Sunteți pe pagina 1din 6

Instrucţiuni de redactare

- 99 -

ADOPTAREA/ADAPTAREA ÎN LIMBA ROMÂNĂ


A CONCEPTULUI “SUPPLY CHAIN”

THE ADOPTION/ADAPTATION OF THE


„SUPPLY CHAIN” CONCEPT IN ROMANIAN

Asist. dr. Emil Crişan1, prof. dr. Liviu Ilieş


Universitatea Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca
Assist. PhD. Emil Crişan, prof. PhD. Liviu Ilieş
Babeş-Bolyai University from Cluj-Napoca

Abstract: There are several terms used in Romanian for the English term supply chain. We have counted
eleven. It has been adopted in several ways and it is perceived (adapted) in several ways in Romania.
There are several causes which have determined this fact: the English terminology inconsistence
regarding supply chain has been translated into other languages, professionals roots determine the usage
(logistics professionals use it for logistics, strategic logistics use it in general etc.), the lack of Romanian
discussions regarding the new professional terminology at general level and supply chain and logistics in
particular. We expose the different ways by which supply chain is reflected in Romanian, we discuss the
causes which have generated this total confusion and then we suggest a proper term for supply chain in
Romanian, considering the real meaning of the term and the strategies adopted by other countries
regarding supply chain adoption. In conclusion, we propose a general adoption and adaptation for the
term in Romanian.

Keywords: supply chain, demand chain, value chain, logistics, operations, strategy, adoption, adaptation.

1 INTRODUCERE

Ne lovim în toate domeniile economice de marea problemă a găsirii unor corespondenţi adecvaţi
termenilor anglo-saxoni care domină în prezent întreaga lume economică. Nu este doar problema noastră,
este problema tuturor popoarelor care nu au engleza limbă maternă. Există două alternative pentru a
adopta un termen: prima ar fi să utilizăm termenul anglo-saxon, a doua ar fi să utilizăm un termen
corespondent.
Din diferite considerente, cum ar fi naţionalismul, necesităţile didactice, obiceiurile ţării, fiecare
popor tratează diferit aceste aspecte, acceptând sau neacceptând terminologia anglo-saxonă, găsind
1
Această lucrare a fost cofinanţată din Fondul Social European, prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea
Resurselor Umane 2007-2013, proiect numărul POSDRU/89/1.5/S/59184 „Performanţă şi excelenţă în cercetarea
postdoctorală în domeniul ştiinţelor economice din România” (CE)
Revista de Management şi Inginerie Economică, Vol. , Nr. , 2011

- 100 -

termeni mai apropiaţi sau mai depărtaţi celor din engleză, pe care îi substituie.
Credem că este de datoria specialiştilor să discute şi să lămurească astfel de subiecte. Din păcate,
majoritatea conferinţelor şi schimburilor de idei le realizăm, chiar în ţara noastră, aproape în întregime în
limbi străine. Terminologia ajunge la nivelul practicienilor sub o formă inconsistentă, generând haos şi pe
termen lung lipsă de profesionalism. Această adaptare la cultura economică locală duce de cele mai
multe ori la pierderea unor sensuri pe care le poate cuprinde un concept în limba de origine. Termenii sunt
astfel adaptaţi nivelului redus de cunoaştere referitor la domeniul în cauză.
Scopul acestui articol este de a clarifica utilizarea termenilor supply chain (SC) şi supply chain
management (SCM) în limba română. Dacă pentru fiecare termen s-ar scrie câte un articol, atunci cu
siguranţă ar fi pline revistele de lucruri ne-necesare. Acest termen este unul vital pentru mai multe
domenii. Corespondenţii în limba română ai acestor termeni din engleză sunt utilizaţi de profesionişti şi
cercetători din domeniul managementului din mai multe subramuri: strategie, logistică, producţie,
servicii, dar şi de alţi cercetători din alte arii economice, precum marketingul, finanţele, contabilitatea,
informatica economică, ingineria. Aceşti termeni sunt importanţi nu doar datorită utilizării extinse, ci şi
datorită însemnătăţii economice deosebite pe care îi are în viaţa economică de zi cu zi. O bună parte
dintre firme nu mai există de sine-stătătoare, ci sunt părţi (verigi) ale acestor SC-uri. Nu mai concurează
firmele între ele, ci SC-urile (Verduijn, 2004).
Acest articol este construit pentru a lămuri problematica acestor doi termeni şi a propune un termen
adecvat în limba română pentru el. În acest sens, vom parcurge următoarele etape:
1. În prima parte a articolului definim SC şi SCM conform cercetătorilor străini din domeniu.
Scopul acestei prime părţi este de a afla aspectele ce le cuprind aceşti termeni. Există probleme
referitoare la denumirea de SC în limba engleză, există probleme privind perceperea unitară a
conceptului de SCM;
2. A doua parte a articolului cuprinde exemplificarea utilizării termenului în limba română,
evidenţiind varietatea termenilor utilizaţi şi hazardul care pare să domine această utilizare. Per
ansamblu, se poate observa că adoptarea termenului în română s-a efectuat dezordonat, prin
adaptări nejustificate şi variate. Am regăsit unsprezece termeni care vor să reflecte termenul
anglo-saxon SC, cărora, prin adăugarea cuvântului management vor genera unsprezece
interpretări pentru SCM;
3. Pentru o adoptare adecvată avem două alternative: să îl păstrăm pe cel anglo-saxon, sau să
propunem unul cât mai potrivit în limba română. Propunerea noastră este realizată ţinând cont de
percepţiile comune referitoare la termenul SC în limba engleză. Este esenţială găsirea unui
termen care să fie perceput corect de majoritatea specialiştilor, şi care prin adăugarea cuvântului
management să reflecte conţinutul generic al termenului SCM în engleză. Aceste detalii sunt
prezentate în ultima parte a articolului.

2 SUPPLY CHAIN ŞI SUPPLY CHAIN MANAGEMENT – DEFINIŢII


INTERNAŢIONALE ACCEPTATE

Termenul Supply Chain nu există de sine-stătător. El a fost scos în evidenţă de mai mulţi cercetători
din domeniul Supply Chain Managementului (SCM). Vom prezenta în primul rând principalele şcoli de
SCM, respectiv paradigmele lor referitoare la implementarea SCM. Ulterior, vom observa definiţiile
referitoare la supply chain acceptate la nivel internaţional, evidenţiind câteva aspecte referitoare la
perceperea SC-urilor. Această parte a lucrării va fi încheiată cu prezentarea principalelor definiţii ale
SCM şi cu evidenţierea proceselor ce sunt cuprinse de obicei în cadrul SCM.

2.1 Şcoli din domeniul supply chain managementului


Instrucţiuni de redactare

- 101 -

Din punctul de vedere al teoriei organizaţiilor, conceptele SC şi SCM au apărut odată cu perceperea
sistemică a acestora (Quyale, 2006). Teoria sistemelor din secolul XX aduce o cu totul altă paradigmă
referitoare la organizaţii, trecerea de la vizualizarea atomistă a părţilor unei organizaţii la o vizualizare
relaţională reprezentând mai degrabă un salt, decât o îmbunătăţire de suprafaţă a teoriilor anterioare
referitoare la organizaţii. Organizaţia este un sistem compus din mai multe subsisteme, care la rândul lor
pot fi compuse din mai multe sub – sub – sisteme. Ele interacţionează. Organizaţia este parte a unui sistem
mai mare, fiind astfel un sistem deschis mediului din care face parte.
Există mai multe grupuri de autori (denumite generic şcoli) care interpretează locul şi rolul SCM la
nivel organizaţional. Bechtel şi Jayaram au identificat iniţial patru şcoli (Delfmann and Albers, 2001, p.2,
Verduijn, 2004):
1. Prima şcoală amintită este cea care conştientizează existenţa lanţului funcţional, care trebuie
coordonat. O definiţie este dată de Houlihan în 1988: „SCM asigură fluxul de bunuri de la
furnizor la producător, distribuitor şi consumator final”. Se pune accent astfel pe fluxul
materialelor, dar şi pe actorii implicaţi în acest flux. Una dintre rădăcinile acestei viziuni este
lanţul valoric al lui Porter (Delffman şi Albers: 2001, p.3);
2. Şcoala legăturilor dintre parteneri sau cea a logisticii este cea de-a doua amintită. Aceasta este
orientată pe coordonarea legăturilor dintre parteneri, lucru ce poate duce la crearea avantajului
competitiv. Conform Turner în 1993: SCM este un proces ce include toate relaţiile în cadrul
lanţului între furnizori, diferite nivele de producţie, depozitare şi distribuţie până la consumatorul
final”. Această şcoală a dominat de-a lungul anilor fondul sonor al SCM, atribuindu-şi lansarea
termenului şi susţinând adesea că SCM înseamnă managementul logisticii la nivel de SCM (ca
exemplu. Totuşi, SCM este mult mai mult decât managementul mişcării bunurilor în cadrul unui
SC (Cooper et al., 1997, Ilieş and Crişan, 2008b);
3. Şcoala informaţională pune accent pe fluxul informaţiilor între parteneri în cadrul unui SC.
Johansson dă o definiţie a SCM în 2004: „SCM cere înainte de toate ca toţi membrii unui SC să
fie bine informaţi. Cu SCM fluxul informaţiilor devine element critic al performanţei per
ansamblu a unui SC”;
4. Şcoala integrării sau cea procesuală trece de diferiţii participanţi la SC şi pune accent pe
procesele realizate de-a lungul unui SC. Cooper, Lambert şi Pagh dau o definiţie în 1997:
„ integrarea proceselor în cadrul SC este ceea ce denumim SCM”. Bowersox şi colaboratorii
surprind şi ei acest aspect: „SCM este colaborarea dintre firme pentru a îmbunătăţi poziţia
strategică a unui SC şi eficienţa operaţională a acestuia”. Ei văd SCM ca o alternativă strategică
pentru o firmă, orice firmă putând alege această alternativă de integrare şi dependenţă
informaţională şi managerială.
Recent, o nouă şcoală de gândire referitoare la SCM şi-a făcut apariţia: şcoala colaborării (Verduijn,
2004), Mentzer fiind recunoscut ca un reprezentant al acesteia. Acesta defineşte colaborarea ca o relaţie
pe termen lung între organizaţii, în sensul atingerii unui obiectiv comun. Colaborarea a ajuns să fie
vizibilă la nivel practic, mai multe firme lucrând împreună în realizarea unui management adecvat al unui
SC: planificarea, execuţia, măsurarea performanţelor, toate sunt realizate în comun. Părerea noastră este
că nu există mari diferenţe între şcoala integrării şi cea a colaborării.
Aceste şcoli au contribuit în popularizarea conceptelor, dezvoltarea şi îmbunătăţirea percepţiei
publice referitoare la SC şi SCM. Utilizarea acestor termeni este relativ recentă. În anul 1995, la
conferinţa anuală a Consiliului Managementului Logisticii (Council of Logistics Management), doar
13.5% dintre lucrări conţineau termenul supply chain, în timp ce în anul 1997 22.4% dintre lucrări îl
conţineau (Mentzer et al., 2001). Nu atât popularizarea realizată de către aceşti specialişti, cât mai ales
globalizarea activităţii marilor corporaţii, competiţia globală şi informatizarea au convins pe cei mai mulţi
dintre practicieni de faptul că o colaborare între firme este singura soluţie pe viitor. A fost şi este în
continuare o evoluţie continuă a percepţiei acestei colaborări, reflectată generic de termenii SC şi SCM.
Revista de Management şi Inginerie Economică, Vol. , Nr. , 2011

- 102 -

2.2 Definirea supply chain-ului la nivel internaţional


Sunt foarte puţine definiţiile unui SC la nivel internaţional, majoritatea autorilor insistând asupra
clarificării conceptului SCM. Pentru o firmă se pot defini trei nivele ale unui SC (Mentzer et al., 2001):
supply chain-ul direct – cuprinde firma, un furnizor şi un client, care participă în fluxul în amonte sau în
aval al unui produs, supply chain-ul extins – cuprinde firma, furnizorii imediaţi ai furnizorului, respectiv
clienţii imediaţi ai clientului, respectiv supply chain-ul fundamental – cuprinde toţi furnizorii şi toţi
clienţii implicaţi în realizarea şi livrarea produsului, fie ei în aval sau în amonte.
O percepţie similară este că un SC poate fi identificat referitor la firmă (totalitatea firmelor partenere
apropiate în amonte sau în aval), referitor la un produs (ne putem referi la totalitatea firmelor care
participă la realizarea / livrarea unui produs specific al firmei), sau generic la nivelul firmei (toţi partenerii
aferenţi realizării şi livrării tuturor produselor (Quyale, 2006).
Se poate observa că ceea ce diferă este percepţia acestui SC, nu el în sine. Unii îl văd şi îl
conştientizează ca fiind mai restrâns (în funcţie de existenţa colaborării dintre firme variază şi extinderea
acestuia), unii consideră că un SC este extins, el existând indiferent de existenţa sau lipsa colaborării
dintre parteneri. Analogia lui Mentzer este pe deplin acoperitoare (Mentzer et al., 2001): râul există şi apa
curge la vale precum produsele într-un SC, indiferent dacă cineva conştientizează sau nu posibilitatea unui
management al întregului bazin. Dacă mai multe state deţin acelaşi bazin, doar prin colaborare vor putea
realiza obiective clare referitoare la acesta, deciziile neputând fi implementate pentru întreg bazinul din
cauza graniţelor statale existente. Un SC (albia râului) şi fluxul de mărfuri (apa) există oricum, şi dacă
există, şi dacă nu există SCM. O firmă face parte din mai multe SC-uri de obicei. O firmă este furnizoare
pentru mai mulţi clienţi, fiecare reprezentând un nou SC cu clienţii aferenţi. Firmele creează împreună o
ofertă către client (supply), fie că realizează acest lucru împreună coordonat sau necoordonat.
În figura de mai jos este un SC generic în concepţia lui Wisner. Se poate observa faptul că un SC este
o reţea de furnizori de materii prime, producători de componente, producătorul produsului finit,
distribuitorii, care au ca scop principal realizarea şi livrarea produselor serviciilor către consumatorul
final. Alături de acest flux principal al unui SC, se poate observa fluxul invers al produselor (sub formă de
rebuturi sau pentru reciclare – în literatura anglo-saxonă „reverse logistics”), dar şi fluxurile care susţin
aceste fluxuri principale: planificarea, informarea, integrarea activităţilor2.

Fig. 2.1 SC generic


2
Din punctul nostru de vedere aceste fluxuri sunt procese din cadrul SCM.
Instrucţiuni de redactare

- 103 -

3 UTILIZAREA ÎN LIMBA ROMÂNĂ A CORESPONDENŢILOR TERMENULUI SUPPLY


CHAIN

O să insistăm în continuare pe ceea ce am găsit în literatura de specialitate şi mai ales pe internet


referitor la SC şi SCM în România. Nu am găsit nici un autor care să insiste asupra acestei probleme, nu am
găsit nici un autor revoltat de utilizarea mai multor termeni pentru a suplini unul corespondent din engleză.
Adoptarea termenilor SC şi SCM în limba română a luat două forme:
1. Prima formă este netraducerea acestuia în limba română. Acest lucru l-am observat în următoarele
cazuri: vicepreşedintele ARILOG (Asociaţia Română de Logistică) nu traduce acest termen
(Dumitru, 2008), păstrând forma anglo-saxonă; în cadrul revistei logistică se păstrează termenul
supply chain (exemplu Tutunaru, 2010); la Universitatea Alexandru Ioan Cuza din Iaşi, în 2010 este
un curs pentru specializarea Management, anul III, denumit supply chain management;
2. A doua formă presupune găsirea unor termeni corespondenţi pentru SC şi SCM şi implicit adaptarea
acestora în funcţie de contextul utilizat, experienţa cercetătorului. Nu există o utilizare mai redusă
sau mai largă a acestor termeni, îi expunem alfabetic în continuare:
1. Lanţ de aprovizionare – desfacere este un termen utilizat în aceeaşi lucrare în care mai
există termenul lanţ de distribuţie (Fotache and Hurbean, 2006);
2. Lanţ de aprovizionare – distribuţie este un termen utilizat de mai multe firme de consultanţă
din domeniu (Tradeconsult, 2010, CAT, 2010);
3. Lanţ de aprovizionare – furnizare este un termen utilizat la Universitatea Politehnică din
Timişoara (Mocuţa, 2009);
4. Lanţ de aprovizionare este un termen utilizat la nivelul Academiei de Studii Economice din
Bucureşti (Pelau, 2007);
5. Lanţ de aprovizionare şi producţie este termenul utilizat de către specialiştii de la Unilever
România pentru SC (Unilever, 2010);
6. Lanţ de aprovizionare-livrare este un termen utilizat în cadrul Academiei de Studii
Economice din Bucureşti în cadrul uneia dintre cele mai de anvergură lucrări din România
pe domeniul logisticii (Bălan, 2006);
7. Lanţ de distribuţie – aprovizionare este un termen utilizat de unele din firmele de
consultanţă din domeniu (Training&Consulting, 2010);
8. Lanţ de distribuţie este termenul utilizat tot la Iaşi pentru SC (Fotache and Hurbean, 2006),
dar şi de către cei care au redactat un glosar de termeni la Universitatea din Târgovişte
(ECR, 2008);
9. Lanţ de ofertă este un termen utilizat tot la nivelul Academiei de Studii Economice din
Bucureşti, într-o colaborare cu un profesor din SUA (Glasser et al., 2006);
10. Lanţ logistic este utilizat atât la Universitatea Babeş-Bolyai din Cluj (Ilieş and Crişan,
2008a), cât şi la Academia de Studii Economice din Bucureşti (Belu, 2008, Ţarţavulea and
Bănacu, 2009);
11. Procese de aprovizionare şi livrare este un termen utilizat de reprezentanţii Microsoft în
România (CG-GC, 2010) în cadrul unei prezentări a soluţiei Microsoft Dynamics Nav.
Din aceste detalii rezultă mai multe aspecte:
1. Nu există o denumire unitară pentru SC şi SCM în România;
2. Variaţia nu ţine cont de aria geografică de provenienţă a autorilor şi nici de apartenenţa la mediul
academic sau la mediul de afaceri;
3. Se observă o lipsă de standardizare şi o lipsă de corelare între munca mai multor autori;
4. Traducerea termenului supply din engleză a fost realizată deficitar, în acest context supply
înseamnă ofertă şi nu aprovizionare. Supply este oferta creată de membrii unui SC;
5. Există o greşeală aproape generală privind perceperea unui SC, insistându-se pe partea logistică a
Revista de Management şi Inginerie Economică, Vol. , Nr. , 2011

- 104 -

BIBLIOGRAFIE / REFERENCES