).
marele oblic al abdomenului (oblicul extern) este muşchi
superficial. Se inseră proximal pe ultimele 7-8 coaste, iar distal, pe marginea crestei iliace, pe spina iliacă antero-
superioară, pe marginea anterioară a osului coxal, pe pubis şi pe linia albă care este o bandă conjunctivă rezistentă
care se întinde pe linia mediană de la pubis la apendicele xifoid şi rezultă din încrucişarea aponevrozelor muşchilor
largi ai abdomenului. Când ia punct fix pe bazin coboară coastele (muşchi expirator) flectează toracele pe bazin şi
comprimă viscerele abdominale. Când ia punct fix pe torace, este un flexor al bazinului pe torace. Când se
contractă de o singură parte, este un rotator al coloanei vertebrale.
micul oblic al abdomenului (oblicul intern) este situat sub
marele oblic. Se inseră distal, pe spina iliacă antero-superioară, pe creasta iliacă, pe apofizele transverse ale primei
vertebre sacrate şi ale ultimelor vertebre lombare. Are acŃiune asemănătoare cu cea a marelui oblic.
transversul abdomenului fasciculele lui pornesc de la
ultimele coaste, apofizele transverse ale coloanei lombare, marginea internă a crestei iliace. Anterior ele formează o
aponevroză largă ce se inseră pe linia albă, la care participă. Comprimă viscerele abdominale, iar secundar este
muşchi expirator.
d. Muşchii lombo-iliaci închid posterior cavitatea abdominală.
pătratul lombelor situat pe laturile coloanei lombare cu trei grupe de fascicule: ilio-costale, ilio-transversale şi
costo transversale. De la coasta 12-a la creasta iliacă. Când ia punct fix pe creasta iliacă coboară ultimele coaste
(muşchi expirator) şi înclină coloana lateral. Când ia punct fix pe torace, înclină bazinul lateral pe torace.
psoasul iliac situat în partea posterioară a abdomenului, în fosa iliacă internă şi în partea anterioară a coapsei.
Este format din două porŃiuni: psoasul şi iliacul. Ambele porŃiuni se inseră distal, printr-un tendon pe micul
trohanter al extremităŃilor superioare ale femurului. Are acŃiuni foarte importante:
flectează coapsa pe bazin
flectează coloana vertebrală şi bazinul pe coapsă
flectează trunchiul pe bazin
rotator al coloanei.
Împreună cu muşchii abdominali, cu cei ai spatelui şi cu ischio-gambierii asigură echilibrul trunchiului pe coapsă.
e. Muşchii posteriori ai coloanei vertebrale sunt în număr mare
trapezul, prin baza lui se inseră pe linia mediană de la protuberanŃa occipitală externă, pe ligamentul cervical
posterior şi pe apofizele spinoase ale vertebrelor cervicale inferioare şi ale celor dorsale. Prin vârful lui se inseră pe
cele două oase ale centurii scapulare (claviculă, acromion, spina omoplatului). Rolul lui: mobilizează centura
scapulară şi umărul ridicându-le şi apropiind omoplatul de coloană, înclină capul lateral, înclină coloana cervicală
lateral şi înclină coloana dorsală spre omoplatul de aceeaşi parte.
marele dorsal, prin baza lui se inseră pe ultimele 4 coaste, pe apofizele spinoase ale ultimelor vertebre dorsale şi
lombare şi pe buza externă a crestei iliace. Rolul lui: este adductor, proiector înapoi şi rotator înăuntru al braŃului;
tracŃionează asupra coastelor (muşchi expirator), tracŃionează asupra trunchiului spre braŃ (ca în mişcarea de
atârnare sau căŃărare).
romboidul situat în partea inferioară a cefei şi în partea superioară a regiunii dorsale. Rolul lui: trage omoplatul
înăuntru şi îl basculează, apropiind vârful omoplatului de coloană; trage coloana spre omoplat.
unghiularul situat pe partea laterală a cefei. Proximal, se inseră pe apofizele transverse ale primelor 5 vertebre
cervicale, iar distal, pe unghiul supero-intern al omoplatului. Rolul lui: trage omoplatul în sus, înclină lateral
coloana cervicală pe partea lui.
micul dinŃat postero-superior, situat sub romboid. De la apofizele C5-D3 până pe coastele 2-5. Este muşchi
inspirator.
micul dinŃat postero-inferior. De la apofizele spinoase D11-L3 până pe ultimele 4 coaste. Este muşchi inspirator.
muşchii cefei. SituaŃi sub trapez, romboid şi micul dinŃat, deasupra unghiularului, sunt în număr de 8. Cel mai
important este muşchiul splenius. Sunt muşchi de extensie, înclinaŃie laterală şi de rotaŃie a capului.
14
muşchii spinali se găsesc în şanŃurile vertebrale formate din apofizele spinoase şi coaste. (ilio-costalul, lungul
dorsal, spino-transversalul). La nivelul regiunii lombare inferioare alcătuiesc sacro-spinalul. Rolul lor: sunt muşchi
extensori ai coloanei şi menŃin echilibrul extrânsec al acesteia.
- muşchii intertransversali înclină coloana lateral de partea lor
- muşchii interspinoşi sunt extensori ai coloanei.
3. Biomecanica coloanei vertebrale
Mişcările coloanei vertebrale sunt mişcări complexe. Ele se realizează prin cumularea uşoarelor deplasări
ale corpurilor vertebrale (la nivelul discurilor intervertebrale şi la nivelul articulaŃiilor). Aceste mişcări sunt limitate
de rezistenŃa ligamentelor şi a articulaŃiilor intervertebrale şi de gradul de compresibilitate a Ńesutului
fibrocartilaginos din care este compus discul.
Mişcarea de flexie
În mişcarea de flexie, porŃiunea anterioară a discurilor intervertebrale este comprimată, în timp ce
ligamentul vertebral comun posterior, ligamentele galbene, ligamentele interspinoase, ligamentul supraspinos şi
muşchii spatelui sunt puşi sub tensiune. Muşchii care iniŃiază mişcarea sunt cei ai peretelui abdominal in special
dreptul abdominal si cei doi oblici, psoasul iliac şi muşchii subhioidieni şi sternocleidomastoidienii. Odată iniŃiată
mişcarea, grupul antagonist al flexorilor (extensorii coloanei) intră în acŃiune şi gradează flectarea trunchiului,
învingând forŃele gravitaŃionale.
Mişcarea de extensie
În mişcarea de extensie, porŃiunile posterioare ale discurilor intervertebrale sunt comprimate, în timp ce
ligamentul vertebral comun anterior este pus sub tensiune. Extensia este blocată în ultima fază de intrarea în contact
a apofizelor articulare şi apoi a apofizelor spinoase. Muşchii şanŃurilor vertebrale, deci muşchii extensori, sunt cei
care iniŃiază mişcarea, care apoi este controlată de grupul anterior. Mai intervin în extensie şi: spleniusul capului,
muşchii posteriori ai gâtului, interspinoşii şi muşchii sacrospinali.
Mişcarea de înclinare laterală (îndoire).
Această mişcare are maximum de amplitudine în segmentul dorsal. Muşchii în înclinare sunt: pătratul
lombelor, psoasul, intertransversalii şi dreptul lateral al capului. Mai pot interveni şi muşchii şanŃurilor vertebrale şi
în special sistemul transverso-spinos, sternocleidomastoidianul (SCM), scalenii, muşchii cefei, trapezul, marele şi
micul oblic abdominal.
Mişcarea de rotaŃie (răsucire).
Este maximă în regiunea cervicală. Coloana dorsală se rotează puŃin şi nuumai dacă se înclină şi lateral.
Coloana lombară se răsuceşte când este în extensie. Muşchii care execută mişcarea sunt: oblicii abdominali,
intercostalii, sistemul spino-transvers al muşchilor şanŃurilor vertebrale. Răsucirea de aceeaşi parte se face prin:
marele dorsal, spleniusul, lungul gâtului şi micul oblic abdominal. Răsucirea de partea opusă se face prin: spino-
transvers şi marele oblic abdominal.
4. Biomecanica articulaŃiei occipito-atlantoidiene
ArticulaŃia acŃionează ca o pârghie de gradul I, cu punctul de sprijin în articulaŃie, plasat între forŃa dată de
muşchii cefei şi rezistenŃa dată de greutatea capului care tinde să cadă înainte. Ea permite mişcări de flexie cu
amplitudinea de 20o, de extensie de 30o şi de înclinare laterală de 15o.
Muşchii flexori sunt: marele şi micul drept anterior ai capului şi dreptul lateral al capului.
Muşchii extensori sunt: trapezul, splenius, marele complex, marele şi micul drept posterior ai capului.
Muşchii pentru înclinare sunt: trapezul, spleniusul, micul complex, STM, dreptul lateral al gâtului.
5. Biomecanica articulaŃiei atlanto-axoidiene
Este articulaŃia dintre prima şi a doua vertebră cervicale. (atlas şi axis). Vertebra atlas nu are corp vertebral
şi nici apofize articulare inferioare, acestea fiind reduse la simple suprafeŃe articulare, aflate pe feŃele inferioare ale
maselor lui laterale. Împreună cu acestea, apofizele articulare superioare ale axisului realizează articulaŃiile atlanto-
axoidiene laterale, articulaŃii plane ca şi cele dintre apofizele articulare ale celorlalte vertebre. Prin ea se realizează
numai mişcarea de rotaŃie a capului cu o amplitudine de 30o de o parte şi de alta. La rotaŃii de amplitudini mai mari
iau parte şi articulaŃiile vertebrelor subiacente.
Întrebări de autoevaluare
Care sunt articulaŃiile coloanei vertebrale ?
Ce rol au discurille intervertebrale ?
Care sunt grupele de muşchi implicaŃi în mişcările coloanei ?
Ce mişcări poate face coloana vertebrală ?
15
ArticulaŃiile costo-vertebrale sunt plane şi ele se realizează între faŃetele articulare ale capetelor costale şi faŃatele
articulare ale corpilor vertebrali dorsali. Ele au o capsulă articulară întărită de un ligament costo-vertebral anterior
şi un ligament costo-vertebral posterior. În interiorul articulaŃiei se mai găseşte şi un ligament interosos.
ArticulaŃiile costo-transversale sunt plane şi se realizează între faŃetele articulare ale tuberozităŃilor costale şi
faŃetele articulare ale apofizelor transverse. Segmentele osoase sunt menŃinute în contact de 4 ligamente dispuse
astfel: anterior, posterior, superior şi inferior.
ArticulaŃiile costo-condrale sunt articulaŃii fixe. În cadrul lor, periostul coastelor se continuă cu pericondrul
cartilajului costal.
ArticulaŃiile condro-sternale sunt articulaŃii plane, realizate între faŃetele articulare ale extremităŃile anterioare ale
cartilajelor costale şi faŃetele articulare de pe marginile laterale ale sternului. Segmentele articulare sunt menŃinute
în contact de o capsulă articulară întărită de două ligamente condro-sternale: anterior şi posterior. In interiorul
articulaŃiei se mai afla si un ligament interosos.
2. Muşchii implicaŃi în mişcările toracelui
Muşchii care acŃionează asupra toracelui fac parte din mai multe grupe şi anume:
a. muşchii gâtului (descrişi anterior)
b. muşchii abdominali (descrişi anterior)
c. muşchii toracelui sunt- muşchii costali deservesc mişcările coastelor. Ei sunt: diafragma, intercostalii
şi supracostalii.
diafragma este un muşchi larg, aşezat transversal, care separă trunchiul în două mari cavităŃi: toracică şi
abdominală. Are forma unei bolte (bolta diafragmatica). În expiraŃie profundă el urcă până în dreptul coastelor 4 şi
5. În centru, diafragmul prezintă o aponevroză foarte rezistentă numită centru frenic. De la această aponevroză
pornesc radiar o serie de fascicule musculare care se inseră pe primele trei vertebre lombare şi în jurul segmentelor
inferioare ale feŃei inferioare ale cavităŃii toracice. Centrul frenic mai aderă şi la faŃa inferioară a pericardului, care
se continuă în sus cu ligamentul suspensor al inimii. De aceea, centrul frenic rămâne aproape imobil la mişcările
diafragmei. Mişcările diafragmei sunt importante în respiraŃie; în inspiraŃie bolta se turteşte, mărindu-se diametrul
longitudinal, iar în expiraŃie bolta se accentuează.
muşchii intercostali sunt situaŃi între marginea inferioară a coastei supraiacente şi marginea superioară a coastei
subiacente. Se consideră că au rol modest fie în inspiraŃie fie în expiraŃie (sunt doar nişte pereŃi elastici ai cutiei
toracice) dar rolul lor important apare în mişcările de rotaŃie ale coloanei vertebrale.
muşchii supracostali sunt mici, în număr de 12, dispuşi oblic şi în afară, de la vârful apofizelor transverse la faŃa
posterioară a extremităŃii posterioare a coastelor subiacente. Sunt muşchi inspiratori.
- muşchii toraco-brahiali sunt cei care leagă toracele de
centura scapulară şi de extremitatea superioară a humerusului.
marele pectoral este muşchi superficial, de formă
triunghiulară. Cu baza lui se inseră pe marginea anterioară a ceor două treimi interne ale claviculei, pe faŃa
anterioară a sternului şi pe cartilajele primelor 7 coaste. Toate aceste fascicule converg către un tendon comun de
formă patrulateră, care trece prin faŃa axilei şi se inseră pe buza interioară a culisei bicipitale. Când ia punct fix pe
torace, marele pectoral face adducŃia braŃului şi duce umărul înainte; când ia punct fix pe humerus, ridică trunchiul
(ca în poziŃia atârnat).
micul pectoral este situat sub marele pectoral şi se inseră proximal pe apofiza coracoidă, iar distal pe faŃa
externă a coastelor 3,4,5. Când ia punct fix pe torace, coboară umărul; când ia punct fix pe apofiza coracoidă, este
un muşchi inspirator.
subclavicularul se întinde transversal de la prima coastă la faŃa inferioară a claviculei. Când ia
punct fix pe torace, coboară clavicula; când ia punct fix pe claviculă, este unmuşchi inspirator.
marele dinŃat este un muşchi lat, situat pe faŃa laterală a toracelui. Se inseră înapoi pe marginea
internă a omoplatului, trec printre acesta şi grilajul costal şi se inseră înainte, pe primele 10 coaste, printr-o serie de
digitaŃii ce se încrucişează cu digitaŃiile marelui oblic abdominal. Când ia punct fix pe torace trage omoplatul
înainte; când ia punct fix pe omoplat tracŃionează asupra coastelor şi este deci un muşchi inspirator.
3. Biomecanica toracelui
Mişcările pe care le realizează diversele segmente osoase ale toracelui, datorită articulaŃiilor dintre ele, sunt
foarte importante pentru respiraŃie. RespiraŃia se realizează în doi timpi: inspiraŃia şi expiraŃia. InspiraŃia presupune
pătrunderea unei cantităŃi mari de aer în plămâni, extinderea plămânilor şi deci mărirea volumului cavităŃii toracice.
ExpiraŃia este mecanismul invers.Pentru aceasta, cavitatea toracică trebuie să aibă un oarecare grad de mobilitate.
Cum coloana vertebrală şi sternul sunt rigide, rămân coastele care, prin articulaŃiile lor cu vertebrele şi sternul, pot
efectua mişcări de ridicare şi coborâre. Datorită dispoziŃiei anatomice a articulaŃiilor, aceste mişcări nu sunt simple.
Ex: la ridicarea coastelor, se execută şi o mişcare de proiectare înainte, de îndepărtare şi de rotaŃie a fiecărei
coaste. Astfel, în inspiraŃie, se măresc toate diametrele cutiei toracice.
În aceste mişcări, coastele se comportă ca nişte pârghii de gradul III (S.F.R) în care: punctul de sprijin (S)
este în articualŃia costo-vertebrală
16
forŃa activă (F) este dată de inserŃia muşchiului pe coastă
forŃa de rezistenŃă (R) este dată de partea anterioară a coastelor.
Mişcările coastelor mobilizează pasiv sternul care este puternic ataşat de coaste. ExperienŃa lui Braus:
împreunăm mâinile inaintea toracelui şi arcuim membrele superioare astfel ca ele să formeze un cerc. Presupunem
că acest cerc reprezintă circumferinŃa cutiei toracice, mâinile împreunate reprezintă sternul, toracele nostru ar fi
coloana vertebrală, iar membrele superioare ar fi coastele.
Muşchii inspiratori (care ridică coastele) sunt: diafragma, scalenii (anterior şi posterior), supracostalii,
pectoralii (mare şi mic), marele dinŃat.
Muşchii expiratori (care coboară coastele) sunt: marele drept abdominal, marele oblic abdominal, micul
oblic, transversul abdomenului, micul dinŃat postero-inferior şi marele dinŃat (fascicolul mijlociu).
Intrebari de autoevaluare
Care sunt articulaŃiile toracelui ?
Ce grupe de muşchi sunt implicaŃi în mişcările toracelui ?
Cum se realizează mişcarea de inspiraŃie ?
Cum se realizează mişcarea de expiraŃie ?
17
Această articulaŃie este o enartroză (capul articular este mai mic decât o jumătate de sferă).
a). suprafeŃele articulare sunt: capul humerusului, şi cavitatea glenoidă a omoplatului, ambele acoperite cu
cartilaj hialin. Cavitatea glenoidă este înconjurată de bureletul glenoidian, care-i măreşte capacitatea.
b). cele două suprafeŃe sunt menŃinute în contact de o capsulă articulară întărită în partea superioară de un
ligament coraco-humeral şi anterior de trei ligamente gleno-humerale (Fig. 34).
2. Muşchii care participă la mişcările umărului sunt:
a. muşchii posteriori ai coloanei vertebrale (descrişi anterior)
b. muşchii toraco-brahiali (descrişi anterior).
c. muşchii scapulo-brahiali:
deltoidul este cel mai voluminos. Prin baza lui, se inseră proximal pe treimea externă a marginii anterioare a
claviculei, pe marginea externă a acromionului şi pe buza inferioară a marginii posterioare a spinei omoplatului.
Toate aceste fascicule converg spre tendonul distal, care se inseră pe buza superioară a amprentei deltoidiene de pe
faŃa externă a humerusului. AcŃiunea lui este complexă, in totalitatea lui. Dacă ia punct fix pe centura scapulară,
este abductor al braŃului. Când ia punct fix pe humerus, deltoidul trage centura scapulară şi toracele, cum se
întâmplă în poziŃia atârnat şi în mişcările de căŃărare.
coraco-brahialul se inseră proximal pe apofiza coracoidă impreuna cu scurta portiune a bicepsului, iar distal în
treimea mijlocie a feŃei interne a humerusului. Când ia punct fix pe apofiza coracoidă este proiector înainte,
adductor şi rotator în afară a humerusului, iar când ia punct fix pe humerus, îl apropie pe acesta de apofiza
coracoidă şi deci de omoplat, ca în poziŃia atârnat şi in miscarile de căŃărare.
supraspinosul are o formă triunghiulară, se inseră intern pe fosa supraspinoasă a omoplatului şi extern pe faŃeta
superioară a marii tuberozităŃi a extremităŃii superioare a humerusului. Când ia punct fix pe omoplat este abductor
al braŃului, iar când ia punct fix pe humerus, trage omoplatul către acesta.
subspinosul se inseră intern pe fosa subspinoasă a omoplatului şi extern pe faŃeta mijlocie a marii tuberozităŃi a
extremităŃii superioare a humerusului. Când ia punct fix pe omoplat este rotator în afară al braŃului şi când ia punct
fix pe humerus trage omoplatul către braŃ.
micul rotund situat imediat în afara subspinosului, se inseră intern pe fosa subspinoasă a omoplatului şi extern pe
faŃa inferioară a marii tuberozităŃi a extremităŃii superioare a humerusului. Când ia punct fix pe omoplat este rotator
în afară al humerusului şi când ia punct fix pe humerus trage omoplatul către braŃ
marele rotund este un muşchi puternic, se inseră intern pe unghiul inferior al omoplatului, se îndreaptă în sus, în
afară şi înainte, ocoleşte faŃa internă a extremităŃii superioare a humerusului şi se innseră pe buza posterioară a
culisei bicipitale a humerusului. Când ia punct fix pe omoplat, este un adductor al braŃului, iar când ia punct fix pe
humerus este un ridicător al omoplatului.
subscapularul se inseră intern în fosa subscapulară şi extern pe mica tuberozitate a extremităŃii superioare a
humerusului. Când ia punct fix pe omoplat este un rotator înăuntru şi un adductor al braŃului, iar când ia punct fix
pe humerus trage omoplatul către braŃ.
3. Biomecanica articulaŃiei scapulo-humerale
ArticulaŃia scapulo-humerală este cea mai mobilă articulaŃie. Are trei grade de libertate: Ea acŃionează în
strânsă corelaŃie funcŃională cu articulaŃiile centurii scapulare, mărindu-se astfel amplitudinea de mişcare a
membrului superior faŃă de trunchi.
Mişcarea de abducŃie (de îndepărtare a braŃului). În această mişcare cele două extremităŃi ale humerusului suferă o
deplasare în sens invers. Extremitatea inferioară urcă iar cea superioară coboară. Mişcarea se face până când marea
tuberozitate se loveşte de porŃiunea superioară a bureletului glenoidian. În acest moment, suprafaŃa articulară a
capului humeral părăseşte aproape cavitatea glenoidă şi intră în contact cu porŃiunea inferioară a capsulei articulare.
muşchii abductori ai umărului sunt:
- deltoidul cu toate fasciculele lui;
- supraspinosul (chiar singur în afara deltoidului)
- lunga porŃiune a bicepsului brahial (are un rol secundar)
Mişcarea de abducŃie se poate face numai până la un unghi de 900. Peste această valoare, ridicarea humerusului nu
este posibilă datorită prezenŃei acromionului. Ridicarea braŃului peste 900 se face numai cu ajutorul mişcării de
basculă laterală a scapulei.
Mişcarea de adducŃie se face în sens invers, un rol important revine greutăŃii membrului şi gravitaŃiei, mişcarea
fiind controlată tot de muşchii abductori care, prin contracŃia lor izometrică, dirijează apropierea membrelor
superioare de trunchi.
muşchii adductori ai umărului sunt: pectoralul mare,
dorsalul mare, rotundul mare, rotundul mic, subscapular, coraco-brahial, biceps brahial (cu scurta porŃiune),
triceps brahial (cu lunga porŃiune).
Mişcările de proiecŃie înainte (anteducŃie) şi înapoi (retroducŃie)
18
Ele se fac: cu bascularea capului humeral înapoi, în anteducŃie şi cu bascularea capului humeral înainte, în
retroducŃie, in timp ce extremitatea inferioara a humerusului se deplaseaza in sens invers, pe un arc de cerc dispus
sagital.Amplitudinea proiecŃiei înainte este de 950 iar cea a proiecŃiei înapoi de
200. Amplitudinea lor se poate mări prin intervenŃia centurii scapulare şi a coloanei vertebrale până la 180o în
anteducŃie şi 35o în retroducŃie.
În anteducŃie intervin muşchii: - marele pectoral
- coraco-brahialul
- deltoidul (fascicule claviculare)
20
LecŃia 9 ArticulaŃiile antebraŃului
21
lungul abductor al policelui se inseră proximal pe feŃele posterioare ale cubitusului, radiusului şi lifamentului
interosos, trece pe sub ligamentul inelar carpian posterior şi se inseră distal pe faŃa externă a bazei primului
metacarpian. Este abductor al policelui şi abductor şi supinator al mâinii.
scurtul extensor al policelui se inseră proximal tot pe feŃele posterioare ale cubitusului, radiusului şi
ligamentului interosos. Trece pe sub ligamentul inelar carpian posterior şi se inseră distal pe faŃa posterioară a
bazei celei de a doua falange a policelui. Este extensor al falangei a doua a policelui pe prima, a primei pe
metacarpian şi a metacarpianului pe carp lungul extensor al policelui se inseră proximal
pe faŃa posterioară a cubitusului, coboară oblic în afară spre gâtul mâinii, alunecă prin şanŃul extern al feŃei
posterioare a radiusului, delimitează tabachera anatomică şi trece pe faŃa posterioară a primului metacarpian şi a
falangei proximale a policelui, pentru a se insera distal pe faŃa posterioară a bazei falangei distale a policelui. Este
extensor al policelui.
extensorul propriu al indexului se inseră proximal pe faŃa posterioară a cubitusului şi a ligamentului interosos,
trece pe sub ligamentul inelar carpian posterior şi se inseră distal pe tendonul extensorului comun pentru index.
Este extensor al indexului.
c. muşchii externi:
brahio-radialul se inseră proximal pe marginea externă a humerusului iar distal, pe apofiza stiloidă a radiusului.
Este flexor al antebraŃului pe braŃ şi accesoriu intervine în mişcarea de pronaŃie şi supinaŃie.
primul radial extern se inseră proximal pe marginea externă a humerusului, sub lungul supinator, şi distal se
inseră pe faŃa posterioară a bazei celui de al doilea metacarpian. Este extensor şi abductor al mâinii pe antebraŃ.
al doilea radial extern se inseră proximal pe epicondil şi distal pe faŃa posterioară a bazei celui de al treilea
metacarpian. Este extensor al mâinii pe antebraŃ şi accesoriu abductor al mâinii pe antebraŃ.
scurtul supinator se inseră proximal pe marginea externă a cubitusului, înconjoară treimea superioară a
radiusului şi se inseră distal pe faŃa anterioară şi externă a radiusului, deasupra rotundului pronator. Este supinator
al antebraŃului.
3. Biomecanica articulaŃiilor radio-cubitale
Mişcările în aceste articulaŃii permit pronaŃia (faŃa palmară orientată posterior) şi supinaŃia (cu faŃa palmară
orientată anterior), la nivelul antebraŃului. Ele asigură rotaŃia radiusului în jurul cubitusului.
În mişcarea de pronaŃie, antebraŃul se răsuceşte înăuntru, faŃa palmară a mâinii priveşte posterior, iar policele este
medial;
muşchii pronatori sunt:- rotundul pronator, pătratul pronator, palmarul mare (accesoriu), anconeul
(accesoriu), brahio-radialul (accesoriu)
În mişcarea de supinaŃie, antebraŃul se răsuceşte în afară, faŃa palmară a mâinii priveşte anterior, iar policele este
lateral.
muşchii supinatori sunt: supinatorul scurt, bicepsul brahial, brahio-radialul (accesoriu)
Cele două articulaŃii radio-cubitale acŃionează concomitent pentru realizarea acestor mişcări deci,
funcŃional ele formează o singură articulaŃie găsindu-se totdeauna într-o poziŃie similară de pronaŃie sau supinaŃie.
Subiecte de verififcare
Ce articulaŃii sunt la nivelul antebraŃului ?
Care este structura funcŃională a celor două articulaŃii ?
Care sunt muşchii anteriori ai antebraŃului ?
Care sunt muşchii posteriori ai antebraŃului ?
În ce constă mişcarea de pronaŃie ?
În ce constă mişcarea de supinaŃie ?
23
Osul coxal este un os plat, de formă patrulateră, alcătuit din trei piese osoase: iliacul situat în sus şi în
afară; pubisul situat înainte şi ischionul situat în jos. Toate aceste piese converg spre centrul osului coxal, care
prezintă pe faŃa lui externă cavitatea cotiloidă (acetabulum).
Osul coxal are: două feŃe – externă şi internă
patru margini - superioară, inferioară,
- anterioară, posterioară
FaŃa externă are în centrul ei cavitatea cotiloidă de formă sferoidă delimitată de o margine (sprânceana)
cotiloidiană în care se articulează capul femurului. Deasupra cavităŃii cotiloide este fosa iliacă externă, pe care se
inseră muşchii fesieri:
fesierul mic, în zona anterioară,
fesierul mijlociu, în zona mijlocie;
fesierul mare, în zona posterioară
Sub cavitatea cotiloidă este gaura obturatoare.
FaŃa internă are la mijlocul ei o proeminenŃă liniară linia nenumită îndreptată oblic în jos şi înainte.
Deasupra acesteia se află fosa iliacă internă pe care se inseră porŃiunea iliacă a muşchiului psoas-iliac. Sub ea şi
înapoia ei, întâlnim: tuberozitatea iliacă pe care se inseră puternicele ligamente sacro-iliace, faŃeta auriculară a
coxalului şi suprafaŃa de inserŃie a obturatorului intern.
Marginea superioară (creasta iliacă) are inseraŃi pe ea marele oblic abdominal, micul oblic abdominal şi
transversul abdomenului. Anterior ea se termină cu spina iliacă antero- superioară pe care se inseră croitorul.
Marginea anterioară are o scobitură nenumită şi o spină iliacă anterioară pe care se inseră tendonul
dreptului anterior al cvdricepsului femural.
Marginea inferioară are o faŃetă pubiană pentru articulaŃia cu celălalt os coxal o
suprafaŃă de inserŃie pentru marele adductor (muşchi al coapsei). Ea se termină cu corpul ischionului (marea
tuberozitate ischiatică) care este segmentul cel mai gros al osului coxal care suportă greutatea corpului în poziŃie
şezândă. Pe ea se inseră:
- marele adductor al coapsei;
- muşchii ischio-gambieri: - semitendinosul
- semimembranosul
- bicepsul femural
- muşchii posteriori ai şoldului: - gemenul inferior
- pătratul femural
Marginea posterioară de jos în sus prezintă: mica scobitură sciatică, spina sciatică pe care se inseră
muşchiul gemen superior, marea scobitură sciatică şi spina iliacă postero-superioară de la care începe marginea
superioară a osului coxal.
Sacrul este un os median şi simetric, format din sudura vertebrelor sacrate. El închide partea posterioară a
bazinului. Este îndreptat oblic în jos şi înapoi. Formează cu ultima vertebră lombară un unghi care proemină
anterior, numit promontoriu. Are patru feŃe: (anterioară, posterioară şi două laterale), o bază şi un vârf.
FaŃa anterioară este concavă şi prezintă 4 linii transversale (nivelele de sudură ale vertebrelor). La capul
lor, de o parte şi de alta sunt găurile sacrate anterioare prin care ies ramurile anterioare ale nervilor sacraŃi.
FaŃa posterioară este convexă şi prezintă găurile sacrate prin care ies ramurile posterioare ale nervilor
sacraŃi.Cu feŃele laterale se articulează cu oasele coxale.
Baza sacrului priveşte în sus şi puŃin înainte şi se articulează cu a 5
vertebră lmbară.
Vârful sacrului se articulează cu coccisul.
Coccisul este situat sub sacru, rezultă din sudura celor 4 sau 5 vertebre coccigiene. Are forma unei
piramide triunghiulare cu baza în sus.
ArticulaŃiile bazinului.
ArticulaŃiile bazinului sunt:
- simfiza pubiană (articulaŃie semimobilă)
- articulaŃiile sacro-iliace (articulaŃii semimobile)
-articulaŃia sacro-coccigiană (artrodie) fără importanŃă funcŃională.
ConformaŃia generală a bazinului
Bazinul are forma unui trunchi de con cu baza în sus. Inelul format anterior de marginea superioară a
simfizei pubiene, lateral de liniile nenumite de pe feŃele interne ale coxalelor şi posterior de promontoriu împarte
bazinul în două părŃi: marele bazin şi micul bazin, cu strâmtoarea superioară şi strâmtoarea inferioară. Diametrele
lor transversale, oblice, şi antero-posterioare joacă la femeie un rol important în desfăşurarea normală a naşterii,
2. Biomecanica bazinului În mod normal, la adult, oasele coxale se mişcă concomitent cu sacru şi practic bazinul
poate fi considerat ca un întreg rigid.În realitate însă, chiar în aceste condiŃii; se produc unele mişcări minime la
nivelul articulaŃiilor sacro-iliace, mai accentuate la tineri. Ele constau din o serie de mişcări de basculă ale sacrului,
24
în jurul unei axe transversale care trece prin partea superioară a osului. Aceste mişcări sunt: mişcări de nutaŃie şi
mişcări contranutaŃie.
Mişcarea de nutaŃie este mişcarea prin care baza sacrului se îndreaptă în jos şi înainte, iar vârful se îndreaptă în sus
şi înapoi.
Mişcarea de contranutaŃie este mişcarea prin care baza sacrului se îndreaptă în sus şi înapoi, iar vârful lui se
îndreaptă în jos şi înainte.În condiŃii fiziologice deosebite (în timpul naşterii), aparatele capsulo-ligamentare ale
tuturor articulaŃiilor corpului se îmbibă cu lichid interstiŃial şi se relaxează sub acŃiunea unui hormon special de tip
relaxina. Relaxarea aparatelor capsulo-ligamentare are efecte imediate, în special la nivelul coloanei vertebrale şi
bazinului. La nivelul coloanei vertebrale apar rahialgiile (dureri vertebrale) gravidelor şi chiar hernii de disc. La
nivelul bazinului relaxarea capsulo-ligamentară duce la mărirea amplitudinii mişcărilor articulaŃiilor sacro-iliace şi
simfizei pubiene, ceea ce uşurează desfăşurarea normală a sarcinii.
II. ArticulaŃia coxo-femurală (articulaŃia şoldului)
1. Structura funcŃională a şoldului
Prin intermediul şoldului, centura pelvină se continuă cu membrul inferior. Şoldul este structurat astfel,
încât să permită membrului inferior îndeplinirea celor două funcŃii contradictorii:
- oscilaŃia în faza de pendulare
- stabilizarea în faza de propulsie a mersului, alergării sau săriturii.
În alcătuirea articulaŃiei şoldului participă două segmente osoase: osul coxal şi extremitatea superioară a
femurului, de o parte şi de alta. Osul coxal a fost descris anterior.
F e m u r u l este os lung, pereche şi nesimetric. El reprezintă scheletul coapsei. Are un corp şi două
extremităŃi (superioară şi inferioară).
Cu extremitetea superioară intră în articulaŃia şoldului.
Extremitatea superioară a femurului prezintă un cap articular,
un gât şi două proeminenŃe: o tuberozitate mare (marele trohanter) şi o tuberozitate mică (micul trohanter). Cele
două tuberozităŃi sunt voluminoase, pe ele se inseră muşchi puternici.
Capul articular reprezintă 2/3 dintr-o sferă, este perfect rotunjit şi orientat în sus, înainte şi înăuntru. PuŃin
sub centrul lui se află foseta ligametului rotund.
Gâtul femurului uneşte capul femurului cu cele două extremităŃi. Axa lungă a gâtului este inclinată faŃă de
axa lungă a corpului femural cu 125-135o, unghiul fiind unghiul de înclinaŃie. Axa lungă a gâtului face şi cu planul
frontal un unghi de 15-25o, acesta fiind unghiul de declinaŃie.
Marele trohanter este o proeminenŃă partulateră, care continuă în sus corpul osului. Pe el se inseră: pe faŃa
externă - fesierul mijlociu
pe faŃa internă - obturatorul extern
- obturatorul intern
- cei doi gemeni
pe marginea superioară - piramidalul
pe marginea inferioară – vastul extern
pe marginea anterioară – fesierul mic
pe marginea posterioară – pătratul femural
Micul trohanter este situat la partea postero- inferioară a gâtului femural şi dă inserŃie psoasului-iliac.
Asupra extremităŃii superioare se exercită eforturi de presiune şi tracŃiune deosebit de puternice şi de aceea
structura ei este adecvată acestor sarcini. Fasciculele trabeculare sunt bine individualizate.
Corpul femurului este îndreptat oblic de sus în jos şi dinafară
înăuntru. Axa lui lungă este axa anatomică şi nu se confundă cu axa biomecanică. Aceasta pleacă de la centrul
capului femural şi se întâlneşte cu axa anatomică în partea centrală a extremităŃii inferioare a femurului. Cele două
axe fac între ele un unghi de 8-100, deschis în sus. Pe el se prind următorii muşchi
pe faŃa anterioară - muşchiul crural (partea profundă a cvadricepsului)
- muşchiul tensor al sinovialei genunchiului
pe faŃa externă - vastul extern al cvadricepsului
pe faŃa internă - vastul intern al cvadricepsului.
Marginea posterioară este foarte dezvoltată, se numeşte linia aspră. Pe ea se inseră vastul extern, vastul
intern, iar în lungul zonei mijlocii, cei trei adductori ai coapsei şi scurta porŃiune a bicepsului femural. În partea
superioară, linia aspră se trifurcă într-o creastă externă (spre marele trohanter) pentru inserŃia marelui fesier, o
creastă mijlocie (spre micul trohanter) pentru inserŃia pectineului şi o creastă internă (spre partea inferioară a
gâtului) pentru inserŃia vastului intern.
Extremitatea inferioară va fi prezentată la studiul genunchiului.
ArticulaŃia coxo-femurală este o enartroză cu trei grade de libertate şi o deosebită importanŃă în statică şi
locomoŃie. Este construită în aşa fel, încât să ofere, în acelaşi timp, maximum de stabilitate şi de mobilitate.
25
a) SuprafeŃele articulare sunt: capul femurului şi cavitatea cotiloidă a coxalului. Cavitatea cotiloidă nu
poate cuprinde singură capul femurului, de aceea este mărită de jur împrejur de un burelet fibro-cartilaginos. Acesta
trece peste scobitura pubo-ischiatică şi formează ligamentul transvers, sub care se găseşte un orificiu plin cu Ńesut
celulo-grăsos şi câteva arteriole şi venule pentru ligamentul rotund şi osul coxal.
b) Cele două suprafeŃe articulare sunt menŃinute în contact prin bureletul fibro-cartilaginos şi o capsulă
fibroasă. Capsula este formată din fibre: unele superficiale, longitudinale şi altele profunde, circulare. Fibrele se
grupează formând ligamentele ce au rol de întărire a capsulei, asigurând soliditatea extremităŃilor inferioare în
timpul staŃiunii verticale, în timpul mersului, alergării şi săriturii. Ligamentele sunt:
1. ligamentul ilio-femural, important în menŃinerea poziŃiei ortostatice, se opune căderii corpului înapoi. În această
poziŃie, şoldul se extinde şi ligamentul pus sub tensiune strangulează gâtul femural, apăsând capul femurului în
cavitatea cotiliodă.
2. ligamentul pubo-femural limitează abducŃia şi rotaŃia externă
3. ligamentul ischio-femural limitează rotaŃia internă şi adducŃia
4. fibrele circulare profunde ale capsulei formează un inel care înconjoară colul, susŃinându-l.
5. ligamentul rotund este intraarticular cu rol secundar în biomecanica şoldului.
La nivelul articulaŃiei coxo-femurale, un rol important în menŃinerea suprafeŃelor articulare îl are presiunea
atmosferică. SuprafaŃa articulaŃiei coxo-femurale măsoară 16 cm2 şi reprezintă un spaŃiu virtual. Asupra ei
acŃionează o presiune atmosferică de 16, 537 kg. Cum greutatea unui membru inferior este de 9-10 kg, presiunea
atmosferică, singură, poate menŃine capul femurului în cavitate chiar după secŃiunea tuturor părŃilor moi.
c) Sinoviala tapetează faŃa internă a capsulei.
2. Muşchii care intervin în mobilizarea şoldului sunt
a. muşchii lombo-iliaci descrişi la coloana vertebrală. Dintre
aceştia doar psoasul –iliac intervine direct asupra şoldului. El se suprapune ca direcŃie, axei biomecanice a
membrului inferior. InserŃia lui pe primele vertebre lombare se suprapune centrului de greutate, apoi se îndreaptă în
afară şi în jos, trece prin faŃa capului femural, înapoi formează un unghi de aproximativ 400 şi se inseră pe micul
trohanter. Realizează astfel, o puternică chingă anterioară, care impinge capul femural dinainte-înapoi şi reprezintă
astfel, principalul stabilizator anterior al şoldului. Acest muşchi are acŃiuni complexe
- când se contractă în totalitate, luând punct fix pe inserŃiile proximale, flectează coapsa pe bazin şi în acelaşi timp
imprimă coapsei o uşoară mişcare de adducŃie şi rotaŃie externă.
- când ia punct fix pe inserŃia distală, flectează coloana vertebrală şi bazinul pe coapsă (este deci, un flexor al
coloanei)
- când se contractă de o singură parte, este tot flexor dar în acelaşi timp imprimă coloanei vertebrale şi o mişcare de
înclinare laterală.
Ca flexor al coapsei pe bazin el intervine în special după ce coapsa depăşeşte amplitudinea de flexie de 900. De
aceea, valoarea lui funcŃională se determină aşezând subiectul pe un scaun şi punându-l să facă flexia coapsei pe
bazin. Dacă nu poate face flexia coapsei dincolo de 90o, muşchiul este deficitar.
Ca rotator al coapsei, acŃiunea lui diferă după poziŃia acesteia. Când coapsa este flectată pe bazin, micul trohanter
fiind situat posterior faŃă de axa femurului, pasoasul-iliac este rotator extern. Când coapsa este extinsă pe bazin,
muşchiul este un rotator intern. Muşchiul psoasul-iliac este unul din cei mai importanŃi muşchi în statica şi
dinamica trunchiului. El împreună cu muşchii abdominali, muşchii spatelui şi muşchii ischio-gambieri asigură
echilibrul trunchiului pe coapsă. Tot el, în mers, efectuează izotonic mişcarea de flexie a coapsei pe bazin, iniŃiind
deci faza de pendulare şi gradează extensia coapsei pe bazin, spre sfârşitul fazei de pendulare.
b. muşchii bazinului
fesierul mare – cel mai voluminos muşchi al bazinului. Se inseră proximal pe partea posterioară a fosei iliace
externe, se îndreaptă oblic în jos şi în afară şi se inseră distal pe creasta externă a liniei aspre, imediat sub marele
trohanter. Când ia punct fix pe bazin este rotator în afară al coapsei. Intervine în mişcarea de extensie atunci când
subiectul poartă greutăŃi sau urcă pe un plan înclinat.
fesierul mijlociu, prin baza lui se inseră proximal pe porŃiunea mijlocie a fosei iliace mijlocii, se îndreaptă
vertical în jos şi prin vârful lui se inseră distal pe faŃa externă a marelui trohanter. Când se contractă în totalitate şi
ia punct fix pe bazin, este abductor şi rotator în afară al coapsei. Când ia punct fix pe femur înclină lateral bazinul.
El apasă pe faŃa laterală a marelui trohanter, înfundând astfel capul femurului în cavitatea cotiloidă şi este
principalul stabilizator lateral al şoldului,
fesierul mic, prin baza lui se inseră proximal pe porŃiunea anterioară a fosei iliace externe, se îndreaptă aproape
orizontal în afară şi prin vârful lui se inseră distal pe marginea anterioară a marelui trohanter. Când ia punct fix pe
bazin este rotator înăuntru şi un adductor al coapsei, când ia punct fix pe femur este un proiector înainte al jumătăŃii
bazinului de partea opusă.
gemenul superior se inseră medial pe spina sciatică, se îndreaptă în afară, se uneşte cu tendonul gemenului
inferior şi se inseră lateral pe cavitatea de pe faŃa internă a marelui trohanter. Este un rotator în afară al coapsei.
26
gemenul inferior se inseră medial pe tuberozitatea ischionului, se indreaptă în afară şi se uneşte cu tendonul
gemenului extern. Este un rotator în afaraă al coapsei.
obturatorul intern se inseră medial pe faŃa internă a membranei obturatoare care umple gaura obturatoare a
osului coxal şi pe conturul ei osos, trece prin mica scobitură sciatică a marginii posterioare a coxalului, iese din
micul bazin, se îndreaptă în afară şi se inseră lateral pe cavitatea de pe faŃa internă a marelui trohanter. Este un
rotator în afară al coapsei şi un stabilizator posterior al şoldului.
obturatorul extern se inseră medial pe faŃa externă a membranei obturatoare şi pe conturul ei osos trece prin
spatele articulaŃiei coxo-femurale şi se inseră lateral pe cavitatea de pe faŃa internă a marelui trohanter. Este rotator
în afară al coapsei şi un principal stabilizator inferior al şoldului.
pătratul femural se inseră medial pe tuberozitatea ischiatică, se îndreaptă în afară, trece prin spatele articulaŃiei
coxo-femurale şi se inseră lateral pe marginea posterioară a marelui trohanter. Este un rotator în afară al coapsei.
piramidalul (pisiformul) se inseră medial pe faŃa anterioară a sacrului, în jurul găurilor sacrate anterioare, se
îndreaptă în afară, iese din bazin prin marea scobitură sciatică şi se inseră lateral pe marginea superioară a marelui
trohanter. Când ia punct fix pe bazin, rotează coapsa în afară. Este snergic cu gemenii. Este un stabilizator
posterior al şoldului.
c. muşchii coapsei se îndreaptă vertical de la bazin la coapsă, iar unii dintre ei la extremităŃile
superioare ale oaselor gambei. După topografia lor se împart în trei grupe: anteriori, mediali şi posteriori.
-muşchii anteriori ai coapsei
tensorul fasciei lata, muşchi superficial, se inseră proximal pe spina iliacă antero-superioară şi pe buza externă a
treimii anterioare a crestei iliace. Are un corp aplatizat, se întinde pe treimea superioară a coapsei, se continuă cu
un tendon lat şi se inseră distal pe tuberozitatea externă a extremităŃii superioare a tibiei. Are rol deosebit în statică,
(în sprijinul unilateral) şi în mers. Este rotator în afară al coapsei.
croitorul, muşchi superficial, se întinde diagonal de sus în jos şi din afară-înăuntru. Se inseră proximal pe spina
iliacă antero-superioară şi distal pe tuberozitatea internă a extremităŃii superioare a tibiei, prin laba de gâscă. Este
flexor al gambei pe coapsă şi flexor, adductor şi rotator în afară al coapsei pe bazin, realizând poziŃia de lucru a
vechilor croitori, de unde şi numele nuşchiului
cvadricepsul, muşchi larg care ocupă toată partea anterioară a coapsei. Este alcătuit din patru fascicule
musculare: dreptul femural, vastul lateral, vastul medial şi femuralul (cruralul). InserŃiile proximale ale acestor
fascicule sunt diferite. Dreptul anterior se inseră pe bazin prin două tendoane: unul direct pe spina iliacă antero-
inferioară şi unul pe sprânceana cotiloidă. Celelalte trei porŃiuni se inseră pe femur. Toate cele patru fascicule se
unesc între ele şi formează tendonul cvadricipital, care înglobează rotula şi de la aceasta în jos se continuă cu
tendonul rotulian, care se inseră distal pe tuberozitatea anterioară a tibiei. Este axtensor al gambei pe coapsă.
- muşchii mediali ai coapse
dreptul intern (muşchiul gracilis) este foarte subŃire, se inseră proximal pe unghiul pubisului şi distal, prin
intermediul labei de gâscă, pe partea superioară a feŃei interne a tibiei. Este flexor şi adductor al coapsei
pectineul se inseră proximal pe spina pubisului, se
îndreaptă oblic în jos şi în afară şi se inseră distal pe creasta mijlocie a liniei aspre. Este flexor, adductor şi rotator
în afară al coapsei.
adductorul mare se inseră proximal pe ramura
ischio-pubiană şi tuberozitatea ischiatică a coxalului, iar distal pe tuberculul supero-intern al condilului intern al
extremităŃii inferioare a femurului.
adductorul mijlociu se inseră proximal pe unghiul
pubisului, se îndreaptă în afară şi în jos şi se inseră distal pe zona mijlocie a liniei aspre a femurului.
adductorul mic se inseră proximal pe unghiul
pubisului şi distal pe creasta internă, superioară a liniei aspre.
ToŃi cei trei adductori au o direcŃie aproximativ oblică în afară şi în jos şi sunt paraleli ca direcŃie cu psoasul-iliac.
Sunt adductori şi flexori ai coapsei.
- muşchii posteriori ai coapsei alcătuiesc grupul muşchilor ischio-gambieri. Ei sunt
muşchi biarticulari şi au o deosebită importanŃă în statică, mers, alergare şi sărituri. Ei extind coapsa pe bazin şi au
asupra gambei o acŃiune caracteristică: fiind flexori ai gambei pe coapsă de la 10o la 1550 şi devin extensori ai
gambei pe coapsă pe amplitudinea dintre 00-100
Aceştia sunt:
semitendinosul se inseră proximal pe
tuberozitatea ischionului, împreună cu lunga porŃiune a bicepsului femural şi distal, prin intermediul labei de gâscă,
pe partea superioară a feŃei interne a tibiei.
semimembranosul se inseră proximal pe faŃa
posterioară a tuberozităŃii ischiatice şi distal pe cei doi condili tibiali. Ambii muşchi sunt flexori şi rotatori înăuntru
ai gambei pe coapsă şi extensori ai coapsei pe bazin.
27
bicepsul femural se inseră proximal prin două capete care se numesc: lunga porŃiune ce se inseră pe
tuberozitatea ischiatică, împreună cu semitendinosul şi scurta porŃiune ce se inseră pe partea externă a liniei aspre a
femurului. Cele două porŃiuni se unesc şi se inseră distal, printr-un tendon comun, pe capul peroneului. Este flexor
al gambei pe coapsă, extensor al coapsei pe bazin
Muşchiul tensor al sinovialei genunchiului este sub femural
3. Biomecanica articulaŃiei coxo-femurale
ArticulaŃia coxo-femurală este o enartroză, are trei grade de libertate şi permite efectuarea mişcărilor de
flexie / extensie, abducŃie / adducŃie, rotaŃie şi circumducŃie, cu amplitudinile evidenŃiate în tabelul următor:
Abductia-
Flexia Extensia Rotatia interna Rotatia externa
adductia
Activ 90-1200 300 60-700 350 150
Pasiv 110-1500 500 70-800 400 200
Diferenta 20-300 200 100 50 50
28
LecŃia 12 ArticulaŃiile genunchiului
Genunchiul este segmentul mobil al aparatului locomotor care leagă coapsa de gambă. Scheletul
genunchiului este format din extremitatea inferioară a femurului, extremităŃile superioare ale celor două oase ale
gambei: tibia şi peroneul şi osul propriu al regiunii, rotula.
a) Extremitatea inferioară a femurului prelungeşte corpul la partea lui
distală, mărindu-şi progresiv dimensiunile atât în sens transversal, cât în sens antero-posterior. Anterior, ea prezintă
o trohlee (mosor), posterior, şanŃul trohleei se continuă cu o scobitura intercondiliană care imparte extremitatea
inferioară a femurului într-un condil extern şi un condil intern, ultimul terminându-se mai jos decât primul.
Pe feŃele interne ale celor doi condili se inseră extremităŃile proximale ale ligamentelor încrucişate. FaŃa
laterală a condilului intern are o tuberozitate pe care se inseră ligamentul lateral intern al articulaŃiei genunchiului.
Tot pe această faŃă se mai află şi tuberculul pe care se inseră marele adductor şi o mică fosetă pe care se inseră
gemenul intern al tricepsului sural.
FaŃa laterală a condilului extern prezintă şi ea o tuberozitate, pe care se inseră ligamentul lateral extern al
articulaŃiei genunchiului. Înapoia acestei tuberozităŃi se inseră gemenul extern al tricepsului sural şi popliteul.
b) etxremităŃile superioare ale tibiei şi peroneului vor fi studiate la gambă.
c) rotula (patela) un os scurt, situat la faŃa anterioară a genunchiului.
Văzută din faŃă ea are o formă aproximativ triunghiulară, cu baza aşezată proximal, iar vârful, distal. FaŃa
anterioară este convexă şi vine în contact cu fascia genunchiului şi cu tegumentele. FaŃa posterioară este concavă şi
articulară. Pe baza şi marginile ei se inseră tendonul cvadricipital, iar la vârf, tendonul rotulian. Rotula este astfel
înglobată în largul tendon distal al cvadricepsului.
La nivelul genunchiului se găsesc trei articulaŃii: femuro-tibială (articulaŃia propriu-zisă a genunchiului),
femuro-rotuliană (care participă la alcătuirea articulaŃiei genunchiului) şi articulaŃia tibio peronieră superioară care
va fi descrisă la gambă.
I. ArticulaŃia femuro-tibială
1. Structura funcŃională a articulaŃiei femuro-tibiale
Această articulaŃie este cea mai voluminoasă articulaŃie a corpului şi cea mai puternică. Structural, ea este o
trohleartroză imperfectă şi de accea are în constituŃia ei două meniscuri.
a) Extermitatea inferioară a femurului are cei doi condili, separaŃi de
scobitura intercondiliană şi de trohlee şi acoperiŃi la suprafaŃă de un cartilaj hialin.
b) Extremitatea superioară a tibiei prezintă două cavităŃi glenoide
acoperite de cartilaj hialin, separate între ele de doi tuberculi (intern şi extern) ai masivului osos ce aparŃin spinei
tibiale. Pe spina tibială se inseră capetele distale ale ligamentelor încrucişate.
c) FaŃa posterioară a rotulei este divizată în două faŃete laterale de către
o creastă teşită şi este acoperită de cartilaj hialin.
d) Deoarece între suprafeŃele osoase articulare ale femurului şi tibiei nu
există congruenŃă perfectă, intre ele s-a dezvoltat, pe fiecare cavitate glenoidă câte un menisc. Meniscul extern are
o formă circulară, iar cel intern forma literei C.
Meniscul intern, prin cornul său anterior, se fixează la marginea anterioară a platoului tibial, imediat înintea
ligamentului încrucişat anterior, iar prin cornul său posterior, pe suprafaŃa retrospinală, imediat inapoia inserŃiei
ligamentului încrucişat posterior.
Meniscul extern, prin cornul său anterior, se fixează pe suprafaŃa prespinală, imediat înaintea spinei şi pe
faŃa externă a ligamentului încrucişat anterior, iar prin cornul său posterior, se fixează pe tuberculul intern al spinei
tibiale. Cele două meniscuri sunt reunite la partea lor anterioară de o formaŃiune delicată numită ligamentul
transvers (jugal) care este înconjurat de pachetul celular grăsos anterior al genunchiului.
Aceste meniscuri nefiind strict cartilaginoase, au o elasticitate şi o deformabilitate mai mare decât a
cartilajului obişnuit. Partea internă a meniscului nu conŃine vase, dar în partea capsulară acestea sunt abundente.
e) Segmentele osoase din articulaŃie sunt menŃinute între ele de o capsulă articulară întărită de şase
ligamente.
Capsula articulară este un manşon fibros, care se fixează de jur împrejur, foarte apropiat de limita
cartilajelor articulare, lateral pe meniscuri şi înainte pe ligamentul jugal, ajungând la tibie. Este foarte rezistentă,
poate suporta tracŃiuni mai mari de 300 kg.
Cele şase ligamente sunt:
1. ligamentul anterior (rotuluian) – reprezintă tendonul terminal al cvadricepsului, se întinde de la rotulă la
tuberozitatea anterioară a tibiei, este lăŃit transversal, gros şi foarte rezistent.
2. ligamentul posterior (Winslov) – se confundă cu inserŃiile muşchilor gemeni (ai tricepsului sural). Partea
mijlocie este în scobitura intercondiliană şi se confundă cu inserŃiile ligamentelor încrucişate.
3. ligamentul lateral intern - se inseră sus pe tuberozitatea condilului femural intern, iar jos, pe partea cea mai de
sus a feŃei interne a tibiei.
29
4. ligamentul lateral extern - se inseră sus pe tuberozitatea condilului femural extern, iar jos, pe partea antero-
externă a capului peroneului.
Ligamentele încrucişate se găsesc în scobitura intercondiliană.
5. ligamentul încrucişat anterior se inseră sus, pe porŃiunea posterioară a condilului extern şi se îndreaptă în jos,
înainte şi înăuntru pentru a se insera pe partea antero-internă a spinei tibiale şi pe suprafaŃa rugoasă prespinală, între
inserŃiile cornurilor anterioare ale meniscurilor.
6. ligamentul încrucişat posterior se inseră pe porŃiunea posterioară a condilului intern şi se îndreaptă în jos, înainte
şi înăuntru pentru a se insera înapoia spinei tibiale.
f) sinoviala genunchiului tapetează faŃa interioară a capsulei; se adaptează la toate fundurile de sac
capsulare şi se întrerupe la nivelul inserŃiei meniscurilor, împărŃindu-se în două porŃiuni: una suprameniscală, care
reprezintă aproape întreaga sinovială şi alta submeniscală, mult mai redusă ca dimensiuni. Sinoviala genunchiului
comunică în aproape 10 % din cazuri cu sinoviala articulaŃiei tibio-peroniere superioare.
2. Biomecanica articulaŃiei femuro-tibiale.
ArticulaŃia femuro-tibială are un singur grad de libertate şi în consecinŃă prezintă două mişcări principale:
flexia şi extensia gambei pe coapsă, mişcări la care se adaugă şi altele secundare ca: rotaŃie internă şi rotaŃie
externă. ArticulaŃia mai prezintă şi mişcări de înclinare laterală foarte reduse ca amplitudine. Amplitudinea medie
a mişcărilor active de flexie şi extensie este 1350, iar a celor pasive de 1500. Mişcările se execută în plan sagital, în
jurul unei axe transversale care trece prin cei doi condili femurali.
ArticulaŃia femuro-tibială acŃionează după principiul unei pârghii de gradul III, prin deplasarea femurului
pe tibia fixată (ca în sprijinul pe sol), prin deplasarea tibiei pe femurul fixat (ca în poziŃia şezând) sau prin
deplasarea simultană a celor două oase (ca în mers, când gamba este pendulată).
Mişcarea de flexie este aceea prin care faŃa posterioară a gambei se apropie de faŃa posterioară a coapsei. Se
execută în jurul mai multor axe. Începutul mişcării de flexie se face mai mult prin rostogolire, iar sfârşitul mai mult
prin rotaŃie pe loc în jurul unei axe fixe. Când flexia ajunge la 700 , se asociază şi o mişcare de rotaŃie internă, care
poate ajunge până la 200 amplitudine.
muşchii motori pentru flexie sunt: bicepsul femural şi semimembranosul, ca muşchi principali, iar în mod
accesoriu intervin şi semitendinosul, gemenii, popliteul, plantarul subŃire, dreptul intern şi croitorul. Limitarea
mişcării de flexie este realizată de întâlnirea feŃei posterioare a gambei cu faŃa posterioară a coapsei.
Mişcarea de extensie este aceea prin care faŃa posterioară a gambei se depărtează de faŃa posterioară a coapsei. La
începutul mişcării are loc rotarea extremităŃii femurului, apoi rostogolirea lui pe platoul tibial, până când axa lungă
a gambei ajunge să continue axa lungă a coapsei (văzute din profil). Mişcării de extensie i se asociază şi o mişcare
de rotaŃie în afară a gambei pe coapsă.
muşchii motori ai extensiei sunt în primul rând cvadricepsul şi tensorul fasciei lata. Ei realizează,
împreună cu tendonul cvadricipital, rotula, aripioarele rotuliene şi tendonul rotulian, un aparat complex de extensie
a genunchiului. Extensorii acŃionează cu toată forŃa lor atunci când se face extensia forŃată a genunchiului flectat
sau când se execută o mişcare forŃată de blocare a genunchiului în uşoară flexie, ca în activitatea fizică. Astfel, în
aceste situaŃii se poate rupe aparatul extensor al genunchiului la diferite nivele, ajungându-se la ruptură de tendon
cvadricipital (mai ales la fotbalişti şi rugbişti), la o fractură de rotulă, la o ruptură de ligament rotulian (la alpinişti)
sau la o smulgere de apofiză tibială anterioară.
Mişcarea de extensie este limitată de ligamentul posterior al articulaŃiei, de ligamentul încrucişat anterior,
iar în mod accesoriu de ligamentul încrucişat posterior, de muşchii ischio-gambieri şi de ligamentele anterioare care
se extind în momentul extensiei.
Mişcările de rotaŃie înăuntru şi în afară
Aceste mişcări se asociază mişcărilor de flexie şi extensie. Mai intervin şi ligamentele încrucişate, care
rotează gamba în afară în poziŃia finală de flexie şi înăuntru în poziŃia finală de extensie. Amplitudinea mişcării de
rotaŃie activă este de 150 – 200, iar de rotaŃie pasivă de 350 – 400 .
RotaŃia în afară se face de bicepsul femural, iar rotaŃia înăuntru se face de: semimembranos, semitendinos,
popliteu, drept intern şi croitor.
În rotaŃia externă ligamentele laterale se extind, iar ligamentele încrucişate se relaxează, în timp în rotaŃia
internă se întind ligamentele încrucişate şi se destind ligamentele laterale.
Mişcările de lateralitate sunt limitate de ligamentele laterale în special în mers, când sunt puse sub tensiune
maximă odată cu extensia genunchiului. În flexia completă, ligamentul lateral extern se relaxează, dar cel intern se
menŃine uşor destins. În semiflexie, însă, se obŃine o relaxare maximă a ligamentelor.Ligamentele încrucişate
limitează deplasarea înainte şi înapoi a platoului tibial pe condilii femurali, când genunchiul este extins.Ligamentul
încrucişat anterior limitează deplasarea înainte, iar cel posterior – deplasarea înapoi.Ligamentul încrucişat anterior
se întinde în extensie, se relaxează în flexia uşoară şi se întinde din nou în hiperextensie. El se poate rupe în
extensia genunchiului, în flexia de 900 a genunchiului, sau prin trecerea forŃată de la flexie la extensie cu
genunchiul rotat extern Ligamentul încrucişat posterior se întinde în flexie completă, se relaxează în semiflexie şi
se întinde din nou uşor în extensie. El se rupe foarte rar, când lovitura pe gambă surprinde genunchiul în flexie.
30
3. Meniscurile: biomecanica şi rolul lor
Deşi solitare pe tibie, meniscurile se deplasează în flexie, dinainte înapoi pe platoul tibial, dar se apropie
uşor şi între ele, prin extremităŃile posterioare. În extensie, meniscurile se deplasează în sens invers, adică dinapoi
înainte, ating marginile anterioare ale platoului tibial şi se depărtează uşor unul de altul. Tot ele se mai deplasează
şi odată cu platoul tibial faŃă de condilii femurali, ele situându-se mereu pe acea parte a platoului care suportă
presiunea condililor. Astfel, în extensie, condilii alunecă înainte, împingând meniscurile înaintea lor, iar în flexie,
condilii alunecă înapoi, împingând meniscurile înapoia lor.În rotaŃia gambei în afară, partea anterioară a meniscului
intern urmează capsula la care aderă şi se deplasează dinapoi înainte şi dinăuntru în afară, în timp ce partea sa
posterioară este împinsă înapoi de condilul femural, ceea ce are drept rezultat o puternică distensie a meniscului.
Meniscul extern poate suferi o deplasare asemănătoare, dar de sens invers, în timpul mişcării de rotaŃie externă. El
este mai rezistent şi mai mobil.
Rolul meniscurilor.
1. Completeză spaŃiul liber dintre suprafaŃa curbă a femurului şi suprafaŃa
plană a tibiei şi împiedică astfel protruzia sinovialei şi capsulei în cavitatea articulară, în cursul mişcărilor.
2. Centrează sprijinul femururlui pe tibie în cursul mişcărilor.
3. Participă la lubrefierea suprafeŃelor articulare, asigurând
repartizarea uniformă a sinovialei pe suprafaŃa cartilajelor.
4. Joacă rolul unui amortizor de şoc între extremităŃile osoase,
mai ales în mişcările de hiperextensie şi hiperflexie.
5. Reduc în mod important frecarea dintre extremităŃile osoase.
Majoritatea rupturilor de menisc se produc în mişcări rapide şi puternice sau în mişcări care îşi modifică
direcŃia în timpul efectuării lor, când meniscurile sunt supuse unor presiuni foarte mari.
II. ArticulaŃia femuro-rotuliană
1. Structura functionala a articulatiei
Această articulaŃie este o trohleartroză fiind alcătuită din trohleea extremităŃii inferioare a femurului şi faŃa
posterioară articulară a rotulei. Aparatul capsulo-ligamentar se confundă cu cel al feŃei anterioare a articulaŃiei
femuro-tibiale.
Muşchii implicaŃi în mişcările genunchiului sunt: a) muşchii coapsei (anteriori: cvadricepsul, tensorul
fasciei lata, dreptul intern, croitorul şi posteriori: ischio-gambierii), muşchi biarticulari, care au fost descrişi la
muşchii şoldului şi b) muşchii gambei, dintre care ca muşchi accesori în mişcările genunchiului intervin cei doi
gemeni ai tricepsului sural, popliteul şi plantarul subŃire, care vor fi descrişi la muşchii gambei.
2. Biomecanica articulaŃiei femuro-rotuliene
Rotula este menŃinută pe locul ei, de un sistem complicat de frâuri, de origine musculară, ligamentară şi
tendinoasă.
În sens vertical, este fixsată de tendonul rotulian şi de tendonul cvadricipital care numai el este motor şi
solicită rotula, trăgând-o în afară şi aplicând-o puternic în şanŃul trohlean. Aceste tendoane fac între ele un unghi
deschis în afară (unghiul Q). Închiderea lui favorizează apariŃia luxaŃiei rotulei.
În sens transversal, rotula este menŃinută de cele două aripioare rotuliene. Aripioara internă se întinde de la
marginea internă a rotulei, la faŃa internă
a condilului intern, este întărită de inserŃia vastului intern şi de ligamentul menisco-rotulian intern şi este deosebit
de solicitată.
Aripioara externă se intinde de la marginea externă a rotulei, la faŃa externă a condilului extern, este întărită
de vastul extern, fascia lata şi ligamentul menisco-rotulian extern şi este mai slab dezvoltată.
În afara acestor formaŃiuni, o serie de elemente fibroase se încrucişează peste rotulă, formând o veritabilă
reŃea. Este vorba de expansiunile directe şi încrucişate ale vaştilor, expansiunile croitorului, fasciei lata,
aponevrozei gambiere şi ale dreptului anterior.
3. Rolul rotulei
- în extensie, menŃine tendonul la distanŃă de trohleea femurală
- măreşte braŃul de pârghie al cvadricepsului, deplasând tendonul cvadricipital faŃă de axa de rotaŃie a
genunchiului, uşurând activitatea acestui muşchi.
- în flexie, fiind trasă de tendonul rotulian, rotula ia contact progresiv cu suprafaŃa articulară a trohleei şi se
înscrie în şanŃul trohlean; pornind de sus şi uşor din afară ea coboară spre linia mediană, trece peste linia verticală a
trohleei, apoi, odată cu intrarea în şanŃul dintre cei doi condili, se îndreaptă din nou în afară, pentru ca la sfârşitul
mişcării de flexie să acopere exclusiv condilul extern.
4. Statica genunchiului
La omul normal, când sprijinul se repartizează în mod egal pe ambele membre inferioare, greutatea
corpului se transmite prin capetele femurale la genunchi şi de aici la plante, linia de forŃă tercând prin mijlocul
capului femural, prin mijlocul genunchiului şi prin mijlocul articulaŃiei gleznei.
31
Axa biomecanică a femurului care, trece prin centrul capului femural şi prin scobitura intercondiliană, face
cu axa anatomică a corpului femural un unghi de 100 deschis în sus.
FaŃă de axa anatomică a tibiei, axa anatomică a femurului se găseşte uşor înclinată în afară, formând astfel
un unghi deschis în afară de 1700 – 1770 (genu valgum fiziologic).
Intrebari de autoevaluare
Care este structura funcŃională a articulaŃiei femuro-tibiale ?
Câte ligamente are articulaŃia femuro-tibială ?
Ce mişcări se execută în această articulaŃie ?
Ce rol au meniscurile ?
Ce rol are rotula ?
Gamba este segmentul care leagă coapsa de picior. După coapsă, ea reprezintă a doua pârghie importantă a
membrului inferior. În alcătuirea articulaŃiilor gambei intră două oase lungi: tibia şi peroneul.
1. Structura funcŃională a articulaŃiilor gambei
Cele două oase ale gambei se articulează între ele atât prin extremităŃile lor superioare cât şi prin cele distale,
formând două articulaŃii tibio-peroniere (superioară şi inferioară).
a. ArticulaŃia tibio-peronieră superioară este o artrodie.
a) SuprafeŃele articulare sunt plane şi acoperite de cartilaj
b) Capsula fibroasă este întărită de două cartilaje (anterior şi
posterior) şi menŃine în contact cele două suprafeŃe articulare.
c) Sinoviala tapetează faŃa interioară a capsulei şi în 10 % din
cazuri comunică cu sinoviala articulaŃiei femuro-tibiale.
b. ArticulaŃia tibio-peronieră inferioară este tot o artrodie.
a) SuprafeŃe articulare sunt plane şi acoperite de un strat subŃire de cartilaj hialin.
b) Capsula fibroasă este întărită de trei ligamente, anterior, posterior şi unul intraarticular,
interosos, care se continuă proximal cu membrana interosoasă tibio-peronieră.
c) Această articulaŃie nu prezintă nici cartilaj, nici sinovială. Este o articulaŃie strict ligamentară.
Membrana interosoasă tibio-peronieră împreună cu cele două oase, împarte gamba într-o lojă anterioară şi
una posterioară. Pe faŃa ei anterioară se inseră gambierul anterior, extensorul comun al degetelor şi extensorul
propriu al halucelui. Pe faŃa ei posterioară se inseră gambierul posterior şi flexorul peronier al degetelor.
2. Muşchii implicaŃi în mişcările gambei
Gamba prezintă 12 muşchi dispuşi în trei loje: anterioară, externă şi posterioară. Ei sunt:
1. Muşchii lojei anterioare
a) gambierul anterior se inseră proximal pe tuberozitatea
externă a tibiei, pe tuberculul lui Gerdy, pe cele două treimi superioare ale feŃei externe a tibiei şi pe partea supero-
internă a feŃei anterioare a membranei interosoase. Corpul muscular se continuă ca un tendon puternic, care trece
prin faŃa gleznei, pe sub ligamentul inelar anterior al tarsului şi se inseră distal pe faŃa internă a primului cuneiform
şi a bazei primului metatarsian. Când ia punct fix pe tibie, flectează, adduce şi rotează înăuntru piciorul.
b) extensorul comun al degetelor este un muşchi aplatizat.
Se inseră proximal pe tuberozitatea externă a tibiei, pe cele două treimi superioare ale feŃei interne a peroneului şi
pe parrtea externă a membranei interosoase. Tendonul lui trece pe sub ligamentul inelar al tarsului şi se împarte în
patru tendoane secundare, care se îndreaptă către ultimele patru degete. Când ia punct fix pe gambă, extensorul
comun al degetelor este un extensor al ultimelor 4 degete pe picior şi flexor, abductor şi rotator extern al piciorului
pe gambă.
c) extensorul propriu al halucelui se află între primii doi
muşchi şi se inseră proximal pe treimea mijlocie a feŃei interne a peroneului şi pe partea corespunzătoare a
membranei interosoase. Tendonul distal trece şi el pe sub ligamentul inelar anterior al tarsului şi se îndreaptă spre
haluce, pe a cărui falangă se inseră distal. Când ia punct fix pe gambă, extensorul propriu al halucelui este extensor
al halucelui pe picior şi flexor, adductor şi rotator intern al piciorului pe gambă. Este sinergic cu gambierul anterior.
d) peronierul anterior este cel mai extern muşchi al lojei
anterioare, se inseră proximal pe jumătatea inferioară a feŃei anterioare a peroneului, tendonul lui trece pe sub
ligamentul inelar anterior al tarsului şi se termină distal pe baza celui de al cincilea metatarsian. Când ia punct fix
pe gambă, peronierul anterior este flexor, abductor în afară al piciorului pe gambă. Este sinergic cu extensorul
comun al degetelor, al cărui fascicol extern poate fi considerat.
2. Muşchii lojei externe
lungul peronier lateral este muşchiul cel mai superficial. Se inseră proximal pe faŃa externă şi pe marginea
anterioară şi externă a peroneului. Se continuă cu un tendon lung şi puternic, care coboară înapoia maleolei externe,
32
o înconjoară, se îndreaptă spre mijlocul marginii externe a piciorului, trece pe faŃa inferioară a scheletului piciorului
pe care o străbate oblic înainte şi înăuntru şi se termină pe tuberculul extern al bazei primului metatarsian. Când ia
punct fix pe peroneu, muşchiul este extensor, abductor şi rotator în afară al piciorului pe gambă. Participă la
susŃinerea bolŃii plantare.
scurtul peronier lateral este situat sub lungul peronier lateral. Se inseră proximal pe cele două treimi inferioare
ale feŃei externe şi pe marginea anterioară şi marginea externă a peroneului. Tendonul lui coboară tot prin spatele
maleolei externe, dublând tendonul lungului peronier, pe care-l însoŃeşte până la marginea externă a piciorului,
unde se termină însă pe baza celui de al cincilea metatarsian.
3. Muşchii lojei posterioare .
tricepsul sural cel mai voluminos muşchi al gambei, este alcătuit din: cei doi gemeni (intern şi extern) şi
solearul
- gemenul extern (gastrocnemianul extern) se inseră
proximal pe faŃa postero-externă a condilului femural extern.
- gemenul intern (gastrocnemianul intern) se inseră
proximal pe faŃa postero-internă a condilului femural intern
- solearul este un muşchi lat şi gros, situat înaintea celor
doi gemeni. Se inseră proximal atât pe tibie, cât şi pe peroneu.
Toate cele trei fascicule musculare converg către un tendon care le continuă direcŃia, tendonul lui Achile.
Acesta trece prin spatele articulaŃiei tibio-astragaliene şi se inseră pe jumătatea inferioară a feŃei posterioare a
calcaneului. Prin intermediul tendonului lui Achile, tricepsul sural are o mare importanŃă în acŃiunile motorii ale
gambei şi gleznei. Când ia punct fix pe inserŃiile superioare, tricepsul sural este flexor plantar al piciorului pe
gambă şi în mod accesoriu (prin cei doi gemeni), este flexor al gambei pe coapsă. Când ia punct fix pe calcaneu,
în poziŃie ortostatică, în mod accesoriu, ajută la menŃinerea poziŃiei de extensie a genunchiului.
plantarul subŃire este un muşchi filiform, aşezat la partea internă a tendonului lui Achile pe care-l dublează. Se
inseră proximal pe condilul extern al femurului, se îndreată oblic în jos şi înăuntru şi coborând pe lângă marginea
internă a tendonului lui Achile, se inseră distal fie pe acest tendon, fie pe faŃa posterioară a calcaneului. Acest
muşchi este flexor plantar al piciorului pe gambă, fiind sinergic cu tricepsul sural.
popliteul este scurt, plat, are o formă triunghiulară, fiind situat pe faŃa posterioară a articulaŃiei femuro-tibiale,
înaintea gemenilor şi a plantarului subŃire. Se inseră proximal pe condilul femural extern, se îndreaptă oblic în jos şi
înăuntru şi se inseră pe faŃa posterioară a tibiei, deasupra liniei oblice a tibiei şi pe buza superioară a acesteia. Este
flexor şi rotator înăuntru al gambei pe coapsă.
flexorul comun al degetelor se inseră proximal pe buza inferioară a liniei oblice a tibiei şi pe treimea mijlocie a
feŃei posterioare a tibiei, apoi coboară şi se continuă cu un tendon care înconjoară maleola internă, după care îşi
schimbă direcŃia îndreptându-se înainte în regiunea plantară, unde se împarte în patru tendoane terminale,
inserându-se pe bazele ultimelor falange. Când ia punct fix pe tibie, este flexor al ultimelor 4 degete pe picior şi
extensor al piciorului pe gambă. Când ia punct fix pe degete, în poziŃie ortostatică, susŃine gamba să nu se flecteze
pe picior. Este deci şi un sinergist al tricepsului sural.
flexorul lung al halucelui se inseră proximal pe cele două treimi inferioare ale feŃei posterioare a peroneului şi
pe membrana interosoasă tibio-peronieră şi se continuă cu un lung tendon care alunecă pe faŃa posterioară a
extremităŃii inferioare a tibiei, pe faŃa posterioară a astragalului, pe faŃa internă a calcaneului şi ajunge în regiunea
plantară. Aici se îndreaptă oblic înainte şi înăuntru, încrucişează tendonul flexorului comun, cu care se uneşte şi
ajunge să se insere distal pe baza celei de a doua falange a halucelui. Când ia punct fix pe peroneu, este flexor al
halucelui şi al celorlalte degete, precum şi un extensor al piciorului pe gambă.Când ia punct fix pe inserŃiile distale,
în ortostatism, susŃine gamba să nu se flecteze pe picior. Este sinergic cu tricepsul sural şi cu flexorul propriu
gambierul posterior este situat profund între cei doi flexori, imediat înapoia membranei interosoase. Se inseră
proximal pe buza inferioară a liniei oblice a tibiei, pe faŃa posterioară a tibiei, pe cele două treimi superioare ale
membranei interosoase şi pe faŃa internă a peroneului, înapoia crestei interosoase. Tendonul lui se îndreaptă
înăuntru, încrucişează tendonul flexorului comun, trece pe marginea internă a acestuia, alunecă înapoia maleolei
interne, pe care o înconjoară şi se inseră distal pe tuberculul scafoidului. Când ia punct fix pe gambă este extensor,
adductor şi rotator înăuntru al piciorului pe gambă. Când ia punct fix pe scafoid, în ortostatism, susŃine gamba să nu
se flecteze pe picior. Este sinergic cu tricepsul sural, cu flexorul comun şi cu flexorul lung al halucelui.
33
ArticulaŃia intervine în mişcările de flexie şi extensie ale piciorului pe gambă, mosorul astragalului rulează
înainte şi înapoi pe faŃa articulară a pensei tibio-peroniere. Este o articulaŃie ligamentară, fără cartilaj articular şi
fără sinovială. Rolul ligamentelor este acela de a menŃine în contact cele două extremităŃi ale oaselor gambei în
mişcările piciorului şi în statică.
4. Statica şi biomecanica gambei
În ortostatism, gamba, a cărei axă longitudinală prelungeşte axa biomecanică a coapsei, transmite greutatea
corpului la picior.Când membrul inferior acŃionează ca un lanŃ cinematic închis, cu piciorul fixat pe sol, segmentul
gambei se comportă ca o pârghie de gradul I, cu punctul de sprijin la mijloc. Când membrul inferior acŃionează ca
un lanŃ cinematic deschis (piciorul nu este fixat pe sol), gamba se comportă ca o pârghie de gradul III, cu punctul
de aplicare al forŃei la mijloc, deci este o pârghie de viteză.
Intrebari de autoevaluare
Care este structura funcŃională a gambei ?
Care este structura funcŃională a celor două articulaŃii ?
Ce muşchi intervin în mişcările gambei ?
Care sunt mişcările în cele două articulaŃii ?
34
ArticulaŃiile metatarso-falangiene sunt articulaŃii condiliene, realizate de capul rotunjit al metatarsienelor şi de
baza falangelor proximale, care prezintă câte o cavitate glenoidă, mărită în jos şi înapoi de un fibrocartilaj.
ExtremităŃile osoase sunt legate de o capsulă întărită de câte două ligamente laterale.
ArticulaŃiile interfalangiene sunt articulaŃii trohleene. În linii mari, dispoziŃia segmentelor osoase şi a articulaŃiilor
respectă structura mâinii, cu deosebirea că halucele nu dispune de aceeaşi mobilitate şi nu poate executa mişcarea
de opoziŃie.
Aponevroza plantară.
Întreaga structură arhitectonică a piciorului este susŃinută de două formaŃiuni fibroase complexe situate în
plante (aponevroze). Ele sunt: una superficială şi alta profundă. Cea mai importantă fiind cea superficială. Are o
formă triunghiulară, cu vârful spre calcaneu şi baza spre degete, este foarte rezistentă şi contribuie la menŃinerea
bolŃii plantare în ortostatism.
2. Muşchii implicaŃi în mişcările piciorului
a. muşchii gambei (descrişi anterior)
b.muşchii proprii ai piciorului
-muşchii regiunii dorsale – singurul muşchi în regiunea dorsală este
pediosul se inseră pe partea antero- superioară a
calcaneului, se îndreaptă înainte şi înăuntru, se împarte în patru fascicule musculare, continuate cu un tendon
subŃire ce se inseră pe primele patru degete. Extinde primele patru degete pe metatarsiene şi este sinergic cu lungul
extensor comun al degetelor.
- muşchii regiunii plantare interne se inseră proximal pe oasele tarsiene şi distal pe baza primei
falange a halucelui. Ei sunt: adductorul halucelui, scurtul flexor al halucelui şi abductorul halucelui.
- muşchii regiunii plantare mijlocii
scurtul flexor plantar se inseră proximal pe tuberozitatea internă a feŃei inferioare a calcaneului. Se împarte în
patru tendoane şi se inseră distal pe bazele falangelor mijlocii ale ultimelor 4 degete. Este flexor al falangelor
mijlocii pe primele falange ale ultimelor 4 degete şi un flexor al degetelor pe metatarsiene.
accesoriu lungului flexor se inseră proximal pe cele două tuberozităŃi ale feŃei inferioare a calcaneului şi distal
pe tendonul flexorului comun al degetelor. Flectează ultimele 4 degete pe metatarsiene.
lombricalii piciorului sunt identici ca număr, dispoziŃie şi acŃiune cu cei ai mâinii. Sunt în număr de 4 şi
flectează prima falangă, extinzând concomitent celelalte două falange ale ultimelor 4 degete.
interosoşii piciorului şi ei sunt identici ca număr, dispoziŃie şi acŃiune cu cei ai mâinii. Sunt 7 interosoşi (3
plantari şi 4 dorsali) care se inseră proximal pe feŃele laterale ale metatarsienelor şi distal pe primele falange ale
degetelor. Sunt flexori ai primelor falange pe metatarsiene şi extensori ai falangelor a doua şi a treia pe prima
falangă, deci sinergici cu lombricalii.
- muşchii regiunii plantare externe sunt: abductorul degetului mic, scurtul flexor al degetului mic
şi opozantul degetului mic. ToŃi aceşti muşchi se inseră proximal pe feŃele infero-externe ale oaselor tarsiene şi ale
ultimului metatarsian şi distal pe baza primei falange a degetului mic.
BolŃile piciorului
Cele trei bolŃi ale piciorului sunt două lungi (internă şi externă) şi o boltă scurtă (transversală anterioară).
Prin ele este posibilă biomecanica complexă a piciorului, în mers, alergare, sărituri, dans.
Bolta internă este formată din calcaneu, astragal, scafoid şi cele trei cuneiforme şi primul metatarsian. Este întărită
de ligamentul calcaneo- scafoidian plantar şi de tendoanele muşchilor gambei. Ea serveşte la mişcare.
Bolta externă (principală) este formată din calcaneu, cuboid şi metatarsienele IV şi V şi serveşte la sprijin.
Bolta transversală este scurtă, se ridică de la marginea externă a piciorului prin cuboid, are maximum de înălŃare în
dreptul celui de al doilea cuneiform şi coboară puŃin către marginea internă prin primul cuneiform
Amprenta plantară
În mod normal, datorită existenŃei bolŃilor plantare, contactul dintre picior şi sol nu se face pe toată
suprafaŃa plantară ci numai pe un anumit teritoriu (amprenta plantară), care variază ca formă şi întindere de la
individ la individ şi pentru fiecare individ de la o poziŃie la alta.
Amprenta plantară se înregistrează cu ajutorul plantogramei, prin badijonarea plantelor cu cerneală sau tuş
şi aşezarea plantelor pe o coală de hârtie.
3. Biomecanica gleznei şi a piciorului
În articulaŃia gleznei au loc mişcări de flexie şi extensie ale piciorului. Axa biomecanică în jurul căreia se
execută aceste mişcări, deşi este transversală, face un unghi de 80 cu linia bimaleolară, aşa încât, dacă piciorul se
aşează în flexie dorsală, vârful lui se duce şi în adducŃie.
Piciorul are o astfel de structură, încât să poată suporta greutatea individului dar şi o alta în plus. El are
posibilităŃi mari de mişcare, în totalitatea sa, piciorul se poate mişca în toate sensurile (flexie, extensie, abducŃie,
adducŃie, rotaŃia internă şi externă şi circumucŃie).
Membrul inferior ca lanŃ cinematic
35
Bazinul, şoldul, coapsa, genunchiul, gamba, glezna şi piciorul acŃionează în cursul diferitelor poziŃii şi
mişcări ca un lanŃ cinematic deschis sau închis.
Ca lanŃ cinematic închis acŃionează în următoarele poziŃii şi mişcări:
- susŃinerea corpului în poziŃiile stând, pe genunchi şi şezând,
- propulsia corpului în sus, înainte sau înapoi (ridicarea pe vârfuri, bătaia la sărituri),
- amortizarea căderii pe sol (în căderea în picioare)
Ca lanŃ cinematic deschis, acŃionează în:
- depărtarea şi apropierea picioarelor,
- răsucirea în afară şi înăuntru ,
- rotaŃia dinapoi înainte şi dinainte înapoi
- lovirea, împingerea şi chiar apucarea (în cazuri speciale.).
Întrebări de autoevaluare
Care este structura funcŃională a gleznei ?
Care este structura funcŃională a piciorului ?
Care sunt muşchii proprii ai piciorului ?
Ce rol au bolŃile piciorului ?
Din ce este format membrul inferior ca lanŃ cinematic ?
Bibliografie obligatorie
36