CONTROLUL CALITĂŢII BETOANELOR
Octavian George Ilinoiu

Prima Ediţie -Bucureşti 2004-

PREFAŢĂ

PREFAŢĂ

Calitatea materialelor de construcţii şi a construcţiilor, se asigură şi se controlează prin aplicarea unui Sistem al Calităţii instituţionalizat, care funcţionează la nivelul întregii ţări. Sistemul calităţii existent în construcţii determină, prin pârghiile de care dispune, toţi factorii implicaţi în activitatea din acest domeniu (cercetarea, proiectarea, producătorii de materiale de construcţii, executanţii construcţiilor, instituţiile de inspecţie şi control, laboratoarele de specialitate etc.), să aplice prevederile legale (Legile, Standardele, Normativele, Regulamentele, Instrucţiunile, Manualele de Calitate ale firmei etc.), pentru ca produsul finit – construcţia- să îndeplinească integral cerinţele de calitate precizate în proiect, reglementările tehnice specifice fiecărei lucrări şi cele ale beneficiarului. În acest context, cartea Controlul Calităţii Betoanelor, autor şef lucr. univ.dr.ing. Octavian G. Ilinoiu vine să completeze şi să actualizeze informaţiile referitoare la metodele şi procedeele de control al calităţii, cu precădere cele din domeniul betonului şi a materialelor componente ale acestuia. Dezvoltarea aspectelor de calitate dominante din sfera betonului şi componenţilor săi este motivată de: - utilizarea betonului şi betonului armat, cu o foarte mare pondere, în executarea structurilor de rezistenţă a construcţiilor; - dependenţa rezistenţei, stabilităţii şi durabilităţii construcţiei de calitatea structurii, respectiv betonului; - multitudinea factorilor de influenţă asupra calităţii betonului determinată de varietatea şi de variabilitatea caracteristicilor componenţilor; - influenţa factorilor tehnologici şi a condiţiilor de mediu asupra calităţii betonului. În abordarea aspectelor de calitate, autorul a luat în considerare, printre altele, motivaţiile de mai sus ce presupun – şi evidenţierea unor aspecte de fond, inclusiv teoretice, care influenţează major proprietăţile tehnice – ale materialelor de construcţii analizate. Ca urmare, în cazul primelor capitole ale lucrării sunt prezentate materialele componente cu principalele lor proprietăţi şi influenţe asupra betonului proaspăt şi întărit, precum şi consecinţele negative folosirii de materiale neconforme calitativ. În acest sens menţionăm: aspectele de durabilitate tratate în capitolul 1; caracteristicile de compoziţie ale betoanelor, caracteristicile şi proprietăţile cimenturilor, agregatelor şi aditivilor (cap. 2); principalele proprietăţi ale betoanelor proaspete şi întărite, determinările şi încercările ce se efectuează asupra betoanelor (cap. 3); prepararea betoanelor şi factorii care influenţează calitatea amestecului (cap. 4). Capitolul 5 conţine consideraţiile generale asupra calităţii lucrărilor de construcţii, cu referire la necesitatea asigurării controlului asupra calităţii, efectele unei calităţi deficitare de realizare a unei construcţii şi organizarea generală a controlului calităţii. O parte însemnată şi extinsă a lucrării este reprezentată de cap. 6 – Controlul nedistructiv a calităţii lucrărilor de construcţii. Capitolul prezintă atât metodele, să le spunem II

PREFAŢĂ tradiţionale. dificultăţilor financiare în procurarea aparaturii necesare. nivelul ştiinţific ridicat şi calitatea de ansamblu elevată a acestei lucrări o face interesantă şi atrăgătoare atât pentru cei care doresc să se informeze şi să cunoască mai adânc problemele de bază ale betoanelor. cât şi pe cele moderne cunoscute. cât şi altor materiale. tabele. Importanţa şi bogăţia de informaţii în domeniul abordat.ing. ceea ce a permis actualizarea aspectelor legate de calitatea materialelor şi ilustrarea exemplelor cu o parte de grafică. scheme – nouă. dar aplicate la noi într-o măsură mai mică datorită. reprezintă şi o sursă de informare în vederea aprofundării subiectului de către specialiştii care lucrează atât în proiectare. Prof. Titlurile lucrărilor. studiate de autor. precum şi studenţii facultăţilor de construcţii. mai ales. Radu Popa Bucureşti. 2004 III . fotografii. bine cunoscute şi aplicate la noi. Prezenta lucrare este elaborată pe baza unui vast şi valoros material bibliografic autohton şi străin. cât şi în execuţie în domeniul construcţiilor. cât şi determinarea diferenţelor caracteristicilor şi performanţele tehnice ale acestora. univ.dr.

Based Materials.. autorul mulţumeşte pentru asistenţa şi sprijinul acordat.ASNT. figuri şi tabele. SUA APA. SUA Humboldt Co.ASRO. Illinois. Germania Boral Materials Technology. recomandările şi aprecierile pe care le-a făcut pe parcursul pregătirii acestei lucrări domnului prof. în documentare prezentei cărţi. Radu Popa.CBD. în mod deosebit pentru sprijinul acordat şi îndrumările pe care mi le-a dat. SUA Controls Ltd. dr. Anglia Heidelberg Cement AG. SUA Center for Innovative Grouting Materials and Technology . din materialele lor: Asociaţia de Standardinzare din Romania . Canada International Council for Building Research and Documentation . SUA Building Science Insight . Romania American Concrete Institute . SUA American Society for Testing and Materials . România Institute for Research in Construction .ASTM.. V. Canada Civil Engineering Corps Washington – CECW. SUA INCERC.MULŢUMIRI MULŢUMIRI Mulţumesc.IRC. Canada IV . Northwestern University. Belgia Bell Engineering Group. SUA American Society of Civil Engineers . ing.ACI.BSI. Italia DET NORSKE VERITAS. Suedia Elba –Werk. Anglia BHS – Sonthofen.CIB. SUA American Association of State Highway Transportation Officials – AASHTO. B. A. Germania James Instruments Inc. SUA American Society for Nondestructive Testing . Canada Canadian Building Digest . instituţii... România IPCT. SUA Cement and Concrete Association Australia Center for Advanced Cement .. precum şi pentru permisiunea reproducerii a anumitor fragment de text. sugestiile. asociaţii profesionale.ASCE. univ. următoarelor organizaţii. comerciale şi producătorilor care au permis accesul la informaţii şi fotografii.CIGMAT. De asemenea. pentru ideile. The Engineering Wood Association – SUA ATEX C. Germania Elcometer Instruments Ltd.

Anglia Tremix. România SC SOMACO SA. Italia PERI.NIST.NRCC.. Directorate of Military Programs. precum şi în bibliografia generală la sfârşitul cărţii. Canada National Institute of Standards and Technology .MULŢUMIRI International Union of Testing and Research Laboratories for Materials and Structures – RILEM International Committee on Asian Concrete Model Code National Research Council . SUA Officine Riunite Udine SpA – ORU. SUA US Army Corps of Engineers. Engineering Division. România MAN Nutzfahrzeuge Aktieengesellschaft. Suedia MACON SA. SUA Thwaites Ltd. Elveţia Romtech. Germania Proqec.. V . Anglia Indicaţii asupra surselor bibliografice şi asupra autorilor menţionaţi pot fi regăsite la fiecare sfârşit de capitol. Germania The American Society for Nondestructive Testing . Germania Morgan Manufacturing Co. SUA Winget. România SBH Tiefbautechnik.

............. 56 3......2...............2.......2......1................. 62 3...... 62 3.. 55 3.........3............ 52 3............ 60 3.... 54 3....2.....2.. VI LISTĂ DE FIGURI........2.......3. Fenomenul deteriorării betonului în urma ciclurilor de îngheţdezgheţ.....4.....3....6....... 55 3................. Tipuri de ciment.........3.................13 1....................2.. Volumul de aer oclus ......... 71 CAPITOLUL 2..2.................................1.3........2............5...................................2............ Structura clincherului ...2.....32 2........... Factori de care depinde rezistenţa la întindere................... PRINCIPALELE PROPRIETĂŢI ALE BETOANELOR .........31 2..13 1.................2...................4. Gelivitatea ...31 2...............2............... Bibliografie la Capitolul 2 .............. Consistenţa şi lucrabilitatea... Consideraţii generale............ Rezistenţa la compresiune ............. Coroziunea oţelului..........1...........1. Densitatea betonului...........3. Rezistenţa la întindere......1............ Cimentul............2.....3......... Consideraţii generale.............1...2. Condiţii de calitate ale agregatelor ........... 53 3.......... Caracteristici structurale şi de compoziţie ale cimentului Portland . Hidratarea cimentului ...... Agregate .2............. 49 CAPITOLUL 3.......13 1............1...37 2.....4......................................1....... Caracteristicile şi proprietăţile cimentului Portland.....3. Permeabilitatea şi porozitatea ............. 54 3..........43 2........... Tipuri principale de degradări prin coroziune ale elementelor din beton şi beton armat .............1... Bibliografie la Capitolul 1....... Adaosuri şi aditivi.......... Permeabilitatea betonului la apă......2......2.....2........3.. Calculul porozităţii betonului .............XII CAPITOLUL 1....4............ IV CUPRINS ......................... 52 3...............40 2..... 52 3...........1......... CARACTERISTICI DE COMPOZIŢIE ALE BETOANELOR................4...........................1...................2................. Compoziţia mineralogică.2.......... Tendinţa de separare a apei de amestecare............................................6... Determinarea rezistenţei la îngheţ-dezgheţ.........2........ Coroziunea betonului...............CUPRINS CUPRINS PREFAŢĂ ...II MULŢUMIRI ................................. 63 3.................35 2.. Concluzii................. 61 3.5.............2..4............................. 67 3.........5... Tendinţa de segregare .....3. 63 3. 55 3......17 1........3......5...2... Calculul distribuţiei porilor......2....................1........................... IX LISTĂ DE TABELE ......1..............2.......2........... Proprietăţile şi caracteristicile agregatului ....... Fenomenul producerii porilor ......2.............3...................1.. 69 3......................................2......33 2....... DURABILITATEA BETONULUI.2..........39 2.3...... 66 3....32 2..... 55 3.....2. Principalele proprietăţi ale betonului în stare întărită ..2.. Densitatea.4........ Rezistenţele mecanice ale betonului .... 58 3.................30 2.1...44 2... Principalele proprietăţi ale betonului în stare proaspătă ............2.2.... 57 3..47 VI .4.................. 48 2............24 1.........2.......2. Compactitatea................................6... 48 2...................... Apa de amestecare..............2.................1......

.1......3..........1.. Metoda carotajului sonic ..... 123 6.....................4.......84 4.......79 4...5.....1...........3..................97 6.......5...... 106 6.............2.....2.......76 CAPITOLUL 4......... Efectele unei calităţi deficitare de realizare a unei construcţii .....8.......3........4.4..........86 4......8...................10.............2..7. precum rezistenţa la compresiune. Capacitatea malaxoarelor ..................6........5...1.................. Metoda evaluării gradului de maturizare al betonului..................... 117 6...95 CAPITOLUL 6..75 3.... Metoda rezonanţei magnetice nucleare .......1.............3.... 123 6. 118 6.5. 129 6...... ASIGURAREA CALITĂŢII LUCRĂRILOR DE CONSTRUCŢII...... Metoda radiografică cu radiaţii infraroşii............... 120 6.......6........... Definirea calităţii produsului în standardele internaţionale .... 134 6.........3.... 102 6.... 111 6.......... 133 6.85 4.................2.....3..........7.......... Metoda radiometrică cu radiaţii gama sau beta .. Deformaţia betonului.... Consideraţii generale. Durata de amestecare a betonului ....................... Metoda undelor de suprafaţă.9...............4.....1..11............. Clasificarea încercărilor pentru controlul nedistructiv al calităţii betonului98 6..8....................... 104 6...7. 118 6...93 5..... 123 6.......................79 4.........74 3..........4......4................................6...4. 117 6.. 123 6... 106 6..... Procedura de control ........... 121 6...4...........4................4......... 133 6.... Efectul vârstei betonului asupra creşterii rezistenţei .....7.....4....6....... Metode atomice .. 105 6..2..... Malaxoare cu amestecare prin cădere liberă (gravitaţionale).. Metode acustice ........2..... 106 6... Metoda prin smulgere şi dezlipire . 112 6..........1... Factori generali care influenţează rezistenţa betonului ...........2..5.3....2...........86 CAPITOLUL 5...... AMESTECAREA COMPONENŢILOR BETONULUI ....73 3.4...1.81 4......3......................................1.... Contracţia la uscare şi umflarea la reumezire..............3......2... 135 VII ..........8.....85 4...... Metode mecanice sau de duritate superficiale .........3. 121 6.....4......7..... Metoda prin şoc.... Rezistenţa la uzură...3.. 109 6..8............................4.4................ 109 6......... Metoda emisiei acustice ....1........ Metode termice...... Metoda rezistivă (a conductivităţii) ..........74 3. Metoda de vibraţii proprii ...3.2............ Bibliografie la Capitolul 4.....5........4................ Conductivitatea termică . 122 6......3...... Metoda curenţilor turbionari .2... Exemple de determinări nedistructive folosind substanţe penetrante .5..................83 4...4.... Metode elastice cu impuls ultrasonic.......6........ Metoda absorbţiei microundelor (metoda neutronilor) ...6.............6....... 107 6. 118 6............ Metoda prin penetrare .......CUPRINS 3. Evaluarea omogenităţii prin aprecierea unor proprietăţi ale betonului în stare întărită...................... Metoda de amprentă........... 112 6..72 3....92 5..... Consideraţii generale..4. Organizarea generală a controlului de calitate ... Metoda cu neutroni rapizi .87 5............ Bibliografie la Capitolul 5.. Caracteristicile malaxoarelor ....... Metode electrice şi magnetice .3........7..2. Metode de determinare a nivelului de întărire al betonului ......... 117 6.......2...................... 104 6.....................................5...1...... Metoda ruperii.. Rezistenţa la şoc ... CONTROLUL CALITĂŢII LUCRĂRILOR DE CONSTRUCŢII.... Descrierea metodei..6. Materiale folosite .. Metoda capacitivă ..4..72 3............................ Metoda substanţelor penetrante ................84 4.5...... Metoda radiografică folosind raze gama ......6....... Extragere de carote.....4......3.2.74 3......gamagrafiere.1.........8......... 112 6...81 4..87 5.....78 4.. Concluzii ...5..........4.. 134 6.........89 5............78 4..... Bibliografie la Capitolul 3....... Metode de malaxare .......... Metoda termografică/ radioscopică în infraroşu (termoviziunii)........3...2.....4........2.......... Metode de determinare a omogenităţii betonului . Productivitatea malaxoarelor .... Metoda inducţiei magnetice ...........7...6. Metoda de recul................ Modele de calcul care stau la baza determinării gradului de maturizare al betonului folosite pe plan mondial.......... 117 6...........7.. Metoda maturizării betonului ..............97 6................................3..2...72 3.............2....... Malaxoare cu amestecare forţată.. 108 6...... Rezistenţa la forfecare (forţe tăietoare)............ 102 6..4... 118 6................... Dilatarea termică ........................4........5........4............6... Consideraţii generale............3.............

...... Metoda viteză de propagare indice de recul...................................... 165 LITERE GRECEŞTI UTILIZATE ..........9.............................. Metoda viteză de propagareatenuare a radiaţiilor gama ................. 159 TABELE DE CONVERSIE............11...I..................2.. 151 Comunicări Ştiinţifice ....................................... 164 PREFIXE .........137 6.... Metode optice.........137 6. Metoda undelor radio ...........................137 6........11.......... 153 Cărţi ...................4.......3......5...140 BIBLIOGRAFIE GENERALĂ ...........137 6............11........144 INDEX ALFABETIC......forţă de smulgere............... 158 Legi.................. Metoda viteză de propagare.............. 151 Articole...6.........................138 6...11..................................11........ Microscopie electronică .....................................................10......... DE UNITĂŢI DE MĂSURĂ........... Bibliografie la Capitolul 6............... Metoda viteză de propagareamprentă ..........11............13.........136 6..........1........... Metoda viteză de propagareradiometrică (radiografică) .....................................................11..... Metode combinate...137 6....137 6..CUPRINS 6..................................147 VIII ....12................136 6...SUBMULTIPLII ŞI MULTIPLII ALE S...... 166 INDEX DE AUTOR .138 6.... Metoda viteză de propagareatenuarea ultrasunetelor............................... 155 Fişe tehnice. 158 Acte Normative şi Reglementări Tehnice .........

... ...... Variaţia temperaturii în procesul de obţinere a clincherului ....................... c .. 43 Figura 2-14.. Microscopie electronică: a...........16 Figura 1-7....... Coroziune în puncte........... b... Detalii beton degradat în urma reacţiilor alcalii – agregate (a şi b) ....... 45 A.... 41 Figura 2-12................. 36 Figura 2-8.... d)....f) ........ Detalii beton degradat în urma ciclurilor de îngheţ-dezgheţ (a...17 Figura 1-9.............. Evoluţia hidratării în timp a granulelor de ciment..... Degradarea stratului de acoperire cu beton a armăturilor de oţel prin coroziunea armăturii (fisurare... 36 Figura 2-9...... Viteza de dezvoltate a căldurii de hidratare .............. 10 μm ............ Coroziune sub tensiune.....e..... a... 45 IX . Detalii elemente de beton degradat în urma coroziunii clorhidrice rezultată din contactul cu apa de mare şi eroziunii valurilor ............ Coroziune intercristalină..16 Figura 1-6......... Coroziune transcristalină .........22 Figura 1-18.................... Curbe de granulozitate ................. Coroziune în puncte........................ Creşterea grosimii stratului de coroziune funcţie de timp............ Granulozitate continuă...................... 33 Figura 2-3........ 31 Figura 2-2....... Coroziune de contact ............22 Figura 1-20..17 Figura 1-8.......................................22 Figura 1-14..... 34 Figura 2-5..... Coroziune selectivă ..d.22 Figura 1-19... Coroziune electrochimică ................... Imagine structură beton.................................... Detaliu beton degradat în urma coroziunii prin levigare....................14 Figura 1-2................b......20 Figura 1-11..... 35 Figura 2-6. Coroziune electrolitică. b......... Agregate monogranulare şi bigranulare .. exfoliere şi expulzare) (a.. 23 Figura 1-23.................................................................15 Figura 1-4... 37 Figura 2-10......... Coroziune neuniformă . Detalii beton degradat în urma coroziunii sulfatice (a şi b) ..... 44 Figura 2-15.. Creşterea rezistenţei la compresiune a componenţilor mineralogici ... 38 Figura 2-11.... Creşterea rezistenţei la compresiune a componenţilor mineralogici ai cimentului.. Mecanismul prizei cimentului............ Detaliu beton degradat în urma atacului apei uşoare (agregate descoperite în urma spălării cimentului).......... 10 μm (după 7 zile) ...22 Figura 1-16..........23 Figura 1-22......... 33 Figura 2-4..21 Figura 1-13. Detalii beton cu aer antrenat (a şi b)...continuă .......17 Figura 1-10........ Granulozitate discontinuă .. a. Detalii elemente de beton degradat în urma punerii în lucrare a betonului necorespunzătoare – segregarea betonului .................20 Figura 1-12............. Oxidare la temperaturi înalte ............22 Figura 1-21........ b............... B şi C........... Granulă de clincher ..16 Figura 1-5.... a ........ Viteza de degajare a căldurii componenţilor mineralogici ai cimentului ........... Schema formării structurii cimentului ........................ Amplificare progresivă a imaginilor electronomicroscopice ale detaliilor structurale a evoluţiei în timp a microstructurii cimentului.................b.LISTĂ DE FIGURI LISTĂ DE FIGURI Figura 1-1.........c.......22 Figura 1-17........ secţiune 320 μm (x 350).................15 Figura 1-3.............. 24 Figura 2-1................................................ Imagini microscopice ale clincherului şi cimentului.22 Figura 1-15..... 42 b. 5μm (după 2 zile)........Stadii de fisurare a betonului din stratul de acoperire datorată măririi de volum a armăturii corodate................. Imagini particule de ciment........... 42 Figura 2-13............ Fisurare urmată de exfolierea a betonului din stratul de acoperire al armăturii....................................... c............

...................... 88 Figura 5-2.............. 84 Figura 5-1......... 73 Figura 3-25................................. metacaolin.. comparaţie dimensiune granulă ciment şi particulă puzzolană naturală .. Malaxoare cu amestecare prin cădere liberă (gravitaţionale)............... Schemă principiu aparat pentru determinarea frecvenţei de rezonanţă........ Schema încercării la compresiune a fragmentelor de prismă ... 90 Figura 6-1......... Schemă flux amestecare componenţi...... Aparat sistem Bohme pentru determinarea rezistenţei la uzură a betonului...........61 Figura 3-10.... x 1760).................................................................................. cilindrice şi prismatice . a..................... Detaliu interfaţă pastă ciment – nisip..54 Figura 3-4.......... 107 Figura 6-6......... 68 Figura 3-18.46 Figura 2-17........... Influenţa raportului A/C asupra distribuţiei porilor .. Element de beton degradat în urma ciclurilor de îngheţ-dezgheţ......................................................................... nebasculant.................. Faze principale de lucru – malaxor basculant. Schemă principiu aparat piezoelectric .... cenuşă.. Microscopie optică. reversibil................................... silice ultrafină..... 69 Figura 3-20.. Schema aparatului pentru determinarea rezistentei betonului prin metoda reculului... Principalele tipuri de dilatări şi contracţii ale betonului.......................59 Figura 3-8.... Creşterea rezistenţei la compresiune a betonului funcţie de dozajul de ciment ... 82 Figura 4-5...........LISTĂ DE FIGURI Figura 2-16. 89 Figura 5-3. 83 Figura 4-6 Malaxoare cu amestecare forţată în echicurent .... Influenţa A/C asupra rezistenţei la îngheţ a betonului ......................... b..................... Malaxor cu ax orizontal.... 103 Figura 6-2.. Schemă principiu SASW ................ Detalii de betoane permeabile ......................67 Figura 3-16.......... Reprezentarea unui proces ............... Umiditatea agregatului .. Fazele principale de funcţionare a aparatului...53 Figura 3-3......... Diagramă timp de amestecare .. Schemă teoretică pentru calculul capilarităţii în tuburi subţiri cu secţiune constantă ....................... Schema încercării la compresiune a epruvetelor cubice......... 83 Figura 4-7..................... 82 Figura 4-3... 106 Figura 6-4.............. 82 Figura 4-4............59 Figura 3-7....... Schemă generală malaxor gravitaţional.49 Figura 2-22.................47 Figura 2-20................................ bentonită fin măcinată.........................64 Figura 3-13..52 Figura 3-2 Măsurarea consistenţei betonului folosind metoda tasării................. Criterii ISO 9000 pentru selecţia şi utilizarea unui model a calităţii .......46 Figura 2-19.........61 Figura 3-11.................... 70 Figura 3-21................................... 105 Figura 6-3.. Schema încercării la întindere prin încovoiere a epruvetelor prismatice ......... Spirala creşterii calităţii ..... Diagramă efort (σ)-deformaţie (ε) la compresiune monoaxială .. Variaţia granulozităţii agregatelor în raport cu dozajul de ciment şi cantitatea de nisip............ Presă hidraulică de încercare a epruvetelor betonului la întindere axială ................................... 83 Figura 4-8........ Presă de încercare a epruvetelor betonului la întindere din încovoiere............... zgura granulată de furnal înalt................................... Imagine beton alunecând pe jgheab ..................... basculant............ Curbele de transformare indice de recul N – rezistenţă la compresiune Rc .......67 Figura 3-17..................... 81 Figura 4-2............ Schema încercării la despicare a epruvetelor cubice.... ...... 107 X ............. 71 Figura 3-24...47 Figura 2-21. Malaxor nebasculant ... sferici şi capilar .. Schema formări în betonul întărit a porilor de gel........... 71 Figura 3-23..............................60 Figura 3-9.. Curba diferenţială de distribuţie a porozităţii în pasta de ciment...... Schema încercării la întindere prin despicare a epruvetelor cilindrice .......... Malaxoare cu amestecare forţată în contracurent.. Model matematic al traseului porilor......66 Figura 3-15..... Agregate angulare şi rotunjite.62 Figura 3-12.......49 Figura 3-1...... Detalii pori şi fisuri..........46 Figura 2-18....................................................... Curbe de distribuţie a porozităţii în pasta de ciment (CP)............. 76 Figura 4-1............................................ mortar (M) şi beton (B)................ Adaoşi minerali: de la stânga la dreapta – cenuşă volantă uscată (centralele termoelectrice)..... 68 Figura 3-19................................................................65 Figura 3-14....58 Figura 3-6...........56 Figura 3-5.... Influenţa A/C asupra rezistenţei la îngheţ a betonului păstrat în apă 28 de zile ............................ 70 Figura 3-22................................ 107 Figura 6-5....... Detaliu al structurii pastei de ciment poroase.............. Exemplificarea tendinţei de separare a apei din beton .................... Imagine microscopică...... Principalele tipuri de umidităţi în agregat ........ Microscopie electronică (45μm...............

.................. 131 Figura 6-34...... Aceeaşi imagine ca în fig....108 Figura 6-9........................... Aceeaşi detaliu fig..... Curba conţinutul de clor folosită pentru determinarea coeficientului de difuzie D. Schema funcţionării aparaturii defectoscopice cu curenţi turbionari: a...... b.......................... 6-39 şi 6-40.. Dispozitive pentru extras carote .....108 Figura 6-8.............. 139 Figura 6-44..121 Figura 6-25........ fisurate în dreptul reazemului ...... a...... Determinarea existenţei reacţiilor alcali-agregate .. 140 XI . 6-41 şi 6-42............. Schema de funcţionare a Pachometrului.. 138 Figura 6-40... 128 Figura 6-30...... 6-39... Variaţia temperaturii betonului ............. 6-42 şi 6-43 supusă substanţelor fluorescent penetrante.............. Detaliu element de beton armat vizualizat în plaja de culori IR....... ........... 129 Figura 6-31.....112 Figura 6-15..........pentru aflarea zonei de corodare a armăturii .......................... vizualizată cu lumină emergentă (transmisă)......... 140 Figura 6-44..................... a.............110 Figura 6-12.......119 Figura 6-22........ Termometru cu infraroşu ..119 Figura 6-23..................................... Aplicarea developantului – pulbere uscată......... Schemă metoda radiografică .... Determinarea existenţei reacţiilor alcali-agregate .............. Echipamente şi instrumente folosite pentru examinarea vizuală a defectelor........ 138 Figura 6-41................... .. Schema aparatului pentru determinarea rezistenţei betonului prin metoda amprentei .... Metoda radioscopică................................ 127 Figura 6-29................................. prin imersie .... şi c Câmpul magnetic omogen din interiorul unei bobine cilindrice străbătute de curent şi câmpul de dipol din interiorul acesteia......... prin pulverizare. Detaliu zonă dreptunghiulară din fig......... 132 Figura 6-36...... Detaliu mărit al zonei încercuite din fig................. b.....................sau OH.............. ... Schemă de funcţionare a aparaturii folosite la gamagrafiere .. Aceeaşi detaliu fig......... supus la lumină albastră reflectată şi observat cu filtru galben......................... 132 Figura 6-37.. Probele BOSS după decofrare ......120 Figura 6-24................... Epruvetă cilindrică de beton indicând degradarea avansată prin reacţia alcali-agregate ........... 135 Figura 6-39.. prin pulverizare ......................................... Gamagrafia unei grinzi din beton armat.............. b. 134 Figura 6-38... Gamagrafia unui stâlp din beton armat şi reconstituirea sa tridimensională: a.................117 Figura 6-21...............................122 Figura 6-27..................................................... Gamagrafia unei stâlp din beton armat care prezentă zone de segregare116 Figura 6-20.115 Figura 6-18................... Imagine aparatul Windsor .... 122 Figura 6-28....111 Figura 6-13.. 139 Figura 6-42..... Aparatura de încercare semidistructivă prin smulgere............ Defectoscopia magnetică..... 6-40...109 Figura 6-10........... pe bază de solvent........ 130 Figura 6-32.......................115 Figura 6-17.......................... Încercarea radiometrică a betonului .. 139 Figura 6-43........ b.... Exemple de procedee de smulgere prin extracţie a pieselor metalice post-înglobate în beton................112 Figura 6-14............ Imagine generală a zonei gamagrafiate..................... solubil în apă...... Efectul discontinuităţii fluxului termic în materialul supus controlului 121 Figura 6-26..... Determinarea nivelului Cl.122 b................ Aceeaşi detaliu fig..................109 Figura 6-11....116 Figura 6-19. 6-43.................. Gamagrafia ciocurilor unor bare de armătură ........ 132 Figura 6-35...... Curbele de transformare diametru amprentă φ(mm) – rezistenţă la compresiune Rc (MPa) ....... Epruvetă cilindrică de beton tratată cu fenolftaleină pentru determinarea adâncimii de carbonatare ............ Modulele probelor ataşate de cofraj.. Aplicarea developantului: a......... Detaliu mărit ..LISTĂ DE FIGURI Figura 6-7..... Spectrul radiaţiilor electromagnetice .......................................... ..... Exemple de imagini radiografice .....113 Figura 6-16........... Microscopia unei armături corodate înglobată în beton.............................. 130 Figura 6-33........

................................................... Gradul de gelivitate al betonului.... Căldura de hidratare a componenţilor mineralogici ai cimentului....... raportat la abatere şi rezistenţă medie...............19 Tabel 1-6................... ............. 63 Tabel 3-7... Regimuri de expunere ale construcţiilor situate în zona litoralului.................25 Tabel 1-8........ conform NE 012-1999 .... Clase de betoane (N/mm2................. conform NE 013-2002 ........... MPa) 68 Tabel 3-8................ 59 Tabel 3-6........... conform NE 0121999 .........34 Tabel 2-2............................................... 57 Tabel 3-4....... 100 XII ........ Consistenţa betonului funcţie de tasare ..........28 Tabel 2-1.........................19 Tabel 1-7....... Clasificarea porilor funcţie de mărimea lor .............. Cerinţele fizice ale cimenturilor uzuale .. Clasificarea mediilor în funcţie de clasa lor de agresivitate.....LISTĂ DE TABELE LISTĂ DE TABELE Tabel 1-1........36 Tabel 2-3....... conform GP 0351998 ............................... Rezistenţa betonului funcţie de vârstă ............... conform GP 035-1998...... conform C 140-1986 ......................................26 Tabel 1-10. 53 Tabel 3-2........... Caracterizarea generală a mediilor solide cu agresivitate mare... conform NE 012-1999 ........ 79 Tabel 4-3................. Clasificare a metodelor nedistructive de încercare a betonului funcţie de obiectul de studiat......... Grad de omogenitate..........18 Tabel 1-4.......... 98 Tabel 6-2................................ raportat la abatere şi rezistenţă medie.... conform NE 012-1999 ....... Criterii pentru aprecierea gradelor de agresivitate zona Marea Neagră................. Principalele tipuri de ciment......................... Încadrarea gazelor în grupe......... conform GP 035-1998................ Dezvoltarea în timp a căldurii de hidratare .................... raportat la abatere şi rezistenţă medie.26 Tabel 1-9...... Grad de omogenitate.......................................... conform NE 0132002 ........................... Gradul de impermeabilitate al betonului. Metode de control nedistructiv............... Criterii pentru aprecierea gradelor de agresivitate ale apelor naturale (cu excepţia apei din Marea Neagră)...19 Tabel 1-5......... conform GP 035-1998 şi STAS 10128....18 Tabel 1-3.............. Clase de agresivitate a mediilor cu factori agresivi în stare solidă în interiorul clădirilor........................ Clasificare ...............................39 Tabel 2-4....... 99 Tabel 6-3................... 80 Tabel 6-1...... Clasele de expunere la acţiunea mediului înconjurător. 73 Tabel 4-1.... Factori care influenţează rezistenţa betonului.............. Clase de expunere a construcţiilor în condiţiile de mediu.. Cerinţe minime de asigurare a durabilităţii pentru beton în funcţie de clasele de expunere ...........18 Tabel 1-2.. conform GP 035-1998 ...... 57 Tabel 3-5.......................27 Tabel 1-11....................................... Clase de agresivitate a mediilor cu factori agresivi în stare solidă în exteriorul clădirilor (în aer liber). Agresivităţii chimice ..................... 68 Tabel 3-9...........27 Tabel 1-12.... Clasificarea a reglementărilor internaţionale privitoare la metode nedistructive de încercare a betonului............. 79 Tabel 4-2.... 41 Tabel 2-5. 42 Tabel 3-1 Metode folosite pentru determinarea consistenţei betonului............ 53 Tabel 3-3................. Grad de omogenitate............... conform GP 035-1998 ............ Compoziţia mineralogică a clincherului de ciment Portland .............................................................. conform NE 012-1999 ....... Clase de agresivitate a mediilor cu factori agresivi în stare gazoasă.....

DURABILITATEA BETONULUI

CAPITOLUL 1. DURABILITATEA BETONULUI

1.1. CONSIDERAŢII GENERALE
Cunoaşterea cauzelor şi factorilor de degradarea a betonului şi betonului armat prezintă o importanţă deosebită, având la bază noţiunea de durabilitate. Aceasta implică, pe lângă realizarea iniţială a unor caracteristici (reglementate tehnic) pentru diferite componente sau elementele de construcţie, şi menţinerea lor nealterată în timp (sau înscrierea în toleranţe admise). Durabilitatea betonului poate fi definit ca fiind „capacitatea acestuia de a-şi păstra proprietăţile fizico-chimice şi mecanice în timp, la acţiunea distructivă şi agresivă a mediului exterior, care provoacă degradări şi uneori distrugeri ale elementelor de construcţii”. (Teoreanu I., Moldovan V., Nicolescu L., 1982) Principalii factori de care depinde durabilitatea unei construcţii sunt: calitatea materialelor utilizate, calitatea executării lucrărilor, întreţinerea construcţiilor şi acţiunile fizico – chimico - mecanice care solicită construcţia.

1.3. TIPURI PRINCIPALE DE DEGRADĂRI PRIN COROZIUNE ALE ELEMENTELOR DIN BETON ŞI BETON ARMAT
Cauzele principale care influenţează negativ durabilitatea betonului, sunt: coroziunea armăturilor (fig. 1-1), coroziunea chimică a betonului (coroziunea sulfatică, coroziunea acidă, coroziunea/ acţiunea de levigare), gelivitatea (fig. 1-2), permeabilitatea (fig. 1-3), reacţia agregatelor cu cimentul (fig. 1-4), abraziunea, carbonatarea, eforturile interne, solicitările exterioare, cristalizarea sărurilor şi umezirea alternantă. Principalele cauze externe şi interne care conduc la deteriorarea elementelor de beton se pot grupa astfel: • cauze externe: - fizice (temperaturi extreme, umeziri alternante, acţiuni electrolitice etc.); - chimice (acţiuni ale lichidelor sau gazelor nocive - acizi, săruri şi levigări etc.); - mecanice (solicitări exterioare, abraziuni, curgeri lente etc.); - tehnologice (preparare, punere în lucrare, tratare ulterioară defectoasă etc.). cauze interne: reacţii alcalii-agregat, variaţii de volum, expansiuni ale unor componenţi interni, permeabilităţi etc.

13

DURABILITATEA BETONULUI

a

b

c

d

e

f

Figura 1-1. Degradarea stratului de acoperire cu beton a armăturilor de oţel prin coroziunea armăturii (fisurare, exfoliere şi expulzare) (a,b,c,d,e,f)

14

DURABILITATEA BETONULUI

a

b

c

d

Figura 1-2. Detalii beton degradat în urma ciclurilor de îngheţ-dezgheţ (a, b, c, d)

a

b

Figura 1-3. Detalii beton cu aer antrenat (a şi b)

15

Detalii beton degradat în urma coroziunii sulfatice (a şi b) Figura 1-6.DURABILITATEA BETONULUI a b Figura 1-4. Detalii beton degradat în urma reacţiilor alcalii – agregate (a şi b) a b Figura 1-5. Detaliu beton degradat în urma atacului apei uşoare (agregate descoperite în urma spălării cimentului) 16 .

Factori principali agresivi se regăsesc în stare: (Dalban C.. Detaliu beton degradat în urma coroziunii prin levigare Figura 1-8. Detalii elemente de beton degradat în urma coroziunii clorhidrice rezultată din contactul cu apa de mare şi eroziunii valurilor Figura 1-9.3. ceaţă provenită din condensul aburilor ce apar în urma variaţiei umidităţii sau datorită caracteristicilor de exploatare a instalaţiilor)..1. iar viteza de degradare a acestora este.. 17 . de regulă.DURABILITATEA BETONULUI Figura 1-7. Dima S. precum şi de caracteristicile metalului. diferită. datorită unor agenţii chimici care acţionează în prezenţa umidităţii şi / sau factorii care favorizează degradarea în ansamblu. COROZIUNEA OŢELULUI Coroziunea oţelului reprezintă un caz de alterare a proprietăţilor fizico – chimico mecanice ale acestora.. GP 035-1998) • gazoasă (gaze de diferite feluri. 1997. Serbescu C. Chesaru E. Agenţii şi factorii care favorizează coroziunea oţelului nu sunt întotdeauna aceiaşi. Detalii elemente de beton degradat în urma punerii în lucrare a betonului necorespunzătoare – segregarea betonului 1.

soluţii de săruri. forma geometrică şi natura suprafeţei armăturii. soluţii tehnologice etc. 50 max. În cazul în care gazele sunt în grupa C şi umiditatea relativă a aerului este mai mare de 75%. Dacă temperatura mediului este de 70…80 oC şi umiditatea relativă a aerului mai mare de 75%. micşorarea sau stagnarea agentului agresiv. clasa de agresivitate se stabileşte pentru gazul cel mai agresiv.) Cauzele principale care conduc la degradarea armăturilor de oţel sunt: natura şi concentraţia agenţilor corozivi. însorirea directă.01 < 0. timpul etc.). Tabel 1-3. în cazurile în care după aplicarea corecţiilor precizate la obs.05 Grupa A 18 . lichide organice. Clase de agresivitate a mediilor cu factori agresivi în stare gazoasă.015 < 0. 3. mediile respective se consideră în clasa 4 m. gradul de aerare. praf. poate fi sporită cu o unitate. valoarea tensiunii electromotare a pilei formate. conform GP 035-1998 Grupa gazelor Denumirea factorului agresiv în stare gazoasă Dioxid de sulf Hidrogen sulfurat Acid fluorhidric Acid clorhidric Clor gazos Amoniac Oxizi de azot Formula chimică SO2 H2S HF HCL CL2 NH3 NO.01 < 0. clasa de agresivitate rezultă din tabelul 1-1. 4. soluţii acide sau alcaline. pământ etc.03 < 0. Clasificarea mediilor în funcţie de clasa lor de agresivitate. Tabel 1-1. mediile respective se consideră cazuri speciale şi se analizează fiecare în parte de către o persoană sau instituţie abilitată. conform GP 035-1998 Clasa de agresivitate 1m 2m 3m 4m Umiditatea relativă a aerului Ur (%) 61…75 ≤ 60 > 75 61…75 ≤ 60 > 75 61…75 ≤ 60 > 75 61…75 Temperatura mediului (oC) max.neagresive 2 m – slab agresive 3 m – cu agresivitate medie 4 m. 1. Încadrarea gazelor în grupe. pH-ul şi aciditatea totală. şocurile de presiune şi temperatura. 50 max. temperatură. 50 Caracteristica gazelor neagresive agresive din grupa A neagresive agresive din grupa A agresive din grupa B agresive din grupa A agresive din grupa B agresive din grupa C agresive din grupa B agresive din grupa C OBSERVAŢII: 1. natura. clasa de agresivitate rezultă din tabelul 1-1. 2.50 < 0. NO2 Concentraţia în mg/m3 < 0. gradul de umiditate şi presiunea mediului. 4. factorii biologici. precum şi în cazurile în care concentraţiile de gaze sunt mai mari decât la gazele din grupa C şi umiditatea relativă a aerului mai mare de 60%.10 < 0. la aprecierea proiectantului. În cazul în care concentraţiile de gaze sunt mai mari decât la gazele din grupa C şi umiditatea relativă a aerului este mai mică decât 60%. şi 2 rezultă o clasă de agresivitate mai mare de 4 m. conform GP 035-1998 şi STAS 10128 Mediu de expunere Mediu agresiv atmosferic Clasa de agresivitate 1m .DURABILITATEA BETONULUI • • lichidă (ape pluviale. Dacă temperatura mediului este de 70…80 oC şi umiditatea relativă a aerului mai mare de 75%. cenuşi zburătoare. 50 max. solidă (săruri.cu agresivitate puternică Tabel 1-2. În cazul prezenţei mai multor gaze agresive din grupe diferite.

0 Hidrogen sulfurat H2S 0.10…5 Hidrogen sulfurat H2S 0. acid clorhidric STAS 10943-77. NO2 0.DURABILITATEA BETONULUI Dioxid de sulf SO2 0. oxizi de azot STAS 10329-75 şi acid fluorhidric. Clase de agresivitate a mediilor cu factori agresivi în stare solidă în exteriorul clădirilor (în aer liber).03…0.50…5. Tabel 1-4.00 Oxizi de azot NO.5 Dioxid de sulf SO2 5. NO2 1. clor gazos STAS 10946-77.1…20.51…5 Grupa C Clor gazos CL2 0.015…0. conform GP 035-1998 Clase de agresivitate a mediului 1m 2m 3m 4m Umiditatea relativă a aerului Ur (%) ≤ 60 61…75 ≤ 60 > 75 61…75 ≤ 60 > 75 61…75 Caracteristica solidului slab solubil slab solubil uşor solubil – puţin higroscopic slab solubil uşor solubil – puţin higroscopic uşor solubil – higroscopic uşor solubil – higroscopic uşor solubil – higroscopic Tabel 1-6.05…1. conform reglementărilor tehnice specifice.51…10 Acid fluorhidric HF 0.5 Grupa B Clor gazos CL2 0. Clase de agresivitate a mediilor cu factori agresivi în stare solidă în interiorul clădirilor.01…0. amoniac STAS 10812-76.31…2 Acid clorhidric HCL 0. Caracterizarea generală a mediilor solide cu agresivitate mare.51…2 Amoniac NH3 5.5 Amoniac NH3 0.51…10 OBSERVAŢIE: Determinarea concentraţiei se realizează pentru: dioxid de sulf STAS 10194-75. conform GP 035-1998 Clase de agresivitate a mediului 1m 2m 3m 4m Umiditatea relativă a aerului Ur (%) 61…75 ≤ 60 > 75 61…75 ≤ 60 > 75 61…75 > 75 61…75 Caracteristica solidului slab solubil uşor solubil – puţin higroscopic slab solubil uşor solubil – puţin higroscopic uşor solubil –higroscopic slab solubil – puţin higroscopic uşor solubil – puţin higroscopic uşor solubil – higroscopic Tabel 1-5.3 Acid clorhidric HCL 0.5 Acid fluorhidric HF 0. conform GP 035-1998 Denumirea factorului agresiv în stare solidă Praf de siliciu Carbonat de calciu Carbonat de bariu Carbonat de plumb Oxid de fier Oxid de aluminiu Hidroxid de aluminiu Clorură de sodiu * Clorură de potasiu * Clorură de amoniu * Sulfat de sodiu * Caracteristica solidului Slab solubil Uşor solubil – puţin higroscopic 19 . hidrogen sulfurat STAS 10814-76.01…0.1…30 Oxizi de azot NO.

DURABILITATEA BETONULUI Sulfat de potasiu * Sulfat de amoniu * Sulfat de calciu Azotat de potasiu * Azotat de bariu Azotat de plumb Azotat de magneziu Carbonat de sodiu Hidroxid de calciu Hidroxid de magneziu Hidroxid de bariu Fluorură de calciu Clorură de calciu Fluorură de magneziu * Fluorură de aluminiu * Fluorură de zinc * Fluorură de fier * Sulfat de magneziu * Sulfat de mangan Sulfat de zinc Sulfat de fier Azotat de amoniu * Fosfaţi primari Fosfat secundar de sodiu Hidroxid de sodiu Hidroxid de potasiu OBSERVAŢIE: * solidele sunt puternic agresive Uşor solubil – higroscopic Fenomenul de coroziune a armăturilor din oţel prezintă o complexitate foarte mare. instabil din punct de vedere chimic. Flux termic Soluţie electrolitică Fe Metal 2+ OH - Fier Cupru electroni Figura 1-10. 2000... Ilinoiu G. el se întoarce în stadiul natural. apa şi alte substanţe prezente în mediul înconjurător. el desfăşurându-se pe mai multe planuri: (PC-1/1990. Chesaru E. mult mai stabil din punct de vedere chimic. având tendinţa să reacţioneze cu oxigenul. Oxidare la temperaturi înalte Figura 1-11.. Dima S. Odată aceste reacţii terminate. 1997. Ilinoiu G. Serbescu C.. 2000) • coroziunea chimică – metalele sunt produse artificiale – nenaturale. Dalban C.. acela de minereu. Teodorescu M. Coroziunea chimică a oţelului se finalizează prin formarea oxidului în contact cu oxigenul sau a rugini (oxidul hidros) în contact cu apa.. Coroziune electrochimică 20 .

). • coroziunea electrochimică (galvanică) – metalele în contact cu soluţii de electroliţi au tendinţa de a trimite ioni în soluţie. prin fisuri apărute.DURABILITATEA BETONULUI Din fericire. 1992) Ecuaţiile acestor reacţii chimice. Eterogenităţile suprafeţei metalului dau naştere la diferenţe locale de potenţial care în prezenţa mediului agresiv (soluţia de electrolit) creează microelemente (pile electrice). Paradoxal. sunt următoarele: La anod: Fe = Fe 2+ + 2e [1. Fe2 + Catod H2O Aer Figura 1-12. 1-11). Temperaturile înalte accelerează reacţiile chimice de coroziune (acest tip de coroziune sau. • coroziunea biologică (biocoroziune. Coroziunea rezultă tocmai din penetrarea acestei pelicule protectoare. 1-13) etc. 1-10). protejează suprafaţa metalului contra acţiunii mediului agresiv şi dă posibilitatea miezului metalului să rămână perfect stabil. reacţia iniţială a metalului cu mediul înconjurător produce în cele mai multe cazuri o peliculă foarte subţire protectoare de produşi de coroziune. această tendinţă este direct proporţională cu tensiunea de dizolvare şi invers proporţională cu potenţialul de electrod al metalului expus acţiunii mediului agresiv (fig. aceste microelemete galvanice dizolvă parţial metalul în soluţie. 1-12.1] La catod: O2 + 2 H2O + 4e = 4OH[1. Coroziune electrolitică Electroni Anod OHFe(OH)2 Fe 2+ O2 H2O Rugina Catod Anod Beton Fe 2+ Armatura Rugină Procesul de coroziune electrochimică implică în afară de prezenţa metalului şi a mediului agresiv (soluţia de electrolit) şi existenţa unui anod. altfel spus. 21 .2] Un caz aparte îl constituie curenţii de dispersie (curenţii vagabonzi) care pot atinge uneori intensităţi foarte mari (sute de amperi) şi care provoacă în armături fenomene de electroliză care conduc la apariţia unor produşi de coroziune. alge. oxidarea dusă la extrem. rămânând neatacată (fig. ca mediul agresiv să o corodeze . a unui catod şi a unui conductor metalic prin care să se poate deplasa electronii deveniţi liberi prin trecerea ionilor din metal în soluţia de electrolit (fig. coroziunea sub tensiune (dacă armătura este supusă unor solicitări mecanice. (Brousseau R. conversia acestor metale este oprită tocmai de începuturile stadiilor proceselor care tind să-l readucă la starea naturală. peliculele naturale ne mai putând să se opună procesului de coroziune în această situaţie (fig. Această peliculă atâta timp cât nu este compromisă.(fig. având un volum dublu faţă de volumul metalului din care provin (şi care pot crea eforturi în beton de până la 30 N/mm2). reprezintă chiar fenomenul arderii metalului). muşchi. localizând distrugerea pe anumite porţiuni ale suprafeţei metalice (porţiuni anodice). • coroziunea specială – precum coroziunea şi fisurarea erozivă. în timp ce restul suprafeţei lucrează catodic.. biochimic) – mecanismele acestui tip de coroziune depind de natura agenţilor ce o determină (bacterii. pelicula protectoare se poate degrada prin rupere şi permite. 1-11). ciuperci.

115). Procesele care apar şi influenţează acest fenomen de coroziune. mergând până la penetrarea întregii secţiuni şi ruperea armăturii (fig. pitting). Stare de tensiune Figura 1-14. Coroziune transcristalină Figura 1-20. depolarizarea (asigură continuitatea fenomenului de coroziune). Coroziune în puncte Produs de coroziune - Fier - coroziune locală (în puncte. coroziune de contact – formarea de elemente locale (produşi de coroziune). reacţiile chimice (dependent de agenţii agresivi şi de oxigen). Coroziune neuniformă Figura 1-17. formare de fisuri. Coroziune de contact . cratere. coroziunile se pot clasifica în: Fisură în pelicula protectoare Figura 1-13. 1-18). opri sau favoriza fenomenul de coroziune). În funcţie de tipul şi locul alterării produse.continuă Figura 1-16. urmată de acţiunea distructivă a mediului prin generare de tensiuni interne. fie prin transformările ce le produc unor substanţe din mediu înconjurător. produşii rezultaţi în urma reacţiilor fizico-chimice (care pot limita. Coroziune selectivă 22 . Coroziune în puncte Figura 1-18. fisurare corozivă). sunt: ionizarea (prezentă numai în mediul umed).DURABILITATEA BETONULUI etc. Coroziune intercristalină Figura 1-19. Figura 1-15. 1-14. coroziune intercristalină – atacarea structurii cristaline la interfaţa dintre microcristale (fig. Coroziune sub tensiune - coroziune fisurată (sub presiune. specifică atacului corosiv localizat al ionilor de clor asupra oţelului înglobat în beton.) respectiv prin substanţele secretate de acestea. având ca efect reducerea locală a secţiunii de oţel.

Litvan G. de o mărire a volumului acestuia (volumul oxidului.Stadii de fisurare a betonului din stratul de acoperire datorată măririi de volum a armăturii corodate Sursă:. G Viteza de dezvoltare a fenomenelor de coroziune asupra metalului. În cele mai multe din cazuri. propagarea coroziunii – perioada în care coroziunea se desfăşoară cu o anumită viteză. în final.specifică atacului corosiv al ionilor de clor în concentraţii ridicate asupra întregii suprafeţe a oţelului. stratul de acoperire cu beton poate fi îndepărtat.DURABILITATEA BETONULUI - coroziune transcristalină – apariţia unor microfisuri datorate tensiunii dezvoltate în structura oţelului (fig. în general. 8 ori mai mare decât cel al metalului din care a provine). fenomen care favorizează accelerarea procesului de coroziune. c . De menţionat este faptul că procesul de coroziune a oţelului este însoţit. 1-19). a . se declanşează procesele de fisurare a betonului din stratul de acoperire. desprinderea şi expulzarea betonului de acoperire. la fisurarea. Fisurare urmată de exfolierea a betonului din stratul de acoperire al armăturii Sursă:. cu volum mai mare în comparaţie cu cel al oţelului şi. Atunci când acestea depăşesc valoarea rezistenţei la întindere a betonului. armătura ajungând să fie lipsită de protecţie (fig. Figura 1-21. natura şi proprietăţile peliculei de produse de 23 . conducând la formarea produşilor de coroziune ai oţelului (rugina). având ca efect reducerea generală a secţiunii de oţel. G Figura 1-22. mergând până la “dizolvarea” completă a oţelului pe anumite zone. fapt care conduce la exercitarea unor presiuni asupra betonului adiacent armăturii şi respectiv la apariţia unor eforturi de întindere în masa acestuia. acţiunea agentului coroziv. este influenţată de natura metalului. 1-20) coroziune generală . Etapele principale ale desfăşurării procesului de coroziune sunt (PC-1/1990): • • iniţierea coroziunii – perioadă în care agenţii agresivi pătrund până la suprafaţa armăturii. Litvan G. provenit din coroziune este de cca. 1-22).b. prin stratul de acoperire cu beton şi iniţiază coroziunea oţelului. 1-20 şi fig. coroziune selectivă – atacarea preferenţială a unor microcristale (fig.

• 1 mecanismul coroziunii carbonice conduce la concluzia că. curba A).volumul oxidului format este mai mare decât volumul metalului de origine şi această creştere de volum. precum şi a fenomenului de îngheţ-dezgheţ etc. separat.3. coroziunea se continuă în timp. luându-se în considerare: (NE 013-2002) • cauzele externe.). Creşterea grosimii stratului de coroziune funcţie de timp.: reacţia alcalii-agregat). cauzele interne. din interiorul masei betonului (de ex. Când stratul de produse de reacţie este compact şi agentul coroziv nu poate difuza prin el. Aceste eforturi sunt cu atât mai mari. creşterea grosimii stratului de produse de coroziune putând fi estimată idealizat. depasivând stratul de acoperire al armăturilor şi favorizând procesul de coroziune al acestora în anumite condiţii. aluminiul.2. (NE 013-2002) 24 . plumbul) (fig. având ca rezultat reducerea valorii ph-ului în beton. cu cât raportul dintre volumul oxidului şi volumul metalului din care provine oxidul este mai ridicat. provocată prin oxidare poate produce eforturi interioare care depăşesc adeziunea dintre stratul de coroziune şi metal. la atingerea unei anumite valori coroziunea se opreşte (ex. S. din mediul înconjurător (de ex. iau naştere eforturi interioare datorită dilatărilor neegale. 1-23. Dacă acesta este poros sau dacă agentul coroziv poate difuza prin el (fig. 1-23. datorită reacţiei unor constituenţi ai pietrei de ciment din beton. Acest strat care se formează este compus din oxizi şi carbonaţi bazici.: coroziunea datorată carbonatării 1 . ca fiind liniară funcţie de timp. datorită unor agenţii chimici (din mediul înconjurător sau dizolvaţi în apele sau soluţiile care ajung în contact cu elementele de construcţii) şi / sau factorii care favorizează degradarea pietrei de ciment şi a betonului în ansamblu.DURABILITATEA BETONULUI reacţie. în primul rând Ca(OH)2 şi transformarea acestuia în carbonat de calciu (CaCO3). dar şi a componenţilor săi. . Această desprindere se poate produce din următoarele cauze: . a atacului clorurilor de altă origine decât cea marină. curba B). ci se desprinde pe măsură ce se formează şi cade. Grosimea stratului corodat Figura 1-23. coroziunea poate continua şi în straturi compacte şi groase. a atacului clorurilor din apa de mare. COROZIUNEA BETONULUI Coroziunea betonului reprezintă un caz de alterare a proprietăţilor fizico – chimico mecanice ale acestora. A B Sursă: Qian. natura şi proprietăţile peliculei de protecţie etc.Y 0 to Durata de acţiune Pentru oţel. 1. Studiul durabilităţii betonului implică o analiză a conglomeratului. începând de la suprafaţa elementelor. a mediului chimic agresiv. În acest caz pelicula de produse de reacţie nu aderă la metal.stratul de oxid format are alt coeficient de dilatare termică decât cel al metalului de bază şi când temperatura mediului înconjurător variază.

hale cu procese calde etc. cu umidităţi interioare ≤75%).. Clasele de expunere şi condiţiile de mediu.) fără condiţii de impermeabilitate pentru beton. în concordanţă cu NE 012-1999. fie prin transformările ce le produc unor substanţe din mediu înconjurător. cu sau fără închideri perimetrale (ex: depozite acoperite). inclusiv cele din grupurile sanitare şi bucătăriile apartamentelor de locuit şi din halele industriale închise. conform NE 012-1999 Clasa de expunere 0 1 a Moderat Exemple de construcţii 2 Construcţii sau elemente de construcţii situate in spatii închise. Ionescu I. 1982. la care elementele de construcţii pot fi expuse sunt prezentate în tabelele 1-7. respectiv construcţii cu închideri perimetrale şi încălzite iarna (ex: feţele spre interior ale elementelor structurale din clădirile civile. 1-8. pereţi de contur etc. contracţii (influenţează fenomenele de microfisurare). cu excepţia unor scurte perioade in timpul execuţiei. 1997) • factori fizici: temperatura (influenţează mecanismele de întărire). 25 . scări exterioare. stâlpi pentru estacade. canale deschise. platforme). muşchi. solubilizarea produselor de hidratare ale cimentului. 1-10 şi 1-11. elemente de construcţii in contact permanent cu apa (ex: fundaţii sub nivelul apelor freatice fără agresivitate sulfatică).) respectiv prin substanţele secretate de acestea.). Moldovan V. NE 013-2002 şi SR EN 206-1/2002. Construcţii supuse presiunii a ei pe una din fete. depinde de mai mulţi factori. 1-9. Construcţii sau elemente de construcţii expuse la îngheţ in stare nesaturată sau expuse umidităţii respectiv: construcţii neîncălzite în perioada de iarna. a compoziţiei chimice şi mineralogice) şi de influenţarea lor reciprocă în acest proces. 1 MEDIU USCAT b Sever a Moderat 2 MEDIU UMED b Sever 3 MEDIU UMED CU ÎNGHEŢ SI AGENŢI DE DEZGHEŢARE Construcţii sau elemente de construcţii interioare sau exterioare expuse la îngheţ dezgheţ si acţiunea sării pentru dezgheţ. grupaţi în trei categorii: (Teoreanu I. • • Evoluţia betonului şi conservarea durabilităţii. diguri. Clase de expunere a construcţiilor în condiţiile de mediu.. Tabel 1-7.DURABILITATEA BETONULUI Coroziunea betonului la acţiuni chimice agresive.: cheiuri. dar fără posibilitate de îngheţ (ex: fundaţii radiere. Construcţii sau elemente de construcţii expuse la condens sau alternanta frecventa de umiditate si uscăciune generata de procese tehnologice (ex. factori biochimici: mecanismele coroziunii biochimice depind de natura agenţilor ce o determină (bacterii. Nicolescu L. Construcţii sau elemente de construcţii expuse la îngheţ in stare saturata cu apa (ex..: hale in care umiditatea depăşeşte 90% sau se produc frecvent degajări de abur). depind de evoluţiile separate ale mediului cât şi a materialului (a componenţilor betonului. elemente de construcţii situate in zonele de variaţie a nivelului apelor. mişcarea mediului agresiv. ciuperci. variaţii de temperatură ale mediului agresiv. ferite de acţiunea directă a intemperiilor sau umidităţi. Construcţii şi elemente de construcţii expuse permanent la temperaturi mai mari de 30 °C (încăperi cu utilaje sau aparatura care degaja căldură. factori chimici: apar multiple reacţii chimice nocive. alge etc.. deosebite prin rezultatul produşilor de interacţiune. între produşii de hidratare ai cimentului şi elementele agenţilor agresivi. estacade.

la proiectare se va considera întregul element expus în condiţiile cele mai severe.normal M . şi posibilităţii de sibile de umiditate. si alternanţă frecventă a umidităţii.sever 0 1 4 a mediu marin Agresivitatea apei de mare 1 Beton aflat permanent sub apa mării. Tabel 1-8. Crt. 2 4 MEDIU Construcţii expuse indirect agresivităţii marine. În cazul elementelor având părţi expuse concomitent în două sau trei regiuni arătate în tabel..c.. sever de îngheţprecum si posibilităţii de îngheţ in stare saturata. Natura agresivităţii 1..5 31-60 61-90 91-150 201-500 f.moderat 2 Betonul de deasupra zonei variaţie a nivelului apei mare (pe o înălţime elementului de cca. tabel 1-7 Regim de expunere N . slabă 10-14 15-29 15-29 < 300 50-99 slabă 6. General acidă. normal Betonul de deasupra zonei de variaţie a nivelului apei de mare (pe o moderat a înălţime a elementului de cca. in îngheţ in stare cursul exploatări.1. umidităţii şi atmosferică Elementele care nu sunt Construcţii închise care nu se uscăciunii precum supuse unor variaţii sen. considerată de cca.DURABILITATEA BETONULUI Betonul aflat permanent sub apa marii.. d Observaţie: Clasele de expunere 5 (a... Condiţii expunere stropire şi alternantă marin unor perioade scurte in îngheţ -dezgheţ fără posibilităţi frecventă a 2 Agresivitatea timpul execuţiei. conform NE 012-1999 Nr. 2 dezgheţ Condens puternic generat de procesul tehnologic. Clasă expunere conf. 2 respectiv la cotele +3…+5 de la nivelul mării). apei de mare Betonul din zona variaţiei nivelului apei de mare considerata ca fiind sever de cca 3 m deasupra nivelului marii. de de a m m Betonul din zona variaţiei nivelului apei de mare. a 5 Mediu chimic cu agresivitate slaba (S). c AGRESIV Mediu chimic cu agresivitate foarte intensa (FI).5 > 60 > 90 > 150 > 500 2. 3 m deasupra nivelului mării. si uscăciunii.5-5. Regimuri de expunere ale construcţiilor situate în zona litoralului. respectiv intre cotele +3.. I Construcţii închise care nu se încălzesc pe timp de iarnă atmosferica inclusiv cu Construcţii situate la nivelul marii expuse direct intemperiilor si posibilitate salinităţii prin stropire. neexpuse la agresivităţii maritime şi salinităţii prin 4 b mediu intemperii cu excepţia (deschise). 15 > 15 26 . Criterii pentru aprecierea gradelor de agresivitate ale apelor naturale (cu excepţia apei din Marea Neagră). MEDIU b CHIMIC Mediu chimic cu agresivitate intensa (1). Mediu chimic cu agresivitate foarte slaba (FS).b. crt. Elementele interioare din Construcţii situate la construcţiile închise nivelul mării expuse şi încălzite pe timp de Construcţii expuse indirect direct intemperiilor iarnă.+5 de la 1 agresivitatea nivelul marii. conform NE 012-1999 Nr. 3. pH f.1.. saturată.6 15-30 30-60 30-90 ≥ 300 100-200 intensă 5. 6 6. de stropire.încălzesc pe timp de iarnă.d) se pot întâlni in practica singure sau în combinaţie cu celelalte clase de expunere. liber) în mg/dm3 pentru duritate temporară in oG de: Săruri de amoniu (NH4+) mg/dm3 ≤2 2. Observaţie: Părţile construcţiilor din beton din zone în care au loc infiltraţii ale apei de mare. Tabel 1-9. sunt solicitate ca şi betonul de sub apă. S .5-4. intensă < 4. Carbonică (CO. 2 m. b MARIN agresivitate moderat Construcţii expuse îngheţ -dezgheţului fără posibilitate de stropire.

N Tabel 1-11. pe cele la care este expus betonul din stratul de acoperire a armăturilor şi pieselor metalice înglobate şi în numeroase cazuri această umiditate poate să fie considerată că reflectă umiditatea mediului ambiant. tabel 3. Magneziana (Mg 2+) în mg/dm3 5. crt. Expunere fără îngheţ-dezgheţ.: suprafeţe de beton aflate în apă pe termen XC 2 lung – un număr mare de fundaţii.moderat. Oxizi alcalini (OH-) în g/dm3 17. OBSERVAŢII: S S simplu S S M armat S I S S I N simplu S S M armat S I S S I N – normal.5 -25 25 8.agresivitate intensa. foarte rar uscat Ex.DURABILITATEA BETONULUI slabă intensă f. sau umed în permanenţă XC 1 Exemple pentru alegerea clasei de expunere Ex. 4a mediu Agresivitatea apei de mare 4b mediu Agresivitatea atmosferica 2.agresivitate slaba. COROZIUNEA DATORATĂ CARBONATĂRII Mediu uscat. I . Conţinut total de săruri în g/dm3 10-20 20. În situaţia în care există o barieră între beton şi mediul înconjurător acesta este considerat protejat împotriva umidităţii. Clasa de expunere crt conf. 27 . Mediu cu alternanţă a umidităţii şi uscării Ex. (oG) (< 7) 7. Ex. Clasele de expunere la acţiunea mediului înconjurător. Criterii pentru aprecierea gradelor de agresivitate zona Marea Neagră. M .: betonul la interiorul clădirilor în care XC 3 procentul de umiditate al aerului este mediu sau ridicat – beton exterior ferit de ploi. Gheorghe Sf. intensă 200-1000 1001-3000 > 3000 250-500 501-1000 > 1000 < 12 6. care însă nu sunt incluse în XC 2 Notă: Prin condiţiile de umiditate înţelegem. Nr. S – sever. conform NE 0121999 Zona de salinitate Nr. Mediu cu umiditate moderată Ex. Natura agresivităţii 4. atac X0 chimic. conform NE 013-2002 Denumirea Precizări privind mediul înconjurător clasei NICI UN RISC DE COROZIUNE Betoane simple fără piese metalice înglobate.6 Regim de expunere Tip beton Sulina + Sf. Gheorghe + Cap Midia Cap Midia Vama Veche l. Sulfatică (SO4 2-) în mg/dm3 f. Dezalcalinizare (HC03-) în mg/dm3 duritate. Mediu (foarte) uscat pentru beton armat sau cu piese metalice înglobate.1-50 > 50 OBSERVAŢIE: * Pentru stabilirea tipului si dozajului de ciment pentru agresivitatea sulfatică foarte intensă se diferenţiază trei cazuri funcţie de conţinutul de (SO4 2-) mg/dm3 astfel: foarte intensa 1 (1001 – 2500). Mediu umed. abraziune.: suprafeţe de beton expuse contactului cu XC 4 apă. S .: betonul la interiorul clădirilor în care procentul de umiditate al aerului este foarte redus – beton imersat permanent în apă. slabă 100-199 1150-249 Tabel 1-10.: betonul la interiorul clădirilor în care umiditatea aerului este foarte redusă. foarte intensa 2 (2501 – 5000) şi foarte intensa 3 (> 5000).

: suprafeţele de beton expuse clorurilor XD 1 transportate prin circulaţia aerului. este expus în exploatare acţiunii clorurilor prezente în apa de mare. Mediu umed.: piscinele – beton expus apelor industriale XD 2 ce conţin cloruri Mediu cu alternanţa umidităţii şi a uscării Ex. • Agentul poluant conţine alte substanţe chimice agresive.5…≥4.5…≥4.: suprafeţe verticale de beton supuse ploii XF 1 dezgheţ şi îngheţului Saturare moderată cu apă cu agenţi pentru Ex.5…≥5.: suprafeţele orizontale de beton expuse la XF 3 ploaie şi îngheţ Saturare (forte) cu apă conţinând agenţi de Ex. este expus contactului cu apa ce conţine cloruri.: suprafeţe verticale ale lucrărilor din XF 2 dezgheţare beton.: elemente ale structurilor marine XS 3 valurilor.: drumuri şi tabliere de poduri expuse dezgheţ sau apă de mare agenţilor pentru dezgheţ – suprafeţe verticale de beton expuse direct acţiunilor agenţilor de XF 4 dezgheţ şi îngheţului – zone de structuri marine supuse acţiunii valurilor şi expuse la îngheţ AGRESIVITATE CHIMICĂ Agresivitatea chimică asupra betonului se produce în soluri. rareori uscat Ex. Tabel 1-12 Tabel 1-12.5 CO2 agresiv în mg/l ≥15…≤40 XA 2 XA 3 > 600…≤3000 <5. conf. clasele de expunere sunt. udate şi stropite cu XD 3 ape ce conţin cloruri: şosele. COROZIUNEA DATORATĂ CLORURILOR PREZENTE ÎN APA DE MARE În situaţiile în care betonul armat sau betonul ce conţine piese metalice înglobate. Clasificarea apelor de mare este dependentă de localizarea geografică şi clasificările trebuie validate la locul unde betonul se aplică. apele de suprafaţă. Studii pentru determinarea agresivităţii chimice sunt necesare în situaţiile următoare: • Agresivitatea nu se încadrează în limitele din tabelul 1-12. conf. sau acţiunii aerului ce vehiculează săruri marine. clasele de expunere sunt grupate după cum urmează Mediu cu umiditate moderată Ex. • Existenţa unei viteze mari de scurgere a apelor ce conţin substanţe chimice din tabelul 1-12. apele subterane.: structuri pe litoral sau proximitatea XS 1 însă nu este în contact direct cu apa de mare litoralului XS 2 Imersare în permanenţă în apa de mare Ex. Agresivităţii chimice Caracteristica chimică XA 1 Ape de suprafaţă şi subterane SO2-4 în mg/l ≥200…≤600 pH ≤6. la lucrări rutiere expuse îngheţului şi aerului ce vehiculează agenţi pentru dezgheţ Saturare (forte) cu apă fără agenţi de dezgheţ Ex.: elemente de poduri.DURABILITATEA BETONULUI COROZIUNEA DATORATĂ CLORURILOR DE ALTĂ ORIGINE DECÂT CELE DIN APĂ SAU ATMOSFERA MARINĂ În cazul în care betonul armat sau betonul ce conţine piese metalice înglobate. diferitele clase de expunere sunt: Saturare moderată cu apă fără agenţi pentru Ex. zone supuse proiectării (izbirii) Ex. Tabel 1-12 Mediu înconjurător cu agresivitate chimică XA 3 intensă.: elemente ale structurilor marine Zone de marnaj. Mediu înconjurător cu agresivitate chimică XA 1 slabă. conf. Ex. • Soluri şi ape poluate chimic. Expunere la aerul ce vehiculează săruri marine. cum se indică în tabelul 1-6. până la saturare 28 . sau udării (stropirii) ATACUL FENOMENULUI DE ÎNGHEŢ-DEZGHEŢ În condiţiile în care betonul este supus unui atac semnificativ datorat ciclurilor de îngheţ-dezgheţ în stare umedă.0 >100.5 >40…≤100 >3000…≤6000 <4. Tabel 1-12 Mediu înconjurător cu agresivitate chimică XA 2 moderată. iar clasele de expunere sunt prezentate în continuare. inclusiv săruri pentru dezgheţ. dalajele parcurilor de staţionare a vehiculelor. având o altă origine decât cea marină.

coroziune de tip III. • coroziunea prin levigare (Tip I) este cauzată de apele lipsite de duritate. fluorhidric. (Ionescu I. apa de ploaie. rezultatul final fiind dezalcalinizarea (până la dezagregare) şi distrugerea liantului (a pietrei de ciment). Ispas T. se datorează reacţiilor chimice dintre constituenţi ai mediului agresiv şi piatra de ciment. acetic. • coroziune acidă. Compuşii rezultaţi sunt levigaţi cu uşurinţă. industriale). M. apa rezultată din topirea zăpezilor. acid percloric etc.5. produsă de gazele. care va permite infiltrarea acestor acizi până la armătură. vaporii şi soluţiile cu caracter acid (clor. De obicei acest tip de coroziune apare în prezenţa apelor carbonice a diverselor soluţii acide. produsă de soluţiile cu caracter alcalin (hidroxizi de sodiu şi potasiu). apele cu dioxid de carbon. • • Conform PC-1/1990 coroziunea betonului se pot clasifica în: • coroziune alcalină.). distrugându-l. având ca efect final distrugerea pietrei de ciment. formic. accelerând coroziunea. până la saturare >3000…≤12000 >12000…≤24000 Nu este întâlnită în practică Moskvin V. datorată dizolvării unor produşi de hidratare a cimentului. acid hipocloros. lactic.. Prezenţa unor săruri care nu reacţionează direct cu componenţii betonului. produşi din fermentaţii etc. se pot aminti apele sulfatice. p. reziduale. Acţiunea corozivă a acizilor are loc în medii cu pH < 6. 1997.DURABILITATEA BETONULUI NH4+ în mg/l Mg2+ în mg/l Sol SO2-4 în mg/l Aciditate mg/kg ≥15…≤30 ≥300…≤1000 ≥2000…≤3000 >200 >30…≤60 >1000…≤3000 >60…≤100 >3000. de soluţiile de acizi organici care dau săruri solubile de calciu (ex: apa industrială dedurizată recirculată. Acizii se găsesc în general în ape (naturale. azotic. (1952) a stabilit următoarele mecanisme ale coroziunii betonului: • coroziune de tipul I 2 . Pericolul apare atunci când masa de beton are în volumul său o suficientă reţea de microfisuri. coroziune prin cristalizare. apa din râuri şi lacuri). se datorează reacţiilor chimice dintre componenţi ai mediului agresiv şi ai cimentului. sulfuric. Dintre factorii care determină asemenea fenomene. acid clorhidric. produsă de soluţiile concentrate de cloruri. se formează produşi cu proprietatea de mărire importantă a volumului. Dintre cei mai des întâlniţi se pot aminti: clorhidric. sulfuros. coroziune de tip II. ceea ce duce la apariţia unor tensiuni în masa betonului. în urma pătrunderii acestora în beton prin fenomene de ascensiune capilară sau permeabilitate. humic. Produşii rezultaţi pot fi solubili şi levigaţi sau nesolubili şi precipitaţi în mase gelice. soluţiile de săruri de amoniu (fără sulfat de amoniu). Apele uşoare (fără duritate) dizolvă şi spală la început hidroxidul de calciu şi apoi hidrosilicaţii şi hidroaluminaţii de calciu. Corodarea armăturii va conduce şi la dislocări în straturile de acoperire cu beton. prin reacţia de schimb de ioni şi prin cristalizarea carbonaţilor cu mărire de volum. acid cloros. schimbă concentraţia ionicã a soluţiei. gaze conţinând SO2 sau H2S etc. acid cloric. În urma reacţiilor chimice. constând în interacţiunea chimică dintre constituenţii mediului agresiv şi cei ai pietrei de ciment. 568) 2 29 .

Editura Tehnică. Popa E. Dima S. BIBLIOGRAFIE LA CAPITOLUL 1 1.. Rezistenţele şi deformaţiile betonului. 14. Ilinoiu G. Ed. Antreprenorul (2000). Zamfirescu D. Construction Canada.G.DURABILITATEA BETONULUI constă în cristalizarea sărurilor în porii betonului. Ilinoiu G. Teoreanu I.. 2003. Budan C. (Partea 1 – Beton şi beton armat). Editura UTCB. Teodorescu M.. 1971. UTCB.. 20.. 12. 1998.. 43-45.. Ilinoiu G. 3. 7. Cathodic Protection for Steel Reinforcement. Moldovan V. NRCC-44757. Simion Al. 43. 18. Ghid pentru inspectarea şi diagnosticarea privind durabilitatea construcţiilor din beton armat şi beton precomprimat.. Construction Canada. NE 013-2002. Protecţia anticorozivă a armăturilor I – Fenomenul de coroziune al armăturilor de oţel. Building Science Insight.. Popescu P. Materiale de construcţie. Editura UTCB. pp. 16. Proprietăţile şi tehnologia betoanelor. Editura Tehnică 1986. 10. GP 035-1998. Nr. 1995. August 1995.6. Steopoe Al. Cod de practică pentru executarea lucrărilor din beton.. Grimaldi G. cu mărire de volum. 23. Durabilitatea betoanelor. Forcasting the condition of a reinforced concrete structure under corrosion. 2002. Protecţiile anticorozive în construcţiile industriale şi civile. 1964. Editura UTCB. Ghid de proiectare. octombrie 2001. 19. Brousseau R.Y. Contribuţii în managementul şi ingineria proceselor de construcţii pentru realizarea lucrărilor de reparaţii şi consolidări a elementelor din beton. 1. 15. Bucureşti. Performance of Materials in Use. Tehnologia lucrărilor de construcţii. 1997. execuţie şi exploatare (urmărire şi intervenţii) privind protecţia împotriva coroziunii a construcţiilor de oţel.. 3. Nicolescu L. Postelnicu T... 2000. Îndrumător pentru diagnosticarea stării de degradare şi metode de remediere şi protecţie anticorozivă a elementelor din beton armat degradate prin coroziune în medii agresive pe bază de clor. 1. IABSE San Francisco.. Teză de doctorat. NE 012-1999. 1984. Editura Fundaţiei România de Mâine.. PC-1/1990.. 4.. Mîrşu O.. Făcăoaru I. Contribuţii la implementarea unor tehnologii şi procedee tehnologie moderne pentru protecţia şi consolidare elementelor de construcţii.. 21. Options for inhibiting corrosion in concrete bridges. Filimon I. Ionescu I. Nedelcu N. UTCB. 1982. 1997. 8. Editura Tehnică. 1992. Qian.. no.. Matrix Rom Bucureşti. 1984. Sept. .. May 2001.. beton armat şi beton precomprimat. 1984. Raharinaivo A. 9.. Litvan G. Cod de practică pentru execuţia elementelor prefabricate din beton. Tertea I. Crăciunescu L.. Durabilitatea Betonului. având ca rezultat distrugerea betonului în profunzime. Durabilitatea betonului armat. Materiale de construcţie. Teză de doctorat. Serbescu C. 36-37. Editura Tehnică. Editura Tehnică. Avram C. 5. 24-26. C 244-1993. 13. Construcţii Civile şi Industriale Anul III. Dalban C. 22.. 11. 17. Vol..Oct. Nr... Materiale de construcţie. v. S. Chesaru E. Canada.. 24. 1997. Construcţii cu structură metalică. 24. 30 . 3. beton armat şi beton precomprimat. 6. 2. pag. beton armat şi beton precomprimat... pag. Ispas T. Popa R.. Tehnică. Teodorescu M. Degradarea Construcţiilor.

cu rezistenţe mecanice şi fizico-chimice”. betonul este „un material compozit obţinut din amestecuri artificiale.CARACTERISTICI DE COMPOZIŢIE ALE BETOANELOR CAPITOLUL 2. (1982). în urma întăriri se formează matricea (piatră de ciment) care înglobează particule nehidratate de ciment. Astfel.. agregate şi apă format prin întărirea pastei de ciment (ciment şi apă). Imagine structură beton Sursă: Stutzman P. betonul este „un material compozit obţinut prin amestecul omogen al cimentului. • DEX (1998). betonul este „un amestec de pietriş. aer şi apă. Moldovan V. • NE 013-2002. (1964). betonul este “un material compozit obţinut din amestecuri artificiale. betonul este „un conglomerat coerent alcătuit din piatră de ciment şi agregate”. 1993 31 . nisip. aditivi şi / sau adaosuri minerale. care după întărire dau un material cu aspect de conglomerat”. • NE 012-1999. Figura 2-1. Multe din caracteristicile betonului. . • Popa R. Nicolescu L. la care se adaugă în situaţiile motivate tehnic. depind de dezvoltarea în timp a legăturilor chimice şi fizice dintre particulele de ciment şi agregate. ciment şi apă. Teodorescu M. betoanele sunt “amestecuri bine omogenizat de liant. CONSIDERAŢII GENERALE Conform definiţiei date de Steopoe Al. betonul este „un material compozit obţinut prin omogenizarea amestecului de ciment. (1984). CARACTERISTICI DE COMPOZIŢIE ALE BETOANELOR 2. (1971). pietriş sau piatră spartă şi apă.. • Teoreanu I. care după întărire are un aspect de conglomerat cu rezistenţe mecanice şi fizico-chimice”. Dintre alte definiţii date betonului se pot reţine următoarele: • Avram C. ale căror proprietăţi se dezvoltă prin hidratarea şi întărirea cimentului”. nisip. Pe lângă aceste componente de bază.1. pietrişului şi apei. bine omogenizate. care după întărire are un aspect de conglomerat.. nisipului. betonul mai poate conţine adaosuri şi / sau aditivi”. bine omogenizate. care se transformă prin uscare într-o masă foarte rezistentă şi se foloseşte în construcţii”. precum rezistenţa şi durabilitatea.

betoane cu punere în lucrare prin torcretare. dintre care se pot menţiona: • după compoziţie (tipul liantului. . . .). .beton foarte greu .betoane refractare rezistente la T = 1100 oC…. .). Amestecat cu apa formează paste tixotrope3.betoane rezistente acţiunii chimic . . formând “piatra” de ciment.betoane cu punere în lucrare prin pompare.1300 oC.betoane cu întărire accelerată prin tratare termică.beton având densitate aparentă în stare uscată (105 oC) mai mare de 2500 kg/m3. CIMENTUL 2.betoane de izolaţie – rezistenţă λ ≤ 0. de natură bazică. Rc < 10 N/mm2. . agregatului.betoane cu punere în lucrare turnare sub apă etc. hidrofil. • după modul de întărire: . • după capacitatea de izolaţie termică şi rezistenţă la mediile chimice agresive: .betoane cu punere în lucrare obişnuită.beton având densitate aparentă în stare uscată (105 oC) de maximum 2500 kg/m3. • după domeniile de utilizare: pentru construcţii civile. împotriva radiaţiilor.30 kcal/mhoC.beton având densitate aparentă în stare uscată (105 oC) de maximum 2000 kg/m3. • după modul de armare: betoane simple sau armate (cu armătură elastică. rezistente la sulfaţi. • după densitate aparentă: . adaosului.beton uşor . agricole. concasaj etc.betoane cu punere în lucrare prin injectare. instabil din punct de vedere chimic.betoane cu întărire normală. construcţii hidrotehnice. 2.betoane cu lianţi organici (răşini sintetice). . industriale.5 până la 50 μm). 3 transformarea reversibilă a unui gel în sol 32 . aditivilor): . .2. . • după modul de punere în lucrare: . Rc <15…45 N/mm2.beton cu densitate normală (semigreu şi greu) . antiacide etc.CARACTERISTICI DE COMPOZIŢIE ALE BETOANELOR Clasificarea betoanelor se poate realiza după mai multe criterii. decorative etc.). .betoane compactate manual. drumuri. . . care fac priză şi se întăresc în timp.betoane cu lianţi minerali (ciment cu sau fără adaos). rigidă. naturale sau artificiale etc. • după modul de compactare: . . .1.betoane foarte refractare rezistente T > 1300 oC.betoane cu agregate uşoare (poroase.betoane de izolaţie cu λ ≤ 0.betoane cu lianţi pe bază de zgură şi cenuşi active.betoane cu diferite tipuri de agregate naturale (balastieră.betoane compactate mecanic. CARACTERISTICI STRUCTURALE ŞI DE COMPOZIŢIE ALE CIMENTULUI PORTLAND Cimentul este un material pulverulent (având dimensiunile particulelor de 0.70 kcal/mhoC. dispersă). .agresive (mediu marin.2.

De abia.un calcar exploatat pe insula Portland aflată pe coasta Britanică. prin reacţiile chimice ce au loc în procesul de fabricaţie. 10 μm 33 . a început dezvoltarea reală a preocupărilor legate de cercetarea şi aplicarea noilor descoperiri ale cimentului. 2.ciment Portland. (NE 013-2002) Cimenturile Portland se obţin din măcinarea fină a clincherului Portland sau a clincherului Portland împreună un mic adaos de gips şi / sau alte substanţe pentru reglarea timpului de priză. Inventatorul a încălzit într-un cuptor un amestec de calcar şi argilă.. şi a măcinat fin amestecul.2. Aspdin J. oamenii de ştiinţă s-au educat şi instruit. Ceea ce a rămas din această moştenire (păstrată întro mare măsură datorită Bizanţului şi apoi a arabilor) a fost adaptat nevoilor şi cerinţelor societăţii feudale medievale. tuf vulcanic şi apă a fost denumit “caementum” – “ciment” sau “mortarium” – “mortar”. datorită evenimentelor furtunoase care au însoţit prăbuşirea orânduiri sclavagiste. calcarul şi tuful vulcanic de către romani şi greci. b. care după întărire îşi conservă rezistenţa şi stabilitatea şi sub apă. Datorită aceste invenţii. XVI). realizând cimentul hidraulic: numit de către el . piatră spartă. a obţinut patentul pentru “cimentul Portland”. a pus bazele progresului în domeniul tehnologiei cimentului şi al lucrărilor de construcţii din beton şi beton armat. Produsul obţinut de către romani. secţiune 320 μm (x 350).. care după amestecarea cu apă face priză şi se întăreşte. Aspdin J. sub ruine. STRUCTURA CLINCHERULUI Cimentul Portland este un material mineral. (Opriş S. în anul 1824. În perioada Evului Mediu. 1994) Figura 2-2.2. datorită revoluţiei industriale. numeroase realizări ale moşteniri ştiinţifice a lumii antice au fost îngropate pentru multe secole. Începând cu epoca Renaşterii (sec. deoarece se asemăna cu piatra de Portland . a. destinaţi să lege într-un tot elementele aflate sub formă de particule sau bucăţi erau folosiţi în construcţii: gipsul de către egipteni şi argila. un zidar din Anglia. studiind experienţa lumii antice care a avut o deosebită importanţă în dezvoltarea gândirii tehnice. Imagini particule de ciment. fin măcinat. din amestecuri de nisip.CARACTERISTICI DE COMPOZIŢIE ALE BETOANELOR Încă din antichitate o serie de lianţi naturali. varul. 1993 Figura 2-3. începând cu secolul al XVIII–lea. Astfel. Granulă de clincher Sursă: Stutzman P. .

materialele neorganice pot prezenta unul din următoarele fenomene: • mărirea porozităţii din cauza evaporării apei de cristalizare. 2-2 şi 2-3). Variaţia temperaturii în procesul de obţinere a clincherului I. Faza de încălzire. Indiferent de materiile prime folosite şi de modul de preparare (pe cale umedă. • deformarea unor materiale sub propria greutate. din constituenţi. • uscarea (deshidratarea). a tratamentului termic şi a răcirii clincherului). succesiunea principalelor faze şi procese fizico-chimice pe care le suferă amestecul de materii prime în procesul de obţinere a clincherului este acelaşi. Faza de decarbonatare. 1994). la temperaturi ridicate. Faza de clincherizare. 4 34 . IV. La încălzirea progresivă. este denumit refractaritate (când temperatura depăşeşte 1600 oC). • topirea parţială a materialului şi umplerea parţială a porilor este denumit clincherizare.. aglomerându-se şi fuzionând în granule numite clincher care au dimensiunile cuprinse între 5 până la 25 mm (fig. care determină proprietăţile cimentului. 1000 800 400 0 0 I 800 II 1250 3350 III 3700 4200 KJ/Kgcl IV Sursă: Opriş S. datorate reacţiilor de formare a componenţilor mineralogici. componenţi altor faze. de obicei din calcar şi argilă (Opriş S. semiumedă. la temperaturi de 1450-1550 oC. semiuscată sau uscată). în cantităţi mici. Dacă umplerea porilor este aproape completă. fenomenul se numeşte vitrificare (când porozitatea se consideră a fi mai mică de 2%).. a modului de realizare a amestecării. în funcţie de natura lor. este numită clincherizare (arderea clincherului). Faza de deshidratare. precum faze cristaline mixte şi faze independente (substanţe chimice de însoţire a clincherului). precum şi de caracteristicile instalaţiei de fabricare a clincherului. faza procesului tehnologic de producţie în care amestecul de materii prime este transformat prin prelucrări prin ardere într-un compus mineralogic. Compoziţia mineralogică a clincherului de ciment Portland Component mineralogic % CaO3 60-67 SiO2 19-24 Al2O3 4-7 Fe2O3 2-6 MgO 4-5 SO3 3 P2O5 1. Componenţii mineralogici ai clincherului. Q [oC] 1400 Figura 2-4. până la clincherizare4 a unui amestec brut şi omogenizat. • răcirea clincherului (cristalizarea amestecului mineral). respectiv: • dozarea amestecului de materii prime în funcţie de capacităţile instalaţiei. materialele componente suferă modificări fizico-chimice. La aceste temperaturi. (când porozitatea se consideră a fi mai mică de 8%). decarbonatarea şi clincherizarea propriu-zisă. nu sunt combinaţii pure (datorită naturii mineralogice a materiilor prime. 1994. preîncălzirea. II.5 Clincherul Portland este fabricat prin arderea în cuptoare speciale rotative. ele conţin.CARACTERISTICI DE COMPOZIŢIE ALE BETOANELOR Tabel 2-1. III.

2. Sursă: Stutzman P. 42. C3S rotunjite. 2001 respectiv C3A (secţiune 200 µm). notat simbolic C4AF. care apar în cazul folosirii unor materii prime cu conţinut peste limitele admise de sodiu şi potasiu. • oxidul de magneziu (MgO). denumit brownmillerit. C2S rugoase şi faza interstiţială C4AF C4AF (alb). notat simbolic C3S. 35 . • silicatul bicalcic (2CaO·SiO2).CARACTERISTICI DE COMPOZIŢIE ALE BETOANELOR a. Componenţi mineralogici ai cimentului Portland. structura cimentului întărit. Principalii componenţi mineralogici ai cimentului Portland Sursă: NISTIR 6962 2. denumit alit. Clasele standardizate de rezistenţă la compresiune ale cimenturilor Portland. feruginoase (Fe2O3)). • alţi compuşi.5 şi 52. aluminoase Al[OH]3.hidroliză în silicat de calciu hidratat amorf şi hidroxid de calciu cristalin. care prezintă solubilitate mică în apă. Aceşti compuşi se transformă prin reacţii de hidratare .5. dioxid de siliciu SiO2. • aluminatul tricalcic (3CaO·Al2O3) notat simbolic C3A. un amestec de silicaţi şi aluminaţi de calciu (oxid de calciu CaO. notat simbolic C2S. denumit celit. Imagini microscopice ale clincherului şi cimentului. denumit belit. c. COMPOZIŢIA MINERALOGICĂ Cimenturile Portland reprezintă. C2S (albastru).3. Figura 2-5. sunt: • silicatul tricalcic ( 3CaO·SiO2). • aluminoferitul tetracalic (4CaO·Al2O3·Fe2O3). determinate după timpul de întărire de 28 de zile. compuse din cristale de detaliere pe culori C3S (maro). C3A (gri). sunt 32. structura clincherului (secţiune 100 µm): b. oxid de aluminiu Al2O3) şi adaosuri (silicioase. în esenţă. • masa vitroasă (resturi de topitură necristalizată din cauza răcirii rapide).5 N/mm2. • oxidul de calciu (CaO). diametre mici de particule (sub 1μm). precum alcalinii de sodiu şi potasiu (Na2O·8CaO·3Al2O3 şi K2O·23CaO·12HO2).

. Ionescu I. Cantitatea de căldură cea mai mare se eliberează prin hidratarea C3A şi a C2S.. cu degajare mică de căldură.CARACTERISTICI DE COMPOZIŢIE ALE BETOANELOR C3A C3S C4AF C2S Hidratarea cimentului este un proces exotermic. Component mineralogic Căldura de hidratare (J/g) 7 zile 28 zile 460 485 105 167 661 866 251 377 Rezistenţa la compresiune MPa C3S C2S C3A C4AF Apă legată (%) 3 zile 406 21 590 92 C3A C4AF C3S 90 zile 519 184 929 414 C3S C4AF C2S C2S C3A 0 3 7 14 28 zile 0 3 7 28 Figura 2-7. Ispas T.. 36 .. Opriş S. Neville A. în scopul ameliorării continue a structurii betonului. M. 1984.. Figura 2-6. ceea ce este în favoarea realizării proprietăţilor fizico – chimice ale acestuia şi a durabilităţii sale... Umiditatea trebuie să asigure întreţinerea proceselor de hidratare a componenţilor mineralogici.. Ionescu I. 1997.. 1997. dar şi faptul că prezenţa unei umidităţi ridicate în amestec este necesară un timp cât mai îndelungat. indică o viteză diferită de hidratare a componenţilor cimentului. 2003 180 zile Curbele din figura 2-7. 1994. 2003. Viteza de degajare a căldurii componenţilor mineralogici ai cimentului Sursă: Popa R. Prin ponderea diferită a componenţilor se pot obţine diverse tipuri de ciment. Creşterea rezistenţei la compresiune a componenţi mineralogici ai cimentului portland componenţilor mineralogici Sursă: Popa R. recomandate în structurilor masive etc. sau cu degajare mare de căldură utilizate la turnarea betonului pe timp friguros ori tratate termic etc... Căldura de hidratare a cimentului este aproximativ egală cu suma căldurilor de hidratare a componenţilor. Căldură de hidratare J/g 0 3 7 28 180 zile Tabelul 2-2 şi figura 2-6 indică diferenţe foarte mari atât între cantitatea de căldură cât şi între viteza de degajare a acestuia de către componenţii cimentului.. M. care hidratează lent... Neville A. Căldura de hidratare a componenţilor mineralogici ai cimentului. Viteza de hidratare a principalilor Figura 2-8. Teodorescu M.. cu degajare de căldură. Ispas T. Teodorescu M. 1994. Tabel 2-2. 1984. Opriş S.

figura 2-8. Aceşti componenţi sunt cunoscuţi sub notaţia de C-S-H (C3S2H3) şi CH. În contact cu apa. Astfel. capilari. s-a format un sistem de granule de ciment învelite în pelicule de geluri aflate într-o soluţie de aluminat tricalic (C3A). Aceste procese determină.2] 2C2S + 4H = C3S2H3 + CH Dacă se urmăreşte microscopic desfăşurarea procesului de hidratare a particulelor de ciment. constituită în porii de gel. HIDRATAREA CIMENTULUI Procesele fizico-chimice care au loc în sistemul ciment Portland – apă. 5μm (după 2 zile). reacţionează şi silicatul tricalcic (C3S). Microscopie electronică: a. • faza lichidă. Se constată că. 10 μm (după 7 zile) 5 studiul curgerii lente şi a deformării în timp a corpurilor solide sub acţiunea forţelor exercitate asupra lor. alcătuită din granule nehidratate şi produse de hidratare diferite (ca structură. compoziţie.4. 2. sferici şi fisuri. după amestecarea cimentului cu apa. constituită din apă sau soluţii (cu compoziţie şi concentraţie diferită) sub formă absorbită sau liberă.CARACTERISTICI DE COMPOZIŢIE ALE BETOANELOR În ceea ce priveşte variaţia rezistenţei la compresiune. formând etringit (3CaO·Al2O3·3CaSO4·32H2O). 37 . sunt deosebit de complexe. • faza gazoasă. Evoluţia hidratării în timp a granulelor de ciment. Structura pietrei de ciment întărite se poate clasifica în trei faze principale: • faza solidă. silicaţii de calciu (C2S şi C3S) reacţionează cu moleculele de apă formând hidrosilicaţi de calciu (3CaO·2SiO2·3H2O) şi hidroxid de calciu (Ca[OH]2). iar hidratarea lor este reprezentată de ecuaţiile chimice [1] şi [2]. modificări importante reologice ale pastei de ciment. în timp.1] 2C3S + 6H = C3S2H3 + 3CH [2. care formează o peliculă în jurul granulelor de ciment. a b Figura 2-9. În acelaşi timp. atunci când granulele de ciment intră în contact cu apă reacţionează întâi aluminatul tricalic (C3A).2. care se dizolvă şi se cristalizează în stare hidratată. pelicula de geluri are o grosime de două ori mai mare decât particule de ciment din care provine. [2. evidenţiază importanţa C3S în primele zile şi următoarele 4-5 săptămâni de la preparare şi a C2S după acest interval de timp. concomitent. se poate observa că. b. structura pietrei de ciment. limita de curgere şi vâscozitatea plastică a pastei de ciment cresc continuu. Sub aspect reologic 5 . formă şi dimensiuni) pentru acelaşi ciment. produşii de hidratare – hidroliză formând. la diferite interval de întărire.

1993 după 1 zi a. proprietăţile cimentului întărit depind de volumul de geluri şi cristale care se formează în timpul proceselor de hidratare .CARACTERISTICI DE COMPOZIŢIE ALE BETOANELOR De menţionat este faptul că. imagine la microscop (2000 X) după 7 zile după 28 zile 38 . imagine la microscop (1000 X) după 7 zile după 28 zile după 1 zi d. Din acest motiv.hidroliză. Amplificare progresivă a imaginilor electronomicroscopice ale detaliilor structurale a evoluţiei în timp a microstructurii cimentului Sursă: Stutzman P.. imagine la microscop (250 X) după 7 zile după 28 zile după 1 zi b. Figura 2-10. hidratarea granulelor de ciment se realizează numai pe o adâncime de câţiva microni (aproximativ 15% din volumul său). imagine la microscop ( 500 X) după 7 zile după 28 zile după 1 zi c.

cimenturi pentru elemente prefabricate şi cimenturi pentru domenii cu condiţii specifice (de ex. de sondă. Tabel 2-3. cimenturi albe şi colorate. ciment puzzolanic (tip IV) şi ciment compozit (tip V).5. rezistente la temperaturi ridicate). construcţii rutiere. rezistente la agresivitatea sulfatică. Conform NE 012-1999.2. expansive pentru etanşări la lucrări speciale. după domeniile de utilizare: cimenturi pentru construcţii obişnuite. SR EN 196-2/1995 şi SR EN 197-1/2002 Tipuri principale Puzzolană Naturală P Naturală calcinată Q Silicioasă V Calcică W Notare tipuri de ciment uzuale CEM I Ciment Portland Ciment CEM Portland cu II zgură Ciment Portland cu silice ultrafină Ciment Portland cu puzzolană Ciment Portland cu cenuşă zburătoare Ciment Portland cu şist calcinat CEM I CEM II/A-S CEM II/B-S CEM II/A-D 95-100 - 6-10 - - - - - - - 80-94 6-20 65-79 21-35 90-94 - CEM II/A-P CEM II/B-P CEM II/A-Q CEM II/B-Q CEM II/A-V CEM II/B-V CEMII/A-W CEMII/B-W CEM II/A-T CEM II/B-T 80-94 65-79 80-94 65-79 80-94 65-79 80-94 65-79 80-94 65-79 - - 6-20 21-35 6-20 21-35 6-20 21-35 - 6-20 21-35 6-20 21-35 - - 39 Componente auxiliare minore Zgură de furnal S Compoziţie (procente de masă a) Componente principale Cenuşă Şist calcinat zburătoare T Şist calcinat T Calcar Silice ultrafină D Clincher K LL L 0-5 0-5 0-5 0-5 0-5 0-5 0-5 0-5 0-5 0-5 0-5 0-5 0-5 0-5 . SR EN 196-2/1995 şi SR EN 197-1/2002. diferenţiate în funcţie de procentul de clincher şi adaosuri folosite în fabricaţie: ciment Portland (tip I). după conţinutul şi natura adaosurilor: cimenturi fără adaos şi cimenturi cu adaos. Principalele tipuri de ciment Sursă: Teodorescu M. ciment de furnal (tip III). ciment Portland compozit (tip II). TIPURI DE CIMENT Principalele criterii de clasificare ale cimenturilor sunt: • • • după caracteristicile clincherului: cimenturi Portland normale. cimenturi Portland alitice şi cimenturi Portland belitice..CARACTERISTICI DE COMPOZIŢIE ALE BETOANELOR 2.: hidrotehnice. cimenturile Portland se clasifică în următoarele grupe. 2003.

. CARACTERISTICILE ŞI PROPRIETĂŢILE CIMENTULUI PORTLAND Cimenturile folosite la prepararea betoanelor se caracterizează prin: densitate.... dintre principalele proprietăţi ale cimentului se pot enumera: 1... IV şi V – reprezintă tipul principal de ciment. Astfel......... 42. III.......... căldură de hidratare.. • 32. b ..................... Se exprimă cantitativ prin suprafaţa specifică... rezistenţă mecanică..6..................2............31-50 ............... fineţe de măcinare............ . timp de priză. 21-35 .......... SR EN 196-6/94) influenţează viteza de hidratare a particulelor..... Densitatea absolută a cimentului Portland variază între 3050…3150 kg/m3 în funcţie de compoziţia mineralogică a cimentului..Valorile din tabel se referă la suma componentelor principale şi auxiliare minore.....5 – sunt clasele de rezistenţă standard la compresiune la 28 zile exprimate în MPa şi determinat în conformitate cu SR EN 196-1:1995...... c .. 40 ....... 0-5 Ciment CEM V/A 40-64 18-30 ............... 0-5 a ... II.. Fineţea de măcinare (SR 227/2-98..... uzual cuprinsă între 3000 (cm2/g) cimenturi obişnuite…5500 (cm2/g) .CARACTERISTICI DE COMPOZIŢIE ALE BETOANELOR Compoziţie (procente de masă a) Componente principale Cenuşă Şist calcinat zburătoare T Silice ultrafină D Puzzolană Naturală P Naturală calcinată Q Silicioasă V Şist calcinat T Calcar Componente auxiliare minore Tipuri principale Calcică W Notare tipuri de ciment uzuale Zgură de furnal S Clincher K Ciment Portland cu calcar Ciment Portland compozit Ciment de furnal CEM II/A-L CEM II/B-L CEMII/A-LL CEM II/B-LL CEM II/A-M CEM II/B-M 80-94 65-79 80-94 65-79 80-94 65-79 - 6-20 21-35 6-20 21-35 ..6-20 ...... determinate în conformitate cu standardul SR EN 196-1:1995 fie la 2 zile.Proporţia de silice ultrafină este limitată la 10 %. în cimenturile puzzolanice CEM IV/A şi CEM IV/B şi în cimenturile compozite CEM V/A şi CEM V/B componentele principale altele decât clincherul trebuie să fie declarate în denumirea cimentului Observaţie: Simbolurile care definesc un anumit ciment sunt: • I.......... CEM III 2......... fie la 7 zile şi trebuind să cuprindă condiţiile din anexa 1..... stare de conservare... 36-55 . durabilitatea şi contracţia şi expansiunea. 0-5 CEM compozit V CEM V/B 20-38 31-50 ... 11-35 . 2.În cimenturile Portland compozite CEM II/A-M şi CEM II/B-M.... 0-5 CEM puzzolanic CEM IV/B 45-64 IV ..5.....18-30 ..... • N şi R – simboluri pentru rezistenţa la compresiune iniţială uzuală (N) şi pentru rezistenţă la compresiune iniţială mare (R).cimenturi cu întărire rapidă..5 şi 52.... LL L 0-5 0-5 0-5 0-5 0-5 0-5 CEM III/A 35-64 36-65 0-5 CEM III/B 20-34 66-80 0-5 CEM III/C 5-19 81-95 0-5 Ciment CEM IV/A 65-89 ..................

este cea care se degajă în timpul reacţiilor chimice care au loc în pasta de ciment. (fig. • stadiul III de alterare care indică alterare totală – evidenţiat prin formare de piatră de ciment.CARACTERISTICI DE COMPOZIŢIE ALE BETOANELOR 3. conţinutul de adaos. Ionescu I. parametrii reologici au salt brusc. respectiv de C3A şi C3S. Starea de conservare se apreciază prin examinarea probelor de ciment. o hidratare prematură şi. care indică faptul că după amestecarea cimentului cu apa. 2003. După gradul de alterare se pot distinge.. care sunt puternic exotermi (aproximativ 500 j/g). Căldura de hidratare (SR 227/5. Ispas T. Datorită creşterii şi împâslirii cristalelor. prin păstrare. 1984. care se sfărâmă uşor şi integral la strângerea lor între degete. al începerii prizei cimentului. Tabel 2-4. structura pietrei de ciment prin modificări reologice ale pastei. în funcţie de evoluţia hidratării.96)... priza falsă indică o rigidizare accentuată prematură. Viteza de dezvoltate a căldurii de hidratare Sursă: Popa R. procesul de priză este însoţit de schimbări de temperatură în pasta de ciment. Neville A. 1994. Teodorescu M. Starea de conservare (SR EN 196-6/94). 2-12). fineţea de măcinare.. iar sfârşitul prizei unei temperaturi de vârf. trei stadii: • stadiul I de alterare care indică început de alterare . indicând existenţa unui sistem structurat şi nu a unui fluid plastic. este determinată de hidrofilia granulelor de ciment şi umiditatea mediului care provoacă. limita de curgere şi vâscozitatea plastică a pastei de ciment cresc continuu.. raportul A/C. Timpul de priză (SR EN 196/3-95) – produşii de hidratare-hidroliză formează. începutul prizei corespunde unei creşteri rapide a temperaturii. Dezvoltarea în timp a căldurii de hidratare Component mineralogic C3S C2S C3A C4AF 3 zile 406 21 590 92 Căldură de hidratare (J/g) 7 zile 28 zile 460 485 105 167 661 866 251 377 90 zile 519 184 929 414 Căldură de hidratare J/g C3A C3S C4AF C2S 0 3 7 28 180 zile 5. funcţie de gradul de alterare a acestora. pasta de ciment se rigidizează şi îşi reduce volumul la uscare.evidenţiat prin formarea de cocoloaşe (aglomerări) ale particulelor de ciment. alterarea cimentului. în timp. Sub aspect termic. Figura 2-11. M. care sfărâmă parţial la strângerea lor între degete. Priza falsă diferă de priza normală 41 . de aceea este necesar a se stabili aceste caracteristici generale pentru fiecare tip de ciment folosit. Opriş S. • stadiul II de alterare care indică alterare parţială – evidenţiat prin formarea de cocoloaşe (bulgări). 4. după câteva minute de la amestecarea cimentului cu apa. precum şi a pierderii fazei lichide a gelurilor... Începutul şi sfârşitul prizei cimenturilor diferă după compoziţia mineralogică. Cantitatea de căldură este dependentă de componenţi mineralogic ai cimentului. Spre deosebire de priza normală. dar păstrează reţeaua celulară nemodificată. În acest moment. 1997. conducând spre o structură poroasă.

Sursă: NRC. Clasele standardizate de rezistenţă la compresiune ale cimenturilor Portland. Ea se poate datora unor condiţii neadecvate de fabricaţie sau de depozitare. Începutul şi sfârşitul prizei cimentului variază în funcţie de compoziţia mineralogică a fiecărui tip de ciment.CARACTERISTICI DE COMPOZIŢIE ALE BETOANELOR prin faptul că nu este însoţită de o degajare importantă de căldură.5 R ≥ 10.5 R ≥ 20. plasticitatea iniţială nu se poate redobândi prin reamestecare. plasticitatea (consistenţa) iniţială se poate redobândi prin reamestecare fără adăugare de apă şi priza rapidă – pierderea plasticităţii imediat după prepare.5…52. toate procesele fizico-chimice decurgând normal.5 N 32. determinând rigidizarea acestuia. Figura 2-12 prezintă hidratarea-hidroliza cimentului. începutul prizei nu trebuie să se producă mai devreme de 45 min.5 şi 52. Hidratare anormală a C3A poate conduce la priză rapidă.5 ≥ 75 42. Cerinţele fizice ale cimenturilor uzuale Clasa de rezistenţă 32. Schema formării structurii cimentului Priza timpurie se poate clasifica în: priză falsă – întărire prematură a cimentului. 42 . priză falsă.5 ≥60 ≥ 52. Formaţiunile C-S-H acoperă granulele.0 Rezistenţă la compresiune (N/mm2) Începutul de priză (min. şi mai târziu de 10 ore.5…52. 1999. Începutul prizei cimentului. Figura 2-12.5 N/mm2. 2003 42.5 N ≥ 20. Reamestecarea pastei de ciment. fineţea de măcinare.5 ≥ 45 6. conţinutul de adaos.5 R ≥ 20.) iniţială standard 2 zile 28 zile - 32. formând punţi. însoţit de degajare puternică de căldură. scurte sau lungi. produşii rezultaţi din hidratare se formează în jurul granulelor de ciment. determinate după timpul de întărire de 28 de zile.5 N ≥ 10. 42. fără degajare puternică de căldură. reprezintă realizarea unui salt important ai parametrilor reologici. Rezistenţa mecanică (SR EN 196/1-95). Mecanismul prizei cimentului. raportul A/C etc. Conform standardelor în vigoare.0 52. o clasă cu rezistenţă iniţială normală – notată (N) şi o clasă cu rezistenţă iniţială mare – notată (R ). b.0 42. pierdere de consistenţă şi incompatibilitate ciment-aditiv. sunt 32. prin formarea unui sistem structurat (schelet rigid) şi nu a unui fluid plastic. restabileşte consistenţa acestora.. Funcţie de rezistenţa iniţială pentru fiecare clasă sunt definite. nefiind afectate proprietăţile amestecului proaspăt sau întărit.. de etringit.5. a. Timpul de priză (SR EN 196-3/97). fără adăugare de apă.0 Sursă: Buchman I. Tabel 2-5. formând cu trecerea timpului cristale aciculare.0 52.

1999.. STAS 2386-79.3. în urma reacţiilor chimice de hidroliză. îngheţ-dezgheţ repetat. Natura petrografică şi mineralogică (SR EN 932-3. permeabilităţii etc. Contracţia şi expansiunea sunt fenomene ale inconstanţei de volum care apar la priza şi întărirea cimentului. acidorezistente. provenit prin sfărmarea artificială a rocilor: nisip de concasare (0…7 mm). se folosesc la prepararea mortarelor şi betoanelor de ciment şi la alte lucrări de construcţii. Rocile plutonice sunt formate al adâncime. Principalele criterii de clasificare ale agregatelor (STAS 1667-76. decorative etc. o perioadă cât mai îndelungată de timp sub acţiunea fizico – chimico – mecanice luate în considerare la proiectarea lui. piatră spartă (7…71 mm).. roci magmatice formate din rocă topită (magmă) pe. Ionescu I. Acestea din urmă se pot repartiza în două categorii: roci plutonice şi hipoabisale. 1998) 8. STAS 667-97) sunt: 1. mare – pietriş (7…71 mm). Teodorescu M. 1994.. în mase mari şi se caracterizează prin 43 . Domeniul de utilizare: refractare. Contracţia însoţită de microfisurare este o proprietate a cimentului. Ispas T. 2. Aceste acţiuni pot fi de tipul: solicitărilor mecanice. Opriş S.1998): a. ordinea descrescătoare fiind: C3S-C2S-C3A-C4AF.. Figura 2-13.. . piatră mare (71…125 mm). (Dobre R. provenit din sfărmarea naturală a rocilor: mărunt – nisip (0…7 mm).. 71…125 mm). STAS 662-89. sau sub crusta terestră. AGREGATE Agregatele sunt materiale inerte. 3. granulare care în amestec cu un liant. Mărimea granulelor: a. b. exces de apă care este determinat de existenţa unei fineţi mari de măcinare a cimentului.CARACTERISTICI DE COMPOZIŢIE ALE BETOANELOR Rezistenţă la compresiune (MPa) Obţinerea rezistenţelor mecanice se realizează în funcţie de participarea componenţilor mineralogici. Creşterea rezistenţei la compresiune a componenţilor mineralogici ai cimentului Sursă: Popa R. C. Durabilitatea este o noţiune extrem de complexă şi care poate fi definită sumar ca fiind capacitatea cimentului de a satisface exigenţele pentru care acesta a fost proiectat şi executat şi pus în lucrare. Expansiunea cimentului are loc datorită apariţiei hidroxizilor. presiuni ridicate de cristalizare. utilizată la obţinerea pastei de ciment. C3S C4AF C2S C3A 0 3 7 28 180 zile 7. 1984. dar şi a compoziţiei mineralogice a cimentului. având loc datorită pierderii apei în exces. 2. balast (0…31 mm sau 0…71 mm). determinând clasa de rezistenţă la compresiune exprimată în N/mm2. a prezenţei ghipsului (expansiune sulfatică) şi prezenţei unor impurităţi care determină la apariţia fenomenului de îngheţ-dezgheţ. Rezistenţa la compresiune caracterizează calitativ cimentul.

gresie şistoasă. siltstone. şist argilos. De ex. prin acumularea de resturi organice. PROPRIETĂŢILE ŞI CARACTERISTICILE AGREGATULUI Dintre principale proprietăţile ale agregatelor. de asemenea. alungită). corneană.CARACTERISTICI DE COMPOZIŢIE ALE BETOANELOR structura lor cristalină grosieră. aciculare) sau artificiale (formă cubică. aderenţa. ovoidală. ardezie cuarţoasă. granulozitatea. piatră spartă şi nisip ( cu formă neregulată unghiulară şi suprafaţă aspră). Provenienţă: din sfărmarea naturală a rocilor (nisip 0…7 mm. cuarţit. granulit. De ex. Rocile vulcanice sau extrusive se formează din lave sau din elemente piroclastice la suprafaţa pământului şi au o structură foarte fină sau sticloasă. Granulozitate: granulozitate continuă sau granulozitate discontinuă. paralelipipedice. andezit. Agregate monogranulare şi bigranulare 2. Densităţile (STAS 4606-1980): densitatea reală (ρ). 8. densitate în grămadă / vrac (ρg). piatra spartă 7…71 mm. gabrou. chert. c. 4. Structură: compact sau poros. 7. bazalt etc. fiind în general întrepătrunse. segregarea. gnais. anhidrit. cretă. sub crusta terestră şi au o structură cristalină fină. arcoză. responsabile de transformările mineralogice şi structurale. Numărul fracţiunilor granulometrice: monogranular sau bigranular. De ex. 6. calcar.. naturale (formă sferică. calcit. Forma granulelor: pietriş (cu forma rotunjită şi suprafaţa relativ netedă). forma şi textura suprafeţei. b. roci sedimentare formate la suprafaţa pământului prin acumularea sau precipitarea elementelor ce rezultă din alterarea şi eroziunea rocilor deja existente. densitatea aparentă (ρa).. porfirit. cuarţit. absorbţia de apă şi umiditatea suprafeţei etc. piatra spartă mare 71…125 mm). concreţionat etc. piatra mare 71…125 mm. plate.3. trahit. 9. balast – amestec natural de nisip şi pietriş 0…31 mm sau 0…71 mm) sau din sfărmarea artificială a rocilor . densitatea. ipsos. granit. porfir. Formaţiunile pot rămâne mobile sau sunt solidificate. Rocile hipoabisale formează corpuri mai mici. brecie.concasare (nisipul de concasare 0…7 mm. melafir. lamelare. Figura 2-14. Structura rocilor metamorfice fiind de regulă anizotropă. roci metamorfice formate din roci preexistente sub acţiunea căldurii şi /sau presiunii din crusta terestră. ale căror cristale sunt vizibile clar cu ochiul libere. grauwacke. se pot menţiona: rezistenţele mecanice. la adâncime redusă. marmură etc.1. slenit. 44 . diorit. pietriş 7…71 mm. diabaz. dolomită. 5. Ele se pot forma. amfibolit.

astfel încât volumul de goluri dintre particule să fie cât mai mic. curba B şi C). 2-15. îngheţ-dezgheţ etc. exprimată în procente din masa totală a agregatului uscat. aspectul va deveni poros şi rugos. de obicei.. în funcţie de natura agregatelor. cu consecinţe negative asupra calităţii şi a costului final. Granulozitatea dorită se poate obţine prin sortarea agregatelor prin ciuruire cu site de diferite ochiuri. Limitele de granulozitate pentru diferite clase de betoane sunt date de către normativul NE 012-99. având în abscisă mărimea ochiului sitei (sau a ciurului) (mm). iar în ordonată. având trasate. Figura 2-15. în cantităţi şi dimensiuni corespunzătoare.. 1995. reprezintă repartiţia procentuală (în greutate) a diferitelor sorturi (elementare sau granulare) care alcătuiesc agregatul natural.. 1986). Granulozitatea agregatului (STAS 1667-76). B şi C. Curba de granulozitate a unui material granular cu granulozitate continuă (fig.. Curbele granulometrice reprezentă rezultatul analizei granulometrice a întregii cantităţi de agregat. dar şi o arie totală a agregatului minimă. Proporţia diferitelor granule (însumarea granulelor până la mărimea dată) sau curbele granulometrice care indică dacă distribuţia mărimii granulelor este optimă (Cărare T. sau prin şoc mecanic în stare uscată). 2. pe grafice gata imprimate. Granulozitate continuă. Granulozitatea optimă a agregatului. aria totală a agregatului va fi mare. două sau trei curbe limită. care împart câmpul graficului în 3 sau 4 zone. necesitând consum ridicat de ciment şi de apă. Curbe de granulozitate A. Dacă se tinde să se adopte o curbă de granulozitate cu un conţinut scăzut de parte fină.CARACTERISTICI DE COMPOZIŢIE ALE BETOANELOR 1. astfel încât să se obţină un volum minim de goluri în beton. raportată la două axe rectangulare de coordonate. influenţează proprietăţile betoanelor întărite. 45 . curbele de granulozitate. Granulozitate discontinuă Sursă: Ivanov I. Rezistenţele mecanice (STAS 4606-1980). cantitatea de material care trece prin sită (sau ciur). precum: compresiune (sfărmare a pietrei în stare naturală.. se reprezintă. întrucât fracţiunile lipsă apar pe curbă sub forma unor drepte orizontale. este dată de gradul de compactitate a acestuia. Figura 2-15 şi 16 indică faptul că proporţiile dintre fracţiunile granulare se vor stabili după criteriul economic. cu rezistenţe mecanice scăzute. Căpăţână Al. 2-15. Aceasta este posibil prin amestecarea nisipului cu pietrişul. curba A) diferă de cea a unui material cu granulozitate discontinuă (fig. Dacă se tinde să se adopte o curbă de granulozitate cu un conţinut ridicat de parte fină.

angulară. Densitatea aparentă (ρa). Aderenţa agregatului are o importanţă deosebită în realizarea conlucrării cu piatra de ciment. 5. Figura 2-18. alungită. granulele alungite dau betoane având rezistenţe mai reduse cu 20…25% faţă de betoane realizate cu granule rotunjite deoarece nu pot fi bine compactate. Clasificarea principalelor texturi ale particulelor de agregat: sticloasă. 46 . solzoasă. rotunjite Textura suprafeţei agregatului influenţează aderenţa liantului de agregat. Astfel. 4. x 1760). care au nevoie de mai puţină apă de amestecare şi sunt mai uşor de compactat. Agregate angulare şi rezistenţe mai mari. rezistente şi eterogene din punct de vedere mineralogic. agregatele care au o suprafaţă rugoasă asigură o mai bună aderenţă. cristalină şi cu structura în fagure. Detaliu interfaţă pastă ciment – nisip. granulele de formă rotunjită dau betoane uşor lucrabile.CARACTERISTICI DE COMPOZIŢIE ALE BETOANELOR Figura 2-16. granulele colţuroase. Agregatele pot fi clasificate în funcţie de: • • • • • • Densitatea reală (ρ). De preferat. Conlucrarea realizându-se prin întrepătrunderea pastei în rugozităţile suprafeţei agregatului. granulară. Densitatea în grămadă / vrac (ρg) – în stare afânată sau îndesată. neregulată. Volumul total = volumul masei solide + volumul porilor. Variaţia granulozităţii agregatelor în raport cu dozajul de ciment şi cantitatea de nisip 3. Densitatea specifică = masa solidului păstrat în vid / masa unui volum egal de apă distilat lipsit de gaz sau masa volumului solid. Densitatea (STAS 4606-80). Volumul absolut = Numai volumul masei solide. dacă sunt bine compactate. Clasificarea principalelor formelor ale particulelor de agregat: rotunjită. fiind folosirea de agregate rugoase. Microscopie electronică (45μm. netedă. obţinute prin concasare dau betoane cu Figura 2-17. rugoasă. Forma granulelor şi textura suprafeţei.

(Peştişanu C. uscat în aer UA (suprafaţă uscată cu o anumită cantitate de apă în pori) şi complet uscat CU (nu există apă pe suprafaţă sau în pori) (fig.. gradul de saturaţie poate varia între 5…10% din greutate. în timpul proiectării compoziţiei betoanelor. în nici un caz friabile6. pori care conţin o anumită cantitate apă. se sparg uşor .3. M. (Lucaci Gh. saturat şi cu suprafaţă uscată SSU (pori deschişi umpluţi cu apă şi suprafaţă uscată). praf. Pentru agregate uşoare. 2-20). variabilă funcţie de capacitatea de absorbţie şi umiditatea lor.). cantitatea de apă de amestecare. Umiditatea permite reducerea segregării. Segregarea este fenomenul de separare a granulelor după mărime. 6 materiale care se fărâmiţează. Figura 2-20. important este gradul de saturaţie al agregatului (absorbţia de apă) care se poate produce într-un interval de timp corespunzător duratei de prelucrare. • să fie sănătoase şi compacte. 2004) în stare afânată este: uşoare ρag < 2000 kg/m3. normale ρag = 2000 kg/m3…3000 kg/m3 şi grele ρag = 3000 kg/m3. care conduce la neomogenitatea acestuia prin acumularea granulelor mari la baza grămezilor formate prin descărcarea autobasculantelor sau altor mijloace de transport. prin aderenţa granulelor fine la cele grosiere.CARACTERISTICI DE COMPOZIŢIE ALE BETOANELOR Principalele clasificări ale agregatelor după densitatea în vrac (grămadă / specifică) (Neville A. valoare de care se ţine seama la rectificarea cantităţii de apă şi de agregat. Absorbţia de apă şi umiditatea suprafeţei este o determinare importantă atunci când se proiectează în cadrul compoziţia betoanelor. substanţe organice sau materiale străine etc. deoarece structura internă ale particulelor este formată din material solid şi pori. CONDIŢII DE CALITATE ALE AGREGATELOR Agregatele folosite în domeniul construcţiilor trebuie să îndeplinească următoarele condiţii principale de calitate: • să fie curate (să nu conţină părţi fine nocive – argilă. 6.. Principalele tipuri de umidităţi în agregat 2.2. 47 . 2000) 7. Umiditatea agregatului Conţinutul de umiditate al agregatului: saturat în umiditate SU (pori deschişi umpluţi cu apă + apă liberă la suprafaţă). 1995) Figura 2-19.. Pe parcursul preparării betoanelor. preparare şi punere în lucrare a betonului.

utilizat în vederea îmbunătăţirii anumitor caracteristici ale acestuia sau pentru a realiza proprietăţi speciale. rezistenţa la agenţi chimic agresivi etc. Apa utilizată la prepararea betonului. ateliere de galvanizare).CARACTERISTICI DE COMPOZIŢIE ALE BETOANELOR • • • • să aibă structura cristalină şi nu amorfă. înlocuitor parţial al părţii fine din agregat. Inerte. caz în care se contează pe proprietăţile hidraulice ale adaosului. acid sulfuric. cenuşa de termocentrală. condiţiile tehnice de calitate prevăzute în STAS 790-84.15…5% substanţă uscată faţă de masa cimentului. principalele adaosuri din această categorie fiind: zgura granulată de furnal. • să aibă reacţie neutră. 2. Folosirea adaosului inert conduce la îmbunătăţirea lucrabilităţii şi compactităţii betonului. praful de silice etc. reglementările tehnice specifice precum şi condiţiile tehnice de calitate prevăzute în NE 012-1999. glucoză. caz în care se reduce cu cca. însemnând instabilitate în timp. faţă de masa cimentului. 2. având următoarele roluri în amestec (Popa R. respectiv a trece din stare amorfă în cea cristalină. gradul de impermeabilitate. 10% cantitatea de nisip (0-3 mm) din agregate. 48 . ADAOSURI ŞI ADITIVI Adaosurile sunt materiale anorganice fine ce se pot adăuga în beton în cantitate de 535% substanţă uscată. vopsele. pentru a avea rezistenţe mecanice corespunzătoare. următoarele caracteristici ale betonului: lucrabilitatea. respectiv: • să fie limpede şi fără miros. gradul de impermeabilitate. să provină din roci dure şi rezistente la uzură. va fi apă din reţeaua potabilă publică sau din altă sursă. Clasificarea adaosurilor: 1. în special. • să nu conţină deşeuri sau scurgeri provenite de la fabrici de celuloză. în totalitate. = 10..5. cel mai frecvent folosit fiind filerul de calcar. APA DE AMESTECARE Apa de amestecare. să aibă formă regulată. Active (puzzolanice sau hidraulice). deoarece structurile amorfe în timp tind a se devitrifica. Dacă se foloseşte apă din alte surse. cocserii. ca factor de compoziţie exprimată cantitativ (în kg sau litri) sau sub forma raportului A/C este prin definiţie un fluidifiant al betonului. Aditivi sunt produse chimice care introduse la prepararea betonului. Adaosurile vor îndeplini. = 4). gelivitate şi rezistenţele mecanice). pentru pH min. Adaosurile pot îmbunătăţi. • realizează lucrabilitatea betonului.. de preferat. Teodorescu M. în totalitate. îmbunătăţesc sau modifică proprietăţile betonului în stare proaspătă sau întărită (lucrabilitatea.4. caracteristice care determină rezistenţa şi calitatea betonului. 1984): • declanşează şi întreţine reacţiile de hidratare-hidroliză ale cimentului. aceasta va îndeplini. zahăr. să fie înscrise în zone de granulozitate prescrisă. slab acidă sau slab alcalină (pentru pH max. 2. • umezeşte suprafeţele agregatului. în cantităţi mici 0.

Bentz D. reglementările tehnice specifice precum şi condiţiile tehnice de calitate prevăzute în STAS 8573-78 şi STAS 8625-90. Sweden. 7. finite size error. Popa E. 5. 10 th International Congress on the Chemistry of Cement Proceedings. acceleratori de întărire. pag. pag. Process Technology of Cement Manufacturing. BIBLIOGRAFIE LA CAPITOLUL 2 1.6. P. 4. Haecker C. Figura 2-21. 30. J.. beton armat şi beton precomprimat.. comparaţie dimensiune granulă ciment şi particulă puzzolană naturală Figura 2-22. superplastifianţi.. Materiale de construcţie. 86-92 pp. J. Bob C. în totalitate. Budan C.. No. Snyder K. întârzietori de priză.. 2. The effect of statistical fluctuation. 1981. Haecker C. 3. E. intens reducători de apă. Editura UTCB.. Chemical admixtures for concrete. June 1997. Timişoara. and digital resolution on the phase percolation and transport properties of the NIST cement hydration model.CARACTERISTICI DE COMPOZIŢIE ALE BETOANELOR Aditivii vor îndeplini. 8. 6. 11. Iureş L. Feng X.. Feng X. P. P.. Materiale de construcţie. Stutzman P. precum şi influenţa acestora asupra caracteristicilor betonului în stare proaspătă şi întărită. E. pp. Cement and Concrete Research. Bentz D. 2003. P. Mai 2002. Prediction of Cement Physical Properties by Virtual Testing. J.. Editura ICB.. 10. acceleratori de priză. 1.. metacaolin.. bentonită fin măcinată Sursă: Taylor P. Ilinoiu G. Ilinoiu G. Nr. Construcţii Civile şi Industriale Anul IV. P.. Contribuţii în managementul şi ingineria proceselor de construcţii pentru realizarea lucrărilor de reparaţii şi consolidări a elementelor din beton. impermeabilizatori şi inhibatori de coroziune. Proceedings. G. Teză de doctorat. Bentz D... Construction Engineering. 49 . 9. 16-22.... E. Garboczi E.. October 2001. 2002. 2. 1501-1514. mortarelor şi betoanelor. plastifianţi. Stutzman P. Vol.. Crăciunescu L. Efectele principale şi secundare ale aditivilor curent utilizaţi. P. trebuie corelată cu datele din fişele tehnice ale fiecărui produs livrat de producător.. No. Crăciunescu L. Editura ConsPress Bucureşti. Badea C. cenuşă. Cement International. Germany.. zgura granulată de furnal înalt. Düsseldorf. Hydration of Portland Cement: The Effects of Curing Conditions. 10. Imagine microscopică. Stutzman P. Popa E.. Editura Orizonturi Universitare. UTCB. 2003. Adaoşi minerali: de la stânga la dreapta – cenuşă volantă uscată (centralele termoelectrice). Bentz D.. 31. Jebelean E. 32-34. Vol. Fifth International VDZ Congress. November 2001. 2003. Controlul calităţii lianţilor. Structure. silice ultrafină. September 23-27. Caracteristici structurale si de compozite ale cimentului Portland. Buchaman I. 53-63... 2001 Funcţie de efectul principal indus asupra betonului aditivii pot fi clasificaţi după cum urmează: reducători de apă. 1998. 1995.. antrenori de aer. Volume 2. 2003. 3. C. A. Burg R. Prediction of cement physical properties by virtual testing. antigel.

16. 1998. 33. C1. Condiţii tehnice generale de calitate. ..B. Advances in Concrete Mixture Optimization. B. August 10-14. Anglia. Prepararea betonului. 2003. Under the microscope. 27. Tehnologia lucrărilor de construcţii. 21. SR EN 1097-5. S...J..CARACTERISTICI DE COMPOZIŢIE ALE BETOANELOR 12. Ilinoiu G. 35. Agregate minerale uşoare. 15. 17. Proprietăţile betonului. 1991.N. 1986. Editura ICB. 41. 1.. Partea 1: Metode de eşantionare. Teodorescu M..T.... pag. December –January 2002. Mauro J.. 38. no. 99-M8. Scotland UK. Annual Report 2002. September 8-10. Partea 1: Determinarea rezistenţei la uzură (micro-Deval). Încercări pentru determinarea caracteristicilor generale ale agregatelor. pp. Simion Al. Kelly P. Kovler K. Încercări pentru determinarea caracteristicilor generale ale agregatelor. A. CO. Proceeding of the Seconf International RILEM / CEB Symposium. Bentur A. STAS 1667-1976.. Încercări pentru determinarea caracteristicilor generale ale agregatelor. Construcţii. Mineral admixtures for concrete. L.1998. Agregate naturale grele pentru betoane şi mortare cu lianţi minerali... Budan C..S. Fronsdorff G. Editura Tehnică. pag. Popa R. dimensiuni nominale ale ochiurilor. SR EN 932-1. Darie M. 2003... Peştişanu C. Choice of optimal concrete composition on the basis of acoustic emission data. Neville A. SR EN 1097-7. P. Taylor P. Yvonne D. 50 . Bentz D. No. Simon M. Partea 6: Definirea repetabilităţii şi a reproductibilităţii. 26. 1995. 64-65. pag. Încercări pentru determinarea caracteristicilor mecanice şi fizice ale agregatelor.. Snezshitskiy Y.. Materiale de construcţie. Apă pentru betoane şi mortare. Popa R. Vierescu R. 24. Teodorescu M.2001. 1999. Lura P. ACI Materials Journal. Partea 7: Determinarea masei volumice reale a filerului – Metode cu picometru. Measurement of Water Transport from Saturated Pumice Aggregates to Hardening Cement Paste. Partea 2: Analiza granulometrică – Site de control. Agregate naturale şi piatră prelucrată pentru lucrări de drumuri. Advances in Cement and Concrete. 28. 6. Copper Mountain. 1997.. Mitchell’s Materials Technology.2001. Proceedings. SR EN 932-3. Contributions of NIST/NBS Researchers to the Crystallography of Construction Materials. Încercări pentru determinarea caracteristicilor geometrice ale agregatelor. Snyder K. 36-37. B. 2001. SR EN 933-2.. Manualul Inginerului din Industria Cimentului. 54-66. 19.. Effects of Test Conditions and Mixture Proportions on Behavior of HighStrength Concrete Exposed to High Temperatures. STAS 2386-1979. Metode de încercare.. Proiectarea compoziţiei betoanelor cu densitate normală. Partea 5: Determinarea conţinutului de apă prin uscare în etuvă ventilată. Editura UTCB.. 1994. Editura ICB. Michael L.. 1984. Condiţii tehnice de calitate. Engineering Conferences International. Agregate naturale grele pentru mortare şi betoane cu lianţi minerali. Civil Engineering. Bucureşti.2001. 1999. 71. 29. Structure. Opriş S. Concrete Durability and Repair Technology Conference.. 39. Carino N.. 1998. Partea 3: Procedură şi terminologice pentru descrierea petrografică simplificată. 32. 1051-1061. ConsPress Bucureşti. Ghent. 31. Partea 3: Procedură şi terminologice pentru descrierea petrografică simplificată. Ed. SR 667-2001. M. 25. Shcherbakov E.. Editura Tehnică. 40. Breugel K. 89-99 pp. Journal of Research of the National Institute of Standards and Technology. Phan L. Încercări pentru determinarea caracteristicilor generale ale agregatelor. STAS 4606-1980. Editura Didactică şi Pedagogică. 14. 2003.. STAS 790-84.. Voiculescu M. Popa E. Nov-Dec. Muravin G. Proceedings. Lange D. SR EN 1097-1. 23... 20. Quality control of concrete structures. The Virtual Cement and Concrete Testing Laboratory Consortium.. 13. Vol. 36. 277-285. Stutzman P. SR EN !097-4. June 2001.. 18. 22. University of Dundee. C. 37.. Partea 4: Determinarea porozităţii filerului uscat compactat. 34. 30. Longman 1996. 106. SR EN 932-6. SR EN 932-3. Glenn R. Tehnologia lucrărilor de construcţii. Încercări pentru determinarea caracteristicilor mecanice şi fizice ale agregatelor. 2004. Vol. NISTIR 6962.

SR 3011-96. 43. 46. Partea 5: Determinarea procentului de suprafeţe sparte în agregat. SR EN 933-8. SR EN 933-5. 2001. Încercări pentru determinarea caracteristicilor geometrice ale agregatelor.CARACTERISTICI DE COMPOZIŢIE ALE BETOANELOR 42. Încercări pentru determinarea caracteristicilor geometrice ale agregatelor. Determinarea conţinutului de elemente cochiliere. 45. 44. Încercări pentru determinarea caracteristicilor geometrice ale agregatelor. 51 . Partea 7. Încercări pentru determinarea caracteristicilor geometrice ale agregatelor. Partea 8: Aprecierea fineţii – Determinarea echivalentului de nisip. SR EN 933-10. Cimenturi hidrotehnice şi cimenturi rezistente la sulfaţi. Încercări pentru determinarea caracteristicilor geometrice ale agregatelor. 2001. Partea 9: Aprecierea fineţii – Încercare cu albastru de metilen. 2001. Partea 10: Aprecierea fineţii – Determinarea granulaţiei filerului (cernere în curent de aer). 2001. SR EN 933-9 2001. SR EN 933-7. Procent de cochilii în agregat. 47.

vor continua încet în timp. (Popa R. relativ repede. Figura 3-1. 1994. de obicei. sunt produse şi folosite cu regularitate. în beton nu încetează la sfârşitul perioadei de întărire. prezentând după întărire un aspect de conglomerat cu structură eterogenă. precum şi de modul de întreţinere şi exploatare a construcţiei. Nici una dintre transformările care au loc. lucrabilitate. agregatului şi apei. poate fi definit şi în funcţie de proprietăţile lui. În ciuda acestor complicaţii.PRINCIPALELE PROPRIETĂŢI ALE BETOANELOR CAPITOLUL 3. reprezintă masa unităţii de volum al betonului în stare proaspătă (kg/m3). Imagine beton alunecând pe jgheab Sursă: Elba – Werk. Densitatea betonului proaspăt (STAS 1759-88). PRINCIPALELE PROPRIETĂŢI ALE BETOANELOR Betonul. (NE 013-2002) Dintre principalele proprietăţi ale betoanelor în stare proaspăt.1. PRINCIPALELE PROPRIETĂŢI ALE BETONULUI ÎN STARE PROASPĂTĂ Betonul proaspăt reprezintă starea acestuia din momentul preparării până în momentul începerii prizei cimentului. 1999) Betonul. iar altele vor fi declanşate de către anumiţi factori de mediu şi de expunere. realizat prin amestecare şi omogenizare a liantului.1. 52 . caracterizat prin rezistenţe fizico – chimico – mecanice specifice şi durabilitate. Teodorescu M. 3. separarea apei de amestec.. volumul de aer oclus. structură internă suferă modificări chimice şi structurale.. (Cadar I. este un material compozit. temperatura etc. se pot menţiona: densitatea aparentă. DENSITATEA BETONULUI a. 1982) Pe parcursul maturizării betonului. consistenţa.1. Unele. influenţate de o serie de factori precum condiţiile de mediu şi de expunere. este folositor a considera fiecare proprietate ca o continuitate a altora. prin definiţie. betonul a căror proprietăţi şi performanţe sunt proiectate. 3.. În această perioadă are deformaţii plastice şi poate fi compactat prin diverse metode specifice.

Sursă: NE 012-99. în urma operaţiilor de compactare. CONSISTENŢA ŞI LUCRABILITATEA Lucrabilitatea betonului (STAS 1759-88) reprezintă un ansamblu de proprietăţi care permit păstrarea omogenităţii în timpul transportului. valoarea funcţie de care se Figura 3-2 Măsurarea consistenţei betonului folosind încadrează consistenţa betonului. realizate cu beton pompat. Densitatea specifică reprezintă raportul dintre densitatea betonului şi a apei la temperatura de 40 oC. precum şi aptitudinea sa de a umple complet cofrajul şi de a îngloba armăturile. manipulării. grinzi. păstrat în vid şi masa unui volum egal de apă distilată lipsită de gaze.2. pereţi structurali T3 sau T3 /T 4 Idem. Consistenţa betonului funcţie de tasare Nr. • uşoare (1000…2000 kg/m3). Metoda tasării constă în măsurarea tasării betonului proaspăt. elemente cu secţiuni reduse 5 Elemente. crt. Tasarea conului (mm) 30±10 /70±20 70±20 /100±20 120±20 150±30 180±30 53 . la aceeaşi temperatură. Densitatea aparentă a betonului întărit la 28 de zile (kg/m3) se clasifică în următoarele clase: • foarte grele (≥ 2500 kg/m3). Densitatea absolută reprezintă raportul dintre masa volumului solid absolut (fără goluri şi pori). • foarte uşoare (≤ 1000 kg/m3). Consistenţa reprezintă proprietatea betonului în stare proaspătă de a se opune deformaţiilor plastice şi vâscoase sub acţiunea propriei greutăţi sau sub acţiunea unei forţe exterioare. pentru a căror realizare.PRINCIPALELE PROPRIETĂŢI ALE BETOANELOR Densitatea aparentă reprezintă raportul dintre masa betonului proaspăt în stare compactată şi volumul său aparent (inclusiv volumul porilor şi al golurilor interioare). metoda tasării Tabel 3-1 Metode folosite pentru determinarea consistenţei betonului Tasarea conului Metoda răspândiri Gradului de compactare Remodelare (Vebe) STAS 1759-88 ISO 9812 STAS 1759-88 STAS 1759-88 Tabel 3-2. monolitizări T4 Elemente sau monolitizări cu armături dese sau dificultăţi de T 4 / T 5 compactare. 3. element masive T2 sau T3 Fundaţii din beton armat. compactării şi finisării betonului proaspăt.1. sub greutatea proprie. conform STAS 1759-88. • semigrele (2001…2200 kg/m3). Pe forma tronconică de aşează o riglă şi se măsoară tasarea (h) în mm. cu un consum minim de energie şi de forţă de muncă. 1 2 3 4 Tipul elementului Clasă de consistenţă Fundaţii din beton simplu sau slab armat. folosind o formă tronconică în care se introduce betonul. tehnologia de execuţie T 5* impune betoane foarte fluide * este obligatorie utilizarea de aditivi superplastifianţi. recipienţi. stâlpi. • grele (2201…2500 kg/m3).

pe unitatea de suprafaţă (Ts).1] S 54 .3. reprezintă proprietatea betonului de a ceda o parte din excesul de apă la suprafaţa lui.. un conţinut mai mic neprotejând betonul la îngheţ-dezgheţ. este dată de relaţia: V Ts = s (cm 3 / cm 2 ) [3. alegerea unei granulozităţi corecte pentru agregate. Figura 3-3. în cazul unei probe de beton proaspăt. (Lucaci Gh.1. creşterea conţinutului în fracţiuni fine şi foarte fine din beton. care se ridică rămâne la parte inferioară a particulelor mari de agregate sau a armăturii şi prin evaporare lasă în urma ei pori capilari care creează zone de slabă legătură.PRINCIPALELE PROPRIETĂŢI ALE BETOANELOR 3.. 2000 ) 3. de transport şi de vibrare. TENDINŢA DE SEPARARE A APEI DE AMESTECARE Tendinţa de separarea apei de amestecare la suprafaţa elementelor din beton. Se poate afirma că. fenomen cunoscut şi sub denumirea de mustire.1. Exemplificarea tendinţei de separare a apei din beton Cantitatea de apă separată. iar un conţinut mai mare provocând scăderi importante ale rezistenţelor betonului.4. Reducerea acesteia este influenţată favorabil de creşterea fineţii de măcinare a cimentului. în care o parte din apa de amestecare tinde să se ridice la suprafaţa elementelor din beton în timpul compactării. VOLUMUL DE AER OCLUS Conţinutul de aer oclus poate fi determinat conform STAS 5479-88 folosind metoda gravimetrică sau metoda volumetrică cu presiune. folosirea aditivilor şi a unei lucrabilităţi adecvate lucrării care se execută. În cazul betoanelor de ciment se urmăreşte ca volumul de aer oclus să fie cuprins între 1 …4%. iar o alta. este o formă de segregare. Volumul de aer inclus / oclus din beton scade o dată cu creşterea duratelor de amestecare.

COMPACTITATEA Prin compactitatea betonului (STAS 2414-91) (co) se înţelege raportul între densitatea lui aparentă (ρa) şi densitatea specifică (ρ). de la înălţimi mai mari de 1. caracterizat prin rezistenţe mecanice evolutive.2. PRINCIPALELE PROPRIETĂŢI ALE BETONULUI ÎN STARE ÎNTĂRITĂ Betonul întărit reprezintă starea acestuia din momentul începerii prizei cimentului până în momentul maturizării totale. V ρ Co = a = s (%) [3. 3. (Cărare T. la anumite intervale de timp (cm3). • 3.2] ρ Va 55 . (NE 0132002) Dintre principalele proprietăţi ale betonului în stare întărită. deformaţiile la uscare şi reumezire etc.2. Corectarea acestei tendinţe se face pe bază de încercări în laborator. compactitatea. TENDINŢA DE SEGREGARE Tendinţa de segregare indică uşurinţa cu care betonul îşi pierde structura omogenă.aria suprafeţei betonului proaspăt (cm2). DENSITATEA Densitatea betonului este dată de greutatea unui metru cub de beton pus în lucrare. Principalele tipuri de segregări ale betonului sunt: (Popa R. Teodorescu M. care tind să rostogolească mai repede decât ceilalţi componenţi. Betoanele pot avea o tendinţă accentuată de segregare datorită calităţii necorespunzătoare a materialelor componente. segregarea exterioară – apare în cazul căderii libere a betonului. prin corectarea dozajului de ciment şi prin adaosuri de aditivi. dozaj de ciment şi mărimea golurilor care depind de raportul A/C.2. permeabilitatea.50 m sau a scurgerii acestuia pe jgheaburi prea lungi sau cu înclinaţii mai mari de 30 o. Densitatea betonului variază funcţie de densitatea agregatelor. 1986) 3. conducând la fenomenul desprinderii granulelor mari din masa betonului.1.reprezintă ruperea coeziunii dintre granulele de agregat din amestec.1.PRINCIPALELE PROPRIETĂŢI ALE BETOANELOR unde: Vs . cu apariţia tendinţei de separare a acestora şi dirijare a lor în jos. rezistenţele mecanice. extrasă la suprafaţa betonului. după întărire. prin separarea apei sau agregatelor.volumul apei separate. datorită unor şocuri sau vibraţii.. gelivitatea. 1984) • segregarea interioară .5.. conductivitatea termică. sau între volumul fazei solide (Vs) şi volumul total aparent (Va). 3..2. S . se pot menţiona: densitatea. a diferenţelor de dimensiune ale particulelor şi diferenţele de greutate specifică ale constituenţilor amestecului.

Figura 3-4. care caracterizează cantitativ uşurinţa cu care un fluid sau vapor trece prin el. Detalii de betoane permeabile Sursă: NIST Permeabilitatea poate fi definită ca fiind proprietatea (unui material cu structură poroasă). cu cât volumul de goluri este mai mic. Când porozitatea totală depăşeşte 4% . deoarece ea influenţează permeabilitatea. prin diferite metode. PERMEABILITATEA ŞI POROZITATEA Analizând multitudinea cauzelor care conduc la deteriorarea elementelor de beton. Volumul porilor în beton se determină conform STAS 5479-88. 3-4). 56 . În mod convenţional.2. Compactitatea este cu atât mai mare. sub acţiunea unei diferenţe de presiune.PRINCIPALELE PROPRIETĂŢI ALE BETOANELOR Compactitatea este o noţiune deosebit de importantă. metoda volumetrică fără presiune. care se aplică betoanelor preparate cu agregate de orice dimensiuni. se remarcă faptul că majoritatea acestora evoluează în funcţie de o caracteristică foarte importantă a betonului întărit – permeabilitatea (STAS 3518-89) (fig. care se aplică betoanelor preparate cu agregate cu dimensiunea maximă ≤ 71 mm. betonul este considerat poros. rezistenţa la agresivitate chimică şi durabilitatea în general. metoda volumetrică cu presiune.2. un beton se consideră compact când porozitatea sa este cuprinsă între 1…4%. precum: metoda gravimetrică (indirectă). care se aplică betoanelor preparate cu agregate cu dimensiunea maximă ≤ 40 mm. gelivitatea. rezistenţele mecanice. 3.

Mediu chimic agresiv cu agresivitate agresiv intensă d.2.1. Mediu umed a. Normal a. Gradul de impermeabilitate (ISO 7031) se caracterizează prin presiunea maximă până la care epruvetele de beton încercate în condiţii standard. Agresivitatea apei moderat de mare a. la o presiune maximă dată. Sever C 12/15 C 16/20 C 18/22.1.40 0.1. Cerinţe minime de asigurare a durabilităţii pentru beton în funcţie de clasele de expunere Clasa de expunere Clasa beton min. Sever îngheţ-dezgheţ a. • difuzie a aerului şi a vaporilor de apă.45 3. Grad de gelivitate min.40 0. Mediu slabă chimic c. Tabel 3-3. Raport A/C max 1. fisurare sau exfoliere.). Sever 4.PRINCIPALELE PROPRIETĂŢI ALE BETOANELOR Pentru construcţiile din beton care sunt situate în medii de expunere şi exploatare nocive.50 0.50 0. Deoarece prin efectul de: • capilaritate (absorbţie) a lichidelor şi umidităţii care conţin săruri dizolvate (cloruri. Sever a.2. Mediu chimic agresiv cu agresivitate 5. sau prin adâncimea până la care apa pătrunde în masa betonului supus încercării.65 0.45 0. Moderat b.) şi gazelor dizolvate (oxigen. Gradul de impermeabilitate al betonului Adâncimea limită de pătrundere a apei (mm) 100 200 Gradul de impermeabilitate (Pxn) P104 P204 10 P 8 P208 10 P 12 P2012 Presiunea apei (bari) 4 8 12 Tabel 3-4.2. Mediu chimic agresiv cu agresivitate foarte slabă b. sulfuri etc. dioxid de carbon. Moderat b.45 Conform STAS 3519-1976 adâncimea limită de pătrundere a apei supuse unor regimuri de aplicare şi creştere a presiunii apei convenţional stabilite. durabilitatea betonului scade prin degradarea structurii intime datorate fenomenelor de dizolvare.5 C 18/22. PERMEABILITATEA BETONULUI LA APĂ Permeabilitatea unui beton se apreciază după uşurinţa de pătrundere a apei în masa lui şi se exprimă prin gradul de impermeabilitate faţă de apă (Pxn). 57 . obţinerea unor betoane cu grad scăzut de permeabilitate este esenţială. Grad de impermeabilitate min.5 C 18/22. Moderat marin atmosferică inclusiv cu posibilitate de b. este: • 100 mm pentru betoanele recipientelor de lichide. Agresivitatea b.45 0.5 C 25/30 C 20/25 P4 P4 P8 P12 P8 G100 (150) G150 - 0. dioxid de sulf etc. Mediu uscat 2. 3.2.5 C 25/30 P12 P8 P8 P12 P12 G100 - 0. nu prezintă infiltraţii de apă pe faţa opusă aceleia în contact cu apa sub presiune. Mediu chimic agresiv cu agresivitate foarte intensă C 25/30 C 18/22.50 0. expansiune. Mediu umed cu îngheţ şi agenţi de dezgheţare a. Mediu b.

Pe măsură ce aceste geluri îşi pierd faza lichidă. dar păstrează reţeaua celulară nemodificată.2. aflate într-o soluţie de aluminat tricalic (C3A). Microscopie optică. 3-5). reacţionează întâi aluminatul tricalic (C3A).2. Mediul de dispersie solid formează o reţea spaţială în ochiurile căreia se găseşte dispersată faza lichidă. utilizate la construcţii industriale.PRINCIPALELE PROPRIETĂŢI ALE BETOANELOR 100 mm pentru betoanele expuse la acţiunea agenţilor agresivi (naturali sau industriali). În acelaşi timp. de locuinţe sau agrozootehnice. FENOMENUL PRODUCERII PORILOR Pori. care se dizolvă şi se cristalizează în stare hidratată. 58 . formând etringit. trebuie amintit faptul că fiecare component al său (liant şi agregat) are o permeabilitate proprie şi că produşii obţinuţi în urma reacţiilor dintre ei vor influenţa. 3. Reglementările tehnice în vigoare (NE 012-1999) recomandă ca stabilirea gradului de impermeabilitate necesar betonului să ţină seama de clasa de expunere a construcţiilor în condiţiile de mediu. Gelurile sunt sisteme structurate în care mediul de dispersie este solid iar dispersoidul este lichid. care formează o peliculă în jurul granulelor de ciment. Astfel. Deshidratarea gelurilor liantului întărit şi adeziunea lui slabă faţă de granulele agregatului face ca betonului să reprezinte totdeauna un sistem microporos şi microfisurat – pori de gel. permeabilitatea generală a masei. reacţionează şi silicatul tricalcic (C3S). care este umplut cu aer sau apă şi care pot avea un traseu sinuos prin secţiunea elementului de beton. Pentru a înţelege complexitatea mecanismului de formare a betonului cât mai compact. 3-6). Astfel. social culturale. conform tabelului 3-4. Se constată că. Detalii pori şi fisuri • Dacă se urmăreşte microscopic desfăşurarea procesului de hidratare a particulelor de ciment. reprezintă orice spaţiu din structura betonului (sferic sau cilindric). • 200 mm pentru celelalte betoane. într-o anumită măsură. atunci când granulele de ciment intră în contact cu apă (fig. STAS 3622-1986 stabileşte nivele de performanţă ale betoanelor în funcţie de gradul de impermeabilitate tabel 3-3. se poate observa că. Figura 3-5. conducând spre o structură poroasă (fig. ele îşi reduc volumul la uscare.2. s-a format un sistem de granule de ciment învelite în pelicule de geluri. pelicula de geluri are o grosime de două ori mai mare decât particule de ciment din care provine. se poate constata că permeabilitatea pastei de ciment variază în timp funcţie de desfăşurarea procesului de hidratare a cimentului.

4 0 1 2 3 100 4 1000 lgR 10000 R[A] Figura 3-7. Deasupra se adună excesul de apă.6 0. Nu toţi porii din beton sunt permeabili la apă. Clasificarea porilor funcţie de mărimea lor Denumire pori Pori mari Macropori (pori sferici) Pori medii (pori capilari) Dimensiune > 5 x 104 Å > 500 Å Metodă de determinare Microscopie optică Porozimetria cu mercur 26…500 Å < 26 Å Micropori (pori de gel) dv ___ dlgR 0. Cavernele apar datorită defectelor de punere în lucrare necorespunzătoare a betonului. Se preferă porii foarte fini distribuiţi uniform în toată 59 . Metode bazate pe absorbţie şi condensare capilară Metode bazate pe absorbţie şi condensare capilară 0. cu diametrul sub 0.. aerul inclus la amestecare.15 A/C = 0. Tabel 3-5. Numai la grosimi peste această valoare.20 Porozimetria cu mercur. Por sferici Pori de gel din piatra de ciment Piatra de ciment Nisip Figura 3-6.7 0. Schema formări în betonul întărit a porilor de gel.05 A/C = 0. respectiv între 5…1000000 Å (1 Å= 1 x 10-10 m) (Tabel 3-5). transport şi punerii în lucrare a betonului. Moleculele de apă sunt adsorbite pe pereţii porilor şi fisurilor microcapilare. dimensiunile..10 A/C = 0. Influenţa raportului A/C asupra distribuţiei porilor Sursă: Teoreanu I. orientarea şi volumul lor. Nicolescu L.. imediat după preparare.5 A/C = 0. vasele submicrocapilare. sferici şi capilar Porii rezultaţi se vor înscrie dimensional în anumite limite. distribuţia. după greutatea lor. Porii capilari în beton apar datorită pierderii prin evaporare a apei în exces. Astfel. Moldovan V.PRINCIPALELE PROPRIETĂŢI ALE BETOANELOR Porii sferici apar datorită reaşezării granulelor de ciment. Influenţa porilor asupra proprietăţilor betonului depind de forma. din care se separă în bule. 1982.1 μ (1μ= 1 x 10-6 m). Porii de sub agregate (sferici) sunt mai fini decât cei creaţi prin includerea aerului de amestecare şi nu sunt vizibili cu ochiul liber. sunt practic impermeabile. apa devine liberă (fluidă). legătura fiind solidă pentru grosimi ale filmului de apă sub 150 Å.

100 1000 Raza porilor r[A] 3. Calculul permeabilităţii funcţie de porozitate se poate realiza astfel: a).înălţimea epruvetei (cm). h .2. h .3] Pb = PpV p + PA (1 − V p ) unde: P b . Volumul porilor (mm) / 100 90 80 70 60 50 40 30 20 10 10 CP M B Figura 3-8.porozitate (%).coeficientul de permeabilitate (m/sec. Excesul de apă din beton.porozitatea agregatelor.).). 1982. CALCULUL POROZITĂŢII BETONULUI Calculul porozităţii funcţie de compoziţia betonului. se realizează folosind relaţia [3. P . b). Curbe de distribuţie a porozităţii în pasta de ciment (CP). Folosind relaţia Darcy. Moldovan V.3]: [3. 3-8). Pa .PRINCIPALELE PROPRIETĂŢI ALE BETOANELOR masa betonului. Dezvoltarea eforturilor iniţiale prin contracţie şi variaţii ale temperaturii creează microfisuri. S .timp (sec. iar prin îmbătrânire.. v .porozitate ciment întărit (în beton).porozitatea betonului.cantitatea de apă filtrată în beton (cm3).2.presiunea apei (cm H2O).). mortar (M) şi beton (B) Sursă: Teoreanu I. lasă în urma îndepărtării sale un volum mai mic sau mai mare de pori cu diametru mare. care unesc porii şi măresc permeabilitatea betonului. d 2V Kp = 2ht unde: Kp . [3.5] 60 . ce influenţează permeabilitatea (fig. Folosind coeficientul Valeta al permeabilităţii.timp (sec. impermeabilitatea betonului scade.. necesar realizării lucrabilităţii.. 3-7. d . V P .proporţie volumică pastă ciment. P p .înălţimea epruvetei (cm). Ks = [3. Nicolescu L.suprafaţa epruvetei în contact cu apa (cm2). t .3. t . Trebuie să se evite porii de dimensiuni mari sau porii dirijaţi şi comunicanţi care reduc permeabilitatea şi durabilitatea betonului.4] Qh SPt unde: Q . şi fig.adâncimea de infiltrare a apei (m).

PRINCIPALELE PROPRIETĂŢI ALE BETOANELOR 3.6] se poate scrie şi sub forma. care se bazează pe ecuaţia Washburn [3.8] r unde: P . γ . b. care corespunde unei anumite dimensiuni a porilor. r dV = − DV (r ) dp [3.raza capilarului (porilor).9] p Relaţia finală va fi: DV (r ) = P ⎛ dV ⎜ r ⎜ dp ⎝ ⎞ ⎟ ⎟ ⎠ [3.6] unde: Dv(r) .curba de distribuţie în volum a dimensiunilor porilor funcţie de rază. Pdr + rdP = 0 r dr = − dp P Relaţia [3.7].presiune.10] Figura 3-10. r . CALCULUL DISTRIBUŢIEI PORILOR Distribuţia porilor este fracţiunea de pori din volumul total V.tensiunea superficială a soluţiei apoase.2.unghiul de umezire.4. Δ Pr = −2γ cos θ [3. Detaliu al structurii pastei de ciment poroase.2. a. θ . Figura 3-9.8]. Curba diferenţială de distribuţie a porozităţii în pasta de ciment 61 . relaţia [3. Pentru pori cilindrici: dV = 2nπrldr dV = − DV (r )dr [3.7] − 2γ cos θ P= [3. Model matematic al traseului porilor a b Determinarea porozităţii structurii betonului se poate realiza folosind relaţia [3.6].

se preferă agregate calcaroase). pe care epruvetele de beton saturate cu apă (care au vârsta de cel puţin 28 de zile) le pot suporta. gelivitatea betonului „exprimă aptitudinea sa de a rezista fără a suferii deteriorări la variaţiile climatice” care se produc. pe perioadele de iarnă.2. corespunzătoare mediului. 3. • dozajul de ciment (creşterea dozajului de ciment reduce permeabilitatea).5. fără ca reducerea rezistenţei la compresiune să fie mai mare de 25% sau a modulului de elasticitate cu mai mult de 15% şi pierderea în greutate să scadă mai mult de 5%.3. Figura 3-11.PRINCIPALELE PROPRIETĂŢI ALE BETOANELOR 3. faţă de pe epruvete martor care sunt identice din toate punctele de vedere. CONCLUZII Analizând aspectele prezentate grafic. cu atât scade permeabilitatea). 9 %) în pori şi fisuri. în general. betonul din aceste elemente de construcţii este supus. la cicluri alternante de îngheţ-dezgheţ. ce poate mări permeabilitatea). În schimb. Gradul de gelivitate (STAS 3518-89) se defineşte prin numărul de cicluri de îngheţdezgheţ succesive. Acest fenomen apare datorită tensiunilor interne care iau naştere ca urmare a măririi volumului apei îngheţate (cu cca. scade permeabilitatea). reduc considerabil permeabilitatea). în condiţiile de utilizare. conducând la mărirea permeabilităţii la apă. micşorarea masei. Element de beton degradat în urma ciclurilor de îngheţ-dezgheţ 62 .nisip (creşterea fineţi nisipului măreşte permeabilitatea.2. GELIVITATEA În timpul exploatării anumitor construcţii. a rezistenţelor mecanice şi modulului de elasticitate.2. 3-11). • tipul de ciment (cimenturile cu adaosuri necesită o cantitate mai mare de apă. care însă nu se supun la gelivitate. putem sublinia câţiva factori care influenţează permeabilitatea betonului: • fineţea de măcinare a cimenturilor (cu cât cimentul este mai fin. deteriorarea se va finaliza printr-o distrugere rapidă a betonului prin dezagregare (exfoliere şi dislocări) în straturi paralele (fig. • existenţa unor solicitări de întindere şi a unor eforturi de compresiune peste limita de fisurare (cresc permeabilitatea). Dacă masa de beton întărit expusă acestui fenomen se găseşte în stare umedă şi saturată cu apă. • fineţea agregatului fin . • tratarea betonului după punerea în lucrare (păstrarea cât mai mult timp a betonului proaspăt în mediu umed. • utilizarea aditivilor în compoziţiile betoanelor (utilizaţi corect.

Deteriorarea se produce în momentul în care eforturile interioare depăşesc rezistenţa la întindere a betonului şi se agravează până la distrugere. Aceşti pori îmbunătăţesc comportarea betonului la îngheţ deoarece apa îngheaţă la temperaturi diferite în porii capilarelor de diametre diferite. (Teoreanu I..3.2. rezistenţa mecanică.dezgheţ este o problemă actuală..1. din acelaşi beton şi conservate până în momentul încercării în acelaşi condiţii cu epruvetele care se supun încercării). în pasta de ciment iau naştere pori de aer închişi (pori sferici).2. STAS 3622-1986 stabileşte nivele de performanţă ale betoanelor în funcţie de gradul de gelivitate. datorită efectelor complexe induse de apariţia eforturilor interne de întindere (exercitate în urma îngheţării apei) şi de contracţie termică (exercitate în urma dezgheţării apei). 1982) 3. 3. tabel 3-6.3. Nicolescu L. 3.. Gradul de gelivitate al betonului Gradul de gelivitate Numărul de cicluri îngheţ-dezgheţ* G 50 50 G 100 100 G 150 150 * îngheţ nocturn urmat de dezgheţ diurn (valoarea minimă aproximativă reprezentând 40 de cicluri /an. care urmăreşte variaţia modului de elasticitate dinamic relativ. de dimensiuni > 500 Å. care urmăreşte variaţia rezistenţei la compresiune a epruvetelor de beton încercate la îngheţ-dezgheţ faţă de epruvetele martor (confecţionate în acelaşi timp. Condiţiile de mediu şi de expunere 63 .PRINCIPALELE PROPRIETĂŢI ALE BETOANELOR În timp ce „gradul de gelivitate este dependent în exclusivitate de proprietăţile betonului” el exprimă “proprietatea betonului de a se degrada sau distruge sub acţiunea alternativă a îngheţului şi a dezgheţului” – noţiunea de „rezistenţă la îngheţ-dezgheţ se referă atât la proprietăţile betonului cât şi caracteristicile mediului”. Factorii cei mai importanţi care contribuie la îmbunătăţirea comportării betonului la îngheţ-dezgheţ sunt: 1. rezistenţa la agresivitate chimică şi a durabilităţii în general. Moldovan V. 2. rezistenţa la îngheţ-dezgheţ. pe măsura amplificării şi generalizării în masa betonului a acestui proces. Compactitatea betonului Este o caracteristică importantă a betoanelor întărite deoarece ea influenţează permeabilitatea. iar valoarea maximă de 200 cicluri /an).2. DETERMINAREA REZISTENŢEI LA ÎNGHEŢ-DEZGHEŢ Rezistenţa la îngheţ-dezgheţ a betonului se determină (conform STAS 3518-1989). folosind: • metoda distructivă. care se produce în primele ore ale amestecării cimentului cu apa. Porozitatea betonului Din cauza absorbţiei interioare. • metoda nedistructivă. FENOMENUL DETERIORĂRII BETONULUI ÎN URMA CICLURILOR DE ÎNGHEŢ-DEZGHEŢ Rezistenţa la îngheţ . Tabel 3-6.

proprietate pe care o au lichidele de a se ridica sau de a coborî. Capilaritatea 7 reprezintă fenomenul de mişcare a apei. 3-12). apa şi aditivii.densitatea lichidului. Componenţii betonului Materialele componente ale betonului sunt: cimentul.. agregatele. Apa din micropori şi pori capilari este supusă la presiuni importante. Această informaţie este însă generală şi insuficientă pentru a proiecta un beton cu rezistenţă la îngheţ-dezgheţ repetat. fără intervenţii din afară. apare fenomenul îngheţării apei în pori capilari şi sferici. 7 64 . g . Fie R raza meniscului sferic. Creşterea volumului apei la îngheţare apare datorită faptului că la scăderea temperaturii. caracteristici fizico-mecanice variate.coeficientul de tensiune superficială a lichidului. iar la -70 oC pentru porii de gel. Fiecare dintre aceste materialele au compoziţii chimice şi mineralogice. contribuind la creşterea volumului de gheaţă din beton.mărimea porilor (d) sau deschiderea fisurilor din beton (fig. din cauza diferenţei de entropie8 a apei de gel şi a gheţi. deci la expansiunea acestuia. În urma unor încercări experimentale de laborator s-a constatat că între –10 oC…-40 oC. 8 mărime de stare termică a sistemelor fizice. ρ . 2). prin pori şi fisuri cu dimensiuni sub 1 mm. în funcţie de aceste presiuni există diferite grade de temperatură la care îngheaţă apa din porii betonului (Fig.PRINCIPALELE PROPRIETĂŢI ALE BETOANELOR Temperatura la care îngheaţă apa liberă din beton (pori) depinde de tipul şi mărimea porilor şi distribuţia acestora (Ilinoiu G.11] h= ρgR ρgr unde: σ . precum şi de raza tubului capilar . Alegerea lor pentru asigurarea uni durabilităţi optime a betonului. Figura 3-12. în tuburi subţiri. care creşte în cursul unei transformări ireversibile a lor şi rămâne constantă în cursul unei transformări reversibile. cu cât diametrul porilor este mai redus. iar r raza tubului capilar. 4.unghiul de racord (când lichidul udă complet vasul θ este foarte mic şi cos θ ≅ 1 ). Schemă teoretică pentru calculul capilarităţii în tuburi subţiri cu secţiune constantă Înălţimea de ridicare a apei (h) prin capilaritate depinde de raportul dintre tensiunile superficiale (T) ale apei şi scheletul mineral cu care apa vine în contact. apa de gel capătă o energie potenţială care îi permite deplasarea spre porii şi golurile care conţin gheaţă. Înălţimea la care se ridică lichidul în tubul capilar este dată de formula lui Jourin: 2σ 2σ cos θ = [3. 2002) şi de durata expunerii la îngheţ.acceleraţia gravitaţională. datorită forţelor de atracţie moleculară dintre apă şi scheletul mineral al materialului. a căror valoare este cu atât mai mare. θ . ansamblu de fenomene care se produc (în tuburile capilare) la suprafaţa unui lichid.

şi 3-14). • fineţea de măcinare a cimenturilor (cu cât cimentul este mai fin. reduc considerabil gelivitatea).. Influenţa A/C asupra rezistenţei la îngheţ a betonului păstrat în apă 28 de zile a. s-a constatat că betonul corect proiectat. Temperaturile scăzute determină o încetinire a reacţiilor de hidratare-hidroliză a cimentului. reducători de apă. 65 . 5. • existenţa în masa betonului a unui volum corespunzător de aer antrenat (folosirea aditivilor antrenori de aer). Ea se realizează prin utilizarea materialelor de calitate corespunzătoare. punere în lucrare şi tratare al betonului corespunzătoare condiţiilor specifice de exploatare Prima condiţie este aceea de asigurare a calităţii amestecului proaspăt. dimensiunile şi condiţiile de calitate prevăzute în norme şi proiect..) în compoziţiile betoanelor (utilizaţi corect. curate. • menţinerea raportului A/C în limitele minime admise pentru a menţine volumului de pori minim. precum şi influenţa pe care ele o au supra proprietăţilor şi caracteristicilor betonului. 3-13.85 Raport A/C Sursă: Teoreanu Nicolescu L.35 0.chimico.. sunt: • tipul de ciment. Principalii factori care influenţează rezistenţa la îngheţ-dezgheţ a betonului.75 0. impermeabilizatori etc.mecanice ale betonului întărit. I. Această încetinire are consecinţe nefavorabile asupra vitezei de întărire a betonului reducând-o sensibil. Tratarea betonului după punerea în lucrare prin protejarea împotriva îngheţării a fazei lichide din beton. Punerea în lucrare a betonului cuprinde ansamblul operaţiilor tehnologice care asigură realizarea diferitelor elemente de construcţii din beton în conformitate cu forma. Moldovan V. dozarea corectă a acestora şi omogenizarea corespunzătoare a amestecului. pus în lucrare şi tratat corespunzător (7…28 zile după punerea în lucrare) rezistă întotdeauna un timp îndelungat la acţiunea îngheţ-dezgheţ repetat (fig.PRINCIPALELE PROPRIETĂŢI ALE BETOANELOR impune cunoaşterea proprietăţilor şi caracteristicilor lor tehnice. Conform observaţiilor făcute în decursul timpului pe numeroase încercări de laborator. cu atât scade gelivitatea).55 0.65 0. 1982. b. Modul de preparare. • agregate negelive cu coeficient de dilatare termică redus. beton cu aer antrenat. • utilizarea adaosurilor active şi inerte introduse la măcinarea cimentului sau la prepararea betonului conduc la îmbunătăţire a lucrabilităţii şi compactităţii betonului. • dozajul de ciment (creşterea dozajului de ciment reduce gelivitatea). realizându-se respectând reglementările specifice în vigoare. • utilizarea aditivilor (antrenori de aer. beton fără aer antrenat a 1000 b 0 0. Număr de cicluri îngheţ-dezgheţ ce determină reducerera greutăţii cu 25% 4000 3000 2000 Figura 3-13. preparat.45 0. până când acesta a ajuns la gradul critic de maturizare şi/sau crearea unor condiţii de întărire care să aibă efecte cât mai favorabile asupra vitezei de întărire şi asupra proprietăţilor fizico.

şoc. • măsurarea lucrului mecanic ce determină o anumită deformare sau rupere. rezistenţa de rupere la tracţiune.35 0.PRINCIPALELE PROPRIETĂŢI ALE BETOANELOR Număr de cicluri îngheţ-dezgheţ ce determină reducerea greutăţii cu 25% 8000 7000 6000 5000 4000 3000 2000 Figura 3-14. beton a 1000 0 b 0. 66 . coeficientul de flambaj. pentru a determina de exemplu rezilienţa. în condiţii standardizate cu maşini de încercat specifice. numărul de încovoieri de o parte şi de alta până la rupere. torsiune. pentru a determina de exemplu alungirea la rupere. pentru a determina de exemplu: alungirea. rezistenţa la încovoiere sau întindere prin şoc.75 0. prin unul din următoarele procedee: • măsurarea forţei ce determină o anumită deformare sau rupere a probei. • evoluţia în timp a solicitării: continuă.85 Raport A/C 3. pentru a determina de exemplu rezistenţa la oboseală. forfecare. b.4. • determinarea numărului maxim posibil de acţiuni ale forţei sau de deformări. constantă. modului de elasticitate longitudinal şi transversal.55 0. plecându-se de la condiţii reale. Prin procedeele de încercare se imită condiţii tipice de solicitare.2. cilindrice de φ 150 x H 300 mm sau prismatice). Influenţa A/C asupra rezistenţei la îngheţ a betonului a. fără aer antrenat.65 0. încovoiere. compresiune. unghiul de încovoiere la "încercarea de pliere". beton cu aer antrenat. • măsurarea deformării maxim posibile. Valorile caracteristicilor de material se determină în laborator pe epruvete de dimensiuni standardizate (cubice cu latura de 150 mm. oscilantă. REZISTENŢELE MECANICE ALE BETONULUI Încercările de rezistenţa – pot fi folosite ca un criteriu rapid de evaluare a unor proprietăţi ale betonului. Diversele procedee de încercare sunt caracterizate prin: • tipul de solicitare: întindere. fiind folosit ca o măsură a calităţii acestuia. • măsurarea deformării cauzate de o forţă definită pentru a determina de exemplu limita de deformare în timp.45 0.

4. Ionescu I. 14 sau 28 de zile). Popa R. realizate pe epruvete cubice. Teodorescu M.PRINCIPALELE PROPRIETĂŢI ALE BETOANELOR 3. platan inferior al presei. Rezistenţa la rupere fc (MPa).2. Schema încercării la compresiune a epruvetelor cubice 1. 2. citită pe manometrul presei (N).aria secţiunii de referinţă a epruvetei (mm2). turnate şi compactate în condiţii similare punerii în lucrare a betonului. biaxială şi triaxială. Opriş S.. 2003. MPa) [3. 67 . INCERC Încercarea la compresiune a epruvetelor cubice Mod corect de rupere a epruvetei Figura 3-16.1. Platan superior presă. 1997. 4. determinată pe astfel de epruvete este raportul dintre forţa axială de compresiune axială P (N). Ispas T.. plăcuţe metalice intermediare. 2. cilindrice sau pe fragmente de prismă (fig.12] Rc = A unde: P . ea se determină prin aplicarea unei forţe uniform crescătoare pe epruvete cubice (fig. 3. cilindrice şi/sau prismatice. 3-15). în condiţii standard. Rezistenţa la compresiune a betonului se determină (conform STAS 7563-73 şi STAS 1275-88).forţa de rupere. 4. folosind prese hidraulice. care provoacă ruperea şi aria suprafeţei epruvetei A (mm2). Schema încercării la compresiune a fragmentelor de prismă 1. 3-15) rezultate de la încercarea la întindere prin încovoiere sau de la încercarea de încovoiere. Platan superior al presei. 7. Neville A.. Sursă: STAS 1275-8. M. REZISTENŢA LA COMPRESIUNE Rezistenţa la compresiune se determină pentru solicitări de compresiune monoaxială.. Platan inferior presă Sursă: STAS 227/6-86. Plăci metalice. Figura 3-15. la diferite vârste (3. P (N/mm2. dispozitiv cu rotulă pentru transmitere uniformă şi centrică a forţei. Astfel. 1984... 3. Jumătăţi de prismă. 1994. A .

PRINCIPALELE PROPRIETĂŢI ALE BETOANELOR
Rc (MPa) σ (MPa) 40

40

30

30

20

20

10

10

0

200

400

600

C (kg/m3)

0

1

2

3

4

ε (%o)

Figura 3-17. Creşterea rezistenţei la compresiune a betonului funcţie de dozajul de ciment

Figura 3-18. Diagramă efort (σ)-deformaţie (ε) la compresiune monoaxială

Clasa betonului este definită pe baza rezistenţei caracteristice fck,28 la compresiune (N/mm2; MPa) determinată pe epruvete cubice cu latura de 150 mm (sau cilindrice cu de 150/300 mm, păstrate în condiţii standard şi încercate la vârsta de 28 zile, în condiţii de laborator conform STAS 1275-88. (NE 012-99, NE 013-02)
Tabel 3-7. Clase de betoane (N/mm2; MPa)
C C* C C C C* C C C* 4 6 8 12 16 18 20 25 28 / / / / / / / / / 5 7,5 10 15 20 22,5 25 30 35 Rezistenţă caracteristică (clasa) betonului (MPa) fc,28 cilindru 2,8 4 6 8 12 16 18 20 25 28 fc,28 cub 3,5 5 7,5 10 15 20 22,5 25 30 35 * clase de beton care nu se regăsesc în normele europene Clasa de rezistenţă a betonului NE 012-1999 C* 2,8 / 3,5 C 30 / 37 C* 32 / 40 C 35 / 45 C 40 / 50 C 45 / 55 C 50 / 60

30 37

32 40

35 45

40 50

45 55

50 60

Mărimea rezistenţei caracteristice este definită probabilistic ca valoare sub care se pot situa cel mult 5% din rezultate. (Agent R., Dumitrescu D., Postelnicu T., 1992)
Tabel 3-8. Rezistenţa betonului funcţie de vârstă
Clasa betonului Rezistenţa betonului, fc (MPa) 20,0 25,0 30,0 40,0 50,0 7 zile Rezistenţa cubică la diferite vârste (MPa) 2 luni 3 luni 6 luni 1 an

20 25 30 40 50

13,5 16,5 20 28 36

22 27,5 33 44 54

23 29 35 45,5 55,5

24 30 36 47,5 57,5

25 31 37 50 60

Marca betonului este rezistenţa minimă la compresiune (daN/cm2) determinată la vârsta de 28 zile pe epruvete cu latura de 141 mm, în condiţii de laborator, corespunzătoare unui coeficient de variaţie cv = 15 % acceptat convenţional ca reprezentând o calitate medie a execuţie.

68

PRINCIPALELE PROPRIETĂŢI ALE BETOANELOR

3.2.4.2. REZISTENŢA LA ÎNTINDERE Rezistenţa la întindere se determină prin două metode: metoda directă, pentru solicitări de întindere centrică (întindere axială) şi metoda indirectă, pentru întindere din încovoiere şi întindere din despicare. a. Întindere centrică Rezistenţa la întindere centrică (axială) a betonului se determină (conform STAS 1275/88) pe epruvete cilindrice, opturi (fig. 3-19) sau prismatice care au lipite la capete, cu un adeziv, două plăci metalice de formă specială care permit fixarea epruvetei în presa hidraulică. Forţele trebuie să acţioneze una în prelungirea celeilalte, perpendicular pe secţiune şi pe direcţia axei de simetrie.
Figura 3-19. Presă hidraulică de încercare a epruvetelor betonului la întindere axială

F

F

b. Întindere prin încovoiere Rezistenţa la întindere din încovoiere a betonului se determină (conform STAS 1275/88), folosind epruvete prismatice de 100 x 100 x 550 mm sau 200 x 200 x 700 mm şi fragmente de prismă rezultate de la încercarea prismelor întregi, în mod crescător, a unei singure forţe în mijlocul distanţei dintre cele două reazăme semicirculare şi ţinându-se seama de comportarea elastică a zonei întinse până la rupere. Epruvetele se încearcă la încovoiere pe deschiderea de 300 mm, iar cele de 200 x 200 x 700 mm pe deschiderea de 600 mm, aplicându-se în ambele cazuri o forţă concentrată la mijlocul distanţei dintre reazeme. Reazemele epruvetei şi cuţitul prin care se transmite forţa concentrată trebuie să aibă o secţiune semicirculară cu diametrul egal cu 20 ... 30 mm. Încercarea se efectuează cu o presă hidraulică care permite aplicarea continuă şi uniformă a forţei până la rupere, cu o viteză constantă de creştere a eforturilor unitare din fibrele extreme de (0,5 ±0,2) daN/cm2s. Aplicarea forţei se face perpendicular pe direcţia de turnare a betonului. Rezistenţa la întindere prin încovoiere se calculează cu relaţia:

Rt = 0.875 Rt = 0.925

Pl (N/mm2; MPa) - pentru betoane cu agregate grele 3 a Pl (N/mm2; MPa) - pentru betoane cu agregate uşoare 3 a

[3.13]

[3.14]

unde: P - forţa de rupere citită pe manometru presei (N); l - distanţa dintre reazeme (mm); a = bh 2 - latura secţiunii transversale a epruvetei măsurată în imediata vecinătate a secţiunii de rupere (mm); b - lăţimea medie a secţiunii transversale (mm); h - înălţimea medie a secţiunii transversale (mm).

69

PRINCIPALELE PROPRIETĂŢI ALE BETOANELOR

Figura 3-20. Presă de încercare a epruvetelor betonului la întindere din încovoiere Sursă: Romtech
180 a c 180

B 30 300 b= 600 b= 550

C c= 150 c= 100

B 300

C 30

Contactul reazemelor şi a cuţitului de transmitere cu betonul trebuie să se realizeze pe întreaga lăţime a epruvetei. Pe epruvetele prismatice de 100 x 100 x 550 mm se efectuează două încercări exemplificate în fig. 3-21.
Sursă: STAS 1275-88

Figura 3-21. Schema încercării la întindere prin încovoiere a epruvetelor prismatice

c. Întindere din despicare Rezistenţa la întindere din despicare a betonului se determină (conform STAS 1275-88), folosind epruvete cubice, cilindrice sau fragmente de prismă şi aceleaşi prese hidraulice ca pentru încercările la compresiune. Transmiterea sarcinii asupra epruvetelor se face prin intermediul a două generatoare diametral opuse, două fâşii de carton sau două şipci de lemn având lăţimea s = (0,08 ... 0,10)a, grosimea t = 3 ... 5 mm şi lungimea mai mare cu circa 40 mm decât dimensiunea a. Încărcarea se aplică perpendicular pe direcţia de turnare, asigurându-se o creştere continuă si uniformă a efortului unitar de (0,5±6,2) (N/mm2s). 2P Rezistenţa la întindere se obţine cu relaţia: Rt = 2 (N/mm2; MPa) [3.15] πa unde: P - forţa de rupere, citită pe manometrul presei (N); a - mărimea laturii cubului sau a secţiunii transversale a epruvetei (mm2).

Rezultatul determinării se rotunjeşte la 1 N/mm2 şi reprezintă media aritmetică a valorilor obţinute la încercarea unei serii de epruvete.

70

PRINCIPALELE PROPRIETĂŢI ALE BETOANELOR Rezistenţa la întindere prin despicare este. Schema încercării la întindere prin despicare a epruvetelor cilindrice 3. FACTORI DE CARE DEPINDE REZISTENŢA LA ÎNTINDERE Rezistenţa la întindere depinde de aceiaşi factori ca şi rezistenţa la compresiune. pe epruvete cubice. cu 5…15% mai mare (funcţie de clasa betonului) decât rezistenţa la întindere axială. Rezistenţa la întindere creşte până la aproximativ acelaşi dozaj de ciment ca şi rezistenţa la compresiune apoi scade deoarece dozajele ridicate necesită cantităţi de apă de amestecare mari. 71 . dar la întindere se deschid micşorând rezistenţa. cilindrice. La întindere.4. Schema încercării la despicare a epruvetelor cubice. Figura 3-22.3. în general. Factorii de care depinde această rezistenţă sunt raportul A/C şi temperatura respectiv maturizarea betonului. determinându-se prin încercarea la întindere prin despicare sau prin încovoiere după metoda folosită. prismatice. cilindrice şi prismatice Sursă: STAS 1275-88 Figura 3-23. prin evaporarea apei apar fisuri care la compresiune se închid.2.

7) mm. repetându-se operaţiile până la executarea unui număr de 5 x 22 = 110 rotaţii. se scoate epruveta şi se curăţă cu o perie de aspră.7) mm sau (100+0. Rezistenţa la şoc se stabileşte cu relaţia: Rs = Ph V (MPa.2. 72 . Apoi se cântăreşte epruveta cu precizia de 0. Se împrăştie o nouă cantitate de abraziv şi se introduce epruveta în aceeaşi poziţie. REZISTENŢA LA FORFECARE (FORŢE TĂIETOARE) Rezistenţa la forfecare nu reprezintă un factor critic privitor la proiectarea structurală deoarece betonului este mult mai slab la întindere chiar dacă el pare a fi supus la forţe tăietoare. epruvetele se usucă la (105+5)°C până la masă constantă şi apoi se răcesc la temperatura normală a încăperii. în timpul încercării epruveta este solicitată la un efort de apăsare de 6 N/mm2. de la o înălţime din ce în ce mai mare.volumul epruvetei încercate.greutatea ciocanului. Încercarea se efectuează la vârsta de 28 zile în cazul betoanelor cu întărire normală.5.1 g şi se introduce din nou în aparat într-o poziţie rotită cu 90° şi se repetă operaţiile de mai sus. Pentru repartizarea forţei de şoc pe toată suprafaţa epruvetei.16] unde: P . 3. 3. Se cântăresc epruvetele cu precizia de 0. Se pot efectua încercări de uzură şi pe epruvete fasonate din beton întărit. Epruvetele pe care se efectuează determinarea sunt cuburi cu latura de (70+0. REZISTENŢA LA ŞOC Rezistenţa la şoc este o caracteristică a betonului pentru anumite lucrări şi se determină (conform STAS 6202-1962). 3-24). Proba supusă încercării va fi constituită din 3 epruvete. Rezistenţa la uzură a betonului se determină (conform STAS 5501-1968). în stare uscată.4. Ca material abraziv se utilizează nisipul silicios monogranular.1 g. folosind ciocan Foppl având greutatea de 50 kg care este lăsat să cadă.PRINCIPALELE PROPRIETĂŢI ALE BETOANELOR 3.înălţimea maximă de cădere a ciocanului la care s-a produs sfărmarea epruvetei. Se împrăştie pe platforma de şlefuire 20 g abraziv în cazul epruvetelor cu latura de 70 mm. Încercarea reprezintă numai un criteriu de apreciere comparativă a comportării betonului la acţiunea încărcărilor care se aplică brusc asupra sa.2.6. se aşează deasupra ei o placă de oţel. Înainte de încercare. eroziunii apelor ce transportă particule abrazive etc.4. V . până când epruveta se rupe (nu mai produce reculul ciocanului). Se introduce epruveta în dispozitivul de fixare şi se pune aparatul în mişcare. după care se curăţă platforma de şlefuire de abrazivul uzat. respectiv 40 g în cazul celor cu latura de 100 mm. h . folosind metoda prin şlefuire. Pentru efectuarea încercării se utilizează un aparat sistem Bohme (fig. REZISTENŢA LA UZURĂ Rezistenţa la uzură este capacitatea suprafeţei betonului de a rezista frecării datorită materialelor de aceeaşi natură sau de natură diferită. cu ajutorul abrazivilor.4. După fiecare 22 rotaţii aparatul se opreşte automat. N/mm2) [3.4. sau după obţinerea unei rezistenţe echivalente în cazul betoanelor cu întărire rapidă.2. de un anumit număr de ori.

Factori care influenţează rezistenţa betonului Componenţii betonului Compoziţia betonului Factori de producţie şi transport Timp malaxare Metodă malaxare Condiţii punere în lucrare şi întărire Condiţii de mediu şi de expunere Agregate Calitatea agregatelor Ciment Calitate ciment Aditivi Tip aditiv Clasa betonului Raportul A/C Tehnologia punerii în lucrare Procedeul de compactare Fizici Climatici 73 . 2.17] U1 = Ao U 2 = lo − l f [3.PRINCIPALELE PROPRIETĂŢI ALE BETOANELOR rotind epruveta de încă două ori cu 90°.2. Rezultatul determinării reprezintă media valorilor obţinute la încercarea celor 3 epruvete. înainte şi după fiecare 110 rotaţii ale platformei de şlefuire măsurătoarea efectuându-se în nouă puncte dispuse ca în figura 3-24. Se măsoară grosimea epruvetei cu un comparator cu precizia de 0. Pârghie.18] U3 = mo − m f ρ ap [3. de calitatea aderenţei dintre matrice şi agregat. Aparat sistem Bohme pentru determinarea rezistenţei la uzură a betonului 1. Platforma de şlefuire.01 mm. Ao . respectiv finală a epruvetei (g). ρ ap . cu aceeaşi precizie. 4. de proporţiile lor.masa iniţială. În funcţie de modul de exprimare (prin pierderea de masă.19] unde: mo.7. 3. Sistem de oprire automată. de viteza de încercarea a epruvetelor etc.aria epruvetei pe care se produce uzura (cm2). Dispozitiv reglabil de prindere a epruvetelor. de modul şi condiţiile de punere în lucrare şi întărire. lo. 3. lf . mf .grosimea medie iniţială. de grosime sau de volum) uzura betonului se stabileşte cu una din următoarele relaţii: mo − m f [3. După efectuarea celor 4 x 110 = 440 rotaţii epruveta se cântăreşte iarăşi. (tabel 3-9).4. FACTORI GENERALI CARE INFLUENŢEAZĂ REZISTENŢA BETONULUI Rezistenţa betonului este influenţată de calitatea componenţilor săi. respectiv finală (mm).densitatea aparentă a epruvetei. Figura 3-24. Tabel 3-9.

cantitatea de căldură transmisă de materialul de grosime δ cu diferenţa de temperatură între cele două feţe (T1 –T2). deformaţiile elastice. 1995) Principalele modificări de volum produse asupra betonului sunt: contracţia. presiune. elasto-vâsco plastice. Qδ λ= (W / m oK) [3. vâsco-plastice. în timpul τ. porozitatea betonului şi umiditatea betonului (λ=0.6.PRINCIPALELE PROPRIETĂŢI ALE BETOANELOR Concentraţii ale substanţelor chimice Caracteristicile suprafeţei agregatului Compoziţia chimică a agregatului Granulozitatea şi mărimea agregatelor Modulul de elasticitate Umiditatea agregatului Porozitatea agregatului Tip ciment Dozaj aditiv Dozaj ciment Mijloc de transport Metode de protecţie după turnare Procedeul accelerării termice Chimici agresivi Dozaj de ciment Compoziţia mineralogică Fineţea de măcinare a cimentului Adaoşi Nivelul de hidratare Cantitate de apă Grad de permeabilitate Grad de gelivitate 3. 1997). chiar şi după întărire datorită fenomenelor fizico-chimice. CONDUCTIVITATEA TERMICĂ Conductivitatea termică depinde de densitatea aparentă a betonului. 3. Datorită acestui 74 . respectiv prezenţei apei în amestec. (Ivanov I. umflarea.2. temperatură. DEFORMAŢIA BETONULUI Deformaţia betonului reprezintă modificarea de volum a betonului la preparare.5. CONTRACŢIA LA USCARE ŞI UMFLAREA LA REUMEZIRE Contracţia la uscare şi umflarea la reumezire reprezintă fenomene datorate variaţiei de volum şi absenţei.6.20] S (T1 − T2 )τ unde: Q . Căpăţână Al. care acţionează asupra acestuia cu diferite intensităţi (umiditate..2.35…0.0…3. dilatarea. Conductivitatea termică caracterizează capacitatea betonului de a transmite prin masa sa un flux termic ca rezultat al unei diferenţe de temperatură existente între feţele materialului.beton uşor şi 1. 3. datorită pierderii prin evaporare apei liberă din porii capilari şi geluri şi a ruperii scheletului cristalin a pietrei de ciment (în fazele iniţiale ale întăririi)..5 . (Simion Al.8 .1. acţiuni exterioare etc).beton greu W / m oK). Contracţia betonului (STAS 2833-80) reprezintă micşorarea volumului acestuia la întărire în aer. în timpul prizei şi întăririi.2. natura agregatului.

22] . Contracţia betonului creşte logaritmic în timp.2…0. (Popa R. se calculează cu relaţia: δ − δt εc = 0 (mm / m) [3. Umezirea. gelurile se contractă. dând naştere unui sistem de defecte în structura betonului.2.. dar nu se elimină. Fenomenul este invers contracţiei şi se explică prin faptul că gelurile. nereprezentând un pericol al degradării structurii interne a betonului. 3. Valorile înregistrate ale umflării fiind cu mult mai mici decât cele ale contracţiei. generând tensiuni interioare în masa betonului care conduc la formarea microfisurilor. 1984) Prin conservarea unui grad ridicat de umiditate pe o anumit interval de timp. micşorarea permeabilităţii.distanţa între repere la 7 zile (mm).8 x 10 -5 oK -1 ). DILATAREA TERMICĂ Dilatarea termică (expansiunea termică diferenţiată) reprezintă variaţia dimensiunilor elementului de beton. rezultat al expansiunii termice diferenţiate a componenţilor datorită valorii diferite ale coeficienţilor de dilatare termică ale acestora (piatra de ciment. aer şi agregate din beton). ε = αt Δt 75 [3. producerea contracţiei betonului se întârzie şi se diminuează. δo .2. δt . atingând pentru betoane obişnuite valori de 0. contribuie la micşorarea contracţiei betonului la uscare. astfel încât la umflare nu mai poate pătrunde aceeaşi cantitate de apă pe care a pierdut-o la uscare (gelurile prin peliculele de apă îndepărtează microcristalele unele de altele). perioadă în care trebuie luate toate măsurile necesare pentru protecţia suprafeţei acestuia împotriva evaporării a apei din amestec. determină mărirea umidităţii masei de beton şi implicit umflarea betonului. păstrate la temperatură şi umiditate constantă. creşterea rezistenţele mecanice. Dilatarea termică al betonului obişnuit este de ordinul 10 -5 oK -1 (iar pentru betonul cu agregate uşoare 0.distanţa pe microprocesor la timpul t (mm). creşterea aderenţei betonului la armătură.6. îşi modifică parţial structura. de menţionat. Teodorescu M.4 mm/m după un an de la preparare Un alt element important.PRINCIPALELE PROPRIETĂŢI ALE BETOANELOR fenomen de deshidratare. prin îmbătrânire.. Prin tratarea şi protecţia suprafeţelor betonului se controlează pierderile de umiditate din beton după ce a fost pus în lucrare. Lo . fiind de acelaşi ordin de mărime cu al oţelului moale. pe o anumită perioadă de timp după turnare (durata de tratare). Acest fenomen accentuează contracţia la uscare. după turnare. Contracţia betonului se determină prin măsurarea distanţelor între repere fixate pe epruvete prismatice. Contracţia betonului la o vârstă oarecare t. Perioada critică în care apare fenomenul accentuat de contracţie este după câteva ore de la turnarea betonului. pe un interval de timp lung sau imersarea permanentă în apă. fără a modifica natura fazelor care se formează prin hidratare-hidroliză a cimentului.contracţia betonului.distanţa între reperele epruvetei (mm).21] L0 unde: εc . permiţând înglobarea oţelului în beton sub formă de armături. este faptul că agregatele joacă un rol important în micşorarea contracţiilor la uscare deoarece formează un schelet rigid care împiedică micşorarea excesivă de volum. Umflarea betonului reprezintă creşterea volumului acestuia în timpul prizei şi al întăririi betonului. Conservarea umidităţii.

Modeling drying shrinkage of cement paste and mortar. Pearson Ltd. Jennings H. Contribuţii în managementul şi ingineria proceselor de construcţii pentru realizarea lucrărilor de reparaţii şi consolidări a elementelor din beton... Contracţie liberă. 2002. 18-21. 10. 8. Editura Tehnică. Ilinoiu G. Ilinoiu G.. J..coeficient de dilatare termică liniar. Crăciunescu L. pag. 7. Tudor A. dilatarea termică diferenţiată a elementului în ansamblu şi pierderea apei din beton prin evaporare. Editura Tehnică. Iureş L. Dumitrescu D. c. Construcţii Civile şi Industriale Anul IV. αt .. Nr.Bouny V. Timişoara. Nr. 14 Mai 2004. Tudor C.928X.. 2003. 13... Principalele tipuri de dilatări şi contracţii ale betonului a. Chimie şi materiale de construcţii pentru instalaţii.. 3. Dobre R. Materials Technology. Materiale de construcţie. M. 76 .. a b Figura 3-25... Nr. Timişoara. 3. 1999.. Quenard D. Beton armat. Gelivitatea betonului. Aprilie 1995. pag.. 1992. 1999. 16.. 26 / II. Al XIV-lea Congres Naţional AICPS. Predicting of cracking in reinforced concrete structures.Fenomene Specifice şi Principalii Factori care contribuie la îmbunătăţirea comportării pe timp friguros. Dean Y. Teză de doctorat.. Ilinoiu G. Δt – temperatura. Structural models from nanometers to millimeters.. Permeabilitate betoanelor.. 4.. Budan C. Garboczi E.3.. J. UTCB. 450-458. Baroghel . Bentz D. 1998. Editura Style. 12. Popa E. Cartea fierarului betonist. Editura UTCB. Deteriorarea prin îngheţ-dezgheţ a betoanelor . 24 / X. 9.. Nr.. Construcţii Civile şi Industriale.... Building and Fire Research Laboratory National Institute of Standards and Technology Gaithersburg. Editura ICB.. 1981. Cărare T. 1995. 2001. 6. Ilinoiu G. Mitchell’s Building Series. Buchaman I. mortarelor şi betoanelor. Bob C. Bucureşti. 28.. 5. Durabilitatea betoanelor. Cadar I.. 1986. Materiale de construcţie. Construcţii Civile şi Industriale. A. NISTIR 5634. c Principalele cauze ale degradării fizice a structurii betonului sunt: dilatarea termică diferenţiată a componenţilor betonului.deformaţia longitudinală. Beton fisurat. Carino N. MD 20899-8611 USA.. Sala Palatului. 1995. Popa E. BIBLIOGRAFIE LA CAPITOLUL 3 1.PRINCIPALELE PROPRIETĂŢI ALE BETOANELOR unde: ε . Anglia. 2.. beton armat şi beton precomprimat. 37-43. Part 1. Ilinoiu G. Materials and Structures. Calitatea betoanelor. 15. Crăciunescu L. Postelnicu T. b. ISSN 1454 .. R. 11. Îndrumător pentru calculul şi alcătuirea elementelor structurale de beton armat. Badea C. Jebelean E.. P. 2. Agent R. Editura Orizonturi Universitare. Expansiune în secţiune. 1998. Buletin AICPS (2001). Studiul asupra normativului NE 012-1999. 14. 33 August 2002. C. Clifton J. Controlul calităţii lianţilor. Editura Orizonturi Universitare.

Franco R. 30. Carino N. Editura Tehnică. 26. A. Determinarea rezistenţei la îngheţ-dezgheţ. No. Materials for the New Millennium Conference. 28.. Concrete mix and member design considerations. Vol.. Sala Palatului. Mason T. 7. 1. Editura Tehnică. Anglia. UTCB. Structure. 46-49. Căpăţână Al. Feng X. 20. Ispas T. Materiale de construcţie.. Editura tehnică 1997. Simion Al. 21. 1996. Sorption of water in mortar and concrete.. Proceedings of the 4 th Materials Engineering Conference. 32. 23. ISSN 1454-928X. 24. Ivanov I. 1995.. NISTIR 6726. Ilinoiu G. F. Tehnologia lucrărilor de construcţii. pag. Keen B. Bucureşti. Încercări pe betonul întărit. Editura UTCB. J. Martys N. Ilinoiu G. 19. Încercări pe betonului proaspăt.. 34. 33. Al XV-lea Congres Naţional AICPS. D. 22. 25. Teodorescu M.6. Lucaci Gh. Nicolescu L.. 14 Mai 2004. 31. Încercări pe betoane. June 2003. Ferraris C. 18. Costescu I. K+ and Na+ concentrations. Teoreanu I. Nr. Washington DC.. Mechanical properties of high-strength concrete at elevated temperatures. 2002.PRINCIPALELE PROPRIETĂŢI ALE BETOANELOR 17. beton armat şi beton precomprimat. Construcţia drumurilor. Verificarea reacţiei alcalii agregat. Încercări pe betoane. Popa R. 1997. STAS 5479-88. Verificări efectuate de către executant în cadrul controlului calităţii betoanelor. Teodorescu M. Specificaţii tehnice .. March 2001. Permeabilitatea betonului . Estimating the electrical conductivity of cement paste pore solutions from OR-... Încercări pe betoane.. 793-798. Determinarea rezistenţelor mecanice.. Vol.Flexcrete. MD 20899-8611 USA. Nov.. 1984. 2000. Cod de practică peru executarea lucrărilor din beton. NE 012-99. 77 . Betoane de ciment. STAS 3519-78. 10-14.. Building and Fire Research Laboratory National Institute of Standards and Technology Gaithersburg. Moldovan V.Fenomene Specifice şi Optimizarea Proiectării Tehnologice a Compoziţiei Betonului. 0.. 29. Proprietăţile şi tehnologia betoanelor.. Belc Fl. Determinarea conţinutului de aer oclus. Editura Tehnică 1982.. 27. Ionescu I. .. Durabilitatea betonului. Lexicon de materiale tehnologice pentru industrie şi construcţii. STAS 1275-88. T. To limit the effects of drying shrinkage. National Council of Structural Engineers Associations. STAS 3518-89. 35. Phan L. Verificarea impermeabilităţii la apă.. J. Snyder K.-33.... STAS 5440-1970. Cement and Concrete Research. Antreprenorul (2000).

1. ordine introducerii materialelor în malaxor. precum şi obţinerea unei lucrabilităţi constante prin antrenarea componenţilor betonului în ansamblu. Popa R. Teodorescu M. 9 dispersarea complexă a particulelor de ciment în timpul înglobării şi amestecării betonului 78 . Amestecul de beton (conform NE 013-2002) reprezintă cantitatea de beton proaspăt produsă într-un singur ciclu. Ispas T. acesta fiind influenţat de următorii factori: proprietăţile componenţilor betonului. CONSIDERAŢII GENERALE Prin procesul de amestecare a betonului trebuie să asigure dispersia uniformă a componenţilor în masa acestuia.) Amestecul este definit ca un sistem policomponent.. tipul malaxorului. omogen sau eterogen în orice raport al maselor componenţilor. în orice stare de agregare. deflocularea 9 şi umezirea cimentului. Neville A. buna funcţionare a maşinilor de amestecat şi modul şi durata descărcării amestecului etc. denumit gradul de omogenitate al betonului. 1984.. 2003. corectitudinea dozării componenţilor (în limitele toleranţelor admise)..mecanice impuse ale betonului întărit. Acest proces are ca scop final realizarea integrală a condiţiilor de calitate impuse amestecului proaspăt. Amestecul de beton cu compoziţie prescrisă (conform NE 013-2002) reprezintă betonul pentru care beneficiarul specifică materialele componente şi compoziţie amestecului. însă nerăspunzând de performanţele lui. cât şi unii faţă de alţii.. 1986. timpul de amestecare. corectitudinea preparării tuturor şarjelor de aceiaşi clasă de rezistenţă. (Popa R. în care fiecare component îşi păstrează proprietăţile caracteristice şi poate fi separat de ceilalţi prin metode fizice sau mecanice. învelirea tuturor granulelor de agregat cu pastă de ciment. Ionescu I. producătorul fiind responsabil de furnizarea unui beton având compoziţia prescrisă.. Amestecul de beton proiectat (conform NE 013-2002) reprezintă betonul pentru care beneficiarul specifică performanţele necesare. Popa E. Calitatea amestecului este apreciată după gradul (uniformitatea) dispersiei componenţilor în masa betonului. iar prin acesta crearea condiţiilor optime pentru obţinerea proprietăţilor fizico – chimico . 1997. iar producătorul este responsabil să furnizeze un beton care asigură aceste performanţe şi eventuale caracteristici suplimentare.AMESTECAREA COMPONENŢILOR BETONULUI CAPITOLUL 4. M.. sau cantitatea de beton descărcat sub amestec continuu într-un minut.. AMESTECAREA COMPONENŢILOR BETONULUI 4. de către un malaxor discontinuu.

NE 012-99 şi NE 013-2002 determinarea omogenităţii se realizează în funcţie de valorile exprimate în N/mm2 ale abaterii standard (S) şi a rezistenţei medii la compresiune (xn).). într-o perioadă de minimum 3 luni. respectiv a rezistenţelor existând concordanţă.1. conform C 140-1986 S R I < 0. apă. stabilitatea. agregat şi aer inclus). aprecierea unor proprietăţi ale betonului în stare proaspătă (consistenţa. segregarea.670 II 0. pentru a se stabili criterii de calitate şi control a omogenităţii betonului. evaluarea dispersiei în amestec a componenţilor betonului (ciment. 79 . într-o perioadă de minimum 3 luni. contracţie la uscare etc. gelivitate.2.670…0. raportat la abatere şi rezistenţă medie. EVALUAREA OMOGENITĂŢII PRIN APRECIEREA UNOR PROPRIETĂŢI ALE BETONULUI ÎN STARE ÎNTĂRITĂ. Între variaţiile rezultatelor determinărilor şi variabilitatea proprietăţilor betonului. Grad de omogenitate.975 unde: S – abaterea standard determinată pentru minimum 16 rezultate înregistrate. 4. impermeabilitate.975 unde: S – abaterea standard determinată pentru minimum 15 rezultate înregistrate.670…0.) sau în stare întărită (rezistenţa la compresiune. Grad de omogenitate.975 III > 0. raportat la abatere şi rezistenţă medie. b. conform tabel 4-1. METODE DE DETERMINARE A OMOGENITĂŢII BETONULUI Modelarea statistică a proprietăţilor betonului este calea cea mai sigură de interpretare a rezultatelor încercărilor experimentale. întindere. Tabel 4-1. PRECUM REZISTENŢA LA COMPRESIUNE Conform C 140-1986. Principalele metode de determinare a omogenităţii betonului sunt: a. Tabel 4-2.AMESTECAREA COMPONENŢILOR BETONULUI 4. coeziunea. xn – rezistenţa medie.2.670 II 0. tendinţa de separare a apei etc. R – rezistenţa medie.975 III > 0. conform NE 012-1999 Grad de omogenitate Grad de omogenitate S xn I < 0.

. F 2.02 27 1.095 20 1.11 19 1. + x n 2 S = − x2 [4.670 0. se determină pentru un număr minim de 16 rezultate înregistrate într-o perioadă de maximum 3 luni..975 > 0.670…0. iar în restul de 10%. (Tabel 4-4) Tabel 4-4. n .AMESTECAREA COMPONENŢILOR BETONULUI Tabel 4-3.1] individuale xi pentru n încercări: ⎯x = 1 n i =1 sau.6] cv = (S / ⎯x ) Cu ajutorul coeficientului de variaţie se poate stabili care este valoarea minimă care poate apărea cu o anumită probabilitate pentru cantitatea de beton din care s-au luat probele. în locul lui n sa ia n . S .00 S = λS n = λ ∑ (x i − xn ) 2 pentru valori corectate. denumit risc pot apărea rezistenţe mai mici decât rezistenţa caracteristică.coeficient funcţie de numărul de probe (rezultate) analizate.abaterea standard a unui eşantion. Se ia în considerare probabilitatea de 90%. λ . 80 .06 24 1.975 Valoarea medie a rezultatelor (⎯x) este dată de media aritmetică a rezultatelor n x + x 2 + x 3 + .01 ≥30 1. Sn .1 (corecţia Bessel) corecţie care se poate neglija pentru n > 30.2] [4.. Pentru uşurinţa calculului se foloseşte expresia: 2 2 x12 + x 2 + . Dar numai în situaţia în care aceste rezultate se află în afara intervalului de valori X N ± 2 X N (N/mm2). ceea ce înseamnă că 90% din rezistenţele betonului examinat au o valoare mai mare sau egală cu rezistenţa caracteristică. [4. conform NE 013-2002 S Grad de omogenitate I II III xn < 0.4] n −1 unde:⎯x n .valoarea medie a rezistenţelor obţinute a n eşantioane.14 17 1.04 26 1. Grad de omogenitate. această valoare este corespunzătoare unei anumite probabilităţi.08 22 1. + x n = (1/n) ∑ xi [4. raportat la abatere şi rezistenţă medie. pentru o variabilă continuă: ∑x Fi ∫ i =1 +∞ −∞ n [4. F 3…F n: ⎯x = sau. în cazul unei distribuţii a valorilor cu frecvenţe F 1.numărul total de probe. Valorile λ funcţie de numărul de probe n..125 18 1.3] ⎯x = x f(x) dx Abaterea standard Sn corespunzătoare pentru x procese (S 2 pătratul abaterii standard – dispersia) este exprimarea valorică a variabilităţii (dispersiei) în jurul mediei . conform NE 012-1999 n λ 16 1.5] n Coeficientul de variaţie cv reprezintă raportul dintre abaterea standard şi valoarea medie a variabilei cercetate experimental: [4.abaterea standard.

malaxoare vibratoare. Repetarea acestor mişcări. luând în considerare şi experienţa fiecărui producător pentru a se realiza calitatea impusă a betonului. Viteza optimă de amestecare a betonului se va stabili numai pe baza unor încercări preliminari. Schemă flux amestecare componenţi Sursă: Elba .10 la 3 m3. forma granulelor. Malaxoarele pot fi clasificate după trei criterii (Popa R. care au o anumită înclinare faţă de ax. malaxoare cu amestecare combinată şi malaxoare turbulente. lucrabilitatea betonului etc. funcţie de lucrabilitatea betonului şi tipul de malaxor folosit .2…2. MALAXOARE CU AMESTECARE PRIN CĂDERE LIBERĂ (GRAVITAŢIONALE) Capacităţile uzuale ale malaxoarelor variază între 0. • metoda de amestecare: malaxoare cu amestecare prin cădere liberă (gravitaţionale). fiind antrenat de către un motor independent electric sau pe bază de benzină. raport A/C. Un malaxor cu amestecare prin cădere liberă are ca organ de lucru toba cu palete care se roteşte în jurul unui ax antrenat de către un motor independent. 81 . compoziţia betonului (dozaj de ciment.4. mai ales. 4. granulozitatea agregatelor. având productivitatea cuprinsă între 1. se consideră valoarea coeficientului de variaţie ca fiind corespunzătoare dacă se încadrează între maximum 6% şi 8 %. 1986 ): • continuitatea procesului de amestecare: malaxoare cu acţiune ciclică sau continuă. pentru maşini cu amestecare prin cădere liberă. cel de malaxoare. alunecare şi cădere liberă. antrenându-i într-o mişcare de ridicare. malaxoare cu amestecare forţată. Malaxor cu ax orizontal. Popa E.AMESTECAREA COMPONENŢILOR BETONULUI Pe plan mondial. iar pentru maşinile cu amestecare forţată. Aceste maşini destinate preparării amestecurilor se numesc malaxoare. în scopul ridicării componenţilor în timpul rotirii. precum şi frecarea dintre particule conduce la amestecarea componenţilor. performanţele cerute dar şi de volumul de material necesar raportat la unitatea de timp.Werk. conţinut de parte fină. METODE DE MALAXARE Amestecarea mecanică a componenţilor betonului se realizează cu ajutorul unui organ (sistem) de malaxare care se roteşte în jurul unui ax vertical sau orizontal. Paletele tobei. sunt ataşate de suprafaţa interioară a tobei. • înclinarea axei cuvei: malaxoare cu ax vertical sau orizontal. textura suprafeţei.. fiind cunoscute şi sub denumirea de betoniere.3.). 2001 4. Termenul de betonieră tinde a se folosi. Alegerea metodei de malaxare a betonului (mortarului) depinde de condiţiile specifice precum: energia disponibilă.4 m3 / h care însemnă aproximativ 12 şarje/oră. Figura 4-1.

Ridicarea componenţilor. Componenţii betonului.. WINGET. 82 . Figura 4-3. 2001. nebasculant. Role de antrenare şi susţinere a tobei. Ferraris C F.. malaxoarele cu amestecare prin cădere liberă se pot clasifica după cum urmează: malaxoare basculante. 4. Palete. 5. Toba malaxorului. basculant. 2001 1. malaxoare nebasculante cilindrice. Malaxor nebasculant Sursă: 2001.. Malaxoare cu amestecare prin cădere liberă (gravitaţio nale) Sursă: Popa R. Schemă generală malaxor gravitaţional.F. 3. Figura 4-4. 1984.. malaxoare nebasculante reversibile şi malaxoare dublu tronconice. 2. reversibil Sursă: Ferraris C. După construcţia tobei şi modul de descărcare a betonului. Teodorescu M.AMESTECAREA COMPONENŢILOR BETONULUI Figura 4-2.

..AMESTECAREA COMPONENŢILOR BETONULUI Figura 4-5. Ferraris C. Figura 4-7. F. malaxoarele basculante sunt cele mai folosite deoarece realizează descărcarea mult mai repede. 1984. 4.20 la 3. Amestecarea componenţilor betonului se realizează datorită mişcării relative dintre amestec şi palete. iar descărcarea.5.. 83 .. 2001.. . Introducerea componenţilor se realizează pe la partea superioară. 2004. care oferă avantajul unei durate totale de amestecare mult mai scurte (aproximativ 30 sec. Teodorescu M. prin bascularea tobei (malaxoare basculante sub formă de pară) sau cu ajutorul unui jgheab (malaxoare nebasculante cilindrice şi reversibile).F. Dar în cazul unor lucrări de anvergură se pot folosi şi malaxoare cu capacităţi cuprinse între 1. Malaxoare cu amestecare forţată în contracurent Sursă: Popa R. Andres C. 2001. toba este fixă în timp ce paletele sunt mobile (rotitoare).). prin schimbarea sensului de rotaţie a tobei (malaxoare nebasculante reversibile).. Ferraris C. 2004. Ilinoiu G. Ferraris C. Faze principale de lucru – malaxor basculant Sursă: 2001..5…6 m3. De regulă. MALAXOARE CU AMESTECARE FORŢATĂ Capacitatea malaxoarelor variază între 0.0 m .F. 3 Figura 4-6 Malaxoare cu amestecare forţată în echicurent Sursă: Popa R.. dar există şi modele cu tobă şi palete rotitoare sau cu stele de palete. precum şi datorită faptului că se întreţin mai uşor. Ilinoiu G. Dintre modelele menţionate. evitându-se segregarea betonul. Teodorescu M. în funcţie de model. 1984. 2004.. K.

• durata de reglare a comenzilor şi a efectuării acţionărilor. Uzual. Durata de amestecare a componenţilor va fi de cel puţin 45 sec. CAPACITATEA MALAXOARELOR Capacitatea malaxorului este o caracteristică tehnică dată de fabricaţie.6.3…0.AMESTECAREA COMPONENŢILOR BETONULUI 4. capacitatea utilă a unui malaxor variază între 0. în funcţie de: • viteza de rotaţie a malaxorului. Figura 4-8. • gradul de umplere a cuvei. DURATA DE AMESTECARE A BETONULUI Durata de amestecare a betonului este durata necesară pentru obţinerea unui amestec omogen de beton. variind in funcţie de tipul şi capacitatea malaxorului. Procesul cuprinde ca durate intermediare: • durata de încărcare a componenţilor în tobă. 4. • durata de amestecare a componenţilor.. Diagramă timp de amestecare Durata de încărcare a componenţilor în tobă depinde de schema tehnologică de funcţionare. 84 . • cantitatea de apă de amestecare. • durata de descărcare a tobei malaxorului. • utilizarea de agregate cu granule mai mari de 31 mm sau agregate concasate. • înclinarea axei cuvei. de la introducerea ultimului component. • utilizarea de aditivi sau adaosuri. de gradul dotării tehnice şi de capacitatea malaxorului. ea fiind considerată ca începând din momentul introducerii ultimului component al betonului în toba malaxorului şi sfârşind odată cu începerea golirii cuvei. • prepararea de betoane pe timp friguros.8 din capacitatea cuvei. • tipul betonului preparat. • prepararea de betoane cu lucrabilitate redusă. • volumul util maxim al componenţilor introduşi în tobă. timpul necesar încărcării cuvei este cuprins între 10…30 sec. Capacitatea malaxorului variază în funcţie de: • capacitatea volumetrică a malaxorului. dar se va corecta după caz. exprimată în funcţie de cantitatea de beton produsă în unitatea de timp.7. Ţinând seama de aceşti factori.

cât şi calitatea betoanelor preparate. t o . Productivitatea orară se poate stabili folosind următoarea formulă: q p o = m t o n o k o ( m 3 / h) [4. CARACTERISTICILE MALAXOARELOR Caracteristicile principale ale malaxoarelor trebuind să fie: fiabilitate mare. amplasare. Durata de reglare a comenzilor şi a efectuării acţionărilor este timpul minim necesar operatorului pentru a declanşa operaţia respectivă şi a primi răspunsul din partea malaxorului. timpul de golire este foarte scurt deoarece golirea este accentuată de sistemul de palete care se rotesc. segregat şi neeconomic.reprezintă coeficientul de obţinere a betonului. consumul de energie şi de factorul de calitate. grad de precizie ridicat. Popa E. • gradul de automatizare etc. De obicei. 85 . • experienţa personalului. • aprovizionarea constantă cu materiale de bază. de lucrabilitatea betonului şi de conţinutul de părţi fine. uşor de întreţinut şi verificat. la un ciclu al malaxorului Durata totală de amestecare necesară efectuări unui ciclu complet pentru prepararea betonului este de aproximativ 120 ….. starea paletelor (stare tehnică. datorită consumului suplimentar de energie a malaxorului.reprezintă durata de funcţionare a malaxorului (1 m oră).reprezintă capacitatea malaxorului exprimată în litri. este cuprins între 10…35 sec. precum şi de numărul mai mare a trapelor de descărcare a cuvei.7] 1000 unde: q m . Durata de descărcare a betonului din toba malaxorului trebuie luată în considerare deoarece ea influenţează productivitatea.200 sec. • durata unui ciclu de amestecare a componenţilor. În cazul malaxoarelor cu amestecare forţată. (Popa R. Popa E. Uzual timpul necesar golirii cuvei este cuprins între 20…40 sec. abateri dimensional etc. precum şi utilajele şi materialele de care dispune acesta. ţinându-se cont de productivitate. timpul necesar reglării comenzilor şi a efectuării acţionărilor.) şi buna funcţionare a sistemelor de descărcare a betonului. PRODUCTIVITATEA MALAXOARELOR Productivitate malaxoarelor variază în funcţie de următorii factori principali (Popa R. Durata totală de amestecare trebuind eficientizată economic..9. 1986 ): • capacitatea tobei malaxorului. la un ciclu al malaxorului.. Nerespectarea duratelor optime de amestecare poate conduce la obţinerea unui amestec neomogen. durabilitate. 4.reprezintă numărul de cicluri pe oră a malaxorului.. Principale verificări care se realizează asupra malaxoarelor sunt: capacitatea utilă.AMESTECAREA COMPONENŢILOR BETONULUI Durata optimă de amestecare a betonului este timpul minim necesar realizării unei omogenităţi corespunzătoare calităţi impuse pentru betonul preparat. luând în considerare şi experienţa fiecărui producător. variind în funcţie de: tipul şi capacitatea malaxorului. n o . Ea se stabileşte numai pe baza unor încercări preliminari.8. 1986 ) 4. a instalaţilor şi a sistemelor de acţionare. k o .

Concrete Mixing Methods and Concrete Mixers: State of the Art. 164-170. CONCLUZII Deşi metodele de amestecare mecanică asigură rezultate bune. Ferraris C. 2004. F. aglomerarea componenţilor betonului între capetele organelor de amestecare (pereţi laterali) şi corpul malaxorului. 2001. 106.. Ilinoiu G. Neville A. Nr. March-April 2001. 3.11. Tehnologia lucrărilor de construcţii. Martie 2003. Nr. Chişinău. Editura Tehnică. 391399. • antrenarea de aer în masa betonului. pag. Anglia.. 2001. 8. BIBLIOGRAFIE LA CAPITOLUL 4 1. 2. Sala Palatului. 86 .928X. Ilinoiu G. nu trebuie neglijate dezavantajele care apar: • posibilitatea depăşirii toleranţelor dozajelor admise ale componenţilor introduşi în tobă (±1% ciment. Germania. No. Journal of Research of the National Institute of Standards and Technology. Popa R. Amestecarea mecanică a componenţilor betonului. aglomerarea componenţilor betonului între organele de amestecare şi pereţii laterali ai tobei malaxorului.AMESTECAREA COMPONENŢILOR BETONULUI 4. Teodorescu M. Editura ConsPress Bucureşti.Ştiinţifică Jubiliară. 62-87. Proprietăţile betonului. 4.. beton armat şi beton precomprimat. 65-70. Construction Engineering. Valeriu L. ±2% agregate şi ±1.. Proprietăţile şi tehnologia betoanelor.10. ca urmare a diferenţelor de densitate a componenţilor. Cod de practică pentru executarea lucrărilor din beton.. (Partea 1 – Beton şi beton armat). 2. Aspecte Privind Amestecarea Mecanică a Componenţilor Betonului.. Popa E. Andres C. Vol. Principles and practices of commercial construction. aglomerarea componenţilor betonului între capetele organelor de amestecare şi corpul malaxorului. Amestecul neomogen este rezultatul strivirii componenţilor între corpul malaxorului şi capul organului de lucru şi se datorează următoarelor cauze: 1. 1984. 7. 5. Universitatea Tehnică a Moldovei.. • segregarea fazei dispersate. Bucureşti. Fişe tehnice. Elba-Werk. 4/2003 – 1/2004. Ilinoiu G. 247-250. NE 012-1999. pp. 351-352. pag. Facultatea de Construcţii. Editura UTCB.5 % pentru apă). Construcţii Civile şi Industriale Anul IV. 13.. 6.. Tehnologia lucrărilor de construcţii. 9. 2003. 11. Al XIV-lea Congres Naţional AICPS. Pearson Prentice Hall. pag. M. 12. Prepararea betonului. • aglomerarea particulelor de ciment în timpul înglobării şi/sau nedispersarea completă la continuarea amestecării (denumit floculare). 14 Mai 2004. K. 39 pag. Editura ICB. 10.. Conferinţa Tehnico . Ispas T. ISSN 1454 . Ionescu I.. 1986. 2004. Tehnologii moderne în construcţii. Mai 2000. Fişe tehnice. 38-40. WINGET... Editura Tehnică 1997. Popa R. pag. 2. 4. Analiza procesului de amestecare în malaxoare. 3.

87 . legi. În prezent controlul calităţii face parte chiar din procesul de lucru. care îi conferă acestuia aptitudinea de a satisface necesităţile exprimate şi implicite. a procedeelor de executare. SR ISO 8402). • caracteristicile tehnice de bază şi nivelul calitativ al construcţiilor se stabilesc în mod unitar prin standarde. inclusiv în perioada de exploatare. denumită controlul calităţii. în legislaţia statelor avansate au apărut măsuri concrete pentru instituirea sub diverse forme a unui control organizat al calităţii în domeniul construcţiilor (normative. decrete etc).ASIGURAREA CALITĂŢII LUCRĂRILOR DE CONSTRUCŢII CAPITOLUL 5. În vederea prevenirii fenomenelor negative legate de deficienţele de calitate. prescripţii tehnice. norme tehnice. reglementări.executare pe parcurs şi final. ASIGURAREA CALITĂŢII LUCRĂRILOR DE CONSTRUCŢII 5. În ramura construcţiilor drept principii şi norme de bază pot fi reţinute următoarele: • îmbunătăţirea continuã a concepţiei de proiectare.1. Această nouă orientare tehnologică. Controlul calităţii constituie activităţile menite să definească şi să cuantifice conformitatea unui produs. caiete de sarcini şi sunt obligatorii pentru toţi cei care participă la proiectarea. care permite asigurarea şi verificarea calităţii în timpul procesului de executare. Calitatea. 1995). standarde. conform (SR EN ISO 9000-1/1996. CONSIDERAŢII GENERALE Realizarea într-un interval de timp relativ mic a unui volum mare de construcţii cu complexitate tehnicã sporită. eliminând refacerile de lucrări impuse de controlul de calitate. reprezintă ansamblul de caracteristici şi proprietăţi ale unui obiect (entităţi). facilitează asigurarea calităţii de la început. precum respectarea riguroasă a normelor de exploatare care constituie o obligaţie de bază pentru toţi cei care concură la realizarea şi exploatarea construcţiilor. metode de proiectare şi de executare moderne care implică necesitatea aplicării unui control eficient a calităţii lucrărilor care poate şi trebuie să cuprindă toate fazele şi aspectele activităţii de construcţii: cercetare – proiectare . cu eficienţă economică maximă impune adoptarea de concepţii. introducerea de noi tehnici şi soluţii constructive. Condiţia de calitate este definită ca “totalitatea condiţiilor individuale luate în considerare în cadrul proprietăţii unei entităţi într-o anumită etapă de concretizare” (Hutte. executarea şi exploatarea construcţiilor. să răspundă pe deplin scopului pentru care au fost realizate. a calităţii materialelor. • construcţiile trebuie să creeze condiţii normale de muncă şi de viaţă pentru cei ce la folosesc.

proiectare. Se poate vorbi despre o calitate a producerii obiectelor. acestea constituind fiecare început de ciclu.. o activitate. (Popa I. creşterea calităţii procedeelor creează premise pentru creşterea calităţii obiectelor realizate. cu creşterea parametrilor mijloacelor de producţie. control pe faze şi final. un proiect etc. procedee de realizare. • încercările de laborator şi şantierele experimentale. ci o spirală a calităţii (fig. iar proprietatea se referă la totalitatea caracteristicilor şi a valorilor acestora atribuite unei entităţi. între producere şi consum creându-se o strânsă interdependenţă. ceea ce a impus adoptarea unor terminologii adecvate. • proiectarea procedeelor de realizare. 2002) Entitatea reprezintă un produs. manifestându-se atât în sfera realizării obiectelor cât şi în sfera utilizării acestora. • factorul uman . a folosirii acestora în sfera consumului. Asigurarea calităţii implică o permanentă evaluare a exigenţelor de performanţă şi factorilor care influenţează modificări ale nivelelor acestora în timpul exploatării. acţionând pentru eliminarea neconcordanţelor.. FACTORUL UMAN Exigentele controlului pe faze si controlul final Calitatea intrãrilor în proces Proiectarea procedeelor de realizare Proiectarea obiectului Incercãrile de laborator Cercetarea stiitificã Figura 5-1. Calitatea are un caracter dinamic. ia naştere astfel un proces de reproducţie lărgită a calităţii.ASIGURAREA CALITĂŢII LUCRĂRILOR DE CONSTRUCŢII Asigurarea calităţii se defineşte (SR EN ISO 9000-1/1996) ca fiind ansamblul activităţilor planificate şi sistematice implementate în cadrul sistemului calităţii pentru furnizarea încrederii corespunzătoare că un obiect (entitate) va satisface condiţiile referitoare la calitate. utilizarea. a proceselor de transformare şi o calitate a obiectelor realizate. un serviciu. unui limbaj comun tuturor celor care sunt obligaţi prin lege să vegheze asupra calităţii. funcţionarea şi consumul. • calitatea întrărilor în proces.nu în ultimă instanţă . Principalele componente ale spiralei creşterii calităţii sunt: • cercetarea ştiinţifică. • exigenţa controlului pe faze şi controlul final. • proiectarea obiectului. un proces. între acestea stabilindu-se nu un ciclu închis. un program de prelucrare a datelor. 5-1). începând cu depistarea cauzelor. respectiv calitatea materiilor şi materialelor. 88 .ridicarea calificării şi a conştiinţei profesionale. Spirala creşterii calităţii La creşterea calităţi obiectelor realizate concură toate sectoarele: cercetare. Evoluţia în timp a aspectelor legate de calitate a avut un caracter pronunţat crescător în ceea ce priveşte conceptul de definire a elementelor care contribuie la obţinerea unui sistem coerent de asigurare a calităţii.

Standardizarea se efectuează la nivel naţional. standardele au devenit sursă de încredere pentru utilizarea tehnicii. Fiecare proces are intrări şi ieşiri. 5-2). proceduri.). reprezintă expresii ale nevoilor exprimate în termeni calitativi sau cantitativi.2. Cerinţele de asigurare a calităţii pot fi: • fără clauze contractuale de asigurare a calităţii . produse software (programe de calcul. specificaţii etc. De aceea ele au o importanţă deosebită pentru păstrarea datelor şi pentru protecţia consumatorilor. reglementări. coduri. Ieşirile reprezintă rezultatele procesului (care pot fi materiale sau nemateriale (fig. asigurări etc. Comitetul European pentru Standardizare (CEN) şi Comitetul European pentru Standardizare în Electrotehnică (CENELEC) formează instituţia de standardizare europeană. Astfel.).). prin elaborarea şi introducerea în practică a standardelor. standardele europene CEN/CENELEC trebuie preluate integral de către toate ţările membre. informaţii tec. Spre deosebire de standardele internaţionale ISO/CEN care pot fi preluate nemodificate (notate la noi în ţară SR ISO sau SR CEI). modificate (notate SR. 89 .) sau parţial modificate (notate SR-EN).dacă riscul noncalităţii este neglijabil sau dacă certificarea produsului în conformitate cu standardul recomandat conferă o încredere suficientă. • cerinţe ale societăţii (legi. promovându-se raţionalizarea şi asigurarea calităţii. Produsele (conform ISO 9000) se clasifică în produse hardware (componente. a muncii în scopul evitării accidentelor. care implică persoane sau alte resurse. fiind de tipul: • cerinţe ale utilizatorului. prescripţiile cuprinse în ele oferă o garanţie a evitării eventualelor consecinţe nocive ale tehnicii. a mediului înconjurător etc. putând fi material sau nematerial. DEFINIREA CALITĂŢII PRODUSULUI ÎN STANDARDELE INTERNAŢIONALE Prin standardizarea se înţelege reglementarea unitară a producţiei şi a consumului. perturbaţii PROCES intrări Figura 5-2. Reprezentarea unui proces ieşiri Produsul la rândul lui reprezintă rezultatul dintre activităţi sau procese. european şi internaţional. materiale procesate sau servicii (bănci. Standardele internaţionale ISO 9000 se bazează pe înţelegerea faptului că întreaga activitate este realizată printr-un proces. • cerinţe ale firmei (referitoare la managementul firmei). Datorită faptului că progresul tehnic poate avea şi efecte negative. Organizaţia Internaţională pentru Standardizare ISO şi Comisia Internaţională de Electrotehnică CEI (International Electro Technical Commission) formează împreună sistemul internaţional de standardizare care cuprinde în prezent peste 86 de ţări membre printre care şi România. Procesul fiind în esenţă o transformare care adaugă valoare. subansamble etc.ASIGURAREA CALITĂŢII LUCRĂRILOR DE CONSTRUCŢII 5.) Cerinţele. Membrii ei sunt institute naţionale de standardizare ale ţărilor membre ale Comunităţii Europene şi ale zonei europene de comerţ liber.

Criterii ISO 9000 pentru selecţia şi utilizarea unui model de asigurare a calităţii • Fără clauze contractuale de asigurare a calităţii Cu clauze contractuale de asigurare a calităţii ISO 9004 ISO 9001 ISO 9002 ISO 9003 Figura 5-3. consideraţii asupra economicităţii costurilor cât şi asupra elementelor asigurării calităţii (marketing. verificare mijloace de măsurare. tratare produse şi după vânzare – service. 9002. ISO 9001 prevede condiţiile referitoare la sistemul calităţii aplicabile atunci când trebuie demonstrată capacitatea unui furnizor de a proiecta şi de a livra produse conforme. proceduri statistice etc. Condiţiile specificate vizează obţinerea satisfacţiei clienţilor prin prevenirea neconformităţii în toate etapele. producţie. tratare neconformităţi. 9002. În acest scop se folosesc standardele SR ISO 9001. aprovizionare. Criterii ISO 9000 pentru selecţia şi utilizarea unui model a calităţii 90 .). Conform ISO 9004 “Managementul calităţii şi elemente ale sistemului calităţii” trebuie avut în vedere următoarele elemente pentru implementarea unui sistem de asigurare a calităţii: problemele de management. 9003. pregătirea fabricaţiei. principiile sistemului asigurării calităţii. ISO 9002 prevede condiţiile referitoare la sistemul calităţii aplicabile atunci când trebuie demonstrată capabilitatea unui furnizor de a livra produse conforme cu un proiect stabilit. organizarea activităţii şi asigurarea calităţii în proiectare. asigurare şi garantare produse. privind managementul. Asigurarea calităţii presupune activităţi de conducere. 9001. de la producţie până la service. Condiţiile vizează obţinerea satisfacţiei clienţilor prin prevenirea neconformităţii în toate etapele.ASIGURAREA CALITĂŢII LUCRĂRILOR DE CONSTRUCŢII cu clauze contractuale de asigurare a calităţii – caracteristicile de performanţă ale produsului sunt exprimate prin specificaţii iar alegerea unui model standardizat pentru asigurarea calităţii se realizează în conformitate cu standardele ISO 9000. Dacă un cumpărător doreşte să câştige încrederea în capacitatea de asigurare a calităţii a societăţii producătoare. service cât şi pentru inspecţii şi încercări finale. înregistrări calitate. Evaluarea eficienţei sistemului de asigurare a calităţii sau a elementelor sale printr-o analiză sistematică şi independentă se numeşte auditul calităţii. fiecare dintre ele clarificând unele concepte şi probleme specifice. auditurile interne ale calităţii. 9003. dirijare şi control a acestuia. producţie. dovada calităţii. de la proiectare până la service. mijloacele necesare cât şi modul de asigurare a calităţii formează sistemul de asigurare a calităţii. el poate solicita un audit al calităţii care să demonstreze principalele elemente de asigurare a calităţii. măsuri corective. proiectare. planificare. Planificarea.

• diagrame de afinitate. 91 . metode de control şi de eşantionare. unui sector. • diagrama cauză-efect. Astfel. utilizată pentru indicarea relaţiilor dintre subiect şi elementele sale componente. folosită pentru descrierea unui proces existent sau pentru proiectarea unui proces nou. 9003) şi operaţionale care se referă la activităţile tehnice (instrucţiuni de lucru. unui atelier. folosite la colectarea sistematică a datelor în scopul obţinerii unei imagini clare a faptelor. Este vorba în principiu de un ansamblu de reguli scrise. • brainstorming. Ele descriu elementele sistemului calităţii şi procedurile de implementare a lor pentru situaţii contractuale. o procedură. • diagrama arbore. în scopul certificării sau înregistrării unei oferte. folosită pentru evaluarea stabilităţii procesului şi pentru determinarea momentului în care un proces necesită ajustări. tendinţe şi modificări ale datelor numerice care se bazează pe interpretări statistice. folosite în scopul organizării pe grupe a unui număr mare de idei. a contribuţiei fiecărei entităţi la efectul total. Scrisă sau documentată conţine de regulă scopul şi domeniul de aplicare a unei activităţi. utilizat pentru identificarea soluţiilor posibile ale problemelor şi a modalităţilor de îmbunătăţire a calităţii.deciziile luate sunt bazate pe date numerice de tipul diferenţe.care reprezintă baza generală a sistemului calităţii (ISO 9001. folosită pentru reprezentarea grafică a configuraţiei de dispersie a datelor şi pentru comunicarea vizuală a informaţiilor referitoare la comportarea procesului. • benchmarking. • diagrama de flux. unei operaţii de fabricaţie sau de inspecţie. în ordinea importanţei. • instrumente pentru date care nu sunt exprimate numeric .datele înregistrate prin intermediul acestor instrumente sunt folositoare în domeniul cercetării. 9002. Standardele ISO conţin recomandări privind asigurarea calităţii. Procedura se defineşte ca fiind “un mod specificat de efectuare a unei activităţi”. • diagrama Pareto. • fişa de control. dezvoltării şi managementului. în scopul clasificării posibilităţilor de îmbunătăţire. folosită pentru reprezentarea grafică. Standardul ISO 8402/1995 privitor la “Managementul calităţii şi asigurarea calităţii Vocabular” clasifică procedurile în: organizatorice . folosită pentru analizarea şi comunicarea relaţiilor din diagrama cauză-efect în scopul înlesnirii rezolvării problemelor. Instrumentele şi tehnicile de bază folosite la îmbunătăţirea calităţii se pot clasifica după cum urmează: • instrumente pentru date numerice . Funcţie de exprimarea datelor înregistrate există o gamă largă de instrumente şi tehnici precum: (SR ISO 9004-4+A1/1996) • formulare de colectare a datelor.ASIGURAREA CALITĂŢII LUCRĂRILOR DE CONSTRUCŢII ISO 9003 prevede condiţiile referitoare la sistemul calităţii aplicabile atunci când trebuie demonstrată capabilitatea unui furnizor de a depista orice neconformitate ale produsului şi de a controla modul de tratare a acestora în timpul inspecţiilor şi încercărilor finale. • histograma. opinii sau considerente referitoare la un anumit subiect. pentru obţinerea unei aprobări sau a unei înregistrări. unei acţiuni de asigurare a calităţii etc. utilizat pentru compararea unui proces sau mai multor procese similare în scopul identificării posibilităţilor de îmbunătăţire a calităţii. proprii unei activităţi (organizaţii).

precum: • punerea în funcţiune cu întârziere a unor obiective. De asemenea. Acţiunile preventive reprezintă acţiuni întreprinse pentru eliminarea cauzelor unor neconformităţi a defectelor sau a altor situaţii nedorite. Acţiunile corective (stabilite de ISO 9004) reprezintă soluţionarea problemelor legate de calitate şi luarea măsurilor necesare pentru a reduce la minimum posibilităţile de repetare. aceste acţiuni trebuie să fie urmărite de compartimentul de asigurare a calităţii prin intermediul unor documente corespunzătoare. fiabilitate.3. Aceste măsuri rezultă din audituri şi din raporturi de neconformitate care sunt analizate de conducerea societăţii sau reclamate de client. procedurile.. folosirea unei forţe de muncă insuficient calificată şi nerespectarea succesiunii proceselor tehnologice. 92 .. • calitatea necorespunzătoare a materialelor componente: folosirea unor materiale necorespunzătoare. • mărirea costului (cheltuieli suplimentare provocate de slaba calitate a materialelor şi a lucrărilor). în scopul confirmării relaţiilor anticipate dintre acestea. • 5. 1996): • calitatea necorespunzătoare în proiectare ce poate fi provocată de: date incomplete sau inexacte despre obiectul de realizat. Acţiunile corective şi preventive trebuie să fie întreprinse în stadiul tratării neconformităţii sau a nesatisfacerii unei cerinţe specificate. • calitatea inferioară a executării. ipoteze de calcul incorecte şi combinaţii de ipoteze insuficiente.. etc. utilizarea unor metode de calcul incorecte sau insuficiente şi utilizarea unor materiale noi insuficient studiate şi experimentate. astfel încât să se asigure implementarea efectivă a acestora. • compromiterea parţială sau integrală a construcţiei datorită unor deficienţe ascunse. • îngreunarea executării proceselor următoare şi mărirea consumului de materiale. calificarea mijloacelor materiale şi umane etc.. sunt (Dumitrescu G. EFECTELE UNEI CALITĂŢI DEFICITARE DE REALIZARE A UNEI CONSTRUCŢII Efectele negative provocate de calitatea deficitară de realizare a unei construcţii pot să conducă la fenomene nedorite. dar necesită totodată şi o analiză a problemelor potenţiale în raport cu importanţa riscurilor implicate (satisfacerea climatului. nerespectarea proiectului. dar posibile. Aceşti factori pot să intervină cu o pondere diferită în funcţie de tipul construcţiei şi de condiţiile specifice de realizare. folosită pentru identificarea şi confirmarea relaţiilor dintre două ansambluri de date asociate. nerespectarea condiţiilor tehnice.). securitate etc. în scopul prevenirii apariţiei acestora (ISO 8402). Ele necesită aceleaşi tipuri de măsuri de îmbunătăţire a organizării ca şi acţiunile corective. Aceste măsuri pot necesita măsuri de îmbunătăţire în ceea ce priveşte organizarea. care poate fi provocată de: nerespectarea condiţiilor tehnice stabilite prin proiect şi prin caietul de sarcini şi nerespectarea succesiunii proceselor tehnologice etc. etc. • calitatea necorespunzătoare a întreţinerii şi urmăririi în timp. Practica activităţii de construcţii arată că principalii factori care influenţează negativ calitatea.ASIGURAREA CALITĂŢII LUCRĂRILOR DE CONSTRUCŢII diagrama de dispersie.

. . se efectuează conform prevederii documentelor acestora.calitatea efectivă a calculelor. • Controlul (tehnologic) operativ. remedierea defectului anterior.stabileşte un program prin care defineşte obiectivele calităţii şi cere organizarea controlului calităţii după anumite norme. • Organele de studii şi cercetări – contribuie la crearea condiţiilor pentru asigurarea calităţii conform specificaţiilor. • Controlul preventiv. . semifabricatelor. .metodele de proiectare aplicate. fabricatelor. • Autocontrolul sau controlul executantului constă în extragerea unui eşantion din lot.ASIGURAREA CALITĂŢII LUCRĂRILOR DE CONSTRUCŢII 5. maistru. .gradul de definire (măsura în care calculele acoperă complet necesităţile). • Controlul exterior .concordanţele cu principalele cerinţe şi cu condiţiile de executare. Asigurarea calităţii construcţiilor se poate obţine prin următoarele modalităţi de control: • Controlul în timpul proiectării. Reprezintă cea mai eficientă metodă de control. efectuat de către şeful de echipă. Funcţiile operaţionale în autocontrol sunt: controlul operaţiei anterioare. • Constructorii şi fabricanţii . ORGANIZAREA GENERALĂ A CONTROLULUI DE CALITATE Pentru a putea exercita un control eficace trebuie să se elaboreze şi să se folosească sisteme de control capabile să informeze corect şi precis şi să determine corecţiile necesare în timp util.utilizarea metodelor de calcul relevante. .factorii de siguranţă adoptaţi.concepţia generală a structurii. .acţiunile luate în considerare. şeful de şantier şi face parte din procesul de producţie. La 93 . În prezent calitatea se asigură prin realizarea unui control sistematic în toate etapele de realizare a construcţiei.4.nivelul de siguranţă adoptat. În ultima vreme s-au elaborat tehnologii moderne de executare a controlului care includ echipamente de control automat asigurând astfel calitatea cerută de proiect.elaborează prescripţii pentru organizarea controlului calităţii specifice fiecărui caz în parte. verificarea caracteristicilor de calitate ale acestuia şi tragerea concluziilor pentru întreg lotul de produse. Se efectuează direct la locul de lucru. Rolul fiecărui factor care participă la realizarea construcţiei: • Beneficiarul . imprecizii. Se referă la: . De asemenea. verificarea materiilor prime.bazele de calcul. Se referă la examineze din timp a documentaţiei de proiect pentru a sesizarea eventualelor deficienţe ale acestora: omisiuni. erori care ar putea preveni efectele negative. . . • Proiectantul .este efectuat de o persoană desemnată de beneficiar (diriginte) care examinează şi avizează modul în care se efectuează controlul interior (efectuat de către proiectant şi executant). cu admiteri sau respingeri.evitarea discrepanţelor între diferitele părţi ale calculului. realizând conştientizarea muncitorilor asupra necesităţii realizării produselor de calitate.organizează asigurarea calităţii conform specificaţiilor contractuale. executarea operaţiei curente şi controlul cu decizia de admis – retuş – rebut. .

datorită monotoniei operaţiei de control (puterea de percepere a operatorului este diminuată de oboseală. de aceea se mai denumeşte şi regula celor 4N. aparate şi echipamente de măsură şi control. N1 – neeconomic implică un număr mare de controlori de calitate şi de mijloace de măsurare. 94 . documentaţia de interpretare a urmăririi. care va trebui să cuprindă. în cazul în care sunt implicate mai multe societăţi de construcţii.. normele şi specificaţiile prevăzute. conducând în final la acceptarea unor piese neconforme sau respingerea unora corespunzătoare calitativ. . • • Printre alte tipuri de metode de control se pot menţiona (Iacobescu A. în principal. Urmărirea comportării construcţiei se face pe baza unui program stabilit de proiectant. elementele de construcţie care sunt supuse urmăririi şi în care se găsesc aparate de măsură şi control.calitatea lucrărilor . . finisaje etc. parametrii care se urmăresc.). Se efectuează după terminarea construcţiei prin recepţia provizorie a lucrărilor şi apoi recepţia finală după circa un an. Se urmăresc următoarele aspecte: . de rutină şi chiar de plictiseală).calitatea materialelor.. 2003) Controlul integral prezintă o serie de neajunsuri.se apreciază prin prelevări de probe sau încercări nedistructive asupra elementelor de construcţii. Se stabilesc defectele lucrărilor care se remediază pe cheltuiala constructorului. subansamblelor etc. volumul de muncă şi timpul necesar acestei realizării acestui control este mare. N3 – nefiabil. următoarele: . unde controlul integral ar fi prea costisitor şi greu de realizat). suprastructuri. verificarea caracteristicilor de calitate ale acestuia şi tragerea concluziilor pentru întregul lot de produse (aplicat la producţia de serie sau de masă. Controlul prin sondaj empiric constă în extragerea unui eşantion din lot. modul de prelucrare şi transmitere a datelor. metodele de măsurare şi analiză. fenomenele supuse urmăririi.ASIGURAREA CALITĂŢII LUCRĂRILOR DE CONSTRUCŢII realizarea acestui control se folosesc instrucţiuni tehnice şi caietul de sarcini. N4 – neantrenant pentru executant. • Controlul intermediar. N2 – neaplicabil în cazurile controlului distructiv. • Controlul în timpul exploatării construcţiei. modul de observare al fenomenelor. durabilitatea sau funcţionalitatea construcţiei sau/şi la terminarea unor faze de lucrări (terasamente. lista prescripţiilor de bază).se apreciază prin examinarea respectării condiţiilor de fabricaţie prevăzute în standardele. 2003): Control integral (denumit şi control bucată cu bucată sau regula celor 4N) constă în controlul caracteristicilor de calitate la fiecare produs în parte (aplicat la producţia de serie mică sau unicate). Se efectuează pentru recepţia unor lucrări care pot sã rămână ascunse prin înglobare sau prin acoperire şi care pot periclita rezistenţa. infrastructuri. • Controlul final. Depăşirea acestor valorilor limită conduce la respingerea calitativă a materialului sau produsului respectiv. frecvenţa măsurătorilor.aparatura şi echipamentele necesare. . instrumente. (Iacobescu A. stabilitatea. Prin aceasta urmărindu-se încadrarea în câmpul valorilor admisibile. modul de înregistrare şi păstrare a datelor.documentaţia tehnică (cartea tehnică a construcţiei) care trebuie să conţină prevederi ale proiectantului privind programele de urmărire curentă şi specială – dacă este cazul.

Norme privind cuprinsul şi modul de întocmire.. precum şi în funcţie de nivelul înţelegerii dintre furnizor şi beneficiar.. UTCB. 12. 7. Popescu V. 18. Pe baza studiului statistic realizat. Proceedings of Second International RILEM / CEB Symposium. Editura McGraw-Hill Inc. Râmniceanu V. Asigurarea şi controlul calităţii lucrărilor de construcţii. Tehnică şi Tehnologie. april 2001. pag. Teză de doctorat.. Oneţ T. Ilinoiu G. pag.. 367374. Tehnologia Materialelor. completare şi păstrare a cărţii tehnice a construcţiilor.. Etapele Calităţi: Demersuri şi Instrumente. 17. Editura Dacia.. având la bază o analiză aprofundată. Tehnologia lucrărilor de întreţinere. 1996. constr. 6. Budan C-tin. Editura UTCB. Great Britain. 5-6. 2. Manualul Inginerului: Fundamente. 1997. 1996. 14. Managementul calităţii şi elemente ale sistemului calităţii.. Ghid pentru îmbunătăţirea calităţii.. 1998. 439-448. Editura Tehnică. 3. 1-15. C 167-1977. 20. Axinia P. 15.. 5. reparaţii şi consolidări. Aplicarea conceptului de calitate la realizarea lucrărilor de zidărie. se stabileşte un plan de control. are următoarele dezavantaje: nu oferă suficiente informaţii asupra calităţii elementelor studiate în baza cărora să se poată elimina eventualele deficienţe... pag. un eşantion care se controlează şi la care se calculează media valorilor măsurate (care oferă informaţii asupra stabilităţii procesului ca precizie)... Hutte.. Avram C. Pătărniche N. Ghent June 12-14. Gryna F. 19.. 33-36. Fişe tehnologice. Construcţii Civile şi Industriale. 10. Editura Tehnică. Editura E&FN SPON. 31-32.85. Tertea I. ISO GUIDE 34/ 1996. beton şi beton armat. Teodorescu M. 8. 2003. C 56 . Se aplică la recepţia loturilor de produse finite sau pe fluxul de fabricaţie.. asupra stabilităţii procesului de fabricaţie. 95 ..ASIGURAREA CALITĂŢII LUCRĂRILOR DE CONSTRUCŢII • Metoda nefiind o metodă ştiinţifică bazată pe calcule statistico – matematice şi neavând la bază o analiză aprofundată. 9. 1991. Chesaru E. Epure L. Verificarea calităţii construcţiilor de beton armat şi beton precomprimat. 5. Quality System Guidelines for the Production of Reference Materials. Decembrie 2003. Contribuţii la implementarea unor tehnologii şi procedee tehnologie moderne pentru protecţia şi consolidare elementelor de construcţii. Bucureşti. Iacobescu A. dar implică efectuarea unei analize statistico – matematice. Editura Tehnică. M. Rezultatele obţinute în urma acestui tip de control se trec în fişa de control. 2002. nu se poate aprecia riscul la care este supus atât producătorul. Tehnologia lucrărilor de întreţinere. Editura Academiei Forţelor Terestre. 16. Quality planning and analysis. Perigord M. Quality control of concrete structures. Ilinoiu G. 2000. Veitas R..5. din lotul finit sau direct din fluxul tehnologic. 1987. reparaţii şi consolidări.. Referat de doctorat. Editura UTCB. Voiculescu D. Controlul statistic al calităţii (control de conformitate sau control de acceptabilitate) este un control prin sondaj. Calitatea şi siguranţa construcţiilor.. Editura UTCB. Normativ pentru verificarea calităţii şi recepţia lucrărilor de construcţii şi instalaţii. Dumitrescu G. Bucureşti. nr. cât şi beneficiarul şi nu permite luarea deciziilor privind reglajul parametrilor procesului de fabricaţie. Asigurarea calităţii în construcţii. UTCB. M.. 11. Cluj.. 1979. Structural Inspections. New York 1993.. Asigurarea Calităţii. În funcţie de mărimea lotului şi de nivelul de calitate stabilit se prelevă. Ilinoiu G. Juran J. Structure. Budan C-tin.. Cambridge. BIBLIOGRAFIE LA CAPITOLUL 5 1. Bul. Iunie 1998. Partea 4. Analize de calitate şi performanţă. pag. 1996. Bucureşti. 1-2 / 1986. 2-4. pag. 13. 2003. 4. Ilinoiu G. A time for challenge. Teodorescu M. SR ISO 9004-4+A1/1996.

HG 766/1997 .C. 24. ISO 9003/ 1994.PART 2: Generic Guidelines for the Application of ISO 9001. ISO 9002/ 1994. COCC: Metodologie pentru asigurarea cerinţelor de calitate ale construcţiilor pe durata derulării lucrărilor de construcţii.PART 1: Guidelines for Selection and Use. M. ISO 9000-3/ 1991. 12/1995.A. HG 272/1994 .. 26. 22.C. 1977.Regulament privind conducerea şi asigurarea calităţii în construcţii. M. ISO/ FDIS 9000-2. 96 . Quality Systems . Quality Management and Quality System Elements . 32. pag. 41. ISO 9000-1/ 1994. ISO 9002 And ISO 9003. 25. 31. HG 261/1994 . Quality Management and Quality System Elements . HG 399/1995 . ISO 9004-4/ 1993. M. 23.A. (Final Draft International Standard) Quality Management and Quality Assurance Standards . Supply and Maintenance of Software.PART 1: Guidelines. 352/1997. COCC S. ISO 9001/ 1994. COCC S. HG 273/1994 . Quality Management and Quality Assurance Standards . Quality Systems . Installation and Servicing. Iunie 1998.PART 2: Guidelines for Services. COCC S. 40. 27.PART 4: Guide to Dependability Program Management.Regulamente privind calitatea în construcţii. Editura S. Quality Management and Quality Assurance Standards . Quality Management and Quality Assurance Standards .Regulament privind elaborarea reglementărilor tehnice în construcţii pentru componentele sistemului calităţii. ISO 9002 And ISO 9003 (REVISION OF ISO 9000-2: 1993). HG 766/1997 . Legea nr.Privind calitatea în construcţii. Editura S. 10/1995 . Of.Regulament pentru recepţia lucrărilor de construcţii şi a instalaţiilor aferente. ISO 9004-3/ 1993. 131/1995. Quality Management and Quality System Elements . 35. ISO 9000-2/ 1993. Of. 34.Regulament privind urmărirea comportării construcţiilor în exploatare. 43. COCC: Ghidul şi programul de calcul cadru al responsabilului cu urmărirea în exploatare a construcţiilor. 39. ISO 9000-4/ 1993. 33. 38.ASIGURAREA CALITĂŢII LUCRĂRILOR DE CONSTRUCŢII 21.Model for Quality Assurance in Final Inspection and Test.PART 2: Generic Guidelines for the Application of ISO 9001. 1977. Quality Management and Quality System Elements . Production. Quality Systems – Model for Quality Assurance in Design. 193/1994.A. M.PART 3: Guidelines for the Application of ISO 9001 To the Development.PART 3: Guidelines for Processed Materials. Quality Management and Quality Assurance – Vocabulary. COCC: Ghid pentru programarea controlului calităţii executării lucrărilor pe şantier. 29.Model for Quality Assurance in Production.PART 4: Guidelines for Quality Improvement. Of. intervenţii în timp şi postutilizarea construcţiilor. 42.. ISO 9004-2/ 1991. Of. Redactarea I. 28.C. Editura S. 7-17. 30. Development. ISO 8402/ 1994. ISO 9004-1/ 1994. Installation and Servicing. 36. 37. Quality Management and Quality Assurance Standards .Regulament privind controlul de stat al calităţii în construcţii.

doar o “calitate potenţială”. care pot varia pe ansamblul unei structuri. calitatea sa depinde nu numai de constituenţii acestuia şi de omogenitatea lor. dar şi de alţi parametrii cum sunt turnarea. în limitele abaterilor admisibile. calitatea betonul se determină prin încercări. Controlul calităţii lucrărilor de beton şi beton armat este necesar pentru respectarea şi aplicarea prevederilor din normele şi reglementările specifice. respectându-se mai multe etape şi anume: • permanent pe parcursul executării pentru toate categoriile de lucrări (înainte ca ele se devină lucrări ascunse prin înglobare sau acoperire).CONTROLUL CALITĂŢII LUCRĂRILOR DE CONSTRUCŢII CAPITOLUL 6. arată noua tendinţă de dezvoltarea a acestora. la recepţia preliminară sau finală. 97 . Un aspect foarte important privitor la realizarea construcţiilor este conceptul de calitate. conform acestui concept. Astfel. În afara responsabilităţilor celor doi factori menţionaţi mai sus. În trecut se accepta rezistenţa epruvetei ca rezistenţă a structurii. Pentru determinarea calităţii reale fără a degrada o structură/element existent se folosesc metode nedistructive de determinare a calităţii. întărite şi încercate conform specificaţiilor standardizate. Ţinându-se cont de faptul că betonul este un material eterogen. conceptul clasic de evaluare a calităţii betonului este bazat pe rezultatele metodelor de control distructive pe epruvete turnate.1. pe epruvete standard. după 28 de zile. în timp relativ scurt trebuie avute în vedere responsabilităţile şi riscurile care converg din aceasta: responsabilitatea producătorului referitor la calitatea betonului (a produsului semifabricat) şi ceea a antreprenorului (constructorului) privitoare la calitatea execuţiei (a produsului finit). compactarea şi întărirea. CONSIDERAŢII GENERALE În situaţia în care cantităţi mari de beton sunt puse în lucrare. CONTROLUL CALITĂŢII LUCRĂRILOR DE CONSTRUCŢII 6. • în timpul exploatării. În prezent este recunoscut faptul că epruvetele cubice şi cilindrice standard nu reflectă în totalitate adevărata calitate a structurii. • la terminarea unei faze de lucru. ceea ce arată din nou diferenţa dintre structură şi epruvetele standardizate. Studiile şi cercetările recente referitoare la metodele nedistructive pentru determinarea calităţii betonului în lume. dar este în general recunoscut faptul că aceste epruvete nu oglindesc adevărata calitate a elementelor de construcţii. În cele ce urmează sa încercat să se treacă în revistă principalele tipuri de metode nedistructive de control al calităţii betonului care există în lume şi în România.

• metode nedistructive care permite obţinerea de informaţii cifrice sau de altă natură asupra defectelor. în scopul evaluării corecte a caracteristicilor dorite. Aceste metode se se pot clasifica în: • metode semidistructive sau metode parţial distructive. prin mijloace care nu cauzează nici o degradare elementului studiat. care cauzează mici degradări locale de suprafaţă. volumul lucrărilor de control. 2 – 24 C 23-85 423. Y. CLASIFICAREA ÎNCERCĂRILOR PENTRU CONTROLUL NEDISTRUCTIV AL CALITĂŢII BETONULUI Eficienţa controlului de calitate. termice sau chimice. precizia de examinare. anomaliilor.192 B .08. deformaţiilor geometrice sau stărilor fizice ale elementului studiat prin mijloace care nu alterează aptitudinea de întrebuinţare a acestuia.).33 4408 Part 5 8047 98 .001 3816-84 A 23 . depinde în mare măsură de alegerea judicioasă a metodei de control. anomaliilor. Metoda de control adoptată se stabileşte funcţie de o serie de factori precum: specificul lucrării. Metodele de control nedistructiv a calităţii permit obţinerea de informaţii cifrice sau de altă natură asupra defectelor..2 – 18 C 23-85 423. M 1. deformaţiilor geometrice sau a stărilor fizice ale obiectului de controlat (materiale componente.2. accesibilitate.001 15013-80 A 23. Tabel 6-1.30 1048 / 2 4408 Part 4 07 .CONTROLUL CALITĂŢII LUCRĂRILOR DE CONSTRUCŢII 6. B 3303 B 15-225 18:04. performanţele aparatului.06. 1991 Metoda Ţara de origine Austria Belgia Brazilia Bulgaria Canada China Danemarca Germania Marea Britanie Ungaria Internaţional Japonia Mexic Polonia RILEM ROMÂNIA Rusia Spania Suedia USA Venezuela Iugoslavia Belgia Brazilia Bulgaria Canada China Danemarca Marea Britanie Internaţional Cod ONORM NBN ABNT BDS CSA JGJ DS DIN BS MSZ ISO/DIS ISMS NOM PN NDT C GOST UNE SS ASTM COVENIN JUS NBN ABNT BDS CSA JGJ DS BS ISO/DIS Nr. caracteristicile materialului şi dimensiunile elementului examinat precum şi gradul de calificare a personalului.3318 T 8045 Anul 1983 1971 1981 1984 1990 1985 1984 1976 1971 1982 1983 1958 1986 1974 1984 1985 1977 1986 1986 1979 1980 1982 1976 1983 1980 1990 1985 1984 1974 1983 Duritate superficială Acustic prin şoc C . putându-se realiza cu mijloace mecanice. M.06262 3 26-85 22690. 041 B 15-229 18:04.1/2 83-307-86 137250 C 805 1609 U. ansambluri etc. Clasificarea a reglementărilor internaţionale privitoare la metode nedistructive de încercare a betonului Sursă: Teodoru G.

termic.042 137252 26-85 A 23 . 2 – 21 C 423. Clasificare a metodelor nedistructive de încercare a betonului funcţie de obiectul de studiat Aprecierea rezistenţei mecanice Metode nedistructive de testare a betonului funcţie de obiectul metodei Sursă: STAS 6652-82 Metode de Metoda Metoda Metoda Metoda cu combinată impuls precizie ridicată combinată combinată viteză de viteză de viteză de ultrasonic propagarepropagarepropagareindice de forţă de diametrul recul smulgere amprentei Metode caracter informativ Aprecierea proprietăţilor elastodinamice Determinarea poziţiei. optic.31 1881 Part 207 8046 231-89 226903 137238 C 900 1881 Part 207 137239 A 23 . magnetic.06261 1 222-85 17624 83-308-86 137240 C 597 1681-80 U. M 1 . atomic / radiaţii penetrante (electromagnetice sau optice).1986 B . unde radio şi metode combinate. acoperirii şi diametrului armăturilor din beton Determinarea umidităţii betonului proaspăt sau întărit Metoda rezonanţă cu Metodele de recul Metoda prin şoc Metoda undelor suprafaţă de Metodele de amprentă Metoda undelor de suprafaţă Metoda penetrare de Metoda prin smulgere Metoda cu explozie locală de Metoda ultrasonice cu impuls Metoda pachometrului Metoda radiometrică cu radiaţii gama sau beta Metoda radiografice cu radiaţii X sau gama Metoda absorbţiei microundelor Metoda capacitivă Metoda încetinirii neutronilor rapizi Metoda de rezonanţă magnetică Metode rezistive 99 . 2 – 19 C 1881 Part 207 C – 301 . Tabel 6-2. electric sau electromagnetic. substanţe penetrante (lichide sau gaze).CONTROLUL CALITĂŢII LUCRĂRILOR DE CONSTRUCŢII Mexic Polonia RILEM ROMÂNIA Rusia Spania Suedia USA Venezuela Iugoslavia Suedia ROMÂNIA Canada Danemarca Marea Britanie Internaţional ROMÂNIA Rusia Suedia USA Marea Britanie Suedia Canada Marea Britanie Mexic SUA NOM PN NDT C GOST UNE SS ASTM COVENIN JUS SS C CSA DS BS ISO/DIS C GOST SS ASTM BS SS CSA BS NOM ASTM C – 275 . mecanic sau de duritate superficială.1986 C 803 1986 1974 1972 1985 1978 1986 1983 1983 1980 1982 1984 1985 1990 1984 1986 1983 1989 1983 1982 1986 1983 1990 1986 1986 1982 Nedistructiv combinat Smulgere Rupere Penetrare Principalele metode de control nedistructiv (STAS 6652/1-82) sunt: acustic.

Metode de control nedistructiv.CONTROLUL CALITĂŢII LUCRĂRILOR DE CONSTRUCŢII Determinarea densităţii aparente a betonului Metoda radiometrică cu radiaţii gama sau beta bazate pe atenuarea sau retroîmprăştierea radiaţiilor gama sau beta Metoda ultrasonică cu impuls Determinarea grosimi straturilor de beton degradat sub acţiunea agenţilor fizici sau chimici Determinarea comportării betoanelor sau mortarelor la acţiuni chimic agresive Determinarea comportării la acţiuni fizicochimice Defectoscopia betonului Metoda radiografică cu radiaţii X sau gama Metoda radiometrică cu radiaţii gama sau beta Metoda rezonanţă de Metoda prin şoc Metoda ultrasonică cu impuls Metoda radiografică bazată pe atenuarea radiaţiilor gama Metoda radiometrică bazată pe reîmprăştierea radiaţiilor beta Metoda ultrasonică impuls cu Metoda de rezonanţă Metoda radiografică cu radiaţii X sau gama Metoda ultrasonică cu impuls Metoda carotajului sonic Metoda radioscopică Metoda holografică Metoda undelor de suprafaţă Metoda radiografică cu radiaţii gama sau beta Tabel 6-3. Clasificare După caracterul interacţiunii fenomenului fizic sau substanţei cu obiectul de controlat Metoda de control nedistructiv După parametrul După procedeul de obţinere informaţional primar a informaţiei primare (de exemplu: (metoda de evidenţiere a caracteristica caracterisiticii) măsurabilă) Câmpul magnetic Cu pulberi magnetice coercitiv Prin inducţie Tipul controlului Magnetizaţiei Magnetic Cu traducto feromagnetic (ferosondă) Prin efect Hall Magnetografică Magnetomotoare Magnetorezistivă Cu pulberi electrostatice Parametrilor electrici Cu scântei electice Radiaţiei derecombinare Emisiei exoelectrice Zgomotului Tensiunii de contact Cu transformator Parametrică Magnetică Inducţiei remanente Permabilităţii magnetice Intensităţii câmpului magnetic Prin efect Barkhausen Electrică Triboelectrică Electric Potenţailului electric Termoelectrică Capacităţii electrice Cu curenţi turbionari Prin transmisie Prin reflexie Amplitudinii Fazei Frecvenţei 100 .

CONTROLUL CALITĂŢII LUCRĂRILOR DE CONSTRUCŢII Spectrului Frecvenţelor multiple Prin transmisie Prin reflexie Prin dispersie Cu unde radio Amplitudinii Fazei Frecvenţei Timpului de trecere Prin detecţie Bolometrică Cu termistoare Prin interferneţă Holografică Cu cristale lichide Polarizării Rezonanţei Geometrică Spectrului Prin transmisie Prin refelexie Termic Cu hărtie termografică Cu straturi termoluminifere Cu elemente fotosensibile Calorimetrică Pirometrică Cu cristale lichide Cu materiale termocrome Cu hârtie termografică Cu straturi termoluminifere Parametrilor dependenţi de temperatură Interferometriei optice Calorimetrică Termometrică Prin măsurarea căldurii Prin radiaţie proprie Prin transmisie Prin împăştiere Cu radiaţii penetrante Densităţii fluxului de energie Spectrului Prin scintilaţie Prin ionizare Prin emsie de electroni secundari Radiografică Radioscopică Interferometrică Nefelometrică Holografic Refractmetrică Reflectometrică Vizuală Piezoelectrică Electromagneticoacustică Microfonciă Cu pulberi Analiza prin activare Radiaţii caracteristice Prin emsiei proprie Prin transmisie Prin reflexie Prin dispersie Prin radiaţie proprie Amplitudinii fazei Timpului de trecere Frecvenţei Optic Cu radiaţie indusă Polarizării Geometrică Spectrului Amplitudinii fazei Timpului de trecere Frecvenţei Spectrului Cu lichide penetrante Cu gaze penetrante Prin transmisie Prin reflexie Rezonanţei Acustic Impedanţei Oscilaţiilor libere Emisiei acustice Cu substanţe penetrante Moleculare Prin strălucrire (acromatică) Prin cluoare (cromatică) Prin luminiscenţă Prin luminiscenţăşi prin culoare 101 .

ce au indicate numărul maxim de defecte admisibile sau clase de calitate cu mărimi şi frecvenţe de defecte admisibile. O proprietate importantă a lor. Dacă această lungime corespunde cu grosimea piesei înseamnă că nu există defecte pe direcţia în care s-au proiectat ultrasunetele. Cunoscând cele două frecvenţe succesive. metode elastice cu impuls ultrasonic..1. este capacitatea de a fi reflectate puternic de suprafeţele de separare dintre două medii cu densităţii diferite.CONTROLUL CALITĂŢII LUCRĂRILOR DE CONSTRUCŢII Cu particule filtrante Prin spectrometrei de masă Cu bule Manometrică Cu halogeni Cu gaze radioactive Catarometrică Chimică Prin deformaţii remenate Acustică Electrică Cu radiaţii infraroşii Vizuală 6. utilizată în defectoscopie. Principiul de funcţionare a aparatului constă în introducerea piesei de examinat întrun fascicul de ultrasunete produs de un vibrator piezoelectric sau magnetostrictiv. varierea în continuare a frecvenţei până la următoarea rezonanţă. METODE ACUSTICE Examinarea cu ultrasunete se bazează pe analiza undelor elastice excitate apărute în elementul studiat şi pe monitorizarea fie a semnalului transmis (denumită tehnica prin transmisie) fie a semnalului reflectat sau de difracţie provenit de la orice suprafaţă sau discontinuitate (denumită tehnica cu impuls reflectat). 6. Arcan M. notarea frecvenţei. realizat prin variaţia frecvenţei excitaţiei exterioare până la coincidenţa cu frecvenţa proprie de oscilaţia a epruvetei. 102 . (STAS 6652/1-82. Se pot distinge următoarele metode: metoda de vibraţii proprii (rezonanţă). Pentru ca defectele să fie puse în evidenţă este necesar ca dimensiunea lor să fie mai mare decât lungimea de undă a ultrasunetelor folosite. rezultă lungimea parcursă. Calitatea materialului se stabileşte folosind scări etalon. metoda undelor de suprafaţă şi metoda emisiei acustice. (STAS 6652/1-82) Defectoscopia cu ultrasunete presupune utilizarea unor vibraţii mecanice cu frecvenţe superioare frecvenţei sunetelor.3. Bălan S. cu ajutorul fenomenului de rezonanţă. James Instruments). varierea frecvenţei acestora până când apare fenomenul de rezonanţa. metoda prin şoc. METODA DE VIBRAŢII PROPRII Metoda nedistructivă de vibraţii proprii (denumită metoda de rezonanţă) se bazează pe măsurarea frecvenţei proprii de vibraţie a epruvetelor cu ajutorul fenomenului de rezonanţă şi apoi deducerea modulului de elasticitate dinamic Ed. 1965. Metodele de rezonanţă cu măsurarea frecvenţei proprii se bazează pe punerea în vibrare a unei epruvete de formă prismatică şi pe identificarea frecvenţei proprii de vibrare. metoda carotajului sonic.3. cuprinse între 20 KHz şi 20 MHz.

3. τ . Frecvenţa proprie de vibraţie a unui sistem mecanic depinde de proprietăţile sale elastice.coeficient al condiţiilor de rezemare la încovoiere. fi . Schemă principiu aparat pentru determinarea frecvenţei de rezonanţă 1. ft = [6. Im – momentul de inerţie curent al barei.frecvenţa proprie a vibraţiilor transversale.suprafaţa secţiunii transversale a barei. 2004 Tipurile principale de vibraţii sunt: longitudinale. t – timp. Ed – modul de elasticitate dinamic. inerţiale şi constructive. σ . ε .lungimea barei. 4. f t . u – deplasare axială. co – viteza de undă.frecvenţa proprie a vibraţiilor de torsiune. I p – momentul de inerţie al secţiunii transversale al barei. 2. β . Sursă: James Instruments.2] 2β GI p πl ρI m unde: fl – frecvenţa proprie a vibraţiilor longitudinale. l .timpul necesar undei să străbată lungimea barei.3] 103 .efort axial.coeficient al condiţiilor de rezemare la torsiune. Monitor şi amplificator. Probă de beton. Receptor. de încovoiere şi de torsiune. α .deformaţie.1] 2l ρ fi = 2α πl 2 EI ρA [6. excitator electromagnetic. Relaţiile matematice ale acestor interdependenţe sunt: 1 E fl = [6.CONTROLUL CALITĂŢII LUCRĂRILOR DE CONSTRUCŢII Figura 6-1. A.

8] [6. 104 . transversal centric sau transversal excentric. Undele transmise fiind afectate de discontinuităţile şi neomogenităţile materialului. având masa M.4] [6.3. relaţia (6. şi pe măsurarea perioadei sau frecvenţei proprii de oscilaţie şi eventual a decrementului logaritmic de amortizare a oscilaţiilor epruvetei sau elementului. • Metoda tipului sau vitezei de propagare constă în producerea unor impulsuri alcătuite din oscilaţii neamortizate de frecvenţă relativ joasă (40…150 Hz). ρ şi f sunt cunoscute. METODE ELASTICE CU IMPULS ULTRASONIC Metode elastice cu impuls ultrasonic (Whithurst 1967) se bazează pe măsurarea tipului sau vitezei de propagare şi eventual a atenuării impulsurilor ultrasonice în beton (ASTM C 597. rezultă următoarea relaţie: ∂x 2 ∂ 2u 2 ∂ u c0 2 = 2 ∂x ∂t unde c0 = [6.2.7] [6.receptor care aplică semnalul recepţionat pentru încheierea bazei de timp. 6. (STAS 6652/1-82) Şocul poate fie exercitat longitudinal. C 26-1985.9] frecvenţa proprie a vibraţiilor longitudinale va fi: 1 c 1 E fl = = 0 = τ 2l 2l ρ în ipoteza în care l.3. modulul de elasticitate E va fi: E = 4l 4 ρf 2 În cazul unei grinzi cu laturile a şi b.3.CONTROLUL CALITĂŢII LUCRĂRILOR DE CONSTRUCŢII ∂σ ⎞ ∂σ ⎛ dx ⎟ A − σA = A dx ⎜σ + ∂x ⎠ ∂x ⎝ ∂σ ∂ 2u A dx = ρAdx 2 ∂x ∂t ∂u ştiind că σ = Eε şi că ε = . obţinându-se frecvenţa proprie longitudinală de încovoiere sau de torsiune a epruvetei ori elementului.8) devine: 4lMf 2 E= ab 6.6] E ρ [6. METODA PRIN ŞOC Metoda prin şoc se bazează pe punerea în vibraţie a unei epruvete. STAS 6652/1-82). ce se aplică betonului cu ajutorul unui palpator – emiţător simultan cu deschiderea bazei de timp şi al căror timp sau viteză de propagare prin beton este determinată cu ajutorul unui palpator . Defectul fiind înregistrat printr-o anulare sau atenuare a energiei transmise. în vederea determinării calităţii betonului din element. sau decrementului corespunzător.5] [6. a unui element sau a unei structuri cu ajutorul unui şoc de mică intensitate.

Metoda atenuării impulsurilor ultrasonice.14] unde: G – modul de elasticitate la lunecare.10] [6. 6.12] [6. T – timpul de propagare al impulsurilor în beton (μs).4.lungimea de undă a ultrasunetului folosit. Se bazează fie pe ridicarea curbei de atenuare a unui impuls ultrasonic reflectat succesiv de feţele opuse ale epruvetei sau elementului de beton fie pe măsurarea amplitudinii semnalului recepţionat la primul său front de undă prin înregistrarea amplificării necesare pentru a aduce semnalul la o amplitudine standard. ρ .11] [6.3. relaţia (6. 2003. λ . Schemă principiu aparat piezoelectric Sursă: James Instruments. cu polarizare radială. n – frecvenţa oscilaţiilor utilizate. Vs = Vt = G ρ [6. rezistenţi la 105 .13] E 2 ρ (1 + μ ) unde: E – modulul de elasticitate dinamic al materialului. Într-un mediu tridimensional. în linie dreaptă (mm).coeficient Poisson.CONTROLUL CALITĂŢII LUCRĂRILOR DE CONSTRUCŢII Viteza de propagare longitudinală (Vl) este: L (km/s) Vl = T V λ= l n unde: L – distanţa dintre emiţător şi receptor. METODA CAROTAJULUI SONIC Metoda carotajului sonic (STAS 6652/1-82) se bazează pe glisarea în lungul unor canale circulare umplute cu apă a unor palpatori ultrasonici. μ .10) devine: E (1 − μ ) Vi = ρ (1 + μ )(1 − 2 μ ) [6. • Figura 6-2.densitatea materialului.

în vederea trasării curbei de dispersie corespunzătoare. deci a unei calităţi superioare a materialului.4. ca urmare a degradărilor structurale produse de eforturile din materiale. (STAS 6652/1-82) 6. Viteze mari corespund unui modul de elasticitate mare.3. Ciocan. drumuri etc. 2. 1994 6.5. METODA UNDELOR DE SUPRAFAŢĂ Metoda undelor de suprafaţă se bazează pe măsurarea vitezei de fază a undelor de încovoiere excitate în plăci la diverse frecvenţe. 3. metoda prin explozie locală şi metoda prin dezlipire 106 . respectiv a relaţiei existente între duritatea betonului şi rezistenţa sa la compresiune. Schemă principiu SASW 1.6. Metoda analizei spectrale a undelor de suprafaţă (SASW Spectral Analysis of Surface Waves) (Heisey 1982 şi Nazarian 1983) este utilizată mai ales la suprafeţe cu o singură faţă vizibilă (pavaje. Principiul de funcţionare constă în lovirea suprafeţei şi înregistrarea prin două receptoare. la diferite trepte de solicitare.CONTROLUL CALITĂŢII LUCRĂRILOR DE CONSTRUCŢII imersie şipe măsurarea timpului de propagare şi eventual a amplitudinii semnalului ultrasonic. în unitatea de timp. a vitezei undelor de suprafaţă şi a lungimii de undă. după propagarea sa prin beton. METODE MECANICE SAU DE DURITATE SUPERFICIALE Metodele mecanice (denumite şi metode de duritate superficială) se bazează pe măsurarea proprietăţilor mecanice ale stratului de suprafaţă a betonului.3. dale. în vederea determinării calităţii betonului. Analizor spectral. metoda de penetrare. curbă ce poate fi folosită ulterior la determinarea vitezei undelor de suprafaţă sau grosimii plăcii. Receptor 2. Receptor 1. metoda de amprentă. între emiţător şi receptor. 6. (STAS 6652/1-82) Se pot distinge următoarele metode: metoda de recul.) fiind o variantă a metodei impact-ecou. Sursă: Carino. Metoda a fost dezvoltată în scopul determinării proprietăţilor elementelor de construcţii realizate în straturi. METODA EMISIEI ACUSTICE Metoda emisiei acustice se bazează pe măsurarea variaţiei numărului impulsurilor acustice emise de betonul unei epruvete. 4. Figura 6-3. metodele de smulgere.

2003. James Instruments. N – indice de recul. Fazele principale de funcţionare a aparatului Sursă: Teodorescu M. 9. Figura 6-6. NR. Carcasă. Resort de recul. Curbele de transformare indice de recul N – rezistenţă la compresiune Rc unde: Rc.recul unghiular). 107 . 3. Scală.. Figura 6-5. Reculul este folosit ca un indicator al durităţii superficiale a betonului. Ciocan. Tijă de glisare.0 [6. 1979. care este trasată cu ajutorul relaţiei următoare: Rcref = aN b 30. M . 4. 8. Tijă de percuţie.rezistenţa de referinţă a betonului la compresiune. prin intermediul unei tije de percuţie. PT ..5 Determinarea rezistenţei la compresiune se realizează după o curbă de transformare Rc . bazată pe principiul măsurării reculului. fiind folosit pentru estimarea rezistenţei betonului. a. LR.1. Oneţ T.N (figura 6-4). pe care o masă mobilă a aparatului îl suferă în urma impactului normal pe suprafaţa betonului.4. 5. Tertea I.15] N 0 14 20 25 30 35 40 45 50 Figura 6-4. b – constante funcţie de compoziţia betonului de referinţă utilizat la trasarea curbei polinomiale de transformare. Aparatul înregistrează indicele de recul liniar sau unghiular (Sclerometru tip N. 6.CONTROLUL CALITĂŢII LUCRĂRILOR DE CONSTRUCŢII 6. Tijă cu reper indicator. L. Principiul de funcţionare a aparatului constă în acţionarea unui sistem de resorturi în momentul în care un ciocan loveşte.recul liniar şi P. 2. suprafaţa de beton a elementului de încercat. 1996. Element de beton. 7. Resort de presiune. METODA DE RECUL Metoda de recul este o metodă nedistructivă. (STAS 6652/182) Rc (MPa) 62. Schema aparatului pentru determinarea rezistentei betonului prin metoda reculului 1.

2. Ciocan. 1996. METODA DE AMPRENTĂ Metoda de amprentă este o metodă de duritate superficială. (STAS 6652/1-82) Energia de impact poate fi obţinută printr-o mişcare rectilinie sau circulară (pendulară) a bile.CONTROLUL CALITĂŢII LUCRĂRILOR DE CONSTRUCŢII Metoda de duritate superficială se recomandă a fi aplicată numai în cazurile în care calitatea betonului de la suprafaţa elementelor de construcţie este asemănătoare cu cea a betonului din profunzime... Este o metodă orientativă. Această metodă nu se recomandă a fi aplicată când elementele de încercat se află în: construcţii amplasate în medii agresive la care atacul chimic se produce de la suprafaţă. Sursă: Teodorescu M. bazată pe măsurarea exactă a dimensiunilor componentei obţinute. este consumată de suprafaţa elementului de beton încercat în urma ciocnirii de acesta. iar citirea amprentei se realizează cu ajutorul lupelor micrometrice 3 1 5 ////////// 2 4 Rc (MPa) 85 Figura 6-7. Determinarea rezistenţei la compresiune se realizează după o curbă de transformare Rc (MPa) . Resort. beton armat şi beton precomprimat (decofrare. construcţii sau elemente de construcţie avariate care prezintă defecte interne sau de suprafaţă. Carcasă. d.rezistenţa betonului la compresiune (MPa). −4 Figura 6-8. transport şi manipulare) cu grosimi mici şi mijlocii. 6-8).Φ (mm) (fig.. 5. în care curba a fost trasată cu ajutorul relaţiei următoare: 40 N 0 40 55 70 ⎛d⎞ [6. 6. Terminaţie. 3. Bălan S. C – constantă funcţie de rezultatul încercărilor pe cuburi de etalonare. D – diametrul amprentei şi al bilei. Elementul mobil de impact se numeşte bilă. Conform C 26-1985. datorită acesteia metoda se mai numeşte şi metoda bilei. care nu se aplică la betoane cu maturitate mai mică de un an.16] Rc = C ⎜ ⎟ ⎝D⎠ unde: Rc. proiectată cu o anumită forţă.4. Tijă de percuţie. Schema aparatului pentru determinarea rezistenţei betonului prin metoda amprentei 1. 1965. respectiv a urmei proporţiei din energia iniţială a elementului mobil (amprentei) pe care o bilă. domeniul de aplicare al metodei îl constituie controlul pe faze a elementelor de beton. Arcan M. cu vârste sub 60 de zile. Curbele de transformare diametru amprentă φ(mm) – rezistenţă la compresiune Rc (MPa) 108 . elemente la care nu este asigurat accesul direct pe faţa de turnare şi la care nu există posibilitatea înlăturării unui strat de cel puţin 10 mm cu obţinerea unei suprafeţe fără rugozităţi pentru încercare. betoane cu dozaje de ciment sub 200 kg/m3. 4. 2.

METODA PRIN SMULGERE ŞI DEZLIPIRE Metoda semidistructivă prin smulgere la suprafaţă (Skramtajev 1938) se bazează pe măsurarea forţei necesare pentru desprinderea unui disc metalic. (Feldmann 1977. Şurub dublu filetat de cuplaj. Tijă de tracţiune. în suprafaţa de beton de încercat. 2. dezvoltată în SUA (1966) şi Anglia (Long şi Murray 1984) a adus un aport substanţial la testarea betonului în situ. a unui cui de oţel. iar forţa de smulgere este măsurată cu ajutorul unui manometru. Interpretarea rezultatelor încercării realizându-se prin corelarea adâncimii de penetrare cu rezistenţa la compresiune a betonului. Cuiele sunt trase afară după 10 min. Disc de smulgere. Aparatura de încercare semidistructivă prin smulgere 109 .3. Picioare de reazăm. Legendă: 1. Figura 6-9.5 mm şi lungime 8. Cameră de presiune.. 6-9). Avantajul acestei metode este acela că suprafaţa elementului încercat nu trebuie să fie neapărat plană deoarece dimensiunea cuielor este redusă (diametru 6. INCERC. Imagine aparatul Windsor Sursă: James Instruments. şi interpretarea rezultatelor în vederea determinării rezistenţei betonului. t = 4 mm) în beton cu ajutorul unui dispozitiv special (Hilti DX 100L). 6. 2003. 4.4.CONTROLUL CALITĂŢII LUCRĂRILOR DE CONSTRUCŢII 6. Carino 1994) (STAS 6652/1-82) Încercările efectuate sunt influenţate de mărimea agregatelor care conduc la variaţii ale rezultatelor testării.0 cm) (fig. Metoda Hellenică constă în împuşcarea unor tije standard (l = 34 mm. 5. IMEC. Figura 6-10. prin explozia încărcăturii unui cartuş standard. Manometru. METODA PRIN PENETRARE Metoda rezistenţei la penetrare (denumită şi metoda Windsor).4.4. Această metodă se bazează pe măsurarea adâncimii de penetrare. 6. lipit (cu răşină epoxidică) pe suprafaţa betonului. 3. (STAS 6652/1-82) Sursă: James Instruments.

Alte abordări. de suprafaţa elementului de beton care va fi încercat şi păstrarea 1-2 zile la temperatură de minimum + 15 oC pentru a realiza întărirea corespunzătoare a adezivului. În funcţie de suprafaţa discului se deduce rezistenţa la întindere directă (prin smulgere) a betonului şi indirect.CONTROLUL CALITĂŢII LUCRĂRILOR DE CONSTRUCŢII Această metoda măsoară direct rezistenţa la întindere a betonului. SUA (Richard 1977). • prinderea discului prin intermediul unei tije de tracţiune de aparatul extractor (presă) şi tragerea până la smulgere. Bryden-Smith 1980). • poansonarea conturului discului la maximum 5 mm echidistanţă cu adâncimi de cca. Procedeul CAPO d. bazându-se pe corelaţia dintre rezistenţa la întindere a betonului şi forţa de smulgere a discului metalic. (Bickley 1982). rezistenţa la compresiune. pe suprafaţa de beton. a. ale aceleiaşi metode a fost dezvoltată în paralel în Danemarca (Kierkegsard-Hansen 1962). tabele sau relaţii de transformare. Forţa de smulgere necesară extragerii piesei înglobate va fi înregistrată de manometrul presei. Anglia (Chabowski. 0. Modul de lucru constă în: • lipirea discului (cu diametru de 50 sau 75 mm) cu răşină epoxidică. cu ajutorul unor curbe. Exemple de procedee de smulgere prin extracţie a pieselor metalice post-înglobate în beton Ele bazându-se pe măsurarea forţei axiale sau momentului de torsiune necesare extracţiei din beton a unor elemente (piesei) pre-înglobate sau post înglobate în beton.5 mm. cu ajutorul unui kerner ascuţit şi unirea tuturor acestor puncte astfel încât să rezulte un şanţ continuu (fără a se disloca agregate din beton). Procedeul inel expandabil Sursă: Carino. Procedeul BRE b. precum: 110 . 1994 c. (Teleni 1970). Procedeul prin smulgere la suprafaţă Figura 6-11.

Tubul se poate găsi în poziţii înclinate din 15 o in 15 o. 300 rot/min.4.motor de-a lungul glisierei maşinii. tuburile se rotesc cu cca. Metoda semidistructivă prin smulgere se recomandă a fi aplicată numai în cazurile în care calitatea betonului de la suprafaţa elementelor de construcţie este asemănătoare cu cea a betonului din profunzime. diferenţa constând în calculare rezistenţei la forfecare prin smulgere şi corelarea ei cu rezistenţa la compresiune a betonului. Forţa măsurată de smulgere a tijei care provoacă fracturarea internă a betonului se corelează cu rezistenţa la întindere a betonului. 2003. C 54-81. prin determinarea forţei necesare extragerii unei tije metalice. EXTRAGERE DE CAROTE Extragerea de carote se realizează cu ajutorul unui echipament prevăzut cu tuburi de oţel prevăzut cu coroane de diamant industrial. care după o netezire a suprafeţelor de capăt se încearcă prin rupere la presa. pentru determinarea rezistenţei la compresiune.CONTROLUL CALITĂŢII LUCRĂRILOR DE CONSTRUCŢII 1. Metoda fracturării interne a betonului constă în măsurarea indirectă a rezistenţei la întindere a betonului. astfel încât se poate găsi oricând perpendicular pe suprafaţa betonului de unde se extrage proba (fig. Dispozitive pentru extras carote Sursă: James Instruments. 6-12). Sursă: James Instruments 6. ROMTECH 111 . Metoda smulgerii din profunzime este asemănătoare metodei fracturării interne. Extragerea carotelor se face prin avansarea ansamblului tub – carotier . (STAS 6652/1-82. prevăzute cu inele expandabile. INCERC. James Intruments) Acest echipament taie epruvete cilindrice denumite "carote". Figura 6-12. Această metoda nu se recomandă a fi aplicată la: construcţii amplasate în medii agresive la care atacul chimic se produce de la suprafaţă.5. construcţii sau elemente de construcţie avariate care prezintă defecte locale sau degradări structurale ale betonului. elemente de construcţie puternic armate sau cu strat de acoperire cu beton sub 1-3 cm. 2.

lungimi de undă λ= 5 x 10-12 – 1 x 10-8 şi frecvenţă ν = 3 x 1016 – 6 x 1019 Hz). METODA RUPERII Metoda ruperii (din limba engleză – Broken off specimens by splitting “BOSS”) se aseamănă în principiu cu celelalte metode menţionate până acum.CONTROLUL CALITĂŢII LUCRĂRILOR DE CONSTRUCŢII 6. b.5.4. Spectrul radiaţiilor electromagnetice 6. (STAS 6652/1-82) Se pot distinge următoarele metode: metoda radiografică folosind radiaţii X sau gama. ea fiind folosită pentru evaluarea maturizării betonului (Johansen 1970). Figura 6-13. metoda cu neutroni rapizi şi metoda de rezonanţă magnetică nucleară.6. Gama (izotopi radioactivi: Ir 192 şi Co 60 cu λ= 1 x 10-13 – 5 x 10-12 şi ν = 6 x 1019 – 3 x 1021 Hz) sau reacţii nucleare artificiale (neutroni). METODA RADIOGRAFICĂ FOLOSIND RAZE GAMA .1. ele fiind formate prin turnare în acelaşi timp cu elementul de beton (fig. prin înregistrarea variaţiei distribuţiei intensităţii rezultate (pe plăci sensibile radiografic – filme Röntgen sau pe 112 .GAMAGRAFIERE Controlul radiografic presupune fotografierea cu ajutorul unor radiaţii de tip special. precum: Röntgen (raze X cu energie a radiaţiei între 20 keV – 10 MeV. care furnizează. METODE ATOMICE Metodele atomice se bazează pe evidenţierea şi analiza densităţi fluxului de energie a radiaţiei după interacţiunea cu elementul studiat cu ajutorul radiaţiilor nucleare (X. 613). β. care sunt ataşate de elementele de beton armat. Figura 6-14. metoda radiometrică cu radiaţii gama sau beta. a. Principiul acestei metode constă în ruperea unor probe (cilindrice sau prismatice). Controlul radiografic folosind radiaţii electromagnetice (raze gama) se bazează pe iradierea elementelor de beton cu izotopi radioactivi. Modulele probelor ataşate de cofraj. Probele BOSS după decofrare 6. Încercarea probelor BOSS se realizează prin ruperea lor la suprafaţa elementului.5. γ sau fluxuri de neutroni). a imaginii structurale a interiorului unui obiect opac cu grosimi de până la 60 cm.

a căror sensibilitate este corespunzătoare radiaţiilor utilizate). radiaţiile sunt atenuate inegal în diferite puncte ale acestuia (corespunzător distribuţiei de grosimi şi densităţi).CONTROLUL CALITĂŢII LUCRĂRILOR DE CONSTRUCŢII ecrane fluorescente. x . iar de cealaltă parte se poziţionează filmul (placa) fotografic(ă).18] unde: μ . va fi diferit funcţie de absorbţia diferenţiată a materialului studiat. 2003. imagini formate din zone de umbră şi lumină. care depinde de lungimea de undă (λ). de intensitate Io. experienţa arată că intensitatea I a undei plane suferă o micşorare după legea: [6. 113 .17] I = I 0 e − μx sau ln (I 0 / I ) = μx Pentru materiale compozite se consideră următoare ecuaţie: μ = ∑ μ i Ci i n =1 [6. Principiul de funcţionare: sursa radioactivă este poziţionată de o parte a elementului studiat. Io – intensitatea sursei de radiaţie. Schemă de funcţionare a aparaturii folosite la gamagrafiere Sursă: Ilinoiu G.coeficient absorbţie a materialului (cm-1). Străbătând elementul. I – intensitate înregistrată.. densitatea materialului (C) şi de numărul atomic (Z). astfel încât valorile intensităţii transmise. Când pe suprafaţa elementului studiat cade un fascicul paralel de raze.grosimea elementului străbătut de radiaţie. Figura 6-15. Ci – densitatea materialului.

CONTROLUL CALITĂŢII LUCRĂRILOR DE CONSTRUCŢII Axa fasciculului de radiaţii trebuie să fie orientată către centrul zonei elementului studiat. de obicei ascuns. este strict necesară pentru a se realiza reprezentări tridimensionale precise a elementului de beton armat studiat (figura 6-16). În unele situaţii. (a) se pot observa efectele coroziunii armăturii prin faptul că oxizii rezultaţi au pătruns in beton. precum verificarea zonelor segregate de beton imaginile plane (fotografice) ale elementului studiat sunt îndeajuns. Dezavantajele acestei metode sunt: necesitatea unei anumite durate de timp pentru utilizare şi aplicarea numai pe o zonă restrânsă de control. Se admite utilizarea unei direcţii oblice în cazul iradierii panoramice (fig. când prelucrarea ulterioară a imaginii prin extrapolare. diametrul şi nivelul lor de coroziune al armăturilor. rosturi de turnare. fisuri. o cantitate mai mare de raze este absorbită înnegrind filmul). ceea ce în cazul unor lucrări de anvergură necesită realizarea unui număr mare de filme. deoarece imaginea barei de armătură este difuză. care au rolul de identificare a zonei elementului radiografiat în vederea localizării cu uşurinţă a defectelor. cu grosimea elementului studiat şi cu timpul de transmisie. Cu ajutorul acestor aparate se pot identifica: poziţia. numerotate cu vopsea. pe o direcţie perpendiculară. Pentru a realiza o recunoaştere optimă a defectelor intensitatea radiaţiei trebuie corelată cu lungimea de undă. straturi de beton degradat. Pata neagră din zona dreaptă a imaginii reprezintă un tub electric (având densitate redusă. cu ajutorul calculatorului. Dar există situaţii. segregări şi zone poroase în beton. punct cu punct. Sursă: Tomografia de Hormigon Armado . În figura 6-16. 2002 114 . 6-14) sau dacă evidenţierea unor anumite defecte sau forme şi dimensiuni ale elementului necesită o iradiere oblică. ale elementelor de construcţie (±1 mm pentru diametrul barelor de armătură şi ± 1 cm privind poziţia lor). Punctele de culoare albă din figura 6-16 (b) reprezintă plăcuţe de plumb. Caracteristica distinctivă a acestui metode de control este faptul că oferă precizie fotografică a detaliilor interiorului.

Detaliu mărit Sursă: Tomografia de Hormigon Armado . Imagine generală a zonei gamagrafiate. Gamagrafia ciocurilor unor bare de armătură 115 .CONTROLUL CALITĂŢII LUCRĂRILOR DE CONSTRUCŢII Figura 6-16. Gamagrafia unui stâlp din beton armat şi reconstituirea sa tridimensională: a. 2002 Figura 6-17. b.

Gamagrafia unei stâlp din beton armat care prezentă zone de segregare Sursă: Tomografia Armado. 2002 de Hormigon 116 .CONTROLUL CALITĂŢII LUCRĂRILOR DE CONSTRUCŢII Figura 6-18. fisurate în dreptul reazemului Sursă: Tomografia de Hormigon Armado . Gamagrafia unei grinzi din beton armat. 2002 Figura 6-19.

Radiometru. (STAS 6652/1-82) 6. faţă de beton şi de posibilitatea de a evidenţia această atenuare cu ajutorul detectorului de gaz sau a detectorului cu scintilaţii. (STAS 6652/1-82) Metodele electrice sau electromagnetice . metoda neutronilor rapizi se foloseşte la determinarea umidităţii betonului. METODA RADIOMETRICĂ CU RADIAŢII GAMA SAU BETA Metoda radiometrică cu radiaţii gama sau beta se bazează pe proprietatea aerului sau armăturilor de a atenua radiaţiile gama sau beta în mod diferit. Element de beton.4. În acest fel apare posibilitatea identificării atomilor de hidrogen existenţi în beton sub formă de apă.3. METODA CU NEUTRONI RAPIZI Metoda neutronilor rapizi se bazează pe capacitatea atomilor de hidrogen de a încetini mult mai eficace neutronii rapizi cu care se ciocnesc.se bazează pe analiza interacţiunii unui câmp electromagnetic exterior cu câmpul electromagnetic al curenţilor turbionari induşi de acesta în elementul studiat. 4. Principalul scop fiind analiza interacţiunii unui câmp electromagnetic exterior cu câmpul electromagnetic al curenţilor turbionari induşi de acesta în elementul studiat.4. Sursă: Teodorescu M. conectate la o instalaţie de numărare. Contor de plumb. decât orice fel de atomi pe care betonul îl conţine şi pe existenţa unor mijloace de detecţie a neutronilor lenţi rezultaţi în urma ciocnirilor cu atomi de hidrogen.se bazează pe analiza interacţiunii unui câmp magnetic cu elementul studiat.3. Încercarea radiometrică a betonului 1. Colimator.5.CONTROLUL CALITĂŢII LUCRĂRILOR DE CONSTRUCŢII 6. 5. 2. 1996 6. (STAS 6652/1-82) 6. Container cu izotopi. Datorită acestui fapt. din această categorie se disting: metoda rezistivă (conductometrică). METODE ELECTRICE ŞI MAGNETICE Metodele nedistructive electrice şi magnetice se bazează pe măsurarea unor proprietăţi electrice ale betonului sau pe propagarea undelor electromagnetice în beton. capacitivă.3.. 3. 3 2 1 4 5 Figura 6-20.2. a absorbţiei microundelor şi inducţiei magnetice (pachometrului) şi metoda curenţilor turbionari. În timp ce metoda magnetică . 10 deplasare lentă a axei de rotaţie a unui corp care se roteşte rapid şi are doar un punct fix (DEX) 117 . METODA REZONANŢEI MAGNETICE NUCLEARE Metoda rezonanţei magnetice nucleare se bazează pe diferenţa dintre momentele magnetice datorită mişcării de precesie a diferitelor nuclee şi pe posibilitatea identificării lor cu ajutorul unui fenomen de rezonanţă dat de interfaţa dintre frecvenţa mişcării de precesie10 şi frecvenţa variabilă a unui câmp electromagnetic exterior.

2. Procedeul se bazează pe faptul că. METODA CAPACITIVĂ Metoda capacitivă se bazează pe modificarea constantei dielectrice şi a capacităţii electrice a betonului. Obiect metalic magnetizat c. în funcţie de umiditatea betonului.CONTROLUL CALITĂŢII LUCRĂRILOR DE CONSTRUCŢII 6.3. a determinării umidităţii. METODA REZISTIVĂ (A CONDUCTIVITĂŢII) Metoda rezistivă (denumită şi metoda conductivităţii) se bazează pe variaţia rezistenţei sau conductibilităţii electrice a betonului în curent alternativ sub influenţa modificării umidităţii sale. (STAS 6652/1-82) 6. Obiect metalic nemagnetizat b. Marginile fisurii atrag suspensia conţinând particule de pulbere magnetică fină. 6.1.4. precum şi la măsurarea grosimilor şi planeităţii. identificând (STAS 6652/1-82): • defecte de material (de exemplu: fisuri cu lăţimi de ordinul micronilor). METODA ABSORBŢIEI MICROUNDELOR (METODA NEUTRONILOR) Metoda absorbţiei microundelor (denumită şi metoda neutronilor) se bazează pe capacitatea betonului de a atenua în mod diferit undele electromagnetice de foarte înaltă frecvenţă (225 MHz la 100 GHz). (STAS 6652/1-82) Microundele pot fi folosite în scopul verificării omogenităţii betonului prin dispersia componenţilor în masa lui.4. METODA INDUCŢIEI MAGNETICE Metoda inducţiei magnetice se bazează pe dispersia fluxului magnetic indus în materiale feromagnetice. Câmpul unui dipol electric 118 . în acest mod fiind evidenţiate fisurile în piesele metalice. care a fost în prealabil pulverizarea pe suprafaţa materialului metalic. în piesa magnetizată.4. a porozităţii şi conţinutului de aer înglobat. datorită variaţiilor de umiditate ale betonului.4. Particulele fiind atrase de câmpul de dispersie care ia naştere pe defectele de material ale piesei magnetizată în câmp exterior. constanta dielectrică a apei fiind net deosebită de cea a celorlalte materiale. fluxul de linii de forţă magnetică îşi schimbă direcţia acolo unde întâlneşte o fisură sau o incluziune.4. a. (STAS 6652/1-82) 6.

5. Baterie de alimentare. 119 . Procedeul constă în perturbarea câmpului magnetic. 8. Defazor. Galvanometru. Defectoscopia magnetică Sursă: American Society for Nondestructive Testing • poziţia. Teodorescu M. 9.. 1996.CONTROLUL CALITĂŢII LUCRĂRILOR DE CONSTRUCŢII d. Principii de funcţionare Cârlig supus defectoscopiei magnetice Figura 6-21. grosimea stratului de acoperire cu beton şi diametrul armăturilor. Oscilator cu curent alternativ. 7. Sondă de palpare. Întrerupător. 3. 2003. 2. Armătură. James Instruments. Oneţ 1979. 4. Evidenţierea perturbaţiei se realizează cu ajutorul unui cuplaj inductiv realizat între primarul şi secundarul unei sonde (galvanometru) şi este proporţională cu mărimea obiectului şi apropierea de traductor. Acest procedeu reprezintă metoda Pachometrului. Element de beton. Redresor. 3 4 7 8 9 Sursă: Tertea. Schema de funcţionare a Pachometrului 1. 5 2 1 6 Figura 6-22. în prezenţa unui element metalic. 6. generat de o bobină.

CONTROLUL CALITĂŢII LUCRĂRILOR DE CONSTRUCŢII

6.4.5. METODA CURENŢILOR TURBIONARI Metoda curenţilor turbionari se bazează pe efectul Skin, adică pe concentrarea la suprafaţă a curenţilor electrici turbionari induşi în cazul interacţiunii unui câmp de înaltă frecvenţă cu un material electric conductor. Neomogenităţile de suprafaţă sau zonele structurale cu conductibilitate modificată (de exemplu: fisuri, variaţii de duritate, separări la limite de grăunţi etc.) schimbă comportarea electrică a stratului în care apare efectul Skin, la acţiunea unui câmp generat de o bobină exterioară. (Hutte, 1995; STAS 6652/1-82; Carino, 1997)
Figura 6-23. Schema funcţionării aparaturii defectoscopice cu curenţi turbionari: a., b. şi c Câmpul magnetic omogen din interiorul unei bobine cilindrice străbătute de curent şi câmpul de dipol din interiorul acesteia Sursă: Carino, 1997

a

b

c

120

CONTROLUL CALITĂŢII LUCRĂRILOR DE CONSTRUCŢII

6.6. METODE TERMICE
Metodele termice se bazează pe analiza variaţiei câmpurilor termice sau de temperatură, datorate defectelor din obiectul de controlat, din această categorie fac parte (STAS 6652/1-82): metoda radiografică (radiometrică) şi metoda radioscopică (termovizuală). 6.6.1. METODA TERMOGRAFICĂ/ RADIOSCOPICĂ ÎN INFRAROŞU (TERMOVIZIUNII) Metoda radioscopică (denumită şi metoda termovizuală) constă în întocmirea unei hărţi termice a elementului de examinat, bazându-se pe posibilitatea detectării fluxului de radiaţii infraroşii, ce străbate betonul, prin transformarea lui într-un semnal electric, cu ajutorul unui detector corespunzător şi pe vizualizarea acestui semnal într-un circuit de televiziune cu frecvenţă mare de linii. Prin termografiere se evidenţiază anizotropia structurală a materialului, precum şi cele mai importante defecte specifice.
1 2 3 7

Figura 6-24. Metoda radioscopică 1. Sursă radiaţii, 2. Colimator, 3. Element de beton, 4. Microprocesor, 5. Monitor, 6. Magnetoscop, 7. Receptor. Sursă: Teodorescu M., 1996

4 5 6

Zona calda

Metoda termografică în infraroşu este o metodă nedistructivă de control a pierderilor de căldură, a analizării degradărilor şi a defectelor elementelor de construcţii prin măsurare a temperaturii elementelor de construcţii de la distanţă, prin înregistrarea radiaţiilor în IR. (Clemena şi McKeel 1978), (Manning şi Holt 1983), (Carino, 1994)
Figura 6-25. Efectul discontinuităţii fluxului termic în materialul supus controlului a. Flux termic interior spre exterior creează puncte “calde”, b. Flux termic exterior spre interior creează puncte “reci” pe imagini.

Zona rece

Sursă: Carino, 1994

Principiul de funcţionare constă în emiterea şi absorbţia energiei (radiaţiei) electromagnetice de către materiale supuse controlului. Fluxul emis este afectat de proprietăţile izolatoare ale materialului şi de gradul în care suprafaţa materialului radiază energie. Diferenţele de temperatură, sub formă de imagini, sunt înregistrate de câtre aparate foto cu infraroşu speciale, care sunt stocate în calculatoare pentru prelucrare ulterioară. (Georgescu M., Rodan Gh., Georgescu E., 1999), (Boian Fl., Rodan Gh., Georgescu M., Rodan P., 2000, 2001) Imaginile termografice prezintă suprafeţele elementului controlat în care neregularităţile proprietăţilor materialului se traduc în variaţii ale temperaturii, vizualizate prin culori diferite (corespunzătoare unor anumite temperaturi). Scara de culori, variază în plaja, violet – albastru – verde – portocaliu – roşu – galben - alb. Culorile închise ca nuanţă (albastru şi verde) corespund unor temperaturi mai mici, iar cele cu culori deschise corespund unor temperaturi mai ridicate. (Boian Fl., Rodan Gh., Georgescu M., Rodan P., 2000)
121

CONTROLUL CALITĂŢII LUCRĂRILOR DE CONSTRUCŢII

Anomaliile termice care apar frecvent în cazul structurilor din beton, sunt defecte în structura betonului, şi anume zone de beton poros şi segregat, zone apărute în urma executării necorespunzătoare a lucrărilor (fig 6-26). Metoda termografică în infraroşu semnalează numai anomaliile de suprafaţă şi amplasarea lor, nu poate determina adâncimea şi grosimea acestora, iar rezultatele înregistrate sunt sensibil influenţate de către factorii de mediu (temperatură şi umiditate).
Figura 6-26. Detaliu element de beton armat vizualizat în plaja de culori IR.

6.6.3. METODA RADIOGRAFICĂ CU RADIAŢII INFRAROŞII Metoda radiografică cu radiaţii infraroşii se bazează pe posibilitatea evidenţierii defectelor ce există în masa elementului de studiat prin măsurarea fluxului prin măsurarea fluxului termic ce traversează obiectul examinat şi pe posibilitatea vizualizării repartiţiei sale, cu ajutorul unei pelicule fotosensibile la radiaţii infraroşii.
1 2 3
Figura 6-27. a. Schemă metoda radiografică 1. container cu izotopi, 2. colimator, 3. element de beton, 4. film, 5. ecran de protecţie. Sursă: American Society for Nondestructive Testing

4 5

b. Exemple de imagini radiografice Sursă: American Society for Nondestructive Testing

122

în următoarele categorii: • Substanţele penetrante. pensulare. folosind produse speciale pentru îndepărtat excesul de penetrant. 6. inundare. tip C – solvent. cufundare sau imersie. Kauw V.cu contrast de culoare sau de tip III . tip c – suspensie în apă. în funcţie de rolul pe care îl îndeplinesc (STAS 85391991.7.1. METODA SUBSTANŢELOR PENETRANTE Metoda controlului nedistructiv folosind substanţe penetrante se bazează pe evidenţierea penetrantului (lichid sau gazos) care pătrunde în discontinuităţile elementului studiat. înregistrarea rezultatelor şi curăţarea finală a elementului. Werner M. Principalele operaţii tehnologice necesare realizării examinării sunt: pregătirea şi curăţirea prealabilă a suprafeţei. 1995) 6.CONTROLUL CALITĂŢII LUCRĂRILOR DE CONSTRUCŢII 6. de tip a – uscat.7. se aplică penetranţi adecvaţi pe zona de examinat care intră în discontinuităţile deschise la suprafaţă. aplicarea developantului. PROCEDURA DE CONTROL Depinzând de cauza degradării materialului de examinat şi de metoda de pregătire aleasă. SR EN 571-1/1999) 6.micşti (fluorescent şi contrast de culoare). dar poate fi utilizată de asemenea şi pentru alte materiale. Această metodă se aplică în principal materialelor metalice. porozitate şi lipsă de topire. tip II . (STAS 6652/1-82. îndepărtarea excesului de penetrant. tip D – emulgator hidrofil sau tip E – apă şi solvent. Important este faptul că materialele penetrante trebuie să fie compatibile între ele. de tip I . pentru a nu afecta negativ proprietăţile fizico – chimice ale elementelor examinate. cu condiţia ca aceasta să nu atace prin substanţele de examinare a materialul examinat. excesul de pe suprafaţă se îndepărtează.. precum betonul sau materiale ceramice.7. suprafaţa existentă trebuie să fie tratată prin următoarea combinaţie de lucrări: pregătirea suprafeţei de examinat . (PC-1/1990.3. verificarea lucrărilor. suprapuneri.7. tip B – emulgator lipofil pe bază de ulei. aplicarea penetrantului. şi se aplică developantul. prin: pulverizare.2. 123 . După trecerea unei anumite perioade de timp necesare penetrării. tip d – pe bază de solvent şi tip e – pe bază de apă sau solvent pentru aplicaţii speciale. După care. de tip A – apă. în scopul detectării discontinuităţilor deschise la suprafaţa materialului de examinat.curăţarea – desprăfuirea – degresarea – uscarea – aplicarea penetrant – îndepărtarea excesului de penetrant – uscarea – aplicarea developant – inspecţia finală a lucrărilor – înregistrarea rezultatelor încercării – curăţarea finală – realizarea protecţie materialului împotriva coroziunii – recontrolarea. suprafaţa de controlat trebuie pregătită. se pot clasifica. STAS 10214-1984). de exemplu. fisuri. tip b – solubili în apă. prin operaţiile de curăţare şi uscare. MATERIALE FOLOSITE Principalele produse folosite pentru controlul nedistructiv folosind metoda substanţelor penetrante. • Produsele pentru îndepărtat excesul de penetrant. de preferat să fie livrate de către acelaşi producător. • Developanţii. DESCRIEREA METODEI Înaintea efectuării controlului folosind substanţe penetrante.. cute.fluorescent.

în general. fără grăsimi. uleiul. şlefuire. substanţelor chimice.). O suprafaţă curată nu trebuie să conţină nimic altceva de cât constituenţii originali ai materialului de controlat. se realizează îndepărtarea uleiurilor. pentru a se asigura că discontinuităţile sunt deschise la suprafaţă. Desprăfuirea suprafeţelor de examinat Praful. se efectuează ulterior un tratament de decapare chimică. rugină etc. Din acest motiv ei trebuie îndepărtaţi de pe suprafaţa de examinat după procesul de curăţare. Procedeul chimic de curăţare se efectuează folosind agenţi de curăţare convenabil. spălare cu solvenţi (curăţare chimică). termice şi chimice. precum şi culoarea penetranţilor cu contrast de culoare. dar. Toate procedeele folosite pentru examinarea nedistructivă a materialelor presupun o pregătire prealabilă a suprafeţelor acestora în vederea facilităţii penetrării şi adeziunii penetrantului folosit pentru control.. reducând sensibilitatea acestora. dăltuire. grăsimea. tăierea cu disc diamantat şi combinaţii dintre acestora. a exfolierilor sau a altor deteriorări care se dezvoltă pe o adâncime de max. pentru a îndepărta reziduuri precum. Reziduurile de la anumite procese de curăţare. • unor umidităţii şi temperaturii corespunzătoare suprafeţei. sunt incapabile să îndepărteze contaminanţii din discontinuităţile de suprafaţă ale elementelor. va fi îndepărtat în mod obligatoriu. având avantaje şi dezavantaje. acizii şi cromaţii. 3. noroiului prafului etc. având o influenţă directă şi necondiţionată asupra calităţii lucrărilor executate. Dacă este necesar. urmat de clătire şi uscare corespunzătoare. rugoase (sănătoase). 1986. praf. specifice anumitor domenii restrânse de utilizare. Astfel. 2. sablare cu nisip cuarţos sau cu jet de apă sub presiune etc. Ilinoiu G. vopseaua sau materiale de decapare. asigurarea: • unor suprafeţe curate. 2000) Procedeul mecanic de curăţare (periere manuală sau mecanizată. dar în special în cazul sablării.. 1986. perierea cu peria de sârmă (manual sau mecanic).. polizare. rezultat din operaţiile executate anterior pentru prelucrarea suprafeţei elementelor sau datorat mediului înconjurător. precum şi performanţe diferite. trebuie să se asigure că discontinuităţile nu sunt mascate prin deformare plastică sau acumulări de materiale abrazive (în cazul elementelor metalice). calitatea ei fiind dependentă numai de pregătirea profesională şi conştiinciozitatea personalului care o execută. Procedeele cele mai utilizate pentru curăţare sunt: spălare cu apă. Prin curăţare.. utilizând 124 . grăsimilor. pot reacţiona cu penetrantul.. Teodorescu M. Curăţarea suprafeţelor de examinat Simpla operaţie de curăţare a suprafeţei este suficientă doar în cazul în care nu există degradări structurale ale materialului. şpiţuirea (manual sau mecanic). Ilinoiu G. sau a altor tipuri acoperiri. Teodorescu M. Procedeele de pregătire a suprafeţei sunt diferite în funcţie de scopul pe care trebuie să îl îndeplinească. În toate cazurile.CONTROLUL CALITĂŢII LUCRĂRILOR DE CONSTRUCŢII (Nedelcu N. pot reduce mult fluorescenţa penetranţilor fluorescenţi. folosind metode de curăţare convenabile. îndepărtează contaminanţii de pe suprafaţă şi zonele degradate de material. Ele constau în procedee mecanice. • unor suprafeţe compacte. polizarea. Pregătirea suprafeţelor de examinat Lucrările de pregătire a suprafeţelor a elementelor de examinat au ca obiectiv. (Nedelcu N. în funcţie de exigenţele impuse de specificaţiile penetrantului adoptat. carotarea. 1 mm.. care pot include şi clătirea cu apă. 2000) 1.. Pregătirea suprafeţei devine o lucrare ascunsă.

Temperatura la care se recomandă examinarea suprafeţelor. toluen. La efectuarea operaţiunii de desprăfuire se va avea în vedere: • evitarea dirijării prafului spre suprafeţele proaspăt acoperite cu straturi de protecţie anticorozivă sau spre suprafeţe desprăfuite anterior. trebuie să se asigura ca suprafaţa de examinat să rămână complet umezită.). folosindu-se jeturi de aer cald. Durata de penetrare depinde de: proprietăţile penetrantului. • ştergerea suprafeţei curăţate cu o cârpă curată.). pe întreaga desfăşurare a penetrării. acizi etc). 6. nu depăşeşte intervalul 5 … 60 minute. în anumite cazuri. se poate coborî la +5 oC. În cazul în care umectarea este superficială şi se datorează unei cauze exterioare (intemperii. • protecţia utilajului aflat în zonă. trebuie să fie cuprinsă între +10 oC şi +50 oC. • evacuarea oamenilor din zonă. Absorbţia cu aspiratorul şi suflarea cu aer comprimat (evitându-se depunerile de ulei pe suprafaţa elementului). Aplicarea penetrantului pe suprafeţele de examinat Penetrantul se poate aplica pe elementul de examinat prin: pulverizare. apa împiedicând intrarea penetrantului în discontinuităţi. atunci când acestea au o anumită umiditate mai mare decât cea indicată de furnizorul produsului de protecţie. cu condiţia ca penetrantul să nu se usuce pe timpul duratei de penetrare. arzătoare etc. iar în cazul în care prezenţa acestora în zonă este necesară.) se permite ca uscarea să se realizeze forţat. pensule sau perii înmuiate în soluţii de solvenţi organici (white .spirte. cufundare sau imersie. Uscarea suprafeţelor de examinat Este o operaţie obligatorie în cazul aplicării straturilor de protecţie pe suprafaţa suport. Atunci când umectarea este de profunzime. vopsele. şi având grijă ca pe suprafaţa elementului să nu se depună fum. acetonă.CONTROLUL CALITĂŢII LUCRĂRILOR DE CONSTRUCŢII următoarele procedee: ştergerea cu perii sau bidinele prevăzute cu păr moale. dar de obicei. dar numai în cazul folosirii anumitor tipuri de penetranţi. temperatura de aplicare. 5. materialul de examinat şi de discontinuităţile de detectat. stropiri etc. benzen. se realizează numai atunci când această operaţie este necesară (suprafeţe impregnate cu substanţe pentru decofrare. benzină. precum şi pe suprafaţa acestora. inundare. Indiferent de metoda folosită. substanţe grase sau alte impurităţi şi respectiv să nu se depăşească temperatura de 30…40 oC. măşti contra prafului etc. 4. utilizând lămpi de iradiere. Degresarea suprafeţelor de examinat Degresarea suprafeţelor. cu menţiunea că această operaţie trebuie să se 125 . produse petroliere etc. Degresarea se realizează prin: • frecarea suprafeţei cu ajutorul unor cârpe. echiparea lor corespunzătoare cu mijloace de protecţie (ochelari de protecţie. elementele vor fi supuse unei uscări lente. 7. special proiectaţi pentru a reduce pericolul de condensare a apei în discontinuităţile elementului. pensulare. grăsimi. Îndepărtarea excesului de penetrant de pe suprafeţele de examinat Îndepărtarea excesului de penetrant de pe suprafaţa de examinat se poate realiza folosind una din următoarele substanţe.

Durata de emulsionare nu trebuie depăşită. În acest caz. Emulgatorul trebuie aplicat prin imersie sau cu o instalaţie de spumare. Concentraţia şi durata de contact al emulgatorului trebuie evaluată de către utilizator prin încercări preliminare conform instrucţiunilor producătorului.ştergere cu o pânză uscată.CONTROLUL CALITĂŢII LUCRĂRILOR DE CONSTRUCŢII realizeze astfel încât să nu afecteze penetrantul din discontinuităţile materialului (SR EN 5711999). iar presiunea pe suprafaţa piesei să fie menţinută cât mai redusă posibil. Dacă se foloseşte aer comprimat. se realizează prin clătire cu apă (prin aplicarea unui emulgator) pentru a se îndepărta majoritatea penetrantului în exces de pe suprafaţa de examinare. Cu excepţia cazului folosirii unui developant pe bază de apă. Verificarea îndepărtării excesului de penetrant În timpul îndepărtării excesului de penetrant suprafaţa de examinat trebuie verificată vizual dacă sunt reziduuri penetrante. Pentru penetranţi fluorescenţi. . 8. Aceasta se poate face numai prin imersie. În acest caz. trebuie avut grijă în special să se asigure că acesta este fără apă şi ulei. • Apă şi solvenţi. .evaporare la temperatură ambiantă după cufundare în apă fierbinte. trebuie îndepărtaţi orice stropi şi apa de pe suprafaţa elementului de examinat. ştergere cu pânza uscată. îndepărtarea penetrantului postemulsionabil de pe suprafaţa de examinat.evaporare la temperatură ridicată. În acest caz. .metode combinate. folosind una din următoarele metode: . după care cu pânza umezită uşor cu solvent. Imediat după emulsionare trebuie efectuată o spălare cu apă. sau clătire prin pulverizare (temperatura apei folosite trebuind să nu depăşească +50 oC). după ce s-a efectuat îndepărtarea penetrantului în exces. 126 . Metoda de uscare a piesei de examinat trebuie aleasă astfel încât să se asigure că penetrantul inclus în discontinuităţi nu se usucă. Dacă apare un fond excesiv pe suprafaţa elementului de examinat. se realizează prin clătire cu apă (prin aplicarea unui emulgator) pentru a se îndepărta majoritatea penetrantului în exces de pe suprafaţa de examinare. precum şi pentru a facilita o acţiune uniformă a emulgatorului hidrofil care va fi aplicat ulterior. aceasta trebuie efectuată sub o sursă UV – A. decizia referitoare la acţiuni viitoare trebuie luată de o persoană calificată corespunzător. îndepărtarea penetrantului postemulsionabil de pe suprafaţa de examinat. . • Emulgator lipofil (pe bază de ulei). După emulsionare trebuie efectuată o spălare finală. fără scame. Durata predeterminată de contact a emulgatorului nu trebuie să fie depăşită. îndepărtarea se realizează prin. dacă nu s-a convenit altfel.circulaţie forţată a aerului. suprafaţa de examinat trebuie uscată cât mai rapid posibil după îndepărtarea excesului de penetrant. a cărei intensitate nu trebuie să fie sub 3 W/m2. Această durată trebuie să fie suficientă pentru a permite doar îndepărtarea penetrantului în exces de pe suprafaţa de examinat în timpul spălării ulterioare cu apă. Uscarea suprafeţei de examinat Pentru a facilita o uscare rapidă a excesului de apă. • Emulgator hidrofil (diluabil în apă). 9. Durata de contact a emulgatorului trebuie evaluată de către utilizator prin încercări preliminare conform instrucţiunilor producătorului. Temperatura suprafeţei nu trebuie să depăşească 50 °C în timpul uscării.

precum: pulverizare electrostatică. pat fluidizat etc. (SR EN 571-1/1999) Figura 6-28. . Durata de imersie trebuie să fie cât mai scurtă posibil pentru a asigura rezultate optime. . pe suprafaţa de examinat printr-o serie de procedee. Developantul trebuie aplicat uniform.uscarea prin evaporare şi/sau folosind un cuptor cu circulaţie forţată a aerului a piese de examinat. Nu sunt admise aglomerări locale ale pulberii.pulverizarea trebuie să fie efectuată astfel încât developantul să ajungă uşor umed pe suprafaţă. Durata de imersie trebuie să fie cât mai scurtă posibil pentru a asigura rezultate optime. . prin imersie în suspensia agitată sau prin pulverizare cu un echipament corespunzător conform procedurii aprobate. Developant pe bază de solvent. Aplicarea developantului trebuie efectuată cât mai rapid posibil după îndepărtarea excesului de penetrant.aplicarea uniformă a unui strat subţire a developantului.evaluarea duratei de imersie şi a temperaturii developantului de către utilizator prin încercări prealabile conform instrucţiunilor producătorului. Aplicarea developantului pe suprafeţele de examinat Developantul trebuie menţinut în timpul folosirii într-o stare omogenă şi aplicat uniform pe suprafaţa de examinat. prin pulverizare Sursă: American Society for Nondestructive Testing • Pulbere uscată poate fi folosită numai cu penetranţi fluorescenţi. Aplicarea developantului – pulbere uscată. Developant solubil în apă.CONTROLUL CALITĂŢII LUCRĂRILOR DE CONSTRUCŢII 10.aplicarea uniformă a unui strat subţire a developantului. • • • 127 .aplicarea uniformă a unui strat subţire a developantului. prin pulverizare uniformă cu un echipament corespunzător conform procedurii aprobate. Developant suspensie în apă.uscarea prin evaporare şi/sau folosind un cuptor cu circulaţie forţată a aerului. Principalele operaţii tehnologice sunt: .evaluarea duratei de imersie şi a temperaturii developantului de către utilizator prin încercări prealabile conform instrucţiunilor producătorului. . prin imersie în suspensia agitată sau prin pulverizare cu ajutorul unui echipament corespunzător conform procedurii aprobate. . Principalele operaţii tehnologice sunt: . . în strat subţire.

solubil în apă. pe bază de solvent. prin imersie Sursă: American Society for Nondestructive Testing • Developant pe bază de apă sau solvent pentru aplicaţii speciale (de exemplu.se urmează exact acelaşi procedeu ca şi cel folosit iniţial. . se detaşează cu grijă stratul de developant. prin pulverizare.CONTROLUL CALITĂŢII LUCRĂRILOR DE CONSTRUCŢII a b Figura 6-29. Durata de developare sunt cuprinse între 10 min şi 30 min.aplicarea aceluiaşi penetrant prin orice mijloc convenabil. iar când timpul de developare recomandat de producător s-a scurs. developant pelicular).ştergerea developantul cu o pânză curată. 11. b. fără scame. Aplicarea developantului: a. începând imediat după aplicare (dacă se aplică developant uscat) şi sfârşind imediat după uscare (dacă se aplică developant umed). Inspecţie finală a lucrărilor 128 . . Indicaţiile apar pe suprafaţa stratului care a fost în contact direct cu piesa. până la aplicarea developantului. uscată. Principalele operaţii tehnologice sunt: . .aplicarea developantul pelicular conform recomandării producătorului. .îndepărtarea excesului de penetrant şi uscarea piesei.

4. Echipamente şi instrumente folosite pentru examinarea vizuală a defectelor Sursă: American Society for Nondestructive Testing După inspecţia finală curăţarea piesei este necesară numai în acele cazuri când produsele penetrante pot interfera cu procesul ulterior sau cu condiţiile de utilizare.7.. EXEMPLE DE DETERMINĂRI NEDISTRUCTIVE FOLOSIND SUBSTANŢE PENETRANTE 1. conducând la declanşarea procesului de carbonatare a betonului şi respectiv a procesului de coroziune a armăturii. cum ar fi aparatură de filtrare a luminii fluorescente (lumină neagră produsă de becuri electrice prevăzute cu filtre de oxid de nichel. Curăţare finală şi protecţie Figura 6-30. Teodorescu M. 12. Este important să se determine până la ce adâncime s-a produs penetrarea dioxidului de carbon. Ilinoiu G. Inspecţia finală trebuie efectuată când s-a scurs durata de developare. 6-31 şi 632). 2000) Adâncimea de carbonatare se poate determina folosind un indicator colorat (fenolftaleină) care îşi schimbă culoarea în funcţie de gradul de carbonatare (fig. Aceasta facilitează o interpretare mai bună a indicaţiilor. Se pot folosi mijloace auxiliare pentru examinarea vizuală. folosit pentru evidenţierea defectului). 2000. Determinarea adâncimii carbonatării Dintre agenţii cei mai nocivi se menţionează dioxidul de carbon care poate micşora ph-ul stratului de acoperire cu beton a armăturii. instrumente de mărire (refractometru) sau ochelari de contrast. Dacă 129 . Mărimea adâncimii de carbonatare Xc se stabileşte prin extragerea unei carote. (Ilinoiu G..CONTROLUL CALITĂŢII LUCRĂRILOR DE CONSTRUCŢII În general se recomandă să se efectueze prima examinare imediat după aplicarea developantului sau de îndată ce developantul este uscat. trebuie aplicată o protecţie adecvată împotriva coroziunii. 6. Dacă se cere..

ştiind că: [6. D’ . De menţionat este faptul că procesul de difuzie a ionilor de clor s-a stabilit în condiţiile unei umidităţi constante şi 130 . alura acestei curbe de variaţie.şi OH. variază în funcţie de adâncimea din stratul de acoperire cu beton. Conţinutul ionilor de clor.intervalul de timp. se pot trasa curbele conţinutului ionilor Cl. Determinarea curbei acţiunii clorhidrice Ionii de clor situaţi în porii stratului de acoperire cu beton pot coroda armăturile atunci când concentraţia lor ajunge la o valoare critică. Determinarea nivelului Cl.sau OHpentru aflarea zonei de corodare a armăturii Iniţializarea coroziunii 2.coeficient de difuzie al dioxidului de carbon în beton.CONTROLUL CALITĂŢII LUCRĂRILOR DE CONSTRUCŢII stratul de acoperire cu beton este în totalitate carbonatat şi dacă umiditatea relativă a mediului nu este prea scăzută. care depind de pH-ul stratului de acoperire. Cu ajutorul acestora se pot determina conţinutul ionilor de clor (formula 1) şi adâncimea de carbonatare (relaţia 6. fiind prezentată în fig. Epruvetă cilindrică de beton tratată cu fenolftaleină pentru determinarea adâncimii de carbonatare Sursă: James Instruments Pentru determinarea mărimi ariei de beton degradat se poate folosi coeficientul de difuzie D’ al dioxidului de carbon în beton. Folosind legile difuziei şi coeficienţii măsuraţi ai difuziei.19] xc2 = D ' t unde: xc . 6-32. Conform fig.= OHOH0 ClTimp t Figura 6-32. 6-33. fenomenul de coroziune se declanşează la intervalul de timp corespunzător punctului de intersecţie al celor două curbe. Coroziunea armăturilor este un fenomen foarte complex a cărei predicţie presupune cunoaşterea coeficientului de difuzie a dioxidului de carbon D’.adâncimea de carbonatare. Beton Armătură X Cl. înseamnă că procesul de coroziune a armăturilor s-a declanşat. t . a coeficientului de difuzie a ionilor de clor D şi a conţinutului specific de clor Co din stratul de acoperire.la adâncimea x în funcţie de timp t.19). Figura 6-31.

suprafaţa elementului de beton se va colora astfel încât prin distribuţia pigmentării putem să constatăm extinderea degradării. t ) = C 0 ⎨1 − erf ⎜ ⎜ 2 D ⎟⎬ ⎟ ⎝ t ⎠⎭ ⎩ unde: erf . Spre deosebire de cele două metode clasice de determinare a acestei reacţii: metoda determinării analizei petrografice şi cea a analizei acetatului uranil. metoda prezentată mai sus menţionată are o serie de avantaje: agenţii chimici folosiţi lasă urme vizibile chiar şi după uscarea mostrei.20] C ( x. iar metoda analizei acetatului uranil este foarte scumpă datorită folosirii unor materiale radioactive). 2000) ⎧ ⎛ x ⎞⎫ [6.= C) în raport cu grosimea stratului de acoperire (x) şi în funcţie de timp (t). Ilinoiu G. (Teodorescu M.parametru conţinutului specific de clor din stratul de acoperire de beton. În cazul respectării acestei ipoteze coeficientul de difuzie a ionilor de clor (D) în beton poate fi determinat. folosind curba acţiunii clorhidrice. De obicei reacţia alcali-agregate are loc în fisurile existente din agregate.. 635 şi 6-36).. Culoarea galbenă oferă indicaţii asupra începutului degradării iar cea roz asupra progresului degradării. Cele două substanţe una de culoare galbenă şi cea de a doua – roz. Determinarea existenţei reacţiilor alcali-agregate Este o metodă semidistructivă. ci au tendinţa de a umple porii de aer din beton (fig.CONTROLUL CALITĂŢII LUCRĂRILOR DE CONSTRUCŢII respectiv a nedeteriorării stratului de beton. iar costul de determinare prin această metodă este mai mic în comparaţie cu oricare din celelalte două (metoda petrografică necesitând echipamente de laborator ceea ce implică timp suplimentar pentru determinare. Co . care implică aplicarea a două substanţe chimice pe suprafeţele carotelor extrase. indică nivelul de dezvoltate a degradării. 131 . Element de beton X Adâncime Cl- Figura 6-33. iar un diagnostic este posibil în mai puţin de 5 minute. ele nu urmăresc graniţa dintre agregat şi pasta de ciment. Curba conţinutul de clor folosită pentru determinarea coeficientului de difuzie D 0 X Coeficient de difuzie D 3. 6-34. cu care se determină conţinutul acestor ioni (Cl.coeficient de eroare. Dacă în elementul de beton au început reacţiile alcali-agregate (STAS 5440-70).

Determinarea existenţei reacţiilor alcali-agregate Figura 6-36. Beton netratat b. Epruvetă cilindrică de beton indicând degradarea avansată prin reacţia alcali-agregate Sursă: James Instruments 132 . Determinarea existenţei reacţiilor alcali-agregate a. Beton tratat cu gel galben indicând începutul b.CONTROLUL CALITĂŢII LUCRĂRILOR DE CONSTRUCŢII a. Beton tratat numai cu gel roz indicând degradarea avansată prin reacţia alcali-agregate Sursă: James Instruments Figura 6-34. Beton tratat numai cu gel roz şi galben degradării indicând degradarea avansată prin reacţia alcali-agregate Sursă: James Instruments Figura 6-35.

de expunere şi mediu: . • factori tehnologici: . după un anumit interval de timp (ti) de la punerea sa în lucrare (la o anumită vârstă a betonului).influenţa temperaturii şi umidităţii mediului ambiant. • • • • Principalele scopuri ale calcului maturizării betonului sunt: determinarea maturităţii necesare betonului pentru decofrare. Metoda determinării gradului de carbonatare. funcţie de timp şi temperatura betonului.tratarea betonului după turnare.utilizarea de aditivi acceleratori de priză şi întărire. Maturizarea betonului se datorează modificărilor continue a structurii interne ale acestuia. confecţionate şi păstrate în condiţii similare cu cele ale elementului de construcţie (STAS 1275-88). definită prin Conceptul (R). . Constă în încercarea la compresiune a epruvetelor de beton.8. . METODE DE DETERMINARE A NIVELULUI DE ÎNTĂRIRE AL BETONULUI Determinarea nivelului de întărire al betonului (β). Hover 1996: 1. manipulare şi depozitare.utilizarea de dozaje de ciment mărite. . . . .punerea în lucrare a betonului. la termene diferite. Consideră durata de maturizare a betonului ca fiind condiţionată de adâncimea carbonatării.1. în dependenţă cu: • factori de compoziţie. . 133 . reducători de apă. determinarea maturităţii necesare betonului pentru expunerea la îngheţ. Metoda maturizării betonului reprezintă un procedeu de determinare nedistructivă a nivelului de rezistenţă a betonului.compactare corespunzătoare – recompactare.accelerarea întăriri prin mijloace specifice . .8. respectiv a proprietăţilor betonului proaspăt şi întărit.tratamente termice.influenţa agregatelor. Ea evidenţiază indirect stadiul de evoluţie a proceselor fizico – chimice. .utilizarea de cimenturi cu suprafaţă specifică mare. care nu trebuie să depăşească valoarea specificată în timp.influenţa apei din compoziţie şi a umidităţii mediului ambiant. este una dine cele mai importante faze din cadrul proceselor de realizare a elementelor din beton. beton armat sau beton precomprimat.structura pietrei de ciment şi a betonului. definit prin Conceptul (C). se poate realiza folosind una din următoarele metode (concepte). conform Hilsdorf 1995 şi Pinto. determinarea maturităţii necesare elementelor prefabricate pentru transport. 6. determinarea maturităţii necesare elementelor de beton pentru transferului (transmiterea) precomprimării. 2. METODA MATURIZĂRII BETONULUI Maturizarea betonului. Metoda convenţională.CONTROLUL CALITĂŢII LUCRĂRILOR DE CONSTRUCŢII 6.

CONTROLUL CALITĂŢII LUCRĂRILOR DE CONSTRUCŢII

3. Metoda determinării gradului de permeabilitate, definit prin Conceptul (P). Consideră durata de maturizare ca fiind condiţionată de realizarea unui anumit grad de permeabilitate propus, la sfârşitul perioadei de întărire. 4. Metoda evaluării gradului efectiv de maturizare al betonului (denumită şi metoda gradului de hidratare), definit prin Conceptul (M). Consideră efectele timp-temperatură asupra dezvoltării nivelului de rezistenţă a betonului (C 16-84). 6.8.5. EFECTUL VÂRSTEI BETONULUI ASUPRA CREŞTERII REZISTENŢEI

Principalii parametrii care influenţează durata de maturizare (Hilsdorf 1995) sunt: Compoziţia betonului (raport A/C şi tip ciment, marcă ciment, fineţe de măcinare). Temperatura betonului (căldură de hidratare). Condiţii de mediu în timpul respectiv după întărire. Condiţii de expunere. Durata minimă de întărire depinde în principal de atingerea maturităţii betonului. Odată definită valoarea specificată, relaţii empirice între timp, tip ciment, raport A/C, temperatură şi clasă de rezistenţă a betonului sunt folosite pentru estimarea duratei minime de întărire(ti). Pe de o parte, corelaţia între raport A/C şi rezistenţa betonului este specifică pentru fiecare tip de ciment şi durată de întărire, iar pe de altă parte, corelaţia rezistenţă şi gel/ spaţiu are o aplicabilitate mai generală, deoarece cantitatea de gel prezentă în pasta (piatră) de ciment este o funcţie tip ciment şi durata de întărire (Neville A. M:, 2003). Nivelul de întărire (β) este exprimat în procente din rezistenţa la 28 de zile (R28): unde: Rβ - rezistenţa la compresiune efectivă; R β = β 100 Ru- rezistenţa medie la compresiune. R 1. 2. 3. 4.
u

6.8.6. METODA EVALUĂRII GRADULUI DE MATURIZARE AL BETONULUI

Gradul de maturizare al betonului se defineşte prin suprafaţa cuprinsă între ordonata – 10 C (temperatură, admisă convenţional la care procesele fizico – chimice stagnează) şi curba de variaţie a temperaturii betonului sau mortarului de ciment. Rezistenţa betonului creşte odată cu avansarea proceselor de hidratare - hidratării a cimentului, care depind în mare măsură de creşterea temperaturii acestuia, ceea ce permite exprimarea gradului de maturizare în funcţie de factorii temperatură – timp [h oC].
o

Figura 6-37. Termometru cu infraroşu Sursă: Romtech

134

CONTROLUL CALITĂŢII LUCRĂRILOR DE CONSTRUCŢII
Temperatura θ [ C]
o

Temperatura θ [ C]

o

+40 +30 +20 +10 0 -10 t i-1 tI t I+1 tk tn θ i-1 Mθi θi θ I+1 Timp [hr]

+40 +30 +20 +10 0 -10 t i-1 tI t I+1 tk tn

θ i-1 θi θ I+1 Timp [hr]

Figura 6-38. Variaţia temperaturii betonului a. Gradul de maturizare efectiv Mef la betoane cu b. La betoane cu temperatura de îngheţ scăzută temperatura de îngheţ de 0 oC prin folosirea de aditivi Sursă: C 16-84

∑ M θ' i kθi =∑ θ i' + 10 Kθ t i ∑ M θ kθ =∑ (θ '+10)t
' i =1 n i =1 n i =1 n i i i =1 n i i N kθ ≥ M β [ h o C ]

n

n

(

)

[6.22]
[6.23] [6.24]

∑ M θ kθ =∑ (θ '+10)t
' i =1 i i i =1 i

i

kθ ≥ M kN [hoC ]

unde: M θ' i – gradului de maturizare efectiv al betonului, în [h oC], evaluat pentru zona elementului de construcţie cea mai expusă răcirii, în intervalul de timp ti; Mk - gradul critic de maturizare al betonului, evaluat la temperatura normală de +20 o C, necesar a fi obţinut în beton înainte de îngheţarea lui, pentru ca rezistenţele finale să nu fie afectate defavorabil; Mβ – gradul de maturizare al betonului, evaluat la temperatura normală de +20 oC, corelat cu nivelul de întărire β, necesar pentru a fi permisă decofrarea [h oC]; ti – durata în h a intervalului de timp i, în care temperatura variază liniar; kθi – coeficientul de echivalare a gradului de maturizare al betonului evaluat la o temperatură oarecare θi cu gradul de maturizare evaluat la temperatura normală +20 o C.
6.8.7. MODELE DE CALCUL CARE STAU LA BAZA DETERMINĂRII GRADULUI DE MATURIZARE AL BETONULUI FOLOSITE PE PLAN MONDIAL

Începând cu anul 1949, o serie de modele matematice au fost dezvoltate şi folosite pentru a calcula gradul de maturizare al betonului. Curbele au fost obţinute prin relaţii de echivalenţă între căldură de hidratare a cimentului si timp. Printre cele mai importante modele se pot enumera: McIntosh (1949), Nurse (1949), Saul (1951): M = ∑ (θ − θ o )t i
i =1 n

[ho C] [6.25]

Plowman (1956):

R1 = A + B log10 (maturitate *10 −3 ) [h oC][6.26] R2 135

CONTROLUL CALITĂŢII LUCRĂRILOR DE CONSTRUCŢII

Dracemnot (1982): Freiesleben-Hansen şi Pederson (1977): Knudsen (1984): Carino (1991): ASTM (1993):

Fm = ∑ S n xAn
i =1

n

[h o C] [6.27] [h o C] [6.28] [ho C] [6.29] [ho C] [6.30] [ho C] [6.31]

Rβ = Ru e Rβ = Ru S = S∞

⎛ τ ⎜ ⎜M ⎝

⎞α ⎟ ⎟ ⎠

1 + k (M − M o )

k (M − M o )

k (M − M 0 )
1 + k (M − M 0 )

R 2 = R1 + b(log m2 log m1 )

unde: M – gradul de maturizare efectiv al betonului, evaluat pentru zona elementului de construcţie cea mai expusă răcirii, în intervalul de timp ti [ho C]; Mo – gradul de maturizare iniţial când procesele de întărire încep; t – durata în ore a intervalului de timp i, în care temperatura variază liniar [h]; θ - temperatura [oC] pentru durata ti; Kθi – coeficient de echivalare a gradului de maturizare al betonului evaluat la temperatura oarecare (θi), cu gradul de maturizare evaluat la temperatura normală +20 o C; Rβ - rezistenţa la compresiune corespunzătoare gradului de maturizare M; Ru – rezistenţa ultimă realizabilă (MPa); Fm – factor de maturitate; C – coeficient determinat funcţie de tipul de ciment; τ - constantă de timp; R 1, R 2 – rezistenţe la compresiune înregistrate la vârste diferite (MPa); A, B – coeficienţi funcţie de valoarea rezistenţei betonului (coeficienţi Plowman); m1, m2 – maturitate corespunzătoare rezistenţelor R 1 şi R 2.

6.9. METODE OPTICE
Metoda optică în spectru vizibil se bazează pe examinarea optico-vizuală a suprafeţelor elementului de beton în vederea detectării fisurilor Metoda holografică se bazează pe urmărirea modificărilor care apar în holograma unui element de beton, iluminat cu un fascicul de raze laser, ca urmare a apariţiei unui defect (fisură, microfisură etc.) pe suprafaţa elementului, în timpul solicitărilor. Astfel, se analizează parametrii radiaţiei optice aflate în interacţiune cu elementul studiat în interacţiune. (STAS 6652/1-82)

6.10. METODA UNDELOR RADIO
Metoda undelor radio se bazează pe evidenţierea variaţiei parametrilor undelor electromagnetice de frecvenţă radio, aflate în interacţiune cu obiectul de controlat. (STAS 6652/1-82)

136

FORŢĂ DE SMULGERE Metoda viteză de propagare . metoda viteză de propagare . metoda viteză de propagare.forţă de smulgere este o metodă de estimare a rezistenţei betonului pus în lucrare. cât şi a forţei de smulgere necesare extragerii unui dispozitiv înglobat sau introdus în beton.atenuarea ultrasunetelor.atenuare a radiaţiilor gama se bazează pe posibilitatea pe posibilitatea localizării zonelor defecte din beton cu ajutorul unei măsurări simultane a timpului de propagare a impulsurilor ultrasonice şi a coeficientului de atenuare a radiaţiilor gama.ATENUARE A RADIAŢIILOR GAMA Metoda viteză de propagare .11.atenuare a radiaţiilor gama.11.3. în vederea măsurării aceleiaşi proprietăţi a betonului.1. METODA VITEZĂ DE PROPAGARE. rămasă pe beton în urma ciocnirii. 137 . analoagă celei viteză de propagare – indice de recul. 6. 6.11.2. METODA VITEZĂ DE PROPAGARE.atenuarea ultrasunetelor se bazează pe posibilitatea estimării rezistenţei betonului cu ajutorul unei încercări efectuate exclusiv în tehnica de impuls.11.INDICE DE RECUL Metoda viteză de propagare .amprentă. Metoda este limitată la grosimi de beton de 45…50 cm. METODA VITEZĂ DE PROPAGARE. METODA VITEZĂ DE PROPAGARE . cu deosebirea că determinarea durităţii superficiale se face prin măsurarea diametrului amprentei. metoda viteză de propagare . 6.CONTROLUL CALITĂŢII LUCRĂRILOR DE CONSTRUCŢII 6.ATENUAREA ULTRASUNETELOR Metoda viteză de propagare . metoda viteză de propagare . bazată pe măsurarea concomitentă atât a vitezei de propagare longitudinală a impulsurilor ultrasonice.AMPRENTĂ Metoda viteză de propagare .5. (STAS 6652/1-82) Combinaţiile metodelor cel mai frecvent folosite sunt: metoda viteză de propagareindice de recul. în locul măsurării reculului.forţă de smulgere şi metoda viteză de propagareradiometrică (radiografică). METODA VITEZĂ DE PROPAGARE. dar măsurând doi parametrii: timpul de propagare a impulsului ultrasonic şi atenuarea sa la parcurgerea betonului.amprentă este o metodă de estimare a rezistenţei betonului. cu ajutorul unor măsurători combinate ale timpului de propagare a impulsurilor ultrasonice şi a durităţii superficiale prin metoda reculului. cu o precizie superioară metodelor individuale.indice de recul se bazează pe posibilitatea estimării rezistenţei betonului într-o zonă dată. 6. METODE COMBINATE Metode combinate se bazează pe utilizarea simultană şi combinată a două sau mai multe metode nedistructive.11. 6.4.11.

Scopul controlului fiind determinarea existenţei degradărilor datorate coroziunii armăturilor... Sursă: Petersen K. 6-39. 6. Michigan Technological University.6. Agregatele sunt în general transparente în transmisia luminii. VanDam T. care foloseşte succesiv două tipuri de încercări în două faze: • în faza preliminară se determină poziţia armăturilor cu ajutorul pachometrului. La baza imagini. 2003. în grosime de 10…20 mm.CONTROLUL CALITĂŢII LUCRĂRILOR DE CONSTRUCŢII 6.. aceasta trebuie pregătită în prealabil prin aplicarea (într-o incintă vacuumată) a unei pelicule conducătoare electric (aur. cu o intensitate mai puternic decât agregatele şi piatra de ciment.11. Stutzman P.E. MICROSCOPIE ELECTRONICĂ Microscopia electronică este o metoda de analiză cantitativă petrografică al calităţii probelor de beton. Struble L. Armătura de oţel şi produşii de coroziune sunt opaci în transmisia luminii. crom sau aliaj din aur-paladiu). Pentru a se realiza o suprafaţă de control corespunzătoare. Figura 6-40. Oţelul neoxidat reflectă puternic lumina. VanDam T. Michigan Technological University. 1989. posibilitatea folosirii calculatoarelor pentru studierea imaginii generate tridimensional şi analizarea imaginii cu ajutorul fluxurilor de electroni şi a razelor X.RADIOMETRICĂ (RADIOGRAFICĂ) Metoda viteză de propagare . 1991) Figura 6-39. (Ceukelaire L. Sursă: Petersen K. Aceeaşi imagine ca în fig. platină. METODA VITEZĂ DE PROPAGARE. se observă o particulă de agregat compus din cristale lamelare. iar produşii de coroziune reflectă mai atenuat lumina decât oţelul.. 1989. Struble L. cu ajutorul metodelor bazate pe atenuarea radiaţiilor gama (radiografie sau radiometrice). x 10000). vizualizată cu lumină emergentă (transmisă). în zonele indicate prin prima metodă. Stutzman P. 138 .. Avantajele metodei: focalizare superioară (aprox. partea stângă. 2003.12.E. • în faza finală se determină numărul de bare şi diametrul lor.... săruri de amoniu etc. carbon. Microscopia unei armături corodate înglobată în beton. reacţiilor alcalii-agregate..radiometrică (radiografică) este o metodă de determinare a poziţiei şi diametrului armăturilor în beton. coroziunii sulfatice.

. Struble L. Detaliu zonă dreptunghiulară din fig.E. supus la lumină albastră reflectată şi observat cu filtru galben. Sursă: Petersen K. Particula de agregat din poţiunea superioară mediană a imaginii este supusă reacţiilor alcalii – agregate. Figura 6-43. Sursă: Petersen K.. Particula de agregat este mai poroasă în interior şi mai densă la suprafaţa de contact cu piatra de ciment. 1989. cavernelor şi a porilor. 6-39 şi 6-40...E. Porii şi fisurile învecinate sunt umplut cu alcalii .. 1989. Struble L.CONTROLUL CALITĂŢII LUCRĂRILOR DE CONSTRUCŢII Figura 6-41.. Struble L. 6-41 şi 6-42. 6-40. Aceeaşi detaliu fig.silica gel. 139 . Straturi alternante de alcalii – silica gel şi produşi de coroziune depuşi pe feţele laterale ale fisurii din zona mediană a imagini. Stutzman P. pentru a se uşura controlul fisurilor . VanDam T. Figura 6-42. Detaliu mărit al zonei încercuite din fig.. Folosirea filtrelor albastre şi galbene conduce la apariţia penetrantului în culoarea verde.. VanDam T.. 1989. Sursă: Petersen K. Stutzman P. Michigan Technological University.. Michigan Technological University. Michigan Technological University. 2003.. Stutzman P... 2003. 2003. VanDam T.E.

Arcan M. Rodan P. Nondestructive Test Methods. Georgescu M. Detroit. May 21-23. Nawy.. 1989. 8. Michigan Technological University. Bentz D. Epure L.. Avram C... P. Concrete Construction Engineering Handbook. Axinia P. Editura Tehnică. Boca Raton. 6-43. 4. Volume 30... Editor 19/1-68 pp. Concrete Technology Past present and Future.. Michigan Technological University. American Society of Civil Engineers. 5. Building and Fire Research Laboratory National Institute of Standards and Technology Gaithersburg. 4-6. Ed.CONTROLUL CALITĂŢII LUCRĂRILOR DE CONSTRUCŢII Figura 6-44.. 18 p.J. pag. 6. pag.. 2003. Sursă: Petersen K... Aceeaşi detaliu fig. Carino N. 6.. 2000. 6-42 şi 6-43 supusă substanţelor fluorescent penetrante. Struble L. 1994. 7. Proceedings of the 2001 Structures Congress & Exposition.. Stutzman P. 2001.. 2002. Carino N. Nondestructive testing of concrete: History and Challenges. Chang. Washington.. The impact-echo method: an overview. Cement and Concrete Research. ACI SP 144-30. 623-678. Preliminary observations of water movement in cement pastes during curing using X-ray absorption.E.. Rodan Gh.J. BIBLIOGRAFIE LA CAPITOLUL 6 1. pag.... 30-33. Peter C. 3. Struble L. Sursă: Petersen K.E. Carino N. M.. 96-106. VanDam T... 1965. VanDam T. 11571168 pp. Mehta. pag. 140 . 9. P. Analize de calitate şi performanţă. Nondestructive testing to investigate corrosion status in concrete structures. Boian Fl. D. Reston. Încercarea construcţiilor. Bălan S. 7.C. 2001. 1989. Stutzman P. MD 20899-8611 USA.. Boian Fl. Antrepenorul. Bucureşti. No. Carino N. Chapter 19. 1997. K. July 2000. Râmniceanu V. 2001. 2003. Fl. American Concrete Institute. Editor. CRC Press.. 2. Termografia coşurilor de fum.... Măsurători termografice pentru controlul barajelor.13. Figura 6-44. Rodan Gh. Antrepenorul.J. Georgescu M... Journal of performance of constructed facilities 1999. Rodan P. Hansen K..J. K. MI.. Virginia. Aceeaşi detaliu fig.

no. L. Ceukelaire L. National Institute of Standards and Technology Gaithersburg. 1991 14. 19 p. Holt F. F. Florida. 1. no. London University. 2001. Iowa State University. Verificarea nedistructivă a calităţii lucrărilor de beton şi beton armat folosind procedeul radiografic cu raze gama. High speed ultrasonic tomography for the detection of flaws in concrete members. 21. Civil Engineering. 16. Corley W. 1995. Editura ICB. pag.W. Carino N. The development of DART (Deck assesment by radar and thermography. D. Structural Faults and Repair Conference. Diagnostics of concrete damage by means of scanning electron microscopy. NISTIR 5742. Curing of high-performance concrete: Phase I study. Ultrasonic crosshole and crossmedium tomography for the detection of defects in structural concrete. Contribuţii la implementarea unor tehnologii şi procedee tehnologie moderne pentru protecţia şi consolidare elementelor de construcţii.. August 1995. UTCB. Nicolae” din Densuş jid.. and Balch. The maturity method: from theory to application. 24. Jalinoos. P. 1997. Manning D. NISTIR 6505. Werner M. Georgescu E...W.. 28. 1999. D. Construcţii Civile şi Industriale Anul IV. Editor. 1977. Potorac B. Burg R.. 14.. 22.J. Nr. 141 .. 28-33.B. H. 1996.Olson. Acoustic tomography for QNDE of structural concrete. Davis A. M. Hunedoara. Levai St. Dumitrescu G.J. Ontario Ministry of Transport and Communications. Teză de doctorat.. F. Petrescu M.. D. ACI conference.CONTROLUL CALITĂŢII LUCRĂRILOR DE CONSTRUCŢII 10. Meeks K. Olson.. June 2001.. Washington.. MD 20899-8611 USA. Orlando. Carino N... CBD. 1984.. 14 Mai 2004. 1995. SELC XV Piatra Neamţ Octombrie 2003. Feldmann R. 12.D.. Rodan Gh.. Virginia. 2000. F. 1211-1216. Editura Tehnică. 27. Ionescu I. 5. Concrete Technology Today. 15. 19. 26. MD 20899-8621 USA.22. Al XIV-lea Congres Naţional AICPS. Report ME 85-03... Ilinoiu G.. 2003. Quantitative Nondestructive Evaluation (QNDE) Proceedings.C. Aouad. Jalinoos. Gaynor R. Jalinoos.. SP 193-1. Florea N. NSF. Asigurarea calităţii în construcţii. National Institute of Standards and Technology. G. L. 1994.F.. Symposium on the Application of Geophysics to Engineering and Environmental Problems (SAGEEP).. No. 21. Lew H. Symposium Conferinţă IABSE San Francisco. ISSN 1454-928X. Utilizarea metodei termografice în infraroşu la analizarea Bisericii “Sf. 30. 64-65. 2000. G... Antreprenorul. 13. 1995. Chang. Non-Destructive Testing of Concrete. Peter C. A. Nr. Ilinoiu G. 71.D. Studiu asupra Normativului C 16-1984 privind realizarea pe timp friguros a lucrărilor de construcţii. E. 18. Proceedings of the 2001 Structures Congress & Exposition. Ilinoiu G. Indonesia.. Aprilie 2001. Proprietăţile şi tehnologia betoanelor. 23. 17.. 2001. G. Testing hardened concrete using the maturity concept. Lucrări practice. March 2003. Olson.. Dimensi Teknik Sipil.. Ilinoiu G.. L. Building and Fire Research Laboratory. F. Fizică. American Society of Civil Engineers. Effects of Conditioning on Measured Compressive Strength of Concrete Cores. Concrete maturity index determination.. 8-12. 2022. M. pag.. Reston.G... pag. Forsenic engineering moves forward. Aouad.. May 21-23. Methods of treatment for concrete substrate preparation. Meeks K. Sala Palatului. Carino N. 31. 29... Building and Fire Research Laboratory National Institute of Standards and Technology Gaithersburg.J... Ispas T. Ilinoiu G. 3.. D. Budan Ctin. pag. Alkali-Silica Reaction and High Performance Concrete. Ferraris C. 25. Jalinoos.. L... A.. 4/2003 – 1/2004. 36. Research Center of Petra Christian University. Kauw V. Curing of high-performance concrete for strength: what is sufficient? Building and Fire Research Laboratory. F. Vol. 20. Vol. Proceeding of the second international RILEM/ CEB Symposium. 85-91.. pag. pp. 32. Fiorato A. 11.S. Georgescu M. Sack. pp. Editura UTCB. 1995. Use of a combined acoustic impact echo and crossmedium tomography methods for defect characterization in Concrete civil structures. F. Bucureşti. Olson.

. Proceedings.. American Concrete Institute. Teodorescu M.J. Normativ pentru realizarea pe timp friguros a lucrărilor de construcţii şi a instalaţiilor aferente. 1979. Editura Didactică şi Pedagogică. Forcasting the condition of a reinforced concrete structure under corrosion. MI.2R. U. 62.. 1997. 1993.. C 16-84. Stark.... Farmington Hills. 38. Experimentarea şi monitorizarea structurilor din beton armat. Popescu P. 46. NE 012-99. 36. 58. 55. 2003. of Commerce. in ASTM STP 1215. Verificarea calităţii construcţiilor de beton armat şi beton precomprimat. Engineering Conferences International. 632-634. NISTIR 6295. Oneţ T. Ilinoiu G.W. 50. Construction methods and management.. Copper Mountain. 1998.W. C 30-72. Tertea I. Placing and Compliance Criteria.. Symposium Conferinţă IABSE San Francisco. Instrucţiuni tehnice pentru încercarea betonului prin metode nedistuctive. 57. Proceedings International Symposium 15-16 Oct. 53.. 34. Editura Tehnică 1986.S. Editura Dacia. reparaţii şi consolidări. Instrucţiuni tehnice pentru încercarea betonului cu sclerometrul Schmidt tip N. Farmington Hills. Part 1 – Concrete and reinforced concrete. Popescu P. Curing of High Performance Concrete: Annotated Bibliography.S... Nedelcu N. 1989. Antreprenorul (2000). 52. Neagu G. Nondestructive Test Methods for Evaluation of Concrete in Structures. Curing of High-Performance Concrete: Report of the State-of-the-Art. Liuxing H. 60. Materiale compozite. Gradul de maturizare al betonului. S. Wojcik G. reinforced concrete and prestressed concrete works. 48.. 1996. Tehnologia lucrărilor de întreţinere. 43. Nr. DeHayes and D. 367-376. Practice code for the execution of concrete. Petrography of Cementitous Materials. Japan.. 59. 1990. 142 . 491-500 pp. Neagu G.E. 2003. American Concrete Institute. Teodorescu. Applications of scanning electron microscopy in cement and concrete petrography. EGS4 Simulation of Compton Scattering for Nondestructive Testing. M.. 1996. The Influence of the Atmosphere on Curing Concrete Temperatures and Maturity. Materiale compozite.A. C 54-81. 1995. Teodoru G. Nondestructive testing of concrete with ultrasonic Pulse-Echo..CONTROLUL CALITĂŢII LUCRĂRILOR DE CONSTRUCŢII 33.. ACI228. Journal of Materials Science Letters. Argentina. Vol... Cluj-Napoca România.. 5. 2002. Mihai Al. 1996. Y. pp. Concrete Performance. NIST GCR 97-715. 44. UTCB. Instrucţiuni tehnice pentru încercarea betonului cu ajutorul carotelor. August 10-14. Bucureşti. 2002. 1.1R. Stutzman P. ACI 228. 56. Pearson Prentice Hall. 2004. Production. Universitatea Tehnică de Construcţii Bucureşti.32-34.. M. 42. Non-destructive testing in the quality control of buildings: Why. Editura Fundaţiei România de Mâine. European Committee for Standardization. Dept. vol. 1991.10. Ilinoiu G... 8. 2002..26-29. Proceedings of the second international workshop on EGS. what and how?. 54. Quality control of concrete structures. Specificaţii tehnice. Editura Fundaţiei România de Mâine. ENV 206. 8. Degradarea construcţiílor. 1993. Mihai Al. 49. Ştefănescu F. Nunnally S. Stutzman P. Antreprenorul (2000). Ştefănescu F. pp. 51.. Meeks K. Teodorescu M.. 39. Protecţia anticorozivă a armăturilor III – Controlul coroziunii. pp.E. Editura Didactică şi Pedagogică. Carino N. 47. 41.. Raharinaivo A. Advances in Cement and Concrete. Epoxy impregnation of hardened cement for microstructural characterization. Nr.. Grimaldi G.. 37. Mathematics modeling of the concrete thermal regime.. March 1999. 40. Teodorescu M. eds.. Tomografia de Hormigon Armado S. pag. Jun Z.. Pregătirea suprafeţei suport a elementelor din beton pentru reparaţii. Ilinoiu G. In-Place Methods for Estimate Concrete Strength. 8-12 August 2000. CO. C 26-85. MI. 45. 1995. Protecţiile anticorozive în construcţiile industriale şi civile. 61. 35. Struble L. Proceedings of the second international RILEM / CEB symposium... Trelea A. Shengli N. Tsukuba. REMR Technical note CS-ES-1..

Examinarea pentru detectarea discontinuităţilor perpendiculare pe suprafaţă. Principii generale. Fişe tehnice. C 214-83. Instrucţiuni tehnice pentru folosirea radiografiei la determinarea defectelor din elementele de beton armat. Examinarea îmbinărilor sudate prin topire. STAS 10137-87. conform STAS 1336-80. Defectoscopie cu pulberi penetrante. Partea 4. Partea 2. 87. STAS 8539-91. Examinări nedistructive. SR EN 583-4/01. C 200-81. Îndrumător pentru diagnosticarea stării de degradare şi metode de remediere şi protecţie anticorozivă a elementelor din beton armat degradate prin coroziune în medii agresive pe bază de clor. 70. Examinări cu lichide penetrante. 81. 79. 93. Examinarea radiografică a materialelor metalice. C 222-85. Principii generale. Instrucţiuni tehnice privind folosirea metodei semidistructive prin smulgere de pe suprafaţa de determinarea rezistenţei betonului în lucrare. Examinarea cu ultrasunete. 68. STAS 9552-74. 92. 90. SR EN 583-1/01. Determination of mechanical strengths. Partea 5. Determinarea rezistenţei betonului din lucrare prin smulgere din profunzime. Îndrumător pentru utilizarea dispozitivului FINT 2. SR EN 571-1/99. Examinarea cu ultrasunete. C 244-93. Examinarea cu ultrasunete. 66. Controls Ltd. Ghid pentru inspectarea şi diagnosticarea privind durabilitatea construcţiilor din beton armat şi beton precomprimat. Tests of hardened concrete. C 111-70. Caracterizarea şi dimensionarea discontinuităţilor. 83. STAS 6606/86.SUA. C 236-91. Partea 1. Reference Concrete. Fişe tehnice. BC 8-1994 74. Examinări nedistructive. Defectoscopie ultrasonică. Instrucţiuni tehnice privind încercarea în situ prin încărcări statice. Tehnica prin transmisie. Încercări nedistructive ale betonului.CONTROLUL CALITĂŢII LUCRĂRILOR DE CONSTRUCŢII 63. 77. STAS 6652/82. Defectoscopie cu radiaţii penetrante.Elveţia. 84. C 117-70. Fişe tehnice. 71. Partea 1. C 129-71. Examinări nedistructive. 82. 64. SR EN 583-3/01. Examinări nedistructive. Elcometer Instruments Ltd. a construcţiilor civile şi industriale. 78. STAS 8619-88. 65. Fişe tehnice. STAS 9602-90. 86. Tests of concrete. prin metoda carotajului sonic. C 205-81. Examinări nedistructive. 88. 69. 67.Anglia. Examinarea cu ultrasunete. Fişe tehnice. . 85. Reglajul sensibilităţii şi al bazei de timp. James Instruments Inc. Examinarea cu ultrasunete. C 231-89. Indicatori pentru stabilirea calităţii imagini. Defectoscopie cu pulberi magnetice. Instrucţiuni tehnice pentru controlul calităţii betonului la construcţii îngropate. Humboldt Co. 72. Proqec . PH-metrie. STAS 10214-84. Examinări nedistructive. 91. PC –1 / 1990. 89. 75. Instrucţiuni tehnice pentru determinarea rezistenţei betonului prin metoda nedistructivă combinată. SR EN 583-5/01. Instrucţiuni tehnice pentru folosirea radiografiei la determinarea defectelor din elementele de beton armat. – Italia. Instrucţiuni tehnice privind utilizarea metodelor acustice prin şoc la controlul calităţii elementelor prefabricate. STAS 1275-88. 73. 80. SR EN 583-2/01. . Specifications for manufacturing and testing. Partea 3. 143 . – SUA. Defectoscopie cu radiaţii penetrante. 76.

.143....96. 76..................... 83...... Dumitrescu G..76.... 95...142... 86......... 155 Alexis J............. Râmniceanu V. M...... Jennings H............. Tyler.. 160 C 205-81 . 156 Dean Y . Chesaru E...... 156 Axinia P. 104. Meeks K.....156 Dracemnot.. Badea C..141......85 ......... ...... Tudor C.............. 160 Cadar I........ Lew H....... Petrescu M................... 151......... 160 C 129-71 ........ 49...... 49....................159...141.. Dumitrescu D...143... Clifton J...... 160 C 214-83 ... ...... 136... 154.... 156 Forster G ............ Jebelean E. ........ 86... Mladin Gh... E. 157 Clemena şi McKeel......... Vescan V........ Avram C................................... 21..... .. 156 Carino .. ... 156 Commonwealth of Kentucky Transportation Cabinet156 Controls Ltd .77.... 151 Bentz D.76....95 C 167-77 ... 102 Bălan S....... 160 C 222-85 ... 160 C 244-1993 ........K 140 Bentz D.......160 C 26-1985 . 110.....J. Georgescu M.......... 156....J........ 109.. Tudor A ... Stutzman P........... 156 Carino N... Iureş L.... ........ 49..........................43.......143........ 121...... 156 Buchaman I.........143.... ....... 159 C 30-72 ........31 Dobre R... 30............. 142. .. . 141 Chabowski... 98....... IV......... 157 Carino N.. 141... 76.. IV.154 EUROCOD 2 ......159 Ceukelaire L........141....W......154 Domşa J.......J76............ Stutzman P........77........ 31........................... 121.......... 76 CEB – FIP/1990... 153 Bickley ........104........ ....... Haecker C....... 151 Brousseau R.. 159 C 200-81 .. 68........ 140.163 CECW-EI......... Snyder K...... Şoimuşan V.. 158 EN 196-2 .30 C 111-70 . 151 Buchaman I. 99..... 142.................. .............. 160 C 167-1977 ....151 Flexcrete.. Stoup J.143...160 C 16-84 ..A...... 151 Bratu P.....E.............30 C 244-93 ........ 86 Andres C..................106...... .... Necşoiu J. 76. 30.45..R............142.......141..95.. Rodan P... 108 C 26-85 . Burg R.17................ 140. 156. ........... 55. Rodan Gh.....81...... Quenard D.INDEX DE AUTOR INDEX DE AUTOR CAZURI ACI .......135.. Smith R... ..........P........................ 156 Dalban C...161 ENV ... 140..138......143...143......... 141. 151 Carino N.... Rasberry S..... J.... 136 Avram C...156 CIB .. 33 ASTM.. 159 C 54-81 ..95...82..... Dima S.. 153.... 156 Deutsche Forschungsgemeinschaft97 DEX ...E..... 151 Cărare T.....D...........163 Feldmann... 151 Fletcher J............. 160 C 231-89 .. 158 Florea N.143....A. 151 144 ..49. 158 Crăciunescu L.... Hansen K... Bryden-Smith ..... G...... 76.........P....121 COCC.... 110 Boian Fl...... D........ Bob C.......... .. 163 Estler W....... K............... Gaynor R...F......... Postelnicu T... 156 Ehrlich C............ 160 C 236-91 ...... 156 Bentz D..J........ 142 C 56 .... IV. 143....151 Fiorato A.. C. 143.......143.76...156 Franco R........... 152 Finn D...... Serbescu C ............. Garboczi E.... 156 American Society for Nondestructive Testing ...... Feng X..... 159 Agent R...154 Elba-Werk ...... 158 Elcometer Instruments LtdIV. 156 Bălan S.......... Epure L................ 160 C 117-70 .. .110 Chudley R ..............J.. Levai St. 154 Carino N. Vlădeanu Al..P...109....... Arcan M. 156 Aspdin J...........111. 140......136 Dumitrescu G......J....... 153 Andres C.... Popa E30.. 156 Doiron T...M .P..W.. 140.... Iofcea D................... 76.............. ...... ........ 119 Ammar C...... 156 Budan C... 141......... 153 Bentz D.P.. Moga A ........... ....... 83...... 151 Ferraris C. IV........ Arcan M................... Baroghel-Bouny V.......108..... 20... D..S....

.24............ M..... Gheorghiu N.... L..... D.... 67.. 77.... 158 Raharinaivo A. 87.106 NE 003-97 .................................... 141...... 30. ..... 111.......123 Kauw V..95.... 141..141...... 106 HG 1046/1996 ...... 77. 162 ISO 8402/ 1994 .162 ISO 9004 ...... Carino N. 20..157 Moskvin V........ 158. 162 ISO 9003/ 1994 ..... 96... 94 ICECON ...135..................T. 159 HG 877/1999 .. 157 Popescu V.... 30................ Ferraris C.. Bentz D.. 50......... Chesaru E.. Snezshitskiy Y. 151 Georgescu M.. and Balch............V.......141. 158 Jourin ......... 142.. 157 Manning şi Holt . 77....... 143...........88 Popa R................... 31.... 76. 92.110 Knudsen . 49. Ispas T............ Lange D........... Bentur A...............141..... 159 HG 964/1998 .47.. 41......... ...142....121 Martys N...64 Juran J.90..... M .. Werner M..... 2003 .... Feng X........ F.30.30....... Sack................... Georgescu E.... 157 Peştişanu C.... 96 ISO 9000-3/ 1991 .... 163 ISO 9004-1/ 1994.. M....B.. 151 Ghibu M.... L... 142........ 96 ISO 9000-2/ 1993 . 158 Ionescu I.S...... H ....... 153... 154 Fulletron R... L.53..............136 La Londe W.... 48. 152.. VanDam T 138....E . 109.. Olson.. Breugel K.... Stutzman P..77.................. Keith.. 31.........Olson.W. F... 64... Teodorescu M31... Otel A.. 154 Jalinoos... 90/1996 .......... 77.........157 Legea nr..F..........A.......141...... 77.......35... 158 HG 399/1995 . 160 Richard .... 157 NIST GCR 97-715 ...155 Neville A......... 36.. 156 Giuşcă N......... 155 Kierkegsard-Hansen...... ................ Rodan Gh......B..L ......... 10/1995 .... 54........155 Long şi Murray .......... ..... 68.. 157 Proqec . 48.. Olson.... 140 Phan L............. 153 Philips D...... 90/1996 ... Popa E...155 Plowman .....135 Opriş S34.135 Michigan Technological University .... . 77. 158 HG 766/1997 ... 162 ISO 8402. 49.. 67.50. Ispas T 29.. 162 ISO GUIDE 34/ 1996 . Olson. 129... 159 HG 261/1994 .... Bentz D.........142.E...... Aouad..................45. 96 ISO 8402/1995 ...F ......... F.........77.....G...50 National Research CouncilV. 86.. Gryna F.. 153............ ........ 94....... 157 PC-1/1990 .159 Leschinsky A .... Bentz D..... 68............ 95. ............... 96..........J77............ IV..... F. 142 NE 013-2002 .....P...B.95....... T. Popaescu A.. Grimaldi G. 159 Humboldt Co. 156 GP 035-1998 ..96 ISO/FDIS 9000-2.... 58.. 55......... 155 Manning D......... 143.. 50.... 134 Neville A......... 131.. 96 ISO 9003: 1994.. . ..50. Aouad.D... 159 Guner A.....D 141. M ...J..30......155 Phillips S.29....... M. Holt F..... 154......... 86......... 155 Jalinoos..........96 ISO 9004-2/ 1991. 162 ISO 9002/ 1994 .. .. 96 ISO 9001: 1994 .96 ISO 9812 .. 92.. .... 50..47......... Shcherbakov E..110 RILEM/CEB Symposium95..... 143.......... 157 Nazarian .... 155 145 ..... Căpăţâţână Al. 156 Garboczi E...... 121.. 86 Popa R...159 Legea Nr........... 157 Jalinoos...... 75. 158 HG 272/1994 .............. 113.....37 Muravin G..... Belc Fl.... Costescu I.... 137/1995 .................159 Legea nr....... 157 Lura P.......... F....29 Muravin G..D...........159 Legea Nr........ 91...... 142... Levenson M. Pătărniche N................. 30.......... 82...P............. 158 HG 273/1994 ..... 159 NRC ........95 ISO GUIDE 34: 1996 .. 158 HG 595/1997 ......... 157 ISO 7031 ... F..... 132.....42 Nunnally S..... 154 Haecker C.... 96...159 Legea nr.30..S.... 151 Heisey.....E.... 156 Iacobescu A.... Dawod A........ 96 ISO 9001/ 1994 . D.. Teodorescu M... 157 Petersen K......... 136 Popa I.... 83 Popescu P...95...... Werner M .............. 50/1991 ........................107.... 157 Lucaci Gh. A... 120. 139 Ministerul Constructiilor Industriale .. .. 142... 162 ISO 8402 ................159 NE 012-1999 ...142..... 162.. 156.P 49....30...................... Kovler K......INDEX DE AUTOR Freiesleben-Hansen şi Pederson......... 30 Perigord M. Joyce N.. 157...R.. Estler W..47.. 76.......P.........96 Legea Nr.. Janes M... 86.... 154 James Instruments. 157 Nelson L. 159 Nedelcu N. ...........96 ISO 9004-4/ 1993........ 130.....141... 156 Gould F. 119..159 ISO/ FDIS 9000-2.......... 155 REMR ...... 96 ISO 9002: 1994 .S...........M..... 154. 159 NE 012-99 ... 91 ISO 9000-1/ 1994 .. 96....... 96 ISO 9000-4/ 1993 ..... 154............ 158 Hutte ...... L.N....S. 43.. 157 Kauw V. 96........................ 136 Frenz H... Eberhardt K..... 17.....138.................. 67..... 95.. A .96 ISO 9004-3/ 1993. 155 McIntosh ...... 10/1995 ...... 154 Jalinoos. Eberhadt R... 95... 156 Ilinoiu G .... 156 Iacobescu A... Steven.. 86 Ionescu I...... M.. 139........109 Lucaci Gh..... 157 Nurse ... 159 NISTIR 6962.1994 .85........J......... 86 Popa R...........162 Ivanov I.

.... 158 Yvonne D..... 160 STAS 8539-1991 ...........50.... 43 SR EN 932-6 . 50....... 162 SR EN 933-7....55.......... 51.143. 157............. 105. 161 SR EN 571-1/99 ...143 STAS 9602-90............ Oneţ T. 77....... Oara C.......... 119.....82.... 48. Nicolescu L 13.........99..... .. 161 SR 227/2-98....... 162 SR EN 196/1-95 .... 30.... 56......2001 50...........161 SR ISO 9004-4+A1/199691.. 161 SR 6232-96....... 51.161 STAS 10137-87 .142.. Postelnicu T........E...... 160 STAS 2414-91 ............1998 .....160 STAS 1759-88 .... 158 Teodorescu M. L .....96.............. 70. 121. 161 SR EN 196/6-94 ...158 Tretea......... 162 SR EN ISO 9000-1/1996..... 95 STAS 10107/0-90 ...................... 162 SR EN 933-5..30.. 31. 50............. 162 SR EN 932-3... 74...... 143 SR EN 583-1/2001 ............ .. Ghibu M...0 77..... 157 Simmons H... Mihai Al.... 50. 161 SR 667-2001..........57 STAS 3519-78 .161 SR ISO 7966/1999 ....161 STAS 8539-91 . 2001 .... ..................159 STAS 10137-1987 ......... 160 STAS 5479-88 . Nicolescu L......... 2001 .. 2001 51... 50.. 143..25...........95........ Moldovan V..... 157 Suman R........48. 161 SR 3011-96.....157 Suman R............. 33.. 51.... 162 SR EN 933-9 2001 ..............110 Teodorescu M30......161 SR ISO 8258/1998 .................. Y.............. ..63 STAS 3518-89 ............ 162 SR EN 933-10...... 2001 . 162 SR EN 933-8.. 117............49 Teleni . 160 STAS 2833-80 ... 71...... 157 Simon M........... 155 Simion Al .......143 STAS 1275/88..155 Taylor P........ Liuxing H........... 153 SR 1500-96...... Ilinoiu G..... 157 Taerwe L.....163 SR ISO 9001 ..... 155 Stutzman P.160 STAS 2386-1979 ....... 160 STAS 5501-1968 ...... 143 SR EN 583-1/01 .....107 Tertea I....G. 162 SR EN 932-1 ..... 50... 153.....53.... 107.......161 SR ISO 9003/1995 ...... C1.50 STAS 1667-76 ..143.... 123. Neagu G............................. 161 SR EN 571-1/1999 123....... 35..... 129.56. 161 SR EN 196-4/95 ...... Otel A . 63.. 142.................. Gheorghiu N.... 106...............49... 160 STAS 1799-88 ... 161 SR EN 583-3/01 ..... 50...INDEX DE AUTOR Saul. Fronsdorff G... 161 SR EN 583-2/01 ..50. 158 146 . Popa R..............87 SR ISO 9000/1996 ...... 77. 161 SR 7055-96. 38..... .. 160 STAS 6652/1-82 .........50.. C .1998 50.... Keen B.... 162 SR EN 1097-1........ 160 STAS 1667-1976 .50.2001 50... 77...................... 135 Shengli N... 77.. 131............ 50........ 143 SR EN 583-2/2001 ............ 160 STAS 4606-80 . Feng X................ 109 Snyder K. 162 SR EN 1097-7.90....E138.............31....... 161 SR ISO 9002/1995 .......72 STAS 6606/86....142.....161 STAS 10214-84 .............. 62. 108..... 143 SR EN 583-3/2001 .. 157 Stutzman P............... 161 SR EN 196/3-97 .....63 STAS 3622-1986 .. 161 SR 227/5..... 142.98 Teoreanu I............ 143 SR EN 583-5/2001 ....... 51. 107........................ 88 SR ISO 3951/1998 . 158 Teodorescu M.. 161 SR EN 45001/1993.143 STAS 8625-90 ................ Stutzman P......... 161 SR EN 583-5/01 .. 117..... 39....72 STAS 6202-1962 .. 160 STAS 3622/ 1986........ 143 SR EN 583-4/2001 .............. 162 SR EN 1097-5........... 158 Tertea I.......... 155 Trelea A. Pop S .157 Swenson E....... 161 SR EN 583-4/01 .. M. Oneţ ..160 Valeriu L .......77.A...................... 161 STAS 9552-1974 .... 1999... 155 WINGET.................67 STAS 790-84 ... 162 SR EN 932-3......... 162 SR EN 932-3.54. 157 Steopoe Al...... Ilinoiu G .. 77...160 STAS 3518-1989 ........160 SR ISO 7870/1999 .... 65 Teoreanu I. 155 Skramtajev........77.............161 STAS 8619-88 .... 160 STAS 3519-1976 .........31 Struble L. Oneţ T....119 U 9/1996. Mason T.................161 Steopoe Al....143 STAS 8573-78 ....... 161 SR EN !097-4.......D..142... 95.. 136 STAS 6652/82.86.....69 STAS 1275-8868. 1998 ...20 Teodoru G. 50......143 STAS 10214-1984 ..160 STAS 4606-1980 ........153 Ştefănescu F.49.........157 Suman R...161 SR ISO 8402 ......... 142.... 104. Snyder K.........160 STAS 5440-1970.. 158 Trelea A..... 142... 161 SR 388-95...2001 .. 50............ .... 30.......... Budan C.............. Moldovan V........................ Ghibu M.......... 75............... 140. 161 STAS 8619-1988 ......... 50... 77.....30................................... 139. 118.... 51............. 161 SR EN 45013/1992. 108.161 STAS 9552-74..58 STAS 3622-86 .. 86...... 158 Zamfirescu D.......................... 161 SR 227/4-86.... Jun Z..... 160 STAS 7563-1973 ...

... 78 capacitatea malaxoarelor ......... 35 amestecarea mecanică a componenţilor betonului .......... 84 capacitatea utilă .................... 78 amestecul de beton proiectat .......... 59 clincher.............. 53 contracţia betonului........................ 48 apă şi solvenţi ... 73 clasificarea adaosurilor. 97 calitatea .......... 112 C calculul porozităţii. 87 condiţiile de mediu şi de expunere............. 91 Broken off specimens by splitting “BOSS”.... 41 B benchmarking ...... 29 acţiunea de levigare ............. 57......... 159........................... 73 agresivitatea sulfaţilor ................................... 162 condiţia de calitate.. 92 acţiunile preventive ... 55 betonul proaspăt .. 95 control integral .......... 48 clasificarea porilor funcţie de mărimea lor ..................... 60 calitate potenţială .... 60 Comisia Internaţională de Electrotehnică ...... 55......... 126 asigurarea calităţii 88............... 32.. 60 calculul porozităţii funcţie de compoziţie................................................... 78 amestecul de beton cu compoziţie prescrisă.................... 97 Concrete .. 13 cauze interne... 68............. 35 alegerea metodei de malaxare..154... 160 betoane cu lianţi organici 32 betoane cu lianţi pe bază de zgură şi cenuşi active ............. 90 autocontrolul.............. 74 consistenţa....................... 80 coeficientul Valeta ............ 111 cauze externe ............ 74 contracţia şi expansiunea............ 82 comportarea betoanelor la acţiuni chimice agresive ......... 161. 81 alterare.................... 83 capacitatea malaxorului.................... 45 clasa betonului.................... 48 aderenţa agregatului ........... 31 caracteristicile principale ale malaxoarelor .......... 93 betoane cu agregate uşoare .... 74................. 90. 34 coeficientul de variaţie .............. 48............... 88................................. 13 cavernele . 63 conductivitatea termică ......... 81 amestecul................... 35 aluminoferitul tetracalic ............ 93 controlul calităţii ............ 44 brainstorming ...... 86 apa de amestecare............. 46 aditivi............. 63 componenţii betonului..................... 129 adaosuri ............ 48 adaosurile .................. 87 147 .......... 75 contracţia la uscare şi umflarea la reumezire ... 13 absorbţie ........................... 34..... 52 bigranular ...... 39 clincherizare ...........BIBLIOGRAFIE GENERALĂ INDEX ALFABETIC A abraziunea................... 41 aluminatul tricalcic ...... 64 caracteristicile betonului ...... 69 betoane cu diferite tipuri de agregate naturale ........... 91 cerinţele........ 85 capilaritate ..... 32 beton cu densitate aparentă în stare uscată................ 47..... 32 betoniere................................33.... 81 betonul.................... 50. 13 alcalini de sodiu şi potasiu ... 76................................. 32 betoane cu lianţi minerali 32.... 59...............49.............. 92 adâncimea de carbonatare .. 85 carote .... 57.. 89 compactitatea betonului .. 73.. 32 ciuruire ..................... 94 controlul (tehnologic) operativ . 102 calitatea amestecului ......... 89 Comitetul European pentru Standardizare în Electrotehnică ... 78 amestecul neomogen ................. 52 betonul întărit .. 93 auditul calităţii. 78 amestecul de beton ..................... 32 betoane de izolaţie............... 64................. 13 acţiunile corective.. 73.... 89 Comitetul European pentru Standardizare .................................. 32 betoane refractare rezistente ................ 87.............. 113 acţiunea corozivă a acizilor ......................... 84........ 76.......... 89 cimentul................ 59 căldura de hidratare ... 25 conceptul de calitate......... 43 control de acceptabilitate.......... 95 control de conformitate .............. 36.......

................. 94 controlul statistic al calităţii ......... 70.................. 92 diagrama de flux............ 127....... 128....................... 95 conţinutul de umiditate al agregatului....... 97 developant pe bază de apă sau solvent pentru aplicaţii speciale..... 127 developant solubil în apă .. 29 coroziune alcalină........ 68............ 127 developantul ... 13 criterii de clasificare ale agregatelor....... 20 coroziunea electrochimică21 coroziunea oţelului ....................... 92 efectul Skin ..... 58 gradul de gelivitate..... 134 durata optimă de amestecare a betonului.. 57......................... 22 coroziune fisurată ............................................ 91 diagrama Pareto. 78 deformaţia betonului........... 45 granulozitatea optimă a agregatului . 40... 42 hidratarea cimentului........ 22 coroziune generală...... 118 documentaţia tehnică..... 94 durabilitate........ 21 creşterea calităţi........ 63 gradul de impermeabilitate ........... 42 cristalizarea sărurilor ............. 135..... 94 controlul intermediar ............ 73.... 61 efectele negative provocate de calitatea deficitară ......................................... 142 Gradul de maturizare......................................................................... 69............ 57.. 23 instrumentele şi tehnicile de bază folosite la îmbunătăţirea calităţii .......... 97... 40... 29 coroziunea specială.. 57 gradul de maturizare............ 66....... 24 coroziunea biologică .............................. 91 difuzie... 22 coroziune prin cristalizare 29 coroziune selectivă .............. 128 durata de tratare...BIBLIOGRAFIE GENERALĂ controlul final .... 62 factori de compoziţie........ 75 durata minimă de întărire ........ 91 diagrame de afinitate ....... 111 H hidratare anormală................................................... 131 dilatarea termică ............ 13 durabilitatea betonului............. 135 examinarea cu ultrasunete ............ 45 D defectoscopia cu ultrasunete ... 45 granulozitate discontinuă 44.. 158 gradul de omogenitate al betonului .......... 75 dispersia fluxului magnetic ... 102 deflocularea ....... 43 criterii de clasificare ale cimenturilor........... 102 expansiunea termică diferenţiată ........ 53 densitatea betonului............... 126 entiatea .... 113 ecuaţia Washburn ....... 63 gradul de gelivitate al betonului ........ 23 coroziune intercristalină ... 85 durata de developare.. 133 factorii de mediu . 122 filme Röntgen........ 132 determinarea nivelului de întărire al betonului . 60 durata de amestecare a betonului ............................ 39 curba de granulozitate .... 74 fişa de control...... 106. 13 emulgator hidrofil. 98 eforturile interne... 75 Extragere de carote.. 62........................................ 126 emulgator lipofil.............................. 133 determinarea rezistenţei la intindere a betonului .................. 91 diagrama cauză-efect.. 13. 88 epruvete ..... 36 Hidratarea cimentului........... 94 controlul în timpul exploatării construcţiei 94 controlul preventiv .... 120 eficienţa controlului............................... 123......... de expunere şi mediu ................................... 42........... 55 densitatea betonului proaspăt ...... 109 Deutsche Forschungsgemeinschaft .. 58 evaluarea gradului de maturizare ....... 127 developant suspensie în apă . 67.....37.. 111 extragerea de carote... 47 granulozitate continuă 44...... 53 densitatea aparentă ... 72.. 17 coroziunea prin levigare .......... 91 G gelurile ........ 84 durata de descărcare a betonului din toba malaxorului ..... 71. 52 densitatea specifică.............. 37 histograma..... 46...... 129 developanţii .............. 91 I iniţierea coroziunii .......................... 29 coroziune de contact............. 45 E ecrane fluorescente.. 91 formulare de colectare a datelor .......................... 133 factori tehnologici ..... 85 etringit ....................................................... 62................ 123 diagrama arbore..... 88 cristale aciculare ....... 93 controlul prin sondaj empiric .. 74 densitatea absolută. 111 F factori care influenţează permeabilitatea betonului .... 46................... 21 coroziunea chimică......... 91 diagrama de dispersie ............ 128 developant pe bază de solvent.............. 75.......... 47 coroziune acidă... 102..... 22 coroziune locală............................. 91 148 .......................... 53 determinarea existenţei reacţilor alcali-agregate .............. 112 fineţea de măcinare ....... 130......................... 134.................. 104................. 23 coroziune transcristalină.. 23 coroziunea betonului ......... 78 gradul de saturaţie al agregatului ............

.... 136 metoda viteză de propagare ........ 121 microscopia electronică... 133 metoda determinării gradului de permeabilitate......... 13 întindere axială .................atenuarea ultrasunetelor .......... 53 metoda termografică în infraroşu....... 109 metode combinate ................ 134 metoda fracturării interne a betonului ........ 136 metoda inducţiei magnetice . 122 metoda radiografică folosind radiaţii X sau gama ..... 106 metodele nedistructive electrice şi magnetice 117 metodele termice .. 121 metoda tipului sau vitezei de propagare ...... 133 metoda cu neutroni rapizi .... 100................ 35 material pulverulent............ 69..... 56 metoda volumetrică fără presiune........................ 90 ISO 9003 .......... 111 metoda gradului de hidratare .indice de recul ............. 108 metoda de recul ........... 109 metoda holografică... 137 metode de determinare a omogenităţii betonului 79 metode de duritate superficială................... 102 metodele mecanice . 42 începutul prizei .............. 99.............................................................. 97 metode parţial distructive 98 metode semidistructive... 112 metoda radiometrică cu radiaţii gama sau beta 117 metoda radiometrică cu radiaţii gama sau beta 112 metoda radioscopică.amprentă ....... 122 metoda termovizuală ............ 123 materialelor metalice ........... 102................ 133 mecanisme ale coroziunii 29 mecanismul coroziunii carbonice ............. 137 metoda viteză de propagare ................... 102 metoda neutronilor rapizi .. 118 metoda analizei spectrale a undelor de suprafaţă ..... 137 metoda viteză de propagare .... 98 metodele de rezonanţă cu măsurarea frecvenţei proprii ................................. 112.... 118 metoda rezonanţei magnetice nucleare...... 112 metoda de vibraţii proprii .... 138 149 .... 117 metoda optică în spectru vizibil . 102..... 102..... 69............. 100.... 124 M magnetică nucleară ......99... 109 metoda rezistivă ...................... 24 metoda absorbţiei microundelor ....... 117 metoda ruperii .. 99........ 121 metoda rezistenţei la penetrare.................. 108 metoda de duritate superficială.... 82...... 104 metode nedistructive ..... 107 metoda de rezonanţă .... 52... 102 metoda determinării gradului de carbonatare .......... 123 matricea ....... 106 metoda bilei ........ 105 metoda controlului nedistructiv folosind substanţe (lichide) penetrante... 118 metoda nedistructivă de vibraţii proprii .... 112......... 71 întindere din despicare...... 81. 138 metoda volumetrică cu presiune......... 53 lucrările de pregătire a suprafeţelor a elementelor de examinat ............ 102....................... 106 metoda evaluării gradului efectiv de maturizare al betonului ... 104 metoda undelor de suprafaţă ........ 83 marca betonului ...... 122 metoda radiografică cu radiaţii infraroşii .......... 98 metode nedistructive de control al calităţii betonului ..... 32 materiale ceramice...forţă de smulgere ............... 56 metoda Windsor .. 123 metoda convenţională................ 133 începutul de priză .. 31 maturizarea betonului . 68 masa vitroasă .... 121.................. 112 metoda curenţilor turbionari . 54....... 104 metoda radiografică................ 99....... 112 malaxoare . 121....... 111 metoda tasării ................... 137 metoda viteză de propagare ......... 56 metoda Hellenică. 70 întindere din încovoiere.................................................................... 134 metoda emisiei acustice 102............ 134 metoda gravimetrică............ 133 maturizării betonului ......... 136 metoda prin şoc ....... 91 îmbătrânirea betonului... 137 metoda viteză de propagare ...... 106 metoda undelor radio............ 137 metoda viteză de propagareradiometrică ............. 117 metoda de amprentă .. 112 metoda semidistructivă prin smulgere la suprafaţă 109 metoda smulgerii din profunzime... 102........ 54....................................... 42 începutul prizei cimentului ...................................... 100.......................... 66 îngheţ-dezgheţului .... 41................... 97 metode nedistructive de determinare a calităţii .................................... 69.. 106 metode elastice cu impuls ultrasonic........ 90 ISO 9002 ..................................................... 118 metoda carotajului sonic .. 42 încercările de rezistenţa ........................BIBLIOGRAFIE GENERALĂ ISO 9001 .....atenuare a radiaţiilor gama.. 70 L lucrabilitatea betonului .......... 108 metoda capacitivă . 100...........

........... 23 viteza optimă de amestecare a betonului ..... 71 rezistenţa la întindere prin încovoiere................................... 89 propagarea coroziunii............. 41....... 124 prese hidraulice ........................... 75 uscare ........ 58........................................ 68....... 62............. 46 timpul de priză ................ 41....... 54 O Organizaţia Internaţională pentru Standardizare ............................... 72 mustire. 55 segregarea interioară .................... 63 rezistenţa la îngheţ-dezgheţ a betonului................ 134 priza falsă .................37. 120 procedeul mecanic de curăţare........ 43....................... 78 productivitate malaxoarelor ...... 55 textura suprafeţei agregatului ................ 72 rezistenţa mecanică ......................... 80 roci magmatice ...... 91 procesul de amestecare a betonului .............. 60 responsabilitatea producătorului............... 126 V Verificarea calităţii lucrărilor de beton şi beton armat .... 13 refractaritate ...... 36... 35 P particle density ... 44 sfărmarea naturală a rocilor .............. 59 porii sferici .... 13 soluţiile acide . 92 principalii parametrii care influenţează durata de maturizare .... 34 Voellmy......... 63 pregătirea suprafeţei .. 43.. 13 sortarea agregatelor ...... 123 pentru date care nu sunt exprimate numeric .............................. 42 priză falsă ...... 93 monogranular ..... 44 pietriş............. 56..................................................... 72 rezistenţa la îngheţ ...... 57 piatră spartă şi nisip................. 43 T tendinţa de segregare... 117 proprietăţi ale cimentului 40 pulbere uscată............ 124 procedeul chimic de curăţare... 41 priza rapidă........ 94 relaţia Darcy ...... 124 procedeul curenţilor turbionari... 63..... 39 toba cu plate ........................ 127 roci metamorfice .. 109 volumul de aer oclus .... 55................ 37................... 43.... 42 tipuri de ciment ......... 91 pentru date numerice...... 35 oxidul de magneziu ... 55 sfârşitul prizei cimentului 42 sfărmarea artificială a rocilor.. 59 porii capilari .......BIBLIOGRAFIE GENERALĂ modalităţi de control.. 42 priza timpurie ............... 45 spiralei creşterii calităţii ...... 44... 89 starea de conservare ............................... 52 principalii factori care influenţează negativ calitatea ................................................ 97 rezistenţa betonului ............................. 99 principalele proprietăţi ale betoanelor.. 123 substanţele penetrante ................ 58 sistemul de asigurare a calităţii .... 70 rezistenţa la întindere din încovoiere........... 91 permeabilitatea .................. 44 silicatul bicalcic... 90 solicitările exterioare........ 81 U umezirea alternantă ............ 72 rezistenţa la uzură.............................. 58....... 71 rezistenţa la întindere centrică.................................................. 59 pori de gel.. 44 roci sedimentare ............. 123 R radiaţii electromagnetice 112 reacţia agregatelor cu cimentul ....................... 41 structura pietrei de ciment .................... 54 segregarea exterioară............................ 67........... 59 porozitatea betonului . 152 viteza de dezvoltare a fenomenelor de coroziune ..................... 89 oxidul de calciu ...... 90 pori ................................. 69 rezistenţa la întindere din despicare ......... 123 produsele pentru îndepărtat excesul de penetrant........ 62................................................. 41........................... 134 rezistenţa la compresiune 43..................... 58..... 70..... 34 regula celor 4N ..... 67 rezistenţa la şoc ........... 69 rezistenţa la rupere ...................... 67 Rezistenţa la compresiune67 rezistenţa la forfecare ... 46 penetrat ... 85 produse speciale pentru îndepărtat excesul de penetrant..... 35 silicatul tricalcic .......... 44 S segregare ...35.................................................... 42 procedeele de pregătire a suprafeţei............. 69 rezistenţa la întindere prin despic .................... 123 produsul... 65 rezistenţa la întindere 69...................... 44 planificarea ...... 42 priza normală.................. 70 principalele metode de control nedistructiv ..........dezgheţ . 13 umflarea betonului ............ 63 permeabilitatea unui beton ................ 141....... 54 150 ............... 73.... 133 substanţe penetrante 99........ 42 risc ............... 23 proprietatea.......... 88 standardizarea............... 60... 81 vitrificare....... 124 procedura....

Rodan Gh.. Bentz D. V. 46-49. Sep-Oct. Bentz D.J.. No. Georgescu M.. 2000. National Institute of Standards and Technology. 450-458. 19. 7. E. 3. Quenard D. Necşoiu J. Construction Canada 34(3).. 1999... Aprilie 2001. Dinu D.. Materials and Structures. To limit the effects of drying shrinkage. and digital resolution on the phase percolation and transport properties of the NIST cement hydration model. pag.J. 9. Forsenic engineering moves forward... Non-Destructive Testing of Concrete. 10. Haecker C.. 2. 13. Prediction of cement physical properties by virtual testing. G.. 4-6.A. 28-33. June 2001. 5. G. MD 20899-8621 USA. Alkali-Silica Reaction and High Performance Concrete.. 86-92 pp.P. 18. Burg R. Curing of high-performance concrete for strength: what is sufficient? Building and Fire Research Laboratory. Building and Fire Research Laboratory National Institute of Standards and Technology Gaithersburg. 16. 1995. Gaynor R. 12. no. 2003.P. Concrete mix and member design considerations. P... G. October 2001. Finn D. 21. pag.. 17. 2528. The effect of statistical fluctuation. 2001. Cathodic Protection for Steel Reinforcement. Boian Fl. Structural models from nanometers to millimeters. Jennings H. Feng X.. 96-106. Misleading accuracy statements. Garboczi E. 11. Carino N.E.. May 1992.. pag.. Boian Fl. August 1995.J. Concrete Technology Today. Bentz D. G. Rodan P. Termografia coşurilor de fum. Nondestructive testing to investigate corrosion status in concrete structures. National Council of Structural Engineers Associations. Franco R. Fiorato A. Nicolae” din Densuş jid. Clifton J.. J. July 1998. Cement and Concrete Research. Neconformităţile echipamentelor tehnologice pentru procesarea materialelor de construcţii. 4. D.P. Predicting of cracking in reinforced concrete structures. Carino N. Măsurători termografice pentru controlul barajelor. Construction Canada. Davis A. 1.. Baroghel-Bouny V. November 2001. 50. 3. 7-11. 64-65.. Vol..J. NISTIR 5634..... W. pag. Vol. Mladin Gh. 32-34. Rodan Gh.. nr. Vlădeanu Al. Georgescu M. Georgescu E. 8... finite size error. Instrumentistul Nr.J..W. Aprilie 1995. Rodan P. Civil Engineering. 31. Hunedoara. Incertitudinea de măsurare. Vol. Utilizarea metodei termografice în infraroşu şa analizarea Bisericii “Sf.. Burg R.. Carino N. 3. pag. SP 193-1. 15. Antreprenorul... CBD. 10..M. 151 . MD 20899-8611 USA.. Garboczi E.. Part 1. National Institute of Standards and Technology Gaithersburg.. martie 2004. No.. Bratu P. Feldmann R. R.P. 1501-1514. 28. Cement International. 71. MD 20899-8611 USA.. 21. Structure. 30-33... Corley W.. Iofcea D. Rodan Gh.J. Journal of performance of constructed facilities 1999. pag. Ferraris C. 2000.. Elcometer Quality Today. NISTIR 5742. 20. Construcţii Civile şi Industriale. Modeling drying shrinkage of cement paste and mortar.. Chemical admixtures for concrete. pag. 14. pag. Meeks K. Georgescu M. Stutzman P.W. Brousseau R. Dumitrescu G. Antrepenorul. 1977. Structure. 6. NISTIR 6505. No. Carino N.J... Fletcher J. Building and Fire Research Laboratory National Institute of Standards and Technology Gaithersburg. Meeks K.BIBLIOGRAFIE GENERALĂ BIBLIOGRAFIE GENERALĂ ARTICOLE 1. Antrepenorul.F. Şoimuşan V. Building and Fire Research Laboratory. 1992. Effects of Conditioning on Measured Compressive Strength of Concrete Cores. pag. Towards Industrialized Construction.. Curing of high-performance concrete: Phase I study. 2/2000.

pp. Ilinoiu G. Noi concepte in studiul si cercetarea maturităţii betonului. 39. Vol. Ilinoiu G. L. Nr. 33 August 2002. Budan C-tin.. Research Center of Petra Christian University. Ilinoiu G. pag. 20-22. Construcţii Civile şi Industriale Anul IV. ISSN 1454 – 928 X. Anul V. pag.. Ilinoiu G. 106. 26. 42. pag. 28. 25. B. 43-54.. Criterii de măsurare a conformităţii betoanelor. Construcţii Civile şi Industriale Anul IV.. 41 Mai 2003. Nr. 2003. 43. Ilinoiu G. Tehnică şi Tehnologie.. Nr. 38-40. ISSN 14538423. Construcţii Civile şi Industriale Anul IV. 39 pag. 30. 46 Octombrie 2003. 5. Journal of Research of the National Institute of Standards and Technology. Studiu asupra Normativului NE 012-1999. 30-34.. Verificarea calităţii betoanelor prin măsurare. Durabilitatea betoanelor. Ilinoiu G. Ilinoiu G. Martie 2003. 27. 114-120. 40. Amestecarea mecanică a componenţilor betonului. 34. 2003. Construcţii Civile şi Industriale Anul III. Buletin AICPS (2001). Ilinoiu G. Kelly P. Ilinoiu G. decembrie. Revista Asociaţiei Inginerilor Constructori Proiectanţi Structuri. 391399. S.. Construcţii Civile şi Industriale Anul IV. 45. octombrie 2001.... Permeabilitatea betonului.. Revista Asociaţiei Inginerilor Constructori Proiectanţi Structuri.. Voiculescu D. Mai 2002. Construcţii Civile şi Industriale Anul III. 31. Anul III. Criterii de realizare a conformităţii betoanelor. Junie 2002. 12-14. Construcţii Civile şi Industriale Anul IV. 14-20. Ilinoiu G. Buletin AICPS. Buletin AICPS (2001). Construcţii Civile şi Industriale Anul IV. Nr. pag. Nr. 3/2003. 2003. no.. pag. Placarea elementelor din beton armat cu ţesături din fibre de carbon. Ilinoiu G.. 41. Nr.. ISSN 14538423. Abordarea conceptuala a lucrărilor de reparaţii si consolidări ale elementelor de construcţii. Nr. Mauro J. 36-37.. Nr. Gelivitatea betonului. 23. Aprilie 2004. B. 11-15. March-April 2001. Indonesia. 38-40. 3.. Ilinoiu G. Feodor S. Amestecarea mecanică a componenţilor betonului. pag. 5-6. 35. 24.. pag.. Modelarea incertitudinilor de măsurare a calităţii betoanelor. 33. pag. pag. 49-55.. 24. pag. Nr. Asigurarea si controlul calităţii lucrărilor de construcţii. 18-24. Anul IV. 64-65. 16-21. pag. 2. pag. 37.. 38. 51. June 2001. decembrie 2001. 2. 30. Vol. Michael L. 2/2003. Calitatea betoanelor. Ilinoiu G.. Tehnică şi Tehnologie. Construcţii Civile şi Industriale Anul IV. Nr. Ilinoiu G. Optimizări parametrice ale criteriilor de conformitate a clasei de rezistenta a betoanelor.. Nr. Construcţii Civile şi Industriale.F. Quality of concrete. Ilinoiu G. 152 . Study on Code NE 012-99. 31-32.. 16-22. pag. 38-39.. Nr. 36. pp. Anul II. 31. No. Placarea elementelor structurale din beton armat folosind ţesături din fibre de carbon. 10-14. 18-21. Construcţii Civile şi Industriale Anul IV. Testing hardened concrete using the maturity concept.BIBLIOGRAFIE GENERALĂ 22. pag. Revista Asociaţiei Române a Antrepenorilor de Construcţii. ISSN 1410-9530. Glenn R. March 2003. pag. Nr. ISSN 1454-928X (republicat)... 22-24 44. Civil Engineering. Ferraris C. 44 August 2003. 26. 1.. 37-43. 39. 48 Decembrie 2003. pag. Ilinoiu G. pag. 6. Construcţii Civile şi Industriale. Nr. 32.. AICPS. Ilinoiu G. 40 Aprilie 2003. Verificarea nedistructivă a calităţii lucrărilor de beton şi beton armat folosind procedeul radiografic cu raze gama. Construcţii Civile şi Industriale Anul IV. Ilinoiu G. no. 29. Antreprenorul (2001). Ilinoiu G. Construcţii Civile şi Industriale Anul IV. Nr. Nr. Concrete Mixing Methods and Concrete Mixers: State of the Art. Ilinoiu G. 36. Voiculescu D. 71. Ilinoiu G. Martie 2003. Ilinoiu G.. 6-10.. Nr. Nr. Modelarea incertitudinilor de măsurare a calităţii betoanelor. Nr. Dimensi Teknik Sipil. Under the microscope. pag. Asigurarea calităţii. pag. Caracteristici structurale si de compozite ale cimentului Portland. 1.

26-29. Nr. MD 20899-8611 USA. 67.. Nr. 2.. D. pag.o necesitate pentru România.. 5 (1998).A. Antreprenorul (1999). Betoane speciale II – Betoane armate cu fibre. Ghent.A.. pag. 32-34. Snyder K. COMUNICĂRI ŞTIINŢIFICE 65. 1991. Ilinoiu G. 3.E. 8. September 23-27. April 2001. Proceeding of the Second International RILEM/CEB Symposium. G. Fifth International VDZ Congress. 58. 7 (1999). 43-45. Bentz D. pp. Teodorescu M.. Washington. Feng X. 59. Pregătirea suprafeţei suport a elementelor din beton pentru reparaţii. Phan L. 20. pag..J. December –January 2002. Nr. Keen B.. 37-38. Mineral admixtures for concrete.. Hydration of Portland Cement: The Effects of Curing Conditions. CBD-116.. Snyder K. 153 . Ilinoiu G. Protecţia anticorozivă a armăturilor I – Fenomenul de coroziune al armăturilor de oţel. 3... Mason T. Building and Fire Research Laboratory National Institute of Standards and Technology Gaithersburg. 4. Utilizarea cimenturilor o chestiune de profesionalism. Teodorescu M. Betoane speciale III – Betoane de înaltă performanţă. 49.. Antrepenorul 3/2003.P. Prediction of Cement Physical Properties by Virtual Testing. 48. 61. 33-36. March 2001. Antreprenorul (2000). Sisteme de protecţie a elementelor de construcţii care utilizează materiale pe bază de polimeri.. Reston. Protecţia anticorozivă a armăturilor II – Sisteme de protecţie contra coroziunii. pag. Antreprenorul (2000). 68. Sweden. Betoane preparate cu aditivi superplastifianţi. Iunie 1999. Antreprenorul Nr. Ilinoiu G. 52... Estimating the electrical conductivity of cement paste pore solutions from OR-. 54-66. Concrete conformity: A study of ENV 206 and NBN B15. Bentz D. A time for chalange.P. Structure.. Structure.. 39-41.J. Nr. Process Technology of Cement Manufacturing. Budan C-tin... Verificări efectuate de către executant în cadrul controlului calităţii betoanelor. pag. 793-798. . 6-7. 14-16. Taylor P. Ilinoiu G. pag. Teodorescu M. C.. D. 53. Ammar C. Antreprenorul (2000). pag. Durability of concrete under winter conditions.. 64. 66. Teodorescu M.6. pag 26-27. Ilinoiu G. Germany.BIBLIOGRAFIE GENERALĂ 46. 7.. Aditivii superplastefianţi . American Society of Civil Engineers... 53-63. Nr.. No... ACI Materials Journal. Teodorescu M. Vol.. K+ and Na+ concentrations. 62. 501-534.-33. Volume 2. Proceedings of the 2001 Structures Congress & Exposition. MD 20899-8611 USA.C. Teodorescu M. pag. Nr. 5. Antreprenorul (2000). Ilinoiu G. Editor. pag. Ilinoiu G. 18 p.. 99-M8. 2001. Teodorescu M. T.. pag... 60.. Teodorescu M. 51. pag. Stutzman P. Carino N. Ilinoiu G. 0. 55. Veitas R.. Antreprenorul (2000). May 21-23. Peter C. Anul I. Antrepenorul 4/2003.. Budan C-tin. NISTIR 6726. pag. Protecţia anticorozivă a armăturilor III – Controlul coroziunii. Cement and Concrete Research. 2001. 47. pag.. 43-45. 2002. Carino N. 54. 63.J. Teodorescu M. Antreprenorul Nr. Teodorescu M. Virginia. Effects of Test Conditions and Mixture Proportions on Behavior of High-Strength Concrete Exposed to High Temperatures. Structural Inspections. Mechanical properties of high-strength concrete at elevated temperatures. Revista “Construcţii Civile şi Industriale”. pag. 56. pag. 1. 8-9. Ilinoiu G. 14-16. Building and Fire Research Laboratory National Institute of Standards and Technology Gaithersburg. Teodorescu M. 36-38. June 2003.. Proceedings. Swenson E. 36-37. Teodorescu M. Nr. Nr. The impact-echo method: an overview.. Utilizarea cimenturilor in construcţii o chestiune de profesionalism (II). Chang. Antreprenorul (2000).. Düsseldorf. 2003. June 1997.J. Ilinoiu G. Feng X.E... 10 th International Congress on the Chemistry of Cement Proceedings. T. pag.P. Betoane speciale I – Betoane polimerice.. Haecker C. Carino N. Stutzman P. Nr.. Phan L. Antreprenorul (2000). 50. 8. Teodorescu M. Ilinoiu G. 57.

Al XIV-lea Congres Naţional AICPS. pp.. Washington. Sala Palatului. Ilinoiu G. Ilinoiu G. Dimensi Teknik Sipil. Olson. Peter C.C. pag. 85-91. Decision making modeling of concrete requirements. 85. Vol. Reston..-Feb 1998. 88. Vol. Bucureşti. Republica Moldova. Ultrasonic crosshole and crossmedium tomography for the detection of defects in structural concrete.M. 2001. 2003. Ilinoiu G. Decision making modeling of concrete requirements. Sala Palatului. Al XIV-lea Congres Naţional AICPS. Stoup J.. Vol. Al XIV-lea Congres Naţional AICPS. 81. Research Center of Petra Christian University. 3. Bulletin AICPS (2001). Jalinoos. pag. Olson. Symposium on the Application of Geophysics to Engineering and Environmental Problems (SAGEEP). Quality of Concrete. 37-43. F. Nr. Carino N. Ilinoiu G. 260-265. D. September 2001. Acoustic tomography for QNDE of structural concrete. Vol. SELC XV Piatra Neamţ Octombrie 2003. M. pag... 2. Journal of Research of the National Institute of Standards and Technology. Conferinţa Tehnico . 74. 141 (1998). Studiu asupra Normativului C 16-1984 privind realizarea pe timp friguros a lucrărilor de construcţii. 77. Aouad. 1994..J. 19 p. 75. Estler W. Editor. ISSN 1454-928X. M. Uncertainty and Dimensional Calibrations. 83. 4/2003 – 1/2004. 1.. 73... Indonesia. Doiron T. March–April. L. Bucureşti. Ilinoiu G. Ehrlich C.. Volume 102. 2. 4/2003 – 1/2004. Concrete maturity index determination. 2001. Budan C-tin. Aspecte Privind Amestecarea Mecanică a Componenţilor Betonului. F. Nr..... Sala Palatului. 14 Mai 2004.. Permeabilitatea betonului . Calulul impreciziei de măsurarepentru procedeele mecano-tehnologice de verificare.. 5. 3. Testing hardened concrete using the maturity concept. Orlando.. March 2003. Indonesia. Metrological timelines in tracebility. H. 103. A. September 2001. Uncertainty Analysis for Angle Calibrations Using Circle Closure. May 21-23. no. Ilinoiu G. High speed ultrasonic tomography for the detection of flaws in concrete members. 72. Quantitative Nondestructive Evaluation (QNDE) Proceedings. pag. Chang. no. 3. Dawod A. 82. Lew H. ISSN 1454-928X. Function of control standard in optimized mix design of concrete. D. Al XV-lea Congres Naţional AICPS.. Study on Code NE 012-1999.. Jan. 78. 1995. Aouad. and Balch. Tyler. Virginia.. Bucureşti. 1995. Rasberry S. 2. Ghent. F.. ISSN 1410-9530. pag. no. Potorac B. Journal of research of the National Institute of Standards and Technology. Jalinoos. American Society of Civil Engineers. Chişinău. Guner A. Varianta a-3-a. ACI conference.. pp.. 114-120. 14 Mai 2004. L. Ilinoiu G. Florida. Buletin AICPS (2001). 70.Fenomene Specifice şi Principalii Factori care contribuie la îmbunătăţirea comportării pe timp friguros. Bucureşti. NSF. Journal of Research of the National Institute of Standards and Technology. 76.Ştiinţifică Jubiliară -Tehnologii Moderne în Construcţii.. 154 . Vol. Research Center of Petra Christian University. no. Sala Palatului. Studiu asupra Normativului NE 012-1999.. Nr. 24-26 Mai 2000. 14 Mai 2004.Olson. D. Indonesia. 14. ISSN 1454-928X. Frenz H. 1991. Proceeding of the Second International RILEM/CEB Symposium. 87. Number 2. Iowa State University.BIBLIOGRAFIE GENERALĂ 69. L. 80.Fenomene Specifice şi Optimizarea Proiectării Tehnologice a Compoziţiei Betonului. Proceedings of the 2001 Structures Congress & Exposition. 86. Dimensi Teknik Sipil. Deteriorarea prin îngheţ-dezgheţ a betoanelor . The maturity method: from theory to application. Calitatea betoanelor. F. 1. Comunicare ştiinţifică. Number 6 November– December 1997. Jalinoos. ISSN 1454-928X.. D. ISSN 1410-9530.. Ilinoiu G.S. Ilinoiu G. 84.. 103. 71. 79. 8-12. Nr. Research Center of Petra Christian University. F. 164-170. Facultatea Gelsenkirchen. Ilinoiu G.D.D. Dimensi Teknik Sipil. Ilinoiu G. Procedee de verificare a calităţii betonului prin măsurare. 14 Mai 2004.. 105112.

Chişinău. F. 103. Calculation of measurement uncertainty using prior information. E &FN SPON. 2003. 6. 1999. M. 1991. Advances in Concrete Mixture Optimization. Quality control of concrete structures. London University.D. Advances in Cement and Concrete. Werner M.. 105.. Quality Control of Concrete Structures. Agent R. 1211-1216. 101. L. R.. 1996. Sorption of water in mortasr and concrete. Great Britain. Taerwe L. Philips D.. A. 577-585. Proceedings. Proceedings. Lange D. 1051-1061. Dumitrescu D. Concrete Durability and Repair Technology Conference. 114-116. Jun Z. Concrete no uniformity.. 2. Use of a combined acoustic impact echo and crossmedium tomography methods for defect characterization in Concrete civil structures.. 100. Mai 2000... Valeriu L. 439-448. 1992.. 2003. Conferinţa Tehnico . 97. Engineering Conferences International. Copper Mountain. Journal of Research of the National Institute of Standards and Technology. 1. Washington DC.. Proceedings International Symposium 15-16 Oct. Editura Tehnică. August 10-14. Advances in Cement and Concrete. pag. 2003. Guidelines for Expressing the Uncertainty of Measurement Results Containing Uncorrected Bias. Mathematics modeling of the concrete thermal regime. Tsukuba. Forecasting the condition of a reinforced concrete structure under corrosion. Proceedings of Second International RILEM/CEB Symposium.. Eberhardt K. CO. EGS4 Simulation of Compton Scattering for Nondestructive Testing.P. Journal of research of the National Institute of Standards and Technology.. 93. CO. Estler W. Analiza procesului de amestecare în malaxoare.. No. 99. Steven. Phillips S. Quality control of concrete structures. 1995. Proceedings of the 4 th Materials Engineering Conference.. Eberhadt R..... 90. Nov-Dec. Postelnicu T. 89-99 pp. pag. S.D. Liuxing H. 5.. Japan.. 106. Ghent 1991... 1997. Breugel K. Jalinoos. 8-12 August 2000. 1995. Ferraris C. Nov. 491-500 pp.Ştiinţifică Jubiliară. Proceedings of the Second International RILEM/CEB Syposium. Nelson L. 367-374. Tehnologii moderne în construcţii. Interpreting Shewhart Charts. Bentur A. Teodoru G. 6. 247-250. Keith. pag. Vol.. 104. Îndrumător pentru calculul şi alcătuirea elementelor structurale de beton armat. Proceedings of the second international RILEM / CEB symposium. Basic Concepts for conformity control of concrete. 103. 367-376. 96. Proceedings. 1995. Wojcik G. Nov-Dec. Structural Faults and Repair Conference. University of Dundee. 106. Symposium IABSE San Francisco. September 8-10. Materials for the New Millennium Conference.. what and how?. 2001. Non-destructive testing in the quality control of buildings: Why. Copper Mountain. Grimaldi G. 91. Levenson M. pag. Ghent. Martys N.. Cluj-Napoca România. 94. Snyder K. The Influence of the Atmosphere on Curing Concrete Temperatures and Maturity. Trelea A.-Oct. T. Journal of Quality Technology. Nr. Kovler K. Proceedings of the second international workshop on EGS. Proceeding of the Second International RILEM/CEB Symposium. pp. pag. manifested in control. 92.. Simon M..A. Measurement of Water Transport from Saturated Pumice Aggregates to Hardening Cement Paste. Vol. Engineering Conferences International.BIBLIOGRAFIE GENERALĂ 89. 102. pag. Olson. Fronsdorff G. Leschinsky A.. 95. S. No. 98. Journal of Research of the National Institute of Standards and Technology.. 10-14. Universitatea Tehnică a Moldovei.. Facultatea de Construcţii. Y.S. Ghent June 12-14. 155 . Kauw V.. Lura P. 1993. Cambridge.. Shengli N. CĂRŢI 107. Sack. 1991. Raharinaivo A. Scotland UK. No. 17. Volume 102. Contributions of NIST/NBS Researchers to the Crystallography of Construction Materials. Symposium IABSE San Francisco. Vol. Methods of treatment for concrete substrate preparation.. 2003.. . Bentz D.. August 10-14. 1998. Sept. Stutzman P. Vol.F. 491-500.

Nawy. Gheorghiu N. Editura ICB. Pearson Education Ltd.A. 156 . 121.. Construction Technology. Fl... Florea N. 2003... Editura Orizonturi Universitare.J.. 124. Tehnologia Materialelor.. 130.A. 110. 1998. Construction Project Engineering. 1994. Filimon I.. Giuşcă N. 126. Construction Engineering. Hutte. Chudley R. COCC.. beton şi beton armat. MI.. 141. 136.. 2004.C.. 122. 138. COCC S.. Editura Academiei Fortelor Terestre. Ilinoiu G. Concrete Technology Past present and Future. Dumitrescu G. Editura Orizonturi Universitare. Editura UTCB. 140.. 134. Department of Highways. Principles and practices of commercial construction. COCC. Precast/Prestressed Concrete Manual. Ed. 2000. 119. Crăciunescu L.. USA. pag. 1999. Level 1. 115. Prentice Hall. Smith R. Chapter 19. Serbescu C.. ACI SP 144-30. K. K.. P. Redactarea I. 1998. 2002. England. Editura ConsPress Bucureşti. Ilinoiu G. 2003.. 1999. 113. 118... 2003. Ghidul şi programul de calcul cadru al responsabilului cu urmărirea în exploatare a construcţiilor. Detroit. 135. Vescan V.C. 1971. COCC. 109. Editura S.. L. Moga A. Materiale de construcţie. Buchaman I. Timişoara. Editura UTCB. Metoda Taguchi. Building organization and procedures. 139. Popa E. 120. Fizică. Ingineria proceselor de construcţie... Materiale de construcţie. Bob C.. 127. Rezistenţele şi deformaţiile betonului. Fulletron R. 1965. Editura Style. Chimie şi materiale de construcţii pentru instalaţii.A. 1997. 114. 1997. Forster G. Iureş L. Pearson Education Ltd. Commonwealth of Kentucky Transportation Cabinet. E. Editura Tehnica 1986. Asigurarea calităţii în construcţii. American Concrete Institute. Tehnologia lucrărilor de construcţii. 1989. M. 2000... Chesaru E. Buchaman I. Beton armat.... 1995. COCC S. USA. Editura Tehnică. 111. COCC S.. Cement & Concrete Association of Australia. Editura ConsPress Bucureşti. E. 1988. 123. 7-17. Editura Tehnică... Oxford University Press. 142.. Editura Orizonturi Universitare. UTCB. Editura Institutului Politehnic Cluj-Napoca. Ed. Badea C. Dima S. Lucrări practice. Construction project management. 1977. Prentice Hall. Popa E. Iacobescu A. Editura S. Boca Raton. C.. 1988. Domşa J. 132. Longman Scientific and Technical. Tehnologii moderne... Editura Tehnică. 2002. CRC Press. Controlul calităţii linaţilor. Tehnică. Pearson Prentice Hall. Contribuţii la implementarea unor tehnologii şi procedee tehnologie moderne pentru protecţia şi consolidare elementelor de construcţii.. Otel A. Ilinoiu G. Tertea I. 1981. Mîrşu O. Tudor A.. Axinia P. 112. Făcăoaru I. Încercarea construcţiilor. 2003. Dalban C. Tudor C. Timişoara. Dean Y..J... Ilinoiu G.. Advanced Construction Technology. Asachi Iaşi. Betoane de ultra înaltă performanţă. 1999. Mehta.. 133. 144. Division of Materials Frankfort Kentucky.. Editura S. ICECON. Construcţii cu structură metalică.. 1996.. Avram C. substructure and plant.. Bălan S. Cartea fierarului betonist. Carare T. 146.. 1997. 125. Longman Scientific and Technical. Crăciunescu L. Editura Impuls.. Alexis J. Bucureşti. Carino N. Mitchell’s Building Series. Referat de doctorat. pag. Suman R.. Jebelean E. Levai St. Concrete Construction Engineering Handbook. 1984. Ghibu M. 1988. Editor 19/1-68 pp. Editura Gh. 116. 143. Building site works. 128. Cadar I. Iunie 1998. Chudley R. Epure L. Teză de doctorat. transportul şi punerea în operă a betoanelor. Proceduri privind asigurarea calităţii lucrărilor pentru prepararea. Andres C. Aplicarea conceptului de calitate la realizarea lucrărilor de zidărie. Ghid pentru programarea controlului calităţii executării lucrărilor pe şantier. Nondestructiv testing of concrete: History and Challenges.. 1999.. 1998.. Avram C.. Timişoara.BIBLIOGRAFIE GENERALĂ 108. Nondestructive Test Methods. Principles and Practices of Heavy Construction. Editura Tehnică. Iunie 1998. Analize de calitate şi performanţă. UTCB. Metodologie pentru asigurarea cerinţelor de calitate ale construcţiilor pe durata derulării lucrărilor de construcţii. Dobre R. 623-678. Carino N. Bucureşti. mortarelor şi betoanelor. Andres C. Manualul Inginerului: Fundamente.. Bucureşti.. Editura Tehnică. 2004. The housing concrete handbook. Râmniceanu V. 1980.. Editura ICB. Gould F. 131. 145. 2000. 1977. Petrescu M. 137.. 117. Joyce N.C. 129.. Materials Technology. Arcan M. 1999.

. Mihai Al. Mecanizare – Acţiuni noi pentru asigurarea calităţii lucrărilor de beton. Voiculescu M. Editura Tehnică. Materiale de construcţie.. Chesaru E.. 164.. Compoziţia betonului. Editura Tehnică. 176. Încercările mortarului.. Editura Tehnică. National Research Council. 150... Studies and Documentation (CIB).. 170. Ilinoiu G. Manualul Inginerului din Industria Cimentului. 178... Pop S. 1997. Materiale compozite.. Popaescu A. International Council for Building Research. 171. Popa R. Nonconventional Concrete Technologies. 172. Editura Tehnică.. Stutzman P. Opriş S. Ionescu I. NISTIR 6295.. 163. Darie M.BIBLIOGRAFIE GENERALĂ 147. Editura Tehnică. Ispas T. 1961. Execuţia lucrărilor de construcţii. 1997. Pătărniche N.. Protecţiile anticorozive în construcţiile industriale şi civile. Lucaci Gh. 169.E. Ministerul Construcţiilor Industriale.Goanga A.. 8. Materials and Methods. Neagu G. Petrography of Cementitous Materials. Peştişanu C. 377-402.J. Construcţii. 173. O nouă orientare în managementul calităţii: Şapte instrumente noi.. Experimentarea şi monitorizarea structurilor din beton armat. Editura ICB. Căpăţâţână Al. 2001. Vierescu R.. 153. Popescu P. 160. Popa E. 180. 156. Ştefănescu F. Editura Fundaţiei România de Mâine. Tsicura A. pag.. Editura Tehnica. Tehnologii moderne în construcţii. 62-87. UTCB. Tehnologia lucrărilor de construcţii. of Commerce. Materiale de construcţie. 1997. The development of DART (Deck assesmsnt by radar and thermography. 168.. Pearson Prentice Hall... Suman R. Gheorghiu N. 1993. 158. 177... Curing of High-Performance Concrete: Report of the State-of-the-Art. 157.S. Editura Tehnică Bucureşti. 175.. vol. pag. Construction Principles. Ionescu I. 1999. Gryna F.. Oara C. Bucureşti. Editura Tehnică.. Struble L. 2002. Belc Fl. 1988.B. 2004. 1984. Otel A.W. Canada. 167.G. Juran J. Editura UTCB. Construction methods and management.. pag. Editura Tehnică 1986. 1997. pp. Mitonneanu H. Steopoe Al.. 1984. Editura Tehnică. Suman R.. John Wiley & Sons Inc. 120-138. 179. Bucureşti. 162.S. 1-15. 2003. 187-215. Editura Tehnică. Simion Al. Tehnologia lucrărilor de construcţii. 159.. Bucureşti. Betoane de înaltă performanţă... 165. Proprietăţile şi tehnologia betoanelor. 1989. Bucureşti 1982. Ghiocel D. 157 . Metode probabilistice în calculul construcţiilor. 1. New York 1993. Stark. Editura Tehnică. Editura McGraw-Hill Inc. 166. eds.a. Report ME 85-03. M.. 1964.. 260-272. pp. Editura Tehnică. Concrete engineering handbook.. Teodorescu M. betonului şi materialelor componente. Ontario Ministry of Transport and Communications. Lexicon de materiale tehnologice pentru industrie şi construcţii. Ghibu M. 148. 1989. Suman R. Degradarea construcţiilor. 1997. L.E. Popa R.. 1995. 632-634. 83-87. Lungu D. 2000 154. Manning D.. 1995.. Trends in building construction techniques worldwide.. Quality planning and analysis.. Carino N... 2002. Applications of scanning electron microscopy in cement and concrete petrography. Special report for CIB '89.22. March 1999. Perigord M. Editura Tehnică. McGraw-Hill. s. Bucureşti. S.. Bucureşti. Ivanov I. in ASTM STP 1215. Proprietăţile betonului.. Meeks K. Popescu V.. U. Costescu I. Construcţia drumurilor. Popescu P. 152. 155. 174. 151. Calitatea şi siguranţa construcţiilor. 1996. Ştefănescu .. M. 1986. 161. Teodorescu M. 1994. Holt F. Nedelcu N. Ghibu M. Nunnally S. Neville A. Editura Didactică şi Pedagogică. 149.F.. Epoxy impregnation of hardened cement for microstructural characterization. DeHayes and D. pp.. Editura Tehnică 1983. Journal of Materials Science Letters... Editura UTCB. pag. Dept. Prepararea betonului. Simmons H. Editura Fundaţiei România de Mâine. 1988. La Londe W.. 1987. Vol. 1998. Bucureşti.... Editura Tehnică.. Editura Didactică şi Pedagogică.. Stutzman P. Janes M. 181..W. Ispas T. Etapele Calităţi: Demersuri şi Instrumente... Tehnologii moderne in construcţii.

1982. Illinois. M. Barnagan & Associates. 766/1997 pentru aprobarea unor regulamente privind calitatea în construcţii. Anglia. 197. Durabilitatea betonului armat. 213. Budan C-tin. 202. 595/1997 pentru completarea Regulamentului privind Elaborarea Reglementărilor tehnice în Construcţii pentru Componentele Sistemului Calităţii. SUA.. Oneţ T.. Editura Dacia. Fişe tehnice. Tomografia de Hormigon Armado S. Fişe tehnice. 399/1995 pentru aprobarea Regulamentului privind Elaborarea Reglementărilor tehnice în Construcţii pentru Componentele Sistemului Calităţii.. reparaţii şi consolidări. 201.. Editura Tehnică. Ilinoiu G. Teoreanu I. 2002. 196. 212.. James Instruments Inc. Matrix Rom Bucureşti.. Moldovan V.. intervenţii în timp şi postutilizarea construcţiilor. 2003. Voigt Th. 2002.a. Elba-Werk. Italia. Yvonne D. Fişe tehnice. Elveţia. Evanston. Tehnologia lucrărilor de întreţinere.. M. DET NORSKE VERITAS. Fişe tehnice. ş.BIBLIOGRAFIE GENERALĂ 182. Regulament privind Conducerea şi Asigurarea Calităţii în Construcţii. 1. Tertea I. Suedia. 204.Regulament privind conducerea şi asigurarea calităţii în construcţii. British Institute of NDT. Gradul de maturizare al betonului.. 203. Tehnologia construcţiilor. 399/1995 . 2004. Teodorescu M. Tsicura A. USA. HG Nr.. 194. Flexcrete. 2003.. UTCB. WINGET.. 187. Fişe tehnice... Trelea A. Proiectarea compoziţiei betoanelor cu densitate normală.. 2004. 210.Regulament privind elaborarea reglementărilor tehnice în construcţii pentru componentele sistemului calităţii. LEGI 206. HG Nr. Center for Advanced Cement-Based Materials. Ed.Regulament pentru recepţia lucrărilor de construcţii şi a instalaţiilor aferente. HG Nr. Vol. Cluj-Napoca. 207. Anglia. Anglia. Regulament privind Activitatea de metrologie în Construcţii... ConsPress Bucureşti. NDT of Early Age Concrete with an Ultrasonic Wave Reflection Technique. 192. USA. Teodorescu. 1979.. 211. Fişe tehnice. 131/1995. 2002. 1998. Volumetric mixer standards of the volumetric mixer manufacturer bureau. 158 . Proqec.Of. 205.. Germania.. 209. Ilinoiu G. 184. Fişe tehnice.Regulament privind controlul de stat al calităţii în construcţii. Popa R. HG Nr. Cluj. Postelnicu T. 766/1997 . 273/1994 .A. 2004. M. 191. Longman 1996. 2003 190. FIŞE TEHNICE 193. Durabilitatea Betonului. 261/1994 . 2004 Controls Ltd. 200. 272/1994 . 193/1994. HG Nr.. Fişe tehnice. Nicolescu L. Of. 185. Fişe tehnice.. Israel. Verificarea calităţii construcţiilor de beton armat şi beton precomprimat. 2001. Mitchell’s Materials Technology. Îndrumător pentru examenul de licenţa la disciplina “Tehnologia lucrărilor de construcţii” UTCB.Regulament privind urmărirea comportării construcţiilor în exploatare. 2004. HG Nr. 1997. 2003. 189. 2000. Elcometer Instruments Ltd. Fişe tehnice. 2001. 188. Fişe tehnice. Anglia. 1997. 208.. Zamfirescu D. 595/1997 pentru completarea Regulamentului privind Elaborarea Reglementărilor tehnice în Construcţii pentru Componentele Sistemului Calităţii. 2001. Argentina. Humboldt Co. 186. SUA. Ilinoiu G. Inc. Editura UTCB. 198. Northwestern University. HG Nr. 2004 CHUM. 199. HG Nr. Editura Dacia. Shah S. Teodorescu M. 214. Fişe tehnice. HG Nr. 195.. Anglia. Budan C. 183. Teodorescu M. 1996.

227. HG Nr. MI. 225. NE 012-1999. 245. 228. Curing Concrete . ENV 206. NIST GCR 97-715. beton armat şi beton precomprimat. 1:1993. 90/1996 privind protecţia muncii. 239. 232. The Virtual Cement and Concrete Testing Laboratory Consortium. Practice code for the execution of prefabricated elements. Calculul si alcătuirea elementelor structurale din beton.BIBLIOGRAFIE GENERALĂ 215. CECW-EI. ACI228. 216. C 16-84. 1998. Normativ pentru realizarea pe timp friguros a lucrărilor de construcţii şi a instalaţiilor aferente. production. 226. Cor. 1995. Farmington Hills. 221. ACI 228. Euro-International Committee for Concrete-International Federation for Prestressing (CEB-FIP) The CEB-FIP Model Code 1990. Cod de practică pentru executarea lucrărilor din beton. 223. Production. 766/1997 pentru aprobarea unor reglementări privind calitatea în construcţii. 236. 219. beton armat si beton precomprimat. 218. Farmington Hills. NISTIR 6962. Instrucţiuni tehnice pentru încercarea betonului cu ajutorul carotelor. 1046/1996 privind înfiinţarea şi organizarea Comisiei Naţionale de Atestare a Maşinilor şi Echipamentelor Tehnologice de Construcţii. Guide of Concrete 309R-96 ACI Manual of Concrete Practice 1998. 238. Concrete performance. 159 . 2001. 220. HG Nr. Ghid de proiectare.State-of-the-Art. NE 003-97. HG Nr. MI. republicata in 1997. In-Place Methods for Estimate Concrete Strength.1R. 240. ACI Committee Report 308. Legea Nr. 237. Sequential sampling plans for inspection by variables for percent nonconforming (known standard deviation) and with the incorporation of Technical Corrigendum 1. Draft of ENV 206. Placing and Compliance Criteria. placing and compliance criteria. Concrete Performance. C 26-85. GP 035-1998. Nondestructive Test Methods for Evaluation of Concrete in Structures. 242. C 54-81. 877/1999 privind obligativitatea furnizorilor de materiale.Structural Design of Precast and Prestressed Concrete for Offsite Prefabricated Construction of Hydraulic Structures. EC 1110-2-6052. Level 1. 90/1996 privind Protecţia Muncii. 5th Draft 10/94. Legea Nr. 10/1995 privind Calitatea în Construcţii. ACI Committee Report.2R. American Concrete Institute. Legea Nr. Instrucţiuni tehnice pentru încercarea betonului prin metode nedistuctive. 241. 243. Part II – Materials and Construction. STAS 10107/0-90. (Partea 1 – Beton şi beton armat). Engineering and Design . C 30-72. Asigurarea cerinţelor de calitate a construcţiilor printr-o mentenanţă eficientă a maşinilor de construcţii. ACTE NORMATIVE ŞI REGLEMENTĂRI TEHNICE 224. Instrucţiuni tehnice pentru încercarea betonului cu sclerometrul Schmidt tip N. Legea Nr. elemente de construcţii şi produse destinate construcţiilor de a efectua încercări şi analize numai în laboratoare autorizate. 50/1991. European Committee for Standardization. 234. NE 013-2002. 222. Annual Report 2002. American Concrete Institute. 1990. 217. Part 2. 231. Curing of High Performance Concrete: Annotated Bibliography. 233. ISO GUIDE 34: 1996: Quality System Guidelines for the Production of Reference Materials. 244. 2001. 229. 137/1995 privind Protecţia Mediului înconjurător. privind Autorizarea Executării Construcţiilor. Legea Nr. Asian Concrete Model Code. execuţie şi exploatare (urmărire şi intervenţii) privind protecţia împotriva coroziunii a construcţiilor de oţel. 235. 964/1998 privind aprobarea clasificaţiei şi a duratei normale de funcţionare a mijloacelor fixe. 230. SR ISO 8423+C1/1997. HG Nr.

247. Îndrumător pentru diagnosticarea stării de degradare şi metode de remediere şi protecţie anticorozivă a elementelor din beton armat degradate prin coroziune în medii agresive pe bază de clor. 255. Instrucţiuni tehnice privind utilizarea metodelor acustice prin şoc la controlul calităţii elementelor prefabricate. Condiţii tehnice generale de calitate. 160 . Cement concretes. STAS 3622-86. Testing method. 266. 264. Defectoscopie cu radiaţii penetrante. Verificarea impermeabilităţii la apă. Bul. SR ISO 3951/1998: “Proceduri şi Tabele de Eşantionare pentru Inspecţia prin Măsurare pentru Procent de Neconformităţi”. STAS 790-84. Norme privind cuprinsul şi modul de întocmire. Instrucţiuni tehnice privind folosirea metodei semidistructive prin smulgere de pe suprafaţa de determinarea rezistenţei betonului în lucrare. STAS 1799-88. 268. C 236-91. 258. Încercări pe betoane. nr. a conţinutului de agregate fine şi a începutului de priză. 276. Îndrumător pentru utilizarea dispozitivului FINT 2. Verificarea reacţiei alcalii agregat. 271. STAS 1759-88. Apă pentru betoane şi mortare. U 9/1996.BIBLIOGRAFIE GENERALĂ 246. a lucrabilităţii.10. 270. Determinarea rezistenţei betonului din lucrare prin smulgere din profunzime. 277.85. Încercări pe betonul întărit. Încercări pe betonului proaspăt. 257. Normativ privind asigurarea cerinţelor de calitate a construcţiilor printr-o mentenanţă eficientă a maşinilor şi utilajelor de construcţii. STAS 4606-1980. Nondestructive testing of concrete with ultrasonic PulseEcho. Determinarea densităţii aparente. conform STAS 1336-80. Instrucţiuni tehnice pentru folosirea radiografiei la determinarea defectelor din elementele de beton armat. Instrucţiuni tehnice pentru folosirea radiografiei la determinarea defectelor din elementele de beton armat. C 244-93. Încercări pe betoane. 260. 269. STAS 6652/82. 275. 267. Classification. C 205-81. Încercări pe betoane. STAS 1275-88. BC 8-1994 261. 262. Agregate minerale uşoare. STAS 4606-80. C 111-70. Agregate naturale grele pentru betoane şi mortare cu lianţi minerali. REMR Technical note CS-ES-1. Determinarea conţinutului de aer oclus. Determinarea rezistenţei la îngheţ-dezgheţ. C 56 . 259. C 129-71. 1-2 / 1986. Încercări pe betoane. Metode de încercare. Încercări nedistructive ale betonului. Încercări pe betoane. STAS 2833-80. Instrucţiuni tehnice privind încercarea în situ prin încărcări statice. Natural heavy weight aggregate for concrete and mortars with mineral binding material. C 231-89. 263. C 167-77. STAS 6606/86. Încercări pe betoane. STAS 3519-78. PC-1/1990. STAS 5440-1970. C 222-85. Examinarea radiografică a materialelor metalice. STAS 3518-89. 251. Betoane de ciment. C 214-83. compactităţii şi porozităţii betonului întărit. 248. constr. a construcţiilor civile şi industriale. C 117-70. Determinarea densităţii. 1991. Determinarea rezistenţelor mecanice. Normativ pentru verificarea calităţii şi recepţia lucrărilor de construcţii şi instalaţii. Instrucţiuni tehnice pentru controlul calităţii betonului la construcţii îngropate. 250. STAS 5479-88. 254. STAS 2386-1979. 249. C 200-81. Ghid pentru inspectarea şi diagnosticarea privind durabilitatea construcţiilor din beton armat şi beton precomprimat. STAS 1667-76. 252. Tipul şi frecvenţa verificărilor calităţii materialelor şi a betoanelor destinate executării lucrărilor de construcţii. prin metoda carotajului sonic. 278. STAS 2414-91. Agregate naturale grele pentru mortare şi betoane cu lianţi minerali. 274. completare şi păstrare a cărţii tehnice a construcţiilor. Determinarea contracţiei axiale a betonului întărit. 272. Instrucţiuni tehnice pentru determinarea rezistenţei betonului prin metoda nedistructivă combinată. 265. 253. 256. 273. Construcţii din beton.

Usual composite cements. mineral admixtures and additives. Vocabulary. STAS 8619-1988. STAS 10214-1984. SR EN 196:3-97. Fişe de Control Shewhart. Producţie. 3: “Standarde pentru Conducerea Calităţii şi Asigurarea Calităţii”. SR 227-4. SR 3011-96. 161 . 316. Determination of hydration heat. PH-metrie. 283. Fişe de Control. SR ISO 9003/1995. SR EN 196:6-94. 301. Examinări nedistructive. Methods of testing cement. Defectoscopie cu pulberi penetrante. 297. Examinarea îmbinărilor sudate prin topire. Determination of strength. Methods of testing cement. STAS 8539-1991. Cor. Examinarea cu ultrasunete. Fişe de Control pentru Acceptare.BIBLIOGRAFIE GENERALĂ 279. SR EN 45001:1993. SR 7055-96. Dezvoltare. Examinarea cu ultrasunete. SR ISO 3951/98. 314. Portland cement. SR EN 196-2. 281. White Portland Cement. Quantity determination of constituents. Examinări nedistructive. Principii generale.86. SR 227/5. SR ISO 7966/1999. Examinări cu lichide penetrante. Physical tests. Examinări nedistructive. Condiţii tehnice de calitate. Examinarea cu ultrasunete. Examinarea cu ultrasunete. SR 227/2-98. SR ISO 9001/1997: “Model pentru Asigurarea Calităţii în Proiectare. SR EN 196:1-95. type II. SR 667-2001. 295. SR ISO 8258/1998. Partea 2. Defectoscopie ultrasonică. STAS 8625-90. Agregate naturale şi piatră prelucrată pentru lucrări de drumuri. STAS 6657/3-89. Indicatori pentru stabilirea calităţii imagini. SR 6232-96. Cements. 298. 286. 292. 304. 311. Model pentru Asigurarea Calităţii în Inspecţii şi Încercări Finale. Reference Concrete. Determination of setting time and soundness. Cements. 291. SR EN 583-3:2001. STAS 8573-78. 280. SR ISO 8258/1998. SR EN 196-4:95. Determination of grinding fineness. 315. Specifications for manufacturing and testing. Montaj şi Service”. 306. STAS 9552-1974. STAS 10137-1987. Physical tests. Partea 1. Principii generale. 313. SR EN 45013:1992. Examinarea pentru detectarea discontinuităţilor perpendiculare pe suprafaţă. Waterproofing additive cement mortars. Model pentru Asigurarea Calităţii în Producţie. Criterii generale pentru funcţionarea laboratoarelor de încercări. 305. 302. 288. SR 1500-96.96. Partea 3. Acceptance control charts. 294. SR ISO 9002/1995. Cements. 284. Sampling procedures and charts for inspection by variables for percent nonconforming. 312. SR EN 583-1:2001. Setting time determination. 307. 319. Physical tests. 318. Defectoscopie cu radiaţii penetrante. 303. Cements. Examinări nedistructive. Methods of testing cement. IV and V. SR ISO 8423+C1/1997. Determination of grinding fineness. Mixed plasticized additive for concretes. Chemical analysis of cement. III. Criterii generale pentru organismele de certificare ce efectuează cerificarea personalului. SR 388-95. Shewhart control charts. 296. 293. Ghid General şi Introducere. Tehnica prin transmisie. 310. 309. 299. Methods of testing cement. Defectoscopie cu pulberi magnetice. Examinări nedistructive. Partea 1. SR EN 583-4:2001. SR EN 583-2:2001. Partea 4. instrumentation and devices for characteristic geometry checks. Concrete. 282. Cimenturi hidrotehnice şi cimenturi rezistente la sulfaţi. 289. Methods of testing cement. SR EN 571-1:1999. SR ISO 7870/1999. Reglajul sensibilităţii şi al bazei de timp. SR ISO 7966/1999. 285. 300. Montaj şi Service. 1:1993. 317. 287. Sequential sampling plans for inspection by variables for percent nonconforming (known standard deviation) and with the incorporation of Technical Corrigendum 1. 290. reinforced concrete and prestressed concrete elements – procedures. SR ISO 9000/1995 –Partea 2. 308. STAS 9602-90.

Încercări pentru determinarea caracteristicilor geometrice ale agregatelor. Concrete consistency. 332. ISO 9002 And ISO 9003 (REVISION OF ISO 9000-2: 1993). Supply and Maintenance of Software. 343. 321. Partea 5: Determinarea conţinutului de apă prin uscare în etuvă ventilată. 325. ISO/FDIS 9000-2. ISO 9004-2: 1991. 324. ISO 9000-4: 1993. Partea 9: Aprecierea fineţii – Încercare cu albastru de metilen.Model for Quality Assurance in Production. SR EN 933-2:1998. Quality Management and Quality Assurance Standards . Încercări pentru determinarea caracteristicilor generale ale agregatelor. Partea 7: Determinarea masei volumice reale a filerului – Metode cu picometru. Partea 6: Definirea repetabilităţii şi a reproductibilităţii. Încercări pentru determinarea caracteristicilor geometrice ale agregatelor.PART 2: Generic Guidelines for the Application of ISO 9001. ISO 9004-1. ISO 9000-1: 1994. dimensiuni nominale ale ochiurilor. 331. 336. 330. Partea 5: Determinarea procentului de suprafeţe sparte în agregat. 323. ISO 8402: 1994. Quality Systems .PART 4: Guide to Dependability Programme Management. SR EN 933-8:2001. Production. 327.PART 3: Guidelines for the Application of ISO 9001 To the Development. Examinarea cu ultrasunete. 348. SR EN 933-9:2001. 1999. Partea 5. Quality Management and Quality Assurance Standards . Quality Management and Quality System Elements . Încercări pentru determinarea caracteristicilor geometrice ale agregatelor. Caracterizarea şi dimensionarea discontinuităţilor. Quality Systems – Model for Quality Assurance in Design. Installation and Servicing. ISO 9002 And ISO 9003. 337. Development. Încercări pentru determinarea caracteristicilor mecanice şi fizice ale agregatelor. Încercări pentru determinarea caracteristicilor geometrice ale agregatelor. Quality Management and Quality Assurance – Vocabulary. Quality Management and Quality Assurance Standards . SR EN 933-5:2001. 329. Partea 10: Aprecierea fineţii – Determinarea granulaţiei filerului (cernere în curent de aer). SR EN 1097-1:1998. Încercări pentru determinarea caracteristicilor generale ale agregatelor. Partea 7. (Final Draft International Standard) Quality Management and Quality Assurance Standards . Partea 1: Determinarea rezistenţei la uzură (micro-Deval). 333. 341. 328. Încercări pentru determinarea caracteristicilor generale ale agregatelor.PART 3: Guidelines for Processed Materials. Quality Management and Quality Assurance Standards . ISO 9000-3: 1991. ISO 9002: 1994. ISO 7031. SR EN 933-10: 2001. Examinări nedistructive. Partea 1: Metode de eşantionare. SR EN 933-7:2001. Slump test. ISO 9001: 1994. 345. 342. SR EN 932-1. SR EN !097-4:2001.PART 1: Guidelines for Selection and Use. Determinarea conţinutului de elemente cochiliere. 340. Tests on concrete watertightness. Încercări pentru determinarea caracteristicilor mecanice şi fizice ale agregatelor. Quality Management and Quality System Elements . SR EN 932-3:C1. 338. Partea 2: Analiza granulometrică – Site de control. 322. ISO 9004-3: 1993. Încercări pentru determinarea caracteristicilor generale ale agregatelor. Partea 3: Procedură şi terminologice pentru descrierea petrografică simplificată. 347. 1994. SR EN 1097-7:2001.Model for Quality Assurance in Final Inspection and Test. ISO 9003: 1994: Quality Systems . ISO 9812. Procent de cochilii în agregat. 346.BIBLIOGRAFIE GENERALĂ 320. 162 . Partea 4: Determinarea porozităţii filerului uscat compactat.PART 2: Generic Guidelines for the Application of ISO 9001. SR EN 932-3:1998. Încercări pentru determinarea caracteristicilor geometrice ale agregatelor. SR EN 1097-5:2001. Partea 8: Aprecierea fineţii – Determinarea echivalentului de nisip. Încercări pentru determinarea caracteristicilor geometrice ale agregatelor.PART 2: Guidelines for Services. Partea 3: Procedură şi terminologice pentru descrierea petrografică simplificată. 326. 335. 339. ISO 9000-2: 1993. Installation and Servicing. 334. 344. SR EN 583-5:2001.PART 1: Guidelines. SR EN 932-6. Quality Management and Quality System Elements .

EUROCOD 2 – “Calculul şi alcătuirea structurilor din beton”.BIBLIOGRAFIE GENERALĂ 349. 350. 163 . producere. SR ISO 9000/1996. partea D. 205. Ghid pentru Selecţie şi Utilizare”. ENV – 206. Partea 1: “Standarde pentru Managementul Calităţii şi Asigurarea Calităţii. Quality Management and Quality System Elements . CEB – FIP / 1990. nr. ISO 9004-4: 1993. 352. 351.PART 4: Guidelines for Quality Improvement. Tehnologia Betonului. punere în operă şi criterii de conformitate. Beton – nivele de performanţă.

8 x 102 daN 1 mm Hg = 1 Torr = 1.8 N/cm2 = 0.980665 bar (valoare exactă) 1 kgf / cm2 = 1 at = 0.80665 J 1 kgf s/m2 = 9.TABELE DE CONVERSIE TABELE DE CONVERSIE 1 m = 1650763.0980665 mbar = 9.80665 N (valoare exactă) 1 kgf m = 9.4 mm (valoare exactă) 0.73 lungimi de undă în vid ale radiaţiei care corespunde tranziţiei între nivelele 2p10 şi 2d5 ale atomului de kripton 86 1 in = 25.80665 Pascal (Pa) = N/m2 1 secundă = durata a 9192631770 perioade ale radiaţiei corespunzătoare tranziţiei între cele două nivele hiperfine ale stării fundamentale a atomului de cesiu 113 164 .333224 mbar = 133.80665 Pa 1 Torr = 1.3224 Pa 1oC = (1oF-32)x5/9 1 CP = 0.80665 W 1 kgf / cm2 = 0.80665 Pa s 1 kgfm / s = 9.80665 N m = 9.735499 kW Newton (N) = kg m/s2 = kilograme x 9.980665 x 10 5 bar 1 kgf / m2 = 1 mm H2O = 0.098 N/mm2 = 9.333224 mbar 1 bar = 9.1 daN/cm2 = 1 MPa = 1 N/mm2 1 kgf = 9.

PREFIXE SUBMULTIPLII ŞI MULTIPLII ALE SI PREFIXE . DE UNITĂŢI DE MĂSURĂ Nr.2 m (mili) = 10 -3 μ (micro) = 10 -6 n (nano) = 10 -9 p (pico) = 10 -12 f (femto) = 10 -15 a (atto) = 10 -18 165 . crt.SUBMULTIPLII ŞI MULTIPLII ALE S.I. 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 Prefixe E (exa) = 10 18 P (peta) = 10 15 T (tera) = 10 12 G (giga) = 10 9 M (mega) = 10 6 K (kilo) = 10 3 h (hecto) = 10 2 Da (deca) = 10 1 d (deci) = 10 -1 c (centi) = 10 .

Ζ η. Α β. Θ ι. Κ λ. Β γ.LITERE GRECEŞTI UTILIZATE LITERE GRECEŞTI UTILIZATE Nr crt. Σ φ. Γ δ. Ι κ. 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 Litera Alfa Beta Gamma Delta Epsilon Zeta Eta Teta Iota Kappa Lambda Miu Niu Pi Ro Sigma Fi Omega Simbol α. Π ρ. Δ ε. Ε ξ. Λ μ. Μ ν. Ω 166 . Ν π. Η θ. Ρ σ. Φ ω.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful