CONTROLUL CALITĂŢII BETOANELOR
Octavian George Ilinoiu

Prima Ediţie -Bucureşti 2004-

PREFAŢĂ

PREFAŢĂ

Calitatea materialelor de construcţii şi a construcţiilor, se asigură şi se controlează prin aplicarea unui Sistem al Calităţii instituţionalizat, care funcţionează la nivelul întregii ţări. Sistemul calităţii existent în construcţii determină, prin pârghiile de care dispune, toţi factorii implicaţi în activitatea din acest domeniu (cercetarea, proiectarea, producătorii de materiale de construcţii, executanţii construcţiilor, instituţiile de inspecţie şi control, laboratoarele de specialitate etc.), să aplice prevederile legale (Legile, Standardele, Normativele, Regulamentele, Instrucţiunile, Manualele de Calitate ale firmei etc.), pentru ca produsul finit – construcţia- să îndeplinească integral cerinţele de calitate precizate în proiect, reglementările tehnice specifice fiecărei lucrări şi cele ale beneficiarului. În acest context, cartea Controlul Calităţii Betoanelor, autor şef lucr. univ.dr.ing. Octavian G. Ilinoiu vine să completeze şi să actualizeze informaţiile referitoare la metodele şi procedeele de control al calităţii, cu precădere cele din domeniul betonului şi a materialelor componente ale acestuia. Dezvoltarea aspectelor de calitate dominante din sfera betonului şi componenţilor săi este motivată de: - utilizarea betonului şi betonului armat, cu o foarte mare pondere, în executarea structurilor de rezistenţă a construcţiilor; - dependenţa rezistenţei, stabilităţii şi durabilităţii construcţiei de calitatea structurii, respectiv betonului; - multitudinea factorilor de influenţă asupra calităţii betonului determinată de varietatea şi de variabilitatea caracteristicilor componenţilor; - influenţa factorilor tehnologici şi a condiţiilor de mediu asupra calităţii betonului. În abordarea aspectelor de calitate, autorul a luat în considerare, printre altele, motivaţiile de mai sus ce presupun – şi evidenţierea unor aspecte de fond, inclusiv teoretice, care influenţează major proprietăţile tehnice – ale materialelor de construcţii analizate. Ca urmare, în cazul primelor capitole ale lucrării sunt prezentate materialele componente cu principalele lor proprietăţi şi influenţe asupra betonului proaspăt şi întărit, precum şi consecinţele negative folosirii de materiale neconforme calitativ. În acest sens menţionăm: aspectele de durabilitate tratate în capitolul 1; caracteristicile de compoziţie ale betoanelor, caracteristicile şi proprietăţile cimenturilor, agregatelor şi aditivilor (cap. 2); principalele proprietăţi ale betoanelor proaspete şi întărite, determinările şi încercările ce se efectuează asupra betoanelor (cap. 3); prepararea betoanelor şi factorii care influenţează calitatea amestecului (cap. 4). Capitolul 5 conţine consideraţiile generale asupra calităţii lucrărilor de construcţii, cu referire la necesitatea asigurării controlului asupra calităţii, efectele unei calităţi deficitare de realizare a unei construcţii şi organizarea generală a controlului calităţii. O parte însemnată şi extinsă a lucrării este reprezentată de cap. 6 – Controlul nedistructiv a calităţii lucrărilor de construcţii. Capitolul prezintă atât metodele, să le spunem II

studiate de autor. Titlurile lucrărilor. univ. Prof.ing.PREFAŢĂ tradiţionale. bine cunoscute şi aplicate la noi. reprezintă şi o sursă de informare în vederea aprofundării subiectului de către specialiştii care lucrează atât în proiectare. scheme – nouă. cât şi în execuţie în domeniul construcţiilor. 2004 III .dr. tabele. precum şi studenţii facultăţilor de construcţii. Prezenta lucrare este elaborată pe baza unui vast şi valoros material bibliografic autohton şi străin. mai ales. ceea ce a permis actualizarea aspectelor legate de calitatea materialelor şi ilustrarea exemplelor cu o parte de grafică. cât şi determinarea diferenţelor caracteristicilor şi performanţele tehnice ale acestora. nivelul ştiinţific ridicat şi calitatea de ansamblu elevată a acestei lucrări o face interesantă şi atrăgătoare atât pentru cei care doresc să se informeze şi să cunoască mai adânc problemele de bază ale betoanelor. cât şi pe cele moderne cunoscute. Radu Popa Bucureşti. dar aplicate la noi într-o măsură mai mică datorită. cât şi altor materiale. dificultăţilor financiare în procurarea aparaturii necesare. Importanţa şi bogăţia de informaţii în domeniul abordat. fotografii.

ASRO. Radu Popa.BSI.MULŢUMIRI MULŢUMIRI Mulţumesc. sugestiile. Canada Civil Engineering Corps Washington – CECW. V. Canada IV . Canada International Council for Building Research and Documentation . în mod deosebit pentru sprijinul acordat şi îndrumările pe care mi le-a dat.Based Materials. The Engineering Wood Association – SUA ATEX C.IRC. Romania American Concrete Institute .ASCE. B. asociaţii profesionale. A. Anglia BHS – Sonthofen. SUA INCERC. instituţii. univ. SUA American Association of State Highway Transportation Officials – AASHTO.CBD. pentru ideile..ASTM.. în documentare prezentei cărţi. Northwestern University. recomandările şi aprecierile pe care le-a făcut pe parcursul pregătirii acestei lucrări domnului prof. figuri şi tabele. precum şi pentru permisiunea reproducerii a anumitor fragment de text. Belgia Bell Engineering Group. SUA American Society for Nondestructive Testing .. România IPCT. România Institute for Research in Construction . Germania Boral Materials Technology. autorul mulţumeşte pentru asistenţa şi sprijinul acordat. SUA Cement and Concrete Association Australia Center for Advanced Cement . SUA Humboldt Co. Anglia Heidelberg Cement AG. Suedia Elba –Werk. din materialele lor: Asociaţia de Standardinzare din Romania . SUA American Society of Civil Engineers . Illinois... SUA APA. SUA Center for Innovative Grouting Materials and Technology .ASNT. Germania James Instruments Inc.CIGMAT. ing. SUA Building Science Insight .CIB. Germania Elcometer Instruments Ltd.ACI. dr. Italia DET NORSKE VERITAS. SUA American Society for Testing and Materials . Canada Canadian Building Digest . comerciale şi producătorilor care au permis accesul la informaţii şi fotografii. SUA Controls Ltd. următoarelor organizaţii. De asemenea.

Germania Proqec.. SUA US Army Corps of Engineers. SUA Winget. Elveţia Romtech.NIST. România MAN Nutzfahrzeuge Aktieengesellschaft. Germania Morgan Manufacturing Co. Germania The American Society for Nondestructive Testing . Engineering Division. România SC SOMACO SA. România SBH Tiefbautechnik.NRCC. Canada National Institute of Standards and Technology . V .. SUA Officine Riunite Udine SpA – ORU. Directorate of Military Programs. Suedia MACON SA. precum şi în bibliografia generală la sfârşitul cărţii.MULŢUMIRI International Union of Testing and Research Laboratories for Materials and Structures – RILEM International Committee on Asian Concrete Model Code National Research Council . Italia PERI. Anglia Indicaţii asupra surselor bibliografice şi asupra autorilor menţionaţi pot fi regăsite la fiecare sfârşit de capitol. Anglia Tremix. SUA Thwaites Ltd.

...................2..............................................17 1........2......... 53 3..................4.. 48 2.............................. Permeabilitatea betonului la apă.. 61 3............2............. Principalele proprietăţi ale betonului în stare proaspătă ....2.............. Coroziunea oţelului.........2...........................4............6..40 2... 62 3.........2...................... 71 CAPITOLUL 2.........2.6................. Permeabilitatea şi porozitatea .. Structura clincherului ........2......3......1................ Apa de amestecare..........44 2..... Fenomenul producerii porilor ............ 62 3..........................................2.............13 1.... IX LISTĂ DE TABELE ...............2........ Rezistenţa la compresiune .........1....... Caracteristici structurale şi de compoziţie ale cimentului Portland .2.. Tendinţa de segregare ...1................. DURABILITATEA BETONULUI.........2..2. Fenomenul deteriorării betonului în urma ciclurilor de îngheţdezgheţ.......... 55 3..................3..2.1........ Concluzii........... Compactitatea........................ Calculul distribuţiei porilor............32 2......2................. 54 3....... Bibliografie la Capitolul 2 .........2.. Condiţii de calitate ale agregatelor ............2....4............. 66 3........... Adaosuri şi aditivi........................... CARACTERISTICI DE COMPOZIŢIE ALE BETOANELOR..2. 60 3.......2........ 55 3.CUPRINS CUPRINS PREFAŢĂ ...................1.... Compoziţia mineralogică.1...... 67 3.....32 2.....2.........2..24 1....... Bibliografie la Capitolul 1....................... Hidratarea cimentului .. Calculul porozităţii betonului ... Consistenţa şi lucrabilitatea............. Caracteristicile şi proprietăţile cimentului Portland........... Cimentul......... 55 3....... Rezistenţa la întindere...... PRINCIPALELE PROPRIETĂŢI ALE BETOANELOR ................ 49 CAPITOLUL 3......2... VI LISTĂ DE FIGURI...... Determinarea rezistenţei la îngheţ-dezgheţ.... Agregate .... Coroziunea betonului........................33 2....1.........2. IV CUPRINS .. Gelivitatea .....3..... Rezistenţele mecanice ale betonului ................1........43 2.1....................... Tipuri principale de degradări prin coroziune ale elementelor din beton şi beton armat ....13 1.2.........2.........................................3...........1.3............ 54 3......................5......... Factori de care depinde rezistenţa la întindere. Volumul de aer oclus .... Consideraţii generale....6................ 63 3.............. Principalele proprietăţi ale betonului în stare întărită ...........2..............3.....31 2..... 58 3.................... 57 3.............30 2...............2..........................37 2...... 56 3........... Tipuri de ciment........2..1... 52 3.......35 2................ 63 3.......31 2.........1...................................4..II MULŢUMIRI ..4......3...........XII CAPITOLUL 1.... 55 3.....5......3.. Consideraţii generale.....2... 48 2....... 52 3..4.......39 2..47 VI .............. Densitatea betonului...2.. Tendinţa de separare a apei de amestecare....1..........3.......... Densitatea..............3..2..........1........ 52 3.......................5.1............................3.....4..13 1....2.......... 69 3................ Proprietăţile şi caracteristicile agregatului .................2......2..2.....................5.......2...........3.......3..1.............2.4......

3......81 4.....................2...... 102 6...5...... 108 6.3.2...........4...... 118 6...4..............4....8... Bibliografie la Capitolul 5. AMESTECAREA COMPONENŢILOR BETONULUI ............... Bibliografie la Capitolul 3..............6..73 3.......4........ Metoda maturizării betonului . Metoda emisiei acustice ....................3......... Deformaţia betonului...................1.......7.. Metode termice.....3....... CONTROLUL CALITĂŢII LUCRĂRILOR DE CONSTRUCŢII..............4... Concluzii . Metoda carotajului sonic ...... Factori generali care influenţează rezistenţa betonului ...................CUPRINS 3..... 118 6.....7..4...............5. 112 6.............................................. Metode elastice cu impuls ultrasonic.... 102 6.................1... 135 VII .1...... 129 6.............76 CAPITOLUL 4........... Rezistenţa la uzură...... Metoda radiografică cu radiaţii infraroşii..72 3.2....6. 117 6.... Metode atomice ............. Clasificarea încercărilor pentru controlul nedistructiv al calităţii betonului98 6..............5......................1........ 117 6....1.......3.... Contracţia la uscare şi umflarea la reumezire........ 120 6.... 107 6.. Materiale folosite ...6........ Metode de malaxare ........6.4..........................2.. Metoda de vibraţii proprii ....3.. Metoda absorbţiei microundelor (metoda neutronilor) ..........4....4......................2...........4.7...... 112 6........ Conductivitatea termică ....85 4........5... 133 6....4..... Descrierea metodei. Evaluarea omogenităţii prin aprecierea unor proprietăţi ale betonului în stare întărită.89 5... Metoda radiometrică cu radiaţii gama sau beta .. 111 6......4....... 121 6.75 3. Metoda evaluării gradului de maturizare al betonului.. 123 6. 117 6.6..97 6........85 4................... Consideraţii generale.4..........5..7..........2..............4..6........4........74 3....92 5...................... Rezistenţa la şoc .... Metoda capacitivă ..............7.... Extragere de carote..........5............4............... Metoda prin smulgere şi dezlipire .............3....11............. Metoda undelor de suprafaţă.................... 118 6. Metoda ruperii............... Caracteristicile malaxoarelor ..........................gamagrafiere....79 4...... Exemple de determinări nedistructive folosind substanţe penetrante . 105 6.. 133 6.............4... Malaxoare cu amestecare prin cădere liberă (gravitaţionale).. Metoda inducţiei magnetice ..............7....3. Metoda prin şoc...... 121 6..7..2........... Rezistenţa la forfecare (forţe tăietoare)...3........2........... Metoda rezonanţei magnetice nucleare .......9.........6..............................3....... Metoda rezistivă (a conductivităţii) .......78 4.4.. Metode acustice ...............8......................84 4.... Definirea calităţii produsului în standardele internaţionale ..2........6..2.......3... Metoda radiografică folosind raze gama ........................2......6..............3............... 104 6.............. Durata de amestecare a betonului .5....93 5.... 112 6..... ASIGURAREA CALITĂŢII LUCRĂRILOR DE CONSTRUCŢII........72 3...............5...2..... Modele de calcul care stau la baza determinării gradului de maturizare al betonului folosite pe plan mondial. 118 6....3..... Dilatarea termică .4.....86 CAPITOLUL 5..3.....95 CAPITOLUL 6.. 106 6..................................8......................... Productivitatea malaxoarelor .4. Metoda curenţilor turbionari .........87 5..... Metoda prin penetrare .............97 6......... 122 6.. 123 6..... 117 6.......10..2. Consideraţii generale....3. 123 6........1.81 4.. 106 6..6....................2..... Metoda cu neutroni rapizi .8........2....... Capacitatea malaxoarelor ................ 123 6.....7...4.1.....86 4.......... Procedura de control ...................6....4... 109 6........... Bibliografie la Capitolul 4...........5.............. precum rezistenţa la compresiune..... Metoda substanţelor penetrante ..........1...... Organizarea generală a controlului de calitate .8...............84 4........ 134 6.. 134 6...... Malaxoare cu amestecare forţată.....5................ Metode mecanice sau de duritate superficiale ..2....87 5..1........4............2. 109 6............1.1... Metode de determinare a nivelului de întărire al betonului ........ Efectele unei calităţi deficitare de realizare a unei construcţii ... Metoda termografică/ radioscopică în infraroşu (termoviziunii)...................1.......3.3........ 106 6...... Metode electrice şi magnetice ....72 3...2..8....... Consideraţii generale. Efectul vârstei betonului asupra creşterii rezistenţei . 104 6.. Metoda de amprentă.........4....78 4............5..........83 4......79 4........74 3........... Metoda de recul.74 3...3..4. Metode de determinare a omogenităţii betonului .

.. 164 PREFIXE .........11............................. Metoda viteză de propagareatenuarea ultrasunetelor................................... Metoda viteză de propagareradiometrică (radiografică) ............ Metoda viteză de propagareamprentă .............SUBMULTIPLII ŞI MULTIPLII ALE S.....CUPRINS 6...............11..................137 6........................... Bibliografie la Capitolul 6...12.............................. 158 Acte Normative şi Reglementări Tehnice .....................144 INDEX ALFABETIC....... Metoda undelor radio ............I..11.........11................................. Metoda viteză de propagare...................3..........140 BIBLIOGRAFIE GENERALĂ . DE UNITĂŢI DE MĂSURĂ.....2....138 6..... 158 Legi..1.......136 6........... 166 INDEX DE AUTOR .......................................13..................136 6...................... Metode combinate..147 VIII ..................................11....................................137 6...137 6.............. 153 Cărţi .4........ Microscopie electronică ......... Metoda viteză de propagare indice de recul.........5..6.11..................137 6............forţă de smulgere.............................. 159 TABELE DE CONVERSIE........... 151 Comunicări Ştiinţifice ...........11...9...........138 6................10....137 6....... 165 LITERE GRECEŞTI UTILIZATE ...137 6..................... Metoda viteză de propagareatenuare a radiaţiilor gama ............. Metode optice.................................. 151 Articole............ 155 Fişe tehnice.

................ c..... Imagini particule de ciment... Detalii elemente de beton degradat în urma coroziunii clorhidrice rezultată din contactul cu apa de mare şi eroziunii valurilor .......... 42 Figura 2-13.e..... Evoluţia hidratării în timp a granulelor de ciment... Imagine structură beton.. 34 Figura 2-5............. Coroziune transcristalină ............ Detalii beton cu aer antrenat (a şi b).... exfoliere şi expulzare) (a.. 45 IX ............ Detalii beton degradat în urma reacţiilor alcalii – agregate (a şi b) .. 35 Figura 2-6........... Viteza de degajare a căldurii componenţilor mineralogici ai cimentului ... 5μm (după 2 zile).....17 Figura 1-9........ Coroziune selectivă ...............f) ............................................. 37 Figura 2-10.......... Coroziune intercristalină...........22 Figura 1-21..........22 Figura 1-14........21 Figura 1-13........... Mecanismul prizei cimentului.. c .... secţiune 320 μm (x 350)......... Coroziune electrolitică.................... Viteza de dezvoltate a căldurii de hidratare ... 23 Figura 1-23. Amplificare progresivă a imaginilor electronomicroscopice ale detaliilor structurale a evoluţiei în timp a microstructurii cimentului.............. Curbe de granulozitate ........14 Figura 1-2...b....................d.............. Fisurare urmată de exfolierea a betonului din stratul de acoperire al armăturii..................... Detalii beton degradat în urma coroziunii sulfatice (a şi b) ............... Granulozitate continuă.......23 Figura 1-22.15 Figura 1-4... 33 Figura 2-3.b....... 38 Figura 2-11.. Variaţia temperaturii în procesul de obţinere a clincherului ..... B şi C...LISTĂ DE FIGURI LISTĂ DE FIGURI Figura 1-1.. d)..22 Figura 1-15......................c.................... Coroziune în puncte...........Stadii de fisurare a betonului din stratul de acoperire datorată măririi de volum a armăturii corodate....... b...16 Figura 1-5....16 Figura 1-7... Granulozitate discontinuă ... Agregate monogranulare şi bigranulare ........................ a .............. 36 Figura 2-9.. Coroziune electrochimică ............. 33 Figura 2-4.................... a.continuă ...... .22 Figura 1-19...... Creşterea rezistenţei la compresiune a componenţilor mineralogici ai cimentului.......17 Figura 1-8..................................... Coroziune în puncte........... 24 Figura 2-1..... 42 b............16 Figura 1-6..........22 Figura 1-20...............17 Figura 1-10..... 10 μm ..20 Figura 1-12......... Coroziune de contact ................. 44 Figura 2-15.................. 10 μm (după 7 zile) ................................... Creşterea rezistenţei la compresiune a componenţilor mineralogici . Detaliu beton degradat în urma coroziunii prin levigare. b..... 31 Figura 2-2........ Coroziune sub tensiune.............. Imagini microscopice ale clincherului şi cimentului............... Schema formării structurii cimentului .... 45 A...................... 41 Figura 2-12................ Creşterea grosimii stratului de coroziune funcţie de timp... Oxidare la temperaturi înalte .............. Degradarea stratului de acoperire cu beton a armăturilor de oţel prin coroziunea armăturii (fisurare........... Microscopie electronică: a....15 Figura 1-3...................... Detaliu beton degradat în urma atacului apei uşoare (agregate descoperite în urma spălării cimentului).... Detalii elemente de beton degradat în urma punerii în lucrare a betonului necorespunzătoare – segregarea betonului .................. Coroziune neuniformă . Detalii beton degradat în urma ciclurilor de îngheţ-dezgheţ (a.22 Figura 1-16...........22 Figura 1-18.................... a...........22 Figura 1-17.............. 43 Figura 2-14.................... b..........20 Figura 1-11.... Granulă de clincher ......... 36 Figura 2-8.........................

. 82 Figura 4-4............. Schema aparatului pentru determinarea rezistentei betonului prin metoda reculului.......46 Figura 2-17............59 Figura 3-8..................................................................................... Principalele tipuri de dilatări şi contracţii ale betonului........................... 103 Figura 6-2....................................... Schema încercării la întindere prin încovoiere a epruvetelor prismatice ....... Reprezentarea unui proces ........ 107 Figura 6-5............58 Figura 3-6................ Detaliu interfaţă pastă ciment – nisip. Malaxor cu ax orizontal.......... cilindrice şi prismatice ... Schemă principiu aparat pentru determinarea frecvenţei de rezonanţă..... Diagramă timp de amestecare ... comparaţie dimensiune granulă ciment şi particulă puzzolană naturală ....49 Figura 2-22..65 Figura 3-14..61 Figura 3-11. Schema formări în betonul întărit a porilor de gel............... Faze principale de lucru – malaxor basculant... Principalele tipuri de umidităţi în agregat ...........46 Figura 2-19............................... 70 Figura 3-22........................ Detalii pori şi fisuri...... 81 Figura 4-2............ Schemă flux amestecare componenţi.................. Schema încercării la compresiune a fragmentelor de prismă ....... Schema încercării la compresiune a epruvetelor cubice............. 107 X ....................... 68 Figura 3-19............................62 Figura 3-12.............. Curba diferenţială de distribuţie a porozităţii în pasta de ciment...53 Figura 3-3. Variaţia granulozităţii agregatelor în raport cu dozajul de ciment şi cantitatea de nisip..... 68 Figura 3-18..................................... b........... 71 Figura 3-24......... Fazele principale de funcţionare a aparatului.........LISTĂ DE FIGURI Figura 2-16..... Schemă principiu SASW .................................. Schema încercării la despicare a epruvetelor cubice........49 Figura 3-1.............................. Aparat sistem Bohme pentru determinarea rezistenţei la uzură a betonului............... Creşterea rezistenţei la compresiune a betonului funcţie de dozajul de ciment ..................60 Figura 3-9........ mortar (M) şi beton (B).............. Umiditatea agregatului . Schemă generală malaxor gravitaţional.. 76 Figura 4-1.... Malaxoare cu amestecare prin cădere liberă (gravitaţionale).. Spirala creşterii calităţii ........... 83 Figura 4-6 Malaxoare cu amestecare forţată în echicurent ....... Adaoşi minerali: de la stânga la dreapta – cenuşă volantă uscată (centralele termoelectrice)............. 71 Figura 3-23.................... Imagine beton alunecând pe jgheab . Model matematic al traseului porilor..................61 Figura 3-10..................... Influenţa A/C asupra rezistenţei la îngheţ a betonului ......... 89 Figura 5-3.............66 Figura 3-15................ Influenţa A/C asupra rezistenţei la îngheţ a betonului păstrat în apă 28 de zile ..... nebasculant.. Microscopie optică.................... 83 Figura 4-7. Presă hidraulică de încercare a epruvetelor betonului la întindere axială .... x 1760)... Element de beton degradat în urma ciclurilor de îngheţ-dezgheţ... Curbele de transformare indice de recul N – rezistenţă la compresiune Rc .............................. 70 Figura 3-21............................................................. Diagramă efort (σ)-deformaţie (ε) la compresiune monoaxială .... Schemă teoretică pentru calculul capilarităţii în tuburi subţiri cu secţiune constantă .. silice ultrafină..................... 106 Figura 6-4........ 82 Figura 4-3....................... 107 Figura 6-6......................59 Figura 3-7....... Detaliu al structurii pastei de ciment poroase.. bentonită fin măcinată......... zgura granulată de furnal înalt.64 Figura 3-13....... Exemplificarea tendinţei de separare a apei din beton ............ 73 Figura 3-25.. sferici şi capilar ............ 69 Figura 3-20..................................... ................ Agregate angulare şi rotunjite.................. Influenţa raportului A/C asupra distribuţiei porilor . Criterii ISO 9000 pentru selecţia şi utilizarea unui model a calităţii .54 Figura 3-4..................... Detalii de betoane permeabile ..... 90 Figura 6-1.......... Malaxoare cu amestecare forţată în contracurent...............56 Figura 3-5........................ reversibil............. Schemă principiu aparat piezoelectric ........................67 Figura 3-16.... 82 Figura 4-5......47 Figura 2-21.................. Malaxor nebasculant ............................ 84 Figura 5-1.......... 83 Figura 4-8....52 Figura 3-2 Măsurarea consistenţei betonului folosind metoda tasării.............. metacaolin............ Presă de încercare a epruvetelor betonului la întindere din încovoiere..............................67 Figura 3-17....46 Figura 2-18...... a............... Microscopie electronică (45μm..............47 Figura 2-20.... Schema încercării la întindere prin despicare a epruvetelor cilindrice ................. 105 Figura 6-3.................. Imagine microscopică. Curbe de distribuţie a porozităţii în pasta de ciment (CP)........ cenuşă.............. 88 Figura 5-2........................................ basculant..

................. pe bază de solvent............. Schemă metoda radiografică .... 138 Figura 6-41.... 127 Figura 6-29......... 132 Figura 6-36... 132 Figura 6-37...................... Detaliu element de beton armat vizualizat în plaja de culori IR.....109 Figura 6-10............. 128 Figura 6-30............. ... Gamagrafia ciocurilor unor bare de armătură ...................... Schemă de funcţionare a aparaturii folosite la gamagrafiere ..... Aceeaşi detaliu fig............ 6-40.....112 Figura 6-15....................................................117 Figura 6-21...........111 Figura 6-13........................................ supus la lumină albastră reflectată şi observat cu filtru galben..... Efectul discontinuităţii fluxului termic în materialul supus controlului 121 Figura 6-26..................... 138 Figura 6-40...... ......................108 Figura 6-8....... 130 Figura 6-33... Aplicarea developantului – pulbere uscată....... Echipamente şi instrumente folosite pentru examinarea vizuală a defectelor........ Determinarea existenţei reacţiilor alcali-agregate ............ Aceeaşi detaliu fig......... solubil în apă........ Epruvetă cilindrică de beton tratată cu fenolftaleină pentru determinarea adâncimii de carbonatare .......................115 Figura 6-18.................................. fisurate în dreptul reazemului ............. Variaţia temperaturii betonului .......... Schema aparatului pentru determinarea rezistenţei betonului prin metoda amprentei ..... Defectoscopia magnetică....... Imagine generală a zonei gamagrafiate............ 130 Figura 6-32........... şi c Câmpul magnetic omogen din interiorul unei bobine cilindrice străbătute de curent şi câmpul de dipol din interiorul acesteia.......119 Figura 6-23......... Probele BOSS după decofrare ......................... Încercarea radiometrică a betonului ... prin pulverizare........ Schema de funcţionare a Pachometrului............ Microscopia unei armături corodate înglobată în beton........ Determinarea nivelului Cl..... 140 XI ........ Aceeaşi detaliu fig..... Determinarea existenţei reacţiilor alcali-agregate .................... Exemple de procedee de smulgere prin extracţie a pieselor metalice post-înglobate în beton......................................... b........ Gamagrafia unei grinzi din beton armat.... 132 Figura 6-35.. Curba conţinutul de clor folosită pentru determinarea coeficientului de difuzie D. 139 Figura 6-44.....119 Figura 6-22........115 Figura 6-17......... ................. Termometru cu infraroşu .............. prin imersie ..108 Figura 6-9..... 139 Figura 6-42........ b........ 135 Figura 6-39.. Detaliu mărit . Dispozitive pentru extras carote ... 129 Figura 6-31.... 139 Figura 6-43.. b.......... b........ Curbele de transformare diametru amprentă φ(mm) – rezistenţă la compresiune Rc (MPa) ...109 Figura 6-11.... Imagine aparatul Windsor ...110 Figura 6-12..... 134 Figura 6-38.......... 6-43.............. 6-42 şi 6-43 supusă substanţelor fluorescent penetrante........................................................ a... Aceeaşi imagine ca în fig.LISTĂ DE FIGURI Figura 6-7.......................... a..... Modulele probelor ataşate de cofraj.... Aparatura de încercare semidistructivă prin smulgere... 6-39 şi 6-40... Detaliu mărit al zonei încercuite din fig....120 Figura 6-24........................................121 Figura 6-25....................................113 Figura 6-16................ Epruvetă cilindrică de beton indicând degradarea avansată prin reacţia alcali-agregate ... Gamagrafia unui stâlp din beton armat şi reconstituirea sa tridimensională: a.................. 131 Figura 6-34...............116 Figura 6-19.... prin pulverizare ....122 Figura 6-27....... Exemple de imagini radiografice ......... Aplicarea developantului: a.......pentru aflarea zonei de corodare a armăturii ............ Detaliu zonă dreptunghiulară din fig..... 6-39. . 122 Figura 6-28...... 6-41 şi 6-42.........................................sau OH. Metoda radioscopică.........122 b........ 140 Figura 6-44............... Spectrul radiaţiilor electromagnetice .. Gamagrafia unei stâlp din beton armat care prezentă zone de segregare116 Figura 6-20.... vizualizată cu lumină emergentă (transmisă).......................... Schema funcţionării aparaturii defectoscopice cu curenţi turbionari: a..........112 Figura 6-14.........

..... Principalele tipuri de ciment......................................19 Tabel 1-7.... .. Clasificarea porilor funcţie de mărimea lor .....................................19 Tabel 1-5............... 99 Tabel 6-3...25 Tabel 1-8..................18 Tabel 1-3...... MPa) 68 Tabel 3-8........................... conform GP 0351998 .............. Agresivităţii chimice ...27 Tabel 1-12............. Rezistenţa betonului funcţie de vârstă ................. Clase de agresivitate a mediilor cu factori agresivi în stare gazoasă................... Clasificarea mediilor în funcţie de clasa lor de agresivitate... Grad de omogenitate....... Clase de expunere a construcţiilor în condiţiile de mediu........................ raportat la abatere şi rezistenţă medie................................. Compoziţia mineralogică a clincherului de ciment Portland . Metode de control nedistructiv..........26 Tabel 1-10.............................................................................. Clasificarea a reglementărilor internaţionale privitoare la metode nedistructive de încercare a betonului... Dezvoltarea în timp a căldurii de hidratare .................... conform GP 035-1998 ...... conform GP 035-1998........... 73 Tabel 4-1..................... Clase de betoane (N/mm2.......18 Tabel 1-4...... Clasificare .... conform NE 012-1999 ................... Caracterizarea generală a mediilor solide cu agresivitate mare.. conform GP 035-1998 şi STAS 10128.... Clasificare a metodelor nedistructive de încercare a betonului funcţie de obiectul de studiat.... Factori care influenţează rezistenţa betonului....18 Tabel 1-2.................................... conform NE 013-2002 ....34 Tabel 2-2........................................ Grad de omogenitate.. 80 Tabel 6-1..... 57 Tabel 3-4........ Consistenţa betonului funcţie de tasare ..................................LISTĂ DE TABELE LISTĂ DE TABELE Tabel 1-1..... 42 Tabel 3-1 Metode folosite pentru determinarea consistenţei betonului........ conform GP 035-1998 ................................... Clase de agresivitate a mediilor cu factori agresivi în stare solidă în exteriorul clădirilor (în aer liber).....19 Tabel 1-6.................................26 Tabel 1-9.................. 63 Tabel 3-7........ Grad de omogenitate..28 Tabel 2-1............. 98 Tabel 6-2......... 41 Tabel 2-5..................... 57 Tabel 3-5................. 79 Tabel 4-2........... conform NE 012-1999 ......36 Tabel 2-3... raportat la abatere şi rezistenţă medie. 53 Tabel 3-3....39 Tabel 2-4.......... 68 Tabel 3-9...... Clase de agresivitate a mediilor cu factori agresivi în stare solidă în interiorul clădirilor..................... Gradul de impermeabilitate al betonului..... conform NE 012-1999 .........................27 Tabel 1-11.... 53 Tabel 3-2.......... Clasele de expunere la acţiunea mediului înconjurător. raportat la abatere şi rezistenţă medie........... Încadrarea gazelor în grupe............................... Regimuri de expunere ale construcţiilor situate în zona litoralului........................ conform NE 0121999 ..... conform GP 035-1998.............. 100 XII ........ Gradul de gelivitate al betonului................................. Cerinţele fizice ale cimenturilor uzuale .... 79 Tabel 4-3. conform C 140-1986 . Criterii pentru aprecierea gradelor de agresivitate zona Marea Neagră................................... conform NE 0132002 ..................... 59 Tabel 3-6............ Cerinţe minime de asigurare a durabilităţii pentru beton în funcţie de clasele de expunere .... Căldura de hidratare a componenţilor mineralogici ai cimentului................... Criterii pentru aprecierea gradelor de agresivitate ale apelor naturale (cu excepţia apei din Marea Neagră).... conform NE 012-1999 .....

DURABILITATEA BETONULUI

CAPITOLUL 1. DURABILITATEA BETONULUI

1.1. CONSIDERAŢII GENERALE
Cunoaşterea cauzelor şi factorilor de degradarea a betonului şi betonului armat prezintă o importanţă deosebită, având la bază noţiunea de durabilitate. Aceasta implică, pe lângă realizarea iniţială a unor caracteristici (reglementate tehnic) pentru diferite componente sau elementele de construcţie, şi menţinerea lor nealterată în timp (sau înscrierea în toleranţe admise). Durabilitatea betonului poate fi definit ca fiind „capacitatea acestuia de a-şi păstra proprietăţile fizico-chimice şi mecanice în timp, la acţiunea distructivă şi agresivă a mediului exterior, care provoacă degradări şi uneori distrugeri ale elementelor de construcţii”. (Teoreanu I., Moldovan V., Nicolescu L., 1982) Principalii factori de care depinde durabilitatea unei construcţii sunt: calitatea materialelor utilizate, calitatea executării lucrărilor, întreţinerea construcţiilor şi acţiunile fizico – chimico - mecanice care solicită construcţia.

1.3. TIPURI PRINCIPALE DE DEGRADĂRI PRIN COROZIUNE ALE ELEMENTELOR DIN BETON ŞI BETON ARMAT
Cauzele principale care influenţează negativ durabilitatea betonului, sunt: coroziunea armăturilor (fig. 1-1), coroziunea chimică a betonului (coroziunea sulfatică, coroziunea acidă, coroziunea/ acţiunea de levigare), gelivitatea (fig. 1-2), permeabilitatea (fig. 1-3), reacţia agregatelor cu cimentul (fig. 1-4), abraziunea, carbonatarea, eforturile interne, solicitările exterioare, cristalizarea sărurilor şi umezirea alternantă. Principalele cauze externe şi interne care conduc la deteriorarea elementelor de beton se pot grupa astfel: • cauze externe: - fizice (temperaturi extreme, umeziri alternante, acţiuni electrolitice etc.); - chimice (acţiuni ale lichidelor sau gazelor nocive - acizi, săruri şi levigări etc.); - mecanice (solicitări exterioare, abraziuni, curgeri lente etc.); - tehnologice (preparare, punere în lucrare, tratare ulterioară defectoasă etc.). cauze interne: reacţii alcalii-agregat, variaţii de volum, expansiuni ale unor componenţi interni, permeabilităţi etc.

13

DURABILITATEA BETONULUI

a

b

c

d

e

f

Figura 1-1. Degradarea stratului de acoperire cu beton a armăturilor de oţel prin coroziunea armăturii (fisurare, exfoliere şi expulzare) (a,b,c,d,e,f)

14

DURABILITATEA BETONULUI

a

b

c

d

Figura 1-2. Detalii beton degradat în urma ciclurilor de îngheţ-dezgheţ (a, b, c, d)

a

b

Figura 1-3. Detalii beton cu aer antrenat (a şi b)

15

DURABILITATEA BETONULUI a b Figura 1-4. Detalii beton degradat în urma reacţiilor alcalii – agregate (a şi b) a b Figura 1-5. Detalii beton degradat în urma coroziunii sulfatice (a şi b) Figura 1-6. Detaliu beton degradat în urma atacului apei uşoare (agregate descoperite în urma spălării cimentului) 16 .

..1. iar viteza de degradare a acestora este. Detaliu beton degradat în urma coroziunii prin levigare Figura 1-8. ceaţă provenită din condensul aburilor ce apar în urma variaţiei umidităţii sau datorită caracteristicilor de exploatare a instalaţiilor). Serbescu C. Chesaru E. de regulă. Detalii elemente de beton degradat în urma coroziunii clorhidrice rezultată din contactul cu apa de mare şi eroziunii valurilor Figura 1-9. Detalii elemente de beton degradat în urma punerii în lucrare a betonului necorespunzătoare – segregarea betonului 1. Factori principali agresivi se regăsesc în stare: (Dalban C.DURABILITATEA BETONULUI Figura 1-7. 1997. 17 . precum şi de caracteristicile metalului. GP 035-1998) • gazoasă (gaze de diferite feluri.. datorită unor agenţii chimici care acţionează în prezenţa umidităţii şi / sau factorii care favorizează degradarea în ansamblu. COROZIUNEA OŢELULUI Coroziunea oţelului reprezintă un caz de alterare a proprietăţilor fizico – chimico mecanice ale acestora.3. Agenţii şi factorii care favorizează coroziunea oţelului nu sunt întotdeauna aceiaşi. diferită. Dima S..

timpul etc. 1. 4. forma geometrică şi natura suprafeţei armăturii.cu agresivitate puternică Tabel 1-2.DURABILITATEA BETONULUI • • lichidă (ape pluviale. În cazul în care gazele sunt în grupa C şi umiditatea relativă a aerului este mai mare de 75%. micşorarea sau stagnarea agentului agresiv. 50 max. Clase de agresivitate a mediilor cu factori agresivi în stare gazoasă. gradul de aerare. natura.01 < 0. 50 max.10 < 0.01 < 0. conform GP 035-1998 şi STAS 10128 Mediu de expunere Mediu agresiv atmosferic Clasa de agresivitate 1m . pH-ul şi aciditatea totală. mediile respective se consideră în clasa 4 m. Dacă temperatura mediului este de 70…80 oC şi umiditatea relativă a aerului mai mare de 75%. gradul de umiditate şi presiunea mediului. clasa de agresivitate se stabileşte pentru gazul cel mai agresiv. 4. mediile respective se consideră cazuri speciale şi se analizează fiecare în parte de către o persoană sau instituţie abilitată. clasa de agresivitate rezultă din tabelul 1-1.neagresive 2 m – slab agresive 3 m – cu agresivitate medie 4 m. lichide organice. 50 Caracteristica gazelor neagresive agresive din grupa A neagresive agresive din grupa A agresive din grupa B agresive din grupa A agresive din grupa B agresive din grupa C agresive din grupa B agresive din grupa C OBSERVAŢII: 1. soluţii acide sau alcaline. la aprecierea proiectantului. în cazurile în care după aplicarea corecţiilor precizate la obs. 50 max. Dacă temperatura mediului este de 70…80 oC şi umiditatea relativă a aerului mai mare de 75%. Clasificarea mediilor în funcţie de clasa lor de agresivitate. soluţii de săruri. pământ etc. conform GP 035-1998 Clasa de agresivitate 1m 2m 3m 4m Umiditatea relativă a aerului Ur (%) 61…75 ≤ 60 > 75 61…75 ≤ 60 > 75 61…75 ≤ 60 > 75 61…75 Temperatura mediului (oC) max. solidă (săruri. 2. 3. şi 2 rezultă o clasă de agresivitate mai mare de 4 m. însorirea directă. clasa de agresivitate rezultă din tabelul 1-1. În cazul în care concentraţiile de gaze sunt mai mari decât la gazele din grupa C şi umiditatea relativă a aerului este mai mică decât 60%. soluţii tehnologice etc. praf. temperatură. factorii biologici. precum şi în cazurile în care concentraţiile de gaze sunt mai mari decât la gazele din grupa C şi umiditatea relativă a aerului mai mare de 60%. conform GP 035-1998 Grupa gazelor Denumirea factorului agresiv în stare gazoasă Dioxid de sulf Hidrogen sulfurat Acid fluorhidric Acid clorhidric Clor gazos Amoniac Oxizi de azot Formula chimică SO2 H2S HF HCL CL2 NH3 NO. În cazul prezenţei mai multor gaze agresive din grupe diferite. Încadrarea gazelor în grupe. poate fi sporită cu o unitate.015 < 0.05 Grupa A 18 . Tabel 1-3. cenuşi zburătoare.). valoarea tensiunii electromotare a pilei formate.50 < 0. şocurile de presiune şi temperatura.) Cauzele principale care conduc la degradarea armăturilor de oţel sunt: natura şi concentraţia agenţilor corozivi. Tabel 1-1. NO2 Concentraţia în mg/m3 < 0.03 < 0.

oxizi de azot STAS 10329-75 şi acid fluorhidric.05…1.5 Amoniac NH3 0. Caracterizarea generală a mediilor solide cu agresivitate mare.DURABILITATEA BETONULUI Dioxid de sulf SO2 0.0 Hidrogen sulfurat H2S 0.10…5 Hidrogen sulfurat H2S 0.3 Acid clorhidric HCL 0. Tabel 1-4. acid clorhidric STAS 10943-77. hidrogen sulfurat STAS 10814-76.5 Grupa B Clor gazos CL2 0. NO2 0. conform reglementărilor tehnice specifice.5 Acid fluorhidric HF 0.00 Oxizi de azot NO.51…10 OBSERVAŢIE: Determinarea concentraţiei se realizează pentru: dioxid de sulf STAS 10194-75. Clase de agresivitate a mediilor cu factori agresivi în stare solidă în exteriorul clădirilor (în aer liber).31…2 Acid clorhidric HCL 0.1…30 Oxizi de azot NO.51…2 Amoniac NH3 5.5 Dioxid de sulf SO2 5.01…0.50…5. NO2 1. conform GP 035-1998 Clase de agresivitate a mediului 1m 2m 3m 4m Umiditatea relativă a aerului Ur (%) 61…75 ≤ 60 > 75 61…75 ≤ 60 > 75 61…75 > 75 61…75 Caracteristica solidului slab solubil uşor solubil – puţin higroscopic slab solubil uşor solubil – puţin higroscopic uşor solubil –higroscopic slab solubil – puţin higroscopic uşor solubil – puţin higroscopic uşor solubil – higroscopic Tabel 1-5. clor gazos STAS 10946-77.51…10 Acid fluorhidric HF 0.015…0.51…5 Grupa C Clor gazos CL2 0. Clase de agresivitate a mediilor cu factori agresivi în stare solidă în interiorul clădirilor.03…0. conform GP 035-1998 Clase de agresivitate a mediului 1m 2m 3m 4m Umiditatea relativă a aerului Ur (%) ≤ 60 61…75 ≤ 60 > 75 61…75 ≤ 60 > 75 61…75 Caracteristica solidului slab solubil slab solubil uşor solubil – puţin higroscopic slab solubil uşor solubil – puţin higroscopic uşor solubil – higroscopic uşor solubil – higroscopic uşor solubil – higroscopic Tabel 1-6. conform GP 035-1998 Denumirea factorului agresiv în stare solidă Praf de siliciu Carbonat de calciu Carbonat de bariu Carbonat de plumb Oxid de fier Oxid de aluminiu Hidroxid de aluminiu Clorură de sodiu * Clorură de potasiu * Clorură de amoniu * Sulfat de sodiu * Caracteristica solidului Slab solubil Uşor solubil – puţin higroscopic 19 .01…0.1…20. amoniac STAS 10812-76.

Dalban C. 2000. el desfăşurându-se pe mai multe planuri: (PC-1/1990. Teodorescu M.. Chesaru E. Serbescu C. Ilinoiu G. Coroziune electrochimică 20 . acela de minereu.. 2000) • coroziunea chimică – metalele sunt produse artificiale – nenaturale... Odată aceste reacţii terminate. instabil din punct de vedere chimic. Coroziunea chimică a oţelului se finalizează prin formarea oxidului în contact cu oxigenul sau a rugini (oxidul hidros) în contact cu apa.DURABILITATEA BETONULUI Sulfat de potasiu * Sulfat de amoniu * Sulfat de calciu Azotat de potasiu * Azotat de bariu Azotat de plumb Azotat de magneziu Carbonat de sodiu Hidroxid de calciu Hidroxid de magneziu Hidroxid de bariu Fluorură de calciu Clorură de calciu Fluorură de magneziu * Fluorură de aluminiu * Fluorură de zinc * Fluorură de fier * Sulfat de magneziu * Sulfat de mangan Sulfat de zinc Sulfat de fier Azotat de amoniu * Fosfaţi primari Fosfat secundar de sodiu Hidroxid de sodiu Hidroxid de potasiu OBSERVAŢIE: * solidele sunt puternic agresive Uşor solubil – higroscopic Fenomenul de coroziune a armăturilor din oţel prezintă o complexitate foarte mare. apa şi alte substanţe prezente în mediul înconjurător. Oxidare la temperaturi înalte Figura 1-11. având tendinţa să reacţioneze cu oxigenul. Ilinoiu G. Dima S.. Flux termic Soluţie electrolitică Fe Metal 2+ OH - Fier Cupru electroni Figura 1-10. el se întoarce în stadiul natural. 1997. mult mai stabil din punct de vedere chimic..

oxidarea dusă la extrem. peliculele naturale ne mai putând să se opună procesului de coroziune în această situaţie (fig. reprezintă chiar fenomenul arderii metalului). 1992) Ecuaţiile acestor reacţii chimice. (Brousseau R. Această peliculă atâta timp cât nu este compromisă. altfel spus. sunt următoarele: La anod: Fe = Fe 2+ + 2e [1. ciuperci. a unui catod şi a unui conductor metalic prin care să se poate deplasa electronii deveniţi liberi prin trecerea ionilor din metal în soluţia de electrolit (fig. în timp ce restul suprafeţei lucrează catodic. • coroziunea electrochimică (galvanică) – metalele în contact cu soluţii de electroliţi au tendinţa de a trimite ioni în soluţie. protejează suprafaţa metalului contra acţiunii mediului agresiv şi dă posibilitatea miezului metalului să rămână perfect stabil.. 1-10). prin fisuri apărute. aceste microelemete galvanice dizolvă parţial metalul în soluţie. alge. Coroziune electrolitică Electroni Anod OHFe(OH)2 Fe 2+ O2 H2O Rugina Catod Anod Beton Fe 2+ Armatura Rugină Procesul de coroziune electrochimică implică în afară de prezenţa metalului şi a mediului agresiv (soluţia de electrolit) şi existenţa unui anod. reacţia iniţială a metalului cu mediul înconjurător produce în cele mai multe cazuri o peliculă foarte subţire protectoare de produşi de coroziune.(fig. • coroziunea biologică (biocoroziune. Eterogenităţile suprafeţei metalului dau naştere la diferenţe locale de potenţial care în prezenţa mediului agresiv (soluţia de electrolit) creează microelemente (pile electrice). 21 . 1-13) etc.). • coroziunea specială – precum coroziunea şi fisurarea erozivă. având un volum dublu faţă de volumul metalului din care provin (şi care pot crea eforturi în beton de până la 30 N/mm2). rămânând neatacată (fig.2] Un caz aparte îl constituie curenţii de dispersie (curenţii vagabonzi) care pot atinge uneori intensităţi foarte mari (sute de amperi) şi care provoacă în armături fenomene de electroliză care conduc la apariţia unor produşi de coroziune. localizând distrugerea pe anumite porţiuni ale suprafeţei metalice (porţiuni anodice). Paradoxal. ca mediul agresiv să o corodeze . Temperaturile înalte accelerează reacţiile chimice de coroziune (acest tip de coroziune sau.DURABILITATEA BETONULUI Din fericire. coroziunea sub tensiune (dacă armătura este supusă unor solicitări mecanice. Coroziunea rezultă tocmai din penetrarea acestei pelicule protectoare. 1-12. pelicula protectoare se poate degrada prin rupere şi permite. 1-11). Fe2 + Catod H2O Aer Figura 1-12. conversia acestor metale este oprită tocmai de începuturile stadiilor proceselor care tind să-l readucă la starea naturală.1] La catod: O2 + 2 H2O + 4e = 4OH[1. biochimic) – mecanismele acestui tip de coroziune depind de natura agenţilor ce o determină (bacterii. această tendinţă este direct proporţională cu tensiunea de dizolvare şi invers proporţională cu potenţialul de electrod al metalului expus acţiunii mediului agresiv (fig. muşchi. 1-11).

115). Coroziune selectivă 22 . 1-14. Coroziune transcristalină Figura 1-20. specifică atacului corosiv localizat al ionilor de clor asupra oţelului înglobat în beton. Procesele care apar şi influenţează acest fenomen de coroziune. opri sau favoriza fenomenul de coroziune). având ca efect reducerea locală a secţiunii de oţel. reacţiile chimice (dependent de agenţii agresivi şi de oxigen). coroziunile se pot clasifica în: Fisură în pelicula protectoare Figura 1-13. Figura 1-15. formare de fisuri. Coroziune de contact . 1-18). coroziune de contact – formarea de elemente locale (produşi de coroziune). coroziune intercristalină – atacarea structurii cristaline la interfaţa dintre microcristale (fig. mergând până la penetrarea întregii secţiuni şi ruperea armăturii (fig. depolarizarea (asigură continuitatea fenomenului de coroziune). sunt: ionizarea (prezentă numai în mediul umed).) respectiv prin substanţele secretate de acestea. În funcţie de tipul şi locul alterării produse. Coroziune intercristalină Figura 1-19.continuă Figura 1-16. Coroziune neuniformă Figura 1-17. pitting).DURABILITATEA BETONULUI etc. fisurare corozivă). Stare de tensiune Figura 1-14. Coroziune în puncte Produs de coroziune - Fier - coroziune locală (în puncte. urmată de acţiunea distructivă a mediului prin generare de tensiuni interne. fie prin transformările ce le produc unor substanţe din mediu înconjurător. Coroziune sub tensiune - coroziune fisurată (sub presiune. produşii rezultaţi în urma reacţiilor fizico-chimice (care pot limita. cratere. Coroziune în puncte Figura 1-18.

în general. Litvan G.specifică atacului corosiv al ionilor de clor în concentraţii ridicate asupra întregii suprafeţe a oţelului. c . mergând până la “dizolvarea” completă a oţelului pe anumite zone. 1-20) coroziune generală .DURABILITATEA BETONULUI - coroziune transcristalină – apariţia unor microfisuri datorate tensiunii dezvoltate în structura oţelului (fig. coroziune selectivă – atacarea preferenţială a unor microcristale (fig. se declanşează procesele de fisurare a betonului din stratul de acoperire. stratul de acoperire cu beton poate fi îndepărtat. 8 ori mai mare decât cel al metalului din care a provine). Litvan G.Stadii de fisurare a betonului din stratul de acoperire datorată măririi de volum a armăturii corodate Sursă:. natura şi proprietăţile peliculei de produse de 23 . 1-22). Etapele principale ale desfăşurării procesului de coroziune sunt (PC-1/1990): • • iniţierea coroziunii – perioadă în care agenţii agresivi pătrund până la suprafaţa armăturii. Fisurare urmată de exfolierea a betonului din stratul de acoperire al armăturii Sursă:. desprinderea şi expulzarea betonului de acoperire. prin stratul de acoperire cu beton şi iniţiază coroziunea oţelului. în final. armătura ajungând să fie lipsită de protecţie (fig. provenit din coroziune este de cca. este influenţată de natura metalului. fenomen care favorizează accelerarea procesului de coroziune. de o mărire a volumului acestuia (volumul oxidului.b. cu volum mai mare în comparaţie cu cel al oţelului şi. fapt care conduce la exercitarea unor presiuni asupra betonului adiacent armăturii şi respectiv la apariţia unor eforturi de întindere în masa acestuia. În cele mai multe din cazuri. Figura 1-21. Atunci când acestea depăşesc valoarea rezistenţei la întindere a betonului. 1-19). propagarea coroziunii – perioada în care coroziunea se desfăşoară cu o anumită viteză. la fisurarea. acţiunea agentului coroziv. De menţionat este faptul că procesul de coroziune a oţelului este însoţit. conducând la formarea produşilor de coroziune ai oţelului (rugina). G Viteza de dezvoltare a fenomenelor de coroziune asupra metalului. 1-20 şi fig. G Figura 1-22. având ca efect reducerea generală a secţiunii de oţel. a .

având ca rezultat reducerea valorii ph-ului în beton. S.stratul de oxid format are alt coeficient de dilatare termică decât cel al metalului de bază şi când temperatura mediului înconjurător variază. luându-se în considerare: (NE 013-2002) • cauzele externe. începând de la suprafaţa elementelor. precum şi a fenomenului de îngheţ-dezgheţ etc. ca fiind liniară funcţie de timp. . 1. (NE 013-2002) 24 . plumbul) (fig.: reacţia alcalii-agregat). coroziunea poate continua şi în straturi compacte şi groase. coroziunea se continuă în timp. Grosimea stratului corodat Figura 1-23. a atacului clorurilor de altă origine decât cea marină. a mediului chimic agresiv. provocată prin oxidare poate produce eforturi interioare care depăşesc adeziunea dintre stratul de coroziune şi metal. depasivând stratul de acoperire al armăturilor şi favorizând procesul de coroziune al acestora în anumite condiţii. aluminiul. Acest strat care se formează este compus din oxizi şi carbonaţi bazici. COROZIUNEA BETONULUI Coroziunea betonului reprezintă un caz de alterare a proprietăţilor fizico – chimico mecanice ale acestora. datorită reacţiei unor constituenţi ai pietrei de ciment din beton.: coroziunea datorată carbonatării 1 . separat. a atacului clorurilor din apa de mare. Această desprindere se poate produce din următoarele cauze: . Creşterea grosimii stratului de coroziune funcţie de timp. ci se desprinde pe măsură ce se formează şi cade. cauzele interne. • 1 mecanismul coroziunii carbonice conduce la concluzia că. cu cât raportul dintre volumul oxidului şi volumul metalului din care provine oxidul este mai ridicat.). iau naştere eforturi interioare datorită dilatărilor neegale. din interiorul masei betonului (de ex. dar şi a componenţilor săi.3.volumul oxidului format este mai mare decât volumul metalului de origine şi această creştere de volum. 1-23. datorită unor agenţii chimici (din mediul înconjurător sau dizolvaţi în apele sau soluţiile care ajung în contact cu elementele de construcţii) şi / sau factorii care favorizează degradarea pietrei de ciment şi a betonului în ansamblu.2. curba B). În acest caz pelicula de produse de reacţie nu aderă la metal. în primul rând Ca(OH)2 şi transformarea acestuia în carbonat de calciu (CaCO3). curba A).DURABILITATEA BETONULUI reacţie. 1-23. Când stratul de produse de reacţie este compact şi agentul coroziv nu poate difuza prin el. Dacă acesta este poros sau dacă agentul coroziv poate difuza prin el (fig. creşterea grosimii stratului de produse de coroziune putând fi estimată idealizat.Y 0 to Durata de acţiune Pentru oţel. Studiul durabilităţii betonului implică o analiză a conglomeratului. din mediul înconjurător (de ex. la atingerea unei anumite valori coroziunea se opreşte (ex. Aceste eforturi sunt cu atât mai mari. A B Sursă: Qian. natura şi proprietăţile peliculei de protecţie etc.

). Nicolescu L. la care elementele de construcţii pot fi expuse sunt prezentate în tabelele 1-7. Clase de expunere a construcţiilor în condiţiile de mediu. variaţii de temperatură ale mediului agresiv. mişcarea mediului agresiv. • • Evoluţia betonului şi conservarea durabilităţii. elemente de construcţii situate in zonele de variaţie a nivelului apelor. 1997) • factori fizici: temperatura (influenţează mecanismele de întărire). elemente de construcţii in contact permanent cu apa (ex: fundaţii sub nivelul apelor freatice fără agresivitate sulfatică). scări exterioare. conform NE 012-1999 Clasa de expunere 0 1 a Moderat Exemple de construcţii 2 Construcţii sau elemente de construcţii situate in spatii închise.. dar fără posibilitate de îngheţ (ex: fundaţii radiere. depinde de mai mulţi factori. a compoziţiei chimice şi mineralogice) şi de influenţarea lor reciprocă în acest proces. Tabel 1-7.DURABILITATEA BETONULUI Coroziunea betonului la acţiuni chimice agresive. Clasele de expunere şi condiţiile de mediu. 1-9. ciuperci. factori chimici: apar multiple reacţii chimice nocive. 25 . 1 MEDIU USCAT b Sever a Moderat 2 MEDIU UMED b Sever 3 MEDIU UMED CU ÎNGHEŢ SI AGENŢI DE DEZGHEŢARE Construcţii sau elemente de construcţii interioare sau exterioare expuse la îngheţ dezgheţ si acţiunea sării pentru dezgheţ. grupaţi în trei categorii: (Teoreanu I. Construcţii supuse presiunii a ei pe una din fete.. inclusiv cele din grupurile sanitare şi bucătăriile apartamentelor de locuit şi din halele industriale închise. solubilizarea produselor de hidratare ale cimentului. estacade. Construcţii sau elemente de construcţii expuse la îngheţ in stare nesaturată sau expuse umidităţii respectiv: construcţii neîncălzite în perioada de iarna. factori biochimici: mecanismele coroziunii biochimice depind de natura agenţilor ce o determină (bacterii. Construcţii sau elemente de construcţii expuse la îngheţ in stare saturata cu apa (ex. în concordanţă cu NE 012-1999. canale deschise.) respectiv prin substanţele secretate de acestea. diguri. stâlpi pentru estacade. respectiv construcţii cu închideri perimetrale şi încălzite iarna (ex: feţele spre interior ale elementelor structurale din clădirile civile. platforme). 1-8. fie prin transformările ce le produc unor substanţe din mediu înconjurător. între produşii de hidratare ai cimentului şi elementele agenţilor agresivi.: hale in care umiditatea depăşeşte 90% sau se produc frecvent degajări de abur). pereţi de contur etc. Ionescu I. Construcţii sau elemente de construcţii expuse la condens sau alternanta frecventa de umiditate si uscăciune generata de procese tehnologice (ex. ferite de acţiunea directă a intemperiilor sau umidităţi.) fără condiţii de impermeabilitate pentru beton. cu sau fără închideri perimetrale (ex: depozite acoperite). 1-10 şi 1-11. 1982. Moldovan V..: cheiuri. Construcţii şi elemente de construcţii expuse permanent la temperaturi mai mari de 30 °C (încăperi cu utilaje sau aparatura care degaja căldură. muşchi. depind de evoluţiile separate ale mediului cât şi a materialului (a componenţilor betonului. cu umidităţi interioare ≤75%). deosebite prin rezultatul produşilor de interacţiune.. hale cu procese calde etc. contracţii (influenţează fenomenele de microfisurare). cu excepţia unor scurte perioade in timpul execuţiei. alge etc. NE 013-2002 şi SR EN 206-1/2002.

apei de mare Betonul din zona variaţiei nivelului apei de mare considerata ca fiind sever de cca 3 m deasupra nivelului marii. saturată.. Tabel 1-9.d) se pot întâlni in practica singure sau în combinaţie cu celelalte clase de expunere.+5 de la 1 agresivitatea nivelul marii. S . c AGRESIV Mediu chimic cu agresivitate foarte intensa (FI).c. Tabel 1-8. Elementele interioare din Construcţii situate la construcţiile închise nivelul mării expuse şi încălzite pe timp de Construcţii expuse indirect direct intemperiilor iarnă. de de a m m Betonul din zona variaţiei nivelului apei de mare. a 5 Mediu chimic cu agresivitate slaba (S).6 15-30 30-60 30-90 ≥ 300 100-200 intensă 5.5 31-60 61-90 91-150 201-500 f.moderat 2 Betonul de deasupra zonei variaţie a nivelului apei mare (pe o înălţime elementului de cca. conform NE 012-1999 Nr.încălzesc pe timp de iarnă. tabel 1-7 Regim de expunere N . si uscăciunii.1. slabă 10-14 15-29 15-29 < 300 50-99 slabă 6. 2 respectiv la cotele +3…+5 de la nivelul mării). Regimuri de expunere ale construcţiilor situate în zona litoralului. Natura agresivităţii 1. conform NE 012-1999 Nr. Mediu chimic cu agresivitate foarte slaba (FS).sever 0 1 4 a mediu marin Agresivitatea apei de mare 1 Beton aflat permanent sub apa mării. sever de îngheţprecum si posibilităţii de îngheţ in stare saturata. 3. În cazul elementelor având părţi expuse concomitent în două sau trei regiuni arătate în tabel. b MARIN agresivitate moderat Construcţii expuse îngheţ -dezgheţului fără posibilitate de stropire... considerată de cca.. I Construcţii închise care nu se încălzesc pe timp de iarnă atmosferica inclusiv cu Construcţii situate la nivelul marii expuse direct intemperiilor si posibilitate salinităţii prin stropire. Crt. Criterii pentru aprecierea gradelor de agresivitate ale apelor naturale (cu excepţia apei din Marea Neagră). Clasă expunere conf. Condiţii expunere stropire şi alternantă marin unor perioade scurte in îngheţ -dezgheţ fără posibilităţi frecventă a 2 Agresivitatea timpul execuţiei. pH f.. intensă < 4. d Observaţie: Clasele de expunere 5 (a.5 > 60 > 90 > 150 > 500 2. sunt solicitate ca şi betonul de sub apă. Observaţie: Părţile construcţiilor din beton din zone în care au loc infiltraţii ale apei de mare. 2 4 MEDIU Construcţii expuse indirect agresivităţii marine. si alternanţă frecventă a umidităţii. neexpuse la agresivităţii maritime şi salinităţii prin 4 b mediu intemperii cu excepţia (deschise).normal M .5-4. umidităţii şi atmosferică Elementele care nu sunt Construcţii închise care nu se uscăciunii precum supuse unor variaţii sen. normal Betonul de deasupra zonei de variaţie a nivelului apei de mare (pe o moderat a înălţime a elementului de cca. 6 6. de stropire. liber) în mg/dm3 pentru duritate temporară in oG de: Săruri de amoniu (NH4+) mg/dm3 ≤2 2. 15 > 15 26 . 2 m. crt. 2 dezgheţ Condens puternic generat de procesul tehnologic..DURABILITATEA BETONULUI Betonul aflat permanent sub apa marii. General acidă.1. 3 m deasupra nivelului mării. la proiectare se va considera întregul element expus în condiţiile cele mai severe. in îngheţ in stare cursul exploatări.b. Carbonică (CO. MEDIU b CHIMIC Mediu chimic cu agresivitate intensa (1)..5-5. şi posibilităţii de sibile de umiditate. respectiv intre cotele +3..

: betonul la interiorul clădirilor în care XC 3 procentul de umiditate al aerului este mediu sau ridicat – beton exterior ferit de ploi. COROZIUNEA DATORATĂ CARBONATĂRII Mediu uscat. abraziune. Expunere fără îngheţ-dezgheţ.agresivitate slaba. În situaţia în care există o barieră între beton şi mediul înconjurător acesta este considerat protejat împotriva umidităţii.1-50 > 50 OBSERVAŢIE: * Pentru stabilirea tipului si dozajului de ciment pentru agresivitatea sulfatică foarte intensă se diferenţiază trei cazuri funcţie de conţinutul de (SO4 2-) mg/dm3 astfel: foarte intensa 1 (1001 – 2500). Magneziana (Mg 2+) în mg/dm3 5. 4a mediu Agresivitatea apei de mare 4b mediu Agresivitatea atmosferica 2. Mediu cu umiditate moderată Ex.: betonul la interiorul clădirilor în care umiditatea aerului este foarte redusă. intensă 200-1000 1001-3000 > 3000 250-500 501-1000 > 1000 < 12 6. S . N Tabel 1-11. Gheorghe + Cap Midia Cap Midia Vama Veche l. Criterii pentru aprecierea gradelor de agresivitate zona Marea Neagră. S – sever. foarte intensa 2 (2501 – 5000) şi foarte intensa 3 (> 5000). Nr.moderat. Dezalcalinizare (HC03-) în mg/dm3 duritate. pe cele la care este expus betonul din stratul de acoperire a armăturilor şi pieselor metalice înglobate şi în numeroase cazuri această umiditate poate să fie considerată că reflectă umiditatea mediului ambiant.5 -25 25 8. Clasele de expunere la acţiunea mediului înconjurător. Conţinut total de săruri în g/dm3 10-20 20. tabel 3. Mediu umed. Clasa de expunere crt conf. foarte rar uscat Ex. Sulfatică (SO4 2-) în mg/dm3 f.: betonul la interiorul clădirilor în care procentul de umiditate al aerului este foarte redus – beton imersat permanent în apă. sau umed în permanenţă XC 1 Exemple pentru alegerea clasei de expunere Ex. conform NE 013-2002 Denumirea Precizări privind mediul înconjurător clasei NICI UN RISC DE COROZIUNE Betoane simple fără piese metalice înglobate. Mediu cu alternanţă a umidităţii şi uscării Ex. 27 . Oxizi alcalini (OH-) în g/dm3 17. OBSERVAŢII: S S simplu S S M armat S I S S I N simplu S S M armat S I S S I N – normal. Gheorghe Sf.6 Regim de expunere Tip beton Sulina + Sf. atac X0 chimic. Mediu (foarte) uscat pentru beton armat sau cu piese metalice înglobate. slabă 100-199 1150-249 Tabel 1-10. (oG) (< 7) 7. Natura agresivităţii 4. crt. care însă nu sunt incluse în XC 2 Notă: Prin condiţiile de umiditate înţelegem.: suprafeţe de beton expuse contactului cu XC 4 apă. conform NE 0121999 Zona de salinitate Nr. I . Ex.agresivitate intensa.: suprafeţe de beton aflate în apă pe termen XC 2 lung – un număr mare de fundaţii.DURABILITATEA BETONULUI slabă intensă f. M .

Tabel 1-12 Tabel 1-12. sau acţiunii aerului ce vehiculează săruri marine.: elemente ale structurilor marine XS 3 valurilor. Clasificarea apelor de mare este dependentă de localizarea geografică şi clasificările trebuie validate la locul unde betonul se aplică. Expunere la aerul ce vehiculează săruri marine. inclusiv săruri pentru dezgheţ. apele de suprafaţă. Mediu umed. Mediu înconjurător cu agresivitate chimică XA 1 slabă.: suprafeţe verticale de beton supuse ploii XF 1 dezgheţ şi îngheţului Saturare moderată cu apă cu agenţi pentru Ex. Studii pentru determinarea agresivităţii chimice sunt necesare în situaţiile următoare: • Agresivitatea nu se încadrează în limitele din tabelul 1-12. conf.: suprafeţele orizontale de beton expuse la XF 3 ploaie şi îngheţ Saturare (forte) cu apă conţinând agenţi de Ex.: piscinele – beton expus apelor industriale XD 2 ce conţin cloruri Mediu cu alternanţa umidităţii şi a uscării Ex.DURABILITATEA BETONULUI COROZIUNEA DATORATĂ CLORURILOR DE ALTĂ ORIGINE DECÂT CELE DIN APĂ SAU ATMOSFERA MARINĂ În cazul în care betonul armat sau betonul ce conţine piese metalice înglobate.5…≥4. cum se indică în tabelul 1-6. • Soluri şi ape poluate chimic. conf. clasele de expunere sunt grupate după cum urmează Mediu cu umiditate moderată Ex. • Existenţa unei viteze mari de scurgere a apelor ce conţin substanţe chimice din tabelul 1-12.: suprafeţe verticale ale lucrărilor din XF 2 dezgheţare beton.5 CO2 agresiv în mg/l ≥15…≤40 XA 2 XA 3 > 600…≤3000 <5. diferitele clase de expunere sunt: Saturare moderată cu apă fără agenţi pentru Ex. conf. Agresivităţii chimice Caracteristica chimică XA 1 Ape de suprafaţă şi subterane SO2-4 în mg/l ≥200…≤600 pH ≤6. apele subterane. este expus în exploatare acţiunii clorurilor prezente în apa de mare.5…≥5.: suprafeţele de beton expuse clorurilor XD 1 transportate prin circulaţia aerului. având o altă origine decât cea marină.: elemente ale structurilor marine Zone de marnaj.: drumuri şi tabliere de poduri expuse dezgheţ sau apă de mare agenţilor pentru dezgheţ – suprafeţe verticale de beton expuse direct acţiunilor agenţilor de XF 4 dezgheţ şi îngheţului – zone de structuri marine supuse acţiunii valurilor şi expuse la îngheţ AGRESIVITATE CHIMICĂ Agresivitatea chimică asupra betonului se produce în soluri. iar clasele de expunere sunt prezentate în continuare. COROZIUNEA DATORATĂ CLORURILOR PREZENTE ÎN APA DE MARE În situaţiile în care betonul armat sau betonul ce conţine piese metalice înglobate.5 >40…≤100 >3000…≤6000 <4. până la saturare 28 . este expus contactului cu apa ce conţine cloruri. Ex. Tabel 1-12 Mediu înconjurător cu agresivitate chimică XA 2 moderată. udate şi stropite cu XD 3 ape ce conţin cloruri: şosele. la lucrări rutiere expuse îngheţului şi aerului ce vehiculează agenţi pentru dezgheţ Saturare (forte) cu apă fără agenţi de dezgheţ Ex. sau udării (stropirii) ATACUL FENOMENULUI DE ÎNGHEŢ-DEZGHEŢ În condiţiile în care betonul este supus unui atac semnificativ datorat ciclurilor de îngheţ-dezgheţ în stare umedă. Tabel 1-12 Mediu înconjurător cu agresivitate chimică XA 3 intensă.5…≥4. • Agentul poluant conţine alte substanţe chimice agresive.: structuri pe litoral sau proximitatea XS 1 însă nu este în contact direct cu apa de mare litoralului XS 2 Imersare în permanenţă în apa de mare Ex. rareori uscat Ex.: elemente de poduri. clasele de expunere sunt. zone supuse proiectării (izbirii) Ex.0 >100. dalajele parcurilor de staţionare a vehiculelor.

coroziune de tip III. accelerând coroziunea. • • Conform PC-1/1990 coroziunea betonului se pot clasifica în: • coroziune alcalină. coroziune de tip II. Acţiunea corozivă a acizilor are loc în medii cu pH < 6. având ca efect final distrugerea pietrei de ciment. se formează produşi cu proprietatea de mărire importantă a volumului. schimbă concentraţia ionicã a soluţiei. se pot aminti apele sulfatice. prin reacţia de schimb de ioni şi prin cristalizarea carbonaţilor cu mărire de volum. sulfuric. acid hipocloros. apele cu dioxid de carbon. Prezenţa unor săruri care nu reacţionează direct cu componenţii betonului. M. Dintre factorii care determină asemenea fenomene. până la saturare >3000…≤12000 >12000…≤24000 Nu este întâlnită în practică Moskvin V. produsă de soluţiile concentrate de cloruri. acetic. humic. apa din râuri şi lacuri). reziduale. gaze conţinând SO2 sau H2S etc. se datorează reacţiilor chimice dintre componenţi ai mediului agresiv şi ai cimentului. în urma pătrunderii acestora în beton prin fenomene de ascensiune capilară sau permeabilitate. care va permite infiltrarea acestor acizi până la armătură. soluţiile de săruri de amoniu (fără sulfat de amoniu). apa de ploaie. • coroziune acidă. vaporii şi soluţiile cu caracter acid (clor. Produşii rezultaţi pot fi solubili şi levigaţi sau nesolubili şi precipitaţi în mase gelice. rezultatul final fiind dezalcalinizarea (până la dezagregare) şi distrugerea liantului (a pietrei de ciment). datorată dizolvării unor produşi de hidratare a cimentului. coroziune prin cristalizare. produsă de soluţiile cu caracter alcalin (hidroxizi de sodiu şi potasiu). De obicei acest tip de coroziune apare în prezenţa apelor carbonice a diverselor soluţii acide.DURABILITATEA BETONULUI NH4+ în mg/l Mg2+ în mg/l Sol SO2-4 în mg/l Aciditate mg/kg ≥15…≤30 ≥300…≤1000 ≥2000…≤3000 >200 >30…≤60 >1000…≤3000 >60…≤100 >3000. azotic. formic. p. acid clorhidric. industriale). Apele uşoare (fără duritate) dizolvă şi spală la început hidroxidul de calciu şi apoi hidrosilicaţii şi hidroaluminaţii de calciu. Ispas T. apa rezultată din topirea zăpezilor.). 1997.5. distrugându-l. ceea ce duce la apariţia unor tensiuni în masa betonului. 568) 2 29 . acid cloric. Pericolul apare atunci când masa de beton are în volumul său o suficientă reţea de microfisuri. fluorhidric. Corodarea armăturii va conduce şi la dislocări în straturile de acoperire cu beton. În urma reacţiilor chimice. lactic. de soluţiile de acizi organici care dau săruri solubile de calciu (ex: apa industrială dedurizată recirculată. • coroziunea prin levigare (Tip I) este cauzată de apele lipsite de duritate. acid cloros. (Ionescu I. Dintre cei mai des întâlniţi se pot aminti: clorhidric. sulfuros. Acizii se găsesc în general în ape (naturale. Compuşii rezultaţi sunt levigaţi cu uşurinţă. acid percloric etc. se datorează reacţiilor chimice dintre constituenţi ai mediului agresiv şi piatra de ciment. produşi din fermentaţii etc. constând în interacţiunea chimică dintre constituenţii mediului agresiv şi cei ai pietrei de ciment.. produsă de gazele. (1952) a stabilit următoarele mecanisme ale coroziunii betonului: • coroziune de tipul I 2 .

. 2. Teodorescu M.. 14. 3. Dalban C. Zamfirescu D. Moldovan V. Construcţii Civile şi Industriale Anul III. 1995. Building Science Insight. C 244-1993. 1971. Ghid pentru inspectarea şi diagnosticarea privind durabilitatea construcţiilor din beton armat şi beton precomprimat. Ionescu I. 2002. NE 012-1999. Vol. Raharinaivo A... 1992.6. 3. Editura UTCB. 8. Durabilitatea betonului armat. 43-45. 22. Chesaru E. v. NRCC-44757. GP 035-1998.. 15. 1. Filimon I... Durabilitatea betoanelor. 9. Editura Tehnică. Qian. beton armat şi beton precomprimat.. 1998. 10.. Performance of Materials in Use. Mîrşu O. 1984.. 30 . Ilinoiu G. 1997. . Rezistenţele şi deformaţiile betonului. 12. 13. 1984.. având ca rezultat distrugerea betonului în profunzime. 11. Options for inhibiting corrosion in concrete bridges... 19. beton armat şi beton precomprimat.. Popescu P. Nedelcu N. Editura Tehnică. Materiale de construcţie. 24.. cu mărire de volum. Editura Tehnică 1986.. execuţie şi exploatare (urmărire şi intervenţii) privind protecţia împotriva coroziunii a construcţiilor de oţel. BIBLIOGRAFIE LA CAPITOLUL 1 1. Brousseau R. Cod de practică pentru executarea lucrărilor din beton... May 2001. 3. Canada. 1997. Nr. Teodorescu M. PC-1/1990. Tehnologia lucrărilor de construcţii. Serbescu C. Construction Canada... Postelnicu T. Ilinoiu G. Ghid de proiectare. Construction Canada.. Teoreanu I. octombrie 2001. 5. Tehnică. 17.. Matrix Rom Bucureşti. Făcăoaru I. Dima S. Editura Tehnică. Avram C. Grimaldi G. 16. Editura Fundaţiei România de Mâine.... Tertea I. 6.Oct. 2003. Durabilitatea Betonului. pag. Teză de doctorat. IABSE San Francisco. 1964. 1984..Y.DURABILITATEA BETONULUI constă în cristalizarea sărurilor în porii betonului. (Partea 1 – Beton şi beton armat). Contribuţii în managementul şi ingineria proceselor de construcţii pentru realizarea lucrărilor de reparaţii şi consolidări a elementelor din beton. Cathodic Protection for Steel Reinforcement.. Editura UTCB. Construcţii cu structură metalică. 1982. 7. Ilinoiu G. Contribuţii la implementarea unor tehnologii şi procedee tehnologie moderne pentru protecţia şi consolidare elementelor de construcţii. Popa E. Cod de practică pentru execuţia elementelor prefabricate din beton. Antreprenorul (2000). pag. Simion Al. S. Materiale de construcţie. 2000. August 1995. Ispas T. Materiale de construcţie. Steopoe Al.. 1997. Editura UTCB. Degradarea Construcţiilor. Proprietăţile şi tehnologia betoanelor. Nr. UTCB. NE 013-2002. Protecţia anticorozivă a armăturilor I – Fenomenul de coroziune al armăturilor de oţel. 24. Budan C. Popa R. no. Sept. 23. Îndrumător pentru diagnosticarea stării de degradare şi metode de remediere şi protecţie anticorozivă a elementelor din beton armat degradate prin coroziune în medii agresive pe bază de clor.. pp. Nicolescu L.. Forcasting the condition of a reinforced concrete structure under corrosion. 36-37. Protecţiile anticorozive în construcţiile industriale şi civile. 4. Crăciunescu L.. Litvan G. beton armat şi beton precomprimat. 18. Teză de doctorat. 21. 43. Bucureşti. 1. 24-26. UTCB. 20.. Ed.G. Editura Tehnică..

Figura 2-1. betonul este „un material compozit obţinut din amestecuri artificiale. aditivi şi / sau adaosuri minerale. betonul este „un conglomerat coerent alcătuit din piatră de ciment şi agregate”. precum rezistenţa şi durabilitatea. • NE 013-2002. • DEX (1998). • Popa R. (1982).. bine omogenizate. • Teoreanu I. betonul este „un material compozit obţinut prin omogenizarea amestecului de ciment. Moldovan V.CARACTERISTICI DE COMPOZIŢIE ALE BETOANELOR CAPITOLUL 2. Astfel. Nicolescu L. betonul este „un material compozit obţinut prin amestecul omogen al cimentului. Dintre alte definiţii date betonului se pot reţine următoarele: • Avram C. (1964). (1971). 1993 31 . bine omogenizate. aer şi apă. Imagine structură beton Sursă: Stutzman P. nisip. pietriş sau piatră spartă şi apă. betonul mai poate conţine adaosuri şi / sau aditivi”. betonul este „un amestec de pietriş. (1984). care după întărire are un aspect de conglomerat. CONSIDERAŢII GENERALE Conform definiţiei date de Steopoe Al. la care se adaugă în situaţiile motivate tehnic. . Multe din caracteristicile betonului. Teodorescu M. Pe lângă aceste componente de bază. care după întărire are un aspect de conglomerat cu rezistenţe mecanice şi fizico-chimice”. nisipului. betonul este “un material compozit obţinut din amestecuri artificiale. care după întărire dau un material cu aspect de conglomerat”. care se transformă prin uscare într-o masă foarte rezistentă şi se foloseşte în construcţii”. CARACTERISTICI DE COMPOZIŢIE ALE BETOANELOR 2. nisip. agregate şi apă format prin întărirea pastei de ciment (ciment şi apă). cu rezistenţe mecanice şi fizico-chimice”.1. pietrişului şi apei.. • NE 012-1999. betoanele sunt “amestecuri bine omogenizat de liant. depind de dezvoltarea în timp a legăturilor chimice şi fizice dintre particulele de ciment şi agregate. ciment şi apă. ale căror proprietăţi se dezvoltă prin hidratarea şi întărirea cimentului”. în urma întăriri se formează matricea (piatră de ciment) care înglobează particule nehidratate de ciment..

betoane cu punere în lucrare turnare sub apă etc. antiacide etc.30 kcal/mhoC.1. . naturale sau artificiale etc. formând “piatra” de ciment.betoane cu punere în lucrare prin pompare.agresive (mediu marin. .betoane foarte refractare rezistente T > 1300 oC. . concasaj etc.2.2. • după modul de punere în lucrare: .beton având densitate aparentă în stare uscată (105 oC) mai mare de 2500 kg/m3.betoane rezistente acţiunii chimic . dispersă). . . • după modul de armare: betoane simple sau armate (cu armătură elastică.betoane cu punere în lucrare prin injectare. . • după densitate aparentă: . • după domeniile de utilizare: pentru construcţii civile. . hidrofil.betoane de izolaţie cu λ ≤ 0. de natură bazică.).beton foarte greu . construcţii hidrotehnice.betoane compactate manual.).betoane de izolaţie – rezistenţă λ ≤ 0. . 2. Amestecat cu apa formează paste tixotrope3. .1300 oC.CARACTERISTICI DE COMPOZIŢIE ALE BETOANELOR Clasificarea betoanelor se poate realiza după mai multe criterii.beton având densitate aparentă în stare uscată (105 oC) de maximum 2500 kg/m3. Rc <15…45 N/mm2. CIMENTUL 2. Rc < 10 N/mm2.betoane cu întărire accelerată prin tratare termică. . 3 transformarea reversibilă a unui gel în sol 32 . aditivilor): .betoane cu punere în lucrare prin torcretare. industriale.beton cu densitate normală (semigreu şi greu) .betoane cu lianţi minerali (ciment cu sau fără adaos). CARACTERISTICI STRUCTURALE ŞI DE COMPOZIŢIE ALE CIMENTULUI PORTLAND Cimentul este un material pulverulent (având dimensiunile particulelor de 0. • după modul de întărire: . . drumuri. împotriva radiaţiilor. • după modul de compactare: . instabil din punct de vedere chimic. . rezistente la sulfaţi.betoane compactate mecanic. care fac priză şi se întăresc în timp.betoane cu întărire normală. adaosului.betoane cu agregate uşoare (poroase.betoane cu lianţi pe bază de zgură şi cenuşi active.). . decorative etc.betoane cu punere în lucrare obişnuită.betoane cu lianţi organici (răşini sintetice). dintre care se pot menţiona: • după compoziţie (tipul liantului. agricole.betoane refractare rezistente la T = 1100 oC….5 până la 50 μm). . agregatului. rigidă. .70 kcal/mhoC.beton având densitate aparentă în stare uscată (105 oC) de maximum 2000 kg/m3.beton uşor .betoane cu diferite tipuri de agregate naturale (balastieră. . • după capacitatea de izolaţie termică şi rezistenţă la mediile chimice agresive: .

varul. destinaţi să lege într-un tot elementele aflate sub formă de particule sau bucăţi erau folosiţi în construcţii: gipsul de către egipteni şi argila. Ceea ce a rămas din această moştenire (păstrată întro mare măsură datorită Bizanţului şi apoi a arabilor) a fost adaptat nevoilor şi cerinţelor societăţii feudale medievale. În perioada Evului Mediu. realizând cimentul hidraulic: numit de către el . şi a măcinat fin amestecul. numeroase realizări ale moşteniri ştiinţifice a lumii antice au fost îngropate pentru multe secole. sub ruine. începând cu secolul al XVIII–lea. studiind experienţa lumii antice care a avut o deosebită importanţă în dezvoltarea gândirii tehnice. Produsul obţinut de către romani. b. calcarul şi tuful vulcanic de către romani şi greci.ciment Portland. Aspdin J.2. datorită evenimentelor furtunoase care au însoţit prăbuşirea orânduiri sclavagiste. care după întărire îşi conservă rezistenţa şi stabilitatea şi sub apă. Inventatorul a încălzit într-un cuptor un amestec de calcar şi argilă. . a obţinut patentul pentru “cimentul Portland”. 1994) Figura 2-2.2. Imagini particule de ciment. Începând cu epoca Renaşterii (sec. STRUCTURA CLINCHERULUI Cimentul Portland este un material mineral. în anul 1824.. 2. XVI). un zidar din Anglia. Granulă de clincher Sursă: Stutzman P. care după amestecarea cu apă face priză şi se întăreşte. prin reacţiile chimice ce au loc în procesul de fabricaţie.. De abia. piatră spartă. Aspdin J. (Opriş S. datorită revoluţiei industriale. tuf vulcanic şi apă a fost denumit “caementum” – “ciment” sau “mortarium” – “mortar”. fin măcinat.CARACTERISTICI DE COMPOZIŢIE ALE BETOANELOR Încă din antichitate o serie de lianţi naturali. 10 μm 33 . (NE 013-2002) Cimenturile Portland se obţin din măcinarea fină a clincherului Portland sau a clincherului Portland împreună un mic adaos de gips şi / sau alte substanţe pentru reglarea timpului de priză. din amestecuri de nisip. a.un calcar exploatat pe insula Portland aflată pe coasta Britanică. a început dezvoltarea reală a preocupărilor legate de cercetarea şi aplicarea noilor descoperiri ale cimentului. Datorită aceste invenţii. 1993 Figura 2-3. a pus bazele progresului în domeniul tehnologiei cimentului şi al lucrărilor de construcţii din beton şi beton armat. oamenii de ştiinţă s-au educat şi instruit. secţiune 320 μm (x 350). Astfel. deoarece se asemăna cu piatra de Portland .

Faza de decarbonatare. semiumedă.5 Clincherul Portland este fabricat prin arderea în cuptoare speciale rotative. decarbonatarea şi clincherizarea propriu-zisă. preîncălzirea. La încălzirea progresivă. • uscarea (deshidratarea). în cantităţi mici. Variaţia temperaturii în procesul de obţinere a clincherului I. fenomenul se numeşte vitrificare (când porozitatea se consideră a fi mai mică de 2%).. este numită clincherizare (arderea clincherului).. semiuscată sau uscată). respectiv: • dozarea amestecului de materii prime în funcţie de capacităţile instalaţiei. II. până la clincherizare4 a unui amestec brut şi omogenizat. • răcirea clincherului (cristalizarea amestecului mineral). la temperaturi ridicate. aglomerându-se şi fuzionând în granule numite clincher care au dimensiunile cuprinse între 5 până la 25 mm (fig. Dacă umplerea porilor este aproape completă. în funcţie de natura lor. La aceste temperaturi. 2-2 şi 2-3). de obicei din calcar şi argilă (Opriş S. Componenţii mineralogici ai clincherului. Q [oC] 1400 Figura 2-4. nu sunt combinaţii pure (datorită naturii mineralogice a materiilor prime. materialele componente suferă modificări fizico-chimice. Indiferent de materiile prime folosite şi de modul de preparare (pe cale umedă. a tratamentului termic şi a răcirii clincherului). datorate reacţiilor de formare a componenţilor mineralogici. • topirea parţială a materialului şi umplerea parţială a porilor este denumit clincherizare. succesiunea principalelor faze şi procese fizico-chimice pe care le suferă amestecul de materii prime în procesul de obţinere a clincherului este acelaşi. Faza de clincherizare. 1000 800 400 0 0 I 800 II 1250 3350 III 3700 4200 KJ/Kgcl IV Sursă: Opriş S. din constituenţi. Faza de deshidratare. Faza de încălzire. precum faze cristaline mixte şi faze independente (substanţe chimice de însoţire a clincherului). este denumit refractaritate (când temperatura depăşeşte 1600 oC). 1994). (când porozitatea se consideră a fi mai mică de 8%). faza procesului tehnologic de producţie în care amestecul de materii prime este transformat prin prelucrări prin ardere într-un compus mineralogic. III. materialele neorganice pot prezenta unul din următoarele fenomene: • mărirea porozităţii din cauza evaporării apei de cristalizare. 1994. • deformarea unor materiale sub propria greutate. precum şi de caracteristicile instalaţiei de fabricare a clincherului. componenţi altor faze. care determină proprietăţile cimentului. Compoziţia mineralogică a clincherului de ciment Portland Component mineralogic % CaO3 60-67 SiO2 19-24 Al2O3 4-7 Fe2O3 2-6 MgO 4-5 SO3 3 P2O5 1. a modului de realizare a amestecării. la temperaturi de 1450-1550 oC. IV. 4 34 . ele conţin.CARACTERISTICI DE COMPOZIŢIE ALE BETOANELOR Tabel 2-1.

notat simbolic C2S. • oxidul de calciu (CaO). C2S rugoase şi faza interstiţială C4AF C4AF (alb). C2S (albastru). Componenţi mineralogici ai cimentului Portland. • aluminoferitul tetracalic (4CaO·Al2O3·Fe2O3).5. C3A (gri). oxid de aluminiu Al2O3) şi adaosuri (silicioase. • silicatul bicalcic (2CaO·SiO2). compuse din cristale de detaliere pe culori C3S (maro). sunt 32.5 şi 52. denumit alit. • masa vitroasă (resturi de topitură necristalizată din cauza răcirii rapide). diametre mici de particule (sub 1μm). • oxidul de magneziu (MgO). C3S rotunjite. în esenţă. notat simbolic C4AF. Figura 2-5. determinate după timpul de întărire de 28 de zile. denumit celit. Sursă: Stutzman P. Aceşti compuşi se transformă prin reacţii de hidratare . 35 . COMPOZIŢIA MINERALOGICĂ Cimenturile Portland reprezintă. denumit belit.2.CARACTERISTICI DE COMPOZIŢIE ALE BETOANELOR a. precum alcalinii de sodiu şi potasiu (Na2O·8CaO·3Al2O3 şi K2O·23CaO·12HO2). • alţi compuşi. Imagini microscopice ale clincherului şi cimentului. feruginoase (Fe2O3)). Clasele standardizate de rezistenţă la compresiune ale cimenturilor Portland.5 N/mm2. sunt: • silicatul tricalcic ( 3CaO·SiO2). denumit brownmillerit. c.hidroliză în silicat de calciu hidratat amorf şi hidroxid de calciu cristalin. care prezintă solubilitate mică în apă. Principalii componenţi mineralogici ai cimentului Portland Sursă: NISTIR 6962 2. dioxid de siliciu SiO2. 2001 respectiv C3A (secţiune 200 µm). • aluminatul tricalcic (3CaO·Al2O3) notat simbolic C3A. structura cimentului întărit. 42. un amestec de silicaţi şi aluminaţi de calciu (oxid de calciu CaO. notat simbolic C3S. structura clincherului (secţiune 100 µm): b. aluminoase Al[OH]3. care apar în cazul folosirii unor materii prime cu conţinut peste limitele admise de sodiu şi potasiu.3.

. 1994. Teodorescu M. 36 . 1984. Căldură de hidratare J/g 0 3 7 28 180 zile Tabelul 2-2 şi figura 2-6 indică diferenţe foarte mari atât între cantitatea de căldură cât şi între viteza de degajare a acestuia de către componenţii cimentului.. M.. Neville A. dar şi faptul că prezenţa unei umidităţi ridicate în amestec este necesară un timp cât mai îndelungat. 1984. 2003. Ispas T. Prin ponderea diferită a componenţilor se pot obţine diverse tipuri de ciment. Ionescu I. Viteza de degajare a căldurii componenţilor mineralogici ai cimentului Sursă: Popa R. cu degajare mică de căldură. Căldura de hidratare a cimentului este aproximativ egală cu suma căldurilor de hidratare a componenţilor. 1997. cu degajare de căldură. 2003 180 zile Curbele din figura 2-7.. Cantitatea de căldură cea mai mare se eliberează prin hidratarea C3A şi a C2S. Căldura de hidratare a componenţilor mineralogici ai cimentului. Viteza de hidratare a principalilor Figura 2-8. Tabel 2-2.. în scopul ameliorării continue a structurii betonului. Component mineralogic Căldura de hidratare (J/g) 7 zile 28 zile 460 485 105 167 661 866 251 377 Rezistenţa la compresiune MPa C3S C2S C3A C4AF Apă legată (%) 3 zile 406 21 590 92 C3A C4AF C3S 90 zile 519 184 929 414 C3S C4AF C2S C2S C3A 0 3 7 14 28 zile 0 3 7 28 Figura 2-7... Ispas T.. 1997. Ionescu I.. sau cu degajare mare de căldură utilizate la turnarea betonului pe timp friguros ori tratate termic etc. Figura 2-6.. care hidratează lent. indică o viteză diferită de hidratare a componenţilor cimentului. Opriş S. ceea ce este în favoarea realizării proprietăţilor fizico – chimice ale acestuia şi a durabilităţii sale. 1994. Teodorescu M. Neville A.. Umiditatea trebuie să asigure întreţinerea proceselor de hidratare a componenţilor mineralogici.. recomandate în structurilor masive etc... Opriş S.CARACTERISTICI DE COMPOZIŢIE ALE BETOANELOR C3A C3S C4AF C2S Hidratarea cimentului este un proces exotermic. Creşterea rezistenţei la compresiune a componenţi mineralogici ai cimentului portland componenţilor mineralogici Sursă: Popa R. M..

formând etringit (3CaO·Al2O3·3CaSO4·32H2O). capilari. sunt deosebit de complexe. Structura pietrei de ciment întărite se poate clasifica în trei faze principale: • faza solidă. HIDRATAREA CIMENTULUI Procesele fizico-chimice care au loc în sistemul ciment Portland – apă. limita de curgere şi vâscozitatea plastică a pastei de ciment cresc continuu. sferici şi fisuri. după amestecarea cimentului cu apa. Aceste procese determină. constituită din apă sau soluţii (cu compoziţie şi concentraţie diferită) sub formă absorbită sau liberă. formă şi dimensiuni) pentru acelaşi ciment. [2. în timp. • faza gazoasă. În contact cu apa. atunci când granulele de ciment intră în contact cu apă reacţionează întâi aluminatul tricalic (C3A). constituită în porii de gel. care formează o peliculă în jurul granulelor de ciment. figura 2-8. structura pietrei de ciment. reacţionează şi silicatul tricalcic (C3S). 5μm (după 2 zile). Se constată că. • faza lichidă. evidenţiază importanţa C3S în primele zile şi următoarele 4-5 săptămâni de la preparare şi a C2S după acest interval de timp. Microscopie electronică: a. care se dizolvă şi se cristalizează în stare hidratată. În acelaşi timp.2] 2C2S + 4H = C3S2H3 + CH Dacă se urmăreşte microscopic desfăşurarea procesului de hidratare a particulelor de ciment. Aceşti componenţi sunt cunoscuţi sub notaţia de C-S-H (C3S2H3) şi CH. modificări importante reologice ale pastei de ciment.1] 2C3S + 6H = C3S2H3 + 3CH [2. b.CARACTERISTICI DE COMPOZIŢIE ALE BETOANELOR În ceea ce priveşte variaţia rezistenţei la compresiune.4. alcătuită din granule nehidratate şi produse de hidratare diferite (ca structură. la diferite interval de întărire. Sub aspect reologic 5 .2. produşii de hidratare – hidroliză formând. concomitent. se poate observa că. 37 . pelicula de geluri are o grosime de două ori mai mare decât particule de ciment din care provine. 2. compoziţie. a b Figura 2-9. Astfel. 10 μm (după 7 zile) 5 studiul curgerii lente şi a deformării în timp a corpurilor solide sub acţiunea forţelor exercitate asupra lor. s-a format un sistem de granule de ciment învelite în pelicule de geluri aflate într-o soluţie de aluminat tricalic (C3A). silicaţii de calciu (C2S şi C3S) reacţionează cu moleculele de apă formând hidrosilicaţi de calciu (3CaO·2SiO2·3H2O) şi hidroxid de calciu (Ca[OH]2). Evoluţia hidratării în timp a granulelor de ciment. iar hidratarea lor este reprezentată de ecuaţiile chimice [1] şi [2].

Amplificare progresivă a imaginilor electronomicroscopice ale detaliilor structurale a evoluţiei în timp a microstructurii cimentului Sursă: Stutzman P. hidratarea granulelor de ciment se realizează numai pe o adâncime de câţiva microni (aproximativ 15% din volumul său). 1993 după 1 zi a. imagine la microscop (250 X) după 7 zile după 28 zile după 1 zi b. proprietăţile cimentului întărit depind de volumul de geluri şi cristale care se formează în timpul proceselor de hidratare .. Din acest motiv. imagine la microscop ( 500 X) după 7 zile după 28 zile după 1 zi c. imagine la microscop (1000 X) după 7 zile după 28 zile după 1 zi d.CARACTERISTICI DE COMPOZIŢIE ALE BETOANELOR De menţionat este faptul că.hidroliză. imagine la microscop (2000 X) după 7 zile după 28 zile 38 . Figura 2-10.

2003. rezistente la agresivitatea sulfatică. rezistente la temperaturi ridicate). Principalele tipuri de ciment Sursă: Teodorescu M. TIPURI DE CIMENT Principalele criterii de clasificare ale cimenturilor sunt: • • • după caracteristicile clincherului: cimenturi Portland normale. Tabel 2-3. SR EN 196-2/1995 şi SR EN 197-1/2002 Tipuri principale Puzzolană Naturală P Naturală calcinată Q Silicioasă V Calcică W Notare tipuri de ciment uzuale CEM I Ciment Portland Ciment CEM Portland cu II zgură Ciment Portland cu silice ultrafină Ciment Portland cu puzzolană Ciment Portland cu cenuşă zburătoare Ciment Portland cu şist calcinat CEM I CEM II/A-S CEM II/B-S CEM II/A-D 95-100 - 6-10 - - - - - - - 80-94 6-20 65-79 21-35 90-94 - CEM II/A-P CEM II/B-P CEM II/A-Q CEM II/B-Q CEM II/A-V CEM II/B-V CEMII/A-W CEMII/B-W CEM II/A-T CEM II/B-T 80-94 65-79 80-94 65-79 80-94 65-79 80-94 65-79 80-94 65-79 - - 6-20 21-35 6-20 21-35 6-20 21-35 - 6-20 21-35 6-20 21-35 - - 39 Componente auxiliare minore Zgură de furnal S Compoziţie (procente de masă a) Componente principale Cenuşă Şist calcinat zburătoare T Şist calcinat T Calcar Silice ultrafină D Clincher K LL L 0-5 0-5 0-5 0-5 0-5 0-5 0-5 0-5 0-5 0-5 0-5 0-5 0-5 0-5 .. ciment puzzolanic (tip IV) şi ciment compozit (tip V).5. cimenturi pentru elemente prefabricate şi cimenturi pentru domenii cu condiţii specifice (de ex.2. după conţinutul şi natura adaosurilor: cimenturi fără adaos şi cimenturi cu adaos. cimenturi Portland alitice şi cimenturi Portland belitice. expansive pentru etanşări la lucrări speciale. Conform NE 012-1999. ciment de furnal (tip III).CARACTERISTICI DE COMPOZIŢIE ALE BETOANELOR 2. diferenţiate în funcţie de procentul de clincher şi adaosuri folosite în fabricaţie: ciment Portland (tip I). SR EN 196-2/1995 şi SR EN 197-1/2002.: hidrotehnice. cimenturi albe şi colorate. de sondă. construcţii rutiere. după domeniile de utilizare: cimenturi pentru construcţii obişnuite. ciment Portland compozit (tip II). cimenturile Portland se clasifică în următoarele grupe.

.....5 – sunt clasele de rezistenţă standard la compresiune la 28 zile exprimate în MPa şi determinat în conformitate cu SR EN 196-1:1995...... III...În cimenturile Portland compozite CEM II/A-M şi CEM II/B-M.... Se exprimă cantitativ prin suprafaţa specifică..... CARACTERISTICILE ŞI PROPRIETĂŢILE CIMENTULUI PORTLAND Cimenturile folosite la prepararea betoanelor se caracterizează prin: densitate.. 40 ....... 36-55 ...... rezistenţă mecanică.. II.......... 11-35 .................. fineţe de măcinare.6-20 . 0-5 a ... .....5.......... căldură de hidratare. LL L 0-5 0-5 0-5 0-5 0-5 0-5 CEM III/A 35-64 36-65 0-5 CEM III/B 20-34 66-80 0-5 CEM III/C 5-19 81-95 0-5 Ciment CEM IV/A 65-89 ....................... 21-35 .... în cimenturile puzzolanice CEM IV/A şi CEM IV/B şi în cimenturile compozite CEM V/A şi CEM V/B componentele principale altele decât clincherul trebuie să fie declarate în denumirea cimentului Observaţie: Simbolurile care definesc un anumit ciment sunt: • I..18-30 . fie la 7 zile şi trebuind să cuprindă condiţiile din anexa 1... Densitatea absolută a cimentului Portland variază între 3050…3150 kg/m3 în funcţie de compoziţia mineralogică a cimentului..2.. IV şi V – reprezintă tipul principal de ciment.5 şi 52..cimenturi cu întărire rapidă..... 0-5 CEM compozit V CEM V/B 20-38 31-50 ...Proporţia de silice ultrafină este limitată la 10 %...... SR EN 196-6/94) influenţează viteza de hidratare a particulelor..... CEM III 2. 42..... c ............. stare de conservare.... b ............CARACTERISTICI DE COMPOZIŢIE ALE BETOANELOR Compoziţie (procente de masă a) Componente principale Cenuşă Şist calcinat zburătoare T Silice ultrafină D Puzzolană Naturală P Naturală calcinată Q Silicioasă V Şist calcinat T Calcar Componente auxiliare minore Tipuri principale Calcică W Notare tipuri de ciment uzuale Zgură de furnal S Clincher K Ciment Portland cu calcar Ciment Portland compozit Ciment de furnal CEM II/A-L CEM II/B-L CEMII/A-LL CEM II/B-LL CEM II/A-M CEM II/B-M 80-94 65-79 80-94 65-79 80-94 65-79 - 6-20 21-35 6-20 21-35 ........31-50 .. timp de priză.... Astfel........ 0-5 CEM puzzolanic CEM IV/B 45-64 IV ...... determinate în conformitate cu standardul SR EN 196-1:1995 fie la 2 zile......Valorile din tabel se referă la suma componentelor principale şi auxiliare minore......... durabilitatea şi contracţia şi expansiunea.. Fineţea de măcinare (SR 227/2-98.... dintre principalele proprietăţi ale cimentului se pot enumera: 1... • N şi R – simboluri pentru rezistenţa la compresiune iniţială uzuală (N) şi pentru rezistenţă la compresiune iniţială mare (R). • 32........ 2.. 0-5 Ciment CEM V/A 40-64 18-30 ......6.......... uzual cuprinsă între 3000 (cm2/g) cimenturi obişnuite…5500 (cm2/g) ...

4. în funcţie de evoluţia hidratării. dar păstrează reţeaua celulară nemodificată. Ionescu I. Teodorescu M. funcţie de gradul de alterare a acestora. Starea de conservare (SR EN 196-6/94). conducând spre o structură poroasă. procesul de priză este însoţit de schimbări de temperatură în pasta de ciment. 1984. care sunt puternic exotermi (aproximativ 500 j/g). limita de curgere şi vâscozitatea plastică a pastei de ciment cresc continuu. Viteza de dezvoltate a căldurii de hidratare Sursă: Popa R. Figura 2-11. conţinutul de adaos. alterarea cimentului.. al începerii prizei cimentului. (fig. Căldura de hidratare (SR 227/5. Spre deosebire de priza normală. Dezvoltarea în timp a căldurii de hidratare Component mineralogic C3S C2S C3A C4AF 3 zile 406 21 590 92 Căldură de hidratare (J/g) 7 zile 28 zile 460 485 105 167 661 866 251 377 90 zile 519 184 929 414 Căldură de hidratare J/g C3A C3S C4AF C2S 0 3 7 28 180 zile 5. În acest moment. priza falsă indică o rigidizare accentuată prematură. • stadiul III de alterare care indică alterare totală – evidenţiat prin formare de piatră de ciment. Ispas T. Sub aspect termic. Starea de conservare se apreciază prin examinarea probelor de ciment.CARACTERISTICI DE COMPOZIŢIE ALE BETOANELOR 3. Priza falsă diferă de priza normală 41 . Timpul de priză (SR EN 196/3-95) – produşii de hidratare-hidroliză formează. iar sfârşitul prizei unei temperaturi de vârf. Opriş S. o hidratare prematură şi.96). • stadiul II de alterare care indică alterare parţială – evidenţiat prin formarea de cocoloaşe (bulgări). este determinată de hidrofilia granulelor de ciment şi umiditatea mediului care provoacă. care sfărâmă parţial la strângerea lor între degete. respectiv de C3A şi C3S. 1994.. Cantitatea de căldură este dependentă de componenţi mineralogic ai cimentului.evidenţiat prin formarea de cocoloaşe (aglomerări) ale particulelor de ciment. trei stadii: • stadiul I de alterare care indică început de alterare .. 2003. structura pietrei de ciment prin modificări reologice ale pastei. care se sfărâmă uşor şi integral la strângerea lor între degete. 2-12)... parametrii reologici au salt brusc. precum şi a pierderii fazei lichide a gelurilor. după câteva minute de la amestecarea cimentului cu apa. pasta de ciment se rigidizează şi îşi reduce volumul la uscare.. M. începutul prizei corespunde unei creşteri rapide a temperaturii. Tabel 2-4. 1997. de aceea este necesar a se stabili aceste caracteristici generale pentru fiecare tip de ciment folosit. raportul A/C. După gradul de alterare se pot distinge. indicând existenţa unui sistem structurat şi nu a unui fluid plastic. în timp. este cea care se degajă în timpul reacţiilor chimice care au loc în pasta de ciment. Neville A. care indică faptul că după amestecarea cimentului cu apa. prin păstrare. Începutul şi sfârşitul prizei cimenturilor diferă după compoziţia mineralogică. fineţea de măcinare.. Datorită creşterii şi împâslirii cristalelor.

0 52. scurte sau lungi. 2003 42. fără degajare puternică de căldură. şi mai târziu de 10 ore.5 R ≥ 20. Clasele standardizate de rezistenţă la compresiune ale cimenturilor Portland.5…52. însoţit de degajare puternică de căldură. raportul A/C etc. sunt 32. nefiind afectate proprietăţile amestecului proaspăt sau întărit. produşii rezultaţi din hidratare se formează în jurul granulelor de ciment. plasticitatea (consistenţa) iniţială se poate redobândi prin reamestecare fără adăugare de apă şi priza rapidă – pierderea plasticităţii imediat după prepare.5 ≥60 ≥ 52.5 N ≥ 10.5 ≥ 45 6.5 R ≥ 10. 42 . fără adăugare de apă.5 N 32. Începutul prizei cimentului.5…52.CARACTERISTICI DE COMPOZIŢIE ALE BETOANELOR prin faptul că nu este însoţită de o degajare importantă de căldură. o clasă cu rezistenţă iniţială normală – notată (N) şi o clasă cu rezistenţă iniţială mare – notată (R ).5 ≥ 75 42. determinând rigidizarea acestuia.. determinate după timpul de întărire de 28 de zile. Sursă: NRC. 42. b. Formaţiunile C-S-H acoperă granulele. toate procesele fizico-chimice decurgând normal. restabileşte consistenţa acestora. Conform standardelor în vigoare.5 R ≥ 20. Funcţie de rezistenţa iniţială pentru fiecare clasă sunt definite.5 şi 52. formând punţi. conţinutul de adaos.0 Rezistenţă la compresiune (N/mm2) Începutul de priză (min. Începutul şi sfârşitul prizei cimentului variază în funcţie de compoziţia mineralogică a fiecărui tip de ciment. Ea se poate datora unor condiţii neadecvate de fabricaţie sau de depozitare. a. Reamestecarea pastei de ciment. Cerinţele fizice ale cimenturilor uzuale Clasa de rezistenţă 32.5 N/mm2. plasticitatea iniţială nu se poate redobândi prin reamestecare. Figura 2-12 prezintă hidratarea-hidroliza cimentului. 1999. pierdere de consistenţă şi incompatibilitate ciment-aditiv.. Tabel 2-5. reprezintă realizarea unui salt important ai parametrilor reologici. Timpul de priză (SR EN 196-3/97).0 52. priză falsă. Mecanismul prizei cimentului. de etringit.5.0 Sursă: Buchman I. Figura 2-12. formând cu trecerea timpului cristale aciculare. Schema formării structurii cimentului Priza timpurie se poate clasifica în: priză falsă – întărire prematură a cimentului. prin formarea unui sistem structurat (schelet rigid) şi nu a unui fluid plastic. fineţea de măcinare. Hidratare anormală a C3A poate conduce la priză rapidă.0 42. Rezistenţa mecanică (SR EN 196/1-95).5 N ≥ 20. începutul prizei nu trebuie să se producă mai devreme de 45 min.) iniţială standard 2 zile 28 zile - 32.

. 1984.1998): a. se folosesc la prepararea mortarelor şi betoanelor de ciment şi la alte lucrări de construcţii. Expansiunea cimentului are loc datorită apariţiei hidroxizilor. 1999. dar şi a compoziţiei mineralogice a cimentului. balast (0…31 mm sau 0…71 mm). permeabilităţii etc. . C. granulare care în amestec cu un liant.. în urma reacţiilor chimice de hidroliză. în mase mari şi se caracterizează prin 43 . C3S C4AF C2S C3A 0 3 7 28 180 zile 7. Principalele criterii de clasificare ale agregatelor (STAS 1667-76. Acestea din urmă se pot repartiza în două categorii: roci plutonice şi hipoabisale. exces de apă care este determinat de existenţa unei fineţi mari de măcinare a cimentului.. Opriş S.CARACTERISTICI DE COMPOZIŢIE ALE BETOANELOR Rezistenţă la compresiune (MPa) Obţinerea rezistenţelor mecanice se realizează în funcţie de participarea componenţilor mineralogici. mare – pietriş (7…71 mm). provenit prin sfărmarea artificială a rocilor: nisip de concasare (0…7 mm). 1994. decorative etc. Creşterea rezistenţei la compresiune a componenţilor mineralogici ai cimentului Sursă: Popa R. Rocile plutonice sunt formate al adâncime. sau sub crusta terestră. Contracţia şi expansiunea sunt fenomene ale inconstanţei de volum care apar la priza şi întărirea cimentului. piatră mare (71…125 mm). Domeniul de utilizare: refractare. provenit din sfărmarea naturală a rocilor: mărunt – nisip (0…7 mm). piatră spartă (7…71 mm).3. utilizată la obţinerea pastei de ciment. Rezistenţa la compresiune caracterizează calitativ cimentul. presiuni ridicate de cristalizare... b. îngheţ-dezgheţ repetat. Aceste acţiuni pot fi de tipul: solicitărilor mecanice. 1998) 8. acidorezistente.. AGREGATE Agregatele sunt materiale inerte. ordinea descrescătoare fiind: C3S-C2S-C3A-C4AF. Durabilitatea este o noţiune extrem de complexă şi care poate fi definită sumar ca fiind capacitatea cimentului de a satisface exigenţele pentru care acesta a fost proiectat şi executat şi pus în lucrare. STAS 667-97) sunt: 1. determinând clasa de rezistenţă la compresiune exprimată în N/mm2. (Dobre R. roci magmatice formate din rocă topită (magmă) pe. având loc datorită pierderii apei în exces. 2. Ispas T. Natura petrografică şi mineralogică (SR EN 932-3. o perioadă cât mai îndelungată de timp sub acţiunea fizico – chimico – mecanice luate în considerare la proiectarea lui. Figura 2-13. STAS 662-89. 71…125 mm). Ionescu I. 2. STAS 2386-79. Teodorescu M. Mărimea granulelor: a. a prezenţei ghipsului (expansiune sulfatică) şi prezenţei unor impurităţi care determină la apariţia fenomenului de îngheţ-dezgheţ. Contracţia însoţită de microfisurare este o proprietate a cimentului. 3.

densitatea aparentă (ρa). gnais. Agregate monogranulare şi bigranulare 2. forma şi textura suprafeţei. Formaţiunile pot rămâne mobile sau sunt solidificate. anhidrit. 4. dolomită. Structură: compact sau poros. siltstone. De ex.3.. absorbţia de apă şi umiditatea suprafeţei etc. calcar. 9. Provenienţă: din sfărmarea naturală a rocilor (nisip 0…7 mm. 8. piatra spartă 7…71 mm. arcoză. densitate în grămadă / vrac (ρg). ipsos. piatră spartă şi nisip ( cu formă neregulată unghiulară şi suprafaţă aspră). roci sedimentare formate la suprafaţa pământului prin acumularea sau precipitarea elementelor ce rezultă din alterarea şi eroziunea rocilor deja existente. diorit. chert. Figura 2-14. grauwacke. cuarţit. amfibolit. granulozitatea. roci metamorfice formate din roci preexistente sub acţiunea căldurii şi /sau presiunii din crusta terestră. naturale (formă sferică. şist argilos. gabrou. Numărul fracţiunilor granulometrice: monogranular sau bigranular. lamelare. 44 . PROPRIETĂŢILE ŞI CARACTERISTICILE AGREGATULUI Dintre principale proprietăţile ale agregatelor. responsabile de transformările mineralogice şi structurale. b. calcit. 7. porfir. la adâncime redusă. cuarţit. balast – amestec natural de nisip şi pietriş 0…31 mm sau 0…71 mm) sau din sfărmarea artificială a rocilor .CARACTERISTICI DE COMPOZIŢIE ALE BETOANELOR structura lor cristalină grosieră. andezit. corneană. Densităţile (STAS 4606-1980): densitatea reală (ρ). granulit. ardezie cuarţoasă. paralelipipedice. Rocile vulcanice sau extrusive se formează din lave sau din elemente piroclastice la suprafaţa pământului şi au o structură foarte fină sau sticloasă.1. De ex. brecie. gresie şistoasă. de asemenea.concasare (nisipul de concasare 0…7 mm. aciculare) sau artificiale (formă cubică. piatra spartă mare 71…125 mm). bazalt etc. porfirit. plate. alungită). 6. Ele se pot forma. sub crusta terestră şi au o structură cristalină fină. marmură etc. De ex. trahit. piatra mare 71…125 mm. aderenţa. ovoidală. segregarea. prin acumularea de resturi organice. melafir. Granulozitate: granulozitate continuă sau granulozitate discontinuă. granit. 5. slenit. concreţionat etc. se pot menţiona: rezistenţele mecanice. Forma granulelor: pietriş (cu forma rotunjită şi suprafaţa relativ netedă). c. pietriş 7…71 mm. fiind în general întrepătrunse. diabaz.. Rocile hipoabisale formează corpuri mai mici. ale căror cristale sunt vizibile clar cu ochiul libere. densitatea. Structura rocilor metamorfice fiind de regulă anizotropă. cretă.

Proporţia diferitelor granule (însumarea granulelor până la mărimea dată) sau curbele granulometrice care indică dacă distribuţia mărimii granulelor este optimă (Cărare T. având în abscisă mărimea ochiului sitei (sau a ciurului) (mm). B şi C. Aceasta este posibil prin amestecarea nisipului cu pietrişul. 2-15. aria totală a agregatului va fi mare. curba A) diferă de cea a unui material cu granulozitate discontinuă (fig. sau prin şoc mecanic în stare uscată). întrucât fracţiunile lipsă apar pe curbă sub forma unor drepte orizontale. se reprezintă. în cantităţi şi dimensiuni corespunzătoare. de obicei. 45 . exprimată în procente din masa totală a agregatului uscat..CARACTERISTICI DE COMPOZIŢIE ALE BETOANELOR 1. aspectul va deveni poros şi rugos. cantitatea de material care trece prin sită (sau ciur). influenţează proprietăţile betoanelor întărite. reprezintă repartiţia procentuală (în greutate) a diferitelor sorturi (elementare sau granulare) care alcătuiesc agregatul natural. este dată de gradul de compactitate a acestuia.. Granulozitate discontinuă Sursă: Ivanov I. Rezistenţele mecanice (STAS 4606-1980). două sau trei curbe limită. 1995. având trasate. Limitele de granulozitate pentru diferite clase de betoane sunt date de către normativul NE 012-99. Figura 2-15 şi 16 indică faptul că proporţiile dintre fracţiunile granulare se vor stabili după criteriul economic. 1986). Granulozitatea dorită se poate obţine prin sortarea agregatelor prin ciuruire cu site de diferite ochiuri. 2. cu rezistenţe mecanice scăzute. dar şi o arie totală a agregatului minimă. care împart câmpul graficului în 3 sau 4 zone. Granulozitatea optimă a agregatului. Granulozitate continuă. curba B şi C). astfel încât să se obţină un volum minim de goluri în beton. cu consecinţe negative asupra calităţii şi a costului final. pe grafice gata imprimate. iar în ordonată.. necesitând consum ridicat de ciment şi de apă. Curbele granulometrice reprezentă rezultatul analizei granulometrice a întregii cantităţi de agregat. Curbe de granulozitate A. Figura 2-15. în funcţie de natura agregatelor. îngheţ-dezgheţ etc. curbele de granulozitate. Dacă se tinde să se adopte o curbă de granulozitate cu un conţinut ridicat de parte fină.. raportată la două axe rectangulare de coordonate. Căpăţână Al. astfel încât volumul de goluri dintre particule să fie cât mai mic. precum: compresiune (sfărmare a pietrei în stare naturală.. Dacă se tinde să se adopte o curbă de granulozitate cu un conţinut scăzut de parte fină. Granulozitatea agregatului (STAS 1667-76). Curba de granulozitate a unui material granular cu granulozitate continuă (fig. 2-15.

Figura 2-18. solzoasă. netedă. neregulată. alungită. Densitatea specifică = masa solidului păstrat în vid / masa unui volum egal de apă distilat lipsit de gaz sau masa volumului solid. Forma granulelor şi textura suprafeţei. granulele alungite dau betoane având rezistenţe mai reduse cu 20…25% faţă de betoane realizate cu granule rotunjite deoarece nu pot fi bine compactate. Variaţia granulozităţii agregatelor în raport cu dozajul de ciment şi cantitatea de nisip 3. obţinute prin concasare dau betoane cu Figura 2-17. Densitatea în grămadă / vrac (ρg) – în stare afânată sau îndesată. Clasificarea principalelor formelor ale particulelor de agregat: rotunjită. 4. rezistente şi eterogene din punct de vedere mineralogic. 5. Conlucrarea realizându-se prin întrepătrunderea pastei în rugozităţile suprafeţei agregatului. granulele de formă rotunjită dau betoane uşor lucrabile. Agregatele pot fi clasificate în funcţie de: • • • • • • Densitatea reală (ρ). Densitatea (STAS 4606-80). Detaliu interfaţă pastă ciment – nisip. x 1760). angulară. Volumul absolut = Numai volumul masei solide. Aderenţa agregatului are o importanţă deosebită în realizarea conlucrării cu piatra de ciment. rugoasă. Microscopie electronică (45μm. Clasificarea principalelor texturi ale particulelor de agregat: sticloasă. De preferat. rotunjite Textura suprafeţei agregatului influenţează aderenţa liantului de agregat. cristalină şi cu structura în fagure. Agregate angulare şi rezistenţe mai mari. fiind folosirea de agregate rugoase.CARACTERISTICI DE COMPOZIŢIE ALE BETOANELOR Figura 2-16. care au nevoie de mai puţină apă de amestecare şi sunt mai uşor de compactat. Astfel. 46 . dacă sunt bine compactate. granulară. granulele colţuroase. Volumul total = volumul masei solide + volumul porilor. Densitatea aparentă (ρa). agregatele care au o suprafaţă rugoasă asigură o mai bună aderenţă.

uscat în aer UA (suprafaţă uscată cu o anumită cantitate de apă în pori) şi complet uscat CU (nu există apă pe suprafaţă sau în pori) (fig. (Lucaci Gh. 6 materiale care se fărâmiţează. 1995) Figura 2-19. Figura 2-20. 2-20).CARACTERISTICI DE COMPOZIŢIE ALE BETOANELOR Principalele clasificări ale agregatelor după densitatea în vrac (grămadă / specifică) (Neville A. care conduce la neomogenitatea acestuia prin acumularea granulelor mari la baza grămezilor formate prin descărcarea autobasculantelor sau altor mijloace de transport. Pe parcursul preparării betoanelor. în timpul proiectării compoziţiei betoanelor. preparare şi punere în lucrare a betonului.3. Umiditatea agregatului Conţinutul de umiditate al agregatului: saturat în umiditate SU (pori deschişi umpluţi cu apă + apă liberă la suprafaţă). Umiditatea permite reducerea segregării.. saturat şi cu suprafaţă uscată SSU (pori deschişi umpluţi cu apă şi suprafaţă uscată). 6. deoarece structura internă ale particulelor este formată din material solid şi pori. Pentru agregate uşoare. 47 . CONDIŢII DE CALITATE ALE AGREGATELOR Agregatele folosite în domeniul construcţiilor trebuie să îndeplinească următoarele condiţii principale de calitate: • să fie curate (să nu conţină părţi fine nocive – argilă. normale ρag = 2000 kg/m3…3000 kg/m3 şi grele ρag = 3000 kg/m3. se sparg uşor . Principalele tipuri de umidităţi în agregat 2. (Peştişanu C. Segregarea este fenomenul de separare a granulelor după mărime. substanţe organice sau materiale străine etc. valoare de care se ţine seama la rectificarea cantităţii de apă şi de agregat. 2000) 7.. praf. Absorbţia de apă şi umiditatea suprafeţei este o determinare importantă atunci când se proiectează în cadrul compoziţia betoanelor.). 2004) în stare afânată este: uşoare ρag < 2000 kg/m3. în nici un caz friabile6. • să fie sănătoase şi compacte.2. variabilă funcţie de capacitatea de absorbţie şi umiditatea lor. important este gradul de saturaţie al agregatului (absorbţia de apă) care se poate produce într-un interval de timp corespunzător duratei de prelucrare. gradul de saturaţie poate varia între 5…10% din greutate. prin aderenţa granulelor fine la cele grosiere. pori care conţin o anumită cantitate apă.. cantitatea de apă de amestecare. M.

CARACTERISTICI DE COMPOZIŢIE ALE BETOANELOR • • • • să aibă structura cristalină şi nu amorfă. caz în care se reduce cu cca. în cantităţi mici 0.4. respectiv: • să fie limpede şi fără miros. pentru a avea rezistenţe mecanice corespunzătoare. • să nu conţină deşeuri sau scurgeri provenite de la fabrici de celuloză. următoarele caracteristici ale betonului: lucrabilitatea. gelivitate şi rezistenţele mecanice). Clasificarea adaosurilor: 1. îmbunătăţesc sau modifică proprietăţile betonului în stare proaspătă sau întărită (lucrabilitatea. însemnând instabilitate în timp. pentru pH min. condiţiile tehnice de calitate prevăzute în STAS 790-84. 1984): • declanşează şi întreţine reacţiile de hidratare-hidroliză ale cimentului. slab acidă sau slab alcalină (pentru pH max. în special. rezistenţa la agenţi chimic agresivi etc. ateliere de galvanizare). având următoarele roluri în amestec (Popa R.. praful de silice etc. să fie înscrise în zone de granulozitate prescrisă. 10% cantitatea de nisip (0-3 mm) din agregate.. caracteristice care determină rezistenţa şi calitatea betonului. 2. 48 . = 10. să provină din roci dure şi rezistente la uzură. Teodorescu M. • umezeşte suprafeţele agregatului. APA DE AMESTECARE Apa de amestecare. de preferat. zahăr. 2. cenuşa de termocentrală. în totalitate. aceasta va îndeplini. gradul de impermeabilitate. reglementările tehnice specifice precum şi condiţiile tehnice de calitate prevăzute în NE 012-1999. Dacă se foloseşte apă din alte surse. înlocuitor parţial al părţii fine din agregat. acid sulfuric. Folosirea adaosului inert conduce la îmbunătăţirea lucrabilităţii şi compactităţii betonului. în totalitate. vopsele. respectiv a trece din stare amorfă în cea cristalină. • realizează lucrabilitatea betonului. să aibă formă regulată. ADAOSURI ŞI ADITIVI Adaosurile sunt materiale anorganice fine ce se pot adăuga în beton în cantitate de 535% substanţă uscată. cel mai frecvent folosit fiind filerul de calcar.5. ca factor de compoziţie exprimată cantitativ (în kg sau litri) sau sub forma raportului A/C este prin definiţie un fluidifiant al betonului. gradul de impermeabilitate. = 4). glucoză. principalele adaosuri din această categorie fiind: zgura granulată de furnal. Apa utilizată la prepararea betonului. va fi apă din reţeaua potabilă publică sau din altă sursă. Adaosurile vor îndeplini. Adaosurile pot îmbunătăţi. Aditivi sunt produse chimice care introduse la prepararea betonului. cocserii. 2. caz în care se contează pe proprietăţile hidraulice ale adaosului. faţă de masa cimentului.15…5% substanţă uscată faţă de masa cimentului. Active (puzzolanice sau hidraulice). • să aibă reacţie neutră. utilizat în vederea îmbunătăţirii anumitor caracteristici ale acestuia sau pentru a realiza proprietăţi speciale. Inerte. deoarece structurile amorfe în timp tind a se devitrifica.

Editura ConsPress Bucureşti. Chemical admixtures for concrete. October 2001. Germany.. 16-22. A. and digital resolution on the phase percolation and transport properties of the NIST cement hydration model.. antrenori de aer. intens reducători de apă. J.. Editura ICB. 2002..CARACTERISTICI DE COMPOZIŢIE ALE BETOANELOR Aditivii vor îndeplini. comparaţie dimensiune granulă ciment şi particulă puzzolană naturală Figura 2-22.. Popa E. precum şi influenţa acestora asupra caracteristicilor betonului în stare proaspătă şi întărită. The effect of statistical fluctuation. Ilinoiu G. 5. Ilinoiu G.. E. Haecker C. P. J. Timişoara. E.. plastifianţi. P. Cement and Concrete Research. întârzietori de priză. bentonită fin măcinată Sursă: Taylor P.. Prediction of Cement Physical Properties by Virtual Testing.. Process Technology of Cement Manufacturing. Construcţii Civile şi Industriale Anul IV. pag. pp. 1998. Nr. beton armat şi beton precomprimat.6. 1995. Bob C. J... 49 . Garboczi E. G.. Sweden. Proceedings. mortarelor şi betoanelor.. Materiale de construcţie. Contribuţii în managementul şi ingineria proceselor de construcţii pentru realizarea lucrărilor de reparaţii şi consolidări a elementelor din beton. 2003... finite size error. 31. metacaolin. C. Iureş L. Structure. Jebelean E. Burg R. Stutzman P. 1981. Fifth International VDZ Congress. Badea C. Bentz D. Mai 2002. BIBLIOGRAFIE LA CAPITOLUL 2 1. 2.. Prediction of cement physical properties by virtual testing. Volume 2. 2001 Funcţie de efectul principal indus asupra betonului aditivii pot fi clasificaţi după cum urmează: reducători de apă. Editura Orizonturi Universitare. Popa E. 3. 7. Bentz D. 8. Budan C. Snyder K. Crăciunescu L. Feng X. Cement International. 2. 11. Hydration of Portland Cement: The Effects of Curing Conditions.. Controlul calităţii lianţilor. 1.. Bentz D. 3.. pag. June 1997. 2003. Düsseldorf. Imagine microscopică.. 86-92 pp. în totalitate. Efectele principale şi secundare ale aditivilor curent utilizaţi. 53-63. 2003. Adaoşi minerali: de la stânga la dreapta – cenuşă volantă uscată (centralele termoelectrice). acceleratori de întărire... silice ultrafină. antigel. 10 th International Congress on the Chemistry of Cement Proceedings. 10. No.. P. superplastifianţi.. Crăciunescu L. Feng X. reglementările tehnice specifice precum şi condiţiile tehnice de calitate prevăzute în STAS 8573-78 şi STAS 8625-90. Figura 2-21. Vol. acceleratori de priză. P. cenuşă. Buchaman I. Vol. Materiale de construcţie. 30. 32-34. trebuie corelată cu datele din fişele tehnice ale fiecărui produs livrat de producător. Stutzman P. 9. UTCB. zgura granulată de furnal înalt. 6. Editura UTCB. 4.. P. impermeabilizatori şi inhibatori de coroziune. E. Haecker C. 2003. Bentz D. November 2001... 10. Stutzman P. Caracteristici structurale si de compozite ale cimentului Portland. No. Construction Engineering. September 23-27. Teză de doctorat. P. 1501-1514.

Darie M. Quality control of concrete structures. 2001. Partea 1: Determinarea rezistenţei la uzură (micro-Deval).1998.S. 13. September 8-10. Popa R. no.. 16. Manualul Inginerului din Industria Cimentului. .. SR EN 933-2. August 10-14. C. P. 33. 106.. Editura ICB. Bentur A. 22. Voiculescu M.T. Anglia. Teodorescu M. Civil Engineering. Vol. 34.2001. 36-37. 1051-1061. Editura Tehnică. Popa E. Kelly P. CO. Fronsdorff G. Proceedings. Longman 1996. 1994.. STAS 790-84. 36. 24. 40. 99-M8.. 23.. Shcherbakov E. Lura P. 39. Mauro J. 1998. Editura Tehnică. SR EN !097-4. 1.J. Proprietăţile betonului. 15.. 2003. Michael L. 41. Apă pentru betoane şi mortare. S. Breugel K. 31. Bentz D. 1998.CARACTERISTICI DE COMPOZIŢIE ALE BETOANELOR 12. Condiţii tehnice generale de calitate. Annual Report 2002. 89-99 pp.. STAS 4606-1980.. Încercări pentru determinarea caracteristicilor generale ale agregatelor. Mineral admixtures for concrete.2001. 38.. SR EN 932-3. Agregate naturale grele pentru mortare şi betoane cu lianţi minerali.. 32... 2004. Contributions of NIST/NBS Researchers to the Crystallography of Construction Materials. Construcţii. Copper Mountain. 50 . 54-66. ConsPress Bucureşti.. dimensiuni nominale ale ochiurilor.. Vol. 1995. Metode de încercare. Partea 3: Procedură şi terminologice pentru descrierea petrografică simplificată. The Virtual Cement and Concrete Testing Laboratory Consortium. B.. A.. B. Nov-Dec. pp. Agregate naturale şi piatră prelucrată pentru lucrări de drumuri. 6. Scotland UK. NISTIR 6962. Editura Didactică şi Pedagogică. Tehnologia lucrărilor de construcţii. ACI Materials Journal. 1991. Effects of Test Conditions and Mixture Proportions on Behavior of HighStrength Concrete Exposed to High Temperatures. Simon M.. Încercări pentru determinarea caracteristicilor generale ale agregatelor.2001. Popa R. Taylor P. Încercări pentru determinarea caracteristicilor geometrice ale agregatelor. Muravin G. Teodorescu M. Snezshitskiy Y. Neville A. pag. 71. pag. SR EN 932-1. December –January 2002. Yvonne D. Partea 4: Determinarea porozităţii filerului uscat compactat.. Journal of Research of the National Institute of Standards and Technology. Partea 1: Metode de eşantionare. Încercări pentru determinarea caracteristicilor generale ale agregatelor. pag. STAS 2386-1979. Lange D. 19. Prepararea betonului. Phan L. STAS 1667-1976. 28. 27. Încercări pentru determinarea caracteristicilor generale ale agregatelor. Proceeding of the Seconf International RILEM / CEB Symposium.N. Budan C. Peştişanu C... University of Dundee. 277-285.. 37. Engineering Conferences International. Advances in Concrete Mixture Optimization. Snyder K. Opriş S.. Editura UTCB. 25.. 2003. SR EN 932-6. C1.. Ed. Mitchell’s Materials Technology. 64-65. 2003. Încercări pentru determinarea caracteristicilor mecanice şi fizice ale agregatelor. Partea 2: Analiza granulometrică – Site de control. 21.B. June 2001. Concrete Durability and Repair Technology Conference. Încercări pentru determinarea caracteristicilor mecanice şi fizice ale agregatelor. L. Proceedings. SR EN 1097-7.. Choice of optimal concrete composition on the basis of acoustic emission data. Measurement of Water Transport from Saturated Pumice Aggregates to Hardening Cement Paste. Agregate naturale grele pentru betoane şi mortare cu lianţi minerali. Vierescu R. 18. 17. M. SR 667-2001.. Partea 6: Definirea repetabilităţii şi a reproductibilităţii. 29. Partea 7: Determinarea masei volumice reale a filerului – Metode cu picometru. SR EN 1097-5. Proiectarea compoziţiei betoanelor cu densitate normală. SR EN 932-3. 20. 1999. 1986. 1984. Condiţii tehnice de calitate. 26. 1999. Kovler K. Glenn R. 1997. Ghent. Ilinoiu G.. 14. Advances in Cement and Concrete. 35... Simion Al. Stutzman P. Tehnologia lucrărilor de construcţii. Partea 5: Determinarea conţinutului de apă prin uscare în etuvă ventilată. Under the microscope. Partea 3: Procedură şi terminologice pentru descrierea petrografică simplificată. Bucureşti. Structure. Editura ICB.. Carino N. 30. Materiale de construcţie. No.. Agregate minerale uşoare... SR EN 1097-1.

Încercări pentru determinarea caracteristicilor geometrice ale agregatelor. Cimenturi hidrotehnice şi cimenturi rezistente la sulfaţi. Partea 5: Determinarea procentului de suprafeţe sparte în agregat. 45. Partea 8: Aprecierea fineţii – Determinarea echivalentului de nisip. Încercări pentru determinarea caracteristicilor geometrice ale agregatelor. Determinarea conţinutului de elemente cochiliere. SR EN 933-9 2001. Încercări pentru determinarea caracteristicilor geometrice ale agregatelor. 43. 2001. 2001. Încercări pentru determinarea caracteristicilor geometrice ale agregatelor. SR EN 933-10. SR EN 933-7. 2001. 47. Partea 9: Aprecierea fineţii – Încercare cu albastru de metilen. SR EN 933-5. Partea 10: Aprecierea fineţii – Determinarea granulaţiei filerului (cernere în curent de aer). SR 3011-96. Procent de cochilii în agregat.CARACTERISTICI DE COMPOZIŢIE ALE BETOANELOR 42. 44. SR EN 933-8. Încercări pentru determinarea caracteristicilor geometrice ale agregatelor. 46. Partea 7. 2001. 51 .

sunt produse şi folosite cu regularitate. este un material compozit. relativ repede. 1994. Teodorescu M. 52 . (NE 013-2002) Dintre principalele proprietăţi ale betoanelor în stare proaspăt. betonul a căror proprietăţi şi performanţe sunt proiectate. 3. 1999) Betonul. În ciuda acestor complicaţii. 1982) Pe parcursul maturizării betonului. poate fi definit şi în funcţie de proprietăţile lui. (Cadar I. este folositor a considera fiecare proprietate ca o continuitate a altora. în beton nu încetează la sfârşitul perioadei de întărire. precum şi de modul de întreţinere şi exploatare a construcţiei. Nici una dintre transformările care au loc. temperatura etc.1. consistenţa. Densitatea betonului proaspăt (STAS 1759-88). PRINCIPALELE PROPRIETĂŢI ALE BETOANELOR Betonul. vor continua încet în timp. realizat prin amestecare şi omogenizare a liantului. volumul de aer oclus. PRINCIPALELE PROPRIETĂŢI ALE BETONULUI ÎN STARE PROASPĂTĂ Betonul proaspăt reprezintă starea acestuia din momentul preparării până în momentul începerii prizei cimentului. prezentând după întărire un aspect de conglomerat cu structură eterogenă..1. prin definiţie. caracterizat prin rezistenţe fizico – chimico – mecanice specifice şi durabilitate. reprezintă masa unităţii de volum al betonului în stare proaspătă (kg/m3). structură internă suferă modificări chimice şi structurale.PRINCIPALELE PROPRIETĂŢI ALE BETOANELOR CAPITOLUL 3. 3. Imagine beton alunecând pe jgheab Sursă: Elba – Werk. de obicei. DENSITATEA BETONULUI a.. separarea apei de amestec.1. În această perioadă are deformaţii plastice şi poate fi compactat prin diverse metode specifice. influenţate de o serie de factori precum condiţiile de mediu şi de expunere. Figura 3-1. iar altele vor fi declanşate de către anumiţi factori de mediu şi de expunere. lucrabilitate. agregatului şi apei.. se pot menţiona: densitatea aparentă. (Popa R. Unele.

Sursă: NE 012-99. la aceeaşi temperatură. Densitatea absolută reprezintă raportul dintre masa volumului solid absolut (fără goluri şi pori). pentru a căror realizare. cu un consum minim de energie şi de forţă de muncă. pereţi structurali T3 sau T3 /T 4 Idem. CONSISTENŢA ŞI LUCRABILITATEA Lucrabilitatea betonului (STAS 1759-88) reprezintă un ansamblu de proprietăţi care permit păstrarea omogenităţii în timpul transportului. recipienţi. • uşoare (1000…2000 kg/m3). precum şi aptitudinea sa de a umple complet cofrajul şi de a îngloba armăturile. grinzi. • semigrele (2001…2200 kg/m3). Consistenţa reprezintă proprietatea betonului în stare proaspătă de a se opune deformaţiilor plastice şi vâscoase sub acţiunea propriei greutăţi sau sub acţiunea unei forţe exterioare. realizate cu beton pompat.PRINCIPALELE PROPRIETĂŢI ALE BETOANELOR Densitatea aparentă reprezintă raportul dintre masa betonului proaspăt în stare compactată şi volumul său aparent (inclusiv volumul porilor şi al golurilor interioare). stâlpi. sub greutatea proprie. Metoda tasării constă în măsurarea tasării betonului proaspăt. crt. în urma operaţiilor de compactare. Consistenţa betonului funcţie de tasare Nr. păstrat în vid şi masa unui volum egal de apă distilată lipsită de gaze. manipulării. 1 2 3 4 Tipul elementului Clasă de consistenţă Fundaţii din beton simplu sau slab armat. valoarea funcţie de care se Figura 3-2 Măsurarea consistenţei betonului folosind încadrează consistenţa betonului. folosind o formă tronconică în care se introduce betonul. Tasarea conului (mm) 30±10 /70±20 70±20 /100±20 120±20 150±30 180±30 53 . 3. conform STAS 1759-88. metoda tasării Tabel 3-1 Metode folosite pentru determinarea consistenţei betonului Tasarea conului Metoda răspândiri Gradului de compactare Remodelare (Vebe) STAS 1759-88 ISO 9812 STAS 1759-88 STAS 1759-88 Tabel 3-2. elemente cu secţiuni reduse 5 Elemente. • foarte uşoare (≤ 1000 kg/m3). monolitizări T4 Elemente sau monolitizări cu armături dese sau dificultăţi de T 4 / T 5 compactare. Pe forma tronconică de aşează o riglă şi se măsoară tasarea (h) în mm. element masive T2 sau T3 Fundaţii din beton armat. Densitatea specifică reprezintă raportul dintre densitatea betonului şi a apei la temperatura de 40 oC. compactării şi finisării betonului proaspăt. Densitatea aparentă a betonului întărit la 28 de zile (kg/m3) se clasifică în următoarele clase: • foarte grele (≥ 2500 kg/m3). • grele (2201…2500 kg/m3).1. tehnologia de execuţie T 5* impune betoane foarte fluide * este obligatorie utilizarea de aditivi superplastifianţi.2.

reprezintă proprietatea betonului de a ceda o parte din excesul de apă la suprafaţa lui.1. este dată de relaţia: V Ts = s (cm 3 / cm 2 ) [3. care se ridică rămâne la parte inferioară a particulelor mari de agregate sau a armăturii şi prin evaporare lasă în urma ei pori capilari care creează zone de slabă legătură. alegerea unei granulozităţi corecte pentru agregate. în care o parte din apa de amestecare tinde să se ridice la suprafaţa elementelor din beton în timpul compactării.. 2000 ) 3. în cazul unei probe de beton proaspăt. Volumul de aer inclus / oclus din beton scade o dată cu creşterea duratelor de amestecare. VOLUMUL DE AER OCLUS Conţinutul de aer oclus poate fi determinat conform STAS 5479-88 folosind metoda gravimetrică sau metoda volumetrică cu presiune. Se poate afirma că. iar o alta.4. iar un conţinut mai mare provocând scăderi importante ale rezistenţelor betonului.. (Lucaci Gh. Exemplificarea tendinţei de separare a apei din beton Cantitatea de apă separată. Figura 3-3. de transport şi de vibrare. În cazul betoanelor de ciment se urmăreşte ca volumul de aer oclus să fie cuprins între 1 …4%.1] S 54 . TENDINŢA DE SEPARARE A APEI DE AMESTECARE Tendinţa de separarea apei de amestecare la suprafaţa elementelor din beton. Reducerea acesteia este influenţată favorabil de creşterea fineţii de măcinare a cimentului. un conţinut mai mic neprotejând betonul la îngheţ-dezgheţ. pe unitatea de suprafaţă (Ts). fenomen cunoscut şi sub denumirea de mustire. creşterea conţinutului în fracţiuni fine şi foarte fine din beton. folosirea aditivilor şi a unei lucrabilităţi adecvate lucrării care se execută. este o formă de segregare.1.PRINCIPALELE PROPRIETĂŢI ALE BETOANELOR 3.3.

Corectarea acestei tendinţe se face pe bază de încercări în laborator. sau între volumul fazei solide (Vs) şi volumul total aparent (Va).50 m sau a scurgerii acestuia pe jgheaburi prea lungi sau cu înclinaţii mai mari de 30 o. (Cărare T.5. segregarea exterioară – apare în cazul căderii libere a betonului. se pot menţiona: densitatea. prin corectarea dozajului de ciment şi prin adaosuri de aditivi.1.PRINCIPALELE PROPRIETĂŢI ALE BETOANELOR unde: Vs . de la înălţimi mai mari de 1. V ρ Co = a = s (%) [3. Densitatea betonului variază funcţie de densitatea agregatelor.1. • 3. care tind să rostogolească mai repede decât ceilalţi componenţi. prin separarea apei sau agregatelor. conductivitatea termică. DENSITATEA Densitatea betonului este dată de greutatea unui metru cub de beton pus în lucrare. a diferenţelor de dimensiune ale particulelor şi diferenţele de greutate specifică ale constituenţilor amestecului. după întărire. conducând la fenomenul desprinderii granulelor mari din masa betonului. (NE 0132002) Dintre principalele proprietăţi ale betonului în stare întărită.2. permeabilitatea.2. Teodorescu M. rezistenţele mecanice. PRINCIPALELE PROPRIETĂŢI ALE BETONULUI ÎN STARE ÎNTĂRITĂ Betonul întărit reprezintă starea acestuia din momentul începerii prizei cimentului până în momentul maturizării totale. dozaj de ciment şi mărimea golurilor care depind de raportul A/C. 1984) • segregarea interioară .volumul apei separate. cu apariţia tendinţei de separare a acestora şi dirijare a lor în jos.reprezintă ruperea coeziunii dintre granulele de agregat din amestec. S . TENDINŢA DE SEGREGARE Tendinţa de segregare indică uşurinţa cu care betonul îşi pierde structura omogenă. deformaţiile la uscare şi reumezire etc. COMPACTITATEA Prin compactitatea betonului (STAS 2414-91) (co) se înţelege raportul între densitatea lui aparentă (ρa) şi densitatea specifică (ρ).2] ρ Va 55 . la anumite intervale de timp (cm3). datorită unor şocuri sau vibraţii.. gelivitatea. compactitatea...2. caracterizat prin rezistenţe mecanice evolutive. 3.2. 3. Betoanele pot avea o tendinţă accentuată de segregare datorită calităţii necorespunzătoare a materialelor componente. extrasă la suprafaţa betonului. 1986) 3. Principalele tipuri de segregări ale betonului sunt: (Popa R.aria suprafeţei betonului proaspăt (cm2).

Volumul porilor în beton se determină conform STAS 5479-88.2. Figura 3-4. care se aplică betoanelor preparate cu agregate de orice dimensiuni. 3. 3-4). În mod convenţional. metoda volumetrică cu presiune. care caracterizează cantitativ uşurinţa cu care un fluid sau vapor trece prin el.PRINCIPALELE PROPRIETĂŢI ALE BETOANELOR Compactitatea este o noţiune deosebit de importantă. metoda volumetrică fără presiune. 56 . sub acţiunea unei diferenţe de presiune. Detalii de betoane permeabile Sursă: NIST Permeabilitatea poate fi definită ca fiind proprietatea (unui material cu structură poroasă). Când porozitatea totală depăşeşte 4% . precum: metoda gravimetrică (indirectă). se remarcă faptul că majoritatea acestora evoluează în funcţie de o caracteristică foarte importantă a betonului întărit – permeabilitatea (STAS 3518-89) (fig.2. rezistenţele mecanice. un beton se consideră compact când porozitatea sa este cuprinsă între 1…4%. Compactitatea este cu atât mai mare. care se aplică betoanelor preparate cu agregate cu dimensiunea maximă ≤ 71 mm. rezistenţa la agresivitate chimică şi durabilitatea în general. deoarece ea influenţează permeabilitatea. prin diferite metode. cu cât volumul de goluri este mai mic. care se aplică betoanelor preparate cu agregate cu dimensiunea maximă ≤ 40 mm. betonul este considerat poros. PERMEABILITATEA ŞI POROZITATEA Analizând multitudinea cauzelor care conduc la deteriorarea elementelor de beton. gelivitatea.

sulfuri etc. expansiune.2.45 3.65 0. Mediu umed a. Moderat marin atmosferică inclusiv cu posibilitate de b. Deoarece prin efectul de: • capilaritate (absorbţie) a lichidelor şi umidităţii care conţin săruri dizolvate (cloruri. Mediu slabă chimic c. dioxid de carbon.1.5 C 18/22. Mediu chimic agresiv cu agresivitate foarte intensă C 25/30 C 18/22. la o presiune maximă dată. Raport A/C max 1. Grad de impermeabilitate min.50 0.2.2. Sever îngheţ-dezgheţ a.PRINCIPALELE PROPRIETĂŢI ALE BETOANELOR Pentru construcţiile din beton care sunt situate în medii de expunere şi exploatare nocive. PERMEABILITATEA BETONULUI LA APĂ Permeabilitatea unui beton se apreciază după uşurinţa de pătrundere a apei în masa lui şi se exprimă prin gradul de impermeabilitate faţă de apă (Pxn). Mediu umed cu îngheţ şi agenţi de dezgheţare a.5 C 18/22. Cerinţe minime de asigurare a durabilităţii pentru beton în funcţie de clasele de expunere Clasa de expunere Clasa beton min. Gradul de impermeabilitate (ISO 7031) se caracterizează prin presiunea maximă până la care epruvetele de beton încercate în condiţii standard. Mediu chimic agresiv cu agresivitate foarte slabă b. nu prezintă infiltraţii de apă pe faţa opusă aceleia în contact cu apa sub presiune.45 Conform STAS 3519-1976 adâncimea limită de pătrundere a apei supuse unor regimuri de aplicare şi creştere a presiunii apei convenţional stabilite. Sever C 12/15 C 16/20 C 18/22.5 C 25/30 C 20/25 P4 P4 P8 P12 P8 G100 (150) G150 - 0. este: • 100 mm pentru betoanele recipientelor de lichide.1. 3. Moderat b. 57 .50 0. Mediu chimic agresiv cu agresivitate 5.40 0. Sever a. Normal a.45 0.5 C 25/30 P12 P8 P8 P12 P12 G100 - 0.1.40 0. durabilitatea betonului scade prin degradarea structurii intime datorate fenomenelor de dizolvare. Agresivitatea apei moderat de mare a. • difuzie a aerului şi a vaporilor de apă. Sever 4. Grad de gelivitate min. Moderat b. Tabel 3-3. Gradul de impermeabilitate al betonului Adâncimea limită de pătrundere a apei (mm) 100 200 Gradul de impermeabilitate (Pxn) P104 P204 10 P 8 P208 10 P 12 P2012 Presiunea apei (bari) 4 8 12 Tabel 3-4. Mediu chimic agresiv cu agresivitate agresiv intensă d.2. fisurare sau exfoliere.) şi gazelor dizolvate (oxigen. obţinerea unor betoane cu grad scăzut de permeabilitate este esenţială. dioxid de sulf etc. Agresivitatea b.). sau prin adâncimea până la care apa pătrunde în masa betonului supus încercării. Mediu b.50 0.45 0. Mediu uscat 2.

STAS 3622-1986 stabileşte nivele de performanţă ale betoanelor în funcţie de gradul de impermeabilitate tabel 3-3. Detalii pori şi fisuri • Dacă se urmăreşte microscopic desfăşurarea procesului de hidratare a particulelor de ciment. 58 . social culturale. reacţionează şi silicatul tricalcic (C3S). într-o anumită măsură. care formează o peliculă în jurul granulelor de ciment. Reglementările tehnice în vigoare (NE 012-1999) recomandă ca stabilirea gradului de impermeabilitate necesar betonului să ţină seama de clasa de expunere a construcţiilor în condiţiile de mediu. Astfel.2. care este umplut cu aer sau apă şi care pot avea un traseu sinuos prin secţiunea elementului de beton. s-a format un sistem de granule de ciment învelite în pelicule de geluri.2. Figura 3-5. Se constată că. care se dizolvă şi se cristalizează în stare hidratată. 3. se poate observa că.2. Pentru a înţelege complexitatea mecanismului de formare a betonului cât mai compact. utilizate la construcţii industriale. reprezintă orice spaţiu din structura betonului (sferic sau cilindric). Pe măsură ce aceste geluri îşi pierd faza lichidă. atunci când granulele de ciment intră în contact cu apă (fig. Gelurile sunt sisteme structurate în care mediul de dispersie este solid iar dispersoidul este lichid. aflate într-o soluţie de aluminat tricalic (C3A). formând etringit. FENOMENUL PRODUCERII PORILOR Pori. Astfel. 3-5). Microscopie optică. Deshidratarea gelurilor liantului întărit şi adeziunea lui slabă faţă de granulele agregatului face ca betonului să reprezinte totdeauna un sistem microporos şi microfisurat – pori de gel. Mediul de dispersie solid formează o reţea spaţială în ochiurile căreia se găseşte dispersată faza lichidă. permeabilitatea generală a masei. de locuinţe sau agrozootehnice. reacţionează întâi aluminatul tricalic (C3A). se poate constata că permeabilitatea pastei de ciment variază în timp funcţie de desfăşurarea procesului de hidratare a cimentului. • 200 mm pentru celelalte betoane. trebuie amintit faptul că fiecare component al său (liant şi agregat) are o permeabilitate proprie şi că produşii obţinuţi în urma reacţiilor dintre ei vor influenţa. În acelaşi timp. conform tabelului 3-4. dar păstrează reţeaua celulară nemodificată.PRINCIPALELE PROPRIETĂŢI ALE BETOANELOR 100 mm pentru betoanele expuse la acţiunea agenţilor agresivi (naturali sau industriali). ele îşi reduc volumul la uscare. conducând spre o structură poroasă (fig. pelicula de geluri are o grosime de două ori mai mare decât particule de ciment din care provine. 3-6).

Deasupra se adună excesul de apă. aerul inclus la amestecare. imediat după preparare. Moldovan V. Moleculele de apă sunt adsorbite pe pereţii porilor şi fisurilor microcapilare.4 0 1 2 3 100 4 1000 lgR 10000 R[A] Figura 3-7. orientarea şi volumul lor. Tabel 3-5. apa devine liberă (fluidă).5 A/C = 0.15 A/C = 0. 1982. Nicolescu L. Se preferă porii foarte fini distribuiţi uniform în toată 59 . Por sferici Pori de gel din piatra de ciment Piatra de ciment Nisip Figura 3-6.1 μ (1μ= 1 x 10-6 m).10 A/C = 0.PRINCIPALELE PROPRIETĂŢI ALE BETOANELOR Porii sferici apar datorită reaşezării granulelor de ciment. Porii de sub agregate (sferici) sunt mai fini decât cei creaţi prin includerea aerului de amestecare şi nu sunt vizibili cu ochiul liber..6 0. Schema formări în betonul întărit a porilor de gel. legătura fiind solidă pentru grosimi ale filmului de apă sub 150 Å. Nu toţi porii din beton sunt permeabili la apă.20 Porozimetria cu mercur.05 A/C = 0. Influenţa porilor asupra proprietăţilor betonului depind de forma. Influenţa raportului A/C asupra distribuţiei porilor Sursă: Teoreanu I. distribuţia. Metode bazate pe absorbţie şi condensare capilară Metode bazate pe absorbţie şi condensare capilară 0. transport şi punerii în lucrare a betonului.. cu diametrul sub 0. dimensiunile. Cavernele apar datorită defectelor de punere în lucrare necorespunzătoare a betonului. după greutatea lor. Clasificarea porilor funcţie de mărimea lor Denumire pori Pori mari Macropori (pori sferici) Pori medii (pori capilari) Dimensiune > 5 x 104 Å > 500 Å Metodă de determinare Microscopie optică Porozimetria cu mercur 26…500 Å < 26 Å Micropori (pori de gel) dv ___ dlgR 0. din care se separă în bule. Numai la grosimi peste această valoare. respectiv între 5…1000000 Å (1 Å= 1 x 10-10 m) (Tabel 3-5).. vasele submicrocapilare. sferici şi capilar Porii rezultaţi se vor înscrie dimensional în anumite limite.7 0. Porii capilari în beton apar datorită pierderii prin evaporare a apei în exces. Astfel. sunt practic impermeabile.

. impermeabilitatea betonului scade.presiunea apei (cm H2O). Dezvoltarea eforturilor iniţiale prin contracţie şi variaţii ale temperaturii creează microfisuri. necesar realizării lucrabilităţii. V P .timp (sec. 100 1000 Raza porilor r[A] 3. h . b). Volumul porilor (mm) / 100 90 80 70 60 50 40 30 20 10 10 CP M B Figura 3-8. d . Pa . se realizează folosind relaţia [3.3]: [3. 1982.2.înălţimea epruvetei (cm).porozitate ciment întărit (în beton). t . Folosind coeficientul Valeta al permeabilităţii. P . Curbe de distribuţie a porozităţii în pasta de ciment (CP).cantitatea de apă filtrată în beton (cm3). h . d 2V Kp = 2ht unde: Kp .înălţimea epruvetei (cm). care unesc porii şi măresc permeabilitatea betonului. iar prin îmbătrânire. Trebuie să se evite porii de dimensiuni mari sau porii dirijaţi şi comunicanţi care reduc permeabilitatea şi durabilitatea betonului.4] Qh SPt unde: Q .3] Pb = PpV p + PA (1 − V p ) unde: P b . Calculul permeabilităţii funcţie de porozitate se poate realiza astfel: a).. P p .).timp (sec.2. mortar (M) şi beton (B) Sursă: Teoreanu I. Folosind relaţia Darcy. ce influenţează permeabilitatea (fig.porozitatea agregatelor. Excesul de apă din beton.3. lasă în urma îndepărtării sale un volum mai mic sau mai mare de pori cu diametru mare. v .5] 60 .proporţie volumică pastă ciment.coeficientul de permeabilitate (m/sec.porozitatea betonului. CALCULUL POROZITĂŢII BETONULUI Calculul porozităţii funcţie de compoziţia betonului.PRINCIPALELE PROPRIETĂŢI ALE BETOANELOR masa betonului.suprafaţa epruvetei în contact cu apa (cm2). Ks = [3. 3-7. S . Moldovan V. şi fig.). Nicolescu L.).adâncimea de infiltrare a apei (m).. [3. t .porozitate (%). 3-8).

Figura 3-9. θ .unghiul de umezire. CALCULUL DISTRIBUŢIEI PORILOR Distribuţia porilor este fracţiunea de pori din volumul total V. relaţia [3. γ .9] p Relaţia finală va fi: DV (r ) = P ⎛ dV ⎜ r ⎜ dp ⎝ ⎞ ⎟ ⎟ ⎠ [3.presiune.6]. Pdr + rdP = 0 r dr = − dp P Relaţia [3.7].2. r .8] r unde: P .8].curba de distribuţie în volum a dimensiunilor porilor funcţie de rază. Curba diferenţială de distribuţie a porozităţii în pasta de ciment 61 .7] − 2γ cos θ P= [3. Pentru pori cilindrici: dV = 2nπrldr dV = − DV (r )dr [3.4.6] unde: Dv(r) . a. b. care se bazează pe ecuaţia Washburn [3. care corespunde unei anumite dimensiuni a porilor. Model matematic al traseului porilor a b Determinarea porozităţii structurii betonului se poate realiza folosind relaţia [3.10] Figura 3-10.raza capilarului (porilor).2. Δ Pr = −2γ cos θ [3.PRINCIPALELE PROPRIETĂŢI ALE BETOANELOR 3. Detaliu al structurii pastei de ciment poroase.6] se poate scrie şi sub forma.tensiunea superficială a soluţiei apoase. r dV = − DV (r ) dp [3.

9 %) în pori şi fisuri. Figura 3-11. Dacă masa de beton întărit expusă acestui fenomen se găseşte în stare umedă şi saturată cu apă. • fineţea agregatului fin . GELIVITATEA În timpul exploatării anumitor construcţii. a rezistenţelor mecanice şi modulului de elasticitate. cu atât scade permeabilitatea). Element de beton degradat în urma ciclurilor de îngheţ-dezgheţ 62 .2. CONCLUZII Analizând aspectele prezentate grafic. Gradul de gelivitate (STAS 3518-89) se defineşte prin numărul de cicluri de îngheţdezgheţ succesive. ce poate mări permeabilitatea). reduc considerabil permeabilitatea). • existenţa unor solicitări de întindere şi a unor eforturi de compresiune peste limita de fisurare (cresc permeabilitatea). betonul din aceste elemente de construcţii este supus. Acest fenomen apare datorită tensiunilor interne care iau naştere ca urmare a măririi volumului apei îngheţate (cu cca. pe perioadele de iarnă.nisip (creşterea fineţi nisipului măreşte permeabilitatea.PRINCIPALELE PROPRIETĂŢI ALE BETOANELOR 3.2. • utilizarea aditivilor în compoziţiile betoanelor (utilizaţi corect. se preferă agregate calcaroase). • dozajul de ciment (creşterea dozajului de ciment reduce permeabilitatea). la cicluri alternante de îngheţ-dezgheţ. • tratarea betonului după punerea în lucrare (păstrarea cât mai mult timp a betonului proaspăt în mediu umed. scade permeabilitatea). putem sublinia câţiva factori care influenţează permeabilitatea betonului: • fineţea de măcinare a cimenturilor (cu cât cimentul este mai fin. deteriorarea se va finaliza printr-o distrugere rapidă a betonului prin dezagregare (exfoliere şi dislocări) în straturi paralele (fig.5. gelivitatea betonului „exprimă aptitudinea sa de a rezista fără a suferii deteriorări la variaţiile climatice” care se produc. micşorarea masei. faţă de pe epruvete martor care sunt identice din toate punctele de vedere. corespunzătoare mediului. 3. • tipul de ciment (cimenturile cu adaosuri necesită o cantitate mai mare de apă. fără ca reducerea rezistenţei la compresiune să fie mai mare de 25% sau a modulului de elasticitate cu mai mult de 15% şi pierderea în greutate să scadă mai mult de 5%. care însă nu se supun la gelivitate. pe care epruvetele de beton saturate cu apă (care au vârsta de cel puţin 28 de zile) le pot suporta. În schimb.2. în condiţiile de utilizare.3. 3-11). conducând la mărirea permeabilităţii la apă. în general.

DETERMINAREA REZISTENŢEI LA ÎNGHEŢ-DEZGHEŢ Rezistenţa la îngheţ-dezgheţ a betonului se determină (conform STAS 3518-1989). tabel 3-6.3. iar valoarea maximă de 200 cicluri /an).2. din acelaşi beton şi conservate până în momentul încercării în acelaşi condiţii cu epruvetele care se supun încercării). Factorii cei mai importanţi care contribuie la îmbunătăţirea comportării betonului la îngheţ-dezgheţ sunt: 1. Compactitatea betonului Este o caracteristică importantă a betoanelor întărite deoarece ea influenţează permeabilitatea.. Moldovan V. 3. FENOMENUL DETERIORĂRII BETONULUI ÎN URMA CICLURILOR DE ÎNGHEŢ-DEZGHEŢ Rezistenţa la îngheţ . în pasta de ciment iau naştere pori de aer închişi (pori sferici).1. rezistenţa la îngheţ-dezgheţ. • metoda nedistructivă. (Teoreanu I. care urmăreşte variaţia modului de elasticitate dinamic relativ. Deteriorarea se produce în momentul în care eforturile interioare depăşesc rezistenţa la întindere a betonului şi se agravează până la distrugere. 1982) 3. Aceşti pori îmbunătăţesc comportarea betonului la îngheţ deoarece apa îngheaţă la temperaturi diferite în porii capilarelor de diametre diferite. rezistenţa mecanică. 3. Tabel 3-6. Gradul de gelivitate al betonului Gradul de gelivitate Numărul de cicluri îngheţ-dezgheţ* G 50 50 G 100 100 G 150 150 * îngheţ nocturn urmat de dezgheţ diurn (valoarea minimă aproximativă reprezentând 40 de cicluri /an. Nicolescu L.dezgheţ este o problemă actuală. pe măsura amplificării şi generalizării în masa betonului a acestui proces.PRINCIPALELE PROPRIETĂŢI ALE BETOANELOR În timp ce „gradul de gelivitate este dependent în exclusivitate de proprietăţile betonului” el exprimă “proprietatea betonului de a se degrada sau distruge sub acţiunea alternativă a îngheţului şi a dezgheţului” – noţiunea de „rezistenţă la îngheţ-dezgheţ se referă atât la proprietăţile betonului cât şi caracteristicile mediului”. folosind: • metoda distructivă.2.2. de dimensiuni > 500 Å. STAS 3622-1986 stabileşte nivele de performanţă ale betoanelor în funcţie de gradul de gelivitate. Porozitatea betonului Din cauza absorbţiei interioare. 2.. care urmăreşte variaţia rezistenţei la compresiune a epruvetelor de beton încercate la îngheţ-dezgheţ faţă de epruvetele martor (confecţionate în acelaşi timp. rezistenţa la agresivitate chimică şi a durabilităţii în general.. care se produce în primele ore ale amestecării cimentului cu apa.3. datorită efectelor complexe induse de apariţia eforturilor interne de întindere (exercitate în urma îngheţării apei) şi de contracţie termică (exercitate în urma dezgheţării apei). Condiţiile de mediu şi de expunere 63 .

ρ . θ . Schemă teoretică pentru calculul capilarităţii în tuburi subţiri cu secţiune constantă Înălţimea de ridicare a apei (h) prin capilaritate depinde de raportul dintre tensiunile superficiale (T) ale apei şi scheletul mineral cu care apa vine în contact. deci la expansiunea acestuia. care creşte în cursul unei transformări ireversibile a lor şi rămâne constantă în cursul unei transformări reversibile. Capilaritatea 7 reprezintă fenomenul de mişcare a apei. 2).densitatea lichidului. fără intervenţii din afară. Înălţimea la care se ridică lichidul în tubul capilar este dată de formula lui Jourin: 2σ 2σ cos θ = [3.unghiul de racord (când lichidul udă complet vasul θ este foarte mic şi cos θ ≅ 1 ). în funcţie de aceste presiuni există diferite grade de temperatură la care îngheaţă apa din porii betonului (Fig.coeficientul de tensiune superficială a lichidului. 2002) şi de durata expunerii la îngheţ. g . contribuind la creşterea volumului de gheaţă din beton. Apa din micropori şi pori capilari este supusă la presiuni importante. 3-12).acceleraţia gravitaţională. din cauza diferenţei de entropie8 a apei de gel şi a gheţi. cu cât diametrul porilor este mai redus. în tuburi subţiri.. ansamblu de fenomene care se produc (în tuburile capilare) la suprafaţa unui lichid. iar la -70 oC pentru porii de gel. Alegerea lor pentru asigurarea uni durabilităţi optime a betonului. Fie R raza meniscului sferic. precum şi de raza tubului capilar . 7 64 . apa şi aditivii. 8 mărime de stare termică a sistemelor fizice. proprietate pe care o au lichidele de a se ridica sau de a coborî. Componenţii betonului Materialele componente ale betonului sunt: cimentul. datorită forţelor de atracţie moleculară dintre apă şi scheletul mineral al materialului. apare fenomenul îngheţării apei în pori capilari şi sferici. iar r raza tubului capilar. Fiecare dintre aceste materialele au compoziţii chimice şi mineralogice. În urma unor încercări experimentale de laborator s-a constatat că între –10 oC…-40 oC.11] h= ρgR ρgr unde: σ .mărimea porilor (d) sau deschiderea fisurilor din beton (fig. a căror valoare este cu atât mai mare. apa de gel capătă o energie potenţială care îi permite deplasarea spre porii şi golurile care conţin gheaţă. agregatele. Creşterea volumului apei la îngheţare apare datorită faptului că la scăderea temperaturii. Figura 3-12. caracteristici fizico-mecanice variate.PRINCIPALELE PROPRIETĂŢI ALE BETOANELOR Temperatura la care îngheaţă apa liberă din beton (pori) depinde de tipul şi mărimea porilor şi distribuţia acestora (Ilinoiu G. 4. Această informaţie este însă generală şi insuficientă pentru a proiecta un beton cu rezistenţă la îngheţ-dezgheţ repetat. prin pori şi fisuri cu dimensiuni sub 1 mm.

pus în lucrare şi tratat corespunzător (7…28 zile după punerea în lucrare) rezistă întotdeauna un timp îndelungat la acţiunea îngheţ-dezgheţ repetat (fig. 3-13.75 0. Punerea în lucrare a betonului cuprinde ansamblul operaţiilor tehnologice care asigură realizarea diferitelor elemente de construcţii din beton în conformitate cu forma.45 0.55 0. dozarea corectă a acestora şi omogenizarea corespunzătoare a amestecului. Influenţa A/C asupra rezistenţei la îngheţ a betonului păstrat în apă 28 de zile a. • existenţa în masa betonului a unui volum corespunzător de aer antrenat (folosirea aditivilor antrenori de aer).PRINCIPALELE PROPRIETĂŢI ALE BETOANELOR impune cunoaşterea proprietăţilor şi caracteristicilor lor tehnice. Modul de preparare. • menţinerea raportului A/C în limitele minime admise pentru a menţine volumului de pori minim. reduc considerabil gelivitatea). Temperaturile scăzute determină o încetinire a reacţiilor de hidratare-hidroliză a cimentului. • dozajul de ciment (creşterea dozajului de ciment reduce gelivitatea). • fineţea de măcinare a cimenturilor (cu cât cimentul este mai fin. Principalii factori care influenţează rezistenţa la îngheţ-dezgheţ a betonului. precum şi influenţa pe care ele o au supra proprietăţilor şi caracteristicilor betonului. s-a constatat că betonul corect proiectat. Ea se realizează prin utilizarea materialelor de calitate corespunzătoare. • utilizarea adaosurilor active şi inerte introduse la măcinarea cimentului sau la prepararea betonului conduc la îmbunătăţire a lucrabilităţii şi compactităţii betonului. curate. şi 3-14). I.) în compoziţiile betoanelor (utilizaţi corect. cu atât scade gelivitatea). Conform observaţiilor făcute în decursul timpului pe numeroase încercări de laborator.. Această încetinire are consecinţe nefavorabile asupra vitezei de întărire a betonului reducând-o sensibil. reducători de apă. sunt: • tipul de ciment. Tratarea betonului după punerea în lucrare prin protejarea împotriva îngheţării a fazei lichide din beton.65 0. realizându-se respectând reglementările specifice în vigoare. • agregate negelive cu coeficient de dilatare termică redus. Moldovan V. dimensiunile şi condiţiile de calitate prevăzute în norme şi proiect. 1982. • utilizarea aditivilor (antrenori de aer.35 0. 65 .. beton fără aer antrenat a 1000 b 0 0. preparat.. b. 5.chimico. până când acesta a ajuns la gradul critic de maturizare şi/sau crearea unor condiţii de întărire care să aibă efecte cât mai favorabile asupra vitezei de întărire şi asupra proprietăţilor fizico. impermeabilizatori etc. punere în lucrare şi tratare al betonului corespunzătoare condiţiilor specifice de exploatare Prima condiţie este aceea de asigurare a calităţii amestecului proaspăt. beton cu aer antrenat.85 Raport A/C Sursă: Teoreanu Nicolescu L.mecanice ale betonului întărit. Număr de cicluri îngheţ-dezgheţ ce determină reducerera greutăţii cu 25% 4000 3000 2000 Figura 3-13.

şoc. cilindrice de φ 150 x H 300 mm sau prismatice). pentru a determina de exemplu: alungirea. Influenţa A/C asupra rezistenţei la îngheţ a betonului a. oscilantă. pentru a determina de exemplu rezistenţa la oboseală. Diversele procedee de încercare sunt caracterizate prin: • tipul de solicitare: întindere.65 0. unghiul de încovoiere la "încercarea de pliere". b. torsiune. • evoluţia în timp a solicitării: continuă. plecându-se de la condiţii reale. beton cu aer antrenat. încovoiere. 66 .75 0.45 0. Prin procedeele de încercare se imită condiţii tipice de solicitare. Valorile caracteristicilor de material se determină în laborator pe epruvete de dimensiuni standardizate (cubice cu latura de 150 mm. prin unul din următoarele procedee: • măsurarea forţei ce determină o anumită deformare sau rupere a probei. constantă.2.35 0. rezistenţa de rupere la tracţiune. modului de elasticitate longitudinal şi transversal. • măsurarea deformării maxim posibile. fără aer antrenat. • măsurarea deformării cauzate de o forţă definită pentru a determina de exemplu limita de deformare în timp. coeficientul de flambaj. numărul de încovoieri de o parte şi de alta până la rupere. forfecare. compresiune. beton a 1000 0 b 0. fiind folosit ca o măsură a calităţii acestuia.85 Raport A/C 3.PRINCIPALELE PROPRIETĂŢI ALE BETOANELOR Număr de cicluri îngheţ-dezgheţ ce determină reducerea greutăţii cu 25% 8000 7000 6000 5000 4000 3000 2000 Figura 3-14. REZISTENŢELE MECANICE ALE BETONULUI Încercările de rezistenţa – pot fi folosite ca un criteriu rapid de evaluare a unor proprietăţi ale betonului. pentru a determina de exemplu rezilienţa. • măsurarea lucrului mecanic ce determină o anumită deformare sau rupere.55 0. pentru a determina de exemplu alungirea la rupere. rezistenţa la încovoiere sau întindere prin şoc. • determinarea numărului maxim posibil de acţiuni ale forţei sau de deformări. în condiţii standardizate cu maşini de încercat specifice.4.

. Sursă: STAS 1275-8. Platan superior presă.. ea se determină prin aplicarea unei forţe uniform crescătoare pe epruvete cubice (fig. cilindrice sau pe fragmente de prismă (fig. 7. 1997. dispozitiv cu rotulă pentru transmitere uniformă şi centrică a forţei. platan inferior al presei. Teodorescu M. Rezistenţa la rupere fc (MPa). 3. Platan inferior presă Sursă: STAS 227/6-86. Neville A. determinată pe astfel de epruvete este raportul dintre forţa axială de compresiune axială P (N). Plăci metalice. 67 . 4. Ispas T. INCERC Încercarea la compresiune a epruvetelor cubice Mod corect de rupere a epruvetei Figura 3-16. 1984. care provoacă ruperea şi aria suprafeţei epruvetei A (mm2). plăcuţe metalice intermediare. Platan superior al presei. REZISTENŢA LA COMPRESIUNE Rezistenţa la compresiune se determină pentru solicitări de compresiune monoaxială. biaxială şi triaxială. 3-15).. A . 14 sau 28 de zile). citită pe manometrul presei (N). 3-15) rezultate de la încercarea la întindere prin încovoiere sau de la încercarea de încovoiere. Astfel. turnate şi compactate în condiţii similare punerii în lucrare a betonului. 2003. la diferite vârste (3.4.. 2. cilindrice şi/sau prismatice. Popa R. realizate pe epruvete cubice.. 2.12] Rc = A unde: P . Opriş S. 3. Schema încercării la compresiune a epruvetelor cubice 1. P (N/mm2. Schema încercării la compresiune a fragmentelor de prismă 1. folosind prese hidraulice. 1994. Figura 3-15. Rezistenţa la compresiune a betonului se determină (conform STAS 7563-73 şi STAS 1275-88). 4.aria secţiunii de referinţă a epruvetei (mm2).2.PRINCIPALELE PROPRIETĂŢI ALE BETOANELOR 3..forţa de rupere. în condiţii standard. Jumătăţi de prismă.1. MPa) [3. M. Ionescu I.

PRINCIPALELE PROPRIETĂŢI ALE BETOANELOR
Rc (MPa) σ (MPa) 40

40

30

30

20

20

10

10

0

200

400

600

C (kg/m3)

0

1

2

3

4

ε (%o)

Figura 3-17. Creşterea rezistenţei la compresiune a betonului funcţie de dozajul de ciment

Figura 3-18. Diagramă efort (σ)-deformaţie (ε) la compresiune monoaxială

Clasa betonului este definită pe baza rezistenţei caracteristice fck,28 la compresiune (N/mm2; MPa) determinată pe epruvete cubice cu latura de 150 mm (sau cilindrice cu de 150/300 mm, păstrate în condiţii standard şi încercate la vârsta de 28 zile, în condiţii de laborator conform STAS 1275-88. (NE 012-99, NE 013-02)
Tabel 3-7. Clase de betoane (N/mm2; MPa)
C C* C C C C* C C C* 4 6 8 12 16 18 20 25 28 / / / / / / / / / 5 7,5 10 15 20 22,5 25 30 35 Rezistenţă caracteristică (clasa) betonului (MPa) fc,28 cilindru 2,8 4 6 8 12 16 18 20 25 28 fc,28 cub 3,5 5 7,5 10 15 20 22,5 25 30 35 * clase de beton care nu se regăsesc în normele europene Clasa de rezistenţă a betonului NE 012-1999 C* 2,8 / 3,5 C 30 / 37 C* 32 / 40 C 35 / 45 C 40 / 50 C 45 / 55 C 50 / 60

30 37

32 40

35 45

40 50

45 55

50 60

Mărimea rezistenţei caracteristice este definită probabilistic ca valoare sub care se pot situa cel mult 5% din rezultate. (Agent R., Dumitrescu D., Postelnicu T., 1992)
Tabel 3-8. Rezistenţa betonului funcţie de vârstă
Clasa betonului Rezistenţa betonului, fc (MPa) 20,0 25,0 30,0 40,0 50,0 7 zile Rezistenţa cubică la diferite vârste (MPa) 2 luni 3 luni 6 luni 1 an

20 25 30 40 50

13,5 16,5 20 28 36

22 27,5 33 44 54

23 29 35 45,5 55,5

24 30 36 47,5 57,5

25 31 37 50 60

Marca betonului este rezistenţa minimă la compresiune (daN/cm2) determinată la vârsta de 28 zile pe epruvete cu latura de 141 mm, în condiţii de laborator, corespunzătoare unui coeficient de variaţie cv = 15 % acceptat convenţional ca reprezentând o calitate medie a execuţie.

68

PRINCIPALELE PROPRIETĂŢI ALE BETOANELOR

3.2.4.2. REZISTENŢA LA ÎNTINDERE Rezistenţa la întindere se determină prin două metode: metoda directă, pentru solicitări de întindere centrică (întindere axială) şi metoda indirectă, pentru întindere din încovoiere şi întindere din despicare. a. Întindere centrică Rezistenţa la întindere centrică (axială) a betonului se determină (conform STAS 1275/88) pe epruvete cilindrice, opturi (fig. 3-19) sau prismatice care au lipite la capete, cu un adeziv, două plăci metalice de formă specială care permit fixarea epruvetei în presa hidraulică. Forţele trebuie să acţioneze una în prelungirea celeilalte, perpendicular pe secţiune şi pe direcţia axei de simetrie.
Figura 3-19. Presă hidraulică de încercare a epruvetelor betonului la întindere axială

F

F

b. Întindere prin încovoiere Rezistenţa la întindere din încovoiere a betonului se determină (conform STAS 1275/88), folosind epruvete prismatice de 100 x 100 x 550 mm sau 200 x 200 x 700 mm şi fragmente de prismă rezultate de la încercarea prismelor întregi, în mod crescător, a unei singure forţe în mijlocul distanţei dintre cele două reazăme semicirculare şi ţinându-se seama de comportarea elastică a zonei întinse până la rupere. Epruvetele se încearcă la încovoiere pe deschiderea de 300 mm, iar cele de 200 x 200 x 700 mm pe deschiderea de 600 mm, aplicându-se în ambele cazuri o forţă concentrată la mijlocul distanţei dintre reazeme. Reazemele epruvetei şi cuţitul prin care se transmite forţa concentrată trebuie să aibă o secţiune semicirculară cu diametrul egal cu 20 ... 30 mm. Încercarea se efectuează cu o presă hidraulică care permite aplicarea continuă şi uniformă a forţei până la rupere, cu o viteză constantă de creştere a eforturilor unitare din fibrele extreme de (0,5 ±0,2) daN/cm2s. Aplicarea forţei se face perpendicular pe direcţia de turnare a betonului. Rezistenţa la întindere prin încovoiere se calculează cu relaţia:

Rt = 0.875 Rt = 0.925

Pl (N/mm2; MPa) - pentru betoane cu agregate grele 3 a Pl (N/mm2; MPa) - pentru betoane cu agregate uşoare 3 a

[3.13]

[3.14]

unde: P - forţa de rupere citită pe manometru presei (N); l - distanţa dintre reazeme (mm); a = bh 2 - latura secţiunii transversale a epruvetei măsurată în imediata vecinătate a secţiunii de rupere (mm); b - lăţimea medie a secţiunii transversale (mm); h - înălţimea medie a secţiunii transversale (mm).

69

PRINCIPALELE PROPRIETĂŢI ALE BETOANELOR

Figura 3-20. Presă de încercare a epruvetelor betonului la întindere din încovoiere Sursă: Romtech
180 a c 180

B 30 300 b= 600 b= 550

C c= 150 c= 100

B 300

C 30

Contactul reazemelor şi a cuţitului de transmitere cu betonul trebuie să se realizeze pe întreaga lăţime a epruvetei. Pe epruvetele prismatice de 100 x 100 x 550 mm se efectuează două încercări exemplificate în fig. 3-21.
Sursă: STAS 1275-88

Figura 3-21. Schema încercării la întindere prin încovoiere a epruvetelor prismatice

c. Întindere din despicare Rezistenţa la întindere din despicare a betonului se determină (conform STAS 1275-88), folosind epruvete cubice, cilindrice sau fragmente de prismă şi aceleaşi prese hidraulice ca pentru încercările la compresiune. Transmiterea sarcinii asupra epruvetelor se face prin intermediul a două generatoare diametral opuse, două fâşii de carton sau două şipci de lemn având lăţimea s = (0,08 ... 0,10)a, grosimea t = 3 ... 5 mm şi lungimea mai mare cu circa 40 mm decât dimensiunea a. Încărcarea se aplică perpendicular pe direcţia de turnare, asigurându-se o creştere continuă si uniformă a efortului unitar de (0,5±6,2) (N/mm2s). 2P Rezistenţa la întindere se obţine cu relaţia: Rt = 2 (N/mm2; MPa) [3.15] πa unde: P - forţa de rupere, citită pe manometrul presei (N); a - mărimea laturii cubului sau a secţiunii transversale a epruvetei (mm2).

Rezultatul determinării se rotunjeşte la 1 N/mm2 şi reprezintă media aritmetică a valorilor obţinute la încercarea unei serii de epruvete.

70

Schema încercării la despicare a epruvetelor cubice.PRINCIPALELE PROPRIETĂŢI ALE BETOANELOR Rezistenţa la întindere prin despicare este.3. prismatice. prin evaporarea apei apar fisuri care la compresiune se închid. 71 .2. cilindrice. pe epruvete cubice. FACTORI DE CARE DEPINDE REZISTENŢA LA ÎNTINDERE Rezistenţa la întindere depinde de aceiaşi factori ca şi rezistenţa la compresiune. La întindere. în general. cu 5…15% mai mare (funcţie de clasa betonului) decât rezistenţa la întindere axială. Schema încercării la întindere prin despicare a epruvetelor cilindrice 3. determinându-se prin încercarea la întindere prin despicare sau prin încovoiere după metoda folosită. dar la întindere se deschid micşorând rezistenţa. cilindrice şi prismatice Sursă: STAS 1275-88 Figura 3-23.4. Rezistenţa la întindere creşte până la aproximativ acelaşi dozaj de ciment ca şi rezistenţa la compresiune apoi scade deoarece dozajele ridicate necesită cantităţi de apă de amestecare mari. Factorii de care depinde această rezistenţă sunt raportul A/C şi temperatura respectiv maturizarea betonului. Figura 3-22.

REZISTENŢA LA FORFECARE (FORŢE TĂIETOARE) Rezistenţa la forfecare nu reprezintă un factor critic privitor la proiectarea structurală deoarece betonului este mult mai slab la întindere chiar dacă el pare a fi supus la forţe tăietoare. Ca material abraziv se utilizează nisipul silicios monogranular. 3.2. în timpul încercării epruveta este solicitată la un efort de apăsare de 6 N/mm2. repetându-se operaţiile până la executarea unui număr de 5 x 22 = 110 rotaţii. Înainte de încercare. folosind metoda prin şlefuire.1 g şi se introduce din nou în aparat într-o poziţie rotită cu 90° şi se repetă operaţiile de mai sus.4. Se împrăştie pe platforma de şlefuire 20 g abraziv în cazul epruvetelor cu latura de 70 mm. eroziunii apelor ce transportă particule abrazive etc.7) mm sau (100+0.5. de la o înălţime din ce în ce mai mare.16] unde: P . de un anumit număr de ori. REZISTENŢA LA UZURĂ Rezistenţa la uzură este capacitatea suprafeţei betonului de a rezista frecării datorită materialelor de aceeaşi natură sau de natură diferită.4. epruvetele se usucă la (105+5)°C până la masă constantă şi apoi se răcesc la temperatura normală a încăperii. REZISTENŢA LA ŞOC Rezistenţa la şoc este o caracteristică a betonului pentru anumite lucrări şi se determină (conform STAS 6202-1962). Se introduce epruveta în dispozitivul de fixare şi se pune aparatul în mişcare. 3-24). folosind ciocan Foppl având greutatea de 50 kg care este lăsat să cadă. Rezistenţa la şoc se stabileşte cu relaţia: Rs = Ph V (MPa.greutatea ciocanului.volumul epruvetei încercate.PRINCIPALELE PROPRIETĂŢI ALE BETOANELOR 3. Încercarea se efectuează la vârsta de 28 zile în cazul betoanelor cu întărire normală. 72 . Rezistenţa la uzură a betonului se determină (conform STAS 5501-1968). După fiecare 22 rotaţii aparatul se opreşte automat. V .1 g. respectiv 40 g în cazul celor cu latura de 100 mm. Apoi se cântăreşte epruveta cu precizia de 0.înălţimea maximă de cădere a ciocanului la care s-a produs sfărmarea epruvetei. se scoate epruveta şi se curăţă cu o perie de aspră.4.6. sau după obţinerea unei rezistenţe echivalente în cazul betoanelor cu întărire rapidă. Pentru efectuarea încercării se utilizează un aparat sistem Bohme (fig. Se cântăresc epruvetele cu precizia de 0. după care se curăţă platforma de şlefuire de abrazivul uzat. până când epruveta se rupe (nu mai produce reculul ciocanului). Se împrăştie o nouă cantitate de abraziv şi se introduce epruveta în aceeaşi poziţie. Încercarea reprezintă numai un criteriu de apreciere comparativă a comportării betonului la acţiunea încărcărilor care se aplică brusc asupra sa. Epruvetele pe care se efectuează determinarea sunt cuburi cu latura de (70+0.2. Proba supusă încercării va fi constituită din 3 epruvete. în stare uscată.2. se aşează deasupra ei o placă de oţel. Pentru repartizarea forţei de şoc pe toată suprafaţa epruvetei. h . N/mm2) [3. cu ajutorul abrazivilor. Se pot efectua încercări de uzură şi pe epruvete fasonate din beton întărit. 3.4.7) mm.

de modul şi condiţiile de punere în lucrare şi întărire. În funcţie de modul de exprimare (prin pierderea de masă. 4. Pârghie.2. lf . (tabel 3-9). Aparat sistem Bohme pentru determinarea rezistenţei la uzură a betonului 1. ρ ap . Figura 3-24. de grosime sau de volum) uzura betonului se stabileşte cu una din următoarele relaţii: mo − m f [3.19] unde: mo. După efectuarea celor 4 x 110 = 440 rotaţii epruveta se cântăreşte iarăşi. 2.7. mf . Se măsoară grosimea epruvetei cu un comparator cu precizia de 0. de calitatea aderenţei dintre matrice şi agregat. de viteza de încercarea a epruvetelor etc. Factori care influenţează rezistenţa betonului Componenţii betonului Compoziţia betonului Factori de producţie şi transport Timp malaxare Metodă malaxare Condiţii punere în lucrare şi întărire Condiţii de mediu şi de expunere Agregate Calitatea agregatelor Ciment Calitate ciment Aditivi Tip aditiv Clasa betonului Raportul A/C Tehnologia punerii în lucrare Procedeul de compactare Fizici Climatici 73 . Rezultatul determinării reprezintă media valorilor obţinute la încercarea celor 3 epruvete. cu aceeaşi precizie.17] U1 = Ao U 2 = lo − l f [3. respectiv finală (mm). lo.PRINCIPALELE PROPRIETĂŢI ALE BETOANELOR rotind epruveta de încă două ori cu 90°.18] U3 = mo − m f ρ ap [3. FACTORI GENERALI CARE INFLUENŢEAZĂ REZISTENŢA BETONULUI Rezistenţa betonului este influenţată de calitatea componenţilor săi.grosimea medie iniţială. înainte şi după fiecare 110 rotaţii ale platformei de şlefuire măsurătoarea efectuându-se în nouă puncte dispuse ca în figura 3-24.aria epruvetei pe care se produce uzura (cm2). Ao . Dispozitiv reglabil de prindere a epruvetelor. Tabel 3-9. Sistem de oprire automată.densitatea aparentă a epruvetei.masa iniţială. de proporţiile lor.01 mm. 3. 3. respectiv finală a epruvetei (g).4. Platforma de şlefuire.

Qδ λ= (W / m oK) [3. (Ivanov I. CONTRACŢIA LA USCARE ŞI UMFLAREA LA REUMEZIRE Contracţia la uscare şi umflarea la reumezire reprezintă fenomene datorate variaţiei de volum şi absenţei.2. vâsco-plastice.PRINCIPALELE PROPRIETĂŢI ALE BETOANELOR Concentraţii ale substanţelor chimice Caracteristicile suprafeţei agregatului Compoziţia chimică a agregatului Granulozitatea şi mărimea agregatelor Modulul de elasticitate Umiditatea agregatului Porozitatea agregatului Tip ciment Dozaj aditiv Dozaj ciment Mijloc de transport Metode de protecţie după turnare Procedeul accelerării termice Chimici agresivi Dozaj de ciment Compoziţia mineralogică Fineţea de măcinare a cimentului Adaoşi Nivelul de hidratare Cantitate de apă Grad de permeabilitate Grad de gelivitate 3. acţiuni exterioare etc).. CONDUCTIVITATEA TERMICĂ Conductivitatea termică depinde de densitatea aparentă a betonului.beton uşor şi 1.1. în timpul τ.cantitatea de căldură transmisă de materialul de grosime δ cu diferenţa de temperatură între cele două feţe (T1 –T2). temperatură. 3.beton greu W / m oK). deformaţiile elastice. DEFORMAŢIA BETONULUI Deformaţia betonului reprezintă modificarea de volum a betonului la preparare. umflarea. porozitatea betonului şi umiditatea betonului (λ=0. Conductivitatea termică caracterizează capacitatea betonului de a transmite prin masa sa un flux termic ca rezultat al unei diferenţe de temperatură existente între feţele materialului.5 . (Simion Al.6. natura agregatului. chiar şi după întărire datorită fenomenelor fizico-chimice. elasto-vâsco plastice. Contracţia betonului (STAS 2833-80) reprezintă micşorarea volumului acestuia la întărire în aer. respectiv prezenţei apei în amestec.20] S (T1 − T2 )τ unde: Q . 3.8 .2. dilatarea.0…3.5.6. 1995) Principalele modificări de volum produse asupra betonului sunt: contracţia.2. 1997). Căpăţână Al. care acţionează asupra acestuia cu diferite intensităţi (umiditate. Datorită acestui 74 .35…0. datorită pierderii prin evaporare apei liberă din porii capilari şi geluri şi a ruperii scheletului cristalin a pietrei de ciment (în fazele iniţiale ale întăririi).. în timpul prizei şi întăririi. presiune.

generând tensiuni interioare în masa betonului care conduc la formarea microfisurilor. Contracţia betonului creşte logaritmic în timp.2…0. Lo . ε = αt Δt 75 [3. Contracţia betonului se determină prin măsurarea distanţelor între repere fixate pe epruvete prismatice.2. dând naştere unui sistem de defecte în structura betonului. prin îmbătrânire.. Dilatarea termică al betonului obişnuit este de ordinul 10 -5 oK -1 (iar pentru betonul cu agregate uşoare 0.distanţa între repere la 7 zile (mm). nereprezentând un pericol al degradării structurii interne a betonului. Teodorescu M.distanţa între reperele epruvetei (mm). perioadă în care trebuie luate toate măsurile necesare pentru protecţia suprafeţei acestuia împotriva evaporării a apei din amestec. Valorile înregistrate ale umflării fiind cu mult mai mici decât cele ale contracţiei.22] . de menţionat. Contracţia betonului la o vârstă oarecare t. Conservarea umidităţii. dar nu se elimină. îşi modifică parţial structura. pe un interval de timp lung sau imersarea permanentă în apă.6.PRINCIPALELE PROPRIETĂŢI ALE BETOANELOR fenomen de deshidratare. producerea contracţiei betonului se întârzie şi se diminuează. gelurile se contractă.distanţa pe microprocesor la timpul t (mm).8 x 10 -5 oK -1 ). fiind de acelaşi ordin de mărime cu al oţelului moale. δo . Acest fenomen accentuează contracţia la uscare.contracţia betonului. atingând pentru betoane obişnuite valori de 0. δt . (Popa R.. creşterea aderenţei betonului la armătură. determină mărirea umidităţii masei de beton şi implicit umflarea betonului. după turnare. Perioada critică în care apare fenomenul accentuat de contracţie este după câteva ore de la turnarea betonului. DILATAREA TERMICĂ Dilatarea termică (expansiunea termică diferenţiată) reprezintă variaţia dimensiunilor elementului de beton. Umflarea betonului reprezintă creşterea volumului acestuia în timpul prizei şi al întăririi betonului.2. Fenomenul este invers contracţiei şi se explică prin faptul că gelurile. 1984) Prin conservarea unui grad ridicat de umiditate pe o anumit interval de timp. micşorarea permeabilităţii. fără a modifica natura fazelor care se formează prin hidratare-hidroliză a cimentului. permiţând înglobarea oţelului în beton sub formă de armături. pe o anumită perioadă de timp după turnare (durata de tratare). este faptul că agregatele joacă un rol important în micşorarea contracţiilor la uscare deoarece formează un schelet rigid care împiedică micşorarea excesivă de volum.21] L0 unde: εc . creşterea rezistenţele mecanice. Prin tratarea şi protecţia suprafeţelor betonului se controlează pierderile de umiditate din beton după ce a fost pus în lucrare. aer şi agregate din beton). contribuie la micşorarea contracţiei betonului la uscare. Umezirea. se calculează cu relaţia: δ − δt εc = 0 (mm / m) [3.4 mm/m după un an de la preparare Un alt element important. rezultat al expansiunii termice diferenţiate a componenţilor datorită valorii diferite ale coeficienţilor de dilatare termică ale acestora (piatra de ciment. 3. astfel încât la umflare nu mai poate pătrunde aceeaşi cantitate de apă pe care a pierdut-o la uscare (gelurile prin peliculele de apă îndepărtează microcristalele unele de altele). păstrate la temperatură şi umiditate constantă.

3. Contribuţii în managementul şi ingineria proceselor de construcţii pentru realizarea lucrărilor de reparaţii şi consolidări a elementelor din beton. 6. 9.deformaţia longitudinală. Sala Palatului. Agent R. 1986. Popa E. J. 2. Predicting of cracking in reinforced concrete structures.. Carino N. pag.. R. Al XIV-lea Congres Naţional AICPS. Buchaman I. Ilinoiu G. 7. Timişoara. Dean Y.. Nr. Materials and Structures. Popa E. Materiale de construcţie.. Îndrumător pentru calculul şi alcătuirea elementelor structurale de beton armat. Studiul asupra normativului NE 012-1999. Materials Technology. Bentz D. M. Principalele tipuri de dilatări şi contracţii ale betonului a.. Modeling drying shrinkage of cement paste and mortar.. Postelnicu T.. 1998. 3. Iureş L.. ISSN 1454 . Building and Fire Research Laboratory National Institute of Standards and Technology Gaithersburg. Expansiune în secţiune. Beton armat. Calitatea betoanelor. Gelivitatea betonului. Quenard D. 33 August 2002. 2001.. Dobre R.. Timişoara. Pearson Ltd. a b Figura 3-25.....PRINCIPALELE PROPRIETĂŢI ALE BETOANELOR unde: ε . Badea C. J. Editura ICB. Chimie şi materiale de construcţii pentru instalaţii. c. Contracţie liberă. Ilinoiu G.. UTCB. 11. dilatarea termică diferenţiată a elementului în ansamblu şi pierderea apei din beton prin evaporare. 26 / II. Bucureşti. Anglia. 1999. 2002. 1995. Bob C. Editura Orizonturi Universitare. Editura Tehnică. P. Controlul calităţii lianţilor.928X. Teză de doctorat. Structural models from nanometers to millimeters. 16. Baroghel . Garboczi E. Editura Tehnică..Bouny V. 1995... mortarelor şi betoanelor. 15. 28. 3. Ilinoiu G.. 8. BIBLIOGRAFIE LA CAPITOLUL 3 1. 2. Cadar I. Ilinoiu G. b. Construcţii Civile şi Industriale. Dumitrescu D. Nr.. Construcţii Civile şi Industriale Anul IV. beton armat şi beton precomprimat. c Principalele cauze ale degradării fizice a structurii betonului sunt: dilatarea termică diferenţiată a componenţilor betonului. 18-21. 37-43. Mitchell’s Building Series.. Construcţii Civile şi Industriale. Tudor A. A. 10. 1981. 1992. C.. Beton fisurat. 24 / X. Crăciunescu L. Nr. Materiale de construcţie..Fenomene Specifice şi Principalii Factori care contribuie la îmbunătăţirea comportării pe timp friguros.. Cartea fierarului betonist. Durabilitatea betoanelor. Nr. Jennings H. Tudor C. Editura Orizonturi Universitare. 1998. Editura Style.. 76 .coeficient de dilatare termică liniar.. Ilinoiu G.. Part 1.. 450-458. Crăciunescu L. 1999. αt . Cărare T.. 2003. pag. 12. Buletin AICPS (2001). 14. Jebelean E. Permeabilitate betoanelor. 5.. NISTIR 5634. Δt – temperatura. 14 Mai 2004. Budan C. Aprilie 1995. 13. MD 20899-8611 USA. Clifton J.. Deteriorarea prin îngheţ-dezgheţ a betoanelor .. Editura UTCB. 4.

77 . MD 20899-8611 USA.. Materials for the New Millennium Conference. Editura Tehnică 1982. Carino N. STAS 1275-88. T. Feng X. Franco R.. 21. Nicolescu L. Moldovan V. Antreprenorul (2000). 1984. NISTIR 6726. Căpăţână Al. Încercări pe betoane. Ivanov I. J. Phan L. Ionescu I. 22. 29. Simion Al. Washington DC. Încercări pe betoane. Ilinoiu G. 1996. Snyder K... Verificarea impermeabilităţii la apă. Bucureşti. J. 1. Building and Fire Research Laboratory National Institute of Standards and Technology Gaithersburg. Structure. Mechanical properties of high-strength concrete at elevated temperatures.. Teodorescu M. Vol.. 2000.. Lucaci Gh. NE 012-99. pag. Editura Tehnică. beton armat şi beton precomprimat. . Materiale de construcţie. Betoane de ciment. To limit the effects of drying shrinkage.. 28. STAS 5440-1970. Editura Tehnică. Încercări pe betonului proaspăt. Proceedings of the 4 th Materials Engineering Conference. Vol. 793-798.. Durabilitatea betonului. Keen B. Cement and Concrete Research. 23. 25. Teodorescu M. Sorption of water in mortar and concrete. 18. Specificaţii tehnice . K+ and Na+ concentrations. Ilinoiu G. Ispas T. Editura UTCB. Proprietăţile şi tehnologia betoanelor. D. June 2003. Determinarea rezistenţelor mecanice. 31. STAS 3519-78. STAS 3518-89... Ferraris C.. March 2001.6. Permeabilitatea betonului .-33.Fenomene Specifice şi Optimizarea Proiectării Tehnologice a Compoziţiei Betonului.. 33. Nov. Belc Fl. Determinarea rezistenţei la îngheţ-dezgheţ.. 1995. Concrete mix and member design considerations. 34. 19. Verificări efectuate de către executant în cadrul controlului calităţii betoanelor.Flexcrete. 32. Nr. Încercări pe betonul întărit.. National Council of Structural Engineers Associations. 30. Sala Palatului.. 0.PRINCIPALELE PROPRIETĂŢI ALE BETOANELOR 17. STAS 5479-88. Tehnologia lucrărilor de construcţii. 46-49. Lexicon de materiale tehnologice pentru industrie şi construcţii. Cod de practică peru executarea lucrărilor din beton. 26. Editura tehnică 1997. A.. 27.. Mason T. Martys N. Anglia. No. 14 Mai 2004. Al XV-lea Congres Naţional AICPS. Construcţia drumurilor. Determinarea conţinutului de aer oclus.. Popa R. 2002... 24. F. Teoreanu I. 1997.. ISSN 1454-928X. Costescu I. Estimating the electrical conductivity of cement paste pore solutions from OR-. 20. 7. Verificarea reacţiei alcalii agregat. UTCB. 35. 10-14. Încercări pe betoane..

mecanice impuse ale betonului întărit. producătorul fiind responsabil de furnizarea unui beton având compoziţia prescrisă. în care fiecare component îşi păstrează proprietăţile caracteristice şi poate fi separat de ceilalţi prin metode fizice sau mecanice.. precum şi obţinerea unei lucrabilităţi constante prin antrenarea componenţilor betonului în ansamblu. buna funcţionare a maşinilor de amestecat şi modul şi durata descărcării amestecului etc.AMESTECAREA COMPONENŢILOR BETONULUI CAPITOLUL 4. denumit gradul de omogenitate al betonului. iar prin acesta crearea condiţiilor optime pentru obţinerea proprietăţilor fizico – chimico . 1984. tipul malaxorului.. omogen sau eterogen în orice raport al maselor componenţilor. CONSIDERAŢII GENERALE Prin procesul de amestecare a betonului trebuie să asigure dispersia uniformă a componenţilor în masa acestuia. Amestecul de beton proiectat (conform NE 013-2002) reprezintă betonul pentru care beneficiarul specifică performanţele necesare. 9 dispersarea complexă a particulelor de ciment în timpul înglobării şi amestecării betonului 78 . Amestecul de beton (conform NE 013-2002) reprezintă cantitatea de beton proaspăt produsă într-un singur ciclu. Popa E. AMESTECAREA COMPONENŢILOR BETONULUI 4. Popa R. Neville A. de către un malaxor discontinuu. corectitudinea preparării tuturor şarjelor de aceiaşi clasă de rezistenţă.. Ispas T. învelirea tuturor granulelor de agregat cu pastă de ciment. corectitudinea dozării componenţilor (în limitele toleranţelor admise). timpul de amestecare. însă nerăspunzând de performanţele lui. 1997. ordine introducerii materialelor în malaxor. M. Acest proces are ca scop final realizarea integrală a condiţiilor de calitate impuse amestecului proaspăt.... acesta fiind influenţat de următorii factori: proprietăţile componenţilor betonului. deflocularea 9 şi umezirea cimentului. sau cantitatea de beton descărcat sub amestec continuu într-un minut.. 2003. Ionescu I. Amestecul de beton cu compoziţie prescrisă (conform NE 013-2002) reprezintă betonul pentru care beneficiarul specifică materialele componente şi compoziţie amestecului. (Popa R. 1986.) Amestecul este definit ca un sistem policomponent. Calitatea amestecului este apreciată după gradul (uniformitatea) dispersiei componenţilor în masa betonului. iar producătorul este responsabil să furnizeze un beton care asigură aceste performanţe şi eventuale caracteristici suplimentare. în orice stare de agregare.1. Teodorescu M. cât şi unii faţă de alţii.

întindere. într-o perioadă de minimum 3 luni. 4. gelivitate. Tabel 4-1. conform tabel 4-1. evaluarea dispersiei în amestec a componenţilor betonului (ciment. PRECUM REZISTENŢA LA COMPRESIUNE Conform C 140-1986.670 II 0. agregat şi aer inclus). METODE DE DETERMINARE A OMOGENITĂŢII BETONULUI Modelarea statistică a proprietăţilor betonului este calea cea mai sigură de interpretare a rezultatelor încercărilor experimentale. Tabel 4-2. NE 012-99 şi NE 013-2002 determinarea omogenităţii se realizează în funcţie de valorile exprimate în N/mm2 ale abaterii standard (S) şi a rezistenţei medii la compresiune (xn). Principalele metode de determinare a omogenităţii betonului sunt: a. tendinţa de separare a apei etc. R – rezistenţa medie.2.975 III > 0. b. apă. conform C 140-1986 S R I < 0.2. conform NE 012-1999 Grad de omogenitate Grad de omogenitate S xn I < 0. coeziunea.AMESTECAREA COMPONENŢILOR BETONULUI 4. impermeabilitate.670…0.975 unde: S – abaterea standard determinată pentru minimum 15 rezultate înregistrate. EVALUAREA OMOGENITĂŢII PRIN APRECIEREA UNOR PROPRIETĂŢI ALE BETONULUI ÎN STARE ÎNTĂRITĂ. segregarea. raportat la abatere şi rezistenţă medie. pentru a se stabili criterii de calitate şi control a omogenităţii betonului. Între variaţiile rezultatelor determinărilor şi variabilitatea proprietăţilor betonului. contracţie la uscare etc. stabilitatea.975 III > 0.). respectiv a rezistenţelor existând concordanţă.) sau în stare întărită (rezistenţa la compresiune. raportat la abatere şi rezistenţă medie. într-o perioadă de minimum 3 luni. aprecierea unor proprietăţi ale betonului în stare proaspătă (consistenţa.975 unde: S – abaterea standard determinată pentru minimum 16 rezultate înregistrate. 79 .670 II 0.670…0.1. xn – rezistenţa medie. Grad de omogenitate. Grad de omogenitate.

04 26 1.11 19 1. F 3…F n: ⎯x = sau.AMESTECAREA COMPONENŢILOR BETONULUI Tabel 4-3.125 18 1.00 S = λS n = λ ∑ (x i − xn ) 2 pentru valori corectate.3] ⎯x = x f(x) dx Abaterea standard Sn corespunzătoare pentru x procese (S 2 pătratul abaterii standard – dispersia) este exprimarea valorică a variabilităţii (dispersiei) în jurul mediei .abaterea standard. n . ceea ce înseamnă că 90% din rezistenţele betonului examinat au o valoare mai mare sau egală cu rezistenţa caracteristică. Sn .numărul total de probe.095 20 1.14 17 1.01 ≥30 1.abaterea standard a unui eşantion. iar în restul de 10%. conform NE 012-1999 n λ 16 1. Dar numai în situaţia în care aceste rezultate se află în afara intervalului de valori X N ± 2 X N (N/mm2). [4.06 24 1. λ . denumit risc pot apărea rezistenţe mai mici decât rezistenţa caracteristică. F 2... această valoare este corespunzătoare unei anumite probabilităţi.975 > 0.1 (corecţia Bessel) corecţie care se poate neglija pentru n > 30.. se determină pentru un număr minim de 16 rezultate înregistrate într-o perioadă de maximum 3 luni.670…0. 80 .. Valorile λ funcţie de numărul de probe n.1] individuale xi pentru n încercări: ⎯x = 1 n i =1 sau.670 0.08 22 1. + x n 2 S = − x2 [4. (Tabel 4-4) Tabel 4-4.02 27 1. conform NE 013-2002 S Grad de omogenitate I II III xn < 0.5] n Coeficientul de variaţie cv reprezintă raportul dintre abaterea standard şi valoarea medie a variabilei cercetate experimental: [4. pentru o variabilă continuă: ∑x Fi ∫ i =1 +∞ −∞ n [4. în cazul unei distribuţii a valorilor cu frecvenţe F 1.6] cv = (S / ⎯x ) Cu ajutorul coeficientului de variaţie se poate stabili care este valoarea minimă care poate apărea cu o anumită probabilitate pentru cantitatea de beton din care s-au luat probele. + x n = (1/n) ∑ xi [4. în locul lui n sa ia n . S . Pentru uşurinţa calculului se foloseşte expresia: 2 2 x12 + x 2 + .975 Valoarea medie a rezultatelor (⎯x) este dată de media aritmetică a rezultatelor n x + x 2 + x 3 + . Se ia în considerare probabilitatea de 90%.valoarea medie a rezistenţelor obţinute a n eşantioane. Grad de omogenitate.4] n −1 unde:⎯x n .coeficient funcţie de numărul de probe (rezultate) analizate.2] [4. raportat la abatere şi rezistenţă medie.

3.AMESTECAREA COMPONENŢILOR BETONULUI Pe plan mondial. • metoda de amestecare: malaxoare cu amestecare prin cădere liberă (gravitaţionale). Aceste maşini destinate preparării amestecurilor se numesc malaxoare. 81 . Alegerea metodei de malaxare a betonului (mortarului) depinde de condiţiile specifice precum: energia disponibilă. alunecare şi cădere liberă. fiind cunoscute şi sub denumirea de betoniere.4 m3 / h care însemnă aproximativ 12 şarje/oră. lucrabilitatea betonului etc.. compoziţia betonului (dozaj de ciment. 2001 4. textura suprafeţei. • înclinarea axei cuvei: malaxoare cu ax vertical sau orizontal. conţinut de parte fină. pentru maşini cu amestecare prin cădere liberă. în scopul ridicării componenţilor în timpul rotirii. METODE DE MALAXARE Amestecarea mecanică a componenţilor betonului se realizează cu ajutorul unui organ (sistem) de malaxare care se roteşte în jurul unui ax vertical sau orizontal. antrenându-i într-o mişcare de ridicare.Werk. Figura 4-1. performanţele cerute dar şi de volumul de material necesar raportat la unitatea de timp. Repetarea acestor mişcări. mai ales. care au o anumită înclinare faţă de ax. malaxoare cu amestecare combinată şi malaxoare turbulente. MALAXOARE CU AMESTECARE PRIN CĂDERE LIBERĂ (GRAVITAŢIONALE) Capacităţile uzuale ale malaxoarelor variază între 0. având productivitatea cuprinsă între 1. sunt ataşate de suprafaţa interioară a tobei.). Schemă flux amestecare componenţi Sursă: Elba . forma granulelor. funcţie de lucrabilitatea betonului şi tipul de malaxor folosit . Termenul de betonieră tinde a se folosi. raport A/C. Popa E. fiind antrenat de către un motor independent electric sau pe bază de benzină. 4. cel de malaxoare.2…2. Malaxoarele pot fi clasificate după trei criterii (Popa R. luând în considerare şi experienţa fiecărui producător pentru a se realiza calitatea impusă a betonului. Malaxor cu ax orizontal.10 la 3 m3. Viteza optimă de amestecare a betonului se va stabili numai pe baza unor încercări preliminari.4. malaxoare vibratoare. Un malaxor cu amestecare prin cădere liberă are ca organ de lucru toba cu palete care se roteşte în jurul unui ax antrenat de către un motor independent. se consideră valoarea coeficientului de variaţie ca fiind corespunzătoare dacă se încadrează între maximum 6% şi 8 %. malaxoare cu amestecare forţată. Paletele tobei. granulozitatea agregatelor. 1986 ): • continuitatea procesului de amestecare: malaxoare cu acţiune ciclică sau continuă. precum şi frecarea dintre particule conduce la amestecarea componenţilor. iar pentru maşinile cu amestecare forţată.

malaxoarele cu amestecare prin cădere liberă se pot clasifica după cum urmează: malaxoare basculante. 82 . 1984. Ridicarea componenţilor.AMESTECAREA COMPONENŢILOR BETONULUI Figura 4-2.. Figura 4-4. Malaxoare cu amestecare prin cădere liberă (gravitaţio nale) Sursă: Popa R. 4. Role de antrenare şi susţinere a tobei.F. reversibil Sursă: Ferraris C. Malaxor nebasculant Sursă: 2001. 3. Palete. După construcţia tobei şi modul de descărcare a betonului. Teodorescu M. malaxoare nebasculante reversibile şi malaxoare dublu tronconice.. Ferraris C F. WINGET. basculant.. Figura 4-3. Toba malaxorului. 5. 2001. nebasculant. Componenţii betonului.. Schemă generală malaxor gravitaţional. 2001 1. 2. malaxoare nebasculante cilindrice.

AMESTECAREA COMPONENŢILOR BETONULUI Figura 4-5.5…6 m3. MALAXOARE CU AMESTECARE FORŢATĂ Capacitatea malaxoarelor variază între 0. prin schimbarea sensului de rotaţie a tobei (malaxoare nebasculante reversibile). Dintre modelele menţionate. Dar în cazul unor lucrări de anvergură se pot folosi şi malaxoare cu capacităţi cuprinse între 1. Malaxoare cu amestecare forţată în contracurent Sursă: Popa R. dar există şi modele cu tobă şi palete rotitoare sau cu stele de palete.5. Introducerea componenţilor se realizează pe la partea superioară.. Amestecarea componenţilor betonului se realizează datorită mişcării relative dintre amestec şi palete. 2001. Teodorescu M. prin bascularea tobei (malaxoare basculante sub formă de pară) sau cu ajutorul unui jgheab (malaxoare nebasculante cilindrice şi reversibile).0 m .. Faze principale de lucru – malaxor basculant Sursă: 2001. 3 Figura 4-6 Malaxoare cu amestecare forţată în echicurent Sursă: Popa R. Andres C.. Ferraris C. . 2004. în funcţie de model. 2004. Ferraris C.20 la 3. 1984. toba este fixă în timp ce paletele sunt mobile (rotitoare). 83 .F. Teodorescu M...F. Ilinoiu G. 2001. care oferă avantajul unei durate totale de amestecare mult mai scurte (aproximativ 30 sec. F. 2004. malaxoarele basculante sunt cele mai folosite deoarece realizează descărcarea mult mai repede. precum şi datorită faptului că se întreţin mai uşor. Ferraris C. Figura 4-7. evitându-se segregarea betonul.. 4. De regulă...). 1984. Ilinoiu G.. iar descărcarea. K.

Ţinând seama de aceşti factori. Procesul cuprinde ca durate intermediare: • durata de încărcare a componenţilor în tobă. Durata de amestecare a componenţilor va fi de cel puţin 45 sec. Diagramă timp de amestecare Durata de încărcare a componenţilor în tobă depinde de schema tehnologică de funcţionare. exprimată în funcţie de cantitatea de beton produsă în unitatea de timp. • gradul de umplere a cuvei. 84 . • volumul util maxim al componenţilor introduşi în tobă. • prepararea de betoane pe timp friguros. Uzual. • utilizarea de aditivi sau adaosuri.AMESTECAREA COMPONENŢILOR BETONULUI 4.6.3…0. CAPACITATEA MALAXOARELOR Capacitatea malaxorului este o caracteristică tehnică dată de fabricaţie. • tipul betonului preparat. • utilizarea de agregate cu granule mai mari de 31 mm sau agregate concasate. de la introducerea ultimului component. 4. variind in funcţie de tipul şi capacitatea malaxorului. Capacitatea malaxorului variază în funcţie de: • capacitatea volumetrică a malaxorului. Figura 4-8. • înclinarea axei cuvei.8 din capacitatea cuvei.7. dar se va corecta după caz. de gradul dotării tehnice şi de capacitatea malaxorului.. • durata de reglare a comenzilor şi a efectuării acţionărilor. ea fiind considerată ca începând din momentul introducerii ultimului component al betonului în toba malaxorului şi sfârşind odată cu începerea golirii cuvei. • durata de amestecare a componenţilor. capacitatea utilă a unui malaxor variază între 0. • durata de descărcare a tobei malaxorului. DURATA DE AMESTECARE A BETONULUI Durata de amestecare a betonului este durata necesară pentru obţinerea unui amestec omogen de beton. • cantitatea de apă de amestecare. în funcţie de: • viteza de rotaţie a malaxorului. • prepararea de betoane cu lucrabilitate redusă. timpul necesar încărcării cuvei este cuprins între 10…30 sec.

datorită consumului suplimentar de energie a malaxorului. 85 . segregat şi neeconomic. abateri dimensional etc. uşor de întreţinut şi verificat.. Ea se stabileşte numai pe baza unor încercări preliminari. De obicei. PRODUCTIVITATEA MALAXOARELOR Productivitate malaxoarelor variază în funcţie de următorii factori principali (Popa R. • aprovizionarea constantă cu materiale de bază. Principale verificări care se realizează asupra malaxoarelor sunt: capacitatea utilă. ţinându-se cont de productivitate.9. durabilitate.reprezintă numărul de cicluri pe oră a malaxorului. de lucrabilitatea betonului şi de conţinutul de părţi fine. Durata de reglare a comenzilor şi a efectuării acţionărilor este timpul minim necesar operatorului pentru a declanşa operaţia respectivă şi a primi răspunsul din partea malaxorului. Nerespectarea duratelor optime de amestecare poate conduce la obţinerea unui amestec neomogen. CARACTERISTICILE MALAXOARELOR Caracteristicile principale ale malaxoarelor trebuind să fie: fiabilitate mare. t o . Popa E. 4. 1986 ) 4. este cuprins între 10…35 sec. precum şi de numărul mai mare a trapelor de descărcare a cuvei. a instalaţilor şi a sistemelor de acţionare. starea paletelor (stare tehnică.reprezintă coeficientul de obţinere a betonului.200 sec..) şi buna funcţionare a sistemelor de descărcare a betonului. n o . Productivitatea orară se poate stabili folosind următoarea formulă: q p o = m t o n o k o ( m 3 / h) [4. Durata totală de amestecare trebuind eficientizată economic.AMESTECAREA COMPONENŢILOR BETONULUI Durata optimă de amestecare a betonului este timpul minim necesar realizării unei omogenităţi corespunzătoare calităţi impuse pentru betonul preparat. timpul necesar reglării comenzilor şi a efectuării acţionărilor. • durata unui ciclu de amestecare a componenţilor. • gradul de automatizare etc. amplasare. timpul de golire este foarte scurt deoarece golirea este accentuată de sistemul de palete care se rotesc. În cazul malaxoarelor cu amestecare forţată. precum şi utilajele şi materialele de care dispune acesta.. cât şi calitatea betoanelor preparate. Durata de descărcare a betonului din toba malaxorului trebuie luată în considerare deoarece ea influenţează productivitatea.reprezintă capacitatea malaxorului exprimată în litri. luând în considerare şi experienţa fiecărui producător.7] 1000 unde: q m . consumul de energie şi de factorul de calitate. (Popa R. 1986 ): • capacitatea tobei malaxorului.8. • experienţa personalului. Uzual timpul necesar golirii cuvei este cuprins între 20…40 sec. la un ciclu al malaxorului.. Popa E. variind în funcţie de: tipul şi capacitatea malaxorului. k o . la un ciclu al malaxorului Durata totală de amestecare necesară efectuări unui ciclu complet pentru prepararea betonului este de aproximativ 120 ….reprezintă durata de funcţionare a malaxorului (1 m oră). grad de precizie ridicat.

No. beton armat şi beton precomprimat. aglomerarea componenţilor betonului între organele de amestecare şi pereţii laterali ai tobei malaxorului. Popa R.10. 247-250. 2001. Construction Engineering. Chişinău. pag. 164-170. Journal of Research of the National Institute of Standards and Technology. 7. Bucureşti.. Prepararea betonului. Editura ConsPress Bucureşti.. Editura UTCB.. ±2% agregate şi ±1. 3. 391399. 1986. Fişe tehnice. BIBLIOGRAFIE LA CAPITOLUL 4 1. 2. Fişe tehnice. K. ISSN 1454 . • antrenarea de aer în masa betonului. Neville A. 2001. Amestecarea mecanică a componenţilor betonului.. 86 . pag. 106. 3. Pearson Prentice Hall. Tehnologia lucrărilor de construcţii. 8. Ispas T. Mai 2000. Construcţii Civile şi Industriale Anul IV. Conferinţa Tehnico . Ilinoiu G. Martie 2003. 38-40. pp. 2. CONCLUZII Deşi metodele de amestecare mecanică asigură rezultate bune. 1984. Teodorescu M. 4/2003 – 1/2004. aglomerarea componenţilor betonului între capetele organelor de amestecare (pereţi laterali) şi corpul malaxorului. Andres C. Amestecul neomogen este rezultatul strivirii componenţilor între corpul malaxorului şi capul organului de lucru şi se datorează următoarelor cauze: 1. Analiza procesului de amestecare în malaxoare. pag.. WINGET. 4. Universitatea Tehnică a Moldovei. 2004. NE 012-1999.. Tehnologia lucrărilor de construcţii. Elba-Werk. 5. Facultatea de Construcţii. Proprietăţile şi tehnologia betoanelor. Nr. 2003. Nr. Valeriu L. Sala Palatului. Ilinoiu G. 2.Ştiinţifică Jubiliară.. 12. 13. • segregarea fazei dispersate. (Partea 1 – Beton şi beton armat). 10. Cod de practică pentru executarea lucrărilor din beton.. Editura Tehnică 1997. 9. Proprietăţile betonului. pag. 14 Mai 2004.. Editura Tehnică.AMESTECAREA COMPONENŢILOR BETONULUI 4. Vol. ca urmare a diferenţelor de densitate a componenţilor. Ferraris C.. Ilinoiu G. March-April 2001. Germania.928X. Concrete Mixing Methods and Concrete Mixers: State of the Art. 62-87. 65-70. • aglomerarea particulelor de ciment în timpul înglobării şi/sau nedispersarea completă la continuarea amestecării (denumit floculare).. Ionescu I. Popa E. Aspecte Privind Amestecarea Mecanică a Componenţilor Betonului. 4. F. Popa R. Anglia..5 % pentru apă). M. 2004. Editura ICB. Al XIV-lea Congres Naţional AICPS. Principles and practices of commercial construction. nu trebuie neglijate dezavantajele care apar: • posibilitatea depăşirii toleranţelor dozajelor admise ale componenţilor introduşi în tobă (±1% ciment. 351-352. Tehnologii moderne în construcţii. 6.11. 11. aglomerarea componenţilor betonului între capetele organelor de amestecare şi corpul malaxorului.. 39 pag.

conform (SR EN ISO 9000-1/1996. • construcţiile trebuie să creeze condiţii normale de muncă şi de viaţă pentru cei ce la folosesc.ASIGURAREA CALITĂŢII LUCRĂRILOR DE CONSTRUCŢII CAPITOLUL 5. Calitatea. norme tehnice. caiete de sarcini şi sunt obligatorii pentru toţi cei care participă la proiectarea. prescripţii tehnice. denumită controlul calităţii. decrete etc). să răspundă pe deplin scopului pentru care au fost realizate. În vederea prevenirii fenomenelor negative legate de deficienţele de calitate. legi. reglementări.executare pe parcurs şi final. care permite asigurarea şi verificarea calităţii în timpul procesului de executare. Controlul calităţii constituie activităţile menite să definească şi să cuantifice conformitatea unui produs. standarde. • caracteristicile tehnice de bază şi nivelul calitativ al construcţiilor se stabilesc în mod unitar prin standarde. reprezintă ansamblul de caracteristici şi proprietăţi ale unui obiect (entităţi). metode de proiectare şi de executare moderne care implică necesitatea aplicării unui control eficient a calităţii lucrărilor care poate şi trebuie să cuprindă toate fazele şi aspectele activităţii de construcţii: cercetare – proiectare . cu eficienţă economică maximă impune adoptarea de concepţii. 87 . În prezent controlul calităţii face parte chiar din procesul de lucru. care îi conferă acestuia aptitudinea de a satisface necesităţile exprimate şi implicite. inclusiv în perioada de exploatare. precum respectarea riguroasă a normelor de exploatare care constituie o obligaţie de bază pentru toţi cei care concură la realizarea şi exploatarea construcţiilor. facilitează asigurarea calităţii de la început. eliminând refacerile de lucrări impuse de controlul de calitate. SR ISO 8402). CONSIDERAŢII GENERALE Realizarea într-un interval de timp relativ mic a unui volum mare de construcţii cu complexitate tehnicã sporită. a calităţii materialelor. în legislaţia statelor avansate au apărut măsuri concrete pentru instituirea sub diverse forme a unui control organizat al calităţii în domeniul construcţiilor (normative. a procedeelor de executare. 1995). Condiţia de calitate este definită ca “totalitatea condiţiilor individuale luate în considerare în cadrul proprietăţii unei entităţi într-o anumită etapă de concretizare” (Hutte.1. executarea şi exploatarea construcţiilor. În ramura construcţiilor drept principii şi norme de bază pot fi reţinute următoarele: • îmbunătăţirea continuã a concepţiei de proiectare. ASIGURAREA CALITĂŢII LUCRĂRILOR DE CONSTRUCŢII 5. introducerea de noi tehnici şi soluţii constructive. Această nouă orientare tehnologică.

a proceselor de transformare şi o calitate a obiectelor realizate. ci o spirală a calităţii (fig. iar proprietatea se referă la totalitatea caracteristicilor şi a valorilor acestora atribuite unei entităţi. un proiect etc. ia naştere astfel un proces de reproducţie lărgită a calităţii. unui limbaj comun tuturor celor care sunt obligaţi prin lege să vegheze asupra calităţii. Evoluţia în timp a aspectelor legate de calitate a avut un caracter pronunţat crescător în ceea ce priveşte conceptul de definire a elementelor care contribuie la obţinerea unui sistem coerent de asigurare a calităţii.. 2002) Entitatea reprezintă un produs.ASIGURAREA CALITĂŢII LUCRĂRILOR DE CONSTRUCŢII Asigurarea calităţii se defineşte (SR EN ISO 9000-1/1996) ca fiind ansamblul activităţilor planificate şi sistematice implementate în cadrul sistemului calităţii pentru furnizarea încrederii corespunzătoare că un obiect (entitate) va satisface condiţiile referitoare la calitate. un program de prelucrare a datelor. acestea constituind fiecare început de ciclu. 88 . procedee de realizare. 5-1). acţionând pentru eliminarea neconcordanţelor. control pe faze şi final. (Popa I. Principalele componente ale spiralei creşterii calităţii sunt: • cercetarea ştiinţifică. creşterea calităţii procedeelor creează premise pentru creşterea calităţii obiectelor realizate. Asigurarea calităţii implică o permanentă evaluare a exigenţelor de performanţă şi factorilor care influenţează modificări ale nivelelor acestora în timpul exploatării. Se poate vorbi despre o calitate a producerii obiectelor. între acestea stabilindu-se nu un ciclu închis. între producere şi consum creându-se o strânsă interdependenţă.ridicarea calificării şi a conştiinţei profesionale. respectiv calitatea materiilor şi materialelor. • calitatea întrărilor în proces. începând cu depistarea cauzelor. • încercările de laborator şi şantierele experimentale. a folosirii acestora în sfera consumului. un proces.nu în ultimă instanţă . • proiectarea obiectului. • proiectarea procedeelor de realizare. funcţionarea şi consumul. • exigenţa controlului pe faze şi controlul final. proiectare. cu creşterea parametrilor mijloacelor de producţie. FACTORUL UMAN Exigentele controlului pe faze si controlul final Calitatea intrãrilor în proces Proiectarea procedeelor de realizare Proiectarea obiectului Incercãrile de laborator Cercetarea stiitificã Figura 5-1. ceea ce a impus adoptarea unor terminologii adecvate. manifestându-se atât în sfera realizării obiectelor cât şi în sfera utilizării acestora. utilizarea. o activitate. Calitatea are un caracter dinamic. Spirala creşterii calităţii La creşterea calităţi obiectelor realizate concură toate sectoarele: cercetare.. • factorul uman . un serviciu.

Datorită faptului că progresul tehnic poate avea şi efecte negative. a muncii în scopul evitării accidentelor. Standardizarea se efectuează la nivel naţional. standardele europene CEN/CENELEC trebuie preluate integral de către toate ţările membre. Membrii ei sunt institute naţionale de standardizare ale ţărilor membre ale Comunităţii Europene şi ale zonei europene de comerţ liber. 5-2). Reprezentarea unui proces ieşiri Produsul la rândul lui reprezintă rezultatul dintre activităţi sau procese. promovându-se raţionalizarea şi asigurarea calităţii.) Cerinţele. reglementări. Cerinţele de asigurare a calităţii pot fi: • fără clauze contractuale de asigurare a calităţii . 89 .). informaţii tec. standardele au devenit sursă de încredere pentru utilizarea tehnicii. Comitetul European pentru Standardizare (CEN) şi Comitetul European pentru Standardizare în Electrotehnică (CENELEC) formează instituţia de standardizare europeană. coduri. fiind de tipul: • cerinţe ale utilizatorului. DEFINIREA CALITĂŢII PRODUSULUI ÎN STANDARDELE INTERNAŢIONALE Prin standardizarea se înţelege reglementarea unitară a producţiei şi a consumului. specificaţii etc. • cerinţe ale firmei (referitoare la managementul firmei). Fiecare proces are intrări şi ieşiri. reprezintă expresii ale nevoilor exprimate în termeni calitativi sau cantitativi.) sau parţial modificate (notate SR-EN).2.). care implică persoane sau alte resurse. Produsele (conform ISO 9000) se clasifică în produse hardware (componente. putând fi material sau nematerial.dacă riscul noncalităţii este neglijabil sau dacă certificarea produsului în conformitate cu standardul recomandat conferă o încredere suficientă. prescripţiile cuprinse în ele oferă o garanţie a evitării eventualelor consecinţe nocive ale tehnicii. Spre deosebire de standardele internaţionale ISO/CEN care pot fi preluate nemodificate (notate la noi în ţară SR ISO sau SR CEI). perturbaţii PROCES intrări Figura 5-2. materiale procesate sau servicii (bănci. proceduri. asigurări etc.ASIGURAREA CALITĂŢII LUCRĂRILOR DE CONSTRUCŢII 5. Standardele internaţionale ISO 9000 se bazează pe înţelegerea faptului că întreaga activitate este realizată printr-un proces. Organizaţia Internaţională pentru Standardizare ISO şi Comisia Internaţională de Electrotehnică CEI (International Electro Technical Commission) formează împreună sistemul internaţional de standardizare care cuprinde în prezent peste 86 de ţări membre printre care şi România. • cerinţe ale societăţii (legi. Procesul fiind în esenţă o transformare care adaugă valoare. a mediului înconjurător etc. Astfel. produse software (programe de calcul.). De aceea ele au o importanţă deosebită pentru păstrarea datelor şi pentru protecţia consumatorilor. Ieşirile reprezintă rezultatele procesului (care pot fi materiale sau nemateriale (fig. european şi internaţional. prin elaborarea şi introducerea în practică a standardelor. modificate (notate SR. subansamble etc.

9001. 9003. mijloacele necesare cât şi modul de asigurare a calităţii formează sistemul de asigurare a calităţii. asigurare şi garantare produse.ASIGURAREA CALITĂŢII LUCRĂRILOR DE CONSTRUCŢII cu clauze contractuale de asigurare a calităţii – caracteristicile de performanţă ale produsului sunt exprimate prin specificaţii iar alegerea unui model standardizat pentru asigurarea calităţii se realizează în conformitate cu standardele ISO 9000. organizarea activităţii şi asigurarea calităţii în proiectare. dovada calităţii. consideraţii asupra economicităţii costurilor cât şi asupra elementelor asigurării calităţii (marketing. măsuri corective. În acest scop se folosesc standardele SR ISO 9001. proceduri statistice etc. Dacă un cumpărător doreşte să câştige încrederea în capacitatea de asigurare a calităţii a societăţii producătoare. proiectare. auditurile interne ale calităţii. Planificarea. principiile sistemului asigurării calităţii. ISO 9001 prevede condiţiile referitoare la sistemul calităţii aplicabile atunci când trebuie demonstrată capacitatea unui furnizor de a proiecta şi de a livra produse conforme. înregistrări calitate. Criterii ISO 9000 pentru selecţia şi utilizarea unui model de asigurare a calităţii • Fără clauze contractuale de asigurare a calităţii Cu clauze contractuale de asigurare a calităţii ISO 9004 ISO 9001 ISO 9002 ISO 9003 Figura 5-3. planificare. privind managementul. Condiţiile vizează obţinerea satisfacţiei clienţilor prin prevenirea neconformităţii în toate etapele. Asigurarea calităţii presupune activităţi de conducere. dirijare şi control a acestuia. pregătirea fabricaţiei. Conform ISO 9004 “Managementul calităţii şi elemente ale sistemului calităţii” trebuie avut în vedere următoarele elemente pentru implementarea unui sistem de asigurare a calităţii: problemele de management. 9002. Evaluarea eficienţei sistemului de asigurare a calităţii sau a elementelor sale printr-o analiză sistematică şi independentă se numeşte auditul calităţii. aprovizionare. de la producţie până la service. 9003. producţie. Condiţiile specificate vizează obţinerea satisfacţiei clienţilor prin prevenirea neconformităţii în toate etapele. tratare produse şi după vânzare – service. verificare mijloace de măsurare. fiecare dintre ele clarificând unele concepte şi probleme specifice. ISO 9002 prevede condiţiile referitoare la sistemul calităţii aplicabile atunci când trebuie demonstrată capabilitatea unui furnizor de a livra produse conforme cu un proiect stabilit. producţie.). tratare neconformităţi. Criterii ISO 9000 pentru selecţia şi utilizarea unui model a calităţii 90 . 9002. el poate solicita un audit al calităţii care să demonstreze principalele elemente de asigurare a calităţii. de la proiectare până la service. service cât şi pentru inspecţii şi încercări finale.

unui sector. folosită pentru descrierea unui proces existent sau pentru proiectarea unui proces nou. • instrumente pentru date care nu sunt exprimate numeric . unei operaţii de fabricaţie sau de inspecţie. în ordinea importanţei. Standardele ISO conţin recomandări privind asigurarea calităţii. pentru obţinerea unei aprobări sau a unei înregistrări. o procedură. metode de control şi de eşantionare. unei acţiuni de asigurare a calităţii etc. în scopul certificării sau înregistrării unei oferte. • brainstorming. Scrisă sau documentată conţine de regulă scopul şi domeniul de aplicare a unei activităţi. folosită pentru reprezentarea grafică. 9002. utilizat pentru compararea unui proces sau mai multor procese similare în scopul identificării posibilităţilor de îmbunătăţire a calităţii. Funcţie de exprimarea datelor înregistrate există o gamă largă de instrumente şi tehnici precum: (SR ISO 9004-4+A1/1996) • formulare de colectare a datelor. • benchmarking. opinii sau considerente referitoare la un anumit subiect. dezvoltării şi managementului.ASIGURAREA CALITĂŢII LUCRĂRILOR DE CONSTRUCŢII ISO 9003 prevede condiţiile referitoare la sistemul calităţii aplicabile atunci când trebuie demonstrată capabilitatea unui furnizor de a depista orice neconformitate ale produsului şi de a controla modul de tratare a acestora în timpul inspecţiilor şi încercărilor finale. • diagrama Pareto. în scopul clasificării posibilităţilor de îmbunătăţire. • diagrama arbore. proprii unei activităţi (organizaţii).datele înregistrate prin intermediul acestor instrumente sunt folositoare în domeniul cercetării. Ele descriu elementele sistemului calităţii şi procedurile de implementare a lor pentru situaţii contractuale. Astfel. Este vorba în principiu de un ansamblu de reguli scrise. folosită pentru analizarea şi comunicarea relaţiilor din diagrama cauză-efect în scopul înlesnirii rezolvării problemelor. folosită pentru evaluarea stabilităţii procesului şi pentru determinarea momentului în care un proces necesită ajustări. unui atelier.care reprezintă baza generală a sistemului calităţii (ISO 9001. a contribuţiei fiecărei entităţi la efectul total. • diagrama de flux. • fişa de control. folosite în scopul organizării pe grupe a unui număr mare de idei. Procedura se defineşte ca fiind “un mod specificat de efectuare a unei activităţi”. Standardul ISO 8402/1995 privitor la “Managementul calităţii şi asigurarea calităţii Vocabular” clasifică procedurile în: organizatorice . Instrumentele şi tehnicile de bază folosite la îmbunătăţirea calităţii se pot clasifica după cum urmează: • instrumente pentru date numerice . 91 . folosită pentru reprezentarea grafică a configuraţiei de dispersie a datelor şi pentru comunicarea vizuală a informaţiilor referitoare la comportarea procesului. utilizată pentru indicarea relaţiilor dintre subiect şi elementele sale componente.deciziile luate sunt bazate pe date numerice de tipul diferenţe. 9003) şi operaţionale care se referă la activităţile tehnice (instrucţiuni de lucru. • histograma. tendinţe şi modificări ale datelor numerice care se bazează pe interpretări statistice. utilizat pentru identificarea soluţiilor posibile ale problemelor şi a modalităţilor de îmbunătăţire a calităţii. • diagrame de afinitate. folosite la colectarea sistematică a datelor în scopul obţinerii unei imagini clare a faptelor. • diagrama cauză-efect.

utilizarea unor metode de calcul incorecte sau insuficiente şi utilizarea unor materiale noi insuficient studiate şi experimentate. • 5. folosirea unei forţe de muncă insuficient calificată şi nerespectarea succesiunii proceselor tehnologice.. Aceste măsuri rezultă din audituri şi din raporturi de neconformitate care sunt analizate de conducerea societăţii sau reclamate de client. EFECTELE UNEI CALITĂŢI DEFICITARE DE REALIZARE A UNEI CONSTRUCŢII Efectele negative provocate de calitatea deficitară de realizare a unei construcţii pot să conducă la fenomene nedorite. ipoteze de calcul incorecte şi combinaţii de ipoteze insuficiente. în scopul prevenirii apariţiei acestora (ISO 8402). • îngreunarea executării proceselor următoare şi mărirea consumului de materiale. calificarea mijloacelor materiale şi umane etc.ASIGURAREA CALITĂŢII LUCRĂRILOR DE CONSTRUCŢII diagrama de dispersie. care poate fi provocată de: nerespectarea condiţiilor tehnice stabilite prin proiect şi prin caietul de sarcini şi nerespectarea succesiunii proceselor tehnologice etc. aceste acţiuni trebuie să fie urmărite de compartimentul de asigurare a calităţii prin intermediul unor documente corespunzătoare. • calitatea inferioară a executării.. folosită pentru identificarea şi confirmarea relaţiilor dintre două ansambluri de date asociate. • calitatea necorespunzătoare a întreţinerii şi urmăririi în timp. Ele necesită aceleaşi tipuri de măsuri de îmbunătăţire a organizării ca şi acţiunile corective. securitate etc. 1996): • calitatea necorespunzătoare în proiectare ce poate fi provocată de: date incomplete sau inexacte despre obiectul de realizat. • mărirea costului (cheltuieli suplimentare provocate de slaba calitate a materialelor şi a lucrărilor). Acţiunile preventive reprezintă acţiuni întreprinse pentru eliminarea cauzelor unor neconformităţi a defectelor sau a altor situaţii nedorite. Acţiunile corective şi preventive trebuie să fie întreprinse în stadiul tratării neconformităţii sau a nesatisfacerii unei cerinţe specificate. dar necesită totodată şi o analiză a problemelor potenţiale în raport cu importanţa riscurilor implicate (satisfacerea climatului. nerespectarea proiectului. • calitatea necorespunzătoare a materialelor componente: folosirea unor materiale necorespunzătoare. • compromiterea parţială sau integrală a construcţiei datorită unor deficienţe ascunse.). Acţiunile corective (stabilite de ISO 9004) reprezintă soluţionarea problemelor legate de calitate şi luarea măsurilor necesare pentru a reduce la minimum posibilităţile de repetare. Aceşti factori pot să intervină cu o pondere diferită în funcţie de tipul construcţiei şi de condiţiile specifice de realizare.. Aceste măsuri pot necesita măsuri de îmbunătăţire în ceea ce priveşte organizarea. dar posibile. în scopul confirmării relaţiilor anticipate dintre acestea. sunt (Dumitrescu G.. 92 . fiabilitate. astfel încât să se asigure implementarea efectivă a acestora. Practica activităţii de construcţii arată că principalii factori care influenţează negativ calitatea. procedurile. nerespectarea condiţiilor tehnice. De asemenea. etc. etc. precum: • punerea în funcţiune cu întârziere a unor obiective.3.

cu admiteri sau respingeri.utilizarea metodelor de calcul relevante. În ultima vreme s-au elaborat tehnologii moderne de executare a controlului care includ echipamente de control automat asigurând astfel calitatea cerută de proiect. Se efectuează direct la locul de lucru. • Constructorii şi fabricanţii .gradul de definire (măsura în care calculele acoperă complet necesităţile). La 93 . . imprecizii. verificarea caracteristicilor de calitate ale acestuia şi tragerea concluziilor pentru întreg lotul de produse. Rolul fiecărui factor care participă la realizarea construcţiei: • Beneficiarul . . • Proiectantul . Se referă la examineze din timp a documentaţiei de proiect pentru a sesizarea eventualelor deficienţe ale acestora: omisiuni. şeful de şantier şi face parte din procesul de producţie. • Controlul exterior .factorii de siguranţă adoptaţi. • Controlul preventiv.stabileşte un program prin care defineşte obiectivele calităţii şi cere organizarea controlului calităţii după anumite norme. verificarea materiilor prime. . ORGANIZAREA GENERALĂ A CONTROLULUI DE CALITATE Pentru a putea exercita un control eficace trebuie să se elaboreze şi să se folosească sisteme de control capabile să informeze corect şi precis şi să determine corecţiile necesare în timp util.metodele de proiectare aplicate.calitatea efectivă a calculelor.ASIGURAREA CALITĂŢII LUCRĂRILOR DE CONSTRUCŢII 5.este efectuat de o persoană desemnată de beneficiar (diriginte) care examinează şi avizează modul în care se efectuează controlul interior (efectuat de către proiectant şi executant). Asigurarea calităţii construcţiilor se poate obţine prin următoarele modalităţi de control: • Controlul în timpul proiectării.concordanţele cu principalele cerinţe şi cu condiţiile de executare. maistru.acţiunile luate în considerare.organizează asigurarea calităţii conform specificaţiilor contractuale.nivelul de siguranţă adoptat. . realizând conştientizarea muncitorilor asupra necesităţii realizării produselor de calitate.evitarea discrepanţelor între diferitele părţi ale calculului.bazele de calcul. Funcţiile operaţionale în autocontrol sunt: controlul operaţiei anterioare. remedierea defectului anterior. Reprezintă cea mai eficientă metodă de control.concepţia generală a structurii. erori care ar putea preveni efectele negative. . . executarea operaţiei curente şi controlul cu decizia de admis – retuş – rebut. se efectuează conform prevederii documentelor acestora. Se referă la: . .4. • Organele de studii şi cercetări – contribuie la crearea condiţiilor pentru asigurarea calităţii conform specificaţiilor. efectuat de către şeful de echipă. . • Autocontrolul sau controlul executantului constă în extragerea unui eşantion din lot. fabricatelor. În prezent calitatea se asigură prin realizarea unui control sistematic în toate etapele de realizare a construcţiei. . De asemenea.elaborează prescripţii pentru organizarea controlului calităţii specifice fiecărui caz în parte. . • Controlul (tehnologic) operativ. semifabricatelor.

instrumente. modul de înregistrare şi păstrare a datelor. N1 – neeconomic implică un număr mare de controlori de calitate şi de mijloace de măsurare.se apreciază prin examinarea respectării condiţiilor de fabricaţie prevăzute în standardele. • Controlul intermediar.aparatura şi echipamentele necesare. 2003): Control integral (denumit şi control bucată cu bucată sau regula celor 4N) constă în controlul caracteristicilor de calitate la fiecare produs în parte (aplicat la producţia de serie mică sau unicate). frecvenţa măsurătorilor. volumul de muncă şi timpul necesar acestei realizării acestui control este mare. Se efectuează pentru recepţia unor lucrări care pot sã rămână ascunse prin înglobare sau prin acoperire şi care pot periclita rezistenţa. Urmărirea comportării construcţiei se face pe baza unui program stabilit de proiectant. Prin aceasta urmărindu-se încadrarea în câmpul valorilor admisibile. următoarele: . unde controlul integral ar fi prea costisitor şi greu de realizat).documentaţia tehnică (cartea tehnică a construcţiei) care trebuie să conţină prevederi ale proiectantului privind programele de urmărire curentă şi specială – dacă este cazul. • • Printre alte tipuri de metode de control se pot menţiona (Iacobescu A. elementele de construcţie care sunt supuse urmăririi şi în care se găsesc aparate de măsură şi control. 94 . Se stabilesc defectele lucrărilor care se remediază pe cheltuiala constructorului. de aceea se mai denumeşte şi regula celor 4N. în principal. 2003) Controlul integral prezintă o serie de neajunsuri.ASIGURAREA CALITĂŢII LUCRĂRILOR DE CONSTRUCŢII realizarea acestui control se folosesc instrucţiuni tehnice şi caietul de sarcini. Se urmăresc următoarele aspecte: . N2 – neaplicabil în cazurile controlului distructiv.calitatea lucrărilor . infrastructuri. suprastructuri. metodele de măsurare şi analiză. Depăşirea acestor valorilor limită conduce la respingerea calitativă a materialului sau produsului respectiv. datorită monotoniei operaţiei de control (puterea de percepere a operatorului este diminuată de oboseală. . subansamblelor etc. de rutină şi chiar de plictiseală). modul de prelucrare şi transmitere a datelor.).se apreciază prin prelevări de probe sau încercări nedistructive asupra elementelor de construcţii. verificarea caracteristicilor de calitate ale acestuia şi tragerea concluziilor pentru întregul lot de produse (aplicat la producţia de serie sau de masă. fenomenele supuse urmăririi.. documentaţia de interpretare a urmăririi. Controlul prin sondaj empiric constă în extragerea unui eşantion din lot. . (Iacobescu A. finisaje etc. durabilitatea sau funcţionalitatea construcţiei sau/şi la terminarea unor faze de lucrări (terasamente. Se efectuează după terminarea construcţiei prin recepţia provizorie a lucrărilor şi apoi recepţia finală după circa un an.calitatea materialelor. în cazul în care sunt implicate mai multe societăţi de construcţii. conducând în final la acceptarea unor piese neconforme sau respingerea unora corespunzătoare calitativ. aparate şi echipamente de măsură şi control. • Controlul în timpul exploatării construcţiei. normele şi specificaţiile prevăzute. . care va trebui să cuprindă. • Controlul final. lista prescripţiilor de bază). N3 – nefiabil. stabilitatea. parametrii care se urmăresc.. modul de observare al fenomenelor. N4 – neantrenant pentru executant.

Bucureşti. 1979. Pătărniche N..5. un eşantion care se controlează şi la care se calculează media valorilor măsurate (care oferă informaţii asupra stabilităţii procesului ca precizie). Ilinoiu G. 11. SR ISO 9004-4+A1/1996. pag. Tehnologia lucrărilor de întreţinere. precum şi în funcţie de nivelul înţelegerii dintre furnizor şi beneficiar. 16.. 6. Asigurarea calităţii în construcţii. Referat de doctorat. Partea 4. Asigurarea Calităţii. C 56 . reparaţii şi consolidări. Fişe tehnologice.. Oneţ T. Editura Tehnică.. 1996. În funcţie de mărimea lotului şi de nivelul de calitate stabilit se prelevă. dar implică efectuarea unei analize statistico – matematice. Editura Tehnică. Budan C-tin. Popescu V. Râmniceanu V. Avram C. M. asupra stabilităţii procesului de fabricaţie. Great Britain... completare şi păstrare a cărţii tehnice a construcţiilor.. A time for challenge. Editura McGraw-Hill Inc. beton şi beton armat. se stabileşte un plan de control. 7. nu se poate aprecia riscul la care este supus atât producătorul. cât şi beneficiarul şi nu permite luarea deciziilor privind reglajul parametrilor procesului de fabricaţie. 2. 2000.. Asigurarea şi controlul calităţii lucrărilor de construcţii.85. din lotul finit sau direct din fluxul tehnologic. Quality System Guidelines for the Production of Reference Materials.. Editura Academiei Forţelor Terestre... Tehnologia lucrărilor de întreţinere. M. 2002.. Budan C-tin. Controlul statistic al calităţii (control de conformitate sau control de acceptabilitate) este un control prin sondaj. Bucureşti. Bul. pag. pag. pag. Tehnică şi Tehnologie. Cambridge.. Teodorescu M. 4. Hutte. 1998. UTCB.. 31-32. Tehnologia Materialelor. Editura E&FN SPON. Gryna F. Analize de calitate şi performanţă. Bucureşti. Contribuţii la implementarea unor tehnologii şi procedee tehnologie moderne pentru protecţia şi consolidare elementelor de construcţii. 10. 2003. reparaţii şi consolidări. Teză de doctorat. Perigord M. 1997. Editura UTCB.. nr. 8. 12. Quality planning and analysis. Proceedings of Second International RILEM / CEB Symposium. Se aplică la recepţia loturilor de produse finite sau pe fluxul de fabricaţie. Axinia P. Editura Tehnică. Chesaru E. Managementul calităţii şi elemente ale sistemului calităţii. 2003. Voiculescu D.. UTCB. 33-36. 9... Aplicarea conceptului de calitate la realizarea lucrărilor de zidărie. 439-448. Cluj. 5-6. 5. Decembrie 2003. Editura UTCB. 2-4. Juran J. 15. constr. Normativ pentru verificarea calităţii şi recepţia lucrărilor de construcţii şi instalaţii. New York 1993. Iacobescu A. Ilinoiu G.. Construcţii Civile şi Industriale. Ghent June 12-14. 1991.. având la bază o analiză aprofundată. 14. 1996. Calitatea şi siguranţa construcţiilor. Teodorescu M. Ilinoiu G. 18. april 2001. Editura Dacia. Ilinoiu G. Etapele Calităţi: Demersuri şi Instrumente. Editura UTCB. Manualul Inginerului: Fundamente. Dumitrescu G. 20. Verificarea calităţii construcţiilor de beton armat şi beton precomprimat. 13. 5.. 1996. 19.ASIGURAREA CALITĂŢII LUCRĂRILOR DE CONSTRUCŢII • Metoda nefiind o metodă ştiinţifică bazată pe calcule statistico – matematice şi neavând la bază o analiză aprofundată. 1987. 17. 1-15. Iunie 1998. are următoarele dezavantaje: nu oferă suficiente informaţii asupra calităţii elementelor studiate în baza cărora să se poată elimina eventualele deficienţe. C 167-1977. ISO GUIDE 34/ 1996. Quality control of concrete structures. BIBLIOGRAFIE LA CAPITOLUL 5 1. Structural Inspections. Veitas R. Norme privind cuprinsul şi modul de întocmire.. 3. Epure L. Rezultatele obţinute în urma acestui tip de control se trec în fişa de control. pag. 1-2 / 1986. Pe baza studiului statistic realizat. Tertea I. 95 ... Structure. 367374. Ghid pentru îmbunătăţirea calităţii.

Quality Management and Quality System Elements . ISO 9004-3/ 1993. HG 399/1995 . 22. M. Of. Editura S. 10/1995 . 1977. ISO 9003/ 1994. Development. 35.C. (Final Draft International Standard) Quality Management and Quality Assurance Standards . 28. Quality Management and Quality Assurance Standards . 25. Legea nr. Redactarea I. HG 272/1994 . 24. COCC: Ghid pentru programarea controlului calităţii executării lucrărilor pe şantier. pag. 39.PART 2: Generic Guidelines for the Application of ISO 9001. COCC S. COCC S.. Quality Systems . HG 273/1994 .Regulament privind controlul de stat al calităţii în construcţii. 131/1995. ISO 9002 And ISO 9003 (REVISION OF ISO 9000-2: 1993). 31. COCC: Metodologie pentru asigurarea cerinţelor de calitate ale construcţiilor pe durata derulării lucrărilor de construcţii. Quality Management and Quality Assurance Standards . Supply and Maintenance of Software. Quality Systems – Model for Quality Assurance in Design. ISO 9002 And ISO 9003. ISO 9000-4/ 1993.Regulament privind urmărirea comportării construcţiilor în exploatare.A. 43. 193/1994.PART 2: Guidelines for Services.C.ASIGURAREA CALITĂŢII LUCRĂRILOR DE CONSTRUCŢII 21. Quality Systems . ISO 9001/ 1994.PART 3: Guidelines for the Application of ISO 9001 To the Development. Quality Management and Quality System Elements . Quality Management and Quality Assurance Standards . Editura S. 34. 42. Quality Management and Quality System Elements .. 12/1995. intervenţii în timp şi postutilizarea construcţiilor. ISO 9002/ 1994. 38. M. 26.PART 4: Guidelines for Quality Improvement. Quality Management and Quality Assurance – Vocabulary.PART 2: Generic Guidelines for the Application of ISO 9001. Production. 1977. Quality Management and Quality Assurance Standards .Regulament pentru recepţia lucrărilor de construcţii şi a instalaţiilor aferente. Installation and Servicing. 32.C. ISO 9000-3/ 1991. ISO 9004-4/ 1993. Iunie 1998.A.PART 1: Guidelines. ISO 8402/ 1994.Regulamente privind calitatea în construcţii. HG 766/1997 . 23.A. ISO 9004-1/ 1994.Regulament privind elaborarea reglementărilor tehnice în construcţii pentru componentele sistemului calităţii.PART 4: Guide to Dependability Program Management. 30. COCC: Ghidul şi programul de calcul cadru al responsabilului cu urmărirea în exploatare a construcţiilor. 37. Of. M. ISO 9000-1/ 1994. 7-17. COCC S. Of.Model for Quality Assurance in Final Inspection and Test.Privind calitatea în construcţii. 40. Installation and Servicing. ISO/ FDIS 9000-2. 29. 41.Regulament privind conducerea şi asigurarea calităţii în construcţii. 96 . M. HG 261/1994 . ISO 9000-2/ 1993. 36. Quality Management and Quality System Elements . Editura S. 33. ISO 9004-2/ 1991. 27. Of. HG 766/1997 .PART 1: Guidelines for Selection and Use.PART 3: Guidelines for Processed Materials. 352/1997.Model for Quality Assurance in Production.

Pentru determinarea calităţii reale fără a degrada o structură/element existent se folosesc metode nedistructive de determinare a calităţii. în limitele abaterilor admisibile. după 28 de zile.1. doar o “calitate potenţială”. calitatea sa depinde nu numai de constituenţii acestuia şi de omogenitatea lor. calitatea betonul se determină prin încercări. 97 . dar este în general recunoscut faptul că aceste epruvete nu oglindesc adevărata calitate a elementelor de construcţii. Un aspect foarte important privitor la realizarea construcţiilor este conceptul de calitate. Ţinându-se cont de faptul că betonul este un material eterogen. În prezent este recunoscut faptul că epruvetele cubice şi cilindrice standard nu reflectă în totalitate adevărata calitate a structurii. conceptul clasic de evaluare a calităţii betonului este bazat pe rezultatele metodelor de control distructive pe epruvete turnate. În afara responsabilităţilor celor doi factori menţionaţi mai sus. la recepţia preliminară sau finală. ceea ce arată din nou diferenţa dintre structură şi epruvetele standardizate.CONTROLUL CALITĂŢII LUCRĂRILOR DE CONSTRUCŢII CAPITOLUL 6. dar şi de alţi parametrii cum sunt turnarea. pe epruvete standard. conform acestui concept. CONTROLUL CALITĂŢII LUCRĂRILOR DE CONSTRUCŢII 6. În cele ce urmează sa încercat să se treacă în revistă principalele tipuri de metode nedistructive de control al calităţii betonului care există în lume şi în România. care pot varia pe ansamblul unei structuri. respectându-se mai multe etape şi anume: • permanent pe parcursul executării pentru toate categoriile de lucrări (înainte ca ele se devină lucrări ascunse prin înglobare sau acoperire). • la terminarea unei faze de lucru. Studiile şi cercetările recente referitoare la metodele nedistructive pentru determinarea calităţii betonului în lume. În trecut se accepta rezistenţa epruvetei ca rezistenţă a structurii. întărite şi încercate conform specificaţiilor standardizate. Astfel. • în timpul exploatării. compactarea şi întărirea. arată noua tendinţă de dezvoltarea a acestora. Controlul calităţii lucrărilor de beton şi beton armat este necesar pentru respectarea şi aplicarea prevederilor din normele şi reglementările specifice. CONSIDERAŢII GENERALE În situaţia în care cantităţi mari de beton sunt puse în lucrare. în timp relativ scurt trebuie avute în vedere responsabilităţile şi riscurile care converg din aceasta: responsabilitatea producătorului referitor la calitatea betonului (a produsului semifabricat) şi ceea a antreprenorului (constructorului) privitoare la calitatea execuţiei (a produsului finit).

33 4408 Part 5 8047 98 . 2 – 24 C 23-85 423.).08. CLASIFICAREA ÎNCERCĂRILOR PENTRU CONTROLUL NEDISTRUCTIV AL CALITĂŢII BETONULUI Eficienţa controlului de calitate. M. • metode nedistructive care permite obţinerea de informaţii cifrice sau de altă natură asupra defectelor.. Clasificarea a reglementărilor internaţionale privitoare la metode nedistructive de încercare a betonului Sursă: Teodoru G. accesibilitate. deformaţiilor geometrice sau stărilor fizice ale elementului studiat prin mijloace care nu alterează aptitudinea de întrebuinţare a acestuia. 1991 Metoda Ţara de origine Austria Belgia Brazilia Bulgaria Canada China Danemarca Germania Marea Britanie Ungaria Internaţional Japonia Mexic Polonia RILEM ROMÂNIA Rusia Spania Suedia USA Venezuela Iugoslavia Belgia Brazilia Bulgaria Canada China Danemarca Marea Britanie Internaţional Cod ONORM NBN ABNT BDS CSA JGJ DS DIN BS MSZ ISO/DIS ISMS NOM PN NDT C GOST UNE SS ASTM COVENIN JUS NBN ABNT BDS CSA JGJ DS BS ISO/DIS Nr. Metoda de control adoptată se stabileşte funcţie de o serie de factori precum: specificul lucrării.2. care cauzează mici degradări locale de suprafaţă. putându-se realiza cu mijloace mecanice. Aceste metode se se pot clasifica în: • metode semidistructive sau metode parţial distructive.2 – 18 C 23-85 423. anomaliilor. în scopul evaluării corecte a caracteristicilor dorite. termice sau chimice.06262 3 26-85 22690. performanţele aparatului. B 3303 B 15-225 18:04. caracteristicile materialului şi dimensiunile elementului examinat precum şi gradul de calificare a personalului.CONTROLUL CALITĂŢII LUCRĂRILOR DE CONSTRUCŢII 6. ansambluri etc.30 1048 / 2 4408 Part 4 07 . anomaliilor. Metodele de control nedistructiv a calităţii permit obţinerea de informaţii cifrice sau de altă natură asupra defectelor.1/2 83-307-86 137250 C 805 1609 U. volumul lucrărilor de control.3318 T 8045 Anul 1983 1971 1981 1984 1990 1985 1984 1976 1971 1982 1983 1958 1986 1974 1984 1985 1977 1986 1986 1979 1980 1982 1976 1983 1980 1990 1985 1984 1974 1983 Duritate superficială Acustic prin şoc C .001 3816-84 A 23 . 041 B 15-229 18:04. Tabel 6-1. Y.001 15013-80 A 23. depinde în mare măsură de alegerea judicioasă a metodei de control. precizia de examinare. deformaţiilor geometrice sau a stărilor fizice ale obiectului de controlat (materiale componente. M 1.192 B . prin mijloace care nu cauzează nici o degradare elementului studiat.06.

magnetic. Clasificare a metodelor nedistructive de încercare a betonului funcţie de obiectul de studiat Aprecierea rezistenţei mecanice Metode nedistructive de testare a betonului funcţie de obiectul metodei Sursă: STAS 6652-82 Metode de Metoda Metoda Metoda Metoda cu combinată impuls precizie ridicată combinată combinată viteză de viteză de viteză de ultrasonic propagarepropagarepropagareindice de forţă de diametrul recul smulgere amprentei Metode caracter informativ Aprecierea proprietăţilor elastodinamice Determinarea poziţiei. Tabel 6-2. 2 – 19 C 1881 Part 207 C – 301 . 2 – 21 C 423.06261 1 222-85 17624 83-308-86 137240 C 597 1681-80 U.CONTROLUL CALITĂŢII LUCRĂRILOR DE CONSTRUCŢII Mexic Polonia RILEM ROMÂNIA Rusia Spania Suedia USA Venezuela Iugoslavia Suedia ROMÂNIA Canada Danemarca Marea Britanie Internaţional ROMÂNIA Rusia Suedia USA Marea Britanie Suedia Canada Marea Britanie Mexic SUA NOM PN NDT C GOST UNE SS ASTM COVENIN JUS SS C CSA DS BS ISO/DIS C GOST SS ASTM BS SS CSA BS NOM ASTM C – 275 . substanţe penetrante (lichide sau gaze). unde radio şi metode combinate.042 137252 26-85 A 23 . electric sau electromagnetic. M 1 .1986 B .1986 C 803 1986 1974 1972 1985 1978 1986 1983 1983 1980 1982 1984 1985 1990 1984 1986 1983 1989 1983 1982 1986 1983 1990 1986 1986 1982 Nedistructiv combinat Smulgere Rupere Penetrare Principalele metode de control nedistructiv (STAS 6652/1-82) sunt: acustic. termic. atomic / radiaţii penetrante (electromagnetice sau optice). acoperirii şi diametrului armăturilor din beton Determinarea umidităţii betonului proaspăt sau întărit Metoda rezonanţă cu Metodele de recul Metoda prin şoc Metoda undelor suprafaţă de Metodele de amprentă Metoda undelor de suprafaţă Metoda penetrare de Metoda prin smulgere Metoda cu explozie locală de Metoda ultrasonice cu impuls Metoda pachometrului Metoda radiometrică cu radiaţii gama sau beta Metoda radiografice cu radiaţii X sau gama Metoda absorbţiei microundelor Metoda capacitivă Metoda încetinirii neutronilor rapizi Metoda de rezonanţă magnetică Metode rezistive 99 . mecanic sau de duritate superficială. optic.31 1881 Part 207 8046 231-89 226903 137238 C 900 1881 Part 207 137239 A 23 .

Metode de control nedistructiv.CONTROLUL CALITĂŢII LUCRĂRILOR DE CONSTRUCŢII Determinarea densităţii aparente a betonului Metoda radiometrică cu radiaţii gama sau beta bazate pe atenuarea sau retroîmprăştierea radiaţiilor gama sau beta Metoda ultrasonică cu impuls Determinarea grosimi straturilor de beton degradat sub acţiunea agenţilor fizici sau chimici Determinarea comportării betoanelor sau mortarelor la acţiuni chimic agresive Determinarea comportării la acţiuni fizicochimice Defectoscopia betonului Metoda radiografică cu radiaţii X sau gama Metoda radiometrică cu radiaţii gama sau beta Metoda rezonanţă de Metoda prin şoc Metoda ultrasonică cu impuls Metoda radiografică bazată pe atenuarea radiaţiilor gama Metoda radiometrică bazată pe reîmprăştierea radiaţiilor beta Metoda ultrasonică impuls cu Metoda de rezonanţă Metoda radiografică cu radiaţii X sau gama Metoda ultrasonică cu impuls Metoda carotajului sonic Metoda radioscopică Metoda holografică Metoda undelor de suprafaţă Metoda radiografică cu radiaţii gama sau beta Tabel 6-3. Clasificare După caracterul interacţiunii fenomenului fizic sau substanţei cu obiectul de controlat Metoda de control nedistructiv După parametrul După procedeul de obţinere informaţional primar a informaţiei primare (de exemplu: (metoda de evidenţiere a caracteristica caracterisiticii) măsurabilă) Câmpul magnetic Cu pulberi magnetice coercitiv Prin inducţie Tipul controlului Magnetizaţiei Magnetic Cu traducto feromagnetic (ferosondă) Prin efect Hall Magnetografică Magnetomotoare Magnetorezistivă Cu pulberi electrostatice Parametrilor electrici Cu scântei electice Radiaţiei derecombinare Emisiei exoelectrice Zgomotului Tensiunii de contact Cu transformator Parametrică Magnetică Inducţiei remanente Permabilităţii magnetice Intensităţii câmpului magnetic Prin efect Barkhausen Electrică Triboelectrică Electric Potenţailului electric Termoelectrică Capacităţii electrice Cu curenţi turbionari Prin transmisie Prin reflexie Amplitudinii Fazei Frecvenţei 100 .

CONTROLUL CALITĂŢII LUCRĂRILOR DE CONSTRUCŢII Spectrului Frecvenţelor multiple Prin transmisie Prin reflexie Prin dispersie Cu unde radio Amplitudinii Fazei Frecvenţei Timpului de trecere Prin detecţie Bolometrică Cu termistoare Prin interferneţă Holografică Cu cristale lichide Polarizării Rezonanţei Geometrică Spectrului Prin transmisie Prin refelexie Termic Cu hărtie termografică Cu straturi termoluminifere Cu elemente fotosensibile Calorimetrică Pirometrică Cu cristale lichide Cu materiale termocrome Cu hârtie termografică Cu straturi termoluminifere Parametrilor dependenţi de temperatură Interferometriei optice Calorimetrică Termometrică Prin măsurarea căldurii Prin radiaţie proprie Prin transmisie Prin împăştiere Cu radiaţii penetrante Densităţii fluxului de energie Spectrului Prin scintilaţie Prin ionizare Prin emsie de electroni secundari Radiografică Radioscopică Interferometrică Nefelometrică Holografic Refractmetrică Reflectometrică Vizuală Piezoelectrică Electromagneticoacustică Microfonciă Cu pulberi Analiza prin activare Radiaţii caracteristice Prin emsiei proprie Prin transmisie Prin reflexie Prin dispersie Prin radiaţie proprie Amplitudinii fazei Timpului de trecere Frecvenţei Optic Cu radiaţie indusă Polarizării Geometrică Spectrului Amplitudinii fazei Timpului de trecere Frecvenţei Spectrului Cu lichide penetrante Cu gaze penetrante Prin transmisie Prin reflexie Rezonanţei Acustic Impedanţei Oscilaţiilor libere Emisiei acustice Cu substanţe penetrante Moleculare Prin strălucrire (acromatică) Prin cluoare (cromatică) Prin luminiscenţă Prin luminiscenţăşi prin culoare 101 .

metoda prin şoc. este capacitatea de a fi reflectate puternic de suprafeţele de separare dintre două medii cu densităţii diferite. cuprinse între 20 KHz şi 20 MHz. utilizată în defectoscopie. METODA DE VIBRAŢII PROPRII Metoda nedistructivă de vibraţii proprii (denumită metoda de rezonanţă) se bazează pe măsurarea frecvenţei proprii de vibraţie a epruvetelor cu ajutorul fenomenului de rezonanţă şi apoi deducerea modulului de elasticitate dinamic Ed. varierea frecvenţei acestora până când apare fenomenul de rezonanţa. 102 . ce au indicate numărul maxim de defecte admisibile sau clase de calitate cu mărimi şi frecvenţe de defecte admisibile. rezultă lungimea parcursă.1.CONTROLUL CALITĂŢII LUCRĂRILOR DE CONSTRUCŢII Cu particule filtrante Prin spectrometrei de masă Cu bule Manometrică Cu halogeni Cu gaze radioactive Catarometrică Chimică Prin deformaţii remenate Acustică Electrică Cu radiaţii infraroşii Vizuală 6. Bălan S. Dacă această lungime corespunde cu grosimea piesei înseamnă că nu există defecte pe direcţia în care s-au proiectat ultrasunetele. metoda carotajului sonic. (STAS 6652/1-82.3.. 1965. varierea în continuare a frecvenţei până la următoarea rezonanţă. O proprietate importantă a lor. (STAS 6652/1-82) Defectoscopia cu ultrasunete presupune utilizarea unor vibraţii mecanice cu frecvenţe superioare frecvenţei sunetelor. Se pot distinge următoarele metode: metoda de vibraţii proprii (rezonanţă). Calitatea materialului se stabileşte folosind scări etalon. cu ajutorul fenomenului de rezonanţă. James Instruments). Metodele de rezonanţă cu măsurarea frecvenţei proprii se bazează pe punerea în vibrare a unei epruvete de formă prismatică şi pe identificarea frecvenţei proprii de vibrare. metoda undelor de suprafaţă şi metoda emisiei acustice. notarea frecvenţei. Principiul de funcţionare a aparatului constă în introducerea piesei de examinat întrun fascicul de ultrasunete produs de un vibrator piezoelectric sau magnetostrictiv. Arcan M.3. metode elastice cu impuls ultrasonic. realizat prin variaţia frecvenţei excitaţiei exterioare până la coincidenţa cu frecvenţa proprie de oscilaţia a epruvetei. 6. Cunoscând cele două frecvenţe succesive. Pentru ca defectele să fie puse în evidenţă este necesar ca dimensiunea lor să fie mai mare decât lungimea de undă a ultrasunetelor folosite. METODE ACUSTICE Examinarea cu ultrasunete se bazează pe analiza undelor elastice excitate apărute în elementul studiat şi pe monitorizarea fie a semnalului transmis (denumită tehnica prin transmisie) fie a semnalului reflectat sau de difracţie provenit de la orice suprafaţă sau discontinuitate (denumită tehnica cu impuls reflectat).

ε . Im – momentul de inerţie curent al barei. u – deplasare axială. 4. inerţiale şi constructive. t – timp. Sursă: James Instruments. Schemă principiu aparat pentru determinarea frecvenţei de rezonanţă 1. Relaţiile matematice ale acestor interdependenţe sunt: 1 E fl = [6. I p – momentul de inerţie al secţiunii transversale al barei. de încovoiere şi de torsiune. α .2] 2β GI p πl ρI m unde: fl – frecvenţa proprie a vibraţiilor longitudinale.deformaţie. f t .frecvenţa proprie a vibraţiilor transversale.coeficient al condiţiilor de rezemare la torsiune. Ed – modul de elasticitate dinamic. Probă de beton. Receptor. Frecvenţa proprie de vibraţie a unui sistem mecanic depinde de proprietăţile sale elastice. Monitor şi amplificator.frecvenţa proprie a vibraţiilor de torsiune. co – viteza de undă.coeficient al condiţiilor de rezemare la încovoiere. l . 2004 Tipurile principale de vibraţii sunt: longitudinale. τ .lungimea barei. β .efort axial.3] 103 . σ . ft = [6.CONTROLUL CALITĂŢII LUCRĂRILOR DE CONSTRUCŢII Figura 6-1. 2. fi . excitator electromagnetic.1] 2l ρ fi = 2α πl 2 EI ρA [6. A.suprafaţa secţiunii transversale a barei. 3.timpul necesar undei să străbată lungimea barei.

4] [6. şi pe măsurarea perioadei sau frecvenţei proprii de oscilaţie şi eventual a decrementului logaritmic de amortizare a oscilaţiilor epruvetei sau elementului. • Metoda tipului sau vitezei de propagare constă în producerea unor impulsuri alcătuite din oscilaţii neamortizate de frecvenţă relativ joasă (40…150 Hz).9] frecvenţa proprie a vibraţiilor longitudinale va fi: 1 c 1 E fl = = 0 = τ 2l 2l ρ în ipoteza în care l. având masa M.5] [6. METODE ELASTICE CU IMPULS ULTRASONIC Metode elastice cu impuls ultrasonic (Whithurst 1967) se bazează pe măsurarea tipului sau vitezei de propagare şi eventual a atenuării impulsurilor ultrasonice în beton (ASTM C 597. Defectul fiind înregistrat printr-o anulare sau atenuare a energiei transmise. modulul de elasticitate E va fi: E = 4l 4 ρf 2 În cazul unei grinzi cu laturile a şi b.3. obţinându-se frecvenţa proprie longitudinală de încovoiere sau de torsiune a epruvetei ori elementului. a unui element sau a unei structuri cu ajutorul unui şoc de mică intensitate. (STAS 6652/1-82) Şocul poate fie exercitat longitudinal.7] [6. rezultă următoarea relaţie: ∂x 2 ∂ 2u 2 ∂ u c0 2 = 2 ∂x ∂t unde c0 = [6. STAS 6652/1-82). transversal centric sau transversal excentric. Undele transmise fiind afectate de discontinuităţile şi neomogenităţile materialului. C 26-1985. sau decrementului corespunzător.8] [6.6] E ρ [6.3.3.8) devine: 4lMf 2 E= ab 6.2.CONTROLUL CALITĂŢII LUCRĂRILOR DE CONSTRUCŢII ∂σ ⎞ ∂σ ⎛ dx ⎟ A − σA = A dx ⎜σ + ∂x ⎠ ∂x ⎝ ∂σ ∂ 2u A dx = ρAdx 2 ∂x ∂t ∂u ştiind că σ = Eε şi că ε = .receptor care aplică semnalul recepţionat pentru încheierea bazei de timp. 6. ce se aplică betonului cu ajutorul unui palpator – emiţător simultan cu deschiderea bazei de timp şi al căror timp sau viteză de propagare prin beton este determinată cu ajutorul unui palpator . 104 . în vederea determinării calităţii betonului din element. METODA PRIN ŞOC Metoda prin şoc se bazează pe punerea în vibraţie a unei epruvete. ρ şi f sunt cunoscute. relaţia (6.

rezistenţi la 105 . λ .coeficient Poisson. • Figura 6-2. în linie dreaptă (mm). cu polarizare radială. relaţia (6.13] E 2 ρ (1 + μ ) unde: E – modulul de elasticitate dinamic al materialului.11] [6. Metoda atenuării impulsurilor ultrasonice. METODA CAROTAJULUI SONIC Metoda carotajului sonic (STAS 6652/1-82) se bazează pe glisarea în lungul unor canale circulare umplute cu apă a unor palpatori ultrasonici. μ . Vs = Vt = G ρ [6. Într-un mediu tridimensional. Se bazează fie pe ridicarea curbei de atenuare a unui impuls ultrasonic reflectat succesiv de feţele opuse ale epruvetei sau elementului de beton fie pe măsurarea amplitudinii semnalului recepţionat la primul său front de undă prin înregistrarea amplificării necesare pentru a aduce semnalul la o amplitudine standard.CONTROLUL CALITĂŢII LUCRĂRILOR DE CONSTRUCŢII Viteza de propagare longitudinală (Vl) este: L (km/s) Vl = T V λ= l n unde: L – distanţa dintre emiţător şi receptor.3. Schemă principiu aparat piezoelectric Sursă: James Instruments.10) devine: E (1 − μ ) Vi = ρ (1 + μ )(1 − 2 μ ) [6. 2003.4.14] unde: G – modul de elasticitate la lunecare. 6.10] [6. n – frecvenţa oscilaţiilor utilizate. T – timpul de propagare al impulsurilor în beton (μs).densitatea materialului. ρ .lungimea de undă a ultrasunetului folosit.12] [6.

CONTROLUL CALITĂŢII LUCRĂRILOR DE CONSTRUCŢII imersie şipe măsurarea timpului de propagare şi eventual a amplitudinii semnalului ultrasonic. metoda prin explozie locală şi metoda prin dezlipire 106 . în vederea trasării curbei de dispersie corespunzătoare. curbă ce poate fi folosită ulterior la determinarea vitezei undelor de suprafaţă sau grosimii plăcii. 3. METODA EMISIEI ACUSTICE Metoda emisiei acustice se bazează pe măsurarea variaţiei numărului impulsurilor acustice emise de betonul unei epruvete. la diferite trepte de solicitare. metoda de penetrare. METODA UNDELOR DE SUPRAFAŢĂ Metoda undelor de suprafaţă se bazează pe măsurarea vitezei de fază a undelor de încovoiere excitate în plăci la diverse frecvenţe. (STAS 6652/1-82) 6. deci a unei calităţi superioare a materialului. Principiul de funcţionare constă în lovirea suprafeţei şi înregistrarea prin două receptoare.3. Metoda analizei spectrale a undelor de suprafaţă (SASW Spectral Analysis of Surface Waves) (Heisey 1982 şi Nazarian 1983) este utilizată mai ales la suprafeţe cu o singură faţă vizibilă (pavaje. Schemă principiu SASW 1. Figura 6-3. metoda de amprentă. 6. în unitatea de timp. Ciocan. a vitezei undelor de suprafaţă şi a lungimii de undă. Analizor spectral.4. Sursă: Carino. Receptor 2. 1994 6.3. dale. între emiţător şi receptor. Receptor 1. 2. (STAS 6652/1-82) Se pot distinge următoarele metode: metoda de recul. METODE MECANICE SAU DE DURITATE SUPERFICIALE Metodele mecanice (denumite şi metode de duritate superficială) se bazează pe măsurarea proprietăţilor mecanice ale stratului de suprafaţă a betonului.6. după propagarea sa prin beton. Viteze mari corespund unui modul de elasticitate mare. în vederea determinării calităţii betonului. 4.5. respectiv a relaţiei existente între duritatea betonului şi rezistenţa sa la compresiune. ca urmare a degradărilor structurale produse de eforturile din materiale. Metoda a fost dezvoltată în scopul determinării proprietăţilor elementelor de construcţii realizate în straturi.) fiind o variantă a metodei impact-ecou. metodele de smulgere. drumuri etc.

Tijă de glisare. 2003. Scală. LR.4. 1979. bazată pe principiul măsurării reculului. L. Oneţ T.5 Determinarea rezistenţei la compresiune se realizează după o curbă de transformare Rc . M .N (figura 6-4). Figura 6-5. Figura 6-6.. suprafaţa de beton a elementului de încercat. 4. Fazele principale de funcţionare a aparatului Sursă: Teodorescu M. Ciocan. Resort de recul. Schema aparatului pentru determinarea rezistentei betonului prin metoda reculului 1. 107 . 9. pe care o masă mobilă a aparatului îl suferă în urma impactului normal pe suprafaţa betonului. 1996. Carcasă. Reculul este folosit ca un indicator al durităţii superficiale a betonului. Tijă cu reper indicator. fiind folosit pentru estimarea rezistenţei betonului.15] N 0 14 20 25 30 35 40 45 50 Figura 6-4.rezistenţa de referinţă a betonului la compresiune. (STAS 6652/182) Rc (MPa) 62. 2.CONTROLUL CALITĂŢII LUCRĂRILOR DE CONSTRUCŢII 6. James Instruments. Tijă de percuţie.recul unghiular).1. Resort de presiune. Principiul de funcţionare a aparatului constă în acţionarea unui sistem de resorturi în momentul în care un ciocan loveşte.recul liniar şi P. Curbele de transformare indice de recul N – rezistenţă la compresiune Rc unde: Rc. 8. a. care este trasată cu ajutorul relaţiei următoare: Rcref = aN b 30. PT . N – indice de recul.0 [6. 5. NR. Tertea I. METODA DE RECUL Metoda de recul este o metodă nedistructivă. b – constante funcţie de compoziţia betonului de referinţă utilizat la trasarea curbei polinomiale de transformare. 3.. prin intermediul unei tije de percuţie. Aparatul înregistrează indicele de recul liniar sau unghiular (Sclerometru tip N. 7. Element de beton. 6.

. Tijă de percuţie. METODA DE AMPRENTĂ Metoda de amprentă este o metodă de duritate superficială.Φ (mm) (fig.. datorită acesteia metoda se mai numeşte şi metoda bilei. 1996. respectiv a urmei proporţiei din energia iniţială a elementului mobil (amprentei) pe care o bilă. Este o metodă orientativă. Carcasă. C – constantă funcţie de rezultatul încercărilor pe cuburi de etalonare. care nu se aplică la betoane cu maturitate mai mică de un an. elemente la care nu este asigurat accesul direct pe faţa de turnare şi la care nu există posibilitatea înlăturării unui strat de cel puţin 10 mm cu obţinerea unei suprafeţe fără rugozităţi pentru încercare. Această metodă nu se recomandă a fi aplicată când elementele de încercat se află în: construcţii amplasate în medii agresive la care atacul chimic se produce de la suprafaţă. 5. Determinarea rezistenţei la compresiune se realizează după o curbă de transformare Rc (MPa) . 6. (STAS 6652/1-82) Energia de impact poate fi obţinută printr-o mişcare rectilinie sau circulară (pendulară) a bile. D – diametrul amprentei şi al bilei. Elementul mobil de impact se numeşte bilă. iar citirea amprentei se realizează cu ajutorul lupelor micrometrice 3 1 5 ////////// 2 4 Rc (MPa) 85 Figura 6-7. Ciocan. 6-8).2. în care curba a fost trasată cu ajutorul relaţiei următoare: 40 N 0 40 55 70 ⎛d⎞ [6. −4 Figura 6-8.CONTROLUL CALITĂŢII LUCRĂRILOR DE CONSTRUCŢII Metoda de duritate superficială se recomandă a fi aplicată numai în cazurile în care calitatea betonului de la suprafaţa elementelor de construcţie este asemănătoare cu cea a betonului din profunzime. Resort. este consumată de suprafaţa elementului de beton încercat în urma ciocnirii de acesta. betoane cu dozaje de ciment sub 200 kg/m3.. Terminaţie. Conform C 26-1985. proiectată cu o anumită forţă. 2. 1965. cu vârste sub 60 de zile. construcţii sau elemente de construcţie avariate care prezintă defecte interne sau de suprafaţă. transport şi manipulare) cu grosimi mici şi mijlocii. 4. beton armat şi beton precomprimat (decofrare. Bălan S.4. Schema aparatului pentru determinarea rezistenţei betonului prin metoda amprentei 1.rezistenţa betonului la compresiune (MPa). Arcan M. d.16] Rc = C ⎜ ⎟ ⎝D⎠ unde: Rc. Sursă: Teodorescu M. bazată pe măsurarea exactă a dimensiunilor componentei obţinute. 3. Curbele de transformare diametru amprentă φ(mm) – rezistenţă la compresiune Rc (MPa) 108 . domeniul de aplicare al metodei îl constituie controlul pe faze a elementelor de beton.

Tijă de tracţiune. în suprafaţa de beton de încercat. a unui cui de oţel.4. Manometru. INCERC. Imagine aparatul Windsor Sursă: James Instruments. dezvoltată în SUA (1966) şi Anglia (Long şi Murray 1984) a adus un aport substanţial la testarea betonului în situ. 4. Figura 6-9. prin explozia încărcăturii unui cartuş standard. METODA PRIN PENETRARE Metoda rezistenţei la penetrare (denumită şi metoda Windsor). Aparatura de încercare semidistructivă prin smulgere 109 . 2. Această metodă se bazează pe măsurarea adâncimii de penetrare. lipit (cu răşină epoxidică) pe suprafaţa betonului. Şurub dublu filetat de cuplaj.4. (Feldmann 1977. Legendă: 1.4. METODA PRIN SMULGERE ŞI DEZLIPIRE Metoda semidistructivă prin smulgere la suprafaţă (Skramtajev 1938) se bazează pe măsurarea forţei necesare pentru desprinderea unui disc metalic. 6. Interpretarea rezultatelor încercării realizându-se prin corelarea adâncimii de penetrare cu rezistenţa la compresiune a betonului. Avantajul acestei metode este acela că suprafaţa elementului încercat nu trebuie să fie neapărat plană deoarece dimensiunea cuielor este redusă (diametru 6. Carino 1994) (STAS 6652/1-82) Încercările efectuate sunt influenţate de mărimea agregatelor care conduc la variaţii ale rezultatelor testării. Metoda Hellenică constă în împuşcarea unor tije standard (l = 34 mm. 2003. Figura 6-10. IMEC. Disc de smulgere.0 cm) (fig. t = 4 mm) în beton cu ajutorul unui dispozitiv special (Hilti DX 100L).5 mm şi lungime 8. 5. Picioare de reazăm. şi interpretarea rezultatelor în vederea determinării rezistenţei betonului.3. (STAS 6652/1-82) Sursă: James Instruments. Cameră de presiune. 6. iar forţa de smulgere este măsurată cu ajutorul unui manometru. Cuiele sunt trase afară după 10 min. 3. 6-9)..CONTROLUL CALITĂŢII LUCRĂRILOR DE CONSTRUCŢII 6.

SUA (Richard 1977). 1994 c. ale aceleiaşi metode a fost dezvoltată în paralel în Danemarca (Kierkegsard-Hansen 1962). (Bickley 1982). • poansonarea conturului discului la maximum 5 mm echidistanţă cu adâncimi de cca. 0. precum: 110 . Bryden-Smith 1980). Modul de lucru constă în: • lipirea discului (cu diametru de 50 sau 75 mm) cu răşină epoxidică. pe suprafaţa de beton.CONTROLUL CALITĂŢII LUCRĂRILOR DE CONSTRUCŢII Această metoda măsoară direct rezistenţa la întindere a betonului. cu ajutorul unui kerner ascuţit şi unirea tuturor acestor puncte astfel încât să rezulte un şanţ continuu (fără a se disloca agregate din beton). Alte abordări. bazându-se pe corelaţia dintre rezistenţa la întindere a betonului şi forţa de smulgere a discului metalic. Procedeul BRE b. Forţa de smulgere necesară extragerii piesei înglobate va fi înregistrată de manometrul presei. cu ajutorul unor curbe. Procedeul CAPO d. Anglia (Chabowski. tabele sau relaţii de transformare. rezistenţa la compresiune. a.5 mm. • prinderea discului prin intermediul unei tije de tracţiune de aparatul extractor (presă) şi tragerea până la smulgere. În funcţie de suprafaţa discului se deduce rezistenţa la întindere directă (prin smulgere) a betonului şi indirect. Procedeul inel expandabil Sursă: Carino. Procedeul prin smulgere la suprafaţă Figura 6-11. Exemple de procedee de smulgere prin extracţie a pieselor metalice post-înglobate în beton Ele bazându-se pe măsurarea forţei axiale sau momentului de torsiune necesare extracţiei din beton a unor elemente (piesei) pre-înglobate sau post înglobate în beton. (Teleni 1970). de suprafaţa elementului de beton care va fi încercat şi păstrarea 1-2 zile la temperatură de minimum + 15 oC pentru a realiza întărirea corespunzătoare a adezivului.

Această metoda nu se recomandă a fi aplicată la: construcţii amplasate în medii agresive la care atacul chimic se produce de la suprafaţă. 6-12). Metoda fracturării interne a betonului constă în măsurarea indirectă a rezistenţei la întindere a betonului.CONTROLUL CALITĂŢII LUCRĂRILOR DE CONSTRUCŢII 1. tuburile se rotesc cu cca.motor de-a lungul glisierei maşinii. astfel încât se poate găsi oricând perpendicular pe suprafaţa betonului de unde se extrage proba (fig. pentru determinarea rezistenţei la compresiune. elemente de construcţie puternic armate sau cu strat de acoperire cu beton sub 1-3 cm. 2. 300 rot/min. 2003. Tubul se poate găsi în poziţii înclinate din 15 o in 15 o. Sursă: James Instruments 6. ROMTECH 111 . C 54-81. prevăzute cu inele expandabile. EXTRAGERE DE CAROTE Extragerea de carote se realizează cu ajutorul unui echipament prevăzut cu tuburi de oţel prevăzut cu coroane de diamant industrial. INCERC. Forţa măsurată de smulgere a tijei care provoacă fracturarea internă a betonului se corelează cu rezistenţa la întindere a betonului. Metoda smulgerii din profunzime este asemănătoare metodei fracturării interne. Dispozitive pentru extras carote Sursă: James Instruments. prin determinarea forţei necesare extragerii unei tije metalice. Metoda semidistructivă prin smulgere se recomandă a fi aplicată numai în cazurile în care calitatea betonului de la suprafaţa elementelor de construcţie este asemănătoare cu cea a betonului din profunzime.5. construcţii sau elemente de construcţie avariate care prezintă defecte locale sau degradări structurale ale betonului.4. James Intruments) Acest echipament taie epruvete cilindrice denumite "carote". Figura 6-12. diferenţa constând în calculare rezistenţei la forfecare prin smulgere şi corelarea ei cu rezistenţa la compresiune a betonului. Extragerea carotelor se face prin avansarea ansamblului tub – carotier . (STAS 6652/1-82. care după o netezire a suprafeţelor de capăt se încearcă prin rupere la presa.

Modulele probelor ataşate de cofraj.1. a imaginii structurale a interiorului unui obiect opac cu grosimi de până la 60 cm. metoda radiometrică cu radiaţii gama sau beta. Controlul radiografic folosind radiaţii electromagnetice (raze gama) se bazează pe iradierea elementelor de beton cu izotopi radioactivi. b.GAMAGRAFIERE Controlul radiografic presupune fotografierea cu ajutorul unor radiaţii de tip special. Principiul acestei metode constă în ruperea unor probe (cilindrice sau prismatice). Figura 6-14. metoda cu neutroni rapizi şi metoda de rezonanţă magnetică nucleară. precum: Röntgen (raze X cu energie a radiaţiei între 20 keV – 10 MeV. γ sau fluxuri de neutroni). a. Probele BOSS după decofrare 6. (STAS 6652/1-82) Se pot distinge următoarele metode: metoda radiografică folosind radiaţii X sau gama. ele fiind formate prin turnare în acelaşi timp cu elementul de beton (fig.5. 613). prin înregistrarea variaţiei distribuţiei intensităţii rezultate (pe plăci sensibile radiografic – filme Röntgen sau pe 112 . care furnizează. β.CONTROLUL CALITĂŢII LUCRĂRILOR DE CONSTRUCŢII 6. Spectrul radiaţiilor electromagnetice 6.5. care sunt ataşate de elementele de beton armat.6. Figura 6-13. METODA RUPERII Metoda ruperii (din limba engleză – Broken off specimens by splitting “BOSS”) se aseamănă în principiu cu celelalte metode menţionate până acum. METODE ATOMICE Metodele atomice se bazează pe evidenţierea şi analiza densităţi fluxului de energie a radiaţiei după interacţiunea cu elementul studiat cu ajutorul radiaţiilor nucleare (X. Gama (izotopi radioactivi: Ir 192 şi Co 60 cu λ= 1 x 10-13 – 5 x 10-12 şi ν = 6 x 1019 – 3 x 1021 Hz) sau reacţii nucleare artificiale (neutroni). Încercarea probelor BOSS se realizează prin ruperea lor la suprafaţa elementului. ea fiind folosită pentru evaluarea maturizării betonului (Johansen 1970). METODA RADIOGRAFICĂ FOLOSIND RAZE GAMA .4. lungimi de undă λ= 5 x 10-12 – 1 x 10-8 şi frecvenţă ν = 3 x 1016 – 6 x 1019 Hz).

Când pe suprafaţa elementului studiat cade un fascicul paralel de raze. I – intensitate înregistrată. x . iar de cealaltă parte se poziţionează filmul (placa) fotografic(ă). Străbătând elementul. radiaţiile sunt atenuate inegal în diferite puncte ale acestuia (corespunzător distribuţiei de grosimi şi densităţi). Figura 6-15. densitatea materialului (C) şi de numărul atomic (Z). de intensitate Io.CONTROLUL CALITĂŢII LUCRĂRILOR DE CONSTRUCŢII ecrane fluorescente. astfel încât valorile intensităţii transmise. imagini formate din zone de umbră şi lumină. Ci – densitatea materialului.17] I = I 0 e − μx sau ln (I 0 / I ) = μx Pentru materiale compozite se consideră următoare ecuaţie: μ = ∑ μ i Ci i n =1 [6. a căror sensibilitate este corespunzătoare radiaţiilor utilizate).. 2003.grosimea elementului străbătut de radiaţie. care depinde de lungimea de undă (λ). Io – intensitatea sursei de radiaţie. Principiul de funcţionare: sursa radioactivă este poziţionată de o parte a elementului studiat. 113 . va fi diferit funcţie de absorbţia diferenţiată a materialului studiat.coeficient absorbţie a materialului (cm-1).18] unde: μ . experienţa arată că intensitatea I a undei plane suferă o micşorare după legea: [6. Schemă de funcţionare a aparaturii folosite la gamagrafiere Sursă: Ilinoiu G.

o cantitate mai mare de raze este absorbită înnegrind filmul). (a) se pot observa efectele coroziunii armăturii prin faptul că oxizii rezultaţi au pătruns in beton. Sursă: Tomografia de Hormigon Armado . este strict necesară pentru a se realiza reprezentări tridimensionale precise a elementului de beton armat studiat (figura 6-16). cu ajutorul calculatorului. În figura 6-16. fisuri. Punctele de culoare albă din figura 6-16 (b) reprezintă plăcuţe de plumb. deoarece imaginea barei de armătură este difuză. de obicei ascuns. care au rolul de identificare a zonei elementului radiografiat în vederea localizării cu uşurinţă a defectelor. Pata neagră din zona dreaptă a imaginii reprezintă un tub electric (având densitate redusă. 2002 114 . cu grosimea elementului studiat şi cu timpul de transmisie. Dar există situaţii. diametrul şi nivelul lor de coroziune al armăturilor. Caracteristica distinctivă a acestui metode de control este faptul că oferă precizie fotografică a detaliilor interiorului. pe o direcţie perpendiculară. numerotate cu vopsea. Pentru a realiza o recunoaştere optimă a defectelor intensitatea radiaţiei trebuie corelată cu lungimea de undă. precum verificarea zonelor segregate de beton imaginile plane (fotografice) ale elementului studiat sunt îndeajuns. când prelucrarea ulterioară a imaginii prin extrapolare. straturi de beton degradat. segregări şi zone poroase în beton. Se admite utilizarea unei direcţii oblice în cazul iradierii panoramice (fig. punct cu punct. ale elementelor de construcţie (±1 mm pentru diametrul barelor de armătură şi ± 1 cm privind poziţia lor). 6-14) sau dacă evidenţierea unor anumite defecte sau forme şi dimensiuni ale elementului necesită o iradiere oblică. rosturi de turnare. Cu ajutorul acestor aparate se pot identifica: poziţia. ceea ce în cazul unor lucrări de anvergură necesită realizarea unui număr mare de filme. În unele situaţii.CONTROLUL CALITĂŢII LUCRĂRILOR DE CONSTRUCŢII Axa fasciculului de radiaţii trebuie să fie orientată către centrul zonei elementului studiat. Dezavantajele acestei metode sunt: necesitatea unei anumite durate de timp pentru utilizare şi aplicarea numai pe o zonă restrânsă de control.

b. Gamagrafia unui stâlp din beton armat şi reconstituirea sa tridimensională: a. Detaliu mărit Sursă: Tomografia de Hormigon Armado . Gamagrafia ciocurilor unor bare de armătură 115 .CONTROLUL CALITĂŢII LUCRĂRILOR DE CONSTRUCŢII Figura 6-16. 2002 Figura 6-17. Imagine generală a zonei gamagrafiate.

2002 de Hormigon 116 . 2002 Figura 6-19. Gamagrafia unei grinzi din beton armat. Gamagrafia unei stâlp din beton armat care prezentă zone de segregare Sursă: Tomografia Armado. fisurate în dreptul reazemului Sursă: Tomografia de Hormigon Armado .CONTROLUL CALITĂŢII LUCRĂRILOR DE CONSTRUCŢII Figura 6-18.

METODE ELECTRICE ŞI MAGNETICE Metodele nedistructive electrice şi magnetice se bazează pe măsurarea unor proprietăţi electrice ale betonului sau pe propagarea undelor electromagnetice în beton. faţă de beton şi de posibilitatea de a evidenţia această atenuare cu ajutorul detectorului de gaz sau a detectorului cu scintilaţii.se bazează pe analiza interacţiunii unui câmp magnetic cu elementul studiat.3. În acest fel apare posibilitatea identificării atomilor de hidrogen existenţi în beton sub formă de apă. 5. capacitivă. (STAS 6652/1-82) Metodele electrice sau electromagnetice . decât orice fel de atomi pe care betonul îl conţine şi pe existenţa unor mijloace de detecţie a neutronilor lenţi rezultaţi în urma ciocnirilor cu atomi de hidrogen. metoda neutronilor rapizi se foloseşte la determinarea umidităţii betonului. Principalul scop fiind analiza interacţiunii unui câmp electromagnetic exterior cu câmpul electromagnetic al curenţilor turbionari induşi de acesta în elementul studiat. Contor de plumb.se bazează pe analiza interacţiunii unui câmp electromagnetic exterior cu câmpul electromagnetic al curenţilor turbionari induşi de acesta în elementul studiat. Radiometru. Datorită acestui fapt. 10 deplasare lentă a axei de rotaţie a unui corp care se roteşte rapid şi are doar un punct fix (DEX) 117 . din această categorie se disting: metoda rezistivă (conductometrică).3.4. În timp ce metoda magnetică . conectate la o instalaţie de numărare. Sursă: Teodorescu M. Container cu izotopi. Colimator..3. 1996 6. a absorbţiei microundelor şi inducţiei magnetice (pachometrului) şi metoda curenţilor turbionari. METODA RADIOMETRICĂ CU RADIAŢII GAMA SAU BETA Metoda radiometrică cu radiaţii gama sau beta se bazează pe proprietatea aerului sau armăturilor de a atenua radiaţiile gama sau beta în mod diferit. Încercarea radiometrică a betonului 1.4.5.CONTROLUL CALITĂŢII LUCRĂRILOR DE CONSTRUCŢII 6. 4. METODA REZONANŢEI MAGNETICE NUCLEARE Metoda rezonanţei magnetice nucleare se bazează pe diferenţa dintre momentele magnetice datorită mişcării de precesie a diferitelor nuclee şi pe posibilitatea identificării lor cu ajutorul unui fenomen de rezonanţă dat de interfaţa dintre frecvenţa mişcării de precesie10 şi frecvenţa variabilă a unui câmp electromagnetic exterior. 3 2 1 4 5 Figura 6-20.2. (STAS 6652/1-82) 6. METODA CU NEUTRONI RAPIZI Metoda neutronilor rapizi se bazează pe capacitatea atomilor de hidrogen de a încetini mult mai eficace neutronii rapizi cu care se ciocnesc. (STAS 6652/1-82) 6. Element de beton. 3. 2.

Câmpul unui dipol electric 118 . Obiect metalic magnetizat c. METODA ABSORBŢIEI MICROUNDELOR (METODA NEUTRONILOR) Metoda absorbţiei microundelor (denumită şi metoda neutronilor) se bazează pe capacitatea betonului de a atenua în mod diferit undele electromagnetice de foarte înaltă frecvenţă (225 MHz la 100 GHz). METODA CAPACITIVĂ Metoda capacitivă se bazează pe modificarea constantei dielectrice şi a capacităţii electrice a betonului.4. (STAS 6652/1-82) 6. care a fost în prealabil pulverizarea pe suprafaţa materialului metalic. METODA REZISTIVĂ (A CONDUCTIVITĂŢII) Metoda rezistivă (denumită şi metoda conductivităţii) se bazează pe variaţia rezistenţei sau conductibilităţii electrice a betonului în curent alternativ sub influenţa modificării umidităţii sale.4.4. precum şi la măsurarea grosimilor şi planeităţii. METODA INDUCŢIEI MAGNETICE Metoda inducţiei magnetice se bazează pe dispersia fluxului magnetic indus în materiale feromagnetice.2.CONTROLUL CALITĂŢII LUCRĂRILOR DE CONSTRUCŢII 6. constanta dielectrică a apei fiind net deosebită de cea a celorlalte materiale. fluxul de linii de forţă magnetică îşi schimbă direcţia acolo unde întâlneşte o fisură sau o incluziune. datorită variaţiilor de umiditate ale betonului.4.3. a. în funcţie de umiditatea betonului. (STAS 6652/1-82) Microundele pot fi folosite în scopul verificării omogenităţii betonului prin dispersia componenţilor în masa lui. Marginile fisurii atrag suspensia conţinând particule de pulbere magnetică fină. Obiect metalic nemagnetizat b. identificând (STAS 6652/1-82): • defecte de material (de exemplu: fisuri cu lăţimi de ordinul micronilor).1. a porozităţii şi conţinutului de aer înglobat. în acest mod fiind evidenţiate fisurile în piesele metalice. Procedeul se bazează pe faptul că. în piesa magnetizată. Particulele fiind atrase de câmpul de dispersie care ia naştere pe defectele de material ale piesei magnetizată în câmp exterior.4. 6. a determinării umidităţii. (STAS 6652/1-82) 6.

. Principii de funcţionare Cârlig supus defectoscopiei magnetice Figura 6-21. 5. Sondă de palpare. Galvanometru. 8. 2. 3 4 7 8 9 Sursă: Tertea. James Instruments. Evidenţierea perturbaţiei se realizează cu ajutorul unui cuplaj inductiv realizat între primarul şi secundarul unei sonde (galvanometru) şi este proporţională cu mărimea obiectului şi apropierea de traductor. 3.CONTROLUL CALITĂŢII LUCRĂRILOR DE CONSTRUCŢII d. 4. Oscilator cu curent alternativ. 6. 2003. 1996. Defectoscopia magnetică Sursă: American Society for Nondestructive Testing • poziţia. Schema de funcţionare a Pachometrului 1. Defazor. Procedeul constă în perturbarea câmpului magnetic. generat de o bobină. Acest procedeu reprezintă metoda Pachometrului. Oneţ 1979. în prezenţa unui element metalic. 119 . grosimea stratului de acoperire cu beton şi diametrul armăturilor. Baterie de alimentare. Redresor. Întrerupător. Teodorescu M. 7. 5 2 1 6 Figura 6-22. Element de beton. Armătură. 9.

CONTROLUL CALITĂŢII LUCRĂRILOR DE CONSTRUCŢII

6.4.5. METODA CURENŢILOR TURBIONARI Metoda curenţilor turbionari se bazează pe efectul Skin, adică pe concentrarea la suprafaţă a curenţilor electrici turbionari induşi în cazul interacţiunii unui câmp de înaltă frecvenţă cu un material electric conductor. Neomogenităţile de suprafaţă sau zonele structurale cu conductibilitate modificată (de exemplu: fisuri, variaţii de duritate, separări la limite de grăunţi etc.) schimbă comportarea electrică a stratului în care apare efectul Skin, la acţiunea unui câmp generat de o bobină exterioară. (Hutte, 1995; STAS 6652/1-82; Carino, 1997)
Figura 6-23. Schema funcţionării aparaturii defectoscopice cu curenţi turbionari: a., b. şi c Câmpul magnetic omogen din interiorul unei bobine cilindrice străbătute de curent şi câmpul de dipol din interiorul acesteia Sursă: Carino, 1997

a

b

c

120

CONTROLUL CALITĂŢII LUCRĂRILOR DE CONSTRUCŢII

6.6. METODE TERMICE
Metodele termice se bazează pe analiza variaţiei câmpurilor termice sau de temperatură, datorate defectelor din obiectul de controlat, din această categorie fac parte (STAS 6652/1-82): metoda radiografică (radiometrică) şi metoda radioscopică (termovizuală). 6.6.1. METODA TERMOGRAFICĂ/ RADIOSCOPICĂ ÎN INFRAROŞU (TERMOVIZIUNII) Metoda radioscopică (denumită şi metoda termovizuală) constă în întocmirea unei hărţi termice a elementului de examinat, bazându-se pe posibilitatea detectării fluxului de radiaţii infraroşii, ce străbate betonul, prin transformarea lui într-un semnal electric, cu ajutorul unui detector corespunzător şi pe vizualizarea acestui semnal într-un circuit de televiziune cu frecvenţă mare de linii. Prin termografiere se evidenţiază anizotropia structurală a materialului, precum şi cele mai importante defecte specifice.
1 2 3 7

Figura 6-24. Metoda radioscopică 1. Sursă radiaţii, 2. Colimator, 3. Element de beton, 4. Microprocesor, 5. Monitor, 6. Magnetoscop, 7. Receptor. Sursă: Teodorescu M., 1996

4 5 6

Zona calda

Metoda termografică în infraroşu este o metodă nedistructivă de control a pierderilor de căldură, a analizării degradărilor şi a defectelor elementelor de construcţii prin măsurare a temperaturii elementelor de construcţii de la distanţă, prin înregistrarea radiaţiilor în IR. (Clemena şi McKeel 1978), (Manning şi Holt 1983), (Carino, 1994)
Figura 6-25. Efectul discontinuităţii fluxului termic în materialul supus controlului a. Flux termic interior spre exterior creează puncte “calde”, b. Flux termic exterior spre interior creează puncte “reci” pe imagini.

Zona rece

Sursă: Carino, 1994

Principiul de funcţionare constă în emiterea şi absorbţia energiei (radiaţiei) electromagnetice de către materiale supuse controlului. Fluxul emis este afectat de proprietăţile izolatoare ale materialului şi de gradul în care suprafaţa materialului radiază energie. Diferenţele de temperatură, sub formă de imagini, sunt înregistrate de câtre aparate foto cu infraroşu speciale, care sunt stocate în calculatoare pentru prelucrare ulterioară. (Georgescu M., Rodan Gh., Georgescu E., 1999), (Boian Fl., Rodan Gh., Georgescu M., Rodan P., 2000, 2001) Imaginile termografice prezintă suprafeţele elementului controlat în care neregularităţile proprietăţilor materialului se traduc în variaţii ale temperaturii, vizualizate prin culori diferite (corespunzătoare unor anumite temperaturi). Scara de culori, variază în plaja, violet – albastru – verde – portocaliu – roşu – galben - alb. Culorile închise ca nuanţă (albastru şi verde) corespund unor temperaturi mai mici, iar cele cu culori deschise corespund unor temperaturi mai ridicate. (Boian Fl., Rodan Gh., Georgescu M., Rodan P., 2000)
121

CONTROLUL CALITĂŢII LUCRĂRILOR DE CONSTRUCŢII

Anomaliile termice care apar frecvent în cazul structurilor din beton, sunt defecte în structura betonului, şi anume zone de beton poros şi segregat, zone apărute în urma executării necorespunzătoare a lucrărilor (fig 6-26). Metoda termografică în infraroşu semnalează numai anomaliile de suprafaţă şi amplasarea lor, nu poate determina adâncimea şi grosimea acestora, iar rezultatele înregistrate sunt sensibil influenţate de către factorii de mediu (temperatură şi umiditate).
Figura 6-26. Detaliu element de beton armat vizualizat în plaja de culori IR.

6.6.3. METODA RADIOGRAFICĂ CU RADIAŢII INFRAROŞII Metoda radiografică cu radiaţii infraroşii se bazează pe posibilitatea evidenţierii defectelor ce există în masa elementului de studiat prin măsurarea fluxului prin măsurarea fluxului termic ce traversează obiectul examinat şi pe posibilitatea vizualizării repartiţiei sale, cu ajutorul unei pelicule fotosensibile la radiaţii infraroşii.
1 2 3
Figura 6-27. a. Schemă metoda radiografică 1. container cu izotopi, 2. colimator, 3. element de beton, 4. film, 5. ecran de protecţie. Sursă: American Society for Nondestructive Testing

4 5

b. Exemple de imagini radiografice Sursă: American Society for Nondestructive Testing

122

. folosind produse speciale pentru îndepărtat excesul de penetrant. Important este faptul că materialele penetrante trebuie să fie compatibile între ele. MATERIALE FOLOSITE Principalele produse folosite pentru controlul nedistructiv folosind metoda substanţelor penetrante. porozitate şi lipsă de topire. verificarea lucrărilor. tip II . Această metodă se aplică în principal materialelor metalice. de preferat să fie livrate de către acelaşi producător. în următoarele categorii: • Substanţele penetrante. METODA SUBSTANŢELOR PENETRANTE Metoda controlului nedistructiv folosind substanţe penetrante se bazează pe evidenţierea penetrantului (lichid sau gazos) care pătrunde în discontinuităţile elementului studiat. tip B – emulgator lipofil pe bază de ulei. • Produsele pentru îndepărtat excesul de penetrant. cu condiţia ca aceasta să nu atace prin substanţele de examinare a materialul examinat. cufundare sau imersie.7.curăţarea – desprăfuirea – degresarea – uscarea – aplicarea penetrant – îndepărtarea excesului de penetrant – uscarea – aplicarea developant – inspecţia finală a lucrărilor – înregistrarea rezultatelor încercării – curăţarea finală – realizarea protecţie materialului împotriva coroziunii – recontrolarea. cute. tip C – solvent. SR EN 571-1/1999) 6. După care.micşti (fluorescent şi contrast de culoare). prin: pulverizare. dar poate fi utilizată de asemenea şi pentru alte materiale. prin operaţiile de curăţare şi uscare. (STAS 6652/1-82.cu contrast de culoare sau de tip III . STAS 10214-1984).7. suprafaţa existentă trebuie să fie tratată prin următoarea combinaţie de lucrări: pregătirea suprafeţei de examinat . suprapuneri. precum betonul sau materiale ceramice. în funcţie de rolul pe care îl îndeplinesc (STAS 85391991.fluorescent. aplicarea developantului. înregistrarea rezultatelor şi curăţarea finală a elementului. 1995) 6. (PC-1/1990. aplicarea penetrantului. de exemplu. 6. excesul de pe suprafaţă se îndepărtează. Kauw V. 123 . pentru a nu afecta negativ proprietăţile fizico – chimice ale elementelor examinate. de tip I . se pot clasifica. fisuri. • Developanţii. suprafaţa de controlat trebuie pregătită. în scopul detectării discontinuităţilor deschise la suprafaţa materialului de examinat. tip D – emulgator hidrofil sau tip E – apă şi solvent.7. se aplică penetranţi adecvaţi pe zona de examinat care intră în discontinuităţile deschise la suprafaţă. Werner M.CONTROLUL CALITĂŢII LUCRĂRILOR DE CONSTRUCŢII 6. pensulare. şi se aplică developantul. de tip a – uscat.1. PROCEDURA DE CONTROL Depinzând de cauza degradării materialului de examinat şi de metoda de pregătire aleasă. Principalele operaţii tehnologice necesare realizării examinării sunt: pregătirea şi curăţirea prealabilă a suprafeţei.3.7. îndepărtarea excesului de penetrant. După trecerea unei anumite perioade de timp necesare penetrării. DESCRIEREA METODEI Înaintea efectuării controlului folosind substanţe penetrante. tip d – pe bază de solvent şi tip e – pe bază de apă sau solvent pentru aplicaţii speciale. de tip A – apă.. tip b – solubili în apă.2. inundare. tip c – suspensie în apă.

pot reacţiona cu penetrantul. Ele constau în procedee mecanice. pentru a se asigura că discontinuităţile sunt deschise la suprafaţă. Teodorescu M. Procedeele de pregătire a suprafeţei sunt diferite în funcţie de scopul pe care trebuie să îl îndeplinească.. folosind metode de curăţare convenabile. Din acest motiv ei trebuie îndepărtaţi de pe suprafaţa de examinat după procesul de curăţare.CONTROLUL CALITĂŢII LUCRĂRILOR DE CONSTRUCŢII (Nedelcu N. • unor suprafeţe compacte. precum şi culoarea penetranţilor cu contrast de culoare. îndepărtează contaminanţii de pe suprafaţă şi zonele degradate de material. urmat de clătire şi uscare corespunzătoare. carotarea. praf. polizare. 1986. în general. se efectuează ulterior un tratament de decapare chimică. precum şi performanţe diferite. fără grăsimi. Astfel. în funcţie de exigenţele impuse de specificaţiile penetrantului adoptat. şlefuire. Reziduurile de la anumite procese de curăţare. reducând sensibilitatea acestora. 1986. 2000) Procedeul mecanic de curăţare (periere manuală sau mecanizată. calitatea ei fiind dependentă numai de pregătirea profesională şi conştiinciozitatea personalului care o execută. Ilinoiu G. perierea cu peria de sârmă (manual sau mecanic). Ilinoiu G. 1 mm. se realizează îndepărtarea uleiurilor. sablare cu nisip cuarţos sau cu jet de apă sub presiune etc.. termice şi chimice. Prin curăţare. (Nedelcu N.. vopseaua sau materiale de decapare. uleiul. rugină etc.. Curăţarea suprafeţelor de examinat Simpla operaţie de curăţare a suprafeţei este suficientă doar în cazul în care nu există degradări structurale ale materialului. dăltuire. substanţelor chimice.). Procedeul chimic de curăţare se efectuează folosind agenţi de curăţare convenabil. Dacă este necesar. În toate cazurile. rezultat din operaţiile executate anterior pentru prelucrarea suprafeţei elementelor sau datorat mediului înconjurător. acizii şi cromaţii. având o influenţă directă şi necondiţionată asupra calităţii lucrărilor executate. 3. a exfolierilor sau a altor deteriorări care se dezvoltă pe o adâncime de max. • unor umidităţii şi temperaturii corespunzătoare suprafeţei. Pregătirea suprafeţelor de examinat Lucrările de pregătire a suprafeţelor a elementelor de examinat au ca obiectiv. utilizând 124 . grăsimilor. pentru a îndepărta reziduuri precum. 2000) 1. polizarea.. 2.. spălare cu solvenţi (curăţare chimică). dar. dar în special în cazul sablării. Desprăfuirea suprafeţelor de examinat Praful. Teodorescu M. sunt incapabile să îndepărteze contaminanţii din discontinuităţile de suprafaţă ale elementelor. grăsimea. noroiului prafului etc. trebuie să se asigure că discontinuităţile nu sunt mascate prin deformare plastică sau acumulări de materiale abrazive (în cazul elementelor metalice). Toate procedeele folosite pentru examinarea nedistructivă a materialelor presupun o pregătire prealabilă a suprafeţelor acestora în vederea facilităţii penetrării şi adeziunii penetrantului folosit pentru control. asigurarea: • unor suprafeţe curate. pot reduce mult fluorescenţa penetranţilor fluorescenţi. având avantaje şi dezavantaje. rugoase (sănătoase). specifice anumitor domenii restrânse de utilizare. tăierea cu disc diamantat şi combinaţii dintre acestora. şpiţuirea (manual sau mecanic).. sau a altor tipuri acoperiri. care pot include şi clătirea cu apă. va fi îndepărtat în mod obligatoriu. Procedeele cele mai utilizate pentru curăţare sunt: spălare cu apă. Pregătirea suprafeţei devine o lucrare ascunsă. O suprafaţă curată nu trebuie să conţină nimic altceva de cât constituenţii originali ai materialului de controlat.

acizi etc). • evacuarea oamenilor din zonă. pensulare. produse petroliere etc. Îndepărtarea excesului de penetrant de pe suprafeţele de examinat Îndepărtarea excesului de penetrant de pe suprafaţa de examinat se poate realiza folosind una din următoarele substanţe. nu depăşeşte intervalul 5 … 60 minute. acetonă. Temperatura la care se recomandă examinarea suprafeţelor. elementele vor fi supuse unei uscări lente. Degresarea se realizează prin: • frecarea suprafeţei cu ajutorul unor cârpe. Absorbţia cu aspiratorul şi suflarea cu aer comprimat (evitându-se depunerile de ulei pe suprafaţa elementului).CONTROLUL CALITĂŢII LUCRĂRILOR DE CONSTRUCŢII următoarele procedee: ştergerea cu perii sau bidinele prevăzute cu păr moale. substanţe grase sau alte impurităţi şi respectiv să nu se depăşească temperatura de 30…40 oC. În cazul în care umectarea este superficială şi se datorează unei cauze exterioare (intemperii. materialul de examinat şi de discontinuităţile de detectat. vopsele. 4. precum şi pe suprafaţa acestora. cu menţiunea că această operaţie trebuie să se 125 .) se permite ca uscarea să se realizeze forţat. pe întreaga desfăşurare a penetrării. 5. se poate coborî la +5 oC. măşti contra prafului etc. special proiectaţi pentru a reduce pericolul de condensare a apei în discontinuităţile elementului. folosindu-se jeturi de aer cald. La efectuarea operaţiunii de desprăfuire se va avea în vedere: • evitarea dirijării prafului spre suprafeţele proaspăt acoperite cu straturi de protecţie anticorozivă sau spre suprafeţe desprăfuite anterior.). Degresarea suprafeţelor de examinat Degresarea suprafeţelor. 6. Uscarea suprafeţelor de examinat Este o operaţie obligatorie în cazul aplicării straturilor de protecţie pe suprafaţa suport. arzătoare etc. echiparea lor corespunzătoare cu mijloace de protecţie (ochelari de protecţie. Atunci când umectarea este de profunzime. cufundare sau imersie. benzină.). iar în cazul în care prezenţa acestora în zonă este necesară. trebuie să se asigura ca suprafaţa de examinat să rămână complet umezită. trebuie să fie cuprinsă între +10 oC şi +50 oC. şi având grijă ca pe suprafaţa elementului să nu se depună fum. utilizând lămpi de iradiere.spirte. grăsimi. temperatura de aplicare. Aplicarea penetrantului pe suprafeţele de examinat Penetrantul se poate aplica pe elementul de examinat prin: pulverizare. pensule sau perii înmuiate în soluţii de solvenţi organici (white . Durata de penetrare depinde de: proprietăţile penetrantului. atunci când acestea au o anumită umiditate mai mare decât cea indicată de furnizorul produsului de protecţie. toluen. benzen. • protecţia utilajului aflat în zonă. dar de obicei. 7. stropiri etc. inundare. cu condiţia ca penetrantul să nu se usuce pe timpul duratei de penetrare. apa împiedicând intrarea penetrantului în discontinuităţi. Indiferent de metoda folosită. se realizează numai atunci când această operaţie este necesară (suprafeţe impregnate cu substanţe pentru decofrare. • ştergerea suprafeţei curăţate cu o cârpă curată. dar numai în cazul folosirii anumitor tipuri de penetranţi. în anumite cazuri.

În acest caz. Durata de contact a emulgatorului trebuie evaluată de către utilizator prin încercări preliminare conform instrucţiunilor producătorului. Pentru penetranţi fluorescenţi. se realizează prin clătire cu apă (prin aplicarea unui emulgator) pentru a se îndepărta majoritatea penetrantului în exces de pe suprafaţa de examinare. iar presiunea pe suprafaţa piesei să fie menţinută cât mai redusă posibil. Durata de emulsionare nu trebuie depăşită. 9. Dacă apare un fond excesiv pe suprafaţa elementului de examinat. îndepărtarea penetrantului postemulsionabil de pe suprafaţa de examinat. precum şi pentru a facilita o acţiune uniformă a emulgatorului hidrofil care va fi aplicat ulterior.ştergere cu o pânză uscată. Uscarea suprafeţei de examinat Pentru a facilita o uscare rapidă a excesului de apă. dacă nu s-a convenit altfel.evaporare la temperatură ambiantă după cufundare în apă fierbinte. • Apă şi solvenţi. Concentraţia şi durata de contact al emulgatorului trebuie evaluată de către utilizator prin încercări preliminare conform instrucţiunilor producătorului. după ce s-a efectuat îndepărtarea penetrantului în exces. Temperatura suprafeţei nu trebuie să depăşească 50 °C în timpul uscării. În acest caz.metode combinate. folosind una din următoarele metode: . fără scame. Verificarea îndepărtării excesului de penetrant În timpul îndepărtării excesului de penetrant suprafaţa de examinat trebuie verificată vizual dacă sunt reziduuri penetrante. Aceasta se poate face numai prin imersie. . . Această durată trebuie să fie suficientă pentru a permite doar îndepărtarea penetrantului în exces de pe suprafaţa de examinat în timpul spălării ulterioare cu apă. Emulgatorul trebuie aplicat prin imersie sau cu o instalaţie de spumare. după care cu pânza umezită uşor cu solvent. sau clătire prin pulverizare (temperatura apei folosite trebuind să nu depăşească +50 oC). a cărei intensitate nu trebuie să fie sub 3 W/m2. În acest caz. 8.evaporare la temperatură ridicată. Cu excepţia cazului folosirii unui developant pe bază de apă.CONTROLUL CALITĂŢII LUCRĂRILOR DE CONSTRUCŢII realizeze astfel încât să nu afecteze penetrantul din discontinuităţile materialului (SR EN 5711999). 126 . . • Emulgator lipofil (pe bază de ulei). îndepărtarea penetrantului postemulsionabil de pe suprafaţa de examinat. Dacă se foloseşte aer comprimat. aceasta trebuie efectuată sub o sursă UV – A.circulaţie forţată a aerului. . se realizează prin clătire cu apă (prin aplicarea unui emulgator) pentru a se îndepărta majoritatea penetrantului în exces de pe suprafaţa de examinare. decizia referitoare la acţiuni viitoare trebuie luată de o persoană calificată corespunzător. ştergere cu pânza uscată. După emulsionare trebuie efectuată o spălare finală. Durata predeterminată de contact a emulgatorului nu trebuie să fie depăşită. trebuie avut grijă în special să se asigure că acesta este fără apă şi ulei. • Emulgator hidrofil (diluabil în apă). Imediat după emulsionare trebuie efectuată o spălare cu apă. suprafaţa de examinat trebuie uscată cât mai rapid posibil după îndepărtarea excesului de penetrant. Metoda de uscare a piesei de examinat trebuie aleasă astfel încât să se asigure că penetrantul inclus în discontinuităţi nu se usucă. îndepărtarea se realizează prin. trebuie îndepărtaţi orice stropi şi apa de pe suprafaţa elementului de examinat.

. Aplicarea developantului – pulbere uscată.pulverizarea trebuie să fie efectuată astfel încât developantul să ajungă uşor umed pe suprafaţă. . Developant suspensie în apă. • • • 127 . Durata de imersie trebuie să fie cât mai scurtă posibil pentru a asigura rezultate optime. Durata de imersie trebuie să fie cât mai scurtă posibil pentru a asigura rezultate optime. . prin pulverizare uniformă cu un echipament corespunzător conform procedurii aprobate. prin imersie în suspensia agitată sau prin pulverizare cu ajutorul unui echipament corespunzător conform procedurii aprobate. .evaluarea duratei de imersie şi a temperaturii developantului de către utilizator prin încercări prealabile conform instrucţiunilor producătorului. Developantul trebuie aplicat uniform. pat fluidizat etc. pe suprafaţa de examinat printr-o serie de procedee. Developant solubil în apă. Principalele operaţii tehnologice sunt: . . Developant pe bază de solvent.uscarea prin evaporare şi/sau folosind un cuptor cu circulaţie forţată a aerului a piese de examinat. Aplicarea developantului trebuie efectuată cât mai rapid posibil după îndepărtarea excesului de penetrant.aplicarea uniformă a unui strat subţire a developantului.aplicarea uniformă a unui strat subţire a developantului. prin pulverizare Sursă: American Society for Nondestructive Testing • Pulbere uscată poate fi folosită numai cu penetranţi fluorescenţi. prin imersie în suspensia agitată sau prin pulverizare cu un echipament corespunzător conform procedurii aprobate. precum: pulverizare electrostatică.CONTROLUL CALITĂŢII LUCRĂRILOR DE CONSTRUCŢII 10.uscarea prin evaporare şi/sau folosind un cuptor cu circulaţie forţată a aerului.evaluarea duratei de imersie şi a temperaturii developantului de către utilizator prin încercări prealabile conform instrucţiunilor producătorului. Nu sunt admise aglomerări locale ale pulberii. în strat subţire. Aplicarea developantului pe suprafeţele de examinat Developantul trebuie menţinut în timpul folosirii într-o stare omogenă şi aplicat uniform pe suprafaţa de examinat.aplicarea uniformă a unui strat subţire a developantului. Principalele operaţii tehnologice sunt: . (SR EN 571-1/1999) Figura 6-28. .

îndepărtarea excesului de penetrant şi uscarea piesei. până la aplicarea developantului.ştergerea developantul cu o pânză curată.aplicarea aceluiaşi penetrant prin orice mijloc convenabil. Inspecţie finală a lucrărilor 128 . prin pulverizare. uscată.se urmează exact acelaşi procedeu ca şi cel folosit iniţial. developant pelicular). . se detaşează cu grijă stratul de developant. b. Durata de developare sunt cuprinse între 10 min şi 30 min. Aplicarea developantului: a. . prin imersie Sursă: American Society for Nondestructive Testing • Developant pe bază de apă sau solvent pentru aplicaţii speciale (de exemplu. pe bază de solvent.aplicarea developantul pelicular conform recomandării producătorului. solubil în apă. începând imediat după aplicare (dacă se aplică developant uscat) şi sfârşind imediat după uscare (dacă se aplică developant umed). 11. fără scame. Principalele operaţii tehnologice sunt: .CONTROLUL CALITĂŢII LUCRĂRILOR DE CONSTRUCŢII a b Figura 6-29. . iar când timpul de developare recomandat de producător s-a scurs. Indicaţiile apar pe suprafaţa stratului care a fost în contact direct cu piesa. .

Se pot folosi mijloace auxiliare pentru examinarea vizuală.4. 2000. Inspecţia finală trebuie efectuată când s-a scurs durata de developare.. Mărimea adâncimii de carbonatare Xc se stabileşte prin extragerea unei carote..7. conducând la declanşarea procesului de carbonatare a betonului şi respectiv a procesului de coroziune a armăturii. Dacă 129 . Este important să se determine până la ce adâncime s-a produs penetrarea dioxidului de carbon.CONTROLUL CALITĂŢII LUCRĂRILOR DE CONSTRUCŢII În general se recomandă să se efectueze prima examinare imediat după aplicarea developantului sau de îndată ce developantul este uscat. Teodorescu M. instrumente de mărire (refractometru) sau ochelari de contrast. folosit pentru evidenţierea defectului). Determinarea adâncimii carbonatării Dintre agenţii cei mai nocivi se menţionează dioxidul de carbon care poate micşora ph-ul stratului de acoperire cu beton a armăturii. Dacă se cere. trebuie aplicată o protecţie adecvată împotriva coroziunii. 6. EXEMPLE DE DETERMINĂRI NEDISTRUCTIVE FOLOSIND SUBSTANŢE PENETRANTE 1. cum ar fi aparatură de filtrare a luminii fluorescente (lumină neagră produsă de becuri electrice prevăzute cu filtre de oxid de nichel. Aceasta facilitează o interpretare mai bună a indicaţiilor. Echipamente şi instrumente folosite pentru examinarea vizuală a defectelor Sursă: American Society for Nondestructive Testing După inspecţia finală curăţarea piesei este necesară numai în acele cazuri când produsele penetrante pot interfera cu procesul ulterior sau cu condiţiile de utilizare. Curăţare finală şi protecţie Figura 6-30. 12. 6-31 şi 632). (Ilinoiu G. 2000) Adâncimea de carbonatare se poate determina folosind un indicator colorat (fenolftaleină) care îşi schimbă culoarea în funcţie de gradul de carbonatare (fig. Ilinoiu G..

= OHOH0 ClTimp t Figura 6-32.intervalul de timp. fenomenul de coroziune se declanşează la intervalul de timp corespunzător punctului de intersecţie al celor două curbe.coeficient de difuzie al dioxidului de carbon în beton. Determinarea curbei acţiunii clorhidrice Ionii de clor situaţi în porii stratului de acoperire cu beton pot coroda armăturile atunci când concentraţia lor ajunge la o valoare critică. Folosind legile difuziei şi coeficienţii măsuraţi ai difuziei. Cu ajutorul acestora se pot determina conţinutul ionilor de clor (formula 1) şi adâncimea de carbonatare (relaţia 6. înseamnă că procesul de coroziune a armăturilor s-a declanşat. Figura 6-31.19). t . variază în funcţie de adâncimea din stratul de acoperire cu beton.CONTROLUL CALITĂŢII LUCRĂRILOR DE CONSTRUCŢII stratul de acoperire cu beton este în totalitate carbonatat şi dacă umiditatea relativă a mediului nu este prea scăzută. Coroziunea armăturilor este un fenomen foarte complex a cărei predicţie presupune cunoaşterea coeficientului de difuzie a dioxidului de carbon D’.19] xc2 = D ' t unde: xc .şi OH. Conţinutul ionilor de clor. fiind prezentată în fig. De menţionat este faptul că procesul de difuzie a ionilor de clor s-a stabilit în condiţiile unei umidităţi constante şi 130 . alura acestei curbe de variaţie.la adâncimea x în funcţie de timp t. ştiind că: [6. a coeficientului de difuzie a ionilor de clor D şi a conţinutului specific de clor Co din stratul de acoperire. Determinarea nivelului Cl.sau OHpentru aflarea zonei de corodare a armăturii Iniţializarea coroziunii 2. care depind de pH-ul stratului de acoperire. D’ . 6-32. 6-33. Conform fig.adâncimea de carbonatare. Beton Armătură X Cl. se pot trasa curbele conţinutului ionilor Cl. Epruvetă cilindrică de beton tratată cu fenolftaleină pentru determinarea adâncimii de carbonatare Sursă: James Instruments Pentru determinarea mărimi ariei de beton degradat se poate folosi coeficientul de difuzie D’ al dioxidului de carbon în beton.

Determinarea existenţei reacţiilor alcali-agregate Este o metodă semidistructivă. Co . metoda prezentată mai sus menţionată are o serie de avantaje: agenţii chimici folosiţi lasă urme vizibile chiar şi după uscarea mostrei. ele nu urmăresc graniţa dintre agregat şi pasta de ciment. Dacă în elementul de beton au început reacţiile alcali-agregate (STAS 5440-70).. Curba conţinutul de clor folosită pentru determinarea coeficientului de difuzie D 0 X Coeficient de difuzie D 3. indică nivelul de dezvoltate a degradării.= C) în raport cu grosimea stratului de acoperire (x) şi în funcţie de timp (t). 131 .. folosind curba acţiunii clorhidrice. De obicei reacţia alcali-agregate are loc în fisurile existente din agregate. Ilinoiu G. suprafaţa elementului de beton se va colora astfel încât prin distribuţia pigmentării putem să constatăm extinderea degradării. iar un diagnostic este posibil în mai puţin de 5 minute. 635 şi 6-36). cu care se determină conţinutul acestor ioni (Cl. iar costul de determinare prin această metodă este mai mic în comparaţie cu oricare din celelalte două (metoda petrografică necesitând echipamente de laborator ceea ce implică timp suplimentar pentru determinare.coeficient de eroare. Element de beton X Adâncime Cl- Figura 6-33. 2000) ⎧ ⎛ x ⎞⎫ [6.20] C ( x. Culoarea galbenă oferă indicaţii asupra începutului degradării iar cea roz asupra progresului degradării. t ) = C 0 ⎨1 − erf ⎜ ⎜ 2 D ⎟⎬ ⎟ ⎝ t ⎠⎭ ⎩ unde: erf .CONTROLUL CALITĂŢII LUCRĂRILOR DE CONSTRUCŢII respectiv a nedeteriorării stratului de beton. 6-34. (Teodorescu M. În cazul respectării acestei ipoteze coeficientul de difuzie a ionilor de clor (D) în beton poate fi determinat. Cele două substanţe una de culoare galbenă şi cea de a doua – roz. Spre deosebire de cele două metode clasice de determinare a acestei reacţii: metoda determinării analizei petrografice şi cea a analizei acetatului uranil. care implică aplicarea a două substanţe chimice pe suprafeţele carotelor extrase. iar metoda analizei acetatului uranil este foarte scumpă datorită folosirii unor materiale radioactive).parametru conţinutului specific de clor din stratul de acoperire de beton. ci au tendinţa de a umple porii de aer din beton (fig.

Determinarea existenţei reacţiilor alcali-agregate a. Beton netratat b. Beton tratat numai cu gel roz indicând degradarea avansată prin reacţia alcali-agregate Sursă: James Instruments Figura 6-34.CONTROLUL CALITĂŢII LUCRĂRILOR DE CONSTRUCŢII a. Determinarea existenţei reacţiilor alcali-agregate Figura 6-36. Beton tratat cu gel galben indicând începutul b. Beton tratat numai cu gel roz şi galben degradării indicând degradarea avansată prin reacţia alcali-agregate Sursă: James Instruments Figura 6-35. Epruvetă cilindrică de beton indicând degradarea avansată prin reacţia alcali-agregate Sursă: James Instruments 132 .

definită prin Conceptul (R). . . • factori tehnologici: .utilizarea de aditivi acceleratori de priză şi întărire.compactare corespunzătoare – recompactare. conform Hilsdorf 1995 şi Pinto. Constă în încercarea la compresiune a epruvetelor de beton. determinarea maturităţii necesare elementelor de beton pentru transferului (transmiterea) precomprimării. de expunere şi mediu: . după un anumit interval de timp (ti) de la punerea sa în lucrare (la o anumită vârstă a betonului). Metoda maturizării betonului reprezintă un procedeu de determinare nedistructivă a nivelului de rezistenţă a betonului. la termene diferite. Metoda determinării gradului de carbonatare.influenţa temperaturii şi umidităţii mediului ambiant. se poate realiza folosind una din următoarele metode (concepte). beton armat sau beton precomprimat. care nu trebuie să depăşească valoarea specificată în timp. METODA MATURIZĂRII BETONULUI Maturizarea betonului.accelerarea întăriri prin mijloace specifice . .punerea în lucrare a betonului. Metoda convenţională. . . .tratarea betonului după turnare. Hover 1996: 1.CONTROLUL CALITĂŢII LUCRĂRILOR DE CONSTRUCŢII 6. METODE DE DETERMINARE A NIVELULUI DE ÎNTĂRIRE AL BETONULUI Determinarea nivelului de întărire al betonului (β). Ea evidenţiază indirect stadiul de evoluţie a proceselor fizico – chimice. manipulare şi depozitare.utilizarea de cimenturi cu suprafaţă specifică mare.1.influenţa apei din compoziţie şi a umidităţii mediului ambiant. confecţionate şi păstrate în condiţii similare cu cele ale elementului de construcţie (STAS 1275-88). 133 . determinarea maturităţii necesare elementelor prefabricate pentru transport.8. Consideră durata de maturizare a betonului ca fiind condiţionată de adâncimea carbonatării. 6.8.influenţa agregatelor. respectiv a proprietăţilor betonului proaspăt şi întărit. reducători de apă. definit prin Conceptul (C). • • • • Principalele scopuri ale calcului maturizării betonului sunt: determinarea maturităţii necesare betonului pentru decofrare. . în dependenţă cu: • factori de compoziţie.structura pietrei de ciment şi a betonului.utilizarea de dozaje de ciment mărite. Maturizarea betonului se datorează modificărilor continue a structurii interne ale acestuia.tratamente termice. 2. determinarea maturităţii necesare betonului pentru expunerea la îngheţ. este una dine cele mai importante faze din cadrul proceselor de realizare a elementelor din beton. . funcţie de timp şi temperatura betonului. .

CONTROLUL CALITĂŢII LUCRĂRILOR DE CONSTRUCŢII

3. Metoda determinării gradului de permeabilitate, definit prin Conceptul (P). Consideră durata de maturizare ca fiind condiţionată de realizarea unui anumit grad de permeabilitate propus, la sfârşitul perioadei de întărire. 4. Metoda evaluării gradului efectiv de maturizare al betonului (denumită şi metoda gradului de hidratare), definit prin Conceptul (M). Consideră efectele timp-temperatură asupra dezvoltării nivelului de rezistenţă a betonului (C 16-84). 6.8.5. EFECTUL VÂRSTEI BETONULUI ASUPRA CREŞTERII REZISTENŢEI

Principalii parametrii care influenţează durata de maturizare (Hilsdorf 1995) sunt: Compoziţia betonului (raport A/C şi tip ciment, marcă ciment, fineţe de măcinare). Temperatura betonului (căldură de hidratare). Condiţii de mediu în timpul respectiv după întărire. Condiţii de expunere. Durata minimă de întărire depinde în principal de atingerea maturităţii betonului. Odată definită valoarea specificată, relaţii empirice între timp, tip ciment, raport A/C, temperatură şi clasă de rezistenţă a betonului sunt folosite pentru estimarea duratei minime de întărire(ti). Pe de o parte, corelaţia între raport A/C şi rezistenţa betonului este specifică pentru fiecare tip de ciment şi durată de întărire, iar pe de altă parte, corelaţia rezistenţă şi gel/ spaţiu are o aplicabilitate mai generală, deoarece cantitatea de gel prezentă în pasta (piatră) de ciment este o funcţie tip ciment şi durata de întărire (Neville A. M:, 2003). Nivelul de întărire (β) este exprimat în procente din rezistenţa la 28 de zile (R28): unde: Rβ - rezistenţa la compresiune efectivă; R β = β 100 Ru- rezistenţa medie la compresiune. R 1. 2. 3. 4.
u

6.8.6. METODA EVALUĂRII GRADULUI DE MATURIZARE AL BETONULUI

Gradul de maturizare al betonului se defineşte prin suprafaţa cuprinsă între ordonata – 10 C (temperatură, admisă convenţional la care procesele fizico – chimice stagnează) şi curba de variaţie a temperaturii betonului sau mortarului de ciment. Rezistenţa betonului creşte odată cu avansarea proceselor de hidratare - hidratării a cimentului, care depind în mare măsură de creşterea temperaturii acestuia, ceea ce permite exprimarea gradului de maturizare în funcţie de factorii temperatură – timp [h oC].
o

Figura 6-37. Termometru cu infraroşu Sursă: Romtech

134

CONTROLUL CALITĂŢII LUCRĂRILOR DE CONSTRUCŢII
Temperatura θ [ C]
o

Temperatura θ [ C]

o

+40 +30 +20 +10 0 -10 t i-1 tI t I+1 tk tn θ i-1 Mθi θi θ I+1 Timp [hr]

+40 +30 +20 +10 0 -10 t i-1 tI t I+1 tk tn

θ i-1 θi θ I+1 Timp [hr]

Figura 6-38. Variaţia temperaturii betonului a. Gradul de maturizare efectiv Mef la betoane cu b. La betoane cu temperatura de îngheţ scăzută temperatura de îngheţ de 0 oC prin folosirea de aditivi Sursă: C 16-84

∑ M θ' i kθi =∑ θ i' + 10 Kθ t i ∑ M θ kθ =∑ (θ '+10)t
' i =1 n i =1 n i =1 n i i i =1 n i i N kθ ≥ M β [ h o C ]

n

n

(

)

[6.22]
[6.23] [6.24]

∑ M θ kθ =∑ (θ '+10)t
' i =1 i i i =1 i

i

kθ ≥ M kN [hoC ]

unde: M θ' i – gradului de maturizare efectiv al betonului, în [h oC], evaluat pentru zona elementului de construcţie cea mai expusă răcirii, în intervalul de timp ti; Mk - gradul critic de maturizare al betonului, evaluat la temperatura normală de +20 o C, necesar a fi obţinut în beton înainte de îngheţarea lui, pentru ca rezistenţele finale să nu fie afectate defavorabil; Mβ – gradul de maturizare al betonului, evaluat la temperatura normală de +20 oC, corelat cu nivelul de întărire β, necesar pentru a fi permisă decofrarea [h oC]; ti – durata în h a intervalului de timp i, în care temperatura variază liniar; kθi – coeficientul de echivalare a gradului de maturizare al betonului evaluat la o temperatură oarecare θi cu gradul de maturizare evaluat la temperatura normală +20 o C.
6.8.7. MODELE DE CALCUL CARE STAU LA BAZA DETERMINĂRII GRADULUI DE MATURIZARE AL BETONULUI FOLOSITE PE PLAN MONDIAL

Începând cu anul 1949, o serie de modele matematice au fost dezvoltate şi folosite pentru a calcula gradul de maturizare al betonului. Curbele au fost obţinute prin relaţii de echivalenţă între căldură de hidratare a cimentului si timp. Printre cele mai importante modele se pot enumera: McIntosh (1949), Nurse (1949), Saul (1951): M = ∑ (θ − θ o )t i
i =1 n

[ho C] [6.25]

Plowman (1956):

R1 = A + B log10 (maturitate *10 −3 ) [h oC][6.26] R2 135

CONTROLUL CALITĂŢII LUCRĂRILOR DE CONSTRUCŢII

Dracemnot (1982): Freiesleben-Hansen şi Pederson (1977): Knudsen (1984): Carino (1991): ASTM (1993):

Fm = ∑ S n xAn
i =1

n

[h o C] [6.27] [h o C] [6.28] [ho C] [6.29] [ho C] [6.30] [ho C] [6.31]

Rβ = Ru e Rβ = Ru S = S∞

⎛ τ ⎜ ⎜M ⎝

⎞α ⎟ ⎟ ⎠

1 + k (M − M o )

k (M − M o )

k (M − M 0 )
1 + k (M − M 0 )

R 2 = R1 + b(log m2 log m1 )

unde: M – gradul de maturizare efectiv al betonului, evaluat pentru zona elementului de construcţie cea mai expusă răcirii, în intervalul de timp ti [ho C]; Mo – gradul de maturizare iniţial când procesele de întărire încep; t – durata în ore a intervalului de timp i, în care temperatura variază liniar [h]; θ - temperatura [oC] pentru durata ti; Kθi – coeficient de echivalare a gradului de maturizare al betonului evaluat la temperatura oarecare (θi), cu gradul de maturizare evaluat la temperatura normală +20 o C; Rβ - rezistenţa la compresiune corespunzătoare gradului de maturizare M; Ru – rezistenţa ultimă realizabilă (MPa); Fm – factor de maturitate; C – coeficient determinat funcţie de tipul de ciment; τ - constantă de timp; R 1, R 2 – rezistenţe la compresiune înregistrate la vârste diferite (MPa); A, B – coeficienţi funcţie de valoarea rezistenţei betonului (coeficienţi Plowman); m1, m2 – maturitate corespunzătoare rezistenţelor R 1 şi R 2.

6.9. METODE OPTICE
Metoda optică în spectru vizibil se bazează pe examinarea optico-vizuală a suprafeţelor elementului de beton în vederea detectării fisurilor Metoda holografică se bazează pe urmărirea modificărilor care apar în holograma unui element de beton, iluminat cu un fascicul de raze laser, ca urmare a apariţiei unui defect (fisură, microfisură etc.) pe suprafaţa elementului, în timpul solicitărilor. Astfel, se analizează parametrii radiaţiei optice aflate în interacţiune cu elementul studiat în interacţiune. (STAS 6652/1-82)

6.10. METODA UNDELOR RADIO
Metoda undelor radio se bazează pe evidenţierea variaţiei parametrilor undelor electromagnetice de frecvenţă radio, aflate în interacţiune cu obiectul de controlat. (STAS 6652/1-82)

136

atenuare a radiaţiilor gama.amprentă. METODA VITEZĂ DE PROPAGARE . metoda viteză de propagare . în vederea măsurării aceleiaşi proprietăţi a betonului.11.11.1. cu ajutorul unor măsurători combinate ale timpului de propagare a impulsurilor ultrasonice şi a durităţii superficiale prin metoda reculului. (STAS 6652/1-82) Combinaţiile metodelor cel mai frecvent folosite sunt: metoda viteză de propagareindice de recul. 6.FORŢĂ DE SMULGERE Metoda viteză de propagare . metoda viteză de propagare . 6.4. analoagă celei viteză de propagare – indice de recul.indice de recul se bazează pe posibilitatea estimării rezistenţei betonului într-o zonă dată. metoda viteză de propagare.11.atenuare a radiaţiilor gama se bazează pe posibilitatea pe posibilitatea localizării zonelor defecte din beton cu ajutorul unei măsurări simultane a timpului de propagare a impulsurilor ultrasonice şi a coeficientului de atenuare a radiaţiilor gama.3. METODA VITEZĂ DE PROPAGARE.amprentă este o metodă de estimare a rezistenţei betonului.5.ATENUARE A RADIAŢIILOR GAMA Metoda viteză de propagare . METODA VITEZĂ DE PROPAGARE.2. bazată pe măsurarea concomitentă atât a vitezei de propagare longitudinală a impulsurilor ultrasonice.AMPRENTĂ Metoda viteză de propagare . dar măsurând doi parametrii: timpul de propagare a impulsului ultrasonic şi atenuarea sa la parcurgerea betonului. în locul măsurării reculului.11.atenuarea ultrasunetelor.atenuarea ultrasunetelor se bazează pe posibilitatea estimării rezistenţei betonului cu ajutorul unei încercări efectuate exclusiv în tehnica de impuls. cu deosebirea că determinarea durităţii superficiale se face prin măsurarea diametrului amprentei. metoda viteză de propagare .11. 6.INDICE DE RECUL Metoda viteză de propagare . METODA VITEZĂ DE PROPAGARE.forţă de smulgere este o metodă de estimare a rezistenţei betonului pus în lucrare. 6.11.forţă de smulgere şi metoda viteză de propagareradiometrică (radiografică). Metoda este limitată la grosimi de beton de 45…50 cm. METODA VITEZĂ DE PROPAGARE. 6. 137 .ATENUAREA ULTRASUNETELOR Metoda viteză de propagare . cu o precizie superioară metodelor individuale. rămasă pe beton în urma ciocnirii. cât şi a forţei de smulgere necesare extragerii unui dispozitiv înglobat sau introdus în beton. METODE COMBINATE Metode combinate se bazează pe utilizarea simultană şi combinată a două sau mai multe metode nedistructive.CONTROLUL CALITĂŢII LUCRĂRILOR DE CONSTRUCŢII 6.

2003.CONTROLUL CALITĂŢII LUCRĂRILOR DE CONSTRUCŢII 6.radiometrică (radiografică) este o metodă de determinare a poziţiei şi diametrului armăturilor în beton. vizualizată cu lumină emergentă (transmisă). Armătura de oţel şi produşii de coroziune sunt opaci în transmisia luminii.. 6-39. Avantajele metodei: focalizare superioară (aprox.. MICROSCOPIE ELECTRONICĂ Microscopia electronică este o metoda de analiză cantitativă petrografică al calităţii probelor de beton.E. cu o intensitate mai puternic decât agregatele şi piatra de ciment.E. carbon. aceasta trebuie pregătită în prealabil prin aplicarea (într-o incintă vacuumată) a unei pelicule conducătoare electric (aur. VanDam T. • în faza finală se determină numărul de bare şi diametrul lor. Michigan Technological University... crom sau aliaj din aur-paladiu). Microscopia unei armături corodate înglobată în beton.. Stutzman P. Struble L.RADIOMETRICĂ (RADIOGRAFICĂ) Metoda viteză de propagare .12. La baza imagini. iar produşii de coroziune reflectă mai atenuat lumina decât oţelul. Sursă: Petersen K. reacţiilor alcalii-agregate. posibilitatea folosirii calculatoarelor pentru studierea imaginii generate tridimensional şi analizarea imaginii cu ajutorul fluxurilor de electroni şi a razelor X. Scopul controlului fiind determinarea existenţei degradărilor datorate coroziunii armăturilor. 1991) Figura 6-39. platină. Agregatele sunt în general transparente în transmisia luminii. în grosime de 10…20 mm.. 2003. Aceeaşi imagine ca în fig. Pentru a se realiza o suprafaţă de control corespunzătoare. METODA VITEZĂ DE PROPAGARE. Figura 6-40. VanDam T.11. Michigan Technological University.. (Ceukelaire L. Oţelul neoxidat reflectă puternic lumina. x 10000). coroziunii sulfatice. 6. partea stângă. se observă o particulă de agregat compus din cristale lamelare. Struble L. în zonele indicate prin prima metodă.6. cu ajutorul metodelor bazate pe atenuarea radiaţiilor gama (radiografie sau radiometrice). care foloseşte succesiv două tipuri de încercări în două faze: • în faza preliminară se determină poziţia armăturilor cu ajutorul pachometrului.. Stutzman P. 1989. săruri de amoniu etc. Sursă: Petersen K. 138 . 1989..

2003. Michigan Technological University. Sursă: Petersen K.. 1989.. 2003. 6-40. Figura 6-43.CONTROLUL CALITĂŢII LUCRĂRILOR DE CONSTRUCŢII Figura 6-41.. 6-39 şi 6-40. Porii şi fisurile învecinate sunt umplut cu alcalii .. Stutzman P. Detaliu zonă dreptunghiulară din fig..silica gel. VanDam T.. pentru a se uşura controlul fisurilor . 2003... 1989. Straturi alternante de alcalii – silica gel şi produşi de coroziune depuşi pe feţele laterale ale fisurii din zona mediană a imagini. cavernelor şi a porilor. 1989... VanDam T. Struble L.E. 6-41 şi 6-42.E.. Stutzman P. 139 . Sursă: Petersen K. Struble L. Figura 6-42. VanDam T. Particula de agregat din poţiunea superioară mediană a imaginii este supusă reacţiilor alcalii – agregate.. Michigan Technological University. Struble L. Aceeaşi detaliu fig. Michigan Technological University. Folosirea filtrelor albastre şi galbene conduce la apariţia penetrantului în culoarea verde. supus la lumină albastră reflectată şi observat cu filtru galben.E. Detaliu mărit al zonei încercuite din fig. Stutzman P.. Sursă: Petersen K. Particula de agregat este mai poroasă în interior şi mai densă la suprafaţa de contact cu piatra de ciment.

Bălan S.. Carino N. Boian Fl.. 1989. Chapter 19. ACI SP 144-30. Axinia P. Michigan Technological University. May 21-23. Hansen K. Rodan Gh. Virginia.CONTROLUL CALITĂŢII LUCRĂRILOR DE CONSTRUCŢII Figura 6-44. 1965. 2001. 2002. Editor. Stutzman P.... Washington. Bucureşti.. Figura 6-44. CRC Press.. Antrepenorul. Detroit. 2001.. 4. Volume 30. P.13. No. July 2000. American Concrete Institute. Nondestructive Test Methods. Antrepenorul. 6-42 şi 6-43 supusă substanţelor fluorescent penetrante. 2001. Carino N.. K. pag. MD 20899-8611 USA.. Nondestructive testing to investigate corrosion status in concrete structures. Termografia coşurilor de fum. Rodan P. 1994. Chang. Aceeaşi detaliu fig.... Măsurători termografice pentru controlul barajelor. Rodan Gh. Concrete Construction Engineering Handbook. Râmniceanu V. Încercarea construcţiilor. Georgescu M. 6-43.. Stutzman P. 7. Struble L. American Society of Civil Engineers. Reston. Boca Raton. Concrete Technology Past present and Future. 2003. Building and Fire Research Laboratory National Institute of Standards and Technology Gaithersburg. Journal of performance of constructed facilities 1999. Nondestructive testing of concrete: History and Challenges. Analize de calitate şi performanţă. VanDam T. Sursă: Petersen K.. pag. Struble L. MI. 8. P. Editura Tehnică. K. 1997. 6. 18 p. Boian Fl. 5. pag. 11571168 pp.J.C. Arcan M... Sursă: Petersen K. Michigan Technological University. Proceedings of the 2001 Structures Congress & Exposition. Georgescu M. 140 . Ed. Carino N..J.. 4-6.. Mehta.. 1989.. 9. The impact-echo method: an overview.E... 96-106. Fl. BIBLIOGRAFIE LA CAPITOLUL 6 1. 623-678.. D. M.. 2003. 2..E. Cement and Concrete Research.. 6. VanDam T. Nawy.. 2000.J. Avram C. Aceeaşi detaliu fig. Carino N. Peter C. pag. Epure L. Editor 19/1-68 pp. Preliminary observations of water movement in cement pastes during curing using X-ray absorption.J. Rodan P. 7... Bentz D. 30-33. 3.

Lucrări practice. L. National Institute of Standards and Technology Gaithersburg. 85-91. pag. Proprietăţile şi tehnologia betoanelor. Proceeding of the second international RILEM/ CEB Symposium. Olson. London University. L. Al XIV-lea Congres Naţional AICPS. 1991 14.. SP 193-1. Indonesia.. Editura Tehnică. pag. 2001. and Balch. 141 . Non-Destructive Testing of Concrete. Rodan Gh.G. 11. High speed ultrasonic tomography for the detection of flaws in concrete members.. Proceedings of the 2001 Structures Congress & Exposition.. F. Curing of high-performance concrete for strength: what is sufficient? Building and Fire Research Laboratory. Symposium Conferinţă IABSE San Francisco. Iowa State University... Jalinoos. 26. Dimensi Teknik Sipil. 1999.. Kauw V. Meeks K. Olson. 20. MD 20899-8621 USA.J. Ultrasonic crosshole and crossmedium tomography for the detection of defects in structural concrete. Teză de doctorat. Verificarea nedistructivă a calităţii lucrărilor de beton şi beton armat folosind procedeul radiografic cu raze gama. NSF. L.. D. Feldmann R. Jalinoos. Holt F.W. 1997. pp. Corley W. Chang. Vol. Dumitrescu G. Davis A. 30. 1995. Diagnostics of concrete damage by means of scanning electron microscopy. Aprilie 2001.B. Nr. Carino N. 24. Symposium on the Application of Geophysics to Engineering and Environmental Problems (SAGEEP). MD 20899-8611 USA. 1995. 28. Burg R. L. Virginia. 1211-1216. Peter C. pp. D. A. Ilinoiu G. August 1995. SELC XV Piatra Neamţ Octombrie 2003. 18. Ilinoiu G. Nicolae” din Densuş jid.. A...22. F. pag.. Budan Ctin. 3. UTCB..S. Concrete Technology Today. 12. F. 22. NISTIR 6505.CONTROLUL CALITĂŢII LUCRĂRILOR DE CONSTRUCŢII 10. 71. 1995. Studiu asupra Normativului C 16-1984 privind realizarea pe timp friguros a lucrărilor de construcţii. G. Carino N. 21. 2003.. Sala Palatului. Asigurarea calităţii în construcţii. pag. Structural Faults and Repair Conference. Ilinoiu G.. 2000. 2022. Utilizarea metodei termografice în infraroşu la analizarea Bisericii “Sf. Forsenic engineering moves forward. Concrete maturity index determination.W.. Fiorato A. ACI conference.J.. 1996. Georgescu E. 31.. F. 19. 25..J. Bucureşti. Report ME 85-03. 17.. Florida. American Society of Civil Engineers. Jalinoos.. 32. 29.. Fizică. Gaynor R.. National Institute of Standards and Technology. Testing hardened concrete using the maturity concept. Curing of high-performance concrete: Phase I study. 64-65.. 14. Washington. Carino N.. P. Quantitative Nondestructive Evaluation (QNDE) Proceedings. Orlando. Manning D. Acoustic tomography for QNDE of structural concrete.. Building and Fire Research Laboratory National Institute of Standards and Technology Gaithersburg.C. May 21-23. D. 8-12. Research Center of Petra Christian University. Lew H. 1984. Ispas T. Olson.D.. M. No. Ilinoiu G. 5. NISTIR 5742. 16. E.. Georgescu M. Alkali-Silica Reaction and High Performance Concrete. 14 Mai 2004. 2001.. Editura UTCB. Editor. no... 28-33. Meeks K.F. Construcţii Civile şi Industriale Anul IV.. Effects of Conditioning on Measured Compressive Strength of Concrete Cores..... Nr. The maturity method: from theory to application. Building and Fire Research Laboratory. March 2003. Antreprenorul.... Florea N. 1977. June 2001. Vol. Editura ICB. Civil Engineering.. Ontario Ministry of Transport and Communications. Levai St. Petrescu M. 21.Olson. Hunedoara. CBD. Aouad.. F. ISSN 1454-928X.. Methods of treatment for concrete substrate preparation. Ionescu I. Werner M. 1994. 1. 27. M.. F. 23. 4/2003 – 1/2004. D. Ceukelaire L. Ilinoiu G. 36. H. Aouad. 19 p. Contribuţii la implementarea unor tehnologii şi procedee tehnologie moderne pentru protecţia şi consolidare elementelor de construcţii. 15. Use of a combined acoustic impact echo and crossmedium tomography methods for defect characterization in Concrete civil structures. 1995. no. pag. Ferraris C. Jalinoos... Potorac B. G. Sack.D. Reston. G. The development of DART (Deck assesment by radar and thermography. 13. 2000..

C 30-72. Engineering Conferences International. Trelea A.. 52. Pearson Prentice Hall. Epoxy impregnation of hardened cement for microstructural characterization. The Influence of the Atmosphere on Curing Concrete Temperatures and Maturity. UTCB. C 54-81. 1979.. 49. Proceedings. 1990. March 1999. Meeks K. Non-destructive testing in the quality control of buildings: Why. Vol. Curing of High Performance Concrete: Annotated Bibliography. pag. Proceedings International Symposium 15-16 Oct. 35. 2003. 1996. 1995. MI..W. Farmington Hills. 8-12 August 2000. Stutzman P. Experimentarea şi monitorizarea structurilor din beton armat. 8. Tertea I. Normativ pentru realizarea pe timp friguros a lucrărilor de construcţii şi a instalaţiilor aferente. 60. Nondestructive Test Methods for Evaluation of Concrete in Structures. Carino N. Placing and Compliance Criteria. Farmington Hills. Instrucţiuni tehnice pentru încercarea betonului cu sclerometrul Schmidt tip N. European Committee for Standardization. Specificaţii tehnice. 46.. 1991. Editura Fundaţiei România de Mâine. Advances in Cement and Concrete. ACI 228. 491-500 pp. 39. CO.10. 1989. 1997. Degradarea construcţiílor. Proceedings of the second international RILEM / CEB symposium. Tsukuba. Tehnologia lucrărilor de întreţinere... Stark. Mathematics modeling of the concrete thermal regime. Liuxing H.J. 142 . 45. Bucureşti. Stutzman P. Journal of Materials Science Letters. 1993.. M. ENV 206. 53. Ilinoiu G. REMR Technical note CS-ES-1.. Practice code for the execution of concrete. vol. Quality control of concrete structures.W. 48. 1995. in ASTM STP 1215. 40. Verificarea calităţii construcţiilor de beton armat şi beton precomprimat. Applications of scanning electron microscopy in cement and concrete petrography. U. Editura Didactică şi Pedagogică. Japan. S. 43. 1998. 1996. Construction methods and management. 1996. Grimaldi G. 36..CONTROLUL CALITĂŢII LUCRĂRILOR DE CONSTRUCŢII 33. Ştefănescu F. Wojcik G. MI.E.. Copper Mountain. Jun Z. 50. EGS4 Simulation of Compton Scattering for Nondestructive Testing. Shengli N. Ilinoiu G. Tomografia de Hormigon Armado S.1R.26-29... Protecţiile anticorozive în construcţiile industriale şi civile. Popescu P.. 41. Argentina. American Concrete Institute. 55. American Concrete Institute... Oneţ T. Editura Tehnică 1986. Nr. Teodorescu M. reparaţii şi consolidări. NE 012-99. 62. Part 1 – Concrete and reinforced concrete. 54. Cluj-Napoca România.. Universitatea Tehnică de Construcţii Bucureşti. 2002. 1993.. Nr. Materiale compozite. 47.. Teodorescu.E.S.. what and how?. pp. DeHayes and D. Concrete Performance. Symposium Conferinţă IABSE San Francisco.2R. 8. 2003. 59. 57. 44. 367-376. 1. pp. Y.. 5.. Petrography of Cementitous Materials.. Struble L. of Commerce.. NIST GCR 97-715. 632-634. 2002. 58. Editura Fundaţiei România de Mâine. 42. Production. M. NISTIR 6295. C 16-84. Forcasting the condition of a reinforced concrete structure under corrosion. Mihai Al. Teodorescu M. Instrucţiuni tehnice pentru încercarea betonului cu ajutorul carotelor. 2002. August 10-14.. Ştefănescu F. Protecţia anticorozivă a armăturilor III – Controlul coroziunii. reinforced concrete and prestressed concrete works. C 26-85. 51.. Ilinoiu G.. Curing of High-Performance Concrete: Report of the State-of-the-Art.32-34.. Antreprenorul (2000). Teodorescu M. 37.. ACI228. Teodoru G. Dept.. Editura Didactică şi Pedagogică. Popescu P. Gradul de maturizare al betonului. 2004. 38. 34. pp. Materiale compozite. Raharinaivo A. Proceedings of the second international workshop on EGS.. Nedelcu N. Mihai Al. 56. 61. Neagu G.. Antreprenorul (2000).. In-Place Methods for Estimate Concrete Strength... Pregătirea suprafeţei suport a elementelor din beton pentru reparaţii. eds. Editura Dacia. Nunnally S..S. Nondestructive testing of concrete with ultrasonic Pulse-Echo. Instrucţiuni tehnice pentru încercarea betonului prin metode nedistuctive.A. Neagu G.

prin metoda carotajului sonic. SR EN 583-5/01. 80. C 117-70. Instrucţiuni tehnice pentru controlul calităţii betonului la construcţii îngropate.SUA. Determination of mechanical strengths. 90. 73. Examinarea cu ultrasunete.Anglia. STAS 8619-88.CONTROLUL CALITĂŢII LUCRĂRILOR DE CONSTRUCŢII 63. 65. 85. Instrucţiuni tehnice privind folosirea metodei semidistructive prin smulgere de pe suprafaţa de determinarea rezistenţei betonului în lucrare. 68. 69. 89. Tests of hardened concrete. Proqec . Partea 5. Fişe tehnice. 67. C 244-93. PH-metrie. C 231-89. Defectoscopie cu radiaţii penetrante. Examinări nedistructive. Fişe tehnice. C 222-85. Defectoscopie ultrasonică. STAS 6652/82. Defectoscopie cu pulberi magnetice. 84. C 129-71. 91. Humboldt Co. Reference Concrete. STAS 6606/86. Fişe tehnice. 79. . Examinări nedistructive. 82. Instrucţiuni tehnice pentru folosirea radiografiei la determinarea defectelor din elementele de beton armat. Partea 3. Îndrumător pentru diagnosticarea stării de degradare şi metode de remediere şi protecţie anticorozivă a elementelor din beton armat degradate prin coroziune în medii agresive pe bază de clor. Examinări nedistructive. 93. Tehnica prin transmisie. STAS 10214-84. Instrucţiuni tehnice pentru folosirea radiografiei la determinarea defectelor din elementele de beton armat. STAS 9552-74. Examinarea cu ultrasunete. . Defectoscopie cu pulberi penetrante. Principii generale. Principii generale. 66. Partea 1. 70. C 205-81. Fişe tehnice. Tests of concrete. Examinarea cu ultrasunete. SR EN 571-1/99. 64. conform STAS 1336-80. 143 . Caracterizarea şi dimensionarea discontinuităţilor. James Instruments Inc. Instrucţiuni tehnice privind utilizarea metodelor acustice prin şoc la controlul calităţii elementelor prefabricate. 78. STAS 8539-91. 83. Examinarea cu ultrasunete. C 214-83. Determinarea rezistenţei betonului din lucrare prin smulgere din profunzime. Încercări nedistructive ale betonului. STAS 9602-90. Ghid pentru inspectarea şi diagnosticarea privind durabilitatea construcţiilor din beton armat şi beton precomprimat. Instrucţiuni tehnice pentru determinarea rezistenţei betonului prin metoda nedistructivă combinată. Specifications for manufacturing and testing. SR EN 583-4/01. Examinări cu lichide penetrante. Reglajul sensibilităţii şi al bazei de timp. C 236-91. PC –1 / 1990. Defectoscopie cu radiaţii penetrante. STAS 10137-87. Fişe tehnice. Instrucţiuni tehnice privind încercarea în situ prin încărcări statice. Examinarea radiografică a materialelor metalice. C 111-70. a construcţiilor civile şi industriale. 81. – SUA. – Italia. Examinarea pentru detectarea discontinuităţilor perpendiculare pe suprafaţă. Partea 2. Examinarea îmbinărilor sudate prin topire. 75. STAS 1275-88. Indicatori pentru stabilirea calităţii imagini. 77. SR EN 583-2/01. Controls Ltd. Îndrumător pentru utilizarea dispozitivului FINT 2. SR EN 583-1/01. C 200-81. Partea 1. 88. Examinări nedistructive. Examinarea cu ultrasunete. SR EN 583-3/01. 72. 87. 76.Elveţia. Partea 4. Elcometer Instruments Ltd. 92. BC 8-1994 74. Examinări nedistructive. Examinări nedistructive. 86. 71.

....... 30.. 154... Garboczi E.151 Flexcrete...... 86 Andres C. 156 Carino ......... Stutzman P..76.. Tudor A . 159 C 200-81 ... 160 C 231-89 ......... Gaynor R.......... ...P...... 160 C 214-83 ........ 157 Clemena şi McKeel.. Arcan M......................... 160 C 222-85 .............. 136 Avram C....... E....45. D.163 CECW-EI. Snyder K........ 160 C 167-1977 ..151 Fiorato A............. Lew H.....108....... 140....... 140....... Avram C... 151 Fletcher J......160 C 26-1985 .138.. ...143.... Rodan Gh.. 141... Burg R...... 76 CEB – FIP/1990...................... Chesaru E......96...136 Dumitrescu G...........E.....82....... ....106.76.. 102 Bălan S..142.. 76..... 159 C 54-81 ..... .........J.......... 49.......... 154 Carino N.143. 140.. 156 Budan C.....W......J.. 151 Carino N................ 121......... ... 108 C 26-85 . 158 Elcometer Instruments LtdIV... Epure L....142. 141... Petrescu M.76.160 C 16-84 .......... .. Iureş L.... 151 Ferraris C....17...143.. G...P............... 98........... 140........ 121.................P... 143.......... .....A... 68...156 CIB .......... D..D........ 158 Crăciunescu L........ Dumitrescu D... 163 Estler W.. .........95........ Smith R.... IV..... Dumitrescu G. 160 C 129-71 ... ...... . Feng X..... Iofcea D... 110 Boian Fl. 55..........P. 76....110 Chudley R . Levai St..141. Arcan M. 86............................. Meeks K.141. 142....... 151 144 . Serbescu C . 136. M... 151 Brousseau R...... Jebelean E.................F. IV............ 156... 20... 21...P....... 142 C 56 .... 151......... Dima S........................ Rodan P. Tyler.. ............... 152 Finn D........143..104.... 31.. 159 Agent R....... 156 Axinia P... 95.....R..121 COCC...M ........ 140.....INDEX DE AUTOR INDEX DE AUTOR CAZURI ACI ...............156 Dracemnot.43......... Moga A ... 155 Alexis J. Rasberry S...141.. 156 Dean Y .............J76.. 76.77.......159 Ceukelaire L...K 140 Bentz D.............159.... 109................ 151 Bentz D.....77.. Mladin Gh... 156 Doiron T.....143. 83.... 143.... 49................... 49..E....109........ 141... 158 Florea N. 153 Andres C...W........ K..... Bryden-Smith ........ 160 C 117-70 ... 141 Chabowski.... 158 EN 196-2 ...156 Franco R.... 104..........85 ..... Şoimuşan V... 153. Clifton J.. 33 ASTM.111..A....143.............. 156 Aspdin J............. 142.... Hansen K..30 C 244-93 ..... ..........J. 156 Ehrlich C... Georgescu M...... 110. 160 Cadar I....... .... 119 Ammar C. 151 Buchaman I...........30 C 111-70 ...... C....161 ENV ...49...................................................143.... 156 Bălan S..... 151 Cărare T..J.........154 Domşa J.. 156 Deutsche Forschungsgemeinschaft97 DEX ................ . 83.. 156 American Society for Nondestructive Testing ....... 151 Bratu P...J......143.... 153 Bickley ..... .... Badea C.143.... 156....95 C 167-77 ..............141. 159 C 30-72 ........ 76............ Jennings H..31 Dobre R... ... Postelnicu T.... Quenard D................ 76.. 160 C 205-81 ..... Bob C......95.... Stutzman P.135........................ 153 Bentz D... 156 Carino N.S..... ........ 157 Carino N........... Râmniceanu V....... 86.. Haecker C. 99......... Stoup J...... J...... Vlădeanu Al. 156 Bentz D. Popa E30.. Baroghel-Bouny V................. 156 Commonwealth of Kentucky Transportation Cabinet156 Controls Ltd .... ............. IV..154 EUROCOD 2 . 160 C 236-91 ...81............. 160 C 244-1993 ..... Necşoiu J.. 156 Forster G ...... 156 Buchaman I............ Vescan V......... 156 Dalban C........... ........ 30..........163 Feldmann....................154 Elba-Werk .. Tudor C. IV.

... 158 HG 766/1997 .. 76.....135.. 77.... 156 Iacobescu A.... 156 Gould F..96 ISO 9004-3/ 1993. 50/1991 .... 155 Kierkegsard-Hansen.. .96 ISO 9004-4/ 1993...... Gheorghiu N........ 157..............159 Leschinsky A ....... 96 ISO 9000-2/ 1993 .162 Ivanov I. Feng X... 30........ 82. 87... A ... 142 NE 013-2002 .......B..... F. 109... 86.... M.. 158. 129............ 136 Popa I........ 155 Manning D.......155 Long şi Murray ... 157 PC-1/1990 .......... 92.....95................. 157 Popescu V......30........................... 162....... 157 Nelson L.....53.. Aouad.................... 96 ISO 9002: 1994 . 140 Phan L....... Carino N.. 50.......B.. 162 ISO 9003/ 1994 .. 77..... ..T...106 NE 003-97 .....157 Legea nr...E................. Eberhadt R... 58.. 152.... .. 96.................... 141....... T.. 157 Kauw V.......30.96 ISO 9812 .. 64..162 ISO 9004 . 17. 163 ISO 9004-1/ 1994........ Popa E......................J77.90..77......... H .A........ . 96 ISO 9001: 1994 ... 95......... 157 NIST GCR 97-715 ...... 94 ICECON ............. 130......... Shcherbakov E.96 ISO 9004-2/ 1991..E ..... Stutzman P.. 159 NE 012-99 .... 141.. 75... 50....155 Plowman .. 119..V.. 153... 106 HG 1046/1996 ...142.....142.....159 NE 012-1999 ..... 76... Georgescu E. M.. 159 NRC . ...... 49....... M............ 151 Ghibu M.. 67....... 158 HG 273/1994 . 96.............P 49. Bentur A... 91 ISO 9000-1/ 1994 ... 151 Heisey.. 95. 2003 ..30.. 157 Nurse . 20.. and Balch.... 41.......... L... 142.. Bentz D..... 143... Belc Fl....141........121 Martys N.110 Knudsen .. Eberhardt K............ 136 Frenz H...... 153 Philips D.. Rodan Gh...... 158 HG 399/1995 . 49..64 Juran J.............159 ISO/ FDIS 9000-2................157 Moskvin V...... L........... Ferraris C... Joyce N..... 156 Ilinoiu G ..... 157 Proqec .. 159 Nedelcu N... 83 Popescu P. 95.... 162 ISO 8402....... M .. IV...........24.........159 Legea Nr. Aouad. 131. 67..141. 154. .... 139 Ministerul Constructiilor Industriale ......E....... 67. Dawod A......... 159 NISTIR 6962.... 31....S.. 90/1996 ...... F.......... 113... 159 HG 964/1998 .. 156 Garboczi E.................135 Opriş S34... 154 Jalinoos........ L. ....... Kovler K.. 156 GP 035-1998 .................. Olson...... Keith....138... 159 HG 261/1994 .S. 156 Giuşcă N..141.... 10/1995 .... VanDam T 138...... 162 ISO 9002/ 1994 .. 30........ Teodorescu M31. M. 86 Ionescu I... 36....D.P.. 154......R. Janes M............. D.. 143..... 159 Humboldt Co..... 160 Richard ......... 154 Jalinoos................. 55....30........... 143.. 48.....96 ISO/FDIS 9000-2...... 142..107... 155 Jalinoos. 96.......... 134 Neville A.. 77. F.159 Legea nr..... 157 Nazarian .. 157 Lucaci Gh. Olson........136 La Londe W. Sack...J............ Steven...... Popaescu A........... 96. 158 Raharinaivo A.... 92.........88 Popa R.. 96 ISO 9000-3/ 1991 . 159 Guner A................................ 54.....50.. 137/1995 .... 162 ISO 8402/ 1994 ... 158 Jourin ..... Estler W........................... Lange D..159 Legea Nr. 153....... 155 McIntosh .W..... 158 Ionescu I......50... Holt F............123 Kauw V. 156. ... 154.. Bentz D.... 96 ISO 9000-4/ 1993 ...155 Phillips S... 158 HG 272/1994 ... 156 Iacobescu A...........INDEX DE AUTOR Freiesleben-Hansen şi Pederson..110 RILEM/CEB Symposium95.. Breugel K.1994 ..... 162 ISO GUIDE 34/ 1996 ...30........ Snezshitskiy Y...B..P.... 155 145 ..159 Legea nr.......... 151 Georgescu M... Ispas T 29......... Grimaldi G. Căpăţâţână Al........ A... 154 James Instruments....42 Nunnally S...... F.135 Michigan Technological University ..P....29........... .47... Gryna F. 86 Popa R. F.. 96.................. . 142. 77.35. Levenson M... 94.. 158 Hutte .......... 155 REMR . F.29 Muravin G.... 139...F. Olson. ..D 141.................G...... 154 Fulletron R...... 157 Peştişanu C.....77. 157 Manning şi Holt .. 30 Perigord M.............45..47.............. 96 ISO 8402/1995 ........ 86 Popa R...............95 ISO GUIDE 34: 1996 ....................85.M... Werner M ...J.......... 157 Lura P................. Otel A...... 68. D. 158 HG 595/1997 .... 68. 142..... 132........ M ..... 157 ISO 7031 ..... 91..................... Teodorescu M. 157 Petersen K....... Pătărniche N... 159 HG 877/1999 ......Olson. Chesaru E........... Bentz D. 43.142..... 10/1995 ....... L...155 Neville A.. Costescu I..........96 Legea Nr............S.....S....... 162 ISO 8402 ....N.L ... 31... Werner M..... 77.. 96 ISO 9003: 1994. 157 Jalinoos.....109 Lucaci Gh................. 120.... 86. ..........141. 96 ISO 9001/ 1994 ........ 86... 121.............37 Muravin G..141. 154 Haecker C. 30...... 111....95....47...F .... 50. Ispas T..D.95....... 90/1996 .....50 National Research CouncilV.. 77..... 48.... ...

........ Nicolescu L. 39..... 71..20 Teodoru G. 30. 161 STAS 8619-1988 .....63 STAS 3622-1986 ..161 SR ISO 9003/1995 .... 155 Skramtajev.... M...161 STAS 8539-91 . 56.........D.53... 160 STAS 1667-1976 ...... 153....... 157 Simon M........ Ilinoiu G.. 135 Shengli N.. 161 SR 3011-96.. 108. 160 STAS 8539-1991 ........77........55.....25........ 160 STAS 6652/1-82 ..... Jun Z....... Oneţ .. 95 STAS 10107/0-90 ......143 STAS 9602-90......... 86...... 161 SR EN 583-5/01 ............... .................. 162 SR EN 933-5... 105............... 160 STAS 2833-80 . 50.. 160 STAS 3622/ 1986..... 161 SR EN 571-1/99 ........161 SR ISO 8258/1998 . 158 Yvonne D... 142......... 161 SR EN 45001/1993. Feng X.....98 Teoreanu I....160 SR ISO 7870/1999 ..2001 ..2001 50... Keen B...... 160 STAS 4606-80 ......99..96... 155 Trelea A.......... 117..............160 STAS 5440-1970................. L .. 77..143 STAS 8625-90 ..... Y..... 155 WINGET............160 STAS 3518-1989 .50.....157 Suman R..... 123.. Moldovan V...157 Swenson E. 62.... Postelnicu T....... 104... 43 SR EN 932-6 ..... 161 SR ISO 9002/1995 ................. Nicolescu L 13... 161 SR EN 583-4/01 .....67 STAS 790-84 .... 160 STAS 1799-88 ..................................... 136 STAS 6652/82............ .... Stutzman P. 157.......... 140....... 51...... 143 SR EN 583-1/01 ....... 1999...... 35... 38...G...77.50 STAS 1667-76 .....1998 . 162 SR EN 933-8.. 143 SR EN 583-5/2001 .... Moldovan V....161 STAS 10137-87 ....54.. 77..... 129...163 SR ISO 9001 .. 162 SR EN 932-3. 77. 162 SR EN 932-3.. 2001 .................... 161 STAS 9552-1974 ................ 108... Ghibu M....58 STAS 3622-86 .. 161 SR 388-95. 160 STAS 3519-1976 ... Fronsdorff G..... 77....... 162 SR EN 932-1 ......... 2001 51..... Pop S .... 161 SR EN 583-2/01 ............... 161 SR 227/5............... 50... 131...............2001 50....... 77.........49.69 STAS 1275-8868......143 STAS 10214-1984 . 50.... ...............158 Tretea.155 Taylor P..... 50..143 STAS 1275/88.. 48... 95.... 162 SR EN 1097-1.... 143 SR EN 583-3/2001 ..161 SR ISO 7966/1999 ..... 75.......E... 77... 162 SR EN 932-3.... Mason T............... 161 SR 7055-96.............................. 158 Tertea I.159 STAS 10137-1987 ........... 143 SR EN 583-1/2001 .. Oneţ T..........160 Valeriu L ......... 119.119 U 9/1996..... 161 SR EN 196/6-94 ..... 162 SR EN 196/1-95 . 160 STAS 2414-91 ...... 162 SR EN 933-10.......... Popa R. 70.........153 Ştefănescu F............ 50..........1998 50.142.82... 31...... 158 Zamfirescu D. 74... 157 Simmons H..56............161 Steopoe Al......... 50. 161 SR 667-2001. ...... 155 Simion Al ... 158 Trelea A......87 SR ISO 9000/1996 .....160 STAS 1759-88 .. Oneţ T..... 118...... Budan C........161 SR ISO 8402 ...... 65 Teoreanu I........... Snyder K.. Gheorghiu N............. 162 SR EN 933-7.63 STAS 3518-89 ....A..............................142.....72 STAS 6202-1962 ........ 50......49 Teleni ... 162 SR EN 1097-5..95............ 33....... 2001 .31 Struble L....... 162 SR EN 1097-7.57 STAS 3519-78 ...... 121.. 157 Taerwe L......... 117......86. 143 SR EN 583-4/2001 ..... Mihai Al.........160 STAS 2386-1979 .... C .....90.. 50................ 51..... 162 SR EN 933-9 2001 ........ 160 STAS 5501-1968 ..... Oara C........ 160 STAS 7563-1973 .......... 143... 161 SR EN 45013/1992........ 161 SR EN 583-3/01 .......143 STAS 8573-78 ........ 142.. 30..............110 Teodorescu M30...........................INDEX DE AUTOR Saul. Liuxing H.... 158 Teodorescu M.. 142........ Ghibu M... 106........... 158 Teodorescu M...... 50...... 139....................50...... 161 SR EN 196/3-97 ........ 1998 . 51..... 161 SR EN 196-4/95 .. 158 146 ...... 157 Stutzman P..0 77..... 2001 .. C1.............48.............. ..142.. Ilinoiu G .... 142....50..... 161 SR 227/4-86...143.....30......161 SR ISO 9004-4+A1/199691...72 STAS 6606/86... 51..... 107..50.... 63.... 107....157 Suman R......... 88 SR ISO 3951/1998 .... 161 SR EN 571-1/1999 123........................... 162 SR EN ISO 9000-1/1996.. 50.....143..... 157 Suman R.. 161 SR 227/2-98....... 161 SR EN !097-4.... 51........30....49..........161 STAS 9552-74........... Otel A ..... 153 SR 1500-96........160 STAS 4606-1980 .. 109 Snyder K.....31.........E138...161 STAS 8619-88 .... Neagu G.161 STAS 10214-84 .....107 Tertea I............ 161 SR 6232-96..... .... 160 STAS 5479-88 ... 157 Steopoe Al... 143 SR EN 583-2/2001 ..... 155 Stutzman P.......

............... 59 clincher... 60 calitate potenţială .................... 48 adaosurile ......................... 53 contracţia betonului............... 87 condiţiile de mediu şi de expunere.... 83 capacitatea malaxorului.... 35 alegerea metodei de malaxare. 88......154........................... 57.. 13 cavernele ........ 32 betoane refractare rezistente ..... 41 aluminatul tricalcic ..... 78 amestecul neomogen ... 129 adaosuri ....................... 161... 74 contracţia şi expansiunea.. 13 acţiunile corective............. 87.................... 76...................... 32 ciuruire ......................... 82 comportarea betoanelor la acţiuni chimice agresive ................ 13 alcalini de sodiu şi potasiu .. 48 clasificarea porilor funcţie de mărimea lor ...... 78 amestecul de beton cu compoziţie prescrisă.................. 29 acţiunea de levigare .......... 55 betonul proaspăt .......................... 52 betonul întărit ...... 113 acţiunea corozivă a acizilor ...... 60 calculul porozităţii funcţie de compoziţie... 32 betoane de izolaţie..... 78 capacitatea malaxoarelor .............. 84 capacitatea utilă ... 31 caracteristicile principale ale malaxoarelor .......BIBLIOGRAFIE GENERALĂ INDEX ALFABETIC A abraziunea.................... 44 brainstorming .............................. 52 bigranular ... 95 control de conformitate .... 32 betoniere........ 87 147 ....... 89 Comitetul European pentru Standardizare . 97 calitatea ........... 47...33.. 81 amestecul...... 59 căldura de hidratare ..... 73.... 93 betoane cu agregate uşoare ..... 48 aderenţa agregatului ... 97 Concrete .................... 13 cauze interne....................... 45 clasa betonului...... 32 betoane cu lianţi minerali 32.......................... 34............... 46 aditivi... 86 apa de amestecare... 95 control integral ...... 91 Broken off specimens by splitting “BOSS”..... 32 beton cu densitate aparentă în stare uscată....... 63 conductivitatea termică ...................... 73...... 111 cauze externe ....... 39 clincherizare . 63 componenţii betonului....... 102 calitatea amestecului ................. 90... 81 alterare.. 92 acţiunile preventive .. 41 B benchmarking ........ 59.... 89 cimentul..... 89 Comitetul European pentru Standardizare în Electrotehnică .. 13 absorbţie ...........49.................. 48 apă şi solvenţi ........................................... 64.......................... 89 compactitatea betonului ............ 81 betonul............................................ 160 betoane cu lianţi organici 32 betoane cu lianţi pe bază de zgură şi cenuşi active .... 32.......... 162 condiţia de calitate................................ 73 clasificarea adaosurilor............ 35 amestecarea mecanică a componenţilor betonului .... 80 coeficientul Valeta .... 126 asigurarea calităţii 88......... 48... 84... 64 caracteristicile betonului ............................. 112 C calculul porozităţii..... 93 controlul calităţii .. 75 contracţia la uscare şi umflarea la reumezire .............................. 90 autocontrolul........ 159....... 68. 36.. 57........................... 74 consistenţa.......... 43 control de acceptabilitate... 55....................... 85 carote . 73 agresivitatea sulfaţilor ...................... 74........................... 78 amestecul de beton proiectat ... 25 conceptul de calitate... 60 Comisia Internaţională de Electrotehnică .......... 69 betoane cu diferite tipuri de agregate naturale ......................... 92 adâncimea de carbonatare .................. 91 cerinţele....... 85 capilaritate .... 34 coeficientul de variaţie ....... 50............ 78 amestecul de beton ..................................... 93 auditul calităţii................. 76................. 94 controlul (tehnologic) operativ .................... 35 aluminoferitul tetracalic ...................................

...................................... 98 eforturile interne....... 66........ 123 diagrama arbore..... 42 hidratarea cimentului. 45 granulozitatea optimă a agregatului . 127 developant solubil în apă .... 61 efectele negative provocate de calitatea deficitară ....................... 85 durata de developare........ 37 histograma... 58 evaluarea gradului de maturizare ........ 13 criterii de clasificare ale agregatelor............. 29 coroziune alcalină............................. 22 coroziune fisurată .... 104.. 111 extragerea de carote............ 91 148 .......................................... 23 coroziunea betonului ...... 24 coroziunea biologică ............. 72......................................................................... 123.... 13 durabilitatea betonului........... 94 controlul statistic al calităţii ......................... 91 formulare de colectare a datelor . 133 determinarea rezistenţei la intindere a betonului ....... 47 granulozitate continuă 44. 111 H hidratare anormală......... 60 durata de amestecare a betonului ... 62 factori de compoziţie........... 135............... 128 developant pe bază de solvent....... 130........... 88 epruvete . 21 coroziunea chimică........ 53 densitatea aparentă . 111 F factori care influenţează permeabilitatea betonului ...... 112 fineţea de măcinare ....... 102 deflocularea .... 22 coroziune locală... 126 emulgator lipofil........ 45 E ecrane fluorescente... 57 gradul de maturizare......................... 73. 91 diagrama de dispersie . 45 granulozitate discontinuă 44............. 46.......... 127 developant suspensie în apă ........ 126 entiatea ...... de expunere şi mediu ............BIBLIOGRAFIE GENERALĂ controlul final . 39 curba de granulozitate ............ 122 filme Röntgen..... 78 deformaţia betonului.......... 75...... 91 diagrama cauză-efect... 57. 42. 75 Extragere de carote...................................... 22 coroziune generală... 58 gradul de gelivitate.. 128 durata de tratare..... 70........ 53 densitatea betonului............ 57.......................... 133 factorii de mediu ............... 53 determinarea existenţei reacţilor alcali-agregate .................... 78 gradul de saturaţie al agregatului .............. 120 eficienţa controlului. 92 efectul Skin ................ 127 developantul ...... 13 emulgator hidrofil......... 68.... 84 durata de descărcare a betonului din toba malaxorului ............. 71..... 94 durabilitate.................... 75 durata minimă de întărire ......... 106.. 102 expansiunea termică diferenţiată ......... 133 factori tehnologici ... 23 coroziune transcristalină....... 22 coroziune prin cristalizare 29 coroziune selectivă .. 42 cristalizarea sărurilor .... 74 densitatea absolută... 21 creşterea calităţi...................... 135 examinarea cu ultrasunete . 132 determinarea nivelului de întărire al betonului .. 29 coroziune de contact................. 47 coroziune acidă............ 91 I iniţierea coroziunii .. 94 controlul intermediar .................. 134 durata optimă de amestecare a betonului.......... 63 gradul de gelivitate al betonului ....... 91 G gelurile ...... 93 controlul prin sondaj empiric .. 55 densitatea betonului proaspăt . 62................................. 40........ 102............ 63 gradul de impermeabilitate .......37..................................... 118 documentaţia tehnică.................. 129 developanţii .. 45 D defectoscopia cu ultrasunete ................. 91 diagrama Pareto..................... 23 instrumentele şi tehnicile de bază folosite la îmbunătăţirea calităţii .... 142 Gradul de maturizare..... 36 Hidratarea cimentului...................... 67.. 97............................. 97 developant pe bază de apă sau solvent pentru aplicaţii speciale........ 91 difuzie.......... 75 dispersia fluxului magnetic ... 158 gradul de omogenitate al betonului ...... 131 dilatarea termică ......... 43 criterii de clasificare ale cimenturilor.............................. 128................................ 69............... 23 coroziune intercristalină ..... 17 coroziunea prin levigare . 94 controlul în timpul exploatării construcţiei 94 controlul preventiv ............ 52 densitatea specifică................................ 127. 62.............................. 109 Deutsche Forschungsgemeinschaft ...... 20 coroziunea electrochimică21 coroziunea oţelului ................... 46.. 40. 13.. 92 diagrama de flux.............. 88 cristale aciculare ......... 29 coroziunea specială. 85 etringit ................................ 95 conţinutul de umiditate al agregatului... 74 fişa de control...................................... 113 ecuaţia Washburn ....................... 91 diagrame de afinitate ....... 134...

forţă de smulgere .............. 112 metoda de vibraţii proprii .... 112 metoda curenţilor turbionari ..............99..... 102 metoda determinării gradului de carbonatare ...atenuarea ultrasunetelor . 42 începutul prizei cimentului .... 122 metoda termovizuală ....indice de recul ......... 137 metoda viteză de propagare .............. 112 metoda semidistructivă prin smulgere la suprafaţă 109 metoda smulgerii din profunzime.. 133 metoda determinării gradului de permeabilitate.... 106 metodele nedistructive electrice şi magnetice 117 metodele termice .... 13 întindere axială .................... 112 malaxoare ................. 117 metoda optică în spectru vizibil .............. 121... 107 metoda de rezonanţă ........ 134 metoda fracturării interne a betonului .. 121 microscopia electronică.... 133 metoda cu neutroni rapizi ..... 97 metode nedistructive de determinare a calităţii .. 104 metode nedistructive .............. 99................. 42 începutul prizei ......... 102 metoda neutronilor rapizi ........ 137 metoda viteză de propagare ... 56 metoda Hellenică...................... 69.. 138 149 ........ 53 metoda termografică în infraroşu..... 111 metoda gradului de hidratare ............... 69.. 99.. 134 metoda emisiei acustice 102....... 106 metoda bilei ...... 54. 111 metoda tasării .............. 42 încercările de rezistenţa .. 97 metode parţial distructive 98 metode semidistructive......... 35 material pulverulent... 100.. 112......... 118 metoda analizei spectrale a undelor de suprafaţă ......... 109 metode combinate .............. 108 metoda de recul ............... 90 ISO 9003 ............. 137 metoda viteză de propagareradiometrică ....... 118 metoda carotajului sonic ............... 117 metoda de amprentă ................ 102............... 100............................................. 71 întindere din despicare....... 24 metoda absorbţiei microundelor ........ 106 metoda evaluării gradului efectiv de maturizare al betonului ..... 136 metoda inducţiei magnetice ....BIBLIOGRAFIE GENERALĂ ISO 9001 .. 124 M magnetică nucleară . 52....... 122 metoda radiografică folosind radiaţii X sau gama ........... 98 metodele de rezonanţă cu măsurarea frecvenţei proprii .............. 100..............atenuare a radiaţiilor gama........ 109 metoda rezistivă .............................. 81.............. 134 metoda gravimetrică.. 123 metoda convenţională...... 90 ISO 9002 ... 66 îngheţ-dezgheţului ... 91 îmbătrânirea betonului.................... 133 maturizării betonului .................. 118 metoda rezonanţei magnetice nucleare................. 123 matricea . 109 metoda holografică.......... 82.. 102.............. 138 metoda volumetrică cu presiune...... 137 metoda viteză de propagare ......................... 99.......... 98 metode nedistructive de control al calităţii betonului ...................... 108 metoda capacitivă ........ 117 metoda ruperii .... 41............................... 121...... 68 masa vitroasă ................. 83 marca betonului .. 121 metoda rezistenţei la penetrare....... 136 metoda prin şoc ......................amprentă ............................. 122 metoda radiografică cu radiaţii infraroşii .......... 133 mecanisme ale coroziunii 29 mecanismul coroziunii carbonice ........ 32 materiale ceramice............... 106 metode elastice cu impuls ultrasonic.......... 121 metoda tipului sau vitezei de propagare ...... 137 metode de determinare a omogenităţii betonului 79 metode de duritate superficială........... 118 metoda nedistructivă de vibraţii proprii .................. 69.. 104 metoda undelor de suprafaţă ....... 106 metoda undelor radio.. 112... 102... 70 L lucrabilitatea betonului ...... 70 întindere din încovoiere............. 102.. 108 metoda de duritate superficială................ 100.. 133 începutul de priză .............. 56 metoda volumetrică fără presiune...... 105 metoda controlului nedistructiv folosind substanţe (lichide) penetrante.............. 31 maturizarea betonului ................................................................... 136 metoda viteză de propagare .. 102.. 102 metodele mecanice ..... 112 metoda radiometrică cu radiaţii gama sau beta 117 metoda radiometrică cu radiaţii gama sau beta 112 metoda radioscopică..... 53 lucrările de pregătire a suprafeţelor a elementelor de examinat ................. 54.............................................................. 56 metoda Windsor ..... 104 metoda radiografică... 123 materialelor metalice ...................... 137 metoda viteză de propagare .....

............... 42 priza normală..... 134 priza falsă . 35 oxidul de magneziu ...................... 152 viteza de dezvoltare a fenomenelor de coroziune ...... 69 rezistenţa la întindere prin despic ....................... 120 procedeul mecanic de curăţare................... 42 priza timpurie ................. 94 relaţia Darcy .... 89 starea de conservare .. 57 piatră spartă şi nisip................................................................... 55. 89 oxidul de calciu ... 44 S segregare ........ 123 produsele pentru îndepărtat excesul de penetrant. 42 tipuri de ciment ..... 63 rezistenţa la îngheţ-dezgheţ a betonului.. 39 toba cu plate .......... 117 proprietăţi ale cimentului 40 pulbere uscată.......... 124 procedeul curenţilor turbionari.................... 62......... 13 refractaritate ..................... 71 rezistenţa la întindere prin încovoiere..... 43 T tendinţa de segregare.. 124 prese hidraulice .............................. 13 sortarea agregatelor .............. 134 rezistenţa la compresiune 43..... 72 mustire.. 55 textura suprafeţei agregatului ......... 34 Voellmy........................... 68..............dezgheţ .. 90 solicitările exterioare............... 43............. 34 regula celor 4N ............. 42 priză falsă .............................. 81 U umezirea alternantă ....................... 59 porii sferici .. 41...... 99 principalele proprietăţi ale betoanelor...................... 41.... 90 pori ...................... 37............. 23 viteza optimă de amestecare a betonului ...................................................... 73......... 92 principalii parametrii care influenţează durata de maturizare .............. 70.. 69 rezistenţa la rupere .... 63....... 44.... 41.................. 65 rezistenţa la întindere 69.......... 63 permeabilitatea unui beton ... 56.......... 89 propagarea coroziunii.... 58...... 43................ 63 pregătirea suprafeţei . 70 rezistenţa la întindere din încovoiere.......................... 42 risc ................... 44 planificarea .. 13 soluţiile acide .... 126 V Verificarea calităţii lucrărilor de beton şi beton armat .................................... 59 porii capilari ..................35................ 127 roci metamorfice . 58............ 43................. 123 substanţele penetrante ..... 133 substanţe penetrante 99................. 41 priza rapidă............. 46 penetrat ....................................... 85 produse speciale pentru îndepărtat excesul de penetrant..... 45 spiralei creşterii calităţii .......... 67 rezistenţa la şoc ........... 54 150 .......... 36......... 23 proprietatea.. 46 timpul de priză .................................. 81 vitrificare............ 91 procesul de amestecare a betonului .... 72 rezistenţa mecanică .. 123 R radiaţii electromagnetice 112 reacţia agregatelor cu cimentul ........ 44 roci sedimentare .. 35 silicatul tricalcic ................ 75 uscare ........... 58 sistemul de asigurare a calităţii ...................................... 44 pietriş..... 123 produsul.... 67 Rezistenţa la compresiune67 rezistenţa la forfecare ..... 91 pentru date numerice. 55 sfârşitul prizei cimentului 42 sfărmarea artificială a rocilor.. 97 rezistenţa betonului ....................................................................... 72 rezistenţa la uzură...... 52 principalii factori care influenţează negativ calitatea ...... 71 rezistenţa la întindere centrică.. 72 rezistenţa la îngheţ ......... 13 umflarea betonului ............... 67..... 60 responsabilitatea producătorului..................... 93 monogranular .................... 59 porozitatea betonului ........... 80 roci magmatice ...... 59 pori de gel... 109 volumul de aer oclus ...37........ 60................ 54 O Organizaţia Internaţională pentru Standardizare ................ 123 pentru date care nu sunt exprimate numeric ................................. 44 silicatul bicalcic.......... 41 structura pietrei de ciment . 124 procedeul chimic de curăţare................... 35 P particle density .BIBLIOGRAFIE GENERALĂ modalităţi de control........ 54 segregarea exterioară..................... 62................................................. 78 productivitate malaxoarelor ............................ 42 procedeele de pregătire a suprafeţei.............. 69 rezistenţa la întindere din despicare ................. 55 segregarea interioară ......... 88 standardizarea... 44 sfărmarea naturală a rocilor ......... 91 permeabilitatea ...... 141.. 124 procedura..................................... 70 principalele metode de control nedistructiv ... 58..

. 1995. National Institute of Standards and Technology. 71. Modeling drying shrinkage of cement paste and mortar.. Carino N. pag.. 21. Journal of performance of constructed facilities 1999.. 7. Materials and Structures. Antrepenorul.. Sep-Oct. Cathodic Protection for Steel Reinforcement. CBD. 13.. finite size error. Part 1. 31. E. 15. 6. G. 32-34. 1501-1514. Concrete mix and member design considerations. No. 10. 1992. pag. 9. Feldmann R.BIBLIOGRAFIE GENERALĂ BIBLIOGRAFIE GENERALĂ ARTICOLE 1. Construcţii Civile şi Industriale.. Elcometer Quality Today. Carino N. Towards Industrialized Construction. nr. Bentz D... Fiorato A. 11. 17. Rodan Gh. Iofcea D. 7-11. Boian Fl. Cement and Concrete Research. 3. Antrepenorul. 86-92 pp. Aprilie 2001. NISTIR 6505. Meeks K.. 12.P... Măsurători termografice pentru controlul barajelor. Rodan Gh.A. Burg R. Fletcher J. Carino N. and digital resolution on the phase percolation and transport properties of the NIST cement hydration model. MD 20899-8621 USA. Şoimuşan V.J. pag. 2/2000. J. Cement International. 2.. Construction Canada 34(3).E. 20..J. Gaynor R. 4-6. pag. 2000. 3.P. Davis A.. Chemical admixtures for concrete. National Institute of Standards and Technology Gaithersburg. Dumitrescu G.. Brousseau R. 64-65.. 16. Clifton J. Georgescu E. pag..P.F. pag. Prediction of cement physical properties by virtual testing. No.. 96-106.. 2001. Bentz D. Burg R... Dinu D. Utilizarea metodei termografice în infraroşu şa analizarea Bisericii “Sf. No. 28.. Georgescu M.. 151 .M. Garboczi E. Finn D. G. Carino N. Effects of Conditioning on Measured Compressive Strength of Concrete Cores.. martie 2004. pag. Building and Fire Research Laboratory..W. Incertitudinea de măsurare. June 2001.. Misleading accuracy statements. The effect of statistical fluctuation. 2000. Baroghel-Bouny V. October 2001.. MD 20899-8611 USA. Mladin Gh... Structure..P. Bentz D. Construction Canada. Nicolae” din Densuş jid. Building and Fire Research Laboratory National Institute of Standards and Technology Gaithersburg... SP 193-1. 18. Franco R. Vol. 1977. Garboczi E. Aprilie 1995.. Building and Fire Research Laboratory National Institute of Standards and Technology Gaithersburg.. NISTIR 5742. Vlădeanu Al.J.J.J. 1999. 2528. 21. 10. Structural models from nanometers to millimeters.. 46-49. Bratu P.. 5. To limit the effects of drying shrinkage. Ferraris C. 3. Jennings H. Georgescu M. 50.. Georgescu M.. 1. Rodan P.. Non-Destructive Testing of Concrete. Boian Fl.J..J. P. Vol. Nondestructive testing to investigate corrosion status in concrete structures. G. Alkali-Silica Reaction and High Performance Concrete. 30-33. 2003. 450-458. National Council of Structural Engineers Associations. July 1998. Instrumentistul Nr. Haecker C. Curing of high-performance concrete: Phase I study. pag.. 4. G. NISTIR 5634.. no. Structure. Curing of high-performance concrete for strength: what is sufficient? Building and Fire Research Laboratory. Termografia coşurilor de fum. D. Civil Engineering. May 1992. Vol. Concrete Technology Today. V.. W. Rodan Gh. pag.. Corley W. Antreprenorul... Stutzman P. 14. November 2001. MD 20899-8611 USA. Necşoiu J. Meeks K. 28-33. Rodan P. 19. Feng X. Neconformităţile echipamentelor tehnologice pentru procesarea materialelor de construcţii. August 1995. 8.. Predicting of cracking in reinforced concrete structures.. Quenard D. R. Hunedoara.W. Forsenic engineering moves forward.

. Revista Asociaţiei Inginerilor Constructori Proiectanţi Structuri. decembrie 2001. Nr. 41. pag.. Ilinoiu G. Budan C-tin. pag.. pag.. 39. octombrie 2001. Construcţii Civile şi Industriale. Research Center of Petra Christian University. pag. 29.. no. Ilinoiu G. 36. Ilinoiu G. Calitatea betoanelor. Nr. Construcţii Civile şi Industriale Anul IV. pag. Testing hardened concrete using the maturity concept. pag. Construcţii Civile şi Industriale Anul IV. pag. pag. Under the microscope. 22-24 44. Ilinoiu G. Construcţii Civile şi Industriale Anul IV. Ilinoiu G. Durabilitatea betoanelor. 38. 30-34. L. Revista Asociaţiei Inginerilor Constructori Proiectanţi Structuri. Michael L. Ilinoiu G. pag.. 64-65. ISSN 14538423. Antreprenorul (2001). 27. Nr. pag. 23. 5-6. Placarea elementelor din beton armat cu ţesături din fibre de carbon. 39 pag. Verificarea calităţii betoanelor prin măsurare. Nr. 2. Nr. 31-32. Buletin AICPS. Gelivitatea betonului. Voiculescu D. 44 August 2003. Junie 2002. Nr.. Anul IV.. Anul III. 37. Criterii de măsurare a conformităţii betoanelor. Abordarea conceptuala a lucrărilor de reparaţii si consolidări ale elementelor de construcţii. Anul V. S. 6. pag. Vol... Ilinoiu G. Anul II. Aprilie 2004. pag.. Nr. 51... Modelarea incertitudinilor de măsurare a calităţii betoanelor. Caracteristici structurale si de compozite ale cimentului Portland. 33. 40. Ilinoiu G. pag. Asigurarea calităţii. Concrete Mixing Methods and Concrete Mixers: State of the Art. 30. 32. 12-14. Journal of Research of the National Institute of Standards and Technology. March 2003. no. Nr. Buletin AICPS (2001). Studiu asupra Normativului NE 012-1999. 20-22. Optimizări parametrice ale criteriilor de conformitate a clasei de rezistenta a betoanelor. Criterii de realizare a conformităţii betoanelor. 25. Mai 2002. Ilinoiu G... Martie 2003.BIBLIOGRAFIE GENERALĂ 22. Nr.. 6-10. Tehnică şi Tehnologie. Nr. ISSN 1410-9530. 38-40. 43. B. pag. B. Ilinoiu G. Tehnică şi Tehnologie. Voiculescu D. 28. Modelarea incertitudinilor de măsurare a calităţii betoanelor. 3/2003. Ilinoiu G. Nr.. Ilinoiu G. Amestecarea mecanică a componenţilor betonului. Construcţii Civile şi Industriale Anul IV. 391399. 31. Permeabilitatea betonului. Construcţii Civile şi Industriale Anul III. 10-14. Ilinoiu G.. Ilinoiu G. 11-15. No. Kelly P. Ilinoiu G. 42.. pag. Construcţii Civile şi Industriale Anul IV. Ilinoiu G. 31. Nr. 38-40.. ISSN 1454 – 928 X. Asigurarea si controlul calităţii lucrărilor de construcţii. 5. 16-21. Ilinoiu G. ISSN 14538423.. Construcţii Civile şi Industriale Anul IV.F.. 2/2003. 24. Nr. Ilinoiu G. 35. Ilinoiu G. Feodor S. Quality of concrete. Glenn R. 45. pag. Nr.. pag. 36-37. 39. Construcţii Civile şi Industriale Anul IV. 2003. Placarea elementelor structurale din beton armat folosind ţesături din fibre de carbon. 38-39. 106. 14-20. 2003.. AICPS. Ilinoiu G. ISSN 1454-928X (republicat). 2003. 1. 71. Ilinoiu G. Nr. Nr. 34. decembrie. pp. 24. 43-54. Ilinoiu G. Noi concepte in studiul si cercetarea maturităţii betonului. Construcţii Civile şi Industriale Anul IV.. Dimensi Teknik Sipil. 114-120. 46 Octombrie 2003.. pag. Civil Engineering. 40 Aprilie 2003. 152 . Nr. March-April 2001. Revista Asociaţiei Române a Antrepenorilor de Construcţii. Nr. Vol. pp. 2. 36. 26. Verificarea nedistructivă a calităţii lucrărilor de beton şi beton armat folosind procedeul radiografic cu raze gama. Martie 2003. Construcţii Civile şi Industriale. Indonesia.. 26. 48 Decembrie 2003.. Mauro J. Nr.. 1. pag. 49-55. 18-24. Study on Code NE 012-99. Ferraris C.. Construcţii Civile şi Industriale Anul IV. Amestecarea mecanică a componenţilor betonului.. 3. 30. 33 August 2002. 16-22. 37-43. Construcţii Civile şi Industriale Anul IV. 41 Mai 2003. June 2001. Buletin AICPS (2001). 18-21. Construcţii Civile şi Industriale Anul III.

Phan L. 63. 153 .. 1991. 2001. pag.E. Antreprenorul (2000). Bentz D.. Editor. Teodorescu M. Teodorescu M. Phan L. Feng X. Building and Fire Research Laboratory National Institute of Standards and Technology Gaithersburg. Nr. Effects of Test Conditions and Mixture Proportions on Behavior of High-Strength Concrete Exposed to High Temperatures. 7 (1999). Betoane speciale I – Betoane polimerice.. Betoane preparate cu aditivi superplastifianţi. Teodorescu M..... 47. 61.. 501-534. 7. Reston. Haecker C.P.P. K+ and Na+ concentrations.J... Feng X. Antreprenorul (2000). Utilizarea cimenturilor o chestiune de profesionalism. 53-63. Swenson E. Protecţia anticorozivă a armăturilor I – Fenomenul de coroziune al armăturilor de oţel. June 1997. Aditivii superplastefianţi . T.. 51. Ilinoiu G. pag.. 58. Nr. Carino N. Chang.. NISTIR 6726. 8. pag 26-27. 54. Germany. Snyder K. March 2001. pp.. Mineral admixtures for concrete. D. December –January 2002. 64. Ilinoiu G.. Peter C. 99-M8.. pag. 49. 5 (1998). Nr. Teodorescu M. Protecţia anticorozivă a armăturilor III – Controlul coroziunii.. Teodorescu M. Virginia. 62.. pag. 68. Durability of concrete under winter conditions. Protecţia anticorozivă a armăturilor II – Sisteme de protecţie contra coroziunii. Concrete conformity: A study of ENV 206 and NBN B15. Antreprenorul (2000). Antreprenorul Nr.. MD 20899-8611 USA. pag. 18 p. Betoane speciale III – Betoane de înaltă performanţă.. 8-9. CBD-116. Ilinoiu G. Proceeding of the Second International RILEM/CEB Symposium. Snyder K. 2001. 20. pag.. May 21-23. Antreprenorul (2000). 26-29. Stutzman P. Ammar C. MD 20899-8611 USA.A. Nr. 37-38. Mason T. Nr. 52. 3. 10 th International Congress on the Chemistry of Cement Proceedings. Bentz D.. 33-36. pag.. Cement and Concrete Research. Antreprenorul Nr. pag.J. Teodorescu M. Prediction of Cement Physical Properties by Virtual Testing. Revista “Construcţii Civile şi Industriale”. Antrepenorul 4/2003. pag.-33. Nr. Budan C-tin.. 4.. No. 60. pag. Fifth International VDZ Congress.J. 2003. COMUNICĂRI ŞTIINŢIFICE 65. 2002. Ilinoiu G. Nr. 793-798.C.. T. 57. Teodorescu M. Carino N.. C.. Hydration of Portland Cement: The Effects of Curing Conditions. 14-16. Mechanical properties of high-strength concrete at elevated temperatures. Structure..P.. A time for chalange. Pregătirea suprafeţei suport a elementelor din beton pentru reparaţii. Volume 2. Teodorescu M. Process Technology of Cement Manufacturing. 59. 66. Ilinoiu G.. Nr. 56. 5. June 2003. 14-16. April 2001.6.. 2. Antreprenorul (2000). Vol. Teodorescu M. 39-41. 54-66. American Society of Civil Engineers. Antreprenorul (1999). Ilinoiu G. Sweden. 43-45. Ilinoiu G. Sisteme de protecţie a elementelor de construcţii care utilizează materiale pe bază de polimeri. 3. The impact-echo method: an overview. 36-38. Iunie 1999. Anul I. 48. Taylor P.. Antreprenorul (2000). Proceedings of the 2001 Structures Congress & Exposition.. Ilinoiu G. Stutzman P. 67.. Ghent. Teodorescu M. Antrepenorul 3/2003. Ilinoiu G. Verificări efectuate de către executant în cadrul controlului calităţii betoanelor. 36-37...o necesitate pentru România. 32-34. Estimating the electrical conductivity of cement paste pore solutions from OR-. pag. pag. Utilizarea cimenturilor in construcţii o chestiune de profesionalism (II).E. pag. 8. Betoane speciale II – Betoane armate cu fibre. . 53. 0. ACI Materials Journal. pag. 1..J. Budan C-tin. Keen B. Düsseldorf. pag. Ilinoiu G.. Structure. G.A. Structural Inspections. Proceedings. Veitas R. Carino N. 55. pag.. Building and Fire Research Laboratory National Institute of Standards and Technology Gaithersburg. Ilinoiu G. D. Teodorescu M. Teodorescu M. Washington. 43-45. September 23-27. 6-7.BIBLIOGRAFIE GENERALĂ 46. 50. Teodorescu M.. Antreprenorul (2000).. Nr..

L. 14 Mai 2004. no. Research Center of Petra Christian University. Metrological timelines in tracebility. Studiu asupra Normativului C 16-1984 privind realizarea pe timp friguros a lucrărilor de construcţii. Vol.D. Ilinoiu G. Deteriorarea prin îngheţ-dezgheţ a betoanelor .. ISSN 1410-9530. 14 Mai 2004.BIBLIOGRAFIE GENERALĂ 69. Dimensi Teknik Sipil. A. F. L. Concrete maturity index determination. September 2001. High speed ultrasonic tomography for the detection of flaws in concrete members. 1. 14 Mai 2004. 77. 87.Olson. Florida. Vol.. Nr. Vol. Ilinoiu G. Ilinoiu G. 70. Ilinoiu G. 3.D. March–April.. pp. Acoustic tomography for QNDE of structural concrete. 114-120. 2001. Republica Moldova. Indonesia. Sala Palatului. 1995. 1994. 72.. Testing hardened concrete using the maturity concept. L. Dimensi Teknik Sipil. 2. 84. 88. 82... 79. ISSN 1454-928X. Aouad. Study on Code NE 012-1999. Uncertainty and Dimensional Calibrations. Conferinţa Tehnico . Ilinoiu G. Carino N.. 2. F. 154 . Ghent... 85-91. American Society of Civil Engineers... 2001. M. 14. Vol. 75. 3.M. 141 (1998). 5.. Al XIV-lea Congres Naţional AICPS. Bucureşti. Jalinoos. pag. 1991. Ilinoiu G. pp... Jalinoos. September 2001. 76. May 21-23. 1995. 24-26 Mai 2000. Doiron T. The maturity method: from theory to application. Al XV-lea Congres Naţional AICPS. F. D. Studiu asupra Normativului NE 012-1999. ISSN 1454-928X. Ilinoiu G. 2. Virginia. Washington. 83. ISSN 1410-9530.. Ilinoiu G. Decision making modeling of concrete requirements. Bucureşti. and Balch. Proceedings of the 2001 Structures Congress & Exposition. Facultatea Gelsenkirchen. Procedee de verificare a calităţii betonului prin măsurare. Calitatea betoanelor. Sala Palatului. 103. ACI conference. Chang. Research Center of Petra Christian University. 4/2003 – 1/2004. Tyler. pag.C. no. Uncertainty Analysis for Angle Calibrations Using Circle Closure. Varianta a-3-a. Calulul impreciziei de măsurarepentru procedeele mecano-tehnologice de verificare. Jan. Ultrasonic crosshole and crossmedium tomography for the detection of defects in structural concrete. Lew H. Function of control standard in optimized mix design of concrete. Ehrlich C. F. Reston.-Feb 1998.. 74. 164-170. Decision making modeling of concrete requirements. Journal of research of the National Institute of Standards and Technology. Research Center of Petra Christian University. Number 6 November– December 1997. 73.. Proceeding of the Second International RILEM/CEB Symposium. SELC XV Piatra Neamţ Octombrie 2003.. D. 86.. Quality of Concrete. ISSN 1454-928X. no. Aouad. Guner A. Al XIV-lea Congres Naţional AICPS. pag. H. 85.S. Sala Palatului. 19 p. Comunicare ştiinţifică. Stoup J. 3. Indonesia. Symposium on the Application of Geophysics to Engineering and Environmental Problems (SAGEEP). Rasberry S... 14 Mai 2004. Number 2. D. Olson. Aspecte Privind Amestecarea Mecanică a Componenţilor Betonului. D. 103.Ştiinţifică Jubiliară -Tehnologii Moderne în Construcţii. no. Volume 102.. Dawod A.. 78. Jalinoos. 80. ISSN 1454-928X. Sala Palatului. 1. Buletin AICPS (2001). Iowa State University. Quantitative Nondestructive Evaluation (QNDE) Proceedings. 260-265.. Ilinoiu G. Ilinoiu G. Journal of Research of the National Institute of Standards and Technology. NSF. Permeabilitatea betonului . Indonesia. March 2003. Vol. Budan C-tin. Frenz H. 4/2003 – 1/2004. 71. Journal of Research of the National Institute of Standards and Technology.. Bucureşti. Editor. Bucureşti.Fenomene Specifice şi Principalii Factori care contribuie la îmbunătăţirea comportării pe timp friguros. 81. Nr. Potorac B.. 8-12. Nr.Fenomene Specifice şi Optimizarea Proiectării Tehnologice a Compoziţiei Betonului. M. 2003. pag. Al XIV-lea Congres Naţional AICPS.. Chişinău. Olson.. 105112. Orlando. Nr. F. Ilinoiu G. pag. 37-43. Peter C.J.. Estler W. Dimensi Teknik Sipil. Bulletin AICPS (2001).

Shengli N. Kauw V.. Mai 2000. Vol. Grimaldi G. Jun Z. manifested in control. 155 . pp.. Bentz D. Philips D. 1999. 6. Mathematics modeling of the concrete thermal regime.Ştiinţifică Jubiliară. M. Sack.. Quality Control of Concrete Structures. 103. Editura Tehnică. CĂRŢI 107. Scotland UK. Agent R. Stutzman P.. 1051-1061. 102.-Oct..BIBLIOGRAFIE GENERALĂ 89. Great Britain. London University. pag. Proceedings of the second international workshop on EGS.. Use of a combined acoustic impact echo and crossmedium tomography methods for defect characterization in Concrete civil structures.P. Copper Mountain. Washington DC. Nelson L. F. Ghent. 439-448. 1991. Quality control of concrete structures.. 8-12 August 2000. Raharinaivo A.. 2003. Îndrumător pentru calculul şi alcătuirea elementelor structurale de beton armat. Calculation of measurement uncertainty using prior information. September 8-10. Nov-Dec.. Leschinsky A. pag.. Lura P. Concrete no uniformity. E &FN SPON. Measurement of Water Transport from Saturated Pumice Aggregates to Hardening Cement Paste. 491-500... pag. Guidelines for Expressing the Uncertainty of Measurement Results Containing Uncorrected Bias. Levenson M.. 93.. Engineering Conferences International. 1991. CO. Y. 491-500 pp. Ghent June 12-14. Symposium IABSE San Francisco. Wojcik G. Proceedings. Cluj-Napoca România. Tsukuba. 2003.. Keith. 1996.. Interpreting Shewhart Charts. Trelea A. Conferinţa Tehnico .. Martys N. Kovler K.. Japan. Journal of Research of the National Institute of Standards and Technology. 367-376. No. pag. 10-14. Ghent 1991. Materials for the New Millennium Conference. Concrete Durability and Repair Technology Conference. 1997. 90. 95. Advances in Cement and Concrete.A. Forecasting the condition of a reinforced concrete structure under corrosion. R. 1995. The Influence of the Atmosphere on Curing Concrete Temperatures and Maturity. 89-99 pp. Snyder K. 1995. Universitatea Tehnică a Moldovei. 5. University of Dundee. Steven. 92. 2003. A.. Vol. 101. L. Vol. Lange D. 98. Postelnicu T. Phillips S. Cambridge.. 2001. pag... Eberhadt R. Copper Mountain.F. Liuxing H. 577-585. 1995. 114-116. 1211-1216... 17. 106. Dumitrescu D.D. August 10-14. Facultatea de Construcţii. 1993. T. Proceedings. 99. 1.. Jalinoos.. Nov. 105.. Journal of research of the National Institute of Standards and Technology. Breugel K.S. 2003. Advances in Concrete Mixture Optimization. Contributions of NIST/NBS Researchers to the Crystallography of Construction Materials. August 10-14. Chişinău. Advances in Cement and Concrete. Proceedings of Second International RILEM/CEB Symposium. 1998. 100. Analiza procesului de amestecare în malaxoare. Quality control of concrete structures. Taerwe L. S. Basic Concepts for conformity control of concrete. Journal of Research of the National Institute of Standards and Technology. Methods of treatment for concrete substrate preparation. Nov-Dec.. S.D. 1992. 247-250. Fronsdorff G. Ferraris C. Non-destructive testing in the quality control of buildings: Why. Tehnologii moderne în construcţii. Teodoru G. Proceedings International Symposium 15-16 Oct. 96. Eberhardt K. 91. CO. Volume 102. Structural Faults and Repair Conference. Symposium IABSE San Francisco. Journal of Quality Technology. what and how?. 367-374.. Proceeding of the Second International RILEM/CEB Symposium. Valeriu L. 97. pag.. Bentur A. Sorption of water in mortasr and concrete. 6.. No.. No. Vol. Nr. Proceedings.. Werner M. Engineering Conferences International. Olson. 2. 103. Proceedings of the 4 th Materials Engineering Conference. 94. Proceedings of the Second International RILEM/CEB Syposium. Proceedings of the second international RILEM / CEB symposium. Simon M.. Estler W.. EGS4 Simulation of Compton Scattering for Nondestructive Testing. 104. 106. Sept. .

pag. 127.A. Epure L.. Construction Project Engineering. 142.. ACI SP 144-30. Alexis J. Rezistenţele şi deformaţiile betonului. 112.. Asachi Iaşi. 2002. 1980.... 1988.. Detroit. Construction project management. Mitchell’s Building Series. Editura Institutului Politehnic Cluj-Napoca. 143. Editor 19/1-68 pp. Dalban C. 2003. Domşa J. Building organization and procedures.. 120. Construction Engineering.... COCC. Iunie 1998. K. Smith R. 141. 1981. 110. Editura Academiei Fortelor Terestre. 130. 146. Advanced Construction Technology. 124. 2002. 1998. UTCB. Chudley R. Pearson Prentice Hall.. Ilinoiu G. Tertea I. Tehnologia lucrărilor de construcţii.. Timişoara.. Fulletron R. COCC S... 135. 623-678. 1984..A. Concrete Technology Past present and Future.. E. 1971. Ilinoiu G. Timişoara. Bucureşti. Gould F.. Jebelean E.. COCC. Controlul calităţii linaţilor. 117. Editura Gh. Avram C. Moga A. 109. Editura Orizonturi Universitare. Mehta. Level 1. 119.. Încercarea construcţiilor. transportul şi punerea în operă a betoanelor.. Ed. 1996.. Dumitrescu G. Cement & Concrete Association of Australia... Fl. Fizică. Ilinoiu G. substructure and plant. Hutte. 1999. Chesaru E. 1999. Analize de calitate şi performanţă. Longman Scientific and Technical.. Joyce N.. Boca Raton. COCC. Petrescu M. Editura ICB. Prentice Hall. Dima S. Tudor C. 118. pag.. Ed. Andres C. Concrete Construction Engineering Handbook... Editura Tehnică. 156 . Bucureşti. 123. Editura S. Editura Tehnică. The housing concrete handbook. England. Serbescu C. Levai St. Suman R. Arcan M. USA. 2000.. Nondestructiv testing of concrete: History and Challenges. 1988.. Carino N. Lucrări practice. Tehnologii moderne.. 1999. 116. 113. Crăciunescu L. 138. Division of Materials Frankfort Kentucky. Metodologie pentru asigurarea cerinţelor de calitate ale construcţiilor pe durata derulării lucrărilor de construcţii. Tudor A.BIBLIOGRAFIE GENERALĂ 108. 1989. Department of Highways. 128. 115.J. 1988. Avram C. 140. Beton armat. Badea C. Bălan S. Ghibu M. Editura S. Editura Tehnică. Ilinoiu G. Tehnică. Giuşcă N.. 126.. 1977.C. Ingineria proceselor de construcţie. CRC Press. Betoane de ultra înaltă performanţă. Pearson Education Ltd.. 144. 1995. Carare T. Asigurarea calităţii în construcţii. 125. K. Commonwealth of Kentucky Transportation Cabinet. 122.. Forster G. Metoda Taguchi. Editura Impuls. Pearson Education Ltd. Longman Scientific and Technical. Andres C. mortarelor şi betoanelor. Proceduri privind asigurarea calităţii lucrărilor pentru prepararea. Râmniceanu V. 1998.. Editura Tehnică. Materiale de construcţie. Otel A. Contribuţii la implementarea unor tehnologii şi procedee tehnologie moderne pentru protecţia şi consolidare elementelor de construcţii.. 129. Carino N.. Cartea fierarului betonist. COCC S. 145. 137. Editura UTCB. Tehnologia Materialelor. Editura ConsPress Bucureşti... Editura Tehnica 1986. 2004.. Editura ConsPress Bucureşti. 2000. 1997.A. Nondestructive Test Methods. 131. 2003. Buchaman I. 7-17. Timişoara. M. Referat de doctorat.. 1997.. E. Chudley R... American Concrete Institute. Florea N. 1999. Vescan V. Editura Orizonturi Universitare. Construction Technology. 121. USA.. Principles and practices of commercial construction. Iunie 1998. Editura ICB. 111. Editura Style. Iacobescu A. 2000. Chapter 19. 2004. Mîrşu O.... 139.. Axinia P. beton şi beton armat. Ghid pentru programarea controlului calităţii executării lucrărilor pe şantier. Buchaman I.C. MI. Principles and Practices of Heavy Construction. 132. Teză de doctorat. Popa E. 2003. Oxford University Press. UTCB. Editura S. Ghidul şi programul de calcul cadru al responsabilului cu urmărirea în exploatare a construcţiilor. Manualul Inginerului: Fundamente.. Materials Technology.J. Cadar I. P.. ICECON. Editura Tehnică. 114. Chimie şi materiale de construcţii pentru instalaţii. COCC S. 1999.. L. Editura Orizonturi Universitare. Building site works. 136. 2003... Dobre R. Bucureşti. 1994. 1965. Iureş L. 133. Crăciunescu L. Popa E. Prentice Hall. 1977. Filimon I.. Bob C. Construcţii cu structură metalică. Aplicarea conceptului de calitate la realizarea lucrărilor de zidărie. 1998. Gheorghiu N. Precast/Prestressed Concrete Manual. 1997. Redactarea I. Materiale de construcţie. 134.C. Făcăoaru I.. Nawy. C. Editura UTCB. Dean Y.

Metode probabilistice în calculul construcţiilor. 260-272. Popa E. 161. Editura Tehnică. 1997.. Editura Tehnică. Curing of High-Performance Concrete: Report of the State-of-the-Art. Bucureşti. 167. Lucaci Gh. Bucureşti. Ionescu I... Perigord M. Quality planning and analysis. s. 164.. Construcţii... 1984.E. 1987. 153. Ispas T. Suman R. 171. International Council for Building Research.. UTCB. Editura Tehnică.. 151. 173. Editura Tehnică. Calitatea şi siguranţa construcţiilor.. 1988...B. 169. Belc Fl.S. Ghibu M. Mihai Al.. 1. 174. pag. Manualul Inginerului din Industria Cimentului.. 8. Tehnologii moderne in construcţii. Ontario Ministry of Transport and Communications. Editura Tehnică Bucureşti. Editura Tehnică. Tehnologia lucrărilor de construcţii. Etapele Calităţi: Demersuri şi Instrumente. Materiale compozite... Special report for CIB '89.. Construction Principles. Căpăţâţână Al.. 157..22. Editura Didactică şi Pedagogică. Vierescu R. 1998. 149. Încercările mortarului. Lungu D. Editura Didactică şi Pedagogică. 176. 1995. Bucureşti. Petrography of Cementitous Materials. Editura Tehnică. March 1999. 62-87. Prepararea betonului. Tehnologii moderne în construcţii. Stark. pag.. O nouă orientare în managementul calităţii: Şapte instrumente noi. 1995. Costescu I. Studies and Documentation (CIB). 172. Editura ICB.BIBLIOGRAFIE GENERALĂ 147. Popa R. Report ME 85-03.. 1964. Editura McGraw-Hill Inc. Chesaru E. Ilinoiu G. 163... 1961.. 152.. Suman R. 160. NISTIR 6295.J. Neagu G. Suman R. 120-138. M. Editura UTCB. Mitonneanu H. Janes M. Editura Tehnică 1983. Opriş S. 162. Ştefănescu . Editura Tehnică. Stutzman P.. Popescu P. Voiculescu M. New York 1993. betonului şi materialelor componente. of Commerce. 2002. 1997.. Ivanov I. 1994.. 168..a. 157 . Carino N. 1986. Manning D.. Applications of scanning electron microscopy in cement and concrete petrography. 2004. 1989. 178. Peştişanu C. pag.. McGraw-Hill. Popescu V. Materiale de construcţie. Pop S. U. Ministerul Construcţiilor Industriale. 1997. 180.. Bucureşti. 179. Editura Fundaţiei România de Mâine.. Trends in building construction techniques worldwide. Proprietăţile betonului. Holt F. Struble L. National Research Council. Bucureşti. Darie M. Lexicon de materiale tehnologice pentru industrie şi construcţii. Simion Al. Editura Tehnică. 2003. Degradarea construcţiilor. Editura Tehnică.. Meeks K. Tsicura A.. 170.W.. 166. Editura UTCB. La Londe W. 158. Popa R. Vol.. Mecanizare – Acţiuni noi pentru asigurarea calităţii lucrărilor de beton.Goanga A. 2002. M. 1988. Compoziţia betonului. John Wiley & Sons Inc. Steopoe Al. 181. Ştefănescu F. pp. 150. 1996. Teodorescu M. 1997. 175.. vol.. L. Materiale de construcţie. pp.. 1999.. Popaescu A. Gryna F. Bucureşti 1982. Editura Tehnică... Editura Tehnică.. 1993.. 2001. Nedelcu N.. 148. Otel A.. 165. 177. 1997. 632-634. Betoane de înaltă performanţă. Editura Tehnica. 1989. Protecţiile anticorozive în construcţiile industriale şi civile.W. Simmons H. Pearson Prentice Hall. 156. Dept.. Editura Fundaţiei România de Mâine. DeHayes and D. Popescu P. 83-87. Proprietăţile şi tehnologia betoanelor. Neville A. Experimentarea şi monitorizarea structurilor din beton armat. Canada. 1-15. Nonconventional Concrete Technologies. Gheorghiu N.. Editura Tehnică 1986. 159. Stutzman P. Editura Tehnică. S.. Ghibu M... 2000 154. Bucureşti. 377-402. 155.... Construcţia drumurilor..G.. Ispas T.S. pp. Juran J. Epoxy impregnation of hardened cement for microstructural characterization. Pătărniche N. Ghiocel D. in ASTM STP 1215. The development of DART (Deck assesmsnt by radar and thermography.F. Journal of Materials Science Letters. Nunnally S. eds. Oara C. 187-215. Materials and Methods.. 1984. Ionescu I. Execuţia lucrărilor de construcţii. Teodorescu M. Construction methods and management. Tehnologia lucrărilor de construcţii. Concrete engineering handbook..E.. pag.

Of. USA. 2003. Matrix Rom Bucureşti.. HG Nr. Proqec. Elveţia. Regulament privind Activitatea de metrologie în Construcţii. Îndrumător pentru examenul de licenţa la disciplina “Tehnologia lucrărilor de construcţii” UTCB. NDT of Early Age Concrete with an Ultrasonic Wave Reflection Technique. Teodorescu M. 261/1994 .a. Anglia. Fişe tehnice. Budan C-tin. Suedia. 213. 399/1995 .A. Fişe tehnice. Fişe tehnice. 194. 2004. 195.Regulament privind conducerea şi asigurarea calităţii în construcţii. reparaţii şi consolidări.BIBLIOGRAFIE GENERALĂ 182. Ilinoiu G. 2003.. SUA. Tertea I.. 191. 2004. intervenţii în timp şi postutilizarea construcţiilor. Barnagan & Associates. Fişe tehnice. 2002. Editura UTCB. Inc. HG Nr. 205. ConsPress Bucureşti. HG Nr. Tehnologia construcţiilor. HG Nr. Fişe tehnice. Volumetric mixer standards of the volumetric mixer manufacturer bureau. Verificarea calităţii construcţiilor de beton armat şi beton precomprimat. HG Nr. HG Nr. 766/1997 pentru aprobarea unor regulamente privind calitatea în construcţii. 272/1994 . HG Nr. 2000.. Durabilitatea betonului armat. Ilinoiu G. Humboldt Co. Teodorescu M. WINGET.. 595/1997 pentru completarea Regulamentului privind Elaborarea Reglementărilor tehnice în Construcţii pentru Componentele Sistemului Calităţii.. 158 . Teoreanu I. Ilinoiu G. HG Nr. Regulament privind Conducerea şi Asigurarea Calităţii în Construcţii. Fişe tehnice. 209. HG Nr. FIŞE TEHNICE 193. Fişe tehnice. Anglia. Israel. M. 2004. 186. 131/1995. 399/1995 pentru aprobarea Regulamentului privind Elaborarea Reglementărilor tehnice în Construcţii pentru Componentele Sistemului Calităţii. Elba-Werk. Oneţ T.. 273/1994 . SUA. 187. Fişe tehnice. 183.Regulament pentru recepţia lucrărilor de construcţii şi a instalaţiilor aferente. 2003 190. Cluj-Napoca. 2002. Gradul de maturizare al betonului. M. LEGI 206. Vol. 201.Regulament privind controlul de stat al calităţii în construcţii. 2003. 189. Shah S. 1997. DET NORSKE VERITAS. 1982. 198. USA. Teodorescu M. 214. 1. 2001. Popa R. Editura Dacia. 204. 2001. 188. Flexcrete.. 185. 1997.. Zamfirescu D. Center for Advanced Cement-Based Materials. 211. 2002. 203... British Institute of NDT.Regulament privind elaborarea reglementărilor tehnice în construcţii pentru componentele sistemului calităţii. 193/1994. Tehnologia lucrărilor de întreţinere. Fişe tehnice. Budan C. Anglia. Ed.. Elcometer Instruments Ltd. 210. Germania. Anglia. 199. ş.. Fişe tehnice. 196. Mitchell’s Materials Technology. 1998. Tsicura A.. Illinois. Teodorescu. 1996. 202. 207. Cluj. Northwestern University. 208. 2004 Controls Ltd.... Fişe tehnice. Fişe tehnice. Durabilitatea Betonului. M. Argentina. Yvonne D. Trelea A. 184.Regulament privind urmărirea comportării construcţiilor în exploatare. Editura Tehnică. Voigt Th. Of.. Proiectarea compoziţiei betoanelor cu densitate normală. 766/1997 . 2004 CHUM. Editura Dacia. Tomografia de Hormigon Armado S. Longman 1996. 200.. 1979. James Instruments Inc. UTCB. 2004. Anglia. 595/1997 pentru completarea Regulamentului privind Elaborarea Reglementărilor tehnice în Construcţii pentru Componentele Sistemului Calităţii. Italia. Postelnicu T... Nicolescu L. 197. 2001. Evanston... 212. 192. Moldovan V..

ISO GUIDE 34: 1996: Quality System Guidelines for the Production of Reference Materials. 766/1997 pentru aprobarea unor reglementări privind calitatea în construcţii. 1995. 216. Practice code for the execution of prefabricated elements. 1046/1996 privind înfiinţarea şi organizarea Comisiei Naţionale de Atestare a Maşinilor şi Echipamentelor Tehnologice de Construcţii. Normativ pentru realizarea pe timp friguros a lucrărilor de construcţii şi a instalaţiilor aferente. 5th Draft 10/94. 1:1993. NISTIR 6962. Legea Nr. 235. 217. American Concrete Institute. ACI228. 227. Guide of Concrete 309R-96 ACI Manual of Concrete Practice 1998. 90/1996 privind protecţia muncii. C 30-72. 220. Concrete Performance. elemente de construcţii şi produse destinate construcţiilor de a efectua încercări şi analize numai în laboratoare autorizate. Placing and Compliance Criteria.2R. ACTE NORMATIVE ŞI REGLEMENTĂRI TEHNICE 224. 228. 233. C 26-85. Legea Nr. EC 1110-2-6052. STAS 10107/0-90. NIST GCR 97-715. ACI Committee Report 308. Euro-International Committee for Concrete-International Federation for Prestressing (CEB-FIP) The CEB-FIP Model Code 1990. SR ISO 8423+C1/1997. C 54-81. Cor. HG Nr.1R. Farmington Hills. Legea Nr. 1998. privind Autorizarea Executării Construcţiilor. 50/1991. NE 013-2002. Ghid de proiectare. 219. placing and compliance criteria. MI. 236. Instrucţiuni tehnice pentru încercarea betonului cu ajutorul carotelor. 2001. 244. Part 2. Nondestructive Test Methods for Evaluation of Concrete in Structures. republicata in 1997. Legea Nr. (Partea 1 – Beton şi beton armat). Calculul si alcătuirea elementelor structurale din beton. 239.State-of-the-Art. 221. Draft of ENV 206. 90/1996 privind Protecţia Muncii. Engineering and Design . 238. MI. 240. ACI 228.Structural Design of Precast and Prestressed Concrete for Offsite Prefabricated Construction of Hydraulic Structures. beton armat şi beton precomprimat. Curing of High Performance Concrete: Annotated Bibliography. Cod de practică pentru executarea lucrărilor din beton. production. 137/1995 privind Protecţia Mediului înconjurător. beton armat si beton precomprimat. ENV 206. Concrete performance. Annual Report 2002. 229. HG Nr.BIBLIOGRAFIE GENERALĂ 215. 243. 1990. Legea Nr. Instrucţiuni tehnice pentru încercarea betonului prin metode nedistuctive. American Concrete Institute. 226. 237. European Committee for Standardization. 222. CECW-EI. 245. ACI Committee Report. In-Place Methods for Estimate Concrete Strength. 231. 964/1998 privind aprobarea clasificaţiei şi a duratei normale de funcţionare a mijloacelor fixe. Part II – Materials and Construction. 223. Farmington Hills. 225. HG Nr. Level 1. 232. 218. Asigurarea cerinţelor de calitate a construcţiilor printr-o mentenanţă eficientă a maşinilor de construcţii. 234. The Virtual Cement and Concrete Testing Laboratory Consortium. 877/1999 privind obligativitatea furnizorilor de materiale. 159 . 230. NE 003-97. C 16-84. Curing Concrete . Production. 242. 241. Asian Concrete Model Code. NE 012-1999. 2001. Sequential sampling plans for inspection by variables for percent nonconforming (known standard deviation) and with the incorporation of Technical Corrigendum 1. Instrucţiuni tehnice pentru încercarea betonului cu sclerometrul Schmidt tip N. 10/1995 privind Calitatea în Construcţii. GP 035-1998. execuţie şi exploatare (urmărire şi intervenţii) privind protecţia împotriva coroziunii a construcţiilor de oţel. HG Nr.

Instrucţiuni tehnice pentru controlul calităţii betonului la construcţii îngropate. 254. STAS 1799-88. Determinarea densităţii. Determinarea conţinutului de aer oclus. Cement concretes. 259. prin metoda carotajului sonic. C 244-93. 274. 248. 250. 262. C 214-83. Încercări pe betoane. Verificarea reacţiei alcalii agregat. constr. Norme privind cuprinsul şi modul de întocmire. STAS 2833-80. Agregate naturale grele pentru mortare şi betoane cu lianţi minerali. Tipul şi frecvenţa verificărilor calităţii materialelor şi a betoanelor destinate executării lucrărilor de construcţii. 249. C 167-77. Instrucţiuni tehnice privind folosirea metodei semidistructive prin smulgere de pe suprafaţa de determinarea rezistenţei betonului în lucrare. 264. 263. 247. Încercări pe betoane. compactităţii şi porozităţii betonului întărit. completare şi păstrare a cărţii tehnice a construcţiilor. 278. 272. Instrucţiuni tehnice pentru folosirea radiografiei la determinarea defectelor din elementele de beton armat. STAS 1275-88. Betoane de ciment. Natural heavy weight aggregate for concrete and mortars with mineral binding material. Verificarea impermeabilităţii la apă. a lucrabilităţii. a conţinutului de agregate fine şi a începutului de priză. Agregate naturale grele pentru betoane şi mortare cu lianţi minerali. STAS 5440-1970. STAS 2414-91. STAS 2386-1979. Încercări nedistructive ale betonului. Încercări pe betonul întărit. C 222-85. 256. Determinarea densităţii aparente. 266. STAS 3519-78. Instrucţiuni tehnice privind utilizarea metodelor acustice prin şoc la controlul calităţii elementelor prefabricate. 258. Metode de încercare. PC-1/1990. C 117-70. Examinarea radiografică a materialelor metalice. 257. Condiţii tehnice generale de calitate. C 205-81. Apă pentru betoane şi mortare. STAS 1759-88. Classification. BC 8-1994 261. STAS 6606/86. nr. SR ISO 3951/1998: “Proceduri şi Tabele de Eşantionare pentru Inspecţia prin Măsurare pentru Procent de Neconformităţi”. C 236-91. C 56 . 252. C 231-89. 269. 255. 265. STAS 3622-86. Instrucţiuni tehnice pentru determinarea rezistenţei betonului prin metoda nedistructivă combinată. 251. Încercări pe betoane. conform STAS 1336-80. STAS 1667-76. Îndrumător pentru diagnosticarea stării de degradare şi metode de remediere şi protecţie anticorozivă a elementelor din beton armat degradate prin coroziune în medii agresive pe bază de clor. 270. 271. STAS 4606-1980. Determinarea rezistenţelor mecanice. a construcţiilor civile şi industriale. Determinarea rezistenţei betonului din lucrare prin smulgere din profunzime. Îndrumător pentru utilizarea dispozitivului FINT 2. 1-2 / 1986. Determinarea contracţiei axiale a betonului întărit. Bul. 275. C 129-71. Normativ pentru verificarea calităţii şi recepţia lucrărilor de construcţii şi instalaţii. Încercări pe betoane. Încercări pe betoane. Instrucţiuni tehnice pentru folosirea radiografiei la determinarea defectelor din elementele de beton armat. Instrucţiuni tehnice privind încercarea în situ prin încărcări statice. STAS 5479-88. Construcţii din beton. Defectoscopie cu radiaţii penetrante. REMR Technical note CS-ES-1. Determinarea rezistenţei la îngheţ-dezgheţ. STAS 6652/82. 1991. STAS 3518-89. C 200-81.BIBLIOGRAFIE GENERALĂ 246. 253.85. STAS 4606-80. Încercări pe betonului proaspăt. C 111-70. Ghid pentru inspectarea şi diagnosticarea privind durabilitatea construcţiilor din beton armat şi beton precomprimat. U 9/1996. 160 . Normativ privind asigurarea cerinţelor de calitate a construcţiilor printr-o mentenanţă eficientă a maşinilor şi utilajelor de construcţii. Testing method. 277.10. Agregate minerale uşoare. 273. 276. 260. 268. Nondestructive testing of concrete with ultrasonic PulseEcho. STAS 790-84. Încercări pe betoane. 267.

303. Model pentru Asigurarea Calităţii în Inspecţii şi Încercări Finale. 306. III. mineral admixtures and additives. 300. SR 7055-96. SR ISO 3951/98. Ghid General şi Introducere. 314. 161 . Fişe de Control Shewhart. Dezvoltare. 286. Principii generale. 290. Mixed plasticized additive for concretes. 297. Methods of testing cement. Waterproofing additive cement mortars. Determination of hydration heat. Criterii generale pentru funcţionarea laboratoarelor de încercări. Cements. instrumentation and devices for characteristic geometry checks. Physical tests. Methods of testing cement. Defectoscopie cu pulberi magnetice. 304. Methods of testing cement. 299. SR EN 196:6-94. Cimenturi hidrotehnice şi cimenturi rezistente la sulfaţi. Fişe de Control. Physical tests. 307. SR ISO 7870/1999. IV and V. Indicatori pentru stabilirea calităţii imagini. SR 388-95. SR EN 583-2:2001. STAS 10214-1984. 298. 288. 302. Shewhart control charts. 292. Partea 2. 305. Methods of testing cement. Reglajul sensibilităţii şi al bazei de timp. Cements. Defectoscopie cu radiaţii penetrante. SR ISO 8258/1998. Condiţii tehnice de calitate. 296. Sequential sampling plans for inspection by variables for percent nonconforming (known standard deviation) and with the incorporation of Technical Corrigendum 1. SR EN 583-1:2001. Reference Concrete. Examinări nedistructive. Sampling procedures and charts for inspection by variables for percent nonconforming. SR ISO 9003/1995. STAS 9602-90. Partea 1. 283.BIBLIOGRAFIE GENERALĂ 279. Vocabulary. 317. 1:1993. SR 1500-96. Examinarea pentru detectarea discontinuităţilor perpendiculare pe suprafaţă. SR EN 583-3:2001. Usual composite cements. Agregate naturale şi piatră prelucrată pentru lucrări de drumuri.96. 289. Partea 3. reinforced concrete and prestressed concrete elements – procedures. Examinarea îmbinărilor sudate prin topire. 313. Examinări cu lichide penetrante. SR ISO 9001/1997: “Model pentru Asigurarea Calităţii în Proiectare. Determination of grinding fineness. 312. Methods of testing cement. 316. Quantity determination of constituents. Examinarea cu ultrasunete. Examinarea cu ultrasunete. Defectoscopie cu pulberi penetrante. SR ISO 8258/1998. SR 227-4. 319. 293. STAS 10137-1987. Tehnica prin transmisie. 285. Examinări nedistructive. Partea 1. SR 227/2-98. Acceptance control charts. SR EN 196-2. SR ISO 8423+C1/1997. Principii generale. SR ISO 9002/1995. Montaj şi Service. 309. 287. Setting time determination. Determination of strength. Montaj şi Service”. 318. 301. type II. 308. SR EN 45001:1993.86. SR EN 196-4:95. Determination of grinding fineness. Producţie. 295. White Portland Cement. Examinarea cu ultrasunete. STAS 6657/3-89. Cor. PH-metrie. 310. SR 667-2001. Examinări nedistructive. 3: “Standarde pentru Conducerea Calităţii şi Asigurarea Calităţii”. Examinarea cu ultrasunete. Concrete. STAS 9552-1974. SR EN 196:3-97. SR ISO 9000/1995 –Partea 2. SR EN 571-1:1999. Cements. 294. Defectoscopie ultrasonică. Criterii generale pentru organismele de certificare ce efectuează cerificarea personalului. SR 3011-96. SR 227/5. 282. Partea 4. 315. SR EN 583-4:2001. 280. Fişe de Control pentru Acceptare. SR ISO 7966/1999. SR EN 196:1-95. STAS 8625-90. Specifications for manufacturing and testing. 284. 291. Examinări nedistructive. STAS 8573-78. 281. SR 6232-96. Cements. Examinări nedistructive. 311. SR ISO 7966/1999. STAS 8539-1991. Model pentru Asigurarea Calităţii în Producţie. Portland cement. Physical tests. STAS 8619-1988. Determination of setting time and soundness. SR EN 45013:1992. Chemical analysis of cement.

Partea 5. Încercări pentru determinarea caracteristicilor generale ale agregatelor. Încercări pentru determinarea caracteristicilor geometrice ale agregatelor. 335. Quality Management and Quality System Elements . ISO 9002 And ISO 9003. Partea 3: Procedură şi terminologice pentru descrierea petrografică simplificată. 329. SR EN 933-10: 2001. Partea 5: Determinarea conţinutului de apă prin uscare în etuvă ventilată. Quality Management and Quality System Elements . Încercări pentru determinarea caracteristicilor geometrice ale agregatelor. Încercări pentru determinarea caracteristicilor geometrice ale agregatelor. (Final Draft International Standard) Quality Management and Quality Assurance Standards . SR EN 932-3:C1. Partea 8: Aprecierea fineţii – Determinarea echivalentului de nisip. 162 . Quality Management and Quality Assurance Standards .BIBLIOGRAFIE GENERALĂ 320.Model for Quality Assurance in Final Inspection and Test. Partea 5: Determinarea procentului de suprafeţe sparte în agregat. Development. 340.PART 2: Guidelines for Services. Quality Management and Quality System Elements . SR EN 1097-1:1998. SR EN 933-8:2001. 328. Partea 3: Procedură şi terminologice pentru descrierea petrografică simplificată. SR EN 1097-5:2001. Partea 1: Determinarea rezistenţei la uzură (micro-Deval). 336. 1994. 323.PART 3: Guidelines for the Application of ISO 9001 To the Development. 348. 325. Partea 9: Aprecierea fineţii – Încercare cu albastru de metilen. Încercări pentru determinarea caracteristicilor generale ale agregatelor. Quality Management and Quality Assurance Standards . Încercări pentru determinarea caracteristicilor geometrice ale agregatelor. 326. ISO 9000-1: 1994. Încercări pentru determinarea caracteristicilor mecanice şi fizice ale agregatelor. Încercări pentru determinarea caracteristicilor geometrice ale agregatelor. Quality Systems – Model for Quality Assurance in Design. 333. SR EN 932-1. Quality Management and Quality Assurance Standards . Partea 7: Determinarea masei volumice reale a filerului – Metode cu picometru. dimensiuni nominale ale ochiurilor. Examinări nedistructive. 332. Partea 10: Aprecierea fineţii – Determinarea granulaţiei filerului (cernere în curent de aer). SR EN 933-5:2001. Partea 7. SR EN 932-3:1998.PART 2: Generic Guidelines for the Application of ISO 9001. ISO 9000-4: 1993. Installation and Servicing. Determinarea conţinutului de elemente cochiliere. SR EN 1097-7:2001. 342. 338. 321. ISO 9003: 1994: Quality Systems . Quality Management and Quality Assurance Standards .PART 3: Guidelines for Processed Materials. 327. Încercări pentru determinarea caracteristicilor generale ale agregatelor. SR EN 933-9:2001. 330. ISO/FDIS 9000-2. SR EN !097-4:2001.Model for Quality Assurance in Production. ISO 9002: 1994. Partea 2: Analiza granulometrică – Site de control. ISO 7031. 347. ISO 9001: 1994. Procent de cochilii în agregat. Quality Management and Quality Assurance – Vocabulary. 344. Examinarea cu ultrasunete. Partea 4: Determinarea porozităţii filerului uscat compactat. Încercări pentru determinarea caracteristicilor mecanice şi fizice ale agregatelor. 334. 339. SR EN 933-2:1998. 1999. Slump test. 331. SR EN 933-7:2001. Concrete consistency.PART 1: Guidelines for Selection and Use. ISO 9004-1. ISO 9000-3: 1991. Supply and Maintenance of Software. 343. ISO 9812. ISO 9004-2: 1991. 346.PART 2: Generic Guidelines for the Application of ISO 9001. Caracterizarea şi dimensionarea discontinuităţilor. Partea 1: Metode de eşantionare.PART 4: Guide to Dependability Programme Management. 341. Încercări pentru determinarea caracteristicilor generale ale agregatelor. 322. ISO 9002 And ISO 9003 (REVISION OF ISO 9000-2: 1993). Tests on concrete watertightness. Quality Systems . SR EN 932-6. ISO 8402: 1994. 337. Încercări pentru determinarea caracteristicilor geometrice ale agregatelor. ISO 9004-3: 1993. 324. Production. SR EN 583-5:2001. 345.PART 1: Guidelines. Installation and Servicing. ISO 9000-2: 1993. Partea 6: Definirea repetabilităţii şi a reproductibilităţii.

Ghid pentru Selecţie şi Utilizare”.PART 4: Guidelines for Quality Improvement. Beton – nivele de performanţă. 350. nr. punere în operă şi criterii de conformitate. ISO 9004-4: 1993. Partea 1: “Standarde pentru Managementul Calităţii şi Asigurarea Calităţii. CEB – FIP / 1990. partea D. SR ISO 9000/1996.BIBLIOGRAFIE GENERALĂ 349. 351. 352. EUROCOD 2 – “Calculul şi alcătuirea structurilor din beton”. ENV – 206. 163 . Quality Management and Quality System Elements . Tehnologia Betonului. producere. 205.

80665 Pascal (Pa) = N/m2 1 secundă = durata a 9192631770 perioade ale radiaţiei corespunzătoare tranziţiei între cele două nivele hiperfine ale stării fundamentale a atomului de cesiu 113 164 .4 mm (valoare exactă) 0.8 x 102 daN 1 mm Hg = 1 Torr = 1.098 N/mm2 = 9.TABELE DE CONVERSIE TABELE DE CONVERSIE 1 m = 1650763.1 daN/cm2 = 1 MPa = 1 N/mm2 1 kgf = 9.80665 W 1 kgf / cm2 = 0.333224 mbar 1 bar = 9.980665 bar (valoare exactă) 1 kgf / cm2 = 1 at = 0.3224 Pa 1oC = (1oF-32)x5/9 1 CP = 0.80665 N m = 9.8 N/cm2 = 0.80665 J 1 kgf s/m2 = 9.80665 Pa 1 Torr = 1.980665 x 10 5 bar 1 kgf / m2 = 1 mm H2O = 0.73 lungimi de undă în vid ale radiaţiei care corespunde tranziţiei între nivelele 2p10 şi 2d5 ale atomului de kripton 86 1 in = 25.333224 mbar = 133.735499 kW Newton (N) = kg m/s2 = kilograme x 9.80665 N (valoare exactă) 1 kgf m = 9.80665 Pa s 1 kgfm / s = 9.0980665 mbar = 9.

DE UNITĂŢI DE MĂSURĂ Nr.SUBMULTIPLII ŞI MULTIPLII ALE S. 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 Prefixe E (exa) = 10 18 P (peta) = 10 15 T (tera) = 10 12 G (giga) = 10 9 M (mega) = 10 6 K (kilo) = 10 3 h (hecto) = 10 2 Da (deca) = 10 1 d (deci) = 10 -1 c (centi) = 10 .PREFIXE SUBMULTIPLII ŞI MULTIPLII ALE SI PREFIXE . crt.2 m (mili) = 10 -3 μ (micro) = 10 -6 n (nano) = 10 -9 p (pico) = 10 -12 f (femto) = 10 -15 a (atto) = 10 -18 165 .I.

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 Litera Alfa Beta Gamma Delta Epsilon Zeta Eta Teta Iota Kappa Lambda Miu Niu Pi Ro Sigma Fi Omega Simbol α. Ω 166 . Δ ε. Β γ. Θ ι. Α β. Κ λ.LITERE GRECEŞTI UTILIZATE LITERE GRECEŞTI UTILIZATE Nr crt. Ρ σ. Ι κ. Η θ. Γ δ. Φ ω. Λ μ. Π ρ. Ζ η. Σ φ. Ν π. Μ ν. Ε ξ.