CONTROLUL CALITĂŢII BETOANELOR
Octavian George Ilinoiu

Prima Ediţie -Bucureşti 2004-

PREFAŢĂ

PREFAŢĂ

Calitatea materialelor de construcţii şi a construcţiilor, se asigură şi se controlează prin aplicarea unui Sistem al Calităţii instituţionalizat, care funcţionează la nivelul întregii ţări. Sistemul calităţii existent în construcţii determină, prin pârghiile de care dispune, toţi factorii implicaţi în activitatea din acest domeniu (cercetarea, proiectarea, producătorii de materiale de construcţii, executanţii construcţiilor, instituţiile de inspecţie şi control, laboratoarele de specialitate etc.), să aplice prevederile legale (Legile, Standardele, Normativele, Regulamentele, Instrucţiunile, Manualele de Calitate ale firmei etc.), pentru ca produsul finit – construcţia- să îndeplinească integral cerinţele de calitate precizate în proiect, reglementările tehnice specifice fiecărei lucrări şi cele ale beneficiarului. În acest context, cartea Controlul Calităţii Betoanelor, autor şef lucr. univ.dr.ing. Octavian G. Ilinoiu vine să completeze şi să actualizeze informaţiile referitoare la metodele şi procedeele de control al calităţii, cu precădere cele din domeniul betonului şi a materialelor componente ale acestuia. Dezvoltarea aspectelor de calitate dominante din sfera betonului şi componenţilor săi este motivată de: - utilizarea betonului şi betonului armat, cu o foarte mare pondere, în executarea structurilor de rezistenţă a construcţiilor; - dependenţa rezistenţei, stabilităţii şi durabilităţii construcţiei de calitatea structurii, respectiv betonului; - multitudinea factorilor de influenţă asupra calităţii betonului determinată de varietatea şi de variabilitatea caracteristicilor componenţilor; - influenţa factorilor tehnologici şi a condiţiilor de mediu asupra calităţii betonului. În abordarea aspectelor de calitate, autorul a luat în considerare, printre altele, motivaţiile de mai sus ce presupun – şi evidenţierea unor aspecte de fond, inclusiv teoretice, care influenţează major proprietăţile tehnice – ale materialelor de construcţii analizate. Ca urmare, în cazul primelor capitole ale lucrării sunt prezentate materialele componente cu principalele lor proprietăţi şi influenţe asupra betonului proaspăt şi întărit, precum şi consecinţele negative folosirii de materiale neconforme calitativ. În acest sens menţionăm: aspectele de durabilitate tratate în capitolul 1; caracteristicile de compoziţie ale betoanelor, caracteristicile şi proprietăţile cimenturilor, agregatelor şi aditivilor (cap. 2); principalele proprietăţi ale betoanelor proaspete şi întărite, determinările şi încercările ce se efectuează asupra betoanelor (cap. 3); prepararea betoanelor şi factorii care influenţează calitatea amestecului (cap. 4). Capitolul 5 conţine consideraţiile generale asupra calităţii lucrărilor de construcţii, cu referire la necesitatea asigurării controlului asupra calităţii, efectele unei calităţi deficitare de realizare a unei construcţii şi organizarea generală a controlului calităţii. O parte însemnată şi extinsă a lucrării este reprezentată de cap. 6 – Controlul nedistructiv a calităţii lucrărilor de construcţii. Capitolul prezintă atât metodele, să le spunem II

reprezintă şi o sursă de informare în vederea aprofundării subiectului de către specialiştii care lucrează atât în proiectare. cât şi altor materiale. ceea ce a permis actualizarea aspectelor legate de calitatea materialelor şi ilustrarea exemplelor cu o parte de grafică. Prezenta lucrare este elaborată pe baza unui vast şi valoros material bibliografic autohton şi străin. nivelul ştiinţific ridicat şi calitatea de ansamblu elevată a acestei lucrări o face interesantă şi atrăgătoare atât pentru cei care doresc să se informeze şi să cunoască mai adânc problemele de bază ale betoanelor. mai ales. cât şi determinarea diferenţelor caracteristicilor şi performanţele tehnice ale acestora. dar aplicate la noi într-o măsură mai mică datorită. Importanţa şi bogăţia de informaţii în domeniul abordat. bine cunoscute şi aplicate la noi. 2004 III . studiate de autor. cât şi în execuţie în domeniul construcţiilor. Prof.PREFAŢĂ tradiţionale. cât şi pe cele moderne cunoscute. univ. precum şi studenţii facultăţilor de construcţii. dificultăţilor financiare în procurarea aparaturii necesare.dr. Titlurile lucrărilor. fotografii. Radu Popa Bucureşti.ing. tabele. scheme – nouă.

asociaţii profesionale.MULŢUMIRI MULŢUMIRI Mulţumesc.. Illinois. România Institute for Research in Construction .Based Materials. De asemenea. SUA APA. SUA INCERC. Anglia BHS – Sonthofen. SUA Building Science Insight . din materialele lor: Asociaţia de Standardinzare din Romania . Suedia Elba –Werk. instituţii. SUA Controls Ltd. Germania Boral Materials Technology.IRC. SUA American Society of Civil Engineers .CIB. pentru ideile.. Canada Canadian Building Digest . sugestiile. Germania Elcometer Instruments Ltd. SUA Cement and Concrete Association Australia Center for Advanced Cement . în documentare prezentei cărţi.ASNT. Canada International Council for Building Research and Documentation . Belgia Bell Engineering Group. Italia DET NORSKE VERITAS. Romania American Concrete Institute ..ASTM. Anglia Heidelberg Cement AG.BSI. dr. V. SUA Humboldt Co. Germania James Instruments Inc. autorul mulţumeşte pentru asistenţa şi sprijinul acordat. SUA American Society for Testing and Materials .ASRO.CIGMAT. univ. Canada Civil Engineering Corps Washington – CECW. Radu Popa. următoarelor organizaţii. ing.. România IPCT. B. SUA Center for Innovative Grouting Materials and Technology .ASCE. SUA American Association of State Highway Transportation Officials – AASHTO.ACI. recomandările şi aprecierile pe care le-a făcut pe parcursul pregătirii acestei lucrări domnului prof. Canada IV . figuri şi tabele.. SUA American Society for Nondestructive Testing . în mod deosebit pentru sprijinul acordat şi îndrumările pe care mi le-a dat. comerciale şi producătorilor care au permis accesul la informaţii şi fotografii. The Engineering Wood Association – SUA ATEX C. Northwestern University.CBD. A. precum şi pentru permisiunea reproducerii a anumitor fragment de text.

MULŢUMIRI International Union of Testing and Research Laboratories for Materials and Structures – RILEM International Committee on Asian Concrete Model Code National Research Council ...NIST. România SBH Tiefbautechnik. SUA Winget. Germania Morgan Manufacturing Co.NRCC. Anglia Tremix. precum şi în bibliografia generală la sfârşitul cărţii. SUA Thwaites Ltd. SUA Officine Riunite Udine SpA – ORU. Canada National Institute of Standards and Technology . Suedia MACON SA. România SC SOMACO SA. Elveţia Romtech. Italia PERI. Anglia Indicaţii asupra surselor bibliografice şi asupra autorilor menţionaţi pot fi regăsite la fiecare sfârşit de capitol. V . România MAN Nutzfahrzeuge Aktieengesellschaft. SUA US Army Corps of Engineers. Germania The American Society for Nondestructive Testing . Germania Proqec. Engineering Division. Directorate of Military Programs.

........................2...............3......... CARACTERISTICI DE COMPOZIŢIE ALE BETOANELOR......13 1.35 2...............2........................... Fenomenul producerii porilor ...............................2................2.........2....1.47 VI .........2......1.....2.2......... Bibliografie la Capitolul 2 ...2..........2......... Caracteristicile şi proprietăţile cimentului Portland..... Adaosuri şi aditivi...2.... 53 3....1...... Tendinţa de separare a apei de amestecare.................................. Consideraţii generale.............. Densitatea betonului...1............. 66 3............ 69 3...... 71 CAPITOLUL 2... Apa de amestecare.............2.........4... 57 3............... Factori de care depinde rezistenţa la întindere......... 49 CAPITOLUL 3................ 58 3............... Calculul distribuţiei porilor.. 60 3...4..5........33 2....................2..... 48 2.....4..1... Fenomenul deteriorării betonului în urma ciclurilor de îngheţdezgheţ.....4.6.......................................... VI LISTĂ DE FIGURI............5........2.........2........1............................... Volumul de aer oclus .2.4..........2..... Rezistenţa la compresiune ......2.....................3.3.....39 2....2............. Consistenţa şi lucrabilitatea...... Consideraţii generale.... Coroziunea betonului.....2.....24 1................. Proprietăţile şi caracteristicile agregatului ........................................... 52 3....43 2...................2.......2....................2..................................... 52 3........ 63 3...3...2..3...............3.....1...........................1..XII CAPITOLUL 1......... Tipuri de ciment........................ Cimentul... Bibliografie la Capitolul 1.................13 1................... Principalele proprietăţi ale betonului în stare întărită ................ 56 3....2......32 2..................2............1.......32 2................ IX LISTĂ DE TABELE ............1.... 55 3............ Agregate ......13 1...4..2.2........ Tipuri principale de degradări prin coroziune ale elementelor din beton şi beton armat ........2. Permeabilitatea şi porozitatea .............44 2. 63 3..... Coroziunea oţelului. Gelivitatea ..........17 1...2.II MULŢUMIRI ........2..........................................4..... 55 3...CUPRINS CUPRINS PREFAŢĂ .......... Densitatea........3................................ 48 2..........1.............. Principalele proprietăţi ale betonului în stare proaspătă ........... Hidratarea cimentului .5.......2.2.....2.......3.. Rezistenţa la întindere.. Tendinţa de segregare .............31 2.................. 62 3.. 61 3. 67 3..............................................30 2....1.......2....... Determinarea rezistenţei la îngheţ-dezgheţ......................... 52 3........6........... Calculul porozităţii betonului ........... DURABILITATEA BETONULUI...... Permeabilitatea betonului la apă......40 2............ Rezistenţele mecanice ale betonului .3.. Concluzii....5..........3........31 2....1........ 55 3... Compoziţia mineralogică.................. Caracteristici structurale şi de compoziţie ale cimentului Portland ..... Compactitatea......6...1.....37 2..................... PRINCIPALELE PROPRIETĂŢI ALE BETOANELOR ..... Structura clincherului .......... Condiţii de calitate ale agregatelor ..2.3..3.............1. 54 3............................... 55 3......1..... 62 3.. IV CUPRINS ........... 54 3....2.....4..3......

............... 121 6... Modele de calcul care stau la baza determinării gradului de maturizare al betonului folosite pe plan mondial............6........ Metode acustice ...... Contracţia la uscare şi umflarea la reumezire.3............3.....8.......5.................1. Efectul vârstei betonului asupra creşterii rezistenţei ..... 111 6........... 106 6...1.... precum rezistenţa la compresiune...8..4......87 5...3... Metode atomice .7.85 4.................. 118 6............ 112 6.... Procedura de control .. Metoda radiografică folosind raze gama ............83 4....5....2....3.....79 4...... Materiale folosite ......72 3...... Metoda curenţilor turbionari ...... 123 6.....................74 3.3..3....2.. Metode de determinare a omogenităţii betonului ........... Consideraţii generale.............5..............4.....1.............. Metoda de recul.. Metode termice...6..........3..3. 122 6.... Metoda cu neutroni rapizi ............4. Metoda evaluării gradului de maturizare al betonului....3....4............... Bibliografie la Capitolul 5.... 123 6. Malaxoare cu amestecare prin cădere liberă (gravitaţionale)..2..........4....... 107 6...........2......1............4..........3.......4.......84 4...... 117 6...1. Metoda emisiei acustice ........... Metode de malaxare ..... 123 6.................. 106 6.............6....... Metoda absorbţiei microundelor (metoda neutronilor) . Consideraţii generale.. CONTROLUL CALITĂŢII LUCRĂRILOR DE CONSTRUCŢII... 105 6.....75 3..93 5.4.............. 108 6....................4....4..................5......................6.................7.. Evaluarea omogenităţii prin aprecierea unor proprietăţi ale betonului în stare întărită....... Durata de amestecare a betonului ........6..... ASIGURAREA CALITĂŢII LUCRĂRILOR DE CONSTRUCŢII..........1...................... Dilatarea termică .10......... Efectele unei calităţi deficitare de realizare a unei construcţii ... Metode de determinare a nivelului de întărire al betonului ...3... Exemple de determinări nedistructive folosind substanţe penetrante ........... AMESTECAREA COMPONENŢILOR BETONULUI ..2.........2................... Caracteristicile malaxoarelor ............. Capacitatea malaxoarelor . 104 6...... Metoda rezistivă (a conductivităţii) ...1.4.......2.... 118 6.........5................5.... 118 6.... 106 6...2...... Metoda inducţiei magnetice ................... Metoda undelor de suprafaţă............3......4..7...............6.........4...............97 6...........76 CAPITOLUL 4......86 CAPITOLUL 5........... Metoda maturizării betonului ............ Descrierea metodei... 102 6.. 118 6.....1............... Metoda substanţelor penetrante ... 120 6..2.....79 4............... Rezistenţa la uzură.............6......74 3..4................. Metoda radiografică cu radiaţii infraroşii...97 6...81 4..7.................. 117 6. Bibliografie la Capitolul 3. Factori generali care influenţează rezistenţa betonului ...............73 3....4.............. 117 6..2.....4. 134 6..... Deformaţia betonului........... Metoda ruperii....5..92 5....8.....6.. Productivitatea malaxoarelor ..72 3.2.. Metoda termografică/ radioscopică în infraroşu (termoviziunii).............4..8..... 133 6.........85 4.89 5...2......... 112 6......72 3..........2..3..5......86 4......... Metoda prin penetrare ...5........... 109 6..... Metoda carotajului sonic .. Rezistenţa la forfecare (forţe tăietoare).. Conductivitatea termică ..2.....2......4.....4...........6........7.. Malaxoare cu amestecare forţată......78 4.1............... Metode elastice cu impuls ultrasonic......11.7.... 135 VII ......3.....................1........ Consideraţii generale.... 133 6............ 121 6............4....... Concluzii ... 104 6...................... Metoda prin smulgere şi dezlipire .......... 102 6..............5....5........ 109 6................ Extragere de carote................. Metoda rezonanţei magnetice nucleare ........3....74 3.3....... Metoda prin şoc.... 123 6..2.... Metode mecanice sau de duritate superficiale ..... Rezistenţa la şoc ..... Bibliografie la Capitolul 4. 129 6....84 4.....gamagrafiere.... Metoda de amprentă...........6.................4.................................. Metoda radiometrică cu radiaţii gama sau beta .8.................... 117 6.. Definirea calităţii produsului în standardele internaţionale ................81 4.... Clasificarea încercărilor pentru controlul nedistructiv al calităţii betonului98 6.......9..8.....................CUPRINS 3..4.......4..3...........3. Metoda capacitivă .95 CAPITOLUL 6........ Metoda de vibraţii proprii .......6...........7..... Metode electrice şi magnetice .......78 4.........4...........4..... 134 6...1........... Organizarea generală a controlului de calitate ...........................2........87 5..........7. 112 6..1..2........

................ 155 Fişe tehnice.......................... Metoda undelor radio . Metoda viteză de propagareradiometrică (radiografică) ........................137 6......4.......1........I. 158 Acte Normative şi Reglementări Tehnice ........9....................................... Metode combinate...........144 INDEX ALFABETIC...............11........................ Metoda viteză de propagare indice de recul...... 151 Comunicări Ştiinţifice ..... Metoda viteză de propagareatenuarea ultrasunetelor.. 166 INDEX DE AUTOR ............forţă de smulgere............. 151 Articole.................. DE UNITĂŢI DE MĂSURĂ........ Metoda viteză de propagare.............11...........6......... 158 Legi..... 159 TABELE DE CONVERSIE....... Metoda viteză de propagareatenuare a radiaţiilor gama .........CUPRINS 6.. 165 LITERE GRECEŞTI UTILIZATE ...11.......136 6......138 6..................................................138 6........... 164 PREFIXE ............ Metoda viteză de propagareamprentă .....................11....................................................SUBMULTIPLII ŞI MULTIPLII ALE S..2.........137 6.........140 BIBLIOGRAFIE GENERALĂ ...............147 VIII ... Microscopie electronică .................. Bibliografie la Capitolul 6......................... 153 Cărţi ...........137 6................137 6........5...... Metode optice.137 6.......3....11.11.....13......136 6...................137 6.............................12....................11.............................................10........................

......... Detalii elemente de beton degradat în urma punerii în lucrare a betonului necorespunzătoare – segregarea betonului ...................... Granulozitate discontinuă .......... Detalii beton degradat în urma coroziunii sulfatice (a şi b) ............ a .............23 Figura 1-22........22 Figura 1-19... b... 38 Figura 2-11...16 Figura 1-7.................................. Degradarea stratului de acoperire cu beton a armăturilor de oţel prin coroziunea armăturii (fisurare.... Viteza de degajare a căldurii componenţilor mineralogici ai cimentului ..................... 44 Figura 2-15.......................22 Figura 1-21............ a..... 34 Figura 2-5.... Creşterea rezistenţei la compresiune a componenţilor mineralogici ai cimentului..... Detalii beton degradat în urma reacţiilor alcalii – agregate (a şi b) ......... Coroziune electrolitică.. b..... 5μm (după 2 zile)......continuă ... Oxidare la temperaturi înalte ...... Coroziune în puncte.............. Microscopie electronică: a.......... Schema formării structurii cimentului ...... b.................. Detalii beton degradat în urma ciclurilor de îngheţ-dezgheţ (a......... 35 Figura 2-6. Coroziune selectivă ..............15 Figura 1-3.........22 Figura 1-18. 33 Figura 2-4..17 Figura 1-9..16 Figura 1-6........ c.... 43 Figura 2-14............ c ...14 Figura 1-2...... Imagine structură beton.......................... Creşterea grosimii stratului de coroziune funcţie de timp.................. Imagini microscopice ale clincherului şi cimentului............... 41 Figura 2-12........................................... d)........ 23 Figura 1-23... Viteza de dezvoltate a căldurii de hidratare ..................................22 Figura 1-20....17 Figura 1-10......... secţiune 320 μm (x 350).......... Coroziune intercristalină.........................20 Figura 1-12. 42 b......... Amplificare progresivă a imaginilor electronomicroscopice ale detaliilor structurale a evoluţiei în timp a microstructurii cimentului............ 36 Figura 2-9.........e.................LISTĂ DE FIGURI LISTĂ DE FIGURI Figura 1-1... 33 Figura 2-3......... ......... 36 Figura 2-8.............. 42 Figura 2-13.....d..... Detaliu beton degradat în urma coroziunii prin levigare........22 Figura 1-17..... 31 Figura 2-2.... 45 A... Granulă de clincher .............22 Figura 1-15.. Detalii beton cu aer antrenat (a şi b)..... Curbe de granulozitate ................ Creşterea rezistenţei la compresiune a componenţilor mineralogici . Coroziune în puncte.... 37 Figura 2-10........................b....Stadii de fisurare a betonului din stratul de acoperire datorată măririi de volum a armăturii corodate.. Agregate monogranulare şi bigranulare .............. 45 IX ........ Mecanismul prizei cimentului................20 Figura 1-11........................... Coroziune electrochimică ................ Variaţia temperaturii în procesul de obţinere a clincherului .........b....... Imagini particule de ciment.c...... Coroziune neuniformă ....... B şi C.. exfoliere şi expulzare) (a................. Detaliu beton degradat în urma atacului apei uşoare (agregate descoperite în urma spălării cimentului).......16 Figura 1-5.......17 Figura 1-8..22 Figura 1-16......................................................................... a..15 Figura 1-4....f) . Coroziune transcristalină ..................... Fisurare urmată de exfolierea a betonului din stratul de acoperire al armăturii... Evoluţia hidratării în timp a granulelor de ciment..... 10 μm (după 7 zile) ..21 Figura 1-13.. Coroziune de contact .......... Detalii elemente de beton degradat în urma coroziunii clorhidrice rezultată din contactul cu apa de mare şi eroziunii valurilor . Coroziune sub tensiune......22 Figura 1-14............... 10 μm ............ Granulozitate continuă. 24 Figura 2-1.

........59 Figura 3-7........54 Figura 3-4....... comparaţie dimensiune granulă ciment şi particulă puzzolană naturală ........... Detalii pori şi fisuri........... metacaolin..... Diagramă timp de amestecare .......... Schemă teoretică pentru calculul capilarităţii în tuburi subţiri cu secţiune constantă .......... Element de beton degradat în urma ciclurilor de îngheţ-dezgheţ...... 83 Figura 4-8................................... 89 Figura 5-3............ 90 Figura 6-1................. Schemă principiu aparat piezoelectric .................. 84 Figura 5-1.................65 Figura 3-14. 105 Figura 6-3.......46 Figura 2-17.................... nebasculant..................................................................... 83 Figura 4-7. Microscopie optică.................................. 71 Figura 3-24...... 81 Figura 4-2............................... Variaţia granulozităţii agregatelor în raport cu dozajul de ciment şi cantitatea de nisip........... sferici şi capilar . 83 Figura 4-6 Malaxoare cu amestecare forţată în echicurent ....................................... Influenţa raportului A/C asupra distribuţiei porilor ..... 68 Figura 3-19........... Detaliu interfaţă pastă ciment – nisip... Imagine beton alunecând pe jgheab .......... 106 Figura 6-4..58 Figura 3-6.. Creşterea rezistenţei la compresiune a betonului funcţie de dozajul de ciment ..........................................66 Figura 3-15.... Influenţa A/C asupra rezistenţei la îngheţ a betonului .... 70 Figura 3-21.. Faze principale de lucru – malaxor basculant..59 Figura 3-8................................ basculant.....67 Figura 3-16..... Diagramă efort (σ)-deformaţie (ε) la compresiune monoaxială ........ Principalele tipuri de dilatări şi contracţii ale betonului................... . Aparat sistem Bohme pentru determinarea rezistenţei la uzură a betonului. 68 Figura 3-18...................... 71 Figura 3-23...................... 88 Figura 5-2...46 Figura 2-19. Curbele de transformare indice de recul N – rezistenţă la compresiune Rc .....................56 Figura 3-5.... cenuşă.... mortar (M) şi beton (B)..........49 Figura 3-1... 70 Figura 3-22.... Malaxor nebasculant ............................................................... 103 Figura 6-2. Presă de încercare a epruvetelor betonului la întindere din încovoiere..47 Figura 2-21. 82 Figura 4-4..47 Figura 2-20............... 73 Figura 3-25.... cilindrice şi prismatice ....... Schema încercării la despicare a epruvetelor cubice........... Malaxoare cu amestecare forţată în contracurent............. Agregate angulare şi rotunjite......... Curbe de distribuţie a porozităţii în pasta de ciment (CP).............. Influenţa A/C asupra rezistenţei la îngheţ a betonului păstrat în apă 28 de zile .........52 Figura 3-2 Măsurarea consistenţei betonului folosind metoda tasării.................................. zgura granulată de furnal înalt......................LISTĂ DE FIGURI Figura 2-16.... Imagine microscopică.................... Principalele tipuri de umidităţi în agregat ........................................................... Schema formări în betonul întărit a porilor de gel............. 76 Figura 4-1............... Model matematic al traseului porilor...61 Figura 3-10..... Detaliu al structurii pastei de ciment poroase............ Exemplificarea tendinţei de separare a apei din beton .....61 Figura 3-11...................... b.................. Presă hidraulică de încercare a epruvetelor betonului la întindere axială ................................... Schemă generală malaxor gravitaţional............ 82 Figura 4-5.........60 Figura 3-9........................................ Fazele principale de funcţionare a aparatului................49 Figura 2-22............... 107 Figura 6-6.........53 Figura 3-3................. Schemă principiu SASW ................ Malaxor cu ax orizontal............... Schema încercării la compresiune a epruvetelor cubice......... Schema încercării la întindere prin încovoiere a epruvetelor prismatice ................... Schema încercării la întindere prin despicare a epruvetelor cilindrice ........... Criterii ISO 9000 pentru selecţia şi utilizarea unui model a calităţii ....... Reprezentarea unui proces .. 69 Figura 3-20.................... reversibil................. 107 X . a....67 Figura 3-17.... Schemă principiu aparat pentru determinarea frecvenţei de rezonanţă....... Detalii de betoane permeabile . Curba diferenţială de distribuţie a porozităţii în pasta de ciment................. Umiditatea agregatului ...................... 82 Figura 4-3..........64 Figura 3-13............ 107 Figura 6-5............. Schema aparatului pentru determinarea rezistentei betonului prin metoda reculului............................ Microscopie electronică (45μm......... Spirala creşterii calităţii ... bentonită fin măcinată......... Malaxoare cu amestecare prin cădere liberă (gravitaţionale)........ Schema încercării la compresiune a fragmentelor de prismă ..........62 Figura 3-12... silice ultrafină.... x 1760)........ Schemă flux amestecare componenţi.............. Adaoşi minerali: de la stânga la dreapta – cenuşă volantă uscată (centralele termoelectrice)...................................46 Figura 2-18..

.. Gamagrafia unui stâlp din beton armat şi reconstituirea sa tridimensională: a..... 135 Figura 6-39...............122 Figura 6-27....... Aceeaşi imagine ca în fig.. Dispozitive pentru extras carote ....... Exemple de imagini radiografice ... 139 Figura 6-44..108 Figura 6-8....... 6-40.......... Aplicarea developantului – pulbere uscată....... Imagine generală a zonei gamagrafiate. supus la lumină albastră reflectată şi observat cu filtru galben............... b............119 Figura 6-22........... Modulele probelor ataşate de cofraj........ Imagine aparatul Windsor ...................... 131 Figura 6-34.......... Gamagrafia ciocurilor unor bare de armătură ........................115 Figura 6-17.......112 Figura 6-15... 129 Figura 6-31. 130 Figura 6-32............ Schema aparatului pentru determinarea rezistenţei betonului prin metoda amprentei .. Exemple de procedee de smulgere prin extracţie a pieselor metalice post-înglobate în beton. şi c Câmpul magnetic omogen din interiorul unei bobine cilindrice străbătute de curent şi câmpul de dipol din interiorul acesteia... b........... Detaliu zonă dreptunghiulară din fig..... 132 Figura 6-36...................... 132 Figura 6-35... Curba conţinutul de clor folosită pentru determinarea coeficientului de difuzie D............ Determinarea existenţei reacţiilor alcali-agregate .......... 134 Figura 6-38..................................................... prin pulverizare ........... 140 Figura 6-44....... Determinarea existenţei reacţiilor alcali-agregate .....113 Figura 6-16................. 6-41 şi 6-42......... Efectul discontinuităţii fluxului termic în materialul supus controlului 121 Figura 6-26...... Epruvetă cilindrică de beton indicând degradarea avansată prin reacţia alcali-agregate ....................................... . solubil în apă....112 Figura 6-14......119 Figura 6-23................ Aceeaşi detaliu fig.... 140 XI ......122 b.. Detaliu mărit ...................... Epruvetă cilindrică de beton tratată cu fenolftaleină pentru determinarea adâncimii de carbonatare ............................. 6-39 şi 6-40.......110 Figura 6-12............................ Termometru cu infraroşu .117 Figura 6-21....108 Figura 6-9.................................. Determinarea nivelului Cl........... Gamagrafia unei stâlp din beton armat care prezentă zone de segregare116 Figura 6-20..................................... Microscopia unei armături corodate înglobată în beton...... 139 Figura 6-43.................. Aparatura de încercare semidistructivă prin smulgere................... Gamagrafia unei grinzi din beton armat.........................................109 Figura 6-11..... vizualizată cu lumină emergentă (transmisă).... Aceeaşi detaliu fig........................ Încercarea radiometrică a betonului ..... b......... Aceeaşi detaliu fig...... 132 Figura 6-37..... Defectoscopia magnetică...... 6-39....111 Figura 6-13........121 Figura 6-25... Schemă de funcţionare a aparaturii folosite la gamagrafiere ......... Probele BOSS după decofrare ...... .. 6-43......LISTĂ DE FIGURI Figura 6-7.................. b..... Spectrul radiaţiilor electromagnetice .. Detaliu element de beton armat vizualizat în plaja de culori IR......... Schema de funcţionare a Pachometrului............. prin pulverizare................. 130 Figura 6-33. .......... 138 Figura 6-41.......... a.115 Figura 6-18..... prin imersie .................sau OH.. Echipamente şi instrumente folosite pentru examinarea vizuală a defectelor.... 138 Figura 6-40................... Metoda radioscopică............. Schemă metoda radiografică . 127 Figura 6-29......... 122 Figura 6-28................. a.............................................120 Figura 6-24.......... Schema funcţionării aparaturii defectoscopice cu curenţi turbionari: a.....pentru aflarea zonei de corodare a armăturii . 128 Figura 6-30.......... Curbele de transformare diametru amprentă φ(mm) – rezistenţă la compresiune Rc (MPa) ....... Variaţia temperaturii betonului ........ 6-42 şi 6-43 supusă substanţelor fluorescent penetrante...................................... pe bază de solvent.............. 139 Figura 6-42..... ..........116 Figura 6-19.......109 Figura 6-10. Detaliu mărit al zonei încercuite din fig..... Aplicarea developantului: a...................................................... fisurate în dreptul reazemului .

.............26 Tabel 1-10..................... 99 Tabel 6-3............. Grad de omogenitate..... raportat la abatere şi rezistenţă medie.LISTĂ DE TABELE LISTĂ DE TABELE Tabel 1-1.......... Regimuri de expunere ale construcţiilor situate în zona litoralului...............18 Tabel 1-4..... conform NE 012-1999 .......................... 98 Tabel 6-2......... conform C 140-1986 ............................... raportat la abatere şi rezistenţă medie............................................. Gradul de gelivitate al betonului. Clase de agresivitate a mediilor cu factori agresivi în stare solidă în exteriorul clădirilor (în aer liber).............................................. 57 Tabel 3-5.......... MPa) 68 Tabel 3-8... 100 XII ...............................36 Tabel 2-3............. Cerinţe minime de asigurare a durabilităţii pentru beton în funcţie de clasele de expunere .........25 Tabel 1-8...... Principalele tipuri de ciment... 42 Tabel 3-1 Metode folosite pentru determinarea consistenţei betonului........... Clasificare a metodelor nedistructive de încercare a betonului funcţie de obiectul de studiat.........39 Tabel 2-4...... 59 Tabel 3-6... Compoziţia mineralogică a clincherului de ciment Portland ....... Gradul de impermeabilitate al betonului................. 57 Tabel 3-4.. Criterii pentru aprecierea gradelor de agresivitate zona Marea Neagră... conform NE 012-1999 ...... 68 Tabel 3-9................ Agresivităţii chimice ..... Factori care influenţează rezistenţa betonului.............19 Tabel 1-6. 53 Tabel 3-3............................... conform GP 0351998 ................................................................... Clasificarea mediilor în funcţie de clasa lor de agresivitate. Metode de control nedistructiv...... Rezistenţa betonului funcţie de vârstă .... Cerinţele fizice ale cimenturilor uzuale .............. Clase de agresivitate a mediilor cu factori agresivi în stare solidă în interiorul clădirilor.......... Clasificare ....................... raportat la abatere şi rezistenţă medie.......28 Tabel 2-1............. Dezvoltarea în timp a căldurii de hidratare ....... Grad de omogenitate......... 41 Tabel 2-5...27 Tabel 1-11.......... 53 Tabel 3-2................................. conform NE 0121999 ....................... 79 Tabel 4-3.................................. Clase de betoane (N/mm2........................19 Tabel 1-5................ Clase de agresivitate a mediilor cu factori agresivi în stare gazoasă.............. conform GP 035-1998...................34 Tabel 2-2..... 80 Tabel 6-1.. 63 Tabel 3-7......................................... Clasificarea a reglementărilor internaţionale privitoare la metode nedistructive de încercare a betonului... .18 Tabel 1-3............. Clase de expunere a construcţiilor în condiţiile de mediu...... Clasele de expunere la acţiunea mediului înconjurător........... 73 Tabel 4-1............ Căldura de hidratare a componenţilor mineralogici ai cimentului........................26 Tabel 1-9....................................... conform GP 035-1998.. Caracterizarea generală a mediilor solide cu agresivitate mare........... conform NE 012-1999 .... conform NE 012-1999 ...... conform GP 035-1998 şi STAS 10128..................... Criterii pentru aprecierea gradelor de agresivitate ale apelor naturale (cu excepţia apei din Marea Neagră)........... conform GP 035-1998 ...... conform GP 035-1998 ....... conform NE 0132002 . Consistenţa betonului funcţie de tasare ..................................................... conform NE 013-2002 ....... Grad de omogenitate........ Încadrarea gazelor în grupe.........18 Tabel 1-2..19 Tabel 1-7. Clasificarea porilor funcţie de mărimea lor . 79 Tabel 4-2..................................27 Tabel 1-12......

DURABILITATEA BETONULUI

CAPITOLUL 1. DURABILITATEA BETONULUI

1.1. CONSIDERAŢII GENERALE
Cunoaşterea cauzelor şi factorilor de degradarea a betonului şi betonului armat prezintă o importanţă deosebită, având la bază noţiunea de durabilitate. Aceasta implică, pe lângă realizarea iniţială a unor caracteristici (reglementate tehnic) pentru diferite componente sau elementele de construcţie, şi menţinerea lor nealterată în timp (sau înscrierea în toleranţe admise). Durabilitatea betonului poate fi definit ca fiind „capacitatea acestuia de a-şi păstra proprietăţile fizico-chimice şi mecanice în timp, la acţiunea distructivă şi agresivă a mediului exterior, care provoacă degradări şi uneori distrugeri ale elementelor de construcţii”. (Teoreanu I., Moldovan V., Nicolescu L., 1982) Principalii factori de care depinde durabilitatea unei construcţii sunt: calitatea materialelor utilizate, calitatea executării lucrărilor, întreţinerea construcţiilor şi acţiunile fizico – chimico - mecanice care solicită construcţia.

1.3. TIPURI PRINCIPALE DE DEGRADĂRI PRIN COROZIUNE ALE ELEMENTELOR DIN BETON ŞI BETON ARMAT
Cauzele principale care influenţează negativ durabilitatea betonului, sunt: coroziunea armăturilor (fig. 1-1), coroziunea chimică a betonului (coroziunea sulfatică, coroziunea acidă, coroziunea/ acţiunea de levigare), gelivitatea (fig. 1-2), permeabilitatea (fig. 1-3), reacţia agregatelor cu cimentul (fig. 1-4), abraziunea, carbonatarea, eforturile interne, solicitările exterioare, cristalizarea sărurilor şi umezirea alternantă. Principalele cauze externe şi interne care conduc la deteriorarea elementelor de beton se pot grupa astfel: • cauze externe: - fizice (temperaturi extreme, umeziri alternante, acţiuni electrolitice etc.); - chimice (acţiuni ale lichidelor sau gazelor nocive - acizi, săruri şi levigări etc.); - mecanice (solicitări exterioare, abraziuni, curgeri lente etc.); - tehnologice (preparare, punere în lucrare, tratare ulterioară defectoasă etc.). cauze interne: reacţii alcalii-agregat, variaţii de volum, expansiuni ale unor componenţi interni, permeabilităţi etc.

13

DURABILITATEA BETONULUI

a

b

c

d

e

f

Figura 1-1. Degradarea stratului de acoperire cu beton a armăturilor de oţel prin coroziunea armăturii (fisurare, exfoliere şi expulzare) (a,b,c,d,e,f)

14

DURABILITATEA BETONULUI

a

b

c

d

Figura 1-2. Detalii beton degradat în urma ciclurilor de îngheţ-dezgheţ (a, b, c, d)

a

b

Figura 1-3. Detalii beton cu aer antrenat (a şi b)

15

Detaliu beton degradat în urma atacului apei uşoare (agregate descoperite în urma spălării cimentului) 16 .DURABILITATEA BETONULUI a b Figura 1-4. Detalii beton degradat în urma coroziunii sulfatice (a şi b) Figura 1-6. Detalii beton degradat în urma reacţiilor alcalii – agregate (a şi b) a b Figura 1-5.

. diferită. iar viteza de degradare a acestora este.. Detaliu beton degradat în urma coroziunii prin levigare Figura 1-8.DURABILITATEA BETONULUI Figura 1-7.3.. precum şi de caracteristicile metalului. de regulă. Chesaru E. Dima S.. ceaţă provenită din condensul aburilor ce apar în urma variaţiei umidităţii sau datorită caracteristicilor de exploatare a instalaţiilor). Factori principali agresivi se regăsesc în stare: (Dalban C. Agenţii şi factorii care favorizează coroziunea oţelului nu sunt întotdeauna aceiaşi. datorită unor agenţii chimici care acţionează în prezenţa umidităţii şi / sau factorii care favorizează degradarea în ansamblu. GP 035-1998) • gazoasă (gaze de diferite feluri. COROZIUNEA OŢELULUI Coroziunea oţelului reprezintă un caz de alterare a proprietăţilor fizico – chimico mecanice ale acestora. Detalii elemente de beton degradat în urma coroziunii clorhidrice rezultată din contactul cu apa de mare şi eroziunii valurilor Figura 1-9. 1997. Detalii elemente de beton degradat în urma punerii în lucrare a betonului necorespunzătoare – segregarea betonului 1.1. Serbescu C. 17 .

Clasificarea mediilor în funcţie de clasa lor de agresivitate. valoarea tensiunii electromotare a pilei formate. soluţii de săruri. Dacă temperatura mediului este de 70…80 oC şi umiditatea relativă a aerului mai mare de 75%.DURABILITATEA BETONULUI • • lichidă (ape pluviale.05 Grupa A 18 . mediile respective se consideră cazuri speciale şi se analizează fiecare în parte de către o persoană sau instituţie abilitată.cu agresivitate puternică Tabel 1-2. la aprecierea proiectantului. 4. conform GP 035-1998 Grupa gazelor Denumirea factorului agresiv în stare gazoasă Dioxid de sulf Hidrogen sulfurat Acid fluorhidric Acid clorhidric Clor gazos Amoniac Oxizi de azot Formula chimică SO2 H2S HF HCL CL2 NH3 NO.) Cauzele principale care conduc la degradarea armăturilor de oţel sunt: natura şi concentraţia agenţilor corozivi. 1. soluţii acide sau alcaline. temperatură. În cazul în care gazele sunt în grupa C şi umiditatea relativă a aerului este mai mare de 75%. şi 2 rezultă o clasă de agresivitate mai mare de 4 m. micşorarea sau stagnarea agentului agresiv. pH-ul şi aciditatea totală. pământ etc. Tabel 1-1. însorirea directă. clasa de agresivitate rezultă din tabelul 1-1. mediile respective se consideră în clasa 4 m.neagresive 2 m – slab agresive 3 m – cu agresivitate medie 4 m. timpul etc. 50 Caracteristica gazelor neagresive agresive din grupa A neagresive agresive din grupa A agresive din grupa B agresive din grupa A agresive din grupa B agresive din grupa C agresive din grupa B agresive din grupa C OBSERVAŢII: 1. 3. gradul de umiditate şi presiunea mediului. forma geometrică şi natura suprafeţei armăturii. cenuşi zburătoare. 2. Încadrarea gazelor în grupe. praf. conform GP 035-1998 Clasa de agresivitate 1m 2m 3m 4m Umiditatea relativă a aerului Ur (%) 61…75 ≤ 60 > 75 61…75 ≤ 60 > 75 61…75 ≤ 60 > 75 61…75 Temperatura mediului (oC) max. gradul de aerare.01 < 0. clasa de agresivitate rezultă din tabelul 1-1.). NO2 Concentraţia în mg/m3 < 0. clasa de agresivitate se stabileşte pentru gazul cel mai agresiv. solidă (săruri. Dacă temperatura mediului este de 70…80 oC şi umiditatea relativă a aerului mai mare de 75%.015 < 0.50 < 0.10 < 0. 50 max.01 < 0. şocurile de presiune şi temperatura. precum şi în cazurile în care concentraţiile de gaze sunt mai mari decât la gazele din grupa C şi umiditatea relativă a aerului mai mare de 60%. natura. 50 max. soluţii tehnologice etc. poate fi sporită cu o unitate. lichide organice. conform GP 035-1998 şi STAS 10128 Mediu de expunere Mediu agresiv atmosferic Clasa de agresivitate 1m . 50 max.03 < 0. factorii biologici. În cazul prezenţei mai multor gaze agresive din grupe diferite. În cazul în care concentraţiile de gaze sunt mai mari decât la gazele din grupa C şi umiditatea relativă a aerului este mai mică decât 60%. în cazurile în care după aplicarea corecţiilor precizate la obs. Tabel 1-3. Clase de agresivitate a mediilor cu factori agresivi în stare gazoasă. 4.

oxizi de azot STAS 10329-75 şi acid fluorhidric. amoniac STAS 10812-76. Caracterizarea generală a mediilor solide cu agresivitate mare.01…0. Tabel 1-4. clor gazos STAS 10946-77. hidrogen sulfurat STAS 10814-76. conform GP 035-1998 Clase de agresivitate a mediului 1m 2m 3m 4m Umiditatea relativă a aerului Ur (%) 61…75 ≤ 60 > 75 61…75 ≤ 60 > 75 61…75 > 75 61…75 Caracteristica solidului slab solubil uşor solubil – puţin higroscopic slab solubil uşor solubil – puţin higroscopic uşor solubil –higroscopic slab solubil – puţin higroscopic uşor solubil – puţin higroscopic uşor solubil – higroscopic Tabel 1-5.DURABILITATEA BETONULUI Dioxid de sulf SO2 0.1…30 Oxizi de azot NO. conform GP 035-1998 Denumirea factorului agresiv în stare solidă Praf de siliciu Carbonat de calciu Carbonat de bariu Carbonat de plumb Oxid de fier Oxid de aluminiu Hidroxid de aluminiu Clorură de sodiu * Clorură de potasiu * Clorură de amoniu * Sulfat de sodiu * Caracteristica solidului Slab solubil Uşor solubil – puţin higroscopic 19 .5 Dioxid de sulf SO2 5.51…2 Amoniac NH3 5.5 Amoniac NH3 0.10…5 Hidrogen sulfurat H2S 0.51…5 Grupa C Clor gazos CL2 0.03…0.0 Hidrogen sulfurat H2S 0.31…2 Acid clorhidric HCL 0.015…0.05…1.5 Acid fluorhidric HF 0.01…0. NO2 0. Clase de agresivitate a mediilor cu factori agresivi în stare solidă în exteriorul clădirilor (în aer liber). NO2 1.50…5.00 Oxizi de azot NO.1…20.51…10 Acid fluorhidric HF 0.51…10 OBSERVAŢIE: Determinarea concentraţiei se realizează pentru: dioxid de sulf STAS 10194-75.3 Acid clorhidric HCL 0.5 Grupa B Clor gazos CL2 0. conform reglementărilor tehnice specifice. Clase de agresivitate a mediilor cu factori agresivi în stare solidă în interiorul clădirilor. acid clorhidric STAS 10943-77. conform GP 035-1998 Clase de agresivitate a mediului 1m 2m 3m 4m Umiditatea relativă a aerului Ur (%) ≤ 60 61…75 ≤ 60 > 75 61…75 ≤ 60 > 75 61…75 Caracteristica solidului slab solubil slab solubil uşor solubil – puţin higroscopic slab solubil uşor solubil – puţin higroscopic uşor solubil – higroscopic uşor solubil – higroscopic uşor solubil – higroscopic Tabel 1-6.

Teodorescu M. Oxidare la temperaturi înalte Figura 1-11. Ilinoiu G. Odată aceste reacţii terminate. 1997. acela de minereu. instabil din punct de vedere chimic. Chesaru E..... el se întoarce în stadiul natural. 2000) • coroziunea chimică – metalele sunt produse artificiale – nenaturale. Ilinoiu G. Coroziunea chimică a oţelului se finalizează prin formarea oxidului în contact cu oxigenul sau a rugini (oxidul hidros) în contact cu apa. Dima S.. Dalban C. el desfăşurându-se pe mai multe planuri: (PC-1/1990. Coroziune electrochimică 20 . având tendinţa să reacţioneze cu oxigenul..DURABILITATEA BETONULUI Sulfat de potasiu * Sulfat de amoniu * Sulfat de calciu Azotat de potasiu * Azotat de bariu Azotat de plumb Azotat de magneziu Carbonat de sodiu Hidroxid de calciu Hidroxid de magneziu Hidroxid de bariu Fluorură de calciu Clorură de calciu Fluorură de magneziu * Fluorură de aluminiu * Fluorură de zinc * Fluorură de fier * Sulfat de magneziu * Sulfat de mangan Sulfat de zinc Sulfat de fier Azotat de amoniu * Fosfaţi primari Fosfat secundar de sodiu Hidroxid de sodiu Hidroxid de potasiu OBSERVAŢIE: * solidele sunt puternic agresive Uşor solubil – higroscopic Fenomenul de coroziune a armăturilor din oţel prezintă o complexitate foarte mare. 2000. Serbescu C. mult mai stabil din punct de vedere chimic. apa şi alte substanţe prezente în mediul înconjurător. Flux termic Soluţie electrolitică Fe Metal 2+ OH - Fier Cupru electroni Figura 1-10.

biochimic) – mecanismele acestui tip de coroziune depind de natura agenţilor ce o determină (bacterii. 1-13) etc. 1-12. oxidarea dusă la extrem. localizând distrugerea pe anumite porţiuni ale suprafeţei metalice (porţiuni anodice). • coroziunea specială – precum coroziunea şi fisurarea erozivă. muşchi. reprezintă chiar fenomenul arderii metalului). Această peliculă atâta timp cât nu este compromisă. prin fisuri apărute. pelicula protectoare se poate degrada prin rupere şi permite. conversia acestor metale este oprită tocmai de începuturile stadiilor proceselor care tind să-l readucă la starea naturală. această tendinţă este direct proporţională cu tensiunea de dizolvare şi invers proporţională cu potenţialul de electrod al metalului expus acţiunii mediului agresiv (fig. Coroziunea rezultă tocmai din penetrarea acestei pelicule protectoare. peliculele naturale ne mai putând să se opună procesului de coroziune în această situaţie (fig. • coroziunea biologică (biocoroziune. sunt următoarele: La anod: Fe = Fe 2+ + 2e [1. protejează suprafaţa metalului contra acţiunii mediului agresiv şi dă posibilitatea miezului metalului să rămână perfect stabil. 1992) Ecuaţiile acestor reacţii chimice. a unui catod şi a unui conductor metalic prin care să se poate deplasa electronii deveniţi liberi prin trecerea ionilor din metal în soluţia de electrolit (fig.). Eterogenităţile suprafeţei metalului dau naştere la diferenţe locale de potenţial care în prezenţa mediului agresiv (soluţia de electrolit) creează microelemente (pile electrice). alge. coroziunea sub tensiune (dacă armătura este supusă unor solicitări mecanice.2] Un caz aparte îl constituie curenţii de dispersie (curenţii vagabonzi) care pot atinge uneori intensităţi foarte mari (sute de amperi) şi care provoacă în armături fenomene de electroliză care conduc la apariţia unor produşi de coroziune. (Brousseau R.1] La catod: O2 + 2 H2O + 4e = 4OH[1. ca mediul agresiv să o corodeze . reacţia iniţială a metalului cu mediul înconjurător produce în cele mai multe cazuri o peliculă foarte subţire protectoare de produşi de coroziune. 1-11). • coroziunea electrochimică (galvanică) – metalele în contact cu soluţii de electroliţi au tendinţa de a trimite ioni în soluţie. altfel spus. Temperaturile înalte accelerează reacţiile chimice de coroziune (acest tip de coroziune sau. în timp ce restul suprafeţei lucrează catodic.. ciuperci. 21 . Coroziune electrolitică Electroni Anod OHFe(OH)2 Fe 2+ O2 H2O Rugina Catod Anod Beton Fe 2+ Armatura Rugină Procesul de coroziune electrochimică implică în afară de prezenţa metalului şi a mediului agresiv (soluţia de electrolit) şi existenţa unui anod. 1-10). având un volum dublu faţă de volumul metalului din care provin (şi care pot crea eforturi în beton de până la 30 N/mm2). 1-11).DURABILITATEA BETONULUI Din fericire. Fe2 + Catod H2O Aer Figura 1-12. Paradoxal. rămânând neatacată (fig.(fig. aceste microelemete galvanice dizolvă parţial metalul în soluţie.

fie prin transformările ce le produc unor substanţe din mediu înconjurător. opri sau favoriza fenomenul de coroziune). coroziunile se pot clasifica în: Fisură în pelicula protectoare Figura 1-13. cratere. Coroziune intercristalină Figura 1-19. 1-18). formare de fisuri.) respectiv prin substanţele secretate de acestea. Stare de tensiune Figura 1-14. sunt: ionizarea (prezentă numai în mediul umed). depolarizarea (asigură continuitatea fenomenului de coroziune). fisurare corozivă). Coroziune transcristalină Figura 1-20. Coroziune în puncte Figura 1-18. Figura 1-15. având ca efect reducerea locală a secţiunii de oţel. Coroziune în puncte Produs de coroziune - Fier - coroziune locală (în puncte. 115). Coroziune de contact . În funcţie de tipul şi locul alterării produse. Procesele care apar şi influenţează acest fenomen de coroziune. Coroziune sub tensiune - coroziune fisurată (sub presiune. 1-14. produşii rezultaţi în urma reacţiilor fizico-chimice (care pot limita. urmată de acţiunea distructivă a mediului prin generare de tensiuni interne. mergând până la penetrarea întregii secţiuni şi ruperea armăturii (fig. specifică atacului corosiv localizat al ionilor de clor asupra oţelului înglobat în beton. coroziune intercristalină – atacarea structurii cristaline la interfaţa dintre microcristale (fig. pitting).continuă Figura 1-16. reacţiile chimice (dependent de agenţii agresivi şi de oxigen).DURABILITATEA BETONULUI etc. coroziune de contact – formarea de elemente locale (produşi de coroziune). Coroziune selectivă 22 . Coroziune neuniformă Figura 1-17.

natura şi proprietăţile peliculei de produse de 23 . desprinderea şi expulzarea betonului de acoperire. acţiunea agentului coroziv. În cele mai multe din cazuri. 1-22). mergând până la “dizolvarea” completă a oţelului pe anumite zone. c . a . se declanşează procesele de fisurare a betonului din stratul de acoperire. 8 ori mai mare decât cel al metalului din care a provine). cu volum mai mare în comparaţie cu cel al oţelului şi. Etapele principale ale desfăşurării procesului de coroziune sunt (PC-1/1990): • • iniţierea coroziunii – perioadă în care agenţii agresivi pătrund până la suprafaţa armăturii. Litvan G. având ca efect reducerea generală a secţiunii de oţel. G Figura 1-22. fenomen care favorizează accelerarea procesului de coroziune. stratul de acoperire cu beton poate fi îndepărtat. în final. Litvan G. prin stratul de acoperire cu beton şi iniţiază coroziunea oţelului.specifică atacului corosiv al ionilor de clor în concentraţii ridicate asupra întregii suprafeţe a oţelului. propagarea coroziunii – perioada în care coroziunea se desfăşoară cu o anumită viteză.DURABILITATEA BETONULUI - coroziune transcristalină – apariţia unor microfisuri datorate tensiunii dezvoltate în structura oţelului (fig. de o mărire a volumului acestuia (volumul oxidului. fapt care conduce la exercitarea unor presiuni asupra betonului adiacent armăturii şi respectiv la apariţia unor eforturi de întindere în masa acestuia. Fisurare urmată de exfolierea a betonului din stratul de acoperire al armăturii Sursă:. 1-19).b. este influenţată de natura metalului. G Viteza de dezvoltare a fenomenelor de coroziune asupra metalului. provenit din coroziune este de cca. Atunci când acestea depăşesc valoarea rezistenţei la întindere a betonului. armătura ajungând să fie lipsită de protecţie (fig. Figura 1-21. la fisurarea. De menţionat este faptul că procesul de coroziune a oţelului este însoţit. 1-20) coroziune generală . conducând la formarea produşilor de coroziune ai oţelului (rugina). coroziune selectivă – atacarea preferenţială a unor microcristale (fig. în general. 1-20 şi fig.Stadii de fisurare a betonului din stratul de acoperire datorată măririi de volum a armăturii corodate Sursă:.

3.volumul oxidului format este mai mare decât volumul metalului de origine şi această creştere de volum.2. COROZIUNEA BETONULUI Coroziunea betonului reprezintă un caz de alterare a proprietăţilor fizico – chimico mecanice ale acestora.). natura şi proprietăţile peliculei de protecţie etc. (NE 013-2002) 24 . S. Acest strat care se formează este compus din oxizi şi carbonaţi bazici. Când stratul de produse de reacţie este compact şi agentul coroziv nu poate difuza prin el.stratul de oxid format are alt coeficient de dilatare termică decât cel al metalului de bază şi când temperatura mediului înconjurător variază. ci se desprinde pe măsură ce se formează şi cade. A B Sursă: Qian. a atacului clorurilor din apa de mare. În acest caz pelicula de produse de reacţie nu aderă la metal.: coroziunea datorată carbonatării 1 . cu cât raportul dintre volumul oxidului şi volumul metalului din care provine oxidul este mai ridicat. aluminiul. curba B). Această desprindere se poate produce din următoarele cauze: . ca fiind liniară funcţie de timp.: reacţia alcalii-agregat). la atingerea unei anumite valori coroziunea se opreşte (ex. creşterea grosimii stratului de produse de coroziune putând fi estimată idealizat. depasivând stratul de acoperire al armăturilor şi favorizând procesul de coroziune al acestora în anumite condiţii. curba A). Creşterea grosimii stratului de coroziune funcţie de timp. din interiorul masei betonului (de ex. . Grosimea stratului corodat Figura 1-23. datorită reacţiei unor constituenţi ai pietrei de ciment din beton. având ca rezultat reducerea valorii ph-ului în beton. provocată prin oxidare poate produce eforturi interioare care depăşesc adeziunea dintre stratul de coroziune şi metal. cauzele interne. • 1 mecanismul coroziunii carbonice conduce la concluzia că. 1-23. separat. iau naştere eforturi interioare datorită dilatărilor neegale. coroziunea se continuă în timp. Dacă acesta este poros sau dacă agentul coroziv poate difuza prin el (fig. a mediului chimic agresiv. plumbul) (fig. în primul rând Ca(OH)2 şi transformarea acestuia în carbonat de calciu (CaCO3).Y 0 to Durata de acţiune Pentru oţel. a atacului clorurilor de altă origine decât cea marină. datorită unor agenţii chimici (din mediul înconjurător sau dizolvaţi în apele sau soluţiile care ajung în contact cu elementele de construcţii) şi / sau factorii care favorizează degradarea pietrei de ciment şi a betonului în ansamblu. precum şi a fenomenului de îngheţ-dezgheţ etc. dar şi a componenţilor săi. luându-se în considerare: (NE 013-2002) • cauzele externe. începând de la suprafaţa elementelor. 1. Studiul durabilităţii betonului implică o analiză a conglomeratului. coroziunea poate continua şi în straturi compacte şi groase. Aceste eforturi sunt cu atât mai mari.DURABILITATEA BETONULUI reacţie. 1-23. din mediul înconjurător (de ex.

în concordanţă cu NE 012-1999. Construcţii sau elemente de construcţii expuse la îngheţ in stare nesaturată sau expuse umidităţii respectiv: construcţii neîncălzite în perioada de iarna. cu umidităţi interioare ≤75%). • • Evoluţia betonului şi conservarea durabilităţii. cu sau fără închideri perimetrale (ex: depozite acoperite). solubilizarea produselor de hidratare ale cimentului. 1-8. 1-9. canale deschise. la care elementele de construcţii pot fi expuse sunt prezentate în tabelele 1-7.) respectiv prin substanţele secretate de acestea.. 1-10 şi 1-11. Construcţii sau elemente de construcţii expuse la îngheţ in stare saturata cu apa (ex. 25 . elemente de construcţii in contact permanent cu apa (ex: fundaţii sub nivelul apelor freatice fără agresivitate sulfatică). estacade. Moldovan V. între produşii de hidratare ai cimentului şi elementele agenţilor agresivi. hale cu procese calde etc.: hale in care umiditatea depăşeşte 90% sau se produc frecvent degajări de abur). depind de evoluţiile separate ale mediului cât şi a materialului (a componenţilor betonului. Tabel 1-7.DURABILITATEA BETONULUI Coroziunea betonului la acţiuni chimice agresive. diguri. factori chimici: apar multiple reacţii chimice nocive.) fără condiţii de impermeabilitate pentru beton. scări exterioare. depinde de mai mulţi factori. 1 MEDIU USCAT b Sever a Moderat 2 MEDIU UMED b Sever 3 MEDIU UMED CU ÎNGHEŢ SI AGENŢI DE DEZGHEŢARE Construcţii sau elemente de construcţii interioare sau exterioare expuse la îngheţ dezgheţ si acţiunea sării pentru dezgheţ. Clase de expunere a construcţiilor în condiţiile de mediu. stâlpi pentru estacade. deosebite prin rezultatul produşilor de interacţiune. platforme). inclusiv cele din grupurile sanitare şi bucătăriile apartamentelor de locuit şi din halele industriale închise. pereţi de contur etc. Construcţii şi elemente de construcţii expuse permanent la temperaturi mai mari de 30 °C (încăperi cu utilaje sau aparatura care degaja căldură. contracţii (influenţează fenomenele de microfisurare). fie prin transformările ce le produc unor substanţe din mediu înconjurător.: cheiuri.). ciuperci. respectiv construcţii cu închideri perimetrale şi încălzite iarna (ex: feţele spre interior ale elementelor structurale din clădirile civile. cu excepţia unor scurte perioade in timpul execuţiei. ferite de acţiunea directă a intemperiilor sau umidităţi. muşchi. factori biochimici: mecanismele coroziunii biochimice depind de natura agenţilor ce o determină (bacterii. 1982. conform NE 012-1999 Clasa de expunere 0 1 a Moderat Exemple de construcţii 2 Construcţii sau elemente de construcţii situate in spatii închise. grupaţi în trei categorii: (Teoreanu I. Construcţii supuse presiunii a ei pe una din fete.. Clasele de expunere şi condiţiile de mediu. Nicolescu L. 1997) • factori fizici: temperatura (influenţează mecanismele de întărire). dar fără posibilitate de îngheţ (ex: fundaţii radiere. mişcarea mediului agresiv. NE 013-2002 şi SR EN 206-1/2002. Construcţii sau elemente de construcţii expuse la condens sau alternanta frecventa de umiditate si uscăciune generata de procese tehnologice (ex.. alge etc. a compoziţiei chimice şi mineralogice) şi de influenţarea lor reciprocă în acest proces.. Ionescu I. variaţii de temperatură ale mediului agresiv. elemente de construcţii situate in zonele de variaţie a nivelului apelor.

intensă < 4. MEDIU b CHIMIC Mediu chimic cu agresivitate intensa (1). În cazul elementelor având părţi expuse concomitent în două sau trei regiuni arătate în tabel. Mediu chimic cu agresivitate foarte slaba (FS). Observaţie: Părţile construcţiilor din beton din zone în care au loc infiltraţii ale apei de mare.încălzesc pe timp de iarnă. sever de îngheţprecum si posibilităţii de îngheţ in stare saturata.5-5.1. saturată. b MARIN agresivitate moderat Construcţii expuse îngheţ -dezgheţului fără posibilitate de stropire. Condiţii expunere stropire şi alternantă marin unor perioade scurte in îngheţ -dezgheţ fără posibilităţi frecventă a 2 Agresivitatea timpul execuţiei.. 6 6. in îngheţ in stare cursul exploatări. General acidă.5 31-60 61-90 91-150 201-500 f.6 15-30 30-60 30-90 ≥ 300 100-200 intensă 5. considerată de cca. 15 > 15 26 .c. a 5 Mediu chimic cu agresivitate slaba (S). 2 4 MEDIU Construcţii expuse indirect agresivităţii marine.1. Clasă expunere conf. conform NE 012-1999 Nr. si alternanţă frecventă a umidităţii. umidităţii şi atmosferică Elementele care nu sunt Construcţii închise care nu se uscăciunii precum supuse unor variaţii sen. I Construcţii închise care nu se încălzesc pe timp de iarnă atmosferica inclusiv cu Construcţii situate la nivelul marii expuse direct intemperiilor si posibilitate salinităţii prin stropire. 2 dezgheţ Condens puternic generat de procesul tehnologic.5 > 60 > 90 > 150 > 500 2. crt.normal M .. tabel 1-7 Regim de expunere N . 2 m.d) se pot întâlni in practica singure sau în combinaţie cu celelalte clase de expunere. Elementele interioare din Construcţii situate la construcţiile închise nivelul mării expuse şi încălzite pe timp de Construcţii expuse indirect direct intemperiilor iarnă. apei de mare Betonul din zona variaţiei nivelului apei de mare considerata ca fiind sever de cca 3 m deasupra nivelului marii. pH f. şi posibilităţii de sibile de umiditate.sever 0 1 4 a mediu marin Agresivitatea apei de mare 1 Beton aflat permanent sub apa mării.DURABILITATEA BETONULUI Betonul aflat permanent sub apa marii. Carbonică (CO. d Observaţie: Clasele de expunere 5 (a... Natura agresivităţii 1. Regimuri de expunere ale construcţiilor situate în zona litoralului.moderat 2 Betonul de deasupra zonei variaţie a nivelului apei mare (pe o înălţime elementului de cca.b.. neexpuse la agresivităţii maritime şi salinităţii prin 4 b mediu intemperii cu excepţia (deschise). 2 respectiv la cotele +3…+5 de la nivelul mării). la proiectare se va considera întregul element expus în condiţiile cele mai severe. de de a m m Betonul din zona variaţiei nivelului apei de mare. c AGRESIV Mediu chimic cu agresivitate foarte intensa (FI). 3 m deasupra nivelului mării. si uscăciunii. respectiv intre cotele +3. Tabel 1-9.+5 de la 1 agresivitatea nivelul marii. slabă 10-14 15-29 15-29 < 300 50-99 slabă 6.. conform NE 012-1999 Nr. Crt. normal Betonul de deasupra zonei de variaţie a nivelului apei de mare (pe o moderat a înălţime a elementului de cca. liber) în mg/dm3 pentru duritate temporară in oG de: Săruri de amoniu (NH4+) mg/dm3 ≤2 2.5-4.. 3. Criterii pentru aprecierea gradelor de agresivitate ale apelor naturale (cu excepţia apei din Marea Neagră). sunt solicitate ca şi betonul de sub apă. S . Tabel 1-8.. de stropire.

conform NE 0121999 Zona de salinitate Nr.: suprafeţe de beton aflate în apă pe termen XC 2 lung – un număr mare de fundaţii.moderat. Magneziana (Mg 2+) în mg/dm3 5. Clasele de expunere la acţiunea mediului înconjurător. Gheorghe + Cap Midia Cap Midia Vama Veche l. slabă 100-199 1150-249 Tabel 1-10. Sulfatică (SO4 2-) în mg/dm3 f. N Tabel 1-11.: betonul la interiorul clădirilor în care umiditatea aerului este foarte redusă.agresivitate slaba. Natura agresivităţii 4. sau umed în permanenţă XC 1 Exemple pentru alegerea clasei de expunere Ex. Oxizi alcalini (OH-) în g/dm3 17. atac X0 chimic. M . S – sever. foarte rar uscat Ex. crt. Mediu umed. Mediu cu umiditate moderată Ex. OBSERVAŢII: S S simplu S S M armat S I S S I N simplu S S M armat S I S S I N – normal. tabel 3. care însă nu sunt incluse în XC 2 Notă: Prin condiţiile de umiditate înţelegem. 4a mediu Agresivitatea apei de mare 4b mediu Agresivitatea atmosferica 2. Conţinut total de săruri în g/dm3 10-20 20. I . Clasa de expunere crt conf. Criterii pentru aprecierea gradelor de agresivitate zona Marea Neagră. Mediu (foarte) uscat pentru beton armat sau cu piese metalice înglobate. (oG) (< 7) 7.1-50 > 50 OBSERVAŢIE: * Pentru stabilirea tipului si dozajului de ciment pentru agresivitatea sulfatică foarte intensă se diferenţiază trei cazuri funcţie de conţinutul de (SO4 2-) mg/dm3 astfel: foarte intensa 1 (1001 – 2500). abraziune. Dezalcalinizare (HC03-) în mg/dm3 duritate. În situaţia în care există o barieră între beton şi mediul înconjurător acesta este considerat protejat împotriva umidităţii. COROZIUNEA DATORATĂ CARBONATĂRII Mediu uscat. 27 .agresivitate intensa.: suprafeţe de beton expuse contactului cu XC 4 apă.: betonul la interiorul clădirilor în care XC 3 procentul de umiditate al aerului este mediu sau ridicat – beton exterior ferit de ploi. Nr. Ex. S .DURABILITATEA BETONULUI slabă intensă f. Expunere fără îngheţ-dezgheţ. Gheorghe Sf.: betonul la interiorul clădirilor în care procentul de umiditate al aerului este foarte redus – beton imersat permanent în apă. Mediu cu alternanţă a umidităţii şi uscării Ex. pe cele la care este expus betonul din stratul de acoperire a armăturilor şi pieselor metalice înglobate şi în numeroase cazuri această umiditate poate să fie considerată că reflectă umiditatea mediului ambiant. intensă 200-1000 1001-3000 > 3000 250-500 501-1000 > 1000 < 12 6.6 Regim de expunere Tip beton Sulina + Sf. foarte intensa 2 (2501 – 5000) şi foarte intensa 3 (> 5000).5 -25 25 8. conform NE 013-2002 Denumirea Precizări privind mediul înconjurător clasei NICI UN RISC DE COROZIUNE Betoane simple fără piese metalice înglobate.

cum se indică în tabelul 1-6.DURABILITATEA BETONULUI COROZIUNEA DATORATĂ CLORURILOR DE ALTĂ ORIGINE DECÂT CELE DIN APĂ SAU ATMOSFERA MARINĂ În cazul în care betonul armat sau betonul ce conţine piese metalice înglobate. conf. conf. sau udării (stropirii) ATACUL FENOMENULUI DE ÎNGHEŢ-DEZGHEŢ În condiţiile în care betonul este supus unui atac semnificativ datorat ciclurilor de îngheţ-dezgheţ în stare umedă. • Existenţa unei viteze mari de scurgere a apelor ce conţin substanţe chimice din tabelul 1-12. iar clasele de expunere sunt prezentate în continuare.0 >100. dalajele parcurilor de staţionare a vehiculelor. zone supuse proiectării (izbirii) Ex. COROZIUNEA DATORATĂ CLORURILOR PREZENTE ÎN APA DE MARE În situaţiile în care betonul armat sau betonul ce conţine piese metalice înglobate. inclusiv săruri pentru dezgheţ.: structuri pe litoral sau proximitatea XS 1 însă nu este în contact direct cu apa de mare litoralului XS 2 Imersare în permanenţă în apa de mare Ex.: suprafeţele orizontale de beton expuse la XF 3 ploaie şi îngheţ Saturare (forte) cu apă conţinând agenţi de Ex.: piscinele – beton expus apelor industriale XD 2 ce conţin cloruri Mediu cu alternanţa umidităţii şi a uscării Ex.5…≥5.: suprafeţele de beton expuse clorurilor XD 1 transportate prin circulaţia aerului.: drumuri şi tabliere de poduri expuse dezgheţ sau apă de mare agenţilor pentru dezgheţ – suprafeţe verticale de beton expuse direct acţiunilor agenţilor de XF 4 dezgheţ şi îngheţului – zone de structuri marine supuse acţiunii valurilor şi expuse la îngheţ AGRESIVITATE CHIMICĂ Agresivitatea chimică asupra betonului se produce în soluri. Clasificarea apelor de mare este dependentă de localizarea geografică şi clasificările trebuie validate la locul unde betonul se aplică. având o altă origine decât cea marină. Studii pentru determinarea agresivităţii chimice sunt necesare în situaţiile următoare: • Agresivitatea nu se încadrează în limitele din tabelul 1-12.5 CO2 agresiv în mg/l ≥15…≤40 XA 2 XA 3 > 600…≤3000 <5.: suprafeţe verticale ale lucrărilor din XF 2 dezgheţare beton.5…≥4.5…≥4. Tabel 1-12 Mediu înconjurător cu agresivitate chimică XA 3 intensă. • Agentul poluant conţine alte substanţe chimice agresive. Expunere la aerul ce vehiculează săruri marine. Ex. udate şi stropite cu XD 3 ape ce conţin cloruri: şosele. Tabel 1-12 Tabel 1-12. Mediu înconjurător cu agresivitate chimică XA 1 slabă. apele subterane. Tabel 1-12 Mediu înconjurător cu agresivitate chimică XA 2 moderată.: elemente de poduri. diferitele clase de expunere sunt: Saturare moderată cu apă fără agenţi pentru Ex. rareori uscat Ex. conf. este expus în exploatare acţiunii clorurilor prezente în apa de mare. Agresivităţii chimice Caracteristica chimică XA 1 Ape de suprafaţă şi subterane SO2-4 în mg/l ≥200…≤600 pH ≤6.: elemente ale structurilor marine Zone de marnaj. la lucrări rutiere expuse îngheţului şi aerului ce vehiculează agenţi pentru dezgheţ Saturare (forte) cu apă fără agenţi de dezgheţ Ex. sau acţiunii aerului ce vehiculează săruri marine.: elemente ale structurilor marine XS 3 valurilor. apele de suprafaţă. Mediu umed. este expus contactului cu apa ce conţine cloruri. clasele de expunere sunt grupate după cum urmează Mediu cu umiditate moderată Ex. clasele de expunere sunt. până la saturare 28 . • Soluri şi ape poluate chimic.: suprafeţe verticale de beton supuse ploii XF 1 dezgheţ şi îngheţului Saturare moderată cu apă cu agenţi pentru Ex.5 >40…≤100 >3000…≤6000 <4.

ceea ce duce la apariţia unor tensiuni în masa betonului. acid clorhidric. (1952) a stabilit următoarele mecanisme ale coroziunii betonului: • coroziune de tipul I 2 . distrugându-l. acid percloric etc. azotic. până la saturare >3000…≤12000 >12000…≤24000 Nu este întâlnită în practică Moskvin V.). (Ionescu I. apa din râuri şi lacuri). acid cloros. se formează produşi cu proprietatea de mărire importantă a volumului.DURABILITATEA BETONULUI NH4+ în mg/l Mg2+ în mg/l Sol SO2-4 în mg/l Aciditate mg/kg ≥15…≤30 ≥300…≤1000 ≥2000…≤3000 >200 >30…≤60 >1000…≤3000 >60…≤100 >3000. apa rezultată din topirea zăpezilor. se datorează reacţiilor chimice dintre componenţi ai mediului agresiv şi ai cimentului. apa de ploaie. industriale). având ca efect final distrugerea pietrei de ciment. se pot aminti apele sulfatice. Corodarea armăturii va conduce şi la dislocări în straturile de acoperire cu beton. Produşii rezultaţi pot fi solubili şi levigaţi sau nesolubili şi precipitaţi în mase gelice. lactic. produsă de gazele. constând în interacţiunea chimică dintre constituenţii mediului agresiv şi cei ai pietrei de ciment. Ispas T. În urma reacţiilor chimice. p. Acizii se găsesc în general în ape (naturale. fluorhidric. Acţiunea corozivă a acizilor are loc în medii cu pH < 6. 1997. se datorează reacţiilor chimice dintre constituenţi ai mediului agresiv şi piatra de ciment. formic. soluţiile de săruri de amoniu (fără sulfat de amoniu). acid hipocloros. 568) 2 29 . produşi din fermentaţii etc. • coroziune acidă. Prezenţa unor săruri care nu reacţionează direct cu componenţii betonului. coroziune de tip II. Dintre cei mai des întâlniţi se pot aminti: clorhidric. gaze conţinând SO2 sau H2S etc. Apele uşoare (fără duritate) dizolvă şi spală la început hidroxidul de calciu şi apoi hidrosilicaţii şi hidroaluminaţii de calciu. Dintre factorii care determină asemenea fenomene. Pericolul apare atunci când masa de beton are în volumul său o suficientă reţea de microfisuri. apele cu dioxid de carbon. reziduale.. de soluţiile de acizi organici care dau săruri solubile de calciu (ex: apa industrială dedurizată recirculată. acid cloric.5. vaporii şi soluţiile cu caracter acid (clor. M. produsă de soluţiile concentrate de cloruri. sulfuric. rezultatul final fiind dezalcalinizarea (până la dezagregare) şi distrugerea liantului (a pietrei de ciment). • coroziunea prin levigare (Tip I) este cauzată de apele lipsite de duritate. coroziune prin cristalizare. accelerând coroziunea. Compuşii rezultaţi sunt levigaţi cu uşurinţă. care va permite infiltrarea acestor acizi până la armătură. De obicei acest tip de coroziune apare în prezenţa apelor carbonice a diverselor soluţii acide. produsă de soluţiile cu caracter alcalin (hidroxizi de sodiu şi potasiu). prin reacţia de schimb de ioni şi prin cristalizarea carbonaţilor cu mărire de volum. în urma pătrunderii acestora în beton prin fenomene de ascensiune capilară sau permeabilitate. datorată dizolvării unor produşi de hidratare a cimentului. humic. sulfuros. schimbă concentraţia ionicã a soluţiei. coroziune de tip III. • • Conform PC-1/1990 coroziunea betonului se pot clasifica în: • coroziune alcalină. acetic.

. 1998. Options for inhibiting corrosion in concrete bridges. Chesaru E.. 18. 12.DURABILITATEA BETONULUI constă în cristalizarea sărurilor în porii betonului. 1984. Nr. Ilinoiu G. Dima S. Teodorescu M. 8. 22. Editura UTCB. având ca rezultat distrugerea betonului în profunzime. Durabilitatea Betonului. Zamfirescu D.. Materiale de construcţie. Nicolescu L.. 14. Editura UTCB. PC-1/1990. Crăciunescu L. 36-37. no. Sept.. pag. 1. 7. Building Science Insight. NRCC-44757. 1982. beton armat şi beton precomprimat. Popa R. Canada. 23. 15.. Editura UTCB. May 2001. Ispas T. Construction Canada. UTCB. 2002. Cathodic Protection for Steel Reinforcement. Rezistenţele şi deformaţiile betonului. Cod de practică pentru execuţia elementelor prefabricate din beton. Editura Tehnică.. Antreprenorul (2000).. 43-45. 9. Grimaldi G. 3. (Partea 1 – Beton şi beton armat)... 16.. Ghid pentru inspectarea şi diagnosticarea privind durabilitatea construcţiilor din beton armat şi beton precomprimat. Editura Fundaţiei România de Mâine. S. Editura Tehnică. 1997. 1984. 1997. beton armat şi beton precomprimat. 4.Y.. 24. Durabilitatea betonului armat. Protecţia anticorozivă a armăturilor I – Fenomenul de coroziune al armăturilor de oţel.Oct.6... IABSE San Francisco. 1971. Ed. Construction Canada. 2. 5. 1997. Filimon I.. Degradarea Construcţiilor. Durabilitatea betoanelor. 1995. C 244-1993. . Contribuţii la implementarea unor tehnologii şi procedee tehnologie moderne pentru protecţia şi consolidare elementelor de construcţii. cu mărire de volum. 17. 3. Budan C. Ionescu I.. Tehnologia lucrărilor de construcţii. Popescu P. 3. Steopoe Al. 19.. BIBLIOGRAFIE LA CAPITOLUL 1 1. 24. Materiale de construcţie. Forcasting the condition of a reinforced concrete structure under corrosion. 1984..G. 11. Brousseau R. Simion Al. Teodorescu M. 43. 1. Tehnică. Moldovan V.. Raharinaivo A... Editura Tehnică. Vol. Matrix Rom Bucureşti... v.. Avram C. Editura Tehnică 1986. 13. Dalban C. Contribuţii în managementul şi ingineria proceselor de construcţii pentru realizarea lucrărilor de reparaţii şi consolidări a elementelor din beton. 21. Editura Tehnică. 2003. Ilinoiu G.. Qian. 24-26. Mîrşu O. pp. 2000. Serbescu C. Tertea I. 1992. Teză de doctorat. Proprietăţile şi tehnologia betoanelor. Nr. octombrie 2001. 10. GP 035-1998. NE 012-1999. execuţie şi exploatare (urmărire şi intervenţii) privind protecţia împotriva coroziunii a construcţiilor de oţel. Popa E. Construcţii Civile şi Industriale Anul III. UTCB. Făcăoaru I... Bucureşti. Performance of Materials in Use. Nedelcu N. Teoreanu I.. Teză de doctorat... Ghid de proiectare. Cod de practică pentru executarea lucrărilor din beton. 1964... pag. August 1995. Litvan G. 6. Îndrumător pentru diagnosticarea stării de degradare şi metode de remediere şi protecţie anticorozivă a elementelor din beton armat degradate prin coroziune în medii agresive pe bază de clor. beton armat şi beton precomprimat. Protecţiile anticorozive în construcţiile industriale şi civile. 30 . 20. Materiale de construcţie. Postelnicu T. NE 013-2002. Ilinoiu G.. Construcţii cu structură metalică.

(1982). . care după întărire dau un material cu aspect de conglomerat”. • DEX (1998). Astfel. agregate şi apă format prin întărirea pastei de ciment (ciment şi apă). betonul este „un material compozit obţinut prin omogenizarea amestecului de ciment. aditivi şi / sau adaosuri minerale. care după întărire are un aspect de conglomerat cu rezistenţe mecanice şi fizico-chimice”. cu rezistenţe mecanice şi fizico-chimice”. • NE 013-2002. Pe lângă aceste componente de bază. nisip.. (1964). pietrişului şi apei. care se transformă prin uscare într-o masă foarte rezistentă şi se foloseşte în construcţii”. pietriş sau piatră spartă şi apă. nisipului. care după întărire are un aspect de conglomerat. (1984). Multe din caracteristicile betonului. betonul este „un amestec de pietriş. (1971). Dintre alte definiţii date betonului se pot reţine următoarele: • Avram C. CARACTERISTICI DE COMPOZIŢIE ALE BETOANELOR 2. bine omogenizate. betonul este “un material compozit obţinut din amestecuri artificiale. precum rezistenţa şi durabilitatea. depind de dezvoltarea în timp a legăturilor chimice şi fizice dintre particulele de ciment şi agregate. betonul mai poate conţine adaosuri şi / sau aditivi”. Imagine structură beton Sursă: Stutzman P.. ale căror proprietăţi se dezvoltă prin hidratarea şi întărirea cimentului”. CONSIDERAŢII GENERALE Conform definiţiei date de Steopoe Al. Nicolescu L. Moldovan V. betonul este „un conglomerat coerent alcătuit din piatră de ciment şi agregate”. betonul este „un material compozit obţinut din amestecuri artificiale.. la care se adaugă în situaţiile motivate tehnic. • Popa R. în urma întăriri se formează matricea (piatră de ciment) care înglobează particule nehidratate de ciment. • NE 012-1999.CARACTERISTICI DE COMPOZIŢIE ALE BETOANELOR CAPITOLUL 2. 1993 31 . ciment şi apă. Teodorescu M.1. • Teoreanu I. betonul este „un material compozit obţinut prin amestecul omogen al cimentului. nisip. Figura 2-1. bine omogenizate. betoanele sunt “amestecuri bine omogenizat de liant. aer şi apă.

Rc < 10 N/mm2. .beton având densitate aparentă în stare uscată (105 oC) mai mare de 2500 kg/m3.30 kcal/mhoC.betoane cu agregate uşoare (poroase. concasaj etc.betoane de izolaţie – rezistenţă λ ≤ 0. .). .betoane cu punere în lucrare prin injectare. • după domeniile de utilizare: pentru construcţii civile.betoane cu punere în lucrare prin torcretare.beton cu densitate normală (semigreu şi greu) . . • după capacitatea de izolaţie termică şi rezistenţă la mediile chimice agresive: . care fac priză şi se întăresc în timp.betoane cu punere în lucrare prin pompare.agresive (mediu marin.1. agregatului. 2. agricole. drumuri.betoane cu întărire normală. . . . aditivilor): .betoane compactate mecanic.beton foarte greu . dispersă).betoane cu diferite tipuri de agregate naturale (balastieră.2.).betoane cu punere în lucrare turnare sub apă etc. instabil din punct de vedere chimic. .betoane cu punere în lucrare obişnuită. Amestecat cu apa formează paste tixotrope3. decorative etc. CARACTERISTICI STRUCTURALE ŞI DE COMPOZIŢIE ALE CIMENTULUI PORTLAND Cimentul este un material pulverulent (având dimensiunile particulelor de 0. formând “piatra” de ciment. . .CARACTERISTICI DE COMPOZIŢIE ALE BETOANELOR Clasificarea betoanelor se poate realiza după mai multe criterii. . • după modul de întărire: .betoane rezistente acţiunii chimic .70 kcal/mhoC.betoane cu lianţi pe bază de zgură şi cenuşi active.betoane cu lianţi minerali (ciment cu sau fără adaos). .betoane refractare rezistente la T = 1100 oC…. adaosului. Rc <15…45 N/mm2. dintre care se pot menţiona: • după compoziţie (tipul liantului.betoane de izolaţie cu λ ≤ 0.betoane cu întărire accelerată prin tratare termică. antiacide etc.beton uşor . • după densitate aparentă: .2. • după modul de armare: betoane simple sau armate (cu armătură elastică. . . . împotriva radiaţiilor.1300 oC.beton având densitate aparentă în stare uscată (105 oC) de maximum 2500 kg/m3.beton având densitate aparentă în stare uscată (105 oC) de maximum 2000 kg/m3. . • după modul de compactare: .betoane compactate manual. rezistente la sulfaţi.betoane cu lianţi organici (răşini sintetice). • după modul de punere în lucrare: . de natură bazică.betoane foarte refractare rezistente T > 1300 oC. naturale sau artificiale etc. rigidă. 3 transformarea reversibilă a unui gel în sol 32 . hidrofil.5 până la 50 μm). CIMENTUL 2. industriale.). construcţii hidrotehnice.

destinaţi să lege într-un tot elementele aflate sub formă de particule sau bucăţi erau folosiţi în construcţii: gipsul de către egipteni şi argila. Imagini particule de ciment. un zidar din Anglia. tuf vulcanic şi apă a fost denumit “caementum” – “ciment” sau “mortarium” – “mortar”. Inventatorul a încălzit într-un cuptor un amestec de calcar şi argilă. De abia. a. piatră spartă.un calcar exploatat pe insula Portland aflată pe coasta Britanică.ciment Portland.. studiind experienţa lumii antice care a avut o deosebită importanţă în dezvoltarea gândirii tehnice. prin reacţiile chimice ce au loc în procesul de fabricaţie. a pus bazele progresului în domeniul tehnologiei cimentului şi al lucrărilor de construcţii din beton şi beton armat. 1993 Figura 2-3. în anul 1824. . numeroase realizări ale moşteniri ştiinţifice a lumii antice au fost îngropate pentru multe secole. b. care după amestecarea cu apă face priză şi se întăreşte.2. Aspdin J. datorită revoluţiei industriale. 10 μm 33 . Datorită aceste invenţii. Granulă de clincher Sursă: Stutzman P. care după întărire îşi conservă rezistenţa şi stabilitatea şi sub apă. (Opriş S. şi a măcinat fin amestecul. calcarul şi tuful vulcanic de către romani şi greci. Produsul obţinut de către romani. oamenii de ştiinţă s-au educat şi instruit. deoarece se asemăna cu piatra de Portland . XVI). În perioada Evului Mediu. (NE 013-2002) Cimenturile Portland se obţin din măcinarea fină a clincherului Portland sau a clincherului Portland împreună un mic adaos de gips şi / sau alte substanţe pentru reglarea timpului de priză. Aspdin J. secţiune 320 μm (x 350). 1994) Figura 2-2. realizând cimentul hidraulic: numit de către el .CARACTERISTICI DE COMPOZIŢIE ALE BETOANELOR Încă din antichitate o serie de lianţi naturali. Ceea ce a rămas din această moştenire (păstrată întro mare măsură datorită Bizanţului şi apoi a arabilor) a fost adaptat nevoilor şi cerinţelor societăţii feudale medievale. începând cu secolul al XVIII–lea. 2. datorită evenimentelor furtunoase care au însoţit prăbuşirea orânduiri sclavagiste. fin măcinat. STRUCTURA CLINCHERULUI Cimentul Portland este un material mineral. varul. din amestecuri de nisip.2. a început dezvoltarea reală a preocupărilor legate de cercetarea şi aplicarea noilor descoperiri ale cimentului.. Astfel. Începând cu epoca Renaşterii (sec. a obţinut patentul pentru “cimentul Portland”. sub ruine.

La aceste temperaturi. din constituenţi. la temperaturi de 1450-1550 oC. respectiv: • dozarea amestecului de materii prime în funcţie de capacităţile instalaţiei. este numită clincherizare (arderea clincherului). precum şi de caracteristicile instalaţiei de fabricare a clincherului. Q [oC] 1400 Figura 2-4. 1994). componenţi altor faze. Compoziţia mineralogică a clincherului de ciment Portland Component mineralogic % CaO3 60-67 SiO2 19-24 Al2O3 4-7 Fe2O3 2-6 MgO 4-5 SO3 3 P2O5 1. Indiferent de materiile prime folosite şi de modul de preparare (pe cale umedă. Componenţii mineralogici ai clincherului. Dacă umplerea porilor este aproape completă. fenomenul se numeşte vitrificare (când porozitatea se consideră a fi mai mică de 2%). 1994. Faza de deshidratare. semiumedă. La încălzirea progresivă. • uscarea (deshidratarea). care determină proprietăţile cimentului. Variaţia temperaturii în procesul de obţinere a clincherului I. de obicei din calcar şi argilă (Opriş S. decarbonatarea şi clincherizarea propriu-zisă.. 2-2 şi 2-3)..5 Clincherul Portland este fabricat prin arderea în cuptoare speciale rotative. în cantităţi mici. materialele componente suferă modificări fizico-chimice. ele conţin. faza procesului tehnologic de producţie în care amestecul de materii prime este transformat prin prelucrări prin ardere într-un compus mineralogic. datorate reacţiilor de formare a componenţilor mineralogici. precum faze cristaline mixte şi faze independente (substanţe chimice de însoţire a clincherului). preîncălzirea. până la clincherizare4 a unui amestec brut şi omogenizat. 1000 800 400 0 0 I 800 II 1250 3350 III 3700 4200 KJ/Kgcl IV Sursă: Opriş S. la temperaturi ridicate. (când porozitatea se consideră a fi mai mică de 8%).CARACTERISTICI DE COMPOZIŢIE ALE BETOANELOR Tabel 2-1. Faza de decarbonatare. II. succesiunea principalelor faze şi procese fizico-chimice pe care le suferă amestecul de materii prime în procesul de obţinere a clincherului este acelaşi. a tratamentului termic şi a răcirii clincherului). nu sunt combinaţii pure (datorită naturii mineralogice a materiilor prime. • răcirea clincherului (cristalizarea amestecului mineral). Faza de clincherizare. a modului de realizare a amestecării. 4 34 . • topirea parţială a materialului şi umplerea parţială a porilor este denumit clincherizare. semiuscată sau uscată). IV. Faza de încălzire. aglomerându-se şi fuzionând în granule numite clincher care au dimensiunile cuprinse între 5 până la 25 mm (fig. III. materialele neorganice pot prezenta unul din următoarele fenomene: • mărirea porozităţii din cauza evaporării apei de cristalizare. este denumit refractaritate (când temperatura depăşeşte 1600 oC). • deformarea unor materiale sub propria greutate. în funcţie de natura lor.

care apar în cazul folosirii unor materii prime cu conţinut peste limitele admise de sodiu şi potasiu. • silicatul bicalcic (2CaO·SiO2). C2S rugoase şi faza interstiţială C4AF C4AF (alb). notat simbolic C3S. Componenţi mineralogici ai cimentului Portland. Imagini microscopice ale clincherului şi cimentului.5 şi 52. structura clincherului (secţiune 100 µm): b. • masa vitroasă (resturi de topitură necristalizată din cauza răcirii rapide). Clasele standardizate de rezistenţă la compresiune ale cimenturilor Portland.5. • aluminatul tricalcic (3CaO·Al2O3) notat simbolic C3A. sunt 32. COMPOZIŢIA MINERALOGICĂ Cimenturile Portland reprezintă. Sursă: Stutzman P. C3S rotunjite. aluminoase Al[OH]3. Figura 2-5. denumit brownmillerit. • aluminoferitul tetracalic (4CaO·Al2O3·Fe2O3). Aceşti compuşi se transformă prin reacţii de hidratare . în esenţă. care prezintă solubilitate mică în apă. structura cimentului întărit. notat simbolic C2S. dioxid de siliciu SiO2. oxid de aluminiu Al2O3) şi adaosuri (silicioase.2. Principalii componenţi mineralogici ai cimentului Portland Sursă: NISTIR 6962 2. 2001 respectiv C3A (secţiune 200 µm). C3A (gri). determinate după timpul de întărire de 28 de zile.hidroliză în silicat de calciu hidratat amorf şi hidroxid de calciu cristalin. compuse din cristale de detaliere pe culori C3S (maro). denumit celit. diametre mici de particule (sub 1μm). • oxidul de calciu (CaO). sunt: • silicatul tricalcic ( 3CaO·SiO2). precum alcalinii de sodiu şi potasiu (Na2O·8CaO·3Al2O3 şi K2O·23CaO·12HO2). notat simbolic C4AF. un amestec de silicaţi şi aluminaţi de calciu (oxid de calciu CaO. • alţi compuşi. C2S (albastru). 35 .CARACTERISTICI DE COMPOZIŢIE ALE BETOANELOR a. c. denumit belit.3. • oxidul de magneziu (MgO). denumit alit. 42.5 N/mm2. feruginoase (Fe2O3)).

cu degajare mică de căldură. Opriş S. sau cu degajare mare de căldură utilizate la turnarea betonului pe timp friguros ori tratate termic etc. M. 1984. Umiditatea trebuie să asigure întreţinerea proceselor de hidratare a componenţilor mineralogici. Neville A. 2003.. Viteza de degajare a căldurii componenţilor mineralogici ai cimentului Sursă: Popa R.. 1994. Neville A. Ispas T... Tabel 2-2.. Figura 2-6. Căldură de hidratare J/g 0 3 7 28 180 zile Tabelul 2-2 şi figura 2-6 indică diferenţe foarte mari atât între cantitatea de căldură cât şi între viteza de degajare a acestuia de către componenţii cimentului. 1997.. Viteza de hidratare a principalilor Figura 2-8. Căldura de hidratare a cimentului este aproximativ egală cu suma căldurilor de hidratare a componenţilor.. 1984.. Ispas T. Căldura de hidratare a componenţilor mineralogici ai cimentului.. care hidratează lent.. dar şi faptul că prezenţa unei umidităţi ridicate în amestec este necesară un timp cât mai îndelungat. recomandate în structurilor masive etc. Teodorescu M. 1994. Prin ponderea diferită a componenţilor se pot obţine diverse tipuri de ciment.. Cantitatea de căldură cea mai mare se eliberează prin hidratarea C3A şi a C2S. cu degajare de căldură. în scopul ameliorării continue a structurii betonului. Teodorescu M. Component mineralogic Căldura de hidratare (J/g) 7 zile 28 zile 460 485 105 167 661 866 251 377 Rezistenţa la compresiune MPa C3S C2S C3A C4AF Apă legată (%) 3 zile 406 21 590 92 C3A C4AF C3S 90 zile 519 184 929 414 C3S C4AF C2S C2S C3A 0 3 7 14 28 zile 0 3 7 28 Figura 2-7. Ionescu I. indică o viteză diferită de hidratare a componenţilor cimentului. 36 . Opriş S. Creşterea rezistenţei la compresiune a componenţi mineralogici ai cimentului portland componenţilor mineralogici Sursă: Popa R. ceea ce este în favoarea realizării proprietăţilor fizico – chimice ale acestuia şi a durabilităţii sale. 2003 180 zile Curbele din figura 2-7.. M.. Ionescu I. 1997..CARACTERISTICI DE COMPOZIŢIE ALE BETOANELOR C3A C3S C4AF C2S Hidratarea cimentului este un proces exotermic..

după amestecarea cimentului cu apa. Microscopie electronică: a. concomitent. 2.2] 2C2S + 4H = C3S2H3 + CH Dacă se urmăreşte microscopic desfăşurarea procesului de hidratare a particulelor de ciment.4. • faza lichidă. În acelaşi timp. evidenţiază importanţa C3S în primele zile şi următoarele 4-5 săptămâni de la preparare şi a C2S după acest interval de timp. limita de curgere şi vâscozitatea plastică a pastei de ciment cresc continuu. care formează o peliculă în jurul granulelor de ciment. Sub aspect reologic 5 . 5μm (după 2 zile). a b Figura 2-9. pelicula de geluri are o grosime de două ori mai mare decât particule de ciment din care provine.1] 2C3S + 6H = C3S2H3 + 3CH [2. constituită din apă sau soluţii (cu compoziţie şi concentraţie diferită) sub formă absorbită sau liberă. [2. În contact cu apa. • faza gazoasă. structura pietrei de ciment. Se constată că. Aceste procese determină. silicaţii de calciu (C2S şi C3S) reacţionează cu moleculele de apă formând hidrosilicaţi de calciu (3CaO·2SiO2·3H2O) şi hidroxid de calciu (Ca[OH]2). 10 μm (după 7 zile) 5 studiul curgerii lente şi a deformării în timp a corpurilor solide sub acţiunea forţelor exercitate asupra lor. modificări importante reologice ale pastei de ciment. HIDRATAREA CIMENTULUI Procesele fizico-chimice care au loc în sistemul ciment Portland – apă. iar hidratarea lor este reprezentată de ecuaţiile chimice [1] şi [2]. constituită în porii de gel. se poate observa că.CARACTERISTICI DE COMPOZIŢIE ALE BETOANELOR În ceea ce priveşte variaţia rezistenţei la compresiune. Evoluţia hidratării în timp a granulelor de ciment. în timp. formând etringit (3CaO·Al2O3·3CaSO4·32H2O). care se dizolvă şi se cristalizează în stare hidratată. alcătuită din granule nehidratate şi produse de hidratare diferite (ca structură. capilari. atunci când granulele de ciment intră în contact cu apă reacţionează întâi aluminatul tricalic (C3A). sunt deosebit de complexe. b. reacţionează şi silicatul tricalcic (C3S). produşii de hidratare – hidroliză formând. s-a format un sistem de granule de ciment învelite în pelicule de geluri aflate într-o soluţie de aluminat tricalic (C3A). Astfel. Aceşti componenţi sunt cunoscuţi sub notaţia de C-S-H (C3S2H3) şi CH. la diferite interval de întărire.2. Structura pietrei de ciment întărite se poate clasifica în trei faze principale: • faza solidă. formă şi dimensiuni) pentru acelaşi ciment. 37 . sferici şi fisuri. figura 2-8. compoziţie.

imagine la microscop (250 X) după 7 zile după 28 zile după 1 zi b. Din acest motiv. Figura 2-10.. imagine la microscop ( 500 X) după 7 zile după 28 zile după 1 zi c. imagine la microscop (1000 X) după 7 zile după 28 zile după 1 zi d. proprietăţile cimentului întărit depind de volumul de geluri şi cristale care se formează în timpul proceselor de hidratare . 1993 după 1 zi a. hidratarea granulelor de ciment se realizează numai pe o adâncime de câţiva microni (aproximativ 15% din volumul său). imagine la microscop (2000 X) după 7 zile după 28 zile 38 .CARACTERISTICI DE COMPOZIŢIE ALE BETOANELOR De menţionat este faptul că.hidroliză. Amplificare progresivă a imaginilor electronomicroscopice ale detaliilor structurale a evoluţiei în timp a microstructurii cimentului Sursă: Stutzman P.

de sondă. Principalele tipuri de ciment Sursă: Teodorescu M. construcţii rutiere.5. cimenturi albe şi colorate. rezistente la agresivitatea sulfatică. SR EN 196-2/1995 şi SR EN 197-1/2002. cimenturi pentru elemente prefabricate şi cimenturi pentru domenii cu condiţii specifice (de ex. după conţinutul şi natura adaosurilor: cimenturi fără adaos şi cimenturi cu adaos.CARACTERISTICI DE COMPOZIŢIE ALE BETOANELOR 2. după domeniile de utilizare: cimenturi pentru construcţii obişnuite. TIPURI DE CIMENT Principalele criterii de clasificare ale cimenturilor sunt: • • • după caracteristicile clincherului: cimenturi Portland normale. expansive pentru etanşări la lucrări speciale. 2003. rezistente la temperaturi ridicate). ciment de furnal (tip III). cimenturile Portland se clasifică în următoarele grupe. diferenţiate în funcţie de procentul de clincher şi adaosuri folosite în fabricaţie: ciment Portland (tip I).. Conform NE 012-1999. ciment Portland compozit (tip II).: hidrotehnice. cimenturi Portland alitice şi cimenturi Portland belitice. SR EN 196-2/1995 şi SR EN 197-1/2002 Tipuri principale Puzzolană Naturală P Naturală calcinată Q Silicioasă V Calcică W Notare tipuri de ciment uzuale CEM I Ciment Portland Ciment CEM Portland cu II zgură Ciment Portland cu silice ultrafină Ciment Portland cu puzzolană Ciment Portland cu cenuşă zburătoare Ciment Portland cu şist calcinat CEM I CEM II/A-S CEM II/B-S CEM II/A-D 95-100 - 6-10 - - - - - - - 80-94 6-20 65-79 21-35 90-94 - CEM II/A-P CEM II/B-P CEM II/A-Q CEM II/B-Q CEM II/A-V CEM II/B-V CEMII/A-W CEMII/B-W CEM II/A-T CEM II/B-T 80-94 65-79 80-94 65-79 80-94 65-79 80-94 65-79 80-94 65-79 - - 6-20 21-35 6-20 21-35 6-20 21-35 - 6-20 21-35 6-20 21-35 - - 39 Componente auxiliare minore Zgură de furnal S Compoziţie (procente de masă a) Componente principale Cenuşă Şist calcinat zburătoare T Şist calcinat T Calcar Silice ultrafină D Clincher K LL L 0-5 0-5 0-5 0-5 0-5 0-5 0-5 0-5 0-5 0-5 0-5 0-5 0-5 0-5 . Tabel 2-3.2. ciment puzzolanic (tip IV) şi ciment compozit (tip V).

....5 – sunt clasele de rezistenţă standard la compresiune la 28 zile exprimate în MPa şi determinat în conformitate cu SR EN 196-1:1995..... stare de conservare....6-20 ...............5........... LL L 0-5 0-5 0-5 0-5 0-5 0-5 CEM III/A 35-64 36-65 0-5 CEM III/B 20-34 66-80 0-5 CEM III/C 5-19 81-95 0-5 Ciment CEM IV/A 65-89 .. în cimenturile puzzolanice CEM IV/A şi CEM IV/B şi în cimenturile compozite CEM V/A şi CEM V/B componentele principale altele decât clincherul trebuie să fie declarate în denumirea cimentului Observaţie: Simbolurile care definesc un anumit ciment sunt: • I. dintre principalele proprietăţi ale cimentului se pot enumera: 1..... 40 ... Astfel. căldură de hidratare.. 42... 0-5 CEM puzzolanic CEM IV/B 45-64 IV ...........CARACTERISTICI DE COMPOZIŢIE ALE BETOANELOR Compoziţie (procente de masă a) Componente principale Cenuşă Şist calcinat zburătoare T Silice ultrafină D Puzzolană Naturală P Naturală calcinată Q Silicioasă V Şist calcinat T Calcar Componente auxiliare minore Tipuri principale Calcică W Notare tipuri de ciment uzuale Zgură de furnal S Clincher K Ciment Portland cu calcar Ciment Portland compozit Ciment de furnal CEM II/A-L CEM II/B-L CEMII/A-LL CEM II/B-LL CEM II/A-M CEM II/B-M 80-94 65-79 80-94 65-79 80-94 65-79 - 6-20 21-35 6-20 21-35 . b ..... • 32......... durabilitatea şi contracţia şi expansiunea..31-50 .Valorile din tabel se referă la suma componentelor principale şi auxiliare minore.......... 0-5 a . 21-35 .... 11-35 . CARACTERISTICILE ŞI PROPRIETĂŢILE CIMENTULUI PORTLAND Cimenturile folosite la prepararea betoanelor se caracterizează prin: densitate...... ....... fineţe de măcinare....2...În cimenturile Portland compozite CEM II/A-M şi CEM II/B-M.. Densitatea absolută a cimentului Portland variază între 3050…3150 kg/m3 în funcţie de compoziţia mineralogică a cimentului..6...............Proporţia de silice ultrafină este limitată la 10 %...... CEM III 2.................cimenturi cu întărire rapidă..... uzual cuprinsă între 3000 (cm2/g) cimenturi obişnuite…5500 (cm2/g) . SR EN 196-6/94) influenţează viteza de hidratare a particulelor.. determinate în conformitate cu standardul SR EN 196-1:1995 fie la 2 zile.......5 şi 52. 0-5 CEM compozit V CEM V/B 20-38 31-50 ...... • N şi R – simboluri pentru rezistenţa la compresiune iniţială uzuală (N) şi pentru rezistenţă la compresiune iniţială mare (R).. IV şi V – reprezintă tipul principal de ciment.... III..18-30 ........... Fineţea de măcinare (SR 227/2-98. timp de priză........ rezistenţă mecanică...... c ........ Se exprimă cantitativ prin suprafaţa specifică......... 2..... 36-55 ............ II. fie la 7 zile şi trebuind să cuprindă condiţiile din anexa 1... 0-5 Ciment CEM V/A 40-64 18-30 ........

Spre deosebire de priza normală. funcţie de gradul de alterare a acestora. priza falsă indică o rigidizare accentuată prematură. limita de curgere şi vâscozitatea plastică a pastei de ciment cresc continuu.evidenţiat prin formarea de cocoloaşe (aglomerări) ale particulelor de ciment. care sfărâmă parţial la strângerea lor între degete... o hidratare prematură şi. 1997. conducând spre o structură poroasă.96). Cantitatea de căldură este dependentă de componenţi mineralogic ai cimentului. (fig. • stadiul III de alterare care indică alterare totală – evidenţiat prin formare de piatră de ciment. Opriş S. este determinată de hidrofilia granulelor de ciment şi umiditatea mediului care provoacă.. Starea de conservare se apreciază prin examinarea probelor de ciment. pasta de ciment se rigidizează şi îşi reduce volumul la uscare. în timp. respectiv de C3A şi C3S. 1994. iar sfârşitul prizei unei temperaturi de vârf. Starea de conservare (SR EN 196-6/94). În acest moment. M. 2-12). parametrii reologici au salt brusc. După gradul de alterare se pot distinge. prin păstrare. Tabel 2-4. Teodorescu M. care sunt puternic exotermi (aproximativ 500 j/g). • stadiul II de alterare care indică alterare parţială – evidenţiat prin formarea de cocoloaşe (bulgări). este cea care se degajă în timpul reacţiilor chimice care au loc în pasta de ciment. Timpul de priză (SR EN 196/3-95) – produşii de hidratare-hidroliză formează.. Neville A. Ispas T.. Priza falsă diferă de priza normală 41 . conţinutul de adaos. structura pietrei de ciment prin modificări reologice ale pastei. după câteva minute de la amestecarea cimentului cu apa. alterarea cimentului. 4. Viteza de dezvoltate a căldurii de hidratare Sursă: Popa R. Dezvoltarea în timp a căldurii de hidratare Component mineralogic C3S C2S C3A C4AF 3 zile 406 21 590 92 Căldură de hidratare (J/g) 7 zile 28 zile 460 485 105 167 661 866 251 377 90 zile 519 184 929 414 Căldură de hidratare J/g C3A C3S C4AF C2S 0 3 7 28 180 zile 5.. care se sfărâmă uşor şi integral la strângerea lor între degete. care indică faptul că după amestecarea cimentului cu apa. Începutul şi sfârşitul prizei cimenturilor diferă după compoziţia mineralogică. precum şi a pierderii fazei lichide a gelurilor. indicând existenţa unui sistem structurat şi nu a unui fluid plastic.CARACTERISTICI DE COMPOZIŢIE ALE BETOANELOR 3. în funcţie de evoluţia hidratării. 1984. procesul de priză este însoţit de schimbări de temperatură în pasta de ciment. trei stadii: • stadiul I de alterare care indică început de alterare . Ionescu I. dar păstrează reţeaua celulară nemodificată. Căldura de hidratare (SR 227/5. Datorită creşterii şi împâslirii cristalelor. Figura 2-11. începutul prizei corespunde unei creşteri rapide a temperaturii.. 2003. al începerii prizei cimentului. raportul A/C. fineţea de măcinare. de aceea este necesar a se stabili aceste caracteristici generale pentru fiecare tip de ciment folosit. Sub aspect termic.

0 42. Cerinţele fizice ale cimenturilor uzuale Clasa de rezistenţă 32.0 Rezistenţă la compresiune (N/mm2) Începutul de priză (min. raportul A/C etc.5 R ≥ 10.5 N ≥ 20.5 şi 52. sunt 32. 2003 42.5 N ≥ 10. toate procesele fizico-chimice decurgând normal. Funcţie de rezistenţa iniţială pentru fiecare clasă sunt definite. Figura 2-12 prezintă hidratarea-hidroliza cimentului. însoţit de degajare puternică de căldură. formând punţi. priză falsă. Schema formării structurii cimentului Priza timpurie se poate clasifica în: priză falsă – întărire prematură a cimentului. începutul prizei nu trebuie să se producă mai devreme de 45 min.0 52.. 42 . Timpul de priză (SR EN 196-3/97).5…52.0 Sursă: Buchman I. pierdere de consistenţă şi incompatibilitate ciment-aditiv.. Reamestecarea pastei de ciment. scurte sau lungi. fineţea de măcinare. b. formând cu trecerea timpului cristale aciculare. şi mai târziu de 10 ore.0 52.CARACTERISTICI DE COMPOZIŢIE ALE BETOANELOR prin faptul că nu este însoţită de o degajare importantă de căldură. Conform standardelor în vigoare.5…52. o clasă cu rezistenţă iniţială normală – notată (N) şi o clasă cu rezistenţă iniţială mare – notată (R ). determinând rigidizarea acestuia. 1999.5 R ≥ 20. Mecanismul prizei cimentului. nefiind afectate proprietăţile amestecului proaspăt sau întărit. plasticitatea iniţială nu se poate redobândi prin reamestecare. plasticitatea (consistenţa) iniţială se poate redobândi prin reamestecare fără adăugare de apă şi priza rapidă – pierderea plasticităţii imediat după prepare. Începutul şi sfârşitul prizei cimentului variază în funcţie de compoziţia mineralogică a fiecărui tip de ciment. Clasele standardizate de rezistenţă la compresiune ale cimenturilor Portland. reprezintă realizarea unui salt important ai parametrilor reologici. a.5 ≥ 45 6.5 ≥ 75 42. Începutul prizei cimentului. prin formarea unui sistem structurat (schelet rigid) şi nu a unui fluid plastic. Figura 2-12. restabileşte consistenţa acestora. Hidratare anormală a C3A poate conduce la priză rapidă.5 R ≥ 20. Rezistenţa mecanică (SR EN 196/1-95). 42. Tabel 2-5.) iniţială standard 2 zile 28 zile - 32.5 ≥60 ≥ 52. fără adăugare de apă. Formaţiunile C-S-H acoperă granulele.5.5 N 32. fără degajare puternică de căldură. produşii rezultaţi din hidratare se formează în jurul granulelor de ciment. de etringit. Sursă: NRC. conţinutul de adaos. Ea se poate datora unor condiţii neadecvate de fabricaţie sau de depozitare.5 N/mm2. determinate după timpul de întărire de 28 de zile.

utilizată la obţinerea pastei de ciment. având loc datorită pierderii apei în exces. în urma reacţiilor chimice de hidroliză. Rocile plutonice sunt formate al adâncime. C.. Natura petrografică şi mineralogică (SR EN 932-3. provenit din sfărmarea naturală a rocilor: mărunt – nisip (0…7 mm). piatră mare (71…125 mm). în mase mari şi se caracterizează prin 43 . determinând clasa de rezistenţă la compresiune exprimată în N/mm2. (Dobre R. îngheţ-dezgheţ repetat. Mărimea granulelor: a. se folosesc la prepararea mortarelor şi betoanelor de ciment şi la alte lucrări de construcţii. b. C3S C4AF C2S C3A 0 3 7 28 180 zile 7. Contracţia însoţită de microfisurare este o proprietate a cimentului. STAS 2386-79.CARACTERISTICI DE COMPOZIŢIE ALE BETOANELOR Rezistenţă la compresiune (MPa) Obţinerea rezistenţelor mecanice se realizează în funcţie de participarea componenţilor mineralogici. exces de apă care este determinat de existenţa unei fineţi mari de măcinare a cimentului. Aceste acţiuni pot fi de tipul: solicitărilor mecanice. sau sub crusta terestră. Opriş S. Rezistenţa la compresiune caracterizează calitativ cimentul. 1999. acidorezistente. Figura 2-13. STAS 662-89. 3. Principalele criterii de clasificare ale agregatelor (STAS 1667-76. granulare care în amestec cu un liant.1998): a. Teodorescu M.. Durabilitatea este o noţiune extrem de complexă şi care poate fi definită sumar ca fiind capacitatea cimentului de a satisface exigenţele pentru care acesta a fost proiectat şi executat şi pus în lucrare.. a prezenţei ghipsului (expansiune sulfatică) şi prezenţei unor impurităţi care determină la apariţia fenomenului de îngheţ-dezgheţ. AGREGATE Agregatele sunt materiale inerte. ordinea descrescătoare fiind: C3S-C2S-C3A-C4AF. 71…125 mm). Expansiunea cimentului are loc datorită apariţiei hidroxizilor. Contracţia şi expansiunea sunt fenomene ale inconstanţei de volum care apar la priza şi întărirea cimentului. STAS 667-97) sunt: 1.. provenit prin sfărmarea artificială a rocilor: nisip de concasare (0…7 mm). balast (0…31 mm sau 0…71 mm). Creşterea rezistenţei la compresiune a componenţilor mineralogici ai cimentului Sursă: Popa R.3.. dar şi a compoziţiei mineralogice a cimentului. Domeniul de utilizare: refractare. Ispas T. 1994. 1984. 2. . Ionescu I. roci magmatice formate din rocă topită (magmă) pe. 1998) 8.. 2. o perioadă cât mai îndelungată de timp sub acţiunea fizico – chimico – mecanice luate în considerare la proiectarea lui. mare – pietriş (7…71 mm). decorative etc. presiuni ridicate de cristalizare. Acestea din urmă se pot repartiza în două categorii: roci plutonice şi hipoabisale. piatră spartă (7…71 mm). permeabilităţii etc.

. diorit. dolomită. Formaţiunile pot rămâne mobile sau sunt solidificate. se pot menţiona: rezistenţele mecanice. lamelare. porfir. ardezie cuarţoasă. densitatea aparentă (ρa). granulozitatea. Agregate monogranulare şi bigranulare 2. diabaz. gnais. 4. Rocile vulcanice sau extrusive se formează din lave sau din elemente piroclastice la suprafaţa pământului şi au o structură foarte fină sau sticloasă. trahit. Granulozitate: granulozitate continuă sau granulozitate discontinuă.3. la adâncime redusă. chert. Provenienţă: din sfărmarea naturală a rocilor (nisip 0…7 mm. 8. fiind în general întrepătrunse. siltstone. arcoză. alungită). şist argilos. ipsos. PROPRIETĂŢILE ŞI CARACTERISTICILE AGREGATULUI Dintre principale proprietăţile ale agregatelor. 44 . andezit. Rocile hipoabisale formează corpuri mai mici. roci metamorfice formate din roci preexistente sub acţiunea căldurii şi /sau presiunii din crusta terestră. Figura 2-14. aciculare) sau artificiale (formă cubică. segregarea. roci sedimentare formate la suprafaţa pământului prin acumularea sau precipitarea elementelor ce rezultă din alterarea şi eroziunea rocilor deja existente. piatra spartă mare 71…125 mm).1. pietriş 7…71 mm. bazalt etc. densitate în grămadă / vrac (ρg). marmură etc. cretă. Numărul fracţiunilor granulometrice: monogranular sau bigranular.concasare (nisipul de concasare 0…7 mm. piatra mare 71…125 mm. granit. gresie şistoasă. responsabile de transformările mineralogice şi structurale. naturale (formă sferică. anhidrit. concreţionat etc. ale căror cristale sunt vizibile clar cu ochiul libere. corneană. aderenţa. c. porfirit. Forma granulelor: pietriş (cu forma rotunjită şi suprafaţa relativ netedă). de asemenea. calcar. paralelipipedice.CARACTERISTICI DE COMPOZIŢIE ALE BETOANELOR structura lor cristalină grosieră. 7. Ele se pot forma. brecie. amfibolit. calcit. ovoidală. prin acumularea de resturi organice. 9. De ex. densitatea. Densităţile (STAS 4606-1980): densitatea reală (ρ). De ex. plate. De ex. Structură: compact sau poros.. absorbţia de apă şi umiditatea suprafeţei etc. grauwacke. sub crusta terestră şi au o structură cristalină fină. piatra spartă 7…71 mm. forma şi textura suprafeţei. b. granulit. slenit. cuarţit. gabrou. 6. melafir. piatră spartă şi nisip ( cu formă neregulată unghiulară şi suprafaţă aspră). balast – amestec natural de nisip şi pietriş 0…31 mm sau 0…71 mm) sau din sfărmarea artificială a rocilor . 5. Structura rocilor metamorfice fiind de regulă anizotropă. cuarţit.

Figura 2-15.. în cantităţi şi dimensiuni corespunzătoare. Granulozitatea agregatului (STAS 1667-76). cu consecinţe negative asupra calităţii şi a costului final. Dacă se tinde să se adopte o curbă de granulozitate cu un conţinut ridicat de parte fină. îngheţ-dezgheţ etc. astfel încât să se obţină un volum minim de goluri în beton. exprimată în procente din masa totală a agregatului uscat. două sau trei curbe limită. Curba de granulozitate a unui material granular cu granulozitate continuă (fig. astfel încât volumul de goluri dintre particule să fie cât mai mic. se reprezintă. în funcţie de natura agregatelor.. Limitele de granulozitate pentru diferite clase de betoane sunt date de către normativul NE 012-99. necesitând consum ridicat de ciment şi de apă. de obicei. Rezistenţele mecanice (STAS 4606-1980). Dacă se tinde să se adopte o curbă de granulozitate cu un conţinut scăzut de parte fină. Curbele granulometrice reprezentă rezultatul analizei granulometrice a întregii cantităţi de agregat. cantitatea de material care trece prin sită (sau ciur). 45 . Căpăţână Al. Granulozitate discontinuă Sursă: Ivanov I.. Granulozitatea dorită se poate obţine prin sortarea agregatelor prin ciuruire cu site de diferite ochiuri. 1995. Figura 2-15 şi 16 indică faptul că proporţiile dintre fracţiunile granulare se vor stabili după criteriul economic. Granulozitatea optimă a agregatului. curba B şi C). cu rezistenţe mecanice scăzute. aspectul va deveni poros şi rugos. aria totală a agregatului va fi mare. întrucât fracţiunile lipsă apar pe curbă sub forma unor drepte orizontale. având în abscisă mărimea ochiului sitei (sau a ciurului) (mm). influenţează proprietăţile betoanelor întărite. care împart câmpul graficului în 3 sau 4 zone. B şi C. precum: compresiune (sfărmare a pietrei în stare naturală. curba A) diferă de cea a unui material cu granulozitate discontinuă (fig. Curbe de granulozitate A. Proporţia diferitelor granule (însumarea granulelor până la mărimea dată) sau curbele granulometrice care indică dacă distribuţia mărimii granulelor este optimă (Cărare T. Granulozitate continuă. raportată la două axe rectangulare de coordonate.. este dată de gradul de compactitate a acestuia. pe grafice gata imprimate.. dar şi o arie totală a agregatului minimă. curbele de granulozitate. sau prin şoc mecanic în stare uscată). având trasate. reprezintă repartiţia procentuală (în greutate) a diferitelor sorturi (elementare sau granulare) care alcătuiesc agregatul natural. 2-15. 2-15. Aceasta este posibil prin amestecarea nisipului cu pietrişul. 2. iar în ordonată. 1986).CARACTERISTICI DE COMPOZIŢIE ALE BETOANELOR 1.

Clasificarea principalelor formelor ale particulelor de agregat: rotunjită. netedă. Figura 2-18. Astfel. Agregate angulare şi rezistenţe mai mari. Detaliu interfaţă pastă ciment – nisip.CARACTERISTICI DE COMPOZIŢIE ALE BETOANELOR Figura 2-16. Agregatele pot fi clasificate în funcţie de: • • • • • • Densitatea reală (ρ). granulele de formă rotunjită dau betoane uşor lucrabile. care au nevoie de mai puţină apă de amestecare şi sunt mai uşor de compactat. granulele alungite dau betoane având rezistenţe mai reduse cu 20…25% faţă de betoane realizate cu granule rotunjite deoarece nu pot fi bine compactate. Densitatea (STAS 4606-80). De preferat. granulară. rezistente şi eterogene din punct de vedere mineralogic. solzoasă. obţinute prin concasare dau betoane cu Figura 2-17. fiind folosirea de agregate rugoase. dacă sunt bine compactate. Conlucrarea realizându-se prin întrepătrunderea pastei în rugozităţile suprafeţei agregatului. alungită. cristalină şi cu structura în fagure. Microscopie electronică (45μm. Forma granulelor şi textura suprafeţei. 46 . rotunjite Textura suprafeţei agregatului influenţează aderenţa liantului de agregat. 5. x 1760). neregulată. 4. Aderenţa agregatului are o importanţă deosebită în realizarea conlucrării cu piatra de ciment. agregatele care au o suprafaţă rugoasă asigură o mai bună aderenţă. angulară. Volumul absolut = Numai volumul masei solide. Densitatea aparentă (ρa). Densitatea specifică = masa solidului păstrat în vid / masa unui volum egal de apă distilat lipsit de gaz sau masa volumului solid. Densitatea în grămadă / vrac (ρg) – în stare afânată sau îndesată. Volumul total = volumul masei solide + volumul porilor. granulele colţuroase. Variaţia granulozităţii agregatelor în raport cu dozajul de ciment şi cantitatea de nisip 3. rugoasă. Clasificarea principalelor texturi ale particulelor de agregat: sticloasă.

. CONDIŢII DE CALITATE ALE AGREGATELOR Agregatele folosite în domeniul construcţiilor trebuie să îndeplinească următoarele condiţii principale de calitate: • să fie curate (să nu conţină părţi fine nocive – argilă. valoare de care se ţine seama la rectificarea cantităţii de apă şi de agregat. Absorbţia de apă şi umiditatea suprafeţei este o determinare importantă atunci când se proiectează în cadrul compoziţia betoanelor. Segregarea este fenomenul de separare a granulelor după mărime. (Lucaci Gh.3. praf. preparare şi punere în lucrare a betonului. gradul de saturaţie poate varia între 5…10% din greutate. pori care conţin o anumită cantitate apă. Pe parcursul preparării betoanelor. Principalele tipuri de umidităţi în agregat 2.. uscat în aer UA (suprafaţă uscată cu o anumită cantitate de apă în pori) şi complet uscat CU (nu există apă pe suprafaţă sau în pori) (fig. Figura 2-20. substanţe organice sau materiale străine etc. • să fie sănătoase şi compacte. 47 . normale ρag = 2000 kg/m3…3000 kg/m3 şi grele ρag = 3000 kg/m3. 6 materiale care se fărâmiţează. Umiditatea agregatului Conţinutul de umiditate al agregatului: saturat în umiditate SU (pori deschişi umpluţi cu apă + apă liberă la suprafaţă). 6. 2004) în stare afânată este: uşoare ρag < 2000 kg/m3. care conduce la neomogenitatea acestuia prin acumularea granulelor mari la baza grămezilor formate prin descărcarea autobasculantelor sau altor mijloace de transport. Pentru agregate uşoare. în timpul proiectării compoziţiei betoanelor. 2-20).2. M. 2000) 7. prin aderenţa granulelor fine la cele grosiere. Umiditatea permite reducerea segregării. 1995) Figura 2-19. se sparg uşor . important este gradul de saturaţie al agregatului (absorbţia de apă) care se poate produce într-un interval de timp corespunzător duratei de prelucrare.CARACTERISTICI DE COMPOZIŢIE ALE BETOANELOR Principalele clasificări ale agregatelor după densitatea în vrac (grămadă / specifică) (Neville A. (Peştişanu C. deoarece structura internă ale particulelor este formată din material solid şi pori. în nici un caz friabile6.. saturat şi cu suprafaţă uscată SSU (pori deschişi umpluţi cu apă şi suprafaţă uscată). cantitatea de apă de amestecare.). variabilă funcţie de capacitatea de absorbţie şi umiditatea lor.

Adaosurile pot îmbunătăţi. Adaosurile vor îndeplini. aceasta va îndeplini. cel mai frecvent folosit fiind filerul de calcar. gelivitate şi rezistenţele mecanice). însemnând instabilitate în timp. cocserii. gradul de impermeabilitate. Apa utilizată la prepararea betonului. principalele adaosuri din această categorie fiind: zgura granulată de furnal. înlocuitor parţial al părţii fine din agregat. în special. deoarece structurile amorfe în timp tind a se devitrifica. reglementările tehnice specifice precum şi condiţiile tehnice de calitate prevăzute în NE 012-1999. • să nu conţină deşeuri sau scurgeri provenite de la fabrici de celuloză. să provină din roci dure şi rezistente la uzură. Aditivi sunt produse chimice care introduse la prepararea betonului. • să aibă reacţie neutră. să aibă formă regulată. următoarele caracteristici ale betonului: lucrabilitatea. gradul de impermeabilitate. 10% cantitatea de nisip (0-3 mm) din agregate. va fi apă din reţeaua potabilă publică sau din altă sursă. pentru pH min. = 10. rezistenţa la agenţi chimic agresivi etc. 1984): • declanşează şi întreţine reacţiile de hidratare-hidroliză ale cimentului. faţă de masa cimentului. • umezeşte suprafeţele agregatului. 2. 2. Teodorescu M. ADAOSURI ŞI ADITIVI Adaosurile sunt materiale anorganice fine ce se pot adăuga în beton în cantitate de 535% substanţă uscată. pentru a avea rezistenţe mecanice corespunzătoare. 48 . = 4).15…5% substanţă uscată faţă de masa cimentului. zahăr. vopsele..5. • realizează lucrabilitatea betonului. având următoarele roluri în amestec (Popa R. utilizat în vederea îmbunătăţirii anumitor caracteristici ale acestuia sau pentru a realiza proprietăţi speciale. 2. cenuşa de termocentrală. în totalitate. ca factor de compoziţie exprimată cantitativ (în kg sau litri) sau sub forma raportului A/C este prin definiţie un fluidifiant al betonului. acid sulfuric. Clasificarea adaosurilor: 1. ateliere de galvanizare). APA DE AMESTECARE Apa de amestecare. Active (puzzolanice sau hidraulice). praful de silice etc. glucoză. îmbunătăţesc sau modifică proprietăţile betonului în stare proaspătă sau întărită (lucrabilitatea. respectiv a trece din stare amorfă în cea cristalină. Folosirea adaosului inert conduce la îmbunătăţirea lucrabilităţii şi compactităţii betonului. în cantităţi mici 0. în totalitate. caz în care se contează pe proprietăţile hidraulice ale adaosului.. caracteristice care determină rezistenţa şi calitatea betonului. caz în care se reduce cu cca. Dacă se foloseşte apă din alte surse. să fie înscrise în zone de granulozitate prescrisă.CARACTERISTICI DE COMPOZIŢIE ALE BETOANELOR • • • • să aibă structura cristalină şi nu amorfă. slab acidă sau slab alcalină (pentru pH max. de preferat.4. condiţiile tehnice de calitate prevăzute în STAS 790-84. Inerte. respectiv: • să fie limpede şi fără miros.

Editura UTCB. întârzietori de priză. P. Caracteristici structurale si de compozite ale cimentului Portland. Materiale de construcţie. Badea C. 9. 11. Volume 2. E. zgura granulată de furnal înalt.. 2003. 2003. Chemical admixtures for concrete... 1501-1514.. Hydration of Portland Cement: The Effects of Curing Conditions. Vol. Crăciunescu L... antrenori de aer. J. A. 86-92 pp. Bentz D. 49 . Germany.... 2003.. Crăciunescu L. Garboczi E. 30. finite size error. J. 5. Materiale de construcţie. bentonită fin măcinată Sursă: Taylor P. 16-22. Mai 2002. 1981. Stutzman P. Stutzman P. 1998. Ilinoiu G. acceleratori de priză.. Structure.. metacaolin.. Contribuţii în managementul şi ingineria proceselor de construcţii pentru realizarea lucrărilor de reparaţii şi consolidări a elementelor din beton.. Fifth International VDZ Congress. Process Technology of Cement Manufacturing. acceleratori de întărire. Buchaman I. Vol. Haecker C. P. UTCB. October 2001.6. Nr. Jebelean E. Adaoşi minerali: de la stânga la dreapta – cenuşă volantă uscată (centralele termoelectrice). Feng X. BIBLIOGRAFIE LA CAPITOLUL 2 1.. intens reducători de apă. Imagine microscopică. June 1997.. Stutzman P. P. Controlul calităţii lianţilor. Bob C. Teză de doctorat. 10. plastifianţi... Editura Orizonturi Universitare... Burg R. Figura 2-21. Editura ICB. E. Proceedings. 10. 3. Iureş L. The effect of statistical fluctuation. J. 2. în totalitate. Sweden. E. silice ultrafină. 2. 2003. beton armat şi beton precomprimat. G. Construction Engineering.. P. No. comparaţie dimensiune granulă ciment şi particulă puzzolană naturală Figura 2-22. Prediction of Cement Physical Properties by Virtual Testing. 10 th International Congress on the Chemistry of Cement Proceedings. Bentz D. Bentz D. pag.CARACTERISTICI DE COMPOZIŢIE ALE BETOANELOR Aditivii vor îndeplini. September 23-27. Feng X. impermeabilizatori şi inhibatori de coroziune. 1. No. Editura ConsPress Bucureşti. reglementările tehnice specifice precum şi condiţiile tehnice de calitate prevăzute în STAS 8573-78 şi STAS 8625-90. 8. Efectele principale şi secundare ale aditivilor curent utilizaţi. 31. Budan C. Cement International. 1995. Haecker C. P. Cement and Concrete Research.. P. Popa E. 3. Timişoara.. November 2001. Prediction of cement physical properties by virtual testing. 53-63. pag. and digital resolution on the phase percolation and transport properties of the NIST cement hydration model. Construcţii Civile şi Industriale Anul IV. trebuie corelată cu datele din fişele tehnice ale fiecărui produs livrat de producător. 4.. C. 7. pp. Düsseldorf. Popa E.. 2001 Funcţie de efectul principal indus asupra betonului aditivii pot fi clasificaţi după cum urmează: reducători de apă. Snyder K. precum şi influenţa acestora asupra caracteristicilor betonului în stare proaspătă şi întărită. antigel. mortarelor şi betoanelor. superplastifianţi.. 32-34. 6. Bentz D.. cenuşă. 2002. Ilinoiu G.

26. STAS 2386-1979. Editura Tehnică. Longman 1996. Shcherbakov E. Agregate minerale uşoare. Prepararea betonului. Condiţii tehnice generale de calitate.2001. 277-285. Vol. Snyder K. 2004. Ilinoiu G. Peştişanu C.1998. Agregate naturale şi piatră prelucrată pentru lucrări de drumuri.. Teodorescu M. 39. C. Partea 1: Metode de eşantionare. pag. Contributions of NIST/NBS Researchers to the Crystallography of Construction Materials. Încercări pentru determinarea caracteristicilor generale ale agregatelor. Încercări pentru determinarea caracteristicilor generale ale agregatelor. Partea 1: Determinarea rezistenţei la uzură (micro-Deval)... Condiţii tehnice de calitate. 54-66. 20. Kelly P. 23. 17.. Partea 6: Definirea repetabilităţii şi a reproductibilităţii. SR EN 1097-7. 13. Choice of optimal concrete composition on the basis of acoustic emission data. B.. Proceeding of the Seconf International RILEM / CEB Symposium. Proprietăţile betonului.N. Vierescu R. Muravin G. 31. Popa R. 1997..T. Breugel K. Partea 2: Analiza granulometrică – Site de control. Bentz D. Advances in Cement and Concrete. Engineering Conferences International.. Neville A. Bentur A. Lura P...2001. Editura ICB. 36. Ed. 37. Încercări pentru determinarea caracteristicilor generale ale agregatelor. Annual Report 2002. SR EN !097-4. SR EN 933-2. August 10-14. 24. 1995. June 2001. Apă pentru betoane şi mortare. SR EN 932-3.. 2003. Partea 4: Determinarea porozităţii filerului uscat compactat. L. 14.. Tehnologia lucrărilor de construcţii. SR EN 1097-5. 27. Vol. 2003. 32. 19. 1998. Popa R. 6. 30. The Virtual Cement and Concrete Testing Laboratory Consortium. pp. Editura ICB.. 106. Editura Tehnică. Effects of Test Conditions and Mixture Proportions on Behavior of HighStrength Concrete Exposed to High Temperatures. 1984.2001. no. 2001. 1986... ACI Materials Journal. NISTIR 6962. Agregate naturale grele pentru betoane şi mortare cu lianţi minerali. Materiale de construcţie. STAS 790-84. SR EN 932-1. Measurement of Water Transport from Saturated Pumice Aggregates to Hardening Cement Paste.. Michael L. Partea 3: Procedură şi terminologice pentru descrierea petrografică simplificată.. Mauro J. 40. Proceedings. Snezshitskiy Y.. STAS 4606-1980. 41. 35. 29. Phan L. Încercări pentru determinarea caracteristicilor generale ale agregatelor. Voiculescu M. 2003. Journal of Research of the National Institute of Standards and Technology... pag. Quality control of concrete structures. pag.. 1999.. Proiectarea compoziţiei betoanelor cu densitate normală. ConsPress Bucureşti. Partea 7: Determinarea masei volumice reale a filerului – Metode cu picometru. Construcţii.J.S. 1999. Opriş S. 50 . Agregate naturale grele pentru mortare şi betoane cu lianţi minerali. 34. Proceedings. P. Anglia. Simion Al.. September 8-10. 1998. CO. Editura Didactică şi Pedagogică. Teodorescu M. 99-M8. No. 36-37. SR 667-2001. Partea 3: Procedură şi terminologice pentru descrierea petrografică simplificată. SR EN 932-3. December –January 2002. SR EN 932-6. dimensiuni nominale ale ochiurilor.. . Ghent. STAS 1667-1976. Editura UTCB. Fronsdorff G. Mineral admixtures for concrete. Concrete Durability and Repair Technology Conference. Yvonne D. University of Dundee. Scotland UK. 1051-1061. 25.. 89-99 pp. Mitchell’s Materials Technology.. 18. Încercări pentru determinarea caracteristicilor geometrice ale agregatelor.. Glenn R. Budan C. Darie M. Partea 5: Determinarea conţinutului de apă prin uscare în etuvă ventilată. Bucureşti. S. Metode de încercare. 1991. 22. 15. Civil Engineering. Simon M. Structure.. Kovler K. Manualul Inginerului din Industria Cimentului. 1. 64-65.. Popa E.. Under the microscope.CARACTERISTICI DE COMPOZIŢIE ALE BETOANELOR 12. SR EN 1097-1. 33. Lange D. Advances in Concrete Mixture Optimization.. Carino N. C1. 71. B. Stutzman P... 28.. 38. Copper Mountain. M. Nov-Dec. 21. 16. A. Încercări pentru determinarea caracteristicilor mecanice şi fizice ale agregatelor.B. 1994. Tehnologia lucrărilor de construcţii.. Taylor P. Încercări pentru determinarea caracteristicilor mecanice şi fizice ale agregatelor.

2001. SR EN 933-8. SR EN 933-7. SR EN 933-9 2001. Partea 7.CARACTERISTICI DE COMPOZIŢIE ALE BETOANELOR 42. 47. 43. Partea 10: Aprecierea fineţii – Determinarea granulaţiei filerului (cernere în curent de aer). Încercări pentru determinarea caracteristicilor geometrice ale agregatelor. Încercări pentru determinarea caracteristicilor geometrice ale agregatelor. 51 . Partea 8: Aprecierea fineţii – Determinarea echivalentului de nisip. Încercări pentru determinarea caracteristicilor geometrice ale agregatelor. Procent de cochilii în agregat. Încercări pentru determinarea caracteristicilor geometrice ale agregatelor. SR EN 933-10. 2001. Partea 5: Determinarea procentului de suprafeţe sparte în agregat. SR 3011-96. 46. Partea 9: Aprecierea fineţii – Încercare cu albastru de metilen. 44. 2001. Determinarea conţinutului de elemente cochiliere. 2001. SR EN 933-5. Cimenturi hidrotehnice şi cimenturi rezistente la sulfaţi. 45. Încercări pentru determinarea caracteristicilor geometrice ale agregatelor.

3. realizat prin amestecare şi omogenizare a liantului. Nici una dintre transformările care au loc. influenţate de o serie de factori precum condiţiile de mediu şi de expunere.1. prin definiţie. Unele. 1994. de obicei. caracterizat prin rezistenţe fizico – chimico – mecanice specifice şi durabilitate. este folositor a considera fiecare proprietate ca o continuitate a altora. 3. 1982) Pe parcursul maturizării betonului. Figura 3-1. PRINCIPALELE PROPRIETĂŢI ALE BETONULUI ÎN STARE PROASPĂTĂ Betonul proaspăt reprezintă starea acestuia din momentul preparării până în momentul începerii prizei cimentului. DENSITATEA BETONULUI a. 52 . reprezintă masa unităţii de volum al betonului în stare proaspătă (kg/m3). În această perioadă are deformaţii plastice şi poate fi compactat prin diverse metode specifice. Densitatea betonului proaspăt (STAS 1759-88)... În ciuda acestor complicaţii. este un material compozit. sunt produse şi folosite cu regularitate. lucrabilitate. 1999) Betonul. agregatului şi apei.1. relativ repede.. (Popa R.PRINCIPALELE PROPRIETĂŢI ALE BETOANELOR CAPITOLUL 3. consistenţa. (Cadar I. poate fi definit şi în funcţie de proprietăţile lui. betonul a căror proprietăţi şi performanţe sunt proiectate. PRINCIPALELE PROPRIETĂŢI ALE BETOANELOR Betonul. structură internă suferă modificări chimice şi structurale. prezentând după întărire un aspect de conglomerat cu structură eterogenă. (NE 013-2002) Dintre principalele proprietăţi ale betoanelor în stare proaspăt. volumul de aer oclus. precum şi de modul de întreţinere şi exploatare a construcţiei. temperatura etc. iar altele vor fi declanşate de către anumiţi factori de mediu şi de expunere. Imagine beton alunecând pe jgheab Sursă: Elba – Werk. Teodorescu M. se pot menţiona: densitatea aparentă. vor continua încet în timp. în beton nu încetează la sfârşitul perioadei de întărire. separarea apei de amestec.1.

folosind o formă tronconică în care se introduce betonul. pentru a căror realizare. monolitizări T4 Elemente sau monolitizări cu armături dese sau dificultăţi de T 4 / T 5 compactare. în urma operaţiilor de compactare. Consistenţa reprezintă proprietatea betonului în stare proaspătă de a se opune deformaţiilor plastice şi vâscoase sub acţiunea propriei greutăţi sau sub acţiunea unei forţe exterioare. 1 2 3 4 Tipul elementului Clasă de consistenţă Fundaţii din beton simplu sau slab armat. recipienţi. tehnologia de execuţie T 5* impune betoane foarte fluide * este obligatorie utilizarea de aditivi superplastifianţi. Densitatea specifică reprezintă raportul dintre densitatea betonului şi a apei la temperatura de 40 oC. grinzi. CONSISTENŢA ŞI LUCRABILITATEA Lucrabilitatea betonului (STAS 1759-88) reprezintă un ansamblu de proprietăţi care permit păstrarea omogenităţii în timpul transportului.2. stâlpi. • uşoare (1000…2000 kg/m3). Consistenţa betonului funcţie de tasare Nr. element masive T2 sau T3 Fundaţii din beton armat. compactării şi finisării betonului proaspăt. Sursă: NE 012-99.1. precum şi aptitudinea sa de a umple complet cofrajul şi de a îngloba armăturile. pereţi structurali T3 sau T3 /T 4 Idem. 3. elemente cu secţiuni reduse 5 Elemente. realizate cu beton pompat. • semigrele (2001…2200 kg/m3). Densitatea aparentă a betonului întărit la 28 de zile (kg/m3) se clasifică în următoarele clase: • foarte grele (≥ 2500 kg/m3). manipulării. Pe forma tronconică de aşează o riglă şi se măsoară tasarea (h) în mm. Tasarea conului (mm) 30±10 /70±20 70±20 /100±20 120±20 150±30 180±30 53 . metoda tasării Tabel 3-1 Metode folosite pentru determinarea consistenţei betonului Tasarea conului Metoda răspândiri Gradului de compactare Remodelare (Vebe) STAS 1759-88 ISO 9812 STAS 1759-88 STAS 1759-88 Tabel 3-2. valoarea funcţie de care se Figura 3-2 Măsurarea consistenţei betonului folosind încadrează consistenţa betonului. • foarte uşoare (≤ 1000 kg/m3). la aceeaşi temperatură. cu un consum minim de energie şi de forţă de muncă. Metoda tasării constă în măsurarea tasării betonului proaspăt. sub greutatea proprie. păstrat în vid şi masa unui volum egal de apă distilată lipsită de gaze. • grele (2201…2500 kg/m3). conform STAS 1759-88. crt.PRINCIPALELE PROPRIETĂŢI ALE BETOANELOR Densitatea aparentă reprezintă raportul dintre masa betonului proaspăt în stare compactată şi volumul său aparent (inclusiv volumul porilor şi al golurilor interioare). Densitatea absolută reprezintă raportul dintre masa volumului solid absolut (fără goluri şi pori).

În cazul betoanelor de ciment se urmăreşte ca volumul de aer oclus să fie cuprins între 1 …4%. creşterea conţinutului în fracţiuni fine şi foarte fine din beton. Exemplificarea tendinţei de separare a apei din beton Cantitatea de apă separată. Figura 3-3. VOLUMUL DE AER OCLUS Conţinutul de aer oclus poate fi determinat conform STAS 5479-88 folosind metoda gravimetrică sau metoda volumetrică cu presiune. este dată de relaţia: V Ts = s (cm 3 / cm 2 ) [3.3. este o formă de segregare. fenomen cunoscut şi sub denumirea de mustire. un conţinut mai mic neprotejând betonul la îngheţ-dezgheţ.. Se poate afirma că. de transport şi de vibrare.. 2000 ) 3. TENDINŢA DE SEPARARE A APEI DE AMESTECARE Tendinţa de separarea apei de amestecare la suprafaţa elementelor din beton. reprezintă proprietatea betonului de a ceda o parte din excesul de apă la suprafaţa lui.1.1] S 54 . care se ridică rămâne la parte inferioară a particulelor mari de agregate sau a armăturii şi prin evaporare lasă în urma ei pori capilari care creează zone de slabă legătură. Volumul de aer inclus / oclus din beton scade o dată cu creşterea duratelor de amestecare.PRINCIPALELE PROPRIETĂŢI ALE BETOANELOR 3.4. iar un conţinut mai mare provocând scăderi importante ale rezistenţelor betonului. alegerea unei granulozităţi corecte pentru agregate.1. folosirea aditivilor şi a unei lucrabilităţi adecvate lucrării care se execută. (Lucaci Gh. Reducerea acesteia este influenţată favorabil de creşterea fineţii de măcinare a cimentului. în care o parte din apa de amestecare tinde să se ridice la suprafaţa elementelor din beton în timpul compactării. pe unitatea de suprafaţă (Ts). iar o alta. în cazul unei probe de beton proaspăt.

COMPACTITATEA Prin compactitatea betonului (STAS 2414-91) (co) se înţelege raportul între densitatea lui aparentă (ρa) şi densitatea specifică (ρ). Corectarea acestei tendinţe se face pe bază de încercări în laborator.. rezistenţele mecanice.. Principalele tipuri de segregări ale betonului sunt: (Popa R. segregarea exterioară – apare în cazul căderii libere a betonului. sau între volumul fazei solide (Vs) şi volumul total aparent (Va). 1984) • segregarea interioară . conductivitatea termică. extrasă la suprafaţa betonului. după întărire.1. care tind să rostogolească mai repede decât ceilalţi componenţi. datorită unor şocuri sau vibraţii. Densitatea betonului variază funcţie de densitatea agregatelor. Betoanele pot avea o tendinţă accentuată de segregare datorită calităţii necorespunzătoare a materialelor componente. 3.volumul apei separate. Teodorescu M. compactitatea. (Cărare T.2] ρ Va 55 . DENSITATEA Densitatea betonului este dată de greutatea unui metru cub de beton pus în lucrare. 1986) 3. a diferenţelor de dimensiune ale particulelor şi diferenţele de greutate specifică ale constituenţilor amestecului.. la anumite intervale de timp (cm3). se pot menţiona: densitatea.2. cu apariţia tendinţei de separare a acestora şi dirijare a lor în jos.aria suprafeţei betonului proaspăt (cm2). • 3. V ρ Co = a = s (%) [3.1. dozaj de ciment şi mărimea golurilor care depind de raportul A/C. conducând la fenomenul desprinderii granulelor mari din masa betonului. gelivitatea. de la înălţimi mai mari de 1. permeabilitatea.2.PRINCIPALELE PROPRIETĂŢI ALE BETOANELOR unde: Vs . (NE 0132002) Dintre principalele proprietăţi ale betonului în stare întărită. deformaţiile la uscare şi reumezire etc. prin corectarea dozajului de ciment şi prin adaosuri de aditivi. TENDINŢA DE SEGREGARE Tendinţa de segregare indică uşurinţa cu care betonul îşi pierde structura omogenă.reprezintă ruperea coeziunii dintre granulele de agregat din amestec. caracterizat prin rezistenţe mecanice evolutive. S . PRINCIPALELE PROPRIETĂŢI ALE BETONULUI ÎN STARE ÎNTĂRITĂ Betonul întărit reprezintă starea acestuia din momentul începerii prizei cimentului până în momentul maturizării totale. 3. prin separarea apei sau agregatelor.5.2.2.50 m sau a scurgerii acestuia pe jgheaburi prea lungi sau cu înclinaţii mai mari de 30 o.

56 . un beton se consideră compact când porozitatea sa este cuprinsă între 1…4%. În mod convenţional. Figura 3-4. rezistenţele mecanice. care se aplică betoanelor preparate cu agregate cu dimensiunea maximă ≤ 71 mm. metoda volumetrică cu presiune. Volumul porilor în beton se determină conform STAS 5479-88. Compactitatea este cu atât mai mare. Detalii de betoane permeabile Sursă: NIST Permeabilitatea poate fi definită ca fiind proprietatea (unui material cu structură poroasă). care se aplică betoanelor preparate cu agregate cu dimensiunea maximă ≤ 40 mm. se remarcă faptul că majoritatea acestora evoluează în funcţie de o caracteristică foarte importantă a betonului întărit – permeabilitatea (STAS 3518-89) (fig. betonul este considerat poros. 3. cu cât volumul de goluri este mai mic. Când porozitatea totală depăşeşte 4% . deoarece ea influenţează permeabilitatea. rezistenţa la agresivitate chimică şi durabilitatea în general. sub acţiunea unei diferenţe de presiune. care se aplică betoanelor preparate cu agregate de orice dimensiuni.PRINCIPALELE PROPRIETĂŢI ALE BETOANELOR Compactitatea este o noţiune deosebit de importantă. PERMEABILITATEA ŞI POROZITATEA Analizând multitudinea cauzelor care conduc la deteriorarea elementelor de beton. precum: metoda gravimetrică (indirectă). metoda volumetrică fără presiune. 3-4). gelivitatea.2. care caracterizează cantitativ uşurinţa cu care un fluid sau vapor trece prin el. prin diferite metode.2.

Mediu chimic agresiv cu agresivitate 5.50 0. PERMEABILITATEA BETONULUI LA APĂ Permeabilitatea unui beton se apreciază după uşurinţa de pătrundere a apei în masa lui şi se exprimă prin gradul de impermeabilitate faţă de apă (Pxn). fisurare sau exfoliere. dioxid de carbon.1. Mediu slabă chimic c. Gradul de impermeabilitate (ISO 7031) se caracterizează prin presiunea maximă până la care epruvetele de beton încercate în condiţii standard.50 0. la o presiune maximă dată. este: • 100 mm pentru betoanele recipientelor de lichide. Mediu chimic agresiv cu agresivitate foarte slabă b.) şi gazelor dizolvate (oxigen. Mediu umed cu îngheţ şi agenţi de dezgheţare a.2. durabilitatea betonului scade prin degradarea structurii intime datorate fenomenelor de dizolvare. Cerinţe minime de asigurare a durabilităţii pentru beton în funcţie de clasele de expunere Clasa de expunere Clasa beton min. Moderat b.2. Moderat marin atmosferică inclusiv cu posibilitate de b.45 3. Sever C 12/15 C 16/20 C 18/22.5 C 25/30 P12 P8 P8 P12 P12 G100 - 0.65 0. dioxid de sulf etc.1. Sever îngheţ-dezgheţ a.50 0. Agresivitatea b. 3. Mediu b. sulfuri etc. expansiune. Grad de gelivitate min. Moderat b.40 0. obţinerea unor betoane cu grad scăzut de permeabilitate este esenţială. Sever 4.5 C 18/22.2. Gradul de impermeabilitate al betonului Adâncimea limită de pătrundere a apei (mm) 100 200 Gradul de impermeabilitate (Pxn) P104 P204 10 P 8 P208 10 P 12 P2012 Presiunea apei (bari) 4 8 12 Tabel 3-4.5 C 18/22. • difuzie a aerului şi a vaporilor de apă.). nu prezintă infiltraţii de apă pe faţa opusă aceleia în contact cu apa sub presiune.1. Grad de impermeabilitate min.2. Normal a.PRINCIPALELE PROPRIETĂŢI ALE BETOANELOR Pentru construcţiile din beton care sunt situate în medii de expunere şi exploatare nocive. Deoarece prin efectul de: • capilaritate (absorbţie) a lichidelor şi umidităţii care conţin săruri dizolvate (cloruri. Mediu chimic agresiv cu agresivitate agresiv intensă d. Agresivitatea apei moderat de mare a. sau prin adâncimea până la care apa pătrunde în masa betonului supus încercării. Sever a. Mediu umed a. Tabel 3-3.40 0.5 C 25/30 C 20/25 P4 P4 P8 P12 P8 G100 (150) G150 - 0.45 0.45 Conform STAS 3519-1976 adâncimea limită de pătrundere a apei supuse unor regimuri de aplicare şi creştere a presiunii apei convenţional stabilite. 57 . Raport A/C max 1. Mediu chimic agresiv cu agresivitate foarte intensă C 25/30 C 18/22.45 0. Mediu uscat 2.

permeabilitatea generală a masei. Se constată că.2. 3-6). formând etringit. atunci când granulele de ciment intră în contact cu apă (fig. se poate constata că permeabilitatea pastei de ciment variază în timp funcţie de desfăşurarea procesului de hidratare a cimentului. conform tabelului 3-4. trebuie amintit faptul că fiecare component al său (liant şi agregat) are o permeabilitate proprie şi că produşii obţinuţi în urma reacţiilor dintre ei vor influenţa. Figura 3-5. reacţionează şi silicatul tricalcic (C3S). s-a format un sistem de granule de ciment învelite în pelicule de geluri. Detalii pori şi fisuri • Dacă se urmăreşte microscopic desfăşurarea procesului de hidratare a particulelor de ciment. pelicula de geluri are o grosime de două ori mai mare decât particule de ciment din care provine. 3-5). care se dizolvă şi se cristalizează în stare hidratată. de locuinţe sau agrozootehnice. Reglementările tehnice în vigoare (NE 012-1999) recomandă ca stabilirea gradului de impermeabilitate necesar betonului să ţină seama de clasa de expunere a construcţiilor în condiţiile de mediu. FENOMENUL PRODUCERII PORILOR Pori. Deshidratarea gelurilor liantului întărit şi adeziunea lui slabă faţă de granulele agregatului face ca betonului să reprezinte totdeauna un sistem microporos şi microfisurat – pori de gel. Astfel. Astfel. 3. se poate observa că. STAS 3622-1986 stabileşte nivele de performanţă ale betoanelor în funcţie de gradul de impermeabilitate tabel 3-3. care formează o peliculă în jurul granulelor de ciment. Microscopie optică. Pentru a înţelege complexitatea mecanismului de formare a betonului cât mai compact. Mediul de dispersie solid formează o reţea spaţială în ochiurile căreia se găseşte dispersată faza lichidă. ele îşi reduc volumul la uscare. Pe măsură ce aceste geluri îşi pierd faza lichidă. într-o anumită măsură.PRINCIPALELE PROPRIETĂŢI ALE BETOANELOR 100 mm pentru betoanele expuse la acţiunea agenţilor agresivi (naturali sau industriali).2. • 200 mm pentru celelalte betoane. Gelurile sunt sisteme structurate în care mediul de dispersie este solid iar dispersoidul este lichid. reprezintă orice spaţiu din structura betonului (sferic sau cilindric). utilizate la construcţii industriale. 58 . În acelaşi timp. conducând spre o structură poroasă (fig. aflate într-o soluţie de aluminat tricalic (C3A).2. reacţionează întâi aluminatul tricalic (C3A). care este umplut cu aer sau apă şi care pot avea un traseu sinuos prin secţiunea elementului de beton. dar păstrează reţeaua celulară nemodificată. social culturale.

15 A/C = 0. Numai la grosimi peste această valoare. dimensiunile. Se preferă porii foarte fini distribuiţi uniform în toată 59 . Tabel 3-5.1 μ (1μ= 1 x 10-6 m). 1982.6 0. Por sferici Pori de gel din piatra de ciment Piatra de ciment Nisip Figura 3-6.10 A/C = 0. Moleculele de apă sunt adsorbite pe pereţii porilor şi fisurilor microcapilare. vasele submicrocapilare.. din care se separă în bule.05 A/C = 0. Porii capilari în beton apar datorită pierderii prin evaporare a apei în exces. respectiv între 5…1000000 Å (1 Å= 1 x 10-10 m) (Tabel 3-5). Influenţa porilor asupra proprietăţilor betonului depind de forma. Metode bazate pe absorbţie şi condensare capilară Metode bazate pe absorbţie şi condensare capilară 0. Cavernele apar datorită defectelor de punere în lucrare necorespunzătoare a betonului. Deasupra se adună excesul de apă. sferici şi capilar Porii rezultaţi se vor înscrie dimensional în anumite limite. Influenţa raportului A/C asupra distribuţiei porilor Sursă: Teoreanu I. Clasificarea porilor funcţie de mărimea lor Denumire pori Pori mari Macropori (pori sferici) Pori medii (pori capilari) Dimensiune > 5 x 104 Å > 500 Å Metodă de determinare Microscopie optică Porozimetria cu mercur 26…500 Å < 26 Å Micropori (pori de gel) dv ___ dlgR 0. imediat după preparare. Nicolescu L. Moldovan V.. Porii de sub agregate (sferici) sunt mai fini decât cei creaţi prin includerea aerului de amestecare şi nu sunt vizibili cu ochiul liber.4 0 1 2 3 100 4 1000 lgR 10000 R[A] Figura 3-7. Schema formări în betonul întărit a porilor de gel.5 A/C = 0. aerul inclus la amestecare. transport şi punerii în lucrare a betonului.7 0. apa devine liberă (fluidă). după greutatea lor. cu diametrul sub 0.. Nu toţi porii din beton sunt permeabili la apă.PRINCIPALELE PROPRIETĂŢI ALE BETOANELOR Porii sferici apar datorită reaşezării granulelor de ciment. sunt practic impermeabile. Astfel.20 Porozimetria cu mercur. legătura fiind solidă pentru grosimi ale filmului de apă sub 150 Å. distribuţia. orientarea şi volumul lor.

t . Volumul porilor (mm) / 100 90 80 70 60 50 40 30 20 10 10 CP M B Figura 3-8. h . b). Folosind coeficientul Valeta al permeabilităţii. Pa .porozitatea agregatelor.cantitatea de apă filtrată în beton (cm3). v . V P .3. [3.timp (sec.presiunea apei (cm H2O). iar prin îmbătrânire. 3-7. P p .porozitatea betonului.3]: [3. t .2. Ks = [3.2. necesar realizării lucrabilităţii. d . Excesul de apă din beton. CALCULUL POROZITĂŢII BETONULUI Calculul porozităţii funcţie de compoziţia betonului. Dezvoltarea eforturilor iniţiale prin contracţie şi variaţii ale temperaturii creează microfisuri.timp (sec. mortar (M) şi beton (B) Sursă: Teoreanu I.).porozitate (%).).înălţimea epruvetei (cm)..PRINCIPALELE PROPRIETĂŢI ALE BETOANELOR masa betonului.coeficientul de permeabilitate (m/sec.înălţimea epruvetei (cm). Folosind relaţia Darcy. Curbe de distribuţie a porozităţii în pasta de ciment (CP). 1982.4] Qh SPt unde: Q . 3-8).. 100 1000 Raza porilor r[A] 3.). ce influenţează permeabilitatea (fig.porozitate ciment întărit (în beton). care unesc porii şi măresc permeabilitatea betonului..suprafaţa epruvetei în contact cu apa (cm2).adâncimea de infiltrare a apei (m). şi fig.3] Pb = PpV p + PA (1 − V p ) unde: P b . S . Moldovan V. impermeabilitatea betonului scade. Nicolescu L. Calculul permeabilităţii funcţie de porozitate se poate realiza astfel: a). P . h . Trebuie să se evite porii de dimensiuni mari sau porii dirijaţi şi comunicanţi care reduc permeabilitatea şi durabilitatea betonului. se realizează folosind relaţia [3.5] 60 .proporţie volumică pastă ciment. lasă în urma îndepărtării sale un volum mai mic sau mai mare de pori cu diametru mare. d 2V Kp = 2ht unde: Kp .

r dV = − DV (r ) dp [3.8]. Curba diferenţială de distribuţie a porozităţii în pasta de ciment 61 .7]. Figura 3-9.6] se poate scrie şi sub forma.tensiunea superficială a soluţiei apoase.10] Figura 3-10. Pentru pori cilindrici: dV = 2nπrldr dV = − DV (r )dr [3.8] r unde: P . care corespunde unei anumite dimensiuni a porilor. Δ Pr = −2γ cos θ [3.presiune.2. a.6] unde: Dv(r) . care se bazează pe ecuaţia Washburn [3.4. relaţia [3. Detaliu al structurii pastei de ciment poroase. γ . b.curba de distribuţie în volum a dimensiunilor porilor funcţie de rază. CALCULUL DISTRIBUŢIEI PORILOR Distribuţia porilor este fracţiunea de pori din volumul total V.raza capilarului (porilor).unghiul de umezire.7] − 2γ cos θ P= [3.6].PRINCIPALELE PROPRIETĂŢI ALE BETOANELOR 3.9] p Relaţia finală va fi: DV (r ) = P ⎛ dV ⎜ r ⎜ dp ⎝ ⎞ ⎟ ⎟ ⎠ [3.2. θ . r . Pdr + rdP = 0 r dr = − dp P Relaţia [3. Model matematic al traseului porilor a b Determinarea porozităţii structurii betonului se poate realiza folosind relaţia [3.

nisip (creşterea fineţi nisipului măreşte permeabilitatea. se preferă agregate calcaroase). reduc considerabil permeabilitatea). 3-11). corespunzătoare mediului. deteriorarea se va finaliza printr-o distrugere rapidă a betonului prin dezagregare (exfoliere şi dislocări) în straturi paralele (fig.2. Figura 3-11. • fineţea agregatului fin . în general. în condiţiile de utilizare.2. conducând la mărirea permeabilităţii la apă. GELIVITATEA În timpul exploatării anumitor construcţii. fără ca reducerea rezistenţei la compresiune să fie mai mare de 25% sau a modulului de elasticitate cu mai mult de 15% şi pierderea în greutate să scadă mai mult de 5%. CONCLUZII Analizând aspectele prezentate grafic. pe perioadele de iarnă. • utilizarea aditivilor în compoziţiile betoanelor (utilizaţi corect. cu atât scade permeabilitatea). la cicluri alternante de îngheţ-dezgheţ. Gradul de gelivitate (STAS 3518-89) se defineşte prin numărul de cicluri de îngheţdezgheţ succesive.PRINCIPALELE PROPRIETĂŢI ALE BETOANELOR 3. • existenţa unor solicitări de întindere şi a unor eforturi de compresiune peste limita de fisurare (cresc permeabilitatea). • tratarea betonului după punerea în lucrare (păstrarea cât mai mult timp a betonului proaspăt în mediu umed. pe care epruvetele de beton saturate cu apă (care au vârsta de cel puţin 28 de zile) le pot suporta. Acest fenomen apare datorită tensiunilor interne care iau naştere ca urmare a măririi volumului apei îngheţate (cu cca. a rezistenţelor mecanice şi modulului de elasticitate.3. În schimb. micşorarea masei. • dozajul de ciment (creşterea dozajului de ciment reduce permeabilitatea). scade permeabilitatea). gelivitatea betonului „exprimă aptitudinea sa de a rezista fără a suferii deteriorări la variaţiile climatice” care se produc. faţă de pe epruvete martor care sunt identice din toate punctele de vedere. betonul din aceste elemente de construcţii este supus.5. ce poate mări permeabilitatea). putem sublinia câţiva factori care influenţează permeabilitatea betonului: • fineţea de măcinare a cimenturilor (cu cât cimentul este mai fin. 9 %) în pori şi fisuri.2. • tipul de ciment (cimenturile cu adaosuri necesită o cantitate mai mare de apă. 3. Dacă masa de beton întărit expusă acestui fenomen se găseşte în stare umedă şi saturată cu apă. care însă nu se supun la gelivitate. Element de beton degradat în urma ciclurilor de îngheţ-dezgheţ 62 .

3.. • metoda nedistructivă. Nicolescu L. iar valoarea maximă de 200 cicluri /an). FENOMENUL DETERIORĂRII BETONULUI ÎN URMA CICLURILOR DE ÎNGHEŢ-DEZGHEŢ Rezistenţa la îngheţ . DETERMINAREA REZISTENŢEI LA ÎNGHEŢ-DEZGHEŢ Rezistenţa la îngheţ-dezgheţ a betonului se determină (conform STAS 3518-1989). Deteriorarea se produce în momentul în care eforturile interioare depăşesc rezistenţa la întindere a betonului şi se agravează până la distrugere. 2. 1982) 3.PRINCIPALELE PROPRIETĂŢI ALE BETOANELOR În timp ce „gradul de gelivitate este dependent în exclusivitate de proprietăţile betonului” el exprimă “proprietatea betonului de a se degrada sau distruge sub acţiunea alternativă a îngheţului şi a dezgheţului” – noţiunea de „rezistenţă la îngheţ-dezgheţ se referă atât la proprietăţile betonului cât şi caracteristicile mediului”.2. 3. care urmăreşte variaţia rezistenţei la compresiune a epruvetelor de beton încercate la îngheţ-dezgheţ faţă de epruvetele martor (confecţionate în acelaşi timp.1. 3.dezgheţ este o problemă actuală.. (Teoreanu I. care urmăreşte variaţia modului de elasticitate dinamic relativ. Condiţiile de mediu şi de expunere 63 . din acelaşi beton şi conservate până în momentul încercării în acelaşi condiţii cu epruvetele care se supun încercării). în pasta de ciment iau naştere pori de aer închişi (pori sferici). care se produce în primele ore ale amestecării cimentului cu apa. tabel 3-6. rezistenţa la agresivitate chimică şi a durabilităţii în general. Factorii cei mai importanţi care contribuie la îmbunătăţirea comportării betonului la îngheţ-dezgheţ sunt: 1.2.. Gradul de gelivitate al betonului Gradul de gelivitate Numărul de cicluri îngheţ-dezgheţ* G 50 50 G 100 100 G 150 150 * îngheţ nocturn urmat de dezgheţ diurn (valoarea minimă aproximativă reprezentând 40 de cicluri /an. Compactitatea betonului Este o caracteristică importantă a betoanelor întărite deoarece ea influenţează permeabilitatea.3. folosind: • metoda distructivă. pe măsura amplificării şi generalizării în masa betonului a acestui proces. Porozitatea betonului Din cauza absorbţiei interioare.2. Moldovan V. Aceşti pori îmbunătăţesc comportarea betonului la îngheţ deoarece apa îngheaţă la temperaturi diferite în porii capilarelor de diametre diferite. rezistenţa mecanică. Tabel 3-6. datorită efectelor complexe induse de apariţia eforturilor interne de întindere (exercitate în urma îngheţării apei) şi de contracţie termică (exercitate în urma dezgheţării apei). STAS 3622-1986 stabileşte nivele de performanţă ale betoanelor în funcţie de gradul de gelivitate. rezistenţa la îngheţ-dezgheţ. de dimensiuni > 500 Å.

coeficientul de tensiune superficială a lichidului. g . 7 64 . în funcţie de aceste presiuni există diferite grade de temperatură la care îngheaţă apa din porii betonului (Fig. θ .11] h= ρgR ρgr unde: σ . proprietate pe care o au lichidele de a se ridica sau de a coborî. apa de gel capătă o energie potenţială care îi permite deplasarea spre porii şi golurile care conţin gheaţă. Alegerea lor pentru asigurarea uni durabilităţi optime a betonului. apa şi aditivii.PRINCIPALELE PROPRIETĂŢI ALE BETOANELOR Temperatura la care îngheaţă apa liberă din beton (pori) depinde de tipul şi mărimea porilor şi distribuţia acestora (Ilinoiu G.mărimea porilor (d) sau deschiderea fisurilor din beton (fig. iar r raza tubului capilar. care creşte în cursul unei transformări ireversibile a lor şi rămâne constantă în cursul unei transformări reversibile. agregatele. iar la -70 oC pentru porii de gel. ρ . Fie R raza meniscului sferic. caracteristici fizico-mecanice variate. fără intervenţii din afară. Componenţii betonului Materialele componente ale betonului sunt: cimentul. din cauza diferenţei de entropie8 a apei de gel şi a gheţi. datorită forţelor de atracţie moleculară dintre apă şi scheletul mineral al materialului. precum şi de raza tubului capilar . Apa din micropori şi pori capilari este supusă la presiuni importante.unghiul de racord (când lichidul udă complet vasul θ este foarte mic şi cos θ ≅ 1 ). a căror valoare este cu atât mai mare.. În urma unor încercări experimentale de laborator s-a constatat că între –10 oC…-40 oC. Înălţimea la care se ridică lichidul în tubul capilar este dată de formula lui Jourin: 2σ 2σ cos θ = [3. Schemă teoretică pentru calculul capilarităţii în tuburi subţiri cu secţiune constantă Înălţimea de ridicare a apei (h) prin capilaritate depinde de raportul dintre tensiunile superficiale (T) ale apei şi scheletul mineral cu care apa vine în contact. 4. Capilaritatea 7 reprezintă fenomenul de mişcare a apei. Această informaţie este însă generală şi insuficientă pentru a proiecta un beton cu rezistenţă la îngheţ-dezgheţ repetat. contribuind la creşterea volumului de gheaţă din beton.densitatea lichidului. 8 mărime de stare termică a sistemelor fizice. 3-12). în tuburi subţiri. Fiecare dintre aceste materialele au compoziţii chimice şi mineralogice. deci la expansiunea acestuia. ansamblu de fenomene care se produc (în tuburile capilare) la suprafaţa unui lichid. apare fenomenul îngheţării apei în pori capilari şi sferici. 2002) şi de durata expunerii la îngheţ.acceleraţia gravitaţională. cu cât diametrul porilor este mai redus. Creşterea volumului apei la îngheţare apare datorită faptului că la scăderea temperaturii. prin pori şi fisuri cu dimensiuni sub 1 mm. 2). Figura 3-12.

. • existenţa în masa betonului a unui volum corespunzător de aer antrenat (folosirea aditivilor antrenori de aer). Punerea în lucrare a betonului cuprinde ansamblul operaţiilor tehnologice care asigură realizarea diferitelor elemente de construcţii din beton în conformitate cu forma.65 0. Temperaturile scăzute determină o încetinire a reacţiilor de hidratare-hidroliză a cimentului. s-a constatat că betonul corect proiectat. impermeabilizatori etc. Modul de preparare. Moldovan V.mecanice ale betonului întărit. • agregate negelive cu coeficient de dilatare termică redus. dimensiunile şi condiţiile de calitate prevăzute în norme şi proiect. 5.35 0. Număr de cicluri îngheţ-dezgheţ ce determină reducerera greutăţii cu 25% 4000 3000 2000 Figura 3-13. Tratarea betonului după punerea în lucrare prin protejarea împotriva îngheţării a fazei lichide din beton. Ea se realizează prin utilizarea materialelor de calitate corespunzătoare. precum şi influenţa pe care ele o au supra proprietăţilor şi caracteristicilor betonului. beton fără aer antrenat a 1000 b 0 0.chimico. sunt: • tipul de ciment. b. 65 . Conform observaţiilor făcute în decursul timpului pe numeroase încercări de laborator.85 Raport A/C Sursă: Teoreanu Nicolescu L. punere în lucrare şi tratare al betonului corespunzătoare condiţiilor specifice de exploatare Prima condiţie este aceea de asigurare a calităţii amestecului proaspăt. • fineţea de măcinare a cimenturilor (cu cât cimentul este mai fin. • utilizarea aditivilor (antrenori de aer. • dozajul de ciment (creşterea dozajului de ciment reduce gelivitatea). 1982.. Principalii factori care influenţează rezistenţa la îngheţ-dezgheţ a betonului. • menţinerea raportului A/C în limitele minime admise pentru a menţine volumului de pori minim. Influenţa A/C asupra rezistenţei la îngheţ a betonului păstrat în apă 28 de zile a. cu atât scade gelivitatea). I. reducători de apă. curate. reduc considerabil gelivitatea).PRINCIPALELE PROPRIETĂŢI ALE BETOANELOR impune cunoaşterea proprietăţilor şi caracteristicilor lor tehnice. Această încetinire are consecinţe nefavorabile asupra vitezei de întărire a betonului reducând-o sensibil. • utilizarea adaosurilor active şi inerte introduse la măcinarea cimentului sau la prepararea betonului conduc la îmbunătăţire a lucrabilităţii şi compactităţii betonului. beton cu aer antrenat. 3-13. preparat.75 0.55 0. pus în lucrare şi tratat corespunzător (7…28 zile după punerea în lucrare) rezistă întotdeauna un timp îndelungat la acţiunea îngheţ-dezgheţ repetat (fig..) în compoziţiile betoanelor (utilizaţi corect. dozarea corectă a acestora şi omogenizarea corespunzătoare a amestecului.45 0. până când acesta a ajuns la gradul critic de maturizare şi/sau crearea unor condiţii de întărire care să aibă efecte cât mai favorabile asupra vitezei de întărire şi asupra proprietăţilor fizico. şi 3-14). realizându-se respectând reglementările specifice în vigoare.

65 0. plecându-se de la condiţii reale.35 0. Prin procedeele de încercare se imită condiţii tipice de solicitare. cilindrice de φ 150 x H 300 mm sau prismatice).4. pentru a determina de exemplu rezilienţa.85 Raport A/C 3. pentru a determina de exemplu alungirea la rupere. şoc. • măsurarea deformării cauzate de o forţă definită pentru a determina de exemplu limita de deformare în timp.45 0. rezistenţa la încovoiere sau întindere prin şoc. coeficientul de flambaj.75 0. Influenţa A/C asupra rezistenţei la îngheţ a betonului a. în condiţii standardizate cu maşini de încercat specifice. pentru a determina de exemplu rezistenţa la oboseală. REZISTENŢELE MECANICE ALE BETONULUI Încercările de rezistenţa – pot fi folosite ca un criteriu rapid de evaluare a unor proprietăţi ale betonului. Diversele procedee de încercare sunt caracterizate prin: • tipul de solicitare: întindere. oscilantă.55 0. forfecare. beton a 1000 0 b 0. numărul de încovoieri de o parte şi de alta până la rupere. fără aer antrenat. constantă. 66 . prin unul din următoarele procedee: • măsurarea forţei ce determină o anumită deformare sau rupere a probei.2. compresiune. • măsurarea deformării maxim posibile. • determinarea numărului maxim posibil de acţiuni ale forţei sau de deformări. Valorile caracteristicilor de material se determină în laborator pe epruvete de dimensiuni standardizate (cubice cu latura de 150 mm. b. torsiune. • măsurarea lucrului mecanic ce determină o anumită deformare sau rupere. beton cu aer antrenat. unghiul de încovoiere la "încercarea de pliere". • evoluţia în timp a solicitării: continuă.PRINCIPALELE PROPRIETĂŢI ALE BETOANELOR Număr de cicluri îngheţ-dezgheţ ce determină reducerea greutăţii cu 25% 8000 7000 6000 5000 4000 3000 2000 Figura 3-14. fiind folosit ca o măsură a calităţii acestuia. încovoiere. modului de elasticitate longitudinal şi transversal. pentru a determina de exemplu: alungirea. rezistenţa de rupere la tracţiune.

7. citită pe manometrul presei (N). 1984. Schema încercării la compresiune a epruvetelor cubice 1. MPa) [3.. Sursă: STAS 1275-8. Ispas T. Figura 3-15. 67 . 3. 3-15). Jumătăţi de prismă. 2003.. 4. 2. folosind prese hidraulice. ea se determină prin aplicarea unei forţe uniform crescătoare pe epruvete cubice (fig. determinată pe astfel de epruvete este raportul dintre forţa axială de compresiune axială P (N).aria secţiunii de referinţă a epruvetei (mm2). cilindrice şi/sau prismatice. 1997.PRINCIPALELE PROPRIETĂŢI ALE BETOANELOR 3. Schema încercării la compresiune a fragmentelor de prismă 1. Opriş S. Teodorescu M. realizate pe epruvete cubice. cilindrice sau pe fragmente de prismă (fig. turnate şi compactate în condiţii similare punerii în lucrare a betonului. platan inferior al presei. în condiţii standard.. Popa R. 3. 4. care provoacă ruperea şi aria suprafeţei epruvetei A (mm2). biaxială şi triaxială. 1994. Astfel. Platan superior presă. Platan superior al presei. Ionescu I.12] Rc = A unde: P . INCERC Încercarea la compresiune a epruvetelor cubice Mod corect de rupere a epruvetei Figura 3-16. REZISTENŢA LA COMPRESIUNE Rezistenţa la compresiune se determină pentru solicitări de compresiune monoaxială. la diferite vârste (3. Plăci metalice. dispozitiv cu rotulă pentru transmitere uniformă şi centrică a forţei. Platan inferior presă Sursă: STAS 227/6-86. 3-15) rezultate de la încercarea la întindere prin încovoiere sau de la încercarea de încovoiere.. Neville A.4. P (N/mm2. 2... plăcuţe metalice intermediare. 14 sau 28 de zile).2. A .1. M. Rezistenţa la rupere fc (MPa). Rezistenţa la compresiune a betonului se determină (conform STAS 7563-73 şi STAS 1275-88).forţa de rupere.

PRINCIPALELE PROPRIETĂŢI ALE BETOANELOR
Rc (MPa) σ (MPa) 40

40

30

30

20

20

10

10

0

200

400

600

C (kg/m3)

0

1

2

3

4

ε (%o)

Figura 3-17. Creşterea rezistenţei la compresiune a betonului funcţie de dozajul de ciment

Figura 3-18. Diagramă efort (σ)-deformaţie (ε) la compresiune monoaxială

Clasa betonului este definită pe baza rezistenţei caracteristice fck,28 la compresiune (N/mm2; MPa) determinată pe epruvete cubice cu latura de 150 mm (sau cilindrice cu de 150/300 mm, păstrate în condiţii standard şi încercate la vârsta de 28 zile, în condiţii de laborator conform STAS 1275-88. (NE 012-99, NE 013-02)
Tabel 3-7. Clase de betoane (N/mm2; MPa)
C C* C C C C* C C C* 4 6 8 12 16 18 20 25 28 / / / / / / / / / 5 7,5 10 15 20 22,5 25 30 35 Rezistenţă caracteristică (clasa) betonului (MPa) fc,28 cilindru 2,8 4 6 8 12 16 18 20 25 28 fc,28 cub 3,5 5 7,5 10 15 20 22,5 25 30 35 * clase de beton care nu se regăsesc în normele europene Clasa de rezistenţă a betonului NE 012-1999 C* 2,8 / 3,5 C 30 / 37 C* 32 / 40 C 35 / 45 C 40 / 50 C 45 / 55 C 50 / 60

30 37

32 40

35 45

40 50

45 55

50 60

Mărimea rezistenţei caracteristice este definită probabilistic ca valoare sub care se pot situa cel mult 5% din rezultate. (Agent R., Dumitrescu D., Postelnicu T., 1992)
Tabel 3-8. Rezistenţa betonului funcţie de vârstă
Clasa betonului Rezistenţa betonului, fc (MPa) 20,0 25,0 30,0 40,0 50,0 7 zile Rezistenţa cubică la diferite vârste (MPa) 2 luni 3 luni 6 luni 1 an

20 25 30 40 50

13,5 16,5 20 28 36

22 27,5 33 44 54

23 29 35 45,5 55,5

24 30 36 47,5 57,5

25 31 37 50 60

Marca betonului este rezistenţa minimă la compresiune (daN/cm2) determinată la vârsta de 28 zile pe epruvete cu latura de 141 mm, în condiţii de laborator, corespunzătoare unui coeficient de variaţie cv = 15 % acceptat convenţional ca reprezentând o calitate medie a execuţie.

68

PRINCIPALELE PROPRIETĂŢI ALE BETOANELOR

3.2.4.2. REZISTENŢA LA ÎNTINDERE Rezistenţa la întindere se determină prin două metode: metoda directă, pentru solicitări de întindere centrică (întindere axială) şi metoda indirectă, pentru întindere din încovoiere şi întindere din despicare. a. Întindere centrică Rezistenţa la întindere centrică (axială) a betonului se determină (conform STAS 1275/88) pe epruvete cilindrice, opturi (fig. 3-19) sau prismatice care au lipite la capete, cu un adeziv, două plăci metalice de formă specială care permit fixarea epruvetei în presa hidraulică. Forţele trebuie să acţioneze una în prelungirea celeilalte, perpendicular pe secţiune şi pe direcţia axei de simetrie.
Figura 3-19. Presă hidraulică de încercare a epruvetelor betonului la întindere axială

F

F

b. Întindere prin încovoiere Rezistenţa la întindere din încovoiere a betonului se determină (conform STAS 1275/88), folosind epruvete prismatice de 100 x 100 x 550 mm sau 200 x 200 x 700 mm şi fragmente de prismă rezultate de la încercarea prismelor întregi, în mod crescător, a unei singure forţe în mijlocul distanţei dintre cele două reazăme semicirculare şi ţinându-se seama de comportarea elastică a zonei întinse până la rupere. Epruvetele se încearcă la încovoiere pe deschiderea de 300 mm, iar cele de 200 x 200 x 700 mm pe deschiderea de 600 mm, aplicându-se în ambele cazuri o forţă concentrată la mijlocul distanţei dintre reazeme. Reazemele epruvetei şi cuţitul prin care se transmite forţa concentrată trebuie să aibă o secţiune semicirculară cu diametrul egal cu 20 ... 30 mm. Încercarea se efectuează cu o presă hidraulică care permite aplicarea continuă şi uniformă a forţei până la rupere, cu o viteză constantă de creştere a eforturilor unitare din fibrele extreme de (0,5 ±0,2) daN/cm2s. Aplicarea forţei se face perpendicular pe direcţia de turnare a betonului. Rezistenţa la întindere prin încovoiere se calculează cu relaţia:

Rt = 0.875 Rt = 0.925

Pl (N/mm2; MPa) - pentru betoane cu agregate grele 3 a Pl (N/mm2; MPa) - pentru betoane cu agregate uşoare 3 a

[3.13]

[3.14]

unde: P - forţa de rupere citită pe manometru presei (N); l - distanţa dintre reazeme (mm); a = bh 2 - latura secţiunii transversale a epruvetei măsurată în imediata vecinătate a secţiunii de rupere (mm); b - lăţimea medie a secţiunii transversale (mm); h - înălţimea medie a secţiunii transversale (mm).

69

PRINCIPALELE PROPRIETĂŢI ALE BETOANELOR

Figura 3-20. Presă de încercare a epruvetelor betonului la întindere din încovoiere Sursă: Romtech
180 a c 180

B 30 300 b= 600 b= 550

C c= 150 c= 100

B 300

C 30

Contactul reazemelor şi a cuţitului de transmitere cu betonul trebuie să se realizeze pe întreaga lăţime a epruvetei. Pe epruvetele prismatice de 100 x 100 x 550 mm se efectuează două încercări exemplificate în fig. 3-21.
Sursă: STAS 1275-88

Figura 3-21. Schema încercării la întindere prin încovoiere a epruvetelor prismatice

c. Întindere din despicare Rezistenţa la întindere din despicare a betonului se determină (conform STAS 1275-88), folosind epruvete cubice, cilindrice sau fragmente de prismă şi aceleaşi prese hidraulice ca pentru încercările la compresiune. Transmiterea sarcinii asupra epruvetelor se face prin intermediul a două generatoare diametral opuse, două fâşii de carton sau două şipci de lemn având lăţimea s = (0,08 ... 0,10)a, grosimea t = 3 ... 5 mm şi lungimea mai mare cu circa 40 mm decât dimensiunea a. Încărcarea se aplică perpendicular pe direcţia de turnare, asigurându-se o creştere continuă si uniformă a efortului unitar de (0,5±6,2) (N/mm2s). 2P Rezistenţa la întindere se obţine cu relaţia: Rt = 2 (N/mm2; MPa) [3.15] πa unde: P - forţa de rupere, citită pe manometrul presei (N); a - mărimea laturii cubului sau a secţiunii transversale a epruvetei (mm2).

Rezultatul determinării se rotunjeşte la 1 N/mm2 şi reprezintă media aritmetică a valorilor obţinute la încercarea unei serii de epruvete.

70

3. 71 . Rezistenţa la întindere creşte până la aproximativ acelaşi dozaj de ciment ca şi rezistenţa la compresiune apoi scade deoarece dozajele ridicate necesită cantităţi de apă de amestecare mari. Figura 3-22. Factorii de care depinde această rezistenţă sunt raportul A/C şi temperatura respectiv maturizarea betonului.PRINCIPALELE PROPRIETĂŢI ALE BETOANELOR Rezistenţa la întindere prin despicare este. dar la întindere se deschid micşorând rezistenţa. Schema încercării la întindere prin despicare a epruvetelor cilindrice 3.4. Schema încercării la despicare a epruvetelor cubice. La întindere. prismatice. pe epruvete cubice. determinându-se prin încercarea la întindere prin despicare sau prin încovoiere după metoda folosită. cilindrice. cilindrice şi prismatice Sursă: STAS 1275-88 Figura 3-23. în general. cu 5…15% mai mare (funcţie de clasa betonului) decât rezistenţa la întindere axială. FACTORI DE CARE DEPINDE REZISTENŢA LA ÎNTINDERE Rezistenţa la întindere depinde de aceiaşi factori ca şi rezistenţa la compresiune.2. prin evaporarea apei apar fisuri care la compresiune se închid.

După fiecare 22 rotaţii aparatul se opreşte automat.4. se aşează deasupra ei o placă de oţel. REZISTENŢA LA ŞOC Rezistenţa la şoc este o caracteristică a betonului pentru anumite lucrări şi se determină (conform STAS 6202-1962). eroziunii apelor ce transportă particule abrazive etc. Apoi se cântăreşte epruveta cu precizia de 0.1 g.4. REZISTENŢA LA FORFECARE (FORŢE TĂIETOARE) Rezistenţa la forfecare nu reprezintă un factor critic privitor la proiectarea structurală deoarece betonului este mult mai slab la întindere chiar dacă el pare a fi supus la forţe tăietoare. sau după obţinerea unei rezistenţe echivalente în cazul betoanelor cu întărire rapidă. cu ajutorul abrazivilor. 3-24). Pentru repartizarea forţei de şoc pe toată suprafaţa epruvetei.7) mm sau (100+0. folosind metoda prin şlefuire. 3. în stare uscată. N/mm2) [3. Înainte de încercare. după care se curăţă platforma de şlefuire de abrazivul uzat. REZISTENŢA LA UZURĂ Rezistenţa la uzură este capacitatea suprafeţei betonului de a rezista frecării datorită materialelor de aceeaşi natură sau de natură diferită.7) mm. Rezistenţa la şoc se stabileşte cu relaţia: Rs = Ph V (MPa. Proba supusă încercării va fi constituită din 3 epruvete. respectiv 40 g în cazul celor cu latura de 100 mm.2.volumul epruvetei încercate. Se împrăştie o nouă cantitate de abraziv şi se introduce epruveta în aceeaşi poziţie. se scoate epruveta şi se curăţă cu o perie de aspră.4. V . Se cântăresc epruvetele cu precizia de 0.2.1 g şi se introduce din nou în aparat într-o poziţie rotită cu 90° şi se repetă operaţiile de mai sus. de un anumit număr de ori. folosind ciocan Foppl având greutatea de 50 kg care este lăsat să cadă. în timpul încercării epruveta este solicitată la un efort de apăsare de 6 N/mm2. Rezistenţa la uzură a betonului se determină (conform STAS 5501-1968). Se pot efectua încercări de uzură şi pe epruvete fasonate din beton întărit.4. Epruvetele pe care se efectuează determinarea sunt cuburi cu latura de (70+0. Se introduce epruveta în dispozitivul de fixare şi se pune aparatul în mişcare.2. de la o înălţime din ce în ce mai mare. epruvetele se usucă la (105+5)°C până la masă constantă şi apoi se răcesc la temperatura normală a încăperii. repetându-se operaţiile până la executarea unui număr de 5 x 22 = 110 rotaţii. până când epruveta se rupe (nu mai produce reculul ciocanului). 72 . 3.greutatea ciocanului. Încercarea reprezintă numai un criteriu de apreciere comparativă a comportării betonului la acţiunea încărcărilor care se aplică brusc asupra sa. h . Pentru efectuarea încercării se utilizează un aparat sistem Bohme (fig. Se împrăştie pe platforma de şlefuire 20 g abraziv în cazul epruvetelor cu latura de 70 mm.înălţimea maximă de cădere a ciocanului la care s-a produs sfărmarea epruvetei.6. Ca material abraziv se utilizează nisipul silicios monogranular. Încercarea se efectuează la vârsta de 28 zile în cazul betoanelor cu întărire normală.PRINCIPALELE PROPRIETĂŢI ALE BETOANELOR 3.16] unde: P .5.

de grosime sau de volum) uzura betonului se stabileşte cu una din următoarele relaţii: mo − m f [3. Dispozitiv reglabil de prindere a epruvetelor. Sistem de oprire automată. lf . Se măsoară grosimea epruvetei cu un comparator cu precizia de 0. 3. Platforma de şlefuire.19] unde: mo.7. înainte şi după fiecare 110 rotaţii ale platformei de şlefuire măsurătoarea efectuându-se în nouă puncte dispuse ca în figura 3-24. În funcţie de modul de exprimare (prin pierderea de masă.2. respectiv finală a epruvetei (g). ρ ap . Tabel 3-9. de calitatea aderenţei dintre matrice şi agregat. Pârghie. Factori care influenţează rezistenţa betonului Componenţii betonului Compoziţia betonului Factori de producţie şi transport Timp malaxare Metodă malaxare Condiţii punere în lucrare şi întărire Condiţii de mediu şi de expunere Agregate Calitatea agregatelor Ciment Calitate ciment Aditivi Tip aditiv Clasa betonului Raportul A/C Tehnologia punerii în lucrare Procedeul de compactare Fizici Climatici 73 . de proporţiile lor. După efectuarea celor 4 x 110 = 440 rotaţii epruveta se cântăreşte iarăşi. Rezultatul determinării reprezintă media valorilor obţinute la încercarea celor 3 epruvete.masa iniţială. Aparat sistem Bohme pentru determinarea rezistenţei la uzură a betonului 1.17] U1 = Ao U 2 = lo − l f [3. de modul şi condiţiile de punere în lucrare şi întărire. FACTORI GENERALI CARE INFLUENŢEAZĂ REZISTENŢA BETONULUI Rezistenţa betonului este influenţată de calitatea componenţilor săi. 3. lo.PRINCIPALELE PROPRIETĂŢI ALE BETOANELOR rotind epruveta de încă două ori cu 90°.18] U3 = mo − m f ρ ap [3. 4.densitatea aparentă a epruvetei. 2.grosimea medie iniţială. (tabel 3-9). mf .aria epruvetei pe care se produce uzura (cm2). cu aceeaşi precizie.01 mm. de viteza de încercarea a epruvetelor etc. Ao .4. respectiv finală (mm). Figura 3-24.

dilatarea. natura agregatului. deformaţiile elastice. Căpăţână Al. chiar şi după întărire datorită fenomenelor fizico-chimice. 3. respectiv prezenţei apei în amestec.2.beton greu W / m oK). datorită pierderii prin evaporare apei liberă din porii capilari şi geluri şi a ruperii scheletului cristalin a pietrei de ciment (în fazele iniţiale ale întăririi). în timpul τ. temperatură..5 . DEFORMAŢIA BETONULUI Deformaţia betonului reprezintă modificarea de volum a betonului la preparare.8 .5. CONDUCTIVITATEA TERMICĂ Conductivitatea termică depinde de densitatea aparentă a betonului.. 3.cantitatea de căldură transmisă de materialul de grosime δ cu diferenţa de temperatură între cele două feţe (T1 –T2). vâsco-plastice. 1995) Principalele modificări de volum produse asupra betonului sunt: contracţia. presiune.2.20] S (T1 − T2 )τ unde: Q .PRINCIPALELE PROPRIETĂŢI ALE BETOANELOR Concentraţii ale substanţelor chimice Caracteristicile suprafeţei agregatului Compoziţia chimică a agregatului Granulozitatea şi mărimea agregatelor Modulul de elasticitate Umiditatea agregatului Porozitatea agregatului Tip ciment Dozaj aditiv Dozaj ciment Mijloc de transport Metode de protecţie după turnare Procedeul accelerării termice Chimici agresivi Dozaj de ciment Compoziţia mineralogică Fineţea de măcinare a cimentului Adaoşi Nivelul de hidratare Cantitate de apă Grad de permeabilitate Grad de gelivitate 3.1. Contracţia betonului (STAS 2833-80) reprezintă micşorarea volumului acestuia la întărire în aer. CONTRACŢIA LA USCARE ŞI UMFLAREA LA REUMEZIRE Contracţia la uscare şi umflarea la reumezire reprezintă fenomene datorate variaţiei de volum şi absenţei. (Ivanov I. 1997). (Simion Al. Conductivitatea termică caracterizează capacitatea betonului de a transmite prin masa sa un flux termic ca rezultat al unei diferenţe de temperatură existente între feţele materialului. Datorită acestui 74 .6.beton uşor şi 1.6. umflarea. elasto-vâsco plastice. Qδ λ= (W / m oK) [3. în timpul prizei şi întăririi.2.0…3. care acţionează asupra acestuia cu diferite intensităţi (umiditate. porozitatea betonului şi umiditatea betonului (λ=0.35…0. acţiuni exterioare etc).

Lo . dar nu se elimină. creşterea rezistenţele mecanice. generând tensiuni interioare în masa betonului care conduc la formarea microfisurilor. păstrate la temperatură şi umiditate constantă. gelurile se contractă.22] .2…0.. 3. producerea contracţiei betonului se întârzie şi se diminuează.4 mm/m după un an de la preparare Un alt element important. permiţând înglobarea oţelului în beton sub formă de armături. se calculează cu relaţia: δ − δt εc = 0 (mm / m) [3. Conservarea umidităţii. δt . 1984) Prin conservarea unui grad ridicat de umiditate pe o anumit interval de timp. de menţionat. dând naştere unui sistem de defecte în structura betonului.21] L0 unde: εc . atingând pentru betoane obişnuite valori de 0. Dilatarea termică al betonului obişnuit este de ordinul 10 -5 oK -1 (iar pentru betonul cu agregate uşoare 0..PRINCIPALELE PROPRIETĂŢI ALE BETOANELOR fenomen de deshidratare. Valorile înregistrate ale umflării fiind cu mult mai mici decât cele ale contracţiei.2. pe o anumită perioadă de timp după turnare (durata de tratare).8 x 10 -5 oK -1 ). Umflarea betonului reprezintă creşterea volumului acestuia în timpul prizei şi al întăririi betonului. astfel încât la umflare nu mai poate pătrunde aceeaşi cantitate de apă pe care a pierdut-o la uscare (gelurile prin peliculele de apă îndepărtează microcristalele unele de altele).distanţa între repere la 7 zile (mm). Umezirea. perioadă în care trebuie luate toate măsurile necesare pentru protecţia suprafeţei acestuia împotriva evaporării a apei din amestec. ε = αt Δt 75 [3. Contracţia betonului creşte logaritmic în timp. după turnare. determină mărirea umidităţii masei de beton şi implicit umflarea betonului. îşi modifică parţial structura. prin îmbătrânire. Contracţia betonului se determină prin măsurarea distanţelor între repere fixate pe epruvete prismatice. Fenomenul este invers contracţiei şi se explică prin faptul că gelurile. pe un interval de timp lung sau imersarea permanentă în apă. Teodorescu M. Prin tratarea şi protecţia suprafeţelor betonului se controlează pierderile de umiditate din beton după ce a fost pus în lucrare. Perioada critică în care apare fenomenul accentuat de contracţie este după câteva ore de la turnarea betonului.contracţia betonului.distanţa pe microprocesor la timpul t (mm). rezultat al expansiunii termice diferenţiate a componenţilor datorită valorii diferite ale coeficienţilor de dilatare termică ale acestora (piatra de ciment. creşterea aderenţei betonului la armătură. aer şi agregate din beton).distanţa între reperele epruvetei (mm). este faptul că agregatele joacă un rol important în micşorarea contracţiilor la uscare deoarece formează un schelet rigid care împiedică micşorarea excesivă de volum. Contracţia betonului la o vârstă oarecare t. Acest fenomen accentuează contracţia la uscare. fiind de acelaşi ordin de mărime cu al oţelului moale. fără a modifica natura fazelor care se formează prin hidratare-hidroliză a cimentului. nereprezentând un pericol al degradării structurii interne a betonului. micşorarea permeabilităţii. δo . (Popa R.2. contribuie la micşorarea contracţiei betonului la uscare.6. DILATAREA TERMICĂ Dilatarea termică (expansiunea termică diferenţiată) reprezintă variaţia dimensiunilor elementului de beton.

Tudor A. Cărare T. 5. Beton fisurat. Expansiune în secţiune. Dobre R. Bucureşti.coeficient de dilatare termică liniar... 26 / II.. 10. Sala Palatului. 2002.. 1992.. Δt – temperatura.. 6. Buletin AICPS (2001). M. Construcţii Civile şi Industriale. Budan C. 2. Contracţie liberă.928X.. 24 / X. BIBLIOGRAFIE LA CAPITOLUL 3 1.. R.. 1986. Crăciunescu L. Contribuţii în managementul şi ingineria proceselor de construcţii pentru realizarea lucrărilor de reparaţii şi consolidări a elementelor din beton. A. Agent R. Anglia. 8.. Materials Technology. 13... Ilinoiu G. 1998. Badea C.. Principalele tipuri de dilatări şi contracţii ale betonului a. Popa E.. Teză de doctorat. Durabilitatea betoanelor. 18-21. 11. Materiale de construcţie. 12. Quenard D.. Crăciunescu L.. c Principalele cauze ale degradării fizice a structurii betonului sunt: dilatarea termică diferenţiată a componenţilor betonului. 33 August 2002. Permeabilitate betoanelor. 14. Editura Orizonturi Universitare. Pearson Ltd.. 2003. Carino N.. 3. mortarelor şi betoanelor.deformaţia longitudinală.. Deteriorarea prin îngheţ-dezgheţ a betoanelor . Îndrumător pentru calculul şi alcătuirea elementelor structurale de beton armat. J. Iureş L.PRINCIPALELE PROPRIETĂŢI ALE BETOANELOR unde: ε . Aprilie 1995.. Cartea fierarului betonist. 1995.. Clifton J. Editura ICB. Bob C. UTCB. Calitatea betoanelor. Mitchell’s Building Series. Jennings H. Chimie şi materiale de construcţii pentru instalaţii. Nr. Dean Y.. Construcţii Civile şi Industriale Anul IV. C. αt . Ilinoiu G. c. Building and Fire Research Laboratory National Institute of Standards and Technology Gaithersburg. Popa E.3. 3. Editura Orizonturi Universitare. a b Figura 3-25. Materials and Structures. 4. Editura Style. Editura Tehnică. pag. Baroghel . 9. Beton armat. Editura UTCB.. 14 Mai 2004. MD 20899-8611 USA. ISSN 1454 . Editura Tehnică. b. Timişoara. Part 1. NISTIR 5634. Tudor C. Postelnicu T. Bentz D... Garboczi E. pag. Timişoara. beton armat şi beton precomprimat. Studiul asupra normativului NE 012-1999. Construcţii Civile şi Industriale. Nr. 1999. 450-458.. 7. Ilinoiu G. 1999. J. Al XIV-lea Congres Naţional AICPS.... Cadar I. Nr..Fenomene Specifice şi Principalii Factori care contribuie la îmbunătăţirea comportării pe timp friguros. Dumitrescu D. 1998. 76 . Ilinoiu G. Gelivitatea betonului.. 37-43. Materiale de construcţie. Nr. Buchaman I. 1981. Controlul calităţii lianţilor.. 2.Bouny V. Ilinoiu G. Structural models from nanometers to millimeters. 15. 2001. dilatarea termică diferenţiată a elementului în ansamblu şi pierderea apei din beton prin evaporare. Jebelean E. 28. Modeling drying shrinkage of cement paste and mortar. Predicting of cracking in reinforced concrete structures. P. 1995. 16.

Feng X. 22. Teodorescu M. 21. Lucaci Gh. 27. Materials for the New Millennium Conference. Keen B. Ferraris C. 1995.. STAS 1275-88.. Vol.. 793-798. Încercări pe betonului proaspăt....Flexcrete. Proprietăţile şi tehnologia betoanelor. 18. 10-14. T. June 2003. Simion Al. . 23. STAS 3518-89. Determinarea rezistenţei la îngheţ-dezgheţ. Cod de practică peru executarea lucrărilor din beton.. 1996. 35. Durabilitatea betonului. 31. Popa R. Phan L. pag. Încercări pe betoane. STAS 5479-88. Antreprenorul (2000). STAS 3519-78. Estimating the electrical conductivity of cement paste pore solutions from OR-. Nr. 34. Construcţia drumurilor. NISTIR 6726. 30. D. J. 1. 28. Editura Tehnică 1982. K+ and Na+ concentrations. Belc Fl. beton armat şi beton precomprimat. 33. Materiale de construcţie. 25.. Moldovan V. 1984. F. To limit the effects of drying shrinkage. Mason T. Verificarea reacţiei alcalii agregat. 20. 26. Franco R. Concrete mix and member design considerations. Bucureşti. Costescu I. Ivanov I. Editura tehnică 1997. 32.. Al XV-lea Congres Naţional AICPS. Verificarea impermeabilităţii la apă. Ilinoiu G. 29... STAS 5440-1970.. 2002. A. Permeabilitatea betonului ... Sorption of water in mortar and concrete. 2000. 0. 14 Mai 2004.. Editura UTCB. Nov. Determinarea rezistenţelor mecanice. Martys N. 19. Snyder K... March 2001. Nicolescu L.-33. ISSN 1454-928X. Cement and Concrete Research. Anglia. Determinarea conţinutului de aer oclus. No. Încercări pe betonul întărit. Washington DC. Editura Tehnică. 77 . National Council of Structural Engineers Associations. Lexicon de materiale tehnologice pentru industrie şi construcţii.6.Fenomene Specifice şi Optimizarea Proiectării Tehnologice a Compoziţiei Betonului. 24. Editura Tehnică. Specificaţii tehnice . Ilinoiu G. 1997.PRINCIPALELE PROPRIETĂŢI ALE BETOANELOR 17. Carino N. Sala Palatului.. Căpăţână Al. Vol. Încercări pe betoane. Structure.. NE 012-99.. 7.. Building and Fire Research Laboratory National Institute of Standards and Technology Gaithersburg. Betoane de ciment. Ionescu I. J. Teodorescu M. MD 20899-8611 USA. Verificări efectuate de către executant în cadrul controlului calităţii betoanelor. Mechanical properties of high-strength concrete at elevated temperatures. Proceedings of the 4 th Materials Engineering Conference. Încercări pe betoane. UTCB.. Ispas T. 46-49.. Tehnologia lucrărilor de construcţii. Teoreanu I.

) Amestecul este definit ca un sistem policomponent. precum şi obţinerea unei lucrabilităţi constante prin antrenarea componenţilor betonului în ansamblu. Popa E. Teodorescu M. 1984.AMESTECAREA COMPONENŢILOR BETONULUI CAPITOLUL 4. 2003. Amestecul de beton (conform NE 013-2002) reprezintă cantitatea de beton proaspăt produsă într-un singur ciclu. iar producătorul este responsabil să furnizeze un beton care asigură aceste performanţe şi eventuale caracteristici suplimentare.. ordine introducerii materialelor în malaxor. Popa R. corectitudinea preparării tuturor şarjelor de aceiaşi clasă de rezistenţă.. de către un malaxor discontinuu. învelirea tuturor granulelor de agregat cu pastă de ciment. denumit gradul de omogenitate al betonului... 1986. în care fiecare component îşi păstrează proprietăţile caracteristice şi poate fi separat de ceilalţi prin metode fizice sau mecanice. Ionescu I. cât şi unii faţă de alţii. Ispas T. CONSIDERAŢII GENERALE Prin procesul de amestecare a betonului trebuie să asigure dispersia uniformă a componenţilor în masa acestuia. (Popa R. buna funcţionare a maşinilor de amestecat şi modul şi durata descărcării amestecului etc. Amestecul de beton proiectat (conform NE 013-2002) reprezintă betonul pentru care beneficiarul specifică performanţele necesare. tipul malaxorului. Acest proces are ca scop final realizarea integrală a condiţiilor de calitate impuse amestecului proaspăt. 9 dispersarea complexă a particulelor de ciment în timpul înglobării şi amestecării betonului 78 . acesta fiind influenţat de următorii factori: proprietăţile componenţilor betonului. sau cantitatea de beton descărcat sub amestec continuu într-un minut. iar prin acesta crearea condiţiilor optime pentru obţinerea proprietăţilor fizico – chimico . timpul de amestecare. în orice stare de agregare.mecanice impuse ale betonului întărit. corectitudinea dozării componenţilor (în limitele toleranţelor admise). Neville A..1.. deflocularea 9 şi umezirea cimentului. producătorul fiind responsabil de furnizarea unui beton având compoziţia prescrisă.. omogen sau eterogen în orice raport al maselor componenţilor. 1997. M. Calitatea amestecului este apreciată după gradul (uniformitatea) dispersiei componenţilor în masa betonului. Amestecul de beton cu compoziţie prescrisă (conform NE 013-2002) reprezintă betonul pentru care beneficiarul specifică materialele componente şi compoziţie amestecului. AMESTECAREA COMPONENŢILOR BETONULUI 4. însă nerăspunzând de performanţele lui.

conform tabel 4-1. R – rezistenţa medie. Între variaţiile rezultatelor determinărilor şi variabilitatea proprietăţilor betonului. 79 . raportat la abatere şi rezistenţă medie. pentru a se stabili criterii de calitate şi control a omogenităţii betonului. Grad de omogenitate. aprecierea unor proprietăţi ale betonului în stare proaspătă (consistenţa. evaluarea dispersiei în amestec a componenţilor betonului (ciment. conform C 140-1986 S R I < 0. stabilitatea. tendinţa de separare a apei etc. raportat la abatere şi rezistenţă medie. respectiv a rezistenţelor existând concordanţă.670…0.). xn – rezistenţa medie.1.2.670 II 0.AMESTECAREA COMPONENŢILOR BETONULUI 4. Tabel 4-2. apă.) sau în stare întărită (rezistenţa la compresiune. agregat şi aer inclus).975 unde: S – abaterea standard determinată pentru minimum 16 rezultate înregistrate. Grad de omogenitate. Tabel 4-1. NE 012-99 şi NE 013-2002 determinarea omogenităţii se realizează în funcţie de valorile exprimate în N/mm2 ale abaterii standard (S) şi a rezistenţei medii la compresiune (xn). 4. gelivitate. Principalele metode de determinare a omogenităţii betonului sunt: a. impermeabilitate. METODE DE DETERMINARE A OMOGENITĂŢII BETONULUI Modelarea statistică a proprietăţilor betonului este calea cea mai sigură de interpretare a rezultatelor încercărilor experimentale. într-o perioadă de minimum 3 luni. PRECUM REZISTENŢA LA COMPRESIUNE Conform C 140-1986. EVALUAREA OMOGENITĂŢII PRIN APRECIEREA UNOR PROPRIETĂŢI ALE BETONULUI ÎN STARE ÎNTĂRITĂ. întindere.975 III > 0. b. într-o perioadă de minimum 3 luni. conform NE 012-1999 Grad de omogenitate Grad de omogenitate S xn I < 0.2.975 unde: S – abaterea standard determinată pentru minimum 15 rezultate înregistrate. segregarea.670…0. contracţie la uscare etc.670 II 0. coeziunea.975 III > 0.

conform NE 013-2002 S Grad de omogenitate I II III xn < 0. Se ia în considerare probabilitatea de 90%.coeficient funcţie de numărul de probe (rezultate) analizate.14 17 1. Valorile λ funcţie de numărul de probe n.08 22 1. F 3…F n: ⎯x = sau. + x n = (1/n) ∑ xi [4. această valoare este corespunzătoare unei anumite probabilităţi.125 18 1.abaterea standard. în cazul unei distribuţii a valorilor cu frecvenţe F 1. Pentru uşurinţa calculului se foloseşte expresia: 2 2 x12 + x 2 + . λ . se determină pentru un număr minim de 16 rezultate înregistrate într-o perioadă de maximum 3 luni.6] cv = (S / ⎯x ) Cu ajutorul coeficientului de variaţie se poate stabili care este valoarea minimă care poate apărea cu o anumită probabilitate pentru cantitatea de beton din care s-au luat probele.01 ≥30 1.5] n Coeficientul de variaţie cv reprezintă raportul dintre abaterea standard şi valoarea medie a variabilei cercetate experimental: [4.02 27 1.975 > 0. 80 .AMESTECAREA COMPONENŢILOR BETONULUI Tabel 4-3. F 2.975 Valoarea medie a rezultatelor (⎯x) este dată de media aritmetică a rezultatelor n x + x 2 + x 3 + . conform NE 012-1999 n λ 16 1.1 (corecţia Bessel) corecţie care se poate neglija pentru n > 30. raportat la abatere şi rezistenţă medie. (Tabel 4-4) Tabel 4-4..valoarea medie a rezistenţelor obţinute a n eşantioane.. S . pentru o variabilă continuă: ∑x Fi ∫ i =1 +∞ −∞ n [4.3] ⎯x = x f(x) dx Abaterea standard Sn corespunzătoare pentru x procese (S 2 pătratul abaterii standard – dispersia) este exprimarea valorică a variabilităţii (dispersiei) în jurul mediei .06 24 1. ceea ce înseamnă că 90% din rezistenţele betonului examinat au o valoare mai mare sau egală cu rezistenţa caracteristică.11 19 1. Sn ..2] [4.abaterea standard a unui eşantion. în locul lui n sa ia n . [4.numărul total de probe.04 26 1.00 S = λS n = λ ∑ (x i − xn ) 2 pentru valori corectate.095 20 1. denumit risc pot apărea rezistenţe mai mici decât rezistenţa caracteristică. Grad de omogenitate.670 0. n .1] individuale xi pentru n încercări: ⎯x = 1 n i =1 sau.4] n −1 unde:⎯x n . iar în restul de 10%..670…0. Dar numai în situaţia în care aceste rezultate se află în afara intervalului de valori X N ± 2 X N (N/mm2). + x n 2 S = − x2 [4.

având productivitatea cuprinsă între 1. funcţie de lucrabilitatea betonului şi tipul de malaxor folosit . textura suprafeţei. cel de malaxoare. alunecare şi cădere liberă. forma granulelor.3. compoziţia betonului (dozaj de ciment. malaxoare cu amestecare forţată. Alegerea metodei de malaxare a betonului (mortarului) depinde de condiţiile specifice precum: energia disponibilă. malaxoare vibratoare. Un malaxor cu amestecare prin cădere liberă are ca organ de lucru toba cu palete care se roteşte în jurul unui ax antrenat de către un motor independent. 1986 ): • continuitatea procesului de amestecare: malaxoare cu acţiune ciclică sau continuă. Viteza optimă de amestecare a betonului se va stabili numai pe baza unor încercări preliminari. în scopul ridicării componenţilor în timpul rotirii. Figura 4-1. antrenându-i într-o mişcare de ridicare. Repetarea acestor mişcări.Werk. 81 . 2001 4. granulozitatea agregatelor.4. Schemă flux amestecare componenţi Sursă: Elba . iar pentru maşinile cu amestecare forţată.AMESTECAREA COMPONENŢILOR BETONULUI Pe plan mondial. care au o anumită înclinare faţă de ax. conţinut de parte fină. malaxoare cu amestecare combinată şi malaxoare turbulente. 4. precum şi frecarea dintre particule conduce la amestecarea componenţilor. fiind antrenat de către un motor independent electric sau pe bază de benzină. se consideră valoarea coeficientului de variaţie ca fiind corespunzătoare dacă se încadrează între maximum 6% şi 8 %. sunt ataşate de suprafaţa interioară a tobei. performanţele cerute dar şi de volumul de material necesar raportat la unitatea de timp. Popa E. raport A/C. pentru maşini cu amestecare prin cădere liberă. METODE DE MALAXARE Amestecarea mecanică a componenţilor betonului se realizează cu ajutorul unui organ (sistem) de malaxare care se roteşte în jurul unui ax vertical sau orizontal. Paletele tobei.). Malaxor cu ax orizontal. mai ales. • înclinarea axei cuvei: malaxoare cu ax vertical sau orizontal. • metoda de amestecare: malaxoare cu amestecare prin cădere liberă (gravitaţionale). luând în considerare şi experienţa fiecărui producător pentru a se realiza calitatea impusă a betonului. MALAXOARE CU AMESTECARE PRIN CĂDERE LIBERĂ (GRAVITAŢIONALE) Capacităţile uzuale ale malaxoarelor variază între 0.4 m3 / h care însemnă aproximativ 12 şarje/oră. Aceste maşini destinate preparării amestecurilor se numesc malaxoare. Malaxoarele pot fi clasificate după trei criterii (Popa R..2…2.10 la 3 m3. Termenul de betonieră tinde a se folosi. lucrabilitatea betonului etc. fiind cunoscute şi sub denumirea de betoniere.

Toba malaxorului. Figura 4-3. Palete.AMESTECAREA COMPONENŢILOR BETONULUI Figura 4-2. Schemă generală malaxor gravitaţional. malaxoarele cu amestecare prin cădere liberă se pot clasifica după cum urmează: malaxoare basculante. WINGET. Ferraris C F.. basculant.F. Role de antrenare şi susţinere a tobei. malaxoare nebasculante cilindrice. 2. Ridicarea componenţilor. Malaxor nebasculant Sursă: 2001. 2001 1... Componenţii betonului. 5. Malaxoare cu amestecare prin cădere liberă (gravitaţio nale) Sursă: Popa R. 3. nebasculant. 4. Teodorescu M. malaxoare nebasculante reversibile şi malaxoare dublu tronconice. 2001. 1984. reversibil Sursă: Ferraris C.. 82 . Figura 4-4. După construcţia tobei şi modul de descărcare a betonului.

precum şi datorită faptului că se întreţin mai uşor. prin bascularea tobei (malaxoare basculante sub formă de pară) sau cu ajutorul unui jgheab (malaxoare nebasculante cilindrice şi reversibile).F.0 m . 1984. dar există şi modele cu tobă şi palete rotitoare sau cu stele de palete... De regulă. 2004..5…6 m3. 4. 2004. care oferă avantajul unei durate totale de amestecare mult mai scurte (aproximativ 30 sec. Ferraris C.5. Ferraris C... iar descărcarea.).. în funcţie de model. 2001. F..20 la 3. Dar în cazul unor lucrări de anvergură se pot folosi şi malaxoare cu capacităţi cuprinse între 1. Faze principale de lucru – malaxor basculant Sursă: 2001. K. Ilinoiu G.AMESTECAREA COMPONENŢILOR BETONULUI Figura 4-5. prin schimbarea sensului de rotaţie a tobei (malaxoare nebasculante reversibile). 2004. malaxoarele basculante sunt cele mai folosite deoarece realizează descărcarea mult mai repede. . toba este fixă în timp ce paletele sunt mobile (rotitoare). 2001. evitându-se segregarea betonul. 83 . Teodorescu M.. Dintre modelele menţionate. Andres C. Ilinoiu G. Amestecarea componenţilor betonului se realizează datorită mişcării relative dintre amestec şi palete. 3 Figura 4-6 Malaxoare cu amestecare forţată în echicurent Sursă: Popa R. Introducerea componenţilor se realizează pe la partea superioară.F. Figura 4-7. Ferraris C. Teodorescu M. 1984. Malaxoare cu amestecare forţată în contracurent Sursă: Popa R. MALAXOARE CU AMESTECARE FORŢATĂ Capacitatea malaxoarelor variază între 0..

de la introducerea ultimului component. • prepararea de betoane cu lucrabilitate redusă.AMESTECAREA COMPONENŢILOR BETONULUI 4. ea fiind considerată ca începând din momentul introducerii ultimului component al betonului în toba malaxorului şi sfârşind odată cu începerea golirii cuvei. • durata de descărcare a tobei malaxorului.3…0. Durata de amestecare a componenţilor va fi de cel puţin 45 sec.6.. • volumul util maxim al componenţilor introduşi în tobă. • utilizarea de agregate cu granule mai mari de 31 mm sau agregate concasate. Uzual. 84 . în funcţie de: • viteza de rotaţie a malaxorului. exprimată în funcţie de cantitatea de beton produsă în unitatea de timp. 4. Figura 4-8. • gradul de umplere a cuvei. • durata de amestecare a componenţilor. Procesul cuprinde ca durate intermediare: • durata de încărcare a componenţilor în tobă. • înclinarea axei cuvei. Diagramă timp de amestecare Durata de încărcare a componenţilor în tobă depinde de schema tehnologică de funcţionare. • cantitatea de apă de amestecare. timpul necesar încărcării cuvei este cuprins între 10…30 sec.7.8 din capacitatea cuvei. • prepararea de betoane pe timp friguros. • tipul betonului preparat. de gradul dotării tehnice şi de capacitatea malaxorului. • durata de reglare a comenzilor şi a efectuării acţionărilor. Capacitatea malaxorului variază în funcţie de: • capacitatea volumetrică a malaxorului. CAPACITATEA MALAXOARELOR Capacitatea malaxorului este o caracteristică tehnică dată de fabricaţie. • utilizarea de aditivi sau adaosuri. variind in funcţie de tipul şi capacitatea malaxorului. capacitatea utilă a unui malaxor variază între 0. DURATA DE AMESTECARE A BETONULUI Durata de amestecare a betonului este durata necesară pentru obţinerea unui amestec omogen de beton. dar se va corecta după caz. Ţinând seama de aceşti factori.

. a instalaţilor şi a sistemelor de acţionare. CARACTERISTICILE MALAXOARELOR Caracteristicile principale ale malaxoarelor trebuind să fie: fiabilitate mare. timpul de golire este foarte scurt deoarece golirea este accentuată de sistemul de palete care se rotesc. Productivitatea orară se poate stabili folosind următoarea formulă: q p o = m t o n o k o ( m 3 / h) [4. este cuprins între 10…35 sec.reprezintă durata de funcţionare a malaxorului (1 m oră). amplasare. segregat şi neeconomic.AMESTECAREA COMPONENŢILOR BETONULUI Durata optimă de amestecare a betonului este timpul minim necesar realizării unei omogenităţi corespunzătoare calităţi impuse pentru betonul preparat. uşor de întreţinut şi verificat. Durata totală de amestecare trebuind eficientizată economic. n o .8. starea paletelor (stare tehnică. abateri dimensional etc. cât şi calitatea betoanelor preparate. 1986 ): • capacitatea tobei malaxorului. Ea se stabileşte numai pe baza unor încercări preliminari. Durata de reglare a comenzilor şi a efectuării acţionărilor este timpul minim necesar operatorului pentru a declanşa operaţia respectivă şi a primi răspunsul din partea malaxorului. k o .. ţinându-se cont de productivitate. t o .reprezintă coeficientul de obţinere a betonului. precum şi utilajele şi materialele de care dispune acesta.. 4. Uzual timpul necesar golirii cuvei este cuprins între 20…40 sec. Durata de descărcare a betonului din toba malaxorului trebuie luată în considerare deoarece ea influenţează productivitatea. • experienţa personalului. variind în funcţie de: tipul şi capacitatea malaxorului.reprezintă numărul de cicluri pe oră a malaxorului.) şi buna funcţionare a sistemelor de descărcare a betonului. grad de precizie ridicat. 1986 ) 4. precum şi de numărul mai mare a trapelor de descărcare a cuvei. PRODUCTIVITATEA MALAXOARELOR Productivitate malaxoarelor variază în funcţie de următorii factori principali (Popa R. la un ciclu al malaxorului. luând în considerare şi experienţa fiecărui producător.7] 1000 unde: q m . De obicei. Popa E.9.200 sec. Popa E. 85 . timpul necesar reglării comenzilor şi a efectuării acţionărilor. durabilitate. (Popa R. la un ciclu al malaxorului Durata totală de amestecare necesară efectuări unui ciclu complet pentru prepararea betonului este de aproximativ 120 …. Nerespectarea duratelor optime de amestecare poate conduce la obţinerea unui amestec neomogen. • gradul de automatizare etc.reprezintă capacitatea malaxorului exprimată în litri. Principale verificări care se realizează asupra malaxoarelor sunt: capacitatea utilă. În cazul malaxoarelor cu amestecare forţată. • durata unui ciclu de amestecare a componenţilor. de lucrabilitatea betonului şi de conţinutul de părţi fine. consumul de energie şi de factorul de calitate. datorită consumului suplimentar de energie a malaxorului. • aprovizionarea constantă cu materiale de bază..

Construction Engineering. Nr. 2. 6. beton armat şi beton precomprimat.. 7. No. 5. Editura ConsPress Bucureşti. pag. 3... pag. 9. Editura UTCB. 11. Ilinoiu G. Aspecte Privind Amestecarea Mecanică a Componenţilor Betonului. (Partea 1 – Beton şi beton armat).. NE 012-1999. Popa E. Fişe tehnice. 106. Cod de practică pentru executarea lucrărilor din beton.. ca urmare a diferenţelor de densitate a componenţilor. Martie 2003. ISSN 1454 . Neville A. Proprietăţile betonului. Teodorescu M. 13. 2. • aglomerarea particulelor de ciment în timpul înglobării şi/sau nedispersarea completă la continuarea amestecării (denumit floculare). Ionescu I.10. 1986. Nr. Sala Palatului. 247-250. Construcţii Civile şi Industriale Anul IV.928X. Tehnologia lucrărilor de construcţii. 2001.. Ilinoiu G. Elba-Werk. 4. Conferinţa Tehnico . Facultatea de Construcţii.. Amestecul neomogen este rezultatul strivirii componenţilor între corpul malaxorului şi capul organului de lucru şi se datorează următoarelor cauze: 1. 3. Mai 2000. 2003. Anglia. Editura Tehnică. 2. Tehnologii moderne în construcţii.. Journal of Research of the National Institute of Standards and Technology. 14 Mai 2004. 65-70. Analiza procesului de amestecare în malaxoare.AMESTECAREA COMPONENŢILOR BETONULUI 4. aglomerarea componenţilor betonului între capetele organelor de amestecare şi corpul malaxorului. Principles and practices of commercial construction. 10. BIBLIOGRAFIE LA CAPITOLUL 4 1. Germania. Popa R. 8. Prepararea betonului. • segregarea fazei dispersate. 39 pag. aglomerarea componenţilor betonului între capetele organelor de amestecare (pereţi laterali) şi corpul malaxorului. Amestecarea mecanică a componenţilor betonului. 1984.5 % pentru apă). Andres C. Vol. Editura ICB. 4.11. F. aglomerarea componenţilor betonului între organele de amestecare şi pereţii laterali ai tobei malaxorului. 12. Bucureşti. pag. 2004. WINGET. Editura Tehnică 1997.. Ispas T. Concrete Mixing Methods and Concrete Mixers: State of the Art. 4/2003 – 1/2004... 351-352. Al XIV-lea Congres Naţional AICPS. pag. 2004. • antrenarea de aer în masa betonului. Chişinău.. 62-87.Ştiinţifică Jubiliară. CONCLUZII Deşi metodele de amestecare mecanică asigură rezultate bune. Popa R. Valeriu L. Tehnologia lucrărilor de construcţii. nu trebuie neglijate dezavantajele care apar: • posibilitatea depăşirii toleranţelor dozajelor admise ale componenţilor introduşi în tobă (±1% ciment. M. Universitatea Tehnică a Moldovei. 391399. Ilinoiu G. Pearson Prentice Hall. 86 . 164-170. 38-40. K. Proprietăţile şi tehnologia betoanelor. Fişe tehnice. ±2% agregate şi ±1. pp. March-April 2001. 2001. Ferraris C..

prescripţii tehnice. eliminând refacerile de lucrări impuse de controlul de calitate. SR ISO 8402). reprezintă ansamblul de caracteristici şi proprietăţi ale unui obiect (entităţi). În prezent controlul calităţii face parte chiar din procesul de lucru. reglementări. standarde. executarea şi exploatarea construcţiilor. metode de proiectare şi de executare moderne care implică necesitatea aplicării unui control eficient a calităţii lucrărilor care poate şi trebuie să cuprindă toate fazele şi aspectele activităţii de construcţii: cercetare – proiectare . 1995). facilitează asigurarea calităţii de la început. norme tehnice. decrete etc). Condiţia de calitate este definită ca “totalitatea condiţiilor individuale luate în considerare în cadrul proprietăţii unei entităţi într-o anumită etapă de concretizare” (Hutte. introducerea de noi tehnici şi soluţii constructive. caiete de sarcini şi sunt obligatorii pentru toţi cei care participă la proiectarea. • construcţiile trebuie să creeze condiţii normale de muncă şi de viaţă pentru cei ce la folosesc. care permite asigurarea şi verificarea calităţii în timpul procesului de executare. CONSIDERAŢII GENERALE Realizarea într-un interval de timp relativ mic a unui volum mare de construcţii cu complexitate tehnicã sporită. Această nouă orientare tehnologică. care îi conferă acestuia aptitudinea de a satisface necesităţile exprimate şi implicite. să răspundă pe deplin scopului pentru care au fost realizate. legi. Controlul calităţii constituie activităţile menite să definească şi să cuantifice conformitatea unui produs. conform (SR EN ISO 9000-1/1996.1. • caracteristicile tehnice de bază şi nivelul calitativ al construcţiilor se stabilesc în mod unitar prin standarde. precum respectarea riguroasă a normelor de exploatare care constituie o obligaţie de bază pentru toţi cei care concură la realizarea şi exploatarea construcţiilor. ASIGURAREA CALITĂŢII LUCRĂRILOR DE CONSTRUCŢII 5. a calităţii materialelor. În ramura construcţiilor drept principii şi norme de bază pot fi reţinute următoarele: • îmbunătăţirea continuã a concepţiei de proiectare. inclusiv în perioada de exploatare. a procedeelor de executare. în legislaţia statelor avansate au apărut măsuri concrete pentru instituirea sub diverse forme a unui control organizat al calităţii în domeniul construcţiilor (normative.executare pe parcurs şi final. Calitatea.ASIGURAREA CALITĂŢII LUCRĂRILOR DE CONSTRUCŢII CAPITOLUL 5. În vederea prevenirii fenomenelor negative legate de deficienţele de calitate. 87 . denumită controlul calităţii. cu eficienţă economică maximă impune adoptarea de concepţii.

control pe faze şi final. 2002) Entitatea reprezintă un produs. respectiv calitatea materiilor şi materialelor. a proceselor de transformare şi o calitate a obiectelor realizate. o activitate. • încercările de laborator şi şantierele experimentale. ceea ce a impus adoptarea unor terminologii adecvate. un proces. FACTORUL UMAN Exigentele controlului pe faze si controlul final Calitatea intrãrilor în proces Proiectarea procedeelor de realizare Proiectarea obiectului Incercãrile de laborator Cercetarea stiitificã Figura 5-1. un proiect etc. iar proprietatea se referă la totalitatea caracteristicilor şi a valorilor acestora atribuite unei entităţi. funcţionarea şi consumul. • factorul uman .. • calitatea întrărilor în proces. Evoluţia în timp a aspectelor legate de calitate a avut un caracter pronunţat crescător în ceea ce priveşte conceptul de definire a elementelor care contribuie la obţinerea unui sistem coerent de asigurare a calităţii. proiectare. între acestea stabilindu-se nu un ciclu închis. a folosirii acestora în sfera consumului. un serviciu. Spirala creşterii calităţii La creşterea calităţi obiectelor realizate concură toate sectoarele: cercetare.nu în ultimă instanţă . între producere şi consum creându-se o strânsă interdependenţă. ci o spirală a calităţii (fig.ridicarea calificării şi a conştiinţei profesionale. • proiectarea procedeelor de realizare. cu creşterea parametrilor mijloacelor de producţie. • exigenţa controlului pe faze şi controlul final. 5-1). acţionând pentru eliminarea neconcordanţelor.ASIGURAREA CALITĂŢII LUCRĂRILOR DE CONSTRUCŢII Asigurarea calităţii se defineşte (SR EN ISO 9000-1/1996) ca fiind ansamblul activităţilor planificate şi sistematice implementate în cadrul sistemului calităţii pentru furnizarea încrederii corespunzătoare că un obiect (entitate) va satisface condiţiile referitoare la calitate. creşterea calităţii procedeelor creează premise pentru creşterea calităţii obiectelor realizate. ia naştere astfel un proces de reproducţie lărgită a calităţii. unui limbaj comun tuturor celor care sunt obligaţi prin lege să vegheze asupra calităţii. • proiectarea obiectului. Se poate vorbi despre o calitate a producerii obiectelor. Asigurarea calităţii implică o permanentă evaluare a exigenţelor de performanţă şi factorilor care influenţează modificări ale nivelelor acestora în timpul exploatării. un program de prelucrare a datelor. acestea constituind fiecare început de ciclu. manifestându-se atât în sfera realizării obiectelor cât şi în sfera utilizării acestora. Principalele componente ale spiralei creşterii calităţii sunt: • cercetarea ştiinţifică. utilizarea. Calitatea are un caracter dinamic. începând cu depistarea cauzelor.. 88 . (Popa I. procedee de realizare.

asigurări etc. standardele europene CEN/CENELEC trebuie preluate integral de către toate ţările membre. 89 . reglementări. specificaţii etc. prin elaborarea şi introducerea în practică a standardelor. Standardele internaţionale ISO 9000 se bazează pe înţelegerea faptului că întreaga activitate este realizată printr-un proces. DEFINIREA CALITĂŢII PRODUSULUI ÎN STANDARDELE INTERNAŢIONALE Prin standardizarea se înţelege reglementarea unitară a producţiei şi a consumului. promovându-se raţionalizarea şi asigurarea calităţii. produse software (programe de calcul.dacă riscul noncalităţii este neglijabil sau dacă certificarea produsului în conformitate cu standardul recomandat conferă o încredere suficientă. • cerinţe ale societăţii (legi. Ieşirile reprezintă rezultatele procesului (care pot fi materiale sau nemateriale (fig.) sau parţial modificate (notate SR-EN).) Cerinţele. standardele au devenit sursă de încredere pentru utilizarea tehnicii. Produsele (conform ISO 9000) se clasifică în produse hardware (componente. care implică persoane sau alte resurse. Datorită faptului că progresul tehnic poate avea şi efecte negative. Membrii ei sunt institute naţionale de standardizare ale ţărilor membre ale Comunităţii Europene şi ale zonei europene de comerţ liber. european şi internaţional. Cerinţele de asigurare a calităţii pot fi: • fără clauze contractuale de asigurare a calităţii . Reprezentarea unui proces ieşiri Produsul la rândul lui reprezintă rezultatul dintre activităţi sau procese. putând fi material sau nematerial. informaţii tec.2. prescripţiile cuprinse în ele oferă o garanţie a evitării eventualelor consecinţe nocive ale tehnicii. 5-2). a mediului înconjurător etc. perturbaţii PROCES intrări Figura 5-2.). • cerinţe ale firmei (referitoare la managementul firmei). Comitetul European pentru Standardizare (CEN) şi Comitetul European pentru Standardizare în Electrotehnică (CENELEC) formează instituţia de standardizare europeană.). De aceea ele au o importanţă deosebită pentru păstrarea datelor şi pentru protecţia consumatorilor. materiale procesate sau servicii (bănci. Fiecare proces are intrări şi ieşiri.ASIGURAREA CALITĂŢII LUCRĂRILOR DE CONSTRUCŢII 5. reprezintă expresii ale nevoilor exprimate în termeni calitativi sau cantitativi. Standardizarea se efectuează la nivel naţional. a muncii în scopul evitării accidentelor.). modificate (notate SR. coduri. Spre deosebire de standardele internaţionale ISO/CEN care pot fi preluate nemodificate (notate la noi în ţară SR ISO sau SR CEI). proceduri. Organizaţia Internaţională pentru Standardizare ISO şi Comisia Internaţională de Electrotehnică CEI (International Electro Technical Commission) formează împreună sistemul internaţional de standardizare care cuprinde în prezent peste 86 de ţări membre printre care şi România. fiind de tipul: • cerinţe ale utilizatorului. subansamble etc. Astfel. Procesul fiind în esenţă o transformare care adaugă valoare.

9002. dirijare şi control a acestuia. 9003. înregistrări calitate. organizarea activităţii şi asigurarea calităţii în proiectare. măsuri corective.). proiectare. consideraţii asupra economicităţii costurilor cât şi asupra elementelor asigurării calităţii (marketing. planificare. pregătirea fabricaţiei. 9002. Condiţiile specificate vizează obţinerea satisfacţiei clienţilor prin prevenirea neconformităţii în toate etapele. Dacă un cumpărător doreşte să câştige încrederea în capacitatea de asigurare a calităţii a societăţii producătoare. Evaluarea eficienţei sistemului de asigurare a calităţii sau a elementelor sale printr-o analiză sistematică şi independentă se numeşte auditul calităţii. Condiţiile vizează obţinerea satisfacţiei clienţilor prin prevenirea neconformităţii în toate etapele. ISO 9002 prevede condiţiile referitoare la sistemul calităţii aplicabile atunci când trebuie demonstrată capabilitatea unui furnizor de a livra produse conforme cu un proiect stabilit. fiecare dintre ele clarificând unele concepte şi probleme specifice. ISO 9001 prevede condiţiile referitoare la sistemul calităţii aplicabile atunci când trebuie demonstrată capacitatea unui furnizor de a proiecta şi de a livra produse conforme. Conform ISO 9004 “Managementul calităţii şi elemente ale sistemului calităţii” trebuie avut în vedere următoarele elemente pentru implementarea unui sistem de asigurare a calităţii: problemele de management. dovada calităţii. producţie. Criterii ISO 9000 pentru selecţia şi utilizarea unui model de asigurare a calităţii • Fără clauze contractuale de asigurare a calităţii Cu clauze contractuale de asigurare a calităţii ISO 9004 ISO 9001 ISO 9002 ISO 9003 Figura 5-3. 9001. Criterii ISO 9000 pentru selecţia şi utilizarea unui model a calităţii 90 . Planificarea. auditurile interne ale calităţii. 9003. privind managementul. el poate solicita un audit al calităţii care să demonstreze principalele elemente de asigurare a calităţii. aprovizionare. tratare neconformităţi. producţie. proceduri statistice etc. verificare mijloace de măsurare. În acest scop se folosesc standardele SR ISO 9001. de la producţie până la service. Asigurarea calităţii presupune activităţi de conducere. tratare produse şi după vânzare – service. principiile sistemului asigurării calităţii.ASIGURAREA CALITĂŢII LUCRĂRILOR DE CONSTRUCŢII cu clauze contractuale de asigurare a calităţii – caracteristicile de performanţă ale produsului sunt exprimate prin specificaţii iar alegerea unui model standardizat pentru asigurarea calităţii se realizează în conformitate cu standardele ISO 9000. de la proiectare până la service. mijloacele necesare cât şi modul de asigurare a calităţii formează sistemul de asigurare a calităţii. asigurare şi garantare produse. service cât şi pentru inspecţii şi încercări finale.

unei operaţii de fabricaţie sau de inspecţie. 9003) şi operaţionale care se referă la activităţile tehnice (instrucţiuni de lucru. • diagrama arbore. 9002. Standardul ISO 8402/1995 privitor la “Managementul calităţii şi asigurarea calităţii Vocabular” clasifică procedurile în: organizatorice . Instrumentele şi tehnicile de bază folosite la îmbunătăţirea calităţii se pot clasifica după cum urmează: • instrumente pentru date numerice .datele înregistrate prin intermediul acestor instrumente sunt folositoare în domeniul cercetării. folosită pentru descrierea unui proces existent sau pentru proiectarea unui proces nou. • histograma. Ele descriu elementele sistemului calităţii şi procedurile de implementare a lor pentru situaţii contractuale. folosită pentru reprezentarea grafică a configuraţiei de dispersie a datelor şi pentru comunicarea vizuală a informaţiilor referitoare la comportarea procesului. • instrumente pentru date care nu sunt exprimate numeric . unui atelier. în scopul certificării sau înregistrării unei oferte. • diagrama Pareto. tendinţe şi modificări ale datelor numerice care se bazează pe interpretări statistice. dezvoltării şi managementului. Astfel. • benchmarking. în scopul clasificării posibilităţilor de îmbunătăţire. Funcţie de exprimarea datelor înregistrate există o gamă largă de instrumente şi tehnici precum: (SR ISO 9004-4+A1/1996) • formulare de colectare a datelor. utilizată pentru indicarea relaţiilor dintre subiect şi elementele sale componente. unui sector. folosită pentru evaluarea stabilităţii procesului şi pentru determinarea momentului în care un proces necesită ajustări.care reprezintă baza generală a sistemului calităţii (ISO 9001. • brainstorming. unei acţiuni de asigurare a calităţii etc. Procedura se defineşte ca fiind “un mod specificat de efectuare a unei activităţi”. utilizat pentru compararea unui proces sau mai multor procese similare în scopul identificării posibilităţilor de îmbunătăţire a calităţii. proprii unei activităţi (organizaţii).deciziile luate sunt bazate pe date numerice de tipul diferenţe. o procedură.ASIGURAREA CALITĂŢII LUCRĂRILOR DE CONSTRUCŢII ISO 9003 prevede condiţiile referitoare la sistemul calităţii aplicabile atunci când trebuie demonstrată capabilitatea unui furnizor de a depista orice neconformitate ale produsului şi de a controla modul de tratare a acestora în timpul inspecţiilor şi încercărilor finale. 91 . Standardele ISO conţin recomandări privind asigurarea calităţii. folosite la colectarea sistematică a datelor în scopul obţinerii unei imagini clare a faptelor. • diagrama de flux. metode de control şi de eşantionare. folosite în scopul organizării pe grupe a unui număr mare de idei. în ordinea importanţei. opinii sau considerente referitoare la un anumit subiect. folosită pentru reprezentarea grafică. • fişa de control. a contribuţiei fiecărei entităţi la efectul total. Scrisă sau documentată conţine de regulă scopul şi domeniul de aplicare a unei activităţi. folosită pentru analizarea şi comunicarea relaţiilor din diagrama cauză-efect în scopul înlesnirii rezolvării problemelor. Este vorba în principiu de un ansamblu de reguli scrise. • diagrame de afinitate. utilizat pentru identificarea soluţiilor posibile ale problemelor şi a modalităţilor de îmbunătăţire a calităţii. pentru obţinerea unei aprobări sau a unei înregistrări. • diagrama cauză-efect.

etc. • calitatea necorespunzătoare a întreţinerii şi urmăririi în timp. Ele necesită aceleaşi tipuri de măsuri de îmbunătăţire a organizării ca şi acţiunile corective. aceste acţiuni trebuie să fie urmărite de compartimentul de asigurare a calităţii prin intermediul unor documente corespunzătoare.). securitate etc. • compromiterea parţială sau integrală a construcţiei datorită unor deficienţe ascunse. De asemenea. Practica activităţii de construcţii arată că principalii factori care influenţează negativ calitatea. dar posibile. ipoteze de calcul incorecte şi combinaţii de ipoteze insuficiente. folosirea unei forţe de muncă insuficient calificată şi nerespectarea succesiunii proceselor tehnologice. dar necesită totodată şi o analiză a problemelor potenţiale în raport cu importanţa riscurilor implicate (satisfacerea climatului. astfel încât să se asigure implementarea efectivă a acestora.3. Aceste măsuri rezultă din audituri şi din raporturi de neconformitate care sunt analizate de conducerea societăţii sau reclamate de client. nerespectarea proiectului. Acţiunile preventive reprezintă acţiuni întreprinse pentru eliminarea cauzelor unor neconformităţi a defectelor sau a altor situaţii nedorite. EFECTELE UNEI CALITĂŢI DEFICITARE DE REALIZARE A UNEI CONSTRUCŢII Efectele negative provocate de calitatea deficitară de realizare a unei construcţii pot să conducă la fenomene nedorite. sunt (Dumitrescu G.. calificarea mijloacelor materiale şi umane etc.. în scopul confirmării relaţiilor anticipate dintre acestea.. în scopul prevenirii apariţiei acestora (ISO 8402). etc.. procedurile. • îngreunarea executării proceselor următoare şi mărirea consumului de materiale. 1996): • calitatea necorespunzătoare în proiectare ce poate fi provocată de: date incomplete sau inexacte despre obiectul de realizat. • 5. • calitatea inferioară a executării. folosită pentru identificarea şi confirmarea relaţiilor dintre două ansambluri de date asociate. • mărirea costului (cheltuieli suplimentare provocate de slaba calitate a materialelor şi a lucrărilor). Aceşti factori pot să intervină cu o pondere diferită în funcţie de tipul construcţiei şi de condiţiile specifice de realizare. Aceste măsuri pot necesita măsuri de îmbunătăţire în ceea ce priveşte organizarea. utilizarea unor metode de calcul incorecte sau insuficiente şi utilizarea unor materiale noi insuficient studiate şi experimentate. nerespectarea condiţiilor tehnice. 92 . care poate fi provocată de: nerespectarea condiţiilor tehnice stabilite prin proiect şi prin caietul de sarcini şi nerespectarea succesiunii proceselor tehnologice etc. precum: • punerea în funcţiune cu întârziere a unor obiective.ASIGURAREA CALITĂŢII LUCRĂRILOR DE CONSTRUCŢII diagrama de dispersie. • calitatea necorespunzătoare a materialelor componente: folosirea unor materiale necorespunzătoare. fiabilitate. Acţiunile corective (stabilite de ISO 9004) reprezintă soluţionarea problemelor legate de calitate şi luarea măsurilor necesare pentru a reduce la minimum posibilităţile de repetare. Acţiunile corective şi preventive trebuie să fie întreprinse în stadiul tratării neconformităţii sau a nesatisfacerii unei cerinţe specificate.

elaborează prescripţii pentru organizarea controlului calităţii specifice fiecărui caz în parte. . Se efectuează direct la locul de lucru. cu admiteri sau respingeri. verificarea caracteristicilor de calitate ale acestuia şi tragerea concluziilor pentru întreg lotul de produse.organizează asigurarea calităţii conform specificaţiilor contractuale. fabricatelor. • Proiectantul .evitarea discrepanţelor între diferitele părţi ale calculului. executarea operaţiei curente şi controlul cu decizia de admis – retuş – rebut.acţiunile luate în considerare.este efectuat de o persoană desemnată de beneficiar (diriginte) care examinează şi avizează modul în care se efectuează controlul interior (efectuat de către proiectant şi executant). efectuat de către şeful de echipă. • Constructorii şi fabricanţii . La 93 .stabileşte un program prin care defineşte obiectivele calităţii şi cere organizarea controlului calităţii după anumite norme. Reprezintă cea mai eficientă metodă de control. . • Controlul preventiv.factorii de siguranţă adoptaţi.bazele de calcul. verificarea materiilor prime. . remedierea defectului anterior. • Controlul exterior .calitatea efectivă a calculelor. Se referă la: . .gradul de definire (măsura în care calculele acoperă complet necesităţile).metodele de proiectare aplicate.utilizarea metodelor de calcul relevante. se efectuează conform prevederii documentelor acestora. • Controlul (tehnologic) operativ. Rolul fiecărui factor care participă la realizarea construcţiei: • Beneficiarul . • Organele de studii şi cercetări – contribuie la crearea condiţiilor pentru asigurarea calităţii conform specificaţiilor. Funcţiile operaţionale în autocontrol sunt: controlul operaţiei anterioare. .concepţia generală a structurii. În ultima vreme s-au elaborat tehnologii moderne de executare a controlului care includ echipamente de control automat asigurând astfel calitatea cerută de proiect.ASIGURAREA CALITĂŢII LUCRĂRILOR DE CONSTRUCŢII 5. De asemenea. semifabricatelor.concordanţele cu principalele cerinţe şi cu condiţiile de executare. . Asigurarea calităţii construcţiilor se poate obţine prin următoarele modalităţi de control: • Controlul în timpul proiectării. . În prezent calitatea se asigură prin realizarea unui control sistematic în toate etapele de realizare a construcţiei. . . . • Autocontrolul sau controlul executantului constă în extragerea unui eşantion din lot.4. maistru. realizând conştientizarea muncitorilor asupra necesităţii realizării produselor de calitate.nivelul de siguranţă adoptat. imprecizii. Se referă la examineze din timp a documentaţiei de proiect pentru a sesizarea eventualelor deficienţe ale acestora: omisiuni. şeful de şantier şi face parte din procesul de producţie. erori care ar putea preveni efectele negative. ORGANIZAREA GENERALĂ A CONTROLULUI DE CALITATE Pentru a putea exercita un control eficace trebuie să se elaboreze şi să se folosească sisteme de control capabile să informeze corect şi precis şi să determine corecţiile necesare în timp util.

• Controlul intermediar. 2003): Control integral (denumit şi control bucată cu bucată sau regula celor 4N) constă în controlul caracteristicilor de calitate la fiecare produs în parte (aplicat la producţia de serie mică sau unicate). Se efectuează pentru recepţia unor lucrări care pot sã rămână ascunse prin înglobare sau prin acoperire şi care pot periclita rezistenţa. în cazul în care sunt implicate mai multe societăţi de construcţii. Urmărirea comportării construcţiei se face pe baza unui program stabilit de proiectant.se apreciază prin prelevări de probe sau încercări nedistructive asupra elementelor de construcţii. elementele de construcţie care sunt supuse urmăririi şi în care se găsesc aparate de măsură şi control. care va trebui să cuprindă. documentaţia de interpretare a urmăririi. • Controlul în timpul exploatării construcţiei. de rutină şi chiar de plictiseală). conducând în final la acceptarea unor piese neconforme sau respingerea unora corespunzătoare calitativ.calitatea lucrărilor . metodele de măsurare şi analiză.aparatura şi echipamentele necesare. finisaje etc. Prin aceasta urmărindu-se încadrarea în câmpul valorilor admisibile. modul de înregistrare şi păstrare a datelor. următoarele: . Depăşirea acestor valorilor limită conduce la respingerea calitativă a materialului sau produsului respectiv. • Controlul final. Se efectuează după terminarea construcţiei prin recepţia provizorie a lucrărilor şi apoi recepţia finală după circa un an. subansamblelor etc. unde controlul integral ar fi prea costisitor şi greu de realizat). în principal. parametrii care se urmăresc. (Iacobescu A. • • Printre alte tipuri de metode de control se pot menţiona (Iacobescu A.documentaţia tehnică (cartea tehnică a construcţiei) care trebuie să conţină prevederi ale proiectantului privind programele de urmărire curentă şi specială – dacă este cazul.. datorită monotoniei operaţiei de control (puterea de percepere a operatorului este diminuată de oboseală. stabilitatea. N3 – nefiabil.ASIGURAREA CALITĂŢII LUCRĂRILOR DE CONSTRUCŢII realizarea acestui control se folosesc instrucţiuni tehnice şi caietul de sarcini. . Se stabilesc defectele lucrărilor care se remediază pe cheltuiala constructorului.. modul de prelucrare şi transmitere a datelor.). modul de observare al fenomenelor. N2 – neaplicabil în cazurile controlului distructiv. infrastructuri. normele şi specificaţiile prevăzute. N4 – neantrenant pentru executant.calitatea materialelor. volumul de muncă şi timpul necesar acestei realizării acestui control este mare. . Se urmăresc următoarele aspecte: . suprastructuri. 2003) Controlul integral prezintă o serie de neajunsuri. lista prescripţiilor de bază). Controlul prin sondaj empiric constă în extragerea unui eşantion din lot. verificarea caracteristicilor de calitate ale acestuia şi tragerea concluziilor pentru întregul lot de produse (aplicat la producţia de serie sau de masă. 94 . . aparate şi echipamente de măsură şi control. instrumente. N1 – neeconomic implică un număr mare de controlori de calitate şi de mijloace de măsurare. de aceea se mai denumeşte şi regula celor 4N.se apreciază prin examinarea respectării condiţiilor de fabricaţie prevăzute în standardele. durabilitatea sau funcţionalitatea construcţiei sau/şi la terminarea unor faze de lucrări (terasamente. fenomenele supuse urmăririi. frecvenţa măsurătorilor.

. Epure L.. Teodorescu M. beton şi beton armat.85. din lotul finit sau direct din fluxul tehnologic. Perigord M. 2-4. A time for challenge. reparaţii şi consolidări. 1979. Tehnologia lucrărilor de întreţinere. 1996. 31-32.ASIGURAREA CALITĂŢII LUCRĂRILOR DE CONSTRUCŢII • Metoda nefiind o metodă ştiinţifică bazată pe calcule statistico – matematice şi neavând la bază o analiză aprofundată. Editura Tehnică. Construcţii Civile şi Industriale. C 56 . 33-36. Asigurarea Calităţii. 1991. Controlul statistic al calităţii (control de conformitate sau control de acceptabilitate) este un control prin sondaj.. Referat de doctorat. Decembrie 2003. dar implică efectuarea unei analize statistico – matematice. 1997. cât şi beneficiarul şi nu permite luarea deciziilor privind reglajul parametrilor procesului de fabricaţie. Iunie 1998. Normativ pentru verificarea calităţii şi recepţia lucrărilor de construcţii şi instalaţii. Ghent June 12-14. 11. precum şi în funcţie de nivelul înţelegerii dintre furnizor şi beneficiar. 3. Managementul calităţii şi elemente ale sistemului calităţii. având la bază o analiză aprofundată. Bucureşti. 10. 2003. Great Britain. 13. UTCB. nu se poate aprecia riscul la care este supus atât producătorul.. Editura UTCB. 5. BIBLIOGRAFIE LA CAPITOLUL 5 1.. 5. Calitatea şi siguranţa construcţiilor. ISO GUIDE 34/ 1996. Chesaru E. SR ISO 9004-4+A1/1996. Editura Tehnică. Aplicarea conceptului de calitate la realizarea lucrărilor de zidărie. 95 . Veitas R. Se aplică la recepţia loturilor de produse finite sau pe fluxul de fabricaţie. Asigurarea şi controlul calităţii lucrărilor de construcţii. 1-15. Bul. Editura Dacia. 1996.. 367374. Ghid pentru îmbunătăţirea calităţii. Structural Inspections. completare şi păstrare a cărţii tehnice a construcţiilor.. Editura McGraw-Hill Inc. 19. 9. Quality System Guidelines for the Production of Reference Materials. Editura UTCB. 12. Bucureşti. Editura UTCB. Asigurarea calităţii în construcţii. pag. 7. Gryna F. april 2001. Pe baza studiului statistic realizat. Proceedings of Second International RILEM / CEB Symposium. Tehnologia lucrărilor de întreţinere. 16. Hutte. Editura Tehnică. Oneţ T. pag. un eşantion care se controlează şi la care se calculează media valorilor măsurate (care oferă informaţii asupra stabilităţii procesului ca precizie). Juran J. UTCB. constr. Manualul Inginerului: Fundamente. Editura Academiei Forţelor Terestre. 18.. Voiculescu D. C 167-1977. 4. 439-448. pag. Budan C-tin. 1-2 / 1986. 2003.. New York 1993.. Dumitrescu G. Fişe tehnologice. 1998.. Tehnică şi Tehnologie. Quality planning and analysis.. Editura E&FN SPON. Quality control of concrete structures.. 2. 5-6. asupra stabilităţii procesului de fabricaţie.5. Axinia P. Popescu V. nr. Teodorescu M. Structure.. Pătărniche N. Iacobescu A. Ilinoiu G. Tertea I.. 14. Rezultatele obţinute în urma acestui tip de control se trec în fişa de control. 2002. M. 17. pag... Ilinoiu G. se stabileşte un plan de control. Norme privind cuprinsul şi modul de întocmire. 8. Budan C-tin.. Ilinoiu G. Cambridge. 1996.. Verificarea calităţii construcţiilor de beton armat şi beton precomprimat. Bucureşti.. 2000. Partea 4. Avram C. 20. Analize de calitate şi performanţă. Etapele Calităţi: Demersuri şi Instrumente. are următoarele dezavantaje: nu oferă suficiente informaţii asupra calităţii elementelor studiate în baza cărora să se poată elimina eventualele deficienţe. reparaţii şi consolidări. În funcţie de mărimea lotului şi de nivelul de calitate stabilit se prelevă.... 6. 15. Râmniceanu V. 1987. Tehnologia Materialelor. Teză de doctorat. Contribuţii la implementarea unor tehnologii şi procedee tehnologie moderne pentru protecţia şi consolidare elementelor de construcţii. M. pag. Ilinoiu G. Cluj..

ISO 9000-4/ 1993. 24. Development.A. Redactarea I. COCC S. 42. Supply and Maintenance of Software. Iunie 1998. Editura S. Quality Management and Quality Assurance Standards . 96 . Quality Management and Quality System Elements . ISO 9000-1/ 1994.PART 1: Guidelines for Selection and Use. ISO 9000-2/ 1993. Quality Management and Quality Assurance – Vocabulary. ISO 9002 And ISO 9003.PART 4: Guide to Dependability Program Management. 33. 35. ISO 9000-3/ 1991. ISO 9001/ 1994. Installation and Servicing. 34. Of. 1977. 37. 27. Quality Management and Quality System Elements . intervenţii în timp şi postutilizarea construcţiilor.PART 3: Guidelines for the Application of ISO 9001 To the Development.Regulamente privind calitatea în construcţii. Installation and Servicing.C.C. ISO 9004-2/ 1991. 36. HG 272/1994 . M. 43. 23. M. 38. ISO 8402/ 1994. Quality Management and Quality System Elements . Quality Management and Quality Assurance Standards . COCC: Metodologie pentru asigurarea cerinţelor de calitate ale construcţiilor pe durata derulării lucrărilor de construcţii. COCC S.A. Quality Management and Quality System Elements . ISO/ FDIS 9000-2. 25. 41.ASIGURAREA CALITĂŢII LUCRĂRILOR DE CONSTRUCŢII 21.Regulament privind controlul de stat al calităţii în construcţii. 131/1995. Editura S. 10/1995 . ISO 9004-1/ 1994. ISO 9003/ 1994. Editura S. HG 766/1997 . HG 399/1995 . 39. 193/1994.Model for Quality Assurance in Production.Regulament privind elaborarea reglementărilor tehnice în construcţii pentru componentele sistemului calităţii.PART 4: Guidelines for Quality Improvement.Regulament pentru recepţia lucrărilor de construcţii şi a instalaţiilor aferente. M.Privind calitatea în construcţii. ISO 9004-4/ 1993..Model for Quality Assurance in Final Inspection and Test. 22.C. 7-17.PART 2: Generic Guidelines for the Application of ISO 9001. Of. Quality Systems – Model for Quality Assurance in Design. 30. (Final Draft International Standard) Quality Management and Quality Assurance Standards .PART 2: Generic Guidelines for the Application of ISO 9001.PART 2: Guidelines for Services.Regulament privind conducerea şi asigurarea calităţii în construcţii.PART 1: Guidelines. M. 31. COCC S. HG 273/1994 . ISO 9002/ 1994. 32..Regulament privind urmărirea comportării construcţiilor în exploatare. Quality Management and Quality Assurance Standards . Quality Systems . Of. ISO 9004-3/ 1993. ISO 9002 And ISO 9003 (REVISION OF ISO 9000-2: 1993). COCC: Ghidul şi programul de calcul cadru al responsabilului cu urmărirea în exploatare a construcţiilor. Legea nr. 40. 28. 29. HG 261/1994 . 1977. 352/1997. HG 766/1997 . Of. 26. pag.PART 3: Guidelines for Processed Materials. Quality Systems . COCC: Ghid pentru programarea controlului calităţii executării lucrărilor pe şantier. Quality Management and Quality Assurance Standards .A. Production. 12/1995.

respectându-se mai multe etape şi anume: • permanent pe parcursul executării pentru toate categoriile de lucrări (înainte ca ele se devină lucrări ascunse prin înglobare sau acoperire).1. în limitele abaterilor admisibile. pe epruvete standard. doar o “calitate potenţială”. în timp relativ scurt trebuie avute în vedere responsabilităţile şi riscurile care converg din aceasta: responsabilitatea producătorului referitor la calitatea betonului (a produsului semifabricat) şi ceea a antreprenorului (constructorului) privitoare la calitatea execuţiei (a produsului finit). calitatea sa depinde nu numai de constituenţii acestuia şi de omogenitatea lor. • la terminarea unei faze de lucru. În trecut se accepta rezistenţa epruvetei ca rezistenţă a structurii. dar şi de alţi parametrii cum sunt turnarea. arată noua tendinţă de dezvoltarea a acestora. În prezent este recunoscut faptul că epruvetele cubice şi cilindrice standard nu reflectă în totalitate adevărata calitate a structurii. CONTROLUL CALITĂŢII LUCRĂRILOR DE CONSTRUCŢII 6. conform acestui concept. după 28 de zile. Ţinându-se cont de faptul că betonul este un material eterogen. În afara responsabilităţilor celor doi factori menţionaţi mai sus. • în timpul exploatării. 97 . compactarea şi întărirea. Pentru determinarea calităţii reale fără a degrada o structură/element existent se folosesc metode nedistructive de determinare a calităţii. Un aspect foarte important privitor la realizarea construcţiilor este conceptul de calitate. Astfel. În cele ce urmează sa încercat să se treacă în revistă principalele tipuri de metode nedistructive de control al calităţii betonului care există în lume şi în România. la recepţia preliminară sau finală.CONTROLUL CALITĂŢII LUCRĂRILOR DE CONSTRUCŢII CAPITOLUL 6. ceea ce arată din nou diferenţa dintre structură şi epruvetele standardizate. Controlul calităţii lucrărilor de beton şi beton armat este necesar pentru respectarea şi aplicarea prevederilor din normele şi reglementările specifice. dar este în general recunoscut faptul că aceste epruvete nu oglindesc adevărata calitate a elementelor de construcţii. CONSIDERAŢII GENERALE În situaţia în care cantităţi mari de beton sunt puse în lucrare. întărite şi încercate conform specificaţiilor standardizate. calitatea betonul se determină prin încercări. Studiile şi cercetările recente referitoare la metodele nedistructive pentru determinarea calităţii betonului în lume. care pot varia pe ansamblul unei structuri. conceptul clasic de evaluare a calităţii betonului este bazat pe rezultatele metodelor de control distructive pe epruvete turnate.

Tabel 6-1. Metodele de control nedistructiv a calităţii permit obţinerea de informaţii cifrice sau de altă natură asupra defectelor.CONTROLUL CALITĂŢII LUCRĂRILOR DE CONSTRUCŢII 6.001 3816-84 A 23 . deformaţiilor geometrice sau stărilor fizice ale elementului studiat prin mijloace care nu alterează aptitudinea de întrebuinţare a acestuia. volumul lucrărilor de control.30 1048 / 2 4408 Part 4 07 . 2 – 24 C 23-85 423. în scopul evaluării corecte a caracteristicilor dorite. B 3303 B 15-225 18:04.001 15013-80 A 23. Aceste metode se se pot clasifica în: • metode semidistructive sau metode parţial distructive. Clasificarea a reglementărilor internaţionale privitoare la metode nedistructive de încercare a betonului Sursă: Teodoru G.192 B .3318 T 8045 Anul 1983 1971 1981 1984 1990 1985 1984 1976 1971 1982 1983 1958 1986 1974 1984 1985 1977 1986 1986 1979 1980 1982 1976 1983 1980 1990 1985 1984 1974 1983 Duritate superficială Acustic prin şoc C . M. depinde în mare măsură de alegerea judicioasă a metodei de control.2 – 18 C 23-85 423. putându-se realiza cu mijloace mecanice. prin mijloace care nu cauzează nici o degradare elementului studiat. termice sau chimice. performanţele aparatului. accesibilitate.). ansambluri etc. M 1. CLASIFICAREA ÎNCERCĂRILOR PENTRU CONTROLUL NEDISTRUCTIV AL CALITĂŢII BETONULUI Eficienţa controlului de calitate.08. Metoda de control adoptată se stabileşte funcţie de o serie de factori precum: specificul lucrării.06.. • metode nedistructive care permite obţinerea de informaţii cifrice sau de altă natură asupra defectelor. 1991 Metoda Ţara de origine Austria Belgia Brazilia Bulgaria Canada China Danemarca Germania Marea Britanie Ungaria Internaţional Japonia Mexic Polonia RILEM ROMÂNIA Rusia Spania Suedia USA Venezuela Iugoslavia Belgia Brazilia Bulgaria Canada China Danemarca Marea Britanie Internaţional Cod ONORM NBN ABNT BDS CSA JGJ DS DIN BS MSZ ISO/DIS ISMS NOM PN NDT C GOST UNE SS ASTM COVENIN JUS NBN ABNT BDS CSA JGJ DS BS ISO/DIS Nr.33 4408 Part 5 8047 98 .1/2 83-307-86 137250 C 805 1609 U.06262 3 26-85 22690. precizia de examinare. deformaţiilor geometrice sau a stărilor fizice ale obiectului de controlat (materiale componente. caracteristicile materialului şi dimensiunile elementului examinat precum şi gradul de calificare a personalului. 041 B 15-229 18:04. anomaliilor. anomaliilor.2. care cauzează mici degradări locale de suprafaţă. Y.

substanţe penetrante (lichide sau gaze). magnetic.31 1881 Part 207 8046 231-89 226903 137238 C 900 1881 Part 207 137239 A 23 .1986 B .1986 C 803 1986 1974 1972 1985 1978 1986 1983 1983 1980 1982 1984 1985 1990 1984 1986 1983 1989 1983 1982 1986 1983 1990 1986 1986 1982 Nedistructiv combinat Smulgere Rupere Penetrare Principalele metode de control nedistructiv (STAS 6652/1-82) sunt: acustic. 2 – 19 C 1881 Part 207 C – 301 . acoperirii şi diametrului armăturilor din beton Determinarea umidităţii betonului proaspăt sau întărit Metoda rezonanţă cu Metodele de recul Metoda prin şoc Metoda undelor suprafaţă de Metodele de amprentă Metoda undelor de suprafaţă Metoda penetrare de Metoda prin smulgere Metoda cu explozie locală de Metoda ultrasonice cu impuls Metoda pachometrului Metoda radiometrică cu radiaţii gama sau beta Metoda radiografice cu radiaţii X sau gama Metoda absorbţiei microundelor Metoda capacitivă Metoda încetinirii neutronilor rapizi Metoda de rezonanţă magnetică Metode rezistive 99 . M 1 .06261 1 222-85 17624 83-308-86 137240 C 597 1681-80 U. Clasificare a metodelor nedistructive de încercare a betonului funcţie de obiectul de studiat Aprecierea rezistenţei mecanice Metode nedistructive de testare a betonului funcţie de obiectul metodei Sursă: STAS 6652-82 Metode de Metoda Metoda Metoda Metoda cu combinată impuls precizie ridicată combinată combinată viteză de viteză de viteză de ultrasonic propagarepropagarepropagareindice de forţă de diametrul recul smulgere amprentei Metode caracter informativ Aprecierea proprietăţilor elastodinamice Determinarea poziţiei. termic. 2 – 21 C 423. mecanic sau de duritate superficială. atomic / radiaţii penetrante (electromagnetice sau optice). electric sau electromagnetic.042 137252 26-85 A 23 . optic. unde radio şi metode combinate. Tabel 6-2.CONTROLUL CALITĂŢII LUCRĂRILOR DE CONSTRUCŢII Mexic Polonia RILEM ROMÂNIA Rusia Spania Suedia USA Venezuela Iugoslavia Suedia ROMÂNIA Canada Danemarca Marea Britanie Internaţional ROMÂNIA Rusia Suedia USA Marea Britanie Suedia Canada Marea Britanie Mexic SUA NOM PN NDT C GOST UNE SS ASTM COVENIN JUS SS C CSA DS BS ISO/DIS C GOST SS ASTM BS SS CSA BS NOM ASTM C – 275 .

Metode de control nedistructiv. Clasificare După caracterul interacţiunii fenomenului fizic sau substanţei cu obiectul de controlat Metoda de control nedistructiv După parametrul După procedeul de obţinere informaţional primar a informaţiei primare (de exemplu: (metoda de evidenţiere a caracteristica caracterisiticii) măsurabilă) Câmpul magnetic Cu pulberi magnetice coercitiv Prin inducţie Tipul controlului Magnetizaţiei Magnetic Cu traducto feromagnetic (ferosondă) Prin efect Hall Magnetografică Magnetomotoare Magnetorezistivă Cu pulberi electrostatice Parametrilor electrici Cu scântei electice Radiaţiei derecombinare Emisiei exoelectrice Zgomotului Tensiunii de contact Cu transformator Parametrică Magnetică Inducţiei remanente Permabilităţii magnetice Intensităţii câmpului magnetic Prin efect Barkhausen Electrică Triboelectrică Electric Potenţailului electric Termoelectrică Capacităţii electrice Cu curenţi turbionari Prin transmisie Prin reflexie Amplitudinii Fazei Frecvenţei 100 .CONTROLUL CALITĂŢII LUCRĂRILOR DE CONSTRUCŢII Determinarea densităţii aparente a betonului Metoda radiometrică cu radiaţii gama sau beta bazate pe atenuarea sau retroîmprăştierea radiaţiilor gama sau beta Metoda ultrasonică cu impuls Determinarea grosimi straturilor de beton degradat sub acţiunea agenţilor fizici sau chimici Determinarea comportării betoanelor sau mortarelor la acţiuni chimic agresive Determinarea comportării la acţiuni fizicochimice Defectoscopia betonului Metoda radiografică cu radiaţii X sau gama Metoda radiometrică cu radiaţii gama sau beta Metoda rezonanţă de Metoda prin şoc Metoda ultrasonică cu impuls Metoda radiografică bazată pe atenuarea radiaţiilor gama Metoda radiometrică bazată pe reîmprăştierea radiaţiilor beta Metoda ultrasonică impuls cu Metoda de rezonanţă Metoda radiografică cu radiaţii X sau gama Metoda ultrasonică cu impuls Metoda carotajului sonic Metoda radioscopică Metoda holografică Metoda undelor de suprafaţă Metoda radiografică cu radiaţii gama sau beta Tabel 6-3.

CONTROLUL CALITĂŢII LUCRĂRILOR DE CONSTRUCŢII Spectrului Frecvenţelor multiple Prin transmisie Prin reflexie Prin dispersie Cu unde radio Amplitudinii Fazei Frecvenţei Timpului de trecere Prin detecţie Bolometrică Cu termistoare Prin interferneţă Holografică Cu cristale lichide Polarizării Rezonanţei Geometrică Spectrului Prin transmisie Prin refelexie Termic Cu hărtie termografică Cu straturi termoluminifere Cu elemente fotosensibile Calorimetrică Pirometrică Cu cristale lichide Cu materiale termocrome Cu hârtie termografică Cu straturi termoluminifere Parametrilor dependenţi de temperatură Interferometriei optice Calorimetrică Termometrică Prin măsurarea căldurii Prin radiaţie proprie Prin transmisie Prin împăştiere Cu radiaţii penetrante Densităţii fluxului de energie Spectrului Prin scintilaţie Prin ionizare Prin emsie de electroni secundari Radiografică Radioscopică Interferometrică Nefelometrică Holografic Refractmetrică Reflectometrică Vizuală Piezoelectrică Electromagneticoacustică Microfonciă Cu pulberi Analiza prin activare Radiaţii caracteristice Prin emsiei proprie Prin transmisie Prin reflexie Prin dispersie Prin radiaţie proprie Amplitudinii fazei Timpului de trecere Frecvenţei Optic Cu radiaţie indusă Polarizării Geometrică Spectrului Amplitudinii fazei Timpului de trecere Frecvenţei Spectrului Cu lichide penetrante Cu gaze penetrante Prin transmisie Prin reflexie Rezonanţei Acustic Impedanţei Oscilaţiilor libere Emisiei acustice Cu substanţe penetrante Moleculare Prin strălucrire (acromatică) Prin cluoare (cromatică) Prin luminiscenţă Prin luminiscenţăşi prin culoare 101 .

Principiul de funcţionare a aparatului constă în introducerea piesei de examinat întrun fascicul de ultrasunete produs de un vibrator piezoelectric sau magnetostrictiv. cu ajutorul fenomenului de rezonanţă. notarea frecvenţei. metoda undelor de suprafaţă şi metoda emisiei acustice. realizat prin variaţia frecvenţei excitaţiei exterioare până la coincidenţa cu frecvenţa proprie de oscilaţia a epruvetei. metoda prin şoc.3. James Instruments).. utilizată în defectoscopie. Metodele de rezonanţă cu măsurarea frecvenţei proprii se bazează pe punerea în vibrare a unei epruvete de formă prismatică şi pe identificarea frecvenţei proprii de vibrare.1. ce au indicate numărul maxim de defecte admisibile sau clase de calitate cu mărimi şi frecvenţe de defecte admisibile. metoda carotajului sonic. varierea în continuare a frecvenţei până la următoarea rezonanţă. rezultă lungimea parcursă. metode elastice cu impuls ultrasonic. Bălan S. 6. Cunoscând cele două frecvenţe succesive. Calitatea materialului se stabileşte folosind scări etalon. O proprietate importantă a lor. 1965. 102 . este capacitatea de a fi reflectate puternic de suprafeţele de separare dintre două medii cu densităţii diferite. Pentru ca defectele să fie puse în evidenţă este necesar ca dimensiunea lor să fie mai mare decât lungimea de undă a ultrasunetelor folosite. Dacă această lungime corespunde cu grosimea piesei înseamnă că nu există defecte pe direcţia în care s-au proiectat ultrasunetele. METODA DE VIBRAŢII PROPRII Metoda nedistructivă de vibraţii proprii (denumită metoda de rezonanţă) se bazează pe măsurarea frecvenţei proprii de vibraţie a epruvetelor cu ajutorul fenomenului de rezonanţă şi apoi deducerea modulului de elasticitate dinamic Ed. Se pot distinge următoarele metode: metoda de vibraţii proprii (rezonanţă). cuprinse între 20 KHz şi 20 MHz. METODE ACUSTICE Examinarea cu ultrasunete se bazează pe analiza undelor elastice excitate apărute în elementul studiat şi pe monitorizarea fie a semnalului transmis (denumită tehnica prin transmisie) fie a semnalului reflectat sau de difracţie provenit de la orice suprafaţă sau discontinuitate (denumită tehnica cu impuls reflectat).3. (STAS 6652/1-82) Defectoscopia cu ultrasunete presupune utilizarea unor vibraţii mecanice cu frecvenţe superioare frecvenţei sunetelor.CONTROLUL CALITĂŢII LUCRĂRILOR DE CONSTRUCŢII Cu particule filtrante Prin spectrometrei de masă Cu bule Manometrică Cu halogeni Cu gaze radioactive Catarometrică Chimică Prin deformaţii remenate Acustică Electrică Cu radiaţii infraroşii Vizuală 6. (STAS 6652/1-82. varierea frecvenţei acestora până când apare fenomenul de rezonanţa. Arcan M.

α .coeficient al condiţiilor de rezemare la încovoiere. Im – momentul de inerţie curent al barei. f t . Schemă principiu aparat pentru determinarea frecvenţei de rezonanţă 1. excitator electromagnetic.1] 2l ρ fi = 2α πl 2 EI ρA [6. τ . Frecvenţa proprie de vibraţie a unui sistem mecanic depinde de proprietăţile sale elastice. inerţiale şi constructive. fi . de încovoiere şi de torsiune. 2004 Tipurile principale de vibraţii sunt: longitudinale.efort axial. ft = [6. Ed – modul de elasticitate dinamic.frecvenţa proprie a vibraţiilor de torsiune. co – viteza de undă.suprafaţa secţiunii transversale a barei. ε . Relaţiile matematice ale acestor interdependenţe sunt: 1 E fl = [6. t – timp.timpul necesar undei să străbată lungimea barei. u – deplasare axială. 3. β .2] 2β GI p πl ρI m unde: fl – frecvenţa proprie a vibraţiilor longitudinale. Receptor. 2. σ . 4.frecvenţa proprie a vibraţiilor transversale.coeficient al condiţiilor de rezemare la torsiune. I p – momentul de inerţie al secţiunii transversale al barei. Sursă: James Instruments. Probă de beton.CONTROLUL CALITĂŢII LUCRĂRILOR DE CONSTRUCŢII Figura 6-1.deformaţie. Monitor şi amplificator. A.lungimea barei.3] 103 . l .

a unui element sau a unei structuri cu ajutorul unui şoc de mică intensitate. rezultă următoarea relaţie: ∂x 2 ∂ 2u 2 ∂ u c0 2 = 2 ∂x ∂t unde c0 = [6.9] frecvenţa proprie a vibraţiilor longitudinale va fi: 1 c 1 E fl = = 0 = τ 2l 2l ρ în ipoteza în care l.3. METODA PRIN ŞOC Metoda prin şoc se bazează pe punerea în vibraţie a unei epruvete. ce se aplică betonului cu ajutorul unui palpator – emiţător simultan cu deschiderea bazei de timp şi al căror timp sau viteză de propagare prin beton este determinată cu ajutorul unui palpator . (STAS 6652/1-82) Şocul poate fie exercitat longitudinal. STAS 6652/1-82). relaţia (6. 104 .receptor care aplică semnalul recepţionat pentru încheierea bazei de timp.8) devine: 4lMf 2 E= ab 6. • Metoda tipului sau vitezei de propagare constă în producerea unor impulsuri alcătuite din oscilaţii neamortizate de frecvenţă relativ joasă (40…150 Hz).2.4] [6.8] [6.CONTROLUL CALITĂŢII LUCRĂRILOR DE CONSTRUCŢII ∂σ ⎞ ∂σ ⎛ dx ⎟ A − σA = A dx ⎜σ + ∂x ⎠ ∂x ⎝ ∂σ ∂ 2u A dx = ρAdx 2 ∂x ∂t ∂u ştiind că σ = Eε şi că ε = . C 26-1985. obţinându-se frecvenţa proprie longitudinală de încovoiere sau de torsiune a epruvetei ori elementului. sau decrementului corespunzător. în vederea determinării calităţii betonului din element. METODE ELASTICE CU IMPULS ULTRASONIC Metode elastice cu impuls ultrasonic (Whithurst 1967) se bazează pe măsurarea tipului sau vitezei de propagare şi eventual a atenuării impulsurilor ultrasonice în beton (ASTM C 597. având masa M.6] E ρ [6.3. modulul de elasticitate E va fi: E = 4l 4 ρf 2 În cazul unei grinzi cu laturile a şi b. ρ şi f sunt cunoscute. şi pe măsurarea perioadei sau frecvenţei proprii de oscilaţie şi eventual a decrementului logaritmic de amortizare a oscilaţiilor epruvetei sau elementului. Undele transmise fiind afectate de discontinuităţile şi neomogenităţile materialului. Defectul fiind înregistrat printr-o anulare sau atenuare a energiei transmise.3. 6.7] [6. transversal centric sau transversal excentric.5] [6.

relaţia (6.lungimea de undă a ultrasunetului folosit. în linie dreaptă (mm).densitatea materialului. 2003. 6.11] [6. Metoda atenuării impulsurilor ultrasonice. n – frecvenţa oscilaţiilor utilizate.10] [6. rezistenţi la 105 . Schemă principiu aparat piezoelectric Sursă: James Instruments.CONTROLUL CALITĂŢII LUCRĂRILOR DE CONSTRUCŢII Viteza de propagare longitudinală (Vl) este: L (km/s) Vl = T V λ= l n unde: L – distanţa dintre emiţător şi receptor. Se bazează fie pe ridicarea curbei de atenuare a unui impuls ultrasonic reflectat succesiv de feţele opuse ale epruvetei sau elementului de beton fie pe măsurarea amplitudinii semnalului recepţionat la primul său front de undă prin înregistrarea amplificării necesare pentru a aduce semnalul la o amplitudine standard. Într-un mediu tridimensional.10) devine: E (1 − μ ) Vi = ρ (1 + μ )(1 − 2 μ ) [6.13] E 2 ρ (1 + μ ) unde: E – modulul de elasticitate dinamic al materialului. λ . METODA CAROTAJULUI SONIC Metoda carotajului sonic (STAS 6652/1-82) se bazează pe glisarea în lungul unor canale circulare umplute cu apă a unor palpatori ultrasonici. μ .14] unde: G – modul de elasticitate la lunecare.4. • Figura 6-2.12] [6. Vs = Vt = G ρ [6.coeficient Poisson. cu polarizare radială. ρ . T – timpul de propagare al impulsurilor în beton (μs).3.

deci a unei calităţi superioare a materialului. Schemă principiu SASW 1. (STAS 6652/1-82) Se pot distinge următoarele metode: metoda de recul. dale. Principiul de funcţionare constă în lovirea suprafeţei şi înregistrarea prin două receptoare.3. Metoda a fost dezvoltată în scopul determinării proprietăţilor elementelor de construcţii realizate în straturi. METODE MECANICE SAU DE DURITATE SUPERFICIALE Metodele mecanice (denumite şi metode de duritate superficială) se bazează pe măsurarea proprietăţilor mecanice ale stratului de suprafaţă a betonului. la diferite trepte de solicitare. în vederea trasării curbei de dispersie corespunzătoare. în vederea determinării calităţii betonului. (STAS 6652/1-82) 6. a vitezei undelor de suprafaţă şi a lungimii de undă. 2. Ciocan. între emiţător şi receptor. 1994 6. ca urmare a degradărilor structurale produse de eforturile din materiale. după propagarea sa prin beton. metoda prin explozie locală şi metoda prin dezlipire 106 . curbă ce poate fi folosită ulterior la determinarea vitezei undelor de suprafaţă sau grosimii plăcii. 4.CONTROLUL CALITĂŢII LUCRĂRILOR DE CONSTRUCŢII imersie şipe măsurarea timpului de propagare şi eventual a amplitudinii semnalului ultrasonic. Viteze mari corespund unui modul de elasticitate mare. Receptor 1. respectiv a relaţiei existente între duritatea betonului şi rezistenţa sa la compresiune. Analizor spectral. metoda de amprentă.4. Metoda analizei spectrale a undelor de suprafaţă (SASW Spectral Analysis of Surface Waves) (Heisey 1982 şi Nazarian 1983) este utilizată mai ales la suprafeţe cu o singură faţă vizibilă (pavaje.) fiind o variantă a metodei impact-ecou. Figura 6-3.3. drumuri etc. 3. metodele de smulgere. în unitatea de timp. METODA UNDELOR DE SUPRAFAŢĂ Metoda undelor de suprafaţă se bazează pe măsurarea vitezei de fază a undelor de încovoiere excitate în plăci la diverse frecvenţe.6. Receptor 2. METODA EMISIEI ACUSTICE Metoda emisiei acustice se bazează pe măsurarea variaţiei numărului impulsurilor acustice emise de betonul unei epruvete. metoda de penetrare. Sursă: Carino.5. 6.

4. Tijă de glisare. Scală.. prin intermediul unei tije de percuţie. Schema aparatului pentru determinarea rezistentei betonului prin metoda reculului 1. Tijă cu reper indicator. 107 .N (figura 6-4). pe care o masă mobilă a aparatului îl suferă în urma impactului normal pe suprafaţa betonului. Fazele principale de funcţionare a aparatului Sursă: Teodorescu M. 7. Resort de recul. Tijă de percuţie. LR.rezistenţa de referinţă a betonului la compresiune. Ciocan. 5. James Instruments. 8. Reculul este folosit ca un indicator al durităţii superficiale a betonului. suprafaţa de beton a elementului de încercat. Oneţ T. bazată pe principiul măsurării reculului. N – indice de recul. METODA DE RECUL Metoda de recul este o metodă nedistructivă. Element de beton. b – constante funcţie de compoziţia betonului de referinţă utilizat la trasarea curbei polinomiale de transformare. Principiul de funcţionare a aparatului constă în acţionarea unui sistem de resorturi în momentul în care un ciocan loveşte. fiind folosit pentru estimarea rezistenţei betonului. 3.4. PT . NR.recul liniar şi P. Carcasă.recul unghiular).15] N 0 14 20 25 30 35 40 45 50 Figura 6-4. a. care este trasată cu ajutorul relaţiei următoare: Rcref = aN b 30. Tertea I.5 Determinarea rezistenţei la compresiune se realizează după o curbă de transformare Rc .. 2.0 [6. (STAS 6652/182) Rc (MPa) 62. Resort de presiune. Figura 6-5. 6.CONTROLUL CALITĂŢII LUCRĂRILOR DE CONSTRUCŢII 6. 2003. Curbele de transformare indice de recul N – rezistenţă la compresiune Rc unde: Rc.1. Figura 6-6. M . Aparatul înregistrează indicele de recul liniar sau unghiular (Sclerometru tip N. 1979. L. 1996. 9.

transport şi manipulare) cu grosimi mici şi mijlocii.CONTROLUL CALITĂŢII LUCRĂRILOR DE CONSTRUCŢII Metoda de duritate superficială se recomandă a fi aplicată numai în cazurile în care calitatea betonului de la suprafaţa elementelor de construcţie este asemănătoare cu cea a betonului din profunzime. beton armat şi beton precomprimat (decofrare. 3. 6. Schema aparatului pentru determinarea rezistenţei betonului prin metoda amprentei 1. (STAS 6652/1-82) Energia de impact poate fi obţinută printr-o mişcare rectilinie sau circulară (pendulară) a bile.4. care nu se aplică la betoane cu maturitate mai mică de un an. Conform C 26-1985. bazată pe măsurarea exactă a dimensiunilor componentei obţinute. 5. proiectată cu o anumită forţă. elemente la care nu este asigurat accesul direct pe faţa de turnare şi la care nu există posibilitatea înlăturării unui strat de cel puţin 10 mm cu obţinerea unei suprafeţe fără rugozităţi pentru încercare. Arcan M. Terminaţie. în care curba a fost trasată cu ajutorul relaţiei următoare: 40 N 0 40 55 70 ⎛d⎞ [6. C – constantă funcţie de rezultatul încercărilor pe cuburi de etalonare.. Curbele de transformare diametru amprentă φ(mm) – rezistenţă la compresiune Rc (MPa) 108 . Ciocan. 6-8). Bălan S. Determinarea rezistenţei la compresiune se realizează după o curbă de transformare Rc (MPa) .. betoane cu dozaje de ciment sub 200 kg/m3. iar citirea amprentei se realizează cu ajutorul lupelor micrometrice 3 1 5 ////////// 2 4 Rc (MPa) 85 Figura 6-7. METODA DE AMPRENTĂ Metoda de amprentă este o metodă de duritate superficială.Φ (mm) (fig. construcţii sau elemente de construcţie avariate care prezintă defecte interne sau de suprafaţă. Această metodă nu se recomandă a fi aplicată când elementele de încercat se află în: construcţii amplasate în medii agresive la care atacul chimic se produce de la suprafaţă. d. D – diametrul amprentei şi al bilei.. 1996. 4. Tijă de percuţie. este consumată de suprafaţa elementului de beton încercat în urma ciocnirii de acesta. Resort. datorită acesteia metoda se mai numeşte şi metoda bilei. 1965. Elementul mobil de impact se numeşte bilă. −4 Figura 6-8.rezistenţa betonului la compresiune (MPa). respectiv a urmei proporţiei din energia iniţială a elementului mobil (amprentei) pe care o bilă. Este o metodă orientativă. Carcasă.2.16] Rc = C ⎜ ⎟ ⎝D⎠ unde: Rc. Sursă: Teodorescu M. domeniul de aplicare al metodei îl constituie controlul pe faze a elementelor de beton. 2. cu vârste sub 60 de zile.

Cuiele sunt trase afară după 10 min.4. 5. Cameră de presiune. în suprafaţa de beton de încercat. Aparatura de încercare semidistructivă prin smulgere 109 . 6. 4. IMEC. iar forţa de smulgere este măsurată cu ajutorul unui manometru. Legendă: 1. INCERC. 2003. t = 4 mm) în beton cu ajutorul unui dispozitiv special (Hilti DX 100L). dezvoltată în SUA (1966) şi Anglia (Long şi Murray 1984) a adus un aport substanţial la testarea betonului în situ.3. Picioare de reazăm.0 cm) (fig. Interpretarea rezultatelor încercării realizându-se prin corelarea adâncimii de penetrare cu rezistenţa la compresiune a betonului. 2. (STAS 6652/1-82) Sursă: James Instruments. Carino 1994) (STAS 6652/1-82) Încercările efectuate sunt influenţate de mărimea agregatelor care conduc la variaţii ale rezultatelor testării. Disc de smulgere. Imagine aparatul Windsor Sursă: James Instruments. Avantajul acestei metode este acela că suprafaţa elementului încercat nu trebuie să fie neapărat plană deoarece dimensiunea cuielor este redusă (diametru 6. METODA PRIN PENETRARE Metoda rezistenţei la penetrare (denumită şi metoda Windsor).. Figura 6-10.CONTROLUL CALITĂŢII LUCRĂRILOR DE CONSTRUCŢII 6. prin explozia încărcăturii unui cartuş standard. Figura 6-9. 3.5 mm şi lungime 8. şi interpretarea rezultatelor în vederea determinării rezistenţei betonului. 6-9).4.4. lipit (cu răşină epoxidică) pe suprafaţa betonului. Şurub dublu filetat de cuplaj. Metoda Hellenică constă în împuşcarea unor tije standard (l = 34 mm. Manometru. a unui cui de oţel. Această metodă se bazează pe măsurarea adâncimii de penetrare. Tijă de tracţiune. METODA PRIN SMULGERE ŞI DEZLIPIRE Metoda semidistructivă prin smulgere la suprafaţă (Skramtajev 1938) se bazează pe măsurarea forţei necesare pentru desprinderea unui disc metalic. (Feldmann 1977. 6.

Procedeul CAPO d. (Teleni 1970). Anglia (Chabowski. Procedeul inel expandabil Sursă: Carino. Procedeul BRE b. cu ajutorul unui kerner ascuţit şi unirea tuturor acestor puncte astfel încât să rezulte un şanţ continuu (fără a se disloca agregate din beton). precum: 110 . (Bickley 1982). cu ajutorul unor curbe. SUA (Richard 1977). Procedeul prin smulgere la suprafaţă Figura 6-11. pe suprafaţa de beton.CONTROLUL CALITĂŢII LUCRĂRILOR DE CONSTRUCŢII Această metoda măsoară direct rezistenţa la întindere a betonului. de suprafaţa elementului de beton care va fi încercat şi păstrarea 1-2 zile la temperatură de minimum + 15 oC pentru a realiza întărirea corespunzătoare a adezivului. Alte abordări.5 mm. • poansonarea conturului discului la maximum 5 mm echidistanţă cu adâncimi de cca. 0. bazându-se pe corelaţia dintre rezistenţa la întindere a betonului şi forţa de smulgere a discului metalic. a. ale aceleiaşi metode a fost dezvoltată în paralel în Danemarca (Kierkegsard-Hansen 1962). tabele sau relaţii de transformare. Exemple de procedee de smulgere prin extracţie a pieselor metalice post-înglobate în beton Ele bazându-se pe măsurarea forţei axiale sau momentului de torsiune necesare extracţiei din beton a unor elemente (piesei) pre-înglobate sau post înglobate în beton. • prinderea discului prin intermediul unei tije de tracţiune de aparatul extractor (presă) şi tragerea până la smulgere. În funcţie de suprafaţa discului se deduce rezistenţa la întindere directă (prin smulgere) a betonului şi indirect. Forţa de smulgere necesară extragerii piesei înglobate va fi înregistrată de manometrul presei. Bryden-Smith 1980). rezistenţa la compresiune. 1994 c. Modul de lucru constă în: • lipirea discului (cu diametru de 50 sau 75 mm) cu răşină epoxidică.

ROMTECH 111 . diferenţa constând în calculare rezistenţei la forfecare prin smulgere şi corelarea ei cu rezistenţa la compresiune a betonului. EXTRAGERE DE CAROTE Extragerea de carote se realizează cu ajutorul unui echipament prevăzut cu tuburi de oţel prevăzut cu coroane de diamant industrial. pentru determinarea rezistenţei la compresiune. (STAS 6652/1-82. Metoda fracturării interne a betonului constă în măsurarea indirectă a rezistenţei la întindere a betonului.5. care după o netezire a suprafeţelor de capăt se încearcă prin rupere la presa. INCERC. Această metoda nu se recomandă a fi aplicată la: construcţii amplasate în medii agresive la care atacul chimic se produce de la suprafaţă.CONTROLUL CALITĂŢII LUCRĂRILOR DE CONSTRUCŢII 1. 2003. C 54-81. Sursă: James Instruments 6. astfel încât se poate găsi oricând perpendicular pe suprafaţa betonului de unde se extrage proba (fig. elemente de construcţie puternic armate sau cu strat de acoperire cu beton sub 1-3 cm. prevăzute cu inele expandabile. James Intruments) Acest echipament taie epruvete cilindrice denumite "carote".motor de-a lungul glisierei maşinii. Extragerea carotelor se face prin avansarea ansamblului tub – carotier . tuburile se rotesc cu cca. Forţa măsurată de smulgere a tijei care provoacă fracturarea internă a betonului se corelează cu rezistenţa la întindere a betonului. 6-12). 2. 300 rot/min. Metoda semidistructivă prin smulgere se recomandă a fi aplicată numai în cazurile în care calitatea betonului de la suprafaţa elementelor de construcţie este asemănătoare cu cea a betonului din profunzime. construcţii sau elemente de construcţie avariate care prezintă defecte locale sau degradări structurale ale betonului.4. prin determinarea forţei necesare extragerii unei tije metalice. Tubul se poate găsi în poziţii înclinate din 15 o in 15 o. Dispozitive pentru extras carote Sursă: James Instruments. Figura 6-12. Metoda smulgerii din profunzime este asemănătoare metodei fracturării interne.

a.CONTROLUL CALITĂŢII LUCRĂRILOR DE CONSTRUCŢII 6. precum: Röntgen (raze X cu energie a radiaţiei între 20 keV – 10 MeV. Gama (izotopi radioactivi: Ir 192 şi Co 60 cu λ= 1 x 10-13 – 5 x 10-12 şi ν = 6 x 1019 – 3 x 1021 Hz) sau reacţii nucleare artificiale (neutroni). ele fiind formate prin turnare în acelaşi timp cu elementul de beton (fig. METODA RUPERII Metoda ruperii (din limba engleză – Broken off specimens by splitting “BOSS”) se aseamănă în principiu cu celelalte metode menţionate până acum.5. Încercarea probelor BOSS se realizează prin ruperea lor la suprafaţa elementului.GAMAGRAFIERE Controlul radiografic presupune fotografierea cu ajutorul unor radiaţii de tip special. 613). Figura 6-14. Probele BOSS după decofrare 6.5.6. Controlul radiografic folosind radiaţii electromagnetice (raze gama) se bazează pe iradierea elementelor de beton cu izotopi radioactivi.4. metoda cu neutroni rapizi şi metoda de rezonanţă magnetică nucleară. ea fiind folosită pentru evaluarea maturizării betonului (Johansen 1970). Modulele probelor ataşate de cofraj. care furnizează. γ sau fluxuri de neutroni).1. Principiul acestei metode constă în ruperea unor probe (cilindrice sau prismatice). METODE ATOMICE Metodele atomice se bazează pe evidenţierea şi analiza densităţi fluxului de energie a radiaţiei după interacţiunea cu elementul studiat cu ajutorul radiaţiilor nucleare (X. a imaginii structurale a interiorului unui obiect opac cu grosimi de până la 60 cm. (STAS 6652/1-82) Se pot distinge următoarele metode: metoda radiografică folosind radiaţii X sau gama. metoda radiometrică cu radiaţii gama sau beta. METODA RADIOGRAFICĂ FOLOSIND RAZE GAMA . b. prin înregistrarea variaţiei distribuţiei intensităţii rezultate (pe plăci sensibile radiografic – filme Röntgen sau pe 112 . Figura 6-13. Spectrul radiaţiilor electromagnetice 6. care sunt ataşate de elementele de beton armat. lungimi de undă λ= 5 x 10-12 – 1 x 10-8 şi frecvenţă ν = 3 x 1016 – 6 x 1019 Hz). β.

densitatea materialului (C) şi de numărul atomic (Z). de intensitate Io.grosimea elementului străbătut de radiaţie. radiaţiile sunt atenuate inegal în diferite puncte ale acestuia (corespunzător distribuţiei de grosimi şi densităţi). imagini formate din zone de umbră şi lumină. 2003.. I – intensitate înregistrată. va fi diferit funcţie de absorbţia diferenţiată a materialului studiat. Io – intensitatea sursei de radiaţie. Ci – densitatea materialului. Străbătând elementul. iar de cealaltă parte se poziţionează filmul (placa) fotografic(ă).17] I = I 0 e − μx sau ln (I 0 / I ) = μx Pentru materiale compozite se consideră următoare ecuaţie: μ = ∑ μ i Ci i n =1 [6. experienţa arată că intensitatea I a undei plane suferă o micşorare după legea: [6.18] unde: μ . Principiul de funcţionare: sursa radioactivă este poziţionată de o parte a elementului studiat. 113 . x . astfel încât valorile intensităţii transmise. a căror sensibilitate este corespunzătoare radiaţiilor utilizate). Figura 6-15.coeficient absorbţie a materialului (cm-1). care depinde de lungimea de undă (λ). Când pe suprafaţa elementului studiat cade un fascicul paralel de raze.CONTROLUL CALITĂŢII LUCRĂRILOR DE CONSTRUCŢII ecrane fluorescente. Schemă de funcţionare a aparaturii folosite la gamagrafiere Sursă: Ilinoiu G.

Dezavantajele acestei metode sunt: necesitatea unei anumite durate de timp pentru utilizare şi aplicarea numai pe o zonă restrânsă de control. deoarece imaginea barei de armătură este difuză. În unele situaţii. precum verificarea zonelor segregate de beton imaginile plane (fotografice) ale elementului studiat sunt îndeajuns. diametrul şi nivelul lor de coroziune al armăturilor. Cu ajutorul acestor aparate se pot identifica: poziţia. 2002 114 . straturi de beton degradat. numerotate cu vopsea. segregări şi zone poroase în beton. Sursă: Tomografia de Hormigon Armado . Se admite utilizarea unei direcţii oblice în cazul iradierii panoramice (fig. când prelucrarea ulterioară a imaginii prin extrapolare. Pata neagră din zona dreaptă a imaginii reprezintă un tub electric (având densitate redusă. pe o direcţie perpendiculară. Caracteristica distinctivă a acestui metode de control este faptul că oferă precizie fotografică a detaliilor interiorului. cu grosimea elementului studiat şi cu timpul de transmisie. În figura 6-16. care au rolul de identificare a zonei elementului radiografiat în vederea localizării cu uşurinţă a defectelor. Pentru a realiza o recunoaştere optimă a defectelor intensitatea radiaţiei trebuie corelată cu lungimea de undă. ale elementelor de construcţie (±1 mm pentru diametrul barelor de armătură şi ± 1 cm privind poziţia lor). 6-14) sau dacă evidenţierea unor anumite defecte sau forme şi dimensiuni ale elementului necesită o iradiere oblică.CONTROLUL CALITĂŢII LUCRĂRILOR DE CONSTRUCŢII Axa fasciculului de radiaţii trebuie să fie orientată către centrul zonei elementului studiat. punct cu punct. Punctele de culoare albă din figura 6-16 (b) reprezintă plăcuţe de plumb. (a) se pot observa efectele coroziunii armăturii prin faptul că oxizii rezultaţi au pătruns in beton. Dar există situaţii. fisuri. este strict necesară pentru a se realiza reprezentări tridimensionale precise a elementului de beton armat studiat (figura 6-16). cu ajutorul calculatorului. o cantitate mai mare de raze este absorbită înnegrind filmul). ceea ce în cazul unor lucrări de anvergură necesită realizarea unui număr mare de filme. de obicei ascuns. rosturi de turnare.

Gamagrafia unui stâlp din beton armat şi reconstituirea sa tridimensională: a. Gamagrafia ciocurilor unor bare de armătură 115 . Detaliu mărit Sursă: Tomografia de Hormigon Armado . Imagine generală a zonei gamagrafiate. b.CONTROLUL CALITĂŢII LUCRĂRILOR DE CONSTRUCŢII Figura 6-16. 2002 Figura 6-17.

CONTROLUL CALITĂŢII LUCRĂRILOR DE CONSTRUCŢII Figura 6-18. fisurate în dreptul reazemului Sursă: Tomografia de Hormigon Armado . 2002 Figura 6-19. Gamagrafia unei stâlp din beton armat care prezentă zone de segregare Sursă: Tomografia Armado. 2002 de Hormigon 116 . Gamagrafia unei grinzi din beton armat.

capacitivă. a absorbţiei microundelor şi inducţiei magnetice (pachometrului) şi metoda curenţilor turbionari.3.2. (STAS 6652/1-82) 6.3. METODE ELECTRICE ŞI MAGNETICE Metodele nedistructive electrice şi magnetice se bazează pe măsurarea unor proprietăţi electrice ale betonului sau pe propagarea undelor electromagnetice în beton. Încercarea radiometrică a betonului 1. (STAS 6652/1-82) 6. Contor de plumb. Colimator. 5.se bazează pe analiza interacţiunii unui câmp magnetic cu elementul studiat.4.. faţă de beton şi de posibilitatea de a evidenţia această atenuare cu ajutorul detectorului de gaz sau a detectorului cu scintilaţii. METODA RADIOMETRICĂ CU RADIAŢII GAMA SAU BETA Metoda radiometrică cu radiaţii gama sau beta se bazează pe proprietatea aerului sau armăturilor de a atenua radiaţiile gama sau beta în mod diferit.CONTROLUL CALITĂŢII LUCRĂRILOR DE CONSTRUCŢII 6. În acest fel apare posibilitatea identificării atomilor de hidrogen existenţi în beton sub formă de apă. metoda neutronilor rapizi se foloseşte la determinarea umidităţii betonului.4. Principalul scop fiind analiza interacţiunii unui câmp electromagnetic exterior cu câmpul electromagnetic al curenţilor turbionari induşi de acesta în elementul studiat.5. 3 2 1 4 5 Figura 6-20. 10 deplasare lentă a axei de rotaţie a unui corp care se roteşte rapid şi are doar un punct fix (DEX) 117 . din această categorie se disting: metoda rezistivă (conductometrică). METODA REZONANŢEI MAGNETICE NUCLEARE Metoda rezonanţei magnetice nucleare se bazează pe diferenţa dintre momentele magnetice datorită mişcării de precesie a diferitelor nuclee şi pe posibilitatea identificării lor cu ajutorul unui fenomen de rezonanţă dat de interfaţa dintre frecvenţa mişcării de precesie10 şi frecvenţa variabilă a unui câmp electromagnetic exterior. Element de beton. METODA CU NEUTRONI RAPIZI Metoda neutronilor rapizi se bazează pe capacitatea atomilor de hidrogen de a încetini mult mai eficace neutronii rapizi cu care se ciocnesc. 3.se bazează pe analiza interacţiunii unui câmp electromagnetic exterior cu câmpul electromagnetic al curenţilor turbionari induşi de acesta în elementul studiat. 2. În timp ce metoda magnetică . (STAS 6652/1-82) Metodele electrice sau electromagnetice . Sursă: Teodorescu M.3. Radiometru. conectate la o instalaţie de numărare. 1996 6. Container cu izotopi. decât orice fel de atomi pe care betonul îl conţine şi pe existenţa unor mijloace de detecţie a neutronilor lenţi rezultaţi în urma ciocnirilor cu atomi de hidrogen. Datorită acestui fapt. 4.

(STAS 6652/1-82) Microundele pot fi folosite în scopul verificării omogenităţii betonului prin dispersia componenţilor în masa lui. (STAS 6652/1-82) 6. Procedeul se bazează pe faptul că. METODA CAPACITIVĂ Metoda capacitivă se bazează pe modificarea constantei dielectrice şi a capacităţii electrice a betonului. în funcţie de umiditatea betonului. a determinării umidităţii. datorită variaţiilor de umiditate ale betonului. fluxul de linii de forţă magnetică îşi schimbă direcţia acolo unde întâlneşte o fisură sau o incluziune. Obiect metalic nemagnetizat b. Particulele fiind atrase de câmpul de dispersie care ia naştere pe defectele de material ale piesei magnetizată în câmp exterior. METODA ABSORBŢIEI MICROUNDELOR (METODA NEUTRONILOR) Metoda absorbţiei microundelor (denumită şi metoda neutronilor) se bazează pe capacitatea betonului de a atenua în mod diferit undele electromagnetice de foarte înaltă frecvenţă (225 MHz la 100 GHz). în piesa magnetizată.4.4.4.3. Obiect metalic magnetizat c. identificând (STAS 6652/1-82): • defecte de material (de exemplu: fisuri cu lăţimi de ordinul micronilor).2.4. în acest mod fiind evidenţiate fisurile în piesele metalice. METODA REZISTIVĂ (A CONDUCTIVITĂŢII) Metoda rezistivă (denumită şi metoda conductivităţii) se bazează pe variaţia rezistenţei sau conductibilităţii electrice a betonului în curent alternativ sub influenţa modificării umidităţii sale. care a fost în prealabil pulverizarea pe suprafaţa materialului metalic. constanta dielectrică a apei fiind net deosebită de cea a celorlalte materiale. 6. a porozităţii şi conţinutului de aer înglobat.1.CONTROLUL CALITĂŢII LUCRĂRILOR DE CONSTRUCŢII 6. METODA INDUCŢIEI MAGNETICE Metoda inducţiei magnetice se bazează pe dispersia fluxului magnetic indus în materiale feromagnetice. a. precum şi la măsurarea grosimilor şi planeităţii. (STAS 6652/1-82) 6.4. Marginile fisurii atrag suspensia conţinând particule de pulbere magnetică fină. Câmpul unui dipol electric 118 .

James Instruments. Evidenţierea perturbaţiei se realizează cu ajutorul unui cuplaj inductiv realizat între primarul şi secundarul unei sonde (galvanometru) şi este proporţională cu mărimea obiectului şi apropierea de traductor. Principii de funcţionare Cârlig supus defectoscopiei magnetice Figura 6-21.. Oneţ 1979. 119 . generat de o bobină. 3. Procedeul constă în perturbarea câmpului magnetic. Redresor. 8. grosimea stratului de acoperire cu beton şi diametrul armăturilor. Întrerupător. 3 4 7 8 9 Sursă: Tertea. 5. Defectoscopia magnetică Sursă: American Society for Nondestructive Testing • poziţia. Sondă de palpare. 2003. 2. 5 2 1 6 Figura 6-22.CONTROLUL CALITĂŢII LUCRĂRILOR DE CONSTRUCŢII d. Defazor. 4. Oscilator cu curent alternativ. 1996. Element de beton. 9. 7. Schema de funcţionare a Pachometrului 1. în prezenţa unui element metalic. Armătură. Acest procedeu reprezintă metoda Pachometrului. Teodorescu M. Baterie de alimentare. Galvanometru. 6.

CONTROLUL CALITĂŢII LUCRĂRILOR DE CONSTRUCŢII

6.4.5. METODA CURENŢILOR TURBIONARI Metoda curenţilor turbionari se bazează pe efectul Skin, adică pe concentrarea la suprafaţă a curenţilor electrici turbionari induşi în cazul interacţiunii unui câmp de înaltă frecvenţă cu un material electric conductor. Neomogenităţile de suprafaţă sau zonele structurale cu conductibilitate modificată (de exemplu: fisuri, variaţii de duritate, separări la limite de grăunţi etc.) schimbă comportarea electrică a stratului în care apare efectul Skin, la acţiunea unui câmp generat de o bobină exterioară. (Hutte, 1995; STAS 6652/1-82; Carino, 1997)
Figura 6-23. Schema funcţionării aparaturii defectoscopice cu curenţi turbionari: a., b. şi c Câmpul magnetic omogen din interiorul unei bobine cilindrice străbătute de curent şi câmpul de dipol din interiorul acesteia Sursă: Carino, 1997

a

b

c

120

CONTROLUL CALITĂŢII LUCRĂRILOR DE CONSTRUCŢII

6.6. METODE TERMICE
Metodele termice se bazează pe analiza variaţiei câmpurilor termice sau de temperatură, datorate defectelor din obiectul de controlat, din această categorie fac parte (STAS 6652/1-82): metoda radiografică (radiometrică) şi metoda radioscopică (termovizuală). 6.6.1. METODA TERMOGRAFICĂ/ RADIOSCOPICĂ ÎN INFRAROŞU (TERMOVIZIUNII) Metoda radioscopică (denumită şi metoda termovizuală) constă în întocmirea unei hărţi termice a elementului de examinat, bazându-se pe posibilitatea detectării fluxului de radiaţii infraroşii, ce străbate betonul, prin transformarea lui într-un semnal electric, cu ajutorul unui detector corespunzător şi pe vizualizarea acestui semnal într-un circuit de televiziune cu frecvenţă mare de linii. Prin termografiere se evidenţiază anizotropia structurală a materialului, precum şi cele mai importante defecte specifice.
1 2 3 7

Figura 6-24. Metoda radioscopică 1. Sursă radiaţii, 2. Colimator, 3. Element de beton, 4. Microprocesor, 5. Monitor, 6. Magnetoscop, 7. Receptor. Sursă: Teodorescu M., 1996

4 5 6

Zona calda

Metoda termografică în infraroşu este o metodă nedistructivă de control a pierderilor de căldură, a analizării degradărilor şi a defectelor elementelor de construcţii prin măsurare a temperaturii elementelor de construcţii de la distanţă, prin înregistrarea radiaţiilor în IR. (Clemena şi McKeel 1978), (Manning şi Holt 1983), (Carino, 1994)
Figura 6-25. Efectul discontinuităţii fluxului termic în materialul supus controlului a. Flux termic interior spre exterior creează puncte “calde”, b. Flux termic exterior spre interior creează puncte “reci” pe imagini.

Zona rece

Sursă: Carino, 1994

Principiul de funcţionare constă în emiterea şi absorbţia energiei (radiaţiei) electromagnetice de către materiale supuse controlului. Fluxul emis este afectat de proprietăţile izolatoare ale materialului şi de gradul în care suprafaţa materialului radiază energie. Diferenţele de temperatură, sub formă de imagini, sunt înregistrate de câtre aparate foto cu infraroşu speciale, care sunt stocate în calculatoare pentru prelucrare ulterioară. (Georgescu M., Rodan Gh., Georgescu E., 1999), (Boian Fl., Rodan Gh., Georgescu M., Rodan P., 2000, 2001) Imaginile termografice prezintă suprafeţele elementului controlat în care neregularităţile proprietăţilor materialului se traduc în variaţii ale temperaturii, vizualizate prin culori diferite (corespunzătoare unor anumite temperaturi). Scara de culori, variază în plaja, violet – albastru – verde – portocaliu – roşu – galben - alb. Culorile închise ca nuanţă (albastru şi verde) corespund unor temperaturi mai mici, iar cele cu culori deschise corespund unor temperaturi mai ridicate. (Boian Fl., Rodan Gh., Georgescu M., Rodan P., 2000)
121

CONTROLUL CALITĂŢII LUCRĂRILOR DE CONSTRUCŢII

Anomaliile termice care apar frecvent în cazul structurilor din beton, sunt defecte în structura betonului, şi anume zone de beton poros şi segregat, zone apărute în urma executării necorespunzătoare a lucrărilor (fig 6-26). Metoda termografică în infraroşu semnalează numai anomaliile de suprafaţă şi amplasarea lor, nu poate determina adâncimea şi grosimea acestora, iar rezultatele înregistrate sunt sensibil influenţate de către factorii de mediu (temperatură şi umiditate).
Figura 6-26. Detaliu element de beton armat vizualizat în plaja de culori IR.

6.6.3. METODA RADIOGRAFICĂ CU RADIAŢII INFRAROŞII Metoda radiografică cu radiaţii infraroşii se bazează pe posibilitatea evidenţierii defectelor ce există în masa elementului de studiat prin măsurarea fluxului prin măsurarea fluxului termic ce traversează obiectul examinat şi pe posibilitatea vizualizării repartiţiei sale, cu ajutorul unei pelicule fotosensibile la radiaţii infraroşii.
1 2 3
Figura 6-27. a. Schemă metoda radiografică 1. container cu izotopi, 2. colimator, 3. element de beton, 4. film, 5. ecran de protecţie. Sursă: American Society for Nondestructive Testing

4 5

b. Exemple de imagini radiografice Sursă: American Society for Nondestructive Testing

122

tip II . 1995) 6.. • Produsele pentru îndepărtat excesul de penetrant. cu condiţia ca aceasta să nu atace prin substanţele de examinare a materialul examinat. După trecerea unei anumite perioade de timp necesare penetrării. suprafaţa de controlat trebuie pregătită. cute. înregistrarea rezultatelor şi curăţarea finală a elementului. în următoarele categorii: • Substanţele penetrante.7. STAS 10214-1984). pentru a nu afecta negativ proprietăţile fizico – chimice ale elementelor examinate. excesul de pe suprafaţă se îndepărtează. fisuri. şi se aplică developantul. în scopul detectării discontinuităţilor deschise la suprafaţa materialului de examinat. de tip A – apă. METODA SUBSTANŢELOR PENETRANTE Metoda controlului nedistructiv folosind substanţe penetrante se bazează pe evidenţierea penetrantului (lichid sau gazos) care pătrunde în discontinuităţile elementului studiat. tip C – solvent. După care.cu contrast de culoare sau de tip III . tip c – suspensie în apă. 6. în funcţie de rolul pe care îl îndeplinesc (STAS 85391991. se pot clasifica. 123 . Important este faptul că materialele penetrante trebuie să fie compatibile între ele..fluorescent.micşti (fluorescent şi contrast de culoare). Werner M. tip D – emulgator hidrofil sau tip E – apă şi solvent. porozitate şi lipsă de topire. Această metodă se aplică în principal materialelor metalice.7. prin: pulverizare. SR EN 571-1/1999) 6.7. (STAS 6652/1-82.1. se aplică penetranţi adecvaţi pe zona de examinat care intră în discontinuităţile deschise la suprafaţă. aplicarea penetrantului. (PC-1/1990. inundare. aplicarea developantului. tip d – pe bază de solvent şi tip e – pe bază de apă sau solvent pentru aplicaţii speciale. MATERIALE FOLOSITE Principalele produse folosite pentru controlul nedistructiv folosind metoda substanţelor penetrante. tip b – solubili în apă.curăţarea – desprăfuirea – degresarea – uscarea – aplicarea penetrant – îndepărtarea excesului de penetrant – uscarea – aplicarea developant – inspecţia finală a lucrărilor – înregistrarea rezultatelor încercării – curăţarea finală – realizarea protecţie materialului împotriva coroziunii – recontrolarea. suprafaţa existentă trebuie să fie tratată prin următoarea combinaţie de lucrări: pregătirea suprafeţei de examinat . precum betonul sau materiale ceramice. prin operaţiile de curăţare şi uscare. • Developanţii.3.7. de exemplu. suprapuneri. PROCEDURA DE CONTROL Depinzând de cauza degradării materialului de examinat şi de metoda de pregătire aleasă.2. dar poate fi utilizată de asemenea şi pentru alte materiale. verificarea lucrărilor. folosind produse speciale pentru îndepărtat excesul de penetrant. Principalele operaţii tehnologice necesare realizării examinării sunt: pregătirea şi curăţirea prealabilă a suprafeţei. de tip I . pensulare. tip B – emulgator lipofil pe bază de ulei. îndepărtarea excesului de penetrant. DESCRIEREA METODEI Înaintea efectuării controlului folosind substanţe penetrante. de preferat să fie livrate de către acelaşi producător. cufundare sau imersie. Kauw V.CONTROLUL CALITĂŢII LUCRĂRILOR DE CONSTRUCŢII 6. de tip a – uscat.

uleiul. Toate procedeele folosite pentru examinarea nedistructivă a materialelor presupun o pregătire prealabilă a suprafeţelor acestora în vederea facilităţii penetrării şi adeziunii penetrantului folosit pentru control. 2000) Procedeul mecanic de curăţare (periere manuală sau mecanizată. tăierea cu disc diamantat şi combinaţii dintre acestora.. rezultat din operaţiile executate anterior pentru prelucrarea suprafeţei elementelor sau datorat mediului înconjurător. îndepărtează contaminanţii de pe suprafaţă şi zonele degradate de material. va fi îndepărtat în mod obligatoriu. în funcţie de exigenţele impuse de specificaţiile penetrantului adoptat. se realizează îndepărtarea uleiurilor.. pot reduce mult fluorescenţa penetranţilor fluorescenţi. 2. utilizând 124 . 2000) 1. asigurarea: • unor suprafeţe curate. Dacă este necesar. în general. acizii şi cromaţii. praf. Ilinoiu G. Procedeele cele mai utilizate pentru curăţare sunt: spălare cu apă. pentru a îndepărta reziduuri precum. sablare cu nisip cuarţos sau cu jet de apă sub presiune etc. sau a altor tipuri acoperiri. noroiului prafului etc. spălare cu solvenţi (curăţare chimică). polizarea. perierea cu peria de sârmă (manual sau mecanic). folosind metode de curăţare convenabile. Teodorescu M. rugoase (sănătoase). Procedeul chimic de curăţare se efectuează folosind agenţi de curăţare convenabil. Reziduurile de la anumite procese de curăţare. specifice anumitor domenii restrânse de utilizare. (Nedelcu N. • unor suprafeţe compacte. Curăţarea suprafeţelor de examinat Simpla operaţie de curăţare a suprafeţei este suficientă doar în cazul în care nu există degradări structurale ale materialului. reducând sensibilitatea acestora. şpiţuirea (manual sau mecanic). dar. polizare. pentru a se asigura că discontinuităţile sunt deschise la suprafaţă. dăltuire. Din acest motiv ei trebuie îndepărtaţi de pe suprafaţa de examinat după procesul de curăţare... 1 mm. Ilinoiu G. trebuie să se asigure că discontinuităţile nu sunt mascate prin deformare plastică sau acumulări de materiale abrazive (în cazul elementelor metalice). termice şi chimice. 1986. Ele constau în procedee mecanice. precum şi performanţe diferite. care pot include şi clătirea cu apă. grăsimea..).. • unor umidităţii şi temperaturii corespunzătoare suprafeţei. sunt incapabile să îndepărteze contaminanţii din discontinuităţile de suprafaţă ale elementelor. pot reacţiona cu penetrantul. având avantaje şi dezavantaje. Teodorescu M. rugină etc. calitatea ei fiind dependentă numai de pregătirea profesională şi conştiinciozitatea personalului care o execută.CONTROLUL CALITĂŢII LUCRĂRILOR DE CONSTRUCŢII (Nedelcu N. Astfel. 1986. şlefuire. fără grăsimi. se efectuează ulterior un tratament de decapare chimică. având o influenţă directă şi necondiţionată asupra calităţii lucrărilor executate. Pregătirea suprafeţei devine o lucrare ascunsă. vopseaua sau materiale de decapare. O suprafaţă curată nu trebuie să conţină nimic altceva de cât constituenţii originali ai materialului de controlat. carotarea. Procedeele de pregătire a suprafeţei sunt diferite în funcţie de scopul pe care trebuie să îl îndeplinească. precum şi culoarea penetranţilor cu contrast de culoare. substanţelor chimice. a exfolierilor sau a altor deteriorări care se dezvoltă pe o adâncime de max. Prin curăţare. În toate cazurile. dar în special în cazul sablării.. urmat de clătire şi uscare corespunzătoare. grăsimilor. Pregătirea suprafeţelor de examinat Lucrările de pregătire a suprafeţelor a elementelor de examinat au ca obiectiv. 3. Desprăfuirea suprafeţelor de examinat Praful.

trebuie să fie cuprinsă între +10 oC şi +50 oC. 4. iar în cazul în care prezenţa acestora în zonă este necesară. cu menţiunea că această operaţie trebuie să se 125 . 7. în anumite cazuri. utilizând lămpi de iradiere. cufundare sau imersie.). Îndepărtarea excesului de penetrant de pe suprafeţele de examinat Îndepărtarea excesului de penetrant de pe suprafaţa de examinat se poate realiza folosind una din următoarele substanţe. acetonă. Degresarea se realizează prin: • frecarea suprafeţei cu ajutorul unor cârpe. măşti contra prafului etc. substanţe grase sau alte impurităţi şi respectiv să nu se depăşească temperatura de 30…40 oC. Indiferent de metoda folosită. inundare. materialul de examinat şi de discontinuităţile de detectat. Atunci când umectarea este de profunzime. elementele vor fi supuse unei uscări lente. arzătoare etc. special proiectaţi pentru a reduce pericolul de condensare a apei în discontinuităţile elementului.). stropiri etc. dar numai în cazul folosirii anumitor tipuri de penetranţi. Uscarea suprafeţelor de examinat Este o operaţie obligatorie în cazul aplicării straturilor de protecţie pe suprafaţa suport. La efectuarea operaţiunii de desprăfuire se va avea în vedere: • evitarea dirijării prafului spre suprafeţele proaspăt acoperite cu straturi de protecţie anticorozivă sau spre suprafeţe desprăfuite anterior. dar de obicei. În cazul în care umectarea este superficială şi se datorează unei cauze exterioare (intemperii. atunci când acestea au o anumită umiditate mai mare decât cea indicată de furnizorul produsului de protecţie. se realizează numai atunci când această operaţie este necesară (suprafeţe impregnate cu substanţe pentru decofrare. nu depăşeşte intervalul 5 … 60 minute. • ştergerea suprafeţei curăţate cu o cârpă curată. pensulare. Durata de penetrare depinde de: proprietăţile penetrantului. 6. vopsele. toluen. echiparea lor corespunzătoare cu mijloace de protecţie (ochelari de protecţie. Aplicarea penetrantului pe suprafeţele de examinat Penetrantul se poate aplica pe elementul de examinat prin: pulverizare. acizi etc). temperatura de aplicare. apa împiedicând intrarea penetrantului în discontinuităţi. şi având grijă ca pe suprafaţa elementului să nu se depună fum. benzen. Degresarea suprafeţelor de examinat Degresarea suprafeţelor. Absorbţia cu aspiratorul şi suflarea cu aer comprimat (evitându-se depunerile de ulei pe suprafaţa elementului). • protecţia utilajului aflat în zonă.spirte. benzină. produse petroliere etc. 5. pensule sau perii înmuiate în soluţii de solvenţi organici (white . trebuie să se asigura ca suprafaţa de examinat să rămână complet umezită. pe întreaga desfăşurare a penetrării.) se permite ca uscarea să se realizeze forţat. grăsimi. se poate coborî la +5 oC. Temperatura la care se recomandă examinarea suprafeţelor.CONTROLUL CALITĂŢII LUCRĂRILOR DE CONSTRUCŢII următoarele procedee: ştergerea cu perii sau bidinele prevăzute cu păr moale. • evacuarea oamenilor din zonă. precum şi pe suprafaţa acestora. cu condiţia ca penetrantul să nu se usuce pe timpul duratei de penetrare. folosindu-se jeturi de aer cald.

8. Verificarea îndepărtării excesului de penetrant În timpul îndepărtării excesului de penetrant suprafaţa de examinat trebuie verificată vizual dacă sunt reziduuri penetrante.CONTROLUL CALITĂŢII LUCRĂRILOR DE CONSTRUCŢII realizeze astfel încât să nu afecteze penetrantul din discontinuităţile materialului (SR EN 5711999). 9. sau clătire prin pulverizare (temperatura apei folosite trebuind să nu depăşească +50 oC). Concentraţia şi durata de contact al emulgatorului trebuie evaluată de către utilizator prin încercări preliminare conform instrucţiunilor producătorului. Durata de emulsionare nu trebuie depăşită. . Uscarea suprafeţei de examinat Pentru a facilita o uscare rapidă a excesului de apă. În acest caz. Emulgatorul trebuie aplicat prin imersie sau cu o instalaţie de spumare. precum şi pentru a facilita o acţiune uniformă a emulgatorului hidrofil care va fi aplicat ulterior. După emulsionare trebuie efectuată o spălare finală. fără scame. folosind una din următoarele metode: . decizia referitoare la acţiuni viitoare trebuie luată de o persoană calificată corespunzător. Temperatura suprafeţei nu trebuie să depăşească 50 °C în timpul uscării. ştergere cu pânza uscată. Metoda de uscare a piesei de examinat trebuie aleasă astfel încât să se asigure că penetrantul inclus în discontinuităţi nu se usucă. îndepărtarea se realizează prin. Durata predeterminată de contact a emulgatorului nu trebuie să fie depăşită. după care cu pânza umezită uşor cu solvent. Aceasta se poate face numai prin imersie. Dacă se foloseşte aer comprimat. Această durată trebuie să fie suficientă pentru a permite doar îndepărtarea penetrantului în exces de pe suprafaţa de examinat în timpul spălării ulterioare cu apă. îndepărtarea penetrantului postemulsionabil de pe suprafaţa de examinat. după ce s-a efectuat îndepărtarea penetrantului în exces. . iar presiunea pe suprafaţa piesei să fie menţinută cât mai redusă posibil. . îndepărtarea penetrantului postemulsionabil de pe suprafaţa de examinat. se realizează prin clătire cu apă (prin aplicarea unui emulgator) pentru a se îndepărta majoritatea penetrantului în exces de pe suprafaţa de examinare. se realizează prin clătire cu apă (prin aplicarea unui emulgator) pentru a se îndepărta majoritatea penetrantului în exces de pe suprafaţa de examinare.metode combinate.evaporare la temperatură ridicată.ştergere cu o pânză uscată. Imediat după emulsionare trebuie efectuată o spălare cu apă. Durata de contact a emulgatorului trebuie evaluată de către utilizator prin încercări preliminare conform instrucţiunilor producătorului. 126 . • Apă şi solvenţi. suprafaţa de examinat trebuie uscată cât mai rapid posibil după îndepărtarea excesului de penetrant. Pentru penetranţi fluorescenţi. trebuie îndepărtaţi orice stropi şi apa de pe suprafaţa elementului de examinat. aceasta trebuie efectuată sub o sursă UV – A. a cărei intensitate nu trebuie să fie sub 3 W/m2. Cu excepţia cazului folosirii unui developant pe bază de apă. • Emulgator hidrofil (diluabil în apă). .circulaţie forţată a aerului. Dacă apare un fond excesiv pe suprafaţa elementului de examinat. dacă nu s-a convenit altfel.evaporare la temperatură ambiantă după cufundare în apă fierbinte. În acest caz. În acest caz. • Emulgator lipofil (pe bază de ulei). trebuie avut grijă în special să se asigure că acesta este fără apă şi ulei.

• • • 127 .evaluarea duratei de imersie şi a temperaturii developantului de către utilizator prin încercări prealabile conform instrucţiunilor producătorului.aplicarea uniformă a unui strat subţire a developantului. Durata de imersie trebuie să fie cât mai scurtă posibil pentru a asigura rezultate optime. (SR EN 571-1/1999) Figura 6-28. Aplicarea developantului trebuie efectuată cât mai rapid posibil după îndepărtarea excesului de penetrant. Durata de imersie trebuie să fie cât mai scurtă posibil pentru a asigura rezultate optime. Principalele operaţii tehnologice sunt: . Nu sunt admise aglomerări locale ale pulberii.aplicarea uniformă a unui strat subţire a developantului. Principalele operaţii tehnologice sunt: . Developantul trebuie aplicat uniform. Developant solubil în apă. .evaluarea duratei de imersie şi a temperaturii developantului de către utilizator prin încercări prealabile conform instrucţiunilor producătorului. pat fluidizat etc. prin imersie în suspensia agitată sau prin pulverizare cu ajutorul unui echipament corespunzător conform procedurii aprobate.uscarea prin evaporare şi/sau folosind un cuptor cu circulaţie forţată a aerului a piese de examinat. prin pulverizare Sursă: American Society for Nondestructive Testing • Pulbere uscată poate fi folosită numai cu penetranţi fluorescenţi. .aplicarea uniformă a unui strat subţire a developantului. Aplicarea developantului pe suprafeţele de examinat Developantul trebuie menţinut în timpul folosirii într-o stare omogenă şi aplicat uniform pe suprafaţa de examinat. Developant pe bază de solvent. . precum: pulverizare electrostatică.uscarea prin evaporare şi/sau folosind un cuptor cu circulaţie forţată a aerului. . prin pulverizare uniformă cu un echipament corespunzător conform procedurii aprobate. pe suprafaţa de examinat printr-o serie de procedee. . prin imersie în suspensia agitată sau prin pulverizare cu un echipament corespunzător conform procedurii aprobate. .CONTROLUL CALITĂŢII LUCRĂRILOR DE CONSTRUCŢII 10. Developant suspensie în apă.pulverizarea trebuie să fie efectuată astfel încât developantul să ajungă uşor umed pe suprafaţă. Aplicarea developantului – pulbere uscată. în strat subţire.

Indicaţiile apar pe suprafaţa stratului care a fost în contact direct cu piesa. Principalele operaţii tehnologice sunt: . până la aplicarea developantului.aplicarea aceluiaşi penetrant prin orice mijloc convenabil. . solubil în apă. . prin imersie Sursă: American Society for Nondestructive Testing • Developant pe bază de apă sau solvent pentru aplicaţii speciale (de exemplu. pe bază de solvent.îndepărtarea excesului de penetrant şi uscarea piesei. iar când timpul de developare recomandat de producător s-a scurs. . 11. prin pulverizare. începând imediat după aplicare (dacă se aplică developant uscat) şi sfârşind imediat după uscare (dacă se aplică developant umed). developant pelicular). . uscată. Durata de developare sunt cuprinse între 10 min şi 30 min. b.CONTROLUL CALITĂŢII LUCRĂRILOR DE CONSTRUCŢII a b Figura 6-29. fără scame. Inspecţie finală a lucrărilor 128 .ştergerea developantul cu o pânză curată. se detaşează cu grijă stratul de developant.aplicarea developantul pelicular conform recomandării producătorului. Aplicarea developantului: a.se urmează exact acelaşi procedeu ca şi cel folosit iniţial.

(Ilinoiu G. Determinarea adâncimii carbonatării Dintre agenţii cei mai nocivi se menţionează dioxidul de carbon care poate micşora ph-ul stratului de acoperire cu beton a armăturii. Este important să se determine până la ce adâncime s-a produs penetrarea dioxidului de carbon.. trebuie aplicată o protecţie adecvată împotriva coroziunii. folosit pentru evidenţierea defectului). Mărimea adâncimii de carbonatare Xc se stabileşte prin extragerea unei carote. 2000) Adâncimea de carbonatare se poate determina folosind un indicator colorat (fenolftaleină) care îşi schimbă culoarea în funcţie de gradul de carbonatare (fig. instrumente de mărire (refractometru) sau ochelari de contrast. Se pot folosi mijloace auxiliare pentru examinarea vizuală. conducând la declanşarea procesului de carbonatare a betonului şi respectiv a procesului de coroziune a armăturii. Dacă se cere.7. Teodorescu M. Ilinoiu G.4. Echipamente şi instrumente folosite pentru examinarea vizuală a defectelor Sursă: American Society for Nondestructive Testing După inspecţia finală curăţarea piesei este necesară numai în acele cazuri când produsele penetrante pot interfera cu procesul ulterior sau cu condiţiile de utilizare. EXEMPLE DE DETERMINĂRI NEDISTRUCTIVE FOLOSIND SUBSTANŢE PENETRANTE 1.CONTROLUL CALITĂŢII LUCRĂRILOR DE CONSTRUCŢII În general se recomandă să se efectueze prima examinare imediat după aplicarea developantului sau de îndată ce developantul este uscat. 2000. Aceasta facilitează o interpretare mai bună a indicaţiilor. Dacă 129 . Curăţare finală şi protecţie Figura 6-30. 6.. 6-31 şi 632). Inspecţia finală trebuie efectuată când s-a scurs durata de developare. cum ar fi aparatură de filtrare a luminii fluorescente (lumină neagră produsă de becuri electrice prevăzute cu filtre de oxid de nichel.. 12.

6-33.sau OHpentru aflarea zonei de corodare a armăturii Iniţializarea coroziunii 2. care depind de pH-ul stratului de acoperire. Epruvetă cilindrică de beton tratată cu fenolftaleină pentru determinarea adâncimii de carbonatare Sursă: James Instruments Pentru determinarea mărimi ariei de beton degradat se poate folosi coeficientul de difuzie D’ al dioxidului de carbon în beton. alura acestei curbe de variaţie. Cu ajutorul acestora se pot determina conţinutul ionilor de clor (formula 1) şi adâncimea de carbonatare (relaţia 6. Determinarea curbei acţiunii clorhidrice Ionii de clor situaţi în porii stratului de acoperire cu beton pot coroda armăturile atunci când concentraţia lor ajunge la o valoare critică.adâncimea de carbonatare. Conform fig. 6-32.şi OH. a coeficientului de difuzie a ionilor de clor D şi a conţinutului specific de clor Co din stratul de acoperire. fenomenul de coroziune se declanşează la intervalul de timp corespunzător punctului de intersecţie al celor două curbe. t . se pot trasa curbele conţinutului ionilor Cl.19).coeficient de difuzie al dioxidului de carbon în beton. Beton Armătură X Cl.la adâncimea x în funcţie de timp t. ştiind că: [6. De menţionat este faptul că procesul de difuzie a ionilor de clor s-a stabilit în condiţiile unei umidităţi constante şi 130 . înseamnă că procesul de coroziune a armăturilor s-a declanşat.= OHOH0 ClTimp t Figura 6-32.CONTROLUL CALITĂŢII LUCRĂRILOR DE CONSTRUCŢII stratul de acoperire cu beton este în totalitate carbonatat şi dacă umiditatea relativă a mediului nu este prea scăzută. Folosind legile difuziei şi coeficienţii măsuraţi ai difuziei.intervalul de timp. Conţinutul ionilor de clor.19] xc2 = D ' t unde: xc . variază în funcţie de adâncimea din stratul de acoperire cu beton. Figura 6-31. Coroziunea armăturilor este un fenomen foarte complex a cărei predicţie presupune cunoaşterea coeficientului de difuzie a dioxidului de carbon D’. Determinarea nivelului Cl. D’ . fiind prezentată în fig.

care implică aplicarea a două substanţe chimice pe suprafeţele carotelor extrase. Ilinoiu G. Element de beton X Adâncime Cl- Figura 6-33. 635 şi 6-36).. De obicei reacţia alcali-agregate are loc în fisurile existente din agregate. Dacă în elementul de beton au început reacţiile alcali-agregate (STAS 5440-70). În cazul respectării acestei ipoteze coeficientul de difuzie a ionilor de clor (D) în beton poate fi determinat. ci au tendinţa de a umple porii de aer din beton (fig. Culoarea galbenă oferă indicaţii asupra începutului degradării iar cea roz asupra progresului degradării. Co . 131 . Spre deosebire de cele două metode clasice de determinare a acestei reacţii: metoda determinării analizei petrografice şi cea a analizei acetatului uranil. iar un diagnostic este posibil în mai puţin de 5 minute.coeficient de eroare.CONTROLUL CALITĂŢII LUCRĂRILOR DE CONSTRUCŢII respectiv a nedeteriorării stratului de beton. t ) = C 0 ⎨1 − erf ⎜ ⎜ 2 D ⎟⎬ ⎟ ⎝ t ⎠⎭ ⎩ unde: erf . indică nivelul de dezvoltate a degradării. iar costul de determinare prin această metodă este mai mic în comparaţie cu oricare din celelalte două (metoda petrografică necesitând echipamente de laborator ceea ce implică timp suplimentar pentru determinare. folosind curba acţiunii clorhidrice. Cele două substanţe una de culoare galbenă şi cea de a doua – roz.. Curba conţinutul de clor folosită pentru determinarea coeficientului de difuzie D 0 X Coeficient de difuzie D 3.= C) în raport cu grosimea stratului de acoperire (x) şi în funcţie de timp (t).parametru conţinutului specific de clor din stratul de acoperire de beton. cu care se determină conţinutul acestor ioni (Cl. Determinarea existenţei reacţiilor alcali-agregate Este o metodă semidistructivă. metoda prezentată mai sus menţionată are o serie de avantaje: agenţii chimici folosiţi lasă urme vizibile chiar şi după uscarea mostrei. iar metoda analizei acetatului uranil este foarte scumpă datorită folosirii unor materiale radioactive). 6-34. ele nu urmăresc graniţa dintre agregat şi pasta de ciment. (Teodorescu M. 2000) ⎧ ⎛ x ⎞⎫ [6.20] C ( x. suprafaţa elementului de beton se va colora astfel încât prin distribuţia pigmentării putem să constatăm extinderea degradării.

Beton netratat b. Determinarea existenţei reacţiilor alcali-agregate Figura 6-36. Beton tratat numai cu gel roz indicând degradarea avansată prin reacţia alcali-agregate Sursă: James Instruments Figura 6-34.CONTROLUL CALITĂŢII LUCRĂRILOR DE CONSTRUCŢII a. Beton tratat numai cu gel roz şi galben degradării indicând degradarea avansată prin reacţia alcali-agregate Sursă: James Instruments Figura 6-35. Determinarea existenţei reacţiilor alcali-agregate a. Beton tratat cu gel galben indicând începutul b. Epruvetă cilindrică de beton indicând degradarea avansată prin reacţia alcali-agregate Sursă: James Instruments 132 .

accelerarea întăriri prin mijloace specifice . Ea evidenţiază indirect stadiul de evoluţie a proceselor fizico – chimice. manipulare şi depozitare. respectiv a proprietăţilor betonului proaspăt şi întărit. .structura pietrei de ciment şi a betonului.influenţa agregatelor.influenţa temperaturii şi umidităţii mediului ambiant. determinarea maturităţii necesare elementelor de beton pentru transferului (transmiterea) precomprimării. Hover 1996: 1.tratamente termice. determinarea maturităţii necesare elementelor prefabricate pentru transport.punerea în lucrare a betonului. determinarea maturităţii necesare betonului pentru expunerea la îngheţ.tratarea betonului după turnare. . în dependenţă cu: • factori de compoziţie.compactare corespunzătoare – recompactare. 133 . la termene diferite. . Metoda maturizării betonului reprezintă un procedeu de determinare nedistructivă a nivelului de rezistenţă a betonului. care nu trebuie să depăşească valoarea specificată în timp.utilizarea de cimenturi cu suprafaţă specifică mare.8. METODA MATURIZĂRII BETONULUI Maturizarea betonului. • • • • Principalele scopuri ale calcului maturizării betonului sunt: determinarea maturităţii necesare betonului pentru decofrare. • factori tehnologici: . METODE DE DETERMINARE A NIVELULUI DE ÎNTĂRIRE AL BETONULUI Determinarea nivelului de întărire al betonului (β). .utilizarea de aditivi acceleratori de priză şi întărire. este una dine cele mai importante faze din cadrul proceselor de realizare a elementelor din beton.8. Consideră durata de maturizare a betonului ca fiind condiţionată de adâncimea carbonatării. . beton armat sau beton precomprimat. după un anumit interval de timp (ti) de la punerea sa în lucrare (la o anumită vârstă a betonului). . funcţie de timp şi temperatura betonului.influenţa apei din compoziţie şi a umidităţii mediului ambiant.utilizarea de dozaje de ciment mărite. Maturizarea betonului se datorează modificărilor continue a structurii interne ale acestuia.CONTROLUL CALITĂŢII LUCRĂRILOR DE CONSTRUCŢII 6. Metoda convenţională. definită prin Conceptul (R). . de expunere şi mediu: . Metoda determinării gradului de carbonatare. Constă în încercarea la compresiune a epruvetelor de beton. definit prin Conceptul (C). confecţionate şi păstrate în condiţii similare cu cele ale elementului de construcţie (STAS 1275-88).1. conform Hilsdorf 1995 şi Pinto. 6. . 2. se poate realiza folosind una din următoarele metode (concepte). . reducători de apă.

CONTROLUL CALITĂŢII LUCRĂRILOR DE CONSTRUCŢII

3. Metoda determinării gradului de permeabilitate, definit prin Conceptul (P). Consideră durata de maturizare ca fiind condiţionată de realizarea unui anumit grad de permeabilitate propus, la sfârşitul perioadei de întărire. 4. Metoda evaluării gradului efectiv de maturizare al betonului (denumită şi metoda gradului de hidratare), definit prin Conceptul (M). Consideră efectele timp-temperatură asupra dezvoltării nivelului de rezistenţă a betonului (C 16-84). 6.8.5. EFECTUL VÂRSTEI BETONULUI ASUPRA CREŞTERII REZISTENŢEI

Principalii parametrii care influenţează durata de maturizare (Hilsdorf 1995) sunt: Compoziţia betonului (raport A/C şi tip ciment, marcă ciment, fineţe de măcinare). Temperatura betonului (căldură de hidratare). Condiţii de mediu în timpul respectiv după întărire. Condiţii de expunere. Durata minimă de întărire depinde în principal de atingerea maturităţii betonului. Odată definită valoarea specificată, relaţii empirice între timp, tip ciment, raport A/C, temperatură şi clasă de rezistenţă a betonului sunt folosite pentru estimarea duratei minime de întărire(ti). Pe de o parte, corelaţia între raport A/C şi rezistenţa betonului este specifică pentru fiecare tip de ciment şi durată de întărire, iar pe de altă parte, corelaţia rezistenţă şi gel/ spaţiu are o aplicabilitate mai generală, deoarece cantitatea de gel prezentă în pasta (piatră) de ciment este o funcţie tip ciment şi durata de întărire (Neville A. M:, 2003). Nivelul de întărire (β) este exprimat în procente din rezistenţa la 28 de zile (R28): unde: Rβ - rezistenţa la compresiune efectivă; R β = β 100 Ru- rezistenţa medie la compresiune. R 1. 2. 3. 4.
u

6.8.6. METODA EVALUĂRII GRADULUI DE MATURIZARE AL BETONULUI

Gradul de maturizare al betonului se defineşte prin suprafaţa cuprinsă între ordonata – 10 C (temperatură, admisă convenţional la care procesele fizico – chimice stagnează) şi curba de variaţie a temperaturii betonului sau mortarului de ciment. Rezistenţa betonului creşte odată cu avansarea proceselor de hidratare - hidratării a cimentului, care depind în mare măsură de creşterea temperaturii acestuia, ceea ce permite exprimarea gradului de maturizare în funcţie de factorii temperatură – timp [h oC].
o

Figura 6-37. Termometru cu infraroşu Sursă: Romtech

134

CONTROLUL CALITĂŢII LUCRĂRILOR DE CONSTRUCŢII
Temperatura θ [ C]
o

Temperatura θ [ C]

o

+40 +30 +20 +10 0 -10 t i-1 tI t I+1 tk tn θ i-1 Mθi θi θ I+1 Timp [hr]

+40 +30 +20 +10 0 -10 t i-1 tI t I+1 tk tn

θ i-1 θi θ I+1 Timp [hr]

Figura 6-38. Variaţia temperaturii betonului a. Gradul de maturizare efectiv Mef la betoane cu b. La betoane cu temperatura de îngheţ scăzută temperatura de îngheţ de 0 oC prin folosirea de aditivi Sursă: C 16-84

∑ M θ' i kθi =∑ θ i' + 10 Kθ t i ∑ M θ kθ =∑ (θ '+10)t
' i =1 n i =1 n i =1 n i i i =1 n i i N kθ ≥ M β [ h o C ]

n

n

(

)

[6.22]
[6.23] [6.24]

∑ M θ kθ =∑ (θ '+10)t
' i =1 i i i =1 i

i

kθ ≥ M kN [hoC ]

unde: M θ' i – gradului de maturizare efectiv al betonului, în [h oC], evaluat pentru zona elementului de construcţie cea mai expusă răcirii, în intervalul de timp ti; Mk - gradul critic de maturizare al betonului, evaluat la temperatura normală de +20 o C, necesar a fi obţinut în beton înainte de îngheţarea lui, pentru ca rezistenţele finale să nu fie afectate defavorabil; Mβ – gradul de maturizare al betonului, evaluat la temperatura normală de +20 oC, corelat cu nivelul de întărire β, necesar pentru a fi permisă decofrarea [h oC]; ti – durata în h a intervalului de timp i, în care temperatura variază liniar; kθi – coeficientul de echivalare a gradului de maturizare al betonului evaluat la o temperatură oarecare θi cu gradul de maturizare evaluat la temperatura normală +20 o C.
6.8.7. MODELE DE CALCUL CARE STAU LA BAZA DETERMINĂRII GRADULUI DE MATURIZARE AL BETONULUI FOLOSITE PE PLAN MONDIAL

Începând cu anul 1949, o serie de modele matematice au fost dezvoltate şi folosite pentru a calcula gradul de maturizare al betonului. Curbele au fost obţinute prin relaţii de echivalenţă între căldură de hidratare a cimentului si timp. Printre cele mai importante modele se pot enumera: McIntosh (1949), Nurse (1949), Saul (1951): M = ∑ (θ − θ o )t i
i =1 n

[ho C] [6.25]

Plowman (1956):

R1 = A + B log10 (maturitate *10 −3 ) [h oC][6.26] R2 135

CONTROLUL CALITĂŢII LUCRĂRILOR DE CONSTRUCŢII

Dracemnot (1982): Freiesleben-Hansen şi Pederson (1977): Knudsen (1984): Carino (1991): ASTM (1993):

Fm = ∑ S n xAn
i =1

n

[h o C] [6.27] [h o C] [6.28] [ho C] [6.29] [ho C] [6.30] [ho C] [6.31]

Rβ = Ru e Rβ = Ru S = S∞

⎛ τ ⎜ ⎜M ⎝

⎞α ⎟ ⎟ ⎠

1 + k (M − M o )

k (M − M o )

k (M − M 0 )
1 + k (M − M 0 )

R 2 = R1 + b(log m2 log m1 )

unde: M – gradul de maturizare efectiv al betonului, evaluat pentru zona elementului de construcţie cea mai expusă răcirii, în intervalul de timp ti [ho C]; Mo – gradul de maturizare iniţial când procesele de întărire încep; t – durata în ore a intervalului de timp i, în care temperatura variază liniar [h]; θ - temperatura [oC] pentru durata ti; Kθi – coeficient de echivalare a gradului de maturizare al betonului evaluat la temperatura oarecare (θi), cu gradul de maturizare evaluat la temperatura normală +20 o C; Rβ - rezistenţa la compresiune corespunzătoare gradului de maturizare M; Ru – rezistenţa ultimă realizabilă (MPa); Fm – factor de maturitate; C – coeficient determinat funcţie de tipul de ciment; τ - constantă de timp; R 1, R 2 – rezistenţe la compresiune înregistrate la vârste diferite (MPa); A, B – coeficienţi funcţie de valoarea rezistenţei betonului (coeficienţi Plowman); m1, m2 – maturitate corespunzătoare rezistenţelor R 1 şi R 2.

6.9. METODE OPTICE
Metoda optică în spectru vizibil se bazează pe examinarea optico-vizuală a suprafeţelor elementului de beton în vederea detectării fisurilor Metoda holografică se bazează pe urmărirea modificărilor care apar în holograma unui element de beton, iluminat cu un fascicul de raze laser, ca urmare a apariţiei unui defect (fisură, microfisură etc.) pe suprafaţa elementului, în timpul solicitărilor. Astfel, se analizează parametrii radiaţiei optice aflate în interacţiune cu elementul studiat în interacţiune. (STAS 6652/1-82)

6.10. METODA UNDELOR RADIO
Metoda undelor radio se bazează pe evidenţierea variaţiei parametrilor undelor electromagnetice de frecvenţă radio, aflate în interacţiune cu obiectul de controlat. (STAS 6652/1-82)

136

METODA VITEZĂ DE PROPAGARE . analoagă celei viteză de propagare – indice de recul.forţă de smulgere şi metoda viteză de propagareradiometrică (radiografică). cât şi a forţei de smulgere necesare extragerii unui dispozitiv înglobat sau introdus în beton.11. metoda viteză de propagare .2.CONTROLUL CALITĂŢII LUCRĂRILOR DE CONSTRUCŢII 6. în locul măsurării reculului. METODA VITEZĂ DE PROPAGARE. Metoda este limitată la grosimi de beton de 45…50 cm. (STAS 6652/1-82) Combinaţiile metodelor cel mai frecvent folosite sunt: metoda viteză de propagareindice de recul.forţă de smulgere este o metodă de estimare a rezistenţei betonului pus în lucrare.FORŢĂ DE SMULGERE Metoda viteză de propagare . 137 . METODA VITEZĂ DE PROPAGARE.AMPRENTĂ Metoda viteză de propagare . cu deosebirea că determinarea durităţii superficiale se face prin măsurarea diametrului amprentei. 6. 6. dar măsurând doi parametrii: timpul de propagare a impulsului ultrasonic şi atenuarea sa la parcurgerea betonului.atenuare a radiaţiilor gama.11. METODA VITEZĂ DE PROPAGARE.3. 6. metoda viteză de propagare.atenuarea ultrasunetelor se bazează pe posibilitatea estimării rezistenţei betonului cu ajutorul unei încercări efectuate exclusiv în tehnica de impuls. cu o precizie superioară metodelor individuale.atenuarea ultrasunetelor.atenuare a radiaţiilor gama se bazează pe posibilitatea pe posibilitatea localizării zonelor defecte din beton cu ajutorul unei măsurări simultane a timpului de propagare a impulsurilor ultrasonice şi a coeficientului de atenuare a radiaţiilor gama.4. în vederea măsurării aceleiaşi proprietăţi a betonului. bazată pe măsurarea concomitentă atât a vitezei de propagare longitudinală a impulsurilor ultrasonice. METODE COMBINATE Metode combinate se bazează pe utilizarea simultană şi combinată a două sau mai multe metode nedistructive. metoda viteză de propagare .1.ATENUARE A RADIAŢIILOR GAMA Metoda viteză de propagare .11.11. 6. cu ajutorul unor măsurători combinate ale timpului de propagare a impulsurilor ultrasonice şi a durităţii superficiale prin metoda reculului.5. METODA VITEZĂ DE PROPAGARE.indice de recul se bazează pe posibilitatea estimării rezistenţei betonului într-o zonă dată.11. rămasă pe beton în urma ciocnirii.amprentă este o metodă de estimare a rezistenţei betonului. metoda viteză de propagare .amprentă. 6.11.ATENUAREA ULTRASUNETELOR Metoda viteză de propagare .INDICE DE RECUL Metoda viteză de propagare .

6-39. aceasta trebuie pregătită în prealabil prin aplicarea (într-o incintă vacuumată) a unei pelicule conducătoare electric (aur. iar produşii de coroziune reflectă mai atenuat lumina decât oţelul. METODA VITEZĂ DE PROPAGARE. Michigan Technological University. Figura 6-40. platină. în grosime de 10…20 mm. 1989. Stutzman P. săruri de amoniu etc. posibilitatea folosirii calculatoarelor pentru studierea imaginii generate tridimensional şi analizarea imaginii cu ajutorul fluxurilor de electroni şi a razelor X. 1989.. care foloseşte succesiv două tipuri de încercări în două faze: • în faza preliminară se determină poziţia armăturilor cu ajutorul pachometrului. VanDam T. Struble L.CONTROLUL CALITĂŢII LUCRĂRILOR DE CONSTRUCŢII 6. cu ajutorul metodelor bazate pe atenuarea radiaţiilor gama (radiografie sau radiometrice). Stutzman P. Pentru a se realiza o suprafaţă de control corespunzătoare. • în faza finală se determină numărul de bare şi diametrul lor. 6. Armătura de oţel şi produşii de coroziune sunt opaci în transmisia luminii. Oţelul neoxidat reflectă puternic lumina.E. 1991) Figura 6-39.6. coroziunii sulfatice.. Sursă: Petersen K. carbon. 2003.RADIOMETRICĂ (RADIOGRAFICĂ) Metoda viteză de propagare . se observă o particulă de agregat compus din cristale lamelare.radiometrică (radiografică) este o metodă de determinare a poziţiei şi diametrului armăturilor în beton. Scopul controlului fiind determinarea existenţei degradărilor datorate coroziunii armăturilor. MICROSCOPIE ELECTRONICĂ Microscopia electronică este o metoda de analiză cantitativă petrografică al calităţii probelor de beton.. vizualizată cu lumină emergentă (transmisă). 138 .. Microscopia unei armături corodate înglobată în beton. 2003. x 10000). Aceeaşi imagine ca în fig. La baza imagini.E.11. reacţiilor alcalii-agregate.... Sursă: Petersen K. Michigan Technological University. în zonele indicate prin prima metodă. cu o intensitate mai puternic decât agregatele şi piatra de ciment.12. (Ceukelaire L. partea stângă. Avantajele metodei: focalizare superioară (aprox. Agregatele sunt în general transparente în transmisia luminii. crom sau aliaj din aur-paladiu)... Struble L. VanDam T.

. 6-40.E. 1989.. Straturi alternante de alcalii – silica gel şi produşi de coroziune depuşi pe feţele laterale ale fisurii din zona mediană a imagini. Detaliu zonă dreptunghiulară din fig. 2003. Michigan Technological University... 2003.E. 6-41 şi 6-42. Stutzman P. Michigan Technological University. Folosirea filtrelor albastre şi galbene conduce la apariţia penetrantului în culoarea verde. Figura 6-43. VanDam T. Porii şi fisurile învecinate sunt umplut cu alcalii ... pentru a se uşura controlul fisurilor . Sursă: Petersen K. Figura 6-42.E. Struble L. Struble L. 1989. Sursă: Petersen K. 6-39 şi 6-40. 1989. VanDam T. Detaliu mărit al zonei încercuite din fig..... Struble L.. Stutzman P. Sursă: Petersen K. Michigan Technological University.. cavernelor şi a porilor. supus la lumină albastră reflectată şi observat cu filtru galben. 139 .CONTROLUL CALITĂŢII LUCRĂRILOR DE CONSTRUCŢII Figura 6-41.. Aceeaşi detaliu fig. Particula de agregat este mai poroasă în interior şi mai densă la suprafaţa de contact cu piatra de ciment. VanDam T. 2003. Particula de agregat din poţiunea superioară mediană a imaginii este supusă reacţiilor alcalii – agregate. Stutzman P.silica gel.

J. 7.E. Râmniceanu V. 2001. 4.. Washington. 1965. Bentz D. Rodan Gh. Figura 6-44. Michigan Technological University. CRC Press. Sursă: Petersen K. 1997.. Carino N. Building and Fire Research Laboratory National Institute of Standards and Technology Gaithersburg. 2001. 2002. Chapter 19. Boca Raton..13.. Avram C. Nondestructive Test Methods.. Concrete Technology Past present and Future. 6. Cement and Concrete Research. 1989. 6. pag.. 2000... 3.. Volume 30.. MD 20899-8611 USA. P. K. Bucureşti. 7.CONTROLUL CALITĂŢII LUCRĂRILOR DE CONSTRUCŢII Figura 6-44. 1989. Analize de calitate şi performanţă..J. 30-33.. Chang..J. 11571168 pp. July 2000...C.. M. May 21-23. 6-42 şi 6-43 supusă substanţelor fluorescent penetrante. 2003. Editura Tehnică.. ACI SP 144-30. 8. Fl. Mehta. Michigan Technological University. 4-6. pag. 96-106. Aceeaşi detaliu fig. The impact-echo method: an overview.. Stutzman P. Carino N. Ed. Antrepenorul. Stutzman P. Georgescu M. Sursă: Petersen K. 140 . Rodan P. American Society of Civil Engineers. Editor 19/1-68 pp. Reston. Aceeaşi detaliu fig. K.. 5. No.. Carino N. MI.. American Concrete Institute. Rodan Gh. BIBLIOGRAFIE LA CAPITOLUL 6 1. Rodan P.... 623-678.. 6-43. Nondestructive testing to investigate corrosion status in concrete structures. Georgescu M. Nondestructive testing of concrete: History and Challenges. Nawy. Struble L. Arcan M.. Editor. Preliminary observations of water movement in cement pastes during curing using X-ray absorption.J. 2001. pag. Boian Fl. Măsurători termografice pentru controlul barajelor. Proceedings of the 2001 Structures Congress & Exposition.. Epure L. Axinia P. Carino N. Peter C.. Antrepenorul.. Hansen K. Virginia. 18 p. Încercarea construcţiilor.. Boian Fl.E. VanDam T.. Concrete Construction Engineering Handbook. Struble L. 9. Journal of performance of constructed facilities 1999. VanDam T. Termografia coşurilor de fum. Detroit. pag. 2. 2003. Bălan S. 1994. D. P.

Asigurarea calităţii în construcţii. 26. Ceukelaire L.C. 1996. Proprietăţile şi tehnologia betoanelor. Fiorato A. 1995. SP 193-1. 15. pag. 1977. Indonesia. 27. Hunedoara. 1999.. Nr. M... Use of a combined acoustic impact echo and crossmedium tomography methods for defect characterization in Concrete civil structures.. 2000. No. Verificarea nedistructivă a calităţii lucrărilor de beton şi beton armat folosind procedeul radiografic cu raze gama.W. Gaynor R... F. Curing of high-performance concrete for strength: what is sufficient? Building and Fire Research Laboratory.. F. Feldmann R. Vol. Building and Fire Research Laboratory. The development of DART (Deck assesment by radar and thermography. 1995. American Society of Civil Engineers. Olson. pp. 13. Potorac B.S.. 23.F. Jalinoos. Civil Engineering. Nr.. Jalinoos. Carino N. Studiu asupra Normativului C 16-1984 privind realizarea pe timp friguros a lucrărilor de construcţii. L. 85-91. 32. 14.D.. Curing of high-performance concrete: Phase I study. G.. NSF. Quantitative Nondestructive Evaluation (QNDE) Proceedings. 25. Ilinoiu G. March 2003. Ferraris C. Acoustic tomography for QNDE of structural concrete. 71. The maturity method: from theory to application. M. Al XIV-lea Congres Naţional AICPS.. May 21-23. Construcţii Civile şi Industriale Anul IV. 2022. Ilinoiu G. H. 1211-1216. Editor. Methods of treatment for concrete substrate preparation. Ultrasonic crosshole and crossmedium tomography for the detection of defects in structural concrete. Report ME 85-03. no. 16. CBD.. Non-Destructive Testing of Concrete. 30. 19.. 3.. Meeks K.J. 1991 14. High speed ultrasonic tomography for the detection of flaws in concrete members. 2001. D. F. L.J.. F. Dumitrescu G. G. pag. Orlando. 28. Ilinoiu G.. Jalinoos. Olson.. Corley W. 4/2003 – 1/2004. Aouad. 2001. Sack. Fizică. August 1995. D. 29. Ilinoiu G. Contribuţii la implementarea unor tehnologii şi procedee tehnologie moderne pentru protecţia şi consolidare elementelor de construcţii. Diagnostics of concrete damage by means of scanning electron microscopy.. 1984. Editura UTCB. UTCB. Peter C. Olson. 64-65. P. Levai St. Lucrări practice. pag.B. Editura Tehnică.. Nicolae” din Densuş jid..CONTROLUL CALITĂŢII LUCRĂRILOR DE CONSTRUCŢII 10. F. Effects of Conditioning on Measured Compressive Strength of Concrete Cores.. Building and Fire Research Laboratory National Institute of Standards and Technology Gaithersburg. A... Ionescu I. Meeks K. 1995. Kauw V. NISTIR 6505. Virginia. pag. 1994. Carino N. 1. Budan Ctin. and Balch. Davis A. E. 24. A. 21. Manning D. Forsenic engineering moves forward. G.. National Institute of Standards and Technology Gaithersburg.. Georgescu M. Lew H.. 31.D.J. Bucureşti.. Holt F. Washington. NISTIR 5742. no. D. Reston. 28-33. Florida. Werner M. L... June 2001. Dimensi Teknik Sipil. SELC XV Piatra Neamţ Octombrie 2003. 1995.. Concrete maturity index determination. Utilizarea metodei termografice în infraroşu la analizarea Bisericii “Sf. F. Ontario Ministry of Transport and Communications. 14 Mai 2004. Petrescu M.Olson. Testing hardened concrete using the maturity concept. Proceedings of the 2001 Structures Congress & Exposition. Concrete Technology Today. Antreprenorul. 36. ACI conference. 19 p... Research Center of Petra Christian University. Vol. National Institute of Standards and Technology... Carino N. Rodan Gh. MD 20899-8611 USA. 2000. London University. Symposium on the Application of Geophysics to Engineering and Environmental Problems (SAGEEP). Aouad... D. ISSN 1454-928X. Iowa State University.. Florea N. Burg R. 20. 17..W.22. Sala Palatului.G. pag. 5. Teză de doctorat. Chang. 2003. Aprilie 2001. 21. Alkali-Silica Reaction and High Performance Concrete. 18.. 141 . L... Proceeding of the second international RILEM/ CEB Symposium. 12.. MD 20899-8621 USA. 8-12. Jalinoos. 11.. 1997. pp. Structural Faults and Repair Conference.. Ispas T. Georgescu E. Ilinoiu G. 22. Symposium Conferinţă IABSE San Francisco.. Editura ICB.

1989..W. Production. eds. EGS4 Simulation of Compton Scattering for Nondestructive Testing. 36. 2002. Pearson Prentice Hall. Vol.. American Concrete Institute. 61. Materiale compozite. MI. Experimentarea şi monitorizarea structurilor din beton armat. 50. Instrucţiuni tehnice pentru încercarea betonului cu ajutorul carotelor. C 54-81. Jun Z. Popescu P. Construction methods and management.. March 1999. Editura Fundaţiei România de Mâine. NE 012-99. 2002. UTCB. Nr. 1. ACI 228. 1991. Tehnologia lucrărilor de întreţinere. what and how?. The Influence of the Atmosphere on Curing Concrete Temperatures and Maturity. Editura Didactică şi Pedagogică. Ilinoiu G. 2004. Editura Tehnică 1986. Universitatea Tehnică de Construcţii Bucureşti. American Concrete Institute. vol. 57. 46. 1995. Nondestructive Test Methods for Evaluation of Concrete in Structures.2R.1R. Antreprenorul (2000). 41. Cluj-Napoca România. 491-500 pp. NISTIR 6295. Instrucţiuni tehnice pentru încercarea betonului prin metode nedistuctive. Verificarea calităţii construcţiilor de beton armat şi beton precomprimat. ENV 206. pp. Ilinoiu G. 48. 1998. Curing of High-Performance Concrete: Report of the State-of-the-Art... August 10-14. 1990. Ilinoiu G. U. pp. Concrete Performance. Grimaldi G. Ştefănescu F. Proceedings of the second international workshop on EGS. Tomografia de Hormigon Armado S. M. C 26-85. reparaţii şi consolidări. Teodorescu M. 45. Editura Didactică şi Pedagogică. CO. 51.. Stutzman P. 44. 39. 5. Nunnally S. Raharinaivo A. 38. 2003. Advances in Cement and Concrete.W. 47. Teodorescu M. Popescu P. in ASTM STP 1215.10.. REMR Technical note CS-ES-1. Petrography of Cementitous Materials. 52. Materiale compozite. Mihai Al. Argentina. Engineering Conferences International. NIST GCR 97-715. Gradul de maturizare al betonului.CONTROLUL CALITĂŢII LUCRĂRILOR DE CONSTRUCŢII 33. 1979. 34. Farmington Hills.. S.. Y. Carino N. 37..J. 40.. ACI228. Tsukuba. Farmington Hills. Instrucţiuni tehnice pentru încercarea betonului cu sclerometrul Schmidt tip N. Applications of scanning electron microscopy in cement and concrete petrography. 142 .E. 1996. Mathematics modeling of the concrete thermal regime. Editura Fundaţiei România de Mâine.. Epoxy impregnation of hardened cement for microstructural characterization. Meeks K. Copper Mountain. European Committee for Standardization.S. 54. 55.. Tertea I. Protecţia anticorozivă a armăturilor III – Controlul coroziunii. Normativ pentru realizarea pe timp friguros a lucrărilor de construcţii şi a instalaţiilor aferente. Teodorescu.. Nondestructive testing of concrete with ultrasonic Pulse-Echo.S. 8. Part 1 – Concrete and reinforced concrete.. Nedelcu N.. Pregătirea suprafeţei suport a elementelor din beton pentru reparaţii.. C 16-84. 2003.. 8.E. 35. Symposium Conferinţă IABSE San Francisco.. Proceedings of the second international RILEM / CEB symposium. Proceedings International Symposium 15-16 Oct.. 8-12 August 2000. Journal of Materials Science Letters.. Antreprenorul (2000). Bucureşti.. Teodoru G. MI. Protecţiile anticorozive în construcţiile industriale şi civile.. Forcasting the condition of a reinforced concrete structure under corrosion. Oneţ T.. pp. Teodorescu M. Struble L. 1997. 42. Stutzman P. Non-destructive testing in the quality control of buildings: Why. Wojcik G. Neagu G. 58. Curing of High Performance Concrete: Annotated Bibliography. 1996. 632-634. Stark. 59.26-29. Specificaţii tehnice. 60. Japan. 56. Mihai Al.. Neagu G. M.. In-Place Methods for Estimate Concrete Strength. 1996. Trelea A. 367-376.. DeHayes and D. Editura Dacia.. 1993. Liuxing H.. C 30-72. 1995. Nr..32-34.. 1993. reinforced concrete and prestressed concrete works. 53. Ştefănescu F.. pag. 43. Degradarea construcţiílor. Shengli N. of Commerce.A. 62.. 49. 2002.. Dept. Quality control of concrete structures. Placing and Compliance Criteria.. Practice code for the execution of concrete. Proceedings.

Partea 3. C 200-81. C 222-85. Humboldt Co. PC –1 / 1990. Încercări nedistructive ale betonului. Proqec . 65. Examinări nedistructive. C 244-93. Tests of concrete.CONTROLUL CALITĂŢII LUCRĂRILOR DE CONSTRUCŢII 63. 87. 68. 91. C 117-70. James Instruments Inc. . STAS 10214-84. Partea 4. SR EN 583-1/01. Defectoscopie cu radiaţii penetrante. Indicatori pentru stabilirea calităţii imagini. STAS 8619-88. Determinarea rezistenţei betonului din lucrare prin smulgere din profunzime. Defectoscopie ultrasonică. 66. 93.Elveţia. 85. Examinări cu lichide penetrante. Îndrumător pentru utilizarea dispozitivului FINT 2. Partea 1. SR EN 583-2/01. Partea 5. Controls Ltd. STAS 1275-88. Examinarea cu ultrasunete. Tehnica prin transmisie. prin metoda carotajului sonic. Instrucţiuni tehnice pentru controlul calităţii betonului la construcţii îngropate. . Tests of hardened concrete. 82. Fişe tehnice. Îndrumător pentru diagnosticarea stării de degradare şi metode de remediere şi protecţie anticorozivă a elementelor din beton armat degradate prin coroziune în medii agresive pe bază de clor. Defectoscopie cu pulberi penetrante. Fişe tehnice. C 205-81. Reglajul sensibilităţii şi al bazei de timp. Principii generale. SR EN 583-4/01. 88.Anglia. Specifications for manufacturing and testing. Examinări nedistructive. Reference Concrete. conform STAS 1336-80. PH-metrie. C 111-70. Partea 2. Instrucţiuni tehnice pentru folosirea radiografiei la determinarea defectelor din elementele de beton armat. 78. a construcţiilor civile şi industriale. Examinarea pentru detectarea discontinuităţilor perpendiculare pe suprafaţă. Examinări nedistructive. Examinarea cu ultrasunete. Principii generale. 81. Examinări nedistructive. 67. Fişe tehnice. 143 . Defectoscopie cu pulberi magnetice. Instrucţiuni tehnice privind încercarea în situ prin încărcări statice. C 231-89. SR EN 583-3/01. Instrucţiuni tehnice pentru determinarea rezistenţei betonului prin metoda nedistructivă combinată.SUA. 86. 90. Partea 1. 70. STAS 9602-90. 64. Examinarea cu ultrasunete. Examinări nedistructive. Instrucţiuni tehnice privind utilizarea metodelor acustice prin şoc la controlul calităţii elementelor prefabricate. 92. 75. 73. STAS 6652/82. STAS 10137-87. Defectoscopie cu radiaţii penetrante. Examinări nedistructive. Examinarea radiografică a materialelor metalice. C 214-83. Instrucţiuni tehnice privind folosirea metodei semidistructive prin smulgere de pe suprafaţa de determinarea rezistenţei betonului în lucrare. Examinarea cu ultrasunete. C 129-71. Examinarea cu ultrasunete. Determination of mechanical strengths. STAS 8539-91. 89. 83. STAS 9552-74. 77. 80. SR EN 583-5/01. Instrucţiuni tehnice pentru folosirea radiografiei la determinarea defectelor din elementele de beton armat. Examinarea îmbinărilor sudate prin topire. 71. C 236-91. Ghid pentru inspectarea şi diagnosticarea privind durabilitatea construcţiilor din beton armat şi beton precomprimat. Elcometer Instruments Ltd. 72. STAS 6606/86. 79. Fişe tehnice. – SUA. Caracterizarea şi dimensionarea discontinuităţilor. 69. – Italia. Fişe tehnice. BC 8-1994 74. 76. 84. SR EN 571-1/99.

........156 Dracemnot...... 160 C 214-83 ..... 33 ASTM..143.95.... IV. .....141. Rodan Gh.. .108...141........ Vescan V..121 COCC........136 Dumitrescu G......... 119 Ammar C..... 76...... Iofcea D.....J. Meeks K.45....... 76..P..... 76 CEB – FIP/1990.......... 86.P.. 121..77.............. 109.76...49.... 160 C 236-91 ...142............81. 156 Deutsche Forschungsgemeinschaft97 DEX ............ 136..........143.... Stoup J........ 157 Clemena şi McKeel..... ...151 Flexcrete.111. 86.......... 160 C 244-1993 ............... 136 Avram C.. ........ 156 Dean Y .......... Necşoiu J. 143.......143...160 C 16-84 .. Dumitrescu D... 160 C 129-71 ...... Râmniceanu V.....154 Domşa J. Bob C........P..154 Elba-Werk ... Haecker C..... 154 Carino N.... 160 C 231-89 ....... ....... 86 Andres C... 49.....M ....... 141...... Şoimuşan V. 151 Brousseau R........143... .... 155 Alexis J.....156 CIB ........ Arcan M... 143...... . Feng X.. 156 Bălan S.. Quenard D... 140.......... 159 Agent R..110 Chudley R ............... Badea C.... Stutzman P... 156 Forster G ....... . 99.......142.. 156 Commonwealth of Kentucky Transportation Cabinet156 Controls Ltd ...........77.J76.....INDEX DE AUTOR INDEX DE AUTOR CAZURI ACI .............. 151 Cărare T........... ..........138..... Tyler... 141....... Epure L.109.... 158 Crăciunescu L.W.... 151 Fletcher J....E.... Lew H.. 83...... 152 Finn D.. 153 Bentz D.... 151 Bratu P.. 158 EN 196-2 ....160 C 26-1985 . J... 160 Cadar I........30 C 111-70 ........... 159 C 30-72 ......... ..... 110......P... 156...95....43....... Gaynor R................ G. ......141.. 159 C 200-81 ...141... . 20.. Smith R.. 153 Andres C......... 104......... 160 C 222-85 . 156 Bentz D... 160 C 167-1977 .E.W.... 154..... Clifton J..159.. 140.......K 140 Bentz D... 160 C 205-81 ........143....161 ENV ........... 163 Estler W... 141...D..82...F........104........ ..... 160 C 117-70 . E........ Levai St. 156 Ehrlich C... 158 Florea N...... Chesaru E.... 31........ 158 Elcometer Instruments LtdIV.. IV..................... 156.................. 55....................... Petrescu M........J........... 49.. .31 Dobre R.......... 156 Axinia P.........156 Franco R.. 151 Buchaman I....... 156 Buchaman I..........30 C 244-93 .... Vlădeanu Al........................ Georgescu M..........A...... 110 Boian Fl....... Garboczi E..J....... 153. 156 Carino N..... ............ 21.....143.....154 EUROCOD 2 ........ Dima S......... 156 Aspdin J............................... 30. 83...... 156 Doiron T... 156 Budan C... 98........................ 76......S.... 140.............. 121..... Jebelean E.. ....... 156 Carino . Serbescu C .163 Feldmann.... ......J...85 ... D.. 151 Carino N.......................... D........ Avram C......151 Fiorato A..........J......... 153 Bickley .....A......... K......... Postelnicu T.......... Baroghel-Bouny V. 68.... Tudor C.143..R....... 156 American Society for Nondestructive Testing ...... Popa E30............ C...... 30.... Dumitrescu G...... 151. Burg R...... 108 C 26-85 .. IV. Hansen K..159 Ceukelaire L.... Iureş L........... 140....... ..........106.. M. 142. 142 C 56 .... 159 C 54-81 ........17.............................. 49.......... Rasberry S............... Mladin Gh........ 95......... Arcan M.....P.. 102 Bălan S. 140.163 CECW-EI......... 142.... . IV.96...........143..76....135........ Jennings H......... Tudor A ............. 141 Chabowski.. 157 Carino N.... Snyder K...95 C 167-77 .......76.143.... 156 Dalban C.... Stutzman P....... Bryden-Smith ............... 151 Ferraris C... 76. 151 Bentz D.... Moga A . 151 144 . 76......... Rodan P....

.......G.. 157 Popescu V.85............... M .45....E......... Teodorescu M................. Olson.... Shcherbakov E...... 156 Giuşcă N....... 96............ 76.......B.....S. 92........ 154 Haecker C.. 31.M. L................... 130..J77.... Breugel K.. Kovler K.. 156 Iacobescu A. 156 Ilinoiu G .. 159 HG 261/1994 ..... 96 ISO 9001/ 1994 ....D..95..P....... and Balch....T.. 86 Popa R..........F . 30. ..F.... .. 58............ 157 Peştişanu C.................... 157 Kauw V.95.. 156 Iacobescu A.. 95.Olson........... 92............. 94 ICECON .. 129...... 155 McIntosh ........29 Muravin G.155 Neville A. 77.. Werner M. .. 156 Garboczi E.......... 159 HG 964/1998 ........ Otel A..... 160 Richard . 157 NIST GCR 97-715 ... Gheorghiu N.......... 67..... F. 77......... L...... 30.142............ 162 ISO 9002/ 1994 ..D 141. 96.J...... M... 157 Lura P.. 162 ISO 8402 .. 159 Guner A.......... Feng X.....96 ISO 9004-3/ 1993.... Dawod A........B.....L ... 96 ISO 8402/1995 .. 154 Fulletron R...... D...... 54... 153... .. 155 Kierkegsard-Hansen... 96 ISO 9000-2/ 1993 ... 83 Popescu P.. 113.. 75. .............90..... M.. 86 Popa R........ Levenson M.......... 136 Frenz H. A.... 17. 143....S..... F.47.... 77.P.. 96 ISO 9002: 1994 .......B........ Bentz D...... 153 Philips D.. 143.......INDEX DE AUTOR Freiesleben-Hansen şi Pederson... Belc Fl.. ...................... M....... M.... 154 Jalinoos... 157 PC-1/1990 .... 156.....155 Long şi Murray ..... ... . 156 GP 035-1998 . A ....155 Phillips S. .... 68. 158 Hutte .136 La Londe W.. 157 Nelson L........ 159 NISTIR 6962.....159 ISO/ FDIS 9000-2.E ..47....... 55.... 68...... Costescu I..... 159 HG 877/1999 .....121 Martys N... F............142. 10/1995 ....42 Nunnally S..... 157 Lucaci Gh... 96 ISO 9000-3/ 1991 ......... 162 ISO 8402......... 159 NRC . 10/1995 . 142. 158 Ionescu I.... Stutzman P...... 158 HG 399/1995 .V........ Aouad...........159 Legea nr..P 49.157 Legea nr.... 158 HG 595/1997 ... Snezshitskiy Y.. Olson... 139... 30 Perigord M.......... 153........77.. 151 Georgescu M...141. Olson. 43...... 163 ISO 9004-1/ 1994..... Rodan Gh............. 157 ISO 7031 .... 120......... 94. 86... 162 ISO 9003/ 1994 ...30.....24.. 86 Ionescu I..96 ISO 9812 ....... 155 REMR ..........135 Michigan Technological University .... 82. 36....96 ISO 9004-2/ 1991... 142.. 142....................159 NE 012-1999 .... 159 NE 012-99 ..................141.......S... T........ 96......... Grimaldi G.159 Leschinsky A . 141............. 91 ISO 9000-1/ 1994 . 154............... 136 Popa I. Gryna F............. Bentz D.. F............ 158 HG 273/1994 ............. Bentur A...... 154 James Instruments...... 50. Joyce N... 154....30. 95..135 Opriş S34.53..D..88 Popa R.. 132.... 77............ 86...... 157 Manning şi Holt ............. 86................... M .. Aouad........... Ispas T 29.. Estler W..P...141.. 109..30..........................142... Holt F... 157 Petersen K. 162......... 50/1991 ... 77......30.R.. Popaescu A..............159 Legea nr.W.. Sack. 151 Heisey. 157 Nazarian ... 155 Jalinoos... Steven... 77. 90/1996 .....141...159 Legea Nr.. 152................ 141.....95..135...50.........35..... 134 Neville A.....50 National Research CouncilV..........141... 158 Jourin ........110 RILEM/CEB Symposium95...30...... 158..96 ISO/FDIS 9000-2.. 121.......... 158 Raharinaivo A..... ... 162 ISO GUIDE 34/ 1996 ...162 ISO 9004 ....... D... F. ......... 50......................... 90/1996 ....... F.... 131.. 140 Phan L..N. Ferraris C.......... 154.... 119.77......... 142............... 159 Humboldt Co............S....... 96 ISO 9000-4/ 1993 ...J....... 48...37 Muravin G... H ......96 ISO 9004-4/ 1993...... 96 ISO 9003: 1994.. 49.. Eberhardt K......... Bentz D...............157 Moskvin V.. 156 Gould F.. VanDam T 138..... 111........123 Kauw V.... 96.. 155 145 ......... Popa E...................... 20....107. 154 Jalinoos.. Werner M ..... 155 Manning D.......... 157 Nurse ..................162 Ivanov I.. 76.... 41..... 157 Proqec ..... 67.....155 Plowman .... 87.. .. ..96 Legea Nr..95 ISO GUIDE 34: 1996 . 162 ISO 8402/ 1994 ... IV... 158 HG 766/1997 . L........... 139 Ministerul Constructiilor Industriale .... Georgescu E.. L.. 48... Janes M....64 Juran J. 106 HG 1046/1996 .... Teodorescu M31...... 31.......29..... 137/1995 ...1994 .138... 95.. Pătărniche N.. Căpăţâţână Al... 157 Jalinoos..159 Legea Nr. Keith....106 NE 003-97 ..... 30.........110 Knudsen . 50...... Carino N............... Chesaru E. 143. 67.... 96 ISO 9001: 1994 ..E............. Eberhadt R...... 159 Nedelcu N.... 91... 64..... 158 HG 272/1994 . 157........A.50............ Lange D.... 49..... 2003 ..47....... 96........ 151 Ghibu M. 142 NE 013-2002 .. Ispas T.109 Lucaci Gh.

.55.............. 51......................... 62..... 161 SR 227/5....87 SR ISO 9000/1996 ........ L ........107 Tertea I.. 160 STAS 2414-91 . 105...........INDEX DE AUTOR Saul...... 160 STAS 4606-80 .. 117.. 162 SR EN 1097-7...............72 STAS 6606/86.....G..50...... Popa R........ Budan C.. M........49.....143 STAS 8573-78 .......................160 STAS 1759-88 .. 161 SR 227/2-98....... 161 STAS 9552-1974 .49.67 STAS 790-84 ..... 161 SR EN 583-3/01 .................143 STAS 8625-90 ................... 161 SR EN 583-2/01 ... 161 STAS 8619-1988 .... 50..........96......160 STAS 2386-1979 . 38........161 SR ISO 9004-4+A1/199691.... 77................ 109 Snyder K.................160 STAS 3518-1989 .. 77..... 161 SR EN 583-5/01 ...161 STAS 8539-91 ....54. Ghibu M................ 162 SR EN 1097-1.161 STAS 10137-87 .......143 STAS 10214-1984 . Pop S .....77.......... 157 Steopoe Al... 161 SR EN 196/3-97 ......... 50. 143 SR EN 583-3/2001 ......142...... 157 Taerwe L. 160 STAS 1667-1976 ....... 158 Tertea I.63 STAS 3622-1986 ......157 Swenson E.. 160 STAS 2833-80 .50. 108.... 143 SR EN 583-2/2001 ...... 56. 51... 108.... 161 SR EN 196/6-94 ... 121.143 STAS 1275/88.............. Nicolescu L 13......... 160 STAS 5501-1968 ...63 STAS 3518-89 ... 162 SR EN 932-3.... 153..... 136 STAS 6652/82.2001 ..56.............. C ...... 123......... Stutzman P...161 SR ISO 8258/1998 ......50................. 161 SR ISO 9002/1995 ........ 95 STAS 10107/0-90 . 155 Stutzman P.143....... 162 SR EN 196/1-95 .. 48.... Oneţ T....... Jun Z...... 161 SR EN 571-1/99 .. 142...161 SR ISO 9003/1995 .............. 143.157 Suman R. 143 SR EN 583-4/2001 .90.. 157 Simon M.......... Oneţ T.161 STAS 8619-88 . 162 SR EN 933-5. Keen B......... 2001 .. 77...................142...............A....158 Tretea.30.. 161 SR EN 571-1/1999 123...... 107..... 2001 51.... Oneţ ............ Neagu G......... 142.. 139......... 30............ 43 SR EN 932-6 ................. 162 SR EN 933-9 2001 ............ ........153 Ştefănescu F........... 161 SR 388-95....... 88 SR ISO 3951/1998 .. 51....... Moldovan V....31 Struble L.1998 ..... Moldovan V.. 158 Teodorescu M.. Nicolescu L.... 158 146 . 50.................. 143 SR EN 583-1/01 .. 106. 74..... 50.............. ..... 162 SR EN 932-3...50 STAS 1667-76 ... Otel A .... 142... 160 STAS 3622/ 1986.. 39.. 1998 ..160 SR ISO 7870/1999 ..........161 Steopoe Al......161 SR ISO 7966/1999 ....0 77.....1998 50..... 135 Shengli N...53........2001 50. 158 Trelea A... 50................. 155 Simion Al .... 162 SR EN ISO 9000-1/1996.... Fronsdorff G. 50................................49 Teleni ... Ghibu M........... 129..... 2001 .. 157 Suman R..163 SR ISO 9001 .. 77.. 142. 63....... 161 SR 6232-96.... 131....86.... 143 SR EN 583-5/2001 ....... 161 SR EN 583-4/01 ........ 104........ 31. C1..... 33......... 157 Stutzman P.98 Teoreanu I.........143 STAS 9602-90.. 140..... 65 Teoreanu I........160 Valeriu L ...................... 117............. Mihai Al.161 SR ISO 8402 .119 U 9/1996..82... 160 STAS 8539-1991 ......... 51.. 155 WINGET.... 143 SR EN 583-1/2001 ... 160 STAS 1799-88 . 157.. 157 Simmons H....... 162 SR EN 932-1 ...... 50. 161 SR 667-2001........ 86....D... 35...142.....58 STAS 3622-86 ....... 50. 155 Skramtajev.. 161 SR 3011-96........ 50......157 Suman R.....143....... 158 Teodorescu M..72 STAS 6202-1962 ... 161 SR EN !097-4....77......... 161 SR 227/4-86........... .30................. 161 SR 7055-96....... 158 Zamfirescu D. Liuxing H..E138.. 162 SR EN 933-7......... 160 STAS 5479-88 .. 50............. 30......... 162 SR EN 932-3.... Gheorghiu N..........E....31..... Ilinoiu G ......161 STAS 10214-84 ..... Mason T......... 95....2001 50....... 119..... 161 SR EN 45013/1992........ 162 SR EN 1097-5.. Snyder K. 70.. 161 SR EN 45001/1993... Oara C........... .. 1999........48. 153 SR 1500-96... Ilinoiu G....25........155 Taylor P....... 160 STAS 6652/1-82 .......95......................... 160 STAS 7563-1973 .. Y................ Postelnicu T...... 71.. 77...... 118.... 75............. 51....50....160 STAS 5440-1970...160 STAS 4606-1980 ....... 107...69 STAS 1275-8868....... 77......110 Teodorescu M30.. 162 SR EN 933-10... 2001 .159 STAS 10137-1987 .....99.... ...... . 155 Trelea A.............. 161 SR EN 196-4/95 .57 STAS 3519-78 . 160 STAS 3519-1976 ......................20 Teodoru G......... 162 SR EN 933-8..... 158 Yvonne D.161 STAS 9552-74............... Feng X..........

.............. 102 calitatea amestecului .. 41 aluminatul tricalcic ..... 93 controlul calităţii ................... 73. 160 betoane cu lianţi organici 32 betoane cu lianţi pe bază de zgură şi cenuşi active .................. 57............ 74 consistenţa........................ 85 capilaritate .. 48 clasificarea porilor funcţie de mărimea lor ......... 63 componenţii betonului................ 13 absorbţie . 48 aderenţa agregatului .................................................. 95 control integral ........... 74..... 90. 50............. 91 Broken off specimens by splitting “BOSS”.. 90 autocontrolul........ 84.. 48................................... 53 contracţia betonului. 35 amestecarea mecanică a componenţilor betonului .............. 84 capacitatea utilă ........ 80 coeficientul Valeta ............................. 48 adaosurile ....................... 60 calculul porozităţii funcţie de compoziţie........................ 113 acţiunea corozivă a acizilor .. 81 alterare................ 111 cauze externe ................................. 13 cavernele . 34 coeficientul de variaţie .. 87............ 91 cerinţele............... 94 controlul (tehnologic) operativ .................49..... 93 auditul calităţii............................... 59 clincher.... 68.... 41 B benchmarking . 81 amestecul.............................. 59......... 48 apă şi solvenţi ........... 29 acţiunea de levigare ... 89 Comitetul European pentru Standardizare ....... 87 condiţiile de mediu şi de expunere.. 88................ 34............ 13 cauze interne.................... 129 adaosuri .................. 159............................................................. 78 amestecul de beton proiectat ............ 78 amestecul de beton .. 75 contracţia la uscare şi umflarea la reumezire ...................................... 52 betonul întărit .... 32 betoane cu lianţi minerali 32. 76...... 63 conductivitatea termică .... 31 caracteristicile principale ale malaxoarelor ....... 45 clasa betonului. 59 căldura de hidratare ............ 81 betonul..... 73....... 32 beton cu densitate aparentă în stare uscată............... 82 comportarea betoanelor la acţiuni chimice agresive ............................ 78 amestecul de beton cu compoziţie prescrisă. 64.. 89 Comitetul European pentru Standardizare în Electrotehnică ...... 39 clincherizare ....................... 112 C calculul porozităţii...... 92 adâncimea de carbonatare ........ 55 betonul proaspăt ...... 76.......................... 97 Concrete ..................... 87 147 ............ 32.. 25 conceptul de calitate....... 32 betoane refractare rezistente ..........BIBLIOGRAFIE GENERALĂ INDEX ALFABETIC A abraziunea.......... 36... 44 brainstorming ............... 85 carote .. 32 ciuruire .............. 83 capacitatea malaxorului..... 13 acţiunile corective........ 47................................ 60 calitate potenţială ................ 43 control de acceptabilitate........... 161...... 78 capacitatea malaxoarelor .. 89 cimentul..... 32 betoniere...... 93 betoane cu agregate uşoare ............. 55...... 60 Comisia Internaţională de Electrotehnică .. 64 caracteristicile betonului ... 13 alcalini de sodiu şi potasiu ......... 46 aditivi................................. 69 betoane cu diferite tipuri de agregate naturale .. 73 agresivitatea sulfaţilor .. 35 alegerea metodei de malaxare........ 162 condiţia de calitate.......................... 52 bigranular . 89 compactitatea betonului ....... 32 betoane de izolaţie.154..... 97 calitatea ...........33............. 74 contracţia şi expansiunea... 86 apa de amestecare.. 35 aluminoferitul tetracalic ............ 57........................ 92 acţiunile preventive ............ 95 control de conformitate ....................... 73 clasificarea adaosurilor.......... 78 amestecul neomogen ..... 126 asigurarea calităţii 88...........

............................ 111 extragerea de carote.......... 23 coroziune transcristalină. 91 formulare de colectare a datelor ...... 94 controlul în timpul exploatării construcţiei 94 controlul preventiv ..... 22 coroziune locală.............................. 111 H hidratare anormală......... 58 evaluarea gradului de maturizare ........................................... 122 filme Röntgen.. 61 efectele negative provocate de calitatea deficitară ....................................... 60 durata de amestecare a betonului ...................... 47 granulozitate continuă 44....................... 62.... 98 eforturile interne.. 158 gradul de omogenitate al betonului ....... 123 diagrama arbore............ 94 controlul intermediar ... 57 gradul de maturizare.. 97........................ 67....... 127 developantul ............... 42 cristalizarea sărurilor .. 13......... 62 factori de compoziţie.......... 126 entiatea ... 91 diagrama Pareto......... 57.............................. 93 controlul prin sondaj empiric ... 24 coroziunea biologică ........ 73....... 91 difuzie................ 58 gradul de gelivitate..................... 55 densitatea betonului proaspăt . 78 gradul de saturaţie al agregatului ... 13 durabilitatea betonului............................ 120 eficienţa controlului..................... 92 diagrama de flux. 84 durata de descărcare a betonului din toba malaxorului . 94 controlul statistic al calităţii ........................ 78 deformaţia betonului...... 53 densitatea betonului.................... 46....... 21 creşterea calităţi. 63 gradul de impermeabilitate ...... 29 coroziune alcalină.. 39 curba de granulozitate .. 72........ 106......... 62.......... 135 examinarea cu ultrasunete .......... 17 coroziunea prin levigare .......... 74 densitatea absolută...................................................... 46.. 130.............. 63 gradul de gelivitate al betonului ......................... 92 efectul Skin ... 97 developant pe bază de apă sau solvent pentru aplicaţii speciale.......... 23 coroziunea betonului .... 22 coroziune generală....... 132 determinarea nivelului de întărire al betonului ... 126 emulgator lipofil..................................................... 43 criterii de clasificare ale cimenturilor....................... 85 etringit ...... 69. 133 determinarea rezistenţei la intindere a betonului ............. 40. 88 cristale aciculare ... 75 dispersia fluxului magnetic ... 85 durata de developare. 29 coroziune de contact..... 102.............. 45 granulozitatea optimă a agregatului ............. 133 factorii de mediu ........... 127 developant suspensie în apă .............. 102 expansiunea termică diferenţiată .... 71.. 134........ 45 granulozitate discontinuă 44.... 118 documentaţia tehnică. 23 instrumentele şi tehnicile de bază folosite la îmbunătăţirea calităţii ......... 135..... 133 factori tehnologici . 53 determinarea existenţei reacţilor alcali-agregate .... 45 D defectoscopia cu ultrasunete .................................................... 91 G gelurile . 22 coroziune prin cristalizare 29 coroziune selectivă ................ 109 Deutsche Forschungsgemeinschaft ..... 40...... 128.... 74 fişa de control. 104.... 47 coroziune acidă........................... 70.. 75 durata minimă de întărire . 129 developanţii ......... 91 I iniţierea coroziunii ........... 75 Extragere de carote........... 13 criterii de clasificare ale agregatelor..................... 23 coroziune intercristalină ...... 128 durata de tratare...... 112 fineţea de măcinare . 53 densitatea aparentă .. 13 emulgator hidrofil..... 113 ecuaţia Washburn .......... 88 epruvete ....... 36 Hidratarea cimentului..........................BIBLIOGRAFIE GENERALĂ controlul final ......... 142 Gradul de maturizare............ 102 deflocularea .......... 22 coroziune fisurată ............... 42........... 128 developant pe bază de solvent.... 123..... 52 densitatea specifică...... 127... 57................... 20 coroziunea electrochimică21 coroziunea oţelului ................................... 45 E ecrane fluorescente........ 29 coroziunea specială...... 134 durata optimă de amestecare a betonului........ 91 diagrame de afinitate ...... 68................. 91 diagrama cauză-efect..... 42 hidratarea cimentului.................................... 131 dilatarea termică ...................................... 66. 21 coroziunea chimică.............37........... 91 148 ............................. 75.. 94 durabilitate...... 127 developant solubil în apă ........... 95 conţinutul de umiditate al agregatului... 37 histograma........ 111 F factori care influenţează permeabilitatea betonului .. de expunere şi mediu .. 91 diagrama de dispersie ..........

. 136 metoda inducţiei magnetice . 24 metoda absorbţiei microundelor ............................... 104 metoda radiografică.. 121................... 118 metoda analizei spectrale a undelor de suprafaţă .................... 137 metode de determinare a omogenităţii betonului 79 metode de duritate superficială........... 106 metoda undelor radio.... 105 metoda controlului nedistructiv folosind substanţe (lichide) penetrante..... 123 matricea .... 82... 70 L lucrabilitatea betonului ........... 118 metoda nedistructivă de vibraţii proprii ....... 122 metoda radiografică folosind radiaţii X sau gama ......... 137 metoda viteză de propagareradiometrică ......................... 98 metode nedistructive de control al calităţii betonului ................................. 42 începutul prizei cimentului ........................ 112...... 41.............atenuare a radiaţiilor gama......indice de recul ................. 56 metoda Hellenică............... 52.... 104 metode nedistructive ........ 112. 97 metode nedistructive de determinare a calităţii ..... 133 începutul de priză ....... 117 metoda optică în spectru vizibil .......... 136 metoda prin şoc . 108 metoda de recul .... 123 metoda convenţională.........99............... 81... 90 ISO 9003 ...... 100............. 121...... 124 M magnetică nucleară ............ 102........ 100................. 98 metodele de rezonanţă cu măsurarea frecvenţei proprii ...................................... 68 masa vitroasă ...... 42 încercările de rezistenţa . 112 metoda curenţilor turbionari .......................... 102..... 138 149 ........... 118 metoda rezonanţei magnetice nucleare.... 91 îmbătrânirea betonului............. 102 metoda neutronilor rapizi ......... 121 microscopia electronică..... 83 marca betonului ............ 121 metoda tipului sau vitezei de propagare ... 134 metoda gravimetrică............... 102 metoda determinării gradului de carbonatare .................. 53 lucrările de pregătire a suprafeţelor a elementelor de examinat ..... 137 metoda viteză de propagare .....forţă de smulgere ............. 102. 138 metoda volumetrică cu presiune......amprentă ....... 123 materialelor metalice ............................ 118 metoda carotajului sonic ........ 54............... 100... 106 metoda evaluării gradului efectiv de maturizare al betonului ............ 112 metoda de vibraţii proprii ..... 136 metoda viteză de propagare . 69.... 117 metoda de amprentă ................... 111 metoda tasării .... 53 metoda termografică în infraroşu....... 102 metodele mecanice ... 134 metoda fracturării interne a betonului ... 133 mecanisme ale coroziunii 29 mecanismul coroziunii carbonice ... 54.. 32 materiale ceramice........ 42 începutul prizei .................... 104 metoda undelor de suprafaţă ..... 109 metode combinate ....... 122 metoda termovizuală ... 134 metoda emisiei acustice 102......... 35 material pulverulent..... 108 metoda de duritate superficială.... 99......... 97 metode parţial distructive 98 metode semidistructive......... 99..... 90 ISO 9002 .... 102............ 137 metoda viteză de propagare ........... 99................... 13 întindere axială ....... 31 maturizarea betonului ............. 137 metoda viteză de propagare ............ 133 metoda determinării gradului de permeabilitate........ 69........... 56 metoda volumetrică fără presiune........... 112 metoda semidistructivă prin smulgere la suprafaţă 109 metoda smulgerii din profunzime. 117 metoda ruperii ............................................................... 100...... 108 metoda capacitivă ........ 133 metoda cu neutroni rapizi .... 121 metoda rezistenţei la penetrare................ 69.........atenuarea ultrasunetelor .... 70 întindere din încovoiere....................................... 111 metoda gradului de hidratare ............................ 107 metoda de rezonanţă ...... 106 metodele nedistructive electrice şi magnetice 117 metodele termice ..... 109 metoda holografică.. 102...................... 137 metoda viteză de propagare ..... 56 metoda Windsor ......... 133 maturizării betonului ......... 106 metode elastice cu impuls ultrasonic.. 112 malaxoare ..............BIBLIOGRAFIE GENERALĂ ISO 9001 ........... 122 metoda radiografică cu radiaţii infraroşii ................... 71 întindere din despicare.. 109 metoda rezistivă ............. 106 metoda bilei ............. 112 metoda radiometrică cu radiaţii gama sau beta 117 metoda radiometrică cu radiaţii gama sau beta 112 metoda radioscopică.............. 66 îngheţ-dezgheţului .......

152 viteza de dezvoltare a fenomenelor de coroziune ....... 44.... 89 propagarea coroziunii. 78 productivitate malaxoarelor ...... 124 procedura.......... 43 T tendinţa de segregare.................................................. 41 structura pietrei de ciment ... 44 sfărmarea naturală a rocilor ........ 72 rezistenţa la uzură... 60 responsabilitatea producătorului........................................ 41.. 91 permeabilitatea ......... 124 procedeul curenţilor turbionari...................... 70 principalele metode de control nedistructiv ..................................... 62............ 35 silicatul tricalcic ....... 90 pori ... 52 principalii factori care influenţează negativ calitatea .... 70............... 69 rezistenţa la rupere ... 42 tipuri de ciment .... 75 uscare .............. 63 pregătirea suprafeţei ..................... 89 starea de conservare .. 67............. 127 roci metamorfice ... 71 rezistenţa la întindere centrică... 123 produsul................... 46 penetrat ............... 65 rezistenţa la întindere 69......... 35 P particle density ........ 94 relaţia Darcy .... 92 principalii parametrii care influenţează durata de maturizare ............................. 34 Voellmy.. 55 textura suprafeţei agregatului . 123 R radiaţii electromagnetice 112 reacţia agregatelor cu cimentul ...... 68.... 43. 54 segregarea exterioară.. 59 porii sferici ........... 123 pentru date care nu sunt exprimate numeric ... 45 spiralei creşterii calităţii ......................... 44 silicatul bicalcic......... 63 rezistenţa la îngheţ-dezgheţ a betonului...... 89 oxidul de calciu ...... 54 150 .................... 99 principalele proprietăţi ale betoanelor............... 60.. 126 V Verificarea calităţii lucrărilor de beton şi beton armat .......................... 13 refractaritate .. 44 roci sedimentare ............. 134 rezistenţa la compresiune 43.......... 62.... 55 segregarea interioară ....... 23 viteza optimă de amestecare a betonului ............ 97 rezistenţa betonului ............................... 42 priza normală.......... 13 sortarea agregatelor .............. 91 procesul de amestecare a betonului ... 42 procedeele de pregătire a suprafeţei............. 63 permeabilitatea unui beton .... 85 produse speciale pentru îndepărtat excesul de penetrant................ 34 regula celor 4N ................. 41 priza rapidă.................................. 55..................................... 72 rezistenţa mecanică ........ 59 pori de gel.......................... 57 piatră spartă şi nisip........................................................ 42 priză falsă ....................... 133 substanţe penetrante 99..... 44 pietriş.................... 69 rezistenţa la întindere prin despic ........... 81 U umezirea alternantă .... 123 produsele pentru îndepărtat excesul de penetrant............................ 13 soluţiile acide ....... 59 porozitatea betonului ......... 124 procedeul chimic de curăţare........................... 63........35......... 55 sfârşitul prizei cimentului 42 sfărmarea artificială a rocilor.... 56. 58.. 58 sistemul de asigurare a calităţii ............. 117 proprietăţi ale cimentului 40 pulbere uscată... 42 risc ............ 44 planificarea ......... 72 rezistenţa la îngheţ ........................................ 124 prese hidraulice ........... 72 mustire.................. 41......... 141........BIBLIOGRAFIE GENERALĂ modalităţi de control..... 93 monogranular ..... 44 S segregare ....... 58................ 46 timpul de priză .. 59 porii capilari . 90 solicitările exterioare.. 36......................................... 123 substanţele penetrante ... 58.... 13 umflarea betonului ..................dezgheţ .............................. 35 oxidul de magneziu ..... 54 O Organizaţia Internaţională pentru Standardizare ............. 67 rezistenţa la şoc ............. 109 volumul de aer oclus .... 43.............................. 69 rezistenţa la întindere din despicare ........................................................... 73.................... 71 rezistenţa la întindere prin încovoiere.... 37.... 67 Rezistenţa la compresiune67 rezistenţa la forfecare .................. 88 standardizarea........... 81 vitrificare. 120 procedeul mecanic de curăţare........37.................. 91 pentru date numerice....................................... 43......... 23 proprietatea..... 134 priza falsă ............ 70 rezistenţa la întindere din încovoiere...................... 39 toba cu plate ........................... 42 priza timpurie .... 41......... 80 roci magmatice ................

21.P. 18.. 8.. Structure. G. finite size error. Carino N.. 3. Utilizarea metodei termografice în infraroşu şa analizarea Bisericii “Sf. G. 4-6. 1501-1514. Rodan Gh. Meeks K.. Davis A. 30-33... Effects of Conditioning on Measured Compressive Strength of Concrete Cores.BIBLIOGRAFIE GENERALĂ BIBLIOGRAFIE GENERALĂ ARTICOLE 1. 10. The effect of statistical fluctuation. 151 .J. Meeks K. Bentz D. 2/2000. Burg R. pag. Building and Fire Research Laboratory National Institute of Standards and Technology Gaithersburg. Construcţii Civile şi Industriale. 3. Fiorato A. Rodan P. Structure. pag. martie 2004. Building and Fire Research Laboratory National Institute of Standards and Technology Gaithersburg. No.. Dumitrescu G. November 2001. 86-92 pp. 17.. Quenard D. October 2001..P. Feng X. Elcometer Quality Today. Alkali-Silica Reaction and High Performance Concrete. Concrete mix and member design considerations. No. 20. pag. 12. Necşoiu J. Incertitudinea de măsurare. Cement and Concrete Research. G. Rodan P. Misleading accuracy statements. 31.J... CBD... Burg R.. and digital resolution on the phase percolation and transport properties of the NIST cement hydration model. D.W. Rodan Gh. Predicting of cracking in reinforced concrete structures. R. Modeling drying shrinkage of cement paste and mortar. 19. MD 20899-8611 USA. 4. nr.. Mladin Gh. Carino N.. Cathodic Protection for Steel Reinforcement. Concrete Technology Today. pag. Aprilie 1995. G. 7. Curing of high-performance concrete: Phase I study. Clifton J. Jennings H. National Council of Structural Engineers Associations. 50. Rodan Gh. National Institute of Standards and Technology Gaithersburg. Cement International. May 1992. August 1995.. 14.. Franco R.. 2528. Structural models from nanometers to millimeters. 1999. National Institute of Standards and Technology.. Forsenic engineering moves forward. Civil Engineering.. Journal of performance of constructed facilities 1999. Stutzman P. To limit the effects of drying shrinkage. Boian Fl. pag. Carino N. Antreprenorul.P.. Ferraris C. Feldmann R.. 6. P. Chemical admixtures for concrete... Instrumentistul Nr. Corley W. Fletcher J. Vol. Garboczi E.J. 15. Georgescu M. NISTIR 6505.. 11. Neconformităţile echipamentelor tehnologice pentru procesarea materialelor de construcţii. Bentz D. 2001. 10. Vlădeanu Al.A.. 1995.J. 2000... Vol. NISTIR 5634. J. 32-34. Haecker C. 28.. pag. Bentz D.. Construction Canada 34(3). E. Materials and Structures. pag. Sep-Oct. 96-106. 5. 21.P.. Curing of high-performance concrete for strength: what is sufficient? Building and Fire Research Laboratory. Building and Fire Research Laboratory. Hunedoara. 1992..E. 450-458. Finn D. 1977. 7-11. SP 193-1. Vol. Brousseau R. Bratu P. No.. 3. Iofcea D. Part 1.J. Gaynor R. 2.. July 1998... Nondestructive testing to investigate corrosion status in concrete structures. 13. 16. W. 2003. Antrepenorul. 46-49. pag. Georgescu M.. V. 1. Baroghel-Bouny V... June 2001.M. 71.J. Şoimuşan V. Prediction of cement physical properties by virtual testing.... Garboczi E. 9. Aprilie 2001.W. MD 20899-8621 USA. no. 28-33. Towards Industrialized Construction. pag. 2000. Dinu D. MD 20899-8611 USA. Non-Destructive Testing of Concrete. 64-65... Carino N.. Boian Fl. Georgescu E. Nicolae” din Densuş jid.F. Construction Canada. Antrepenorul. Georgescu M. Termografia coşurilor de fum. NISTIR 5742..J... Măsurători termografice pentru controlul barajelor.

3/2003. Criterii de măsurare a conformităţii betoanelor. Construcţii Civile şi Industriale Anul IV. 106. 2003. Mai 2002.. Gelivitatea betonului.. 71. pag. Under the microscope. June 2001. Kelly P.. 18-24. 45. L. S. 6-10. 2/2003. Ilinoiu G.. Indonesia. Caracteristici structurale si de compozite ale cimentului Portland. Ilinoiu G. pag. ISSN 1454-928X (republicat). Ilinoiu G. 37-43. 5-6. 37. 43-54. Asigurarea calităţii. B. Tehnică şi Tehnologie. Amestecarea mecanică a componenţilor betonului.. 27..BIBLIOGRAFIE GENERALĂ 22. 12-14. No. Durabilitatea betoanelor.. 42. Ilinoiu G. Ilinoiu G. no. 24. Feodor S. 39. 33. Ilinoiu G. Ilinoiu G. Construcţii Civile şi Industriale. Ilinoiu G. Quality of concrete. 32. Junie 2002. 1. Verificarea calităţii betoanelor prin măsurare. Construcţii Civile şi Industriale Anul III. 41 Mai 2003. Ilinoiu G. 2003.. 24.. Revista Asociaţiei Inginerilor Constructori Proiectanţi Structuri. 29. 41. Anul II. 46 Octombrie 2003. 35. Criterii de realizare a conformităţii betoanelor... 10-14. Construcţii Civile şi Industriale Anul III. ISSN 1454 – 928 X. pag. Optimizări parametrice ale criteriilor de conformitate a clasei de rezistenta a betoanelor.F.. Study on Code NE 012-99... Abordarea conceptuala a lucrărilor de reparaţii si consolidări ale elementelor de construcţii. Construcţii Civile şi Industriale Anul IV. Nr. Testing hardened concrete using the maturity concept. Nr. 3. 34. pp. Nr. Ilinoiu G. Ilinoiu G. Revista Asociaţiei Inginerilor Constructori Proiectanţi Structuri. 2003. Construcţii Civile şi Industriale Anul IV. Nr. Nr. Ilinoiu G. Nr. Nr. Calitatea betoanelor. Dimensi Teknik Sipil. Placarea elementelor structurale din beton armat folosind ţesături din fibre de carbon. 16-21. 49-55. decembrie. Noi concepte in studiul si cercetarea maturităţii betonului. Nr.. 38-40. 1. 31.. Anul III. Vol. pag. pag. 43.. Asigurarea si controlul calităţii lucrărilor de construcţii. Placarea elementelor din beton armat cu ţesături din fibre de carbon. 64-65. Permeabilitatea betonului. Construcţii Civile şi Industriale Anul IV. B. 26. 36... 38-40. Buletin AICPS (2001). Nr. Tehnică şi Tehnologie. pag. Ilinoiu G. pag. 20-22. pag. Nr. Mauro J. Martie 2003. 51. 30. Construcţii Civile şi Industriale Anul IV. no. Verificarea nedistructivă a calităţii lucrărilor de beton şi beton armat folosind procedeul radiografic cu raze gama. 36. pag. pag. 30-34. Ilinoiu G. 6. 28. Michael L.. Glenn R. 2. Martie 2003. Nr. ISSN 14538423. Ilinoiu G. Amestecarea mecanică a componenţilor betonului. 40. Modelarea incertitudinilor de măsurare a calităţii betoanelor. Construcţii Civile şi Industriale Anul IV. Nr. 22-24 44. AICPS. Buletin AICPS.. Ilinoiu G. pag. Anul IV. pag. Civil Engineering. Research Center of Petra Christian University. Studiu asupra Normativului NE 012-1999. pag. ISSN 14538423. 31. ISSN 1410-9530. 40 Aprilie 2003. octombrie 2001. Ilinoiu G. 39. Revista Asociaţiei Române a Antrepenorilor de Construcţii. Ilinoiu G. 38. Buletin AICPS (2001). 44 August 2003. 38-39. 5.. Aprilie 2004. Ilinoiu G. pag. March 2003. 30. Nr.. Construcţii Civile şi Industriale Anul IV. March-April 2001. Anul V. 152 . Nr. 48 Decembrie 2003. Modelarea incertitudinilor de măsurare a calităţii betoanelor. 39 pag. Ilinoiu G.. Voiculescu D.. Concrete Mixing Methods and Concrete Mixers: State of the Art. 23. 25. 391399. Nr. 18-21... pag.. 33 August 2002. Construcţii Civile şi Industriale Anul IV. Vol. Construcţii Civile şi Industriale Anul IV. Construcţii Civile şi Industriale Anul IV... Ilinoiu G. Budan C-tin. pag. Antreprenorul (2001). 31-32. Ilinoiu G. 36-37. Nr. Nr. Nr. pp. 26. Journal of Research of the National Institute of Standards and Technology. 2. pag. pag. Voiculescu D. pag. 16-22. 114-120. decembrie 2001. 11-15. Ferraris C. Nr. Construcţii Civile şi Industriale. 14-20..

June 2003. Snyder K. Sweden. 56. pag. Feng X. Bentz D. Antrepenorul 4/2003. Ilinoiu G.. 49. Ilinoiu G. . Teodorescu M. Antreprenorul (2000). pag 26-27... Veitas R. Haecker C. Antreprenorul (2000)... 59. 54-66. Utilizarea cimenturilor o chestiune de profesionalism.E. Snyder K.. Ilinoiu G. 62. Teodorescu M. 39-41. Teodorescu M. Teodorescu M.. Verificări efectuate de către executant în cadrul controlului calităţii betoanelor. 47. 36-37. 66. Volume 2. 4. Ammar C. Fifth International VDZ Congress. 153 . Düsseldorf..E. T. 14-16.J.. Keen B. Ilinoiu G. 7 (1999). 8-9. 10 th International Congress on the Chemistry of Cement Proceedings. Building and Fire Research Laboratory National Institute of Standards and Technology Gaithersburg. Nr. Nr. Ghent. Washington. The impact-echo method: an overview. COMUNICĂRI ŞTIINŢIFICE 65. 6-7. Estimating the electrical conductivity of cement paste pore solutions from OR-. pag.. Antrepenorul 3/2003... Ilinoiu G. Betoane preparate cu aditivi superplastifianţi. 2002. March 2001. pag. 2. Utilizarea cimenturilor in construcţii o chestiune de profesionalism (II). 5 (1998). 68. MD 20899-8611 USA. D. Pregătirea suprafeţei suport a elementelor din beton pentru reparaţii.. 50. September 23-27. Mason T.. 33-36.. June 1997. pag. Antreprenorul (2000)... pag. pag. Carino N... pag.. Durability of concrete under winter conditions. Cement and Concrete Research. 61. Ilinoiu G. Ilinoiu G. Chang. Ilinoiu G. Antreprenorul Nr. Effects of Test Conditions and Mixture Proportions on Behavior of High-Strength Concrete Exposed to High Temperatures. Structural Inspections. Reston. Antreprenorul (2000). K+ and Na+ concentrations.. Teodorescu M.6. Germany. American Society of Civil Engineers.. Structure. Hydration of Portland Cement: The Effects of Curing Conditions.. Proceedings. A time for chalange. Nr. 8. 64. Anul I. Carino N..BIBLIOGRAFIE GENERALĂ 46. 3.J. Peter C. Vol. 43-45. Teodorescu M. 48. Phan L.-33. 8. Feng X. Phan L. Teodorescu M. CBD-116. Protecţia anticorozivă a armăturilor II – Sisteme de protecţie contra coroziunii. pag. G. Ilinoiu G. 2003. pag. Virginia. NISTIR 6726. Sisteme de protecţie a elementelor de construcţii care utilizează materiale pe bază de polimeri. No.. Protecţia anticorozivă a armăturilor I – Fenomenul de coroziune al armăturilor de oţel. Teodorescu M.C. 793-798. 5.J. December –January 2002. Teodorescu M. Nr. 54.. 0.. Stutzman P. 53. pag. C..o necesitate pentru România. 501-534. 18 p. Building and Fire Research Laboratory National Institute of Standards and Technology Gaithersburg. 3. April 2001. Protecţia anticorozivă a armăturilor III – Controlul coroziunii.. 7.P.P. pag. Bentz D.. Process Technology of Cement Manufacturing. Nr. Stutzman P. Structure. Teodorescu M.. 43-45. Teodorescu M. Antreprenorul (2000). Nr. 51. Antreprenorul Nr. 36-38. Antreprenorul (2000). Concrete conformity: A study of ENV 206 and NBN B15. Mechanical properties of high-strength concrete at elevated temperatures. Budan C-tin. Proceeding of the Second International RILEM/CEB Symposium. Prediction of Cement Physical Properties by Virtual Testing.J.P.. 55. ACI Materials Journal. pag.. 2001.. 2001. Swenson E. Revista “Construcţii Civile şi Industriale”. Antreprenorul (1999). Antreprenorul (2000). 63. Nr. T.. Ilinoiu G. Teodorescu M. Ilinoiu G. pp. 67.... 99-M8. May 21-23. pag. Proceedings of the 2001 Structures Congress & Exposition. Taylor P. Budan C-tin.. Betoane speciale I – Betoane polimerice. 32-34. 57. 14-16. Mineral admixtures for concrete. pag. D. 58.. Betoane speciale III – Betoane de înaltă performanţă.A. pag.. 20. Betoane speciale II – Betoane armate cu fibre. 52. pag. Nr. 37-38. Editor. Nr. 1991. Teodorescu M. Carino N.A. Iunie 1999. 60. MD 20899-8611 USA.. Aditivii superplastefianţi .. 1. 26-29. 53-63.

Symposium on the Application of Geophysics to Engineering and Environmental Problems (SAGEEP). Chişinău. September 2001. pag.. 14 Mai 2004. F. 19 p.D. Lew H.Olson. March–April. pp. Ilinoiu G. Jalinoos. Ilinoiu G. Budan C-tin. L. Editor. Indonesia. 2001. 2003.. Nr. American Society of Civil Engineers. Olson. Jalinoos. Nr. Rasberry S. Proceeding of the Second International RILEM/CEB Symposium. 83. 81. Vol.. Indonesia.-Feb 1998. Research Center of Petra Christian University. Deteriorarea prin îngheţ-dezgheţ a betoanelor . 37-43. 1995. Facultatea Gelsenkirchen. Al XIV-lea Congres Naţional AICPS. Republica Moldova. M.Fenomene Specifice şi Optimizarea Proiectării Tehnologice a Compoziţiei Betonului. Vol. 79. 77. Ilinoiu G. 114-120. pp. pag. 4/2003 – 1/2004. 141 (1998). Procedee de verificare a calităţii betonului prin măsurare. Aouad. Bulletin AICPS (2001). Sala Palatului. Conferinţa Tehnico . Uncertainty and Dimensional Calibrations. Journal of research of the National Institute of Standards and Technology. Ilinoiu G. M. 164-170.. 70. Decision making modeling of concrete requirements. D. 2. Testing hardened concrete using the maturity concept. Research Center of Petra Christian University. Number 2. Ilinoiu G. Bucureşti. 1994.C.M. 72. 75. Journal of Research of the National Institute of Standards and Technology. Frenz H. ISSN 1410-9530.. Quantitative Nondestructive Evaluation (QNDE) Proceedings. Journal of Research of the National Institute of Standards and Technology. ISSN 1454-928X. and Balch. Calulul impreciziei de măsurarepentru procedeele mecano-tehnologice de verificare. Number 6 November– December 1997. Ilinoiu G. no. ISSN 1454-928X.. Dimensi Teknik Sipil. Iowa State University. Carino N.Ştiinţifică Jubiliară -Tehnologii Moderne în Construcţii.. Quality of Concrete. Estler W.. 71. Chang. Sala Palatului. Orlando. Acoustic tomography for QNDE of structural concrete. Guner A. Nr. 84. ACI conference. Al XIV-lea Congres Naţional AICPS. Concrete maturity index determination. Bucureşti. Indonesia. D. Vol. Sala Palatului... Studiu asupra Normativului C 16-1984 privind realizarea pe timp friguros a lucrărilor de construcţii. 4/2003 – 1/2004. Calitatea betoanelor. Jalinoos. 14 Mai 2004. 14. no. D..BIBLIOGRAFIE GENERALĂ 69. Doiron T. no. Function of control standard in optimized mix design of concrete.. Florida. Comunicare ştiinţifică. 3..J. Virginia. pag. Tyler.. Metrological timelines in tracebility. pag.Fenomene Specifice şi Principalii Factori care contribuie la îmbunătăţirea comportării pe timp friguros.. D. 85. Peter C. 87. Al XV-lea Congres Naţional AICPS. H. Ghent. 1. The maturity method: from theory to application. Permeabilitatea betonului . Dimensi Teknik Sipil. F.. 24-26 Mai 2000.. 1.. Uncertainty Analysis for Angle Calibrations Using Circle Closure.. Vol. ISSN 1410-9530. 5. Ilinoiu G. Ilinoiu G.. 1995.. Dawod A. Potorac B. Ilinoiu G. Research Center of Petra Christian University. 103. 80. 73. 260-265. 105112. Proceedings of the 2001 Structures Congress & Exposition.. 74. Aspecte Privind Amestecarea Mecanică a Componenţilor Betonului. 154 . Aouad. Bucureşti. Sala Palatului. 76.. Jan. Studiu asupra Normativului NE 012-1999.D. 14 Mai 2004. 3. September 2001. May 21-23. 88. Dimensi Teknik Sipil. Ehrlich C. 3.. Stoup J. NSF. Decision making modeling of concrete requirements. Nr. F. 78. 86. March 2003.. F. A. High speed ultrasonic tomography for the detection of flaws in concrete members. Volume 102.S. 8-12. no. 2.. Al XIV-lea Congres Naţional AICPS. Vol. L. L. 2. 85-91. 2001.. Ultrasonic crosshole and crossmedium tomography for the detection of defects in structural concrete. Washington. Varianta a-3-a. 1991. ISSN 1454-928X. ISSN 1454-928X. Study on Code NE 012-1999.. Ilinoiu G. Ilinoiu G. Buletin AICPS (2001). F. Reston. Bucureşti. 103. Olson. 82. pag.. 14 Mai 2004. SELC XV Piatra Neamţ Octombrie 2003.

Proceedings of the second international RILEM / CEB symposium. 98. Contributions of NIST/NBS Researchers to the Crystallography of Construction Materials... Scotland UK. Copper Mountain. 1997. Kovler K. pag. Universitatea Tehnică a Moldovei. 1998. Trelea A. 2.Ştiinţifică Jubiliară. Cambridge. Basic Concepts for conformity control of concrete. Sept. Ghent 1991. Concrete no uniformity. Proceedings of Second International RILEM/CEB Symposium. L.. Quality control of concrete structures. Calculation of measurement uncertainty using prior information. 1051-1061. CĂRŢI 107. pag. Quality control of concrete structures. 101. 105.. Shengli N. Agent R. Symposium IABSE San Francisco. 93. what and how?.. 95. 367-374. Bentz D. . M. Phillips S.. 155 . 1992. Advances in Concrete Mixture Optimization. Proceedings of the second international workshop on EGS. Journal of Research of the National Institute of Standards and Technology.. Dumitrescu D. 104. Philips D. 1. Nov. 2003.. Proceedings International Symposium 15-16 Oct. Methods of treatment for concrete substrate preparation. Concrete Durability and Repair Technology Conference. Jun Z. Tsukuba. Copper Mountain. Proceeding of the Second International RILEM/CEB Symposium. Eberhardt K. 17.. Ghent June 12-14. Werner M. 6. Editura Tehnică. pag. 100. August 10-14. Lange D. Forecasting the condition of a reinforced concrete structure under corrosion. Tehnologii moderne în construcţii. pp.. Measurement of Water Transport from Saturated Pumice Aggregates to Hardening Cement Paste. Valeriu L. Lura P.. September 8-10. Facultatea de Construcţii. 2003. Symposium IABSE San Francisco. Cluj-Napoca România. 102. Journal of Quality Technology. 97. 367-376. R. 5. 10-14.. 103. Vol. EGS4 Simulation of Compton Scattering for Nondestructive Testing. Analiza procesului de amestecare în malaxoare.. Guidelines for Expressing the Uncertainty of Measurement Results Containing Uncorrected Bias. No. 6.. Snyder K. 92. Sack. Fronsdorff G. Proceedings. CO. Y. Eberhadt R. Mathematics modeling of the concrete thermal regime. Journal of Research of the National Institute of Standards and Technology. 577-585. 103. Journal of research of the National Institute of Standards and Technology.. Nelson L. 114-116. Nov-Dec. Advances in Cement and Concrete.. 91. pag. Proceedings. 2003. Japan. Keith.. 1995.. 2001.. Grimaldi G. Interpreting Shewhart Charts. manifested in control. 89-99 pp. Ghent. Materials for the New Millennium Conference. E &FN SPON. Washington DC. Martys N.BIBLIOGRAFIE GENERALĂ 89. 491-500 pp..-Oct. Raharinaivo A. 439-448. Vol. Leschinsky A. Taerwe L. 1991.A.. 1991. 247-250. Sorption of water in mortasr and concrete. 106. Levenson M. 1995. The Influence of the Atmosphere on Curing Concrete Temperatures and Maturity. Jalinoos.. Simon M. Bentur A. Nov-Dec. Vol. A.. Liuxing H. Estler W. Postelnicu T. Structural Faults and Repair Conference. Olson. August 10-14.. Use of a combined acoustic impact echo and crossmedium tomography methods for defect characterization in Concrete civil structures. 2003.D.. Engineering Conferences International. 1995. Kauw V. F. Conferinţa Tehnico . Nr. London University. CO..P. 90. 1993. 106.. Wojcik G. Steven. No. Vol. Teodoru G. Proceedings of the 4 th Materials Engineering Conference. S. S. Chişinău.D.. 99. Advances in Cement and Concrete. Ferraris C. T. pag. Great Britain. Stutzman P..F.. Volume 102. 1999.. 8-12 August 2000.. Mai 2000. Quality Control of Concrete Structures. Non-destructive testing in the quality control of buildings: Why.. Îndrumător pentru calculul şi alcătuirea elementelor structurale de beton armat. 1211-1216. 491-500. 96.. Breugel K. 94. University of Dundee.S. Proceedings. Proceedings of the Second International RILEM/CEB Syposium. 1996. pag. Engineering Conferences International.. No.

Editura Institutului Politehnic Cluj-Napoca. Ilinoiu G. Carino N. Carino N. 1999. 119.. Advanced Construction Technology.J. 136. Materiale de construcţie. 132. pag. 7-17. Dean Y. Încercarea construcţiilor. 2003. 1999. 1996. 1989. 142.. UTCB.. 127. Longman Scientific and Technical.. 120. Ilinoiu G. 140. L. 2004. Smith R.A.. Metodologie pentru asigurarea cerinţelor de calitate ale construcţiilor pe durata derulării lucrărilor de construcţii. Chudley R... 1995.. Fulletron R. USA. Forster G.. Timişoara. Lucrări practice. Construcţii cu structură metalică. Prentice Hall. Chudley R. Timişoara. beton şi beton armat. Editura ICB. substructure and plant.. 1994. 1998. 125.. 1999. Pearson Education Ltd. Iunie 1998. M. 111. Editura S. Popa E. 114. Editura Style. Bob C. Joyce N. 110.. Editura Tehnică.. Cadar I. Materiale de construcţie. 2003. 129. Prentice Hall.. Editura Tehnică.. Serbescu C. Otel A. MI. Editura Orizonturi Universitare. Editura S. Bucureşti. Arcan M.. 122. Axinia P. Andres C. Editura Impuls. Aplicarea conceptului de calitate la realizarea lucrărilor de zidărie. Andres C. P.BIBLIOGRAFIE GENERALĂ 108. Tehnică. 1984. Făcăoaru I.. 1988. Dobre R.. 2004. 109. Levai St. Bucureşti. Construction Technology. 2000.. Timişoara. Iunie 1998. Editura Gh. Gheorghiu N. 1997. 144. 1999.. 134. Metoda Taguchi.. 1965. Asachi Iaşi. Ingineria proceselor de construcţie. Editura ConsPress Bucureşti. Nawy.. Betoane de ultra înaltă performanţă. Editor 19/1-68 pp... Ghibu M.C. K. mortarelor şi betoanelor. Level 1. Iacobescu A. 1998. Teză de doctorat.. K. American Concrete Institute. 112. Carare T. Contribuţii la implementarea unor tehnologii şi procedee tehnologie moderne pentru protecţia şi consolidare elementelor de construcţii. Materials Technology. Buchaman I. Proceduri privind asigurarea calităţii lucrărilor pentru prepararea.. Redactarea I. 139. Editura ConsPress Bucureşti. Gould F. COCC S. Concrete Construction Engineering Handbook. Chimie şi materiale de construcţii pentru instalaţii. 2003. Nondestructiv testing of concrete: History and Challenges. 123. COCC. Fizică.. COCC S.. COCC S.. Cement & Concrete Association of Australia. 623-678. Florea N. CRC Press. Department of Highways.. 118. COCC. 130. pag. Ilinoiu G.. Oxford University Press.. 115. Tertea I.. Precast/Prestressed Concrete Manual. Crăciunescu L.. Editura Academiei Fortelor Terestre. 143. Beton armat. Suman R.A.A. 121. Cartea fierarului betonist. Editura Tehnică.. 113. 1997.. 138. Building organization and procedures. Construction project management. Detroit. Moga A.. Editura Tehnică. Dima S. 2000. 117. ICECON. Editura ICB. 156 .J.. Tudor C. Editura UTCB. 1981. Jebelean E. Alexis J... Râmniceanu V.. 1977. Hutte. 2002. Principles and Practices of Heavy Construction. 1999. Editura UTCB. Ghid pentru programarea controlului calităţii executării lucrărilor pe şantier. 135... The housing concrete handbook. E. Ed. 1998. 116. Popa E.. Boca Raton. Petrescu M. Mitchell’s Building Series. 126. Mîrşu O. Tehnologii moderne. Editura S. Building site works. 141.. Giuşcă N. E.. Tudor A. Referat de doctorat. 2002. Tehnologia Materialelor. Editura Tehnica 1986. Badea C. 2003. 1988. 137. Avram C.. Dumitrescu G. 131. UTCB. Avram C. Iureş L. Chesaru E. C. 146. Concrete Technology Past present and Future. Filimon I. 1977. Analize de calitate şi performanţă.. 2000. 1988. Bucureşti. 1980.. Editura Orizonturi Universitare. Construction Project Engineering. Buchaman I...C. 1997. Division of Materials Frankfort Kentucky. 133.. Nondestructive Test Methods. Vescan V. USA. Manualul Inginerului: Fundamente. Editura Tehnică. Pearson Prentice Hall. Ilinoiu G. England.C.. Ghidul şi programul de calcul cadru al responsabilului cu urmărirea în exploatare a construcţiilor. Asigurarea calităţii în construcţii. 124. Commonwealth of Kentucky Transportation Cabinet.. Tehnologia lucrărilor de construcţii. 145. Construction Engineering. Ed. Controlul calităţii linaţilor. Pearson Education Ltd... 1971. Domşa J. Chapter 19. Mehta.. Epure L. Rezistenţele şi deformaţiile betonului. Principles and practices of commercial construction. transportul şi punerea în operă a betoanelor. Fl. Crăciunescu L. Editura Orizonturi Universitare.. COCC. 128. Dalban C.. ACI SP 144-30. Bălan S. Longman Scientific and Technical.

Manning D.E. Bucureşti. Studies and Documentation (CIB)..S. 8.... Construcţii. Popescu P. Epoxy impregnation of hardened cement for microstructural characterization. 1989. Journal of Materials Science Letters. pag. 120-138. 167. Quality planning and analysis.J.. McGraw-Hill. 172.B. Editura McGraw-Hill Inc. Holt F. 260-272... 151. Editura Didactică şi Pedagogică. 157. Execuţia lucrărilor de construcţii. Editura UTCB.. Popescu P.... Ontario Ministry of Transport and Communications.E. Neville A. Editura Tehnică. 1997. Struble L. Otel A. 156. 169. Ghibu M. International Council for Building Research. 176.. 1964. Bucureşti. pp. Popescu V. 187-215. 1993... Stutzman P. Opriş S. L. Suman R. Meeks K. 1997. Editura Tehnică.. Ionescu I. March 1999. Editura Fundaţiei România de Mâine.. 181. Lungu D.. Nonconventional Concrete Technologies. La Londe W.. 179.22. 1988. NISTIR 6295. National Research Council...W. DeHayes and D. Janes M.. Special report for CIB '89. 1994. Suman R. Protecţiile anticorozive în construcţiile industriale şi civile. 2002. 163. Editura Tehnică. Tehnologia lucrărilor de construcţii. Ştefănescu . Suman R. 168. Editura Didactică şi Pedagogică. Steopoe Al. Editura UTCB. Nunnally S. Manualul Inginerului din Industria Cimentului. Construcţia drumurilor. Teodorescu M. Editura ICB. Simion Al. Pearson Prentice Hall. 1997.. Construction Principles.. 150. Voiculescu M. 83-87. Perigord M... Construction methods and management. 1988. Popa R. Materiale de construcţie. Carino N. Materials and Methods.. Popa E. Editura Tehnică. Bucureşti. Petrography of Cementitous Materials... 1961. vol. Gheorghiu N. 173. Ilinoiu G.. s. New York 1993. Mihai Al. 170. Juran J. 159. 166. 632-634. Darie M.. Report ME 85-03. Bucureşti. Căpăţâţână Al. Popaescu A.. S. Nedelcu N. 1997. 148.. Ivanov I.. Applications of scanning electron microscopy in cement and concrete petrography. Betoane de înaltă performanţă.. M. 1989.F. 171. Pătărniche N. 157 .. pag.. eds. Compoziţia betonului. 149. Stark.Goanga A. Materiale de construcţie. 2003. Ghibu M. 1996. Editura Tehnică. Proprietăţile şi tehnologia betoanelor.. UTCB. 1999. 153. Concrete engineering handbook. Editura Fundaţiei România de Mâine... O nouă orientare în managementul calităţii: Şapte instrumente noi.. Mitonneanu H. Editura Tehnică 1983. Proprietăţile betonului. U. Gryna F.BIBLIOGRAFIE GENERALĂ 147. 155. Teodorescu M. Ionescu I. 174. in ASTM STP 1215. Neagu G. 164..a. Editura Tehnica... Popa R. 2000 154. 1986... 180..W. 377-402.. Prepararea betonului. 2004.. Trends in building construction techniques worldwide... 158. Editura Tehnică.. Editura Tehnică. Materiale compozite. 1995. Editura Tehnică. pag. Editura Tehnică. Degradarea construcţiilor. 177. Mecanizare – Acţiuni noi pentru asigurarea calităţii lucrărilor de beton. Ministerul Construcţiilor Industriale. Editura Tehnică 1986. Calitatea şi siguranţa construcţiilor. of Commerce. Editura Tehnică. Lucaci Gh. 1987. Etapele Calităţi: Demersuri şi Instrumente.. 162. Bucureşti 1982. Canada. 152. 1997.. Stutzman P. Dept. Tsicura A. John Wiley & Sons Inc. 1-15. Chesaru E. Costescu I. Ghiocel D. Vierescu R..G. 1984. M. 62-87. 2001. Editura Tehnică. 175.. 1995. Tehnologii moderne în construcţii. Ştefănescu F. 1. Vol. 1998. Simmons H. Lexicon de materiale tehnologice pentru industrie şi construcţii.. pp. 165. Ispas T. betonului şi materialelor componente. Ispas T. Tehnologii moderne in construcţii. Pop S. Curing of High-Performance Concrete: Report of the State-of-the-Art.. Încercările mortarului. Tehnologia lucrărilor de construcţii. 161.. The development of DART (Deck assesmsnt by radar and thermography. pp. 178. 2002. pag. Bucureşti. Bucureşti. 160. Peştişanu C. Editura Tehnică. 1984. Editura Tehnică Bucureşti. Metode probabilistice în calculul construcţiilor. Experimentarea şi monitorizarea structurilor din beton armat. Oara C.. Belc Fl.S.

HG Nr. Elcometer Instruments Ltd. 399/1995 .. HG Nr. 2002. Italia. Moldovan V. ş. 1996. Anglia. Budan C-tin. LEGI 206. Tehnologia lucrărilor de întreţinere. 1997. Proqec. UTCB. Longman 1996. Illinois. Cluj-Napoca. Voigt Th.. Humboldt Co. Yvonne D. Regulament privind Activitatea de metrologie în Construcţii.Regulament privind conducerea şi asigurarea calităţii în construcţii. reparaţii şi consolidări. 2001. 188. M. Îndrumător pentru examenul de licenţa la disciplina “Tehnologia lucrărilor de construcţii” UTCB. Editura Tehnică. HG Nr. HG Nr. WINGET. 208.. 1. 158 . 195. 212.. Regulament privind Conducerea şi Asigurarea Calităţii în Construcţii. 1982. HG Nr. Zamfirescu D. Vol.Regulament privind elaborarea reglementărilor tehnice în construcţii pentru componentele sistemului calităţii. Anglia. Durabilitatea Betonului. 189. Fişe tehnice. NDT of Early Age Concrete with an Ultrasonic Wave Reflection Technique.. 213. FIŞE TEHNICE 193.. Elveţia. Evanston. Tehnologia construcţiilor.BIBLIOGRAFIE GENERALĂ 182.Regulament privind urmărirea comportării construcţiilor în exploatare. Fişe tehnice. Verificarea calităţii construcţiilor de beton armat şi beton precomprimat.. 2004 CHUM. USA.a..Regulament pentru recepţia lucrărilor de construcţii şi a instalaţiilor aferente. Fişe tehnice... Fişe tehnice. Teodorescu M. Cluj. 2004. Fişe tehnice. Anglia. 2003. 193/1994.. 198. Trelea A. Inc. Teodorescu M. 207.. Fişe tehnice. 1998. Editura Dacia. Tomografia de Hormigon Armado S. 2000. Matrix Rom Bucureşti. 200. Fişe tehnice. 2002. 2004 Controls Ltd. Budan C. Oneţ T. M. 187. 197. 192. M. Tertea I. SUA. Fişe tehnice. Elba-Werk. intervenţii în timp şi postutilizarea construcţiilor. 211. HG Nr. Durabilitatea betonului armat. 185. Fişe tehnice. Ilinoiu G. 273/1994 . 214.. Suedia.. 2003. Anglia. USA. 2001.. 2002.. HG Nr. Teodorescu. ConsPress Bucureşti. 2004. Israel. 201. Barnagan & Associates.... Teoreanu I. Postelnicu T. Tsicura A. HG Nr. 2004. 595/1997 pentru completarea Regulamentului privind Elaborarea Reglementărilor tehnice în Construcţii pentru Componentele Sistemului Calităţii. Gradul de maturizare al betonului. Ilinoiu G. 186. 595/1997 pentru completarea Regulamentului privind Elaborarea Reglementărilor tehnice în Construcţii pentru Componentele Sistemului Calităţii. Ilinoiu G. 204. Nicolescu L. 199. 261/1994 . Argentina. Northwestern University. British Institute of NDT. 2004. 766/1997 pentru aprobarea unor regulamente privind calitatea în construcţii. DET NORSKE VERITAS. 191. 766/1997 . 1997. Shah S. 210.. 2001. 205. 209. 399/1995 pentru aprobarea Regulamentului privind Elaborarea Reglementărilor tehnice în Construcţii pentru Componentele Sistemului Calităţii.. Teodorescu M. 196. Popa R. 2003. Center for Advanced Cement-Based Materials. Editura Dacia. 131/1995. Ed.. Fişe tehnice. Fişe tehnice. HG Nr.. 194. Of. 203. 1979.A. 272/1994 . James Instruments Inc. Flexcrete. 2003 190.Regulament privind controlul de stat al calităţii în construcţii. Mitchell’s Materials Technology. Germania. SUA. 183. Editura UTCB. Volumetric mixer standards of the volumetric mixer manufacturer bureau. 184. Anglia. Fişe tehnice. Proiectarea compoziţiei betoanelor cu densitate normală.Of. 202..

In-Place Methods for Estimate Concrete Strength. NE 013-2002. Curing of High Performance Concrete: Annotated Bibliography. 2001. Curing Concrete . 233. C 16-84. Legea Nr. NISTIR 6962. Nondestructive Test Methods for Evaluation of Concrete in Structures.1R. ACI Committee Report 308. 1998. MI. 137/1995 privind Protecţia Mediului înconjurător. 1995. 216. Calculul si alcătuirea elementelor structurale din beton. 223. 877/1999 privind obligativitatea furnizorilor de materiale. American Concrete Institute. Production. 226. Sequential sampling plans for inspection by variables for percent nonconforming (known standard deviation) and with the incorporation of Technical Corrigendum 1. 234. 237. Draft of ENV 206. 766/1997 pentru aprobarea unor reglementări privind calitatea în construcţii. Legea Nr. 239. Farmington Hills. Legea Nr. American Concrete Institute. 221. 238. 230. ISO GUIDE 34: 1996: Quality System Guidelines for the Production of Reference Materials. Concrete Performance. Annual Report 2002. Practice code for the execution of prefabricated elements. Instrucţiuni tehnice pentru încercarea betonului prin metode nedistuctive. Part II – Materials and Construction. Placing and Compliance Criteria. Engineering and Design . (Partea 1 – Beton şi beton armat). CECW-EI. 243. 218. 231. beton armat şi beton precomprimat. 227. 244. SR ISO 8423+C1/1997. ACI Committee Report. Level 1. 232. production. Instrucţiuni tehnice pentru încercarea betonului cu sclerometrul Schmidt tip N. STAS 10107/0-90. 90/1996 privind Protecţia Muncii. ENV 206. republicata in 1997. Asigurarea cerinţelor de calitate a construcţiilor printr-o mentenanţă eficientă a maşinilor de construcţii. 229. 10/1995 privind Calitatea în Construcţii. HG Nr. Guide of Concrete 309R-96 ACI Manual of Concrete Practice 1998. 1:1993. ACI 228. 241. elemente de construcţii şi produse destinate construcţiilor de a efectua încercări şi analize numai în laboratoare autorizate. 236. 1046/1996 privind înfiinţarea şi organizarea Comisiei Naţionale de Atestare a Maşinilor şi Echipamentelor Tehnologice de Construcţii. EC 1110-2-6052. European Committee for Standardization. placing and compliance criteria. NIST GCR 97-715. C 54-81. 159 . C 26-85. Ghid de proiectare. 217. Cor. HG Nr. privind Autorizarea Executării Construcţiilor. 225. 222. Normativ pentru realizarea pe timp friguros a lucrărilor de construcţii şi a instalaţiilor aferente. The Virtual Cement and Concrete Testing Laboratory Consortium. 964/1998 privind aprobarea clasificaţiei şi a duratei normale de funcţionare a mijloacelor fixe.2R. NE 003-97. Asian Concrete Model Code. Euro-International Committee for Concrete-International Federation for Prestressing (CEB-FIP) The CEB-FIP Model Code 1990.Structural Design of Precast and Prestressed Concrete for Offsite Prefabricated Construction of Hydraulic Structures. 1990. 90/1996 privind protecţia muncii. Instrucţiuni tehnice pentru încercarea betonului cu ajutorul carotelor. Part 2. Legea Nr. 2001. 245. GP 035-1998. C 30-72. beton armat si beton precomprimat. 50/1991. 228. HG Nr. Legea Nr. HG Nr. ACTE NORMATIVE ŞI REGLEMENTĂRI TEHNICE 224. execuţie şi exploatare (urmărire şi intervenţii) privind protecţia împotriva coroziunii a construcţiilor de oţel. 235. 220. NE 012-1999.BIBLIOGRAFIE GENERALĂ 215. 242. 219.State-of-the-Art. Farmington Hills. Cod de practică pentru executarea lucrărilor din beton. 5th Draft 10/94. MI. 240. ACI228. Concrete performance.

Norme privind cuprinsul şi modul de întocmire. C 205-81. STAS 1799-88. 268. Agregate naturale grele pentru mortare şi betoane cu lianţi minerali. Încercări pe betoane. 272. STAS 3622-86. C 222-85. C 129-71. Încercări pe betoane. Classification. Încercări pe betonul întărit. C 231-89. 260. Instrucţiuni tehnice privind folosirea metodei semidistructive prin smulgere de pe suprafaţa de determinarea rezistenţei betonului în lucrare. constr. Bul. STAS 790-84. completare şi păstrare a cărţii tehnice a construcţiilor. C 56 . Determinarea rezistenţei betonului din lucrare prin smulgere din profunzime. 254.85. SR ISO 3951/1998: “Proceduri şi Tabele de Eşantionare pentru Inspecţia prin Măsurare pentru Procent de Neconformităţi”. C 167-77. STAS 2414-91. Apă pentru betoane şi mortare. Agregate minerale uşoare. 247. Natural heavy weight aggregate for concrete and mortars with mineral binding material. C 236-91. 1991. 259. Instrucţiuni tehnice privind utilizarea metodelor acustice prin şoc la controlul calităţii elementelor prefabricate. U 9/1996. Determinarea densităţii aparente. STAS 5440-1970. STAS 1275-88. C 244-93. Condiţii tehnice generale de calitate. Agregate naturale grele pentru betoane şi mortare cu lianţi minerali. Metode de încercare. 271. 262. Determinarea rezistenţei la îngheţ-dezgheţ. Îndrumător pentru utilizarea dispozitivului FINT 2. C 111-70. a lucrabilităţii. STAS 3518-89. Instrucţiuni tehnice pentru controlul calităţii betonului la construcţii îngropate. REMR Technical note CS-ES-1. Defectoscopie cu radiaţii penetrante. Încercări pe betoane. 255. 270. Determinarea contracţiei axiale a betonului întărit. 252. Îndrumător pentru diagnosticarea stării de degradare şi metode de remediere şi protecţie anticorozivă a elementelor din beton armat degradate prin coroziune în medii agresive pe bază de clor. 253. Nondestructive testing of concrete with ultrasonic PulseEcho. Ghid pentru inspectarea şi diagnosticarea privind durabilitatea construcţiilor din beton armat şi beton precomprimat. STAS 2386-1979. C 214-83. 269. Determinarea densităţii. 273. 1-2 / 1986. C 200-81. Încercări pe betoane. STAS 1759-88. STAS 6652/82. 278.BIBLIOGRAFIE GENERALĂ 246. Determinarea rezistenţelor mecanice. Normativ privind asigurarea cerinţelor de calitate a construcţiilor printr-o mentenanţă eficientă a maşinilor şi utilajelor de construcţii. 249. 274. STAS 5479-88. prin metoda carotajului sonic. Încercări pe betonului proaspăt. 277. a construcţiilor civile şi industriale. Cement concretes. Instrucţiuni tehnice pentru folosirea radiografiei la determinarea defectelor din elementele de beton armat. 266. Instrucţiuni tehnice privind încercarea în situ prin încărcări statice. Betoane de ciment. 257. a conţinutului de agregate fine şi a începutului de priză. compactităţii şi porozităţii betonului întărit. Construcţii din beton. C 117-70. Testing method. Încercări nedistructive ale betonului. PC-1/1990. Încercări pe betoane. STAS 2833-80. Instrucţiuni tehnice pentru folosirea radiografiei la determinarea defectelor din elementele de beton armat. Examinarea radiografică a materialelor metalice.10. 258. 263. 265. 275. 256. Verificarea reacţiei alcalii agregat. 250. Determinarea conţinutului de aer oclus. nr. Tipul şi frecvenţa verificărilor calităţii materialelor şi a betoanelor destinate executării lucrărilor de construcţii. 248. conform STAS 1336-80. 160 . STAS 4606-1980. 251. STAS 4606-80. 264. 267. STAS 1667-76. STAS 3519-78. Verificarea impermeabilităţii la apă. Instrucţiuni tehnice pentru determinarea rezistenţei betonului prin metoda nedistructivă combinată. STAS 6606/86. Încercări pe betoane. Normativ pentru verificarea calităţii şi recepţia lucrărilor de construcţii şi instalaţii. BC 8-1994 261. 276.

3: “Standarde pentru Conducerea Calităţii şi Asigurarea Calităţii”. Examinări cu lichide penetrante. 301. SR EN 196-2. SR EN 583-4:2001. type II. SR 1500-96. 300. 312. 292. Montaj şi Service. SR 6232-96. 1:1993. 293. 302. Defectoscopie cu radiaţii penetrante. mineral admixtures and additives. Ghid General şi Introducere. Agregate naturale şi piatră prelucrată pentru lucrări de drumuri. Specifications for manufacturing and testing. 161 . SR EN 571-1:1999. 315.BIBLIOGRAFIE GENERALĂ 279. SR 227-4. 296. Partea 1. SR 667-2001. Examinări nedistructive. 305. Determination of strength. SR ISO 9003/1995. 287. Condiţii tehnice de calitate. Acceptance control charts. SR ISO 3951/98. 288. STAS 9552-1974. Examinarea pentru detectarea discontinuităţilor perpendiculare pe suprafaţă. Defectoscopie cu pulberi penetrante. 291. Examinări nedistructive. Concrete. 309. 285. Methods of testing cement. Determination of hydration heat. Methods of testing cement. Vocabulary. STAS 8539-1991. STAS 6657/3-89. Model pentru Asigurarea Calităţii în Producţie. Physical tests. 310. Examinarea cu ultrasunete. SR EN 196:3-97. Examinarea cu ultrasunete. Fişe de Control. Setting time determination. Examinarea îmbinărilor sudate prin topire. PH-metrie. Producţie. 284. 295. 289. 286. 313. SR EN 45013:1992. Partea 2. Reference Concrete. Sampling procedures and charts for inspection by variables for percent nonconforming. 303. SR 227/5. Examinarea cu ultrasunete. SR ISO 9000/1995 –Partea 2. Defectoscopie cu pulberi magnetice. STAS 10214-1984. SR 227/2-98. SR EN 196-4:95. White Portland Cement. 311. SR ISO 7966/1999. Tehnica prin transmisie. Cements. STAS 9602-90. Examinări nedistructive. Determination of grinding fineness. Examinarea cu ultrasunete.96. Determination of grinding fineness. 308. SR EN 196:1-95. STAS 8573-78. SR ISO 7966/1999. 298. Methods of testing cement. STAS 8619-1988. 290. SR EN 583-3:2001. Montaj şi Service”. 283. Cements. Partea 4. Physical tests. Physical tests. 304. Principii generale. Cements. Cor. SR 3011-96. Criterii generale pentru funcţionarea laboratoarelor de încercări. 299. 297. 317. Examinări nedistructive. Waterproofing additive cement mortars. SR ISO 7870/1999. 281. Fişe de Control pentru Acceptare. Defectoscopie ultrasonică. 319. III. 316. Usual composite cements. 306. Quantity determination of constituents. SR EN 583-2:2001. Methods of testing cement. SR EN 45001:1993. Examinări nedistructive. 314. Model pentru Asigurarea Calităţii în Inspecţii şi Încercări Finale. STAS 10137-1987. 282. 318. SR ISO 8258/1998.86. Determination of setting time and soundness. 294. instrumentation and devices for characteristic geometry checks. reinforced concrete and prestressed concrete elements – procedures. Methods of testing cement. Indicatori pentru stabilirea calităţii imagini. Cements. Mixed plasticized additive for concretes. Partea 3. SR ISO 8423+C1/1997. 280. SR ISO 8258/1998. SR ISO 9002/1995. IV and V. 307. Fişe de Control Shewhart. Reglajul sensibilităţii şi al bazei de timp. Cimenturi hidrotehnice şi cimenturi rezistente la sulfaţi. Partea 1. Dezvoltare. Principii generale. Portland cement. SR EN 583-1:2001. SR ISO 9001/1997: “Model pentru Asigurarea Calităţii în Proiectare. SR 7055-96. Sequential sampling plans for inspection by variables for percent nonconforming (known standard deviation) and with the incorporation of Technical Corrigendum 1. Criterii generale pentru organismele de certificare ce efectuează cerificarea personalului. STAS 8625-90. Shewhart control charts. Chemical analysis of cement. SR 388-95. SR EN 196:6-94.

Caracterizarea şi dimensionarea discontinuităţilor. ISO 9000-3: 1991.PART 2: Generic Guidelines for the Application of ISO 9001. 324. 338. 341. 327. Tests on concrete watertightness. ISO 9002: 1994. Installation and Servicing. 348. SR EN 933-2:1998. SR EN 933-10: 2001. Partea 1: Metode de eşantionare. ISO 9812. Quality Management and Quality System Elements .PART 2: Generic Guidelines for the Application of ISO 9001. SR EN 933-8:2001.Model for Quality Assurance in Production. 326. 342. Partea 1: Determinarea rezistenţei la uzură (micro-Deval). 1994. 330. ISO 9002 And ISO 9003 (REVISION OF ISO 9000-2: 1993). Încercări pentru determinarea caracteristicilor geometrice ale agregatelor. Quality Management and Quality Assurance Standards . Încercări pentru determinarea caracteristicilor geometrice ale agregatelor. Partea 10: Aprecierea fineţii – Determinarea granulaţiei filerului (cernere în curent de aer). 344. 1999. ISO 9000-4: 1993. Încercări pentru determinarea caracteristicilor generale ale agregatelor. Supply and Maintenance of Software. ISO 9000-2: 1993. 346. Quality Management and Quality Assurance Standards . 323. Examinarea cu ultrasunete. Partea 3: Procedură şi terminologice pentru descrierea petrografică simplificată. 331. SR EN 1097-1:1998. SR EN !097-4:2001. Quality Systems . 333. SR EN 1097-5:2001.Model for Quality Assurance in Final Inspection and Test. Încercări pentru determinarea caracteristicilor generale ale agregatelor.PART 3: Guidelines for the Application of ISO 9001 To the Development. Procent de cochilii în agregat. 329. Quality Management and Quality Assurance Standards . ISO 7031. ISO 9004-1. SR EN 932-3:1998. Partea 8: Aprecierea fineţii – Determinarea echivalentului de nisip.PART 3: Guidelines for Processed Materials. Quality Management and Quality Assurance Standards . Quality Management and Quality Assurance – Vocabulary. Quality Management and Quality System Elements . SR EN 933-5:2001. (Final Draft International Standard) Quality Management and Quality Assurance Standards . Determinarea conţinutului de elemente cochiliere. Partea 9: Aprecierea fineţii – Încercare cu albastru de metilen. ISO 9004-2: 1991. Încercări pentru determinarea caracteristicilor generale ale agregatelor.PART 4: Guide to Dependability Programme Management. 345. SR EN 1097-7:2001. Partea 7. Quality Management and Quality System Elements . Partea 5. Încercări pentru determinarea caracteristicilor geometrice ale agregatelor.PART 1: Guidelines for Selection and Use. Partea 5: Determinarea procentului de suprafeţe sparte în agregat. ISO/FDIS 9000-2. SR EN 933-7:2001. ISO 9000-1: 1994. 339. Slump test. 334. 336. Încercări pentru determinarea caracteristicilor generale ale agregatelor. Partea 7: Determinarea masei volumice reale a filerului – Metode cu picometru. Development.BIBLIOGRAFIE GENERALĂ 320. SR EN 932-6. 335. ISO 9004-3: 1993. Partea 2: Analiza granulometrică – Site de control. SR EN 583-5:2001. 332. Production. ISO 9001: 1994.PART 1: Guidelines. Încercări pentru determinarea caracteristicilor geometrice ale agregatelor. Partea 6: Definirea repetabilităţii şi a reproductibilităţii. Partea 5: Determinarea conţinutului de apă prin uscare în etuvă ventilată. 321. 337. Partea 3: Procedură şi terminologice pentru descrierea petrografică simplificată. 162 . 322. 328. SR EN 932-3:C1. SR EN 933-9:2001. Examinări nedistructive. Quality Systems – Model for Quality Assurance in Design. 343. 325. Încercări pentru determinarea caracteristicilor mecanice şi fizice ale agregatelor.PART 2: Guidelines for Services. Încercări pentru determinarea caracteristicilor geometrice ale agregatelor. Încercări pentru determinarea caracteristicilor mecanice şi fizice ale agregatelor. dimensiuni nominale ale ochiurilor. Partea 4: Determinarea porozităţii filerului uscat compactat. Installation and Servicing. ISO 9002 And ISO 9003. SR EN 932-1. 340. ISO 8402: 1994. ISO 9003: 1994: Quality Systems . Încercări pentru determinarea caracteristicilor geometrice ale agregatelor. 347. Concrete consistency.

ENV – 206.PART 4: Guidelines for Quality Improvement. Quality Management and Quality System Elements . Tehnologia Betonului. nr. EUROCOD 2 – “Calculul şi alcătuirea structurilor din beton”. 205. Ghid pentru Selecţie şi Utilizare”. punere în operă şi criterii de conformitate. Partea 1: “Standarde pentru Managementul Calităţii şi Asigurarea Calităţii. partea D. 352. 351. ISO 9004-4: 1993.BIBLIOGRAFIE GENERALĂ 349. producere. 163 . 350. CEB – FIP / 1990. SR ISO 9000/1996. Beton – nivele de performanţă.

80665 Pascal (Pa) = N/m2 1 secundă = durata a 9192631770 perioade ale radiaţiei corespunzătoare tranziţiei între cele două nivele hiperfine ale stării fundamentale a atomului de cesiu 113 164 .3224 Pa 1oC = (1oF-32)x5/9 1 CP = 0.0980665 mbar = 9.80665 J 1 kgf s/m2 = 9.73 lungimi de undă în vid ale radiaţiei care corespunde tranziţiei între nivelele 2p10 şi 2d5 ale atomului de kripton 86 1 in = 25.80665 Pa 1 Torr = 1.333224 mbar 1 bar = 9.TABELE DE CONVERSIE TABELE DE CONVERSIE 1 m = 1650763.4 mm (valoare exactă) 0.333224 mbar = 133.80665 N (valoare exactă) 1 kgf m = 9.980665 bar (valoare exactă) 1 kgf / cm2 = 1 at = 0.80665 N m = 9.8 N/cm2 = 0.1 daN/cm2 = 1 MPa = 1 N/mm2 1 kgf = 9.098 N/mm2 = 9.735499 kW Newton (N) = kg m/s2 = kilograme x 9.80665 Pa s 1 kgfm / s = 9.80665 W 1 kgf / cm2 = 0.980665 x 10 5 bar 1 kgf / m2 = 1 mm H2O = 0.8 x 102 daN 1 mm Hg = 1 Torr = 1.

I. DE UNITĂŢI DE MĂSURĂ Nr. crt.PREFIXE SUBMULTIPLII ŞI MULTIPLII ALE SI PREFIXE .2 m (mili) = 10 -3 μ (micro) = 10 -6 n (nano) = 10 -9 p (pico) = 10 -12 f (femto) = 10 -15 a (atto) = 10 -18 165 .SUBMULTIPLII ŞI MULTIPLII ALE S. 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 Prefixe E (exa) = 10 18 P (peta) = 10 15 T (tera) = 10 12 G (giga) = 10 9 M (mega) = 10 6 K (kilo) = 10 3 h (hecto) = 10 2 Da (deca) = 10 1 d (deci) = 10 -1 c (centi) = 10 .

Γ δ. Ζ η. Δ ε. Ω 166 . Π ρ. Β γ. Ρ σ. Η θ.LITERE GRECEŞTI UTILIZATE LITERE GRECEŞTI UTILIZATE Nr crt. Ι κ. Θ ι. Σ φ. 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 Litera Alfa Beta Gamma Delta Epsilon Zeta Eta Teta Iota Kappa Lambda Miu Niu Pi Ro Sigma Fi Omega Simbol α. Μ ν. Ε ξ. Λ μ. Α β. Φ ω. Ν π. Κ λ.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful