CONTROLUL CALITĂŢII BETOANELOR
Octavian George Ilinoiu

Prima Ediţie -Bucureşti 2004-

PREFAŢĂ

PREFAŢĂ

Calitatea materialelor de construcţii şi a construcţiilor, se asigură şi se controlează prin aplicarea unui Sistem al Calităţii instituţionalizat, care funcţionează la nivelul întregii ţări. Sistemul calităţii existent în construcţii determină, prin pârghiile de care dispune, toţi factorii implicaţi în activitatea din acest domeniu (cercetarea, proiectarea, producătorii de materiale de construcţii, executanţii construcţiilor, instituţiile de inspecţie şi control, laboratoarele de specialitate etc.), să aplice prevederile legale (Legile, Standardele, Normativele, Regulamentele, Instrucţiunile, Manualele de Calitate ale firmei etc.), pentru ca produsul finit – construcţia- să îndeplinească integral cerinţele de calitate precizate în proiect, reglementările tehnice specifice fiecărei lucrări şi cele ale beneficiarului. În acest context, cartea Controlul Calităţii Betoanelor, autor şef lucr. univ.dr.ing. Octavian G. Ilinoiu vine să completeze şi să actualizeze informaţiile referitoare la metodele şi procedeele de control al calităţii, cu precădere cele din domeniul betonului şi a materialelor componente ale acestuia. Dezvoltarea aspectelor de calitate dominante din sfera betonului şi componenţilor săi este motivată de: - utilizarea betonului şi betonului armat, cu o foarte mare pondere, în executarea structurilor de rezistenţă a construcţiilor; - dependenţa rezistenţei, stabilităţii şi durabilităţii construcţiei de calitatea structurii, respectiv betonului; - multitudinea factorilor de influenţă asupra calităţii betonului determinată de varietatea şi de variabilitatea caracteristicilor componenţilor; - influenţa factorilor tehnologici şi a condiţiilor de mediu asupra calităţii betonului. În abordarea aspectelor de calitate, autorul a luat în considerare, printre altele, motivaţiile de mai sus ce presupun – şi evidenţierea unor aspecte de fond, inclusiv teoretice, care influenţează major proprietăţile tehnice – ale materialelor de construcţii analizate. Ca urmare, în cazul primelor capitole ale lucrării sunt prezentate materialele componente cu principalele lor proprietăţi şi influenţe asupra betonului proaspăt şi întărit, precum şi consecinţele negative folosirii de materiale neconforme calitativ. În acest sens menţionăm: aspectele de durabilitate tratate în capitolul 1; caracteristicile de compoziţie ale betoanelor, caracteristicile şi proprietăţile cimenturilor, agregatelor şi aditivilor (cap. 2); principalele proprietăţi ale betoanelor proaspete şi întărite, determinările şi încercările ce se efectuează asupra betoanelor (cap. 3); prepararea betoanelor şi factorii care influenţează calitatea amestecului (cap. 4). Capitolul 5 conţine consideraţiile generale asupra calităţii lucrărilor de construcţii, cu referire la necesitatea asigurării controlului asupra calităţii, efectele unei calităţi deficitare de realizare a unei construcţii şi organizarea generală a controlului calităţii. O parte însemnată şi extinsă a lucrării este reprezentată de cap. 6 – Controlul nedistructiv a calităţii lucrărilor de construcţii. Capitolul prezintă atât metodele, să le spunem II

mai ales. dar aplicate la noi într-o măsură mai mică datorită. Titlurile lucrărilor. dificultăţilor financiare în procurarea aparaturii necesare. reprezintă şi o sursă de informare în vederea aprofundării subiectului de către specialiştii care lucrează atât în proiectare.ing. Prezenta lucrare este elaborată pe baza unui vast şi valoros material bibliografic autohton şi străin. cât şi determinarea diferenţelor caracteristicilor şi performanţele tehnice ale acestora. Radu Popa Bucureşti.dr. cât şi altor materiale. scheme – nouă. precum şi studenţii facultăţilor de construcţii. cât şi pe cele moderne cunoscute. bine cunoscute şi aplicate la noi. ceea ce a permis actualizarea aspectelor legate de calitatea materialelor şi ilustrarea exemplelor cu o parte de grafică. nivelul ştiinţific ridicat şi calitatea de ansamblu elevată a acestei lucrări o face interesantă şi atrăgătoare atât pentru cei care doresc să se informeze şi să cunoască mai adânc problemele de bază ale betoanelor. cât şi în execuţie în domeniul construcţiilor. studiate de autor. fotografii. Importanţa şi bogăţia de informaţii în domeniul abordat. Prof. tabele.PREFAŢĂ tradiţionale. 2004 III . univ.

Italia DET NORSKE VERITAS. România Institute for Research in Construction .IRC. V. B. în mod deosebit pentru sprijinul acordat şi îndrumările pe care mi le-a dat. România IPCT. Canada IV . Germania Elcometer Instruments Ltd. instituţii.ASTM.. recomandările şi aprecierile pe care le-a făcut pe parcursul pregătirii acestei lucrări domnului prof. SUA Center for Innovative Grouting Materials and Technology . Suedia Elba –Werk..CIGMAT. precum şi pentru permisiunea reproducerii a anumitor fragment de text. următoarelor organizaţii. Germania James Instruments Inc. Anglia BHS – Sonthofen.CBD.ASNT. pentru ideile. SUA American Society for Nondestructive Testing . Radu Popa. Canada International Council for Building Research and Documentation . univ. SUA American Society of Civil Engineers . Canada Civil Engineering Corps Washington – CECW.. în documentare prezentei cărţi. De asemenea. sugestiile.ACI. A. Germania Boral Materials Technology. SUA Controls Ltd. SUA INCERC.. ing. SUA Humboldt Co. SUA APA. SUA American Society for Testing and Materials . Illinois.ASRO.. Belgia Bell Engineering Group. The Engineering Wood Association – SUA ATEX C. comerciale şi producătorilor care au permis accesul la informaţii şi fotografii. asociaţii profesionale.Based Materials. SUA Cement and Concrete Association Australia Center for Advanced Cement . Northwestern University.ASCE.CIB. Romania American Concrete Institute . SUA Building Science Insight .BSI. SUA American Association of State Highway Transportation Officials – AASHTO. Anglia Heidelberg Cement AG. dr. figuri şi tabele.MULŢUMIRI MULŢUMIRI Mulţumesc. Canada Canadian Building Digest . autorul mulţumeşte pentru asistenţa şi sprijinul acordat. din materialele lor: Asociaţia de Standardinzare din Romania .

SUA Winget. Canada National Institute of Standards and Technology .MULŢUMIRI International Union of Testing and Research Laboratories for Materials and Structures – RILEM International Committee on Asian Concrete Model Code National Research Council .NRCC. Suedia MACON SA. Elveţia Romtech. Germania Proqec.. Directorate of Military Programs. Germania Morgan Manufacturing Co. România MAN Nutzfahrzeuge Aktieengesellschaft. Anglia Indicaţii asupra surselor bibliografice şi asupra autorilor menţionaţi pot fi regăsite la fiecare sfârşit de capitol. Germania The American Society for Nondestructive Testing . România SBH Tiefbautechnik. precum şi în bibliografia generală la sfârşitul cărţii. SUA Officine Riunite Udine SpA – ORU.. România SC SOMACO SA.NIST. Italia PERI. SUA US Army Corps of Engineers. Anglia Tremix. V . SUA Thwaites Ltd. Engineering Division.

Apa de amestecare............1.........5......................................5.. Consistenţa şi lucrabilitatea.............. 54 3............4........3......................1........ Cimentul.....1......2.................2..3........... 52 3.......... Proprietăţile şi caracteristicile agregatului .... Hidratarea cimentului ... Principalele proprietăţi ale betonului în stare proaspătă ......2..............................1. Rezistenţa la compresiune ................... 58 3......2.................... 52 3....1...........2...2......................13 1..1...................... CARACTERISTICI DE COMPOZIŢIE ALE BETOANELOR..1......... Permeabilitatea şi porozitatea ...... 71 CAPITOLUL 2.................. Coroziunea betonului................3.. 69 3.... Tipuri de ciment.....2...... Compactitatea.13 1........... Caracteristicile şi proprietăţile cimentului Portland.2.2................. Consideraţii generale............. 54 3...2......... Determinarea rezistenţei la îngheţ-dezgheţ..........47 VI . IV CUPRINS .......................2..................4....1..........1.....1...6..2.. 57 3.32 2..2.2....2. Rezistenţele mecanice ale betonului .........................................37 2........ Rezistenţa la întindere.......... Consideraţii generale...2.......CUPRINS CUPRINS PREFAŢĂ ..........2.....5...3..........2. 63 3......2......2..... Densitatea betonului.. 48 2.....1........... 55 3........................................3.....2...3.... 56 3......3..... Agregate .......2...................4.............17 1....31 2....2.. Concluzii.6........ Calculul porozităţii betonului ...............4........................ 52 3.. 67 3..... Caracteristici structurale şi de compoziţie ale cimentului Portland ........II MULŢUMIRI ......... Tipuri principale de degradări prin coroziune ale elementelor din beton şi beton armat ..................3...2.....2........................ VI LISTĂ DE FIGURI........2...1...........30 2...........3.... 55 3............................. Tendinţa de separare a apei de amestecare....................4..... 66 3... Permeabilitatea betonului la apă.... Densitatea... 48 2...... Adaosuri şi aditivi....13 1.39 2......24 1.......... 53 3..................4.....2.........3..1..............35 2.3.............44 2...................................2................................. DURABILITATEA BETONULUI................4................. PRINCIPALELE PROPRIETĂŢI ALE BETOANELOR ... IX LISTĂ DE TABELE ............ Structura clincherului .40 2.............. 61 3............ Compoziţia mineralogică.........................4.................................................31 2.6....2.......................................... Fenomenul producerii porilor .......... 62 3.5......1............1.....32 2............. Coroziunea oţelului...3..............2....... Factori de care depinde rezistenţa la întindere.......2.... Condiţii de calitate ale agregatelor ...1..33 2................2.2........... 55 3.........3....XII CAPITOLUL 1.2...... 63 3...... 60 3.2.................. Fenomenul deteriorării betonului în urma ciclurilor de îngheţdezgheţ............ Gelivitatea ........ Tendinţa de segregare ..... 62 3.......................... 55 3...2......... Bibliografie la Capitolul 1........ Bibliografie la Capitolul 2 ..... Calculul distribuţiei porilor..2... Volumul de aer oclus .... 49 CAPITOLUL 3.43 2. Principalele proprietăţi ale betonului în stare întărită .............................................

..4...........72 3... Definirea calităţii produsului în standardele internaţionale ...72 3............6...4....1. 117 6..........................8............. Metoda radiometrică cu radiaţii gama sau beta ......................... 107 6..5....... 129 6.....5. ASIGURAREA CALITĂŢII LUCRĂRILOR DE CONSTRUCŢII.........10.... Metode termice.. Procedura de control ......... 106 6............... Metoda undelor de suprafaţă.....3.8......4....... Metoda curenţilor turbionari ..........4...... Metoda prin penetrare ... AMESTECAREA COMPONENŢILOR BETONULUI .... 112 6... Rezistenţa la şoc ............ Factori generali care influenţează rezistenţa betonului . 104 6..... Metoda radiografică cu radiaţii infraroşii..3.............. Consideraţii generale.85 4..... Bibliografie la Capitolul 5....... Consideraţii generale...4...3............97 6.......89 5..... Bibliografie la Capitolul 4.....5............4.......... CONTROLUL CALITĂŢII LUCRĂRILOR DE CONSTRUCŢII......2..... precum rezistenţa la compresiune...74 3..... Dilatarea termică ............ Metoda termografică/ radioscopică în infraroşu (termoviziunii)..................6........2.. 106 6.8..6...3...........5..............2................ Metode atomice ......74 3..............75 3...1.... 123 6... Conductivitatea termică ........ Metode electrice şi magnetice .................................5......4.81 4................... 108 6.....86 CAPITOLUL 5......... 102 6..95 CAPITOLUL 6............. 109 6.5.. Metode elastice cu impuls ultrasonic.7..7............ Efectul vârstei betonului asupra creşterii rezistenţei ............97 6................87 5...7........ Metoda evaluării gradului de maturizare al betonului.2................ 118 6....3..... Efectele unei calităţi deficitare de realizare a unei construcţii ........2....3........4.......6....... Descrierea metodei.4....... 117 6... 134 6...2........... Metoda capacitivă ..........4...................CUPRINS 3........ 118 6.....6..4.4. 133 6.. Metode de determinare a nivelului de întărire al betonului ..............2................5. 112 6... 104 6...................... Metoda carotajului sonic ....4........ Metode de determinare a omogenităţii betonului ...... Extragere de carote................3....6.........2..................4..........4..... 122 6.................. Metode de malaxare ...4...................... Rezistenţa la forfecare (forţe tăietoare)......3.3.1.73 3..4...................78 4...1................6............ Rezistenţa la uzură.......5............. 117 6....... 112 6.93 5.86 4..2............. 134 6......... Malaxoare cu amestecare forţată......7...87 5... Productivitatea malaxoarelor ..2.................... Evaluarea omogenităţii prin aprecierea unor proprietăţi ale betonului în stare întărită.. Clasificarea încercărilor pentru controlul nedistructiv al calităţii betonului98 6....... Caracteristicile malaxoarelor .... 121 6.....4................... Malaxoare cu amestecare prin cădere liberă (gravitaţionale).11.............84 4.......4.83 4...........4......2.............5.... Organizarea generală a controlului de calitate .79 4... 109 6......4......... Materiale folosite ............6......... 118 6......4..8...1.......................85 4.3.................................................... 123 6............1......... Metode mecanice sau de duritate superficiale ...8............7... Modele de calcul care stau la baza determinării gradului de maturizare al betonului folosite pe plan mondial..........9..3..78 4... Metoda cu neutroni rapizi .. Metoda prin smulgere şi dezlipire ................. Capacitatea malaxoarelor . Contracţia la uscare şi umflarea la reumezire..1......2.......3......................7.........76 CAPITOLUL 4.......6....3.............5... 105 6.1....92 5.......4........ Metoda de recul...2..............72 3. 120 6..........5...................gamagrafiere.3...1.......6... Metoda absorbţiei microundelor (metoda neutronilor) ..81 4.... 133 6....... Metode acustice .... 121 6........... Metoda de amprentă.2.... 118 6. Metoda rezonanţei magnetice nucleare ...... Bibliografie la Capitolul 3...................4.74 3..2........2....... 123 6.... 106 6... Concluzii ....84 4.... 135 VII .. Exemple de determinări nedistructive folosind substanţe penetrante .................... Metoda prin şoc..1... Metoda substanţelor penetrante .4...........79 4.8............. Deformaţia betonului............................ 123 6.. Metoda rezistivă (a conductivităţii) ...7...........1. Metoda de vibraţii proprii ...2...3......2......................... Metoda radiografică folosind raze gama ....... Metoda inducţiei magnetice . 102 6.7... Consideraţii generale........1....6.3............. Durata de amestecare a betonului .. Metoda emisiei acustice ..... Metoda maturizării betonului . 111 6.....3. 117 6.3............... Metoda ruperii.

..........3.137 6. Bibliografie la Capitolul 6...................................................5..................... 155 Fişe tehnice.. 158 Acte Normative şi Reglementări Tehnice .....................147 VIII ....... Metoda viteză de propagareatenuare a radiaţiilor gama .................. DE UNITĂŢI DE MĂSURĂ. Metode combinate..........11....... Metoda viteză de propagareamprentă ........ 151 Comunicări Ştiinţifice ..........................136 6.................................6..................140 BIBLIOGRAFIE GENERALĂ ............ Metoda viteză de propagareradiometrică (radiografică) ..........13...............137 6...........136 6....................137 6.....11............137 6......11. Microscopie electronică ...forţă de smulgere...................CUPRINS 6.....11...........11.4........................ 151 Articole.......... 166 INDEX DE AUTOR ..........I.........10............138 6........................ Metode optice..................................................... 164 PREFIXE ............2......137 6............................ Metoda viteză de propagare indice de recul...... 158 Legi..9....138 6........................................11...........1. 159 TABELE DE CONVERSIE.......................... 165 LITERE GRECEŞTI UTILIZATE .............. Metoda viteză de propagare.144 INDEX ALFABETIC.....................12.............................SUBMULTIPLII ŞI MULTIPLII ALE S...... Metoda undelor radio ..11......... 153 Cărţi ....137 6................. Metoda viteză de propagareatenuarea ultrasunetelor....

33 Figura 2-3.....22 Figura 1-19.. B şi C........ 31 Figura 2-2....... 37 Figura 2-10............... Amplificare progresivă a imaginilor electronomicroscopice ale detaliilor structurale a evoluţiei în timp a microstructurii cimentului............................... Coroziune de contact .................... Imagini particule de ciment.........22 Figura 1-17.... 42 Figura 2-13.................... .... 33 Figura 2-4..... Coroziune neuniformă ...... c ........................ a.......... Viteza de dezvoltate a căldurii de hidratare ... Curbe de granulozitate ..22 Figura 1-15....... a .......................................... b.......... Degradarea stratului de acoperire cu beton a armăturilor de oţel prin coroziunea armăturii (fisurare........... Coroziune intercristalină... Detaliu beton degradat în urma atacului apei uşoare (agregate descoperite în urma spălării cimentului)...... Imagine structură beton. 10 μm (după 7 zile) ....d............... 44 Figura 2-15.. Viteza de degajare a căldurii componenţilor mineralogici ai cimentului .. Detaliu beton degradat în urma coroziunii prin levigare....... Oxidare la temperaturi înalte ...........continuă . secţiune 320 μm (x 350)..... Coroziune în puncte........ b.......... Granulă de clincher ..22 Figura 1-18... 42 b....e... 45 IX ................ 5μm (după 2 zile).....Stadii de fisurare a betonului din stratul de acoperire datorată măririi de volum a armăturii corodate..... Imagini microscopice ale clincherului şi cimentului................ Schema formării structurii cimentului ........ Mecanismul prizei cimentului.......... Detalii elemente de beton degradat în urma punerii în lucrare a betonului necorespunzătoare – segregarea betonului .. Coroziune sub tensiune........... Coroziune electrolitică.... Creşterea rezistenţei la compresiune a componenţilor mineralogici ..............b......... Coroziune transcristalină ............20 Figura 1-12.... 36 Figura 2-9.. Detalii beton degradat în urma ciclurilor de îngheţ-dezgheţ (a.... Granulozitate continuă.22 Figura 1-20................ Coroziune în puncte.... Fisurare urmată de exfolierea a betonului din stratul de acoperire al armăturii.................. b.............21 Figura 1-13............... Coroziune selectivă ...15 Figura 1-4................22 Figura 1-21......... Detalii beton degradat în urma reacţiilor alcalii – agregate (a şi b) . a.......................... Agregate monogranulare şi bigranulare ............c.. 35 Figura 2-6.......................LISTĂ DE FIGURI LISTĂ DE FIGURI Figura 1-1..... Detalii beton cu aer antrenat (a şi b). 24 Figura 2-1...........17 Figura 1-8.............. Detalii beton degradat în urma coroziunii sulfatice (a şi b) ........................20 Figura 1-11... c....f) .... Granulozitate discontinuă .....14 Figura 1-2........... 45 A......15 Figura 1-3.......... Variaţia temperaturii în procesul de obţinere a clincherului ..................... Evoluţia hidratării în timp a granulelor de ciment........... 23 Figura 1-23................. d).... Detalii elemente de beton degradat în urma coroziunii clorhidrice rezultată din contactul cu apa de mare şi eroziunii valurilor ............. Creşterea grosimii stratului de coroziune funcţie de timp....... 36 Figura 2-8..... 34 Figura 2-5..................17 Figura 1-9..23 Figura 1-22...........16 Figura 1-6..... exfoliere şi expulzare) (a........................................b......22 Figura 1-14.................. Coroziune electrochimică ......................... 43 Figura 2-14.16 Figura 1-7...... 41 Figura 2-12....... Creşterea rezistenţei la compresiune a componenţilor mineralogici ai cimentului.......... 10 μm ........................... 38 Figura 2-11...............17 Figura 1-10............................. Microscopie electronică: a.....22 Figura 1-16.........16 Figura 1-5..

. Fazele principale de funcţionare a aparatului. ......67 Figura 3-17....... 84 Figura 5-1. metacaolin................... Schema încercării la întindere prin despicare a epruvetelor cilindrice ...... Influenţa A/C asupra rezistenţei la îngheţ a betonului ........ Detaliu al structurii pastei de ciment poroase.......................... Schemă generală malaxor gravitaţional..................... Schema încercării la compresiune a fragmentelor de prismă .........................47 Figura 2-20. 107 Figura 6-5. 88 Figura 5-2........ Microscopie electronică (45μm.........65 Figura 3-14.. 70 Figura 3-21....... 71 Figura 3-23........................ x 1760)....... 71 Figura 3-24.... silice ultrafină.....................................64 Figura 3-13............ 82 Figura 4-3..............56 Figura 3-5.. 68 Figura 3-19................. 103 Figura 6-2..... Element de beton degradat în urma ciclurilor de îngheţ-dezgheţ................... reversibil........ b.......... 76 Figura 4-1.. 107 X . sferici şi capilar ....... Malaxoare cu amestecare forţată în contracurent............. Imagine microscopică............................................. Principalele tipuri de dilatări şi contracţii ale betonului........... Exemplificarea tendinţei de separare a apei din beton . Influenţa A/C asupra rezistenţei la îngheţ a betonului păstrat în apă 28 de zile ............... Agregate angulare şi rotunjite................... Presă de încercare a epruvetelor betonului la întindere din încovoiere..........................61 Figura 3-11... Curbe de distribuţie a porozităţii în pasta de ciment (CP)..........52 Figura 3-2 Măsurarea consistenţei betonului folosind metoda tasării................. 69 Figura 3-20....................... Curbele de transformare indice de recul N – rezistenţă la compresiune Rc ......................................................59 Figura 3-8...... 106 Figura 6-4.........60 Figura 3-9.............47 Figura 2-21............ Imagine beton alunecând pe jgheab ............67 Figura 3-16....... 83 Figura 4-6 Malaxoare cu amestecare forţată în echicurent ..........................58 Figura 3-6........ cilindrice şi prismatice ....... Presă hidraulică de încercare a epruvetelor betonului la întindere axială ............................................ Schemă principiu aparat pentru determinarea frecvenţei de rezonanţă............................................................ basculant................................ Diagramă efort (σ)-deformaţie (ε) la compresiune monoaxială ...................... Aparat sistem Bohme pentru determinarea rezistenţei la uzură a betonului..................................................... Malaxor nebasculant ........ Principalele tipuri de umidităţi în agregat .................................. Umiditatea agregatului ........................................49 Figura 2-22............................................................... Detalii de betoane permeabile ... zgura granulată de furnal înalt........................ Schema aparatului pentru determinarea rezistentei betonului prin metoda reculului............................. a...................... 70 Figura 3-22..... 83 Figura 4-7...... Schema formări în betonul întărit a porilor de gel............ cenuşă. 82 Figura 4-4... Schemă principiu SASW ......... Schema încercării la compresiune a epruvetelor cubice.... Criterii ISO 9000 pentru selecţia şi utilizarea unui model a calităţii .. Spirala creşterii calităţii ........................... 107 Figura 6-6................. mortar (M) şi beton (B).... 90 Figura 6-1...... comparaţie dimensiune granulă ciment şi particulă puzzolană naturală ...... Curba diferenţială de distribuţie a porozităţii în pasta de ciment.46 Figura 2-17.. nebasculant.......... Influenţa raportului A/C asupra distribuţiei porilor .... Detaliu interfaţă pastă ciment – nisip........ Model matematic al traseului porilor... Schemă flux amestecare componenţi... Schemă principiu aparat piezoelectric .....46 Figura 2-19....... Microscopie optică.....46 Figura 2-18............................. 105 Figura 6-3....... 82 Figura 4-5....... Diagramă timp de amestecare . Malaxor cu ax orizontal......49 Figura 3-1......... Schema încercării la întindere prin încovoiere a epruvetelor prismatice ....... Reprezentarea unui proces ............. 81 Figura 4-2............ Faze principale de lucru – malaxor basculant........... 89 Figura 5-3...... 68 Figura 3-18............66 Figura 3-15......... Variaţia granulozităţii agregatelor în raport cu dozajul de ciment şi cantitatea de nisip.. Schema încercării la despicare a epruvetelor cubice.. 83 Figura 4-8.......LISTĂ DE FIGURI Figura 2-16............61 Figura 3-10..................... Malaxoare cu amestecare prin cădere liberă (gravitaţionale)............. 73 Figura 3-25......... Detalii pori şi fisuri. Adaoşi minerali: de la stânga la dreapta – cenuşă volantă uscată (centralele termoelectrice)............. bentonită fin măcinată...53 Figura 3-3.. Creşterea rezistenţei la compresiune a betonului funcţie de dozajul de ciment .. Schemă teoretică pentru calculul capilarităţii în tuburi subţiri cu secţiune constantă ............54 Figura 3-4...........................................62 Figura 3-12............59 Figura 3-7.

....................... 6-43.. prin pulverizare..........122 Figura 6-27.........................116 Figura 6-19...108 Figura 6-9.... Aceeaşi detaliu fig............ Schemă metoda radiografică .............. ............. Gamagrafia unei grinzi din beton armat..120 Figura 6-24............ fisurate în dreptul reazemului ............. Imagine generală a zonei gamagrafiate..... Schema de funcţionare a Pachometrului... Aparatura de încercare semidistructivă prin smulgere.................. Epruvetă cilindrică de beton tratată cu fenolftaleină pentru determinarea adâncimii de carbonatare ........................... Schema funcţionării aparaturii defectoscopice cu curenţi turbionari: a..... solubil în apă........ vizualizată cu lumină emergentă (transmisă)........ 140 XI .. Determinarea nivelului Cl............................ 139 Figura 6-44... Detaliu mărit ... Gamagrafia unui stâlp din beton armat şi reconstituirea sa tridimensională: a...................... 132 Figura 6-37..................... Detaliu zonă dreptunghiulară din fig......... 135 Figura 6-39............. Curba conţinutul de clor folosită pentru determinarea coeficientului de difuzie D.. Metoda radioscopică...... 138 Figura 6-41.....................108 Figura 6-8.......112 Figura 6-14...... 128 Figura 6-30... Efectul discontinuităţii fluxului termic în materialul supus controlului 121 Figura 6-26.... Curbele de transformare diametru amprentă φ(mm) – rezistenţă la compresiune Rc (MPa) ................... ................................................. Gamagrafia unei stâlp din beton armat care prezentă zone de segregare116 Figura 6-20....... b.. Microscopia unei armături corodate înglobată în beton............... şi c Câmpul magnetic omogen din interiorul unei bobine cilindrice străbătute de curent şi câmpul de dipol din interiorul acesteia.............110 Figura 6-12................115 Figura 6-18. 6-42 şi 6-43 supusă substanţelor fluorescent penetrante. 129 Figura 6-31..... Defectoscopia magnetică.......111 Figura 6-13................... ..... Modulele probelor ataşate de cofraj............... Epruvetă cilindrică de beton indicând degradarea avansată prin reacţia alcali-agregate . ......................... Încercarea radiometrică a betonului ...... prin pulverizare . Probele BOSS după decofrare .......... 140 Figura 6-44........................................... Aplicarea developantului – pulbere uscată........112 Figura 6-15.. 139 Figura 6-43. pe bază de solvent..... b......... Termometru cu infraroşu .... Echipamente şi instrumente folosite pentru examinarea vizuală a defectelor................. Aceeaşi detaliu fig. 130 Figura 6-33........................ 130 Figura 6-32.. a........ a..113 Figura 6-16........ Schemă de funcţionare a aparaturii folosite la gamagrafiere .... 139 Figura 6-42........................... 6-41 şi 6-42........................ 132 Figura 6-36..........117 Figura 6-21....................... Dispozitive pentru extras carote ... b. Spectrul radiaţiilor electromagnetice .......................LISTĂ DE FIGURI Figura 6-7... Exemple de imagini radiografice ................. 138 Figura 6-40.....pentru aflarea zonei de corodare a armăturii ............................119 Figura 6-22........... prin imersie .............. b................................ Determinarea existenţei reacţiilor alcali-agregate ...... Aplicarea developantului: a......... Detaliu mărit al zonei încercuite din fig....122 b.119 Figura 6-23.....................121 Figura 6-25.109 Figura 6-11...... Gamagrafia ciocurilor unor bare de armătură ... 122 Figura 6-28.......115 Figura 6-17.............................. 131 Figura 6-34............................ Variaţia temperaturii betonului . 127 Figura 6-29............... Schema aparatului pentru determinarea rezistenţei betonului prin metoda amprentei ..... Detaliu element de beton armat vizualizat în plaja de culori IR............ 6-40...... 132 Figura 6-35..... Exemple de procedee de smulgere prin extracţie a pieselor metalice post-înglobate în beton.........109 Figura 6-10........... 134 Figura 6-38............... Determinarea existenţei reacţiilor alcali-agregate ....................... 6-39.......sau OH................ Aceeaşi detaliu fig.......... supus la lumină albastră reflectată şi observat cu filtru galben..... Imagine aparatul Windsor .... 6-39 şi 6-40... Aceeaşi imagine ca în fig.....

...................... conform NE 012-1999 ...............................34 Tabel 2-2............. 57 Tabel 3-4............ ........................ Criterii pentru aprecierea gradelor de agresivitate ale apelor naturale (cu excepţia apei din Marea Neagră)................ conform NE 012-1999 ............... conform GP 035-1998 .. Grad de omogenitate............................................................19 Tabel 1-6.. Rezistenţa betonului funcţie de vârstă ........ Clase de agresivitate a mediilor cu factori agresivi în stare solidă în exteriorul clădirilor (în aer liber)............... 53 Tabel 3-2....19 Tabel 1-5...................... conform GP 035-1998 şi STAS 10128.. Clase de betoane (N/mm2.... conform GP 035-1998..... Dezvoltarea în timp a căldurii de hidratare ........ Consistenţa betonului funcţie de tasare . 100 XII ...... Clasificarea porilor funcţie de mărimea lor ...... Clasele de expunere la acţiunea mediului înconjurător........... 53 Tabel 3-3.... Încadrarea gazelor în grupe................. Grad de omogenitate...... 57 Tabel 3-5............ 73 Tabel 4-1... 63 Tabel 3-7.... Clasificarea a reglementărilor internaţionale privitoare la metode nedistructive de încercare a betonului...........18 Tabel 1-4....... 79 Tabel 4-2....... conform NE 0121999 ................. 80 Tabel 6-1.................... Cerinţele fizice ale cimenturilor uzuale ............................ Clasificarea mediilor în funcţie de clasa lor de agresivitate...................... 59 Tabel 3-6....26 Tabel 1-10............25 Tabel 1-8.................................................... Căldura de hidratare a componenţilor mineralogici ai cimentului..................... Compoziţia mineralogică a clincherului de ciment Portland ... 79 Tabel 4-3............ conform NE 0132002 ....... Clase de agresivitate a mediilor cu factori agresivi în stare solidă în interiorul clădirilor.......18 Tabel 1-3.......... Factori care influenţează rezistenţa betonului..................27 Tabel 1-11..... Grad de omogenitate............................................ Agresivităţii chimice . 99 Tabel 6-3...27 Tabel 1-12.............. 68 Tabel 3-9............ 42 Tabel 3-1 Metode folosite pentru determinarea consistenţei betonului..................................... Principalele tipuri de ciment.......... Gradul de impermeabilitate al betonului... Clase de expunere a construcţiilor în condiţiile de mediu.. raportat la abatere şi rezistenţă medie........... Metode de control nedistructiv. Clasificare a metodelor nedistructive de încercare a betonului funcţie de obiectul de studiat...................... Caracterizarea generală a mediilor solide cu agresivitate mare. conform NE 012-1999 ...... conform NE 013-2002 ...... raportat la abatere şi rezistenţă medie...... raportat la abatere şi rezistenţă medie. Clasificare ..... Clase de agresivitate a mediilor cu factori agresivi în stare gazoasă...................................................... conform GP 035-1998............ conform C 140-1986 ......................... conform NE 012-1999 ..... 41 Tabel 2-5....................... Gradul de gelivitate al betonului...........19 Tabel 1-7...........................................39 Tabel 2-4..LISTĂ DE TABELE LISTĂ DE TABELE Tabel 1-1......26 Tabel 1-9...................................... Regimuri de expunere ale construcţiilor situate în zona litoralului............. Criterii pentru aprecierea gradelor de agresivitate zona Marea Neagră............. 98 Tabel 6-2.18 Tabel 1-2. MPa) 68 Tabel 3-8.. Cerinţe minime de asigurare a durabilităţii pentru beton în funcţie de clasele de expunere .................................28 Tabel 2-1................ conform GP 0351998 ..................................... conform GP 035-1998 ..36 Tabel 2-3..........

DURABILITATEA BETONULUI

CAPITOLUL 1. DURABILITATEA BETONULUI

1.1. CONSIDERAŢII GENERALE
Cunoaşterea cauzelor şi factorilor de degradarea a betonului şi betonului armat prezintă o importanţă deosebită, având la bază noţiunea de durabilitate. Aceasta implică, pe lângă realizarea iniţială a unor caracteristici (reglementate tehnic) pentru diferite componente sau elementele de construcţie, şi menţinerea lor nealterată în timp (sau înscrierea în toleranţe admise). Durabilitatea betonului poate fi definit ca fiind „capacitatea acestuia de a-şi păstra proprietăţile fizico-chimice şi mecanice în timp, la acţiunea distructivă şi agresivă a mediului exterior, care provoacă degradări şi uneori distrugeri ale elementelor de construcţii”. (Teoreanu I., Moldovan V., Nicolescu L., 1982) Principalii factori de care depinde durabilitatea unei construcţii sunt: calitatea materialelor utilizate, calitatea executării lucrărilor, întreţinerea construcţiilor şi acţiunile fizico – chimico - mecanice care solicită construcţia.

1.3. TIPURI PRINCIPALE DE DEGRADĂRI PRIN COROZIUNE ALE ELEMENTELOR DIN BETON ŞI BETON ARMAT
Cauzele principale care influenţează negativ durabilitatea betonului, sunt: coroziunea armăturilor (fig. 1-1), coroziunea chimică a betonului (coroziunea sulfatică, coroziunea acidă, coroziunea/ acţiunea de levigare), gelivitatea (fig. 1-2), permeabilitatea (fig. 1-3), reacţia agregatelor cu cimentul (fig. 1-4), abraziunea, carbonatarea, eforturile interne, solicitările exterioare, cristalizarea sărurilor şi umezirea alternantă. Principalele cauze externe şi interne care conduc la deteriorarea elementelor de beton se pot grupa astfel: • cauze externe: - fizice (temperaturi extreme, umeziri alternante, acţiuni electrolitice etc.); - chimice (acţiuni ale lichidelor sau gazelor nocive - acizi, săruri şi levigări etc.); - mecanice (solicitări exterioare, abraziuni, curgeri lente etc.); - tehnologice (preparare, punere în lucrare, tratare ulterioară defectoasă etc.). cauze interne: reacţii alcalii-agregat, variaţii de volum, expansiuni ale unor componenţi interni, permeabilităţi etc.

13

DURABILITATEA BETONULUI

a

b

c

d

e

f

Figura 1-1. Degradarea stratului de acoperire cu beton a armăturilor de oţel prin coroziunea armăturii (fisurare, exfoliere şi expulzare) (a,b,c,d,e,f)

14

DURABILITATEA BETONULUI

a

b

c

d

Figura 1-2. Detalii beton degradat în urma ciclurilor de îngheţ-dezgheţ (a, b, c, d)

a

b

Figura 1-3. Detalii beton cu aer antrenat (a şi b)

15

DURABILITATEA BETONULUI a b Figura 1-4. Detaliu beton degradat în urma atacului apei uşoare (agregate descoperite în urma spălării cimentului) 16 . Detalii beton degradat în urma reacţiilor alcalii – agregate (a şi b) a b Figura 1-5. Detalii beton degradat în urma coroziunii sulfatice (a şi b) Figura 1-6.

. Factori principali agresivi se regăsesc în stare: (Dalban C. 17 . Detalii elemente de beton degradat în urma coroziunii clorhidrice rezultată din contactul cu apa de mare şi eroziunii valurilor Figura 1-9.. Dima S. iar viteza de degradare a acestora este.1. diferită. datorită unor agenţii chimici care acţionează în prezenţa umidităţii şi / sau factorii care favorizează degradarea în ansamblu. Serbescu C.3.. Detaliu beton degradat în urma coroziunii prin levigare Figura 1-8.DURABILITATEA BETONULUI Figura 1-7. Agenţii şi factorii care favorizează coroziunea oţelului nu sunt întotdeauna aceiaşi.. COROZIUNEA OŢELULUI Coroziunea oţelului reprezintă un caz de alterare a proprietăţilor fizico – chimico mecanice ale acestora. GP 035-1998) • gazoasă (gaze de diferite feluri. Chesaru E. Detalii elemente de beton degradat în urma punerii în lucrare a betonului necorespunzătoare – segregarea betonului 1. de regulă. 1997. ceaţă provenită din condensul aburilor ce apar în urma variaţiei umidităţii sau datorită caracteristicilor de exploatare a instalaţiilor). precum şi de caracteristicile metalului.

01 < 0. la aprecierea proiectantului. În cazul prezenţei mai multor gaze agresive din grupe diferite. soluţii acide sau alcaline. În cazul în care gazele sunt în grupa C şi umiditatea relativă a aerului este mai mare de 75%. soluţii tehnologice etc. Dacă temperatura mediului este de 70…80 oC şi umiditatea relativă a aerului mai mare de 75%. cenuşi zburătoare. În cazul în care concentraţiile de gaze sunt mai mari decât la gazele din grupa C şi umiditatea relativă a aerului este mai mică decât 60%. timpul etc. conform GP 035-1998 Grupa gazelor Denumirea factorului agresiv în stare gazoasă Dioxid de sulf Hidrogen sulfurat Acid fluorhidric Acid clorhidric Clor gazos Amoniac Oxizi de azot Formula chimică SO2 H2S HF HCL CL2 NH3 NO. 50 Caracteristica gazelor neagresive agresive din grupa A neagresive agresive din grupa A agresive din grupa B agresive din grupa A agresive din grupa B agresive din grupa C agresive din grupa B agresive din grupa C OBSERVAŢII: 1. natura. Încadrarea gazelor în grupe. NO2 Concentraţia în mg/m3 < 0. soluţii de săruri. 2. precum şi în cazurile în care concentraţiile de gaze sunt mai mari decât la gazele din grupa C şi umiditatea relativă a aerului mai mare de 60%. mediile respective se consideră cazuri speciale şi se analizează fiecare în parte de către o persoană sau instituţie abilitată. micşorarea sau stagnarea agentului agresiv.05 Grupa A 18 . Tabel 1-3. Clase de agresivitate a mediilor cu factori agresivi în stare gazoasă. gradul de aerare.03 < 0. valoarea tensiunii electromotare a pilei formate. şi 2 rezultă o clasă de agresivitate mai mare de 4 m. factorii biologici.01 < 0. temperatură.015 < 0. clasa de agresivitate rezultă din tabelul 1-1. solidă (săruri.DURABILITATEA BETONULUI • • lichidă (ape pluviale.10 < 0. forma geometrică şi natura suprafeţei armăturii. conform GP 035-1998 Clasa de agresivitate 1m 2m 3m 4m Umiditatea relativă a aerului Ur (%) 61…75 ≤ 60 > 75 61…75 ≤ 60 > 75 61…75 ≤ 60 > 75 61…75 Temperatura mediului (oC) max. clasa de agresivitate se stabileşte pentru gazul cel mai agresiv.). însorirea directă. 4. 50 max. Dacă temperatura mediului este de 70…80 oC şi umiditatea relativă a aerului mai mare de 75%.neagresive 2 m – slab agresive 3 m – cu agresivitate medie 4 m.cu agresivitate puternică Tabel 1-2. în cazurile în care după aplicarea corecţiilor precizate la obs. 50 max.50 < 0.) Cauzele principale care conduc la degradarea armăturilor de oţel sunt: natura şi concentraţia agenţilor corozivi. mediile respective se consideră în clasa 4 m. clasa de agresivitate rezultă din tabelul 1-1. poate fi sporită cu o unitate. şocurile de presiune şi temperatura. pH-ul şi aciditatea totală. lichide organice. 4. 3. praf. Clasificarea mediilor în funcţie de clasa lor de agresivitate. pământ etc. 1. gradul de umiditate şi presiunea mediului. 50 max. Tabel 1-1. conform GP 035-1998 şi STAS 10128 Mediu de expunere Mediu agresiv atmosferic Clasa de agresivitate 1m .

conform GP 035-1998 Clase de agresivitate a mediului 1m 2m 3m 4m Umiditatea relativă a aerului Ur (%) ≤ 60 61…75 ≤ 60 > 75 61…75 ≤ 60 > 75 61…75 Caracteristica solidului slab solubil slab solubil uşor solubil – puţin higroscopic slab solubil uşor solubil – puţin higroscopic uşor solubil – higroscopic uşor solubil – higroscopic uşor solubil – higroscopic Tabel 1-6.50…5. NO2 0.015…0.03…0. Tabel 1-4. Caracterizarea generală a mediilor solide cu agresivitate mare. oxizi de azot STAS 10329-75 şi acid fluorhidric. conform reglementărilor tehnice specifice.51…10 Acid fluorhidric HF 0.1…30 Oxizi de azot NO.51…2 Amoniac NH3 5. NO2 1.1…20.01…0. Clase de agresivitate a mediilor cu factori agresivi în stare solidă în interiorul clădirilor. conform GP 035-1998 Clase de agresivitate a mediului 1m 2m 3m 4m Umiditatea relativă a aerului Ur (%) 61…75 ≤ 60 > 75 61…75 ≤ 60 > 75 61…75 > 75 61…75 Caracteristica solidului slab solubil uşor solubil – puţin higroscopic slab solubil uşor solubil – puţin higroscopic uşor solubil –higroscopic slab solubil – puţin higroscopic uşor solubil – puţin higroscopic uşor solubil – higroscopic Tabel 1-5. amoniac STAS 10812-76.51…5 Grupa C Clor gazos CL2 0.0 Hidrogen sulfurat H2S 0. conform GP 035-1998 Denumirea factorului agresiv în stare solidă Praf de siliciu Carbonat de calciu Carbonat de bariu Carbonat de plumb Oxid de fier Oxid de aluminiu Hidroxid de aluminiu Clorură de sodiu * Clorură de potasiu * Clorură de amoniu * Sulfat de sodiu * Caracteristica solidului Slab solubil Uşor solubil – puţin higroscopic 19 .51…10 OBSERVAŢIE: Determinarea concentraţiei se realizează pentru: dioxid de sulf STAS 10194-75.01…0.5 Dioxid de sulf SO2 5.05…1.5 Grupa B Clor gazos CL2 0. hidrogen sulfurat STAS 10814-76.5 Amoniac NH3 0.3 Acid clorhidric HCL 0.10…5 Hidrogen sulfurat H2S 0. Clase de agresivitate a mediilor cu factori agresivi în stare solidă în exteriorul clădirilor (în aer liber).00 Oxizi de azot NO. acid clorhidric STAS 10943-77.5 Acid fluorhidric HF 0.31…2 Acid clorhidric HCL 0.DURABILITATEA BETONULUI Dioxid de sulf SO2 0. clor gazos STAS 10946-77.

.. 1997. Coroziunea chimică a oţelului se finalizează prin formarea oxidului în contact cu oxigenul sau a rugini (oxidul hidros) în contact cu apa. Dalban C. Teodorescu M. el se întoarce în stadiul natural.DURABILITATEA BETONULUI Sulfat de potasiu * Sulfat de amoniu * Sulfat de calciu Azotat de potasiu * Azotat de bariu Azotat de plumb Azotat de magneziu Carbonat de sodiu Hidroxid de calciu Hidroxid de magneziu Hidroxid de bariu Fluorură de calciu Clorură de calciu Fluorură de magneziu * Fluorură de aluminiu * Fluorură de zinc * Fluorură de fier * Sulfat de magneziu * Sulfat de mangan Sulfat de zinc Sulfat de fier Azotat de amoniu * Fosfaţi primari Fosfat secundar de sodiu Hidroxid de sodiu Hidroxid de potasiu OBSERVAŢIE: * solidele sunt puternic agresive Uşor solubil – higroscopic Fenomenul de coroziune a armăturilor din oţel prezintă o complexitate foarte mare. mult mai stabil din punct de vedere chimic. Coroziune electrochimică 20 . Dima S. 2000. acela de minereu. Odată aceste reacţii terminate. Oxidare la temperaturi înalte Figura 1-11.. având tendinţa să reacţioneze cu oxigenul. Chesaru E.. Flux termic Soluţie electrolitică Fe Metal 2+ OH - Fier Cupru electroni Figura 1-10. Serbescu C. el desfăşurându-se pe mai multe planuri: (PC-1/1990.. 2000) • coroziunea chimică – metalele sunt produse artificiale – nenaturale. Ilinoiu G. Ilinoiu G. instabil din punct de vedere chimic. apa şi alte substanţe prezente în mediul înconjurător..

biochimic) – mecanismele acestui tip de coroziune depind de natura agenţilor ce o determină (bacterii. reprezintă chiar fenomenul arderii metalului). protejează suprafaţa metalului contra acţiunii mediului agresiv şi dă posibilitatea miezului metalului să rămână perfect stabil. Eterogenităţile suprafeţei metalului dau naştere la diferenţe locale de potenţial care în prezenţa mediului agresiv (soluţia de electrolit) creează microelemente (pile electrice). (Brousseau R.2] Un caz aparte îl constituie curenţii de dispersie (curenţii vagabonzi) care pot atinge uneori intensităţi foarte mari (sute de amperi) şi care provoacă în armături fenomene de electroliză care conduc la apariţia unor produşi de coroziune. • coroziunea specială – precum coroziunea şi fisurarea erozivă. având un volum dublu faţă de volumul metalului din care provin (şi care pot crea eforturi în beton de până la 30 N/mm2). 1-10). Fe2 + Catod H2O Aer Figura 1-12. oxidarea dusă la extrem. această tendinţă este direct proporţională cu tensiunea de dizolvare şi invers proporţională cu potenţialul de electrod al metalului expus acţiunii mediului agresiv (fig. în timp ce restul suprafeţei lucrează catodic. 1992) Ecuaţiile acestor reacţii chimice. Coroziunea rezultă tocmai din penetrarea acestei pelicule protectoare. peliculele naturale ne mai putând să se opună procesului de coroziune în această situaţie (fig. 1-11). a unui catod şi a unui conductor metalic prin care să se poate deplasa electronii deveniţi liberi prin trecerea ionilor din metal în soluţia de electrolit (fig. • coroziunea biologică (biocoroziune. rămânând neatacată (fig. Temperaturile înalte accelerează reacţiile chimice de coroziune (acest tip de coroziune sau.. 1-11). altfel spus. alge. 1-12. prin fisuri apărute.(fig. Această peliculă atâta timp cât nu este compromisă. Paradoxal. Coroziune electrolitică Electroni Anod OHFe(OH)2 Fe 2+ O2 H2O Rugina Catod Anod Beton Fe 2+ Armatura Rugină Procesul de coroziune electrochimică implică în afară de prezenţa metalului şi a mediului agresiv (soluţia de electrolit) şi existenţa unui anod. conversia acestor metale este oprită tocmai de începuturile stadiilor proceselor care tind să-l readucă la starea naturală. 1-13) etc. coroziunea sub tensiune (dacă armătura este supusă unor solicitări mecanice.1] La catod: O2 + 2 H2O + 4e = 4OH[1. 21 . sunt următoarele: La anod: Fe = Fe 2+ + 2e [1. aceste microelemete galvanice dizolvă parţial metalul în soluţie. ca mediul agresiv să o corodeze .DURABILITATEA BETONULUI Din fericire. localizând distrugerea pe anumite porţiuni ale suprafeţei metalice (porţiuni anodice). pelicula protectoare se poate degrada prin rupere şi permite. • coroziunea electrochimică (galvanică) – metalele în contact cu soluţii de electroliţi au tendinţa de a trimite ioni în soluţie. muşchi.). ciuperci. reacţia iniţială a metalului cu mediul înconjurător produce în cele mai multe cazuri o peliculă foarte subţire protectoare de produşi de coroziune.

sunt: ionizarea (prezentă numai în mediul umed). depolarizarea (asigură continuitatea fenomenului de coroziune). Coroziune selectivă 22 . reacţiile chimice (dependent de agenţii agresivi şi de oxigen). coroziune de contact – formarea de elemente locale (produşi de coroziune). mergând până la penetrarea întregii secţiuni şi ruperea armăturii (fig. coroziune intercristalină – atacarea structurii cristaline la interfaţa dintre microcristale (fig. Coroziune sub tensiune - coroziune fisurată (sub presiune. pitting). Procesele care apar şi influenţează acest fenomen de coroziune. Coroziune de contact . 1-14. urmată de acţiunea distructivă a mediului prin generare de tensiuni interne. Coroziune transcristalină Figura 1-20. formare de fisuri.continuă Figura 1-16. În funcţie de tipul şi locul alterării produse. Coroziune în puncte Produs de coroziune - Fier - coroziune locală (în puncte. produşii rezultaţi în urma reacţiilor fizico-chimice (care pot limita. Coroziune neuniformă Figura 1-17. 115).DURABILITATEA BETONULUI etc. Coroziune intercristalină Figura 1-19. opri sau favoriza fenomenul de coroziune). Coroziune în puncte Figura 1-18. specifică atacului corosiv localizat al ionilor de clor asupra oţelului înglobat în beton. Figura 1-15. având ca efect reducerea locală a secţiunii de oţel.) respectiv prin substanţele secretate de acestea. fisurare corozivă). 1-18). cratere. coroziunile se pot clasifica în: Fisură în pelicula protectoare Figura 1-13. Stare de tensiune Figura 1-14. fie prin transformările ce le produc unor substanţe din mediu înconjurător.

a . Figura 1-21. G Viteza de dezvoltare a fenomenelor de coroziune asupra metalului. desprinderea şi expulzarea betonului de acoperire. 1-20) coroziune generală . este influenţată de natura metalului. coroziune selectivă – atacarea preferenţială a unor microcristale (fig. În cele mai multe din cazuri. Litvan G.specifică atacului corosiv al ionilor de clor în concentraţii ridicate asupra întregii suprafeţe a oţelului. 1-20 şi fig. se declanşează procesele de fisurare a betonului din stratul de acoperire. propagarea coroziunii – perioada în care coroziunea se desfăşoară cu o anumită viteză. provenit din coroziune este de cca. G Figura 1-22. având ca efect reducerea generală a secţiunii de oţel. Fisurare urmată de exfolierea a betonului din stratul de acoperire al armăturii Sursă:. de o mărire a volumului acestuia (volumul oxidului.DURABILITATEA BETONULUI - coroziune transcristalină – apariţia unor microfisuri datorate tensiunii dezvoltate în structura oţelului (fig. Litvan G. conducând la formarea produşilor de coroziune ai oţelului (rugina). cu volum mai mare în comparaţie cu cel al oţelului şi. armătura ajungând să fie lipsită de protecţie (fig. De menţionat este faptul că procesul de coroziune a oţelului este însoţit. Etapele principale ale desfăşurării procesului de coroziune sunt (PC-1/1990): • • iniţierea coroziunii – perioadă în care agenţii agresivi pătrund până la suprafaţa armăturii. fapt care conduce la exercitarea unor presiuni asupra betonului adiacent armăturii şi respectiv la apariţia unor eforturi de întindere în masa acestuia. la fisurarea. 8 ori mai mare decât cel al metalului din care a provine).b. în final. natura şi proprietăţile peliculei de produse de 23 . Atunci când acestea depăşesc valoarea rezistenţei la întindere a betonului. c . fenomen care favorizează accelerarea procesului de coroziune. acţiunea agentului coroziv. 1-19). stratul de acoperire cu beton poate fi îndepărtat.Stadii de fisurare a betonului din stratul de acoperire datorată măririi de volum a armăturii corodate Sursă:. în general. mergând până la “dizolvarea” completă a oţelului pe anumite zone. 1-22). prin stratul de acoperire cu beton şi iniţiază coroziunea oţelului.

cauzele interne. 1-23. începând de la suprafaţa elementelor. depasivând stratul de acoperire al armăturilor şi favorizând procesul de coroziune al acestora în anumite condiţii. din mediul înconjurător (de ex. cu cât raportul dintre volumul oxidului şi volumul metalului din care provine oxidul este mai ridicat. la atingerea unei anumite valori coroziunea se opreşte (ex. Când stratul de produse de reacţie este compact şi agentul coroziv nu poate difuza prin el. Aceste eforturi sunt cu atât mai mari.DURABILITATEA BETONULUI reacţie. (NE 013-2002) 24 . aluminiul. ca fiind liniară funcţie de timp. a mediului chimic agresiv.3. a atacului clorurilor de altă origine decât cea marină. natura şi proprietăţile peliculei de protecţie etc. iau naştere eforturi interioare datorită dilatărilor neegale. ci se desprinde pe măsură ce se formează şi cade. datorită reacţiei unor constituenţi ai pietrei de ciment din beton. provocată prin oxidare poate produce eforturi interioare care depăşesc adeziunea dintre stratul de coroziune şi metal. precum şi a fenomenului de îngheţ-dezgheţ etc. în primul rând Ca(OH)2 şi transformarea acestuia în carbonat de calciu (CaCO3). coroziunea poate continua şi în straturi compacte şi groase. plumbul) (fig.: coroziunea datorată carbonatării 1 .Y 0 to Durata de acţiune Pentru oţel.stratul de oxid format are alt coeficient de dilatare termică decât cel al metalului de bază şi când temperatura mediului înconjurător variază. din interiorul masei betonului (de ex. coroziunea se continuă în timp.volumul oxidului format este mai mare decât volumul metalului de origine şi această creştere de volum. Studiul durabilităţii betonului implică o analiză a conglomeratului. Acest strat care se formează este compus din oxizi şi carbonaţi bazici. S. COROZIUNEA BETONULUI Coroziunea betonului reprezintă un caz de alterare a proprietăţilor fizico – chimico mecanice ale acestora. curba A). Grosimea stratului corodat Figura 1-23. 1. dar şi a componenţilor săi. 1-23. a atacului clorurilor din apa de mare. curba B). luându-se în considerare: (NE 013-2002) • cauzele externe. Această desprindere se poate produce din următoarele cauze: . separat. • 1 mecanismul coroziunii carbonice conduce la concluzia că. A B Sursă: Qian. Dacă acesta este poros sau dacă agentul coroziv poate difuza prin el (fig. Creşterea grosimii stratului de coroziune funcţie de timp. având ca rezultat reducerea valorii ph-ului în beton. În acest caz pelicula de produse de reacţie nu aderă la metal.2.). datorită unor agenţii chimici (din mediul înconjurător sau dizolvaţi în apele sau soluţiile care ajung în contact cu elementele de construcţii) şi / sau factorii care favorizează degradarea pietrei de ciment şi a betonului în ansamblu. . creşterea grosimii stratului de produse de coroziune putând fi estimată idealizat.: reacţia alcalii-agregat).

1997) • factori fizici: temperatura (influenţează mecanismele de întărire). Clasele de expunere şi condiţiile de mediu.) respectiv prin substanţele secretate de acestea. Ionescu I. Tabel 1-7. alge etc.DURABILITATEA BETONULUI Coroziunea betonului la acţiuni chimice agresive. depinde de mai mulţi factori. factori chimici: apar multiple reacţii chimice nocive. hale cu procese calde etc. dar fără posibilitate de îngheţ (ex: fundaţii radiere. fie prin transformările ce le produc unor substanţe din mediu înconjurător.. cu excepţia unor scurte perioade in timpul execuţiei.: hale in care umiditatea depăşeşte 90% sau se produc frecvent degajări de abur). variaţii de temperatură ale mediului agresiv. platforme). scări exterioare. ciuperci.). conform NE 012-1999 Clasa de expunere 0 1 a Moderat Exemple de construcţii 2 Construcţii sau elemente de construcţii situate in spatii închise. 1-9.) fără condiţii de impermeabilitate pentru beton. între produşii de hidratare ai cimentului şi elementele agenţilor agresivi. 1 MEDIU USCAT b Sever a Moderat 2 MEDIU UMED b Sever 3 MEDIU UMED CU ÎNGHEŢ SI AGENŢI DE DEZGHEŢARE Construcţii sau elemente de construcţii interioare sau exterioare expuse la îngheţ dezgheţ si acţiunea sării pentru dezgheţ. factori biochimici: mecanismele coroziunii biochimice depind de natura agenţilor ce o determină (bacterii. cu umidităţi interioare ≤75%). elemente de construcţii situate in zonele de variaţie a nivelului apelor. deosebite prin rezultatul produşilor de interacţiune. pereţi de contur etc. cu sau fără închideri perimetrale (ex: depozite acoperite). grupaţi în trei categorii: (Teoreanu I.. ferite de acţiunea directă a intemperiilor sau umidităţi. 1-8. mişcarea mediului agresiv. Construcţii sau elemente de construcţii expuse la îngheţ in stare saturata cu apa (ex. Clase de expunere a construcţiilor în condiţiile de mediu.. în concordanţă cu NE 012-1999.. Construcţii sau elemente de construcţii expuse la îngheţ in stare nesaturată sau expuse umidităţii respectiv: construcţii neîncălzite în perioada de iarna. NE 013-2002 şi SR EN 206-1/2002.: cheiuri. estacade. Construcţii supuse presiunii a ei pe una din fete. elemente de construcţii in contact permanent cu apa (ex: fundaţii sub nivelul apelor freatice fără agresivitate sulfatică). 1982. 1-10 şi 1-11. diguri. canale deschise. la care elementele de construcţii pot fi expuse sunt prezentate în tabelele 1-7. muşchi. Moldovan V. inclusiv cele din grupurile sanitare şi bucătăriile apartamentelor de locuit şi din halele industriale închise. solubilizarea produselor de hidratare ale cimentului. Construcţii sau elemente de construcţii expuse la condens sau alternanta frecventa de umiditate si uscăciune generata de procese tehnologice (ex. a compoziţiei chimice şi mineralogice) şi de influenţarea lor reciprocă în acest proces. • • Evoluţia betonului şi conservarea durabilităţii. stâlpi pentru estacade. respectiv construcţii cu închideri perimetrale şi încălzite iarna (ex: feţele spre interior ale elementelor structurale din clădirile civile. 25 . depind de evoluţiile separate ale mediului cât şi a materialului (a componenţilor betonului. Construcţii şi elemente de construcţii expuse permanent la temperaturi mai mari de 30 °C (încăperi cu utilaje sau aparatura care degaja căldură. Nicolescu L. contracţii (influenţează fenomenele de microfisurare).

b. şi posibilităţii de sibile de umiditate. S . Mediu chimic cu agresivitate foarte slaba (FS). conform NE 012-1999 Nr... MEDIU b CHIMIC Mediu chimic cu agresivitate intensa (1). crt. Natura agresivităţii 1. a 5 Mediu chimic cu agresivitate slaba (S). saturată. În cazul elementelor având părţi expuse concomitent în două sau trei regiuni arătate în tabel. 15 > 15 26 .c. si alternanţă frecventă a umidităţii. liber) în mg/dm3 pentru duritate temporară in oG de: Săruri de amoniu (NH4+) mg/dm3 ≤2 2. Condiţii expunere stropire şi alternantă marin unor perioade scurte in îngheţ -dezgheţ fără posibilităţi frecventă a 2 Agresivitatea timpul execuţiei. 2 respectiv la cotele +3…+5 de la nivelul mării). Tabel 1-9.5 > 60 > 90 > 150 > 500 2. de de a m m Betonul din zona variaţiei nivelului apei de mare. 3 m deasupra nivelului mării. c AGRESIV Mediu chimic cu agresivitate foarte intensa (FI). 3. 2 dezgheţ Condens puternic generat de procesul tehnologic. sunt solicitate ca şi betonul de sub apă.d) se pot întâlni in practica singure sau în combinaţie cu celelalte clase de expunere.1. Regimuri de expunere ale construcţiilor situate în zona litoralului.. Crt. umidităţii şi atmosferică Elementele care nu sunt Construcţii închise care nu se uscăciunii precum supuse unor variaţii sen.DURABILITATEA BETONULUI Betonul aflat permanent sub apa marii. 2 4 MEDIU Construcţii expuse indirect agresivităţii marine.. considerată de cca. Elementele interioare din Construcţii situate la construcţiile închise nivelul mării expuse şi încălzite pe timp de Construcţii expuse indirect direct intemperiilor iarnă. 2 m. General acidă. pH f. Clasă expunere conf.5-5. b MARIN agresivitate moderat Construcţii expuse îngheţ -dezgheţului fără posibilitate de stropire. I Construcţii închise care nu se încălzesc pe timp de iarnă atmosferica inclusiv cu Construcţii situate la nivelul marii expuse direct intemperiilor si posibilitate salinităţii prin stropire.. respectiv intre cotele +3. apei de mare Betonul din zona variaţiei nivelului apei de mare considerata ca fiind sever de cca 3 m deasupra nivelului marii. normal Betonul de deasupra zonei de variaţie a nivelului apei de mare (pe o moderat a înălţime a elementului de cca. neexpuse la agresivităţii maritime şi salinităţii prin 4 b mediu intemperii cu excepţia (deschise).încălzesc pe timp de iarnă.5-4. la proiectare se va considera întregul element expus în condiţiile cele mai severe..6 15-30 30-60 30-90 ≥ 300 100-200 intensă 5. conform NE 012-1999 Nr.moderat 2 Betonul de deasupra zonei variaţie a nivelului apei mare (pe o înălţime elementului de cca. si uscăciunii..sever 0 1 4 a mediu marin Agresivitatea apei de mare 1 Beton aflat permanent sub apa mării. Tabel 1-8. Carbonică (CO.. intensă < 4. de stropire.1. d Observaţie: Clasele de expunere 5 (a. 6 6. Criterii pentru aprecierea gradelor de agresivitate ale apelor naturale (cu excepţia apei din Marea Neagră). sever de îngheţprecum si posibilităţii de îngheţ in stare saturata.5 31-60 61-90 91-150 201-500 f. tabel 1-7 Regim de expunere N . slabă 10-14 15-29 15-29 < 300 50-99 slabă 6. Observaţie: Părţile construcţiilor din beton din zone în care au loc infiltraţii ale apei de mare. in îngheţ in stare cursul exploatări.+5 de la 1 agresivitatea nivelul marii.normal M .

Sulfatică (SO4 2-) în mg/dm3 f.5 -25 25 8. În situaţia în care există o barieră între beton şi mediul înconjurător acesta este considerat protejat împotriva umidităţii. Oxizi alcalini (OH-) în g/dm3 17. Dezalcalinizare (HC03-) în mg/dm3 duritate. tabel 3. M . Mediu cu alternanţă a umidităţii şi uscării Ex. abraziune. Mediu (foarte) uscat pentru beton armat sau cu piese metalice înglobate.6 Regim de expunere Tip beton Sulina + Sf. conform NE 013-2002 Denumirea Precizări privind mediul înconjurător clasei NICI UN RISC DE COROZIUNE Betoane simple fără piese metalice înglobate.agresivitate intensa.: betonul la interiorul clădirilor în care procentul de umiditate al aerului este foarte redus – beton imersat permanent în apă. Mediu cu umiditate moderată Ex. Clasele de expunere la acţiunea mediului înconjurător.: betonul la interiorul clădirilor în care XC 3 procentul de umiditate al aerului este mediu sau ridicat – beton exterior ferit de ploi. care însă nu sunt incluse în XC 2 Notă: Prin condiţiile de umiditate înţelegem. S . Gheorghe + Cap Midia Cap Midia Vama Veche l. OBSERVAŢII: S S simplu S S M armat S I S S I N simplu S S M armat S I S S I N – normal. foarte intensa 2 (2501 – 5000) şi foarte intensa 3 (> 5000).: betonul la interiorul clădirilor în care umiditatea aerului este foarte redusă. sau umed în permanenţă XC 1 Exemple pentru alegerea clasei de expunere Ex. conform NE 0121999 Zona de salinitate Nr.moderat. Clasa de expunere crt conf. Mediu umed. Natura agresivităţii 4. crt. S – sever.agresivitate slaba. Conţinut total de săruri în g/dm3 10-20 20.DURABILITATEA BETONULUI slabă intensă f. atac X0 chimic. Nr. (oG) (< 7) 7. 4a mediu Agresivitatea apei de mare 4b mediu Agresivitatea atmosferica 2. Gheorghe Sf. 27 . slabă 100-199 1150-249 Tabel 1-10. COROZIUNEA DATORATĂ CARBONATĂRII Mediu uscat.: suprafeţe de beton aflate în apă pe termen XC 2 lung – un număr mare de fundaţii. Ex. Magneziana (Mg 2+) în mg/dm3 5.1-50 > 50 OBSERVAŢIE: * Pentru stabilirea tipului si dozajului de ciment pentru agresivitatea sulfatică foarte intensă se diferenţiază trei cazuri funcţie de conţinutul de (SO4 2-) mg/dm3 astfel: foarte intensa 1 (1001 – 2500). foarte rar uscat Ex. N Tabel 1-11. Expunere fără îngheţ-dezgheţ.: suprafeţe de beton expuse contactului cu XC 4 apă. pe cele la care este expus betonul din stratul de acoperire a armăturilor şi pieselor metalice înglobate şi în numeroase cazuri această umiditate poate să fie considerată că reflectă umiditatea mediului ambiant. I . Criterii pentru aprecierea gradelor de agresivitate zona Marea Neagră. intensă 200-1000 1001-3000 > 3000 250-500 501-1000 > 1000 < 12 6.

diferitele clase de expunere sunt: Saturare moderată cu apă fără agenţi pentru Ex.5 >40…≤100 >3000…≤6000 <4. conf. având o altă origine decât cea marină.5 CO2 agresiv în mg/l ≥15…≤40 XA 2 XA 3 > 600…≤3000 <5.: drumuri şi tabliere de poduri expuse dezgheţ sau apă de mare agenţilor pentru dezgheţ – suprafeţe verticale de beton expuse direct acţiunilor agenţilor de XF 4 dezgheţ şi îngheţului – zone de structuri marine supuse acţiunii valurilor şi expuse la îngheţ AGRESIVITATE CHIMICĂ Agresivitatea chimică asupra betonului se produce în soluri.: elemente ale structurilor marine Zone de marnaj. apele subterane. Tabel 1-12 Mediu înconjurător cu agresivitate chimică XA 2 moderată. până la saturare 28 . COROZIUNEA DATORATĂ CLORURILOR PREZENTE ÎN APA DE MARE În situaţiile în care betonul armat sau betonul ce conţine piese metalice înglobate. Ex.: elemente de poduri.: piscinele – beton expus apelor industriale XD 2 ce conţin cloruri Mediu cu alternanţa umidităţii şi a uscării Ex. la lucrări rutiere expuse îngheţului şi aerului ce vehiculează agenţi pentru dezgheţ Saturare (forte) cu apă fără agenţi de dezgheţ Ex.: suprafeţe verticale de beton supuse ploii XF 1 dezgheţ şi îngheţului Saturare moderată cu apă cu agenţi pentru Ex. iar clasele de expunere sunt prezentate în continuare. Tabel 1-12 Tabel 1-12. zone supuse proiectării (izbirii) Ex. Clasificarea apelor de mare este dependentă de localizarea geografică şi clasificările trebuie validate la locul unde betonul se aplică. Mediu umed. clasele de expunere sunt.: suprafeţe verticale ale lucrărilor din XF 2 dezgheţare beton. • Existenţa unei viteze mari de scurgere a apelor ce conţin substanţe chimice din tabelul 1-12. Expunere la aerul ce vehiculează săruri marine. Agresivităţii chimice Caracteristica chimică XA 1 Ape de suprafaţă şi subterane SO2-4 în mg/l ≥200…≤600 pH ≤6. cum se indică în tabelul 1-6. conf. Mediu înconjurător cu agresivitate chimică XA 1 slabă.0 >100. Tabel 1-12 Mediu înconjurător cu agresivitate chimică XA 3 intensă. sau acţiunii aerului ce vehiculează săruri marine. Studii pentru determinarea agresivităţii chimice sunt necesare în situaţiile următoare: • Agresivitatea nu se încadrează în limitele din tabelul 1-12. • Agentul poluant conţine alte substanţe chimice agresive. dalajele parcurilor de staţionare a vehiculelor.: suprafeţele orizontale de beton expuse la XF 3 ploaie şi îngheţ Saturare (forte) cu apă conţinând agenţi de Ex. apele de suprafaţă.: suprafeţele de beton expuse clorurilor XD 1 transportate prin circulaţia aerului. conf. este expus contactului cu apa ce conţine cloruri.5…≥4. clasele de expunere sunt grupate după cum urmează Mediu cu umiditate moderată Ex. inclusiv săruri pentru dezgheţ.5…≥4.DURABILITATEA BETONULUI COROZIUNEA DATORATĂ CLORURILOR DE ALTĂ ORIGINE DECÂT CELE DIN APĂ SAU ATMOSFERA MARINĂ În cazul în care betonul armat sau betonul ce conţine piese metalice înglobate. este expus în exploatare acţiunii clorurilor prezente în apa de mare. • Soluri şi ape poluate chimic. udate şi stropite cu XD 3 ape ce conţin cloruri: şosele.5…≥5. sau udării (stropirii) ATACUL FENOMENULUI DE ÎNGHEŢ-DEZGHEŢ În condiţiile în care betonul este supus unui atac semnificativ datorat ciclurilor de îngheţ-dezgheţ în stare umedă. rareori uscat Ex.: structuri pe litoral sau proximitatea XS 1 însă nu este în contact direct cu apa de mare litoralului XS 2 Imersare în permanenţă în apa de mare Ex.: elemente ale structurilor marine XS 3 valurilor.

Acizii se găsesc în general în ape (naturale. produsă de soluţiile cu caracter alcalin (hidroxizi de sodiu şi potasiu). se datorează reacţiilor chimice dintre constituenţi ai mediului agresiv şi piatra de ciment. se pot aminti apele sulfatice. lactic. acid percloric etc. se formează produşi cu proprietatea de mărire importantă a volumului.. Dintre cei mai des întâlniţi se pot aminti: clorhidric. rezultatul final fiind dezalcalinizarea (până la dezagregare) şi distrugerea liantului (a pietrei de ciment). vaporii şi soluţiile cu caracter acid (clor. industriale). apa de ploaie. • • Conform PC-1/1990 coroziunea betonului se pot clasifica în: • coroziune alcalină. acid clorhidric. Acţiunea corozivă a acizilor are loc în medii cu pH < 6. datorată dizolvării unor produşi de hidratare a cimentului. în urma pătrunderii acestora în beton prin fenomene de ascensiune capilară sau permeabilitate. soluţiile de săruri de amoniu (fără sulfat de amoniu). care va permite infiltrarea acestor acizi până la armătură. coroziune de tip II. Produşii rezultaţi pot fi solubili şi levigaţi sau nesolubili şi precipitaţi în mase gelice.DURABILITATEA BETONULUI NH4+ în mg/l Mg2+ în mg/l Sol SO2-4 în mg/l Aciditate mg/kg ≥15…≤30 ≥300…≤1000 ≥2000…≤3000 >200 >30…≤60 >1000…≤3000 >60…≤100 >3000. sulfuric. sulfuros. acid cloros. de soluţiile de acizi organici care dau săruri solubile de calciu (ex: apa industrială dedurizată recirculată. 1997. Prezenţa unor săruri care nu reacţionează direct cu componenţii betonului. Apele uşoare (fără duritate) dizolvă şi spală la început hidroxidul de calciu şi apoi hidrosilicaţii şi hidroaluminaţii de calciu. Compuşii rezultaţi sunt levigaţi cu uşurinţă. Corodarea armăturii va conduce şi la dislocări în straturile de acoperire cu beton. Dintre factorii care determină asemenea fenomene. Ispas T. apa din râuri şi lacuri). azotic. având ca efect final distrugerea pietrei de ciment. (1952) a stabilit următoarele mecanisme ale coroziunii betonului: • coroziune de tipul I 2 . gaze conţinând SO2 sau H2S etc.). formic. M. produşi din fermentaţii etc. apele cu dioxid de carbon. până la saturare >3000…≤12000 >12000…≤24000 Nu este întâlnită în practică Moskvin V. constând în interacţiunea chimică dintre constituenţii mediului agresiv şi cei ai pietrei de ciment. apa rezultată din topirea zăpezilor. reziduale. fluorhidric. schimbă concentraţia ionicã a soluţiei. • coroziunea prin levigare (Tip I) este cauzată de apele lipsite de duritate. De obicei acest tip de coroziune apare în prezenţa apelor carbonice a diverselor soluţii acide.5. • coroziune acidă. acid cloric. coroziune prin cristalizare. distrugându-l. prin reacţia de schimb de ioni şi prin cristalizarea carbonaţilor cu mărire de volum. se datorează reacţiilor chimice dintre componenţi ai mediului agresiv şi ai cimentului. produsă de soluţiile concentrate de cloruri. coroziune de tip III. (Ionescu I. 568) 2 29 . Pericolul apare atunci când masa de beton are în volumul său o suficientă reţea de microfisuri. acetic. În urma reacţiilor chimice. produsă de gazele. accelerând coroziunea. humic. p. ceea ce duce la apariţia unor tensiuni în masa betonului. acid hipocloros.

1998. Crăciunescu L. Ghid de proiectare.. August 1995. Antreprenorul (2000). Editura Fundaţiei România de Mâine. UTCB. Editura Tehnică 1986. Serbescu C. Rezistenţele şi deformaţiile betonului. 43-45. 43. 2. Teodorescu M. Zamfirescu D. NE 013-2002... Ed. 18... Protecţia anticorozivă a armăturilor I – Fenomenul de coroziune al armăturilor de oţel. 15. Editura UTCB. Chesaru E. Ispas T. Ionescu I. 14. 4. Mîrşu O. 24. 1984. Durabilitatea betoanelor. Tertea I. având ca rezultat distrugerea betonului în profunzime. 24-26. Dima S. 1971. 19. pag. Editura Tehnică. Vol. pp. beton armat şi beton precomprimat.. Ilinoiu G.DURABILITATEA BETONULUI constă în cristalizarea sărurilor în porii betonului. Teodorescu M. Contribuţii în managementul şi ingineria proceselor de construcţii pentru realizarea lucrărilor de reparaţii şi consolidări a elementelor din beton... 1984. pag. 16. beton armat şi beton precomprimat. Durabilitatea Betonului.. NE 012-1999. Ilinoiu G. Protecţiile anticorozive în construcţiile industriale şi civile. Budan C. Dalban C. GP 035-1998. Sept. 1982. 30 . no. 2003. 13. Editura Tehnică. Moldovan V. Filimon I. Construcţii Civile şi Industriale Anul III. Cod de practică pentru executarea lucrărilor din beton. octombrie 2001. 1997..Oct. v. Cathodic Protection for Steel Reinforcement... Canada. Editura Tehnică.. Brousseau R. Teză de doctorat. Nedelcu N. Ghid pentru inspectarea şi diagnosticarea privind durabilitatea construcţiilor din beton armat şi beton precomprimat... Teză de doctorat. Durabilitatea betonului armat. Îndrumător pentru diagnosticarea stării de degradare şi metode de remediere şi protecţie anticorozivă a elementelor din beton armat degradate prin coroziune în medii agresive pe bază de clor. Matrix Rom Bucureşti. 24. Construcţii cu structură metalică.. Popescu P. Materiale de construcţie.G.. 36-37. 3. Ilinoiu G.. 11. 1. 21.. Construction Canada... Editura UTCB. Steopoe Al. Avram C. Materiale de construcţie. 1995. 3.. Editura UTCB. Teoreanu I. Grimaldi G. 12. Nicolescu L. execuţie şi exploatare (urmărire şi intervenţii) privind protecţia împotriva coroziunii a construcţiilor de oţel... cu mărire de volum. PC-1/1990. Materiale de construcţie. Raharinaivo A. Tehnologia lucrărilor de construcţii. 7. Nr. 1964. 20... Litvan G. Făcăoaru I. Contribuţii la implementarea unor tehnologii şi procedee tehnologie moderne pentru protecţia şi consolidare elementelor de construcţii. 23. 17. Building Science Insight.Y. 6. UTCB. Tehnică. 5. 8. Cod de practică pentru execuţia elementelor prefabricate din beton. 22. 10. 1997.... IABSE San Francisco. Popa E. 3. . Forcasting the condition of a reinforced concrete structure under corrosion.6. 2000. Degradarea Construcţiilor. Options for inhibiting corrosion in concrete bridges. 1984. Nr. beton armat şi beton precomprimat. Proprietăţile şi tehnologia betoanelor.. Qian. Editura Tehnică. Performance of Materials in Use. Bucureşti. 1992. 9. 1. S. (Partea 1 – Beton şi beton armat). Simion Al. May 2001. 1997.. C 244-1993.. Postelnicu T. 2002. Construction Canada. BIBLIOGRAFIE LA CAPITOLUL 1 1.. Popa R. NRCC-44757.

Astfel.1. betonul este „un amestec de pietriş. ciment şi apă. (1971). care se transformă prin uscare într-o masă foarte rezistentă şi se foloseşte în construcţii”. nisip. în urma întăriri se formează matricea (piatră de ciment) care înglobează particule nehidratate de ciment. (1984). (1964). • NE 012-1999. betonul este „un conglomerat coerent alcătuit din piatră de ciment şi agregate”. betonul este „un material compozit obţinut prin amestecul omogen al cimentului. betonul este „un material compozit obţinut prin omogenizarea amestecului de ciment. pietrişului şi apei. Pe lângă aceste componente de bază. care după întărire are un aspect de conglomerat. bine omogenizate. pietriş sau piatră spartă şi apă. • DEX (1998). aditivi şi / sau adaosuri minerale. Figura 2-1. Moldovan V. Nicolescu L. (1982)... la care se adaugă în situaţiile motivate tehnic. 1993 31 . Teodorescu M. care după întărire dau un material cu aspect de conglomerat”. betonul este „un material compozit obţinut din amestecuri artificiale. Dintre alte definiţii date betonului se pot reţine următoarele: • Avram C. betonul mai poate conţine adaosuri şi / sau aditivi”.CARACTERISTICI DE COMPOZIŢIE ALE BETOANELOR CAPITOLUL 2. Multe din caracteristicile betonului.. Imagine structură beton Sursă: Stutzman P. nisipului. depind de dezvoltarea în timp a legăturilor chimice şi fizice dintre particulele de ciment şi agregate. . CONSIDERAŢII GENERALE Conform definiţiei date de Steopoe Al. precum rezistenţa şi durabilitatea. ale căror proprietăţi se dezvoltă prin hidratarea şi întărirea cimentului”. betoanele sunt “amestecuri bine omogenizat de liant. • Popa R. agregate şi apă format prin întărirea pastei de ciment (ciment şi apă). cu rezistenţe mecanice şi fizico-chimice”. nisip. betonul este “un material compozit obţinut din amestecuri artificiale. • Teoreanu I. bine omogenizate. • NE 013-2002. CARACTERISTICI DE COMPOZIŢIE ALE BETOANELOR 2. aer şi apă. care după întărire are un aspect de conglomerat cu rezistenţe mecanice şi fizico-chimice”.

industriale. . adaosului.betoane cu lianţi minerali (ciment cu sau fără adaos).betoane cu punere în lucrare turnare sub apă etc. . .). .betoane rezistente acţiunii chimic .betoane cu agregate uşoare (poroase.beton foarte greu .betoane compactate mecanic. . Amestecat cu apa formează paste tixotrope3.betoane cu lianţi organici (răşini sintetice).betoane cu întărire normală. agregatului. Rc <15…45 N/mm2.2. CARACTERISTICI STRUCTURALE ŞI DE COMPOZIŢIE ALE CIMENTULUI PORTLAND Cimentul este un material pulverulent (având dimensiunile particulelor de 0. .5 până la 50 μm).betoane de izolaţie cu λ ≤ 0. . • după capacitatea de izolaţie termică şi rezistenţă la mediile chimice agresive: . .betoane cu punere în lucrare prin injectare.betoane de izolaţie – rezistenţă λ ≤ 0.betoane cu diferite tipuri de agregate naturale (balastieră.30 kcal/mhoC. Rc < 10 N/mm2. • după modul de compactare: . CIMENTUL 2. rigidă. • după domeniile de utilizare: pentru construcţii civile. . .1300 oC. 3 transformarea reversibilă a unui gel în sol 32 .betoane cu punere în lucrare prin pompare.beton având densitate aparentă în stare uscată (105 oC) mai mare de 2500 kg/m3. 2. .beton având densitate aparentă în stare uscată (105 oC) de maximum 2500 kg/m3. • după modul de armare: betoane simple sau armate (cu armătură elastică. drumuri. .betoane cu lianţi pe bază de zgură şi cenuşi active. • după modul de punere în lucrare: .2.).betoane refractare rezistente la T = 1100 oC….CARACTERISTICI DE COMPOZIŢIE ALE BETOANELOR Clasificarea betoanelor se poate realiza după mai multe criterii. antiacide etc. .70 kcal/mhoC. construcţii hidrotehnice. împotriva radiaţiilor. aditivilor): .1.betoane cu punere în lucrare obişnuită. concasaj etc.). . formând “piatra” de ciment. . • după modul de întărire: . care fac priză şi se întăresc în timp. agricole. • după densitate aparentă: . decorative etc.beton uşor .betoane cu punere în lucrare prin torcretare. de natură bazică.agresive (mediu marin.betoane foarte refractare rezistente T > 1300 oC.betoane compactate manual. naturale sau artificiale etc. dispersă).beton cu densitate normală (semigreu şi greu) . rezistente la sulfaţi. dintre care se pot menţiona: • după compoziţie (tipul liantului. .betoane cu întărire accelerată prin tratare termică.beton având densitate aparentă în stare uscată (105 oC) de maximum 2000 kg/m3. instabil din punct de vedere chimic. hidrofil.

numeroase realizări ale moşteniri ştiinţifice a lumii antice au fost îngropate pentru multe secole. 1993 Figura 2-3. un zidar din Anglia. Începând cu epoca Renaşterii (sec. calcarul şi tuful vulcanic de către romani şi greci. datorită evenimentelor furtunoase care au însoţit prăbuşirea orânduiri sclavagiste. Astfel. datorită revoluţiei industriale. b. Datorită aceste invenţii. De abia. din amestecuri de nisip. Imagini particule de ciment. Ceea ce a rămas din această moştenire (păstrată întro mare măsură datorită Bizanţului şi apoi a arabilor) a fost adaptat nevoilor şi cerinţelor societăţii feudale medievale. sub ruine. 1994) Figura 2-2.2. Inventatorul a încălzit într-un cuptor un amestec de calcar şi argilă. 2. prin reacţiile chimice ce au loc în procesul de fabricaţie. realizând cimentul hidraulic: numit de către el . În perioada Evului Mediu. secţiune 320 μm (x 350).ciment Portland.un calcar exploatat pe insula Portland aflată pe coasta Britanică.. destinaţi să lege într-un tot elementele aflate sub formă de particule sau bucăţi erau folosiţi în construcţii: gipsul de către egipteni şi argila. (Opriş S. Granulă de clincher Sursă: Stutzman P. a obţinut patentul pentru “cimentul Portland”. în anul 1824. care după amestecarea cu apă face priză şi se întăreşte. Aspdin J. varul. . oamenii de ştiinţă s-au educat şi instruit.2. care după întărire îşi conservă rezistenţa şi stabilitatea şi sub apă. (NE 013-2002) Cimenturile Portland se obţin din măcinarea fină a clincherului Portland sau a clincherului Portland împreună un mic adaos de gips şi / sau alte substanţe pentru reglarea timpului de priză. şi a măcinat fin amestecul. STRUCTURA CLINCHERULUI Cimentul Portland este un material mineral.CARACTERISTICI DE COMPOZIŢIE ALE BETOANELOR Încă din antichitate o serie de lianţi naturali. deoarece se asemăna cu piatra de Portland . Aspdin J. începând cu secolul al XVIII–lea. Produsul obţinut de către romani. studiind experienţa lumii antice care a avut o deosebită importanţă în dezvoltarea gândirii tehnice. XVI). a pus bazele progresului în domeniul tehnologiei cimentului şi al lucrărilor de construcţii din beton şi beton armat. tuf vulcanic şi apă a fost denumit “caementum” – “ciment” sau “mortarium” – “mortar”. fin măcinat. 10 μm 33 .. a început dezvoltarea reală a preocupărilor legate de cercetarea şi aplicarea noilor descoperiri ale cimentului. a. piatră spartă.

nu sunt combinaţii pure (datorită naturii mineralogice a materiilor prime. Compoziţia mineralogică a clincherului de ciment Portland Component mineralogic % CaO3 60-67 SiO2 19-24 Al2O3 4-7 Fe2O3 2-6 MgO 4-5 SO3 3 P2O5 1. La încălzirea progresivă. în funcţie de natura lor. succesiunea principalelor faze şi procese fizico-chimice pe care le suferă amestecul de materii prime în procesul de obţinere a clincherului este acelaşi. în cantităţi mici. componenţi altor faze. la temperaturi ridicate. 1994. la temperaturi de 1450-1550 oC. III. respectiv: • dozarea amestecului de materii prime în funcţie de capacităţile instalaţiei. care determină proprietăţile cimentului. este numită clincherizare (arderea clincherului). 2-2 şi 2-3).CARACTERISTICI DE COMPOZIŢIE ALE BETOANELOR Tabel 2-1.5 Clincherul Portland este fabricat prin arderea în cuptoare speciale rotative. Indiferent de materiile prime folosite şi de modul de preparare (pe cale umedă. Faza de clincherizare. II. semiuscată sau uscată). Faza de deshidratare. • uscarea (deshidratarea). Dacă umplerea porilor este aproape completă. datorate reacţiilor de formare a componenţilor mineralogici. semiumedă. (când porozitatea se consideră a fi mai mică de 8%). faza procesului tehnologic de producţie în care amestecul de materii prime este transformat prin prelucrări prin ardere într-un compus mineralogic. fenomenul se numeşte vitrificare (când porozitatea se consideră a fi mai mică de 2%). • deformarea unor materiale sub propria greutate. a modului de realizare a amestecării. 1000 800 400 0 0 I 800 II 1250 3350 III 3700 4200 KJ/Kgcl IV Sursă: Opriş S. Q [oC] 1400 Figura 2-4. materialele componente suferă modificări fizico-chimice. este denumit refractaritate (când temperatura depăşeşte 1600 oC). precum faze cristaline mixte şi faze independente (substanţe chimice de însoţire a clincherului). de obicei din calcar şi argilă (Opriş S. materialele neorganice pot prezenta unul din următoarele fenomene: • mărirea porozităţii din cauza evaporării apei de cristalizare. aglomerându-se şi fuzionând în granule numite clincher care au dimensiunile cuprinse între 5 până la 25 mm (fig. precum şi de caracteristicile instalaţiei de fabricare a clincherului. La aceste temperaturi. IV. până la clincherizare4 a unui amestec brut şi omogenizat. • topirea parţială a materialului şi umplerea parţială a porilor este denumit clincherizare. Componenţii mineralogici ai clincherului. 4 34 .. • răcirea clincherului (cristalizarea amestecului mineral).. din constituenţi. decarbonatarea şi clincherizarea propriu-zisă. a tratamentului termic şi a răcirii clincherului). 1994). Faza de încălzire. preîncălzirea. Variaţia temperaturii în procesul de obţinere a clincherului I. Faza de decarbonatare. ele conţin.

Aceşti compuşi se transformă prin reacţii de hidratare . denumit brownmillerit. C3A (gri). 42. în esenţă. Figura 2-5. aluminoase Al[OH]3. determinate după timpul de întărire de 28 de zile. Principalii componenţi mineralogici ai cimentului Portland Sursă: NISTIR 6962 2. Sursă: Stutzman P. C2S (albastru). Clasele standardizate de rezistenţă la compresiune ale cimenturilor Portland.5 N/mm2. precum alcalinii de sodiu şi potasiu (Na2O·8CaO·3Al2O3 şi K2O·23CaO·12HO2). structura clincherului (secţiune 100 µm): b. • alţi compuşi. Componenţi mineralogici ai cimentului Portland. COMPOZIŢIA MINERALOGICĂ Cimenturile Portland reprezintă. notat simbolic C3S. notat simbolic C2S.hidroliză în silicat de calciu hidratat amorf şi hidroxid de calciu cristalin. • oxidul de magneziu (MgO). sunt 32. diametre mici de particule (sub 1μm). • silicatul bicalcic (2CaO·SiO2).5 şi 52. • oxidul de calciu (CaO). un amestec de silicaţi şi aluminaţi de calciu (oxid de calciu CaO. oxid de aluminiu Al2O3) şi adaosuri (silicioase. c. denumit alit.2. 2001 respectiv C3A (secţiune 200 µm). denumit belit. • aluminatul tricalcic (3CaO·Al2O3) notat simbolic C3A. C2S rugoase şi faza interstiţială C4AF C4AF (alb).5. care apar în cazul folosirii unor materii prime cu conţinut peste limitele admise de sodiu şi potasiu. Imagini microscopice ale clincherului şi cimentului. care prezintă solubilitate mică în apă. compuse din cristale de detaliere pe culori C3S (maro). sunt: • silicatul tricalcic ( 3CaO·SiO2). denumit celit.CARACTERISTICI DE COMPOZIŢIE ALE BETOANELOR a. structura cimentului întărit. C3S rotunjite. • aluminoferitul tetracalic (4CaO·Al2O3·Fe2O3). dioxid de siliciu SiO2. feruginoase (Fe2O3)). • masa vitroasă (resturi de topitură necristalizată din cauza răcirii rapide). notat simbolic C4AF.3. 35 .

.. dar şi faptul că prezenţa unei umidităţi ridicate în amestec este necesară un timp cât mai îndelungat.. Ispas T. Opriş S. Neville A.. 1994. Component mineralogic Căldura de hidratare (J/g) 7 zile 28 zile 460 485 105 167 661 866 251 377 Rezistenţa la compresiune MPa C3S C2S C3A C4AF Apă legată (%) 3 zile 406 21 590 92 C3A C4AF C3S 90 zile 519 184 929 414 C3S C4AF C2S C2S C3A 0 3 7 14 28 zile 0 3 7 28 Figura 2-7. Căldură de hidratare J/g 0 3 7 28 180 zile Tabelul 2-2 şi figura 2-6 indică diferenţe foarte mari atât între cantitatea de căldură cât şi între viteza de degajare a acestuia de către componenţii cimentului. Umiditatea trebuie să asigure întreţinerea proceselor de hidratare a componenţilor mineralogici... Căldura de hidratare a cimentului este aproximativ egală cu suma căldurilor de hidratare a componenţilor. Creşterea rezistenţei la compresiune a componenţi mineralogici ai cimentului portland componenţilor mineralogici Sursă: Popa R. Cantitatea de căldură cea mai mare se eliberează prin hidratarea C3A şi a C2S.CARACTERISTICI DE COMPOZIŢIE ALE BETOANELOR C3A C3S C4AF C2S Hidratarea cimentului este un proces exotermic.. Figura 2-6. Căldura de hidratare a componenţilor mineralogici ai cimentului. Ionescu I. 2003. Ispas T. cu degajare de căldură. Viteza de degajare a căldurii componenţilor mineralogici ai cimentului Sursă: Popa R. 36 . 1994.. Prin ponderea diferită a componenţilor se pot obţine diverse tipuri de ciment. Neville A. Viteza de hidratare a principalilor Figura 2-8. ceea ce este în favoarea realizării proprietăţilor fizico – chimice ale acestuia şi a durabilităţii sale.. în scopul ameliorării continue a structurii betonului.. indică o viteză diferită de hidratare a componenţilor cimentului. 1984. 1984. 2003 180 zile Curbele din figura 2-7. 1997. Teodorescu M. cu degajare mică de căldură. recomandate în structurilor masive etc.. M. 1997. Teodorescu M.. Opriş S. sau cu degajare mare de căldură utilizate la turnarea betonului pe timp friguros ori tratate termic etc... care hidratează lent. Tabel 2-2.. M. Ionescu I.

formă şi dimensiuni) pentru acelaşi ciment. a b Figura 2-9. figura 2-8. limita de curgere şi vâscozitatea plastică a pastei de ciment cresc continuu. reacţionează şi silicatul tricalcic (C3S). Sub aspect reologic 5 . structura pietrei de ciment. Microscopie electronică: a. Structura pietrei de ciment întărite se poate clasifica în trei faze principale: • faza solidă. 5μm (după 2 zile). În contact cu apa.4. Aceşti componenţi sunt cunoscuţi sub notaţia de C-S-H (C3S2H3) şi CH. Se constată că. în timp. la diferite interval de întărire.1] 2C3S + 6H = C3S2H3 + 3CH [2. silicaţii de calciu (C2S şi C3S) reacţionează cu moleculele de apă formând hidrosilicaţi de calciu (3CaO·2SiO2·3H2O) şi hidroxid de calciu (Ca[OH]2). Astfel. iar hidratarea lor este reprezentată de ecuaţiile chimice [1] şi [2]. formând etringit (3CaO·Al2O3·3CaSO4·32H2O). atunci când granulele de ciment intră în contact cu apă reacţionează întâi aluminatul tricalic (C3A). care se dizolvă şi se cristalizează în stare hidratată. b. capilari. după amestecarea cimentului cu apa. constituită din apă sau soluţii (cu compoziţie şi concentraţie diferită) sub formă absorbită sau liberă. Aceste procese determină. 2. sunt deosebit de complexe. compoziţie.CARACTERISTICI DE COMPOZIŢIE ALE BETOANELOR În ceea ce priveşte variaţia rezistenţei la compresiune. 37 . HIDRATAREA CIMENTULUI Procesele fizico-chimice care au loc în sistemul ciment Portland – apă. sferici şi fisuri. Evoluţia hidratării în timp a granulelor de ciment.2] 2C2S + 4H = C3S2H3 + CH Dacă se urmăreşte microscopic desfăşurarea procesului de hidratare a particulelor de ciment. În acelaşi timp. produşii de hidratare – hidroliză formând. • faza lichidă. s-a format un sistem de granule de ciment învelite în pelicule de geluri aflate într-o soluţie de aluminat tricalic (C3A). pelicula de geluri are o grosime de două ori mai mare decât particule de ciment din care provine. evidenţiază importanţa C3S în primele zile şi următoarele 4-5 săptămâni de la preparare şi a C2S după acest interval de timp. concomitent.2. • faza gazoasă. care formează o peliculă în jurul granulelor de ciment. constituită în porii de gel. se poate observa că. modificări importante reologice ale pastei de ciment. alcătuită din granule nehidratate şi produse de hidratare diferite (ca structură. 10 μm (după 7 zile) 5 studiul curgerii lente şi a deformării în timp a corpurilor solide sub acţiunea forţelor exercitate asupra lor. [2.

Amplificare progresivă a imaginilor electronomicroscopice ale detaliilor structurale a evoluţiei în timp a microstructurii cimentului Sursă: Stutzman P. imagine la microscop (250 X) după 7 zile după 28 zile după 1 zi b. hidratarea granulelor de ciment se realizează numai pe o adâncime de câţiva microni (aproximativ 15% din volumul său). Din acest motiv.. proprietăţile cimentului întărit depind de volumul de geluri şi cristale care se formează în timpul proceselor de hidratare . imagine la microscop (2000 X) după 7 zile după 28 zile 38 . 1993 după 1 zi a. imagine la microscop ( 500 X) după 7 zile după 28 zile după 1 zi c. imagine la microscop (1000 X) după 7 zile după 28 zile după 1 zi d. Figura 2-10.CARACTERISTICI DE COMPOZIŢIE ALE BETOANELOR De menţionat este faptul că.hidroliză.

de sondă. ciment de furnal (tip III).. cimenturi Portland alitice şi cimenturi Portland belitice. ciment Portland compozit (tip II). rezistente la agresivitatea sulfatică.5. Principalele tipuri de ciment Sursă: Teodorescu M. cimenturi pentru elemente prefabricate şi cimenturi pentru domenii cu condiţii specifice (de ex.2. 2003. TIPURI DE CIMENT Principalele criterii de clasificare ale cimenturilor sunt: • • • după caracteristicile clincherului: cimenturi Portland normale. expansive pentru etanşări la lucrări speciale. Tabel 2-3. SR EN 196-2/1995 şi SR EN 197-1/2002. Conform NE 012-1999. după domeniile de utilizare: cimenturi pentru construcţii obişnuite. SR EN 196-2/1995 şi SR EN 197-1/2002 Tipuri principale Puzzolană Naturală P Naturală calcinată Q Silicioasă V Calcică W Notare tipuri de ciment uzuale CEM I Ciment Portland Ciment CEM Portland cu II zgură Ciment Portland cu silice ultrafină Ciment Portland cu puzzolană Ciment Portland cu cenuşă zburătoare Ciment Portland cu şist calcinat CEM I CEM II/A-S CEM II/B-S CEM II/A-D 95-100 - 6-10 - - - - - - - 80-94 6-20 65-79 21-35 90-94 - CEM II/A-P CEM II/B-P CEM II/A-Q CEM II/B-Q CEM II/A-V CEM II/B-V CEMII/A-W CEMII/B-W CEM II/A-T CEM II/B-T 80-94 65-79 80-94 65-79 80-94 65-79 80-94 65-79 80-94 65-79 - - 6-20 21-35 6-20 21-35 6-20 21-35 - 6-20 21-35 6-20 21-35 - - 39 Componente auxiliare minore Zgură de furnal S Compoziţie (procente de masă a) Componente principale Cenuşă Şist calcinat zburătoare T Şist calcinat T Calcar Silice ultrafină D Clincher K LL L 0-5 0-5 0-5 0-5 0-5 0-5 0-5 0-5 0-5 0-5 0-5 0-5 0-5 0-5 .: hidrotehnice. cimenturi albe şi colorate. rezistente la temperaturi ridicate). cimenturile Portland se clasifică în următoarele grupe. după conţinutul şi natura adaosurilor: cimenturi fără adaos şi cimenturi cu adaos. diferenţiate în funcţie de procentul de clincher şi adaosuri folosite în fabricaţie: ciment Portland (tip I). ciment puzzolanic (tip IV) şi ciment compozit (tip V). construcţii rutiere.CARACTERISTICI DE COMPOZIŢIE ALE BETOANELOR 2.

cimenturi cu întărire rapidă................ în cimenturile puzzolanice CEM IV/A şi CEM IV/B şi în cimenturile compozite CEM V/A şi CEM V/B componentele principale altele decât clincherul trebuie să fie declarate în denumirea cimentului Observaţie: Simbolurile care definesc un anumit ciment sunt: • I.. 0-5 a .... • 32.. LL L 0-5 0-5 0-5 0-5 0-5 0-5 CEM III/A 35-64 36-65 0-5 CEM III/B 20-34 66-80 0-5 CEM III/C 5-19 81-95 0-5 Ciment CEM IV/A 65-89 ... ..... 11-35 ............. Fineţea de măcinare (SR 227/2-98...2....... fineţe de măcinare. dintre principalele proprietăţi ale cimentului se pot enumera: 1.............. CEM III 2... Astfel.......5..... b ..... căldură de hidratare. SR EN 196-6/94) influenţează viteza de hidratare a particulelor. IV şi V – reprezintă tipul principal de ciment..6.În cimenturile Portland compozite CEM II/A-M şi CEM II/B-M.......... 0-5 CEM compozit V CEM V/B 20-38 31-50 . 42. III........ timp de priză... 40 ...... • N şi R – simboluri pentru rezistenţa la compresiune iniţială uzuală (N) şi pentru rezistenţă la compresiune iniţială mare (R)... determinate în conformitate cu standardul SR EN 196-1:1995 fie la 2 zile... rezistenţă mecanică....... CARACTERISTICILE ŞI PROPRIETĂŢILE CIMENTULUI PORTLAND Cimenturile folosite la prepararea betoanelor se caracterizează prin: densitate... 36-55 .......... Se exprimă cantitativ prin suprafaţa specifică..5 şi 52....Valorile din tabel se referă la suma componentelor principale şi auxiliare minore.... Densitatea absolută a cimentului Portland variază între 3050…3150 kg/m3 în funcţie de compoziţia mineralogică a cimentului.18-30 . fie la 7 zile şi trebuind să cuprindă condiţiile din anexa 1... 21-35 ...Proporţia de silice ultrafină este limitată la 10 %............ c . uzual cuprinsă între 3000 (cm2/g) cimenturi obişnuite…5500 (cm2/g) ..................... 2......31-50 ..... durabilitatea şi contracţia şi expansiunea.... II....6-20 ..... 0-5 Ciment CEM V/A 40-64 18-30 ......... 0-5 CEM puzzolanic CEM IV/B 45-64 IV ......... stare de conservare....CARACTERISTICI DE COMPOZIŢIE ALE BETOANELOR Compoziţie (procente de masă a) Componente principale Cenuşă Şist calcinat zburătoare T Silice ultrafină D Puzzolană Naturală P Naturală calcinată Q Silicioasă V Şist calcinat T Calcar Componente auxiliare minore Tipuri principale Calcică W Notare tipuri de ciment uzuale Zgură de furnal S Clincher K Ciment Portland cu calcar Ciment Portland compozit Ciment de furnal CEM II/A-L CEM II/B-L CEMII/A-LL CEM II/B-LL CEM II/A-M CEM II/B-M 80-94 65-79 80-94 65-79 80-94 65-79 - 6-20 21-35 6-20 21-35 ........5 – sunt clasele de rezistenţă standard la compresiune la 28 zile exprimate în MPa şi determinat în conformitate cu SR EN 196-1:1995.........

• stadiul II de alterare care indică alterare parţială – evidenţiat prin formarea de cocoloaşe (bulgări). în timp. începutul prizei corespunde unei creşteri rapide a temperaturii. care se sfărâmă uşor şi integral la strângerea lor între degete. în funcţie de evoluţia hidratării. dar păstrează reţeaua celulară nemodificată. funcţie de gradul de alterare a acestora. al începerii prizei cimentului. Figura 2-11. După gradul de alterare se pot distinge. 1994. M. Neville A. Cantitatea de căldură este dependentă de componenţi mineralogic ai cimentului. raportul A/C. Starea de conservare se apreciază prin examinarea probelor de ciment.. 2-12). limita de curgere şi vâscozitatea plastică a pastei de ciment cresc continuu. indicând existenţa unui sistem structurat şi nu a unui fluid plastic. 1997. care sfărâmă parţial la strângerea lor între degete.CARACTERISTICI DE COMPOZIŢIE ALE BETOANELOR 3.. • stadiul III de alterare care indică alterare totală – evidenţiat prin formare de piatră de ciment. Priza falsă diferă de priza normală 41 . este determinată de hidrofilia granulelor de ciment şi umiditatea mediului care provoacă. 2003. conducând spre o structură poroasă. Căldura de hidratare (SR 227/5. respectiv de C3A şi C3S. Ionescu I. (fig. Începutul şi sfârşitul prizei cimenturilor diferă după compoziţia mineralogică. priza falsă indică o rigidizare accentuată prematură. Tabel 2-4. Timpul de priză (SR EN 196/3-95) – produşii de hidratare-hidroliză formează. Starea de conservare (SR EN 196-6/94). care sunt puternic exotermi (aproximativ 500 j/g).evidenţiat prin formarea de cocoloaşe (aglomerări) ale particulelor de ciment.. de aceea este necesar a se stabili aceste caracteristici generale pentru fiecare tip de ciment folosit. Opriş S. Sub aspect termic. Datorită creşterii şi împâslirii cristalelor. 1984. alterarea cimentului. Ispas T. iar sfârşitul prizei unei temperaturi de vârf.96). este cea care se degajă în timpul reacţiilor chimice care au loc în pasta de ciment. procesul de priză este însoţit de schimbări de temperatură în pasta de ciment. care indică faptul că după amestecarea cimentului cu apa. trei stadii: • stadiul I de alterare care indică început de alterare . conţinutul de adaos. Dezvoltarea în timp a căldurii de hidratare Component mineralogic C3S C2S C3A C4AF 3 zile 406 21 590 92 Căldură de hidratare (J/g) 7 zile 28 zile 460 485 105 167 661 866 251 377 90 zile 519 184 929 414 Căldură de hidratare J/g C3A C3S C4AF C2S 0 3 7 28 180 zile 5. prin păstrare.. pasta de ciment se rigidizează şi îşi reduce volumul la uscare. precum şi a pierderii fazei lichide a gelurilor. structura pietrei de ciment prin modificări reologice ale pastei.. Spre deosebire de priza normală. după câteva minute de la amestecarea cimentului cu apa.. fineţea de măcinare. o hidratare prematură şi. 4.. Viteza de dezvoltate a căldurii de hidratare Sursă: Popa R. parametrii reologici au salt brusc. Teodorescu M. În acest moment.

5 N ≥ 20.5 R ≥ 10.5…52. toate procesele fizico-chimice decurgând normal. plasticitatea iniţială nu se poate redobândi prin reamestecare. fără adăugare de apă. reprezintă realizarea unui salt important ai parametrilor reologici. însoţit de degajare puternică de căldură. Figura 2-12 prezintă hidratarea-hidroliza cimentului.5 R ≥ 20. Conform standardelor în vigoare. şi mai târziu de 10 ore. Schema formării structurii cimentului Priza timpurie se poate clasifica în: priză falsă – întărire prematură a cimentului.5…52. Începutul şi sfârşitul prizei cimentului variază în funcţie de compoziţia mineralogică a fiecărui tip de ciment.5 ≥ 45 6.5 ≥ 75 42. produşii rezultaţi din hidratare se formează în jurul granulelor de ciment. conţinutul de adaos. Formaţiunile C-S-H acoperă granulele. pierdere de consistenţă şi incompatibilitate ciment-aditiv. începutul prizei nu trebuie să se producă mai devreme de 45 min.5 R ≥ 20.5 şi 52. Funcţie de rezistenţa iniţială pentru fiecare clasă sunt definite.. Începutul prizei cimentului. a. sunt 32. determinând rigidizarea acestuia.0 52. Hidratare anormală a C3A poate conduce la priză rapidă.5. o clasă cu rezistenţă iniţială normală – notată (N) şi o clasă cu rezistenţă iniţială mare – notată (R ).5 N 32. determinate după timpul de întărire de 28 de zile. Ea se poate datora unor condiţii neadecvate de fabricaţie sau de depozitare.. scurte sau lungi. raportul A/C etc. 2003 42. fineţea de măcinare.5 N ≥ 10. fără degajare puternică de căldură. Rezistenţa mecanică (SR EN 196/1-95). Cerinţele fizice ale cimenturilor uzuale Clasa de rezistenţă 32. 42 .0 Rezistenţă la compresiune (N/mm2) Începutul de priză (min. Mecanismul prizei cimentului. plasticitatea (consistenţa) iniţială se poate redobândi prin reamestecare fără adăugare de apă şi priza rapidă – pierderea plasticităţii imediat după prepare. restabileşte consistenţa acestora.5 ≥60 ≥ 52.0 52. 1999. 42. formând cu trecerea timpului cristale aciculare. de etringit. Timpul de priză (SR EN 196-3/97). Figura 2-12. Sursă: NRC.CARACTERISTICI DE COMPOZIŢIE ALE BETOANELOR prin faptul că nu este însoţită de o degajare importantă de căldură.) iniţială standard 2 zile 28 zile - 32.0 42. Clasele standardizate de rezistenţă la compresiune ale cimenturilor Portland. Tabel 2-5. formând punţi. prin formarea unui sistem structurat (schelet rigid) şi nu a unui fluid plastic. b. Reamestecarea pastei de ciment. priză falsă. nefiind afectate proprietăţile amestecului proaspăt sau întărit.0 Sursă: Buchman I.5 N/mm2.

AGREGATE Agregatele sunt materiale inerte. 1994. Acestea din urmă se pot repartiza în două categorii: roci plutonice şi hipoabisale. ordinea descrescătoare fiind: C3S-C2S-C3A-C4AF. balast (0…31 mm sau 0…71 mm). roci magmatice formate din rocă topită (magmă) pe. permeabilităţii etc. Ispas T. C3S C4AF C2S C3A 0 3 7 28 180 zile 7. în mase mari şi se caracterizează prin 43 .. 2. decorative etc. Opriş S. Natura petrografică şi mineralogică (SR EN 932-3.. acidorezistente.. utilizată la obţinerea pastei de ciment. 71…125 mm).3. 3. Durabilitatea este o noţiune extrem de complexă şi care poate fi definită sumar ca fiind capacitatea cimentului de a satisface exigenţele pentru care acesta a fost proiectat şi executat şi pus în lucrare. Rocile plutonice sunt formate al adâncime. Aceste acţiuni pot fi de tipul: solicitărilor mecanice. sau sub crusta terestră. exces de apă care este determinat de existenţa unei fineţi mari de măcinare a cimentului. Creşterea rezistenţei la compresiune a componenţilor mineralogici ai cimentului Sursă: Popa R. STAS 2386-79. Principalele criterii de clasificare ale agregatelor (STAS 1667-76. o perioadă cât mai îndelungată de timp sub acţiunea fizico – chimico – mecanice luate în considerare la proiectarea lui. provenit din sfărmarea naturală a rocilor: mărunt – nisip (0…7 mm). 1998) 8. Ionescu I. mare – pietriş (7…71 mm).. piatră spartă (7…71 mm). având loc datorită pierderii apei în exces.1998): a. Teodorescu M. presiuni ridicate de cristalizare.CARACTERISTICI DE COMPOZIŢIE ALE BETOANELOR Rezistenţă la compresiune (MPa) Obţinerea rezistenţelor mecanice se realizează în funcţie de participarea componenţilor mineralogici. (Dobre R. Contracţia şi expansiunea sunt fenomene ale inconstanţei de volum care apar la priza şi întărirea cimentului. Expansiunea cimentului are loc datorită apariţiei hidroxizilor. a prezenţei ghipsului (expansiune sulfatică) şi prezenţei unor impurităţi care determină la apariţia fenomenului de îngheţ-dezgheţ. determinând clasa de rezistenţă la compresiune exprimată în N/mm2. în urma reacţiilor chimice de hidroliză. provenit prin sfărmarea artificială a rocilor: nisip de concasare (0…7 mm). 1984. STAS 667-97) sunt: 1. Mărimea granulelor: a. 1999. piatră mare (71…125 mm). C. dar şi a compoziţiei mineralogice a cimentului. STAS 662-89.. . b. Figura 2-13. îngheţ-dezgheţ repetat.. Contracţia însoţită de microfisurare este o proprietate a cimentului. granulare care în amestec cu un liant. Rezistenţa la compresiune caracterizează calitativ cimentul. 2. Domeniul de utilizare: refractare. se folosesc la prepararea mortarelor şi betoanelor de ciment şi la alte lucrări de construcţii.

b. piatra mare 71…125 mm.. roci sedimentare formate la suprafaţa pământului prin acumularea sau precipitarea elementelor ce rezultă din alterarea şi eroziunea rocilor deja existente. concreţionat etc. densitate în grămadă / vrac (ρg). piatra spartă 7…71 mm. melafir. Rocile hipoabisale formează corpuri mai mici. cuarţit. amfibolit. porfirit. balast – amestec natural de nisip şi pietriş 0…31 mm sau 0…71 mm) sau din sfărmarea artificială a rocilor . Granulozitate: granulozitate continuă sau granulozitate discontinuă. se pot menţiona: rezistenţele mecanice. naturale (formă sferică. 5. gabrou.1. Agregate monogranulare şi bigranulare 2. cuarţit. andezit. grauwacke.CARACTERISTICI DE COMPOZIŢIE ALE BETOANELOR structura lor cristalină grosieră. Figura 2-14. De ex. densitatea. porfir. De ex. aciculare) sau artificiale (formă cubică. anhidrit. Structura rocilor metamorfice fiind de regulă anizotropă. PROPRIETĂŢILE ŞI CARACTERISTICILE AGREGATULUI Dintre principale proprietăţile ale agregatelor. bazalt etc. 4. chert. granit. densitatea aparentă (ρa). plate. aderenţa. 8. De ex. lamelare. 44 . piatră spartă şi nisip ( cu formă neregulată unghiulară şi suprafaţă aspră). calcit. diabaz. Formaţiunile pot rămâne mobile sau sunt solidificate. dolomită. de asemenea. ale căror cristale sunt vizibile clar cu ochiul libere. 7. 9. absorbţia de apă şi umiditatea suprafeţei etc. trahit. piatra spartă mare 71…125 mm). roci metamorfice formate din roci preexistente sub acţiunea căldurii şi /sau presiunii din crusta terestră. diorit. gnais. siltstone. la adâncime redusă.3. fiind în general întrepătrunse. paralelipipedice. şist argilos. marmură etc. ovoidală. alungită). calcar. arcoză. Ele se pot forma. pietriş 7…71 mm. ardezie cuarţoasă. granulozitatea. granulit. Densităţile (STAS 4606-1980): densitatea reală (ρ). brecie. Rocile vulcanice sau extrusive se formează din lave sau din elemente piroclastice la suprafaţa pământului şi au o structură foarte fină sau sticloasă.concasare (nisipul de concasare 0…7 mm. cretă. Numărul fracţiunilor granulometrice: monogranular sau bigranular. sub crusta terestră şi au o structură cristalină fină. 6. Provenienţă: din sfărmarea naturală a rocilor (nisip 0…7 mm.. forma şi textura suprafeţei. prin acumularea de resturi organice. segregarea. Forma granulelor: pietriş (cu forma rotunjită şi suprafaţa relativ netedă). corneană. c. slenit. Structură: compact sau poros. responsabile de transformările mineralogice şi structurale. gresie şistoasă. ipsos.

Aceasta este posibil prin amestecarea nisipului cu pietrişul.. Dacă se tinde să se adopte o curbă de granulozitate cu un conţinut ridicat de parte fină. de obicei. aria totală a agregatului va fi mare. 1995. Granulozitate discontinuă Sursă: Ivanov I. astfel încât să se obţină un volum minim de goluri în beton. reprezintă repartiţia procentuală (în greutate) a diferitelor sorturi (elementare sau granulare) care alcătuiesc agregatul natural. cu rezistenţe mecanice scăzute.. este dată de gradul de compactitate a acestuia. îngheţ-dezgheţ etc. Granulozitate continuă. necesitând consum ridicat de ciment şi de apă. având trasate. care împart câmpul graficului în 3 sau 4 zone. Granulozitatea optimă a agregatului. Figura 2-15. influenţează proprietăţile betoanelor întărite. Dacă se tinde să se adopte o curbă de granulozitate cu un conţinut scăzut de parte fină. curbele de granulozitate. astfel încât volumul de goluri dintre particule să fie cât mai mic. două sau trei curbe limită. Curbele granulometrice reprezentă rezultatul analizei granulometrice a întregii cantităţi de agregat. cu consecinţe negative asupra calităţii şi a costului final. cantitatea de material care trece prin sită (sau ciur). Limitele de granulozitate pentru diferite clase de betoane sunt date de către normativul NE 012-99. având în abscisă mărimea ochiului sitei (sau a ciurului) (mm). Rezistenţele mecanice (STAS 4606-1980). dar şi o arie totală a agregatului minimă. în cantităţi şi dimensiuni corespunzătoare. 45 . Căpăţână Al. 2-15. iar în ordonată. 1986). întrucât fracţiunile lipsă apar pe curbă sub forma unor drepte orizontale. Granulozitatea agregatului (STAS 1667-76). Proporţia diferitelor granule (însumarea granulelor până la mărimea dată) sau curbele granulometrice care indică dacă distribuţia mărimii granulelor este optimă (Cărare T. curba A) diferă de cea a unui material cu granulozitate discontinuă (fig. sau prin şoc mecanic în stare uscată). Curba de granulozitate a unui material granular cu granulozitate continuă (fig. curba B şi C). se reprezintă. raportată la două axe rectangulare de coordonate. 2. Curbe de granulozitate A. în funcţie de natura agregatelor.CARACTERISTICI DE COMPOZIŢIE ALE BETOANELOR 1.. 2-15. Granulozitatea dorită se poate obţine prin sortarea agregatelor prin ciuruire cu site de diferite ochiuri. B şi C. exprimată în procente din masa totală a agregatului uscat. pe grafice gata imprimate. Figura 2-15 şi 16 indică faptul că proporţiile dintre fracţiunile granulare se vor stabili după criteriul economic.. precum: compresiune (sfărmare a pietrei în stare naturală. aspectul va deveni poros şi rugos..

Volumul absolut = Numai volumul masei solide. granulele colţuroase. Forma granulelor şi textura suprafeţei. Agregate angulare şi rezistenţe mai mari. Clasificarea principalelor texturi ale particulelor de agregat: sticloasă. angulară. rotunjite Textura suprafeţei agregatului influenţează aderenţa liantului de agregat. Densitatea (STAS 4606-80). Variaţia granulozităţii agregatelor în raport cu dozajul de ciment şi cantitatea de nisip 3. alungită. Figura 2-18. Densitatea aparentă (ρa). dacă sunt bine compactate. Densitatea specifică = masa solidului păstrat în vid / masa unui volum egal de apă distilat lipsit de gaz sau masa volumului solid. agregatele care au o suprafaţă rugoasă asigură o mai bună aderenţă. Conlucrarea realizându-se prin întrepătrunderea pastei în rugozităţile suprafeţei agregatului. 5. Densitatea în grămadă / vrac (ρg) – în stare afânată sau îndesată. rugoasă. Detaliu interfaţă pastă ciment – nisip. solzoasă. fiind folosirea de agregate rugoase. Astfel. 4. 46 . neregulată. obţinute prin concasare dau betoane cu Figura 2-17. Agregatele pot fi clasificate în funcţie de: • • • • • • Densitatea reală (ρ). rezistente şi eterogene din punct de vedere mineralogic. granulară. x 1760). De preferat. Aderenţa agregatului are o importanţă deosebită în realizarea conlucrării cu piatra de ciment. netedă.CARACTERISTICI DE COMPOZIŢIE ALE BETOANELOR Figura 2-16. granulele alungite dau betoane având rezistenţe mai reduse cu 20…25% faţă de betoane realizate cu granule rotunjite deoarece nu pot fi bine compactate. Volumul total = volumul masei solide + volumul porilor. cristalină şi cu structura în fagure. Microscopie electronică (45μm. care au nevoie de mai puţină apă de amestecare şi sunt mai uşor de compactat. granulele de formă rotunjită dau betoane uşor lucrabile. Clasificarea principalelor formelor ale particulelor de agregat: rotunjită.

normale ρag = 2000 kg/m3…3000 kg/m3 şi grele ρag = 3000 kg/m3. deoarece structura internă ale particulelor este formată din material solid şi pori. Umiditatea agregatului Conţinutul de umiditate al agregatului: saturat în umiditate SU (pori deschişi umpluţi cu apă + apă liberă la suprafaţă). în nici un caz friabile6. saturat şi cu suprafaţă uscată SSU (pori deschişi umpluţi cu apă şi suprafaţă uscată). uscat în aer UA (suprafaţă uscată cu o anumită cantitate de apă în pori) şi complet uscat CU (nu există apă pe suprafaţă sau în pori) (fig. variabilă funcţie de capacitatea de absorbţie şi umiditatea lor. CONDIŢII DE CALITATE ALE AGREGATELOR Agregatele folosite în domeniul construcţiilor trebuie să îndeplinească următoarele condiţii principale de calitate: • să fie curate (să nu conţină părţi fine nocive – argilă.).. prin aderenţa granulelor fine la cele grosiere. 2-20). (Lucaci Gh. care conduce la neomogenitatea acestuia prin acumularea granulelor mari la baza grămezilor formate prin descărcarea autobasculantelor sau altor mijloace de transport. Absorbţia de apă şi umiditatea suprafeţei este o determinare importantă atunci când se proiectează în cadrul compoziţia betoanelor.. important este gradul de saturaţie al agregatului (absorbţia de apă) care se poate produce într-un interval de timp corespunzător duratei de prelucrare. 2004) în stare afânată este: uşoare ρag < 2000 kg/m3. 2000) 7. preparare şi punere în lucrare a betonului. 47 . substanţe organice sau materiale străine etc. Figura 2-20. 6.CARACTERISTICI DE COMPOZIŢIE ALE BETOANELOR Principalele clasificări ale agregatelor după densitatea în vrac (grămadă / specifică) (Neville A. Segregarea este fenomenul de separare a granulelor după mărime. (Peştişanu C.. cantitatea de apă de amestecare. M. Principalele tipuri de umidităţi în agregat 2. gradul de saturaţie poate varia între 5…10% din greutate. 6 materiale care se fărâmiţează. Umiditatea permite reducerea segregării. praf. se sparg uşor .3. Pentru agregate uşoare.2. pori care conţin o anumită cantitate apă. în timpul proiectării compoziţiei betoanelor. valoare de care se ţine seama la rectificarea cantităţii de apă şi de agregat. 1995) Figura 2-19. Pe parcursul preparării betoanelor. • să fie sănătoase şi compacte.

utilizat în vederea îmbunătăţirii anumitor caracteristici ale acestuia sau pentru a realiza proprietăţi speciale. Adaosurile vor îndeplini. 2. Clasificarea adaosurilor: 1. să aibă formă regulată.5. Active (puzzolanice sau hidraulice). reglementările tehnice specifice precum şi condiţiile tehnice de calitate prevăzute în NE 012-1999. aceasta va îndeplini. = 10. ADAOSURI ŞI ADITIVI Adaosurile sunt materiale anorganice fine ce se pot adăuga în beton în cantitate de 535% substanţă uscată. cocserii. ca factor de compoziţie exprimată cantitativ (în kg sau litri) sau sub forma raportului A/C este prin definiţie un fluidifiant al betonului. vopsele. înlocuitor parţial al părţii fine din agregat. rezistenţa la agenţi chimic agresivi etc. • să aibă reacţie neutră. 2. având următoarele roluri în amestec (Popa R. APA DE AMESTECARE Apa de amestecare. să fie înscrise în zone de granulozitate prescrisă. gradul de impermeabilitate. cenuşa de termocentrală. condiţiile tehnice de calitate prevăzute în STAS 790-84. însemnând instabilitate în timp. Inerte. pentru pH min. praful de silice etc. = 4). 2. respectiv a trece din stare amorfă în cea cristalină. gradul de impermeabilitate. caz în care se contează pe proprietăţile hidraulice ale adaosului.15…5% substanţă uscată faţă de masa cimentului. în totalitate. • să nu conţină deşeuri sau scurgeri provenite de la fabrici de celuloză. gelivitate şi rezistenţele mecanice). faţă de masa cimentului. îmbunătăţesc sau modifică proprietăţile betonului în stare proaspătă sau întărită (lucrabilitatea. Apa utilizată la prepararea betonului. Adaosurile pot îmbunătăţi. de preferat. va fi apă din reţeaua potabilă publică sau din altă sursă. Folosirea adaosului inert conduce la îmbunătăţirea lucrabilităţii şi compactităţii betonului. în totalitate. Aditivi sunt produse chimice care introduse la prepararea betonului. pentru a avea rezistenţe mecanice corespunzătoare.4. • umezeşte suprafeţele agregatului. slab acidă sau slab alcalină (pentru pH max. principalele adaosuri din această categorie fiind: zgura granulată de furnal. acid sulfuric.. 10% cantitatea de nisip (0-3 mm) din agregate. 1984): • declanşează şi întreţine reacţiile de hidratare-hidroliză ale cimentului. caz în care se reduce cu cca.. • realizează lucrabilitatea betonului. să provină din roci dure şi rezistente la uzură.CARACTERISTICI DE COMPOZIŢIE ALE BETOANELOR • • • • să aibă structura cristalină şi nu amorfă. caracteristice care determină rezistenţa şi calitatea betonului. următoarele caracteristici ale betonului: lucrabilitatea. în special. Dacă se foloseşte apă din alte surse. respectiv: • să fie limpede şi fără miros. Teodorescu M. 48 . în cantităţi mici 0. ateliere de galvanizare). glucoză. deoarece structurile amorfe în timp tind a se devitrifica. zahăr. cel mai frecvent folosit fiind filerul de calcar.

. C. Bob C. Construction Engineering. pp. Popa E. P. Construcţii Civile şi Industriale Anul IV.. 2002. Burg R... Vol. Ilinoiu G. 31. Bentz D. Process Technology of Cement Manufacturing. finite size error. 86-92 pp. Bentz D. 1981.. 9. Feng X. Editura Orizonturi Universitare. Editura ConsPress Bucureşti. Chemical admixtures for concrete. Editura ICB. 7. plastifianţi. 30. 32-34. 11. Fifth International VDZ Congress. acceleratori de întărire. 2003.. No. Haecker C.. în totalitate. P. Garboczi E. E. silice ultrafină.. 1501-1514. Contribuţii în managementul şi ingineria proceselor de construcţii pentru realizarea lucrărilor de reparaţii şi consolidări a elementelor din beton. 2. antigel. Crăciunescu L. J. June 1997. 1998. 10. November 2001. J. BIBLIOGRAFIE LA CAPITOLUL 2 1... Sweden. 1. 3. Vol. mortarelor şi betoanelor. 2001 Funcţie de efectul principal indus asupra betonului aditivii pot fi clasificaţi după cum urmează: reducători de apă. Adaoşi minerali: de la stânga la dreapta – cenuşă volantă uscată (centralele termoelectrice). P. Feng X. Budan C. 1995. 2. Proceedings. Iureş L. Bentz D. and digital resolution on the phase percolation and transport properties of the NIST cement hydration model. Buchaman I. P. P. bentonită fin măcinată Sursă: Taylor P. Efectele principale şi secundare ale aditivilor curent utilizaţi... acceleratori de priză. Cement International. P. antrenori de aer. Popa E. Nr. Haecker C. Stutzman P. comparaţie dimensiune granulă ciment şi particulă puzzolană naturală Figura 2-22.. Stutzman P.. Volume 2. pag. precum şi influenţa acestora asupra caracteristicilor betonului în stare proaspătă şi întărită.. Imagine microscopică. pag..6. 2003. Bentz D. Caracteristici structurale si de compozite ale cimentului Portland.. Crăciunescu L. 2003. 2003. 5. The effect of statistical fluctuation. 6. Materiale de construcţie.. Mai 2002.. No. 16-22. Teză de doctorat. J. 53-63. trebuie corelată cu datele din fişele tehnice ale fiecărui produs livrat de producător. întârzietori de priză. metacaolin.. 3. E.. Controlul calităţii lianţilor. beton armat şi beton precomprimat. 4. October 2001. superplastifianţi. Snyder K. Prediction of cement physical properties by virtual testing. Timişoara. E. Materiale de construcţie. intens reducători de apă.CARACTERISTICI DE COMPOZIŢIE ALE BETOANELOR Aditivii vor îndeplini. Editura UTCB.. 8. 10.. cenuşă. A. Ilinoiu G. Cement and Concrete Research. Badea C. Germany. 10 th International Congress on the Chemistry of Cement Proceedings. zgura granulată de furnal înalt.. Structure. impermeabilizatori şi inhibatori de coroziune.. Hydration of Portland Cement: The Effects of Curing Conditions. UTCB.. Prediction of Cement Physical Properties by Virtual Testing. Stutzman P. 49 . G.. Düsseldorf. September 23-27. Figura 2-21. Jebelean E. reglementările tehnice specifice precum şi condiţiile tehnice de calitate prevăzute în STAS 8573-78 şi STAS 8625-90.

2001.. Mineral admixtures for concrete... Yvonne D. Partea 1: Determinarea rezistenţei la uzură (micro-Deval). 106.. Prepararea betonului. Încercări pentru determinarea caracteristicilor generale ale agregatelor... Mauro J. 36. Partea 1: Metode de eşantionare. 34. Shcherbakov E. Încercări pentru determinarea caracteristicilor geometrice ale agregatelor. 28. Breugel K. Condiţii tehnice de calitate. Lura P. Structure. Ghent. SR 667-2001. 2003. Neville A. 64-65. Ilinoiu G. Metode de încercare. Popa E. Editura ICB. Partea 3: Procedură şi terminologice pentru descrierea petrografică simplificată. Încercări pentru determinarea caracteristicilor generale ale agregatelor. SR EN 932-3.. 20. 1999. 39. 29. Snezshitskiy Y. 31. 99-M8. C1.. 22... Vol.2001. STAS 2386-1979. ACI Materials Journal. SR EN 1097-7.. June 2001.J. 33.. Editura Tehnică. Snyder K. 15. 2004. NISTIR 6962. 35. Tehnologia lucrărilor de construcţii. 1984. 89-99 pp. Încercări pentru determinarea caracteristicilor generale ale agregatelor. Construcţii. Încercări pentru determinarea caracteristicilor generale ale agregatelor. 13... 277-285. Proprietăţile betonului.. Partea 3: Procedură şi terminologice pentru descrierea petrografică simplificată. Simon M. 27. SR EN 932-6. Popa R. Încercări pentru determinarea caracteristicilor mecanice şi fizice ale agregatelor. Editura Tehnică. Concrete Durability and Repair Technology Conference. SR EN 932-3. 2003. pag. STAS 4606-1980. 1991. 1994. 71. STAS 1667-1976. Anglia. Effects of Test Conditions and Mixture Proportions on Behavior of HighStrength Concrete Exposed to High Temperatures. Contributions of NIST/NBS Researchers to the Crystallography of Construction Materials. 17. 26. University of Dundee. Peştişanu C. 1.S. A. dimensiuni nominale ale ochiurilor. SR EN 933-2. pag. 19. No. Bentur A. Teodorescu M.. 40. Agregate minerale uşoare. no. 54-66.. 1998. Partea 6: Definirea repetabilităţii şi a reproductibilităţii. 2003. Michael L. Glenn R. Agregate naturale grele pentru mortare şi betoane cu lianţi minerali.2001. Darie M. Proceeding of the Seconf International RILEM / CEB Symposium. 16. 30. M. Longman 1996.... SR EN !097-4. B... Materiale de construcţie. 23. Quality control of concrete structures. Proceedings. 32. pag.N. Measurement of Water Transport from Saturated Pumice Aggregates to Hardening Cement Paste. 41. August 10-14. 1997. B. 25.. STAS 790-84. CO.. Vol.T.B. 21. 1999. 14. Bentz D. Editura UTCB. Proceedings. 1995.2001. Engineering Conferences International. Phan L. Stutzman P. Budan C. Partea 2: Analiza granulometrică – Site de control. Încercări pentru determinarea caracteristicilor mecanice şi fizice ale agregatelor. Ed. Kovler K.. Partea 5: Determinarea conţinutului de apă prin uscare în etuvă ventilată.1998. pp. .. Annual Report 2002. Bucureşti. Simion Al..CARACTERISTICI DE COMPOZIŢIE ALE BETOANELOR 12. 6. Scotland UK.. 1998.. Manualul Inginerului din Industria Cimentului. 37. Nov-Dec. Teodorescu M. Choice of optimal concrete composition on the basis of acoustic emission data. C. Apă pentru betoane şi mortare. 38. P. Editura ICB. Fronsdorff G. Civil Engineering. Agregate naturale grele pentru betoane şi mortare cu lianţi minerali. 1986. Vierescu R. Copper Mountain. Advances in Concrete Mixture Optimization. Voiculescu M. Tehnologia lucrărilor de construcţii. Partea 4: Determinarea porozităţii filerului uscat compactat. L. S. Mitchell’s Materials Technology. Muravin G. 24. Opriş S. Proiectarea compoziţiei betoanelor cu densitate normală. Partea 7: Determinarea masei volumice reale a filerului – Metode cu picometru. Lange D.. 1051-1061. Under the microscope. 50 .. Advances in Cement and Concrete. Condiţii tehnice generale de calitate. Editura Didactică şi Pedagogică. 18. Taylor P. 36-37. ConsPress Bucureşti. September 8-10. Carino N. Agregate naturale şi piatră prelucrată pentru lucrări de drumuri... December –January 2002. The Virtual Cement and Concrete Testing Laboratory Consortium. SR EN 1097-5.. Kelly P. SR EN 932-1. SR EN 1097-1. Popa R. Journal of Research of the National Institute of Standards and Technology.

Încercări pentru determinarea caracteristicilor geometrice ale agregatelor. SR EN 933-7. SR EN 933-5. SR 3011-96. 2001. SR EN 933-9 2001. Încercări pentru determinarea caracteristicilor geometrice ale agregatelor. 2001. Partea 5: Determinarea procentului de suprafeţe sparte în agregat. Încercări pentru determinarea caracteristicilor geometrice ale agregatelor. SR EN 933-8. Partea 8: Aprecierea fineţii – Determinarea echivalentului de nisip. Partea 7.CARACTERISTICI DE COMPOZIŢIE ALE BETOANELOR 42. Partea 9: Aprecierea fineţii – Încercare cu albastru de metilen. SR EN 933-10. 51 . Încercări pentru determinarea caracteristicilor geometrice ale agregatelor. 43. Partea 10: Aprecierea fineţii – Determinarea granulaţiei filerului (cernere în curent de aer). Procent de cochilii în agregat. Determinarea conţinutului de elemente cochiliere. 2001. 45. 2001. 44. 46. 47. Încercări pentru determinarea caracteristicilor geometrice ale agregatelor. Cimenturi hidrotehnice şi cimenturi rezistente la sulfaţi.

lucrabilitate. temperatura etc. 52 . În ciuda acestor complicaţii.1. (NE 013-2002) Dintre principalele proprietăţi ale betoanelor în stare proaspăt. Unele. se pot menţiona: densitatea aparentă. este folositor a considera fiecare proprietate ca o continuitate a altora. Nici una dintre transformările care au loc.1. PRINCIPALELE PROPRIETĂŢI ALE BETONULUI ÎN STARE PROASPĂTĂ Betonul proaspăt reprezintă starea acestuia din momentul preparării până în momentul începerii prizei cimentului. relativ repede. reprezintă masa unităţii de volum al betonului în stare proaspătă (kg/m3). 1982) Pe parcursul maturizării betonului. prezentând după întărire un aspect de conglomerat cu structură eterogenă. Teodorescu M.. de obicei. este un material compozit. precum şi de modul de întreţinere şi exploatare a construcţiei. 3. În această perioadă are deformaţii plastice şi poate fi compactat prin diverse metode specifice. agregatului şi apei. caracterizat prin rezistenţe fizico – chimico – mecanice specifice şi durabilitate. volumul de aer oclus. 3. PRINCIPALELE PROPRIETĂŢI ALE BETOANELOR Betonul. iar altele vor fi declanşate de către anumiţi factori de mediu şi de expunere. prin definiţie. Densitatea betonului proaspăt (STAS 1759-88). (Cadar I. separarea apei de amestec.PRINCIPALELE PROPRIETĂŢI ALE BETOANELOR CAPITOLUL 3. influenţate de o serie de factori precum condiţiile de mediu şi de expunere. DENSITATEA BETONULUI a. 1999) Betonul. Figura 3-1.. 1994. consistenţa. în beton nu încetează la sfârşitul perioadei de întărire. vor continua încet în timp. realizat prin amestecare şi omogenizare a liantului. Imagine beton alunecând pe jgheab Sursă: Elba – Werk..1. structură internă suferă modificări chimice şi structurale. (Popa R. poate fi definit şi în funcţie de proprietăţile lui. sunt produse şi folosite cu regularitate. betonul a căror proprietăţi şi performanţe sunt proiectate.

• semigrele (2001…2200 kg/m3). precum şi aptitudinea sa de a umple complet cofrajul şi de a îngloba armăturile. Densitatea absolută reprezintă raportul dintre masa volumului solid absolut (fără goluri şi pori). realizate cu beton pompat. Sursă: NE 012-99.2. cu un consum minim de energie şi de forţă de muncă. manipulării. valoarea funcţie de care se Figura 3-2 Măsurarea consistenţei betonului folosind încadrează consistenţa betonului. stâlpi. tehnologia de execuţie T 5* impune betoane foarte fluide * este obligatorie utilizarea de aditivi superplastifianţi. • grele (2201…2500 kg/m3). • foarte uşoare (≤ 1000 kg/m3). element masive T2 sau T3 Fundaţii din beton armat. crt. Pe forma tronconică de aşează o riglă şi se măsoară tasarea (h) în mm. Densitatea specifică reprezintă raportul dintre densitatea betonului şi a apei la temperatura de 40 oC. folosind o formă tronconică în care se introduce betonul. monolitizări T4 Elemente sau monolitizări cu armături dese sau dificultăţi de T 4 / T 5 compactare. Densitatea aparentă a betonului întărit la 28 de zile (kg/m3) se clasifică în următoarele clase: • foarte grele (≥ 2500 kg/m3).PRINCIPALELE PROPRIETĂŢI ALE BETOANELOR Densitatea aparentă reprezintă raportul dintre masa betonului proaspăt în stare compactată şi volumul său aparent (inclusiv volumul porilor şi al golurilor interioare). CONSISTENŢA ŞI LUCRABILITATEA Lucrabilitatea betonului (STAS 1759-88) reprezintă un ansamblu de proprietăţi care permit păstrarea omogenităţii în timpul transportului. în urma operaţiilor de compactare. grinzi. metoda tasării Tabel 3-1 Metode folosite pentru determinarea consistenţei betonului Tasarea conului Metoda răspândiri Gradului de compactare Remodelare (Vebe) STAS 1759-88 ISO 9812 STAS 1759-88 STAS 1759-88 Tabel 3-2. Tasarea conului (mm) 30±10 /70±20 70±20 /100±20 120±20 150±30 180±30 53 .1. pentru a căror realizare. pereţi structurali T3 sau T3 /T 4 Idem. • uşoare (1000…2000 kg/m3). Consistenţa reprezintă proprietatea betonului în stare proaspătă de a se opune deformaţiilor plastice şi vâscoase sub acţiunea propriei greutăţi sau sub acţiunea unei forţe exterioare. recipienţi. Metoda tasării constă în măsurarea tasării betonului proaspăt. la aceeaşi temperatură. 1 2 3 4 Tipul elementului Clasă de consistenţă Fundaţii din beton simplu sau slab armat. sub greutatea proprie. elemente cu secţiuni reduse 5 Elemente. conform STAS 1759-88. Consistenţa betonului funcţie de tasare Nr. 3. compactării şi finisării betonului proaspăt. păstrat în vid şi masa unui volum egal de apă distilată lipsită de gaze.

iar un conţinut mai mare provocând scăderi importante ale rezistenţelor betonului. în cazul unei probe de beton proaspăt. Se poate afirma că. este o formă de segregare. este dată de relaţia: V Ts = s (cm 3 / cm 2 ) [3. alegerea unei granulozităţi corecte pentru agregate.PRINCIPALELE PROPRIETĂŢI ALE BETOANELOR 3. Exemplificarea tendinţei de separare a apei din beton Cantitatea de apă separată. fenomen cunoscut şi sub denumirea de mustire. un conţinut mai mic neprotejând betonul la îngheţ-dezgheţ.4.1. VOLUMUL DE AER OCLUS Conţinutul de aer oclus poate fi determinat conform STAS 5479-88 folosind metoda gravimetrică sau metoda volumetrică cu presiune. În cazul betoanelor de ciment se urmăreşte ca volumul de aer oclus să fie cuprins între 1 …4%. Figura 3-3.. folosirea aditivilor şi a unei lucrabilităţi adecvate lucrării care se execută.. care se ridică rămâne la parte inferioară a particulelor mari de agregate sau a armăturii şi prin evaporare lasă în urma ei pori capilari care creează zone de slabă legătură. reprezintă proprietatea betonului de a ceda o parte din excesul de apă la suprafaţa lui. Reducerea acesteia este influenţată favorabil de creşterea fineţii de măcinare a cimentului. 2000 ) 3. Volumul de aer inclus / oclus din beton scade o dată cu creşterea duratelor de amestecare. TENDINŢA DE SEPARARE A APEI DE AMESTECARE Tendinţa de separarea apei de amestecare la suprafaţa elementelor din beton. în care o parte din apa de amestecare tinde să se ridice la suprafaţa elementelor din beton în timpul compactării.1. (Lucaci Gh. iar o alta.1] S 54 . de transport şi de vibrare. pe unitatea de suprafaţă (Ts).3. creşterea conţinutului în fracţiuni fine şi foarte fine din beton.

PRINCIPALELE PROPRIETĂŢI ALE BETONULUI ÎN STARE ÎNTĂRITĂ Betonul întărit reprezintă starea acestuia din momentul începerii prizei cimentului până în momentul maturizării totale. sau între volumul fazei solide (Vs) şi volumul total aparent (Va). cu apariţia tendinţei de separare a acestora şi dirijare a lor în jos. de la înălţimi mai mari de 1. prin corectarea dozajului de ciment şi prin adaosuri de aditivi.reprezintă ruperea coeziunii dintre granulele de agregat din amestec. TENDINŢA DE SEGREGARE Tendinţa de segregare indică uşurinţa cu care betonul îşi pierde structura omogenă..2.2. conductivitatea termică. se pot menţiona: densitatea. DENSITATEA Densitatea betonului este dată de greutatea unui metru cub de beton pus în lucrare. Principalele tipuri de segregări ale betonului sunt: (Popa R. gelivitatea.2. prin separarea apei sau agregatelor. V ρ Co = a = s (%) [3.. permeabilitatea. datorită unor şocuri sau vibraţii. conducând la fenomenul desprinderii granulelor mari din masa betonului. după întărire. 1984) • segregarea interioară .1. 1986) 3. care tind să rostogolească mai repede decât ceilalţi componenţi. (NE 0132002) Dintre principalele proprietăţi ale betonului în stare întărită.. extrasă la suprafaţa betonului. compactitatea. (Cărare T. rezistenţele mecanice. dozaj de ciment şi mărimea golurilor care depind de raportul A/C. Corectarea acestei tendinţe se face pe bază de încercări în laborator. Betoanele pot avea o tendinţă accentuată de segregare datorită calităţii necorespunzătoare a materialelor componente. segregarea exterioară – apare în cazul căderii libere a betonului.PRINCIPALELE PROPRIETĂŢI ALE BETOANELOR unde: Vs . 3. Densitatea betonului variază funcţie de densitatea agregatelor.1.volumul apei separate. Teodorescu M. la anumite intervale de timp (cm3).2.aria suprafeţei betonului proaspăt (cm2). • 3. caracterizat prin rezistenţe mecanice evolutive.2] ρ Va 55 .50 m sau a scurgerii acestuia pe jgheaburi prea lungi sau cu înclinaţii mai mari de 30 o.5. a diferenţelor de dimensiune ale particulelor şi diferenţele de greutate specifică ale constituenţilor amestecului. deformaţiile la uscare şi reumezire etc. 3. COMPACTITATEA Prin compactitatea betonului (STAS 2414-91) (co) se înţelege raportul între densitatea lui aparentă (ρa) şi densitatea specifică (ρ). S .

care se aplică betoanelor preparate cu agregate cu dimensiunea maximă ≤ 71 mm. prin diferite metode. betonul este considerat poros. care se aplică betoanelor preparate cu agregate de orice dimensiuni. care se aplică betoanelor preparate cu agregate cu dimensiunea maximă ≤ 40 mm. Volumul porilor în beton se determină conform STAS 5479-88. care caracterizează cantitativ uşurinţa cu care un fluid sau vapor trece prin el.PRINCIPALELE PROPRIETĂŢI ALE BETOANELOR Compactitatea este o noţiune deosebit de importantă.2. rezistenţele mecanice. deoarece ea influenţează permeabilitatea. rezistenţa la agresivitate chimică şi durabilitatea în general. 3-4). 3. sub acţiunea unei diferenţe de presiune. 56 . Detalii de betoane permeabile Sursă: NIST Permeabilitatea poate fi definită ca fiind proprietatea (unui material cu structură poroasă). precum: metoda gravimetrică (indirectă).2. Compactitatea este cu atât mai mare. În mod convenţional. metoda volumetrică cu presiune. cu cât volumul de goluri este mai mic. un beton se consideră compact când porozitatea sa este cuprinsă între 1…4%. gelivitatea. metoda volumetrică fără presiune. Când porozitatea totală depăşeşte 4% . se remarcă faptul că majoritatea acestora evoluează în funcţie de o caracteristică foarte importantă a betonului întărit – permeabilitatea (STAS 3518-89) (fig. PERMEABILITATEA ŞI POROZITATEA Analizând multitudinea cauzelor care conduc la deteriorarea elementelor de beton. Figura 3-4.

45 0. Sever 4. Sever C 12/15 C 16/20 C 18/22. Gradul de impermeabilitate al betonului Adâncimea limită de pătrundere a apei (mm) 100 200 Gradul de impermeabilitate (Pxn) P104 P204 10 P 8 P208 10 P 12 P2012 Presiunea apei (bari) 4 8 12 Tabel 3-4.1. Mediu uscat 2.2.45 Conform STAS 3519-1976 adâncimea limită de pătrundere a apei supuse unor regimuri de aplicare şi creştere a presiunii apei convenţional stabilite. Normal a.65 0. Mediu b. este: • 100 mm pentru betoanele recipientelor de lichide. durabilitatea betonului scade prin degradarea structurii intime datorate fenomenelor de dizolvare. Deoarece prin efectul de: • capilaritate (absorbţie) a lichidelor şi umidităţii care conţin săruri dizolvate (cloruri. la o presiune maximă dată.). Sever a. expansiune. Agresivitatea apei moderat de mare a.50 0. Mediu umed a. dioxid de sulf etc. Mediu chimic agresiv cu agresivitate 5.1. sulfuri etc.5 C 25/30 C 20/25 P4 P4 P8 P12 P8 G100 (150) G150 - 0. Sever îngheţ-dezgheţ a. Mediu umed cu îngheţ şi agenţi de dezgheţare a. dioxid de carbon.5 C 25/30 P12 P8 P8 P12 P12 G100 - 0. Tabel 3-3. sau prin adâncimea până la care apa pătrunde în masa betonului supus încercării. Agresivitatea b. 57 .2. Grad de gelivitate min.45 3.40 0. Cerinţe minime de asigurare a durabilităţii pentru beton în funcţie de clasele de expunere Clasa de expunere Clasa beton min. Mediu slabă chimic c. Moderat b. Mediu chimic agresiv cu agresivitate foarte slabă b. nu prezintă infiltraţii de apă pe faţa opusă aceleia în contact cu apa sub presiune. 3.45 0.PRINCIPALELE PROPRIETĂŢI ALE BETOANELOR Pentru construcţiile din beton care sunt situate în medii de expunere şi exploatare nocive.50 0.50 0.2. Mediu chimic agresiv cu agresivitate agresiv intensă d. • difuzie a aerului şi a vaporilor de apă. Mediu chimic agresiv cu agresivitate foarte intensă C 25/30 C 18/22. fisurare sau exfoliere.) şi gazelor dizolvate (oxigen. Grad de impermeabilitate min. obţinerea unor betoane cu grad scăzut de permeabilitate este esenţială. Moderat marin atmosferică inclusiv cu posibilitate de b. PERMEABILITATEA BETONULUI LA APĂ Permeabilitatea unui beton se apreciază după uşurinţa de pătrundere a apei în masa lui şi se exprimă prin gradul de impermeabilitate faţă de apă (Pxn).2. Gradul de impermeabilitate (ISO 7031) se caracterizează prin presiunea maximă până la care epruvetele de beton încercate în condiţii standard.40 0.5 C 18/22. Moderat b. Raport A/C max 1.1.5 C 18/22.

care se dizolvă şi se cristalizează în stare hidratată. atunci când granulele de ciment intră în contact cu apă (fig. care este umplut cu aer sau apă şi care pot avea un traseu sinuos prin secţiunea elementului de beton. conform tabelului 3-4. care formează o peliculă în jurul granulelor de ciment. într-o anumită măsură. Detalii pori şi fisuri • Dacă se urmăreşte microscopic desfăşurarea procesului de hidratare a particulelor de ciment. Pe măsură ce aceste geluri îşi pierd faza lichidă.2. dar păstrează reţeaua celulară nemodificată. 3-6). s-a format un sistem de granule de ciment învelite în pelicule de geluri. Pentru a înţelege complexitatea mecanismului de formare a betonului cât mai compact. Microscopie optică. Mediul de dispersie solid formează o reţea spaţială în ochiurile căreia se găseşte dispersată faza lichidă. 3. Astfel. pelicula de geluri are o grosime de două ori mai mare decât particule de ciment din care provine. Deshidratarea gelurilor liantului întărit şi adeziunea lui slabă faţă de granulele agregatului face ca betonului să reprezinte totdeauna un sistem microporos şi microfisurat – pori de gel. ele îşi reduc volumul la uscare.PRINCIPALELE PROPRIETĂŢI ALE BETOANELOR 100 mm pentru betoanele expuse la acţiunea agenţilor agresivi (naturali sau industriali). formând etringit. 3-5). Se constată că. • 200 mm pentru celelalte betoane. Gelurile sunt sisteme structurate în care mediul de dispersie este solid iar dispersoidul este lichid. Reglementările tehnice în vigoare (NE 012-1999) recomandă ca stabilirea gradului de impermeabilitate necesar betonului să ţină seama de clasa de expunere a construcţiilor în condiţiile de mediu.2. reacţionează întâi aluminatul tricalic (C3A). social culturale. permeabilitatea generală a masei.2. se poate constata că permeabilitatea pastei de ciment variază în timp funcţie de desfăşurarea procesului de hidratare a cimentului. Figura 3-5. de locuinţe sau agrozootehnice. aflate într-o soluţie de aluminat tricalic (C3A). FENOMENUL PRODUCERII PORILOR Pori. STAS 3622-1986 stabileşte nivele de performanţă ale betoanelor în funcţie de gradul de impermeabilitate tabel 3-3. conducând spre o structură poroasă (fig. În acelaşi timp. trebuie amintit faptul că fiecare component al său (liant şi agregat) are o permeabilitate proprie şi că produşii obţinuţi în urma reacţiilor dintre ei vor influenţa. se poate observa că. reprezintă orice spaţiu din structura betonului (sferic sau cilindric). 58 . utilizate la construcţii industriale. Astfel. reacţionează şi silicatul tricalcic (C3S).

legătura fiind solidă pentru grosimi ale filmului de apă sub 150 Å. Cavernele apar datorită defectelor de punere în lucrare necorespunzătoare a betonului. dimensiunile. sferici şi capilar Porii rezultaţi se vor înscrie dimensional în anumite limite.1 μ (1μ= 1 x 10-6 m).5 A/C = 0. Por sferici Pori de gel din piatra de ciment Piatra de ciment Nisip Figura 3-6.20 Porozimetria cu mercur. imediat după preparare. vasele submicrocapilare. după greutatea lor. aerul inclus la amestecare. cu diametrul sub 0.PRINCIPALELE PROPRIETĂŢI ALE BETOANELOR Porii sferici apar datorită reaşezării granulelor de ciment.15 A/C = 0. din care se separă în bule. apa devine liberă (fluidă). Influenţa porilor asupra proprietăţilor betonului depind de forma. Numai la grosimi peste această valoare. respectiv între 5…1000000 Å (1 Å= 1 x 10-10 m) (Tabel 3-5). sunt practic impermeabile.10 A/C = 0.6 0.4 0 1 2 3 100 4 1000 lgR 10000 R[A] Figura 3-7.. Porii capilari în beton apar datorită pierderii prin evaporare a apei în exces. Moleculele de apă sunt adsorbite pe pereţii porilor şi fisurilor microcapilare. Nu toţi porii din beton sunt permeabili la apă. Clasificarea porilor funcţie de mărimea lor Denumire pori Pori mari Macropori (pori sferici) Pori medii (pori capilari) Dimensiune > 5 x 104 Å > 500 Å Metodă de determinare Microscopie optică Porozimetria cu mercur 26…500 Å < 26 Å Micropori (pori de gel) dv ___ dlgR 0.. distribuţia. Nicolescu L. Porii de sub agregate (sferici) sunt mai fini decât cei creaţi prin includerea aerului de amestecare şi nu sunt vizibili cu ochiul liber.7 0. Deasupra se adună excesul de apă. Metode bazate pe absorbţie şi condensare capilară Metode bazate pe absorbţie şi condensare capilară 0. Influenţa raportului A/C asupra distribuţiei porilor Sursă: Teoreanu I. Se preferă porii foarte fini distribuiţi uniform în toată 59 . Moldovan V. Tabel 3-5. Astfel. orientarea şi volumul lor. Schema formări în betonul întărit a porilor de gel.05 A/C = 0. transport şi punerii în lucrare a betonului.. 1982.

timp (sec.3] Pb = PpV p + PA (1 − V p ) unde: P b . Dezvoltarea eforturilor iniţiale prin contracţie şi variaţii ale temperaturii creează microfisuri.porozitate ciment întărit (în beton).PRINCIPALELE PROPRIETĂŢI ALE BETOANELOR masa betonului.suprafaţa epruvetei în contact cu apa (cm2). t . Folosind relaţia Darcy.5] 60 . Volumul porilor (mm) / 100 90 80 70 60 50 40 30 20 10 10 CP M B Figura 3-8. necesar realizării lucrabilităţii.3. Ks = [3.proporţie volumică pastă ciment. Folosind coeficientul Valeta al permeabilităţii.3]: [3.adâncimea de infiltrare a apei (m). care unesc porii şi măresc permeabilitatea betonului. 100 1000 Raza porilor r[A] 3.înălţimea epruvetei (cm).timp (sec.înălţimea epruvetei (cm). CALCULUL POROZITĂŢII BETONULUI Calculul porozităţii funcţie de compoziţia betonului. Pa . d . V P . Curbe de distribuţie a porozităţii în pasta de ciment (CP).).. t . v .4] Qh SPt unde: Q . h .. 3-7.). şi fig. P p . 1982.porozitatea betonului. d 2V Kp = 2ht unde: Kp .presiunea apei (cm H2O). [3.porozitatea agregatelor. 3-8).cantitatea de apă filtrată în beton (cm3). lasă în urma îndepărtării sale un volum mai mic sau mai mare de pori cu diametru mare. Calculul permeabilităţii funcţie de porozitate se poate realiza astfel: a). impermeabilitatea betonului scade. Nicolescu L. Moldovan V.).2.coeficientul de permeabilitate (m/sec. ce influenţează permeabilitatea (fig. b). iar prin îmbătrânire. P . se realizează folosind relaţia [3. h . S ..porozitate (%). mortar (M) şi beton (B) Sursă: Teoreanu I.2. Trebuie să se evite porii de dimensiuni mari sau porii dirijaţi şi comunicanţi care reduc permeabilitatea şi durabilitatea betonului. Excesul de apă din beton.

Detaliu al structurii pastei de ciment poroase. r dV = − DV (r ) dp [3.4. care corespunde unei anumite dimensiuni a porilor. Pdr + rdP = 0 r dr = − dp P Relaţia [3.unghiul de umezire.presiune. γ . Model matematic al traseului porilor a b Determinarea porozităţii structurii betonului se poate realiza folosind relaţia [3.2.2.raza capilarului (porilor). Curba diferenţială de distribuţie a porozităţii în pasta de ciment 61 .8] r unde: P .10] Figura 3-10. care se bazează pe ecuaţia Washburn [3.7] − 2γ cos θ P= [3.6] se poate scrie şi sub forma. b. Figura 3-9.tensiunea superficială a soluţiei apoase.curba de distribuţie în volum a dimensiunilor porilor funcţie de rază. relaţia [3.PRINCIPALELE PROPRIETĂŢI ALE BETOANELOR 3.6].8]. θ . Pentru pori cilindrici: dV = 2nπrldr dV = − DV (r )dr [3.7]. Δ Pr = −2γ cos θ [3. a.9] p Relaţia finală va fi: DV (r ) = P ⎛ dV ⎜ r ⎜ dp ⎝ ⎞ ⎟ ⎟ ⎠ [3.6] unde: Dv(r) . CALCULUL DISTRIBUŢIEI PORILOR Distribuţia porilor este fracţiunea de pori din volumul total V. r .

care însă nu se supun la gelivitate. GELIVITATEA În timpul exploatării anumitor construcţii. fără ca reducerea rezistenţei la compresiune să fie mai mare de 25% sau a modulului de elasticitate cu mai mult de 15% şi pierderea în greutate să scadă mai mult de 5%. • dozajul de ciment (creşterea dozajului de ciment reduce permeabilitatea).2. putem sublinia câţiva factori care influenţează permeabilitatea betonului: • fineţea de măcinare a cimenturilor (cu cât cimentul este mai fin. Acest fenomen apare datorită tensiunilor interne care iau naştere ca urmare a măririi volumului apei îngheţate (cu cca. deteriorarea se va finaliza printr-o distrugere rapidă a betonului prin dezagregare (exfoliere şi dislocări) în straturi paralele (fig. cu atât scade permeabilitatea). • fineţea agregatului fin . Gradul de gelivitate (STAS 3518-89) se defineşte prin numărul de cicluri de îngheţdezgheţ succesive. la cicluri alternante de îngheţ-dezgheţ. Dacă masa de beton întărit expusă acestui fenomen se găseşte în stare umedă şi saturată cu apă. faţă de pe epruvete martor care sunt identice din toate punctele de vedere.3. pe care epruvetele de beton saturate cu apă (care au vârsta de cel puţin 28 de zile) le pot suporta. ce poate mări permeabilitatea). corespunzătoare mediului. în condiţiile de utilizare.2. gelivitatea betonului „exprimă aptitudinea sa de a rezista fără a suferii deteriorări la variaţiile climatice” care se produc. conducând la mărirea permeabilităţii la apă. • utilizarea aditivilor în compoziţiile betoanelor (utilizaţi corect. • existenţa unor solicitări de întindere şi a unor eforturi de compresiune peste limita de fisurare (cresc permeabilitatea). scade permeabilitatea). 3. se preferă agregate calcaroase).2. Element de beton degradat în urma ciclurilor de îngheţ-dezgheţ 62 . • tratarea betonului după punerea în lucrare (păstrarea cât mai mult timp a betonului proaspăt în mediu umed. 3-11). • tipul de ciment (cimenturile cu adaosuri necesită o cantitate mai mare de apă.PRINCIPALELE PROPRIETĂŢI ALE BETOANELOR 3. micşorarea masei. În schimb. Figura 3-11. pe perioadele de iarnă. reduc considerabil permeabilitatea). betonul din aceste elemente de construcţii este supus.5. 9 %) în pori şi fisuri.nisip (creşterea fineţi nisipului măreşte permeabilitatea. CONCLUZII Analizând aspectele prezentate grafic. a rezistenţelor mecanice şi modulului de elasticitate. în general.

3. Aceşti pori îmbunătăţesc comportarea betonului la îngheţ deoarece apa îngheaţă la temperaturi diferite în porii capilarelor de diametre diferite.2. rezistenţa la agresivitate chimică şi a durabilităţii în general. care urmăreşte variaţia rezistenţei la compresiune a epruvetelor de beton încercate la îngheţ-dezgheţ faţă de epruvetele martor (confecţionate în acelaşi timp. Factorii cei mai importanţi care contribuie la îmbunătăţirea comportării betonului la îngheţ-dezgheţ sunt: 1. tabel 3-6.dezgheţ este o problemă actuală. Compactitatea betonului Este o caracteristică importantă a betoanelor întărite deoarece ea influenţează permeabilitatea.2. • metoda nedistructivă. rezistenţa mecanică. Condiţiile de mediu şi de expunere 63 . 2.3. din acelaşi beton şi conservate până în momentul încercării în acelaşi condiţii cu epruvetele care se supun încercării). Nicolescu L. 3. iar valoarea maximă de 200 cicluri /an).. Tabel 3-6. Gradul de gelivitate al betonului Gradul de gelivitate Numărul de cicluri îngheţ-dezgheţ* G 50 50 G 100 100 G 150 150 * îngheţ nocturn urmat de dezgheţ diurn (valoarea minimă aproximativă reprezentând 40 de cicluri /an. Porozitatea betonului Din cauza absorbţiei interioare. de dimensiuni > 500 Å.1. care se produce în primele ore ale amestecării cimentului cu apa. 1982) 3.3.2. pe măsura amplificării şi generalizării în masa betonului a acestui proces. FENOMENUL DETERIORĂRII BETONULUI ÎN URMA CICLURILOR DE ÎNGHEŢ-DEZGHEŢ Rezistenţa la îngheţ .. Deteriorarea se produce în momentul în care eforturile interioare depăşesc rezistenţa la întindere a betonului şi se agravează până la distrugere. rezistenţa la îngheţ-dezgheţ. care urmăreşte variaţia modului de elasticitate dinamic relativ. DETERMINAREA REZISTENŢEI LA ÎNGHEŢ-DEZGHEŢ Rezistenţa la îngheţ-dezgheţ a betonului se determină (conform STAS 3518-1989). (Teoreanu I. datorită efectelor complexe induse de apariţia eforturilor interne de întindere (exercitate în urma îngheţării apei) şi de contracţie termică (exercitate în urma dezgheţării apei). în pasta de ciment iau naştere pori de aer închişi (pori sferici).. STAS 3622-1986 stabileşte nivele de performanţă ale betoanelor în funcţie de gradul de gelivitate.PRINCIPALELE PROPRIETĂŢI ALE BETOANELOR În timp ce „gradul de gelivitate este dependent în exclusivitate de proprietăţile betonului” el exprimă “proprietatea betonului de a se degrada sau distruge sub acţiunea alternativă a îngheţului şi a dezgheţului” – noţiunea de „rezistenţă la îngheţ-dezgheţ se referă atât la proprietăţile betonului cât şi caracteristicile mediului”. folosind: • metoda distructivă. Moldovan V.

coeficientul de tensiune superficială a lichidului. 2002) şi de durata expunerii la îngheţ. Capilaritatea 7 reprezintă fenomenul de mişcare a apei. Figura 3-12. prin pori şi fisuri cu dimensiuni sub 1 mm. din cauza diferenţei de entropie8 a apei de gel şi a gheţi. datorită forţelor de atracţie moleculară dintre apă şi scheletul mineral al materialului. ansamblu de fenomene care se produc (în tuburile capilare) la suprafaţa unui lichid. Schemă teoretică pentru calculul capilarităţii în tuburi subţiri cu secţiune constantă Înălţimea de ridicare a apei (h) prin capilaritate depinde de raportul dintre tensiunile superficiale (T) ale apei şi scheletul mineral cu care apa vine în contact. Apa din micropori şi pori capilari este supusă la presiuni importante. ρ . apa şi aditivii.PRINCIPALELE PROPRIETĂŢI ALE BETOANELOR Temperatura la care îngheaţă apa liberă din beton (pori) depinde de tipul şi mărimea porilor şi distribuţia acestora (Ilinoiu G. g .acceleraţia gravitaţională. a căror valoare este cu atât mai mare. Înălţimea la care se ridică lichidul în tubul capilar este dată de formula lui Jourin: 2σ 2σ cos θ = [3.. precum şi de raza tubului capilar . Fiecare dintre aceste materialele au compoziţii chimice şi mineralogice.unghiul de racord (când lichidul udă complet vasul θ este foarte mic şi cos θ ≅ 1 ). 3-12). caracteristici fizico-mecanice variate. iar r raza tubului capilar. 8 mărime de stare termică a sistemelor fizice.mărimea porilor (d) sau deschiderea fisurilor din beton (fig. iar la -70 oC pentru porii de gel. Fie R raza meniscului sferic. care creşte în cursul unei transformări ireversibile a lor şi rămâne constantă în cursul unei transformări reversibile. 2). Alegerea lor pentru asigurarea uni durabilităţi optime a betonului. cu cât diametrul porilor este mai redus. deci la expansiunea acestuia. 4. θ . 7 64 . În urma unor încercări experimentale de laborator s-a constatat că între –10 oC…-40 oC.11] h= ρgR ρgr unde: σ . apa de gel capătă o energie potenţială care îi permite deplasarea spre porii şi golurile care conţin gheaţă. Creşterea volumului apei la îngheţare apare datorită faptului că la scăderea temperaturii. Această informaţie este însă generală şi insuficientă pentru a proiecta un beton cu rezistenţă la îngheţ-dezgheţ repetat. fără intervenţii din afară.densitatea lichidului. agregatele. în tuburi subţiri. Componenţii betonului Materialele componente ale betonului sunt: cimentul. proprietate pe care o au lichidele de a se ridica sau de a coborî. apare fenomenul îngheţării apei în pori capilari şi sferici. contribuind la creşterea volumului de gheaţă din beton. în funcţie de aceste presiuni există diferite grade de temperatură la care îngheaţă apa din porii betonului (Fig.

beton fără aer antrenat a 1000 b 0 0. Principalii factori care influenţează rezistenţa la îngheţ-dezgheţ a betonului. 3-13. sunt: • tipul de ciment. dozarea corectă a acestora şi omogenizarea corespunzătoare a amestecului.mecanice ale betonului întărit. Număr de cicluri îngheţ-dezgheţ ce determină reducerera greutăţii cu 25% 4000 3000 2000 Figura 3-13. • dozajul de ciment (creşterea dozajului de ciment reduce gelivitatea).45 0.35 0. şi 3-14). • menţinerea raportului A/C în limitele minime admise pentru a menţine volumului de pori minim.. dimensiunile şi condiţiile de calitate prevăzute în norme şi proiect..PRINCIPALELE PROPRIETĂŢI ALE BETOANELOR impune cunoaşterea proprietăţilor şi caracteristicilor lor tehnice. Moldovan V. • agregate negelive cu coeficient de dilatare termică redus. preparat. Modul de preparare.65 0. s-a constatat că betonul corect proiectat. • utilizarea adaosurilor active şi inerte introduse la măcinarea cimentului sau la prepararea betonului conduc la îmbunătăţire a lucrabilităţii şi compactităţii betonului. impermeabilizatori etc. Temperaturile scăzute determină o încetinire a reacţiilor de hidratare-hidroliză a cimentului.) în compoziţiile betoanelor (utilizaţi corect. Punerea în lucrare a betonului cuprinde ansamblul operaţiilor tehnologice care asigură realizarea diferitelor elemente de construcţii din beton în conformitate cu forma. beton cu aer antrenat.75 0. 1982. Influenţa A/C asupra rezistenţei la îngheţ a betonului păstrat în apă 28 de zile a. Conform observaţiilor făcute în decursul timpului pe numeroase încercări de laborator.85 Raport A/C Sursă: Teoreanu Nicolescu L. pus în lucrare şi tratat corespunzător (7…28 zile după punerea în lucrare) rezistă întotdeauna un timp îndelungat la acţiunea îngheţ-dezgheţ repetat (fig. I. Ea se realizează prin utilizarea materialelor de calitate corespunzătoare. reducători de apă. 65 . b. • utilizarea aditivilor (antrenori de aer. 5. până când acesta a ajuns la gradul critic de maturizare şi/sau crearea unor condiţii de întărire care să aibă efecte cât mai favorabile asupra vitezei de întărire şi asupra proprietăţilor fizico. cu atât scade gelivitatea).chimico. curate. Această încetinire are consecinţe nefavorabile asupra vitezei de întărire a betonului reducând-o sensibil. Tratarea betonului după punerea în lucrare prin protejarea împotriva îngheţării a fazei lichide din beton. reduc considerabil gelivitatea). • existenţa în masa betonului a unui volum corespunzător de aer antrenat (folosirea aditivilor antrenori de aer). punere în lucrare şi tratare al betonului corespunzătoare condiţiilor specifice de exploatare Prima condiţie este aceea de asigurare a calităţii amestecului proaspăt. • fineţea de măcinare a cimenturilor (cu cât cimentul este mai fin. precum şi influenţa pe care ele o au supra proprietăţilor şi caracteristicilor betonului.55 0.. realizându-se respectând reglementările specifice în vigoare.

• evoluţia în timp a solicitării: continuă.45 0.55 0. constantă.2. torsiune. în condiţii standardizate cu maşini de încercat specifice. modului de elasticitate longitudinal şi transversal. pentru a determina de exemplu rezilienţa.65 0. • determinarea numărului maxim posibil de acţiuni ale forţei sau de deformări.PRINCIPALELE PROPRIETĂŢI ALE BETOANELOR Număr de cicluri îngheţ-dezgheţ ce determină reducerea greutăţii cu 25% 8000 7000 6000 5000 4000 3000 2000 Figura 3-14. forfecare. 66 . unghiul de încovoiere la "încercarea de pliere". rezistenţa de rupere la tracţiune. b. Diversele procedee de încercare sunt caracterizate prin: • tipul de solicitare: întindere. pentru a determina de exemplu rezistenţa la oboseală.4. coeficientul de flambaj. • măsurarea deformării cauzate de o forţă definită pentru a determina de exemplu limita de deformare în timp. prin unul din următoarele procedee: • măsurarea forţei ce determină o anumită deformare sau rupere a probei. fără aer antrenat. plecându-se de la condiţii reale. încovoiere.75 0. oscilantă. REZISTENŢELE MECANICE ALE BETONULUI Încercările de rezistenţa – pot fi folosite ca un criteriu rapid de evaluare a unor proprietăţi ale betonului. cilindrice de φ 150 x H 300 mm sau prismatice). beton cu aer antrenat. • măsurarea deformării maxim posibile. rezistenţa la încovoiere sau întindere prin şoc. Valorile caracteristicilor de material se determină în laborator pe epruvete de dimensiuni standardizate (cubice cu latura de 150 mm.85 Raport A/C 3. pentru a determina de exemplu alungirea la rupere. numărul de încovoieri de o parte şi de alta până la rupere. Influenţa A/C asupra rezistenţei la îngheţ a betonului a. şoc.35 0. pentru a determina de exemplu: alungirea. fiind folosit ca o măsură a calităţii acestuia. Prin procedeele de încercare se imită condiţii tipice de solicitare. • măsurarea lucrului mecanic ce determină o anumită deformare sau rupere. beton a 1000 0 b 0. compresiune.

Astfel. în condiţii standard. Schema încercării la compresiune a epruvetelor cubice 1. Jumătăţi de prismă. 2003. 3-15) rezultate de la încercarea la întindere prin încovoiere sau de la încercarea de încovoiere. Opriş S. folosind prese hidraulice. care provoacă ruperea şi aria suprafeţei epruvetei A (mm2).12] Rc = A unde: P . citită pe manometrul presei (N). 1994. 1997. 7. P (N/mm2. Teodorescu M. cilindrice şi/sau prismatice. 3-15). REZISTENŢA LA COMPRESIUNE Rezistenţa la compresiune se determină pentru solicitări de compresiune monoaxială. platan inferior al presei. Figura 3-15. Platan inferior presă Sursă: STAS 227/6-86.2. dispozitiv cu rotulă pentru transmitere uniformă şi centrică a forţei. Platan superior presă. A . Neville A. INCERC Încercarea la compresiune a epruvetelor cubice Mod corect de rupere a epruvetei Figura 3-16. 4. 67 . Plăci metalice.PRINCIPALELE PROPRIETĂŢI ALE BETOANELOR 3. realizate pe epruvete cubice.aria secţiunii de referinţă a epruvetei (mm2). 3. cilindrice sau pe fragmente de prismă (fig. ea se determină prin aplicarea unei forţe uniform crescătoare pe epruvete cubice (fig.. Rezistenţa la compresiune a betonului se determină (conform STAS 7563-73 şi STAS 1275-88).forţa de rupere.. determinată pe astfel de epruvete este raportul dintre forţa axială de compresiune axială P (N). Schema încercării la compresiune a fragmentelor de prismă 1. Rezistenţa la rupere fc (MPa). Ionescu I.. MPa) [3. Popa R.. turnate şi compactate în condiţii similare punerii în lucrare a betonului. 2.. 14 sau 28 de zile).. Platan superior al presei. 2. 1984. la diferite vârste (3. plăcuţe metalice intermediare.4. 4. biaxială şi triaxială. 3. M. Sursă: STAS 1275-8. Ispas T.1.

PRINCIPALELE PROPRIETĂŢI ALE BETOANELOR
Rc (MPa) σ (MPa) 40

40

30

30

20

20

10

10

0

200

400

600

C (kg/m3)

0

1

2

3

4

ε (%o)

Figura 3-17. Creşterea rezistenţei la compresiune a betonului funcţie de dozajul de ciment

Figura 3-18. Diagramă efort (σ)-deformaţie (ε) la compresiune monoaxială

Clasa betonului este definită pe baza rezistenţei caracteristice fck,28 la compresiune (N/mm2; MPa) determinată pe epruvete cubice cu latura de 150 mm (sau cilindrice cu de 150/300 mm, păstrate în condiţii standard şi încercate la vârsta de 28 zile, în condiţii de laborator conform STAS 1275-88. (NE 012-99, NE 013-02)
Tabel 3-7. Clase de betoane (N/mm2; MPa)
C C* C C C C* C C C* 4 6 8 12 16 18 20 25 28 / / / / / / / / / 5 7,5 10 15 20 22,5 25 30 35 Rezistenţă caracteristică (clasa) betonului (MPa) fc,28 cilindru 2,8 4 6 8 12 16 18 20 25 28 fc,28 cub 3,5 5 7,5 10 15 20 22,5 25 30 35 * clase de beton care nu se regăsesc în normele europene Clasa de rezistenţă a betonului NE 012-1999 C* 2,8 / 3,5 C 30 / 37 C* 32 / 40 C 35 / 45 C 40 / 50 C 45 / 55 C 50 / 60

30 37

32 40

35 45

40 50

45 55

50 60

Mărimea rezistenţei caracteristice este definită probabilistic ca valoare sub care se pot situa cel mult 5% din rezultate. (Agent R., Dumitrescu D., Postelnicu T., 1992)
Tabel 3-8. Rezistenţa betonului funcţie de vârstă
Clasa betonului Rezistenţa betonului, fc (MPa) 20,0 25,0 30,0 40,0 50,0 7 zile Rezistenţa cubică la diferite vârste (MPa) 2 luni 3 luni 6 luni 1 an

20 25 30 40 50

13,5 16,5 20 28 36

22 27,5 33 44 54

23 29 35 45,5 55,5

24 30 36 47,5 57,5

25 31 37 50 60

Marca betonului este rezistenţa minimă la compresiune (daN/cm2) determinată la vârsta de 28 zile pe epruvete cu latura de 141 mm, în condiţii de laborator, corespunzătoare unui coeficient de variaţie cv = 15 % acceptat convenţional ca reprezentând o calitate medie a execuţie.

68

PRINCIPALELE PROPRIETĂŢI ALE BETOANELOR

3.2.4.2. REZISTENŢA LA ÎNTINDERE Rezistenţa la întindere se determină prin două metode: metoda directă, pentru solicitări de întindere centrică (întindere axială) şi metoda indirectă, pentru întindere din încovoiere şi întindere din despicare. a. Întindere centrică Rezistenţa la întindere centrică (axială) a betonului se determină (conform STAS 1275/88) pe epruvete cilindrice, opturi (fig. 3-19) sau prismatice care au lipite la capete, cu un adeziv, două plăci metalice de formă specială care permit fixarea epruvetei în presa hidraulică. Forţele trebuie să acţioneze una în prelungirea celeilalte, perpendicular pe secţiune şi pe direcţia axei de simetrie.
Figura 3-19. Presă hidraulică de încercare a epruvetelor betonului la întindere axială

F

F

b. Întindere prin încovoiere Rezistenţa la întindere din încovoiere a betonului se determină (conform STAS 1275/88), folosind epruvete prismatice de 100 x 100 x 550 mm sau 200 x 200 x 700 mm şi fragmente de prismă rezultate de la încercarea prismelor întregi, în mod crescător, a unei singure forţe în mijlocul distanţei dintre cele două reazăme semicirculare şi ţinându-se seama de comportarea elastică a zonei întinse până la rupere. Epruvetele se încearcă la încovoiere pe deschiderea de 300 mm, iar cele de 200 x 200 x 700 mm pe deschiderea de 600 mm, aplicându-se în ambele cazuri o forţă concentrată la mijlocul distanţei dintre reazeme. Reazemele epruvetei şi cuţitul prin care se transmite forţa concentrată trebuie să aibă o secţiune semicirculară cu diametrul egal cu 20 ... 30 mm. Încercarea se efectuează cu o presă hidraulică care permite aplicarea continuă şi uniformă a forţei până la rupere, cu o viteză constantă de creştere a eforturilor unitare din fibrele extreme de (0,5 ±0,2) daN/cm2s. Aplicarea forţei se face perpendicular pe direcţia de turnare a betonului. Rezistenţa la întindere prin încovoiere se calculează cu relaţia:

Rt = 0.875 Rt = 0.925

Pl (N/mm2; MPa) - pentru betoane cu agregate grele 3 a Pl (N/mm2; MPa) - pentru betoane cu agregate uşoare 3 a

[3.13]

[3.14]

unde: P - forţa de rupere citită pe manometru presei (N); l - distanţa dintre reazeme (mm); a = bh 2 - latura secţiunii transversale a epruvetei măsurată în imediata vecinătate a secţiunii de rupere (mm); b - lăţimea medie a secţiunii transversale (mm); h - înălţimea medie a secţiunii transversale (mm).

69

PRINCIPALELE PROPRIETĂŢI ALE BETOANELOR

Figura 3-20. Presă de încercare a epruvetelor betonului la întindere din încovoiere Sursă: Romtech
180 a c 180

B 30 300 b= 600 b= 550

C c= 150 c= 100

B 300

C 30

Contactul reazemelor şi a cuţitului de transmitere cu betonul trebuie să se realizeze pe întreaga lăţime a epruvetei. Pe epruvetele prismatice de 100 x 100 x 550 mm se efectuează două încercări exemplificate în fig. 3-21.
Sursă: STAS 1275-88

Figura 3-21. Schema încercării la întindere prin încovoiere a epruvetelor prismatice

c. Întindere din despicare Rezistenţa la întindere din despicare a betonului se determină (conform STAS 1275-88), folosind epruvete cubice, cilindrice sau fragmente de prismă şi aceleaşi prese hidraulice ca pentru încercările la compresiune. Transmiterea sarcinii asupra epruvetelor se face prin intermediul a două generatoare diametral opuse, două fâşii de carton sau două şipci de lemn având lăţimea s = (0,08 ... 0,10)a, grosimea t = 3 ... 5 mm şi lungimea mai mare cu circa 40 mm decât dimensiunea a. Încărcarea se aplică perpendicular pe direcţia de turnare, asigurându-se o creştere continuă si uniformă a efortului unitar de (0,5±6,2) (N/mm2s). 2P Rezistenţa la întindere se obţine cu relaţia: Rt = 2 (N/mm2; MPa) [3.15] πa unde: P - forţa de rupere, citită pe manometrul presei (N); a - mărimea laturii cubului sau a secţiunii transversale a epruvetei (mm2).

Rezultatul determinării se rotunjeşte la 1 N/mm2 şi reprezintă media aritmetică a valorilor obţinute la încercarea unei serii de epruvete.

70

determinându-se prin încercarea la întindere prin despicare sau prin încovoiere după metoda folosită. Schema încercării la întindere prin despicare a epruvetelor cilindrice 3. pe epruvete cubice. Schema încercării la despicare a epruvetelor cubice. în general.3. cilindrice. dar la întindere se deschid micşorând rezistenţa. FACTORI DE CARE DEPINDE REZISTENŢA LA ÎNTINDERE Rezistenţa la întindere depinde de aceiaşi factori ca şi rezistenţa la compresiune.2.PRINCIPALELE PROPRIETĂŢI ALE BETOANELOR Rezistenţa la întindere prin despicare este. prismatice. 71 . La întindere. cilindrice şi prismatice Sursă: STAS 1275-88 Figura 3-23.4. cu 5…15% mai mare (funcţie de clasa betonului) decât rezistenţa la întindere axială. Rezistenţa la întindere creşte până la aproximativ acelaşi dozaj de ciment ca şi rezistenţa la compresiune apoi scade deoarece dozajele ridicate necesită cantităţi de apă de amestecare mari. Figura 3-22. Factorii de care depinde această rezistenţă sunt raportul A/C şi temperatura respectiv maturizarea betonului. prin evaporarea apei apar fisuri care la compresiune se închid.

Încercarea reprezintă numai un criteriu de apreciere comparativă a comportării betonului la acţiunea încărcărilor care se aplică brusc asupra sa. se aşează deasupra ei o placă de oţel.4. în stare uscată.PRINCIPALELE PROPRIETĂŢI ALE BETOANELOR 3. 3. de un anumit număr de ori.greutatea ciocanului. Încercarea se efectuează la vârsta de 28 zile în cazul betoanelor cu întărire normală.1 g şi se introduce din nou în aparat într-o poziţie rotită cu 90° şi se repetă operaţiile de mai sus. V . în timpul încercării epruveta este solicitată la un efort de apăsare de 6 N/mm2.4. După fiecare 22 rotaţii aparatul se opreşte automat.4. după care se curăţă platforma de şlefuire de abrazivul uzat.7) mm. 72 . 3. Apoi se cântăreşte epruveta cu precizia de 0.înălţimea maximă de cădere a ciocanului la care s-a produs sfărmarea epruvetei.1 g. REZISTENŢA LA UZURĂ Rezistenţa la uzură este capacitatea suprafeţei betonului de a rezista frecării datorită materialelor de aceeaşi natură sau de natură diferită.7) mm sau (100+0. repetându-se operaţiile până la executarea unui număr de 5 x 22 = 110 rotaţii.5.volumul epruvetei încercate. Se cântăresc epruvetele cu precizia de 0. epruvetele se usucă la (105+5)°C până la masă constantă şi apoi se răcesc la temperatura normală a încăperii.16] unde: P . până când epruveta se rupe (nu mai produce reculul ciocanului).2. Se împrăştie pe platforma de şlefuire 20 g abraziv în cazul epruvetelor cu latura de 70 mm.2. Ca material abraziv se utilizează nisipul silicios monogranular. cu ajutorul abrazivilor. folosind ciocan Foppl având greutatea de 50 kg care este lăsat să cadă. Se introduce epruveta în dispozitivul de fixare şi se pune aparatul în mişcare. de la o înălţime din ce în ce mai mare. Rezistenţa la şoc se stabileşte cu relaţia: Rs = Ph V (MPa. folosind metoda prin şlefuire. Se împrăştie o nouă cantitate de abraziv şi se introduce epruveta în aceeaşi poziţie. h . 3-24). Epruvetele pe care se efectuează determinarea sunt cuburi cu latura de (70+0. eroziunii apelor ce transportă particule abrazive etc.6. Se pot efectua încercări de uzură şi pe epruvete fasonate din beton întărit. REZISTENŢA LA FORFECARE (FORŢE TĂIETOARE) Rezistenţa la forfecare nu reprezintă un factor critic privitor la proiectarea structurală deoarece betonului este mult mai slab la întindere chiar dacă el pare a fi supus la forţe tăietoare. Pentru repartizarea forţei de şoc pe toată suprafaţa epruvetei. se scoate epruveta şi se curăţă cu o perie de aspră. Pentru efectuarea încercării se utilizează un aparat sistem Bohme (fig. Rezistenţa la uzură a betonului se determină (conform STAS 5501-1968). sau după obţinerea unei rezistenţe echivalente în cazul betoanelor cu întărire rapidă.2. REZISTENŢA LA ŞOC Rezistenţa la şoc este o caracteristică a betonului pentru anumite lucrări şi se determină (conform STAS 6202-1962). N/mm2) [3. Proba supusă încercării va fi constituită din 3 epruvete. Înainte de încercare.4. respectiv 40 g în cazul celor cu latura de 100 mm.

Platforma de şlefuire.4. 2. După efectuarea celor 4 x 110 = 440 rotaţii epruveta se cântăreşte iarăşi. cu aceeaşi precizie. Figura 3-24.aria epruvetei pe care se produce uzura (cm2). Se măsoară grosimea epruvetei cu un comparator cu precizia de 0. 4.7. În funcţie de modul de exprimare (prin pierderea de masă.PRINCIPALELE PROPRIETĂŢI ALE BETOANELOR rotind epruveta de încă două ori cu 90°.17] U1 = Ao U 2 = lo − l f [3.19] unde: mo.2. lo.01 mm. respectiv finală (mm). Sistem de oprire automată. Aparat sistem Bohme pentru determinarea rezistenţei la uzură a betonului 1. de calitatea aderenţei dintre matrice şi agregat. mf . respectiv finală a epruvetei (g). (tabel 3-9). de grosime sau de volum) uzura betonului se stabileşte cu una din următoarele relaţii: mo − m f [3. Rezultatul determinării reprezintă media valorilor obţinute la încercarea celor 3 epruvete. de proporţiile lor. de modul şi condiţiile de punere în lucrare şi întărire. Ao . de viteza de încercarea a epruvetelor etc. înainte şi după fiecare 110 rotaţii ale platformei de şlefuire măsurătoarea efectuându-se în nouă puncte dispuse ca în figura 3-24. Tabel 3-9.densitatea aparentă a epruvetei. ρ ap . 3. Dispozitiv reglabil de prindere a epruvetelor. Factori care influenţează rezistenţa betonului Componenţii betonului Compoziţia betonului Factori de producţie şi transport Timp malaxare Metodă malaxare Condiţii punere în lucrare şi întărire Condiţii de mediu şi de expunere Agregate Calitatea agregatelor Ciment Calitate ciment Aditivi Tip aditiv Clasa betonului Raportul A/C Tehnologia punerii în lucrare Procedeul de compactare Fizici Climatici 73 . lf .grosimea medie iniţială. 3. Pârghie.18] U3 = mo − m f ρ ap [3.masa iniţială. FACTORI GENERALI CARE INFLUENŢEAZĂ REZISTENŢA BETONULUI Rezistenţa betonului este influenţată de calitatea componenţilor săi.

chiar şi după întărire datorită fenomenelor fizico-chimice.. care acţionează asupra acestuia cu diferite intensităţi (umiditate. datorită pierderii prin evaporare apei liberă din porii capilari şi geluri şi a ruperii scheletului cristalin a pietrei de ciment (în fazele iniţiale ale întăririi). porozitatea betonului şi umiditatea betonului (λ=0.2.8 . 3.5. în timpul prizei şi întăririi. (Simion Al.35…0. DEFORMAŢIA BETONULUI Deformaţia betonului reprezintă modificarea de volum a betonului la preparare.2.0…3. Qδ λ= (W / m oK) [3.6. (Ivanov I. în timpul τ. 1997). 3. temperatură.20] S (T1 − T2 )τ unde: Q . 1995) Principalele modificări de volum produse asupra betonului sunt: contracţia.2. Datorită acestui 74 . Căpăţână Al..6.1. elasto-vâsco plastice.5 . respectiv prezenţei apei în amestec. vâsco-plastice. CONDUCTIVITATEA TERMICĂ Conductivitatea termică depinde de densitatea aparentă a betonului. presiune. dilatarea. CONTRACŢIA LA USCARE ŞI UMFLAREA LA REUMEZIRE Contracţia la uscare şi umflarea la reumezire reprezintă fenomene datorate variaţiei de volum şi absenţei. Contracţia betonului (STAS 2833-80) reprezintă micşorarea volumului acestuia la întărire în aer. umflarea. acţiuni exterioare etc). natura agregatului. deformaţiile elastice.beton uşor şi 1.cantitatea de căldură transmisă de materialul de grosime δ cu diferenţa de temperatură între cele două feţe (T1 –T2).PRINCIPALELE PROPRIETĂŢI ALE BETOANELOR Concentraţii ale substanţelor chimice Caracteristicile suprafeţei agregatului Compoziţia chimică a agregatului Granulozitatea şi mărimea agregatelor Modulul de elasticitate Umiditatea agregatului Porozitatea agregatului Tip ciment Dozaj aditiv Dozaj ciment Mijloc de transport Metode de protecţie după turnare Procedeul accelerării termice Chimici agresivi Dozaj de ciment Compoziţia mineralogică Fineţea de măcinare a cimentului Adaoşi Nivelul de hidratare Cantitate de apă Grad de permeabilitate Grad de gelivitate 3. Conductivitatea termică caracterizează capacitatea betonului de a transmite prin masa sa un flux termic ca rezultat al unei diferenţe de temperatură existente între feţele materialului.beton greu W / m oK).

4 mm/m după un an de la preparare Un alt element important. îşi modifică parţial structura. Lo . rezultat al expansiunii termice diferenţiate a componenţilor datorită valorii diferite ale coeficienţilor de dilatare termică ale acestora (piatra de ciment.PRINCIPALELE PROPRIETĂŢI ALE BETOANELOR fenomen de deshidratare.2.21] L0 unde: εc . determină mărirea umidităţii masei de beton şi implicit umflarea betonului. producerea contracţiei betonului se întârzie şi se diminuează. contribuie la micşorarea contracţiei betonului la uscare. (Popa R. astfel încât la umflare nu mai poate pătrunde aceeaşi cantitate de apă pe care a pierdut-o la uscare (gelurile prin peliculele de apă îndepărtează microcristalele unele de altele). este faptul că agregatele joacă un rol important în micşorarea contracţiilor la uscare deoarece formează un schelet rigid care împiedică micşorarea excesivă de volum. Teodorescu M. 3.distanţa pe microprocesor la timpul t (mm). de menţionat. Dilatarea termică al betonului obişnuit este de ordinul 10 -5 oK -1 (iar pentru betonul cu agregate uşoare 0. ε = αt Δt 75 [3. 1984) Prin conservarea unui grad ridicat de umiditate pe o anumit interval de timp. dând naştere unui sistem de defecte în structura betonului. atingând pentru betoane obişnuite valori de 0. perioadă în care trebuie luate toate măsurile necesare pentru protecţia suprafeţei acestuia împotriva evaporării a apei din amestec.. Umezirea. dar nu se elimină. se calculează cu relaţia: δ − δt εc = 0 (mm / m) [3. aer şi agregate din beton). generând tensiuni interioare în masa betonului care conduc la formarea microfisurilor. nereprezentând un pericol al degradării structurii interne a betonului.distanţa între repere la 7 zile (mm). creşterea rezistenţele mecanice. pe o anumită perioadă de timp după turnare (durata de tratare). δt .distanţa între reperele epruvetei (mm). prin îmbătrânire.8 x 10 -5 oK -1 ).contracţia betonului.. Umflarea betonului reprezintă creşterea volumului acestuia în timpul prizei şi al întăririi betonului. fără a modifica natura fazelor care se formează prin hidratare-hidroliză a cimentului. Acest fenomen accentuează contracţia la uscare. Valorile înregistrate ale umflării fiind cu mult mai mici decât cele ale contracţiei. pe un interval de timp lung sau imersarea permanentă în apă. Fenomenul este invers contracţiei şi se explică prin faptul că gelurile. Perioada critică în care apare fenomenul accentuat de contracţie este după câteva ore de la turnarea betonului. Contracţia betonului se determină prin măsurarea distanţelor între repere fixate pe epruvete prismatice.2…0.6. Contracţia betonului creşte logaritmic în timp. gelurile se contractă.2. fiind de acelaşi ordin de mărime cu al oţelului moale. creşterea aderenţei betonului la armătură. Conservarea umidităţii. micşorarea permeabilităţii. δo . Contracţia betonului la o vârstă oarecare t. după turnare. păstrate la temperatură şi umiditate constantă. DILATAREA TERMICĂ Dilatarea termică (expansiunea termică diferenţiată) reprezintă variaţia dimensiunilor elementului de beton.22] . permiţând înglobarea oţelului în beton sub formă de armături. Prin tratarea şi protecţia suprafeţelor betonului se controlează pierderile de umiditate din beton după ce a fost pus în lucrare.

Popa E.. Materials Technology. 18-21. Construcţii Civile şi Industriale. Crăciunescu L. a b Figura 3-25. Carino N. NISTIR 5634. 3. Editura Tehnică.3. pag. 12.. Expansiune în secţiune. Construcţii Civile şi Industriale. Editura ICB. 2001. Pearson Ltd. Contracţie liberă.. 1995. Dumitrescu D.. b. 33 August 2002. 14 Mai 2004. 6.928X. Bucureşti. ISSN 1454 . Studiul asupra normativului NE 012-1999.. Deteriorarea prin îngheţ-dezgheţ a betoanelor . Editura Style. 9.. BIBLIOGRAFIE LA CAPITOLUL 3 1.. Principalele tipuri de dilatări şi contracţii ale betonului a. 1981.. Contribuţii în managementul şi ingineria proceselor de construcţii pentru realizarea lucrărilor de reparaţii şi consolidări a elementelor din beton.PRINCIPALELE PROPRIETĂŢI ALE BETOANELOR unde: ε . Tudor A. 28. 1992. Chimie şi materiale de construcţii pentru instalaţii. Editura Orizonturi Universitare. Nr.coeficient de dilatare termică liniar.. dilatarea termică diferenţiată a elementului în ansamblu şi pierderea apei din beton prin evaporare. 15. 2. Agent R. 3.. Nr. 16. Nr. Bob C. R. 5. Iureş L... Beton fisurat. Aprilie 1995. Dobre R. 76 . Δt – temperatura.. 2003. Ilinoiu G. M. Durabilitatea betoanelor. Tudor C. Predicting of cracking in reinforced concrete structures.deformaţia longitudinală. 8.. Badea C.... Sala Palatului. J.. Modeling drying shrinkage of cement paste and mortar. Jennings H.. Editura Tehnică.. c Principalele cauze ale degradării fizice a structurii betonului sunt: dilatarea termică diferenţiată a componenţilor betonului. P... 7. Budan C. mortarelor şi betoanelor. 4. Popa E... Cărare T. 1999. Al XIV-lea Congres Naţional AICPS. Bentz D. Buchaman I. Mitchell’s Building Series.. αt . Construcţii Civile şi Industriale Anul IV. J. Teză de doctorat. Anglia. Materiale de construcţie. Gelivitatea betonului. Ilinoiu G. Part 1. Structural models from nanometers to millimeters... Nr. Building and Fire Research Laboratory National Institute of Standards and Technology Gaithersburg. 2. c. 14.Bouny V. UTCB. Crăciunescu L. 11. Postelnicu T.. 13. Jebelean E. 37-43. Controlul calităţii lianţilor. 450-458.. Timişoara. Editura UTCB. Editura Orizonturi Universitare..Fenomene Specifice şi Principalii Factori care contribuie la îmbunătăţirea comportării pe timp friguros. Buletin AICPS (2001). Dean Y. Ilinoiu G. Baroghel . 24 / X. Beton armat. 1999. Ilinoiu G. Îndrumător pentru calculul şi alcătuirea elementelor structurale de beton armat. Timişoara. Calitatea betoanelor. Quenard D. 1998. Ilinoiu G. Garboczi E. C. Permeabilitate betoanelor. Cadar I. 1995.. pag. 10. A. MD 20899-8611 USA. 1986. Clifton J. 1998. Cartea fierarului betonist. beton armat şi beton precomprimat. Materials and Structures. Materiale de construcţie. 2002.. 26 / II.

Belc Fl. National Council of Structural Engineers Associations. STAS 5479-88.. Mason T. J. Încercări pe betonului proaspăt. Editura Tehnică. Ilinoiu G. 27. STAS 3518-89. Moldovan V.. Carino N. 21. Verificarea reacţiei alcalii agregat. 25. Cement and Concrete Research. Încercări pe betonul întărit.. 32. Materials for the New Millennium Conference. Concrete mix and member design considerations.Flexcrete. Ilinoiu G. Nov.. 30. . Popa R. Sala Palatului. Vol. 33. 1995. Nicolescu L...Fenomene Specifice şi Optimizarea Proiectării Tehnologice a Compoziţiei Betonului. 2002. Materiale de construcţie. Ferraris C. Determinarea rezistenţei la îngheţ-dezgheţ. June 2003. Antreprenorul (2000).. Încercări pe betoane. 24. Tehnologia lucrărilor de construcţii.. Durabilitatea betonului.. 46-49. NISTIR 6726. Proprietăţile şi tehnologia betoanelor.-33.PRINCIPALELE PROPRIETĂŢI ALE BETOANELOR 17. Costescu I. 31. 77 . Mechanical properties of high-strength concrete at elevated temperatures. J. Building and Fire Research Laboratory National Institute of Standards and Technology Gaithersburg. Cod de practică peru executarea lucrărilor din beton. 34. Editura tehnică 1997. pag. Editura Tehnică 1982. Bucureşti. NE 012-99. Structure. 1996. F. Washington DC. 26. Keen B. Specificaţii tehnice . 22. STAS 5440-1970. Anglia. 19. Feng X. Construcţia drumurilor. Căpăţână Al. ISSN 1454-928X. STAS 1275-88. Teodorescu M. T. Lucaci Gh. Determinarea conţinutului de aer oclus. 2000. 793-798. Nr. 1997. Încercări pe betoane. 28. beton armat şi beton precomprimat. Vol.. 1984. Determinarea rezistenţelor mecanice.. Editura Tehnică. Verificări efectuate de către executant în cadrul controlului calităţii betoanelor. No. Phan L. D. Ionescu I. 14 Mai 2004.. 29. Verificarea impermeabilităţii la apă.. Simion Al. 1.. 0.. Lexicon de materiale tehnologice pentru industrie şi construcţii. March 2001.. K+ and Na+ concentrations. Ivanov I... 20. UTCB. Al XV-lea Congres Naţional AICPS. Teodorescu M.. A. Proceedings of the 4 th Materials Engineering Conference. 18. 7. Permeabilitatea betonului . Teoreanu I.. Editura UTCB.. 35. To limit the effects of drying shrinkage. Ispas T.6. Sorption of water in mortar and concrete. MD 20899-8611 USA.. Încercări pe betoane. 10-14. Estimating the electrical conductivity of cement paste pore solutions from OR-. 23. Franco R. STAS 3519-78. Martys N. Snyder K.. Betoane de ciment.

în care fiecare component îşi păstrează proprietăţile caracteristice şi poate fi separat de ceilalţi prin metode fizice sau mecanice. Amestecul de beton proiectat (conform NE 013-2002) reprezintă betonul pentru care beneficiarul specifică performanţele necesare. ordine introducerii materialelor în malaxor. cât şi unii faţă de alţii.AMESTECAREA COMPONENŢILOR BETONULUI CAPITOLUL 4. Amestecul de beton cu compoziţie prescrisă (conform NE 013-2002) reprezintă betonul pentru care beneficiarul specifică materialele componente şi compoziţie amestecului. buna funcţionare a maşinilor de amestecat şi modul şi durata descărcării amestecului etc. denumit gradul de omogenitate al betonului. Popa E. de către un malaxor discontinuu. tipul malaxorului.. însă nerăspunzând de performanţele lui. Calitatea amestecului este apreciată după gradul (uniformitatea) dispersiei componenţilor în masa betonului. 1984.. acesta fiind influenţat de următorii factori: proprietăţile componenţilor betonului. producătorul fiind responsabil de furnizarea unui beton având compoziţia prescrisă. precum şi obţinerea unei lucrabilităţi constante prin antrenarea componenţilor betonului în ansamblu. Ispas T. învelirea tuturor granulelor de agregat cu pastă de ciment. M. Ionescu I. iar prin acesta crearea condiţiilor optime pentru obţinerea proprietăţilor fizico – chimico . CONSIDERAŢII GENERALE Prin procesul de amestecare a betonului trebuie să asigure dispersia uniformă a componenţilor în masa acestuia.mecanice impuse ale betonului întărit. omogen sau eterogen în orice raport al maselor componenţilor. 2003. în orice stare de agregare. Teodorescu M. Acest proces are ca scop final realizarea integrală a condiţiilor de calitate impuse amestecului proaspăt.. iar producătorul este responsabil să furnizeze un beton care asigură aceste performanţe şi eventuale caracteristici suplimentare.. deflocularea 9 şi umezirea cimentului. Popa R. 9 dispersarea complexă a particulelor de ciment în timpul înglobării şi amestecării betonului 78 . Amestecul de beton (conform NE 013-2002) reprezintă cantitatea de beton proaspăt produsă într-un singur ciclu.. (Popa R. AMESTECAREA COMPONENŢILOR BETONULUI 4. Neville A. corectitudinea dozării componenţilor (în limitele toleranţelor admise).. 1997.. sau cantitatea de beton descărcat sub amestec continuu într-un minut. timpul de amestecare.) Amestecul este definit ca un sistem policomponent.1. corectitudinea preparării tuturor şarjelor de aceiaşi clasă de rezistenţă. 1986.

impermeabilitate.670 II 0. segregarea. pentru a se stabili criterii de calitate şi control a omogenităţii betonului. EVALUAREA OMOGENITĂŢII PRIN APRECIEREA UNOR PROPRIETĂŢI ALE BETONULUI ÎN STARE ÎNTĂRITĂ.975 III > 0. raportat la abatere şi rezistenţă medie. întindere. Principalele metode de determinare a omogenităţii betonului sunt: a.670…0.2. într-o perioadă de minimum 3 luni. NE 012-99 şi NE 013-2002 determinarea omogenităţii se realizează în funcţie de valorile exprimate în N/mm2 ale abaterii standard (S) şi a rezistenţei medii la compresiune (xn). b. gelivitate.2. evaluarea dispersiei în amestec a componenţilor betonului (ciment. Grad de omogenitate.). Grad de omogenitate. Tabel 4-1. xn – rezistenţa medie. coeziunea. aprecierea unor proprietăţi ale betonului în stare proaspătă (consistenţa.) sau în stare întărită (rezistenţa la compresiune. PRECUM REZISTENŢA LA COMPRESIUNE Conform C 140-1986.670…0. conform tabel 4-1. stabilitatea. 4. Între variaţiile rezultatelor determinărilor şi variabilitatea proprietăţilor betonului.670 II 0. raportat la abatere şi rezistenţă medie. 79 .AMESTECAREA COMPONENŢILOR BETONULUI 4.1. respectiv a rezistenţelor existând concordanţă. conform NE 012-1999 Grad de omogenitate Grad de omogenitate S xn I < 0. METODE DE DETERMINARE A OMOGENITĂŢII BETONULUI Modelarea statistică a proprietăţilor betonului este calea cea mai sigură de interpretare a rezultatelor încercărilor experimentale. apă.975 unde: S – abaterea standard determinată pentru minimum 16 rezultate înregistrate. agregat şi aer inclus). într-o perioadă de minimum 3 luni. R – rezistenţa medie. conform C 140-1986 S R I < 0. tendinţa de separare a apei etc. contracţie la uscare etc. Tabel 4-2.975 III > 0.975 unde: S – abaterea standard determinată pentru minimum 15 rezultate înregistrate.

Se ia în considerare probabilitatea de 90%.3] ⎯x = x f(x) dx Abaterea standard Sn corespunzătoare pentru x procese (S 2 pătratul abaterii standard – dispersia) este exprimarea valorică a variabilităţii (dispersiei) în jurul mediei .670 0.AMESTECAREA COMPONENŢILOR BETONULUI Tabel 4-3.095 20 1. în locul lui n sa ia n .975 Valoarea medie a rezultatelor (⎯x) este dată de media aritmetică a rezultatelor n x + x 2 + x 3 + .1 (corecţia Bessel) corecţie care se poate neglija pentru n > 30.abaterea standard. + x n = (1/n) ∑ xi [4. Grad de omogenitate. se determină pentru un număr minim de 16 rezultate înregistrate într-o perioadă de maximum 3 luni.975 > 0. în cazul unei distribuţii a valorilor cu frecvenţe F 1. [4. Dar numai în situaţia în care aceste rezultate se află în afara intervalului de valori X N ± 2 X N (N/mm2). n ..125 18 1.2] [4. + x n 2 S = − x2 [4.01 ≥30 1. conform NE 013-2002 S Grad de omogenitate I II III xn < 0.6] cv = (S / ⎯x ) Cu ajutorul coeficientului de variaţie se poate stabili care este valoarea minimă care poate apărea cu o anumită probabilitate pentru cantitatea de beton din care s-au luat probele. iar în restul de 10%.06 24 1. pentru o variabilă continuă: ∑x Fi ∫ i =1 +∞ −∞ n [4.04 26 1..11 19 1..abaterea standard a unui eşantion. Valorile λ funcţie de numărul de probe n.02 27 1. raportat la abatere şi rezistenţă medie.08 22 1. ceea ce înseamnă că 90% din rezistenţele betonului examinat au o valoare mai mare sau egală cu rezistenţa caracteristică.coeficient funcţie de numărul de probe (rezultate) analizate. S .valoarea medie a rezistenţelor obţinute a n eşantioane. (Tabel 4-4) Tabel 4-4. conform NE 012-1999 n λ 16 1. Sn .00 S = λS n = λ ∑ (x i − xn ) 2 pentru valori corectate.. denumit risc pot apărea rezistenţe mai mici decât rezistenţa caracteristică.14 17 1.5] n Coeficientul de variaţie cv reprezintă raportul dintre abaterea standard şi valoarea medie a variabilei cercetate experimental: [4. această valoare este corespunzătoare unei anumite probabilităţi. 80 . Pentru uşurinţa calculului se foloseşte expresia: 2 2 x12 + x 2 + .numărul total de probe. F 2. λ . F 3…F n: ⎯x = sau.1] individuale xi pentru n încercări: ⎯x = 1 n i =1 sau.670…0.4] n −1 unde:⎯x n .

MALAXOARE CU AMESTECARE PRIN CĂDERE LIBERĂ (GRAVITAŢIONALE) Capacităţile uzuale ale malaxoarelor variază între 0. malaxoare cu amestecare combinată şi malaxoare turbulente. performanţele cerute dar şi de volumul de material necesar raportat la unitatea de timp. forma granulelor. • metoda de amestecare: malaxoare cu amestecare prin cădere liberă (gravitaţionale). Alegerea metodei de malaxare a betonului (mortarului) depinde de condiţiile specifice precum: energia disponibilă. raport A/C. iar pentru maşinile cu amestecare forţată.4 m3 / h care însemnă aproximativ 12 şarje/oră.AMESTECAREA COMPONENŢILOR BETONULUI Pe plan mondial. malaxoare cu amestecare forţată. 81 . având productivitatea cuprinsă între 1. Un malaxor cu amestecare prin cădere liberă are ca organ de lucru toba cu palete care se roteşte în jurul unui ax antrenat de către un motor independent. sunt ataşate de suprafaţa interioară a tobei. Viteza optimă de amestecare a betonului se va stabili numai pe baza unor încercări preliminari. funcţie de lucrabilitatea betonului şi tipul de malaxor folosit .3. conţinut de parte fină. Repetarea acestor mişcări. Popa E. METODE DE MALAXARE Amestecarea mecanică a componenţilor betonului se realizează cu ajutorul unui organ (sistem) de malaxare care se roteşte în jurul unui ax vertical sau orizontal. fiind cunoscute şi sub denumirea de betoniere. 2001 4. fiind antrenat de către un motor independent electric sau pe bază de benzină. textura suprafeţei. luând în considerare şi experienţa fiecărui producător pentru a se realiza calitatea impusă a betonului. 1986 ): • continuitatea procesului de amestecare: malaxoare cu acţiune ciclică sau continuă. Malaxoarele pot fi clasificate după trei criterii (Popa R. granulozitatea agregatelor.. Schemă flux amestecare componenţi Sursă: Elba . Termenul de betonieră tinde a se folosi. Paletele tobei. se consideră valoarea coeficientului de variaţie ca fiind corespunzătoare dacă se încadrează între maximum 6% şi 8 %. pentru maşini cu amestecare prin cădere liberă. Figura 4-1. în scopul ridicării componenţilor în timpul rotirii.Werk.2…2. 4. Malaxor cu ax orizontal. mai ales. alunecare şi cădere liberă.). Aceste maşini destinate preparării amestecurilor se numesc malaxoare. care au o anumită înclinare faţă de ax.4. • înclinarea axei cuvei: malaxoare cu ax vertical sau orizontal. compoziţia betonului (dozaj de ciment.10 la 3 m3. precum şi frecarea dintre particule conduce la amestecarea componenţilor. lucrabilitatea betonului etc. malaxoare vibratoare. antrenându-i într-o mişcare de ridicare. cel de malaxoare.

82 . Malaxoare cu amestecare prin cădere liberă (gravitaţio nale) Sursă: Popa R. 3.. basculant.. 4. Malaxor nebasculant Sursă: 2001. malaxoarele cu amestecare prin cădere liberă se pot clasifica după cum urmează: malaxoare basculante. Palete.F. 2001 1. Toba malaxorului. Schemă generală malaxor gravitaţional. Teodorescu M. După construcţia tobei şi modul de descărcare a betonului. 1984.. 2001. WINGET. Role de antrenare şi susţinere a tobei. 2.AMESTECAREA COMPONENŢILOR BETONULUI Figura 4-2. malaxoare nebasculante cilindrice. malaxoare nebasculante reversibile şi malaxoare dublu tronconice. 5. Figura 4-4. Ferraris C F.. nebasculant. reversibil Sursă: Ferraris C. Figura 4-3. Ridicarea componenţilor. Componenţii betonului.

20 la 3. prin schimbarea sensului de rotaţie a tobei (malaxoare nebasculante reversibile). precum şi datorită faptului că se întreţin mai uşor. 2001. F. toba este fixă în timp ce paletele sunt mobile (rotitoare). 2004. Introducerea componenţilor se realizează pe la partea superioară.. Dintre modelele menţionate. Teodorescu M. în funcţie de model.. Faze principale de lucru – malaxor basculant Sursă: 2001.).F. Ferraris C. K. 2004. Ilinoiu G. malaxoarele basculante sunt cele mai folosite deoarece realizează descărcarea mult mai repede. 2004. care oferă avantajul unei durate totale de amestecare mult mai scurte (aproximativ 30 sec. 3 Figura 4-6 Malaxoare cu amestecare forţată în echicurent Sursă: Popa R.AMESTECAREA COMPONENŢILOR BETONULUI Figura 4-5. Ilinoiu G. De regulă. Amestecarea componenţilor betonului se realizează datorită mişcării relative dintre amestec şi palete. Figura 4-7. Malaxoare cu amestecare forţată în contracurent Sursă: Popa R...5. 83 .. 1984.. evitându-se segregarea betonul... prin bascularea tobei (malaxoare basculante sub formă de pară) sau cu ajutorul unui jgheab (malaxoare nebasculante cilindrice şi reversibile). Ferraris C. Teodorescu M. 2001. . dar există şi modele cu tobă şi palete rotitoare sau cu stele de palete..0 m . iar descărcarea.5…6 m3. 1984. Andres C. Dar în cazul unor lucrări de anvergură se pot folosi şi malaxoare cu capacităţi cuprinse între 1.F. Ferraris C. 4. MALAXOARE CU AMESTECARE FORŢATĂ Capacitatea malaxoarelor variază între 0.

• durata de reglare a comenzilor şi a efectuării acţionărilor. Capacitatea malaxorului variază în funcţie de: • capacitatea volumetrică a malaxorului.6. • gradul de umplere a cuvei. exprimată în funcţie de cantitatea de beton produsă în unitatea de timp. Ţinând seama de aceşti factori. • cantitatea de apă de amestecare. capacitatea utilă a unui malaxor variază între 0.8 din capacitatea cuvei. 4. • înclinarea axei cuvei. de la introducerea ultimului component. • prepararea de betoane cu lucrabilitate redusă. ea fiind considerată ca începând din momentul introducerii ultimului component al betonului în toba malaxorului şi sfârşind odată cu începerea golirii cuvei.. variind in funcţie de tipul şi capacitatea malaxorului. dar se va corecta după caz.3…0. • prepararea de betoane pe timp friguros. • volumul util maxim al componenţilor introduşi în tobă. Figura 4-8. Diagramă timp de amestecare Durata de încărcare a componenţilor în tobă depinde de schema tehnologică de funcţionare. de gradul dotării tehnice şi de capacitatea malaxorului. Durata de amestecare a componenţilor va fi de cel puţin 45 sec. • durata de descărcare a tobei malaxorului. timpul necesar încărcării cuvei este cuprins între 10…30 sec. în funcţie de: • viteza de rotaţie a malaxorului. Procesul cuprinde ca durate intermediare: • durata de încărcare a componenţilor în tobă. • durata de amestecare a componenţilor. CAPACITATEA MALAXOARELOR Capacitatea malaxorului este o caracteristică tehnică dată de fabricaţie. • tipul betonului preparat. DURATA DE AMESTECARE A BETONULUI Durata de amestecare a betonului este durata necesară pentru obţinerea unui amestec omogen de beton.AMESTECAREA COMPONENŢILOR BETONULUI 4. 84 . Uzual.7. • utilizarea de agregate cu granule mai mari de 31 mm sau agregate concasate. • utilizarea de aditivi sau adaosuri.

precum şi utilajele şi materialele de care dispune acesta. • aprovizionarea constantă cu materiale de bază.8. n o . Productivitatea orară se poate stabili folosind următoarea formulă: q p o = m t o n o k o ( m 3 / h) [4. de lucrabilitatea betonului şi de conţinutul de părţi fine. abateri dimensional etc..reprezintă numărul de cicluri pe oră a malaxorului.. precum şi de numărul mai mare a trapelor de descărcare a cuvei. • durata unui ciclu de amestecare a componenţilor. datorită consumului suplimentar de energie a malaxorului.reprezintă coeficientul de obţinere a betonului. t o . PRODUCTIVITATEA MALAXOARELOR Productivitate malaxoarelor variază în funcţie de următorii factori principali (Popa R. starea paletelor (stare tehnică.9. timpul de golire este foarte scurt deoarece golirea este accentuată de sistemul de palete care se rotesc. • gradul de automatizare etc. 85 . CARACTERISTICILE MALAXOARELOR Caracteristicile principale ale malaxoarelor trebuind să fie: fiabilitate mare. Ea se stabileşte numai pe baza unor încercări preliminari. luând în considerare şi experienţa fiecărui producător. este cuprins între 10…35 sec. variind în funcţie de: tipul şi capacitatea malaxorului.reprezintă capacitatea malaxorului exprimată în litri. 1986 ): • capacitatea tobei malaxorului. • experienţa personalului. Uzual timpul necesar golirii cuvei este cuprins între 20…40 sec. consumul de energie şi de factorul de calitate. (Popa R. cât şi calitatea betoanelor preparate.7] 1000 unde: q m . amplasare. Popa E. Nerespectarea duratelor optime de amestecare poate conduce la obţinerea unui amestec neomogen. la un ciclu al malaxorului.200 sec. Durata de descărcare a betonului din toba malaxorului trebuie luată în considerare deoarece ea influenţează productivitatea. 4.. De obicei.reprezintă durata de funcţionare a malaxorului (1 m oră). 1986 ) 4. k o . În cazul malaxoarelor cu amestecare forţată. uşor de întreţinut şi verificat. Durata de reglare a comenzilor şi a efectuării acţionărilor este timpul minim necesar operatorului pentru a declanşa operaţia respectivă şi a primi răspunsul din partea malaxorului.AMESTECAREA COMPONENŢILOR BETONULUI Durata optimă de amestecare a betonului este timpul minim necesar realizării unei omogenităţi corespunzătoare calităţi impuse pentru betonul preparat. Popa E. grad de precizie ridicat. segregat şi neeconomic. Durata totală de amestecare trebuind eficientizată economic. la un ciclu al malaxorului Durata totală de amestecare necesară efectuări unui ciclu complet pentru prepararea betonului este de aproximativ 120 …. ţinându-se cont de productivitate.. timpul necesar reglării comenzilor şi a efectuării acţionărilor. a instalaţilor şi a sistemelor de acţionare. Principale verificări care se realizează asupra malaxoarelor sunt: capacitatea utilă.) şi buna funcţionare a sistemelor de descărcare a betonului. durabilitate.

Bucureşti. March-April 2001. F.5 % pentru apă). Neville A. 391399. 3. Principles and practices of commercial construction.11. Tehnologii moderne în construcţii. 39 pag. 2001. 62-87. 1984. Anglia.. 4/2003 – 1/2004. 2003. Elba-Werk. Pearson Prentice Hall. 9. Ispas T. 1986. Universitatea Tehnică a Moldovei. 351-352.. Editura Tehnică 1997. 86 . nu trebuie neglijate dezavantajele care apar: • posibilitatea depăşirii toleranţelor dozajelor admise ale componenţilor introduşi în tobă (±1% ciment. 38-40. 6. Tehnologia lucrărilor de construcţii. 11. Teodorescu M. ±2% agregate şi ±1. Ferraris C. NE 012-1999.10. 2001.. Ilinoiu G. Valeriu L. Fişe tehnice. 2004. 7. 65-70. K. CONCLUZII Deşi metodele de amestecare mecanică asigură rezultate bune. Popa E. 14 Mai 2004. Popa R. aglomerarea componenţilor betonului între capetele organelor de amestecare şi corpul malaxorului. 4. 2. Sala Palatului. Ilinoiu G. Aspecte Privind Amestecarea Mecanică a Componenţilor Betonului. Analiza procesului de amestecare în malaxoare.AMESTECAREA COMPONENŢILOR BETONULUI 4. (Partea 1 – Beton şi beton armat).. Proprietăţile betonului. ca urmare a diferenţelor de densitate a componenţilor. 4. Concrete Mixing Methods and Concrete Mixers: State of the Art. 2004. Editura ConsPress Bucureşti. Construction Engineering.. beton armat şi beton precomprimat. 2.. BIBLIOGRAFIE LA CAPITOLUL 4 1. No. Editura Tehnică.. Chişinău. 164-170. M. Editura UTCB. Journal of Research of the National Institute of Standards and Technology. Ionescu I. Fişe tehnice. Proprietăţile şi tehnologia betoanelor. Tehnologia lucrărilor de construcţii.. Conferinţa Tehnico . Popa R. Ilinoiu G. 12. • aglomerarea particulelor de ciment în timpul înglobării şi/sau nedispersarea completă la continuarea amestecării (denumit floculare). 247-250. 3. Editura ICB. Construcţii Civile şi Industriale Anul IV. pag. pag.. aglomerarea componenţilor betonului între organele de amestecare şi pereţii laterali ai tobei malaxorului. aglomerarea componenţilor betonului între capetele organelor de amestecare (pereţi laterali) şi corpul malaxorului.. Amestecarea mecanică a componenţilor betonului. Facultatea de Construcţii. pp.. Al XIV-lea Congres Naţional AICPS..928X. Nr. Cod de practică pentru executarea lucrărilor din beton. WINGET. 106. Martie 2003. Germania. Mai 2000. • antrenarea de aer în masa betonului. • segregarea fazei dispersate. pag. Andres C. Amestecul neomogen este rezultatul strivirii componenţilor între corpul malaxorului şi capul organului de lucru şi se datorează următoarelor cauze: 1.. Vol. 2. ISSN 1454 . Nr. 5. Prepararea betonului. 13. 10.Ştiinţifică Jubiliară. pag. 8.

1995). introducerea de noi tehnici şi soluţii constructive. facilitează asigurarea calităţii de la început.1. decrete etc). care îi conferă acestuia aptitudinea de a satisface necesităţile exprimate şi implicite. SR ISO 8402). prescripţii tehnice. reglementări. CONSIDERAŢII GENERALE Realizarea într-un interval de timp relativ mic a unui volum mare de construcţii cu complexitate tehnicã sporită. cu eficienţă economică maximă impune adoptarea de concepţii. legi. caiete de sarcini şi sunt obligatorii pentru toţi cei care participă la proiectarea. denumită controlul calităţii. • caracteristicile tehnice de bază şi nivelul calitativ al construcţiilor se stabilesc în mod unitar prin standarde. care permite asigurarea şi verificarea calităţii în timpul procesului de executare. • construcţiile trebuie să creeze condiţii normale de muncă şi de viaţă pentru cei ce la folosesc. Controlul calităţii constituie activităţile menite să definească şi să cuantifice conformitatea unui produs.ASIGURAREA CALITĂŢII LUCRĂRILOR DE CONSTRUCŢII CAPITOLUL 5. În vederea prevenirii fenomenelor negative legate de deficienţele de calitate.executare pe parcurs şi final. În prezent controlul calităţii face parte chiar din procesul de lucru. ASIGURAREA CALITĂŢII LUCRĂRILOR DE CONSTRUCŢII 5. eliminând refacerile de lucrări impuse de controlul de calitate. inclusiv în perioada de exploatare. precum respectarea riguroasă a normelor de exploatare care constituie o obligaţie de bază pentru toţi cei care concură la realizarea şi exploatarea construcţiilor. În ramura construcţiilor drept principii şi norme de bază pot fi reţinute următoarele: • îmbunătăţirea continuã a concepţiei de proiectare. a procedeelor de executare. executarea şi exploatarea construcţiilor. conform (SR EN ISO 9000-1/1996. Condiţia de calitate este definită ca “totalitatea condiţiilor individuale luate în considerare în cadrul proprietăţii unei entităţi într-o anumită etapă de concretizare” (Hutte. să răspundă pe deplin scopului pentru care au fost realizate. reprezintă ansamblul de caracteristici şi proprietăţi ale unui obiect (entităţi). standarde. a calităţii materialelor. metode de proiectare şi de executare moderne care implică necesitatea aplicării unui control eficient a calităţii lucrărilor care poate şi trebuie să cuprindă toate fazele şi aspectele activităţii de construcţii: cercetare – proiectare . Calitatea. 87 . Această nouă orientare tehnologică. norme tehnice. în legislaţia statelor avansate au apărut măsuri concrete pentru instituirea sub diverse forme a unui control organizat al calităţii în domeniul construcţiilor (normative.

• factorul uman . a proceselor de transformare şi o calitate a obiectelor realizate. 5-1).. creşterea calităţii procedeelor creează premise pentru creşterea calităţii obiectelor realizate. • exigenţa controlului pe faze şi controlul final. începând cu depistarea cauzelor. un program de prelucrare a datelor. Se poate vorbi despre o calitate a producerii obiectelor. • încercările de laborator şi şantierele experimentale. control pe faze şi final.ridicarea calificării şi a conştiinţei profesionale. Calitatea are un caracter dinamic. 88 . un serviciu. funcţionarea şi consumul. o activitate. manifestându-se atât în sfera realizării obiectelor cât şi în sfera utilizării acestora. proiectare. un proiect etc. procedee de realizare.. • calitatea întrărilor în proces. (Popa I.nu în ultimă instanţă . între producere şi consum creându-se o strânsă interdependenţă. unui limbaj comun tuturor celor care sunt obligaţi prin lege să vegheze asupra calităţii. respectiv calitatea materiilor şi materialelor.ASIGURAREA CALITĂŢII LUCRĂRILOR DE CONSTRUCŢII Asigurarea calităţii se defineşte (SR EN ISO 9000-1/1996) ca fiind ansamblul activităţilor planificate şi sistematice implementate în cadrul sistemului calităţii pentru furnizarea încrederii corespunzătoare că un obiect (entitate) va satisface condiţiile referitoare la calitate. acestea constituind fiecare început de ciclu. cu creşterea parametrilor mijloacelor de producţie. FACTORUL UMAN Exigentele controlului pe faze si controlul final Calitatea intrãrilor în proces Proiectarea procedeelor de realizare Proiectarea obiectului Incercãrile de laborator Cercetarea stiitificã Figura 5-1. • proiectarea procedeelor de realizare. Spirala creşterii calităţii La creşterea calităţi obiectelor realizate concură toate sectoarele: cercetare. Principalele componente ale spiralei creşterii calităţii sunt: • cercetarea ştiinţifică. utilizarea. ci o spirală a calităţii (fig. 2002) Entitatea reprezintă un produs. iar proprietatea se referă la totalitatea caracteristicilor şi a valorilor acestora atribuite unei entităţi. între acestea stabilindu-se nu un ciclu închis. acţionând pentru eliminarea neconcordanţelor. Evoluţia în timp a aspectelor legate de calitate a avut un caracter pronunţat crescător în ceea ce priveşte conceptul de definire a elementelor care contribuie la obţinerea unui sistem coerent de asigurare a calităţii. ia naştere astfel un proces de reproducţie lărgită a calităţii. ceea ce a impus adoptarea unor terminologii adecvate. Asigurarea calităţii implică o permanentă evaluare a exigenţelor de performanţă şi factorilor care influenţează modificări ale nivelelor acestora în timpul exploatării. a folosirii acestora în sfera consumului. • proiectarea obiectului. un proces.

Produsele (conform ISO 9000) se clasifică în produse hardware (componente. care implică persoane sau alte resurse. DEFINIREA CALITĂŢII PRODUSULUI ÎN STANDARDELE INTERNAŢIONALE Prin standardizarea se înţelege reglementarea unitară a producţiei şi a consumului. Astfel.) sau parţial modificate (notate SR-EN). fiind de tipul: • cerinţe ale utilizatorului. • cerinţe ale societăţii (legi. prin elaborarea şi introducerea în practică a standardelor. Organizaţia Internaţională pentru Standardizare ISO şi Comisia Internaţională de Electrotehnică CEI (International Electro Technical Commission) formează împreună sistemul internaţional de standardizare care cuprinde în prezent peste 86 de ţări membre printre care şi România.dacă riscul noncalităţii este neglijabil sau dacă certificarea produsului în conformitate cu standardul recomandat conferă o încredere suficientă. specificaţii etc.2. putând fi material sau nematerial. • cerinţe ale firmei (referitoare la managementul firmei). prescripţiile cuprinse în ele oferă o garanţie a evitării eventualelor consecinţe nocive ale tehnicii. Comitetul European pentru Standardizare (CEN) şi Comitetul European pentru Standardizare în Electrotehnică (CENELEC) formează instituţia de standardizare europeană.). reprezintă expresii ale nevoilor exprimate în termeni calitativi sau cantitativi. materiale procesate sau servicii (bănci. perturbaţii PROCES intrări Figura 5-2.). a muncii în scopul evitării accidentelor. Spre deosebire de standardele internaţionale ISO/CEN care pot fi preluate nemodificate (notate la noi în ţară SR ISO sau SR CEI). coduri. Datorită faptului că progresul tehnic poate avea şi efecte negative. a mediului înconjurător etc. Ieşirile reprezintă rezultatele procesului (care pot fi materiale sau nemateriale (fig.) Cerinţele. proceduri. 89 . european şi internaţional. produse software (programe de calcul. Standardele internaţionale ISO 9000 se bazează pe înţelegerea faptului că întreaga activitate este realizată printr-un proces. subansamble etc. Standardizarea se efectuează la nivel naţional. Cerinţele de asigurare a calităţii pot fi: • fără clauze contractuale de asigurare a calităţii . informaţii tec. standardele au devenit sursă de încredere pentru utilizarea tehnicii. Membrii ei sunt institute naţionale de standardizare ale ţărilor membre ale Comunităţii Europene şi ale zonei europene de comerţ liber. promovându-se raţionalizarea şi asigurarea calităţii.). Reprezentarea unui proces ieşiri Produsul la rândul lui reprezintă rezultatul dintre activităţi sau procese. reglementări. standardele europene CEN/CENELEC trebuie preluate integral de către toate ţările membre. modificate (notate SR. De aceea ele au o importanţă deosebită pentru păstrarea datelor şi pentru protecţia consumatorilor. 5-2). asigurări etc. Fiecare proces are intrări şi ieşiri.ASIGURAREA CALITĂŢII LUCRĂRILOR DE CONSTRUCŢII 5. Procesul fiind în esenţă o transformare care adaugă valoare.

de la proiectare până la service. auditurile interne ale calităţii. ISO 9002 prevede condiţiile referitoare la sistemul calităţii aplicabile atunci când trebuie demonstrată capabilitatea unui furnizor de a livra produse conforme cu un proiect stabilit.ASIGURAREA CALITĂŢII LUCRĂRILOR DE CONSTRUCŢII cu clauze contractuale de asigurare a calităţii – caracteristicile de performanţă ale produsului sunt exprimate prin specificaţii iar alegerea unui model standardizat pentru asigurarea calităţii se realizează în conformitate cu standardele ISO 9000. Condiţiile vizează obţinerea satisfacţiei clienţilor prin prevenirea neconformităţii în toate etapele. Condiţiile specificate vizează obţinerea satisfacţiei clienţilor prin prevenirea neconformităţii în toate etapele. În acest scop se folosesc standardele SR ISO 9001. planificare. mijloacele necesare cât şi modul de asigurare a calităţii formează sistemul de asigurare a calităţii. 9001. 9002. înregistrări calitate. tratare produse şi după vânzare – service. organizarea activităţii şi asigurarea calităţii în proiectare. verificare mijloace de măsurare. service cât şi pentru inspecţii şi încercări finale. Criterii ISO 9000 pentru selecţia şi utilizarea unui model a calităţii 90 . Conform ISO 9004 “Managementul calităţii şi elemente ale sistemului calităţii” trebuie avut în vedere următoarele elemente pentru implementarea unui sistem de asigurare a calităţii: problemele de management. producţie. dirijare şi control a acestuia. principiile sistemului asigurării calităţii. 9003.). asigurare şi garantare produse. aprovizionare. dovada calităţii. el poate solicita un audit al calităţii care să demonstreze principalele elemente de asigurare a calităţii. Dacă un cumpărător doreşte să câştige încrederea în capacitatea de asigurare a calităţii a societăţii producătoare. Asigurarea calităţii presupune activităţi de conducere. Planificarea. producţie. proiectare. privind managementul. Evaluarea eficienţei sistemului de asigurare a calităţii sau a elementelor sale printr-o analiză sistematică şi independentă se numeşte auditul calităţii. fiecare dintre ele clarificând unele concepte şi probleme specifice. proceduri statistice etc. de la producţie până la service. Criterii ISO 9000 pentru selecţia şi utilizarea unui model de asigurare a calităţii • Fără clauze contractuale de asigurare a calităţii Cu clauze contractuale de asigurare a calităţii ISO 9004 ISO 9001 ISO 9002 ISO 9003 Figura 5-3. consideraţii asupra economicităţii costurilor cât şi asupra elementelor asigurării calităţii (marketing. pregătirea fabricaţiei. măsuri corective. 9003. tratare neconformităţi. 9002. ISO 9001 prevede condiţiile referitoare la sistemul calităţii aplicabile atunci când trebuie demonstrată capacitatea unui furnizor de a proiecta şi de a livra produse conforme.

o procedură. unui atelier. Ele descriu elementele sistemului calităţii şi procedurile de implementare a lor pentru situaţii contractuale. tendinţe şi modificări ale datelor numerice care se bazează pe interpretări statistice. 9002. Scrisă sau documentată conţine de regulă scopul şi domeniul de aplicare a unei activităţi. folosită pentru descrierea unui proces existent sau pentru proiectarea unui proces nou. unui sector. • diagrama de flux. folosită pentru analizarea şi comunicarea relaţiilor din diagrama cauză-efect în scopul înlesnirii rezolvării problemelor. dezvoltării şi managementului. • fişa de control.deciziile luate sunt bazate pe date numerice de tipul diferenţe. în scopul certificării sau înregistrării unei oferte. • instrumente pentru date care nu sunt exprimate numeric . Astfel.ASIGURAREA CALITĂŢII LUCRĂRILOR DE CONSTRUCŢII ISO 9003 prevede condiţiile referitoare la sistemul calităţii aplicabile atunci când trebuie demonstrată capabilitatea unui furnizor de a depista orice neconformitate ale produsului şi de a controla modul de tratare a acestora în timpul inspecţiilor şi încercărilor finale. utilizată pentru indicarea relaţiilor dintre subiect şi elementele sale componente. pentru obţinerea unei aprobări sau a unei înregistrări. • diagrama cauză-efect. folosită pentru reprezentarea grafică a configuraţiei de dispersie a datelor şi pentru comunicarea vizuală a informaţiilor referitoare la comportarea procesului.datele înregistrate prin intermediul acestor instrumente sunt folositoare în domeniul cercetării. utilizat pentru compararea unui proces sau mai multor procese similare în scopul identificării posibilităţilor de îmbunătăţire a calităţii. • diagrame de afinitate. opinii sau considerente referitoare la un anumit subiect. • diagrama arbore. Instrumentele şi tehnicile de bază folosite la îmbunătăţirea calităţii se pot clasifica după cum urmează: • instrumente pentru date numerice . Funcţie de exprimarea datelor înregistrate există o gamă largă de instrumente şi tehnici precum: (SR ISO 9004-4+A1/1996) • formulare de colectare a datelor. 9003) şi operaţionale care se referă la activităţile tehnice (instrucţiuni de lucru. Este vorba în principiu de un ansamblu de reguli scrise. folosită pentru evaluarea stabilităţii procesului şi pentru determinarea momentului în care un proces necesită ajustări. • benchmarking. a contribuţiei fiecărei entităţi la efectul total. • diagrama Pareto.care reprezintă baza generală a sistemului calităţii (ISO 9001. Standardul ISO 8402/1995 privitor la “Managementul calităţii şi asigurarea calităţii Vocabular” clasifică procedurile în: organizatorice . folosite la colectarea sistematică a datelor în scopul obţinerii unei imagini clare a faptelor. în ordinea importanţei. unei operaţii de fabricaţie sau de inspecţie. utilizat pentru identificarea soluţiilor posibile ale problemelor şi a modalităţilor de îmbunătăţire a calităţii. în scopul clasificării posibilităţilor de îmbunătăţire. proprii unei activităţi (organizaţii). Standardele ISO conţin recomandări privind asigurarea calităţii. Procedura se defineşte ca fiind “un mod specificat de efectuare a unei activităţi”. 91 . folosite în scopul organizării pe grupe a unui număr mare de idei. • histograma. unei acţiuni de asigurare a calităţii etc. folosită pentru reprezentarea grafică. • brainstorming. metode de control şi de eşantionare.

• compromiterea parţială sau integrală a construcţiei datorită unor deficienţe ascunse. fiabilitate. Aceste măsuri pot necesita măsuri de îmbunătăţire în ceea ce priveşte organizarea.3. etc.. • 5. precum: • punerea în funcţiune cu întârziere a unor obiective. calificarea mijloacelor materiale şi umane etc. Practica activităţii de construcţii arată că principalii factori care influenţează negativ calitatea. 92 . astfel încât să se asigure implementarea efectivă a acestora. • calitatea inferioară a executării. ipoteze de calcul incorecte şi combinaţii de ipoteze insuficiente.. 1996): • calitatea necorespunzătoare în proiectare ce poate fi provocată de: date incomplete sau inexacte despre obiectul de realizat. sunt (Dumitrescu G. • mărirea costului (cheltuieli suplimentare provocate de slaba calitate a materialelor şi a lucrărilor). folosită pentru identificarea şi confirmarea relaţiilor dintre două ansambluri de date asociate. etc. Aceşti factori pot să intervină cu o pondere diferită în funcţie de tipul construcţiei şi de condiţiile specifice de realizare.. folosirea unei forţe de muncă insuficient calificată şi nerespectarea succesiunii proceselor tehnologice. dar necesită totodată şi o analiză a problemelor potenţiale în raport cu importanţa riscurilor implicate (satisfacerea climatului. în scopul confirmării relaţiilor anticipate dintre acestea. • îngreunarea executării proceselor următoare şi mărirea consumului de materiale. Acţiunile corective (stabilite de ISO 9004) reprezintă soluţionarea problemelor legate de calitate şi luarea măsurilor necesare pentru a reduce la minimum posibilităţile de repetare. Acţiunile corective şi preventive trebuie să fie întreprinse în stadiul tratării neconformităţii sau a nesatisfacerii unei cerinţe specificate. Acţiunile preventive reprezintă acţiuni întreprinse pentru eliminarea cauzelor unor neconformităţi a defectelor sau a altor situaţii nedorite. Aceste măsuri rezultă din audituri şi din raporturi de neconformitate care sunt analizate de conducerea societăţii sau reclamate de client. utilizarea unor metode de calcul incorecte sau insuficiente şi utilizarea unor materiale noi insuficient studiate şi experimentate. aceste acţiuni trebuie să fie urmărite de compartimentul de asigurare a calităţii prin intermediul unor documente corespunzătoare. nerespectarea proiectului.. EFECTELE UNEI CALITĂŢI DEFICITARE DE REALIZARE A UNEI CONSTRUCŢII Efectele negative provocate de calitatea deficitară de realizare a unei construcţii pot să conducă la fenomene nedorite. care poate fi provocată de: nerespectarea condiţiilor tehnice stabilite prin proiect şi prin caietul de sarcini şi nerespectarea succesiunii proceselor tehnologice etc. • calitatea necorespunzătoare a întreţinerii şi urmăririi în timp.). în scopul prevenirii apariţiei acestora (ISO 8402). procedurile. Ele necesită aceleaşi tipuri de măsuri de îmbunătăţire a organizării ca şi acţiunile corective. dar posibile. nerespectarea condiţiilor tehnice. securitate etc. De asemenea. • calitatea necorespunzătoare a materialelor componente: folosirea unor materiale necorespunzătoare.ASIGURAREA CALITĂŢII LUCRĂRILOR DE CONSTRUCŢII diagrama de dispersie.

bazele de calcul. . • Organele de studii şi cercetări – contribuie la crearea condiţiilor pentru asigurarea calităţii conform specificaţiilor. . maistru. semifabricatelor. ORGANIZAREA GENERALĂ A CONTROLULUI DE CALITATE Pentru a putea exercita un control eficace trebuie să se elaboreze şi să se folosească sisteme de control capabile să informeze corect şi precis şi să determine corecţiile necesare în timp util. fabricatelor. Se efectuează direct la locul de lucru. şeful de şantier şi face parte din procesul de producţie. . • Controlul exterior . verificarea caracteristicilor de calitate ale acestuia şi tragerea concluziilor pentru întreg lotul de produse. .concordanţele cu principalele cerinţe şi cu condiţiile de executare.factorii de siguranţă adoptaţi.utilizarea metodelor de calcul relevante. • Autocontrolul sau controlul executantului constă în extragerea unui eşantion din lot.calitatea efectivă a calculelor. se efectuează conform prevederii documentelor acestora. Reprezintă cea mai eficientă metodă de control. În ultima vreme s-au elaborat tehnologii moderne de executare a controlului care includ echipamente de control automat asigurând astfel calitatea cerută de proiect.organizează asigurarea calităţii conform specificaţiilor contractuale.este efectuat de o persoană desemnată de beneficiar (diriginte) care examinează şi avizează modul în care se efectuează controlul interior (efectuat de către proiectant şi executant).elaborează prescripţii pentru organizarea controlului calităţii specifice fiecărui caz în parte.concepţia generală a structurii. .stabileşte un program prin care defineşte obiectivele calităţii şi cere organizarea controlului calităţii după anumite norme. verificarea materiilor prime. • Controlul (tehnologic) operativ. • Controlul preventiv. executarea operaţiei curente şi controlul cu decizia de admis – retuş – rebut. cu admiteri sau respingeri.metodele de proiectare aplicate. Funcţiile operaţionale în autocontrol sunt: controlul operaţiei anterioare.evitarea discrepanţelor între diferitele părţi ale calculului. În prezent calitatea se asigură prin realizarea unui control sistematic în toate etapele de realizare a construcţiei. • Constructorii şi fabricanţii .ASIGURAREA CALITĂŢII LUCRĂRILOR DE CONSTRUCŢII 5. .4. . remedierea defectului anterior. • Proiectantul .gradul de definire (măsura în care calculele acoperă complet necesităţile). . Se referă la: . Se referă la examineze din timp a documentaţiei de proiect pentru a sesizarea eventualelor deficienţe ale acestora: omisiuni. De asemenea.nivelul de siguranţă adoptat. . Asigurarea calităţii construcţiilor se poate obţine prin următoarele modalităţi de control: • Controlul în timpul proiectării. realizând conştientizarea muncitorilor asupra necesităţii realizării produselor de calitate. imprecizii. Rolul fiecărui factor care participă la realizarea construcţiei: • Beneficiarul . La 93 . . efectuat de către şeful de echipă.acţiunile luate în considerare. erori care ar putea preveni efectele negative.

subansamblelor etc. frecvenţa măsurătorilor. modul de observare al fenomenelor. Urmărirea comportării construcţiei se face pe baza unui program stabilit de proiectant. Controlul prin sondaj empiric constă în extragerea unui eşantion din lot. N2 – neaplicabil în cazurile controlului distructiv.calitatea lucrărilor . . lista prescripţiilor de bază). de rutină şi chiar de plictiseală). documentaţia de interpretare a urmăririi. Prin aceasta urmărindu-se încadrarea în câmpul valorilor admisibile. metodele de măsurare şi analiză. verificarea caracteristicilor de calitate ale acestuia şi tragerea concluziilor pentru întregul lot de produse (aplicat la producţia de serie sau de masă. în cazul în care sunt implicate mai multe societăţi de construcţii. 2003): Control integral (denumit şi control bucată cu bucată sau regula celor 4N) constă în controlul caracteristicilor de calitate la fiecare produs în parte (aplicat la producţia de serie mică sau unicate). aparate şi echipamente de măsură şi control.. • Controlul în timpul exploatării construcţiei. infrastructuri. 94 . N3 – nefiabil.). de aceea se mai denumeşte şi regula celor 4N. fenomenele supuse urmăririi. Se efectuează după terminarea construcţiei prin recepţia provizorie a lucrărilor şi apoi recepţia finală după circa un an. . instrumente. parametrii care se urmăresc. conducând în final la acceptarea unor piese neconforme sau respingerea unora corespunzătoare calitativ. modul de prelucrare şi transmitere a datelor. în principal. .calitatea materialelor. • Controlul final. volumul de muncă şi timpul necesar acestei realizării acestui control este mare. • Controlul intermediar. care va trebui să cuprindă. suprastructuri. durabilitatea sau funcţionalitatea construcţiei sau/şi la terminarea unor faze de lucrări (terasamente. datorită monotoniei operaţiei de control (puterea de percepere a operatorului este diminuată de oboseală. N1 – neeconomic implică un număr mare de controlori de calitate şi de mijloace de măsurare. • • Printre alte tipuri de metode de control se pot menţiona (Iacobescu A. N4 – neantrenant pentru executant.se apreciază prin prelevări de probe sau încercări nedistructive asupra elementelor de construcţii. următoarele: .documentaţia tehnică (cartea tehnică a construcţiei) care trebuie să conţină prevederi ale proiectantului privind programele de urmărire curentă şi specială – dacă este cazul. Se urmăresc următoarele aspecte: . (Iacobescu A. finisaje etc. Se efectuează pentru recepţia unor lucrări care pot sã rămână ascunse prin înglobare sau prin acoperire şi care pot periclita rezistenţa.ASIGURAREA CALITĂŢII LUCRĂRILOR DE CONSTRUCŢII realizarea acestui control se folosesc instrucţiuni tehnice şi caietul de sarcini. Se stabilesc defectele lucrărilor care se remediază pe cheltuiala constructorului. stabilitatea. Depăşirea acestor valorilor limită conduce la respingerea calitativă a materialului sau produsului respectiv.se apreciază prin examinarea respectării condiţiilor de fabricaţie prevăzute în standardele. normele şi specificaţiile prevăzute. modul de înregistrare şi păstrare a datelor.aparatura şi echipamentele necesare. elementele de construcţie care sunt supuse urmăririi şi în care se găsesc aparate de măsură şi control. 2003) Controlul integral prezintă o serie de neajunsuri.. unde controlul integral ar fi prea costisitor şi greu de realizat).

un eşantion care se controlează şi la care se calculează media valorilor măsurate (care oferă informaţii asupra stabilităţii procesului ca precizie). Aplicarea conceptului de calitate la realizarea lucrărilor de zidărie. 1998. Avram C. Dumitrescu G. Asigurarea şi controlul calităţii lucrărilor de construcţii. reparaţii şi consolidări.. 19. Se aplică la recepţia loturilor de produse finite sau pe fluxul de fabricaţie. 16. Epure L. 31-32. Bul. UTCB. Tertea I. Juran J.. 1996. C 56 . Verificarea calităţii construcţiilor de beton armat şi beton precomprimat. Manualul Inginerului: Fundamente. Editura UTCB. Editura McGraw-Hill Inc. Partea 4. constr. 1996.5. pag. completare şi păstrare a cărţii tehnice a construcţiilor... Hutte. are următoarele dezavantaje: nu oferă suficiente informaţii asupra calităţii elementelor studiate în baza cărora să se poată elimina eventualele deficienţe. Ilinoiu G. asupra stabilităţii procesului de fabricaţie.. Editura UTCB. Tehnologia lucrărilor de întreţinere. 5. Great Britain. 2000. se stabileşte un plan de control. Editura Academiei Forţelor Terestre. Popescu V. 4. Etapele Calităţi: Demersuri şi Instrumente. 1987.. Quality control of concrete structures.. 1997.. Contribuţii la implementarea unor tehnologii şi procedee tehnologie moderne pentru protecţia şi consolidare elementelor de construcţii. Quality planning and analysis. 18. Teodorescu M. Editura Tehnică. Editura E&FN SPON. Proceedings of Second International RILEM / CEB Symposium. BIBLIOGRAFIE LA CAPITOLUL 5 1. 9.. SR ISO 9004-4+A1/1996. Tehnică şi Tehnologie. 2003. 1991. M.. Normativ pentru verificarea calităţii şi recepţia lucrărilor de construcţii şi instalaţii. reparaţii şi consolidări. 5. Cambridge. 13. Chesaru E. 1979. ISO GUIDE 34/ 1996. Ilinoiu G. Editura Tehnică. Budan C-tin. Editura UTCB.. Calitatea şi siguranţa construcţiilor. pag. Tehnologia lucrărilor de întreţinere. 2. 5-6. cât şi beneficiarul şi nu permite luarea deciziilor privind reglajul parametrilor procesului de fabricaţie. Iunie 1998.. Analize de calitate şi performanţă. Bucureşti. Budan C-tin... 10. Fişe tehnologice. Ghid pentru îmbunătăţirea calităţii. 14. Construcţii Civile şi Industriale. beton şi beton armat. 17. precum şi în funcţie de nivelul înţelegerii dintre furnizor şi beneficiar.. Decembrie 2003. Ghent June 12-14. Axinia P. 2003. A time for challenge. Structure. New York 1993. Quality System Guidelines for the Production of Reference Materials. Cluj. nu se poate aprecia riscul la care este supus atât producătorul. Veitas R. 6. 2-4. Norme privind cuprinsul şi modul de întocmire. Pe baza studiului statistic realizat. Gryna F. Asigurarea calităţii în construcţii. nr. 12. având la bază o analiză aprofundată. Controlul statistic al calităţii (control de conformitate sau control de acceptabilitate) este un control prin sondaj. 15. 7. 11.. 2002. Ilinoiu G. 33-36. pag. Referat de doctorat. Teză de doctorat. M. Rezultatele obţinute în urma acestui tip de control se trec în fişa de control. C 167-1977. 20. UTCB. Perigord M. 1-15.. Editura Tehnică. 367374. Tehnologia Materialelor. Managementul calităţii şi elemente ale sistemului calităţii. Iacobescu A. Teodorescu M. pag..85. Structural Inspections. pag... april 2001. Bucureşti. Râmniceanu V. Pătărniche N.ASIGURAREA CALITĂŢII LUCRĂRILOR DE CONSTRUCŢII • Metoda nefiind o metodă ştiinţifică bazată pe calcule statistico – matematice şi neavând la bază o analiză aprofundată. 95 . 439-448. dar implică efectuarea unei analize statistico – matematice. Editura Dacia... În funcţie de mărimea lotului şi de nivelul de calitate stabilit se prelevă. 1-2 / 1986. 1996. Voiculescu D.. Ilinoiu G. 8. Asigurarea Calităţii. Oneţ T. din lotul finit sau direct din fluxul tehnologic. Bucureşti.. 3.

ISO 9000-4/ 1993.PART 2: Guidelines for Services. ISO 9004-1/ 1994.Regulament pentru recepţia lucrărilor de construcţii şi a instalaţiilor aferente. 96 . HG 261/1994 . 34. ISO 9002/ 1994.PART 3: Guidelines for the Application of ISO 9001 To the Development. 1977. M. Of. M. pag. Supply and Maintenance of Software. 22.PART 2: Generic Guidelines for the Application of ISO 9001.Regulament privind elaborarea reglementărilor tehnice în construcţii pentru componentele sistemului calităţii.Model for Quality Assurance in Production. Quality Management and Quality System Elements . 25. 31. COCC: Ghidul şi programul de calcul cadru al responsabilului cu urmărirea în exploatare a construcţiilor. COCC S. ISO 9000-2/ 1993.Privind calitatea în construcţii. COCC S. 43. Editura S. Quality Management and Quality Assurance Standards . 24. Installation and Servicing. Iunie 1998. Legea nr. Quality Management and Quality Assurance Standards .A. ISO 8402/ 1994. 38. 35. 28. 193/1994. 352/1997. Quality Systems – Model for Quality Assurance in Design. Development. 131/1995.PART 4: Guidelines for Quality Improvement.A. M. 27. ISO 9004-3/ 1993. ISO 9000-1/ 1994. COCC: Ghid pentru programarea controlului calităţii executării lucrărilor pe şantier. Editura S.PART 2: Generic Guidelines for the Application of ISO 9001. 29. 33. COCC: Metodologie pentru asigurarea cerinţelor de calitate ale construcţiilor pe durata derulării lucrărilor de construcţii.PART 3: Guidelines for Processed Materials.PART 1: Guidelines for Selection and Use. ISO 9000-3/ 1991.. Production.. 36. 41. 32. Of. Quality Management and Quality System Elements . 10/1995 . Editura S. Installation and Servicing. Of.PART 1: Guidelines. 7-17. Redactarea I. Quality Management and Quality Assurance Standards . intervenţii în timp şi postutilizarea construcţiilor. HG 272/1994 . 1977.Model for Quality Assurance in Final Inspection and Test.Regulament privind urmărirea comportării construcţiilor în exploatare. 23. 39. HG 273/1994 . 26. 40. Quality Management and Quality System Elements .C. ISO 9004-2/ 1991. ISO 9003/ 1994. HG 766/1997 . 12/1995. Quality Systems . ISO 9001/ 1994. (Final Draft International Standard) Quality Management and Quality Assurance Standards . 42. 37. COCC S. ISO 9004-4/ 1993.ASIGURAREA CALITĂŢII LUCRĂRILOR DE CONSTRUCŢII 21. M. HG 766/1997 .C.Regulament privind controlul de stat al calităţii în construcţii. Quality Management and Quality Assurance Standards . HG 399/1995 . Quality Systems .A. ISO/ FDIS 9000-2. Of.C.Regulament privind conducerea şi asigurarea calităţii în construcţii.Regulamente privind calitatea în construcţii. Quality Management and Quality System Elements .PART 4: Guide to Dependability Program Management. ISO 9002 And ISO 9003. 30. Quality Management and Quality Assurance – Vocabulary. ISO 9002 And ISO 9003 (REVISION OF ISO 9000-2: 1993).

1. în limitele abaterilor admisibile. dar este în general recunoscut faptul că aceste epruvete nu oglindesc adevărata calitate a elementelor de construcţii. CONTROLUL CALITĂŢII LUCRĂRILOR DE CONSTRUCŢII 6. Pentru determinarea calităţii reale fără a degrada o structură/element existent se folosesc metode nedistructive de determinare a calităţii. În cele ce urmează sa încercat să se treacă în revistă principalele tipuri de metode nedistructive de control al calităţii betonului care există în lume şi în România. În afara responsabilităţilor celor doi factori menţionaţi mai sus. Studiile şi cercetările recente referitoare la metodele nedistructive pentru determinarea calităţii betonului în lume. doar o “calitate potenţială”. în timp relativ scurt trebuie avute în vedere responsabilităţile şi riscurile care converg din aceasta: responsabilitatea producătorului referitor la calitatea betonului (a produsului semifabricat) şi ceea a antreprenorului (constructorului) privitoare la calitatea execuţiei (a produsului finit). Controlul calităţii lucrărilor de beton şi beton armat este necesar pentru respectarea şi aplicarea prevederilor din normele şi reglementările specifice. după 28 de zile. conform acestui concept. pe epruvete standard. întărite şi încercate conform specificaţiilor standardizate. 97 . arată noua tendinţă de dezvoltarea a acestora. Astfel. la recepţia preliminară sau finală. Ţinându-se cont de faptul că betonul este un material eterogen. respectându-se mai multe etape şi anume: • permanent pe parcursul executării pentru toate categoriile de lucrări (înainte ca ele se devină lucrări ascunse prin înglobare sau acoperire). • în timpul exploatării. calitatea sa depinde nu numai de constituenţii acestuia şi de omogenitatea lor. calitatea betonul se determină prin încercări. care pot varia pe ansamblul unei structuri. În trecut se accepta rezistenţa epruvetei ca rezistenţă a structurii. ceea ce arată din nou diferenţa dintre structură şi epruvetele standardizate. dar şi de alţi parametrii cum sunt turnarea. conceptul clasic de evaluare a calităţii betonului este bazat pe rezultatele metodelor de control distructive pe epruvete turnate. În prezent este recunoscut faptul că epruvetele cubice şi cilindrice standard nu reflectă în totalitate adevărata calitate a structurii. • la terminarea unei faze de lucru.CONTROLUL CALITĂŢII LUCRĂRILOR DE CONSTRUCŢII CAPITOLUL 6. CONSIDERAŢII GENERALE În situaţia în care cantităţi mari de beton sunt puse în lucrare. compactarea şi întărirea. Un aspect foarte important privitor la realizarea construcţiilor este conceptul de calitate.

3318 T 8045 Anul 1983 1971 1981 1984 1990 1985 1984 1976 1971 1982 1983 1958 1986 1974 1984 1985 1977 1986 1986 1979 1980 1982 1976 1983 1980 1990 1985 1984 1974 1983 Duritate superficială Acustic prin şoc C . Tabel 6-1. Clasificarea a reglementărilor internaţionale privitoare la metode nedistructive de încercare a betonului Sursă: Teodoru G. Y. • metode nedistructive care permite obţinerea de informaţii cifrice sau de altă natură asupra defectelor.1/2 83-307-86 137250 C 805 1609 U.2. depinde în mare măsură de alegerea judicioasă a metodei de control. termice sau chimice.. deformaţiilor geometrice sau stărilor fizice ale elementului studiat prin mijloace care nu alterează aptitudinea de întrebuinţare a acestuia. care cauzează mici degradări locale de suprafaţă.). precizia de examinare.001 15013-80 A 23. în scopul evaluării corecte a caracteristicilor dorite.08. anomaliilor.192 B . M. 2 – 24 C 23-85 423. accesibilitate. CLASIFICAREA ÎNCERCĂRILOR PENTRU CONTROLUL NEDISTRUCTIV AL CALITĂŢII BETONULUI Eficienţa controlului de calitate. putându-se realiza cu mijloace mecanice.33 4408 Part 5 8047 98 . Metoda de control adoptată se stabileşte funcţie de o serie de factori precum: specificul lucrării.30 1048 / 2 4408 Part 4 07 . volumul lucrărilor de control. deformaţiilor geometrice sau a stărilor fizice ale obiectului de controlat (materiale componente. caracteristicile materialului şi dimensiunile elementului examinat precum şi gradul de calificare a personalului. M 1. ansambluri etc.001 3816-84 A 23 .2 – 18 C 23-85 423. Metodele de control nedistructiv a calităţii permit obţinerea de informaţii cifrice sau de altă natură asupra defectelor.CONTROLUL CALITĂŢII LUCRĂRILOR DE CONSTRUCŢII 6. Aceste metode se se pot clasifica în: • metode semidistructive sau metode parţial distructive. 041 B 15-229 18:04.06. prin mijloace care nu cauzează nici o degradare elementului studiat.06262 3 26-85 22690. performanţele aparatului. B 3303 B 15-225 18:04. 1991 Metoda Ţara de origine Austria Belgia Brazilia Bulgaria Canada China Danemarca Germania Marea Britanie Ungaria Internaţional Japonia Mexic Polonia RILEM ROMÂNIA Rusia Spania Suedia USA Venezuela Iugoslavia Belgia Brazilia Bulgaria Canada China Danemarca Marea Britanie Internaţional Cod ONORM NBN ABNT BDS CSA JGJ DS DIN BS MSZ ISO/DIS ISMS NOM PN NDT C GOST UNE SS ASTM COVENIN JUS NBN ABNT BDS CSA JGJ DS BS ISO/DIS Nr. anomaliilor.

2 – 21 C 423. optic. mecanic sau de duritate superficială. electric sau electromagnetic. unde radio şi metode combinate. acoperirii şi diametrului armăturilor din beton Determinarea umidităţii betonului proaspăt sau întărit Metoda rezonanţă cu Metodele de recul Metoda prin şoc Metoda undelor suprafaţă de Metodele de amprentă Metoda undelor de suprafaţă Metoda penetrare de Metoda prin smulgere Metoda cu explozie locală de Metoda ultrasonice cu impuls Metoda pachometrului Metoda radiometrică cu radiaţii gama sau beta Metoda radiografice cu radiaţii X sau gama Metoda absorbţiei microundelor Metoda capacitivă Metoda încetinirii neutronilor rapizi Metoda de rezonanţă magnetică Metode rezistive 99 . M 1 .1986 B .CONTROLUL CALITĂŢII LUCRĂRILOR DE CONSTRUCŢII Mexic Polonia RILEM ROMÂNIA Rusia Spania Suedia USA Venezuela Iugoslavia Suedia ROMÂNIA Canada Danemarca Marea Britanie Internaţional ROMÂNIA Rusia Suedia USA Marea Britanie Suedia Canada Marea Britanie Mexic SUA NOM PN NDT C GOST UNE SS ASTM COVENIN JUS SS C CSA DS BS ISO/DIS C GOST SS ASTM BS SS CSA BS NOM ASTM C – 275 . substanţe penetrante (lichide sau gaze). magnetic. 2 – 19 C 1881 Part 207 C – 301 .06261 1 222-85 17624 83-308-86 137240 C 597 1681-80 U.31 1881 Part 207 8046 231-89 226903 137238 C 900 1881 Part 207 137239 A 23 . Tabel 6-2. Clasificare a metodelor nedistructive de încercare a betonului funcţie de obiectul de studiat Aprecierea rezistenţei mecanice Metode nedistructive de testare a betonului funcţie de obiectul metodei Sursă: STAS 6652-82 Metode de Metoda Metoda Metoda Metoda cu combinată impuls precizie ridicată combinată combinată viteză de viteză de viteză de ultrasonic propagarepropagarepropagareindice de forţă de diametrul recul smulgere amprentei Metode caracter informativ Aprecierea proprietăţilor elastodinamice Determinarea poziţiei. termic. atomic / radiaţii penetrante (electromagnetice sau optice).042 137252 26-85 A 23 .1986 C 803 1986 1974 1972 1985 1978 1986 1983 1983 1980 1982 1984 1985 1990 1984 1986 1983 1989 1983 1982 1986 1983 1990 1986 1986 1982 Nedistructiv combinat Smulgere Rupere Penetrare Principalele metode de control nedistructiv (STAS 6652/1-82) sunt: acustic.

Metode de control nedistructiv.CONTROLUL CALITĂŢII LUCRĂRILOR DE CONSTRUCŢII Determinarea densităţii aparente a betonului Metoda radiometrică cu radiaţii gama sau beta bazate pe atenuarea sau retroîmprăştierea radiaţiilor gama sau beta Metoda ultrasonică cu impuls Determinarea grosimi straturilor de beton degradat sub acţiunea agenţilor fizici sau chimici Determinarea comportării betoanelor sau mortarelor la acţiuni chimic agresive Determinarea comportării la acţiuni fizicochimice Defectoscopia betonului Metoda radiografică cu radiaţii X sau gama Metoda radiometrică cu radiaţii gama sau beta Metoda rezonanţă de Metoda prin şoc Metoda ultrasonică cu impuls Metoda radiografică bazată pe atenuarea radiaţiilor gama Metoda radiometrică bazată pe reîmprăştierea radiaţiilor beta Metoda ultrasonică impuls cu Metoda de rezonanţă Metoda radiografică cu radiaţii X sau gama Metoda ultrasonică cu impuls Metoda carotajului sonic Metoda radioscopică Metoda holografică Metoda undelor de suprafaţă Metoda radiografică cu radiaţii gama sau beta Tabel 6-3. Clasificare După caracterul interacţiunii fenomenului fizic sau substanţei cu obiectul de controlat Metoda de control nedistructiv După parametrul După procedeul de obţinere informaţional primar a informaţiei primare (de exemplu: (metoda de evidenţiere a caracteristica caracterisiticii) măsurabilă) Câmpul magnetic Cu pulberi magnetice coercitiv Prin inducţie Tipul controlului Magnetizaţiei Magnetic Cu traducto feromagnetic (ferosondă) Prin efect Hall Magnetografică Magnetomotoare Magnetorezistivă Cu pulberi electrostatice Parametrilor electrici Cu scântei electice Radiaţiei derecombinare Emisiei exoelectrice Zgomotului Tensiunii de contact Cu transformator Parametrică Magnetică Inducţiei remanente Permabilităţii magnetice Intensităţii câmpului magnetic Prin efect Barkhausen Electrică Triboelectrică Electric Potenţailului electric Termoelectrică Capacităţii electrice Cu curenţi turbionari Prin transmisie Prin reflexie Amplitudinii Fazei Frecvenţei 100 .

CONTROLUL CALITĂŢII LUCRĂRILOR DE CONSTRUCŢII Spectrului Frecvenţelor multiple Prin transmisie Prin reflexie Prin dispersie Cu unde radio Amplitudinii Fazei Frecvenţei Timpului de trecere Prin detecţie Bolometrică Cu termistoare Prin interferneţă Holografică Cu cristale lichide Polarizării Rezonanţei Geometrică Spectrului Prin transmisie Prin refelexie Termic Cu hărtie termografică Cu straturi termoluminifere Cu elemente fotosensibile Calorimetrică Pirometrică Cu cristale lichide Cu materiale termocrome Cu hârtie termografică Cu straturi termoluminifere Parametrilor dependenţi de temperatură Interferometriei optice Calorimetrică Termometrică Prin măsurarea căldurii Prin radiaţie proprie Prin transmisie Prin împăştiere Cu radiaţii penetrante Densităţii fluxului de energie Spectrului Prin scintilaţie Prin ionizare Prin emsie de electroni secundari Radiografică Radioscopică Interferometrică Nefelometrică Holografic Refractmetrică Reflectometrică Vizuală Piezoelectrică Electromagneticoacustică Microfonciă Cu pulberi Analiza prin activare Radiaţii caracteristice Prin emsiei proprie Prin transmisie Prin reflexie Prin dispersie Prin radiaţie proprie Amplitudinii fazei Timpului de trecere Frecvenţei Optic Cu radiaţie indusă Polarizării Geometrică Spectrului Amplitudinii fazei Timpului de trecere Frecvenţei Spectrului Cu lichide penetrante Cu gaze penetrante Prin transmisie Prin reflexie Rezonanţei Acustic Impedanţei Oscilaţiilor libere Emisiei acustice Cu substanţe penetrante Moleculare Prin strălucrire (acromatică) Prin cluoare (cromatică) Prin luminiscenţă Prin luminiscenţăşi prin culoare 101 .

. Se pot distinge următoarele metode: metoda de vibraţii proprii (rezonanţă). James Instruments). Cunoscând cele două frecvenţe succesive. Arcan M. ce au indicate numărul maxim de defecte admisibile sau clase de calitate cu mărimi şi frecvenţe de defecte admisibile. 1965. Principiul de funcţionare a aparatului constă în introducerea piesei de examinat întrun fascicul de ultrasunete produs de un vibrator piezoelectric sau magnetostrictiv. cu ajutorul fenomenului de rezonanţă. Metodele de rezonanţă cu măsurarea frecvenţei proprii se bazează pe punerea în vibrare a unei epruvete de formă prismatică şi pe identificarea frecvenţei proprii de vibrare. metoda carotajului sonic.1. metoda prin şoc. metoda undelor de suprafaţă şi metoda emisiei acustice. cuprinse între 20 KHz şi 20 MHz. Calitatea materialului se stabileşte folosind scări etalon. 102 . rezultă lungimea parcursă. 6. notarea frecvenţei. varierea în continuare a frecvenţei până la următoarea rezonanţă.3. realizat prin variaţia frecvenţei excitaţiei exterioare până la coincidenţa cu frecvenţa proprie de oscilaţia a epruvetei. este capacitatea de a fi reflectate puternic de suprafeţele de separare dintre două medii cu densităţii diferite. Bălan S. METODA DE VIBRAŢII PROPRII Metoda nedistructivă de vibraţii proprii (denumită metoda de rezonanţă) se bazează pe măsurarea frecvenţei proprii de vibraţie a epruvetelor cu ajutorul fenomenului de rezonanţă şi apoi deducerea modulului de elasticitate dinamic Ed. Pentru ca defectele să fie puse în evidenţă este necesar ca dimensiunea lor să fie mai mare decât lungimea de undă a ultrasunetelor folosite.3. varierea frecvenţei acestora până când apare fenomenul de rezonanţa. METODE ACUSTICE Examinarea cu ultrasunete se bazează pe analiza undelor elastice excitate apărute în elementul studiat şi pe monitorizarea fie a semnalului transmis (denumită tehnica prin transmisie) fie a semnalului reflectat sau de difracţie provenit de la orice suprafaţă sau discontinuitate (denumită tehnica cu impuls reflectat). O proprietate importantă a lor.CONTROLUL CALITĂŢII LUCRĂRILOR DE CONSTRUCŢII Cu particule filtrante Prin spectrometrei de masă Cu bule Manometrică Cu halogeni Cu gaze radioactive Catarometrică Chimică Prin deformaţii remenate Acustică Electrică Cu radiaţii infraroşii Vizuală 6. metode elastice cu impuls ultrasonic. (STAS 6652/1-82. Dacă această lungime corespunde cu grosimea piesei înseamnă că nu există defecte pe direcţia în care s-au proiectat ultrasunetele. (STAS 6652/1-82) Defectoscopia cu ultrasunete presupune utilizarea unor vibraţii mecanice cu frecvenţe superioare frecvenţei sunetelor. utilizată în defectoscopie.

A.frecvenţa proprie a vibraţiilor de torsiune. Probă de beton.suprafaţa secţiunii transversale a barei.coeficient al condiţiilor de rezemare la torsiune. Ed – modul de elasticitate dinamic.lungimea barei.deformaţie. Sursă: James Instruments. I p – momentul de inerţie al secţiunii transversale al barei. Receptor. u – deplasare axială.3] 103 . 4. inerţiale şi constructive. Monitor şi amplificator. 3. Relaţiile matematice ale acestor interdependenţe sunt: 1 E fl = [6.CONTROLUL CALITĂŢII LUCRĂRILOR DE CONSTRUCŢII Figura 6-1. σ . Frecvenţa proprie de vibraţie a unui sistem mecanic depinde de proprietăţile sale elastice. Schemă principiu aparat pentru determinarea frecvenţei de rezonanţă 1. 2.timpul necesar undei să străbată lungimea barei. co – viteza de undă. t – timp.1] 2l ρ fi = 2α πl 2 EI ρA [6. ε . de încovoiere şi de torsiune. fi .frecvenţa proprie a vibraţiilor transversale. β . Im – momentul de inerţie curent al barei. ft = [6.efort axial. τ . excitator electromagnetic.coeficient al condiţiilor de rezemare la încovoiere. l . α .2] 2β GI p πl ρI m unde: fl – frecvenţa proprie a vibraţiilor longitudinale. f t . 2004 Tipurile principale de vibraţii sunt: longitudinale.

Undele transmise fiind afectate de discontinuităţile şi neomogenităţile materialului. transversal centric sau transversal excentric.2.CONTROLUL CALITĂŢII LUCRĂRILOR DE CONSTRUCŢII ∂σ ⎞ ∂σ ⎛ dx ⎟ A − σA = A dx ⎜σ + ∂x ⎠ ∂x ⎝ ∂σ ∂ 2u A dx = ρAdx 2 ∂x ∂t ∂u ştiind că σ = Eε şi că ε = . având masa M. şi pe măsurarea perioadei sau frecvenţei proprii de oscilaţie şi eventual a decrementului logaritmic de amortizare a oscilaţiilor epruvetei sau elementului.9] frecvenţa proprie a vibraţiilor longitudinale va fi: 1 c 1 E fl = = 0 = τ 2l 2l ρ în ipoteza în care l. C 26-1985. obţinându-se frecvenţa proprie longitudinală de încovoiere sau de torsiune a epruvetei ori elementului.3.4] [6.receptor care aplică semnalul recepţionat pentru încheierea bazei de timp.3. ce se aplică betonului cu ajutorul unui palpator – emiţător simultan cu deschiderea bazei de timp şi al căror timp sau viteză de propagare prin beton este determinată cu ajutorul unui palpator .3. STAS 6652/1-82). METODA PRIN ŞOC Metoda prin şoc se bazează pe punerea în vibraţie a unei epruvete. 6. METODE ELASTICE CU IMPULS ULTRASONIC Metode elastice cu impuls ultrasonic (Whithurst 1967) se bazează pe măsurarea tipului sau vitezei de propagare şi eventual a atenuării impulsurilor ultrasonice în beton (ASTM C 597. • Metoda tipului sau vitezei de propagare constă în producerea unor impulsuri alcătuite din oscilaţii neamortizate de frecvenţă relativ joasă (40…150 Hz).6] E ρ [6. modulul de elasticitate E va fi: E = 4l 4 ρf 2 În cazul unei grinzi cu laturile a şi b. Defectul fiind înregistrat printr-o anulare sau atenuare a energiei transmise. 104 . sau decrementului corespunzător.7] [6.8] [6. rezultă următoarea relaţie: ∂x 2 ∂ 2u 2 ∂ u c0 2 = 2 ∂x ∂t unde c0 = [6. (STAS 6652/1-82) Şocul poate fie exercitat longitudinal.5] [6. ρ şi f sunt cunoscute.8) devine: 4lMf 2 E= ab 6. relaţia (6. în vederea determinării calităţii betonului din element. a unui element sau a unei structuri cu ajutorul unui şoc de mică intensitate.

11] [6.4. n – frecvenţa oscilaţiilor utilizate. relaţia (6. 6. ρ .14] unde: G – modul de elasticitate la lunecare.10] [6.3.lungimea de undă a ultrasunetului folosit. λ . rezistenţi la 105 . în linie dreaptă (mm). METODA CAROTAJULUI SONIC Metoda carotajului sonic (STAS 6652/1-82) se bazează pe glisarea în lungul unor canale circulare umplute cu apă a unor palpatori ultrasonici.13] E 2 ρ (1 + μ ) unde: E – modulul de elasticitate dinamic al materialului.CONTROLUL CALITĂŢII LUCRĂRILOR DE CONSTRUCŢII Viteza de propagare longitudinală (Vl) este: L (km/s) Vl = T V λ= l n unde: L – distanţa dintre emiţător şi receptor. Schemă principiu aparat piezoelectric Sursă: James Instruments.densitatea materialului. Se bazează fie pe ridicarea curbei de atenuare a unui impuls ultrasonic reflectat succesiv de feţele opuse ale epruvetei sau elementului de beton fie pe măsurarea amplitudinii semnalului recepţionat la primul său front de undă prin înregistrarea amplificării necesare pentru a aduce semnalul la o amplitudine standard.10) devine: E (1 − μ ) Vi = ρ (1 + μ )(1 − 2 μ ) [6. Vs = Vt = G ρ [6.12] [6. Într-un mediu tridimensional. cu polarizare radială. • Figura 6-2. μ . 2003. T – timpul de propagare al impulsurilor în beton (μs).coeficient Poisson. Metoda atenuării impulsurilor ultrasonice.

Metoda analizei spectrale a undelor de suprafaţă (SASW Spectral Analysis of Surface Waves) (Heisey 1982 şi Nazarian 1983) este utilizată mai ales la suprafeţe cu o singură faţă vizibilă (pavaje.3. respectiv a relaţiei existente între duritatea betonului şi rezistenţa sa la compresiune.CONTROLUL CALITĂŢII LUCRĂRILOR DE CONSTRUCŢII imersie şipe măsurarea timpului de propagare şi eventual a amplitudinii semnalului ultrasonic. 6.5. 2. a vitezei undelor de suprafaţă şi a lungimii de undă.6. METODA EMISIEI ACUSTICE Metoda emisiei acustice se bazează pe măsurarea variaţiei numărului impulsurilor acustice emise de betonul unei epruvete. Sursă: Carino. dale. metoda de penetrare. metoda prin explozie locală şi metoda prin dezlipire 106 . (STAS 6652/1-82) Se pot distinge următoarele metode: metoda de recul. Receptor 1. METODA UNDELOR DE SUPRAFAŢĂ Metoda undelor de suprafaţă se bazează pe măsurarea vitezei de fază a undelor de încovoiere excitate în plăci la diverse frecvenţe. între emiţător şi receptor. Figura 6-3. Metoda a fost dezvoltată în scopul determinării proprietăţilor elementelor de construcţii realizate în straturi. metodele de smulgere. Principiul de funcţionare constă în lovirea suprafeţei şi înregistrarea prin două receptoare. în unitatea de timp. metoda de amprentă.4. după propagarea sa prin beton. Receptor 2. ca urmare a degradărilor structurale produse de eforturile din materiale. Viteze mari corespund unui modul de elasticitate mare. 1994 6. 3.3. deci a unei calităţi superioare a materialului. la diferite trepte de solicitare. METODE MECANICE SAU DE DURITATE SUPERFICIALE Metodele mecanice (denumite şi metode de duritate superficială) se bazează pe măsurarea proprietăţilor mecanice ale stratului de suprafaţă a betonului.) fiind o variantă a metodei impact-ecou. curbă ce poate fi folosită ulterior la determinarea vitezei undelor de suprafaţă sau grosimii plăcii. în vederea determinării calităţii betonului. drumuri etc. Ciocan. 4. Schemă principiu SASW 1. în vederea trasării curbei de dispersie corespunzătoare. Analizor spectral. (STAS 6652/1-82) 6.

15] N 0 14 20 25 30 35 40 45 50 Figura 6-4. 5. 1979. b – constante funcţie de compoziţia betonului de referinţă utilizat la trasarea curbei polinomiale de transformare. PT . Figura 6-5. Figura 6-6. 7. M . 2.. Ciocan.CONTROLUL CALITĂŢII LUCRĂRILOR DE CONSTRUCŢII 6. 3. Resort de presiune.rezistenţa de referinţă a betonului la compresiune. 1996. suprafaţa de beton a elementului de încercat. 6. NR.recul liniar şi P. Aparatul înregistrează indicele de recul liniar sau unghiular (Sclerometru tip N. Oneţ T. Reculul este folosit ca un indicator al durităţii superficiale a betonului. Tertea I. fiind folosit pentru estimarea rezistenţei betonului.1. 8. 107 . Principiul de funcţionare a aparatului constă în acţionarea unui sistem de resorturi în momentul în care un ciocan loveşte. Carcasă. bazată pe principiul măsurării reculului. Fazele principale de funcţionare a aparatului Sursă: Teodorescu M. L.. Element de beton. Tijă cu reper indicator. care este trasată cu ajutorul relaţiei următoare: Rcref = aN b 30. Tijă de glisare. LR. Tijă de percuţie. James Instruments.recul unghiular). 2003. Resort de recul.5 Determinarea rezistenţei la compresiune se realizează după o curbă de transformare Rc . 9.N (figura 6-4).4. METODA DE RECUL Metoda de recul este o metodă nedistructivă. pe care o masă mobilă a aparatului îl suferă în urma impactului normal pe suprafaţa betonului. prin intermediul unei tije de percuţie. 4. Curbele de transformare indice de recul N – rezistenţă la compresiune Rc unde: Rc. Scală. Schema aparatului pentru determinarea rezistentei betonului prin metoda reculului 1.0 [6. N – indice de recul. a. (STAS 6652/182) Rc (MPa) 62.

−4 Figura 6-8. Este o metodă orientativă. cu vârste sub 60 de zile. domeniul de aplicare al metodei îl constituie controlul pe faze a elementelor de beton. Curbele de transformare diametru amprentă φ(mm) – rezistenţă la compresiune Rc (MPa) 108 . betoane cu dozaje de ciment sub 200 kg/m3. 5. respectiv a urmei proporţiei din energia iniţială a elementului mobil (amprentei) pe care o bilă. Arcan M. (STAS 6652/1-82) Energia de impact poate fi obţinută printr-o mişcare rectilinie sau circulară (pendulară) a bile. Tijă de percuţie. Bălan S. construcţii sau elemente de construcţie avariate care prezintă defecte interne sau de suprafaţă. Elementul mobil de impact se numeşte bilă. Terminaţie. elemente la care nu este asigurat accesul direct pe faţa de turnare şi la care nu există posibilitatea înlăturării unui strat de cel puţin 10 mm cu obţinerea unei suprafeţe fără rugozităţi pentru încercare. 6-8). METODA DE AMPRENTĂ Metoda de amprentă este o metodă de duritate superficială. C – constantă funcţie de rezultatul încercărilor pe cuburi de etalonare. Determinarea rezistenţei la compresiune se realizează după o curbă de transformare Rc (MPa) .4. bazată pe măsurarea exactă a dimensiunilor componentei obţinute. datorită acesteia metoda se mai numeşte şi metoda bilei. 2. proiectată cu o anumită forţă.rezistenţa betonului la compresiune (MPa). 4. transport şi manipulare) cu grosimi mici şi mijlocii. Carcasă. 1996. Ciocan.Φ (mm) (fig. Schema aparatului pentru determinarea rezistenţei betonului prin metoda amprentei 1. iar citirea amprentei se realizează cu ajutorul lupelor micrometrice 3 1 5 ////////// 2 4 Rc (MPa) 85 Figura 6-7. 1965.. 6. Conform C 26-1985. beton armat şi beton precomprimat (decofrare.. Această metodă nu se recomandă a fi aplicată când elementele de încercat se află în: construcţii amplasate în medii agresive la care atacul chimic se produce de la suprafaţă. în care curba a fost trasată cu ajutorul relaţiei următoare: 40 N 0 40 55 70 ⎛d⎞ [6. D – diametrul amprentei şi al bilei. 3. Sursă: Teodorescu M.2..CONTROLUL CALITĂŢII LUCRĂRILOR DE CONSTRUCŢII Metoda de duritate superficială se recomandă a fi aplicată numai în cazurile în care calitatea betonului de la suprafaţa elementelor de construcţie este asemănătoare cu cea a betonului din profunzime. d. care nu se aplică la betoane cu maturitate mai mică de un an. este consumată de suprafaţa elementului de beton încercat în urma ciocnirii de acesta.16] Rc = C ⎜ ⎟ ⎝D⎠ unde: Rc. Resort.

Avantajul acestei metode este acela că suprafaţa elementului încercat nu trebuie să fie neapărat plană deoarece dimensiunea cuielor este redusă (diametru 6. IMEC. Şurub dublu filetat de cuplaj. 2. Figura 6-9. 4.0 cm) (fig. iar forţa de smulgere este măsurată cu ajutorul unui manometru. Cameră de presiune. Aparatura de încercare semidistructivă prin smulgere 109 . 6. INCERC. 2003. şi interpretarea rezultatelor în vederea determinării rezistenţei betonului. 6. t = 4 mm) în beton cu ajutorul unui dispozitiv special (Hilti DX 100L). Figura 6-10. Carino 1994) (STAS 6652/1-82) Încercările efectuate sunt influenţate de mărimea agregatelor care conduc la variaţii ale rezultatelor testării. Picioare de reazăm. Această metodă se bazează pe măsurarea adâncimii de penetrare. Cuiele sunt trase afară după 10 min. a unui cui de oţel. dezvoltată în SUA (1966) şi Anglia (Long şi Murray 1984) a adus un aport substanţial la testarea betonului în situ. 3. METODA PRIN PENETRARE Metoda rezistenţei la penetrare (denumită şi metoda Windsor).4. Metoda Hellenică constă în împuşcarea unor tije standard (l = 34 mm. METODA PRIN SMULGERE ŞI DEZLIPIRE Metoda semidistructivă prin smulgere la suprafaţă (Skramtajev 1938) se bazează pe măsurarea forţei necesare pentru desprinderea unui disc metalic. Interpretarea rezultatelor încercării realizându-se prin corelarea adâncimii de penetrare cu rezistenţa la compresiune a betonului.. 5. Disc de smulgere. Imagine aparatul Windsor Sursă: James Instruments. lipit (cu răşină epoxidică) pe suprafaţa betonului. (STAS 6652/1-82) Sursă: James Instruments.4. (Feldmann 1977.CONTROLUL CALITĂŢII LUCRĂRILOR DE CONSTRUCŢII 6. în suprafaţa de beton de încercat.3.4.5 mm şi lungime 8. Legendă: 1. Manometru. Tijă de tracţiune. prin explozia încărcăturii unui cartuş standard. 6-9).

Modul de lucru constă în: • lipirea discului (cu diametru de 50 sau 75 mm) cu răşină epoxidică. ale aceleiaşi metode a fost dezvoltată în paralel în Danemarca (Kierkegsard-Hansen 1962). Exemple de procedee de smulgere prin extracţie a pieselor metalice post-înglobate în beton Ele bazându-se pe măsurarea forţei axiale sau momentului de torsiune necesare extracţiei din beton a unor elemente (piesei) pre-înglobate sau post înglobate în beton. pe suprafaţa de beton. cu ajutorul unui kerner ascuţit şi unirea tuturor acestor puncte astfel încât să rezulte un şanţ continuu (fără a se disloca agregate din beton). bazându-se pe corelaţia dintre rezistenţa la întindere a betonului şi forţa de smulgere a discului metalic. Anglia (Chabowski. • prinderea discului prin intermediul unei tije de tracţiune de aparatul extractor (presă) şi tragerea până la smulgere. 0. • poansonarea conturului discului la maximum 5 mm echidistanţă cu adâncimi de cca. Procedeul inel expandabil Sursă: Carino. (Teleni 1970). 1994 c. precum: 110 . a.5 mm. SUA (Richard 1977). Bryden-Smith 1980). rezistenţa la compresiune.CONTROLUL CALITĂŢII LUCRĂRILOR DE CONSTRUCŢII Această metoda măsoară direct rezistenţa la întindere a betonului. Alte abordări. tabele sau relaţii de transformare. (Bickley 1982). de suprafaţa elementului de beton care va fi încercat şi păstrarea 1-2 zile la temperatură de minimum + 15 oC pentru a realiza întărirea corespunzătoare a adezivului. În funcţie de suprafaţa discului se deduce rezistenţa la întindere directă (prin smulgere) a betonului şi indirect. Procedeul prin smulgere la suprafaţă Figura 6-11. Forţa de smulgere necesară extragerii piesei înglobate va fi înregistrată de manometrul presei. Procedeul BRE b. cu ajutorul unor curbe. Procedeul CAPO d.

Metoda fracturării interne a betonului constă în măsurarea indirectă a rezistenţei la întindere a betonului. James Intruments) Acest echipament taie epruvete cilindrice denumite "carote". prin determinarea forţei necesare extragerii unei tije metalice. C 54-81. Forţa măsurată de smulgere a tijei care provoacă fracturarea internă a betonului se corelează cu rezistenţa la întindere a betonului. ROMTECH 111 . (STAS 6652/1-82.5. prevăzute cu inele expandabile. INCERC. Această metoda nu se recomandă a fi aplicată la: construcţii amplasate în medii agresive la care atacul chimic se produce de la suprafaţă. Dispozitive pentru extras carote Sursă: James Instruments. diferenţa constând în calculare rezistenţei la forfecare prin smulgere şi corelarea ei cu rezistenţa la compresiune a betonului. Metoda smulgerii din profunzime este asemănătoare metodei fracturării interne. astfel încât se poate găsi oricând perpendicular pe suprafaţa betonului de unde se extrage proba (fig.motor de-a lungul glisierei maşinii. Sursă: James Instruments 6. Extragerea carotelor se face prin avansarea ansamblului tub – carotier .CONTROLUL CALITĂŢII LUCRĂRILOR DE CONSTRUCŢII 1. construcţii sau elemente de construcţie avariate care prezintă defecte locale sau degradări structurale ale betonului. pentru determinarea rezistenţei la compresiune. 2. elemente de construcţie puternic armate sau cu strat de acoperire cu beton sub 1-3 cm. EXTRAGERE DE CAROTE Extragerea de carote se realizează cu ajutorul unui echipament prevăzut cu tuburi de oţel prevăzut cu coroane de diamant industrial. Figura 6-12. 300 rot/min. 2003. tuburile se rotesc cu cca. 6-12). care după o netezire a suprafeţelor de capăt se încearcă prin rupere la presa.4. Metoda semidistructivă prin smulgere se recomandă a fi aplicată numai în cazurile în care calitatea betonului de la suprafaţa elementelor de construcţie este asemănătoare cu cea a betonului din profunzime. Tubul se poate găsi în poziţii înclinate din 15 o in 15 o.

4. b. a. Modulele probelor ataşate de cofraj. METODA RADIOGRAFICĂ FOLOSIND RAZE GAMA . Probele BOSS după decofrare 6.CONTROLUL CALITĂŢII LUCRĂRILOR DE CONSTRUCŢII 6. care sunt ataşate de elementele de beton armat. β. METODE ATOMICE Metodele atomice se bazează pe evidenţierea şi analiza densităţi fluxului de energie a radiaţiei după interacţiunea cu elementul studiat cu ajutorul radiaţiilor nucleare (X. Figura 6-13. care furnizează.6. metoda cu neutroni rapizi şi metoda de rezonanţă magnetică nucleară. Controlul radiografic folosind radiaţii electromagnetice (raze gama) se bazează pe iradierea elementelor de beton cu izotopi radioactivi. a imaginii structurale a interiorului unui obiect opac cu grosimi de până la 60 cm. (STAS 6652/1-82) Se pot distinge următoarele metode: metoda radiografică folosind radiaţii X sau gama. γ sau fluxuri de neutroni). metoda radiometrică cu radiaţii gama sau beta. Figura 6-14.GAMAGRAFIERE Controlul radiografic presupune fotografierea cu ajutorul unor radiaţii de tip special. Spectrul radiaţiilor electromagnetice 6. Principiul acestei metode constă în ruperea unor probe (cilindrice sau prismatice).5.1. Gama (izotopi radioactivi: Ir 192 şi Co 60 cu λ= 1 x 10-13 – 5 x 10-12 şi ν = 6 x 1019 – 3 x 1021 Hz) sau reacţii nucleare artificiale (neutroni). prin înregistrarea variaţiei distribuţiei intensităţii rezultate (pe plăci sensibile radiografic – filme Röntgen sau pe 112 .5. 613). METODA RUPERII Metoda ruperii (din limba engleză – Broken off specimens by splitting “BOSS”) se aseamănă în principiu cu celelalte metode menţionate până acum. ele fiind formate prin turnare în acelaşi timp cu elementul de beton (fig. ea fiind folosită pentru evaluarea maturizării betonului (Johansen 1970). Încercarea probelor BOSS se realizează prin ruperea lor la suprafaţa elementului. precum: Röntgen (raze X cu energie a radiaţiei între 20 keV – 10 MeV. lungimi de undă λ= 5 x 10-12 – 1 x 10-8 şi frecvenţă ν = 3 x 1016 – 6 x 1019 Hz).

Schemă de funcţionare a aparaturii folosite la gamagrafiere Sursă: Ilinoiu G. Când pe suprafaţa elementului studiat cade un fascicul paralel de raze. imagini formate din zone de umbră şi lumină.coeficient absorbţie a materialului (cm-1). Principiul de funcţionare: sursa radioactivă este poziţionată de o parte a elementului studiat. 113 . 2003. astfel încât valorile intensităţii transmise. Figura 6-15.. I – intensitate înregistrată. care depinde de lungimea de undă (λ). de intensitate Io. iar de cealaltă parte se poziţionează filmul (placa) fotografic(ă). radiaţiile sunt atenuate inegal în diferite puncte ale acestuia (corespunzător distribuţiei de grosimi şi densităţi). a căror sensibilitate este corespunzătoare radiaţiilor utilizate). densitatea materialului (C) şi de numărul atomic (Z).17] I = I 0 e − μx sau ln (I 0 / I ) = μx Pentru materiale compozite se consideră următoare ecuaţie: μ = ∑ μ i Ci i n =1 [6. Străbătând elementul. experienţa arată că intensitatea I a undei plane suferă o micşorare după legea: [6. Io – intensitatea sursei de radiaţie.grosimea elementului străbătut de radiaţie.CONTROLUL CALITĂŢII LUCRĂRILOR DE CONSTRUCŢII ecrane fluorescente. x . va fi diferit funcţie de absorbţia diferenţiată a materialului studiat.18] unde: μ . Ci – densitatea materialului.

cu ajutorul calculatorului. 6-14) sau dacă evidenţierea unor anumite defecte sau forme şi dimensiuni ale elementului necesită o iradiere oblică. ale elementelor de construcţie (±1 mm pentru diametrul barelor de armătură şi ± 1 cm privind poziţia lor). Caracteristica distinctivă a acestui metode de control este faptul că oferă precizie fotografică a detaliilor interiorului. 2002 114 . punct cu punct. de obicei ascuns. În unele situaţii. Pata neagră din zona dreaptă a imaginii reprezintă un tub electric (având densitate redusă. care au rolul de identificare a zonei elementului radiografiat în vederea localizării cu uşurinţă a defectelor. straturi de beton degradat.CONTROLUL CALITĂŢII LUCRĂRILOR DE CONSTRUCŢII Axa fasciculului de radiaţii trebuie să fie orientată către centrul zonei elementului studiat. Cu ajutorul acestor aparate se pot identifica: poziţia. Dezavantajele acestei metode sunt: necesitatea unei anumite durate de timp pentru utilizare şi aplicarea numai pe o zonă restrânsă de control. fisuri. când prelucrarea ulterioară a imaginii prin extrapolare. ceea ce în cazul unor lucrări de anvergură necesită realizarea unui număr mare de filme. În figura 6-16. Dar există situaţii. este strict necesară pentru a se realiza reprezentări tridimensionale precise a elementului de beton armat studiat (figura 6-16). pe o direcţie perpendiculară. segregări şi zone poroase în beton. deoarece imaginea barei de armătură este difuză. Sursă: Tomografia de Hormigon Armado . rosturi de turnare. Pentru a realiza o recunoaştere optimă a defectelor intensitatea radiaţiei trebuie corelată cu lungimea de undă. Punctele de culoare albă din figura 6-16 (b) reprezintă plăcuţe de plumb. o cantitate mai mare de raze este absorbită înnegrind filmul). precum verificarea zonelor segregate de beton imaginile plane (fotografice) ale elementului studiat sunt îndeajuns. (a) se pot observa efectele coroziunii armăturii prin faptul că oxizii rezultaţi au pătruns in beton. diametrul şi nivelul lor de coroziune al armăturilor. numerotate cu vopsea. cu grosimea elementului studiat şi cu timpul de transmisie. Se admite utilizarea unei direcţii oblice în cazul iradierii panoramice (fig.

b.CONTROLUL CALITĂŢII LUCRĂRILOR DE CONSTRUCŢII Figura 6-16. Imagine generală a zonei gamagrafiate. Gamagrafia ciocurilor unor bare de armătură 115 . Detaliu mărit Sursă: Tomografia de Hormigon Armado . Gamagrafia unui stâlp din beton armat şi reconstituirea sa tridimensională: a. 2002 Figura 6-17.

CONTROLUL CALITĂŢII LUCRĂRILOR DE CONSTRUCŢII Figura 6-18. Gamagrafia unei stâlp din beton armat care prezentă zone de segregare Sursă: Tomografia Armado. Gamagrafia unei grinzi din beton armat. fisurate în dreptul reazemului Sursă: Tomografia de Hormigon Armado . 2002 de Hormigon 116 . 2002 Figura 6-19.

3.se bazează pe analiza interacţiunii unui câmp magnetic cu elementul studiat. METODA CU NEUTRONI RAPIZI Metoda neutronilor rapizi se bazează pe capacitatea atomilor de hidrogen de a încetini mult mai eficace neutronii rapizi cu care se ciocnesc. din această categorie se disting: metoda rezistivă (conductometrică).3. Încercarea radiometrică a betonului 1. 5. 2.3. faţă de beton şi de posibilitatea de a evidenţia această atenuare cu ajutorul detectorului de gaz sau a detectorului cu scintilaţii. Principalul scop fiind analiza interacţiunii unui câmp electromagnetic exterior cu câmpul electromagnetic al curenţilor turbionari induşi de acesta în elementul studiat. Radiometru. 1996 6.se bazează pe analiza interacţiunii unui câmp electromagnetic exterior cu câmpul electromagnetic al curenţilor turbionari induşi de acesta în elementul studiat. (STAS 6652/1-82) Metodele electrice sau electromagnetice . METODA REZONANŢEI MAGNETICE NUCLEARE Metoda rezonanţei magnetice nucleare se bazează pe diferenţa dintre momentele magnetice datorită mişcării de precesie a diferitelor nuclee şi pe posibilitatea identificării lor cu ajutorul unui fenomen de rezonanţă dat de interfaţa dintre frecvenţa mişcării de precesie10 şi frecvenţa variabilă a unui câmp electromagnetic exterior.CONTROLUL CALITĂŢII LUCRĂRILOR DE CONSTRUCŢII 6.. 10 deplasare lentă a axei de rotaţie a unui corp care se roteşte rapid şi are doar un punct fix (DEX) 117 . METODE ELECTRICE ŞI MAGNETICE Metodele nedistructive electrice şi magnetice se bazează pe măsurarea unor proprietăţi electrice ale betonului sau pe propagarea undelor electromagnetice în beton. În acest fel apare posibilitatea identificării atomilor de hidrogen existenţi în beton sub formă de apă. Contor de plumb. 3 2 1 4 5 Figura 6-20. METODA RADIOMETRICĂ CU RADIAŢII GAMA SAU BETA Metoda radiometrică cu radiaţii gama sau beta se bazează pe proprietatea aerului sau armăturilor de a atenua radiaţiile gama sau beta în mod diferit.5. metoda neutronilor rapizi se foloseşte la determinarea umidităţii betonului. 3. Datorită acestui fapt. conectate la o instalaţie de numărare. decât orice fel de atomi pe care betonul îl conţine şi pe existenţa unor mijloace de detecţie a neutronilor lenţi rezultaţi în urma ciocnirilor cu atomi de hidrogen. În timp ce metoda magnetică . (STAS 6652/1-82) 6.4. Element de beton.2. (STAS 6652/1-82) 6. capacitivă. Colimator. a absorbţiei microundelor şi inducţiei magnetice (pachometrului) şi metoda curenţilor turbionari. Container cu izotopi. Sursă: Teodorescu M. 4.4.

în funcţie de umiditatea betonului. fluxul de linii de forţă magnetică îşi schimbă direcţia acolo unde întâlneşte o fisură sau o incluziune. Procedeul se bazează pe faptul că.CONTROLUL CALITĂŢII LUCRĂRILOR DE CONSTRUCŢII 6. în piesa magnetizată. care a fost în prealabil pulverizarea pe suprafaţa materialului metalic.4. METODA CAPACITIVĂ Metoda capacitivă se bazează pe modificarea constantei dielectrice şi a capacităţii electrice a betonului.4. 6. Câmpul unui dipol electric 118 . Marginile fisurii atrag suspensia conţinând particule de pulbere magnetică fină. (STAS 6652/1-82) 6. Particulele fiind atrase de câmpul de dispersie care ia naştere pe defectele de material ale piesei magnetizată în câmp exterior. datorită variaţiilor de umiditate ale betonului.2. în acest mod fiind evidenţiate fisurile în piesele metalice. (STAS 6652/1-82) 6.1.4. identificând (STAS 6652/1-82): • defecte de material (de exemplu: fisuri cu lăţimi de ordinul micronilor). constanta dielectrică a apei fiind net deosebită de cea a celorlalte materiale. Obiect metalic magnetizat c. a determinării umidităţii. precum şi la măsurarea grosimilor şi planeităţii. Obiect metalic nemagnetizat b. METODA ABSORBŢIEI MICROUNDELOR (METODA NEUTRONILOR) Metoda absorbţiei microundelor (denumită şi metoda neutronilor) se bazează pe capacitatea betonului de a atenua în mod diferit undele electromagnetice de foarte înaltă frecvenţă (225 MHz la 100 GHz). METODA REZISTIVĂ (A CONDUCTIVITĂŢII) Metoda rezistivă (denumită şi metoda conductivităţii) se bazează pe variaţia rezistenţei sau conductibilităţii electrice a betonului în curent alternativ sub influenţa modificării umidităţii sale.4. METODA INDUCŢIEI MAGNETICE Metoda inducţiei magnetice se bazează pe dispersia fluxului magnetic indus în materiale feromagnetice.3. a. a porozităţii şi conţinutului de aer înglobat.4. (STAS 6652/1-82) Microundele pot fi folosite în scopul verificării omogenităţii betonului prin dispersia componenţilor în masa lui.

Principii de funcţionare Cârlig supus defectoscopiei magnetice Figura 6-21. Armătură. 5. Evidenţierea perturbaţiei se realizează cu ajutorul unui cuplaj inductiv realizat între primarul şi secundarul unei sonde (galvanometru) şi este proporţională cu mărimea obiectului şi apropierea de traductor. Oscilator cu curent alternativ. Oneţ 1979. generat de o bobină. Sondă de palpare. 7. 119 . Defazor.CONTROLUL CALITĂŢII LUCRĂRILOR DE CONSTRUCŢII d. James Instruments. grosimea stratului de acoperire cu beton şi diametrul armăturilor. 6.. 9. Întrerupător. în prezenţa unui element metalic. Procedeul constă în perturbarea câmpului magnetic. Galvanometru. 3 4 7 8 9 Sursă: Tertea. Defectoscopia magnetică Sursă: American Society for Nondestructive Testing • poziţia. 1996. Schema de funcţionare a Pachometrului 1. 8. Redresor. Baterie de alimentare. 2003. Element de beton. 4. 2. 5 2 1 6 Figura 6-22. Acest procedeu reprezintă metoda Pachometrului. 3. Teodorescu M.

CONTROLUL CALITĂŢII LUCRĂRILOR DE CONSTRUCŢII

6.4.5. METODA CURENŢILOR TURBIONARI Metoda curenţilor turbionari se bazează pe efectul Skin, adică pe concentrarea la suprafaţă a curenţilor electrici turbionari induşi în cazul interacţiunii unui câmp de înaltă frecvenţă cu un material electric conductor. Neomogenităţile de suprafaţă sau zonele structurale cu conductibilitate modificată (de exemplu: fisuri, variaţii de duritate, separări la limite de grăunţi etc.) schimbă comportarea electrică a stratului în care apare efectul Skin, la acţiunea unui câmp generat de o bobină exterioară. (Hutte, 1995; STAS 6652/1-82; Carino, 1997)
Figura 6-23. Schema funcţionării aparaturii defectoscopice cu curenţi turbionari: a., b. şi c Câmpul magnetic omogen din interiorul unei bobine cilindrice străbătute de curent şi câmpul de dipol din interiorul acesteia Sursă: Carino, 1997

a

b

c

120

CONTROLUL CALITĂŢII LUCRĂRILOR DE CONSTRUCŢII

6.6. METODE TERMICE
Metodele termice se bazează pe analiza variaţiei câmpurilor termice sau de temperatură, datorate defectelor din obiectul de controlat, din această categorie fac parte (STAS 6652/1-82): metoda radiografică (radiometrică) şi metoda radioscopică (termovizuală). 6.6.1. METODA TERMOGRAFICĂ/ RADIOSCOPICĂ ÎN INFRAROŞU (TERMOVIZIUNII) Metoda radioscopică (denumită şi metoda termovizuală) constă în întocmirea unei hărţi termice a elementului de examinat, bazându-se pe posibilitatea detectării fluxului de radiaţii infraroşii, ce străbate betonul, prin transformarea lui într-un semnal electric, cu ajutorul unui detector corespunzător şi pe vizualizarea acestui semnal într-un circuit de televiziune cu frecvenţă mare de linii. Prin termografiere se evidenţiază anizotropia structurală a materialului, precum şi cele mai importante defecte specifice.
1 2 3 7

Figura 6-24. Metoda radioscopică 1. Sursă radiaţii, 2. Colimator, 3. Element de beton, 4. Microprocesor, 5. Monitor, 6. Magnetoscop, 7. Receptor. Sursă: Teodorescu M., 1996

4 5 6

Zona calda

Metoda termografică în infraroşu este o metodă nedistructivă de control a pierderilor de căldură, a analizării degradărilor şi a defectelor elementelor de construcţii prin măsurare a temperaturii elementelor de construcţii de la distanţă, prin înregistrarea radiaţiilor în IR. (Clemena şi McKeel 1978), (Manning şi Holt 1983), (Carino, 1994)
Figura 6-25. Efectul discontinuităţii fluxului termic în materialul supus controlului a. Flux termic interior spre exterior creează puncte “calde”, b. Flux termic exterior spre interior creează puncte “reci” pe imagini.

Zona rece

Sursă: Carino, 1994

Principiul de funcţionare constă în emiterea şi absorbţia energiei (radiaţiei) electromagnetice de către materiale supuse controlului. Fluxul emis este afectat de proprietăţile izolatoare ale materialului şi de gradul în care suprafaţa materialului radiază energie. Diferenţele de temperatură, sub formă de imagini, sunt înregistrate de câtre aparate foto cu infraroşu speciale, care sunt stocate în calculatoare pentru prelucrare ulterioară. (Georgescu M., Rodan Gh., Georgescu E., 1999), (Boian Fl., Rodan Gh., Georgescu M., Rodan P., 2000, 2001) Imaginile termografice prezintă suprafeţele elementului controlat în care neregularităţile proprietăţilor materialului se traduc în variaţii ale temperaturii, vizualizate prin culori diferite (corespunzătoare unor anumite temperaturi). Scara de culori, variază în plaja, violet – albastru – verde – portocaliu – roşu – galben - alb. Culorile închise ca nuanţă (albastru şi verde) corespund unor temperaturi mai mici, iar cele cu culori deschise corespund unor temperaturi mai ridicate. (Boian Fl., Rodan Gh., Georgescu M., Rodan P., 2000)
121

CONTROLUL CALITĂŢII LUCRĂRILOR DE CONSTRUCŢII

Anomaliile termice care apar frecvent în cazul structurilor din beton, sunt defecte în structura betonului, şi anume zone de beton poros şi segregat, zone apărute în urma executării necorespunzătoare a lucrărilor (fig 6-26). Metoda termografică în infraroşu semnalează numai anomaliile de suprafaţă şi amplasarea lor, nu poate determina adâncimea şi grosimea acestora, iar rezultatele înregistrate sunt sensibil influenţate de către factorii de mediu (temperatură şi umiditate).
Figura 6-26. Detaliu element de beton armat vizualizat în plaja de culori IR.

6.6.3. METODA RADIOGRAFICĂ CU RADIAŢII INFRAROŞII Metoda radiografică cu radiaţii infraroşii se bazează pe posibilitatea evidenţierii defectelor ce există în masa elementului de studiat prin măsurarea fluxului prin măsurarea fluxului termic ce traversează obiectul examinat şi pe posibilitatea vizualizării repartiţiei sale, cu ajutorul unei pelicule fotosensibile la radiaţii infraroşii.
1 2 3
Figura 6-27. a. Schemă metoda radiografică 1. container cu izotopi, 2. colimator, 3. element de beton, 4. film, 5. ecran de protecţie. Sursă: American Society for Nondestructive Testing

4 5

b. Exemple de imagini radiografice Sursă: American Society for Nondestructive Testing

122

pentru a nu afecta negativ proprietăţile fizico – chimice ale elementelor examinate. suprafaţa existentă trebuie să fie tratată prin următoarea combinaţie de lucrări: pregătirea suprafeţei de examinat . precum betonul sau materiale ceramice. 123 . tip II . şi se aplică developantul. verificarea lucrărilor. SR EN 571-1/1999) 6. MATERIALE FOLOSITE Principalele produse folosite pentru controlul nedistructiv folosind metoda substanţelor penetrante. aplicarea developantului. cu condiţia ca aceasta să nu atace prin substanţele de examinare a materialul examinat. tip D – emulgator hidrofil sau tip E – apă şi solvent. în funcţie de rolul pe care îl îndeplinesc (STAS 85391991. fisuri. STAS 10214-1984). PROCEDURA DE CONTROL Depinzând de cauza degradării materialului de examinat şi de metoda de pregătire aleasă. tip B – emulgator lipofil pe bază de ulei.7. inundare.fluorescent.3. 6. DESCRIEREA METODEI Înaintea efectuării controlului folosind substanţe penetrante. prin: pulverizare. de tip I . • Produsele pentru îndepărtat excesul de penetrant. cufundare sau imersie. tip b – solubili în apă. se pot clasifica.7.2. înregistrarea rezultatelor şi curăţarea finală a elementului. Important este faptul că materialele penetrante trebuie să fie compatibile între ele. După care. Kauw V. de exemplu. de tip A – apă.1. După trecerea unei anumite perioade de timp necesare penetrării. de preferat să fie livrate de către acelaşi producător. excesul de pe suprafaţă se îndepărtează. tip C – solvent.CONTROLUL CALITĂŢII LUCRĂRILOR DE CONSTRUCŢII 6. suprapuneri. dar poate fi utilizată de asemenea şi pentru alte materiale. se aplică penetranţi adecvaţi pe zona de examinat care intră în discontinuităţile deschise la suprafaţă. în scopul detectării discontinuităţilor deschise la suprafaţa materialului de examinat. (STAS 6652/1-82.cu contrast de culoare sau de tip III . METODA SUBSTANŢELOR PENETRANTE Metoda controlului nedistructiv folosind substanţe penetrante se bazează pe evidenţierea penetrantului (lichid sau gazos) care pătrunde în discontinuităţile elementului studiat.7. de tip a – uscat. îndepărtarea excesului de penetrant. tip c – suspensie în apă.7.. aplicarea penetrantului. Principalele operaţii tehnologice necesare realizării examinării sunt: pregătirea şi curăţirea prealabilă a suprafeţei. suprafaţa de controlat trebuie pregătită. Această metodă se aplică în principal materialelor metalice.micşti (fluorescent şi contrast de culoare). cute. folosind produse speciale pentru îndepărtat excesul de penetrant.. porozitate şi lipsă de topire. • Developanţii. (PC-1/1990.curăţarea – desprăfuirea – degresarea – uscarea – aplicarea penetrant – îndepărtarea excesului de penetrant – uscarea – aplicarea developant – inspecţia finală a lucrărilor – înregistrarea rezultatelor încercării – curăţarea finală – realizarea protecţie materialului împotriva coroziunii – recontrolarea. 1995) 6. pensulare. prin operaţiile de curăţare şi uscare. în următoarele categorii: • Substanţele penetrante. tip d – pe bază de solvent şi tip e – pe bază de apă sau solvent pentru aplicaţii speciale. Werner M.

se realizează îndepărtarea uleiurilor. fără grăsimi. folosind metode de curăţare convenabile. 2. (Nedelcu N. noroiului prafului etc. Pregătirea suprafeţei devine o lucrare ascunsă.. 2000) Procedeul mecanic de curăţare (periere manuală sau mecanizată. în funcţie de exigenţele impuse de specificaţiile penetrantului adoptat. • unor suprafeţe compacte. Ilinoiu G. Desprăfuirea suprafeţelor de examinat Praful. Prin curăţare. Teodorescu M. Procedeele cele mai utilizate pentru curăţare sunt: spălare cu apă. spălare cu solvenţi (curăţare chimică). şpiţuirea (manual sau mecanic). 1 mm.CONTROLUL CALITĂŢII LUCRĂRILOR DE CONSTRUCŢII (Nedelcu N. pentru a se asigura că discontinuităţile sunt deschise la suprafaţă. 1986. sau a altor tipuri acoperiri. dăltuire. tăierea cu disc diamantat şi combinaţii dintre acestora.. reducând sensibilitatea acestora. urmat de clătire şi uscare corespunzătoare. care pot include şi clătirea cu apă. specifice anumitor domenii restrânse de utilizare. având avantaje şi dezavantaje. În toate cazurile. pot reacţiona cu penetrantul. în general. Ilinoiu G. 3. polizarea. va fi îndepărtat în mod obligatoriu. substanţelor chimice. Teodorescu M. vopseaua sau materiale de decapare. Astfel. perierea cu peria de sârmă (manual sau mecanic). se efectuează ulterior un tratament de decapare chimică. sablare cu nisip cuarţos sau cu jet de apă sub presiune etc. îndepărtează contaminanţii de pe suprafaţă şi zonele degradate de material. dar. Procedeele de pregătire a suprafeţei sunt diferite în funcţie de scopul pe care trebuie să îl îndeplinească. trebuie să se asigure că discontinuităţile nu sunt mascate prin deformare plastică sau acumulări de materiale abrazive (în cazul elementelor metalice). precum şi performanţe diferite. utilizând 124 . Din acest motiv ei trebuie îndepărtaţi de pe suprafaţa de examinat după procesul de curăţare. Reziduurile de la anumite procese de curăţare. a exfolierilor sau a altor deteriorări care se dezvoltă pe o adâncime de max. praf. rezultat din operaţiile executate anterior pentru prelucrarea suprafeţei elementelor sau datorat mediului înconjurător. şlefuire. 1986. acizii şi cromaţii.. uleiul. 2000) 1.). Toate procedeele folosite pentru examinarea nedistructivă a materialelor presupun o pregătire prealabilă a suprafeţelor acestora în vederea facilităţii penetrării şi adeziunii penetrantului folosit pentru control. rugină etc. pentru a îndepărta reziduuri precum. sunt incapabile să îndepărteze contaminanţii din discontinuităţile de suprafaţă ale elementelor. polizare. Procedeul chimic de curăţare se efectuează folosind agenţi de curăţare convenabil. grăsimilor. grăsimea. Curăţarea suprafeţelor de examinat Simpla operaţie de curăţare a suprafeţei este suficientă doar în cazul în care nu există degradări structurale ale materialului. termice şi chimice.. pot reduce mult fluorescenţa penetranţilor fluorescenţi. Ele constau în procedee mecanice. asigurarea: • unor suprafeţe curate. Pregătirea suprafeţelor de examinat Lucrările de pregătire a suprafeţelor a elementelor de examinat au ca obiectiv.. • unor umidităţii şi temperaturii corespunzătoare suprafeţei. dar în special în cazul sablării. O suprafaţă curată nu trebuie să conţină nimic altceva de cât constituenţii originali ai materialului de controlat. având o influenţă directă şi necondiţionată asupra calităţii lucrărilor executate.. Dacă este necesar.. precum şi culoarea penetranţilor cu contrast de culoare. rugoase (sănătoase). carotarea. calitatea ei fiind dependentă numai de pregătirea profesională şi conştiinciozitatea personalului care o execută.

Aplicarea penetrantului pe suprafeţele de examinat Penetrantul se poate aplica pe elementul de examinat prin: pulverizare. Degresarea se realizează prin: • frecarea suprafeţei cu ajutorul unor cârpe. cu condiţia ca penetrantul să nu se usuce pe timpul duratei de penetrare. arzătoare etc. • ştergerea suprafeţei curăţate cu o cârpă curată. 7. dar numai în cazul folosirii anumitor tipuri de penetranţi. Absorbţia cu aspiratorul şi suflarea cu aer comprimat (evitându-se depunerile de ulei pe suprafaţa elementului). Indiferent de metoda folosită. benzină. În cazul în care umectarea este superficială şi se datorează unei cauze exterioare (intemperii. toluen. Durata de penetrare depinde de: proprietăţile penetrantului. • evacuarea oamenilor din zonă. temperatura de aplicare. 5. şi având grijă ca pe suprafaţa elementului să nu se depună fum.CONTROLUL CALITĂŢII LUCRĂRILOR DE CONSTRUCŢII următoarele procedee: ştergerea cu perii sau bidinele prevăzute cu păr moale. precum şi pe suprafaţa acestora. trebuie să fie cuprinsă între +10 oC şi +50 oC. în anumite cazuri. iar în cazul în care prezenţa acestora în zonă este necesară. stropiri etc. special proiectaţi pentru a reduce pericolul de condensare a apei în discontinuităţile elementului. se poate coborî la +5 oC. elementele vor fi supuse unei uscări lente. benzen. materialul de examinat şi de discontinuităţile de detectat. cufundare sau imersie. pe întreaga desfăşurare a penetrării. echiparea lor corespunzătoare cu mijloace de protecţie (ochelari de protecţie. 4. 6. cu menţiunea că această operaţie trebuie să se 125 . • protecţia utilajului aflat în zonă. măşti contra prafului etc. dar de obicei. produse petroliere etc. substanţe grase sau alte impurităţi şi respectiv să nu se depăşească temperatura de 30…40 oC. Uscarea suprafeţelor de examinat Este o operaţie obligatorie în cazul aplicării straturilor de protecţie pe suprafaţa suport. Degresarea suprafeţelor de examinat Degresarea suprafeţelor. inundare. acetonă. atunci când acestea au o anumită umiditate mai mare decât cea indicată de furnizorul produsului de protecţie. se realizează numai atunci când această operaţie este necesară (suprafeţe impregnate cu substanţe pentru decofrare. La efectuarea operaţiunii de desprăfuire se va avea în vedere: • evitarea dirijării prafului spre suprafeţele proaspăt acoperite cu straturi de protecţie anticorozivă sau spre suprafeţe desprăfuite anterior. trebuie să se asigura ca suprafaţa de examinat să rămână complet umezită. apa împiedicând intrarea penetrantului în discontinuităţi. pensulare. Atunci când umectarea este de profunzime. Temperatura la care se recomandă examinarea suprafeţelor.) se permite ca uscarea să se realizeze forţat.). vopsele. Îndepărtarea excesului de penetrant de pe suprafeţele de examinat Îndepărtarea excesului de penetrant de pe suprafaţa de examinat se poate realiza folosind una din următoarele substanţe. utilizând lămpi de iradiere. acizi etc). pensule sau perii înmuiate în soluţii de solvenţi organici (white .). grăsimi. folosindu-se jeturi de aer cald.spirte. nu depăşeşte intervalul 5 … 60 minute.

trebuie avut grijă în special să se asigure că acesta este fără apă şi ulei. se realizează prin clătire cu apă (prin aplicarea unui emulgator) pentru a se îndepărta majoritatea penetrantului în exces de pe suprafaţa de examinare. se realizează prin clătire cu apă (prin aplicarea unui emulgator) pentru a se îndepărta majoritatea penetrantului în exces de pe suprafaţa de examinare. Metoda de uscare a piesei de examinat trebuie aleasă astfel încât să se asigure că penetrantul inclus în discontinuităţi nu se usucă. În acest caz.evaporare la temperatură ridicată. 8. îndepărtarea penetrantului postemulsionabil de pe suprafaţa de examinat. sau clătire prin pulverizare (temperatura apei folosite trebuind să nu depăşească +50 oC). Concentraţia şi durata de contact al emulgatorului trebuie evaluată de către utilizator prin încercări preliminare conform instrucţiunilor producătorului. ştergere cu pânza uscată. Emulgatorul trebuie aplicat prin imersie sau cu o instalaţie de spumare. În acest caz. trebuie îndepărtaţi orice stropi şi apa de pe suprafaţa elementului de examinat. În acest caz. Pentru penetranţi fluorescenţi. Aceasta se poate face numai prin imersie. Uscarea suprafeţei de examinat Pentru a facilita o uscare rapidă a excesului de apă. 126 . Durata de contact a emulgatorului trebuie evaluată de către utilizator prin încercări preliminare conform instrucţiunilor producătorului. îndepărtarea se realizează prin. folosind una din următoarele metode: . Dacă se foloseşte aer comprimat. . decizia referitoare la acţiuni viitoare trebuie luată de o persoană calificată corespunzător. aceasta trebuie efectuată sub o sursă UV – A. Dacă apare un fond excesiv pe suprafaţa elementului de examinat.metode combinate. iar presiunea pe suprafaţa piesei să fie menţinută cât mai redusă posibil. Durata predeterminată de contact a emulgatorului nu trebuie să fie depăşită.ştergere cu o pânză uscată. Durata de emulsionare nu trebuie depăşită.CONTROLUL CALITĂŢII LUCRĂRILOR DE CONSTRUCŢII realizeze astfel încât să nu afecteze penetrantul din discontinuităţile materialului (SR EN 5711999). • Emulgator lipofil (pe bază de ulei). . 9.evaporare la temperatură ambiantă după cufundare în apă fierbinte. Temperatura suprafeţei nu trebuie să depăşească 50 °C în timpul uscării. Imediat după emulsionare trebuie efectuată o spălare cu apă. • Emulgator hidrofil (diluabil în apă). precum şi pentru a facilita o acţiune uniformă a emulgatorului hidrofil care va fi aplicat ulterior. îndepărtarea penetrantului postemulsionabil de pe suprafaţa de examinat. Această durată trebuie să fie suficientă pentru a permite doar îndepărtarea penetrantului în exces de pe suprafaţa de examinat în timpul spălării ulterioare cu apă. suprafaţa de examinat trebuie uscată cât mai rapid posibil după îndepărtarea excesului de penetrant. Verificarea îndepărtării excesului de penetrant În timpul îndepărtării excesului de penetrant suprafaţa de examinat trebuie verificată vizual dacă sunt reziduuri penetrante. Cu excepţia cazului folosirii unui developant pe bază de apă. dacă nu s-a convenit altfel. • Apă şi solvenţi. . După emulsionare trebuie efectuată o spălare finală. după ce s-a efectuat îndepărtarea penetrantului în exces.circulaţie forţată a aerului. fără scame. după care cu pânza umezită uşor cu solvent. a cărei intensitate nu trebuie să fie sub 3 W/m2. .

prin imersie în suspensia agitată sau prin pulverizare cu un echipament corespunzător conform procedurii aprobate. prin pulverizare Sursă: American Society for Nondestructive Testing • Pulbere uscată poate fi folosită numai cu penetranţi fluorescenţi. . prin pulverizare uniformă cu un echipament corespunzător conform procedurii aprobate.uscarea prin evaporare şi/sau folosind un cuptor cu circulaţie forţată a aerului a piese de examinat.aplicarea uniformă a unui strat subţire a developantului. Developant pe bază de solvent.aplicarea uniformă a unui strat subţire a developantului.aplicarea uniformă a unui strat subţire a developantului.pulverizarea trebuie să fie efectuată astfel încât developantul să ajungă uşor umed pe suprafaţă. Aplicarea developantului pe suprafeţele de examinat Developantul trebuie menţinut în timpul folosirii într-o stare omogenă şi aplicat uniform pe suprafaţa de examinat.uscarea prin evaporare şi/sau folosind un cuptor cu circulaţie forţată a aerului. prin imersie în suspensia agitată sau prin pulverizare cu ajutorul unui echipament corespunzător conform procedurii aprobate.CONTROLUL CALITĂŢII LUCRĂRILOR DE CONSTRUCŢII 10. (SR EN 571-1/1999) Figura 6-28. Developant solubil în apă. Developantul trebuie aplicat uniform.evaluarea duratei de imersie şi a temperaturii developantului de către utilizator prin încercări prealabile conform instrucţiunilor producătorului. • • • 127 . pe suprafaţa de examinat printr-o serie de procedee. Principalele operaţii tehnologice sunt: . . Aplicarea developantului trebuie efectuată cât mai rapid posibil după îndepărtarea excesului de penetrant. . Durata de imersie trebuie să fie cât mai scurtă posibil pentru a asigura rezultate optime. Aplicarea developantului – pulbere uscată. precum: pulverizare electrostatică.evaluarea duratei de imersie şi a temperaturii developantului de către utilizator prin încercări prealabile conform instrucţiunilor producătorului. Nu sunt admise aglomerări locale ale pulberii. în strat subţire. Developant suspensie în apă. . pat fluidizat etc. . Principalele operaţii tehnologice sunt: . Durata de imersie trebuie să fie cât mai scurtă posibil pentru a asigura rezultate optime. .

prin pulverizare. 11. iar când timpul de developare recomandat de producător s-a scurs. . se detaşează cu grijă stratul de developant. începând imediat după aplicare (dacă se aplică developant uscat) şi sfârşind imediat după uscare (dacă se aplică developant umed). Principalele operaţii tehnologice sunt: . . developant pelicular). fără scame.aplicarea aceluiaşi penetrant prin orice mijloc convenabil. pe bază de solvent. b. Aplicarea developantului: a. . Indicaţiile apar pe suprafaţa stratului care a fost în contact direct cu piesa. solubil în apă. uscată. Durata de developare sunt cuprinse între 10 min şi 30 min.aplicarea developantul pelicular conform recomandării producătorului.CONTROLUL CALITĂŢII LUCRĂRILOR DE CONSTRUCŢII a b Figura 6-29.ştergerea developantul cu o pânză curată. Inspecţie finală a lucrărilor 128 . prin imersie Sursă: American Society for Nondestructive Testing • Developant pe bază de apă sau solvent pentru aplicaţii speciale (de exemplu.îndepărtarea excesului de penetrant şi uscarea piesei. . până la aplicarea developantului.se urmează exact acelaşi procedeu ca şi cel folosit iniţial.

cum ar fi aparatură de filtrare a luminii fluorescente (lumină neagră produsă de becuri electrice prevăzute cu filtre de oxid de nichel. Echipamente şi instrumente folosite pentru examinarea vizuală a defectelor Sursă: American Society for Nondestructive Testing După inspecţia finală curăţarea piesei este necesară numai în acele cazuri când produsele penetrante pot interfera cu procesul ulterior sau cu condiţiile de utilizare. trebuie aplicată o protecţie adecvată împotriva coroziunii.7. Aceasta facilitează o interpretare mai bună a indicaţiilor.CONTROLUL CALITĂŢII LUCRĂRILOR DE CONSTRUCŢII În general se recomandă să se efectueze prima examinare imediat după aplicarea developantului sau de îndată ce developantul este uscat. Este important să se determine până la ce adâncime s-a produs penetrarea dioxidului de carbon. 6-31 şi 632). EXEMPLE DE DETERMINĂRI NEDISTRUCTIVE FOLOSIND SUBSTANŢE PENETRANTE 1. Se pot folosi mijloace auxiliare pentru examinarea vizuală. 6. conducând la declanşarea procesului de carbonatare a betonului şi respectiv a procesului de coroziune a armăturii. folosit pentru evidenţierea defectului). Determinarea adâncimii carbonatării Dintre agenţii cei mai nocivi se menţionează dioxidul de carbon care poate micşora ph-ul stratului de acoperire cu beton a armăturii. Curăţare finală şi protecţie Figura 6-30. 12. Inspecţia finală trebuie efectuată când s-a scurs durata de developare... (Ilinoiu G. 2000) Adâncimea de carbonatare se poate determina folosind un indicator colorat (fenolftaleină) care îşi schimbă culoarea în funcţie de gradul de carbonatare (fig.4. Teodorescu M. Dacă se cere. Dacă 129 . Mărimea adâncimii de carbonatare Xc se stabileşte prin extragerea unei carote. 2000. Ilinoiu G.. instrumente de mărire (refractometru) sau ochelari de contrast.

alura acestei curbe de variaţie. Beton Armătură X Cl.adâncimea de carbonatare. Coroziunea armăturilor este un fenomen foarte complex a cărei predicţie presupune cunoaşterea coeficientului de difuzie a dioxidului de carbon D’. înseamnă că procesul de coroziune a armăturilor s-a declanşat. fenomenul de coroziune se declanşează la intervalul de timp corespunzător punctului de intersecţie al celor două curbe.intervalul de timp.şi OH. Determinarea curbei acţiunii clorhidrice Ionii de clor situaţi în porii stratului de acoperire cu beton pot coroda armăturile atunci când concentraţia lor ajunge la o valoare critică. Conţinutul ionilor de clor. se pot trasa curbele conţinutului ionilor Cl. care depind de pH-ul stratului de acoperire. 6-32.= OHOH0 ClTimp t Figura 6-32.19] xc2 = D ' t unde: xc . variază în funcţie de adâncimea din stratul de acoperire cu beton.19). De menţionat este faptul că procesul de difuzie a ionilor de clor s-a stabilit în condiţiile unei umidităţi constante şi 130 .sau OHpentru aflarea zonei de corodare a armăturii Iniţializarea coroziunii 2. Figura 6-31. Folosind legile difuziei şi coeficienţii măsuraţi ai difuziei. D’ . a coeficientului de difuzie a ionilor de clor D şi a conţinutului specific de clor Co din stratul de acoperire. Determinarea nivelului Cl.coeficient de difuzie al dioxidului de carbon în beton.la adâncimea x în funcţie de timp t. Cu ajutorul acestora se pot determina conţinutul ionilor de clor (formula 1) şi adâncimea de carbonatare (relaţia 6. fiind prezentată în fig. Epruvetă cilindrică de beton tratată cu fenolftaleină pentru determinarea adâncimii de carbonatare Sursă: James Instruments Pentru determinarea mărimi ariei de beton degradat se poate folosi coeficientul de difuzie D’ al dioxidului de carbon în beton. t . Conform fig. 6-33. ştiind că: [6.CONTROLUL CALITĂŢII LUCRĂRILOR DE CONSTRUCŢII stratul de acoperire cu beton este în totalitate carbonatat şi dacă umiditatea relativă a mediului nu este prea scăzută.

Dacă în elementul de beton au început reacţiile alcali-agregate (STAS 5440-70). indică nivelul de dezvoltate a degradării.. Culoarea galbenă oferă indicaţii asupra începutului degradării iar cea roz asupra progresului degradării.coeficient de eroare. Element de beton X Adâncime Cl- Figura 6-33. Determinarea existenţei reacţiilor alcali-agregate Este o metodă semidistructivă. 635 şi 6-36). (Teodorescu M.CONTROLUL CALITĂŢII LUCRĂRILOR DE CONSTRUCŢII respectiv a nedeteriorării stratului de beton. Cele două substanţe una de culoare galbenă şi cea de a doua – roz.20] C ( x. 6-34. suprafaţa elementului de beton se va colora astfel încât prin distribuţia pigmentării putem să constatăm extinderea degradării. Curba conţinutul de clor folosită pentru determinarea coeficientului de difuzie D 0 X Coeficient de difuzie D 3. ci au tendinţa de a umple porii de aer din beton (fig. care implică aplicarea a două substanţe chimice pe suprafeţele carotelor extrase. t ) = C 0 ⎨1 − erf ⎜ ⎜ 2 D ⎟⎬ ⎟ ⎝ t ⎠⎭ ⎩ unde: erf . cu care se determină conţinutul acestor ioni (Cl. Spre deosebire de cele două metode clasice de determinare a acestei reacţii: metoda determinării analizei petrografice şi cea a analizei acetatului uranil. Ilinoiu G. iar metoda analizei acetatului uranil este foarte scumpă datorită folosirii unor materiale radioactive).= C) în raport cu grosimea stratului de acoperire (x) şi în funcţie de timp (t).. De obicei reacţia alcali-agregate are loc în fisurile existente din agregate. În cazul respectării acestei ipoteze coeficientul de difuzie a ionilor de clor (D) în beton poate fi determinat. 2000) ⎧ ⎛ x ⎞⎫ [6. metoda prezentată mai sus menţionată are o serie de avantaje: agenţii chimici folosiţi lasă urme vizibile chiar şi după uscarea mostrei.parametru conţinutului specific de clor din stratul de acoperire de beton. folosind curba acţiunii clorhidrice. iar costul de determinare prin această metodă este mai mic în comparaţie cu oricare din celelalte două (metoda petrografică necesitând echipamente de laborator ceea ce implică timp suplimentar pentru determinare. Co . iar un diagnostic este posibil în mai puţin de 5 minute. ele nu urmăresc graniţa dintre agregat şi pasta de ciment. 131 .

Beton tratat numai cu gel roz indicând degradarea avansată prin reacţia alcali-agregate Sursă: James Instruments Figura 6-34. Beton tratat cu gel galben indicând începutul b. Determinarea existenţei reacţiilor alcali-agregate Figura 6-36. Epruvetă cilindrică de beton indicând degradarea avansată prin reacţia alcali-agregate Sursă: James Instruments 132 . Beton netratat b. Beton tratat numai cu gel roz şi galben degradării indicând degradarea avansată prin reacţia alcali-agregate Sursă: James Instruments Figura 6-35. Determinarea existenţei reacţiilor alcali-agregate a.CONTROLUL CALITĂŢII LUCRĂRILOR DE CONSTRUCŢII a.

respectiv a proprietăţilor betonului proaspăt şi întărit. determinarea maturităţii necesare elementelor de beton pentru transferului (transmiterea) precomprimării. 2. definită prin Conceptul (R). Metoda convenţională. .1. determinarea maturităţii necesare elementelor prefabricate pentru transport. Hover 1996: 1. .8. . 6. manipulare şi depozitare. funcţie de timp şi temperatura betonului.tratamente termice. în dependenţă cu: • factori de compoziţie.utilizarea de cimenturi cu suprafaţă specifică mare.influenţa temperaturii şi umidităţii mediului ambiant.punerea în lucrare a betonului. determinarea maturităţii necesare betonului pentru expunerea la îngheţ. Constă în încercarea la compresiune a epruvetelor de beton. • • • • Principalele scopuri ale calcului maturizării betonului sunt: determinarea maturităţii necesare betonului pentru decofrare. reducători de apă. .influenţa apei din compoziţie şi a umidităţii mediului ambiant. METODA MATURIZĂRII BETONULUI Maturizarea betonului. Metoda determinării gradului de carbonatare. Maturizarea betonului se datorează modificărilor continue a structurii interne ale acestuia. .compactare corespunzătoare – recompactare.utilizarea de aditivi acceleratori de priză şi întărire. conform Hilsdorf 1995 şi Pinto.influenţa agregatelor. . confecţionate şi păstrate în condiţii similare cu cele ale elementului de construcţie (STAS 1275-88).structura pietrei de ciment şi a betonului.8. definit prin Conceptul (C).utilizarea de dozaje de ciment mărite. după un anumit interval de timp (ti) de la punerea sa în lucrare (la o anumită vârstă a betonului). Consideră durata de maturizare a betonului ca fiind condiţionată de adâncimea carbonatării. se poate realiza folosind una din următoarele metode (concepte). Metoda maturizării betonului reprezintă un procedeu de determinare nedistructivă a nivelului de rezistenţă a betonului.accelerarea întăriri prin mijloace specifice .tratarea betonului după turnare.CONTROLUL CALITĂŢII LUCRĂRILOR DE CONSTRUCŢII 6. . . METODE DE DETERMINARE A NIVELULUI DE ÎNTĂRIRE AL BETONULUI Determinarea nivelului de întărire al betonului (β). Ea evidenţiază indirect stadiul de evoluţie a proceselor fizico – chimice. este una dine cele mai importante faze din cadrul proceselor de realizare a elementelor din beton. care nu trebuie să depăşească valoarea specificată în timp. . la termene diferite. 133 . de expunere şi mediu: . beton armat sau beton precomprimat. • factori tehnologici: .

CONTROLUL CALITĂŢII LUCRĂRILOR DE CONSTRUCŢII

3. Metoda determinării gradului de permeabilitate, definit prin Conceptul (P). Consideră durata de maturizare ca fiind condiţionată de realizarea unui anumit grad de permeabilitate propus, la sfârşitul perioadei de întărire. 4. Metoda evaluării gradului efectiv de maturizare al betonului (denumită şi metoda gradului de hidratare), definit prin Conceptul (M). Consideră efectele timp-temperatură asupra dezvoltării nivelului de rezistenţă a betonului (C 16-84). 6.8.5. EFECTUL VÂRSTEI BETONULUI ASUPRA CREŞTERII REZISTENŢEI

Principalii parametrii care influenţează durata de maturizare (Hilsdorf 1995) sunt: Compoziţia betonului (raport A/C şi tip ciment, marcă ciment, fineţe de măcinare). Temperatura betonului (căldură de hidratare). Condiţii de mediu în timpul respectiv după întărire. Condiţii de expunere. Durata minimă de întărire depinde în principal de atingerea maturităţii betonului. Odată definită valoarea specificată, relaţii empirice între timp, tip ciment, raport A/C, temperatură şi clasă de rezistenţă a betonului sunt folosite pentru estimarea duratei minime de întărire(ti). Pe de o parte, corelaţia între raport A/C şi rezistenţa betonului este specifică pentru fiecare tip de ciment şi durată de întărire, iar pe de altă parte, corelaţia rezistenţă şi gel/ spaţiu are o aplicabilitate mai generală, deoarece cantitatea de gel prezentă în pasta (piatră) de ciment este o funcţie tip ciment şi durata de întărire (Neville A. M:, 2003). Nivelul de întărire (β) este exprimat în procente din rezistenţa la 28 de zile (R28): unde: Rβ - rezistenţa la compresiune efectivă; R β = β 100 Ru- rezistenţa medie la compresiune. R 1. 2. 3. 4.
u

6.8.6. METODA EVALUĂRII GRADULUI DE MATURIZARE AL BETONULUI

Gradul de maturizare al betonului se defineşte prin suprafaţa cuprinsă între ordonata – 10 C (temperatură, admisă convenţional la care procesele fizico – chimice stagnează) şi curba de variaţie a temperaturii betonului sau mortarului de ciment. Rezistenţa betonului creşte odată cu avansarea proceselor de hidratare - hidratării a cimentului, care depind în mare măsură de creşterea temperaturii acestuia, ceea ce permite exprimarea gradului de maturizare în funcţie de factorii temperatură – timp [h oC].
o

Figura 6-37. Termometru cu infraroşu Sursă: Romtech

134

CONTROLUL CALITĂŢII LUCRĂRILOR DE CONSTRUCŢII
Temperatura θ [ C]
o

Temperatura θ [ C]

o

+40 +30 +20 +10 0 -10 t i-1 tI t I+1 tk tn θ i-1 Mθi θi θ I+1 Timp [hr]

+40 +30 +20 +10 0 -10 t i-1 tI t I+1 tk tn

θ i-1 θi θ I+1 Timp [hr]

Figura 6-38. Variaţia temperaturii betonului a. Gradul de maturizare efectiv Mef la betoane cu b. La betoane cu temperatura de îngheţ scăzută temperatura de îngheţ de 0 oC prin folosirea de aditivi Sursă: C 16-84

∑ M θ' i kθi =∑ θ i' + 10 Kθ t i ∑ M θ kθ =∑ (θ '+10)t
' i =1 n i =1 n i =1 n i i i =1 n i i N kθ ≥ M β [ h o C ]

n

n

(

)

[6.22]
[6.23] [6.24]

∑ M θ kθ =∑ (θ '+10)t
' i =1 i i i =1 i

i

kθ ≥ M kN [hoC ]

unde: M θ' i – gradului de maturizare efectiv al betonului, în [h oC], evaluat pentru zona elementului de construcţie cea mai expusă răcirii, în intervalul de timp ti; Mk - gradul critic de maturizare al betonului, evaluat la temperatura normală de +20 o C, necesar a fi obţinut în beton înainte de îngheţarea lui, pentru ca rezistenţele finale să nu fie afectate defavorabil; Mβ – gradul de maturizare al betonului, evaluat la temperatura normală de +20 oC, corelat cu nivelul de întărire β, necesar pentru a fi permisă decofrarea [h oC]; ti – durata în h a intervalului de timp i, în care temperatura variază liniar; kθi – coeficientul de echivalare a gradului de maturizare al betonului evaluat la o temperatură oarecare θi cu gradul de maturizare evaluat la temperatura normală +20 o C.
6.8.7. MODELE DE CALCUL CARE STAU LA BAZA DETERMINĂRII GRADULUI DE MATURIZARE AL BETONULUI FOLOSITE PE PLAN MONDIAL

Începând cu anul 1949, o serie de modele matematice au fost dezvoltate şi folosite pentru a calcula gradul de maturizare al betonului. Curbele au fost obţinute prin relaţii de echivalenţă între căldură de hidratare a cimentului si timp. Printre cele mai importante modele se pot enumera: McIntosh (1949), Nurse (1949), Saul (1951): M = ∑ (θ − θ o )t i
i =1 n

[ho C] [6.25]

Plowman (1956):

R1 = A + B log10 (maturitate *10 −3 ) [h oC][6.26] R2 135

CONTROLUL CALITĂŢII LUCRĂRILOR DE CONSTRUCŢII

Dracemnot (1982): Freiesleben-Hansen şi Pederson (1977): Knudsen (1984): Carino (1991): ASTM (1993):

Fm = ∑ S n xAn
i =1

n

[h o C] [6.27] [h o C] [6.28] [ho C] [6.29] [ho C] [6.30] [ho C] [6.31]

Rβ = Ru e Rβ = Ru S = S∞

⎛ τ ⎜ ⎜M ⎝

⎞α ⎟ ⎟ ⎠

1 + k (M − M o )

k (M − M o )

k (M − M 0 )
1 + k (M − M 0 )

R 2 = R1 + b(log m2 log m1 )

unde: M – gradul de maturizare efectiv al betonului, evaluat pentru zona elementului de construcţie cea mai expusă răcirii, în intervalul de timp ti [ho C]; Mo – gradul de maturizare iniţial când procesele de întărire încep; t – durata în ore a intervalului de timp i, în care temperatura variază liniar [h]; θ - temperatura [oC] pentru durata ti; Kθi – coeficient de echivalare a gradului de maturizare al betonului evaluat la temperatura oarecare (θi), cu gradul de maturizare evaluat la temperatura normală +20 o C; Rβ - rezistenţa la compresiune corespunzătoare gradului de maturizare M; Ru – rezistenţa ultimă realizabilă (MPa); Fm – factor de maturitate; C – coeficient determinat funcţie de tipul de ciment; τ - constantă de timp; R 1, R 2 – rezistenţe la compresiune înregistrate la vârste diferite (MPa); A, B – coeficienţi funcţie de valoarea rezistenţei betonului (coeficienţi Plowman); m1, m2 – maturitate corespunzătoare rezistenţelor R 1 şi R 2.

6.9. METODE OPTICE
Metoda optică în spectru vizibil se bazează pe examinarea optico-vizuală a suprafeţelor elementului de beton în vederea detectării fisurilor Metoda holografică se bazează pe urmărirea modificărilor care apar în holograma unui element de beton, iluminat cu un fascicul de raze laser, ca urmare a apariţiei unui defect (fisură, microfisură etc.) pe suprafaţa elementului, în timpul solicitărilor. Astfel, se analizează parametrii radiaţiei optice aflate în interacţiune cu elementul studiat în interacţiune. (STAS 6652/1-82)

6.10. METODA UNDELOR RADIO
Metoda undelor radio se bazează pe evidenţierea variaţiei parametrilor undelor electromagnetice de frecvenţă radio, aflate în interacţiune cu obiectul de controlat. (STAS 6652/1-82)

136

rămasă pe beton în urma ciocnirii.11. 6. (STAS 6652/1-82) Combinaţiile metodelor cel mai frecvent folosite sunt: metoda viteză de propagareindice de recul. dar măsurând doi parametrii: timpul de propagare a impulsului ultrasonic şi atenuarea sa la parcurgerea betonului.ATENUAREA ULTRASUNETELOR Metoda viteză de propagare . 6.forţă de smulgere este o metodă de estimare a rezistenţei betonului pus în lucrare. analoagă celei viteză de propagare – indice de recul. cu o precizie superioară metodelor individuale. metoda viteză de propagare .FORŢĂ DE SMULGERE Metoda viteză de propagare .11. cu deosebirea că determinarea durităţii superficiale se face prin măsurarea diametrului amprentei. METODA VITEZĂ DE PROPAGARE.atenuare a radiaţiilor gama se bazează pe posibilitatea pe posibilitatea localizării zonelor defecte din beton cu ajutorul unei măsurări simultane a timpului de propagare a impulsurilor ultrasonice şi a coeficientului de atenuare a radiaţiilor gama.CONTROLUL CALITĂŢII LUCRĂRILOR DE CONSTRUCŢII 6. 6.11. metoda viteză de propagare . cu ajutorul unor măsurători combinate ale timpului de propagare a impulsurilor ultrasonice şi a durităţii superficiale prin metoda reculului. metoda viteză de propagare .5.atenuarea ultrasunetelor.2.1. METODE COMBINATE Metode combinate se bazează pe utilizarea simultană şi combinată a două sau mai multe metode nedistructive. bazată pe măsurarea concomitentă atât a vitezei de propagare longitudinală a impulsurilor ultrasonice. cât şi a forţei de smulgere necesare extragerii unui dispozitiv înglobat sau introdus în beton.11.amprentă. 6.11. METODA VITEZĂ DE PROPAGARE .11.indice de recul se bazează pe posibilitatea estimării rezistenţei betonului într-o zonă dată. 137 . METODA VITEZĂ DE PROPAGARE. în vederea măsurării aceleiaşi proprietăţi a betonului.ATENUARE A RADIAŢIILOR GAMA Metoda viteză de propagare . METODA VITEZĂ DE PROPAGARE. Metoda este limitată la grosimi de beton de 45…50 cm.atenuare a radiaţiilor gama.forţă de smulgere şi metoda viteză de propagareradiometrică (radiografică). în locul măsurării reculului.INDICE DE RECUL Metoda viteză de propagare . METODA VITEZĂ DE PROPAGARE.3.4.AMPRENTĂ Metoda viteză de propagare .atenuarea ultrasunetelor se bazează pe posibilitatea estimării rezistenţei betonului cu ajutorul unei încercări efectuate exclusiv în tehnica de impuls. metoda viteză de propagare. 6.amprentă este o metodă de estimare a rezistenţei betonului.

Struble L.11. Sursă: Petersen K. Michigan Technological University. 1989. partea stângă. iar produşii de coroziune reflectă mai atenuat lumina decât oţelul. Struble L. • în faza finală se determină numărul de bare şi diametrul lor. Armătura de oţel şi produşii de coroziune sunt opaci în transmisia luminii. 1991) Figura 6-39. (Ceukelaire L. 6-39. 138 .. coroziunii sulfatice. săruri de amoniu etc. Figura 6-40. Stutzman P.RADIOMETRICĂ (RADIOGRAFICĂ) Metoda viteză de propagare . Agregatele sunt în general transparente în transmisia luminii. 2003. Oţelul neoxidat reflectă puternic lumina.. în grosime de 10…20 mm. La baza imagini. posibilitatea folosirii calculatoarelor pentru studierea imaginii generate tridimensional şi analizarea imaginii cu ajutorul fluxurilor de electroni şi a razelor X. în zonele indicate prin prima metodă. care foloseşte succesiv două tipuri de încercări în două faze: • în faza preliminară se determină poziţia armăturilor cu ajutorul pachometrului. carbon.radiometrică (radiografică) este o metodă de determinare a poziţiei şi diametrului armăturilor în beton..12...6. se observă o particulă de agregat compus din cristale lamelare. reacţiilor alcalii-agregate. vizualizată cu lumină emergentă (transmisă). x 10000). cu ajutorul metodelor bazate pe atenuarea radiaţiilor gama (radiografie sau radiometrice). VanDam T. Stutzman P. platină.CONTROLUL CALITĂŢII LUCRĂRILOR DE CONSTRUCŢII 6. VanDam T. MICROSCOPIE ELECTRONICĂ Microscopia electronică este o metoda de analiză cantitativă petrografică al calităţii probelor de beton. Scopul controlului fiind determinarea existenţei degradărilor datorate coroziunii armăturilor. Aceeaşi imagine ca în fig.. Sursă: Petersen K.. Microscopia unei armături corodate înglobată în beton.E. 6. 2003. Pentru a se realiza o suprafaţă de control corespunzătoare. Avantajele metodei: focalizare superioară (aprox. METODA VITEZĂ DE PROPAGARE. aceasta trebuie pregătită în prealabil prin aplicarea (într-o incintă vacuumată) a unei pelicule conducătoare electric (aur. Michigan Technological University.E. crom sau aliaj din aur-paladiu).. 1989. cu o intensitate mai puternic decât agregatele şi piatra de ciment..

Stutzman P. 2003. Straturi alternante de alcalii – silica gel şi produşi de coroziune depuşi pe feţele laterale ale fisurii din zona mediană a imagini.. Particula de agregat din poţiunea superioară mediană a imaginii este supusă reacţiilor alcalii – agregate.. Struble L. 2003.E. 6-40.CONTROLUL CALITĂŢII LUCRĂRILOR DE CONSTRUCŢII Figura 6-41. Figura 6-43. VanDam T. Sursă: Petersen K..silica gel... Porii şi fisurile învecinate sunt umplut cu alcalii . 2003. Michigan Technological University. Aceeaşi detaliu fig. Figura 6-42. VanDam T. Particula de agregat este mai poroasă în interior şi mai densă la suprafaţa de contact cu piatra de ciment... pentru a se uşura controlul fisurilor . VanDam T.. supus la lumină albastră reflectată şi observat cu filtru galben... 139 . Detaliu zonă dreptunghiulară din fig.E. 1989.E. Sursă: Petersen K. Sursă: Petersen K. Stutzman P. Stutzman P. Michigan Technological University. 1989. cavernelor şi a porilor. Detaliu mărit al zonei încercuite din fig.. Struble L.. Struble L. 6-41 şi 6-42. 1989. Folosirea filtrelor albastre şi galbene conduce la apariţia penetrantului în culoarea verde.. 6-39 şi 6-40. Michigan Technological University.

. Carino N. Nondestructive testing of concrete: History and Challenges. Michigan Technological University. Chang. Figura 6-44. VanDam T. P.. Boca Raton. Georgescu M.. Hansen K. Bucureşti. P. 623-678. K. July 2000. 7. CRC Press. May 21-23. M. 2. 2003. Arcan M.. Editura Tehnică.. Nondestructive testing to investigate corrosion status in concrete structures.. Journal of performance of constructed facilities 1999. Boian Fl. Carino N. The impact-echo method: an overview. Volume 30.E. 6.. 96-106. Termografia coşurilor de fum... MD 20899-8611 USA..... VanDam T. K. Nondestructive Test Methods. Michigan Technological University.CONTROLUL CALITĂŢII LUCRĂRILOR DE CONSTRUCŢII Figura 6-44. Stutzman P. MI. American Concrete Institute. 2000. Editor. Antrepenorul. Virginia. D. 18 p. 6-42 şi 6-43 supusă substanţelor fluorescent penetrante.. 8.. 11571168 pp. 1994. Carino N. Struble L. Epure L.. ACI SP 144-30. Proceedings of the 2001 Structures Congress & Exposition. Analize de calitate şi performanţă. Ed. 2002. Antrepenorul. 9. 4.J. 2001. pag.. 2001.. 4-6. Chapter 19. American Society of Civil Engineers. 1989. Georgescu M.. Râmniceanu V. pag. Carino N.. pag.. Sursă: Petersen K. 6..E.J... Bentz D. 2001. 1997.. BIBLIOGRAFIE LA CAPITOLUL 6 1. Avram C.. Încercarea construcţiilor. Reston. Cement and Concrete Research. 140 .. 6-43.13. Editor 19/1-68 pp.. Rodan Gh.. Washington. Aceeaşi detaliu fig. Bălan S. Peter C. 7. Building and Fire Research Laboratory National Institute of Standards and Technology Gaithersburg. Preliminary observations of water movement in cement pastes during curing using X-ray absorption. Stutzman P. Fl. 2003.J. Mehta.J.. 3. 30-33. Măsurători termografice pentru controlul barajelor. No. 1989. Aceeaşi detaliu fig. Concrete Construction Engineering Handbook. Nawy. Detroit. Sursă: Petersen K. Rodan Gh. 1965.C. Boian Fl. pag. Rodan P. 5. Rodan P. Concrete Technology Past present and Future.. Struble L. Axinia P.

Structural Faults and Repair Conference. 25. 8-12. 27.J. Ispas T. Lew H. M.. Petrescu M. L. Report ME 85-03. Florea N. National Institute of Standards and Technology Gaithersburg.. L.. 64-65. Proceedings of the 2001 Structures Congress & Exposition. Hunedoara.. Ferraris C. The development of DART (Deck assesment by radar and thermography. 31.. Ceukelaire L. SELC XV Piatra Neamţ Octombrie 2003. L.. Symposium Conferinţă IABSE San Francisco. 26. 1984. Sack.W.G. Lucrări practice.D. Dimensi Teknik Sipil. 1977. H.. June 2001. Corley W. 1211-1216. Meeks K. pag. 21. NSF. 1994. Manning D. Levai St. Construcţii Civile şi Industriale Anul IV. Chang.. 16. Orlando. Asigurarea calităţii în construcţii. Jalinoos. 14.. M. 13.. Nr. Editura UTCB. pag. 28. Ontario Ministry of Transport and Communications. Davis A. 17. Ionescu I. 1999. 19. 1995.. Meeks K. F. NISTIR 6505. D.. UTCB.. A.. Acoustic tomography for QNDE of structural concrete. Vol. D. F. Editura ICB. 141 . no. Holt F. 29. Aprilie 2001. L. ISSN 1454-928X. Editor.. Carino N. Ilinoiu G. Vol. Teză de doctorat... Ilinoiu G.. Indonesia. Contribuţii la implementarea unor tehnologii şi procedee tehnologie moderne pentru protecţia şi consolidare elementelor de construcţii. May 21-23. F. 12.. No. pag. 28-33. Civil Engineering. Ilinoiu G. August 1995.. no. Georgescu M. Jalinoos. Olson. 11.. 21. MD 20899-8621 USA. 2000.B. pag. G. D. pag. G. High speed ultrasonic tomography for the detection of flaws in concrete members. 2001.. 18.. SP 193-1. March 2003. Aouad.. Georgescu E. Concrete maturity index determination. Olson. Non-Destructive Testing of Concrete... Burg R. Ilinoiu G. 24..S. P. 85-91.. 2000.. 15. 2001. 36. Werner M.. 1. pp... 32. Florida. American Society of Civil Engineers. 5. Proceeding of the second international RILEM/ CEB Symposium. 1995.. Concrete Technology Today. Editura Tehnică.. 20. Studiu asupra Normativului C 16-1984 privind realizarea pe timp friguros a lucrărilor de construcţii.C. F. Research Center of Petra Christian University. Proprietăţile şi tehnologia betoanelor. 3.. NISTIR 5742. D. 71. 14 Mai 2004. ACI conference. MD 20899-8611 USA. Symposium on the Application of Geophysics to Engineering and Environmental Problems (SAGEEP). Verificarea nedistructivă a calităţii lucrărilor de beton şi beton armat folosind procedeul radiografic cu raze gama. 1995. Jalinoos. London University. Budan Ctin. 2003. Gaynor R. G. Rodan Gh. Carino N. Peter C. 1997.J. Carino N. Curing of high-performance concrete for strength: what is sufficient? Building and Fire Research Laboratory. Forsenic engineering moves forward.. 22. Feldmann R. F. Aouad. Nr... Bucureşti. 1991 14. 1995. 30.. Virginia. Testing hardened concrete using the maturity concept. Alkali-Silica Reaction and High Performance Concrete.. 4/2003 – 1/2004. Fizică.. 23. pp. Potorac B.. Olson. Al XIV-lea Congres Naţional AICPS. Antreprenorul. National Institute of Standards and Technology. Kauw V. Sala Palatului.22. Utilizarea metodei termografice în infraroşu la analizarea Bisericii “Sf.W. Curing of high-performance concrete: Phase I study..D. Effects of Conditioning on Measured Compressive Strength of Concrete Cores. Fiorato A.CONTROLUL CALITĂŢII LUCRĂRILOR DE CONSTRUCŢII 10. Iowa State University.Olson. Ilinoiu G. Building and Fire Research Laboratory. Diagnostics of concrete damage by means of scanning electron microscopy.. The maturity method: from theory to application. F. 19 p. and Balch. Building and Fire Research Laboratory National Institute of Standards and Technology Gaithersburg. Nicolae” din Densuş jid. Washington. Jalinoos. E. Reston. A.. Methods of treatment for concrete substrate preparation. 1996. Dumitrescu G.F.. CBD. Quantitative Nondestructive Evaluation (QNDE) Proceedings. 2022. Use of a combined acoustic impact echo and crossmedium tomography methods for defect characterization in Concrete civil structures. Ultrasonic crosshole and crossmedium tomography for the detection of defects in structural concrete.J.

Editura Dacia. Struble L. Protecţia anticorozivă a armăturilor III – Controlul coroziunii. American Concrete Institute. S. 632-634. Journal of Materials Science Letters. eds. of Commerce. 1995.E. Oneţ T.S. Teodoru G. 1979. March 1999. Proceedings. 1995.... 53. Teodorescu M.. Copper Mountain. Protecţiile anticorozive în construcţiile industriale şi civile. Concrete Performance. August 10-14. Construction methods and management. Curing of High Performance Concrete: Annotated Bibliography. 1997. 2003.. Teodorescu. 2002. Proceedings of the second international workshop on EGS. Specificaţii tehnice.2R. Tertea I. in ASTM STP 1215. 1993. Normativ pentru realizarea pe timp friguros a lucrărilor de construcţii şi a instalaţiilor aferente. NE 012-99. The Influence of the Atmosphere on Curing Concrete Temperatures and Maturity. Degradarea construcţiílor. 8. Advances in Cement and Concrete. Production. 37.W. CO.. 43. Pregătirea suprafeţei suport a elementelor din beton pentru reparaţii. Tehnologia lucrărilor de întreţinere. 47. 50. Quality control of concrete structures.26-29. C 54-81. Y. Farmington Hills. 1996.. Instrucţiuni tehnice pentru încercarea betonului cu sclerometrul Schmidt tip N.... Part 1 – Concrete and reinforced concrete. Nondestructive testing of concrete with ultrasonic Pulse-Echo. Popescu P. pp. Liuxing H. 2002. 1996. Instrucţiuni tehnice pentru încercarea betonului prin metode nedistuctive. Jun Z. Non-destructive testing in the quality control of buildings: Why. reinforced concrete and prestressed concrete works. Gradul de maturizare al betonului.. C 16-84. 39. MI. 52. Vol.A.32-34. 38. pp. 1993. NIST GCR 97-715. Placing and Compliance Criteria. 1996. 2002. Curing of High-Performance Concrete: Report of the State-of-the-Art.. Editura Didactică şi Pedagogică. 56. Forcasting the condition of a reinforced concrete structure under corrosion. pp. Ştefănescu F... Shengli N. Nondestructive Test Methods for Evaluation of Concrete in Structures.CONTROLUL CALITĂŢII LUCRĂRILOR DE CONSTRUCŢII 33. 44.. 41.. Antreprenorul (2000). 46. Trelea A. 1. Cluj-Napoca România. REMR Technical note CS-ES-1. Practice code for the execution of concrete. 1991. 45. pag. 42. Wojcik G. 62. Meeks K. Teodorescu M. Popescu P.1R. Applications of scanning electron microscopy in cement and concrete petrography.. Ilinoiu G. Editura Fundaţiei România de Mâine. 54.. 60. Nunnally S. Editura Fundaţiei România de Mâine. Universitatea Tehnică de Construcţii Bucureşti. American Concrete Institute. Nedelcu N.. Neagu G.E. Symposium Conferinţă IABSE San Francisco. 48. Antreprenorul (2000).. 61. ACI 228. Grimaldi G.. Experimentarea şi monitorizarea structurilor din beton armat. Stutzman P. 1998. 51. Tomografia de Hormigon Armado S.. Ilinoiu G.. Argentina. Nr.. 35... 5.. Farmington Hills. what and how?. Bucureşti. C 26-85. DeHayes and D. Proceedings International Symposium 15-16 Oct. 491-500 pp. NISTIR 6295.. 1990.. Stark. 57. Japan. Materiale compozite. EGS4 Simulation of Compton Scattering for Nondestructive Testing. M.. 40.W. Instrucţiuni tehnice pentru încercarea betonului cu ajutorul carotelor. Raharinaivo A.J. Carino N. 2004. Stutzman P.S. 1989. 8-12 August 2000. Editura Tehnică 1986. Mihai Al. 8. vol.. Teodorescu M. C 30-72. Mihai Al. Materiale compozite. 55.. MI. ACI228. 36. Editura Didactică şi Pedagogică. Ştefănescu F. 58. Tsukuba. European Committee for Standardization.. Proceedings of the second international RILEM / CEB symposium. M. U. Neagu G.10. In-Place Methods for Estimate Concrete Strength. Dept. reparaţii şi consolidări.. Petrography of Cementitous Materials. 59. Pearson Prentice Hall. UTCB. 34. Ilinoiu G. 2003. 367-376. 142 . Mathematics modeling of the concrete thermal regime. Verificarea calităţii construcţiilor de beton armat şi beton precomprimat. Nr.. Engineering Conferences International. 49. Epoxy impregnation of hardened cement for microstructural characterization. ENV 206.

88. Examinări nedistructive. STAS 9602-90. 85. C 117-70. 81. . SR EN 571-1/99. Reglajul sensibilităţii şi al bazei de timp. Proqec . Ghid pentru inspectarea şi diagnosticarea privind durabilitatea construcţiilor din beton armat şi beton precomprimat. 79. Examinarea cu ultrasunete. STAS 6652/82. 71. Humboldt Co. 76.SUA. Îndrumător pentru diagnosticarea stării de degradare şi metode de remediere şi protecţie anticorozivă a elementelor din beton armat degradate prin coroziune în medii agresive pe bază de clor. – SUA. 77. Defectoscopie cu pulberi penetrante. SR EN 583-3/01. SR EN 583-5/01. Reference Concrete. 65. STAS 6606/86. Examinări nedistructive. Examinarea pentru detectarea discontinuităţilor perpendiculare pe suprafaţă. Principii generale. Instrucţiuni tehnice pentru controlul calităţii betonului la construcţii îngropate. STAS 10137-87. Determination of mechanical strengths. Examinarea cu ultrasunete. 143 . Examinarea cu ultrasunete. STAS 1275-88. 89. Examinări nedistructive. Examinări nedistructive. 68. 72. 93. 92. Examinarea îmbinărilor sudate prin topire. SR EN 583-4/01. Specifications for manufacturing and testing. Controls Ltd. James Instruments Inc. 69. 86. Partea 4.Elveţia. Instrucţiuni tehnice pentru determinarea rezistenţei betonului prin metoda nedistructivă combinată. Determinarea rezistenţei betonului din lucrare prin smulgere din profunzime. 75. Fişe tehnice. Fişe tehnice. Fişe tehnice. C 200-81. 91. C 244-93. 67. Examinări cu lichide penetrante. Partea 3. 78. a construcţiilor civile şi industriale. Elcometer Instruments Ltd. 64. Fişe tehnice. STAS 9552-74. Tehnica prin transmisie. Caracterizarea şi dimensionarea discontinuităţilor. 82. 87. . Principii generale.CONTROLUL CALITĂŢII LUCRĂRILOR DE CONSTRUCŢII 63. 83. Îndrumător pentru utilizarea dispozitivului FINT 2. conform STAS 1336-80. Defectoscopie cu radiaţii penetrante. Tests of concrete. 70. Încercări nedistructive ale betonului. Examinarea cu ultrasunete. Examinări nedistructive. – Italia. Defectoscopie ultrasonică. STAS 10214-84. Examinarea cu ultrasunete. Instrucţiuni tehnice privind încercarea în situ prin încărcări statice. SR EN 583-1/01.Anglia. prin metoda carotajului sonic. BC 8-1994 74. C 236-91. Defectoscopie cu radiaţii penetrante. Fişe tehnice. C 214-83. C 222-85. Examinarea radiografică a materialelor metalice. Examinări nedistructive. Partea 1. Partea 2. 73. SR EN 583-2/01. Instrucţiuni tehnice pentru folosirea radiografiei la determinarea defectelor din elementele de beton armat. C 231-89. C 205-81. Tests of hardened concrete. PC –1 / 1990. Partea 1. 90. STAS 8619-88. C 129-71. Instrucţiuni tehnice privind utilizarea metodelor acustice prin şoc la controlul calităţii elementelor prefabricate. STAS 8539-91. Instrucţiuni tehnice privind folosirea metodei semidistructive prin smulgere de pe suprafaţa de determinarea rezistenţei betonului în lucrare. Defectoscopie cu pulberi magnetice. PH-metrie. 80. C 111-70. 66. Partea 5. Indicatori pentru stabilirea calităţii imagini. 84. Instrucţiuni tehnice pentru folosirea radiografiei la determinarea defectelor din elementele de beton armat.

.....49.. E..P........154 Domşa J.... 99....... 151.. 160 C 129-71 ........M .....156 Franco R.....143....... IV.....142.... 155 Alexis J.... J..... D. Vescan V..... 156 Deutsche Forschungsgemeinschaft97 DEX . 140....... 159 C 54-81 ... Chesaru E. 141...................... 154 Carino N........... 160 C 167-1977 .............142.. 156 Doiron T. 83.... 76....... 153.......141.. 158 Elcometer Instruments LtdIV... Şoimuşan V......................... ........ 108 C 26-85 ..... 95........... 156 Bălan S............ 76. 33 ASTM. 159 Agent R....163 CECW-EI................. 140. . 143...............E.....45...... G............30 C 244-93 ....... Arcan M. 159 C 30-72 .....143.. 156 Carino ............... 86..................... Rodan Gh........ Bryden-Smith ....... Bob C.151 Fiorato A.. 156 Dean Y .. Gaynor R.160 C 16-84 . 151 Cărare T... Iureş L..........J. Postelnicu T..................... .......... 110.82. Serbescu C . D.......... 30.. 68.... 119 Ammar C.. 104. 159 C 200-81 ..... 140. 136.... 156 Bentz D........E.. 151 Bentz D......77..... M.. 156 American Society for Nondestructive Testing ....F... 154......... . IV.... 160 C 205-81 ......... 141.....104............... Stoup J..........P.141..... .. Arcan M....J... Avram C... 102 Bălan S.... 151 Bratu P..... 121........ Smith R...........156 Dracemnot... Mladin Gh..........30 C 111-70 ...... Jebelean E...........J.......... 152 Finn D.136 Dumitrescu G. 76.......... Petrescu M.......... 153 Andres C...............W..163 Feldmann.. 160 C 117-70 ..... .... Râmniceanu V.... 110 Boian Fl....... 160 C 222-85 .......P........... Tyler............. 158 Crăciunescu L.. ..... . Vlădeanu Al........ Snyder K.. Haecker C......... C.....J76... 156 Ehrlich C.111..........96..........95......143. Moga A .. 151 144 . Popa E30. ...... 20....J......... 151 Fletcher J.... ..P....43.76....W.. 141...... Epure L..... 156 Dalban C....... 157 Carino N... 140................ 21.. Rodan P......... 156 Commonwealth of Kentucky Transportation Cabinet156 Controls Ltd ....... Burg R.... ......... 49..... 156 Buchaman I..........95 C 167-77 . 31....... Dumitrescu G....... 156 Carino N.........154 Elba-Werk ...........143.............. 142...S.................................. 83............. 156............ Meeks K.141...... 55......109.... ............ Necşoiu J.. ..159 Ceukelaire L...161 ENV ...INDEX DE AUTOR INDEX DE AUTOR CAZURI ACI . K..... Tudor C. Feng X.......... Georgescu M...... Dima S. IV. 151 Buchaman I... 86 Andres C....151 Flexcrete.154 EUROCOD 2 .............. 151 Brousseau R.......76............85 . 98..... 141 Chabowski... Stutzman P. 156 Axinia P. 76 CEB – FIP/1990. 158 Florea N....... 160 C 231-89 ....143..... 140. 156 Forster G ..............138. 86.... ......... Quenard D. 156 Aspdin J.. 160 Cadar I.... 76. . Jennings H.143..95....... 142.A......D..106.. 121............ 160 C 214-83 ...31 Dobre R.. .......... Dumitrescu D.108.............. Baroghel-Bouny V... 142 C 56 .....135... Badea C....160 C 26-1985 .......77.110 Chudley R .......P...R.............. 153 Bickley ..... .. 160 C 236-91 .. 76. Stutzman P.... Hansen K.. ..159.. Iofcea D.. 158 EN 196-2 ........ Tudor A .A................. Clifton J......J....156 CIB .................... 160 C 244-1993 .. 151 Carino N.. 136 Avram C.... Garboczi E....................... Levai St....... Rasberry S... 49.....17..... 156 Budan C....76.... 153 Bentz D...... Lew H...... 151 Ferraris C...... 163 Estler W.143...141.......K 140 Bentz D........143......... 109. ....................................143.... 156...121 COCC..81.... IV... 143.. 157 Clemena şi McKeel.. 49. 30........

. 157 NIST GCR 97-715 .. 151 Ghibu M.. M........P. Carino N........ 31........45.... 157 Popescu V.... Gryna F. Eberhadt R.. 156 Ilinoiu G ............... 156 GP 035-1998 . Teodorescu M31.........P. 77...... 96 ISO 9001: 1994 . 92...... 142.85....... 96. 96 ISO 8402/1995 ............95 ISO GUIDE 34: 1996 ........... 154 Jalinoos.......64 Juran J.. Chesaru E. Aouad.... 156 Iacobescu A........159 ISO/ FDIS 9000-2. 143.. 64. F.. Rodan Gh.......... 157 Proqec ............B............... 91 ISO 9000-1/ 1994 ...S......................... 76........... 50.. 75......F . A .. 68......47.. 159 NISTIR 6962...96 ISO/FDIS 9000-2. 95. .110 RILEM/CEB Symposium95.........L .......... Feng X... 159 NE 012-99 .. 157 Peştişanu C...... L. 113........ 55.......... A... 17..... 154 Haecker C. 163 ISO 9004-1/ 1994...... 136 Popa I.162 Ivanov I..... L....N.........96 ISO 9812 ...............30..1994 ..135 Michigan Technological University ................... 162 ISO 8402 .... 77... 121............136 La Londe W. 139 Ministerul Constructiilor Industriale .30.......................... 159 HG 964/1998 ... 159 Nedelcu N.. 154 James Instruments...................... 77........90. Ferraris C.. 142 NE 013-2002 ...... Costescu I.159 Legea nr.88 Popa R... 36............. 142... 90/1996 .. 43. 162 ISO GUIDE 34/ 1996 .155 Plowman . 90/1996 . 155 McIntosh .. 96 ISO 9002: 1994 .J......110 Knudsen ... 141..141.. 83 Popescu P. 155 Kierkegsard-Hansen... 155 145 ... 143.142... Grimaldi G...155 Long şi Murray .... 96... 154. D... 158 HG 399/1995 ...... 153.... Olson..... 153..........B.... 159 Humboldt Co..... 156.. ....29...... 86 Popa R........ 82..................... 157 Lucaci Gh.................J77............... 106 HG 1046/1996 . 137/1995 .... 95........ 157 Nurse ..50....141.......109 Lucaci Gh....V.............. 96 ISO 9000-3/ 1991 .. 162 ISO 9003/ 1994 ..J.....157 Moskvin V.... 151 Heisey... 68. 132. 158.......... 111....M..... Popa E. 157 Nazarian .......... F.... 91......... ...95... M . H ......135 Opriş S34..... 50/1991 .....77...INDEX DE AUTOR Freiesleben-Hansen şi Pederson. ......47... 129...159 Leschinsky A ................. 31...162 ISO 9004 ................... ......37 Muravin G............95. F...... 141.............. 154.. 158 HG 273/1994 .....142............ 159 HG 877/1999 ...G..... 77.......F.. Teodorescu M... 96 ISO 9000-4/ 1993 .. 96 ISO 9003: 1994.......47.......W...... Ispas T 29... 158 Raharinaivo A....35... VanDam T 138................... 131............ 143. 134 Neville A...30... 96... Janes M. Bentz D........... 157 PC-1/1990 .. 158 HG 766/1997 .50.... ............. 156 Giuşcă N... 86 Popa R..157 Legea nr.... ....S...............123 Kauw V.141.. 86.. Shcherbakov E..... 67... 95. 86 Ionescu I. 159 HG 261/1994 ... M. 154 Fulletron R............... L.............. ......... Breugel K....... 162 ISO 8402/ 1994 .... 30..... 77.. Otel A....121 Martys N. 151 Georgescu M......B... 49...... L.R....159 Legea nr........... 157 Manning şi Holt .......... 48. 152...24........ 20.. 139...... 136 Frenz H....P... Ispas T. Werner M . 96 ISO 9000-2/ 1993 .. 158 Ionescu I.. Popaescu A. Estler W....... 157 Lura P...106 NE 003-97 .138. 58... 30........ 156 Iacobescu A.. Pătărniche N..........D..... 119. 94. 48.......... Steven.........T.... Aouad.....P 49......30. 140 Phan L. 96..... 158 Hutte ...53. Bentz D... 41........ 157.... M....... 30 Perigord M....107......... and Balch.............Olson...........30. 109........ 2003 ............ 162 ISO 9002/ 1994 ... 77... D.. Bentz D.... 162 ISO 8402.... 155 Jalinoos. 67.... Olson. .......... 158 HG 595/1997 ...155 Phillips S.... 155 Manning D.......... 157 Nelson L............S.159 Legea Nr.....D..50 National Research CouncilV... 158 HG 272/1994 ................. 155 REMR ..... Levenson M....D 141........... Bentur A.......S.......29 Muravin G...77.....A..... Werner M................... M ..E........ F. 50....159 NE 012-1999 .42 Nunnally S.. Joyce N.. M.. 156 Garboczi E..141............. 157 ISO 7031 ...155 Neville A........... 157 Jalinoos...... 67..142......159 Legea Nr... 162.. Belc Fl.... 76. 86....... Kovler K........ 154 Jalinoos............. 157 Petersen K.. T.. Căpăţâţână Al... 154..... Snezshitskiy Y. . Eberhardt K.......... F.... ... 142.......... 30.. Dawod A. 153 Philips D.E ....E. 96 ISO 9001/ 1994 ........ 156 Gould F. 10/1995 . Stutzman P. Georgescu E..... 50... Lange D. 142. 160 Richard ...96 ISO 9004-2/ 1991.... 86. 96.......96 ISO 9004-3/ 1993...... 54...95. IV... Keith....... Gheorghiu N... 120. 159 NRC .......96 ISO 9004-4/ 1993.. 92. Sack... 10/1995 . 158 Jourin ..... 130.............. 87.. 49........... F....96 Legea Nr....135... Holt F..... 159 Guner A.. 94 ICECON .. .141..... Olson.... 157 Kauw V.. ..

50............ 160 STAS 6652/1-82 .... 161 SR 7055-96..160 STAS 5440-1970....... 48................ C . 143 SR EN 583-4/2001 .........49 Teleni ..56...... C1.160 Valeriu L . 157 Stutzman P......55................. 155 Stutzman P..54.143 STAS 9602-90..... 51...69 STAS 1275-8868... Jun Z..... Gheorghiu N... 160 STAS 5479-88 ..... 50.. 50....... 157 Simon M...... 158 Teodorescu M......2001 50...... Oara C...........E....161 SR ISO 8258/1998 ......... 51......... 50..... 162 SR EN 1097-1...... 51. 136 STAS 6652/82.... 142.... 161 SR 3011-96......... 160 STAS 8539-1991 ...... 161 SR 227/5..........161 STAS 8619-88 .... . ............A... Postelnicu T...77....... 162 SR EN 932-1 ... 135 Shengli N. 162 SR EN 933-5............. 71.. 143 SR EN 583-2/2001 ........ 160 STAS 2833-80 .. Snyder K.... 121... 162 SR EN 196/1-95 ......... Keen B.. 157 Simmons H. 158 Yvonne D...155 Taylor P.... 161 SR EN 196-4/95 ..... 2001 ...................119 U 9/1996..... 162 SR EN 933-9 2001 ......... 106.. 161 SR EN 196/3-97 ......2001 50.. 160 STAS 5501-1968 .. 161 SR EN 583-3/01 .....49........ 155 Trelea A...... Oneţ T....48.160 STAS 1759-88 ......... 161 SR EN 571-1/99 ........160 STAS 2386-1979 .....30.. 161 SR EN 583-2/01 .. 50....50... 161 SR 6232-96. 161 STAS 8619-1988 . 143 SR EN 583-3/2001 .......................... 153...50 STAS 1667-76 ....161 STAS 9552-74...142...... 107..143. 161 SR 227/2-98...... Ghibu M.........161 Steopoe Al..2001 . 162 SR EN 933-7...........86.........31 Struble L.. 161 SR 388-95........... 51.. 162 SR EN 933-8...........INDEX DE AUTOR Saul.... Budan C........ 51...........159 STAS 10137-1987 ......................82.... 35... 161 SR EN 571-1/1999 123................. 162 SR EN 932-3. 131..... 161 SR EN 45013/1992..... 30...58 STAS 3622-86 .... Moldovan V. 108........ 38........ 50. 1998 .. 161 SR EN 583-4/01 .. 143 SR EN 583-5/2001 ... 2001 . 160 STAS 4606-80 ..........................30......... 155 Simion Al .. 143.161 SR ISO 9004-4+A1/199691... 77... 77...... 117. 161 SR EN 583-5/01 . 160 STAS 3519-1976 ...... 95.......... 129...................................... 77...157 Suman R........... 158 146 .... Moldovan V............... Stutzman P........................ 123..... 118. Oneţ ...... 2001 51. 143 SR EN 583-1/01 ..... 39....... 157..... 162 SR EN 933-10..... 162 SR EN 932-3.31.......................... 86.....158 Tretea.. 161 SR EN 45001/1993..... 2001 ......161 SR ISO 9003/1995 ..........110 Teodorescu M30........ 158 Tertea I.... 142. Mihai Al...... Y.... 88 SR ISO 3951/1998 ........53.96. 33...... 160 STAS 2414-91 ..72 STAS 6606/86.20 Teodoru G.67 STAS 790-84 .......49... Feng X.... 31..... 77.. 74......................................1998 50. 157 Taerwe L........107 Tertea I.... 140....161 SR ISO 7966/1999 ..... Ilinoiu G...63 STAS 3622-1986 ... 50..................... .. Liuxing H.................63 STAS 3518-89 .142....161 STAS 8539-91 ........ Ilinoiu G ......143 STAS 8625-90 ....... 70.. 117. 105......160 STAS 4606-1980 . 158 Trelea A....157 Suman R...... 161 STAS 9552-1974 ....... 160 STAS 1667-1976 ......50..95... .. 161 SR EN !097-4..... ..160 SR ISO 7870/1999 . Neagu G...... 104......E138.....1998 .........57 STAS 3519-78 .50.. 161 SR ISO 9002/1995 ..... . 157 Steopoe Al.....163 SR ISO 9001 ... 77.. 50. 30........................ 158 Zamfirescu D................ Nicolescu L.................. 108. Oneţ T.... 153 SR 1500-96..90. Ghibu M........ 77..... 142... 161 SR 667-2001........... Pop S ..... 119.161 SR ISO 8402 ...161 STAS 10214-84 .87 SR ISO 9000/1996 . 109 Snyder K........... Popa R........ 155 Skramtajev. 162 SR EN 1097-7......25. 1999. M............ Nicolescu L 13....... 143 SR EN 583-1/2001 .......99.... 162 SR EN 1097-5..77..... 161 SR EN 196/6-94 ......... 158 Teodorescu M..... 107..157 Swenson E.. 142........ Otel A ................161 STAS 10137-87 .... L ..... 162 SR EN 932-3. 43 SR EN 932-6 ........... 161 SR 227/4-86.. Fronsdorff G.153 Ştefănescu F.... Mason T...........................143.... 160 STAS 3622/ 1986...............143 STAS 1275/88......... 65 Teoreanu I........0 77................ 155 WINGET........ 62.....143 STAS 10214-1984 ...D..98 Teoreanu I.. 157 Suman R.......50.. 63..........142.........72 STAS 6202-1962 .143 STAS 8573-78 ...............160 STAS 3518-1989 .. 50.... 75.. 95 STAS 10107/0-90 . 162 SR EN ISO 9000-1/1996.... 160 STAS 1799-88 ...... 50... 56............... 160 STAS 7563-1973 ...... 139......G.

...... 45 clasa betonului.........................49. 78 amestecul neomogen .......... 97 calitatea .......... 55.. 35 alegerea metodei de malaxare............... 48 aderenţa agregatului ........................... 57................................................................... 97 Concrete ..... 161............................ 78 capacitatea malaxoarelor ....... 86 apa de amestecare.......................... 93 controlul calităţii ......... 13 alcalini de sodiu şi potasiu .................. 32......... 32 beton cu densitate aparentă în stare uscată.................. 87 147 ................. 59 clincher..... 63 conductivitatea termică . 76... 36.. 32 betoniere. 92 adâncimea de carbonatare ................. 41 B benchmarking .............. 84 capacitatea utilă .. 46 aditivi.... 92 acţiunile preventive . 60 calculul porozităţii funcţie de compoziţie... 53 contracţia betonului....... 78 amestecul de beton .. 89 Comitetul European pentru Standardizare în Electrotehnică .......... 34.. 55 betonul proaspăt .................. 89 Comitetul European pentru Standardizare .. 35 aluminoferitul tetracalic ...... 57...... 129 adaosuri ...... 32 betoane refractare rezistente ......... 48.............. 89 cimentul. 160 betoane cu lianţi organici 32 betoane cu lianţi pe bază de zgură şi cenuşi active ........... 73....... 29 acţiunea de levigare ........... 34 coeficientul de variaţie .......... 73 agresivitatea sulfaţilor ..... 60 calitate potenţială .................................. 41 aluminatul tricalcic ................ 44 brainstorming .......... 111 cauze externe ............... 87 condiţiile de mediu şi de expunere.............. 91 cerinţele.... 87....................... 89 compactitatea betonului . 52 betonul întărit .................... 32 betoane cu lianţi minerali 32............................. 74... 25 conceptul de calitate.................... 31 caracteristicile principale ale malaxoarelor ..... 59................ 64. 13 cauze interne......154..... 47....... 102 calitatea amestecului ........... 82 comportarea betoanelor la acţiuni chimice agresive ... 43 control de acceptabilitate.. 13 cavernele ...................................................... 59 căldura de hidratare ............. 48 apă şi solvenţi ............ 94 controlul (tehnologic) operativ ............... 75 contracţia la uscare şi umflarea la reumezire ......... 85 capilaritate .... 32 ciuruire .... 90.. 52 bigranular .... 85 carote ....... 112 C calculul porozităţii..................... 80 coeficientul Valeta ..... 60 Comisia Internaţională de Electrotehnică .... 73 clasificarea adaosurilor........................... 32 betoane de izolaţie........... 95 control integral ......... 126 asigurarea calităţii 88. 73..BIBLIOGRAFIE GENERALĂ INDEX ALFABETIC A abraziunea....... 35 amestecarea mecanică a componenţilor betonului .................. 63 componenţii betonului....... 93 auditul calităţii....... 113 acţiunea corozivă a acizilor .. 81 betonul................... 13 acţiunile corective..... 83 capacitatea malaxorului............................................................................................................. 90 autocontrolul... 88...... 69 betoane cu diferite tipuri de agregate naturale .................... 84.. 159........ 78 amestecul de beton cu compoziţie prescrisă........ 81 amestecul....... 95 control de conformitate ........ 74 contracţia şi expansiunea... 93 betoane cu agregate uşoare .................... 50. 64 caracteristicile betonului .................................. 78 amestecul de beton proiectat . 13 absorbţie ..... 81 alterare............ 91 Broken off specimens by splitting “BOSS”.. 76.............. 68........ 162 condiţia de calitate... 74 consistenţa......... 48 adaosurile ... 48 clasificarea porilor funcţie de mărimea lor .................... 39 clincherizare ............33....................

............. 70......... 94 controlul statistic al calităţii ................... 13 emulgator hidrofil......... 91 diagrama de dispersie .............. 22 coroziune prin cristalizare 29 coroziune selectivă ........................ 73....... 85 durata de developare...............37............................. 42.............. 23 coroziunea betonului ............. 129 developanţii ..................... 72. 45 E ecrane fluorescente................................ 131 dilatarea termică ................................ 58 evaluarea gradului de maturizare .. 22 coroziune fisurată . 71... 47 coroziune acidă............. 68............... 78 deformaţia betonului........ 57 gradul de maturizare........... 91 formulare de colectare a datelor ............................ de expunere şi mediu ...... 21 coroziunea chimică............... 13 durabilitatea betonului. 45 granulozitatea optimă a agregatului ................. 69....... 91 diagrame de afinitate ...... 133 factorii de mediu ..................................................... 126 emulgator lipofil...... 92 diagrama de flux............. 29 coroziune de contact....... 123......................... 20 coroziunea electrochimică21 coroziunea oţelului . 75 durata minimă de întărire .... 63 gradul de gelivitate al betonului .. 46....... 75 Extragere de carote......... 85 etringit .......... 84 durata de descărcare a betonului din toba malaxorului ............. 123 diagrama arbore..... 106. 112 fineţea de măcinare ........... 118 documentaţia tehnică..... 111 extragerea de carote......... 66............. 128 developant pe bază de solvent...... 134............. 91 diagrama Pareto... 24 coroziunea biologică ................. 21 creşterea calităţi.................. 102 expansiunea termică diferenţiată . 53 determinarea existenţei reacţilor alcali-agregate ...... 127 developantul .................. 98 eforturile interne............ 102 deflocularea .... 53 densitatea aparentă ............ 91 148 ... 55 densitatea betonului proaspăt .... 52 densitatea specifică...................... 42 cristalizarea sărurilor ............................................... 130............ 13......................... 97.............. 127............. 75 dispersia fluxului magnetic .. 142 Gradul de maturizare............. 78 gradul de saturaţie al agregatului ...... 40.... 94 controlul intermediar .......... 62.. 74 densitatea absolută................ 39 curba de granulozitate .... 134 durata optimă de amestecare a betonului. 133 determinarea rezistenţei la intindere a betonului .... 58 gradul de gelivitate... 109 Deutsche Forschungsgemeinschaft ....... 127 developant suspensie în apă ......... 74 fişa de control....... 94 controlul în timpul exploatării construcţiei 94 controlul preventiv ......... 45 granulozitate discontinuă 44....... 94 durabilitate........... 135 examinarea cu ultrasunete ....................................... 45 D defectoscopia cu ultrasunete ............... 88 epruvete ..... 104........ 132 determinarea nivelului de întărire al betonului ........ 23 coroziune intercristalină ........ 61 efectele negative provocate de calitatea deficitară ......... 63 gradul de impermeabilitate .......... 13 criterii de clasificare ale agregatelor.. 29 coroziune alcalină................. 133 factori tehnologici ................................ 36 Hidratarea cimentului... 29 coroziunea specială......... 120 eficienţa controlului.. 37 histograma........... 46.......... 122 filme Röntgen........ 67......... 126 entiatea . 60 durata de amestecare a betonului .. 111 F factori care influenţează permeabilitatea betonului ................ 57....... 128 durata de tratare........ 91 I iniţierea coroziunii ..... 113 ecuaţia Washburn .. 47 granulozitate continuă 44......................BIBLIOGRAFIE GENERALĂ controlul final .............. 135........... 62 factori de compoziţie.......... 158 gradul de omogenitate al betonului .... 91 diagrama cauză-efect.. 62........................... 42 hidratarea cimentului..... 22 coroziune generală................... 92 efectul Skin ........................ 23 coroziune transcristalină................ 23 instrumentele şi tehnicile de bază folosite la îmbunătăţirea calităţii ................... 95 conţinutul de umiditate al agregatului.. 88 cristale aciculare .. 93 controlul prin sondaj empiric ... 57. 111 H hidratare anormală............... 97 developant pe bază de apă sau solvent pentru aplicaţii speciale. 128. 91 G gelurile ................ 53 densitatea betonului.... 127 developant solubil în apă . 75................... 43 criterii de clasificare ale cimenturilor.................. 91 difuzie.... 102... 22 coroziune locală............. 17 coroziunea prin levigare .... 40..................

..... 70 întindere din încovoiere............. 102 metoda neutronilor rapizi ... 137 metoda viteză de propagare .... 54. 118 metoda nedistructivă de vibraţii proprii .... 134 metoda gravimetrică..... 66 îngheţ-dezgheţului ..................... 41..... 121 metoda tipului sau vitezei de propagare ........ 106 metoda bilei ............................... 138 149 .................. 104 metode nedistructive .... 112............................. 138 metoda volumetrică cu presiune........... 137 metoda viteză de propagare ... 118 metoda analizei spectrale a undelor de suprafaţă .............. 133 începutul de priză ........... 106 metoda undelor radio....................... 81.............. 98 metode nedistructive de control al calităţii betonului . 98 metodele de rezonanţă cu măsurarea frecvenţei proprii ............................ 102 metoda determinării gradului de carbonatare .. 104 metoda radiografică................. 111 metoda tasării . 121 microscopia electronică. 42 încercările de rezistenţa ...... 123 materialelor metalice ............. 133 metoda determinării gradului de permeabilitate.. 42 începutul prizei ..... 52..atenuare a radiaţiilor gama................ 97 metode parţial distructive 98 metode semidistructive.. 53 metoda termografică în infraroşu.... 90 ISO 9003 .... 56 metoda Hellenică....... 99............... 100..... 117 metoda ruperii ........................ 104 metoda undelor de suprafaţă .... 136 metoda prin şoc ...... 35 material pulverulent.......... 102... 82.....atenuarea ultrasunetelor ................ 111 metoda gradului de hidratare ................. 137 metoda viteză de propagare ........ 102...... 100....... 112 metoda de vibraţii proprii .......... 69.. 69....................................... 100........... 106 metode elastice cu impuls ultrasonic......... 107 metoda de rezonanţă ... 108 metoda de duritate superficială.. 121.......................... 54......... 133 metoda cu neutroni rapizi ............ 123 metoda convenţională............... 137 metoda viteză de propagare ........... 53 lucrările de pregătire a suprafeţelor a elementelor de examinat ............ 121 metoda rezistenţei la penetrare... 137 metode de determinare a omogenităţii betonului 79 metode de duritate superficială............... 97 metode nedistructive de determinare a calităţii ...... 109 metoda holografică......................... 134 metoda emisiei acustice 102....forţă de smulgere ............. 112 malaxoare ....................... 32 materiale ceramice.............. 122 metoda radiografică folosind radiaţii X sau gama ............................... 118 metoda carotajului sonic ... 134 metoda fracturării interne a betonului .................................. 102.. 136 metoda inducţiei magnetice . 106 metoda evaluării gradului efectiv de maturizare al betonului .99. 112 metoda radiometrică cu radiaţii gama sau beta 117 metoda radiometrică cu radiaţii gama sau beta 112 metoda radioscopică... 112 metoda curenţilor turbionari ............................... 109 metoda rezistivă .. 112..amprentă .. 121.... 68 masa vitroasă ..... 56 metoda volumetrică fără presiune.. 136 metoda viteză de propagare .......................... 123 matricea . 109 metode combinate ..... 99...indice de recul ...................... 124 M magnetică nucleară ........... 13 întindere axială .. 112 metoda semidistructivă prin smulgere la suprafaţă 109 metoda smulgerii din profunzime. 90 ISO 9002 ...... 108 metoda de recul . 102 metodele mecanice ........ 70 L lucrabilitatea betonului .... 117 metoda optică în spectru vizibil . 91 îmbătrânirea betonului.............. 102... 102........BIBLIOGRAFIE GENERALĂ ISO 9001 .......... 133 mecanisme ale coroziunii 29 mecanismul coroziunii carbonice ... 24 metoda absorbţiei microundelor ... 137 metoda viteză de propagareradiometrică ..... 31 maturizarea betonului ......... 100.......... 69........ 106 metodele nedistructive electrice şi magnetice 117 metodele termice ...... 56 metoda Windsor ........................... 83 marca betonului .................. 71 întindere din despicare.............. 133 maturizării betonului .......................................... 99....... 122 metoda termovizuală .......... 122 metoda radiografică cu radiaţii infraroşii ............................ 117 metoda de amprentă ................... 118 metoda rezonanţei magnetice nucleare.......................... 108 metoda capacitivă . 105 metoda controlului nedistructiv folosind substanţe (lichide) penetrante........................ 42 începutul prizei cimentului .

...... 81 U umezirea alternantă .... 34 Voellmy.................. 13 refractaritate ...... 13 umflarea betonului .. 134 rezistenţa la compresiune 43.............. 72 rezistenţa la îngheţ .......... 43 T tendinţa de segregare..... 63.... 55. 71 rezistenţa la întindere centrică....... 36.... 59 porii capilari ......... 41 structura pietrei de ciment .. 69 rezistenţa la întindere prin despic ........................ 54 O Organizaţia Internaţională pentru Standardizare ........ 123 produsele pentru îndepărtat excesul de penetrant................................. 68......... 55 segregarea interioară .................. 58.......... 124 prese hidraulice . 109 volumul de aer oclus ... 54 segregarea exterioară. 80 roci magmatice ........................................................................... 94 relaţia Darcy ............. 13 sortarea agregatelor ... 70 principalele metode de control nedistructiv ....... 67.... 43... 62............................................ 72 rezistenţa mecanică ..................37... 85 produse speciale pentru îndepărtat excesul de penetrant..... 23 viteza optimă de amestecare a betonului ................... 134 priza falsă .... 72 mustire..... 43.... 42 priza normală.................. 42 priză falsă ..... 71 rezistenţa la întindere prin încovoiere.. 89 propagarea coroziunii........... 60............ 63 permeabilitatea unui beton ............ 88 standardizarea.. 72 rezistenţa la uzură........... 90 solicitările exterioare.... 58......................................... 92 principalii parametrii care influenţează durata de maturizare .......... 44 pietriş................... 89 starea de conservare ..................... 91 permeabilitatea ................ 42 tipuri de ciment .... 65 rezistenţa la întindere 69.............. 46 timpul de priză ............................ 57 piatră spartă şi nisip.....dezgheţ .. 44 silicatul bicalcic........ 123 pentru date care nu sunt exprimate numeric .. 127 roci metamorfice ...................... 59 pori de gel.... 54 150 ............. 141.. 124 procedeul chimic de curăţare..................... 70 rezistenţa la întindere din încovoiere..... 46 penetrat ........ 97 rezistenţa betonului .................................. 55 textura suprafeţei agregatului ........ 120 procedeul mecanic de curăţare............ 23 proprietatea.... 63 rezistenţa la îngheţ-dezgheţ a betonului................................. 59 porozitatea betonului ........ 99 principalele proprietăţi ale betoanelor..... 67 Rezistenţa la compresiune67 rezistenţa la forfecare ............ 123 produsul................................. 44 S segregare .. 91 pentru date numerice.................... 89 oxidul de calciu ...... 44 roci sedimentare .. 35 silicatul tricalcic ..................... 90 pori .... 93 monogranular ................................... 41......... 42 risc . 60 responsabilitatea producătorului........... 43........... 41 priza rapidă..... 55 sfârşitul prizei cimentului 42 sfărmarea artificială a rocilor.................. 78 productivitate malaxoarelor ........ 133 substanţe penetrante 99......................... 44 planificarea .......... 42 procedeele de pregătire a suprafeţei. 42 priza timpurie ................. 56..........35..BIBLIOGRAFIE GENERALĂ modalităţi de control................. 41............... 152 viteza de dezvoltare a fenomenelor de coroziune .................. 59 porii sferici ........ 45 spiralei creşterii calităţii ........ 69 rezistenţa la rupere ....... 91 procesul de amestecare a betonului ................................. 70............................................................................................. 58 sistemul de asigurare a calităţii . 41................. 123 R radiaţii electromagnetice 112 reacţia agregatelor cu cimentul ........... 124 procedeul curenţilor turbionari............. 75 uscare .. 124 procedura........................ 58.............. 123 substanţele penetrante ........... 117 proprietăţi ale cimentului 40 pulbere uscată............... 35 oxidul de magneziu ...... 67 rezistenţa la şoc ......................................... 126 V Verificarea calităţii lucrărilor de beton şi beton armat .. 13 soluţiile acide . 35 P particle density .............. 52 principalii factori care influenţează negativ calitatea ........................................ 62.... 73................ 34 regula celor 4N ............................. 69 rezistenţa la întindere din despicare .............. 37............. 44...... 81 vitrificare..... 44 sfărmarea naturală a rocilor ....... 39 toba cu plate ....... 63 pregătirea suprafeţei .....

64-65. W. Curing of high-performance concrete for strength: what is sufficient? Building and Fire Research Laboratory.. Nicolae” din Densuş jid. August 1995. Şoimuşan V. Structure. Vlădeanu Al. pag. Concrete mix and member design considerations. 50. To limit the effects of drying shrinkage.. Carino N. Boian Fl.. 86-92 pp..J. Termografia coşurilor de fum.J. 71. Haecker C. Clifton J.J. Structure. pag. G. 15. NISTIR 6505. 28-33. P.BIBLIOGRAFIE GENERALĂ BIBLIOGRAFIE GENERALĂ ARTICOLE 1. Burg R.. 2003. Modeling drying shrinkage of cement paste and mortar.P.. Non-Destructive Testing of Concrete..P.. 20.A. 21. Feldmann R.. Corley W. 10. Rodan P. National Institute of Standards and Technology. Meeks K. Nondestructive testing to investigate corrosion status in concrete structures.. July 1998. Part 1. Sep-Oct. 12. Curing of high-performance concrete: Phase I study.. Ferraris C. 2000.. Bratu P.P. 9.J. The effect of statistical fluctuation. 1. Fiorato A.. 10. Antrepenorul. May 1992. Baroghel-Bouny V. Instrumentistul Nr. Mladin Gh. Bentz D. Georgescu M.. Iofcea D. November 2001. G. Meeks K. 11. 3. Stutzman P... pag. pag. Civil Engineering. 46-49.. 1977. 8.. 14. E. Finn D. No. Misleading accuracy statements. CBD. Rodan Gh. Rodan Gh.. Structural models from nanometers to millimeters... Forsenic engineering moves forward.. Rodan P.J.. Cement International. NISTIR 5742. G. Rodan Gh. National Council of Structural Engineers Associations. Carino N. Dumitrescu G.. and digital resolution on the phase percolation and transport properties of the NIST cement hydration model. 3. June 2001.W.J. 5. D. No. Garboczi E. MD 20899-8621 USA.. Construction Canada. Jennings H. pag. Materials and Structures. finite size error. Effects of Conditioning on Measured Compressive Strength of Concrete Cores.. Georgescu M. 30-33. Feng X. Măsurători termografice pentru controlul barajelor. Carino N. Boian Fl.. R. 32-34. 17.. Franco R. Georgescu E. V.W. Quenard D. Fletcher J.. Carino N... 151 . 1999.E.. 2000. Davis A. Bentz D.. 19. Predicting of cracking in reinforced concrete structures. Georgescu M..M. 7-11.. October 2001. pag... Aprilie 2001. 13. Burg R. 96-106. Incertitudinea de măsurare. martie 2004.. MD 20899-8611 USA. Towards Industrialized Construction. Cathodic Protection for Steel Reinforcement.. 16. Journal of performance of constructed facilities 1999. Bentz D. 28.. pag. Antreprenorul. 2001. Utilizarea metodei termografice în infraroşu şa analizarea Bisericii “Sf. nr. 450-458. Vol... 1501-1514. 21. Construcţii Civile şi Industriale. NISTIR 5634.F. Garboczi E. 18... 4.. Chemical admixtures for concrete.. 31. Gaynor R. Prediction of cement physical properties by virtual testing. No.. Building and Fire Research Laboratory National Institute of Standards and Technology Gaithersburg. Elcometer Quality Today. Hunedoara. G. Building and Fire Research Laboratory.J. 1995. Alkali-Silica Reaction and High Performance Concrete. MD 20899-8611 USA. no. Concrete Technology Today. SP 193-1. pag. 2528.. Antrepenorul. Necşoiu J. J. Dinu D. 7. Building and Fire Research Laboratory National Institute of Standards and Technology Gaithersburg.P. Vol. Vol. Neconformităţile echipamentelor tehnologice pentru procesarea materialelor de construcţii. Brousseau R. Construction Canada 34(3). Aprilie 1995. 4-6. National Institute of Standards and Technology Gaithersburg. 2/2000. pag. 3. Cement and Concrete Research. 1992. 6. 2..

24. Tehnică şi Tehnologie. 49-55.. Construcţii Civile şi Industriale Anul III. 31. Ilinoiu G. 33 August 2002. Research Center of Petra Christian University. Nr. Construcţii Civile şi Industriale Anul IV. 40 Aprilie 2003. Anul II. Ilinoiu G. 38. 45. Placarea elementelor din beton armat cu ţesături din fibre de carbon. Vol. 152 . Construcţii Civile şi Industriale Anul IV.. 30-34. Kelly P. pag. 30. 2003. Ilinoiu G. Journal of Research of the National Institute of Standards and Technology. decembrie. 27. Construcţii Civile şi Industriale Anul IV. Caracteristici structurale si de compozite ale cimentului Portland. 43. pag. pag. Nr. pag. March-April 2001.. 42. Voiculescu D. 25. Ilinoiu G. Nr. 38-39.. Amestecarea mecanică a componenţilor betonului. Construcţii Civile şi Industriale Anul IV. pag. Nr... Budan C-tin. Ilinoiu G. AICPS. Ilinoiu G. Criterii de măsurare a conformităţii betoanelor. 28. pag. Anul IV. 29. Calitatea betoanelor. S. Construcţii Civile şi Industriale. pag.. Construcţii Civile şi Industriale Anul IV. Noi concepte in studiul si cercetarea maturităţii betonului. 41 Mai 2003. pag. 35. Verificarea calităţii betoanelor prin măsurare. Under the microscope. ISSN 14538423. pag. 2/2003. Anul III. 2003.. pag. 31.. 38-40.. Revista Asociaţiei Române a Antrepenorilor de Construcţii. Gelivitatea betonului. Martie 2003.. Abordarea conceptuala a lucrărilor de reparaţii si consolidări ale elementelor de construcţii. Antreprenorul (2001). 2.. decembrie 2001. Ilinoiu G. 6. 36. B. 2003. Ilinoiu G. 3. Aprilie 2004. Construcţii Civile şi Industriale Anul IV. pag. Ilinoiu G. 34. ISSN 1454-928X (republicat). Nr.. Amestecarea mecanică a componenţilor betonului. Nr. ISSN 1410-9530. 12-14. 5. Glenn R. Mai 2002. Verificarea nedistructivă a calităţii lucrărilor de beton şi beton armat folosind procedeul radiografic cu raze gama. ISSN 14538423. pp. 39 pag. 5-6. octombrie 2001. Buletin AICPS (2001). pag. no. Ilinoiu G. 1.. 22-24 44. Ilinoiu G. 10-14. 23.. Ilinoiu G. Criterii de realizare a conformităţii betoanelor.. Ilinoiu G. Ilinoiu G.. 18-21. 38-40.. 114-120. Martie 2003. pag. Optimizări parametrice ale criteriilor de conformitate a clasei de rezistenta a betoanelor.. Nr.. pag. Nr. Nr. Anul V. Construcţii Civile şi Industriale Anul IV. Ilinoiu G. 39. pag. Feodor S. Revista Asociaţiei Inginerilor Constructori Proiectanţi Structuri. 36-37. Nr.BIBLIOGRAFIE GENERALĂ 22. ISSN 1454 – 928 X. 41. Ilinoiu G. Quality of concrete. Nr. 24. Testing hardened concrete using the maturity concept. Studiu asupra Normativului NE 012-1999. Construcţii Civile şi Industriale. B. Voiculescu D. 64-65. 37-43. 36. Mauro J. Construcţii Civile şi Industriale Anul III. 40. 16-21.. 11-15. Construcţii Civile şi Industriale Anul IV. 43-54. Ilinoiu G. 37.. 51. Nr. pag. Nr. Buletin AICPS (2001)..F. Ilinoiu G. 33. Nr. Tehnică şi Tehnologie. 14-20. pag. Placarea elementelor structurale din beton armat folosind ţesături din fibre de carbon. Permeabilitatea betonului. Ilinoiu G. pag.. 6-10. 48 Decembrie 2003. L.. no.. 16-22. 26. 32. Concrete Mixing Methods and Concrete Mixers: State of the Art. Buletin AICPS. 44 August 2003. 26.. Revista Asociaţiei Inginerilor Constructori Proiectanţi Structuri. 391399. Nr. Nr. Asigurarea si controlul calităţii lucrărilor de construcţii. June 2001. 71. Ilinoiu G. 20-22. 46 Octombrie 2003. 30. Ilinoiu G.. 18-24. 106. Junie 2002.. Nr. Civil Engineering. Vol. 2. 1. Modelarea incertitudinilor de măsurare a calităţii betoanelor. pag. Modelarea incertitudinilor de măsurare a calităţii betoanelor. 39. Nr. Dimensi Teknik Sipil. Michael L. pp.. 3/2003. No. March 2003. Study on Code NE 012-99. Asigurarea calităţii. Ilinoiu G. Nr. Durabilitatea betoanelor. Construcţii Civile şi Industriale Anul IV. Construcţii Civile şi Industriale Anul IV. Indonesia. 31-32. Ferraris C..

58. 43-45. 33-36. Ilinoiu G. Swenson E. Washington.J.. Building and Fire Research Laboratory National Institute of Standards and Technology Gaithersburg.. Reston. Fifth International VDZ Congress. Ilinoiu G. 53-63. March 2001. 7 (1999).. Ilinoiu G.. Ilinoiu G.. COMUNICĂRI ŞTIINŢIFICE 65. Mason T. 3. Building and Fire Research Laboratory National Institute of Standards and Technology Gaithersburg. 2. December –January 2002. pag. Protecţia anticorozivă a armăturilor II – Sisteme de protecţie contra coroziunii. American Society of Civil Engineers.. ACI Materials Journal. Stutzman P. Antreprenorul (2000). 2002. Anul I. Ilinoiu G. 49. pag.E. 61.-33. Antreprenorul (1999). K+ and Na+ concentrations. 153 . pag.. Bentz D. Nr. Antreprenorul (2000).. April 2001. Hydration of Portland Cement: The Effects of Curing Conditions. D.P. Nr.. Teodorescu M. Ilinoiu G.. Protecţia anticorozivă a armăturilor I – Fenomenul de coroziune al armăturilor de oţel. 52. Ilinoiu G. Taylor P. Concrete conformity: A study of ENV 206 and NBN B15. Teodorescu M. No. D. Teodorescu M. Revista “Construcţii Civile şi Industriale”. September 23-27... 14-16.o necesitate pentru România. The impact-echo method: an overview.. Antrepenorul 3/2003.. Teodorescu M. Ghent. Germany.A.A.. Feng X. Betoane preparate cu aditivi superplastifianţi. Feng X. Snyder K. 64. Vol. Carino N. pag. 32-34. pp. Düsseldorf. pag. Structural Inspections. Antreprenorul (2000). 66. MD 20899-8611 USA. 39-41. Proceedings.. Betoane speciale III – Betoane de înaltă performanţă. Nr. Ilinoiu G. Teodorescu M.P. June 2003.J. 5. Pregătirea suprafeţei suport a elementelor din beton pentru reparaţii. Nr. Cement and Concrete Research. Carino N. Teodorescu M. Process Technology of Cement Manufacturing. Iunie 1999. Phan L. 50.... 57.C.. Budan C-tin. . 43-45. 2001. 20.. Antreprenorul Nr. 3. 8.. C.. pag. 2003.. Ammar C.. Antreprenorul (2000). 62... pag. 1. Sweden. pag. pag. 37-38. Haecker C. Budan C-tin. pag. Nr.6. 67. Sisteme de protecţie a elementelor de construcţii care utilizează materiale pe bază de polimeri. Betoane speciale II – Betoane armate cu fibre. 7. Structure. 793-798. Betoane speciale I – Betoane polimerice. 59. 5 (1998). Bentz D. pag. 60. Antreprenorul (2000). pag. Protecţia anticorozivă a armăturilor III – Controlul coroziunii.. Proceeding of the Second International RILEM/CEB Symposium. Antreprenorul (2000).P. pag. Antreprenorul (2000). 10 th International Congress on the Chemistry of Cement Proceedings.. Teodorescu M. Nr. Proceedings of the 2001 Structures Congress & Exposition. Nr...E.J. 55. Teodorescu M. MD 20899-8611 USA. Ilinoiu G.. 54-66. 53. Antreprenorul Nr. NISTIR 6726.. 6-7. 47. Antrepenorul 4/2003.BIBLIOGRAFIE GENERALĂ 46. Keen B. 48. CBD-116. Veitas R.. 36-38. Teodorescu M. Stutzman P. A time for chalange.. Editor.. Nr. Ilinoiu G. T. Mechanical properties of high-strength concrete at elevated temperatures. Carino N. 99-M8. 51. Virginia. May 21-23. 68. G. Utilizarea cimenturilor o chestiune de profesionalism.. 8. 18 p. 2001. Snyder K. Chang. 54. 36-37. 14-16. Nr. Teodorescu M. June 1997. Prediction of Cement Physical Properties by Virtual Testing. pag.. 56. pag 26-27. pag. pag. 0. Mineral admixtures for concrete. 26-29. Structure. Phan L. Peter C. Durability of concrete under winter conditions. Aditivii superplastefianţi .. Verificări efectuate de către executant în cadrul controlului calităţii betoanelor. Volume 2. Teodorescu M. Teodorescu M. 8-9. Teodorescu M. Utilizarea cimenturilor in construcţii o chestiune de profesionalism (II). 1991. 501-534. Ilinoiu G. 63. Estimating the electrical conductivity of cement paste pore solutions from OR-...J. 4. Effects of Test Conditions and Mixture Proportions on Behavior of High-Strength Concrete Exposed to High Temperatures.. T..

154 .. Ilinoiu G. Vol. Peter C. Sala Palatului. Decision making modeling of concrete requirements. 164-170. 14 Mai 2004. 103. Proceedings of the 2001 Structures Congress & Exposition. 81. 78. Studiu asupra Normativului NE 012-1999. 84. 85. 85-91. ISSN 1454-928X. Ilinoiu G. Ilinoiu G. Vol. Ilinoiu G. 141 (1998)..Fenomene Specifice şi Principalii Factori care contribuie la îmbunătăţirea comportării pe timp friguros. no. Dimensi Teknik Sipil. Calitatea betoanelor. Olson. Vol. M. March 2003. Estler W. Research Center of Petra Christian University. Jalinoos. Vol. Ilinoiu G. 4/2003 – 1/2004. Journal of Research of the National Institute of Standards and Technology. Sala Palatului.. Florida. no. Aouad. Deteriorarea prin îngheţ-dezgheţ a betoanelor . Olson. Symposium on the Application of Geophysics to Engineering and Environmental Problems (SAGEEP). F. Journal of research of the National Institute of Standards and Technology. pag. Uncertainty Analysis for Angle Calibrations Using Circle Closure. no. September 2001. Potorac B. Volume 102. March–April. Nr. L. pag. Bucureşti. 3. Dawod A. The maturity method: from theory to application. Number 2. Rasberry S. ACI conference. Chang.. Iowa State University... 1995.. 74. H. pag. Conferinţa Tehnico . Jalinoos. Procedee de verificare a calităţii betonului prin măsurare. 82. 70. Al XV-lea Congres Naţional AICPS.. 71. Comunicare ştiinţifică. Al XIV-lea Congres Naţional AICPS. 79. 4/2003 – 1/2004.D. Washington.Fenomene Specifice şi Optimizarea Proiectării Tehnologice a Compoziţiei Betonului. Function of control standard in optimized mix design of concrete. Indonesia.. Doiron T. D. 2. May 21-23. Jalinoos. Quantitative Nondestructive Evaluation (QNDE) Proceedings. Ilinoiu G. Orlando. Metrological timelines in tracebility. Varianta a-3-a. Number 6 November– December 1997.. Dimensi Teknik Sipil... SELC XV Piatra Neamţ Octombrie 2003. Vol. 2001. no. Ilinoiu G. 260-265. Virginia. ISSN 1410-9530. Calulul impreciziei de măsurarepentru procedeele mecano-tehnologice de verificare. Aouad. ISSN 1454-928X. 1995. 19 p.. 2. Ghent. Stoup J. 1994.-Feb 1998.. M. 1991. Guner A.. Frenz H. pp. Ilinoiu G. Ilinoiu G. 2001.. 103.. A. Lew H. Ehrlich C. Carino N. Nr. Decision making modeling of concrete requirements. Ilinoiu G. Indonesia. F. pag. High speed ultrasonic tomography for the detection of flaws in concrete members. 105112. ISSN 1410-9530. 87. 3. L... Testing hardened concrete using the maturity concept. Research Center of Petra Christian University. Bucureşti.. 73. Al XIV-lea Congres Naţional AICPS.. 76.BIBLIOGRAFIE GENERALĂ 69.C.Ştiinţifică Jubiliară -Tehnologii Moderne în Construcţii. NSF. Sala Palatului. 3. Bulletin AICPS (2001). Jan. Bucureşti. Nr. Ultrasonic crosshole and crossmedium tomography for the detection of defects in structural concrete. 24-26 Mai 2000. 14. 1. Journal of Research of the National Institute of Standards and Technology. F. 1. Study on Code NE 012-1999. 72. 14 Mai 2004. D.. Acoustic tomography for QNDE of structural concrete. 88.. and Balch. 86.. 75. Aspecte Privind Amestecarea Mecanică a Componenţilor Betonului. D. Indonesia. Chişinău. Republica Moldova. Facultatea Gelsenkirchen. Bucureşti. Tyler. 77. 80. 8-12.. Concrete maturity index determination. pp.. Sala Palatului. F.J. 5. Proceeding of the Second International RILEM/CEB Symposium. D. ISSN 1454-928X. Uncertainty and Dimensional Calibrations. Permeabilitatea betonului . Ilinoiu G. 2. 37-43.. ISSN 1454-928X..S. Buletin AICPS (2001). Research Center of Petra Christian University. 83. 2003. pag. 14 Mai 2004. L. Editor. 114-120. Quality of Concrete. September 2001. Dimensi Teknik Sipil.Olson. Al XIV-lea Congres Naţional AICPS.. Studiu asupra Normativului C 16-1984 privind realizarea pe timp friguros a lucrărilor de construcţii. 14 Mai 2004.M. Reston. Nr. F.D. Budan C-tin. American Society of Civil Engineers.

manifested in control. Liuxing H. Cluj-Napoca România. 5. August 10-14. CO. S. Non-destructive testing in the quality control of buildings: Why. 2003. 6. 1995.-Oct. Trelea A. pag. Leschinsky A. 106. Eberhardt K. Vol. Japan. Breugel K. Mai 2000. Raharinaivo A. Levenson M. Editura Tehnică. 1996. pag. Engineering Conferences International.. Dumitrescu D.. 8-12 August 2000.. 577-585.. 1995. pag. Lange D.. Taerwe L. Proceedings.. 2003. Y. Washington DC. Nov-Dec.. Shengli N... M. Olson... 155 .... 1995.D.. A. Nelson L. Journal of Research of the National Institute of Standards and Technology.. 1993. 2. CĂRŢI 107. Postelnicu T. T. E &FN SPON. August 10-14. 6.. 1. Proceedings of the second international RILEM / CEB symposium. Vol. Phillips S. 90. Vol. Ferraris C. Facultatea de Construcţii.... 104. Keith. EGS4 Simulation of Compton Scattering for Nondestructive Testing. 367-376. Nr. Structural Faults and Repair Conference. Stutzman P. Bentur A. Simon M. Symposium IABSE San Francisco. Scotland UK. Bentz D. Calculation of measurement uncertainty using prior information. 97. Tsukuba... 1997. Copper Mountain. No. 1991. Great Britain. 1051-1061. 491-500. 17. Wojcik G. Ghent 1991. Mathematics modeling of the concrete thermal regime. Advances in Cement and Concrete... Contributions of NIST/NBS Researchers to the Crystallography of Construction Materials.. No. Teodoru G. Proceedings of Second International RILEM/CEB Symposium. Analiza procesului de amestecare în malaxoare. Quality Control of Concrete Structures. 10-14. 247-250. 1998. Agent R.Ştiinţifică Jubiliară. 98. Sorption of water in mortasr and concrete. Proceedings of the second international workshop on EGS. 1211-1216. R.F. 2003. Copper Mountain. 103. Methods of treatment for concrete substrate preparation.A. 91. Quality control of concrete structures. Measurement of Water Transport from Saturated Pumice Aggregates to Hardening Cement Paste. Basic Concepts for conformity control of concrete. Universitatea Tehnică a Moldovei. 94. 92. Îndrumător pentru calculul şi alcătuirea elementelor structurale de beton armat. Sack. Journal of Research of the National Institute of Standards and Technology. 114-116. pag. what and how?.BIBLIOGRAFIE GENERALĂ 89. 103. 367-374. Estler W. Sept. Jalinoos. Advances in Cement and Concrete. Guidelines for Expressing the Uncertainty of Measurement Results Containing Uncorrected Bias. Valeriu L. Interpreting Shewhart Charts. 89-99 pp.. 93. Jun Z. London University. September 8-10. Tehnologii moderne în construcţii.. Snyder K. Philips D. pag. Proceeding of the Second International RILEM/CEB Symposium. 1992. 100. 101. Proceedings of the Second International RILEM/CEB Syposium. Werner M.. Journal of research of the National Institute of Standards and Technology.. 95. Fronsdorff G. Lura P. Volume 102. No. Use of a combined acoustic impact echo and crossmedium tomography methods for defect characterization in Concrete civil structures. Symposium IABSE San Francisco. Kovler K. F.D. Quality control of concrete structures. Steven. Concrete no uniformity. 439-448. The Influence of the Atmosphere on Curing Concrete Temperatures and Maturity.. Proceedings. Materials for the New Millennium Conference. Ghent June 12-14. 2001. 99. Martys N. . Proceedings of the 4 th Materials Engineering Conference.. Kauw V. Forecasting the condition of a reinforced concrete structure under corrosion. Conferinţa Tehnico .P. S. pp.. Eberhadt R. Concrete Durability and Repair Technology Conference.S. 491-500 pp. Advances in Concrete Mixture Optimization. 2003.. Proceedings International Symposium 15-16 Oct. 105. Journal of Quality Technology. 96. 102. Vol. pag. 1999. Nov. 1991. Ghent. Chişinău... L. Grimaldi G. Proceedings. Nov-Dec. University of Dundee. Engineering Conferences International. CO. Cambridge. 106.

Teză de doctorat.. Cartea fierarului betonist. Tehnologia Materialelor. 1988. 130. 134. Mitchell’s Building Series.. Cement & Concrete Association of Australia. Mîrşu O.. Andres C. Construction Technology. 123. E. Editura Impuls. Editura Tehnică. 2004.. COCC. Longman Scientific and Technical. Division of Materials Frankfort Kentucky. Metodologie pentru asigurarea cerinţelor de calitate ale construcţiilor pe durata derulării lucrărilor de construcţii. Avram C.. Metoda Taguchi. 144. American Concrete Institute.. Carino N. 156 ... Oxford University Press. 2000. 119. 127. Dima S.. Alexis J. Hutte. Department of Highways. Beton armat. 1996. Bucureşti. Editura Tehnica 1986. pag. Avram C.... Forster G. Ilinoiu G. Lucrări practice. Dobre R. 1965. Chudley R. Carino N. 109.. 1977. Cadar I. 1989. 131. Principles and Practices of Heavy Construction. Materiale de construcţie. Editura Orizonturi Universitare... Jebelean E. Râmniceanu V. Materiale de construcţie. Ghid pentru programarea controlului calităţii executării lucrărilor pe şantier. Analize de calitate şi performanţă. Timişoara.. Domşa J. Editura Tehnică. Încercarea construcţiilor. Precast/Prestressed Concrete Manual. 2002. 126. Făcăoaru I.A... Tudor C.C. Manualul Inginerului: Fundamente.. COCC.. Level 1. Tehnică. beton şi beton armat. 1999. 2003. The housing concrete handbook.. Proceduri privind asigurarea calităţii lucrărilor pentru prepararea. 124.. 2003. Editura Orizonturi Universitare. Crăciunescu L. Joyce N. Editura ConsPress Bucureşti. COCC. Asachi Iaşi. K.. 1998. transportul şi punerea în operă a betoanelor. 146. Editura ConsPress Bucureşti. Tertea I. Badea C.. Aplicarea conceptului de calitate la realizarea lucrărilor de zidărie. Editura Style. Tudor A. Bălan S. 623-678. 1999. Advanced Construction Technology. USA. Ghidul şi programul de calcul cadru al responsabilului cu urmărirea în exploatare a construcţiilor. Nawy... Moga A.. Fizică. Iacobescu A. 136. 138. COCC S.A. 2003.C. 117. 113. 1984. 1997... 2004. Andres C. 7-17. 121. Otel A. Concrete Construction Engineering Handbook. Fulletron R. Prentice Hall. CRC Press. Epure L.. 141. Editura ICB. Editura Tehnică.. Contribuţii la implementarea unor tehnologii şi procedee tehnologie moderne pentru protecţia şi consolidare elementelor de construcţii.. 139. Pearson Prentice Hall. mortarelor şi betoanelor. P. Dumitrescu G. Bucureşti. K. Chudley R. 1971. Pearson Education Ltd.A. 114. Editura Gh. Concrete Technology Past present and Future. Chesaru E. 137. 1999.. Iunie 1998.. Florea N. Mehta. Crăciunescu L.. 129.. Bob C. USA.. 2002. Buchaman I... Editura UTCB.. 111.. 120. Controlul calităţii linaţilor. 1998. Editura Academiei Fortelor Terestre. Smith R. Editura Orizonturi Universitare. Carare T. Referat de doctorat. 1995.. Ilinoiu G. Principles and practices of commercial construction.. Levai St. Iureş L. Bucureşti. Petrescu M. M.. England. Building site works.. Gould F. Redactarea I. Suman R. Chapter 19. Axinia P.. Ilinoiu G. MI. Construction project management. Editura S. ICECON.. Dean Y. Arcan M. Serbescu C. substructure and plant. 145. 1999. Editura Tehnică. 118. C. pag.. Editura UTCB. 1988. ACI SP 144-30. 1994. Ghibu M. Timişoara.. 140. 1997.. UTCB.. UTCB. Editura Tehnică.. Vescan V. Tehnologii moderne. Pearson Education Ltd. Materials Technology. 112... 135. 2000. Ingineria proceselor de construcţie. Iunie 1998.J. Construction Project Engineering. Boca Raton. Popa E.C. Construction Engineering... 1988. 1999. Construcţii cu structură metalică. Gheorghiu N. 132. Detroit. Giuşcă N. 122. Ed. Betoane de ultra înaltă performanţă.J. 115. 125. Nondestructiv testing of concrete: History and Challenges. Asigurarea calităţii în construcţii. 1998. 116. 143.. 1997. Nondestructive Test Methods. 142. 133. Ilinoiu G.BIBLIOGRAFIE GENERALĂ 108. Ed. Editura S. Editura S. Prentice Hall. Fl. Buchaman I. 2003. Editura ICB. 1977. 2000... Chimie şi materiale de construcţii pentru instalaţii. COCC S. 1981. 128. 110. COCC S. 1980. L. Popa E. Tehnologia lucrărilor de construcţii. Commonwealth of Kentucky Transportation Cabinet. Timişoara. Filimon I. Dalban C. E. Longman Scientific and Technical. Editor 19/1-68 pp. Editura Institutului Politehnic Cluj-Napoca. Building organization and procedures. Rezistenţele şi deformaţiile betonului.

Mihai Al. 164. Compoziţia betonului. Darie M. Oara C. 1988. 260-272. Special report for CIB '89. Editura Didactică şi Pedagogică. O nouă orientare în managementul calităţii: Şapte instrumente noi. Editura Tehnică. 175. Materiale de construcţie. Ghibu M. 157.. 1993. 150. Suman R.F. 158. 1989. Canada. Applications of scanning electron microscopy in cement and concrete petrography. 177.. Editura UTCB.... 155. Manning D. 1997. 8. Popescu V.. 152. Janes M. 83-87. Ghiocel D. Quality planning and analysis. 1995.. Report ME 85-03. Proprietăţile betonului.. Tsicura A. Execuţia lucrărilor de construcţii. National Research Council.S. 2004. Juran J. Mitonneanu H. 1-15. 159. Popaescu A. Lucaci Gh.. McGraw-Hill.. Vol. Editura Tehnică.... Steopoe Al. 151. Ilinoiu G. 1999. 166. 120-138. Concrete engineering handbook. Gheorghiu N.. Proprietăţile şi tehnologia betoanelor. 1996.. Tehnologii moderne în construcţii. Editura Fundaţiei România de Mâine. Suman R. Peştişanu C. Încercările mortarului.. Editura Tehnică.. La Londe W. Curing of High-Performance Concrete: Report of the State-of-the-Art. Stark. pp.. Pearson Prentice Hall. Tehnologia lucrărilor de construcţii. U.G. Suman R.. Editura McGraw-Hill Inc. 2002. Construction Principles.. Ispas T. 1964.. Ştefănescu F. 180. 62-87. Vierescu R. Voiculescu M. Bucureşti. pag. Gryna F.BIBLIOGRAFIE GENERALĂ 147. Petrography of Cementitous Materials. betonului şi materialelor componente. Ştefănescu . Protecţiile anticorozive în construcţiile industriale şi civile. 1997.. Nedelcu N. Editura Tehnică. Ivanov I. Bucureşti. Simmons H. Meeks K. UTCB. Stutzman P.. Ionescu I. Ispas T. Epoxy impregnation of hardened cement for microstructural characterization. Bucureşti. 149. Calitatea şi siguranţa construcţiilor. Popa E. Nonconventional Concrete Technologies. Degradarea construcţiilor. Studies and Documentation (CIB). 1994. 170.. Popescu P.. 1988. Trends in building construction techniques worldwide. pp. Journal of Materials Science Letters. Materiale de construcţie. Bucureşti 1982.. Struble L. Editura Tehnica. 2000 154. S. 167. The development of DART (Deck assesmsnt by radar and thermography. Teodorescu M. Lexicon de materiale tehnologice pentru industrie şi construcţii. 176.a. 181.. 165.. 2003. 2002. 163.W. New York 1993. Editura Didactică şi Pedagogică. Belc Fl.. Experimentarea şi monitorizarea structurilor din beton armat. Stutzman P.. Teodorescu M. Tehnologia lucrărilor de construcţii. 162. 153. Lungu D. 178.E. Editura Tehnică. Editura Fundaţiei România de Mâine. pp. 1984. 1997. 172... 174. 169.. Betoane de înaltă performanţă. Popa R. Construcţii. Metode probabilistice în calculul construcţiilor. Căpăţâţână Al. Etapele Calităţi: Demersuri şi Instrumente. Editura Tehnică. M. 1. International Council for Building Research. eds. Ghibu M.. Bucureşti. March 1999. Neville A. 173.Goanga A. Editura ICB. 157 . Editura Tehnică 1983. Editura Tehnică.. Editura Tehnică.. Holt F.. 1984.. Nunnally S. Pătărniche N. Manualul Inginerului din Industria Cimentului.. Materiale compozite. Opriş S. 1997.. 1998. Bucureşti. s... in ASTM STP 1215.. 1989. Perigord M. 168. Chesaru E. 1961. Tehnologii moderne in construcţii. NISTIR 6295.. Bucureşti.S. 1995.. DeHayes and D. 148.. 377-402. 160. Pop S. Prepararea betonului. Editura Tehnică. Editura Tehnică 1986.. John Wiley & Sons Inc. 632-634. Editura Tehnică Bucureşti.. pag.22. M. Editura Tehnică. Ontario Ministry of Transport and Communications.W. 1986. of Commerce.. Carino N. Neagu G.. Mecanizare – Acţiuni noi pentru asigurarea calităţii lucrărilor de beton.J..B.. Ministerul Construcţiilor Industriale. Costescu I. 2001. Editura UTCB... 1987. 179. vol. Otel A. 187-215. pag. Ionescu I. Construcţia drumurilor.. Construction methods and management. Materials and Methods.. Popescu P. Editura Tehnică. Simion Al. 156.. 171.. Popa R. Editura Tehnică. L.. 1997.E. 161. Dept. pag.

Editura Tehnică. HG Nr. Fişe tehnice. Proqec. Trelea A. UTCB. Tehnologia lucrărilor de întreţinere. 273/1994 . 192..Regulament privind controlul de stat al calităţii în construcţii.. 210. 200. 191. 766/1997 . Teodorescu. 2001. Fişe tehnice. 2002. 1998. Editura Dacia. Anglia. Îndrumător pentru examenul de licenţa la disciplina “Tehnologia lucrărilor de construcţii” UTCB. Tsicura A. HG Nr. 196. HG Nr. 186.. 1996. 2004 CHUM.BIBLIOGRAFIE GENERALĂ 182. 158 . Editura UTCB. 195. Regulament privind Activitatea de metrologie în Construcţii. 2000. Ed. Postelnicu T. 2004. 203. Elcometer Instruments Ltd. 211. Fişe tehnice. M. 209. 399/1995 .. Ilinoiu G. Regulament privind Conducerea şi Asigurarea Calităţii în Construcţii. reparaţii şi consolidări. Budan C-tin. 183.Regulament privind conducerea şi asigurarea calităţii în construcţii. HG Nr. USA. 2003. Fişe tehnice. 2001. James Instruments Inc. 399/1995 pentru aprobarea Regulamentului privind Elaborarea Reglementărilor tehnice în Construcţii pentru Componentele Sistemului Calităţii. HG Nr. 201. British Institute of NDT. Fişe tehnice. Teoreanu I. 2003. 208. DET NORSKE VERITAS. Germania. 187. Italia.. Tehnologia construcţiilor. Mitchell’s Materials Technology. Moldovan V. 189. NDT of Early Age Concrete with an Ultrasonic Wave Reflection Technique. Teodorescu M.. Durabilitatea betonului armat. Anglia. 2001.a. 2003.. Zamfirescu D. 766/1997 pentru aprobarea unor regulamente privind calitatea în construcţii. HG Nr. Teodorescu M. Matrix Rom Bucureşti. intervenţii în timp şi postutilizarea construcţiilor.. Proiectarea compoziţiei betoanelor cu densitate normală.. Illinois. Inc. Israel. 2004. Yvonne D. Durabilitatea Betonului. 193/1994. Budan C.. Of. M. Barnagan & Associates. 2002. Fişe tehnice. Popa R.. Editura Dacia. 595/1997 pentru completarea Regulamentului privind Elaborarea Reglementărilor tehnice în Construcţii pentru Componentele Sistemului Calităţii. 2003 190.Regulament privind elaborarea reglementărilor tehnice în construcţii pentru componentele sistemului calităţii. 131/1995. 205. Fişe tehnice. Fişe tehnice. 2004...Regulament pentru recepţia lucrărilor de construcţii şi a instalaţiilor aferente. 595/1997 pentru completarea Regulamentului privind Elaborarea Reglementărilor tehnice în Construcţii pentru Componentele Sistemului Calităţii. 1982. 2004 Controls Ltd. Anglia.. Oneţ T.. 185. Center for Advanced Cement-Based Materials. Ilinoiu G. 1. 213. M. Longman 1996. 188. Anglia. 194. 2004.. Tomografia de Hormigon Armado S. Flexcrete...A. 202. 2002. 261/1994 . Anglia. 198. Ilinoiu G. Volumetric mixer standards of the volumetric mixer manufacturer bureau. Evanston. SUA. Northwestern University. Tertea I. Teodorescu M.Regulament privind urmărirea comportării construcţiilor în exploatare. HG Nr. SUA. Cluj. Fişe tehnice. FIŞE TEHNICE 193. Argentina. ConsPress Bucureşti.. Shah S. 212. Nicolescu L.. Elveţia.. Elba-Werk. HG Nr. Suedia. USA. 1997. Vol. 207. 184. Fişe tehnice. 1997. Humboldt Co.. WINGET. Gradul de maturizare al betonului.. 1979. LEGI 206.Of. 197. ş. Cluj-Napoca. 272/1994 . 199.. Fişe tehnice. HG Nr. Voigt Th. Fişe tehnice. 214. 204. Verificarea calităţii construcţiilor de beton armat şi beton precomprimat.

HG Nr.Structural Design of Precast and Prestressed Concrete for Offsite Prefabricated Construction of Hydraulic Structures. 236. 221. HG Nr. NE 012-1999. 964/1998 privind aprobarea clasificaţiei şi a duratei normale de funcţionare a mijloacelor fixe. American Concrete Institute. NISTIR 6962. Part 2. 227. 230. HG Nr. Legea Nr. 2001. HG Nr. Farmington Hills. 217. 1046/1996 privind înfiinţarea şi organizarea Comisiei Naţionale de Atestare a Maşinilor şi Echipamentelor Tehnologice de Construcţii. 225. ISO GUIDE 34: 1996: Quality System Guidelines for the Production of Reference Materials. 1990. 237. 232. Sequential sampling plans for inspection by variables for percent nonconforming (known standard deviation) and with the incorporation of Technical Corrigendum 1. NE 003-97. Instrucţiuni tehnice pentru încercarea betonului cu sclerometrul Schmidt tip N.2R. 216. ACI228. Draft of ENV 206. Concrete Performance.BIBLIOGRAFIE GENERALĂ 215. 1:1993. Normativ pentru realizarea pe timp friguros a lucrărilor de construcţii şi a instalaţiilor aferente. 1998. 239. 235. 90/1996 privind protecţia muncii. 229. Placing and Compliance Criteria. In-Place Methods for Estimate Concrete Strength. 137/1995 privind Protecţia Mediului înconjurător. Annual Report 2002. Concrete performance. American Concrete Institute. 877/1999 privind obligativitatea furnizorilor de materiale. ACTE NORMATIVE ŞI REGLEMENTĂRI TEHNICE 224. C 16-84. 220. Cod de practică pentru executarea lucrărilor din beton. Ghid de proiectare. Nondestructive Test Methods for Evaluation of Concrete in Structures. elemente de construcţii şi produse destinate construcţiilor de a efectua încercări şi analize numai în laboratoare autorizate. 1995. SR ISO 8423+C1/1997. C 54-81. 159 . production. MI. Legea Nr. The Virtual Cement and Concrete Testing Laboratory Consortium. 223. NE 013-2002. 234. 228. 243. Curing of High Performance Concrete: Annotated Bibliography. Legea Nr.State-of-the-Art. beton armat şi beton precomprimat. Practice code for the execution of prefabricated elements. (Partea 1 – Beton şi beton armat). C 26-85. Legea Nr. 244. ACI Committee Report. Guide of Concrete 309R-96 ACI Manual of Concrete Practice 1998. Farmington Hills. 240. STAS 10107/0-90. 219. 5th Draft 10/94. 90/1996 privind Protecţia Muncii. 222. ACI 228. execuţie şi exploatare (urmărire şi intervenţii) privind protecţia împotriva coroziunii a construcţiilor de oţel. 233. GP 035-1998. 231. Part II – Materials and Construction. beton armat si beton precomprimat. ACI Committee Report 308. Euro-International Committee for Concrete-International Federation for Prestressing (CEB-FIP) The CEB-FIP Model Code 1990. 10/1995 privind Calitatea în Construcţii. Level 1.1R. placing and compliance criteria. 766/1997 pentru aprobarea unor reglementări privind calitatea în construcţii. Production. 238. NIST GCR 97-715. EC 1110-2-6052. Instrucţiuni tehnice pentru încercarea betonului prin metode nedistuctive. 2001. European Committee for Standardization. Asigurarea cerinţelor de calitate a construcţiilor printr-o mentenanţă eficientă a maşinilor de construcţii. Cor. ENV 206. Engineering and Design . 50/1991. privind Autorizarea Executării Construcţiilor. Curing Concrete . republicata in 1997. 242. CECW-EI. Legea Nr. C 30-72. 226. Calculul si alcătuirea elementelor structurale din beton. 218. Instrucţiuni tehnice pentru încercarea betonului cu ajutorul carotelor. 245. 241. Asian Concrete Model Code. MI.

Examinarea radiografică a materialelor metalice. 269. a lucrabilităţii. C 200-81. Îndrumător pentru diagnosticarea stării de degradare şi metode de remediere şi protecţie anticorozivă a elementelor din beton armat degradate prin coroziune în medii agresive pe bază de clor. 249. Agregate minerale uşoare.10. Încercări pe betoane. Instrucţiuni tehnice privind folosirea metodei semidistructive prin smulgere de pe suprafaţa de determinarea rezistenţei betonului în lucrare. BC 8-1994 261. Încercări pe betoane. Betoane de ciment. STAS 5479-88. Instrucţiuni tehnice pentru folosirea radiografiei la determinarea defectelor din elementele de beton armat. 253. Norme privind cuprinsul şi modul de întocmire. Instrucţiuni tehnice privind încercarea în situ prin încărcări statice. 250. 260. completare şi păstrare a cărţii tehnice a construcţiilor. 262. Verificarea reacţiei alcalii agregat. Încercări pe betonului proaspăt. Determinarea densităţii. Îndrumător pentru utilizarea dispozitivului FINT 2. 267.85. STAS 3518-89. Normativ pentru verificarea calităţii şi recepţia lucrărilor de construcţii şi instalaţii. 278. STAS 6606/86. Agregate naturale grele pentru mortare şi betoane cu lianţi minerali. 1991. STAS 1667-76. REMR Technical note CS-ES-1. Încercări pe betonul întărit. Verificarea impermeabilităţii la apă. 263. 247. C 214-83. Determinarea rezistenţei betonului din lucrare prin smulgere din profunzime. Determinarea densităţii aparente. C 111-70. 257. 268. Tipul şi frecvenţa verificărilor calităţii materialelor şi a betoanelor destinate executării lucrărilor de construcţii. Defectoscopie cu radiaţii penetrante. 271. 277. 275. Ghid pentru inspectarea şi diagnosticarea privind durabilitatea construcţiilor din beton armat şi beton precomprimat. U 9/1996. Determinarea conţinutului de aer oclus. C 56 . Testing method. C 236-91. STAS 2833-80. Agregate naturale grele pentru betoane şi mortare cu lianţi minerali. 258. Nondestructive testing of concrete with ultrasonic PulseEcho. 1-2 / 1986. Apă pentru betoane şi mortare. a construcţiilor civile şi industriale. 252. Instrucţiuni tehnice privind utilizarea metodelor acustice prin şoc la controlul calităţii elementelor prefabricate. 272. STAS 4606-1980. Încercări pe betoane. C 129-71. Încercări nedistructive ale betonului. Încercări pe betoane. Instrucţiuni tehnice pentru folosirea radiografiei la determinarea defectelor din elementele de beton armat. Determinarea rezistenţei la îngheţ-dezgheţ. Metode de încercare. STAS 2414-91. conform STAS 1336-80. Normativ privind asigurarea cerinţelor de calitate a construcţiilor printr-o mentenanţă eficientă a maşinilor şi utilajelor de construcţii. C 222-85. 273. 276. constr. 266. 270. Încercări pe betoane. C 231-89. Classification. STAS 3519-78. STAS 1799-88. Bul. C 244-93. 265. STAS 1275-88. 254. C 117-70. STAS 1759-88. Condiţii tehnice generale de calitate. SR ISO 3951/1998: “Proceduri şi Tabele de Eşantionare pentru Inspecţia prin Măsurare pentru Procent de Neconformităţi”. STAS 5440-1970. Natural heavy weight aggregate for concrete and mortars with mineral binding material. 256. 274. STAS 4606-80. 160 . STAS 2386-1979. 255. Determinarea rezistenţelor mecanice.BIBLIOGRAFIE GENERALĂ 246. prin metoda carotajului sonic. Cement concretes. nr. PC-1/1990. STAS 790-84. STAS 3622-86. Încercări pe betoane. C 205-81. 248. compactităţii şi porozităţii betonului întărit. C 167-77. Instrucţiuni tehnice pentru determinarea rezistenţei betonului prin metoda nedistructivă combinată. a conţinutului de agregate fine şi a începutului de priză. Determinarea contracţiei axiale a betonului întărit. 259. STAS 6652/82. Instrucţiuni tehnice pentru controlul calităţii betonului la construcţii îngropate. 264. Construcţii din beton. 251.

Model pentru Asigurarea Calităţii în Producţie. 303. SR 227/2-98. 293. SR ISO 8258/1998. SR ISO 9001/1997: “Model pentru Asigurarea Calităţii în Proiectare. SR EN 583-2:2001. Methods of testing cement. STAS 9602-90. Montaj şi Service”. Physical tests. Physical tests. Partea 2. SR EN 196:6-94. Methods of testing cement. SR EN 583-3:2001. Examinarea cu ultrasunete. Examinarea pentru detectarea discontinuităţilor perpendiculare pe suprafaţă. Waterproofing additive cement mortars. 292. SR ISO 9002/1995. 284. 283. Indicatori pentru stabilirea calităţii imagini. Examinări nedistructive. instrumentation and devices for characteristic geometry checks. 282. SR ISO 7966/1999. Criterii generale pentru organismele de certificare ce efectuează cerificarea personalului. SR EN 196:3-97. 301. 288. Examinarea cu ultrasunete. 287. Cements. Ghid General şi Introducere. Examinări cu lichide penetrante. Determination of setting time and soundness. SR 388-95. Defectoscopie ultrasonică. Condiţii tehnice de calitate. 295. SR 227-4. Examinarea cu ultrasunete. 280. Mixed plasticized additive for concretes. 297. Examinări nedistructive. Concrete. STAS 8539-1991. Reference Concrete. 310. Principii generale. Portland cement. 315. SR 6232-96. Acceptance control charts. SR 227/5. Reglajul sensibilităţii şi al bazei de timp. 316. SR 667-2001. STAS 10214-1984. Fişe de Control Shewhart. 296. Cements.96. STAS 8625-90. IV and V. Determination of grinding fineness. 309. 314. Fişe de Control pentru Acceptare. Partea 4. Determination of strength. 313. SR EN 196-4:95. 161 . SR EN 583-4:2001. Usual composite cements. 1:1993. SR ISO 3951/98. Agregate naturale şi piatră prelucrată pentru lucrări de drumuri. STAS 6657/3-89. 294. reinforced concrete and prestressed concrete elements – procedures. Methods of testing cement. 304. 311. Tehnica prin transmisie. Sampling procedures and charts for inspection by variables for percent nonconforming.BIBLIOGRAFIE GENERALĂ 279. Determination of hydration heat. 286. 299. SR EN 196:1-95. Methods of testing cement. Model pentru Asigurarea Calităţii în Inspecţii şi Încercări Finale. Examinări nedistructive. 291. SR ISO 9003/1995. Partea 1. Partea 1. Partea 3. SR ISO 7966/1999. SR EN 583-1:2001. 305. Criterii generale pentru funcţionarea laboratoarelor de încercări. Cor. 308. Examinări nedistructive. Chemical analysis of cement. 285. Producţie. SR ISO 7870/1999. Vocabulary. SR ISO 8423+C1/1997. Defectoscopie cu radiaţii penetrante. Examinarea îmbinărilor sudate prin topire. 306. STAS 9552-1974. SR ISO 9000/1995 –Partea 2. White Portland Cement. Examinări nedistructive. SR EN 196-2. 300. SR EN 571-1:1999. Shewhart control charts. SR EN 45001:1993. Principii generale. Sequential sampling plans for inspection by variables for percent nonconforming (known standard deviation) and with the incorporation of Technical Corrigendum 1. STAS 8573-78. type II. mineral admixtures and additives. III. STAS 8619-1988. SR 7055-96. SR ISO 8258/1998. 302. Cimenturi hidrotehnice şi cimenturi rezistente la sulfaţi. Examinarea cu ultrasunete. Methods of testing cement. Quantity determination of constituents. 290. 3: “Standarde pentru Conducerea Calităţii şi Asigurarea Calităţii”. Cements. 289.86. Defectoscopie cu pulberi magnetice. 317. 312. 298. Cements. Defectoscopie cu pulberi penetrante. Specifications for manufacturing and testing. Fişe de Control. Montaj şi Service. SR EN 45013:1992. 318. 319. STAS 10137-1987. Determination of grinding fineness. Physical tests. 307. PH-metrie. SR 1500-96. SR 3011-96. Dezvoltare. 281. Setting time determination.

328. Partea 9: Aprecierea fineţii – Încercare cu albastru de metilen. Partea 5: Determinarea procentului de suprafeţe sparte în agregat. 1994. 347. Partea 3: Procedură şi terminologice pentru descrierea petrografică simplificată. ISO 9004-1. 321. Încercări pentru determinarea caracteristicilor generale ale agregatelor. ISO 9004-3: 1993. Examinarea cu ultrasunete. Quality Management and Quality Assurance Standards . Încercări pentru determinarea caracteristicilor geometrice ale agregatelor. ISO 9002: 1994. 334. ISO 9002 And ISO 9003 (REVISION OF ISO 9000-2: 1993). 341. Partea 7. 332. Partea 8: Aprecierea fineţii – Determinarea echivalentului de nisip. Încercări pentru determinarea caracteristicilor generale ale agregatelor. Încercări pentru determinarea caracteristicilor geometrice ale agregatelor. SR EN 1097-5:2001. Partea 10: Aprecierea fineţii – Determinarea granulaţiei filerului (cernere în curent de aer).PART 4: Guide to Dependability Programme Management. ISO 9812. Încercări pentru determinarea caracteristicilor generale ale agregatelor. Tests on concrete watertightness.PART 2: Guidelines for Services. SR EN 933-10: 2001. SR EN 932-3:C1. 1999. ISO 9000-1: 1994. SR EN 583-5:2001. Partea 6: Definirea repetabilităţii şi a reproductibilităţii. 337. 326. 323. Quality Systems . ISO 9000-4: 1993. SR EN 1097-1:1998.Model for Quality Assurance in Final Inspection and Test. 339. 324. 344. Încercări pentru determinarea caracteristicilor geometrice ale agregatelor. ISO 9000-3: 1991. 327. 331. Partea 1: Metode de eşantionare. 340. ISO 7031. ISO 9003: 1994: Quality Systems .PART 2: Generic Guidelines for the Application of ISO 9001. dimensiuni nominale ale ochiurilor. 343.Model for Quality Assurance in Production.PART 1: Guidelines for Selection and Use. SR EN !097-4:2001. Quality Management and Quality Assurance – Vocabulary. 348. (Final Draft International Standard) Quality Management and Quality Assurance Standards . 335. SR EN 932-6. Caracterizarea şi dimensionarea discontinuităţilor. ISO 8402: 1994. Quality Management and Quality Assurance Standards . Quality Systems – Model for Quality Assurance in Design. ISO 9004-2: 1991. 330. Quality Management and Quality Assurance Standards . 162 . Partea 7: Determinarea masei volumice reale a filerului – Metode cu picometru. SR EN 933-7:2001. Partea 1: Determinarea rezistenţei la uzură (micro-Deval). ISO 9001: 1994. ISO/FDIS 9000-2. ISO 9002 And ISO 9003. 342. 333. Procent de cochilii în agregat. Încercări pentru determinarea caracteristicilor geometrice ale agregatelor. Examinări nedistructive.BIBLIOGRAFIE GENERALĂ 320. Supply and Maintenance of Software. Slump test. Concrete consistency. Încercări pentru determinarea caracteristicilor geometrice ale agregatelor. Încercări pentru determinarea caracteristicilor geometrice ale agregatelor. Installation and Servicing. 325. 338. Partea 4: Determinarea porozităţii filerului uscat compactat. SR EN 933-8:2001. Production. Quality Management and Quality Assurance Standards . Quality Management and Quality System Elements . ISO 9000-2: 1993. Installation and Servicing. 346. SR EN 933-5:2001. SR EN 932-3:1998. Partea 3: Procedură şi terminologice pentru descrierea petrografică simplificată. Partea 5: Determinarea conţinutului de apă prin uscare în etuvă ventilată.PART 1: Guidelines. Determinarea conţinutului de elemente cochiliere. Partea 5. SR EN 1097-7:2001. 345.PART 3: Guidelines for the Application of ISO 9001 To the Development. Încercări pentru determinarea caracteristicilor mecanice şi fizice ale agregatelor. Încercări pentru determinarea caracteristicilor generale ale agregatelor. SR EN 933-9:2001.PART 3: Guidelines for Processed Materials. SR EN 932-1. 322. Încercări pentru determinarea caracteristicilor mecanice şi fizice ale agregatelor. SR EN 933-2:1998. 329. 336. Quality Management and Quality System Elements . Partea 2: Analiza granulometrică – Site de control. Development.PART 2: Generic Guidelines for the Application of ISO 9001. Quality Management and Quality System Elements .

SR ISO 9000/1996. 351. 352. producere.PART 4: Guidelines for Quality Improvement. 350. 205. nr. ISO 9004-4: 1993. Partea 1: “Standarde pentru Managementul Calităţii şi Asigurarea Calităţii. Ghid pentru Selecţie şi Utilizare”. Tehnologia Betonului. punere în operă şi criterii de conformitate. partea D. EUROCOD 2 – “Calculul şi alcătuirea structurilor din beton”. ENV – 206. CEB – FIP / 1990. Beton – nivele de performanţă.BIBLIOGRAFIE GENERALĂ 349. 163 . Quality Management and Quality System Elements .

735499 kW Newton (N) = kg m/s2 = kilograme x 9.80665 J 1 kgf s/m2 = 9.80665 N m = 9.TABELE DE CONVERSIE TABELE DE CONVERSIE 1 m = 1650763.80665 Pa 1 Torr = 1.4 mm (valoare exactă) 0.8 x 102 daN 1 mm Hg = 1 Torr = 1.980665 bar (valoare exactă) 1 kgf / cm2 = 1 at = 0.3224 Pa 1oC = (1oF-32)x5/9 1 CP = 0.80665 W 1 kgf / cm2 = 0.73 lungimi de undă în vid ale radiaţiei care corespunde tranziţiei între nivelele 2p10 şi 2d5 ale atomului de kripton 86 1 in = 25.8 N/cm2 = 0.80665 Pa s 1 kgfm / s = 9.333224 mbar = 133.1 daN/cm2 = 1 MPa = 1 N/mm2 1 kgf = 9.80665 Pascal (Pa) = N/m2 1 secundă = durata a 9192631770 perioade ale radiaţiei corespunzătoare tranziţiei între cele două nivele hiperfine ale stării fundamentale a atomului de cesiu 113 164 .333224 mbar 1 bar = 9.0980665 mbar = 9.80665 N (valoare exactă) 1 kgf m = 9.980665 x 10 5 bar 1 kgf / m2 = 1 mm H2O = 0.098 N/mm2 = 9.

DE UNITĂŢI DE MĂSURĂ Nr. crt. 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 Prefixe E (exa) = 10 18 P (peta) = 10 15 T (tera) = 10 12 G (giga) = 10 9 M (mega) = 10 6 K (kilo) = 10 3 h (hecto) = 10 2 Da (deca) = 10 1 d (deci) = 10 -1 c (centi) = 10 .2 m (mili) = 10 -3 μ (micro) = 10 -6 n (nano) = 10 -9 p (pico) = 10 -12 f (femto) = 10 -15 a (atto) = 10 -18 165 .SUBMULTIPLII ŞI MULTIPLII ALE S.PREFIXE SUBMULTIPLII ŞI MULTIPLII ALE SI PREFIXE .I.

Ζ η. Β γ. Ν π. Π ρ. Γ δ. Ε ξ. Λ μ. Ω 166 . Ι κ. Μ ν. Δ ε. Σ φ. Ρ σ. Θ ι. Κ λ. Φ ω. Α β.LITERE GRECEŞTI UTILIZATE LITERE GRECEŞTI UTILIZATE Nr crt. 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 Litera Alfa Beta Gamma Delta Epsilon Zeta Eta Teta Iota Kappa Lambda Miu Niu Pi Ro Sigma Fi Omega Simbol α. Η θ.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful