P. 1
Controlul-Calitatii-Betoanelor

Controlul-Calitatii-Betoanelor

|Views: 229|Likes:
Published by Ceapraga Florin

More info:

Published by: Ceapraga Florin on May 13, 2011
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

10/20/2014

pdf

text

original

CONTROLUL CALITĂŢII BETOANELOR
Octavian George Ilinoiu

Prima Ediţie -Bucureşti 2004-

PREFAŢĂ

PREFAŢĂ

Calitatea materialelor de construcţii şi a construcţiilor, se asigură şi se controlează prin aplicarea unui Sistem al Calităţii instituţionalizat, care funcţionează la nivelul întregii ţări. Sistemul calităţii existent în construcţii determină, prin pârghiile de care dispune, toţi factorii implicaţi în activitatea din acest domeniu (cercetarea, proiectarea, producătorii de materiale de construcţii, executanţii construcţiilor, instituţiile de inspecţie şi control, laboratoarele de specialitate etc.), să aplice prevederile legale (Legile, Standardele, Normativele, Regulamentele, Instrucţiunile, Manualele de Calitate ale firmei etc.), pentru ca produsul finit – construcţia- să îndeplinească integral cerinţele de calitate precizate în proiect, reglementările tehnice specifice fiecărei lucrări şi cele ale beneficiarului. În acest context, cartea Controlul Calităţii Betoanelor, autor şef lucr. univ.dr.ing. Octavian G. Ilinoiu vine să completeze şi să actualizeze informaţiile referitoare la metodele şi procedeele de control al calităţii, cu precădere cele din domeniul betonului şi a materialelor componente ale acestuia. Dezvoltarea aspectelor de calitate dominante din sfera betonului şi componenţilor săi este motivată de: - utilizarea betonului şi betonului armat, cu o foarte mare pondere, în executarea structurilor de rezistenţă a construcţiilor; - dependenţa rezistenţei, stabilităţii şi durabilităţii construcţiei de calitatea structurii, respectiv betonului; - multitudinea factorilor de influenţă asupra calităţii betonului determinată de varietatea şi de variabilitatea caracteristicilor componenţilor; - influenţa factorilor tehnologici şi a condiţiilor de mediu asupra calităţii betonului. În abordarea aspectelor de calitate, autorul a luat în considerare, printre altele, motivaţiile de mai sus ce presupun – şi evidenţierea unor aspecte de fond, inclusiv teoretice, care influenţează major proprietăţile tehnice – ale materialelor de construcţii analizate. Ca urmare, în cazul primelor capitole ale lucrării sunt prezentate materialele componente cu principalele lor proprietăţi şi influenţe asupra betonului proaspăt şi întărit, precum şi consecinţele negative folosirii de materiale neconforme calitativ. În acest sens menţionăm: aspectele de durabilitate tratate în capitolul 1; caracteristicile de compoziţie ale betoanelor, caracteristicile şi proprietăţile cimenturilor, agregatelor şi aditivilor (cap. 2); principalele proprietăţi ale betoanelor proaspete şi întărite, determinările şi încercările ce se efectuează asupra betoanelor (cap. 3); prepararea betoanelor şi factorii care influenţează calitatea amestecului (cap. 4). Capitolul 5 conţine consideraţiile generale asupra calităţii lucrărilor de construcţii, cu referire la necesitatea asigurării controlului asupra calităţii, efectele unei calităţi deficitare de realizare a unei construcţii şi organizarea generală a controlului calităţii. O parte însemnată şi extinsă a lucrării este reprezentată de cap. 6 – Controlul nedistructiv a calităţii lucrărilor de construcţii. Capitolul prezintă atât metodele, să le spunem II

2004 III . dificultăţilor financiare în procurarea aparaturii necesare. ceea ce a permis actualizarea aspectelor legate de calitatea materialelor şi ilustrarea exemplelor cu o parte de grafică. cât şi determinarea diferenţelor caracteristicilor şi performanţele tehnice ale acestora. tabele. Importanţa şi bogăţia de informaţii în domeniul abordat. univ. Radu Popa Bucureşti. Titlurile lucrărilor. studiate de autor. scheme – nouă. reprezintă şi o sursă de informare în vederea aprofundării subiectului de către specialiştii care lucrează atât în proiectare.PREFAŢĂ tradiţionale. fotografii. cât şi altor materiale.dr.ing. nivelul ştiinţific ridicat şi calitatea de ansamblu elevată a acestei lucrări o face interesantă şi atrăgătoare atât pentru cei care doresc să se informeze şi să cunoască mai adânc problemele de bază ale betoanelor. precum şi studenţii facultăţilor de construcţii. mai ales. cât şi în execuţie în domeniul construcţiilor. bine cunoscute şi aplicate la noi. Prof. cât şi pe cele moderne cunoscute. Prezenta lucrare este elaborată pe baza unui vast şi valoros material bibliografic autohton şi străin. dar aplicate la noi într-o măsură mai mică datorită.

SUA American Society for Testing and Materials . Suedia Elba –Werk. SUA Building Science Insight . România IPCT. Illinois. Germania Boral Materials Technology. The Engineering Wood Association – SUA ATEX C. din materialele lor: Asociaţia de Standardinzare din Romania . SUA American Society of Civil Engineers . ing. asociaţii profesionale. A. SUA American Association of State Highway Transportation Officials – AASHTO. Romania American Concrete Institute . precum şi pentru permisiunea reproducerii a anumitor fragment de text. V.. Anglia BHS – Sonthofen. Italia DET NORSKE VERITAS.BSI. în mod deosebit pentru sprijinul acordat şi îndrumările pe care mi le-a dat.CIB.CIGMAT. SUA Center for Innovative Grouting Materials and Technology . recomandările şi aprecierile pe care le-a făcut pe parcursul pregătirii acestei lucrări domnului prof.IRC. SUA American Society for Nondestructive Testing . sugestiile. De asemenea. Canada IV .MULŢUMIRI MULŢUMIRI Mulţumesc. România Institute for Research in Construction .ASCE. SUA Humboldt Co. figuri şi tabele.ASTM. Germania Elcometer Instruments Ltd. univ. Canada International Council for Building Research and Documentation . autorul mulţumeşte pentru asistenţa şi sprijinul acordat. SUA APA. instituţii.Based Materials.ASRO. Belgia Bell Engineering Group. Northwestern University. dr. pentru ideile. în documentare prezentei cărţi. comerciale şi producătorilor care au permis accesul la informaţii şi fotografii. Canada Canadian Building Digest . B.. Radu Popa.ACI..ASNT. Germania James Instruments Inc... SUA INCERC. următoarelor organizaţii. Canada Civil Engineering Corps Washington – CECW. SUA Controls Ltd.CBD. SUA Cement and Concrete Association Australia Center for Advanced Cement . Anglia Heidelberg Cement AG.

Engineering Division. Canada National Institute of Standards and Technology .NRCC. Elveţia Romtech. Germania Proqec. Germania The American Society for Nondestructive Testing . SUA US Army Corps of Engineers.MULŢUMIRI International Union of Testing and Research Laboratories for Materials and Structures – RILEM International Committee on Asian Concrete Model Code National Research Council . Directorate of Military Programs. România SBH Tiefbautechnik. SUA Thwaites Ltd. Anglia Tremix.. Anglia Indicaţii asupra surselor bibliografice şi asupra autorilor menţionaţi pot fi regăsite la fiecare sfârşit de capitol.. precum şi în bibliografia generală la sfârşitul cărţii. România SC SOMACO SA. Suedia MACON SA.NIST. Italia PERI. V . Germania Morgan Manufacturing Co. SUA Officine Riunite Udine SpA – ORU. SUA Winget. România MAN Nutzfahrzeuge Aktieengesellschaft.

..2.......... Principalele proprietăţi ale betonului în stare întărită ..............2.........2... PRINCIPALELE PROPRIETĂŢI ALE BETOANELOR ..1.........5.3........ Permeabilitatea şi porozitatea .............. 63 3................................ 69 3....30 2....................................3....31 2.2.... CARACTERISTICI DE COMPOZIŢIE ALE BETOANELOR... 48 2......35 2.................2.2................32 2... 57 3....... Principalele proprietăţi ale betonului în stare proaspătă ........... 60 3............... 53 3....1..3...............................31 2..1.. Compactitatea...... Rezistenţele mecanice ale betonului ....... 62 3...2... Permeabilitatea betonului la apă.............2.................. Apa de amestecare.3............................... Calculul porozităţii betonului ............ Calculul distribuţiei porilor......13 1..4.. Factori de care depinde rezistenţa la întindere....2...........................2..... Consideraţii generale.........................2..37 2... 52 3........2...2...4.........1...3........................... 66 3..... Coroziunea betonului.. 71 CAPITOLUL 2............4......................1........................... 54 3.. Fenomenul producerii porilor .....................1... Fenomenul deteriorării betonului în urma ciclurilor de îngheţdezgheţ.. DURABILITATEA BETONULUI...........................43 2....4.......3......... Consideraţii generale..............5................. IX LISTĂ DE TABELE ......... Compoziţia mineralogică.........13 1............ Tipuri de ciment........... Tendinţa de segregare . Tendinţa de separare a apei de amestecare.2..................2............... Gelivitatea .. 55 3..2.... Determinarea rezistenţei la îngheţ-dezgheţ............................................2...........2...4..2................................. 61 3...2...... Cimentul............... Agregate ......2.......2.....2....... Bibliografie la Capitolul 2 ........1......3...............1......... Condiţii de calitate ale agregatelor .................. Concluzii.......3..3..... 54 3...4.44 2............. Structura clincherului . Rezistenţa la întindere......32 2..............6. 49 CAPITOLUL 3....... 56 3... 55 3...............2................3........CUPRINS CUPRINS PREFAŢĂ ........................6... Densitatea betonului..2...1..1.......3....2....................2...............1.......... Densitatea...........................5.... 52 3........... 62 3. Caracteristicile şi proprietăţile cimentului Portland...6..........17 1.....1...............2........ Rezistenţa la compresiune ........13 1...3.....33 2....24 1.................XII CAPITOLUL 1.............. Proprietăţile şi caracteristicile agregatului ..1.5..............................2....1....1.......3............................... 55 3.......2.................. 52 3........... VI LISTĂ DE FIGURI.4............ Tipuri principale de degradări prin coroziune ale elementelor din beton şi beton armat ..2. 67 3.................II MULŢUMIRI ......... Hidratarea cimentului .. Adaosuri şi aditivi........... Caracteristici structurale şi de compoziţie ale cimentului Portland ... 58 3... IV CUPRINS .................................... Coroziunea oţelului..................... 55 3.......40 2......................2......... 63 3..........1.. Volumul de aer oclus ......... Consistenţa şi lucrabilitatea.....2....2.47 VI ...... 48 2...2..39 2...4................... Bibliografie la Capitolul 1............2.........2..................

..................8.6..... 112 6. Metoda prin penetrare ........... 111 6.........6..................... 123 6.....73 3..... Definirea calităţii produsului în standardele internaţionale .............5......4..... 122 6.......... Materiale folosite ......10.. Metoda de amprentă.............. Metode electrice şi magnetice ............................................. 134 6.......................3......81 4...........7..4.. Organizarea generală a controlului de calitate ....74 3.......................97 6..2................ 106 6......................85 4.2.......2........ Metoda radiografică cu radiaţii infraroşii...3.......7....................11........ Efectele unei calităţi deficitare de realizare a unei construcţii ...4....1..... Metoda emisiei acustice .92 5..... Bibliografie la Capitolul 4.. Extragere de carote............5.........2. 104 6..8.. 117 6......6. Metoda rezonanţei magnetice nucleare ..........6.... Caracteristicile malaxoarelor ..8............... Malaxoare cu amestecare forţată.... Bibliografie la Capitolul 5.......... 117 6. Metoda maturizării betonului ....86 4..3.6. 117 6......5... Metoda cu neutroni rapizi ..... Bibliografie la Capitolul 3......4.. 135 VII ...2.......4..................1.78 4.97 6..4.....5.......... 118 6..84 4...........2........6....CUPRINS 3..7..... Metoda rezistivă (a conductivităţii) ...1.........2...............3................... Metoda radiometrică cu radiaţii gama sau beta ..... Clasificarea încercărilor pentru controlul nedistructiv al calităţii betonului98 6. 120 6..................2...4.. Rezistenţa la şoc ....... 121 6.....4..4...............72 3.6... Productivitatea malaxoarelor .... 133 6...............87 5. 134 6.gamagrafiere.... Factori generali care influenţează rezistenţa betonului .......8....4......87 5......5...3...5............. Descrierea metodei. 118 6.3...........4...... 106 6......3..................4...... 118 6........4... Procedura de control .....4..1... CONTROLUL CALITĂŢII LUCRĂRILOR DE CONSTRUCŢII.....4......................... Concluzii ..........3............ 108 6.3........ Consideraţii generale..... Metoda de recul... Metode termice....... Deformaţia betonului.... Consideraţii generale... 105 6.6...........................2........ 118 6....72 3............... 104 6.............. AMESTECAREA COMPONENŢILOR BETONULUI ...................... Metoda prin smulgere şi dezlipire ... 112 6.....3......5........79 4......1. Capacitatea malaxoarelor ... 129 6....7....................3.............4.............. 123 6...1. Metoda capacitivă ... 133 6.. ASIGURAREA CALITĂŢII LUCRĂRILOR DE CONSTRUCŢII... Modele de calcul care stau la baza determinării gradului de maturizare al betonului folosite pe plan mondial.... Durata de amestecare a betonului ....... 121 6..8....... 112 6..2.7... Evaluarea omogenităţii prin aprecierea unor proprietăţi ale betonului în stare întărită..4.5.....4.......74 3..............2.. Metoda prin şoc............. Metoda carotajului sonic ........ 102 6.. 102 6... 109 6..................1...........78 4............4............. Rezistenţa la uzură... 123 6.. Metode atomice .................3.............. Metode de malaxare ....93 5......4.5..1............... Metode de determinare a nivelului de întărire al betonului ..2...6.... Metoda substanţelor penetrante ... Exemple de determinări nedistructive folosind substanţe penetrante .........3..................1..................2..................7..79 4................95 CAPITOLUL 6..2...............................5.. Metoda inducţiei magnetice ........ Metoda termografică/ radioscopică în infraroşu (termoviziunii)... 109 6.....4.1... Conductivitatea termică ..............85 4.......5. Malaxoare cu amestecare prin cădere liberă (gravitaţionale).....3.. 107 6..........................3...2......76 CAPITOLUL 4.....4......... Metoda absorbţiei microundelor (metoda neutronilor) .4... Metoda undelor de suprafaţă.........74 3.....6............. Dilatarea termică .. Metode de determinare a omogenităţii betonului .89 5. Metoda curenţilor turbionari . 117 6........ Efectul vârstei betonului asupra creşterii rezistenţei ....9.....72 3... Metoda de vibraţii proprii ........................ 123 6..3.. Contracţia la uscare şi umflarea la reumezire...........2.....................4............ precum rezistenţa la compresiune.......2....75 3........81 4.......1........ Metoda ruperii........... Metode mecanice sau de duritate superficiale .......... Metode elastice cu impuls ultrasonic......8..... Consideraţii generale..... Metoda radiografică folosind raze gama ....3................................ 106 6........6...........83 4...7.1.........3..4....... Rezistenţa la forfecare (forţe tăietoare)....86 CAPITOLUL 5.2..84 4..... Metoda evaluării gradului de maturizare al betonului...............7. Metode acustice ......

..137 6...............CUPRINS 6. Metoda viteză de propagare..137 6...138 6...forţă de smulgere. 158 Legi........ DE UNITĂŢI DE MĂSURĂ...................10..138 6.............I....3...137 6.........SUBMULTIPLII ŞI MULTIPLII ALE S.............137 6....................................11....... 151 Comunicări Ştiinţifice .............................11.. Metode optice..11.... Bibliografie la Capitolul 6...136 6......11.................................................6.......... Metode combinate...137 6....4...... Metoda viteză de propagare indice de recul.............. 158 Acte Normative şi Reglementări Tehnice ...147 VIII ........ Metoda viteză de propagareradiometrică (radiografică) .............................13...9........1.....144 INDEX ALFABETIC..................5.......... 159 TABELE DE CONVERSIE............ 155 Fişe tehnice.........................12..................................... Microscopie electronică .............. 165 LITERE GRECEŞTI UTILIZATE ...............................2........................................ Metoda viteză de propagareamprentă .....11........137 6........ Metoda viteză de propagareatenuarea ultrasunetelor.11.............................................140 BIBLIOGRAFIE GENERALĂ ........136 6....................11..... 151 Articole........ 166 INDEX DE AUTOR ................................................................... Metoda undelor radio .... 153 Cărţi .............. 164 PREFIXE .................................... Metoda viteză de propagareatenuare a radiaţiilor gama ......

.... 36 Figura 2-9..................22 Figura 1-16. a....... Creşterea rezistenţei la compresiune a componenţilor mineralogici ................... 34 Figura 2-5...................... a .........16 Figura 1-6........................ 42 Figura 2-13. 43 Figura 2-14............................... Creşterea grosimii stratului de coroziune funcţie de timp......21 Figura 1-13......17 Figura 1-9... Coroziune transcristalină ......22 Figura 1-15... Mecanismul prizei cimentului. b........... 38 Figura 2-11........... Agregate monogranulare şi bigranulare ...d............... Curbe de granulozitate . 35 Figura 2-6................................................. Detalii beton cu aer antrenat (a şi b)....22 Figura 1-17... Detalii elemente de beton degradat în urma punerii în lucrare a betonului necorespunzătoare – segregarea betonului ... Coroziune electrochimică ....... Imagine structură beton....... Oxidare la temperaturi înalte ..b..............17 Figura 1-10...continuă .... 10 μm (după 7 zile) .... Detalii beton degradat în urma reacţiilor alcalii – agregate (a şi b) .......... Fisurare urmată de exfolierea a betonului din stratul de acoperire al armăturii........ 31 Figura 2-2.... 33 Figura 2-3...................... Coroziune electrolitică.. Coroziune în puncte................. Viteza de dezvoltate a căldurii de hidratare .............15 Figura 1-4.....LISTĂ DE FIGURI LISTĂ DE FIGURI Figura 1-1...............15 Figura 1-3.........b.. d).......... Coroziune sub tensiune...Stadii de fisurare a betonului din stratul de acoperire datorată măririi de volum a armăturii corodate....... b.... 24 Figura 2-1.........16 Figura 1-7. 41 Figura 2-12.20 Figura 1-12.......f) ...................... 45 A............... Granulozitate continuă......17 Figura 1-8......... Creşterea rezistenţei la compresiune a componenţilor mineralogici ai cimentului......22 Figura 1-14.........c................22 Figura 1-21.......... 23 Figura 1-23. 10 μm ......................... Amplificare progresivă a imaginilor electronomicroscopice ale detaliilor structurale a evoluţiei în timp a microstructurii cimentului.. a. Coroziune intercristalină........ Coroziune neuniformă ........................... Detaliu beton degradat în urma coroziunii prin levigare...... Detalii beton degradat în urma ciclurilor de îngheţ-dezgheţ (a............ Detalii elemente de beton degradat în urma coroziunii clorhidrice rezultată din contactul cu apa de mare şi eroziunii valurilor .... Coroziune selectivă .................. 36 Figura 2-8.................... 33 Figura 2-4.22 Figura 1-19....................... Granulă de clincher ....... Degradarea stratului de acoperire cu beton a armăturilor de oţel prin coroziunea armăturii (fisurare.............. . Coroziune de contact ...............20 Figura 1-11.......16 Figura 1-5............. 44 Figura 2-15............... 42 b. Detaliu beton degradat în urma atacului apei uşoare (agregate descoperite în urma spălării cimentului)..... Microscopie electronică: a...... Detalii beton degradat în urma coroziunii sulfatice (a şi b) .. secţiune 320 μm (x 350). c ..................................... Granulozitate discontinuă ... Viteza de degajare a căldurii componenţilor mineralogici ai cimentului ... Schema formării structurii cimentului . Variaţia temperaturii în procesul de obţinere a clincherului ...... exfoliere şi expulzare) (a...............................................22 Figura 1-20.......... Evoluţia hidratării în timp a granulelor de ciment.................................. b................... 37 Figura 2-10.............22 Figura 1-18..... 45 IX ..............23 Figura 1-22. c...... B şi C. Imagini microscopice ale clincherului şi cimentului...14 Figura 1-2. Coroziune în puncte.. 5μm (după 2 zile).......................... Imagini particule de ciment.............e.

49 Figura 3-1..........59 Figura 3-8. 84 Figura 5-1..... Schemă teoretică pentru calculul capilarităţii în tuburi subţiri cu secţiune constantă .... Criterii ISO 9000 pentru selecţia şi utilizarea unui model a calităţii .... sferici şi capilar .... 76 Figura 4-1................... 68 Figura 3-18......... Spirala creşterii calităţii ..... 107 Figura 6-5....... bentonită fin măcinată............... Schema încercării la compresiune a fragmentelor de prismă .... Schema încercării la compresiune a epruvetelor cubice..... Schemă flux amestecare componenţi......46 Figura 2-19.............. 105 Figura 6-3......... 70 Figura 3-22............. Schemă principiu aparat piezoelectric ...................... metacaolin......LISTĂ DE FIGURI Figura 2-16.....46 Figura 2-17.. Curbe de distribuţie a porozităţii în pasta de ciment (CP).......... Schema formări în betonul întărit a porilor de gel....................... Model matematic al traseului porilor.......... 69 Figura 3-20............... 90 Figura 6-1....... Element de beton degradat în urma ciclurilor de îngheţ-dezgheţ.. Influenţa A/C asupra rezistenţei la îngheţ a betonului păstrat în apă 28 de zile ............... reversibil................................ 82 Figura 4-5.......... Influenţa A/C asupra rezistenţei la îngheţ a betonului ... Curbele de transformare indice de recul N – rezistenţă la compresiune Rc ........................... Diagramă timp de amestecare .................. Reprezentarea unui proces ....59 Figura 3-7..... Presă de încercare a epruvetelor betonului la întindere din încovoiere. Fazele principale de funcţionare a aparatului................ Adaoşi minerali: de la stânga la dreapta – cenuşă volantă uscată (centralele termoelectrice)..... Schema încercării la întindere prin despicare a epruvetelor cilindrice ..... Schema încercării la despicare a epruvetelor cubice...................... 68 Figura 3-19..... Microscopie electronică (45μm.............................. Detaliu al structurii pastei de ciment poroase........ Agregate angulare şi rotunjite............................65 Figura 3-14.............................................................. Microscopie optică............. silice ultrafină.......... Faze principale de lucru – malaxor basculant.. comparaţie dimensiune granulă ciment şi particulă puzzolană naturală .... Schemă generală malaxor gravitaţional................ Detaliu interfaţă pastă ciment – nisip................................... Malaxor nebasculant .. Creşterea rezistenţei la compresiune a betonului funcţie de dozajul de ciment ..........53 Figura 3-3.. Presă hidraulică de încercare a epruvetelor betonului la întindere axială .................................... Detalii de betoane permeabile ..................47 Figura 2-20..... zgura granulată de furnal înalt... Variaţia granulozităţii agregatelor în raport cu dozajul de ciment şi cantitatea de nisip............... b..... 83 Figura 4-6 Malaxoare cu amestecare forţată în echicurent ................. 107 X .... Principalele tipuri de dilatări şi contracţii ale betonului.............................. ................................................................ Umiditatea agregatului ... Malaxoare cu amestecare prin cădere liberă (gravitaţionale).66 Figura 3-15...... 70 Figura 3-21....56 Figura 3-5............. basculant...................61 Figura 3-10............ Influenţa raportului A/C asupra distribuţiei porilor ............. x 1760)....... mortar (M) şi beton (B)....61 Figura 3-11..... Schema aparatului pentru determinarea rezistentei betonului prin metoda reculului...... cenuşă... 71 Figura 3-23.....47 Figura 2-21.................................. Malaxoare cu amestecare forţată în contracurent.................60 Figura 3-9... Imagine beton alunecând pe jgheab . 88 Figura 5-2. Schemă principiu SASW ............. Aparat sistem Bohme pentru determinarea rezistenţei la uzură a betonului.............................. Principalele tipuri de umidităţi în agregat .... Imagine microscopică..........................................................................54 Figura 3-4........................... Diagramă efort (σ)-deformaţie (ε) la compresiune monoaxială ......................... 71 Figura 3-24.. Schemă principiu aparat pentru determinarea frecvenţei de rezonanţă......... Exemplificarea tendinţei de separare a apei din beton ....... nebasculant........... 106 Figura 6-4..... 81 Figura 4-2.................67 Figura 3-16..... Malaxor cu ax orizontal.............67 Figura 3-17........ 103 Figura 6-2............ 89 Figura 5-3... Curba diferenţială de distribuţie a porozităţii în pasta de ciment..................... 82 Figura 4-4....................52 Figura 3-2 Măsurarea consistenţei betonului folosind metoda tasării... Detalii pori şi fisuri............ cilindrice şi prismatice ...................49 Figura 2-22...............................46 Figura 2-18.. Schema încercării la întindere prin încovoiere a epruvetelor prismatice ... 83 Figura 4-7....62 Figura 3-12...... 83 Figura 4-8.............................................................. 107 Figura 6-6.................................. 82 Figura 4-3...........58 Figura 3-6................. 73 Figura 3-25...64 Figura 3-13.... a..........................

.......... Detaliu zonă dreptunghiulară din fig................................. supus la lumină albastră reflectată şi observat cu filtru galben.. Exemple de procedee de smulgere prin extracţie a pieselor metalice post-înglobate în beton....... Detaliu element de beton armat vizualizat în plaja de culori IR.... Variaţia temperaturii betonului ......... Echipamente şi instrumente folosite pentru examinarea vizuală a defectelor..... 129 Figura 6-31...................... 140 XI ............108 Figura 6-8........ pe bază de solvent........................122 b......... Aceeaşi detaliu fig........ Schemă de funcţionare a aparaturii folosite la gamagrafiere .. 128 Figura 6-30.................................... Determinarea existenţei reacţiilor alcali-agregate .............................115 Figura 6-17.109 Figura 6-11...............117 Figura 6-21...... fisurate în dreptul reazemului ..................... 139 Figura 6-43........................ Schema aparatului pentru determinarea rezistenţei betonului prin metoda amprentei ............LISTĂ DE FIGURI Figura 6-7......... 138 Figura 6-40........sau OH...121 Figura 6-25. Gamagrafia unei stâlp din beton armat care prezentă zone de segregare116 Figura 6-20.. Microscopia unei armături corodate înglobată în beton..... prin pulverizare....115 Figura 6-18.........119 Figura 6-22... 6-39..................................... Modulele probelor ataşate de cofraj. 140 Figura 6-44... 134 Figura 6-38...... vizualizată cu lumină emergentă (transmisă).... ................................................. Metoda radioscopică.. solubil în apă.... 131 Figura 6-34..... Gamagrafia unei grinzi din beton armat........ 6-41 şi 6-42...... a................ 135 Figura 6-39............................... Detaliu mărit ........ Aplicarea developantului – pulbere uscată................ Gamagrafia unui stâlp din beton armat şi reconstituirea sa tridimensională: a.... Exemple de imagini radiografice . 6-42 şi 6-43 supusă substanţelor fluorescent penetrante....................... 6-39 şi 6-40................111 Figura 6-13.... 122 Figura 6-28.. .... Aceeaşi imagine ca în fig...... 139 Figura 6-42................112 Figura 6-15... Probele BOSS după decofrare ......... a....... 132 Figura 6-37...... Determinarea nivelului Cl... prin pulverizare ... ..........116 Figura 6-19.............. Schemă metoda radiografică ...... b...................................109 Figura 6-10..................... Aceeaşi detaliu fig.... b................. prin imersie ........... 139 Figura 6-44...... Imagine aparatul Windsor ........ Detaliu mărit al zonei încercuite din fig.............pentru aflarea zonei de corodare a armăturii ..... Aceeaşi detaliu fig...................................... Curba conţinutul de clor folosită pentru determinarea coeficientului de difuzie D................. Termometru cu infraroşu .............. Dispozitive pentru extras carote ................ 6-43.... 130 Figura 6-32............... Aparatura de încercare semidistructivă prin smulgere...................... 132 Figura 6-36.......... Aplicarea developantului: a............... b........................122 Figura 6-27......... Epruvetă cilindrică de beton indicând degradarea avansată prin reacţia alcali-agregate ....... Încercarea radiometrică a betonului ..120 Figura 6-24. Defectoscopia magnetică........ Curbele de transformare diametru amprentă φ(mm) – rezistenţă la compresiune Rc (MPa) ..110 Figura 6-12...................... 6-40.. Epruvetă cilindrică de beton tratată cu fenolftaleină pentru determinarea adâncimii de carbonatare . 130 Figura 6-33. Schema de funcţionare a Pachometrului........ 132 Figura 6-35......................... Efectul discontinuităţii fluxului termic în materialul supus controlului 121 Figura 6-26. ...................108 Figura 6-9.. b... 127 Figura 6-29.................. Determinarea existenţei reacţiilor alcali-agregate ...... 138 Figura 6-41..... Imagine generală a zonei gamagrafiate..113 Figura 6-16.119 Figura 6-23................... Spectrul radiaţiilor electromagnetice .............................112 Figura 6-14... şi c Câmpul magnetic omogen din interiorul unei bobine cilindrice străbătute de curent şi câmpul de dipol din interiorul acesteia................. Schema funcţionării aparaturii defectoscopice cu curenţi turbionari: a... Gamagrafia ciocurilor unor bare de armătură ..............

...... Încadrarea gazelor în grupe........ Clase de agresivitate a mediilor cu factori agresivi în stare solidă în exteriorul clădirilor (în aer liber).. conform NE 012-1999 ....19 Tabel 1-6..19 Tabel 1-7..................................... 53 Tabel 3-3...... conform NE 012-1999 ..... Dezvoltarea în timp a căldurii de hidratare ................................... conform NE 013-2002 . Criterii pentru aprecierea gradelor de agresivitate zona Marea Neagră.. Clasificarea porilor funcţie de mărimea lor ...36 Tabel 2-3..... 57 Tabel 3-5....... Compoziţia mineralogică a clincherului de ciment Portland ...........18 Tabel 1-3......27 Tabel 1-11.................19 Tabel 1-5................................................ Clase de expunere a construcţiilor în condiţiile de mediu....................................... MPa) 68 Tabel 3-8..................26 Tabel 1-10................ 79 Tabel 4-3........... 42 Tabel 3-1 Metode folosite pentru determinarea consistenţei betonului................. Gradul de gelivitate al betonului................ conform GP 035-1998 .............. Metode de control nedistructiv....................................... Criterii pentru aprecierea gradelor de agresivitate ale apelor naturale (cu excepţia apei din Marea Neagră)........................... raportat la abatere şi rezistenţă medie................ Factori care influenţează rezistenţa betonului.... Gradul de impermeabilitate al betonului......... Caracterizarea generală a mediilor solide cu agresivitate mare.............. raportat la abatere şi rezistenţă medie.......... Grad de omogenitate...................................... 100 XII .... Consistenţa betonului funcţie de tasare ............... 68 Tabel 3-9.............................18 Tabel 1-2........LISTĂ DE TABELE LISTĂ DE TABELE Tabel 1-1................... Căldura de hidratare a componenţilor mineralogici ai cimentului........... Regimuri de expunere ale construcţiilor situate în zona litoralului........................39 Tabel 2-4... Agresivităţii chimice .................................. Cerinţe minime de asigurare a durabilităţii pentru beton în funcţie de clasele de expunere ... conform NE 0132002 ....... 41 Tabel 2-5.......................................26 Tabel 1-9............ Rezistenţa betonului funcţie de vârstă . conform GP 035-1998 şi STAS 10128.................................................... conform NE 012-1999 . Cerinţele fizice ale cimenturilor uzuale ...... 99 Tabel 6-3..............27 Tabel 1-12................ Clase de betoane (N/mm2..... 80 Tabel 6-1..... Grad de omogenitate........ 79 Tabel 4-2................... Clasificare a metodelor nedistructive de încercare a betonului funcţie de obiectul de studiat. conform GP 0351998 ...34 Tabel 2-2.............................. 73 Tabel 4-1.... Clase de agresivitate a mediilor cu factori agresivi în stare gazoasă. 63 Tabel 3-7..... Principalele tipuri de ciment..... Clasificarea mediilor în funcţie de clasa lor de agresivitate...18 Tabel 1-4.. 59 Tabel 3-6... 57 Tabel 3-4.. 98 Tabel 6-2................................. raportat la abatere şi rezistenţă medie. conform GP 035-1998.............................. Clasificare ............................25 Tabel 1-8. conform GP 035-1998............ 53 Tabel 3-2.......................... Clase de agresivitate a mediilor cu factori agresivi în stare solidă în interiorul clădirilor......... conform GP 035-1998 ...... Clasificarea a reglementărilor internaţionale privitoare la metode nedistructive de încercare a betonului... Grad de omogenitate.................28 Tabel 2-1......................................... .. conform NE 0121999 ...... conform NE 012-1999 ..... conform C 140-1986 ........... Clasele de expunere la acţiunea mediului înconjurător............

DURABILITATEA BETONULUI

CAPITOLUL 1. DURABILITATEA BETONULUI

1.1. CONSIDERAŢII GENERALE
Cunoaşterea cauzelor şi factorilor de degradarea a betonului şi betonului armat prezintă o importanţă deosebită, având la bază noţiunea de durabilitate. Aceasta implică, pe lângă realizarea iniţială a unor caracteristici (reglementate tehnic) pentru diferite componente sau elementele de construcţie, şi menţinerea lor nealterată în timp (sau înscrierea în toleranţe admise). Durabilitatea betonului poate fi definit ca fiind „capacitatea acestuia de a-şi păstra proprietăţile fizico-chimice şi mecanice în timp, la acţiunea distructivă şi agresivă a mediului exterior, care provoacă degradări şi uneori distrugeri ale elementelor de construcţii”. (Teoreanu I., Moldovan V., Nicolescu L., 1982) Principalii factori de care depinde durabilitatea unei construcţii sunt: calitatea materialelor utilizate, calitatea executării lucrărilor, întreţinerea construcţiilor şi acţiunile fizico – chimico - mecanice care solicită construcţia.

1.3. TIPURI PRINCIPALE DE DEGRADĂRI PRIN COROZIUNE ALE ELEMENTELOR DIN BETON ŞI BETON ARMAT
Cauzele principale care influenţează negativ durabilitatea betonului, sunt: coroziunea armăturilor (fig. 1-1), coroziunea chimică a betonului (coroziunea sulfatică, coroziunea acidă, coroziunea/ acţiunea de levigare), gelivitatea (fig. 1-2), permeabilitatea (fig. 1-3), reacţia agregatelor cu cimentul (fig. 1-4), abraziunea, carbonatarea, eforturile interne, solicitările exterioare, cristalizarea sărurilor şi umezirea alternantă. Principalele cauze externe şi interne care conduc la deteriorarea elementelor de beton se pot grupa astfel: • cauze externe: - fizice (temperaturi extreme, umeziri alternante, acţiuni electrolitice etc.); - chimice (acţiuni ale lichidelor sau gazelor nocive - acizi, săruri şi levigări etc.); - mecanice (solicitări exterioare, abraziuni, curgeri lente etc.); - tehnologice (preparare, punere în lucrare, tratare ulterioară defectoasă etc.). cauze interne: reacţii alcalii-agregat, variaţii de volum, expansiuni ale unor componenţi interni, permeabilităţi etc.

13

DURABILITATEA BETONULUI

a

b

c

d

e

f

Figura 1-1. Degradarea stratului de acoperire cu beton a armăturilor de oţel prin coroziunea armăturii (fisurare, exfoliere şi expulzare) (a,b,c,d,e,f)

14

DURABILITATEA BETONULUI

a

b

c

d

Figura 1-2. Detalii beton degradat în urma ciclurilor de îngheţ-dezgheţ (a, b, c, d)

a

b

Figura 1-3. Detalii beton cu aer antrenat (a şi b)

15

Detalii beton degradat în urma coroziunii sulfatice (a şi b) Figura 1-6.DURABILITATEA BETONULUI a b Figura 1-4. Detaliu beton degradat în urma atacului apei uşoare (agregate descoperite în urma spălării cimentului) 16 . Detalii beton degradat în urma reacţiilor alcalii – agregate (a şi b) a b Figura 1-5.

Detalii elemente de beton degradat în urma punerii în lucrare a betonului necorespunzătoare – segregarea betonului 1. Detaliu beton degradat în urma coroziunii prin levigare Figura 1-8. Detalii elemente de beton degradat în urma coroziunii clorhidrice rezultată din contactul cu apa de mare şi eroziunii valurilor Figura 1-9. GP 035-1998) • gazoasă (gaze de diferite feluri. precum şi de caracteristicile metalului...1. diferită. datorită unor agenţii chimici care acţionează în prezenţa umidităţii şi / sau factorii care favorizează degradarea în ansamblu. de regulă.. iar viteza de degradare a acestora este. 1997. Factori principali agresivi se regăsesc în stare: (Dalban C. COROZIUNEA OŢELULUI Coroziunea oţelului reprezintă un caz de alterare a proprietăţilor fizico – chimico mecanice ale acestora. Serbescu C. Dima S.DURABILITATEA BETONULUI Figura 1-7. Chesaru E.3. Agenţii şi factorii care favorizează coroziunea oţelului nu sunt întotdeauna aceiaşi. ceaţă provenită din condensul aburilor ce apar în urma variaţiei umidităţii sau datorită caracteristicilor de exploatare a instalaţiilor).. 17 .

la aprecierea proiectantului. 4. soluţii de săruri. în cazurile în care după aplicarea corecţiilor precizate la obs.). forma geometrică şi natura suprafeţei armăturii. În cazul în care gazele sunt în grupa C şi umiditatea relativă a aerului este mai mare de 75%. Clase de agresivitate a mediilor cu factori agresivi în stare gazoasă. praf. lichide organice. mediile respective se consideră în clasa 4 m. poate fi sporită cu o unitate. 4. factorii biologici. 50 max.cu agresivitate puternică Tabel 1-2. precum şi în cazurile în care concentraţiile de gaze sunt mai mari decât la gazele din grupa C şi umiditatea relativă a aerului mai mare de 60%. 2. soluţii tehnologice etc. cenuşi zburătoare. pământ etc. conform GP 035-1998 Clasa de agresivitate 1m 2m 3m 4m Umiditatea relativă a aerului Ur (%) 61…75 ≤ 60 > 75 61…75 ≤ 60 > 75 61…75 ≤ 60 > 75 61…75 Temperatura mediului (oC) max. clasa de agresivitate rezultă din tabelul 1-1. Tabel 1-1. natura. clasa de agresivitate rezultă din tabelul 1-1. şocurile de presiune şi temperatura.neagresive 2 m – slab agresive 3 m – cu agresivitate medie 4 m. 50 max.) Cauzele principale care conduc la degradarea armăturilor de oţel sunt: natura şi concentraţia agenţilor corozivi. NO2 Concentraţia în mg/m3 < 0. conform GP 035-1998 Grupa gazelor Denumirea factorului agresiv în stare gazoasă Dioxid de sulf Hidrogen sulfurat Acid fluorhidric Acid clorhidric Clor gazos Amoniac Oxizi de azot Formula chimică SO2 H2S HF HCL CL2 NH3 NO. Dacă temperatura mediului este de 70…80 oC şi umiditatea relativă a aerului mai mare de 75%. valoarea tensiunii electromotare a pilei formate.015 < 0.05 Grupa A 18 . 1. clasa de agresivitate se stabileşte pentru gazul cel mai agresiv.01 < 0. Clasificarea mediilor în funcţie de clasa lor de agresivitate. gradul de aerare. Încadrarea gazelor în grupe. gradul de umiditate şi presiunea mediului. timpul etc. Dacă temperatura mediului este de 70…80 oC şi umiditatea relativă a aerului mai mare de 75%.03 < 0. temperatură. mediile respective se consideră cazuri speciale şi se analizează fiecare în parte de către o persoană sau instituţie abilitată. În cazul prezenţei mai multor gaze agresive din grupe diferite. 3. 50 max.DURABILITATEA BETONULUI • • lichidă (ape pluviale. micşorarea sau stagnarea agentului agresiv. pH-ul şi aciditatea totală. conform GP 035-1998 şi STAS 10128 Mediu de expunere Mediu agresiv atmosferic Clasa de agresivitate 1m . solidă (săruri.01 < 0.10 < 0. însorirea directă.50 < 0. 50 Caracteristica gazelor neagresive agresive din grupa A neagresive agresive din grupa A agresive din grupa B agresive din grupa A agresive din grupa B agresive din grupa C agresive din grupa B agresive din grupa C OBSERVAŢII: 1. şi 2 rezultă o clasă de agresivitate mai mare de 4 m. Tabel 1-3. soluţii acide sau alcaline. În cazul în care concentraţiile de gaze sunt mai mari decât la gazele din grupa C şi umiditatea relativă a aerului este mai mică decât 60%.

51…2 Amoniac NH3 5.015…0. conform reglementărilor tehnice specifice. Tabel 1-4.51…5 Grupa C Clor gazos CL2 0. Clase de agresivitate a mediilor cu factori agresivi în stare solidă în interiorul clădirilor. Caracterizarea generală a mediilor solide cu agresivitate mare. hidrogen sulfurat STAS 10814-76. NO2 0. oxizi de azot STAS 10329-75 şi acid fluorhidric.5 Dioxid de sulf SO2 5.31…2 Acid clorhidric HCL 0.00 Oxizi de azot NO.0 Hidrogen sulfurat H2S 0.50…5. amoniac STAS 10812-76.5 Amoniac NH3 0.DURABILITATEA BETONULUI Dioxid de sulf SO2 0.1…30 Oxizi de azot NO.5 Grupa B Clor gazos CL2 0.01…0.5 Acid fluorhidric HF 0. conform GP 035-1998 Clase de agresivitate a mediului 1m 2m 3m 4m Umiditatea relativă a aerului Ur (%) ≤ 60 61…75 ≤ 60 > 75 61…75 ≤ 60 > 75 61…75 Caracteristica solidului slab solubil slab solubil uşor solubil – puţin higroscopic slab solubil uşor solubil – puţin higroscopic uşor solubil – higroscopic uşor solubil – higroscopic uşor solubil – higroscopic Tabel 1-6. conform GP 035-1998 Clase de agresivitate a mediului 1m 2m 3m 4m Umiditatea relativă a aerului Ur (%) 61…75 ≤ 60 > 75 61…75 ≤ 60 > 75 61…75 > 75 61…75 Caracteristica solidului slab solubil uşor solubil – puţin higroscopic slab solubil uşor solubil – puţin higroscopic uşor solubil –higroscopic slab solubil – puţin higroscopic uşor solubil – puţin higroscopic uşor solubil – higroscopic Tabel 1-5. clor gazos STAS 10946-77.01…0. acid clorhidric STAS 10943-77. NO2 1.51…10 Acid fluorhidric HF 0. conform GP 035-1998 Denumirea factorului agresiv în stare solidă Praf de siliciu Carbonat de calciu Carbonat de bariu Carbonat de plumb Oxid de fier Oxid de aluminiu Hidroxid de aluminiu Clorură de sodiu * Clorură de potasiu * Clorură de amoniu * Sulfat de sodiu * Caracteristica solidului Slab solubil Uşor solubil – puţin higroscopic 19 .3 Acid clorhidric HCL 0.05…1.1…20.03…0.51…10 OBSERVAŢIE: Determinarea concentraţiei se realizează pentru: dioxid de sulf STAS 10194-75. Clase de agresivitate a mediilor cu factori agresivi în stare solidă în exteriorul clădirilor (în aer liber).10…5 Hidrogen sulfurat H2S 0.

Flux termic Soluţie electrolitică Fe Metal 2+ OH - Fier Cupru electroni Figura 1-10. 2000.. Ilinoiu G. Coroziune electrochimică 20 . 2000) • coroziunea chimică – metalele sunt produse artificiale – nenaturale. Oxidare la temperaturi înalte Figura 1-11. instabil din punct de vedere chimic... Teodorescu M.. acela de minereu. având tendinţa să reacţioneze cu oxigenul. apa şi alte substanţe prezente în mediul înconjurător. Chesaru E. Odată aceste reacţii terminate. Serbescu C. Coroziunea chimică a oţelului se finalizează prin formarea oxidului în contact cu oxigenul sau a rugini (oxidul hidros) în contact cu apa. 1997.DURABILITATEA BETONULUI Sulfat de potasiu * Sulfat de amoniu * Sulfat de calciu Azotat de potasiu * Azotat de bariu Azotat de plumb Azotat de magneziu Carbonat de sodiu Hidroxid de calciu Hidroxid de magneziu Hidroxid de bariu Fluorură de calciu Clorură de calciu Fluorură de magneziu * Fluorură de aluminiu * Fluorură de zinc * Fluorură de fier * Sulfat de magneziu * Sulfat de mangan Sulfat de zinc Sulfat de fier Azotat de amoniu * Fosfaţi primari Fosfat secundar de sodiu Hidroxid de sodiu Hidroxid de potasiu OBSERVAŢIE: * solidele sunt puternic agresive Uşor solubil – higroscopic Fenomenul de coroziune a armăturilor din oţel prezintă o complexitate foarte mare. el se întoarce în stadiul natural. Dalban C. mult mai stabil din punct de vedere chimic.. Ilinoiu G. Dima S.. el desfăşurându-se pe mai multe planuri: (PC-1/1990.

1-11). protejează suprafaţa metalului contra acţiunii mediului agresiv şi dă posibilitatea miezului metalului să rămână perfect stabil. 21 . a unui catod şi a unui conductor metalic prin care să se poate deplasa electronii deveniţi liberi prin trecerea ionilor din metal în soluţia de electrolit (fig. 1-12. • coroziunea specială – precum coroziunea şi fisurarea erozivă. oxidarea dusă la extrem. • coroziunea electrochimică (galvanică) – metalele în contact cu soluţii de electroliţi au tendinţa de a trimite ioni în soluţie. Eterogenităţile suprafeţei metalului dau naştere la diferenţe locale de potenţial care în prezenţa mediului agresiv (soluţia de electrolit) creează microelemente (pile electrice). ciuperci. rămânând neatacată (fig. alge. reprezintă chiar fenomenul arderii metalului). Coroziunea rezultă tocmai din penetrarea acestei pelicule protectoare. Această peliculă atâta timp cât nu este compromisă. coroziunea sub tensiune (dacă armătura este supusă unor solicitări mecanice. peliculele naturale ne mai putând să se opună procesului de coroziune în această situaţie (fig.2] Un caz aparte îl constituie curenţii de dispersie (curenţii vagabonzi) care pot atinge uneori intensităţi foarte mari (sute de amperi) şi care provoacă în armături fenomene de electroliză care conduc la apariţia unor produşi de coroziune. aceste microelemete galvanice dizolvă parţial metalul în soluţie.. • coroziunea biologică (biocoroziune. pelicula protectoare se poate degrada prin rupere şi permite. Fe2 + Catod H2O Aer Figura 1-12. (Brousseau R. 1-13) etc. 1-10). în timp ce restul suprafeţei lucrează catodic.). prin fisuri apărute. biochimic) – mecanismele acestui tip de coroziune depind de natura agenţilor ce o determină (bacterii. reacţia iniţială a metalului cu mediul înconjurător produce în cele mai multe cazuri o peliculă foarte subţire protectoare de produşi de coroziune. această tendinţă este direct proporţională cu tensiunea de dizolvare şi invers proporţională cu potenţialul de electrod al metalului expus acţiunii mediului agresiv (fig. ca mediul agresiv să o corodeze . Coroziune electrolitică Electroni Anod OHFe(OH)2 Fe 2+ O2 H2O Rugina Catod Anod Beton Fe 2+ Armatura Rugină Procesul de coroziune electrochimică implică în afară de prezenţa metalului şi a mediului agresiv (soluţia de electrolit) şi existenţa unui anod.DURABILITATEA BETONULUI Din fericire. 1992) Ecuaţiile acestor reacţii chimice.1] La catod: O2 + 2 H2O + 4e = 4OH[1. Paradoxal. muşchi. conversia acestor metale este oprită tocmai de începuturile stadiilor proceselor care tind să-l readucă la starea naturală. sunt următoarele: La anod: Fe = Fe 2+ + 2e [1. 1-11).(fig. altfel spus. având un volum dublu faţă de volumul metalului din care provin (şi care pot crea eforturi în beton de până la 30 N/mm2). Temperaturile înalte accelerează reacţiile chimice de coroziune (acest tip de coroziune sau. localizând distrugerea pe anumite porţiuni ale suprafeţei metalice (porţiuni anodice).

continuă Figura 1-16. produşii rezultaţi în urma reacţiilor fizico-chimice (care pot limita. pitting). specifică atacului corosiv localizat al ionilor de clor asupra oţelului înglobat în beton. Coroziune de contact . Coroziune în puncte Figura 1-18. coroziune de contact – formarea de elemente locale (produşi de coroziune). Coroziune neuniformă Figura 1-17. Coroziune sub tensiune - coroziune fisurată (sub presiune. opri sau favoriza fenomenul de coroziune). reacţiile chimice (dependent de agenţii agresivi şi de oxigen). Figura 1-15. urmată de acţiunea distructivă a mediului prin generare de tensiuni interne. 115). Coroziune intercristalină Figura 1-19. Procesele care apar şi influenţează acest fenomen de coroziune. Coroziune transcristalină Figura 1-20.DURABILITATEA BETONULUI etc. sunt: ionizarea (prezentă numai în mediul umed). cratere. depolarizarea (asigură continuitatea fenomenului de coroziune). 1-18). fie prin transformările ce le produc unor substanţe din mediu înconjurător. Coroziune selectivă 22 . 1-14. coroziune intercristalină – atacarea structurii cristaline la interfaţa dintre microcristale (fig. fisurare corozivă).) respectiv prin substanţele secretate de acestea. Coroziune în puncte Produs de coroziune - Fier - coroziune locală (în puncte. Stare de tensiune Figura 1-14. având ca efect reducerea locală a secţiunii de oţel. coroziunile se pot clasifica în: Fisură în pelicula protectoare Figura 1-13. În funcţie de tipul şi locul alterării produse. mergând până la penetrarea întregii secţiuni şi ruperea armăturii (fig. formare de fisuri.

prin stratul de acoperire cu beton şi iniţiază coroziunea oţelului. Atunci când acestea depăşesc valoarea rezistenţei la întindere a betonului. armătura ajungând să fie lipsită de protecţie (fig. în general. 1-19). este influenţată de natura metalului. mergând până la “dizolvarea” completă a oţelului pe anumite zone. fapt care conduce la exercitarea unor presiuni asupra betonului adiacent armăturii şi respectiv la apariţia unor eforturi de întindere în masa acestuia. 1-22). 8 ori mai mare decât cel al metalului din care a provine). propagarea coroziunii – perioada în care coroziunea se desfăşoară cu o anumită viteză. 1-20) coroziune generală . Fisurare urmată de exfolierea a betonului din stratul de acoperire al armăturii Sursă:. c . conducând la formarea produşilor de coroziune ai oţelului (rugina). la fisurarea. natura şi proprietăţile peliculei de produse de 23 . cu volum mai mare în comparaţie cu cel al oţelului şi. de o mărire a volumului acestuia (volumul oxidului. Etapele principale ale desfăşurării procesului de coroziune sunt (PC-1/1990): • • iniţierea coroziunii – perioadă în care agenţii agresivi pătrund până la suprafaţa armăturii.DURABILITATEA BETONULUI - coroziune transcristalină – apariţia unor microfisuri datorate tensiunii dezvoltate în structura oţelului (fig. coroziune selectivă – atacarea preferenţială a unor microcristale (fig. desprinderea şi expulzarea betonului de acoperire. G Viteza de dezvoltare a fenomenelor de coroziune asupra metalului. se declanşează procesele de fisurare a betonului din stratul de acoperire. De menţionat este faptul că procesul de coroziune a oţelului este însoţit. Figura 1-21. 1-20 şi fig. acţiunea agentului coroziv.Stadii de fisurare a betonului din stratul de acoperire datorată măririi de volum a armăturii corodate Sursă:.specifică atacului corosiv al ionilor de clor în concentraţii ridicate asupra întregii suprafeţe a oţelului. în final. stratul de acoperire cu beton poate fi îndepărtat. fenomen care favorizează accelerarea procesului de coroziune. G Figura 1-22. a . Litvan G. provenit din coroziune este de cca. Litvan G.b. În cele mai multe din cazuri. având ca efect reducerea generală a secţiunii de oţel.

natura şi proprietăţile peliculei de protecţie etc. Studiul durabilităţii betonului implică o analiză a conglomeratului.: coroziunea datorată carbonatării 1 . . 1-23. curba B). A B Sursă: Qian. 1. Această desprindere se poate produce din următoarele cauze: . din interiorul masei betonului (de ex. începând de la suprafaţa elementelor. iau naştere eforturi interioare datorită dilatărilor neegale. Aceste eforturi sunt cu atât mai mari. dar şi a componenţilor săi. separat. având ca rezultat reducerea valorii ph-ului în beton. • 1 mecanismul coroziunii carbonice conduce la concluzia că. a atacului clorurilor de altă origine decât cea marină.volumul oxidului format este mai mare decât volumul metalului de origine şi această creştere de volum. ci se desprinde pe măsură ce se formează şi cade. Când stratul de produse de reacţie este compact şi agentul coroziv nu poate difuza prin el. aluminiul.: reacţia alcalii-agregat). COROZIUNEA BETONULUI Coroziunea betonului reprezintă un caz de alterare a proprietăţilor fizico – chimico mecanice ale acestora. plumbul) (fig. provocată prin oxidare poate produce eforturi interioare care depăşesc adeziunea dintre stratul de coroziune şi metal.Y 0 to Durata de acţiune Pentru oţel. 1-23. a mediului chimic agresiv.DURABILITATEA BETONULUI reacţie. coroziunea se continuă în timp.3.). luându-se în considerare: (NE 013-2002) • cauzele externe. Acest strat care se formează este compus din oxizi şi carbonaţi bazici. Grosimea stratului corodat Figura 1-23. (NE 013-2002) 24 . Creşterea grosimii stratului de coroziune funcţie de timp. la atingerea unei anumite valori coroziunea se opreşte (ex. datorită reacţiei unor constituenţi ai pietrei de ciment din beton. Dacă acesta este poros sau dacă agentul coroziv poate difuza prin el (fig. depasivând stratul de acoperire al armăturilor şi favorizând procesul de coroziune al acestora în anumite condiţii.2.stratul de oxid format are alt coeficient de dilatare termică decât cel al metalului de bază şi când temperatura mediului înconjurător variază. S. creşterea grosimii stratului de produse de coroziune putând fi estimată idealizat. precum şi a fenomenului de îngheţ-dezgheţ etc. cu cât raportul dintre volumul oxidului şi volumul metalului din care provine oxidul este mai ridicat. din mediul înconjurător (de ex. În acest caz pelicula de produse de reacţie nu aderă la metal. curba A). ca fiind liniară funcţie de timp. cauzele interne. în primul rând Ca(OH)2 şi transformarea acestuia în carbonat de calciu (CaCO3). datorită unor agenţii chimici (din mediul înconjurător sau dizolvaţi în apele sau soluţiile care ajung în contact cu elementele de construcţii) şi / sau factorii care favorizează degradarea pietrei de ciment şi a betonului în ansamblu. coroziunea poate continua şi în straturi compacte şi groase. a atacului clorurilor din apa de mare.

1 MEDIU USCAT b Sever a Moderat 2 MEDIU UMED b Sever 3 MEDIU UMED CU ÎNGHEŢ SI AGENŢI DE DEZGHEŢARE Construcţii sau elemente de construcţii interioare sau exterioare expuse la îngheţ dezgheţ si acţiunea sării pentru dezgheţ. ciuperci. deosebite prin rezultatul produşilor de interacţiune. Construcţii şi elemente de construcţii expuse permanent la temperaturi mai mari de 30 °C (încăperi cu utilaje sau aparatura care degaja căldură. mişcarea mediului agresiv. la care elementele de construcţii pot fi expuse sunt prezentate în tabelele 1-7. ferite de acţiunea directă a intemperiilor sau umidităţi. pereţi de contur etc. Construcţii sau elemente de construcţii expuse la îngheţ in stare nesaturată sau expuse umidităţii respectiv: construcţii neîncălzite în perioada de iarna. Ionescu I. muşchi. diguri. 1-10 şi 1-11. depind de evoluţiile separate ale mediului cât şi a materialului (a componenţilor betonului. contracţii (influenţează fenomenele de microfisurare). factori chimici: apar multiple reacţii chimice nocive. variaţii de temperatură ale mediului agresiv. platforme). a compoziţiei chimice şi mineralogice) şi de influenţarea lor reciprocă în acest proces. grupaţi în trei categorii: (Teoreanu I. depinde de mai mulţi factori. cu excepţia unor scurte perioade in timpul execuţiei. scări exterioare. conform NE 012-1999 Clasa de expunere 0 1 a Moderat Exemple de construcţii 2 Construcţii sau elemente de construcţii situate in spatii închise.. 1-8.. Clasele de expunere şi condiţiile de mediu. Construcţii supuse presiunii a ei pe una din fete.).: cheiuri. între produşii de hidratare ai cimentului şi elementele agenţilor agresivi. inclusiv cele din grupurile sanitare şi bucătăriile apartamentelor de locuit şi din halele industriale închise. Moldovan V. canale deschise. stâlpi pentru estacade.DURABILITATEA BETONULUI Coroziunea betonului la acţiuni chimice agresive.. în concordanţă cu NE 012-1999. Construcţii sau elemente de construcţii expuse la îngheţ in stare saturata cu apa (ex. NE 013-2002 şi SR EN 206-1/2002. Clase de expunere a construcţiilor în condiţiile de mediu.: hale in care umiditatea depăşeşte 90% sau se produc frecvent degajări de abur).) fără condiţii de impermeabilitate pentru beton. • • Evoluţia betonului şi conservarea durabilităţii. estacade. solubilizarea produselor de hidratare ale cimentului. elemente de construcţii situate in zonele de variaţie a nivelului apelor. Construcţii sau elemente de construcţii expuse la condens sau alternanta frecventa de umiditate si uscăciune generata de procese tehnologice (ex.) respectiv prin substanţele secretate de acestea. fie prin transformările ce le produc unor substanţe din mediu înconjurător. alge etc. 1-9. hale cu procese calde etc. Tabel 1-7. Nicolescu L. respectiv construcţii cu închideri perimetrale şi încălzite iarna (ex: feţele spre interior ale elementelor structurale din clădirile civile. 1997) • factori fizici: temperatura (influenţează mecanismele de întărire).. 1982. 25 . dar fără posibilitate de îngheţ (ex: fundaţii radiere. elemente de construcţii in contact permanent cu apa (ex: fundaţii sub nivelul apelor freatice fără agresivitate sulfatică). factori biochimici: mecanismele coroziunii biochimice depind de natura agenţilor ce o determină (bacterii. cu sau fără închideri perimetrale (ex: depozite acoperite). cu umidităţi interioare ≤75%).

şi posibilităţii de sibile de umiditate. conform NE 012-1999 Nr. 3.sever 0 1 4 a mediu marin Agresivitatea apei de mare 1 Beton aflat permanent sub apa mării. umidităţii şi atmosferică Elementele care nu sunt Construcţii închise care nu se uscăciunii precum supuse unor variaţii sen.5-4. Tabel 1-8.d) se pot întâlni in practica singure sau în combinaţie cu celelalte clase de expunere. 2 m. si uscăciunii. crt...b. I Construcţii închise care nu se încălzesc pe timp de iarnă atmosferica inclusiv cu Construcţii situate la nivelul marii expuse direct intemperiilor si posibilitate salinităţii prin stropire. General acidă. MEDIU b CHIMIC Mediu chimic cu agresivitate intensa (1). Crt.normal M . respectiv intre cotele +3. tabel 1-7 Regim de expunere N .încălzesc pe timp de iarnă.DURABILITATEA BETONULUI Betonul aflat permanent sub apa marii. Carbonică (CO. de de a m m Betonul din zona variaţiei nivelului apei de mare. conform NE 012-1999 Nr. considerată de cca. 3 m deasupra nivelului mării. Mediu chimic cu agresivitate foarte slaba (FS).. apei de mare Betonul din zona variaţiei nivelului apei de mare considerata ca fiind sever de cca 3 m deasupra nivelului marii.1. Condiţii expunere stropire şi alternantă marin unor perioade scurte in îngheţ -dezgheţ fără posibilităţi frecventă a 2 Agresivitatea timpul execuţiei. 2 4 MEDIU Construcţii expuse indirect agresivităţii marine. Natura agresivităţii 1.5 31-60 61-90 91-150 201-500 f. 2 respectiv la cotele +3…+5 de la nivelul mării). S .moderat 2 Betonul de deasupra zonei variaţie a nivelului apei mare (pe o înălţime elementului de cca. Tabel 1-9.+5 de la 1 agresivitatea nivelul marii.. 15 > 15 26 . normal Betonul de deasupra zonei de variaţie a nivelului apei de mare (pe o moderat a înălţime a elementului de cca.. saturată. Clasă expunere conf. 2 dezgheţ Condens puternic generat de procesul tehnologic.c. În cazul elementelor având părţi expuse concomitent în două sau trei regiuni arătate în tabel. sever de îngheţprecum si posibilităţii de îngheţ in stare saturata. de stropire. neexpuse la agresivităţii maritime şi salinităţii prin 4 b mediu intemperii cu excepţia (deschise). si alternanţă frecventă a umidităţii. 6 6. a 5 Mediu chimic cu agresivitate slaba (S). sunt solicitate ca şi betonul de sub apă. Observaţie: Părţile construcţiilor din beton din zone în care au loc infiltraţii ale apei de mare. b MARIN agresivitate moderat Construcţii expuse îngheţ -dezgheţului fără posibilitate de stropire. d Observaţie: Clasele de expunere 5 (a.5 > 60 > 90 > 150 > 500 2. intensă < 4.. la proiectare se va considera întregul element expus în condiţiile cele mai severe. Criterii pentru aprecierea gradelor de agresivitate ale apelor naturale (cu excepţia apei din Marea Neagră). pH f. Elementele interioare din Construcţii situate la construcţiile închise nivelul mării expuse şi încălzite pe timp de Construcţii expuse indirect direct intemperiilor iarnă. slabă 10-14 15-29 15-29 < 300 50-99 slabă 6... in îngheţ in stare cursul exploatări. c AGRESIV Mediu chimic cu agresivitate foarte intensa (FI).6 15-30 30-60 30-90 ≥ 300 100-200 intensă 5. liber) în mg/dm3 pentru duritate temporară in oG de: Săruri de amoniu (NH4+) mg/dm3 ≤2 2. Regimuri de expunere ale construcţiilor situate în zona litoralului.1.5-5.

Clasa de expunere crt conf.moderat. Natura agresivităţii 4. 27 . (oG) (< 7) 7. Expunere fără îngheţ-dezgheţ. crt. Sulfatică (SO4 2-) în mg/dm3 f. În situaţia în care există o barieră între beton şi mediul înconjurător acesta este considerat protejat împotriva umidităţii. foarte rar uscat Ex. COROZIUNEA DATORATĂ CARBONATĂRII Mediu uscat. pe cele la care este expus betonul din stratul de acoperire a armăturilor şi pieselor metalice înglobate şi în numeroase cazuri această umiditate poate să fie considerată că reflectă umiditatea mediului ambiant.DURABILITATEA BETONULUI slabă intensă f. I .5 -25 25 8. conform NE 013-2002 Denumirea Precizări privind mediul înconjurător clasei NICI UN RISC DE COROZIUNE Betoane simple fără piese metalice înglobate. Mediu (foarte) uscat pentru beton armat sau cu piese metalice înglobate. sau umed în permanenţă XC 1 Exemple pentru alegerea clasei de expunere Ex. Mediu cu alternanţă a umidităţii şi uscării Ex. N Tabel 1-11. tabel 3. Ex. Dezalcalinizare (HC03-) în mg/dm3 duritate.: suprafeţe de beton expuse contactului cu XC 4 apă. Gheorghe + Cap Midia Cap Midia Vama Veche l. foarte intensa 2 (2501 – 5000) şi foarte intensa 3 (> 5000).: betonul la interiorul clădirilor în care procentul de umiditate al aerului este foarte redus – beton imersat permanent în apă. Clasele de expunere la acţiunea mediului înconjurător.: betonul la interiorul clădirilor în care XC 3 procentul de umiditate al aerului este mediu sau ridicat – beton exterior ferit de ploi. intensă 200-1000 1001-3000 > 3000 250-500 501-1000 > 1000 < 12 6. M . Gheorghe Sf. Conţinut total de săruri în g/dm3 10-20 20. Criterii pentru aprecierea gradelor de agresivitate zona Marea Neagră. Mediu umed. Nr.: suprafeţe de beton aflate în apă pe termen XC 2 lung – un număr mare de fundaţii. OBSERVAŢII: S S simplu S S M armat S I S S I N simplu S S M armat S I S S I N – normal.6 Regim de expunere Tip beton Sulina + Sf. Oxizi alcalini (OH-) în g/dm3 17.agresivitate slaba. conform NE 0121999 Zona de salinitate Nr. care însă nu sunt incluse în XC 2 Notă: Prin condiţiile de umiditate înţelegem. atac X0 chimic. 4a mediu Agresivitatea apei de mare 4b mediu Agresivitatea atmosferica 2. Magneziana (Mg 2+) în mg/dm3 5. abraziune.: betonul la interiorul clădirilor în care umiditatea aerului este foarte redusă.1-50 > 50 OBSERVAŢIE: * Pentru stabilirea tipului si dozajului de ciment pentru agresivitatea sulfatică foarte intensă se diferenţiază trei cazuri funcţie de conţinutul de (SO4 2-) mg/dm3 astfel: foarte intensa 1 (1001 – 2500). S .agresivitate intensa. slabă 100-199 1150-249 Tabel 1-10. S – sever. Mediu cu umiditate moderată Ex.

: elemente de poduri. Tabel 1-12 Mediu înconjurător cu agresivitate chimică XA 3 intensă. conf. sau udării (stropirii) ATACUL FENOMENULUI DE ÎNGHEŢ-DEZGHEŢ În condiţiile în care betonul este supus unui atac semnificativ datorat ciclurilor de îngheţ-dezgheţ în stare umedă. Tabel 1-12 Tabel 1-12.: elemente ale structurilor marine Zone de marnaj.: structuri pe litoral sau proximitatea XS 1 însă nu este în contact direct cu apa de mare litoralului XS 2 Imersare în permanenţă în apa de mare Ex. • Soluri şi ape poluate chimic. iar clasele de expunere sunt prezentate în continuare.DURABILITATEA BETONULUI COROZIUNEA DATORATĂ CLORURILOR DE ALTĂ ORIGINE DECÂT CELE DIN APĂ SAU ATMOSFERA MARINĂ În cazul în care betonul armat sau betonul ce conţine piese metalice înglobate. zone supuse proiectării (izbirii) Ex. apele de suprafaţă. conf. la lucrări rutiere expuse îngheţului şi aerului ce vehiculează agenţi pentru dezgheţ Saturare (forte) cu apă fără agenţi de dezgheţ Ex.: suprafeţe verticale ale lucrărilor din XF 2 dezgheţare beton.: suprafeţele de beton expuse clorurilor XD 1 transportate prin circulaţia aerului.5…≥4. sau acţiunii aerului ce vehiculează săruri marine. Tabel 1-12 Mediu înconjurător cu agresivitate chimică XA 2 moderată. este expus contactului cu apa ce conţine cloruri. clasele de expunere sunt.: suprafeţele orizontale de beton expuse la XF 3 ploaie şi îngheţ Saturare (forte) cu apă conţinând agenţi de Ex.: elemente ale structurilor marine XS 3 valurilor. Ex. Mediu umed.5…≥5. inclusiv săruri pentru dezgheţ. dalajele parcurilor de staţionare a vehiculelor. Agresivităţii chimice Caracteristica chimică XA 1 Ape de suprafaţă şi subterane SO2-4 în mg/l ≥200…≤600 pH ≤6. clasele de expunere sunt grupate după cum urmează Mediu cu umiditate moderată Ex.: drumuri şi tabliere de poduri expuse dezgheţ sau apă de mare agenţilor pentru dezgheţ – suprafeţe verticale de beton expuse direct acţiunilor agenţilor de XF 4 dezgheţ şi îngheţului – zone de structuri marine supuse acţiunii valurilor şi expuse la îngheţ AGRESIVITATE CHIMICĂ Agresivitatea chimică asupra betonului se produce în soluri. având o altă origine decât cea marină. conf. rareori uscat Ex. cum se indică în tabelul 1-6. udate şi stropite cu XD 3 ape ce conţin cloruri: şosele. Studii pentru determinarea agresivităţii chimice sunt necesare în situaţiile următoare: • Agresivitatea nu se încadrează în limitele din tabelul 1-12.5 >40…≤100 >3000…≤6000 <4.5…≥4. • Agentul poluant conţine alte substanţe chimice agresive. este expus în exploatare acţiunii clorurilor prezente în apa de mare. Expunere la aerul ce vehiculează săruri marine. Clasificarea apelor de mare este dependentă de localizarea geografică şi clasificările trebuie validate la locul unde betonul se aplică. diferitele clase de expunere sunt: Saturare moderată cu apă fără agenţi pentru Ex.5 CO2 agresiv în mg/l ≥15…≤40 XA 2 XA 3 > 600…≤3000 <5.: suprafeţe verticale de beton supuse ploii XF 1 dezgheţ şi îngheţului Saturare moderată cu apă cu agenţi pentru Ex. COROZIUNEA DATORATĂ CLORURILOR PREZENTE ÎN APA DE MARE În situaţiile în care betonul armat sau betonul ce conţine piese metalice înglobate. până la saturare 28 . • Existenţa unei viteze mari de scurgere a apelor ce conţin substanţe chimice din tabelul 1-12.0 >100. apele subterane.: piscinele – beton expus apelor industriale XD 2 ce conţin cloruri Mediu cu alternanţa umidităţii şi a uscării Ex. Mediu înconjurător cu agresivitate chimică XA 1 slabă.

Dintre factorii care determină asemenea fenomene. Compuşii rezultaţi sunt levigaţi cu uşurinţă. produşi din fermentaţii etc. apa de ploaie. • coroziunea prin levigare (Tip I) este cauzată de apele lipsite de duritate. acid clorhidric. se datorează reacţiilor chimice dintre componenţi ai mediului agresiv şi ai cimentului. prin reacţia de schimb de ioni şi prin cristalizarea carbonaţilor cu mărire de volum. industriale). produsă de soluţiile cu caracter alcalin (hidroxizi de sodiu şi potasiu). M. se pot aminti apele sulfatice. coroziune de tip III. Corodarea armăturii va conduce şi la dislocări în straturile de acoperire cu beton. lactic. se formează produşi cu proprietatea de mărire importantă a volumului. reziduale. Prezenţa unor săruri care nu reacţionează direct cu componenţii betonului.5. De obicei acest tip de coroziune apare în prezenţa apelor carbonice a diverselor soluţii acide. schimbă concentraţia ionicã a soluţiei. 568) 2 29 . se datorează reacţiilor chimice dintre constituenţi ai mediului agresiv şi piatra de ciment. apele cu dioxid de carbon. Ispas T. acid percloric etc. (Ionescu I. produsă de soluţiile concentrate de cloruri. sulfuric. fluorhidric. soluţiile de săruri de amoniu (fără sulfat de amoniu). până la saturare >3000…≤12000 >12000…≤24000 Nu este întâlnită în practică Moskvin V. produsă de gazele. 1997. acid cloros. formic. vaporii şi soluţiile cu caracter acid (clor. acid cloric. Apele uşoare (fără duritate) dizolvă şi spală la început hidroxidul de calciu şi apoi hidrosilicaţii şi hidroaluminaţii de calciu. coroziune de tip II. Acţiunea corozivă a acizilor are loc în medii cu pH < 6. ceea ce duce la apariţia unor tensiuni în masa betonului. constând în interacţiunea chimică dintre constituenţii mediului agresiv şi cei ai pietrei de ciment. în urma pătrunderii acestora în beton prin fenomene de ascensiune capilară sau permeabilitate. Produşii rezultaţi pot fi solubili şi levigaţi sau nesolubili şi precipitaţi în mase gelice. accelerând coroziunea. având ca efect final distrugerea pietrei de ciment. azotic. de soluţiile de acizi organici care dau săruri solubile de calciu (ex: apa industrială dedurizată recirculată. rezultatul final fiind dezalcalinizarea (până la dezagregare) şi distrugerea liantului (a pietrei de ciment). sulfuros. care va permite infiltrarea acestor acizi până la armătură. p. În urma reacţiilor chimice. acid hipocloros. gaze conţinând SO2 sau H2S etc. apa rezultată din topirea zăpezilor. Dintre cei mai des întâlniţi se pot aminti: clorhidric. Pericolul apare atunci când masa de beton are în volumul său o suficientă reţea de microfisuri. datorată dizolvării unor produşi de hidratare a cimentului. Acizii se găsesc în general în ape (naturale.DURABILITATEA BETONULUI NH4+ în mg/l Mg2+ în mg/l Sol SO2-4 în mg/l Aciditate mg/kg ≥15…≤30 ≥300…≤1000 ≥2000…≤3000 >200 >30…≤60 >1000…≤3000 >60…≤100 >3000.). • • Conform PC-1/1990 coroziunea betonului se pot clasifica în: • coroziune alcalină. distrugându-l.. apa din râuri şi lacuri). coroziune prin cristalizare. acetic. humic. (1952) a stabilit următoarele mecanisme ale coroziunii betonului: • coroziune de tipul I 2 . • coroziune acidă.

. Materiale de construcţie.. IABSE San Francisco. 18. Cod de practică pentru executarea lucrărilor din beton. Litvan G. Rezistenţele şi deformaţiile betonului. Editura Tehnică. Tehnologia lucrărilor de construcţii.. Ilinoiu G.. pag. Moldovan V. Popa R. 3. NE 013-2002.. August 1995. 9. 1997.. 22. PC-1/1990. Antreprenorul (2000). Serbescu C. Construction Canada. Cathodic Protection for Steel Reinforcement. 17. execuţie şi exploatare (urmărire şi intervenţii) privind protecţia împotriva coroziunii a construcţiilor de oţel. 21. Ilinoiu G. 10. Protecţia anticorozivă a armăturilor I – Fenomenul de coroziune al armăturilor de oţel. May 2001. 1982. Ionescu I.. Editura UTCB. 1992.. Bucureşti.... 6. Grimaldi G.. Performance of Materials in Use. 2003.. BIBLIOGRAFIE LA CAPITOLUL 1 1. beton armat şi beton precomprimat. 1984. pp. Teoreanu I. Editura Tehnică. Durabilitatea Betonului.. Construcţii cu structură metalică..G.. pag. Editura Tehnică 1986. Îndrumător pentru diagnosticarea stării de degradare şi metode de remediere şi protecţie anticorozivă a elementelor din beton armat degradate prin coroziune în medii agresive pe bază de clor. 24. 2002. Options for inhibiting corrosion in concrete bridges. Teodorescu M. 5. Vol.. Chesaru E. Budan C. 12. UTCB. 7. 24. 13. Crăciunescu L. 14. 36-37. Proprietăţile şi tehnologia betoanelor. Dalban C. 43. Brousseau R.6. Mîrşu O. 43-45. Canada.. Editura Fundaţiei România de Mâine. 3. . Popa E. 1984. Materiale de construcţie. NE 012-1999. 1997. Raharinaivo A. 1.... Steopoe Al. beton armat şi beton precomprimat. octombrie 2001. C 244-1993. Ilinoiu G. Nedelcu N. Editura UTCB. 3. 1984. NRCC-44757. Forcasting the condition of a reinforced concrete structure under corrosion. Building Science Insight. 24-26. 1995. Ispas T. Nr. 11. UTCB. Filimon I. Făcăoaru I. Durabilitatea betonului armat. no. 1997. Ghid pentru inspectarea şi diagnosticarea privind durabilitatea construcţiilor din beton armat şi beton precomprimat.. 4... Ed.. 1998. 1964. Postelnicu T. Tehnică.. Nicolescu L. Nr. Teză de doctorat.. Teză de doctorat. (Partea 1 – Beton şi beton armat).. Teodorescu M. Construcţii Civile şi Industriale Anul III. 30 .. Durabilitatea betoanelor. Zamfirescu D. Protecţiile anticorozive în construcţiile industriale şi civile. beton armat şi beton precomprimat. 1. Cod de practică pentru execuţia elementelor prefabricate din beton.. cu mărire de volum. GP 035-1998. 16.DURABILITATEA BETONULUI constă în cristalizarea sărurilor în porii betonului. Sept. având ca rezultat distrugerea betonului în profunzime. 1971. v. Editura Tehnică. 23. 2. Matrix Rom Bucureşti.. Contribuţii la implementarea unor tehnologii şi procedee tehnologie moderne pentru protecţia şi consolidare elementelor de construcţii.. Simion Al. Contribuţii în managementul şi ingineria proceselor de construcţii pentru realizarea lucrărilor de reparaţii şi consolidări a elementelor din beton. Materiale de construcţie. Dima S. Degradarea Construcţiilor. S.Oct. Popescu P. Tertea I. 19.. 2000. 20. Editura Tehnică. Avram C. Ghid de proiectare. 15. 8.Y. Construction Canada. Editura UTCB. Qian.

Teodorescu M. nisip. betonul este „un material compozit obţinut prin amestecul omogen al cimentului. ciment şi apă. care după întărire are un aspect de conglomerat cu rezistenţe mecanice şi fizico-chimice”. bine omogenizate. (1971). Astfel. betonul este „un material compozit obţinut din amestecuri artificiale. nisip. în urma întăriri se formează matricea (piatră de ciment) care înglobează particule nehidratate de ciment. pietriş sau piatră spartă şi apă. Figura 2-1. betoanele sunt “amestecuri bine omogenizat de liant. aditivi şi / sau adaosuri minerale. betonul este „un conglomerat coerent alcătuit din piatră de ciment şi agregate”. CONSIDERAŢII GENERALE Conform definiţiei date de Steopoe Al. betonul este “un material compozit obţinut din amestecuri artificiale. Pe lângă aceste componente de bază. depind de dezvoltarea în timp a legăturilor chimice şi fizice dintre particulele de ciment şi agregate. pietrişului şi apei. • Teoreanu I. care după întărire are un aspect de conglomerat. betonul este „un material compozit obţinut prin omogenizarea amestecului de ciment. precum rezistenţa şi durabilitatea. (1984). bine omogenizate.. (1964). • NE 013-2002. la care se adaugă în situaţiile motivate tehnic.. • Popa R. ale căror proprietăţi se dezvoltă prin hidratarea şi întărirea cimentului”. betonul mai poate conţine adaosuri şi / sau aditivi”. Imagine structură beton Sursă: Stutzman P. aer şi apă..CARACTERISTICI DE COMPOZIŢIE ALE BETOANELOR CAPITOLUL 2. • DEX (1998). Moldovan V. agregate şi apă format prin întărirea pastei de ciment (ciment şi apă). cu rezistenţe mecanice şi fizico-chimice”. 1993 31 . Nicolescu L. CARACTERISTICI DE COMPOZIŢIE ALE BETOANELOR 2. • NE 012-1999. Dintre alte definiţii date betonului se pot reţine următoarele: • Avram C. care se transformă prin uscare într-o masă foarte rezistentă şi se foloseşte în construcţii”. Multe din caracteristicile betonului. care după întărire dau un material cu aspect de conglomerat”. betonul este „un amestec de pietriş.1. (1982). nisipului. .

. agregatului.betoane cu lianţi pe bază de zgură şi cenuşi active. adaosului.1. concasaj etc. • după modul de întărire: .betoane cu întărire accelerată prin tratare termică. • după modul de armare: betoane simple sau armate (cu armătură elastică.beton având densitate aparentă în stare uscată (105 oC) de maximum 2000 kg/m3. . care fac priză şi se întăresc în timp.agresive (mediu marin.betoane cu lianţi minerali (ciment cu sau fără adaos). rezistente la sulfaţi.betoane foarte refractare rezistente T > 1300 oC. agricole. rigidă.betoane compactate mecanic. • după modul de punere în lucrare: .).CARACTERISTICI DE COMPOZIŢIE ALE BETOANELOR Clasificarea betoanelor se poate realiza după mai multe criterii.betoane cu punere în lucrare obişnuită. .betoane cu diferite tipuri de agregate naturale (balastieră.beton foarte greu . 3 transformarea reversibilă a unui gel în sol 32 .betoane cu agregate uşoare (poroase.betoane cu punere în lucrare turnare sub apă etc. construcţii hidrotehnice.30 kcal/mhoC. .beton având densitate aparentă în stare uscată (105 oC) de maximum 2500 kg/m3. • după modul de compactare: .1300 oC. .2.).betoane refractare rezistente la T = 1100 oC….betoane cu punere în lucrare prin pompare.5 până la 50 μm). . drumuri. . dispersă). .2. Amestecat cu apa formează paste tixotrope3. • după capacitatea de izolaţie termică şi rezistenţă la mediile chimice agresive: . aditivilor): . CIMENTUL 2.betoane cu lianţi organici (răşini sintetice). • după densitate aparentă: .betoane cu punere în lucrare prin torcretare. Rc < 10 N/mm2. antiacide etc. . CARACTERISTICI STRUCTURALE ŞI DE COMPOZIŢIE ALE CIMENTULUI PORTLAND Cimentul este un material pulverulent (având dimensiunile particulelor de 0. naturale sau artificiale etc.betoane rezistente acţiunii chimic . 2.beton având densitate aparentă în stare uscată (105 oC) mai mare de 2500 kg/m3. Rc <15…45 N/mm2. .betoane compactate manual. . instabil din punct de vedere chimic. hidrofil. .beton uşor . • după domeniile de utilizare: pentru construcţii civile.betoane cu întărire normală. industriale. . împotriva radiaţiilor. formând “piatra” de ciment.). .beton cu densitate normală (semigreu şi greu) . dintre care se pot menţiona: • după compoziţie (tipul liantului. . decorative etc.70 kcal/mhoC. .betoane de izolaţie – rezistenţă λ ≤ 0.betoane de izolaţie cu λ ≤ 0. de natură bazică.betoane cu punere în lucrare prin injectare.

Datorită aceste invenţii. 1994) Figura 2-2. a pus bazele progresului în domeniul tehnologiei cimentului şi al lucrărilor de construcţii din beton şi beton armat. Astfel. Începând cu epoca Renaşterii (sec. 1993 Figura 2-3.2. De abia. datorită evenimentelor furtunoase care au însoţit prăbuşirea orânduiri sclavagiste. prin reacţiile chimice ce au loc în procesul de fabricaţie. Aspdin J. a. sub ruine.2. deoarece se asemăna cu piatra de Portland . Imagini particule de ciment. numeroase realizări ale moşteniri ştiinţifice a lumii antice au fost îngropate pentru multe secole. b. În perioada Evului Mediu. (Opriş S. STRUCTURA CLINCHERULUI Cimentul Portland este un material mineral. 2. Produsul obţinut de către romani. piatră spartă. realizând cimentul hidraulic: numit de către el . care după amestecarea cu apă face priză şi se întăreşte. varul. datorită revoluţiei industriale. fin măcinat. Inventatorul a încălzit într-un cuptor un amestec de calcar şi argilă. în anul 1824. începând cu secolul al XVIII–lea.un calcar exploatat pe insula Portland aflată pe coasta Britanică. (NE 013-2002) Cimenturile Portland se obţin din măcinarea fină a clincherului Portland sau a clincherului Portland împreună un mic adaos de gips şi / sau alte substanţe pentru reglarea timpului de priză.ciment Portland. Granulă de clincher Sursă: Stutzman P. a început dezvoltarea reală a preocupărilor legate de cercetarea şi aplicarea noilor descoperiri ale cimentului. secţiune 320 μm (x 350). tuf vulcanic şi apă a fost denumit “caementum” – “ciment” sau “mortarium” – “mortar”. studiind experienţa lumii antice care a avut o deosebită importanţă în dezvoltarea gândirii tehnice. Ceea ce a rămas din această moştenire (păstrată întro mare măsură datorită Bizanţului şi apoi a arabilor) a fost adaptat nevoilor şi cerinţelor societăţii feudale medievale. a obţinut patentul pentru “cimentul Portland”. calcarul şi tuful vulcanic de către romani şi greci. destinaţi să lege într-un tot elementele aflate sub formă de particule sau bucăţi erau folosiţi în construcţii: gipsul de către egipteni şi argila.. un zidar din Anglia. şi a măcinat fin amestecul. Aspdin J. oamenii de ştiinţă s-au educat şi instruit.. din amestecuri de nisip. XVI). care după întărire îşi conservă rezistenţa şi stabilitatea şi sub apă. . 10 μm 33 .CARACTERISTICI DE COMPOZIŢIE ALE BETOANELOR Încă din antichitate o serie de lianţi naturali.

a modului de realizare a amestecării. Faza de clincherizare. • topirea parţială a materialului şi umplerea parţială a porilor este denumit clincherizare. 2-2 şi 2-3).. ele conţin. II. Componenţii mineralogici ai clincherului. respectiv: • dozarea amestecului de materii prime în funcţie de capacităţile instalaţiei. materialele componente suferă modificări fizico-chimice.. din constituenţi. semiuscată sau uscată). Faza de deshidratare. în cantităţi mici. decarbonatarea şi clincherizarea propriu-zisă. la temperaturi ridicate. IV. în funcţie de natura lor. materialele neorganice pot prezenta unul din următoarele fenomene: • mărirea porozităţii din cauza evaporării apei de cristalizare. 1000 800 400 0 0 I 800 II 1250 3350 III 3700 4200 KJ/Kgcl IV Sursă: Opriş S. semiumedă. Dacă umplerea porilor este aproape completă. precum faze cristaline mixte şi faze independente (substanţe chimice de însoţire a clincherului). la temperaturi de 1450-1550 oC. • uscarea (deshidratarea). preîncălzirea. aglomerându-se şi fuzionând în granule numite clincher care au dimensiunile cuprinse între 5 până la 25 mm (fig. de obicei din calcar şi argilă (Opriş S.CARACTERISTICI DE COMPOZIŢIE ALE BETOANELOR Tabel 2-1. faza procesului tehnologic de producţie în care amestecul de materii prime este transformat prin prelucrări prin ardere într-un compus mineralogic. până la clincherizare4 a unui amestec brut şi omogenizat. Q [oC] 1400 Figura 2-4. Faza de încălzire. 1994.5 Clincherul Portland este fabricat prin arderea în cuptoare speciale rotative. nu sunt combinaţii pure (datorită naturii mineralogice a materiilor prime. este denumit refractaritate (când temperatura depăşeşte 1600 oC). • răcirea clincherului (cristalizarea amestecului mineral). fenomenul se numeşte vitrificare (când porozitatea se consideră a fi mai mică de 2%). 4 34 . datorate reacţiilor de formare a componenţilor mineralogici. La aceste temperaturi. care determină proprietăţile cimentului. componenţi altor faze. Variaţia temperaturii în procesul de obţinere a clincherului I. precum şi de caracteristicile instalaţiei de fabricare a clincherului. succesiunea principalelor faze şi procese fizico-chimice pe care le suferă amestecul de materii prime în procesul de obţinere a clincherului este acelaşi. • deformarea unor materiale sub propria greutate. 1994). Faza de decarbonatare. III. Indiferent de materiile prime folosite şi de modul de preparare (pe cale umedă. a tratamentului termic şi a răcirii clincherului). Compoziţia mineralogică a clincherului de ciment Portland Component mineralogic % CaO3 60-67 SiO2 19-24 Al2O3 4-7 Fe2O3 2-6 MgO 4-5 SO3 3 P2O5 1. La încălzirea progresivă. (când porozitatea se consideră a fi mai mică de 8%). este numită clincherizare (arderea clincherului).

2. notat simbolic C3S. structura cimentului întărit. notat simbolic C2S. c. denumit alit. dioxid de siliciu SiO2. determinate după timpul de întărire de 28 de zile. compuse din cristale de detaliere pe culori C3S (maro). Componenţi mineralogici ai cimentului Portland. sunt: • silicatul tricalcic ( 3CaO·SiO2). C3S rotunjite. Clasele standardizate de rezistenţă la compresiune ale cimenturilor Portland. • oxidul de calciu (CaO). denumit belit. C2S (albastru). C3A (gri). sunt 32. oxid de aluminiu Al2O3) şi adaosuri (silicioase. care prezintă solubilitate mică în apă. denumit celit. • aluminatul tricalcic (3CaO·Al2O3) notat simbolic C3A. notat simbolic C4AF. 2001 respectiv C3A (secţiune 200 µm). diametre mici de particule (sub 1μm). un amestec de silicaţi şi aluminaţi de calciu (oxid de calciu CaO. • oxidul de magneziu (MgO). precum alcalinii de sodiu şi potasiu (Na2O·8CaO·3Al2O3 şi K2O·23CaO·12HO2). 42. 35 . Aceşti compuşi se transformă prin reacţii de hidratare . • masa vitroasă (resturi de topitură necristalizată din cauza răcirii rapide). Sursă: Stutzman P.5. • silicatul bicalcic (2CaO·SiO2). feruginoase (Fe2O3)). • alţi compuşi.5 N/mm2.3. denumit brownmillerit.CARACTERISTICI DE COMPOZIŢIE ALE BETOANELOR a.5 şi 52.hidroliză în silicat de calciu hidratat amorf şi hidroxid de calciu cristalin. • aluminoferitul tetracalic (4CaO·Al2O3·Fe2O3). structura clincherului (secţiune 100 µm): b. aluminoase Al[OH]3. care apar în cazul folosirii unor materii prime cu conţinut peste limitele admise de sodiu şi potasiu. în esenţă. Figura 2-5. Principalii componenţi mineralogici ai cimentului Portland Sursă: NISTIR 6962 2. COMPOZIŢIA MINERALOGICĂ Cimenturile Portland reprezintă. C2S rugoase şi faza interstiţială C4AF C4AF (alb). Imagini microscopice ale clincherului şi cimentului.

ceea ce este în favoarea realizării proprietăţilor fizico – chimice ale acestuia şi a durabilităţii sale. care hidratează lent. M.. 1984.. dar şi faptul că prezenţa unei umidităţi ridicate în amestec este necesară un timp cât mai îndelungat. 1997. indică o viteză diferită de hidratare a componenţilor cimentului. 1994. Ionescu I. M. Teodorescu M. Neville A. recomandate în structurilor masive etc. Prin ponderea diferită a componenţilor se pot obţine diverse tipuri de ciment.. sau cu degajare mare de căldură utilizate la turnarea betonului pe timp friguros ori tratate termic etc.. Neville A... Ionescu I. Figura 2-6. 1994... Component mineralogic Căldura de hidratare (J/g) 7 zile 28 zile 460 485 105 167 661 866 251 377 Rezistenţa la compresiune MPa C3S C2S C3A C4AF Apă legată (%) 3 zile 406 21 590 92 C3A C4AF C3S 90 zile 519 184 929 414 C3S C4AF C2S C2S C3A 0 3 7 14 28 zile 0 3 7 28 Figura 2-7. Cantitatea de căldură cea mai mare se eliberează prin hidratarea C3A şi a C2S. Umiditatea trebuie să asigure întreţinerea proceselor de hidratare a componenţilor mineralogici.. Viteza de hidratare a principalilor Figura 2-8. Opriş S. Ispas T.. Căldura de hidratare a componenţilor mineralogici ai cimentului.CARACTERISTICI DE COMPOZIŢIE ALE BETOANELOR C3A C3S C4AF C2S Hidratarea cimentului este un proces exotermic. Viteza de degajare a căldurii componenţilor mineralogici ai cimentului Sursă: Popa R.. Tabel 2-2. Căldură de hidratare J/g 0 3 7 28 180 zile Tabelul 2-2 şi figura 2-6 indică diferenţe foarte mari atât între cantitatea de căldură cât şi între viteza de degajare a acestuia de către componenţii cimentului. Ispas T. în scopul ameliorării continue a structurii betonului. 2003. Teodorescu M. Opriş S. cu degajare mică de căldură. cu degajare de căldură. Creşterea rezistenţei la compresiune a componenţi mineralogici ai cimentului portland componenţilor mineralogici Sursă: Popa R.. 1997. 2003 180 zile Curbele din figura 2-7.. Căldura de hidratare a cimentului este aproximativ egală cu suma căldurilor de hidratare a componenţilor.. 36 .. 1984.

figura 2-8. compoziţie. capilari. atunci când granulele de ciment intră în contact cu apă reacţionează întâi aluminatul tricalic (C3A). în timp.4. 5μm (după 2 zile). 2.CARACTERISTICI DE COMPOZIŢIE ALE BETOANELOR În ceea ce priveşte variaţia rezistenţei la compresiune. evidenţiază importanţa C3S în primele zile şi următoarele 4-5 săptămâni de la preparare şi a C2S după acest interval de timp. Aceste procese determină.2] 2C2S + 4H = C3S2H3 + CH Dacă se urmăreşte microscopic desfăşurarea procesului de hidratare a particulelor de ciment. pelicula de geluri are o grosime de două ori mai mare decât particule de ciment din care provine. [2. structura pietrei de ciment. Astfel. iar hidratarea lor este reprezentată de ecuaţiile chimice [1] şi [2]. care se dizolvă şi se cristalizează în stare hidratată. formă şi dimensiuni) pentru acelaşi ciment. silicaţii de calciu (C2S şi C3S) reacţionează cu moleculele de apă formând hidrosilicaţi de calciu (3CaO·2SiO2·3H2O) şi hidroxid de calciu (Ca[OH]2).2. constituită din apă sau soluţii (cu compoziţie şi concentraţie diferită) sub formă absorbită sau liberă. se poate observa că. 37 . a b Figura 2-9. Structura pietrei de ciment întărite se poate clasifica în trei faze principale: • faza solidă. alcătuită din granule nehidratate şi produse de hidratare diferite (ca structură. sferici şi fisuri. formând etringit (3CaO·Al2O3·3CaSO4·32H2O).1] 2C3S + 6H = C3S2H3 + 3CH [2. Se constată că. În acelaşi timp. În contact cu apa. • faza gazoasă. b. constituită în porii de gel. Microscopie electronică: a. care formează o peliculă în jurul granulelor de ciment. la diferite interval de întărire. • faza lichidă. s-a format un sistem de granule de ciment învelite în pelicule de geluri aflate într-o soluţie de aluminat tricalic (C3A). Evoluţia hidratării în timp a granulelor de ciment. modificări importante reologice ale pastei de ciment. Aceşti componenţi sunt cunoscuţi sub notaţia de C-S-H (C3S2H3) şi CH. sunt deosebit de complexe. limita de curgere şi vâscozitatea plastică a pastei de ciment cresc continuu. 10 μm (după 7 zile) 5 studiul curgerii lente şi a deformării în timp a corpurilor solide sub acţiunea forţelor exercitate asupra lor. după amestecarea cimentului cu apa. produşii de hidratare – hidroliză formând. HIDRATAREA CIMENTULUI Procesele fizico-chimice care au loc în sistemul ciment Portland – apă. Sub aspect reologic 5 . reacţionează şi silicatul tricalcic (C3S). concomitent.

1993 după 1 zi a. Figura 2-10. imagine la microscop (250 X) după 7 zile după 28 zile după 1 zi b. proprietăţile cimentului întărit depind de volumul de geluri şi cristale care se formează în timpul proceselor de hidratare . Amplificare progresivă a imaginilor electronomicroscopice ale detaliilor structurale a evoluţiei în timp a microstructurii cimentului Sursă: Stutzman P. imagine la microscop ( 500 X) după 7 zile după 28 zile după 1 zi c. imagine la microscop (2000 X) după 7 zile după 28 zile 38 .hidroliză. Din acest motiv. hidratarea granulelor de ciment se realizează numai pe o adâncime de câţiva microni (aproximativ 15% din volumul său)..CARACTERISTICI DE COMPOZIŢIE ALE BETOANELOR De menţionat este faptul că. imagine la microscop (1000 X) după 7 zile după 28 zile după 1 zi d.

cimenturile Portland se clasifică în următoarele grupe. cimenturi Portland alitice şi cimenturi Portland belitice. rezistente la temperaturi ridicate). SR EN 196-2/1995 şi SR EN 197-1/2002 Tipuri principale Puzzolană Naturală P Naturală calcinată Q Silicioasă V Calcică W Notare tipuri de ciment uzuale CEM I Ciment Portland Ciment CEM Portland cu II zgură Ciment Portland cu silice ultrafină Ciment Portland cu puzzolană Ciment Portland cu cenuşă zburătoare Ciment Portland cu şist calcinat CEM I CEM II/A-S CEM II/B-S CEM II/A-D 95-100 - 6-10 - - - - - - - 80-94 6-20 65-79 21-35 90-94 - CEM II/A-P CEM II/B-P CEM II/A-Q CEM II/B-Q CEM II/A-V CEM II/B-V CEMII/A-W CEMII/B-W CEM II/A-T CEM II/B-T 80-94 65-79 80-94 65-79 80-94 65-79 80-94 65-79 80-94 65-79 - - 6-20 21-35 6-20 21-35 6-20 21-35 - 6-20 21-35 6-20 21-35 - - 39 Componente auxiliare minore Zgură de furnal S Compoziţie (procente de masă a) Componente principale Cenuşă Şist calcinat zburătoare T Şist calcinat T Calcar Silice ultrafină D Clincher K LL L 0-5 0-5 0-5 0-5 0-5 0-5 0-5 0-5 0-5 0-5 0-5 0-5 0-5 0-5 . ciment puzzolanic (tip IV) şi ciment compozit (tip V). după conţinutul şi natura adaosurilor: cimenturi fără adaos şi cimenturi cu adaos. după domeniile de utilizare: cimenturi pentru construcţii obişnuite. 2003.. rezistente la agresivitatea sulfatică. SR EN 196-2/1995 şi SR EN 197-1/2002. Tabel 2-3. ciment Portland compozit (tip II). TIPURI DE CIMENT Principalele criterii de clasificare ale cimenturilor sunt: • • • după caracteristicile clincherului: cimenturi Portland normale.2. ciment de furnal (tip III). de sondă. expansive pentru etanşări la lucrări speciale.CARACTERISTICI DE COMPOZIŢIE ALE BETOANELOR 2. construcţii rutiere.5. diferenţiate în funcţie de procentul de clincher şi adaosuri folosite în fabricaţie: ciment Portland (tip I). Conform NE 012-1999. cimenturi pentru elemente prefabricate şi cimenturi pentru domenii cu condiţii specifice (de ex. Principalele tipuri de ciment Sursă: Teodorescu M.: hidrotehnice. cimenturi albe şi colorate.

.. 42..... în cimenturile puzzolanice CEM IV/A şi CEM IV/B şi în cimenturile compozite CEM V/A şi CEM V/B componentele principale altele decât clincherul trebuie să fie declarate în denumirea cimentului Observaţie: Simbolurile care definesc un anumit ciment sunt: • I..... CARACTERISTICILE ŞI PROPRIETĂŢILE CIMENTULUI PORTLAND Cimenturile folosite la prepararea betoanelor se caracterizează prin: densitate........ Densitatea absolută a cimentului Portland variază între 3050…3150 kg/m3 în funcţie de compoziţia mineralogică a cimentului.. CEM III 2.......31-50 ............ 0-5 CEM puzzolanic CEM IV/B 45-64 IV ............. 0-5 a ...... 21-35 ..... dintre principalele proprietăţi ale cimentului se pot enumera: 1... LL L 0-5 0-5 0-5 0-5 0-5 0-5 CEM III/A 35-64 36-65 0-5 CEM III/B 20-34 66-80 0-5 CEM III/C 5-19 81-95 0-5 Ciment CEM IV/A 65-89 . timp de priză. Fineţea de măcinare (SR 227/2-98. 0-5 Ciment CEM V/A 40-64 18-30 ... determinate în conformitate cu standardul SR EN 196-1:1995 fie la 2 zile....... II........ • 32...........6-20 ....5... rezistenţă mecanică................... b ....... 40 .................18-30 ..În cimenturile Portland compozite CEM II/A-M şi CEM II/B-M. ...... 36-55 .....CARACTERISTICI DE COMPOZIŢIE ALE BETOANELOR Compoziţie (procente de masă a) Componente principale Cenuşă Şist calcinat zburătoare T Silice ultrafină D Puzzolană Naturală P Naturală calcinată Q Silicioasă V Şist calcinat T Calcar Componente auxiliare minore Tipuri principale Calcică W Notare tipuri de ciment uzuale Zgură de furnal S Clincher K Ciment Portland cu calcar Ciment Portland compozit Ciment de furnal CEM II/A-L CEM II/B-L CEMII/A-LL CEM II/B-LL CEM II/A-M CEM II/B-M 80-94 65-79 80-94 65-79 80-94 65-79 - 6-20 21-35 6-20 21-35 .. căldură de hidratare. Astfel... III.................Proporţia de silice ultrafină este limitată la 10 %..5 – sunt clasele de rezistenţă standard la compresiune la 28 zile exprimate în MPa şi determinat în conformitate cu SR EN 196-1:1995.. • N şi R – simboluri pentru rezistenţa la compresiune iniţială uzuală (N) şi pentru rezistenţă la compresiune iniţială mare (R)...... 11-35 . stare de conservare..6........... c ........ durabilitatea şi contracţia şi expansiunea....2...cimenturi cu întărire rapidă. fie la 7 zile şi trebuind să cuprindă condiţiile din anexa 1.. Se exprimă cantitativ prin suprafaţa specifică.....Valorile din tabel se referă la suma componentelor principale şi auxiliare minore.. 2... uzual cuprinsă între 3000 (cm2/g) cimenturi obişnuite…5500 (cm2/g) .. IV şi V – reprezintă tipul principal de ciment...... 0-5 CEM compozit V CEM V/B 20-38 31-50 ..5 şi 52.... fineţe de măcinare... SR EN 196-6/94) influenţează viteza de hidratare a particulelor.........

.CARACTERISTICI DE COMPOZIŢIE ALE BETOANELOR 3. Starea de conservare (SR EN 196-6/94). 1994.. care indică faptul că după amestecarea cimentului cu apa. • stadiul III de alterare care indică alterare totală – evidenţiat prin formare de piatră de ciment. prin păstrare. Sub aspect termic. structura pietrei de ciment prin modificări reologice ale pastei.. Ispas T. Timpul de priză (SR EN 196/3-95) – produşii de hidratare-hidroliză formează. în timp. Figura 2-11. Teodorescu M. Starea de conservare se apreciază prin examinarea probelor de ciment. începutul prizei corespunde unei creşteri rapide a temperaturii.. pasta de ciment se rigidizează şi îşi reduce volumul la uscare. de aceea este necesar a se stabili aceste caracteristici generale pentru fiecare tip de ciment folosit. • stadiul II de alterare care indică alterare parţială – evidenţiat prin formarea de cocoloaşe (bulgări). conducând spre o structură poroasă. Începutul şi sfârşitul prizei cimenturilor diferă după compoziţia mineralogică. care sfărâmă parţial la strângerea lor între degete. precum şi a pierderii fazei lichide a gelurilor. iar sfârşitul prizei unei temperaturi de vârf. parametrii reologici au salt brusc.96).. Datorită creşterii şi împâslirii cristalelor. care se sfărâmă uşor şi integral la strângerea lor între degete. Căldura de hidratare (SR 227/5. Viteza de dezvoltate a căldurii de hidratare Sursă: Popa R. Ionescu I. Tabel 2-4. 2003. respectiv de C3A şi C3S. În acest moment. funcţie de gradul de alterare a acestora. Opriş S. limita de curgere şi vâscozitatea plastică a pastei de ciment cresc continuu. raportul A/C..evidenţiat prin formarea de cocoloaşe (aglomerări) ale particulelor de ciment. conţinutul de adaos. procesul de priză este însoţit de schimbări de temperatură în pasta de ciment. După gradul de alterare se pot distinge. (fig.. indicând existenţa unui sistem structurat şi nu a unui fluid plastic. Neville A. 1984. 2-12). care sunt puternic exotermi (aproximativ 500 j/g). Dezvoltarea în timp a căldurii de hidratare Component mineralogic C3S C2S C3A C4AF 3 zile 406 21 590 92 Căldură de hidratare (J/g) 7 zile 28 zile 460 485 105 167 661 866 251 377 90 zile 519 184 929 414 Căldură de hidratare J/g C3A C3S C4AF C2S 0 3 7 28 180 zile 5. priza falsă indică o rigidizare accentuată prematură. 1997. Priza falsă diferă de priza normală 41 . este cea care se degajă în timpul reacţiilor chimice care au loc în pasta de ciment. fineţea de măcinare. trei stadii: • stadiul I de alterare care indică început de alterare . o hidratare prematură şi. în funcţie de evoluţia hidratării. alterarea cimentului. Spre deosebire de priza normală. Cantitatea de căldură este dependentă de componenţi mineralogic ai cimentului. 4. dar păstrează reţeaua celulară nemodificată. al începerii prizei cimentului. M. este determinată de hidrofilia granulelor de ciment şi umiditatea mediului care provoacă. după câteva minute de la amestecarea cimentului cu apa.

Funcţie de rezistenţa iniţială pentru fiecare clasă sunt definite. plasticitatea (consistenţa) iniţială se poate redobândi prin reamestecare fără adăugare de apă şi priza rapidă – pierderea plasticităţii imediat după prepare. Sursă: NRC. raportul A/C etc.5.0 52. o clasă cu rezistenţă iniţială normală – notată (N) şi o clasă cu rezistenţă iniţială mare – notată (R ). însoţit de degajare puternică de căldură. Cerinţele fizice ale cimenturilor uzuale Clasa de rezistenţă 32.5 R ≥ 20.) iniţială standard 2 zile 28 zile - 32. prin formarea unui sistem structurat (schelet rigid) şi nu a unui fluid plastic. determinând rigidizarea acestuia. priză falsă. plasticitatea iniţială nu se poate redobândi prin reamestecare. Reamestecarea pastei de ciment.0 Sursă: Buchman I.5 R ≥ 10.5 N ≥ 10. conţinutul de adaos.CARACTERISTICI DE COMPOZIŢIE ALE BETOANELOR prin faptul că nu este însoţită de o degajare importantă de căldură.5 N ≥ 20.5 ≥ 45 6. b. formând cu trecerea timpului cristale aciculare. Începutul şi sfârşitul prizei cimentului variază în funcţie de compoziţia mineralogică a fiecărui tip de ciment. Clasele standardizate de rezistenţă la compresiune ale cimenturilor Portland. Figura 2-12. determinate după timpul de întărire de 28 de zile.5 ≥ 75 42. Hidratare anormală a C3A poate conduce la priză rapidă. reprezintă realizarea unui salt important ai parametrilor reologici. scurte sau lungi.5…52.5 N 32. fără adăugare de apă. Tabel 2-5. de etringit. a. Începutul prizei cimentului. fineţea de măcinare. Figura 2-12 prezintă hidratarea-hidroliza cimentului.5 şi 52... restabileşte consistenţa acestora. 1999. Ea se poate datora unor condiţii neadecvate de fabricaţie sau de depozitare. Conform standardelor în vigoare.0 52. toate procesele fizico-chimice decurgând normal. produşii rezultaţi din hidratare se formează în jurul granulelor de ciment. Mecanismul prizei cimentului. Formaţiunile C-S-H acoperă granulele.0 Rezistenţă la compresiune (N/mm2) Începutul de priză (min.5…52. şi mai târziu de 10 ore.5 R ≥ 20.5 N/mm2. sunt 32. pierdere de consistenţă şi incompatibilitate ciment-aditiv. 2003 42. 42 . fără degajare puternică de căldură. începutul prizei nu trebuie să se producă mai devreme de 45 min. 42. nefiind afectate proprietăţile amestecului proaspăt sau întărit. formând punţi.0 42.5 ≥60 ≥ 52. Schema formării structurii cimentului Priza timpurie se poate clasifica în: priză falsă – întărire prematură a cimentului. Rezistenţa mecanică (SR EN 196/1-95). Timpul de priză (SR EN 196-3/97).

1999. 1994. roci magmatice formate din rocă topită (magmă) pe. STAS 662-89. STAS 667-97) sunt: 1. Contracţia şi expansiunea sunt fenomene ale inconstanţei de volum care apar la priza şi întărirea cimentului. Expansiunea cimentului are loc datorită apariţiei hidroxizilor. . balast (0…31 mm sau 0…71 mm). a prezenţei ghipsului (expansiune sulfatică) şi prezenţei unor impurităţi care determină la apariţia fenomenului de îngheţ-dezgheţ. utilizată la obţinerea pastei de ciment. 71…125 mm). Natura petrografică şi mineralogică (SR EN 932-3. exces de apă care este determinat de existenţa unei fineţi mari de măcinare a cimentului. piatră spartă (7…71 mm). dar şi a compoziţiei mineralogice a cimentului. Teodorescu M. Durabilitatea este o noţiune extrem de complexă şi care poate fi definită sumar ca fiind capacitatea cimentului de a satisface exigenţele pentru care acesta a fost proiectat şi executat şi pus în lucrare. ordinea descrescătoare fiind: C3S-C2S-C3A-C4AF.. Principalele criterii de clasificare ale agregatelor (STAS 1667-76. o perioadă cât mai îndelungată de timp sub acţiunea fizico – chimico – mecanice luate în considerare la proiectarea lui. Mărimea granulelor: a.CARACTERISTICI DE COMPOZIŢIE ALE BETOANELOR Rezistenţă la compresiune (MPa) Obţinerea rezistenţelor mecanice se realizează în funcţie de participarea componenţilor mineralogici. mare – pietriş (7…71 mm). C3S C4AF C2S C3A 0 3 7 28 180 zile 7. (Dobre R. determinând clasa de rezistenţă la compresiune exprimată în N/mm2. Acestea din urmă se pot repartiza în două categorii: roci plutonice şi hipoabisale. Figura 2-13. provenit din sfărmarea naturală a rocilor: mărunt – nisip (0…7 mm). se folosesc la prepararea mortarelor şi betoanelor de ciment şi la alte lucrări de construcţii.. C. decorative etc. AGREGATE Agregatele sunt materiale inerte. 2. având loc datorită pierderii apei în exces. acidorezistente. STAS 2386-79. Ionescu I. presiuni ridicate de cristalizare. Contracţia însoţită de microfisurare este o proprietate a cimentului. Creşterea rezistenţei la compresiune a componenţilor mineralogici ai cimentului Sursă: Popa R.. b. Ispas T. provenit prin sfărmarea artificială a rocilor: nisip de concasare (0…7 mm). 1984. îngheţ-dezgheţ repetat. Rocile plutonice sunt formate al adâncime.. în mase mari şi se caracterizează prin 43 .. Aceste acţiuni pot fi de tipul: solicitărilor mecanice. sau sub crusta terestră. în urma reacţiilor chimice de hidroliză. 3. Opriş S. 2.3. piatră mare (71…125 mm). Rezistenţa la compresiune caracterizează calitativ cimentul. Domeniul de utilizare: refractare. 1998) 8. permeabilităţii etc.. granulare care în amestec cu un liant.1998): a.

alungită). de asemenea. fiind în general întrepătrunse. se pot menţiona: rezistenţele mecanice.. densitate în grămadă / vrac (ρg).1. densitatea. 4. Structura rocilor metamorfice fiind de regulă anizotropă. calcit. ale căror cristale sunt vizibile clar cu ochiul libere. melafir. ardezie cuarţoasă. 6.3. andezit. chert. piatra spartă mare 71…125 mm). brecie. PROPRIETĂŢILE ŞI CARACTERISTICILE AGREGATULUI Dintre principale proprietăţile ale agregatelor. segregarea. piatra mare 71…125 mm. 44 . grauwacke. anhidrit. Ele se pot forma. Forma granulelor: pietriş (cu forma rotunjită şi suprafaţa relativ netedă). prin acumularea de resturi organice. Rocile vulcanice sau extrusive se formează din lave sau din elemente piroclastice la suprafaţa pământului şi au o structură foarte fină sau sticloasă. Rocile hipoabisale formează corpuri mai mici. bazalt etc. granit. De ex. şist argilos. paralelipipedice. 7. c. 5.concasare (nisipul de concasare 0…7 mm. cuarţit. absorbţia de apă şi umiditatea suprafeţei etc. granulozitatea. Granulozitate: granulozitate continuă sau granulozitate discontinuă. Formaţiunile pot rămâne mobile sau sunt solidificate. responsabile de transformările mineralogice şi structurale. plate. Agregate monogranulare şi bigranulare 2. De ex. calcar. Provenienţă: din sfărmarea naturală a rocilor (nisip 0…7 mm. densitatea aparentă (ρa). slenit. roci sedimentare formate la suprafaţa pământului prin acumularea sau precipitarea elementelor ce rezultă din alterarea şi eroziunea rocilor deja existente. dolomită. cretă. siltstone. corneană. naturale (formă sferică.. pietriş 7…71 mm. Figura 2-14. ovoidală. b. lamelare. sub crusta terestră şi au o structură cristalină fină. ipsos. granulit. gnais. porfirit. marmură etc. porfir. trahit. aderenţa. diabaz. piatră spartă şi nisip ( cu formă neregulată unghiulară şi suprafaţă aspră). Numărul fracţiunilor granulometrice: monogranular sau bigranular. cuarţit. amfibolit. 9. roci metamorfice formate din roci preexistente sub acţiunea căldurii şi /sau presiunii din crusta terestră. Structură: compact sau poros. diorit. balast – amestec natural de nisip şi pietriş 0…31 mm sau 0…71 mm) sau din sfărmarea artificială a rocilor .CARACTERISTICI DE COMPOZIŢIE ALE BETOANELOR structura lor cristalină grosieră. De ex. concreţionat etc. piatra spartă 7…71 mm. gabrou. 8. aciculare) sau artificiale (formă cubică. la adâncime redusă. Densităţile (STAS 4606-1980): densitatea reală (ρ). forma şi textura suprafeţei. arcoză. gresie şistoasă.

iar în ordonată. Curbe de granulozitate A. 1995. reprezintă repartiţia procentuală (în greutate) a diferitelor sorturi (elementare sau granulare) care alcătuiesc agregatul natural. cu rezistenţe mecanice scăzute. întrucât fracţiunile lipsă apar pe curbă sub forma unor drepte orizontale. pe grafice gata imprimate. 2. 45 . Proporţia diferitelor granule (însumarea granulelor până la mărimea dată) sau curbele granulometrice care indică dacă distribuţia mărimii granulelor este optimă (Cărare T.. curbele de granulozitate. Granulozitatea optimă a agregatului. având trasate. dar şi o arie totală a agregatului minimă. Limitele de granulozitate pentru diferite clase de betoane sunt date de către normativul NE 012-99. Figura 2-15. Granulozitate discontinuă Sursă: Ivanov I.CARACTERISTICI DE COMPOZIŢIE ALE BETOANELOR 1. Dacă se tinde să se adopte o curbă de granulozitate cu un conţinut scăzut de parte fină. cu consecinţe negative asupra calităţii şi a costului final. Figura 2-15 şi 16 indică faptul că proporţiile dintre fracţiunile granulare se vor stabili după criteriul economic. astfel încât volumul de goluri dintre particule să fie cât mai mic. este dată de gradul de compactitate a acestuia. aria totală a agregatului va fi mare. de obicei.. curba A) diferă de cea a unui material cu granulozitate discontinuă (fig. se reprezintă. precum: compresiune (sfărmare a pietrei în stare naturală. 1986). aspectul va deveni poros şi rugos. Granulozitate continuă. două sau trei curbe limită. B şi C. Curbele granulometrice reprezentă rezultatul analizei granulometrice a întregii cantităţi de agregat. care împart câmpul graficului în 3 sau 4 zone. Rezistenţele mecanice (STAS 4606-1980). astfel încât să se obţină un volum minim de goluri în beton. Căpăţână Al. având în abscisă mărimea ochiului sitei (sau a ciurului) (mm). Aceasta este posibil prin amestecarea nisipului cu pietrişul.. influenţează proprietăţile betoanelor întărite. Dacă se tinde să se adopte o curbă de granulozitate cu un conţinut ridicat de parte fină. în funcţie de natura agregatelor.. exprimată în procente din masa totală a agregatului uscat. în cantităţi şi dimensiuni corespunzătoare. raportată la două axe rectangulare de coordonate. 2-15. 2-15. Curba de granulozitate a unui material granular cu granulozitate continuă (fig. curba B şi C). îngheţ-dezgheţ etc. cantitatea de material care trece prin sită (sau ciur). Granulozitatea dorită se poate obţine prin sortarea agregatelor prin ciuruire cu site de diferite ochiuri. Granulozitatea agregatului (STAS 1667-76). necesitând consum ridicat de ciment şi de apă. sau prin şoc mecanic în stare uscată)..

Astfel. alungită. Volumul absolut = Numai volumul masei solide. rezistente şi eterogene din punct de vedere mineralogic. Variaţia granulozităţii agregatelor în raport cu dozajul de ciment şi cantitatea de nisip 3. agregatele care au o suprafaţă rugoasă asigură o mai bună aderenţă.CARACTERISTICI DE COMPOZIŢIE ALE BETOANELOR Figura 2-16. Densitatea (STAS 4606-80). solzoasă. angulară. Conlucrarea realizându-se prin întrepătrunderea pastei în rugozităţile suprafeţei agregatului. granulară. neregulată. Volumul total = volumul masei solide + volumul porilor. dacă sunt bine compactate. Agregate angulare şi rezistenţe mai mari. fiind folosirea de agregate rugoase. care au nevoie de mai puţină apă de amestecare şi sunt mai uşor de compactat. Microscopie electronică (45μm. obţinute prin concasare dau betoane cu Figura 2-17. 46 . Densitatea aparentă (ρa). Clasificarea principalelor texturi ale particulelor de agregat: sticloasă. rotunjite Textura suprafeţei agregatului influenţează aderenţa liantului de agregat. granulele de formă rotunjită dau betoane uşor lucrabile. De preferat. Densitatea specifică = masa solidului păstrat în vid / masa unui volum egal de apă distilat lipsit de gaz sau masa volumului solid. granulele alungite dau betoane având rezistenţe mai reduse cu 20…25% faţă de betoane realizate cu granule rotunjite deoarece nu pot fi bine compactate. cristalină şi cu structura în fagure. 4. Figura 2-18. x 1760). Clasificarea principalelor formelor ale particulelor de agregat: rotunjită. Aderenţa agregatului are o importanţă deosebită în realizarea conlucrării cu piatra de ciment. granulele colţuroase. Agregatele pot fi clasificate în funcţie de: • • • • • • Densitatea reală (ρ). 5. rugoasă. Densitatea în grămadă / vrac (ρg) – în stare afânată sau îndesată. Forma granulelor şi textura suprafeţei. Detaliu interfaţă pastă ciment – nisip. netedă.

CONDIŢII DE CALITATE ALE AGREGATELOR Agregatele folosite în domeniul construcţiilor trebuie să îndeplinească următoarele condiţii principale de calitate: • să fie curate (să nu conţină părţi fine nocive – argilă. substanţe organice sau materiale străine etc. normale ρag = 2000 kg/m3…3000 kg/m3 şi grele ρag = 3000 kg/m3. Umiditatea permite reducerea segregării. cantitatea de apă de amestecare. preparare şi punere în lucrare a betonului. M. Segregarea este fenomenul de separare a granulelor după mărime. 2004) în stare afânată este: uşoare ρag < 2000 kg/m3. pori care conţin o anumită cantitate apă.. Pe parcursul preparării betoanelor. Principalele tipuri de umidităţi în agregat 2. valoare de care se ţine seama la rectificarea cantităţii de apă şi de agregat. saturat şi cu suprafaţă uscată SSU (pori deschişi umpluţi cu apă şi suprafaţă uscată). variabilă funcţie de capacitatea de absorbţie şi umiditatea lor. 6 materiale care se fărâmiţează. praf. care conduce la neomogenitatea acestuia prin acumularea granulelor mari la baza grămezilor formate prin descărcarea autobasculantelor sau altor mijloace de transport. se sparg uşor .CARACTERISTICI DE COMPOZIŢIE ALE BETOANELOR Principalele clasificări ale agregatelor după densitatea în vrac (grămadă / specifică) (Neville A. Figura 2-20. Pentru agregate uşoare.. 2000) 7. deoarece structura internă ale particulelor este formată din material solid şi pori. 1995) Figura 2-19.2. în timpul proiectării compoziţiei betoanelor. (Lucaci Gh.). uscat în aer UA (suprafaţă uscată cu o anumită cantitate de apă în pori) şi complet uscat CU (nu există apă pe suprafaţă sau în pori) (fig. 6. 2-20). Umiditatea agregatului Conţinutul de umiditate al agregatului: saturat în umiditate SU (pori deschişi umpluţi cu apă + apă liberă la suprafaţă). 47 .3.. • să fie sănătoase şi compacte. Absorbţia de apă şi umiditatea suprafeţei este o determinare importantă atunci când se proiectează în cadrul compoziţia betoanelor. important este gradul de saturaţie al agregatului (absorbţia de apă) care se poate produce într-un interval de timp corespunzător duratei de prelucrare. (Peştişanu C. prin aderenţa granulelor fine la cele grosiere. gradul de saturaţie poate varia între 5…10% din greutate. în nici un caz friabile6.

cel mai frecvent folosit fiind filerul de calcar. Apa utilizată la prepararea betonului. îmbunătăţesc sau modifică proprietăţile betonului în stare proaspătă sau întărită (lucrabilitatea. Teodorescu M. ca factor de compoziţie exprimată cantitativ (în kg sau litri) sau sub forma raportului A/C este prin definiţie un fluidifiant al betonului. Clasificarea adaosurilor: 1. vopsele. reglementările tehnice specifice precum şi condiţiile tehnice de calitate prevăzute în NE 012-1999. • umezeşte suprafeţele agregatului. respectiv a trece din stare amorfă în cea cristalină. cenuşa de termocentrală. utilizat în vederea îmbunătăţirii anumitor caracteristici ale acestuia sau pentru a realiza proprietăţi speciale. • să nu conţină deşeuri sau scurgeri provenite de la fabrici de celuloză. = 10. faţă de masa cimentului. în totalitate. Adaosurile vor îndeplini. acid sulfuric..CARACTERISTICI DE COMPOZIŢIE ALE BETOANELOR • • • • să aibă structura cristalină şi nu amorfă. Adaosurile pot îmbunătăţi. respectiv: • să fie limpede şi fără miros. gradul de impermeabilitate. caracteristice care determină rezistenţa şi calitatea betonului. de preferat..5. • realizează lucrabilitatea betonului. însemnând instabilitate în timp. având următoarele roluri în amestec (Popa R. Aditivi sunt produse chimice care introduse la prepararea betonului. APA DE AMESTECARE Apa de amestecare. rezistenţa la agenţi chimic agresivi etc. aceasta va îndeplini. caz în care se reduce cu cca. va fi apă din reţeaua potabilă publică sau din altă sursă. = 4). 2. următoarele caracteristici ale betonului: lucrabilitatea. • să aibă reacţie neutră. gelivitate şi rezistenţele mecanice). caz în care se contează pe proprietăţile hidraulice ale adaosului. înlocuitor parţial al părţii fine din agregat. 1984): • declanşează şi întreţine reacţiile de hidratare-hidroliză ale cimentului. zahăr. praful de silice etc. glucoză. ADAOSURI ŞI ADITIVI Adaosurile sunt materiale anorganice fine ce se pot adăuga în beton în cantitate de 535% substanţă uscată. în totalitate. ateliere de galvanizare). condiţiile tehnice de calitate prevăzute în STAS 790-84.15…5% substanţă uscată faţă de masa cimentului. slab acidă sau slab alcalină (pentru pH max. pentru pH min. în special. Folosirea adaosului inert conduce la îmbunătăţirea lucrabilităţii şi compactităţii betonului. pentru a avea rezistenţe mecanice corespunzătoare. să provină din roci dure şi rezistente la uzură. Inerte. 2. principalele adaosuri din această categorie fiind: zgura granulată de furnal. să aibă formă regulată.4. gradul de impermeabilitate. Dacă se foloseşte apă din alte surse. să fie înscrise în zone de granulozitate prescrisă. Active (puzzolanice sau hidraulice). 2. în cantităţi mici 0. deoarece structurile amorfe în timp tind a se devitrifica. 48 . cocserii. 10% cantitatea de nisip (0-3 mm) din agregate.

intens reducători de apă... Burg R.. P. Iureş L. 1998. Timişoara. trebuie corelată cu datele din fişele tehnice ale fiecărui produs livrat de producător. 2. A.. pag. Editura Orizonturi Universitare. Cement and Concrete Research. UTCB. Mai 2002. silice ultrafină.. 5. Haecker C. comparaţie dimensiune granulă ciment şi particulă puzzolană naturală Figura 2-22. 3. 10 th International Congress on the Chemistry of Cement Proceedings. Vol. metacaolin.. acceleratori de priză. Ilinoiu G. Volume 2. Editura ConsPress Bucureşti.. mortarelor şi betoanelor.. Contribuţii în managementul şi ingineria proceselor de construcţii pentru realizarea lucrărilor de reparaţii şi consolidări a elementelor din beton.. Jebelean E. 11. pag. Bentz D. Proceedings. Caracteristici structurale si de compozite ale cimentului Portland. 16-22. Germany. Feng X. Fifth International VDZ Congress. Feng X.. June 1997. No. Ilinoiu G. Cement International. 2002. precum şi influenţa acestora asupra caracteristicilor betonului în stare proaspătă şi întărită. 4. Düsseldorf. No. Bentz D. Materiale de construcţie. J. 2003. Process Technology of Cement Manufacturing. 2003. Crăciunescu L. plastifianţi. reglementările tehnice specifice precum şi condiţiile tehnice de calitate prevăzute în STAS 8573-78 şi STAS 8625-90. 2.. P. Construcţii Civile şi Industriale Anul IV. beton armat şi beton precomprimat. 1995. J. zgura granulată de furnal înalt. Structure. Bentz D. J..CARACTERISTICI DE COMPOZIŢIE ALE BETOANELOR Aditivii vor îndeplini. Adaoşi minerali: de la stânga la dreapta – cenuşă volantă uscată (centralele termoelectrice). Materiale de construcţie. antrenori de aer. 53-63. The effect of statistical fluctuation. Popa E.. Popa E. 2003. Badea C. 1501-1514. finite size error.. Prediction of Cement Physical Properties by Virtual Testing. Stutzman P. 3. Efectele principale şi secundare ale aditivilor curent utilizaţi. 10. 7.. E. 86-92 pp.. September 23-27.. 1981.6. Chemical admixtures for concrete. antigel. October 2001. Construction Engineering. în totalitate. superplastifianţi. Bob C. P... 32-34.. Vol. P. întârzietori de priză. C. acceleratori de întărire.. Stutzman P. 10.... 8. Editura UTCB. 1. E. 2003. pp. Crăciunescu L. Prediction of cement physical properties by virtual testing. P. G. and digital resolution on the phase percolation and transport properties of the NIST cement hydration model. 2001 Funcţie de efectul principal indus asupra betonului aditivii pot fi clasificaţi după cum urmează: reducători de apă.. E. cenuşă.. Sweden. Figura 2-21. Stutzman P. 9. 49 . P. 30. Imagine microscopică. Garboczi E. BIBLIOGRAFIE LA CAPITOLUL 2 1. impermeabilizatori şi inhibatori de coroziune. 6. Editura ICB.. Hydration of Portland Cement: The Effects of Curing Conditions. November 2001. Controlul calităţii lianţilor. Haecker C. bentonită fin măcinată Sursă: Taylor P. Bentz D. Teză de doctorat. Nr. 31. Snyder K. Buchaman I. Budan C.

Partea 7: Determinarea masei volumice reale a filerului – Metode cu picometru. Civil Engineering..1998. 1998. Proprietăţile betonului. Proiectarea compoziţiei betoanelor cu densitate normală. No. Condiţii tehnice generale de calitate. Vierescu R. 1986. Peştişanu C. September 8-10.. Încercări pentru determinarea caracteristicilor mecanice şi fizice ale agregatelor. pag. Michael L. STAS 1667-1976.. 21. Contributions of NIST/NBS Researchers to the Crystallography of Construction Materials. 31. CO.J... Lura P. NISTIR 6962.. Bentz D.T. Editura Tehnică. 32. 16. L.N. Taylor P. December –January 2002. Advances in Cement and Concrete.. 1999. 34. Teodorescu M. pp. 2001. Construcţii. Agregate naturale şi piatră prelucrată pentru lucrări de drumuri. 1995. Apă pentru betoane şi mortare. 24. 22. Anglia. 64-65.. SR EN 932-1.S. Glenn R. SR EN 933-2. Încercări pentru determinarea caracteristicilor generale ale agregatelor. Bucureşti.. ACI Materials Journal.... 36-37. Stutzman P. Agregate minerale uşoare. Metode de încercare.CARACTERISTICI DE COMPOZIŢIE ALE BETOANELOR 12. SR EN 932-3. Under the microscope. C1. M. 28. The Virtual Cement and Concrete Testing Laboratory Consortium... 27. 15. A. Concrete Durability and Repair Technology Conference. 277-285.. 1984. Bentur A. 37. 2004.. Simion Al. Editura ICB. Popa R. C... Advances in Concrete Mixture Optimization. 20. 6. Mitchell’s Materials Technology. Shcherbakov E. 23. Proceedings. Longman 1996. Partea 3: Procedură şi terminologice pentru descrierea petrografică simplificată. 38. 30. STAS 790-84. SR EN !097-4. Partea 6: Definirea repetabilităţii şi a reproductibilităţii. Neville A. 2003. Încercări pentru determinarea caracteristicilor generale ale agregatelor. 36. June 2001. Materiale de construcţie. Simon M.. Annual Report 2002. August 10-14. 1991. Journal of Research of the National Institute of Standards and Technology. SR EN 1097-5. 39.. Structure. Voiculescu M. Vol. Kelly P. Popa R. Editura Didactică şi Pedagogică. 33.2001.2001. 29. 17. B. 18. 89-99 pp. dimensiuni nominale ale ochiurilor. P. 41. Scotland UK. SR 667-2001.. 14. Tehnologia lucrărilor de construcţii. 1997.B... B. Manualul Inginerului din Industria Cimentului. Measurement of Water Transport from Saturated Pumice Aggregates to Hardening Cement Paste. SR EN 1097-7. Partea 2: Analiza granulometrică – Site de control.. pag. Partea 1: Metode de eşantionare. Editura Tehnică. Choice of optimal concrete composition on the basis of acoustic emission data. SR EN 1097-1. Partea 3: Procedură şi terminologice pentru descrierea petrografică simplificată. 1. 54-66. SR EN 932-3. Proceeding of the Seconf International RILEM / CEB Symposium. Quality control of concrete structures. 1994. Darie M. Carino N. 2003.. Teodorescu M.. 99-M8. no. Încercări pentru determinarea caracteristicilor generale ale agregatelor. 1998.. Agregate naturale grele pentru betoane şi mortare cu lianţi minerali.. Yvonne D. 25. STAS 2386-1979. 1051-1061. Ghent. Muravin G. Phan L. Lange D. Popa E. 2003. Încercări pentru determinarea caracteristicilor mecanice şi fizice ale agregatelor. Partea 1: Determinarea rezistenţei la uzură (micro-Deval).. Opriş S. Fronsdorff G.. Breugel K. Vol.. Agregate naturale grele pentru mortare şi betoane cu lianţi minerali. Copper Mountain. S. Editura UTCB. Mineral admixtures for concrete. 19. Snyder K.. Încercări pentru determinarea caracteristicilor generale ale agregatelor.. ConsPress Bucureşti. Kovler K. 106. Partea 5: Determinarea conţinutului de apă prin uscare în etuvă ventilată. Încercări pentru determinarea caracteristicilor geometrice ale agregatelor. University of Dundee. Tehnologia lucrărilor de construcţii. Ed. 1999. 40. STAS 4606-1980. 71. Effects of Test Conditions and Mixture Proportions on Behavior of HighStrength Concrete Exposed to High Temperatures. Mauro J. Proceedings. Engineering Conferences International.. Partea 4: Determinarea porozităţii filerului uscat compactat. 35.2001. 50 . Snezshitskiy Y. Condiţii tehnice de calitate. Editura ICB. Budan C. pag. Ilinoiu G. . SR EN 932-6. 26. Prepararea betonului. 13. Nov-Dec.

46. 2001. Încercări pentru determinarea caracteristicilor geometrice ale agregatelor.CARACTERISTICI DE COMPOZIŢIE ALE BETOANELOR 42. 47. SR EN 933-7. SR EN 933-9 2001. 43. 51 . SR EN 933-5. SR 3011-96. 2001. Încercări pentru determinarea caracteristicilor geometrice ale agregatelor. Partea 5: Determinarea procentului de suprafeţe sparte în agregat. SR EN 933-10. Partea 8: Aprecierea fineţii – Determinarea echivalentului de nisip. Procent de cochilii în agregat. Încercări pentru determinarea caracteristicilor geometrice ale agregatelor. 44. Partea 10: Aprecierea fineţii – Determinarea granulaţiei filerului (cernere în curent de aer). Încercări pentru determinarea caracteristicilor geometrice ale agregatelor. SR EN 933-8. Partea 9: Aprecierea fineţii – Încercare cu albastru de metilen. Determinarea conţinutului de elemente cochiliere. 2001. Cimenturi hidrotehnice şi cimenturi rezistente la sulfaţi. Încercări pentru determinarea caracteristicilor geometrice ale agregatelor. 2001. 45. Partea 7.

este un material compozit. Densitatea betonului proaspăt (STAS 1759-88). caracterizat prin rezistenţe fizico – chimico – mecanice specifice şi durabilitate... prezentând după întărire un aspect de conglomerat cu structură eterogenă. consistenţa. Teodorescu M. agregatului şi apei. 1994. realizat prin amestecare şi omogenizare a liantului. influenţate de o serie de factori precum condiţiile de mediu şi de expunere. Figura 3-1. vor continua încet în timp.1. precum şi de modul de întreţinere şi exploatare a construcţiei. în beton nu încetează la sfârşitul perioadei de întărire. 3.PRINCIPALELE PROPRIETĂŢI ALE BETOANELOR CAPITOLUL 3.1. Nici una dintre transformările care au loc. separarea apei de amestec. (NE 013-2002) Dintre principalele proprietăţi ale betoanelor în stare proaspăt. DENSITATEA BETONULUI a. (Cadar I. volumul de aer oclus. 52 . betonul a căror proprietăţi şi performanţe sunt proiectate. lucrabilitate. poate fi definit şi în funcţie de proprietăţile lui. În ciuda acestor complicaţii. În această perioadă are deformaţii plastice şi poate fi compactat prin diverse metode specifice. relativ repede.. Imagine beton alunecând pe jgheab Sursă: Elba – Werk. PRINCIPALELE PROPRIETĂŢI ALE BETONULUI ÎN STARE PROASPĂTĂ Betonul proaspăt reprezintă starea acestuia din momentul preparării până în momentul începerii prizei cimentului. iar altele vor fi declanşate de către anumiţi factori de mediu şi de expunere. sunt produse şi folosite cu regularitate. Unele. 1982) Pe parcursul maturizării betonului. reprezintă masa unităţii de volum al betonului în stare proaspătă (kg/m3). 3. temperatura etc. structură internă suferă modificări chimice şi structurale. (Popa R. se pot menţiona: densitatea aparentă. prin definiţie. 1999) Betonul. este folositor a considera fiecare proprietate ca o continuitate a altora.1. de obicei. PRINCIPALELE PROPRIETĂŢI ALE BETOANELOR Betonul.

Sursă: NE 012-99. grinzi.1. precum şi aptitudinea sa de a umple complet cofrajul şi de a îngloba armăturile. cu un consum minim de energie şi de forţă de muncă. la aceeaşi temperatură. manipulării. elemente cu secţiuni reduse 5 Elemente. Consistenţa betonului funcţie de tasare Nr. păstrat în vid şi masa unui volum egal de apă distilată lipsită de gaze. 1 2 3 4 Tipul elementului Clasă de consistenţă Fundaţii din beton simplu sau slab armat. stâlpi.2. pentru a căror realizare. • uşoare (1000…2000 kg/m3). Tasarea conului (mm) 30±10 /70±20 70±20 /100±20 120±20 150±30 180±30 53 . pereţi structurali T3 sau T3 /T 4 Idem.PRINCIPALELE PROPRIETĂŢI ALE BETOANELOR Densitatea aparentă reprezintă raportul dintre masa betonului proaspăt în stare compactată şi volumul său aparent (inclusiv volumul porilor şi al golurilor interioare). tehnologia de execuţie T 5* impune betoane foarte fluide * este obligatorie utilizarea de aditivi superplastifianţi. Consistenţa reprezintă proprietatea betonului în stare proaspătă de a se opune deformaţiilor plastice şi vâscoase sub acţiunea propriei greutăţi sau sub acţiunea unei forţe exterioare. sub greutatea proprie. în urma operaţiilor de compactare. realizate cu beton pompat. • grele (2201…2500 kg/m3). compactării şi finisării betonului proaspăt. Densitatea aparentă a betonului întărit la 28 de zile (kg/m3) se clasifică în următoarele clase: • foarte grele (≥ 2500 kg/m3). Densitatea specifică reprezintă raportul dintre densitatea betonului şi a apei la temperatura de 40 oC. • semigrele (2001…2200 kg/m3). valoarea funcţie de care se Figura 3-2 Măsurarea consistenţei betonului folosind încadrează consistenţa betonului. conform STAS 1759-88. crt. metoda tasării Tabel 3-1 Metode folosite pentru determinarea consistenţei betonului Tasarea conului Metoda răspândiri Gradului de compactare Remodelare (Vebe) STAS 1759-88 ISO 9812 STAS 1759-88 STAS 1759-88 Tabel 3-2. monolitizări T4 Elemente sau monolitizări cu armături dese sau dificultăţi de T 4 / T 5 compactare. Densitatea absolută reprezintă raportul dintre masa volumului solid absolut (fără goluri şi pori). • foarte uşoare (≤ 1000 kg/m3). folosind o formă tronconică în care se introduce betonul. recipienţi. CONSISTENŢA ŞI LUCRABILITATEA Lucrabilitatea betonului (STAS 1759-88) reprezintă un ansamblu de proprietăţi care permit păstrarea omogenităţii în timpul transportului. Pe forma tronconică de aşează o riglă şi se măsoară tasarea (h) în mm. 3. element masive T2 sau T3 Fundaţii din beton armat. Metoda tasării constă în măsurarea tasării betonului proaspăt.

. care se ridică rămâne la parte inferioară a particulelor mari de agregate sau a armăturii şi prin evaporare lasă în urma ei pori capilari care creează zone de slabă legătură. În cazul betoanelor de ciment se urmăreşte ca volumul de aer oclus să fie cuprins între 1 …4%. Exemplificarea tendinţei de separare a apei din beton Cantitatea de apă separată. fenomen cunoscut şi sub denumirea de mustire. iar un conţinut mai mare provocând scăderi importante ale rezistenţelor betonului. Se poate afirma că. creşterea conţinutului în fracţiuni fine şi foarte fine din beton. Reducerea acesteia este influenţată favorabil de creşterea fineţii de măcinare a cimentului.4. în care o parte din apa de amestecare tinde să se ridice la suprafaţa elementelor din beton în timpul compactării. folosirea aditivilor şi a unei lucrabilităţi adecvate lucrării care se execută.. TENDINŢA DE SEPARARE A APEI DE AMESTECARE Tendinţa de separarea apei de amestecare la suprafaţa elementelor din beton. este o formă de segregare. în cazul unei probe de beton proaspăt. Figura 3-3.1. de transport şi de vibrare. reprezintă proprietatea betonului de a ceda o parte din excesul de apă la suprafaţa lui. Volumul de aer inclus / oclus din beton scade o dată cu creşterea duratelor de amestecare. un conţinut mai mic neprotejând betonul la îngheţ-dezgheţ.1.PRINCIPALELE PROPRIETĂŢI ALE BETOANELOR 3. este dată de relaţia: V Ts = s (cm 3 / cm 2 ) [3. (Lucaci Gh.3. alegerea unei granulozităţi corecte pentru agregate. 2000 ) 3. VOLUMUL DE AER OCLUS Conţinutul de aer oclus poate fi determinat conform STAS 5479-88 folosind metoda gravimetrică sau metoda volumetrică cu presiune. iar o alta.1] S 54 . pe unitatea de suprafaţă (Ts).

Densitatea betonului variază funcţie de densitatea agregatelor. Betoanele pot avea o tendinţă accentuată de segregare datorită calităţii necorespunzătoare a materialelor componente.PRINCIPALELE PROPRIETĂŢI ALE BETOANELOR unde: Vs .1. după întărire. V ρ Co = a = s (%) [3.2.reprezintă ruperea coeziunii dintre granulele de agregat din amestec.2] ρ Va 55 . conducând la fenomenul desprinderii granulelor mari din masa betonului. prin corectarea dozajului de ciment şi prin adaosuri de aditivi.2. datorită unor şocuri sau vibraţii. dozaj de ciment şi mărimea golurilor care depind de raportul A/C. (Cărare T. rezistenţele mecanice. prin separarea apei sau agregatelor. caracterizat prin rezistenţe mecanice evolutive. conductivitatea termică. (NE 0132002) Dintre principalele proprietăţi ale betonului în stare întărită. deformaţiile la uscare şi reumezire etc. gelivitatea.aria suprafeţei betonului proaspăt (cm2). • 3. cu apariţia tendinţei de separare a acestora şi dirijare a lor în jos.2. compactitatea. 3.volumul apei separate.. TENDINŢA DE SEGREGARE Tendinţa de segregare indică uşurinţa cu care betonul îşi pierde structura omogenă. S . de la înălţimi mai mari de 1. permeabilitatea.. 3.50 m sau a scurgerii acestuia pe jgheaburi prea lungi sau cu înclinaţii mai mari de 30 o. se pot menţiona: densitatea. care tind să rostogolească mai repede decât ceilalţi componenţi. Teodorescu M. 1984) • segregarea interioară . COMPACTITATEA Prin compactitatea betonului (STAS 2414-91) (co) se înţelege raportul între densitatea lui aparentă (ρa) şi densitatea specifică (ρ). 1986) 3.. Principalele tipuri de segregări ale betonului sunt: (Popa R.2. sau între volumul fazei solide (Vs) şi volumul total aparent (Va).5. a diferenţelor de dimensiune ale particulelor şi diferenţele de greutate specifică ale constituenţilor amestecului.1. segregarea exterioară – apare în cazul căderii libere a betonului. DENSITATEA Densitatea betonului este dată de greutatea unui metru cub de beton pus în lucrare. extrasă la suprafaţa betonului. Corectarea acestei tendinţe se face pe bază de încercări în laborator. la anumite intervale de timp (cm3). PRINCIPALELE PROPRIETĂŢI ALE BETONULUI ÎN STARE ÎNTĂRITĂ Betonul întărit reprezintă starea acestuia din momentul începerii prizei cimentului până în momentul maturizării totale.

PRINCIPALELE PROPRIETĂŢI ALE BETOANELOR Compactitatea este o noţiune deosebit de importantă. rezistenţele mecanice. sub acţiunea unei diferenţe de presiune. Compactitatea este cu atât mai mare. care se aplică betoanelor preparate cu agregate cu dimensiunea maximă ≤ 71 mm. deoarece ea influenţează permeabilitatea.2. metoda volumetrică cu presiune. 56 . care se aplică betoanelor preparate cu agregate cu dimensiunea maximă ≤ 40 mm. rezistenţa la agresivitate chimică şi durabilitatea în general. Volumul porilor în beton se determină conform STAS 5479-88. metoda volumetrică fără presiune. precum: metoda gravimetrică (indirectă). Figura 3-4. un beton se consideră compact când porozitatea sa este cuprinsă între 1…4%. care se aplică betoanelor preparate cu agregate de orice dimensiuni. cu cât volumul de goluri este mai mic. betonul este considerat poros. 3. Când porozitatea totală depăşeşte 4% .2. Detalii de betoane permeabile Sursă: NIST Permeabilitatea poate fi definită ca fiind proprietatea (unui material cu structură poroasă). gelivitatea. se remarcă faptul că majoritatea acestora evoluează în funcţie de o caracteristică foarte importantă a betonului întărit – permeabilitatea (STAS 3518-89) (fig. În mod convenţional. care caracterizează cantitativ uşurinţa cu care un fluid sau vapor trece prin el. prin diferite metode. 3-4). PERMEABILITATEA ŞI POROZITATEA Analizând multitudinea cauzelor care conduc la deteriorarea elementelor de beton.

Mediu chimic agresiv cu agresivitate foarte intensă C 25/30 C 18/22.50 0. Mediu chimic agresiv cu agresivitate foarte slabă b.2.40 0. expansiune. sau prin adâncimea până la care apa pătrunde în masa betonului supus încercării.1. Moderat marin atmosferică inclusiv cu posibilitate de b.2. Mediu chimic agresiv cu agresivitate agresiv intensă d.50 0. Mediu b. Gradul de impermeabilitate (ISO 7031) se caracterizează prin presiunea maximă până la care epruvetele de beton încercate în condiţii standard. Gradul de impermeabilitate al betonului Adâncimea limită de pătrundere a apei (mm) 100 200 Gradul de impermeabilitate (Pxn) P104 P204 10 P 8 P208 10 P 12 P2012 Presiunea apei (bari) 4 8 12 Tabel 3-4. la o presiune maximă dată.5 C 25/30 C 20/25 P4 P4 P8 P12 P8 G100 (150) G150 - 0. PERMEABILITATEA BETONULUI LA APĂ Permeabilitatea unui beton se apreciază după uşurinţa de pătrundere a apei în masa lui şi se exprimă prin gradul de impermeabilitate faţă de apă (Pxn). nu prezintă infiltraţii de apă pe faţa opusă aceleia în contact cu apa sub presiune.45 Conform STAS 3519-1976 adâncimea limită de pătrundere a apei supuse unor regimuri de aplicare şi creştere a presiunii apei convenţional stabilite. 57 .2.PRINCIPALELE PROPRIETĂŢI ALE BETOANELOR Pentru construcţiile din beton care sunt situate în medii de expunere şi exploatare nocive.1. Sever a. fisurare sau exfoliere. este: • 100 mm pentru betoanele recipientelor de lichide.40 0. Mediu umed cu îngheţ şi agenţi de dezgheţare a.). • difuzie a aerului şi a vaporilor de apă.2.45 3. Cerinţe minime de asigurare a durabilităţii pentru beton în funcţie de clasele de expunere Clasa de expunere Clasa beton min. Agresivitatea apei moderat de mare a.45 0.50 0. sulfuri etc. Raport A/C max 1. 3. dioxid de sulf etc. Tabel 3-3.65 0.5 C 18/22. Sever 4. Deoarece prin efectul de: • capilaritate (absorbţie) a lichidelor şi umidităţii care conţin săruri dizolvate (cloruri. Agresivitatea b. dioxid de carbon.5 C 18/22.5 C 25/30 P12 P8 P8 P12 P12 G100 - 0. durabilitatea betonului scade prin degradarea structurii intime datorate fenomenelor de dizolvare. Grad de impermeabilitate min. Moderat b. Sever C 12/15 C 16/20 C 18/22. obţinerea unor betoane cu grad scăzut de permeabilitate este esenţială. Mediu uscat 2. Normal a. Sever îngheţ-dezgheţ a. Mediu chimic agresiv cu agresivitate 5.45 0. Mediu slabă chimic c.1. Moderat b. Mediu umed a.) şi gazelor dizolvate (oxigen. Grad de gelivitate min.

Mediul de dispersie solid formează o reţea spaţială în ochiurile căreia se găseşte dispersată faza lichidă. Deshidratarea gelurilor liantului întărit şi adeziunea lui slabă faţă de granulele agregatului face ca betonului să reprezinte totdeauna un sistem microporos şi microfisurat – pori de gel. reacţionează şi silicatul tricalcic (C3S). Figura 3-5.2. de locuinţe sau agrozootehnice. reprezintă orice spaţiu din structura betonului (sferic sau cilindric). 3-5). • 200 mm pentru celelalte betoane. Se constată că. trebuie amintit faptul că fiecare component al său (liant şi agregat) are o permeabilitate proprie şi că produşii obţinuţi în urma reacţiilor dintre ei vor influenţa. Pe măsură ce aceste geluri îşi pierd faza lichidă.2. se poate constata că permeabilitatea pastei de ciment variază în timp funcţie de desfăşurarea procesului de hidratare a cimentului. Gelurile sunt sisteme structurate în care mediul de dispersie este solid iar dispersoidul este lichid. În acelaşi timp. care formează o peliculă în jurul granulelor de ciment. FENOMENUL PRODUCERII PORILOR Pori. STAS 3622-1986 stabileşte nivele de performanţă ale betoanelor în funcţie de gradul de impermeabilitate tabel 3-3. utilizate la construcţii industriale. care este umplut cu aer sau apă şi care pot avea un traseu sinuos prin secţiunea elementului de beton.2. conform tabelului 3-4. Detalii pori şi fisuri • Dacă se urmăreşte microscopic desfăşurarea procesului de hidratare a particulelor de ciment.PRINCIPALELE PROPRIETĂŢI ALE BETOANELOR 100 mm pentru betoanele expuse la acţiunea agenţilor agresivi (naturali sau industriali). Microscopie optică. aflate într-o soluţie de aluminat tricalic (C3A). s-a format un sistem de granule de ciment învelite în pelicule de geluri. atunci când granulele de ciment intră în contact cu apă (fig. formând etringit. Astfel. 58 . Pentru a înţelege complexitatea mecanismului de formare a betonului cât mai compact. 3-6). Astfel. ele îşi reduc volumul la uscare. social culturale. 3. Reglementările tehnice în vigoare (NE 012-1999) recomandă ca stabilirea gradului de impermeabilitate necesar betonului să ţină seama de clasa de expunere a construcţiilor în condiţiile de mediu. permeabilitatea generală a masei. dar păstrează reţeaua celulară nemodificată. pelicula de geluri are o grosime de două ori mai mare decât particule de ciment din care provine. se poate observa că. într-o anumită măsură. conducând spre o structură poroasă (fig. care se dizolvă şi se cristalizează în stare hidratată. reacţionează întâi aluminatul tricalic (C3A).

Por sferici Pori de gel din piatra de ciment Piatra de ciment Nisip Figura 3-6. sferici şi capilar Porii rezultaţi se vor înscrie dimensional în anumite limite. 1982. Deasupra se adună excesul de apă.05 A/C = 0. Nu toţi porii din beton sunt permeabili la apă.. apa devine liberă (fluidă). Porii de sub agregate (sferici) sunt mai fini decât cei creaţi prin includerea aerului de amestecare şi nu sunt vizibili cu ochiul liber.4 0 1 2 3 100 4 1000 lgR 10000 R[A] Figura 3-7. Porii capilari în beton apar datorită pierderii prin evaporare a apei în exces. orientarea şi volumul lor. Moldovan V.7 0. Tabel 3-5. Schema formări în betonul întărit a porilor de gel. Influenţa raportului A/C asupra distribuţiei porilor Sursă: Teoreanu I. imediat după preparare. din care se separă în bule. vasele submicrocapilare. după greutatea lor. sunt practic impermeabile. Metode bazate pe absorbţie şi condensare capilară Metode bazate pe absorbţie şi condensare capilară 0.20 Porozimetria cu mercur. transport şi punerii în lucrare a betonului. Numai la grosimi peste această valoare.6 0..PRINCIPALELE PROPRIETĂŢI ALE BETOANELOR Porii sferici apar datorită reaşezării granulelor de ciment. Influenţa porilor asupra proprietăţilor betonului depind de forma. dimensiunile. Cavernele apar datorită defectelor de punere în lucrare necorespunzătoare a betonului. Se preferă porii foarte fini distribuiţi uniform în toată 59 .1 μ (1μ= 1 x 10-6 m). distribuţia.15 A/C = 0. Astfel. legătura fiind solidă pentru grosimi ale filmului de apă sub 150 Å. aerul inclus la amestecare. Nicolescu L. Moleculele de apă sunt adsorbite pe pereţii porilor şi fisurilor microcapilare.10 A/C = 0.. Clasificarea porilor funcţie de mărimea lor Denumire pori Pori mari Macropori (pori sferici) Pori medii (pori capilari) Dimensiune > 5 x 104 Å > 500 Å Metodă de determinare Microscopie optică Porozimetria cu mercur 26…500 Å < 26 Å Micropori (pori de gel) dv ___ dlgR 0.5 A/C = 0. respectiv între 5…1000000 Å (1 Å= 1 x 10-10 m) (Tabel 3-5). cu diametrul sub 0.

P . 1982.5] 60 . Folosind relaţia Darcy.3]: [3. t . 3-7. şi fig. h .proporţie volumică pastă ciment. b). Trebuie să se evite porii de dimensiuni mari sau porii dirijaţi şi comunicanţi care reduc permeabilitatea şi durabilitatea betonului. ce influenţează permeabilitatea (fig. Curbe de distribuţie a porozităţii în pasta de ciment (CP). d . h .PRINCIPALELE PROPRIETĂŢI ALE BETOANELOR masa betonului. V P .. necesar realizării lucrabilităţii. Pa .2. lasă în urma îndepărtării sale un volum mai mic sau mai mare de pori cu diametru mare.timp (sec.porozitate ciment întărit (în beton).porozitatea agregatelor.porozitate (%). [3.3] Pb = PpV p + PA (1 − V p ) unde: P b .înălţimea epruvetei (cm). mortar (M) şi beton (B) Sursă: Teoreanu I. t . CALCULUL POROZITĂŢII BETONULUI Calculul porozităţii funcţie de compoziţia betonului.porozitatea betonului. impermeabilitatea betonului scade.suprafaţa epruvetei în contact cu apa (cm2). Excesul de apă din beton.. d 2V Kp = 2ht unde: Kp .cantitatea de apă filtrată în beton (cm3). P p .înălţimea epruvetei (cm). Volumul porilor (mm) / 100 90 80 70 60 50 40 30 20 10 10 CP M B Figura 3-8. care unesc porii şi măresc permeabilitatea betonului.2.).3.timp (sec. Calculul permeabilităţii funcţie de porozitate se poate realiza astfel: a). 3-8).coeficientul de permeabilitate (m/sec. S .adâncimea de infiltrare a apei (m). se realizează folosind relaţia [3. Nicolescu L. Moldovan V. Dezvoltarea eforturilor iniţiale prin contracţie şi variaţii ale temperaturii creează microfisuri.4] Qh SPt unde: Q . v .).). Ks = [3. 100 1000 Raza porilor r[A] 3.presiunea apei (cm H2O).. Folosind coeficientul Valeta al permeabilităţii. iar prin îmbătrânire.

r . Pdr + rdP = 0 r dr = − dp P Relaţia [3. Δ Pr = −2γ cos θ [3. Model matematic al traseului porilor a b Determinarea porozităţii structurii betonului se poate realiza folosind relaţia [3.8].2. Detaliu al structurii pastei de ciment poroase.2.6] se poate scrie şi sub forma.presiune. Figura 3-9.6].raza capilarului (porilor).8] r unde: P . a.unghiul de umezire.7].PRINCIPALELE PROPRIETĂŢI ALE BETOANELOR 3.curba de distribuţie în volum a dimensiunilor porilor funcţie de rază.7] − 2γ cos θ P= [3. b. CALCULUL DISTRIBUŢIEI PORILOR Distribuţia porilor este fracţiunea de pori din volumul total V.6] unde: Dv(r) .10] Figura 3-10. Curba diferenţială de distribuţie a porozităţii în pasta de ciment 61 .tensiunea superficială a soluţiei apoase. γ . relaţia [3. care corespunde unei anumite dimensiuni a porilor. care se bazează pe ecuaţia Washburn [3. θ .9] p Relaţia finală va fi: DV (r ) = P ⎛ dV ⎜ r ⎜ dp ⎝ ⎞ ⎟ ⎟ ⎠ [3. r dV = − DV (r ) dp [3.4. Pentru pori cilindrici: dV = 2nπrldr dV = − DV (r )dr [3.

deteriorarea se va finaliza printr-o distrugere rapidă a betonului prin dezagregare (exfoliere şi dislocări) în straturi paralele (fig. în condiţiile de utilizare. • fineţea agregatului fin . • tratarea betonului după punerea în lucrare (păstrarea cât mai mult timp a betonului proaspăt în mediu umed. • tipul de ciment (cimenturile cu adaosuri necesită o cantitate mai mare de apă. Acest fenomen apare datorită tensiunilor interne care iau naştere ca urmare a măririi volumului apei îngheţate (cu cca. pe care epruvetele de beton saturate cu apă (care au vârsta de cel puţin 28 de zile) le pot suporta. reduc considerabil permeabilitatea).2. 3-11). Figura 3-11.PRINCIPALELE PROPRIETĂŢI ALE BETOANELOR 3. • dozajul de ciment (creşterea dozajului de ciment reduce permeabilitatea). fără ca reducerea rezistenţei la compresiune să fie mai mare de 25% sau a modulului de elasticitate cu mai mult de 15% şi pierderea în greutate să scadă mai mult de 5%. putem sublinia câţiva factori care influenţează permeabilitatea betonului: • fineţea de măcinare a cimenturilor (cu cât cimentul este mai fin. ce poate mări permeabilitatea). a rezistenţelor mecanice şi modulului de elasticitate.2. • existenţa unor solicitări de întindere şi a unor eforturi de compresiune peste limita de fisurare (cresc permeabilitatea). la cicluri alternante de îngheţ-dezgheţ. Gradul de gelivitate (STAS 3518-89) se defineşte prin numărul de cicluri de îngheţdezgheţ succesive. Element de beton degradat în urma ciclurilor de îngheţ-dezgheţ 62 . 3. conducând la mărirea permeabilităţii la apă. În schimb.2. care însă nu se supun la gelivitate.3. gelivitatea betonului „exprimă aptitudinea sa de a rezista fără a suferii deteriorări la variaţiile climatice” care se produc.5. cu atât scade permeabilitatea). CONCLUZII Analizând aspectele prezentate grafic. în general. micşorarea masei. corespunzătoare mediului. GELIVITATEA În timpul exploatării anumitor construcţii. scade permeabilitatea). Dacă masa de beton întărit expusă acestui fenomen se găseşte în stare umedă şi saturată cu apă. • utilizarea aditivilor în compoziţiile betoanelor (utilizaţi corect. se preferă agregate calcaroase). 9 %) în pori şi fisuri. faţă de pe epruvete martor care sunt identice din toate punctele de vedere. betonul din aceste elemente de construcţii este supus.nisip (creşterea fineţi nisipului măreşte permeabilitatea. pe perioadele de iarnă.

pe măsura amplificării şi generalizării în masa betonului a acestui proces. rezistenţa mecanică. DETERMINAREA REZISTENŢEI LA ÎNGHEŢ-DEZGHEŢ Rezistenţa la îngheţ-dezgheţ a betonului se determină (conform STAS 3518-1989). Gradul de gelivitate al betonului Gradul de gelivitate Numărul de cicluri îngheţ-dezgheţ* G 50 50 G 100 100 G 150 150 * îngheţ nocturn urmat de dezgheţ diurn (valoarea minimă aproximativă reprezentând 40 de cicluri /an. Factorii cei mai importanţi care contribuie la îmbunătăţirea comportării betonului la îngheţ-dezgheţ sunt: 1. din acelaşi beton şi conservate până în momentul încercării în acelaşi condiţii cu epruvetele care se supun încercării). 3. 1982) 3. 2. rezistenţa la îngheţ-dezgheţ. (Teoreanu I. rezistenţa la agresivitate chimică şi a durabilităţii în general.3. STAS 3622-1986 stabileşte nivele de performanţă ale betoanelor în funcţie de gradul de gelivitate. • metoda nedistructivă. Porozitatea betonului Din cauza absorbţiei interioare. Deteriorarea se produce în momentul în care eforturile interioare depăşesc rezistenţa la întindere a betonului şi se agravează până la distrugere.PRINCIPALELE PROPRIETĂŢI ALE BETOANELOR În timp ce „gradul de gelivitate este dependent în exclusivitate de proprietăţile betonului” el exprimă “proprietatea betonului de a se degrada sau distruge sub acţiunea alternativă a îngheţului şi a dezgheţului” – noţiunea de „rezistenţă la îngheţ-dezgheţ se referă atât la proprietăţile betonului cât şi caracteristicile mediului”. iar valoarea maximă de 200 cicluri /an). de dimensiuni > 500 Å.. Condiţiile de mediu şi de expunere 63 . tabel 3-6.2. folosind: • metoda distructivă. Nicolescu L. în pasta de ciment iau naştere pori de aer închişi (pori sferici).. Tabel 3-6. Moldovan V. 3.. FENOMENUL DETERIORĂRII BETONULUI ÎN URMA CICLURILOR DE ÎNGHEŢ-DEZGHEŢ Rezistenţa la îngheţ . care se produce în primele ore ale amestecării cimentului cu apa. care urmăreşte variaţia rezistenţei la compresiune a epruvetelor de beton încercate la îngheţ-dezgheţ faţă de epruvetele martor (confecţionate în acelaşi timp.3. datorită efectelor complexe induse de apariţia eforturilor interne de întindere (exercitate în urma îngheţării apei) şi de contracţie termică (exercitate în urma dezgheţării apei). Aceşti pori îmbunătăţesc comportarea betonului la îngheţ deoarece apa îngheaţă la temperaturi diferite în porii capilarelor de diametre diferite.dezgheţ este o problemă actuală.2. care urmăreşte variaţia modului de elasticitate dinamic relativ. Compactitatea betonului Este o caracteristică importantă a betoanelor întărite deoarece ea influenţează permeabilitatea.2.1.

ansamblu de fenomene care se produc (în tuburile capilare) la suprafaţa unui lichid. Această informaţie este însă generală şi insuficientă pentru a proiecta un beton cu rezistenţă la îngheţ-dezgheţ repetat.11] h= ρgR ρgr unde: σ . 2).unghiul de racord (când lichidul udă complet vasul θ este foarte mic şi cos θ ≅ 1 ). θ .coeficientul de tensiune superficială a lichidului. proprietate pe care o au lichidele de a se ridica sau de a coborî. Componenţii betonului Materialele componente ale betonului sunt: cimentul. Creşterea volumului apei la îngheţare apare datorită faptului că la scăderea temperaturii. 8 mărime de stare termică a sistemelor fizice. fără intervenţii din afară. 7 64 . în funcţie de aceste presiuni există diferite grade de temperatură la care îngheaţă apa din porii betonului (Fig. caracteristici fizico-mecanice variate. iar r raza tubului capilar. agregatele. apa şi aditivii. din cauza diferenţei de entropie8 a apei de gel şi a gheţi. 3-12)..PRINCIPALELE PROPRIETĂŢI ALE BETOANELOR Temperatura la care îngheaţă apa liberă din beton (pori) depinde de tipul şi mărimea porilor şi distribuţia acestora (Ilinoiu G.mărimea porilor (d) sau deschiderea fisurilor din beton (fig. apa de gel capătă o energie potenţială care îi permite deplasarea spre porii şi golurile care conţin gheaţă. contribuind la creşterea volumului de gheaţă din beton. Fie R raza meniscului sferic. 4. Capilaritatea 7 reprezintă fenomenul de mişcare a apei. Înălţimea la care se ridică lichidul în tubul capilar este dată de formula lui Jourin: 2σ 2σ cos θ = [3. iar la -70 oC pentru porii de gel. g . prin pori şi fisuri cu dimensiuni sub 1 mm. deci la expansiunea acestuia. Fiecare dintre aceste materialele au compoziţii chimice şi mineralogice. Figura 3-12. apare fenomenul îngheţării apei în pori capilari şi sferici. precum şi de raza tubului capilar . care creşte în cursul unei transformări ireversibile a lor şi rămâne constantă în cursul unei transformări reversibile. cu cât diametrul porilor este mai redus. Apa din micropori şi pori capilari este supusă la presiuni importante. În urma unor încercări experimentale de laborator s-a constatat că între –10 oC…-40 oC. ρ . în tuburi subţiri. Alegerea lor pentru asigurarea uni durabilităţi optime a betonului. 2002) şi de durata expunerii la îngheţ.acceleraţia gravitaţională. a căror valoare este cu atât mai mare. datorită forţelor de atracţie moleculară dintre apă şi scheletul mineral al materialului.densitatea lichidului. Schemă teoretică pentru calculul capilarităţii în tuburi subţiri cu secţiune constantă Înălţimea de ridicare a apei (h) prin capilaritate depinde de raportul dintre tensiunile superficiale (T) ale apei şi scheletul mineral cu care apa vine în contact.

Principalii factori care influenţează rezistenţa la îngheţ-dezgheţ a betonului. • utilizarea adaosurilor active şi inerte introduse la măcinarea cimentului sau la prepararea betonului conduc la îmbunătăţire a lucrabilităţii şi compactităţii betonului.65 0. sunt: • tipul de ciment. curate.) în compoziţiile betoanelor (utilizaţi corect.PRINCIPALELE PROPRIETĂŢI ALE BETOANELOR impune cunoaşterea proprietăţilor şi caracteristicilor lor tehnice. Număr de cicluri îngheţ-dezgheţ ce determină reducerera greutăţii cu 25% 4000 3000 2000 Figura 3-13. Punerea în lucrare a betonului cuprinde ansamblul operaţiilor tehnologice care asigură realizarea diferitelor elemente de construcţii din beton în conformitate cu forma. Modul de preparare. • fineţea de măcinare a cimenturilor (cu cât cimentul este mai fin... pus în lucrare şi tratat corespunzător (7…28 zile după punerea în lucrare) rezistă întotdeauna un timp îndelungat la acţiunea îngheţ-dezgheţ repetat (fig. reducători de apă. dozarea corectă a acestora şi omogenizarea corespunzătoare a amestecului. beton cu aer antrenat. reduc considerabil gelivitatea). • existenţa în masa betonului a unui volum corespunzător de aer antrenat (folosirea aditivilor antrenori de aer).mecanice ale betonului întărit. s-a constatat că betonul corect proiectat. până când acesta a ajuns la gradul critic de maturizare şi/sau crearea unor condiţii de întărire care să aibă efecte cât mai favorabile asupra vitezei de întărire şi asupra proprietăţilor fizico. • menţinerea raportului A/C în limitele minime admise pentru a menţine volumului de pori minim. b.chimico. punere în lucrare şi tratare al betonului corespunzătoare condiţiilor specifice de exploatare Prima condiţie este aceea de asigurare a calităţii amestecului proaspăt.75 0. Această încetinire are consecinţe nefavorabile asupra vitezei de întărire a betonului reducând-o sensibil. 5. • dozajul de ciment (creşterea dozajului de ciment reduce gelivitatea). 3-13.. I. şi 3-14). Influenţa A/C asupra rezistenţei la îngheţ a betonului păstrat în apă 28 de zile a. • agregate negelive cu coeficient de dilatare termică redus. beton fără aer antrenat a 1000 b 0 0. Moldovan V. preparat.55 0. realizându-se respectând reglementările specifice în vigoare.45 0. Ea se realizează prin utilizarea materialelor de calitate corespunzătoare. Conform observaţiilor făcute în decursul timpului pe numeroase încercări de laborator. Temperaturile scăzute determină o încetinire a reacţiilor de hidratare-hidroliză a cimentului. 1982. Tratarea betonului după punerea în lucrare prin protejarea împotriva îngheţării a fazei lichide din beton.35 0. cu atât scade gelivitatea). dimensiunile şi condiţiile de calitate prevăzute în norme şi proiect. • utilizarea aditivilor (antrenori de aer. 65 . precum şi influenţa pe care ele o au supra proprietăţilor şi caracteristicilor betonului.85 Raport A/C Sursă: Teoreanu Nicolescu L. impermeabilizatori etc.

unghiul de încovoiere la "încercarea de pliere".85 Raport A/C 3. Influenţa A/C asupra rezistenţei la îngheţ a betonului a. modului de elasticitate longitudinal şi transversal. • evoluţia în timp a solicitării: continuă. 66 . REZISTENŢELE MECANICE ALE BETONULUI Încercările de rezistenţa – pot fi folosite ca un criteriu rapid de evaluare a unor proprietăţi ale betonului. rezistenţa la încovoiere sau întindere prin şoc.4. • măsurarea deformării cauzate de o forţă definită pentru a determina de exemplu limita de deformare în timp. în condiţii standardizate cu maşini de încercat specifice. Prin procedeele de încercare se imită condiţii tipice de solicitare.2.55 0. torsiune. încovoiere.65 0.75 0. compresiune. forfecare. beton a 1000 0 b 0.45 0. pentru a determina de exemplu alungirea la rupere. fiind folosit ca o măsură a calităţii acestuia. b. pentru a determina de exemplu: alungirea. • măsurarea deformării maxim posibile. constantă.PRINCIPALELE PROPRIETĂŢI ALE BETOANELOR Număr de cicluri îngheţ-dezgheţ ce determină reducerea greutăţii cu 25% 8000 7000 6000 5000 4000 3000 2000 Figura 3-14. numărul de încovoieri de o parte şi de alta până la rupere. beton cu aer antrenat. plecându-se de la condiţii reale. prin unul din următoarele procedee: • măsurarea forţei ce determină o anumită deformare sau rupere a probei. Valorile caracteristicilor de material se determină în laborator pe epruvete de dimensiuni standardizate (cubice cu latura de 150 mm. pentru a determina de exemplu rezistenţa la oboseală. • determinarea numărului maxim posibil de acţiuni ale forţei sau de deformări. pentru a determina de exemplu rezilienţa. oscilantă. coeficientul de flambaj. Diversele procedee de încercare sunt caracterizate prin: • tipul de solicitare: întindere. • măsurarea lucrului mecanic ce determină o anumită deformare sau rupere. rezistenţa de rupere la tracţiune.35 0. cilindrice de φ 150 x H 300 mm sau prismatice). fără aer antrenat. şoc.

M. 2. MPa) [3.4. 2.PRINCIPALELE PROPRIETĂŢI ALE BETOANELOR 3. în condiţii standard.. ea se determină prin aplicarea unei forţe uniform crescătoare pe epruvete cubice (fig. turnate şi compactate în condiţii similare punerii în lucrare a betonului. care provoacă ruperea şi aria suprafeţei epruvetei A (mm2). Platan superior al presei. Neville A. cilindrice sau pe fragmente de prismă (fig.. Jumătăţi de prismă. 3. plăcuţe metalice intermediare. 1994. 1997. 2003. Plăci metalice.forţa de rupere. Sursă: STAS 1275-8. A .aria secţiunii de referinţă a epruvetei (mm2). realizate pe epruvete cubice.. la diferite vârste (3. 3. P (N/mm2. Rezistenţa la compresiune a betonului se determină (conform STAS 7563-73 şi STAS 1275-88). Ispas T. Teodorescu M. 1984. Schema încercării la compresiune a epruvetelor cubice 1. 4..1. 4. Ionescu I. Schema încercării la compresiune a fragmentelor de prismă 1. Astfel. folosind prese hidraulice.12] Rc = A unde: P . Opriş S. Platan superior presă. 3-15) rezultate de la încercarea la întindere prin încovoiere sau de la încercarea de încovoiere. Rezistenţa la rupere fc (MPa). Popa R. 3-15). Platan inferior presă Sursă: STAS 227/6-86. citită pe manometrul presei (N).2. dispozitiv cu rotulă pentru transmitere uniformă şi centrică a forţei.. biaxială şi triaxială.. 14 sau 28 de zile). cilindrice şi/sau prismatice. platan inferior al presei. determinată pe astfel de epruvete este raportul dintre forţa axială de compresiune axială P (N). INCERC Încercarea la compresiune a epruvetelor cubice Mod corect de rupere a epruvetei Figura 3-16. 67 . Figura 3-15. REZISTENŢA LA COMPRESIUNE Rezistenţa la compresiune se determină pentru solicitări de compresiune monoaxială. 7.

PRINCIPALELE PROPRIETĂŢI ALE BETOANELOR
Rc (MPa) σ (MPa) 40

40

30

30

20

20

10

10

0

200

400

600

C (kg/m3)

0

1

2

3

4

ε (%o)

Figura 3-17. Creşterea rezistenţei la compresiune a betonului funcţie de dozajul de ciment

Figura 3-18. Diagramă efort (σ)-deformaţie (ε) la compresiune monoaxială

Clasa betonului este definită pe baza rezistenţei caracteristice fck,28 la compresiune (N/mm2; MPa) determinată pe epruvete cubice cu latura de 150 mm (sau cilindrice cu de 150/300 mm, păstrate în condiţii standard şi încercate la vârsta de 28 zile, în condiţii de laborator conform STAS 1275-88. (NE 012-99, NE 013-02)
Tabel 3-7. Clase de betoane (N/mm2; MPa)
C C* C C C C* C C C* 4 6 8 12 16 18 20 25 28 / / / / / / / / / 5 7,5 10 15 20 22,5 25 30 35 Rezistenţă caracteristică (clasa) betonului (MPa) fc,28 cilindru 2,8 4 6 8 12 16 18 20 25 28 fc,28 cub 3,5 5 7,5 10 15 20 22,5 25 30 35 * clase de beton care nu se regăsesc în normele europene Clasa de rezistenţă a betonului NE 012-1999 C* 2,8 / 3,5 C 30 / 37 C* 32 / 40 C 35 / 45 C 40 / 50 C 45 / 55 C 50 / 60

30 37

32 40

35 45

40 50

45 55

50 60

Mărimea rezistenţei caracteristice este definită probabilistic ca valoare sub care se pot situa cel mult 5% din rezultate. (Agent R., Dumitrescu D., Postelnicu T., 1992)
Tabel 3-8. Rezistenţa betonului funcţie de vârstă
Clasa betonului Rezistenţa betonului, fc (MPa) 20,0 25,0 30,0 40,0 50,0 7 zile Rezistenţa cubică la diferite vârste (MPa) 2 luni 3 luni 6 luni 1 an

20 25 30 40 50

13,5 16,5 20 28 36

22 27,5 33 44 54

23 29 35 45,5 55,5

24 30 36 47,5 57,5

25 31 37 50 60

Marca betonului este rezistenţa minimă la compresiune (daN/cm2) determinată la vârsta de 28 zile pe epruvete cu latura de 141 mm, în condiţii de laborator, corespunzătoare unui coeficient de variaţie cv = 15 % acceptat convenţional ca reprezentând o calitate medie a execuţie.

68

PRINCIPALELE PROPRIETĂŢI ALE BETOANELOR

3.2.4.2. REZISTENŢA LA ÎNTINDERE Rezistenţa la întindere se determină prin două metode: metoda directă, pentru solicitări de întindere centrică (întindere axială) şi metoda indirectă, pentru întindere din încovoiere şi întindere din despicare. a. Întindere centrică Rezistenţa la întindere centrică (axială) a betonului se determină (conform STAS 1275/88) pe epruvete cilindrice, opturi (fig. 3-19) sau prismatice care au lipite la capete, cu un adeziv, două plăci metalice de formă specială care permit fixarea epruvetei în presa hidraulică. Forţele trebuie să acţioneze una în prelungirea celeilalte, perpendicular pe secţiune şi pe direcţia axei de simetrie.
Figura 3-19. Presă hidraulică de încercare a epruvetelor betonului la întindere axială

F

F

b. Întindere prin încovoiere Rezistenţa la întindere din încovoiere a betonului se determină (conform STAS 1275/88), folosind epruvete prismatice de 100 x 100 x 550 mm sau 200 x 200 x 700 mm şi fragmente de prismă rezultate de la încercarea prismelor întregi, în mod crescător, a unei singure forţe în mijlocul distanţei dintre cele două reazăme semicirculare şi ţinându-se seama de comportarea elastică a zonei întinse până la rupere. Epruvetele se încearcă la încovoiere pe deschiderea de 300 mm, iar cele de 200 x 200 x 700 mm pe deschiderea de 600 mm, aplicându-se în ambele cazuri o forţă concentrată la mijlocul distanţei dintre reazeme. Reazemele epruvetei şi cuţitul prin care se transmite forţa concentrată trebuie să aibă o secţiune semicirculară cu diametrul egal cu 20 ... 30 mm. Încercarea se efectuează cu o presă hidraulică care permite aplicarea continuă şi uniformă a forţei până la rupere, cu o viteză constantă de creştere a eforturilor unitare din fibrele extreme de (0,5 ±0,2) daN/cm2s. Aplicarea forţei se face perpendicular pe direcţia de turnare a betonului. Rezistenţa la întindere prin încovoiere se calculează cu relaţia:

Rt = 0.875 Rt = 0.925

Pl (N/mm2; MPa) - pentru betoane cu agregate grele 3 a Pl (N/mm2; MPa) - pentru betoane cu agregate uşoare 3 a

[3.13]

[3.14]

unde: P - forţa de rupere citită pe manometru presei (N); l - distanţa dintre reazeme (mm); a = bh 2 - latura secţiunii transversale a epruvetei măsurată în imediata vecinătate a secţiunii de rupere (mm); b - lăţimea medie a secţiunii transversale (mm); h - înălţimea medie a secţiunii transversale (mm).

69

PRINCIPALELE PROPRIETĂŢI ALE BETOANELOR

Figura 3-20. Presă de încercare a epruvetelor betonului la întindere din încovoiere Sursă: Romtech
180 a c 180

B 30 300 b= 600 b= 550

C c= 150 c= 100

B 300

C 30

Contactul reazemelor şi a cuţitului de transmitere cu betonul trebuie să se realizeze pe întreaga lăţime a epruvetei. Pe epruvetele prismatice de 100 x 100 x 550 mm se efectuează două încercări exemplificate în fig. 3-21.
Sursă: STAS 1275-88

Figura 3-21. Schema încercării la întindere prin încovoiere a epruvetelor prismatice

c. Întindere din despicare Rezistenţa la întindere din despicare a betonului se determină (conform STAS 1275-88), folosind epruvete cubice, cilindrice sau fragmente de prismă şi aceleaşi prese hidraulice ca pentru încercările la compresiune. Transmiterea sarcinii asupra epruvetelor se face prin intermediul a două generatoare diametral opuse, două fâşii de carton sau două şipci de lemn având lăţimea s = (0,08 ... 0,10)a, grosimea t = 3 ... 5 mm şi lungimea mai mare cu circa 40 mm decât dimensiunea a. Încărcarea se aplică perpendicular pe direcţia de turnare, asigurându-se o creştere continuă si uniformă a efortului unitar de (0,5±6,2) (N/mm2s). 2P Rezistenţa la întindere se obţine cu relaţia: Rt = 2 (N/mm2; MPa) [3.15] πa unde: P - forţa de rupere, citită pe manometrul presei (N); a - mărimea laturii cubului sau a secţiunii transversale a epruvetei (mm2).

Rezultatul determinării se rotunjeşte la 1 N/mm2 şi reprezintă media aritmetică a valorilor obţinute la încercarea unei serii de epruvete.

70

71 . cilindrice şi prismatice Sursă: STAS 1275-88 Figura 3-23. Schema încercării la întindere prin despicare a epruvetelor cilindrice 3. pe epruvete cubice. în general. La întindere. cilindrice.4. determinându-se prin încercarea la întindere prin despicare sau prin încovoiere după metoda folosită. FACTORI DE CARE DEPINDE REZISTENŢA LA ÎNTINDERE Rezistenţa la întindere depinde de aceiaşi factori ca şi rezistenţa la compresiune. cu 5…15% mai mare (funcţie de clasa betonului) decât rezistenţa la întindere axială. Figura 3-22. prismatice. prin evaporarea apei apar fisuri care la compresiune se închid. Schema încercării la despicare a epruvetelor cubice. Rezistenţa la întindere creşte până la aproximativ acelaşi dozaj de ciment ca şi rezistenţa la compresiune apoi scade deoarece dozajele ridicate necesită cantităţi de apă de amestecare mari. Factorii de care depinde această rezistenţă sunt raportul A/C şi temperatura respectiv maturizarea betonului.3.2. dar la întindere se deschid micşorând rezistenţa.PRINCIPALELE PROPRIETĂŢI ALE BETOANELOR Rezistenţa la întindere prin despicare este.

Se pot efectua încercări de uzură şi pe epruvete fasonate din beton întărit.4. Ca material abraziv se utilizează nisipul silicios monogranular. de la o înălţime din ce în ce mai mare. Pentru repartizarea forţei de şoc pe toată suprafaţa epruvetei. în timpul încercării epruveta este solicitată la un efort de apăsare de 6 N/mm2. REZISTENŢA LA ŞOC Rezistenţa la şoc este o caracteristică a betonului pentru anumite lucrări şi se determină (conform STAS 6202-1962). Proba supusă încercării va fi constituită din 3 epruvete.4.4.înălţimea maximă de cădere a ciocanului la care s-a produs sfărmarea epruvetei. după care se curăţă platforma de şlefuire de abrazivul uzat.7) mm sau (100+0. Încercarea reprezintă numai un criteriu de apreciere comparativă a comportării betonului la acţiunea încărcărilor care se aplică brusc asupra sa. până când epruveta se rupe (nu mai produce reculul ciocanului). Se cântăresc epruvetele cu precizia de 0. Se împrăştie o nouă cantitate de abraziv şi se introduce epruveta în aceeaşi poziţie.7) mm. Rezistenţa la şoc se stabileşte cu relaţia: Rs = Ph V (MPa. folosind metoda prin şlefuire. Încercarea se efectuează la vârsta de 28 zile în cazul betoanelor cu întărire normală.16] unde: P . Înainte de încercare. Epruvetele pe care se efectuează determinarea sunt cuburi cu latura de (70+0. 3. eroziunii apelor ce transportă particule abrazive etc. 72 . cu ajutorul abrazivilor. După fiecare 22 rotaţii aparatul se opreşte automat. N/mm2) [3.2. Rezistenţa la uzură a betonului se determină (conform STAS 5501-1968). se aşează deasupra ei o placă de oţel.5. V . de un anumit număr de ori.1 g. repetându-se operaţiile până la executarea unui număr de 5 x 22 = 110 rotaţii. REZISTENŢA LA FORFECARE (FORŢE TĂIETOARE) Rezistenţa la forfecare nu reprezintă un factor critic privitor la proiectarea structurală deoarece betonului este mult mai slab la întindere chiar dacă el pare a fi supus la forţe tăietoare. Pentru efectuarea încercării se utilizează un aparat sistem Bohme (fig. epruvetele se usucă la (105+5)°C până la masă constantă şi apoi se răcesc la temperatura normală a încăperii. respectiv 40 g în cazul celor cu latura de 100 mm. folosind ciocan Foppl având greutatea de 50 kg care este lăsat să cadă. Se împrăştie pe platforma de şlefuire 20 g abraziv în cazul epruvetelor cu latura de 70 mm.4.6. 3-24).greutatea ciocanului.PRINCIPALELE PROPRIETĂŢI ALE BETOANELOR 3.2. Apoi se cântăreşte epruveta cu precizia de 0. 3.2.volumul epruvetei încercate. se scoate epruveta şi se curăţă cu o perie de aspră. sau după obţinerea unei rezistenţe echivalente în cazul betoanelor cu întărire rapidă.1 g şi se introduce din nou în aparat într-o poziţie rotită cu 90° şi se repetă operaţiile de mai sus. în stare uscată. REZISTENŢA LA UZURĂ Rezistenţa la uzură este capacitatea suprafeţei betonului de a rezista frecării datorită materialelor de aceeaşi natură sau de natură diferită. h . Se introduce epruveta în dispozitivul de fixare şi se pune aparatul în mişcare.

7.01 mm.17] U1 = Ao U 2 = lo − l f [3. 3. 4. mf . Aparat sistem Bohme pentru determinarea rezistenţei la uzură a betonului 1. FACTORI GENERALI CARE INFLUENŢEAZĂ REZISTENŢA BETONULUI Rezistenţa betonului este influenţată de calitatea componenţilor săi. Dispozitiv reglabil de prindere a epruvetelor. Tabel 3-9. respectiv finală (mm).4. În funcţie de modul de exprimare (prin pierderea de masă. de calitatea aderenţei dintre matrice şi agregat. de modul şi condiţiile de punere în lucrare şi întărire. Figura 3-24. Ao . După efectuarea celor 4 x 110 = 440 rotaţii epruveta se cântăreşte iarăşi. respectiv finală a epruvetei (g). cu aceeaşi precizie. lf .densitatea aparentă a epruvetei. de proporţiile lor.masa iniţială. Platforma de şlefuire. ρ ap .grosimea medie iniţială. de grosime sau de volum) uzura betonului se stabileşte cu una din următoarele relaţii: mo − m f [3. 3. Sistem de oprire automată.2. Pârghie. (tabel 3-9).aria epruvetei pe care se produce uzura (cm2).PRINCIPALELE PROPRIETĂŢI ALE BETOANELOR rotind epruveta de încă două ori cu 90°. Factori care influenţează rezistenţa betonului Componenţii betonului Compoziţia betonului Factori de producţie şi transport Timp malaxare Metodă malaxare Condiţii punere în lucrare şi întărire Condiţii de mediu şi de expunere Agregate Calitatea agregatelor Ciment Calitate ciment Aditivi Tip aditiv Clasa betonului Raportul A/C Tehnologia punerii în lucrare Procedeul de compactare Fizici Climatici 73 . Rezultatul determinării reprezintă media valorilor obţinute la încercarea celor 3 epruvete. de viteza de încercarea a epruvetelor etc.18] U3 = mo − m f ρ ap [3. lo.19] unde: mo. înainte şi după fiecare 110 rotaţii ale platformei de şlefuire măsurătoarea efectuându-se în nouă puncte dispuse ca în figura 3-24. 2. Se măsoară grosimea epruvetei cu un comparator cu precizia de 0.

.6. 3.cantitatea de căldură transmisă de materialul de grosime δ cu diferenţa de temperatură între cele două feţe (T1 –T2).2. vâsco-plastice. DEFORMAŢIA BETONULUI Deformaţia betonului reprezintă modificarea de volum a betonului la preparare. Datorită acestui 74 .beton greu W / m oK). natura agregatului. temperatură. Căpăţână Al. (Simion Al.PRINCIPALELE PROPRIETĂŢI ALE BETOANELOR Concentraţii ale substanţelor chimice Caracteristicile suprafeţei agregatului Compoziţia chimică a agregatului Granulozitatea şi mărimea agregatelor Modulul de elasticitate Umiditatea agregatului Porozitatea agregatului Tip ciment Dozaj aditiv Dozaj ciment Mijloc de transport Metode de protecţie după turnare Procedeul accelerării termice Chimici agresivi Dozaj de ciment Compoziţia mineralogică Fineţea de măcinare a cimentului Adaoşi Nivelul de hidratare Cantitate de apă Grad de permeabilitate Grad de gelivitate 3.5 .5.2. chiar şi după întărire datorită fenomenelor fizico-chimice.20] S (T1 − T2 )τ unde: Q . 1997). elasto-vâsco plastice. datorită pierderii prin evaporare apei liberă din porii capilari şi geluri şi a ruperii scheletului cristalin a pietrei de ciment (în fazele iniţiale ale întăririi). 1995) Principalele modificări de volum produse asupra betonului sunt: contracţia.. respectiv prezenţei apei în amestec.2. în timpul prizei şi întăririi. umflarea.1. dilatarea.6. Qδ λ= (W / m oK) [3. deformaţiile elastice.35…0. în timpul τ. CONTRACŢIA LA USCARE ŞI UMFLAREA LA REUMEZIRE Contracţia la uscare şi umflarea la reumezire reprezintă fenomene datorate variaţiei de volum şi absenţei. care acţionează asupra acestuia cu diferite intensităţi (umiditate. Conductivitatea termică caracterizează capacitatea betonului de a transmite prin masa sa un flux termic ca rezultat al unei diferenţe de temperatură existente între feţele materialului. porozitatea betonului şi umiditatea betonului (λ=0. presiune. (Ivanov I.0…3. CONDUCTIVITATEA TERMICĂ Conductivitatea termică depinde de densitatea aparentă a betonului. acţiuni exterioare etc).8 . Contracţia betonului (STAS 2833-80) reprezintă micşorarea volumului acestuia la întărire în aer.beton uşor şi 1. 3.

δt .2. se calculează cu relaţia: δ − δt εc = 0 (mm / m) [3. perioadă în care trebuie luate toate măsurile necesare pentru protecţia suprafeţei acestuia împotriva evaporării a apei din amestec. Perioada critică în care apare fenomenul accentuat de contracţie este după câteva ore de la turnarea betonului. creşterea aderenţei betonului la armătură. determină mărirea umidităţii masei de beton şi implicit umflarea betonului.contracţia betonului. generând tensiuni interioare în masa betonului care conduc la formarea microfisurilor. pe un interval de timp lung sau imersarea permanentă în apă. Umezirea. Fenomenul este invers contracţiei şi se explică prin faptul că gelurile. fiind de acelaşi ordin de mărime cu al oţelului moale. creşterea rezistenţele mecanice. de menţionat. Valorile înregistrate ale umflării fiind cu mult mai mici decât cele ale contracţiei.21] L0 unde: εc . (Popa R.8 x 10 -5 oK -1 ). aer şi agregate din beton). δo . Contracţia betonului creşte logaritmic în timp. Teodorescu M.. contribuie la micşorarea contracţiei betonului la uscare.distanţa între reperele epruvetei (mm).PRINCIPALELE PROPRIETĂŢI ALE BETOANELOR fenomen de deshidratare. Contracţia betonului la o vârstă oarecare t.22] .. rezultat al expansiunii termice diferenţiate a componenţilor datorită valorii diferite ale coeficienţilor de dilatare termică ale acestora (piatra de ciment. 3. gelurile se contractă. după turnare. DILATAREA TERMICĂ Dilatarea termică (expansiunea termică diferenţiată) reprezintă variaţia dimensiunilor elementului de beton. pe o anumită perioadă de timp după turnare (durata de tratare).distanţa pe microprocesor la timpul t (mm). Contracţia betonului se determină prin măsurarea distanţelor între repere fixate pe epruvete prismatice. fără a modifica natura fazelor care se formează prin hidratare-hidroliză a cimentului. păstrate la temperatură şi umiditate constantă. Lo . ε = αt Δt 75 [3. îşi modifică parţial structura. nereprezentând un pericol al degradării structurii interne a betonului. atingând pentru betoane obişnuite valori de 0. astfel încât la umflare nu mai poate pătrunde aceeaşi cantitate de apă pe care a pierdut-o la uscare (gelurile prin peliculele de apă îndepărtează microcristalele unele de altele). dar nu se elimină.distanţa între repere la 7 zile (mm). Prin tratarea şi protecţia suprafeţelor betonului se controlează pierderile de umiditate din beton după ce a fost pus în lucrare. Umflarea betonului reprezintă creşterea volumului acestuia în timpul prizei şi al întăririi betonului.2. dând naştere unui sistem de defecte în structura betonului. 1984) Prin conservarea unui grad ridicat de umiditate pe o anumit interval de timp. Conservarea umidităţii. producerea contracţiei betonului se întârzie şi se diminuează. Dilatarea termică al betonului obişnuit este de ordinul 10 -5 oK -1 (iar pentru betonul cu agregate uşoare 0.2…0.6.4 mm/m după un an de la preparare Un alt element important. prin îmbătrânire. micşorarea permeabilităţii. Acest fenomen accentuează contracţia la uscare. este faptul că agregatele joacă un rol important în micşorarea contracţiilor la uscare deoarece formează un schelet rigid care împiedică micşorarea excesivă de volum. permiţând înglobarea oţelului în beton sub formă de armături.

Ilinoiu G. 76 . Expansiune în secţiune. Materials Technology. Jebelean E. Tudor C. 1995... Aprilie 1995. Dumitrescu D. Crăciunescu L. 12. Part 1. 15. Bucureşti. UTCB. 5. 1998. c Principalele cauze ale degradării fizice a structurii betonului sunt: dilatarea termică diferenţiată a componenţilor betonului.deformaţia longitudinală. Anglia. Materials and Structures. Calitatea betoanelor. 37-43. Durabilitatea betoanelor. Ilinoiu G.. NISTIR 5634.. 14 Mai 2004. Deteriorarea prin îngheţ-dezgheţ a betoanelor . Construcţii Civile şi Industriale. Mitchell’s Building Series. pag.. Editura ICB. 1998. 3.. Gelivitatea betonului. 2001. Timişoara.. Clifton J.. Editura Tehnică.. Principalele tipuri de dilatări şi contracţii ale betonului a.. mortarelor şi betoanelor. Bentz D. Teză de doctorat. Cadar I.. 28. Timişoara. Materiale de construcţie. Nr. 1986. 1995. 1999. Budan C. Chimie şi materiale de construcţii pentru instalaţii. 450-458. Crăciunescu L. Ilinoiu G. Ilinoiu G. MD 20899-8611 USA.coeficient de dilatare termică liniar. 11.. 9. Editura Orizonturi Universitare. 1992. 2003. Dobre R. 14. 2002. Bob C. Carino N.. 2. 1999. Δt – temperatura. Materiale de construcţie. Cartea fierarului betonist.. Badea C. P.. R. Nr. Sala Palatului. Garboczi E. A. Dean Y. Editura Orizonturi Universitare. 24 / X.Bouny V. Cărare T. Beton fisurat. 8.. 18-21.. Buletin AICPS (2001). Quenard D. Construcţii Civile şi Industriale Anul IV. Baroghel . Ilinoiu G.. Iureş L. 1981. J. Editura UTCB.. 26 / II. Contracţie liberă.PRINCIPALELE PROPRIETĂŢI ALE BETOANELOR unde: ε . Controlul calităţii lianţilor. beton armat şi beton precomprimat. Popa E.3. Beton armat. 6. c. a b Figura 3-25. Contribuţii în managementul şi ingineria proceselor de construcţii pentru realizarea lucrărilor de reparaţii şi consolidări a elementelor din beton. 7. dilatarea termică diferenţiată a elementului în ansamblu şi pierderea apei din beton prin evaporare. 2.. αt . Nr.. Editura Tehnică..Fenomene Specifice şi Principalii Factori care contribuie la îmbunătăţirea comportării pe timp friguros. 16. J. 13.. Building and Fire Research Laboratory National Institute of Standards and Technology Gaithersburg. Tudor A. 33 August 2002. Agent R... Nr. Postelnicu T. BIBLIOGRAFIE LA CAPITOLUL 3 1.928X. M.. Buchaman I. Al XIV-lea Congres Naţional AICPS. C. Popa E. b... 3. Pearson Ltd. Construcţii Civile şi Industriale. Jennings H. 10... Studiul asupra normativului NE 012-1999. Permeabilitate betoanelor. Îndrumător pentru calculul şi alcătuirea elementelor structurale de beton armat.. Modeling drying shrinkage of cement paste and mortar.. pag. ISSN 1454 . Structural models from nanometers to millimeters. Editura Style. Predicting of cracking in reinforced concrete structures. 4.

Construcţia drumurilor... Building and Fire Research Laboratory National Institute of Standards and Technology Gaithersburg. 27. Specificaţii tehnice . F. 1984. Editura Tehnică. To limit the effects of drying shrinkage. Belc Fl. STAS 1275-88. Sorption of water in mortar and concrete... Martys N. Popa R. STAS 5479-88. Costescu I. Bucureşti. Vol. Ferraris C. Estimating the electrical conductivity of cement paste pore solutions from OR-. 21. Keen B. Proceedings of the 4 th Materials Engineering Conference. NE 012-99. beton armat şi beton precomprimat. ISSN 1454-928X.. 28. Editura Tehnică. Vol. 2000. March 2001. Încercări pe betoane.. Materiale de construcţie. Încercări pe betonului proaspăt. Determinarea rezistenţei la îngheţ-dezgheţ. Simion Al. 34. Al XV-lea Congres Naţional AICPS. 0. Încercări pe betoane. Încercări pe betoane.. Căpăţână Al. Teodorescu M. Nr. Carino N. T. National Council of Structural Engineers Associations. Încercări pe betonul întărit. Cod de practică peru executarea lucrărilor din beton.Flexcrete. Verificarea reacţiei alcalii agregat. Washington DC. Ispas T.PRINCIPALELE PROPRIETĂŢI ALE BETOANELOR 17. Permeabilitatea betonului . Mason T. MD 20899-8611 USA. Durabilitatea betonului... Betoane de ciment. 2002... 793-798. 14 Mai 2004.6. Teoreanu I. A. Mechanical properties of high-strength concrete at elevated temperatures. 32. .. No. Tehnologia lucrărilor de construcţii. Anglia. 19.. Ionescu I.. Franco R. 29.. 1996. 10-14. 25. Ilinoiu G. 18. Phan L. J. Structure. Ilinoiu G. NISTIR 6726. 1995. Ivanov I. Nicolescu L. 77 . Lucaci Gh. Determinarea rezistenţelor mecanice. June 2003.. Verificarea impermeabilităţii la apă.. 23. Concrete mix and member design considerations.Fenomene Specifice şi Optimizarea Proiectării Tehnologice a Compoziţiei Betonului. 22. Verificări efectuate de către executant în cadrul controlului calităţii betoanelor. UTCB. 31. Editura UTCB.. D. J... Teodorescu M. 35. Determinarea conţinutului de aer oclus. Editura tehnică 1997. 1997. K+ and Na+ concentrations. Moldovan V. Lexicon de materiale tehnologice pentru industrie şi construcţii. Proprietăţile şi tehnologia betoanelor. Nov.-33. 26. 20.. Feng X. STAS 3519-78. Sala Palatului. 30. STAS 3518-89. pag. 46-49. Cement and Concrete Research. 7. 24. STAS 5440-1970. Snyder K. 33. Antreprenorul (2000). Materials for the New Millennium Conference. Editura Tehnică 1982... 1.

precum şi obţinerea unei lucrabilităţi constante prin antrenarea componenţilor betonului în ansamblu. omogen sau eterogen în orice raport al maselor componenţilor. învelirea tuturor granulelor de agregat cu pastă de ciment. sau cantitatea de beton descărcat sub amestec continuu într-un minut.. 1997. iar prin acesta crearea condiţiilor optime pentru obţinerea proprietăţilor fizico – chimico . Amestecul de beton (conform NE 013-2002) reprezintă cantitatea de beton proaspăt produsă într-un singur ciclu. Acest proces are ca scop final realizarea integrală a condiţiilor de calitate impuse amestecului proaspăt. AMESTECAREA COMPONENŢILOR BETONULUI 4. Teodorescu M. Amestecul de beton proiectat (conform NE 013-2002) reprezintă betonul pentru care beneficiarul specifică performanţele necesare. buna funcţionare a maşinilor de amestecat şi modul şi durata descărcării amestecului etc.. CONSIDERAŢII GENERALE Prin procesul de amestecare a betonului trebuie să asigure dispersia uniformă a componenţilor în masa acestuia. Ispas T.. acesta fiind influenţat de următorii factori: proprietăţile componenţilor betonului. corectitudinea preparării tuturor şarjelor de aceiaşi clasă de rezistenţă. 2003.... de către un malaxor discontinuu. (Popa R. 9 dispersarea complexă a particulelor de ciment în timpul înglobării şi amestecării betonului 78 .. 1986. Calitatea amestecului este apreciată după gradul (uniformitatea) dispersiei componenţilor în masa betonului. corectitudinea dozării componenţilor (în limitele toleranţelor admise).AMESTECAREA COMPONENŢILOR BETONULUI CAPITOLUL 4. Amestecul de beton cu compoziţie prescrisă (conform NE 013-2002) reprezintă betonul pentru care beneficiarul specifică materialele componente şi compoziţie amestecului. producătorul fiind responsabil de furnizarea unui beton având compoziţia prescrisă. cât şi unii faţă de alţii. însă nerăspunzând de performanţele lui. în care fiecare component îşi păstrează proprietăţile caracteristice şi poate fi separat de ceilalţi prin metode fizice sau mecanice. deflocularea 9 şi umezirea cimentului. iar producătorul este responsabil să furnizeze un beton care asigură aceste performanţe şi eventuale caracteristici suplimentare. ordine introducerii materialelor în malaxor.1. 1984. Neville A. tipul malaxorului. în orice stare de agregare. denumit gradul de omogenitate al betonului. Popa E.) Amestecul este definit ca un sistem policomponent.mecanice impuse ale betonului întărit. Popa R. timpul de amestecare. Ionescu I. M.

evaluarea dispersiei în amestec a componenţilor betonului (ciment.670 II 0. raportat la abatere şi rezistenţă medie.2.). raportat la abatere şi rezistenţă medie. conform tabel 4-1. EVALUAREA OMOGENITĂŢII PRIN APRECIEREA UNOR PROPRIETĂŢI ALE BETONULUI ÎN STARE ÎNTĂRITĂ.AMESTECAREA COMPONENŢILOR BETONULUI 4. tendinţa de separare a apei etc. pentru a se stabili criterii de calitate şi control a omogenităţii betonului. Grad de omogenitate. Grad de omogenitate. stabilitatea. conform NE 012-1999 Grad de omogenitate Grad de omogenitate S xn I < 0. Principalele metode de determinare a omogenităţii betonului sunt: a. Între variaţiile rezultatelor determinărilor şi variabilitatea proprietăţilor betonului. METODE DE DETERMINARE A OMOGENITĂŢII BETONULUI Modelarea statistică a proprietăţilor betonului este calea cea mai sigură de interpretare a rezultatelor încercărilor experimentale.975 unde: S – abaterea standard determinată pentru minimum 16 rezultate înregistrate. întindere. coeziunea. contracţie la uscare etc. segregarea. 79 .670…0. Tabel 4-1. PRECUM REZISTENŢA LA COMPRESIUNE Conform C 140-1986.670 II 0. xn – rezistenţa medie. R – rezistenţa medie. într-o perioadă de minimum 3 luni. apă. într-o perioadă de minimum 3 luni. Tabel 4-2. agregat şi aer inclus). gelivitate. impermeabilitate.975 III > 0.2.1. b. aprecierea unor proprietăţi ale betonului în stare proaspătă (consistenţa.975 unde: S – abaterea standard determinată pentru minimum 15 rezultate înregistrate. NE 012-99 şi NE 013-2002 determinarea omogenităţii se realizează în funcţie de valorile exprimate în N/mm2 ale abaterii standard (S) şi a rezistenţei medii la compresiune (xn). 4. respectiv a rezistenţelor existând concordanţă.) sau în stare întărită (rezistenţa la compresiune.975 III > 0.670…0. conform C 140-1986 S R I < 0.

iar în restul de 10%. Se ia în considerare probabilitatea de 90%. Grad de omogenitate.975 Valoarea medie a rezultatelor (⎯x) este dată de media aritmetică a rezultatelor n x + x 2 + x 3 + . F 2... conform NE 012-1999 n λ 16 1.02 27 1.06 24 1.4] n −1 unde:⎯x n . n . Sn .valoarea medie a rezistenţelor obţinute a n eşantioane.6] cv = (S / ⎯x ) Cu ajutorul coeficientului de variaţie se poate stabili care este valoarea minimă care poate apărea cu o anumită probabilitate pentru cantitatea de beton din care s-au luat probele.04 26 1. + x n = (1/n) ∑ xi [4. ceea ce înseamnă că 90% din rezistenţele betonului examinat au o valoare mai mare sau egală cu rezistenţa caracteristică.095 20 1.coeficient funcţie de numărul de probe (rezultate) analizate.numărul total de probe.1] individuale xi pentru n încercări: ⎯x = 1 n i =1 sau.. Valorile λ funcţie de numărul de probe n.1 (corecţia Bessel) corecţie care se poate neglija pentru n > 30.670…0. în locul lui n sa ia n . (Tabel 4-4) Tabel 4-4. + x n 2 S = − x2 [4..14 17 1. Pentru uşurinţa calculului se foloseşte expresia: 2 2 x12 + x 2 + .00 S = λS n = λ ∑ (x i − xn ) 2 pentru valori corectate. conform NE 013-2002 S Grad de omogenitate I II III xn < 0. această valoare este corespunzătoare unei anumite probabilităţi. S . [4.3] ⎯x = x f(x) dx Abaterea standard Sn corespunzătoare pentru x procese (S 2 pătratul abaterii standard – dispersia) este exprimarea valorică a variabilităţii (dispersiei) în jurul mediei . în cazul unei distribuţii a valorilor cu frecvenţe F 1. denumit risc pot apărea rezistenţe mai mici decât rezistenţa caracteristică.975 > 0.670 0.2] [4.11 19 1. raportat la abatere şi rezistenţă medie.abaterea standard. se determină pentru un număr minim de 16 rezultate înregistrate într-o perioadă de maximum 3 luni.125 18 1.abaterea standard a unui eşantion. pentru o variabilă continuă: ∑x Fi ∫ i =1 +∞ −∞ n [4.5] n Coeficientul de variaţie cv reprezintă raportul dintre abaterea standard şi valoarea medie a variabilei cercetate experimental: [4. F 3…F n: ⎯x = sau. λ .08 22 1. 80 .AMESTECAREA COMPONENŢILOR BETONULUI Tabel 4-3. Dar numai în situaţia în care aceste rezultate se află în afara intervalului de valori X N ± 2 X N (N/mm2).01 ≥30 1.

malaxoare vibratoare. Aceste maşini destinate preparării amestecurilor se numesc malaxoare. granulozitatea agregatelor. alunecare şi cădere liberă. lucrabilitatea betonului etc. 1986 ): • continuitatea procesului de amestecare: malaxoare cu acţiune ciclică sau continuă. textura suprafeţei. fiind cunoscute şi sub denumirea de betoniere. antrenându-i într-o mişcare de ridicare.. • înclinarea axei cuvei: malaxoare cu ax vertical sau orizontal. luând în considerare şi experienţa fiecărui producător pentru a se realiza calitatea impusă a betonului.2…2. MALAXOARE CU AMESTECARE PRIN CĂDERE LIBERĂ (GRAVITAŢIONALE) Capacităţile uzuale ale malaxoarelor variază între 0. forma granulelor. 2001 4. precum şi frecarea dintre particule conduce la amestecarea componenţilor. Figura 4-1. Paletele tobei. iar pentru maşinile cu amestecare forţată. performanţele cerute dar şi de volumul de material necesar raportat la unitatea de timp. malaxoare cu amestecare forţată. Termenul de betonieră tinde a se folosi.4. • metoda de amestecare: malaxoare cu amestecare prin cădere liberă (gravitaţionale). sunt ataşate de suprafaţa interioară a tobei. mai ales.4 m3 / h care însemnă aproximativ 12 şarje/oră. funcţie de lucrabilitatea betonului şi tipul de malaxor folosit . Schemă flux amestecare componenţi Sursă: Elba . Malaxoarele pot fi clasificate după trei criterii (Popa R. Un malaxor cu amestecare prin cădere liberă are ca organ de lucru toba cu palete care se roteşte în jurul unui ax antrenat de către un motor independent. raport A/C. fiind antrenat de către un motor independent electric sau pe bază de benzină. METODE DE MALAXARE Amestecarea mecanică a componenţilor betonului se realizează cu ajutorul unui organ (sistem) de malaxare care se roteşte în jurul unui ax vertical sau orizontal.3. Popa E. care au o anumită înclinare faţă de ax. malaxoare cu amestecare combinată şi malaxoare turbulente. 81 . Malaxor cu ax orizontal.).10 la 3 m3.Werk. Repetarea acestor mişcări. conţinut de parte fină. Viteza optimă de amestecare a betonului se va stabili numai pe baza unor încercări preliminari. Alegerea metodei de malaxare a betonului (mortarului) depinde de condiţiile specifice precum: energia disponibilă. se consideră valoarea coeficientului de variaţie ca fiind corespunzătoare dacă se încadrează între maximum 6% şi 8 %. pentru maşini cu amestecare prin cădere liberă. cel de malaxoare. având productivitatea cuprinsă între 1. compoziţia betonului (dozaj de ciment. 4.AMESTECAREA COMPONENŢILOR BETONULUI Pe plan mondial. în scopul ridicării componenţilor în timpul rotirii.

4.. reversibil Sursă: Ferraris C. 5. malaxoare nebasculante cilindrice. După construcţia tobei şi modul de descărcare a betonului. 82 . Toba malaxorului. WINGET.. basculant.F. Palete. Ferraris C F. malaxoarele cu amestecare prin cădere liberă se pot clasifica după cum urmează: malaxoare basculante. Figura 4-3. Ridicarea componenţilor. 2001 1. nebasculant. 3. 1984. Malaxoare cu amestecare prin cădere liberă (gravitaţio nale) Sursă: Popa R.AMESTECAREA COMPONENŢILOR BETONULUI Figura 4-2. 2001. Componenţii betonului. Malaxor nebasculant Sursă: 2001. malaxoare nebasculante reversibile şi malaxoare dublu tronconice. 2... Schemă generală malaxor gravitaţional. Teodorescu M. Role de antrenare şi susţinere a tobei. Figura 4-4.

în funcţie de model. 4. Malaxoare cu amestecare forţată în contracurent Sursă: Popa R. 2004. Ilinoiu G. De regulă. Teodorescu M.20 la 3. 2004.F.. prin schimbarea sensului de rotaţie a tobei (malaxoare nebasculante reversibile). Ilinoiu G. dar există şi modele cu tobă şi palete rotitoare sau cu stele de palete. 2001. Dintre modelele menţionate. Ferraris C. Faze principale de lucru – malaxor basculant Sursă: 2001.. Figura 4-7. 1984. Dar în cazul unor lucrări de anvergură se pot folosi şi malaxoare cu capacităţi cuprinse între 1. Ferraris C.AMESTECAREA COMPONENŢILOR BETONULUI Figura 4-5.. Ferraris C. toba este fixă în timp ce paletele sunt mobile (rotitoare). malaxoarele basculante sunt cele mai folosite deoarece realizează descărcarea mult mai repede. 2001. Andres C. care oferă avantajul unei durate totale de amestecare mult mai scurte (aproximativ 30 sec. 3 Figura 4-6 Malaxoare cu amestecare forţată în echicurent Sursă: Popa R. prin bascularea tobei (malaxoare basculante sub formă de pară) sau cu ajutorul unui jgheab (malaxoare nebasculante cilindrice şi reversibile).. Introducerea componenţilor se realizează pe la partea superioară. Amestecarea componenţilor betonului se realizează datorită mişcării relative dintre amestec şi palete.0 m . K. MALAXOARE CU AMESTECARE FORŢATĂ Capacitatea malaxoarelor variază între 0. 2004.. 1984. evitându-se segregarea betonul. iar descărcarea.. F. precum şi datorită faptului că se întreţin mai uşor.5.. .5…6 m3.F.. Teodorescu M.. 83 .).

de la introducerea ultimului component.6. • volumul util maxim al componenţilor introduşi în tobă. DURATA DE AMESTECARE A BETONULUI Durata de amestecare a betonului este durata necesară pentru obţinerea unui amestec omogen de beton. • înclinarea axei cuvei. • prepararea de betoane cu lucrabilitate redusă.7. variind in funcţie de tipul şi capacitatea malaxorului.AMESTECAREA COMPONENŢILOR BETONULUI 4. Figura 4-8. capacitatea utilă a unui malaxor variază între 0. Durata de amestecare a componenţilor va fi de cel puţin 45 sec. Ţinând seama de aceşti factori. dar se va corecta după caz. CAPACITATEA MALAXOARELOR Capacitatea malaxorului este o caracteristică tehnică dată de fabricaţie. de gradul dotării tehnice şi de capacitatea malaxorului. • durata de descărcare a tobei malaxorului. • durata de amestecare a componenţilor. • tipul betonului preparat. 4.8 din capacitatea cuvei. • utilizarea de agregate cu granule mai mari de 31 mm sau agregate concasate. exprimată în funcţie de cantitatea de beton produsă în unitatea de timp. Procesul cuprinde ca durate intermediare: • durata de încărcare a componenţilor în tobă. în funcţie de: • viteza de rotaţie a malaxorului. • prepararea de betoane pe timp friguros. • gradul de umplere a cuvei. • durata de reglare a comenzilor şi a efectuării acţionărilor. timpul necesar încărcării cuvei este cuprins între 10…30 sec.. • utilizarea de aditivi sau adaosuri. Diagramă timp de amestecare Durata de încărcare a componenţilor în tobă depinde de schema tehnologică de funcţionare. ea fiind considerată ca începând din momentul introducerii ultimului component al betonului în toba malaxorului şi sfârşind odată cu începerea golirii cuvei.3…0. Uzual. 84 . Capacitatea malaxorului variază în funcţie de: • capacitatea volumetrică a malaxorului. • cantitatea de apă de amestecare.

reprezintă coeficientul de obţinere a betonului.8. Durata de reglare a comenzilor şi a efectuării acţionărilor este timpul minim necesar operatorului pentru a declanşa operaţia respectivă şi a primi răspunsul din partea malaxorului. cât şi calitatea betoanelor preparate. este cuprins între 10…35 sec.. abateri dimensional etc. Uzual timpul necesar golirii cuvei este cuprins între 20…40 sec. 85 . k o . Ea se stabileşte numai pe baza unor încercări preliminari. Nerespectarea duratelor optime de amestecare poate conduce la obţinerea unui amestec neomogen. segregat şi neeconomic. • aprovizionarea constantă cu materiale de bază.7] 1000 unde: q m . Popa E.AMESTECAREA COMPONENŢILOR BETONULUI Durata optimă de amestecare a betonului este timpul minim necesar realizării unei omogenităţi corespunzătoare calităţi impuse pentru betonul preparat. precum şi de numărul mai mare a trapelor de descărcare a cuvei. 1986 ) 4. de lucrabilitatea betonului şi de conţinutul de părţi fine. t o . • durata unui ciclu de amestecare a componenţilor. luând în considerare şi experienţa fiecărui producător..) şi buna funcţionare a sistemelor de descărcare a betonului. la un ciclu al malaxorului Durata totală de amestecare necesară efectuări unui ciclu complet pentru prepararea betonului este de aproximativ 120 …. a instalaţilor şi a sistemelor de acţionare. uşor de întreţinut şi verificat. Durata de descărcare a betonului din toba malaxorului trebuie luată în considerare deoarece ea influenţează productivitatea.reprezintă durata de funcţionare a malaxorului (1 m oră).reprezintă numărul de cicluri pe oră a malaxorului. n o . CARACTERISTICILE MALAXOARELOR Caracteristicile principale ale malaxoarelor trebuind să fie: fiabilitate mare. starea paletelor (stare tehnică. ţinându-se cont de productivitate. Productivitatea orară se poate stabili folosind următoarea formulă: q p o = m t o n o k o ( m 3 / h) [4.. la un ciclu al malaxorului. datorită consumului suplimentar de energie a malaxorului. • experienţa personalului. timpul necesar reglării comenzilor şi a efectuării acţionărilor.reprezintă capacitatea malaxorului exprimată în litri. amplasare. De obicei. 1986 ): • capacitatea tobei malaxorului. timpul de golire este foarte scurt deoarece golirea este accentuată de sistemul de palete care se rotesc. PRODUCTIVITATEA MALAXOARELOR Productivitate malaxoarelor variază în funcţie de următorii factori principali (Popa R. Principale verificări care se realizează asupra malaxoarelor sunt: capacitatea utilă.9.. variind în funcţie de: tipul şi capacitatea malaxorului. În cazul malaxoarelor cu amestecare forţată. consumul de energie şi de factorul de calitate. 4. precum şi utilajele şi materialele de care dispune acesta. (Popa R. durabilitate. Popa E. grad de precizie ridicat. • gradul de automatizare etc. Durata totală de amestecare trebuind eficientizată economic.200 sec.

2. Construcţii Civile şi Industriale Anul IV. 4/2003 – 1/2004. pag. 2001. 3. Teodorescu M. Mai 2000. Editura Tehnică 1997. 12. 62-87. Principles and practices of commercial construction. Anglia. pag. Tehnologii moderne în construcţii. Proprietăţile şi tehnologia betoanelor. aglomerarea componenţilor betonului între capetele organelor de amestecare şi corpul malaxorului. • segregarea fazei dispersate. 3. Ferraris C. ISSN 1454 . 38-40.Ştiinţifică Jubiliară. • antrenarea de aer în masa betonului. (Partea 1 – Beton şi beton armat). 1984. 2004. 7. Editura UTCB. Conferinţa Tehnico . 65-70. 2. Pearson Prentice Hall. 9. 247-250.11.. 2003. beton armat şi beton precomprimat. Andres C. aglomerarea componenţilor betonului între organele de amestecare şi pereţii laterali ai tobei malaxorului. pag. Prepararea betonului. 2001. Al XIV-lea Congres Naţional AICPS. M.. Popa R. Ilinoiu G. Universitatea Tehnică a Moldovei. 164-170. 4. WINGET. 5. Valeriu L. aglomerarea componenţilor betonului între capetele organelor de amestecare (pereţi laterali) şi corpul malaxorului. CONCLUZII Deşi metodele de amestecare mecanică asigură rezultate bune. Fişe tehnice. Proprietăţile betonului. 1986. Analiza procesului de amestecare în malaxoare. ±2% agregate şi ±1. Germania. Ionescu I. Amestecarea mecanică a componenţilor betonului. 106. Neville A. Sala Palatului.. Elba-Werk. 11. 13.928X. BIBLIOGRAFIE LA CAPITOLUL 4 1. Facultatea de Construcţii. 2.. 39 pag. 8. Tehnologia lucrărilor de construcţii. Editura ConsPress Bucureşti. Popa E. No. Popa R. 14 Mai 2004.. Martie 2003.. Vol. NE 012-1999.. Concrete Mixing Methods and Concrete Mixers: State of the Art. Journal of Research of the National Institute of Standards and Technology. Ilinoiu G. K. Ispas T. ca urmare a diferenţelor de densitate a componenţilor. Construction Engineering. Nr. Aspecte Privind Amestecarea Mecanică a Componenţilor Betonului. 2004. pp. pag. March-April 2001. F.5 % pentru apă). Amestecul neomogen este rezultatul strivirii componenţilor între corpul malaxorului şi capul organului de lucru şi se datorează următoarelor cauze: 1..10... 6. Tehnologia lucrărilor de construcţii. Cod de practică pentru executarea lucrărilor din beton. Chişinău.. Fişe tehnice. Editura ICB. • aglomerarea particulelor de ciment în timpul înglobării şi/sau nedispersarea completă la continuarea amestecării (denumit floculare). 4. Bucureşti. Nr. 391399. nu trebuie neglijate dezavantajele care apar: • posibilitatea depăşirii toleranţelor dozajelor admise ale componenţilor introduşi în tobă (±1% ciment. Ilinoiu G. 10. Editura Tehnică... 86 . 351-352.AMESTECAREA COMPONENŢILOR BETONULUI 4.

Controlul calităţii constituie activităţile menite să definească şi să cuantifice conformitatea unui produs. norme tehnice. să răspundă pe deplin scopului pentru care au fost realizate. Condiţia de calitate este definită ca “totalitatea condiţiilor individuale luate în considerare în cadrul proprietăţii unei entităţi într-o anumită etapă de concretizare” (Hutte. În vederea prevenirii fenomenelor negative legate de deficienţele de calitate. prescripţii tehnice. decrete etc). Această nouă orientare tehnologică. care îi conferă acestuia aptitudinea de a satisface necesităţile exprimate şi implicite. În ramura construcţiilor drept principii şi norme de bază pot fi reţinute următoarele: • îmbunătăţirea continuã a concepţiei de proiectare. legi. eliminând refacerile de lucrări impuse de controlul de calitate. precum respectarea riguroasă a normelor de exploatare care constituie o obligaţie de bază pentru toţi cei care concură la realizarea şi exploatarea construcţiilor.1. reprezintă ansamblul de caracteristici şi proprietăţi ale unui obiect (entităţi). SR ISO 8402). caiete de sarcini şi sunt obligatorii pentru toţi cei care participă la proiectarea. executarea şi exploatarea construcţiilor. denumită controlul calităţii. în legislaţia statelor avansate au apărut măsuri concrete pentru instituirea sub diverse forme a unui control organizat al calităţii în domeniul construcţiilor (normative. a procedeelor de executare.ASIGURAREA CALITĂŢII LUCRĂRILOR DE CONSTRUCŢII CAPITOLUL 5. 1995). • caracteristicile tehnice de bază şi nivelul calitativ al construcţiilor se stabilesc în mod unitar prin standarde. reglementări. În prezent controlul calităţii face parte chiar din procesul de lucru. facilitează asigurarea calităţii de la început. cu eficienţă economică maximă impune adoptarea de concepţii. a calităţii materialelor. Calitatea. ASIGURAREA CALITĂŢII LUCRĂRILOR DE CONSTRUCŢII 5. conform (SR EN ISO 9000-1/1996. • construcţiile trebuie să creeze condiţii normale de muncă şi de viaţă pentru cei ce la folosesc. 87 .executare pe parcurs şi final. metode de proiectare şi de executare moderne care implică necesitatea aplicării unui control eficient a calităţii lucrărilor care poate şi trebuie să cuprindă toate fazele şi aspectele activităţii de construcţii: cercetare – proiectare . CONSIDERAŢII GENERALE Realizarea într-un interval de timp relativ mic a unui volum mare de construcţii cu complexitate tehnicã sporită. standarde. introducerea de noi tehnici şi soluţii constructive. care permite asigurarea şi verificarea calităţii în timpul procesului de executare. inclusiv în perioada de exploatare.

un program de prelucrare a datelor. Spirala creşterii calităţii La creşterea calităţi obiectelor realizate concură toate sectoarele: cercetare. utilizarea. iar proprietatea se referă la totalitatea caracteristicilor şi a valorilor acestora atribuite unei entităţi. a folosirii acestora în sfera consumului. Evoluţia în timp a aspectelor legate de calitate a avut un caracter pronunţat crescător în ceea ce priveşte conceptul de definire a elementelor care contribuie la obţinerea unui sistem coerent de asigurare a calităţii. un proces.. manifestându-se atât în sfera realizării obiectelor cât şi în sfera utilizării acestora. Calitatea are un caracter dinamic. un proiect etc. procedee de realizare. 88 . • proiectarea procedeelor de realizare. o activitate. respectiv calitatea materiilor şi materialelor. între producere şi consum creându-se o strânsă interdependenţă. acestea constituind fiecare început de ciclu.ASIGURAREA CALITĂŢII LUCRĂRILOR DE CONSTRUCŢII Asigurarea calităţii se defineşte (SR EN ISO 9000-1/1996) ca fiind ansamblul activităţilor planificate şi sistematice implementate în cadrul sistemului calităţii pentru furnizarea încrederii corespunzătoare că un obiect (entitate) va satisface condiţiile referitoare la calitate.nu în ultimă instanţă . Se poate vorbi despre o calitate a producerii obiectelor. Principalele componente ale spiralei creşterii calităţii sunt: • cercetarea ştiinţifică. • proiectarea obiectului. (Popa I. ceea ce a impus adoptarea unor terminologii adecvate. funcţionarea şi consumul. 2002) Entitatea reprezintă un produs. proiectare. • calitatea întrărilor în proces. cu creşterea parametrilor mijloacelor de producţie. ia naştere astfel un proces de reproducţie lărgită a calităţii. • încercările de laborator şi şantierele experimentale. • factorul uman . ci o spirală a calităţii (fig. • exigenţa controlului pe faze şi controlul final.. Asigurarea calităţii implică o permanentă evaluare a exigenţelor de performanţă şi factorilor care influenţează modificări ale nivelelor acestora în timpul exploatării. între acestea stabilindu-se nu un ciclu închis. a proceselor de transformare şi o calitate a obiectelor realizate. un serviciu. începând cu depistarea cauzelor.ridicarea calificării şi a conştiinţei profesionale. acţionând pentru eliminarea neconcordanţelor. control pe faze şi final. FACTORUL UMAN Exigentele controlului pe faze si controlul final Calitatea intrãrilor în proces Proiectarea procedeelor de realizare Proiectarea obiectului Incercãrile de laborator Cercetarea stiitificã Figura 5-1. unui limbaj comun tuturor celor care sunt obligaţi prin lege să vegheze asupra calităţii. creşterea calităţii procedeelor creează premise pentru creşterea calităţii obiectelor realizate. 5-1).

Astfel. care implică persoane sau alte resurse. Procesul fiind în esenţă o transformare care adaugă valoare. Spre deosebire de standardele internaţionale ISO/CEN care pot fi preluate nemodificate (notate la noi în ţară SR ISO sau SR CEI). prescripţiile cuprinse în ele oferă o garanţie a evitării eventualelor consecinţe nocive ale tehnicii. standardele europene CEN/CENELEC trebuie preluate integral de către toate ţările membre. reglementări. • cerinţe ale societăţii (legi.). 89 . Organizaţia Internaţională pentru Standardizare ISO şi Comisia Internaţională de Electrotehnică CEI (International Electro Technical Commission) formează împreună sistemul internaţional de standardizare care cuprinde în prezent peste 86 de ţări membre printre care şi România. modificate (notate SR. Cerinţele de asigurare a calităţii pot fi: • fără clauze contractuale de asigurare a calităţii . proceduri. Ieşirile reprezintă rezultatele procesului (care pot fi materiale sau nemateriale (fig.) Cerinţele. Produsele (conform ISO 9000) se clasifică în produse hardware (componente. materiale procesate sau servicii (bănci. subansamble etc. Fiecare proces are intrări şi ieşiri. produse software (programe de calcul.). a muncii în scopul evitării accidentelor. Comitetul European pentru Standardizare (CEN) şi Comitetul European pentru Standardizare în Electrotehnică (CENELEC) formează instituţia de standardizare europeană. Membrii ei sunt institute naţionale de standardizare ale ţărilor membre ale Comunităţii Europene şi ale zonei europene de comerţ liber. fiind de tipul: • cerinţe ale utilizatorului. specificaţii etc. DEFINIREA CALITĂŢII PRODUSULUI ÎN STANDARDELE INTERNAŢIONALE Prin standardizarea se înţelege reglementarea unitară a producţiei şi a consumului. Reprezentarea unui proces ieşiri Produsul la rândul lui reprezintă rezultatul dintre activităţi sau procese. promovându-se raţionalizarea şi asigurarea calităţii.) sau parţial modificate (notate SR-EN).). putând fi material sau nematerial. coduri. a mediului înconjurător etc. standardele au devenit sursă de încredere pentru utilizarea tehnicii. asigurări etc. perturbaţii PROCES intrări Figura 5-2.ASIGURAREA CALITĂŢII LUCRĂRILOR DE CONSTRUCŢII 5. • cerinţe ale firmei (referitoare la managementul firmei). Standardele internaţionale ISO 9000 se bazează pe înţelegerea faptului că întreaga activitate este realizată printr-un proces. 5-2). Datorită faptului că progresul tehnic poate avea şi efecte negative. Standardizarea se efectuează la nivel naţional.dacă riscul noncalităţii este neglijabil sau dacă certificarea produsului în conformitate cu standardul recomandat conferă o încredere suficientă. informaţii tec. reprezintă expresii ale nevoilor exprimate în termeni calitativi sau cantitativi. prin elaborarea şi introducerea în practică a standardelor. De aceea ele au o importanţă deosebită pentru păstrarea datelor şi pentru protecţia consumatorilor.2. european şi internaţional.

producţie. principiile sistemului asigurării calităţii. 9002. Dacă un cumpărător doreşte să câştige încrederea în capacitatea de asigurare a calităţii a societăţii producătoare. verificare mijloace de măsurare. planificare.). Condiţiile specificate vizează obţinerea satisfacţiei clienţilor prin prevenirea neconformităţii în toate etapele. În acest scop se folosesc standardele SR ISO 9001. Evaluarea eficienţei sistemului de asigurare a calităţii sau a elementelor sale printr-o analiză sistematică şi independentă se numeşte auditul calităţii. consideraţii asupra economicităţii costurilor cât şi asupra elementelor asigurării calităţii (marketing. ISO 9002 prevede condiţiile referitoare la sistemul calităţii aplicabile atunci când trebuie demonstrată capabilitatea unui furnizor de a livra produse conforme cu un proiect stabilit. 9003. proiectare. de la producţie până la service. înregistrări calitate. 9002. dirijare şi control a acestuia.ASIGURAREA CALITĂŢII LUCRĂRILOR DE CONSTRUCŢII cu clauze contractuale de asigurare a calităţii – caracteristicile de performanţă ale produsului sunt exprimate prin specificaţii iar alegerea unui model standardizat pentru asigurarea calităţii se realizează în conformitate cu standardele ISO 9000. service cât şi pentru inspecţii şi încercări finale. 9003. el poate solicita un audit al calităţii care să demonstreze principalele elemente de asigurare a calităţii. de la proiectare până la service. Asigurarea calităţii presupune activităţi de conducere. mijloacele necesare cât şi modul de asigurare a calităţii formează sistemul de asigurare a calităţii. Conform ISO 9004 “Managementul calităţii şi elemente ale sistemului calităţii” trebuie avut în vedere următoarele elemente pentru implementarea unui sistem de asigurare a calităţii: problemele de management. proceduri statistice etc. Condiţiile vizează obţinerea satisfacţiei clienţilor prin prevenirea neconformităţii în toate etapele. aprovizionare. Planificarea. asigurare şi garantare produse. privind managementul. ISO 9001 prevede condiţiile referitoare la sistemul calităţii aplicabile atunci când trebuie demonstrată capacitatea unui furnizor de a proiecta şi de a livra produse conforme. fiecare dintre ele clarificând unele concepte şi probleme specifice. tratare neconformităţi. măsuri corective. dovada calităţii. producţie. auditurile interne ale calităţii. Criterii ISO 9000 pentru selecţia şi utilizarea unui model a calităţii 90 . Criterii ISO 9000 pentru selecţia şi utilizarea unui model de asigurare a calităţii • Fără clauze contractuale de asigurare a calităţii Cu clauze contractuale de asigurare a calităţii ISO 9004 ISO 9001 ISO 9002 ISO 9003 Figura 5-3. organizarea activităţii şi asigurarea calităţii în proiectare. 9001. pregătirea fabricaţiei. tratare produse şi după vânzare – service.

• diagrama Pareto. Procedura se defineşte ca fiind “un mod specificat de efectuare a unei activităţi”. utilizată pentru indicarea relaţiilor dintre subiect şi elementele sale componente. tendinţe şi modificări ale datelor numerice care se bazează pe interpretări statistice. în scopul clasificării posibilităţilor de îmbunătăţire. Funcţie de exprimarea datelor înregistrate există o gamă largă de instrumente şi tehnici precum: (SR ISO 9004-4+A1/1996) • formulare de colectare a datelor. Standardul ISO 8402/1995 privitor la “Managementul calităţii şi asigurarea calităţii Vocabular” clasifică procedurile în: organizatorice . unui atelier. utilizat pentru identificarea soluţiilor posibile ale problemelor şi a modalităţilor de îmbunătăţire a calităţii. folosită pentru evaluarea stabilităţii procesului şi pentru determinarea momentului în care un proces necesită ajustări. 9002. o procedură. • benchmarking. folosită pentru descrierea unui proces existent sau pentru proiectarea unui proces nou. în scopul certificării sau înregistrării unei oferte.deciziile luate sunt bazate pe date numerice de tipul diferenţe. folosită pentru reprezentarea grafică. utilizat pentru compararea unui proces sau mai multor procese similare în scopul identificării posibilităţilor de îmbunătăţire a calităţii. Scrisă sau documentată conţine de regulă scopul şi domeniul de aplicare a unei activităţi. • diagrama de flux. folosite în scopul organizării pe grupe a unui număr mare de idei. 9003) şi operaţionale care se referă la activităţile tehnice (instrucţiuni de lucru. Instrumentele şi tehnicile de bază folosite la îmbunătăţirea calităţii se pot clasifica după cum urmează: • instrumente pentru date numerice . folosită pentru analizarea şi comunicarea relaţiilor din diagrama cauză-efect în scopul înlesnirii rezolvării problemelor.datele înregistrate prin intermediul acestor instrumente sunt folositoare în domeniul cercetării. pentru obţinerea unei aprobări sau a unei înregistrări.care reprezintă baza generală a sistemului calităţii (ISO 9001. unei acţiuni de asigurare a calităţii etc. Ele descriu elementele sistemului calităţii şi procedurile de implementare a lor pentru situaţii contractuale. • diagrama cauză-efect. • diagrama arbore. proprii unei activităţi (organizaţii). folosite la colectarea sistematică a datelor în scopul obţinerii unei imagini clare a faptelor. • instrumente pentru date care nu sunt exprimate numeric . • brainstorming. dezvoltării şi managementului. Standardele ISO conţin recomandări privind asigurarea calităţii. a contribuţiei fiecărei entităţi la efectul total. folosită pentru reprezentarea grafică a configuraţiei de dispersie a datelor şi pentru comunicarea vizuală a informaţiilor referitoare la comportarea procesului. • fişa de control. • histograma. în ordinea importanţei. opinii sau considerente referitoare la un anumit subiect. unei operaţii de fabricaţie sau de inspecţie. metode de control şi de eşantionare.ASIGURAREA CALITĂŢII LUCRĂRILOR DE CONSTRUCŢII ISO 9003 prevede condiţiile referitoare la sistemul calităţii aplicabile atunci când trebuie demonstrată capabilitatea unui furnizor de a depista orice neconformitate ale produsului şi de a controla modul de tratare a acestora în timpul inspecţiilor şi încercărilor finale. • diagrame de afinitate. 91 . Este vorba în principiu de un ansamblu de reguli scrise. Astfel. unui sector.

ipoteze de calcul incorecte şi combinaţii de ipoteze insuficiente. Practica activităţii de construcţii arată că principalii factori care influenţează negativ calitatea.ASIGURAREA CALITĂŢII LUCRĂRILOR DE CONSTRUCŢII diagrama de dispersie. Acţiunile corective şi preventive trebuie să fie întreprinse în stadiul tratării neconformităţii sau a nesatisfacerii unei cerinţe specificate. Aceste măsuri pot necesita măsuri de îmbunătăţire în ceea ce priveşte organizarea. • compromiterea parţială sau integrală a construcţiei datorită unor deficienţe ascunse. Ele necesită aceleaşi tipuri de măsuri de îmbunătăţire a organizării ca şi acţiunile corective. Aceşti factori pot să intervină cu o pondere diferită în funcţie de tipul construcţiei şi de condiţiile specifice de realizare. etc. • îngreunarea executării proceselor următoare şi mărirea consumului de materiale. De asemenea. 92 . dar posibile. folosită pentru identificarea şi confirmarea relaţiilor dintre două ansambluri de date asociate. Acţiunile preventive reprezintă acţiuni întreprinse pentru eliminarea cauzelor unor neconformităţi a defectelor sau a altor situaţii nedorite. aceste acţiuni trebuie să fie urmărite de compartimentul de asigurare a calităţii prin intermediul unor documente corespunzătoare. • mărirea costului (cheltuieli suplimentare provocate de slaba calitate a materialelor şi a lucrărilor). EFECTELE UNEI CALITĂŢI DEFICITARE DE REALIZARE A UNEI CONSTRUCŢII Efectele negative provocate de calitatea deficitară de realizare a unei construcţii pot să conducă la fenomene nedorite.3. nerespectarea proiectului. folosirea unei forţe de muncă insuficient calificată şi nerespectarea succesiunii proceselor tehnologice. astfel încât să se asigure implementarea efectivă a acestora. 1996): • calitatea necorespunzătoare în proiectare ce poate fi provocată de: date incomplete sau inexacte despre obiectul de realizat.. sunt (Dumitrescu G. • 5.. • calitatea inferioară a executării. dar necesită totodată şi o analiză a problemelor potenţiale în raport cu importanţa riscurilor implicate (satisfacerea climatului. fiabilitate. calificarea mijloacelor materiale şi umane etc.). nerespectarea condiţiilor tehnice.. securitate etc. Aceste măsuri rezultă din audituri şi din raporturi de neconformitate care sunt analizate de conducerea societăţii sau reclamate de client. etc.. • calitatea necorespunzătoare a materialelor componente: folosirea unor materiale necorespunzătoare. procedurile. utilizarea unor metode de calcul incorecte sau insuficiente şi utilizarea unor materiale noi insuficient studiate şi experimentate. în scopul confirmării relaţiilor anticipate dintre acestea. Acţiunile corective (stabilite de ISO 9004) reprezintă soluţionarea problemelor legate de calitate şi luarea măsurilor necesare pentru a reduce la minimum posibilităţile de repetare. în scopul prevenirii apariţiei acestora (ISO 8402). precum: • punerea în funcţiune cu întârziere a unor obiective. • calitatea necorespunzătoare a întreţinerii şi urmăririi în timp. care poate fi provocată de: nerespectarea condiţiilor tehnice stabilite prin proiect şi prin caietul de sarcini şi nerespectarea succesiunii proceselor tehnologice etc.

. ORGANIZAREA GENERALĂ A CONTROLULUI DE CALITATE Pentru a putea exercita un control eficace trebuie să se elaboreze şi să se folosească sisteme de control capabile să informeze corect şi precis şi să determine corecţiile necesare în timp util.nivelul de siguranţă adoptat. se efectuează conform prevederii documentelor acestora. • Proiectantul .elaborează prescripţii pentru organizarea controlului calităţii specifice fiecărui caz în parte. Se efectuează direct la locul de lucru. .ASIGURAREA CALITĂŢII LUCRĂRILOR DE CONSTRUCŢII 5. Rolul fiecărui factor care participă la realizarea construcţiei: • Beneficiarul .organizează asigurarea calităţii conform specificaţiilor contractuale. imprecizii. şeful de şantier şi face parte din procesul de producţie. La 93 . . efectuat de către şeful de echipă.factorii de siguranţă adoptaţi.4. • Constructorii şi fabricanţii . semifabricatelor. erori care ar putea preveni efectele negative. Reprezintă cea mai eficientă metodă de control. • Autocontrolul sau controlul executantului constă în extragerea unui eşantion din lot. maistru.utilizarea metodelor de calcul relevante. fabricatelor. • Controlul preventiv. . • Organele de studii şi cercetări – contribuie la crearea condiţiilor pentru asigurarea calităţii conform specificaţiilor. remedierea defectului anterior.gradul de definire (măsura în care calculele acoperă complet necesităţile). • Controlul (tehnologic) operativ. verificarea caracteristicilor de calitate ale acestuia şi tragerea concluziilor pentru întreg lotul de produse. executarea operaţiei curente şi controlul cu decizia de admis – retuş – rebut. Funcţiile operaţionale în autocontrol sunt: controlul operaţiei anterioare. .stabileşte un program prin care defineşte obiectivele calităţii şi cere organizarea controlului calităţii după anumite norme. .acţiunile luate în considerare.este efectuat de o persoană desemnată de beneficiar (diriginte) care examinează şi avizează modul în care se efectuează controlul interior (efectuat de către proiectant şi executant). . Se referă la: .concepţia generală a structurii.bazele de calcul. De asemenea. cu admiteri sau respingeri. .concordanţele cu principalele cerinţe şi cu condiţiile de executare.evitarea discrepanţelor între diferitele părţi ale calculului. În prezent calitatea se asigură prin realizarea unui control sistematic în toate etapele de realizare a construcţiei. verificarea materiilor prime. realizând conştientizarea muncitorilor asupra necesităţii realizării produselor de calitate. • Controlul exterior . .calitatea efectivă a calculelor. . În ultima vreme s-au elaborat tehnologii moderne de executare a controlului care includ echipamente de control automat asigurând astfel calitatea cerută de proiect.metodele de proiectare aplicate. Asigurarea calităţii construcţiilor se poate obţine prin următoarele modalităţi de control: • Controlul în timpul proiectării. Se referă la examineze din timp a documentaţiei de proiect pentru a sesizarea eventualelor deficienţe ale acestora: omisiuni.

Se urmăresc următoarele aspecte: . Prin aceasta urmărindu-se încadrarea în câmpul valorilor admisibile. Se efectuează pentru recepţia unor lucrări care pot sã rămână ascunse prin înglobare sau prin acoperire şi care pot periclita rezistenţa. volumul de muncă şi timpul necesar acestei realizării acestui control este mare. Depăşirea acestor valorilor limită conduce la respingerea calitativă a materialului sau produsului respectiv. durabilitatea sau funcţionalitatea construcţiei sau/şi la terminarea unor faze de lucrări (terasamente. suprastructuri. datorită monotoniei operaţiei de control (puterea de percepere a operatorului este diminuată de oboseală. lista prescripţiilor de bază). N3 – nefiabil. infrastructuri. aparate şi echipamente de măsură şi control.se apreciază prin prelevări de probe sau încercări nedistructive asupra elementelor de construcţii. modul de observare al fenomenelor. Controlul prin sondaj empiric constă în extragerea unui eşantion din lot. modul de înregistrare şi păstrare a datelor. subansamblelor etc.. de rutină şi chiar de plictiseală). parametrii care se urmăresc. finisaje etc. care va trebui să cuprindă. • Controlul intermediar. următoarele: .. N1 – neeconomic implică un număr mare de controlori de calitate şi de mijloace de măsurare. Se stabilesc defectele lucrărilor care se remediază pe cheltuiala constructorului. în cazul în care sunt implicate mai multe societăţi de construcţii. • • Printre alte tipuri de metode de control se pot menţiona (Iacobescu A. 94 . 2003) Controlul integral prezintă o serie de neajunsuri. unde controlul integral ar fi prea costisitor şi greu de realizat). în principal. instrumente.documentaţia tehnică (cartea tehnică a construcţiei) care trebuie să conţină prevederi ale proiectantului privind programele de urmărire curentă şi specială – dacă este cazul. documentaţia de interpretare a urmăririi. verificarea caracteristicilor de calitate ale acestuia şi tragerea concluziilor pentru întregul lot de produse (aplicat la producţia de serie sau de masă. conducând în final la acceptarea unor piese neconforme sau respingerea unora corespunzătoare calitativ. • Controlul în timpul exploatării construcţiei. 2003): Control integral (denumit şi control bucată cu bucată sau regula celor 4N) constă în controlul caracteristicilor de calitate la fiecare produs în parte (aplicat la producţia de serie mică sau unicate).calitatea lucrărilor . normele şi specificaţiile prevăzute.calitatea materialelor. Urmărirea comportării construcţiei se face pe baza unui program stabilit de proiectant. elementele de construcţie care sunt supuse urmăririi şi în care se găsesc aparate de măsură şi control. N2 – neaplicabil în cazurile controlului distructiv.). modul de prelucrare şi transmitere a datelor. N4 – neantrenant pentru executant. (Iacobescu A.aparatura şi echipamentele necesare. . metodele de măsurare şi analiză. Se efectuează după terminarea construcţiei prin recepţia provizorie a lucrărilor şi apoi recepţia finală după circa un an. . fenomenele supuse urmăririi. • Controlul final. de aceea se mai denumeşte şi regula celor 4N.se apreciază prin examinarea respectării condiţiilor de fabricaţie prevăzute în standardele. stabilitatea.ASIGURAREA CALITĂŢII LUCRĂRILOR DE CONSTRUCŢII realizarea acestui control se folosesc instrucţiuni tehnice şi caietul de sarcini. frecvenţa măsurătorilor. .

Great Britain. Perigord M. 439-448. pag. 12. 5-6.. Normativ pentru verificarea calităţii şi recepţia lucrărilor de construcţii şi instalaţii. Fişe tehnologice. Ghid pentru îmbunătăţirea calităţii. 15. un eşantion care se controlează şi la care se calculează media valorilor măsurate (care oferă informaţii asupra stabilităţii procesului ca precizie). Dumitrescu G. Editura Tehnică. 11. 2000. 1996. Teodorescu M. se stabileşte un plan de control. Quality planning and analysis. Etapele Calităţi: Demersuri şi Instrumente. Norme privind cuprinsul şi modul de întocmire. Editura Academiei Forţelor Terestre. Juran J.. C 167-1977.. Avram C.. 10. Pătărniche N. 16. 2. Cluj. Bucureşti. Proceedings of Second International RILEM / CEB Symposium. Structural Inspections. Iacobescu A. 1997. SR ISO 9004-4+A1/1996... Râmniceanu V. pag. 5. Calitatea şi siguranţa construcţiilor. Editura Dacia. Editura Tehnică. april 2001.... Contribuţii la implementarea unor tehnologii şi procedee tehnologie moderne pentru protecţia şi consolidare elementelor de construcţii. Asigurarea calităţii în construcţii. 2003. Tehnică şi Tehnologie. Quality System Guidelines for the Production of Reference Materials. Epure L. 1996. ISO GUIDE 34/ 1996. Editura UTCB. 7. reparaţii şi consolidări. Se aplică la recepţia loturilor de produse finite sau pe fluxul de fabricaţie. 95 . 2003. Editura E&FN SPON. completare şi păstrare a cărţii tehnice a construcţiilor. 1991. 1-2 / 1986. Editura Tehnică. Tertea I. Bul. Cambridge. Rezultatele obţinute în urma acestui tip de control se trec în fişa de control. Managementul calităţii şi elemente ale sistemului calităţii. Budan C-tin.. Gryna F. 20. pag. Tehnologia lucrărilor de întreţinere. din lotul finit sau direct din fluxul tehnologic. Controlul statistic al calităţii (control de conformitate sau control de acceptabilitate) este un control prin sondaj. Ghent June 12-14. precum şi în funcţie de nivelul înţelegerii dintre furnizor şi beneficiar. cât şi beneficiarul şi nu permite luarea deciziilor privind reglajul parametrilor procesului de fabricaţie. 1996. Ilinoiu G. nr. Ilinoiu G. Bucureşti. 1-15. 33-36... Oneţ T. BIBLIOGRAFIE LA CAPITOLUL 5 1. 19. constr. pag. 4. dar implică efectuarea unei analize statistico – matematice. 5. Tehnologia lucrărilor de întreţinere. Budan C-tin. 1998. 3.. Bucureşti. M. având la bază o analiză aprofundată. 18. 2-4. M.. 1979. 14.85. Aplicarea conceptului de calitate la realizarea lucrărilor de zidărie. Ilinoiu G. 1987. 6. pag. În funcţie de mărimea lotului şi de nivelul de calitate stabilit se prelevă. UTCB. Construcţii Civile şi Industriale. C 56 . Teodorescu M. nu se poate aprecia riscul la care este supus atât producătorul. Structure. Tehnologia Materialelor.. New York 1993. A time for challenge. 9. Ilinoiu G.. Veitas R. Verificarea calităţii construcţiilor de beton armat şi beton precomprimat. UTCB.ASIGURAREA CALITĂŢII LUCRĂRILOR DE CONSTRUCŢII • Metoda nefiind o metodă ştiinţifică bazată pe calcule statistico – matematice şi neavând la bază o analiză aprofundată. Analize de calitate şi performanţă. asupra stabilităţii procesului de fabricaţie.. 367374. Asigurarea Calităţii. Asigurarea şi controlul calităţii lucrărilor de construcţii. Editura UTCB. Manualul Inginerului: Fundamente. Quality control of concrete structures. 17. Partea 4.. are următoarele dezavantaje: nu oferă suficiente informaţii asupra calităţii elementelor studiate în baza cărora să se poată elimina eventualele deficienţe. Editura UTCB. Referat de doctorat. 8. Editura McGraw-Hill Inc... Hutte. Axinia P.. 2002. Pe baza studiului statistic realizat. Popescu V. Chesaru E.5.. 31-32. 13. reparaţii şi consolidări.. Decembrie 2003.. beton şi beton armat. Teză de doctorat. Voiculescu D. Iunie 1998.

HG 399/1995 . Redactarea I. HG 766/1997 . ISO 9004-2/ 1991. 193/1994. 352/1997. Of. Legea nr. (Final Draft International Standard) Quality Management and Quality Assurance Standards . 1977.PART 4: Guide to Dependability Program Management. ISO 9004-4/ 1993. COCC: Metodologie pentru asigurarea cerinţelor de calitate ale construcţiilor pe durata derulării lucrărilor de construcţii. M. 42. Quality Management and Quality Assurance Standards . ISO 9000-2/ 1993. 22.PART 2: Guidelines for Services.PART 2: Generic Guidelines for the Application of ISO 9001. Production.PART 2: Generic Guidelines for the Application of ISO 9001. 12/1995. Quality Management and Quality System Elements . ISO 9003/ 1994. 38. 40. ISO 9002 And ISO 9003 (REVISION OF ISO 9000-2: 1993). Development. ISO 8402/ 1994.A. 39. Installation and Servicing. COCC S. 28.C.Regulament privind controlul de stat al calităţii în construcţii. Of. ISO 9000-3/ 1991. 34. 10/1995 .PART 1: Guidelines. ISO 9004-3/ 1993.PART 4: Guidelines for Quality Improvement. 26. ISO 9004-1/ 1994. ISO 9000-4/ 1993.Regulamente privind calitatea în construcţii. Quality Management and Quality Assurance – Vocabulary. Editura S. Iunie 1998. ISO 9001/ 1994.Regulament privind elaborarea reglementărilor tehnice în construcţii pentru componentele sistemului calităţii.ASIGURAREA CALITĂŢII LUCRĂRILOR DE CONSTRUCŢII 21. Of. Quality Management and Quality System Elements . 25.Regulament pentru recepţia lucrărilor de construcţii şi a instalaţiilor aferente. Quality Management and Quality System Elements . 37. HG 272/1994 . COCC: Ghid pentru programarea controlului calităţii executării lucrărilor pe şantier. Editura S. Of.Regulament privind urmărirea comportării construcţiilor în exploatare. 29. 30. Quality Systems – Model for Quality Assurance in Design. Quality Management and Quality Assurance Standards .Regulament privind conducerea şi asigurarea calităţii în construcţii.A.Model for Quality Assurance in Final Inspection and Test. ISO 9002/ 1994. HG 261/1994 . M.. Quality Management and Quality Assurance Standards . COCC S. 31.C. 7-17. Editura S. Quality Management and Quality Assurance Standards .C. 27. 131/1995. 96 . Supply and Maintenance of Software. ISO 9002 And ISO 9003. 24. HG 273/1994 . M.PART 3: Guidelines for Processed Materials. 23. ISO 9000-1/ 1994.Model for Quality Assurance in Production.PART 3: Guidelines for the Application of ISO 9001 To the Development. Installation and Servicing. 43. COCC: Ghidul şi programul de calcul cadru al responsabilului cu urmărirea în exploatare a construcţiilor. 41. Quality Systems .. 33. Quality Systems .A. 35. Quality Management and Quality System Elements . pag.Privind calitatea în construcţii. COCC S. ISO/ FDIS 9000-2. 32. 36. 1977. HG 766/1997 .PART 1: Guidelines for Selection and Use. intervenţii în timp şi postutilizarea construcţiilor. M.

Astfel. arată noua tendinţă de dezvoltarea a acestora. 97 . dar şi de alţi parametrii cum sunt turnarea. CONSIDERAŢII GENERALE În situaţia în care cantităţi mari de beton sunt puse în lucrare. dar este în general recunoscut faptul că aceste epruvete nu oglindesc adevărata calitate a elementelor de construcţii. conform acestui concept. după 28 de zile. calitatea sa depinde nu numai de constituenţii acestuia şi de omogenitatea lor. calitatea betonul se determină prin încercări. conceptul clasic de evaluare a calităţii betonului este bazat pe rezultatele metodelor de control distructive pe epruvete turnate. compactarea şi întărirea. CONTROLUL CALITĂŢII LUCRĂRILOR DE CONSTRUCŢII 6. pe epruvete standard. respectându-se mai multe etape şi anume: • permanent pe parcursul executării pentru toate categoriile de lucrări (înainte ca ele se devină lucrări ascunse prin înglobare sau acoperire). întărite şi încercate conform specificaţiilor standardizate. În prezent este recunoscut faptul că epruvetele cubice şi cilindrice standard nu reflectă în totalitate adevărata calitate a structurii. Ţinându-se cont de faptul că betonul este un material eterogen. la recepţia preliminară sau finală. ceea ce arată din nou diferenţa dintre structură şi epruvetele standardizate. În cele ce urmează sa încercat să se treacă în revistă principalele tipuri de metode nedistructive de control al calităţii betonului care există în lume şi în România. Pentru determinarea calităţii reale fără a degrada o structură/element existent se folosesc metode nedistructive de determinare a calităţii. În trecut se accepta rezistenţa epruvetei ca rezistenţă a structurii.1.CONTROLUL CALITĂŢII LUCRĂRILOR DE CONSTRUCŢII CAPITOLUL 6. • în timpul exploatării. În afara responsabilităţilor celor doi factori menţionaţi mai sus. Controlul calităţii lucrărilor de beton şi beton armat este necesar pentru respectarea şi aplicarea prevederilor din normele şi reglementările specifice. Un aspect foarte important privitor la realizarea construcţiilor este conceptul de calitate. în limitele abaterilor admisibile. în timp relativ scurt trebuie avute în vedere responsabilităţile şi riscurile care converg din aceasta: responsabilitatea producătorului referitor la calitatea betonului (a produsului semifabricat) şi ceea a antreprenorului (constructorului) privitoare la calitatea execuţiei (a produsului finit). care pot varia pe ansamblul unei structuri. doar o “calitate potenţială”. • la terminarea unei faze de lucru. Studiile şi cercetările recente referitoare la metodele nedistructive pentru determinarea calităţii betonului în lume.

volumul lucrărilor de control. Metodele de control nedistructiv a calităţii permit obţinerea de informaţii cifrice sau de altă natură asupra defectelor.192 B .2.001 15013-80 A 23.06262 3 26-85 22690. depinde în mare măsură de alegerea judicioasă a metodei de control. ansambluri etc. 1991 Metoda Ţara de origine Austria Belgia Brazilia Bulgaria Canada China Danemarca Germania Marea Britanie Ungaria Internaţional Japonia Mexic Polonia RILEM ROMÂNIA Rusia Spania Suedia USA Venezuela Iugoslavia Belgia Brazilia Bulgaria Canada China Danemarca Marea Britanie Internaţional Cod ONORM NBN ABNT BDS CSA JGJ DS DIN BS MSZ ISO/DIS ISMS NOM PN NDT C GOST UNE SS ASTM COVENIN JUS NBN ABNT BDS CSA JGJ DS BS ISO/DIS Nr. prin mijloace care nu cauzează nici o degradare elementului studiat. CLASIFICAREA ÎNCERCĂRILOR PENTRU CONTROLUL NEDISTRUCTIV AL CALITĂŢII BETONULUI Eficienţa controlului de calitate.33 4408 Part 5 8047 98 .). M. în scopul evaluării corecte a caracteristicilor dorite.. B 3303 B 15-225 18:04. anomaliilor. caracteristicile materialului şi dimensiunile elementului examinat precum şi gradul de calificare a personalului. deformaţiilor geometrice sau stărilor fizice ale elementului studiat prin mijloace care nu alterează aptitudinea de întrebuinţare a acestuia. performanţele aparatului. Clasificarea a reglementărilor internaţionale privitoare la metode nedistructive de încercare a betonului Sursă: Teodoru G. • metode nedistructive care permite obţinerea de informaţii cifrice sau de altă natură asupra defectelor. Aceste metode se se pot clasifica în: • metode semidistructive sau metode parţial distructive. M 1. anomaliilor. accesibilitate.3318 T 8045 Anul 1983 1971 1981 1984 1990 1985 1984 1976 1971 1982 1983 1958 1986 1974 1984 1985 1977 1986 1986 1979 1980 1982 1976 1983 1980 1990 1985 1984 1974 1983 Duritate superficială Acustic prin şoc C . Y.001 3816-84 A 23 . putându-se realiza cu mijloace mecanice. care cauzează mici degradări locale de suprafaţă.30 1048 / 2 4408 Part 4 07 .06. 041 B 15-229 18:04. Metoda de control adoptată se stabileşte funcţie de o serie de factori precum: specificul lucrării.CONTROLUL CALITĂŢII LUCRĂRILOR DE CONSTRUCŢII 6. termice sau chimice. 2 – 24 C 23-85 423. deformaţiilor geometrice sau a stărilor fizice ale obiectului de controlat (materiale componente.2 – 18 C 23-85 423. Tabel 6-1.1/2 83-307-86 137250 C 805 1609 U.08. precizia de examinare.

M 1 . termic. atomic / radiaţii penetrante (electromagnetice sau optice). unde radio şi metode combinate.1986 B . substanţe penetrante (lichide sau gaze). acoperirii şi diametrului armăturilor din beton Determinarea umidităţii betonului proaspăt sau întărit Metoda rezonanţă cu Metodele de recul Metoda prin şoc Metoda undelor suprafaţă de Metodele de amprentă Metoda undelor de suprafaţă Metoda penetrare de Metoda prin smulgere Metoda cu explozie locală de Metoda ultrasonice cu impuls Metoda pachometrului Metoda radiometrică cu radiaţii gama sau beta Metoda radiografice cu radiaţii X sau gama Metoda absorbţiei microundelor Metoda capacitivă Metoda încetinirii neutronilor rapizi Metoda de rezonanţă magnetică Metode rezistive 99 . 2 – 21 C 423. magnetic.31 1881 Part 207 8046 231-89 226903 137238 C 900 1881 Part 207 137239 A 23 .042 137252 26-85 A 23 . Tabel 6-2. Clasificare a metodelor nedistructive de încercare a betonului funcţie de obiectul de studiat Aprecierea rezistenţei mecanice Metode nedistructive de testare a betonului funcţie de obiectul metodei Sursă: STAS 6652-82 Metode de Metoda Metoda Metoda Metoda cu combinată impuls precizie ridicată combinată combinată viteză de viteză de viteză de ultrasonic propagarepropagarepropagareindice de forţă de diametrul recul smulgere amprentei Metode caracter informativ Aprecierea proprietăţilor elastodinamice Determinarea poziţiei. optic.06261 1 222-85 17624 83-308-86 137240 C 597 1681-80 U. electric sau electromagnetic. mecanic sau de duritate superficială.CONTROLUL CALITĂŢII LUCRĂRILOR DE CONSTRUCŢII Mexic Polonia RILEM ROMÂNIA Rusia Spania Suedia USA Venezuela Iugoslavia Suedia ROMÂNIA Canada Danemarca Marea Britanie Internaţional ROMÂNIA Rusia Suedia USA Marea Britanie Suedia Canada Marea Britanie Mexic SUA NOM PN NDT C GOST UNE SS ASTM COVENIN JUS SS C CSA DS BS ISO/DIS C GOST SS ASTM BS SS CSA BS NOM ASTM C – 275 . 2 – 19 C 1881 Part 207 C – 301 .1986 C 803 1986 1974 1972 1985 1978 1986 1983 1983 1980 1982 1984 1985 1990 1984 1986 1983 1989 1983 1982 1986 1983 1990 1986 1986 1982 Nedistructiv combinat Smulgere Rupere Penetrare Principalele metode de control nedistructiv (STAS 6652/1-82) sunt: acustic.

Metode de control nedistructiv.CONTROLUL CALITĂŢII LUCRĂRILOR DE CONSTRUCŢII Determinarea densităţii aparente a betonului Metoda radiometrică cu radiaţii gama sau beta bazate pe atenuarea sau retroîmprăştierea radiaţiilor gama sau beta Metoda ultrasonică cu impuls Determinarea grosimi straturilor de beton degradat sub acţiunea agenţilor fizici sau chimici Determinarea comportării betoanelor sau mortarelor la acţiuni chimic agresive Determinarea comportării la acţiuni fizicochimice Defectoscopia betonului Metoda radiografică cu radiaţii X sau gama Metoda radiometrică cu radiaţii gama sau beta Metoda rezonanţă de Metoda prin şoc Metoda ultrasonică cu impuls Metoda radiografică bazată pe atenuarea radiaţiilor gama Metoda radiometrică bazată pe reîmprăştierea radiaţiilor beta Metoda ultrasonică impuls cu Metoda de rezonanţă Metoda radiografică cu radiaţii X sau gama Metoda ultrasonică cu impuls Metoda carotajului sonic Metoda radioscopică Metoda holografică Metoda undelor de suprafaţă Metoda radiografică cu radiaţii gama sau beta Tabel 6-3. Clasificare După caracterul interacţiunii fenomenului fizic sau substanţei cu obiectul de controlat Metoda de control nedistructiv După parametrul După procedeul de obţinere informaţional primar a informaţiei primare (de exemplu: (metoda de evidenţiere a caracteristica caracterisiticii) măsurabilă) Câmpul magnetic Cu pulberi magnetice coercitiv Prin inducţie Tipul controlului Magnetizaţiei Magnetic Cu traducto feromagnetic (ferosondă) Prin efect Hall Magnetografică Magnetomotoare Magnetorezistivă Cu pulberi electrostatice Parametrilor electrici Cu scântei electice Radiaţiei derecombinare Emisiei exoelectrice Zgomotului Tensiunii de contact Cu transformator Parametrică Magnetică Inducţiei remanente Permabilităţii magnetice Intensităţii câmpului magnetic Prin efect Barkhausen Electrică Triboelectrică Electric Potenţailului electric Termoelectrică Capacităţii electrice Cu curenţi turbionari Prin transmisie Prin reflexie Amplitudinii Fazei Frecvenţei 100 .

CONTROLUL CALITĂŢII LUCRĂRILOR DE CONSTRUCŢII Spectrului Frecvenţelor multiple Prin transmisie Prin reflexie Prin dispersie Cu unde radio Amplitudinii Fazei Frecvenţei Timpului de trecere Prin detecţie Bolometrică Cu termistoare Prin interferneţă Holografică Cu cristale lichide Polarizării Rezonanţei Geometrică Spectrului Prin transmisie Prin refelexie Termic Cu hărtie termografică Cu straturi termoluminifere Cu elemente fotosensibile Calorimetrică Pirometrică Cu cristale lichide Cu materiale termocrome Cu hârtie termografică Cu straturi termoluminifere Parametrilor dependenţi de temperatură Interferometriei optice Calorimetrică Termometrică Prin măsurarea căldurii Prin radiaţie proprie Prin transmisie Prin împăştiere Cu radiaţii penetrante Densităţii fluxului de energie Spectrului Prin scintilaţie Prin ionizare Prin emsie de electroni secundari Radiografică Radioscopică Interferometrică Nefelometrică Holografic Refractmetrică Reflectometrică Vizuală Piezoelectrică Electromagneticoacustică Microfonciă Cu pulberi Analiza prin activare Radiaţii caracteristice Prin emsiei proprie Prin transmisie Prin reflexie Prin dispersie Prin radiaţie proprie Amplitudinii fazei Timpului de trecere Frecvenţei Optic Cu radiaţie indusă Polarizării Geometrică Spectrului Amplitudinii fazei Timpului de trecere Frecvenţei Spectrului Cu lichide penetrante Cu gaze penetrante Prin transmisie Prin reflexie Rezonanţei Acustic Impedanţei Oscilaţiilor libere Emisiei acustice Cu substanţe penetrante Moleculare Prin strălucrire (acromatică) Prin cluoare (cromatică) Prin luminiscenţă Prin luminiscenţăşi prin culoare 101 .

metoda undelor de suprafaţă şi metoda emisiei acustice. Principiul de funcţionare a aparatului constă în introducerea piesei de examinat întrun fascicul de ultrasunete produs de un vibrator piezoelectric sau magnetostrictiv. Calitatea materialului se stabileşte folosind scări etalon. cu ajutorul fenomenului de rezonanţă. O proprietate importantă a lor. Metodele de rezonanţă cu măsurarea frecvenţei proprii se bazează pe punerea în vibrare a unei epruvete de formă prismatică şi pe identificarea frecvenţei proprii de vibrare. Arcan M. 6. varierea frecvenţei acestora până când apare fenomenul de rezonanţa. METODE ACUSTICE Examinarea cu ultrasunete se bazează pe analiza undelor elastice excitate apărute în elementul studiat şi pe monitorizarea fie a semnalului transmis (denumită tehnica prin transmisie) fie a semnalului reflectat sau de difracţie provenit de la orice suprafaţă sau discontinuitate (denumită tehnica cu impuls reflectat). notarea frecvenţei.3. metoda prin şoc. este capacitatea de a fi reflectate puternic de suprafeţele de separare dintre două medii cu densităţii diferite. 1965. (STAS 6652/1-82. varierea în continuare a frecvenţei până la următoarea rezonanţă. rezultă lungimea parcursă.1. metoda carotajului sonic. Pentru ca defectele să fie puse în evidenţă este necesar ca dimensiunea lor să fie mai mare decât lungimea de undă a ultrasunetelor folosite. Cunoscând cele două frecvenţe succesive. Dacă această lungime corespunde cu grosimea piesei înseamnă că nu există defecte pe direcţia în care s-au proiectat ultrasunetele. Bălan S.. metode elastice cu impuls ultrasonic. James Instruments). ce au indicate numărul maxim de defecte admisibile sau clase de calitate cu mărimi şi frecvenţe de defecte admisibile. 102 . METODA DE VIBRAŢII PROPRII Metoda nedistructivă de vibraţii proprii (denumită metoda de rezonanţă) se bazează pe măsurarea frecvenţei proprii de vibraţie a epruvetelor cu ajutorul fenomenului de rezonanţă şi apoi deducerea modulului de elasticitate dinamic Ed. Se pot distinge următoarele metode: metoda de vibraţii proprii (rezonanţă). (STAS 6652/1-82) Defectoscopia cu ultrasunete presupune utilizarea unor vibraţii mecanice cu frecvenţe superioare frecvenţei sunetelor. realizat prin variaţia frecvenţei excitaţiei exterioare până la coincidenţa cu frecvenţa proprie de oscilaţia a epruvetei. cuprinse între 20 KHz şi 20 MHz.3. utilizată în defectoscopie.CONTROLUL CALITĂŢII LUCRĂRILOR DE CONSTRUCŢII Cu particule filtrante Prin spectrometrei de masă Cu bule Manometrică Cu halogeni Cu gaze radioactive Catarometrică Chimică Prin deformaţii remenate Acustică Electrică Cu radiaţii infraroşii Vizuală 6.

Probă de beton. ε . Monitor şi amplificator. l . Relaţiile matematice ale acestor interdependenţe sunt: 1 E fl = [6.lungimea barei. co – viteza de undă.deformaţie.efort axial. A. Schemă principiu aparat pentru determinarea frecvenţei de rezonanţă 1. fi .1] 2l ρ fi = 2α πl 2 EI ρA [6. 2004 Tipurile principale de vibraţii sunt: longitudinale.coeficient al condiţiilor de rezemare la încovoiere.coeficient al condiţiilor de rezemare la torsiune. f t . Im – momentul de inerţie curent al barei.3] 103 . t – timp. Frecvenţa proprie de vibraţie a unui sistem mecanic depinde de proprietăţile sale elastice. Sursă: James Instruments. 3. σ .CONTROLUL CALITĂŢII LUCRĂRILOR DE CONSTRUCŢII Figura 6-1. ft = [6. τ .frecvenţa proprie a vibraţiilor transversale. inerţiale şi constructive. u – deplasare axială.timpul necesar undei să străbată lungimea barei. 4. de încovoiere şi de torsiune.2] 2β GI p πl ρI m unde: fl – frecvenţa proprie a vibraţiilor longitudinale. β . Receptor. 2. α . excitator electromagnetic.suprafaţa secţiunii transversale a barei.frecvenţa proprie a vibraţiilor de torsiune. Ed – modul de elasticitate dinamic. I p – momentul de inerţie al secţiunii transversale al barei.

ce se aplică betonului cu ajutorul unui palpator – emiţător simultan cu deschiderea bazei de timp şi al căror timp sau viteză de propagare prin beton este determinată cu ajutorul unui palpator .6] E ρ [6.8) devine: 4lMf 2 E= ab 6. relaţia (6.3. ρ şi f sunt cunoscute.8] [6. sau decrementului corespunzător.7] [6. obţinându-se frecvenţa proprie longitudinală de încovoiere sau de torsiune a epruvetei ori elementului.3.2. (STAS 6652/1-82) Şocul poate fie exercitat longitudinal. având masa M. METODA PRIN ŞOC Metoda prin şoc se bazează pe punerea în vibraţie a unei epruvete. • Metoda tipului sau vitezei de propagare constă în producerea unor impulsuri alcătuite din oscilaţii neamortizate de frecvenţă relativ joasă (40…150 Hz). 6. modulul de elasticitate E va fi: E = 4l 4 ρf 2 În cazul unei grinzi cu laturile a şi b. transversal centric sau transversal excentric. 104 . rezultă următoarea relaţie: ∂x 2 ∂ 2u 2 ∂ u c0 2 = 2 ∂x ∂t unde c0 = [6.3. şi pe măsurarea perioadei sau frecvenţei proprii de oscilaţie şi eventual a decrementului logaritmic de amortizare a oscilaţiilor epruvetei sau elementului. METODE ELASTICE CU IMPULS ULTRASONIC Metode elastice cu impuls ultrasonic (Whithurst 1967) se bazează pe măsurarea tipului sau vitezei de propagare şi eventual a atenuării impulsurilor ultrasonice în beton (ASTM C 597. STAS 6652/1-82).9] frecvenţa proprie a vibraţiilor longitudinale va fi: 1 c 1 E fl = = 0 = τ 2l 2l ρ în ipoteza în care l. C 26-1985.CONTROLUL CALITĂŢII LUCRĂRILOR DE CONSTRUCŢII ∂σ ⎞ ∂σ ⎛ dx ⎟ A − σA = A dx ⎜σ + ∂x ⎠ ∂x ⎝ ∂σ ∂ 2u A dx = ρAdx 2 ∂x ∂t ∂u ştiind că σ = Eε şi că ε = . în vederea determinării calităţii betonului din element. Undele transmise fiind afectate de discontinuităţile şi neomogenităţile materialului.receptor care aplică semnalul recepţionat pentru încheierea bazei de timp. a unui element sau a unei structuri cu ajutorul unui şoc de mică intensitate. Defectul fiind înregistrat printr-o anulare sau atenuare a energiei transmise.4] [6.5] [6.

cu polarizare radială. rezistenţi la 105 . • Figura 6-2.13] E 2 ρ (1 + μ ) unde: E – modulul de elasticitate dinamic al materialului.10) devine: E (1 − μ ) Vi = ρ (1 + μ )(1 − 2 μ ) [6. 6.10] [6.11] [6. Metoda atenuării impulsurilor ultrasonice.4.CONTROLUL CALITĂŢII LUCRĂRILOR DE CONSTRUCŢII Viteza de propagare longitudinală (Vl) este: L (km/s) Vl = T V λ= l n unde: L – distanţa dintre emiţător şi receptor. ρ .12] [6.densitatea materialului. Schemă principiu aparat piezoelectric Sursă: James Instruments.14] unde: G – modul de elasticitate la lunecare.lungimea de undă a ultrasunetului folosit. 2003. în linie dreaptă (mm). Se bazează fie pe ridicarea curbei de atenuare a unui impuls ultrasonic reflectat succesiv de feţele opuse ale epruvetei sau elementului de beton fie pe măsurarea amplitudinii semnalului recepţionat la primul său front de undă prin înregistrarea amplificării necesare pentru a aduce semnalul la o amplitudine standard. μ . Într-un mediu tridimensional.coeficient Poisson.3. λ . relaţia (6. n – frecvenţa oscilaţiilor utilizate. METODA CAROTAJULUI SONIC Metoda carotajului sonic (STAS 6652/1-82) se bazează pe glisarea în lungul unor canale circulare umplute cu apă a unor palpatori ultrasonici. T – timpul de propagare al impulsurilor în beton (μs). Vs = Vt = G ρ [6.

drumuri etc. Receptor 2. Viteze mari corespund unui modul de elasticitate mare. METODA UNDELOR DE SUPRAFAŢĂ Metoda undelor de suprafaţă se bazează pe măsurarea vitezei de fază a undelor de încovoiere excitate în plăci la diverse frecvenţe. 1994 6. respectiv a relaţiei existente între duritatea betonului şi rezistenţa sa la compresiune.3. Metoda analizei spectrale a undelor de suprafaţă (SASW Spectral Analysis of Surface Waves) (Heisey 1982 şi Nazarian 1983) este utilizată mai ales la suprafeţe cu o singură faţă vizibilă (pavaje. la diferite trepte de solicitare. METODE MECANICE SAU DE DURITATE SUPERFICIALE Metodele mecanice (denumite şi metode de duritate superficială) se bazează pe măsurarea proprietăţilor mecanice ale stratului de suprafaţă a betonului. (STAS 6652/1-82) 6.) fiind o variantă a metodei impact-ecou. 4. Metoda a fost dezvoltată în scopul determinării proprietăţilor elementelor de construcţii realizate în straturi. dale. metodele de smulgere. Ciocan.CONTROLUL CALITĂŢII LUCRĂRILOR DE CONSTRUCŢII imersie şipe măsurarea timpului de propagare şi eventual a amplitudinii semnalului ultrasonic. în vederea determinării calităţii betonului. curbă ce poate fi folosită ulterior la determinarea vitezei undelor de suprafaţă sau grosimii plăcii. metoda prin explozie locală şi metoda prin dezlipire 106 .5.4. 3. metoda de penetrare. Sursă: Carino.3. deci a unei calităţi superioare a materialului. Schemă principiu SASW 1. între emiţător şi receptor. în vederea trasării curbei de dispersie corespunzătoare. metoda de amprentă. Receptor 1.6. METODA EMISIEI ACUSTICE Metoda emisiei acustice se bazează pe măsurarea variaţiei numărului impulsurilor acustice emise de betonul unei epruvete. Principiul de funcţionare constă în lovirea suprafeţei şi înregistrarea prin două receptoare. în unitatea de timp. (STAS 6652/1-82) Se pot distinge următoarele metode: metoda de recul. 6. a vitezei undelor de suprafaţă şi a lungimii de undă. Analizor spectral. după propagarea sa prin beton. 2. Figura 6-3. ca urmare a degradărilor structurale produse de eforturile din materiale.

bazată pe principiul măsurării reculului. Fazele principale de funcţionare a aparatului Sursă: Teodorescu M. Figura 6-5. Reculul este folosit ca un indicator al durităţii superficiale a betonului. Curbele de transformare indice de recul N – rezistenţă la compresiune Rc unde: Rc. fiind folosit pentru estimarea rezistenţei betonului. 7. L.15] N 0 14 20 25 30 35 40 45 50 Figura 6-4. Tijă de glisare. James Instruments. Scală.. Oneţ T.recul liniar şi P. suprafaţa de beton a elementului de încercat.1.0 [6.recul unghiular). a. METODA DE RECUL Metoda de recul este o metodă nedistructivă. (STAS 6652/182) Rc (MPa) 62. NR. 8. Carcasă. N – indice de recul. 1979. PT . 5.4. Resort de recul. M . 3.. 4. Element de beton. 2003. 9. Schema aparatului pentru determinarea rezistentei betonului prin metoda reculului 1. 1996. care este trasată cu ajutorul relaţiei următoare: Rcref = aN b 30. Aparatul înregistrează indicele de recul liniar sau unghiular (Sclerometru tip N.5 Determinarea rezistenţei la compresiune se realizează după o curbă de transformare Rc . 6.rezistenţa de referinţă a betonului la compresiune. Principiul de funcţionare a aparatului constă în acţionarea unui sistem de resorturi în momentul în care un ciocan loveşte. LR. 2. 107 . Ciocan.CONTROLUL CALITĂŢII LUCRĂRILOR DE CONSTRUCŢII 6.N (figura 6-4). prin intermediul unei tije de percuţie. b – constante funcţie de compoziţia betonului de referinţă utilizat la trasarea curbei polinomiale de transformare. Tertea I. Resort de presiune. Tijă cu reper indicator. Figura 6-6. Tijă de percuţie. pe care o masă mobilă a aparatului îl suferă în urma impactului normal pe suprafaţa betonului.

Φ (mm) (fig. Bălan S. 3. Curbele de transformare diametru amprentă φ(mm) – rezistenţă la compresiune Rc (MPa) 108 . Este o metodă orientativă. Sursă: Teodorescu M. 1996. Tijă de percuţie. Determinarea rezistenţei la compresiune se realizează după o curbă de transformare Rc (MPa) . beton armat şi beton precomprimat (decofrare. Arcan M. Elementul mobil de impact se numeşte bilă. Resort. Ciocan. −4 Figura 6-8. Schema aparatului pentru determinarea rezistenţei betonului prin metoda amprentei 1. 5.2.rezistenţa betonului la compresiune (MPa).. în care curba a fost trasată cu ajutorul relaţiei următoare: 40 N 0 40 55 70 ⎛d⎞ [6. 2. betoane cu dozaje de ciment sub 200 kg/m3. (STAS 6652/1-82) Energia de impact poate fi obţinută printr-o mişcare rectilinie sau circulară (pendulară) a bile. este consumată de suprafaţa elementului de beton încercat în urma ciocnirii de acesta. Terminaţie. proiectată cu o anumită forţă.. elemente la care nu este asigurat accesul direct pe faţa de turnare şi la care nu există posibilitatea înlăturării unui strat de cel puţin 10 mm cu obţinerea unei suprafeţe fără rugozităţi pentru încercare. 4. D – diametrul amprentei şi al bilei. 6-8). respectiv a urmei proporţiei din energia iniţială a elementului mobil (amprentei) pe care o bilă.CONTROLUL CALITĂŢII LUCRĂRILOR DE CONSTRUCŢII Metoda de duritate superficială se recomandă a fi aplicată numai în cazurile în care calitatea betonului de la suprafaţa elementelor de construcţie este asemănătoare cu cea a betonului din profunzime. METODA DE AMPRENTĂ Metoda de amprentă este o metodă de duritate superficială. 6.4. care nu se aplică la betoane cu maturitate mai mică de un an. datorită acesteia metoda se mai numeşte şi metoda bilei. bazată pe măsurarea exactă a dimensiunilor componentei obţinute. Conform C 26-1985. Această metodă nu se recomandă a fi aplicată când elementele de încercat se află în: construcţii amplasate în medii agresive la care atacul chimic se produce de la suprafaţă. Carcasă. cu vârste sub 60 de zile. d.. construcţii sau elemente de construcţie avariate care prezintă defecte interne sau de suprafaţă. iar citirea amprentei se realizează cu ajutorul lupelor micrometrice 3 1 5 ////////// 2 4 Rc (MPa) 85 Figura 6-7. C – constantă funcţie de rezultatul încercărilor pe cuburi de etalonare.16] Rc = C ⎜ ⎟ ⎝D⎠ unde: Rc. 1965. domeniul de aplicare al metodei îl constituie controlul pe faze a elementelor de beton. transport şi manipulare) cu grosimi mici şi mijlocii.

5. 4. Tijă de tracţiune. în suprafaţa de beton de încercat. Legendă: 1. (Feldmann 1977. Carino 1994) (STAS 6652/1-82) Încercările efectuate sunt influenţate de mărimea agregatelor care conduc la variaţii ale rezultatelor testării. Avantajul acestei metode este acela că suprafaţa elementului încercat nu trebuie să fie neapărat plană deoarece dimensiunea cuielor este redusă (diametru 6. 6. Picioare de reazăm. Figura 6-10. Manometru. 3. Interpretarea rezultatelor încercării realizându-se prin corelarea adâncimii de penetrare cu rezistenţa la compresiune a betonului. a unui cui de oţel. (STAS 6652/1-82) Sursă: James Instruments.4. iar forţa de smulgere este măsurată cu ajutorul unui manometru. prin explozia încărcăturii unui cartuş standard. Şurub dublu filetat de cuplaj. Disc de smulgere.3. INCERC. dezvoltată în SUA (1966) şi Anglia (Long şi Murray 1984) a adus un aport substanţial la testarea betonului în situ. lipit (cu răşină epoxidică) pe suprafaţa betonului.0 cm) (fig.5 mm şi lungime 8.4. 6-9). 2.CONTROLUL CALITĂŢII LUCRĂRILOR DE CONSTRUCŢII 6. Cuiele sunt trase afară după 10 min. Cameră de presiune. METODA PRIN PENETRARE Metoda rezistenţei la penetrare (denumită şi metoda Windsor). t = 4 mm) în beton cu ajutorul unui dispozitiv special (Hilti DX 100L). Metoda Hellenică constă în împuşcarea unor tije standard (l = 34 mm. METODA PRIN SMULGERE ŞI DEZLIPIRE Metoda semidistructivă prin smulgere la suprafaţă (Skramtajev 1938) se bazează pe măsurarea forţei necesare pentru desprinderea unui disc metalic. 6. Această metodă se bazează pe măsurarea adâncimii de penetrare.. Figura 6-9.4. şi interpretarea rezultatelor în vederea determinării rezistenţei betonului. IMEC. 2003. Imagine aparatul Windsor Sursă: James Instruments. Aparatura de încercare semidistructivă prin smulgere 109 .

cu ajutorul unor curbe. SUA (Richard 1977).CONTROLUL CALITĂŢII LUCRĂRILOR DE CONSTRUCŢII Această metoda măsoară direct rezistenţa la întindere a betonului. tabele sau relaţii de transformare. Modul de lucru constă în: • lipirea discului (cu diametru de 50 sau 75 mm) cu răşină epoxidică. precum: 110 . pe suprafaţa de beton. Alte abordări. Procedeul BRE b. Exemple de procedee de smulgere prin extracţie a pieselor metalice post-înglobate în beton Ele bazându-se pe măsurarea forţei axiale sau momentului de torsiune necesare extracţiei din beton a unor elemente (piesei) pre-înglobate sau post înglobate în beton. bazându-se pe corelaţia dintre rezistenţa la întindere a betonului şi forţa de smulgere a discului metalic. (Bickley 1982). de suprafaţa elementului de beton care va fi încercat şi păstrarea 1-2 zile la temperatură de minimum + 15 oC pentru a realiza întărirea corespunzătoare a adezivului. rezistenţa la compresiune.5 mm. În funcţie de suprafaţa discului se deduce rezistenţa la întindere directă (prin smulgere) a betonului şi indirect. (Teleni 1970). Procedeul prin smulgere la suprafaţă Figura 6-11. 0. • prinderea discului prin intermediul unei tije de tracţiune de aparatul extractor (presă) şi tragerea până la smulgere. Procedeul inel expandabil Sursă: Carino. Bryden-Smith 1980). Anglia (Chabowski. a. Forţa de smulgere necesară extragerii piesei înglobate va fi înregistrată de manometrul presei. 1994 c. ale aceleiaşi metode a fost dezvoltată în paralel în Danemarca (Kierkegsard-Hansen 1962). cu ajutorul unui kerner ascuţit şi unirea tuturor acestor puncte astfel încât să rezulte un şanţ continuu (fără a se disloca agregate din beton). • poansonarea conturului discului la maximum 5 mm echidistanţă cu adâncimi de cca. Procedeul CAPO d.

construcţii sau elemente de construcţie avariate care prezintă defecte locale sau degradări structurale ale betonului. INCERC.4. Sursă: James Instruments 6.CONTROLUL CALITĂŢII LUCRĂRILOR DE CONSTRUCŢII 1. Extragerea carotelor se face prin avansarea ansamblului tub – carotier . 2003.5. James Intruments) Acest echipament taie epruvete cilindrice denumite "carote". Metoda semidistructivă prin smulgere se recomandă a fi aplicată numai în cazurile în care calitatea betonului de la suprafaţa elementelor de construcţie este asemănătoare cu cea a betonului din profunzime. diferenţa constând în calculare rezistenţei la forfecare prin smulgere şi corelarea ei cu rezistenţa la compresiune a betonului. C 54-81. Metoda fracturării interne a betonului constă în măsurarea indirectă a rezistenţei la întindere a betonului. 2. elemente de construcţie puternic armate sau cu strat de acoperire cu beton sub 1-3 cm. Această metoda nu se recomandă a fi aplicată la: construcţii amplasate în medii agresive la care atacul chimic se produce de la suprafaţă. astfel încât se poate găsi oricând perpendicular pe suprafaţa betonului de unde se extrage proba (fig. Forţa măsurată de smulgere a tijei care provoacă fracturarea internă a betonului se corelează cu rezistenţa la întindere a betonului. EXTRAGERE DE CAROTE Extragerea de carote se realizează cu ajutorul unui echipament prevăzut cu tuburi de oţel prevăzut cu coroane de diamant industrial. prevăzute cu inele expandabile. 300 rot/min. care după o netezire a suprafeţelor de capăt se încearcă prin rupere la presa.motor de-a lungul glisierei maşinii. tuburile se rotesc cu cca. (STAS 6652/1-82. Figura 6-12. Tubul se poate găsi în poziţii înclinate din 15 o in 15 o. Dispozitive pentru extras carote Sursă: James Instruments. prin determinarea forţei necesare extragerii unei tije metalice. 6-12). ROMTECH 111 . pentru determinarea rezistenţei la compresiune. Metoda smulgerii din profunzime este asemănătoare metodei fracturării interne.

ele fiind formate prin turnare în acelaşi timp cu elementul de beton (fig. Figura 6-13. a imaginii structurale a interiorului unui obiect opac cu grosimi de până la 60 cm. Spectrul radiaţiilor electromagnetice 6.4. METODA RADIOGRAFICĂ FOLOSIND RAZE GAMA . (STAS 6652/1-82) Se pot distinge următoarele metode: metoda radiografică folosind radiaţii X sau gama.5. metoda cu neutroni rapizi şi metoda de rezonanţă magnetică nucleară. metoda radiometrică cu radiaţii gama sau beta. care furnizează. lungimi de undă λ= 5 x 10-12 – 1 x 10-8 şi frecvenţă ν = 3 x 1016 – 6 x 1019 Hz). γ sau fluxuri de neutroni). a. Controlul radiografic folosind radiaţii electromagnetice (raze gama) se bazează pe iradierea elementelor de beton cu izotopi radioactivi. Modulele probelor ataşate de cofraj. METODA RUPERII Metoda ruperii (din limba engleză – Broken off specimens by splitting “BOSS”) se aseamănă în principiu cu celelalte metode menţionate până acum. Încercarea probelor BOSS se realizează prin ruperea lor la suprafaţa elementului. Gama (izotopi radioactivi: Ir 192 şi Co 60 cu λ= 1 x 10-13 – 5 x 10-12 şi ν = 6 x 1019 – 3 x 1021 Hz) sau reacţii nucleare artificiale (neutroni). prin înregistrarea variaţiei distribuţiei intensităţii rezultate (pe plăci sensibile radiografic – filme Röntgen sau pe 112 .6. 613). Figura 6-14. b. care sunt ataşate de elementele de beton armat. β. Probele BOSS după decofrare 6.1. ea fiind folosită pentru evaluarea maturizării betonului (Johansen 1970).GAMAGRAFIERE Controlul radiografic presupune fotografierea cu ajutorul unor radiaţii de tip special. Principiul acestei metode constă în ruperea unor probe (cilindrice sau prismatice). precum: Röntgen (raze X cu energie a radiaţiei între 20 keV – 10 MeV.5. METODE ATOMICE Metodele atomice se bazează pe evidenţierea şi analiza densităţi fluxului de energie a radiaţiei după interacţiunea cu elementul studiat cu ajutorul radiaţiilor nucleare (X.CONTROLUL CALITĂŢII LUCRĂRILOR DE CONSTRUCŢII 6.

grosimea elementului străbătut de radiaţie. Când pe suprafaţa elementului studiat cade un fascicul paralel de raze. experienţa arată că intensitatea I a undei plane suferă o micşorare după legea: [6. x . iar de cealaltă parte se poziţionează filmul (placa) fotografic(ă). 2003. Principiul de funcţionare: sursa radioactivă este poziţionată de o parte a elementului studiat. de intensitate Io. Figura 6-15. Schemă de funcţionare a aparaturii folosite la gamagrafiere Sursă: Ilinoiu G. Străbătând elementul. 113 . Ci – densitatea materialului. care depinde de lungimea de undă (λ). a căror sensibilitate este corespunzătoare radiaţiilor utilizate).. astfel încât valorile intensităţii transmise.18] unde: μ .17] I = I 0 e − μx sau ln (I 0 / I ) = μx Pentru materiale compozite se consideră următoare ecuaţie: μ = ∑ μ i Ci i n =1 [6.CONTROLUL CALITĂŢII LUCRĂRILOR DE CONSTRUCŢII ecrane fluorescente. imagini formate din zone de umbră şi lumină. Io – intensitatea sursei de radiaţie. va fi diferit funcţie de absorbţia diferenţiată a materialului studiat. densitatea materialului (C) şi de numărul atomic (Z). I – intensitate înregistrată.coeficient absorbţie a materialului (cm-1). radiaţiile sunt atenuate inegal în diferite puncte ale acestuia (corespunzător distribuţiei de grosimi şi densităţi).

Dar există situaţii. care au rolul de identificare a zonei elementului radiografiat în vederea localizării cu uşurinţă a defectelor. 6-14) sau dacă evidenţierea unor anumite defecte sau forme şi dimensiuni ale elementului necesită o iradiere oblică. Punctele de culoare albă din figura 6-16 (b) reprezintă plăcuţe de plumb. straturi de beton degradat. rosturi de turnare. numerotate cu vopsea. Se admite utilizarea unei direcţii oblice în cazul iradierii panoramice (fig. 2002 114 . ceea ce în cazul unor lucrări de anvergură necesită realizarea unui număr mare de filme. ale elementelor de construcţie (±1 mm pentru diametrul barelor de armătură şi ± 1 cm privind poziţia lor). (a) se pot observa efectele coroziunii armăturii prin faptul că oxizii rezultaţi au pătruns in beton. Pentru a realiza o recunoaştere optimă a defectelor intensitatea radiaţiei trebuie corelată cu lungimea de undă. cu grosimea elementului studiat şi cu timpul de transmisie.CONTROLUL CALITĂŢII LUCRĂRILOR DE CONSTRUCŢII Axa fasciculului de radiaţii trebuie să fie orientată către centrul zonei elementului studiat. Sursă: Tomografia de Hormigon Armado . Dezavantajele acestei metode sunt: necesitatea unei anumite durate de timp pentru utilizare şi aplicarea numai pe o zonă restrânsă de control. o cantitate mai mare de raze este absorbită înnegrind filmul). precum verificarea zonelor segregate de beton imaginile plane (fotografice) ale elementului studiat sunt îndeajuns. segregări şi zone poroase în beton. Cu ajutorul acestor aparate se pot identifica: poziţia. În unele situaţii. cu ajutorul calculatorului. deoarece imaginea barei de armătură este difuză. este strict necesară pentru a se realiza reprezentări tridimensionale precise a elementului de beton armat studiat (figura 6-16). diametrul şi nivelul lor de coroziune al armăturilor. În figura 6-16. fisuri. punct cu punct. Pata neagră din zona dreaptă a imaginii reprezintă un tub electric (având densitate redusă. Caracteristica distinctivă a acestui metode de control este faptul că oferă precizie fotografică a detaliilor interiorului. când prelucrarea ulterioară a imaginii prin extrapolare. pe o direcţie perpendiculară. de obicei ascuns.

CONTROLUL CALITĂŢII LUCRĂRILOR DE CONSTRUCŢII Figura 6-16. Gamagrafia unui stâlp din beton armat şi reconstituirea sa tridimensională: a. b. Imagine generală a zonei gamagrafiate. Detaliu mărit Sursă: Tomografia de Hormigon Armado . 2002 Figura 6-17. Gamagrafia ciocurilor unor bare de armătură 115 .

Gamagrafia unei stâlp din beton armat care prezentă zone de segregare Sursă: Tomografia Armado.CONTROLUL CALITĂŢII LUCRĂRILOR DE CONSTRUCŢII Figura 6-18. Gamagrafia unei grinzi din beton armat. fisurate în dreptul reazemului Sursă: Tomografia de Hormigon Armado . 2002 Figura 6-19. 2002 de Hormigon 116 .

decât orice fel de atomi pe care betonul îl conţine şi pe existenţa unor mijloace de detecţie a neutronilor lenţi rezultaţi în urma ciocnirilor cu atomi de hidrogen. faţă de beton şi de posibilitatea de a evidenţia această atenuare cu ajutorul detectorului de gaz sau a detectorului cu scintilaţii. Principalul scop fiind analiza interacţiunii unui câmp electromagnetic exterior cu câmpul electromagnetic al curenţilor turbionari induşi de acesta în elementul studiat.CONTROLUL CALITĂŢII LUCRĂRILOR DE CONSTRUCŢII 6. 10 deplasare lentă a axei de rotaţie a unui corp care se roteşte rapid şi are doar un punct fix (DEX) 117 . Element de beton. Radiometru.3. (STAS 6652/1-82) 6. În timp ce metoda magnetică . (STAS 6652/1-82) Metodele electrice sau electromagnetice . 5.5.se bazează pe analiza interacţiunii unui câmp electromagnetic exterior cu câmpul electromagnetic al curenţilor turbionari induşi de acesta în elementul studiat. În acest fel apare posibilitatea identificării atomilor de hidrogen existenţi în beton sub formă de apă. METODA CU NEUTRONI RAPIZI Metoda neutronilor rapizi se bazează pe capacitatea atomilor de hidrogen de a încetini mult mai eficace neutronii rapizi cu care se ciocnesc. 2.. metoda neutronilor rapizi se foloseşte la determinarea umidităţii betonului. METODA RADIOMETRICĂ CU RADIAŢII GAMA SAU BETA Metoda radiometrică cu radiaţii gama sau beta se bazează pe proprietatea aerului sau armăturilor de a atenua radiaţiile gama sau beta în mod diferit. Contor de plumb. METODA REZONANŢEI MAGNETICE NUCLEARE Metoda rezonanţei magnetice nucleare se bazează pe diferenţa dintre momentele magnetice datorită mişcării de precesie a diferitelor nuclee şi pe posibilitatea identificării lor cu ajutorul unui fenomen de rezonanţă dat de interfaţa dintre frecvenţa mişcării de precesie10 şi frecvenţa variabilă a unui câmp electromagnetic exterior. 3. Datorită acestui fapt. (STAS 6652/1-82) 6.2. Sursă: Teodorescu M. Colimator. a absorbţiei microundelor şi inducţiei magnetice (pachometrului) şi metoda curenţilor turbionari. 3 2 1 4 5 Figura 6-20.4. 1996 6. din această categorie se disting: metoda rezistivă (conductometrică). 4. METODE ELECTRICE ŞI MAGNETICE Metodele nedistructive electrice şi magnetice se bazează pe măsurarea unor proprietăţi electrice ale betonului sau pe propagarea undelor electromagnetice în beton. Container cu izotopi.3.3.se bazează pe analiza interacţiunii unui câmp magnetic cu elementul studiat. conectate la o instalaţie de numărare. Încercarea radiometrică a betonului 1.4. capacitivă.

4. METODA CAPACITIVĂ Metoda capacitivă se bazează pe modificarea constantei dielectrice şi a capacităţii electrice a betonului. METODA REZISTIVĂ (A CONDUCTIVITĂŢII) Metoda rezistivă (denumită şi metoda conductivităţii) se bazează pe variaţia rezistenţei sau conductibilităţii electrice a betonului în curent alternativ sub influenţa modificării umidităţii sale. Particulele fiind atrase de câmpul de dispersie care ia naştere pe defectele de material ale piesei magnetizată în câmp exterior. în funcţie de umiditatea betonului.4. în acest mod fiind evidenţiate fisurile în piesele metalice. Obiect metalic magnetizat c. METODA ABSORBŢIEI MICROUNDELOR (METODA NEUTRONILOR) Metoda absorbţiei microundelor (denumită şi metoda neutronilor) se bazează pe capacitatea betonului de a atenua în mod diferit undele electromagnetice de foarte înaltă frecvenţă (225 MHz la 100 GHz). Marginile fisurii atrag suspensia conţinând particule de pulbere magnetică fină.4. Obiect metalic nemagnetizat b. în piesa magnetizată.2. a determinării umidităţii. fluxul de linii de forţă magnetică îşi schimbă direcţia acolo unde întâlneşte o fisură sau o incluziune. Procedeul se bazează pe faptul că. a. care a fost în prealabil pulverizarea pe suprafaţa materialului metalic.CONTROLUL CALITĂŢII LUCRĂRILOR DE CONSTRUCŢII 6. precum şi la măsurarea grosimilor şi planeităţii. (STAS 6652/1-82) 6. identificând (STAS 6652/1-82): • defecte de material (de exemplu: fisuri cu lăţimi de ordinul micronilor).3.1. 6.4. METODA INDUCŢIEI MAGNETICE Metoda inducţiei magnetice se bazează pe dispersia fluxului magnetic indus în materiale feromagnetice. (STAS 6652/1-82) 6. constanta dielectrică a apei fiind net deosebită de cea a celorlalte materiale. Câmpul unui dipol electric 118 . a porozităţii şi conţinutului de aer înglobat.4. datorită variaţiilor de umiditate ale betonului. (STAS 6652/1-82) Microundele pot fi folosite în scopul verificării omogenităţii betonului prin dispersia componenţilor în masa lui.

3. Evidenţierea perturbaţiei se realizează cu ajutorul unui cuplaj inductiv realizat între primarul şi secundarul unei sonde (galvanometru) şi este proporţională cu mărimea obiectului şi apropierea de traductor. Principii de funcţionare Cârlig supus defectoscopiei magnetice Figura 6-21. 6. 4. 5 2 1 6 Figura 6-22. Defazor. 3 4 7 8 9 Sursă: Tertea.CONTROLUL CALITĂŢII LUCRĂRILOR DE CONSTRUCŢII d. Galvanometru. Baterie de alimentare. Element de beton. 119 . Acest procedeu reprezintă metoda Pachometrului. generat de o bobină.. Oneţ 1979. 5. Schema de funcţionare a Pachometrului 1. 9. Întrerupător. 2003. Redresor. 2. Armătură. grosimea stratului de acoperire cu beton şi diametrul armăturilor. Oscilator cu curent alternativ. în prezenţa unui element metalic. 8. Sondă de palpare. Procedeul constă în perturbarea câmpului magnetic. Defectoscopia magnetică Sursă: American Society for Nondestructive Testing • poziţia. James Instruments. 7. Teodorescu M. 1996.

CONTROLUL CALITĂŢII LUCRĂRILOR DE CONSTRUCŢII

6.4.5. METODA CURENŢILOR TURBIONARI Metoda curenţilor turbionari se bazează pe efectul Skin, adică pe concentrarea la suprafaţă a curenţilor electrici turbionari induşi în cazul interacţiunii unui câmp de înaltă frecvenţă cu un material electric conductor. Neomogenităţile de suprafaţă sau zonele structurale cu conductibilitate modificată (de exemplu: fisuri, variaţii de duritate, separări la limite de grăunţi etc.) schimbă comportarea electrică a stratului în care apare efectul Skin, la acţiunea unui câmp generat de o bobină exterioară. (Hutte, 1995; STAS 6652/1-82; Carino, 1997)
Figura 6-23. Schema funcţionării aparaturii defectoscopice cu curenţi turbionari: a., b. şi c Câmpul magnetic omogen din interiorul unei bobine cilindrice străbătute de curent şi câmpul de dipol din interiorul acesteia Sursă: Carino, 1997

a

b

c

120

CONTROLUL CALITĂŢII LUCRĂRILOR DE CONSTRUCŢII

6.6. METODE TERMICE
Metodele termice se bazează pe analiza variaţiei câmpurilor termice sau de temperatură, datorate defectelor din obiectul de controlat, din această categorie fac parte (STAS 6652/1-82): metoda radiografică (radiometrică) şi metoda radioscopică (termovizuală). 6.6.1. METODA TERMOGRAFICĂ/ RADIOSCOPICĂ ÎN INFRAROŞU (TERMOVIZIUNII) Metoda radioscopică (denumită şi metoda termovizuală) constă în întocmirea unei hărţi termice a elementului de examinat, bazându-se pe posibilitatea detectării fluxului de radiaţii infraroşii, ce străbate betonul, prin transformarea lui într-un semnal electric, cu ajutorul unui detector corespunzător şi pe vizualizarea acestui semnal într-un circuit de televiziune cu frecvenţă mare de linii. Prin termografiere se evidenţiază anizotropia structurală a materialului, precum şi cele mai importante defecte specifice.
1 2 3 7

Figura 6-24. Metoda radioscopică 1. Sursă radiaţii, 2. Colimator, 3. Element de beton, 4. Microprocesor, 5. Monitor, 6. Magnetoscop, 7. Receptor. Sursă: Teodorescu M., 1996

4 5 6

Zona calda

Metoda termografică în infraroşu este o metodă nedistructivă de control a pierderilor de căldură, a analizării degradărilor şi a defectelor elementelor de construcţii prin măsurare a temperaturii elementelor de construcţii de la distanţă, prin înregistrarea radiaţiilor în IR. (Clemena şi McKeel 1978), (Manning şi Holt 1983), (Carino, 1994)
Figura 6-25. Efectul discontinuităţii fluxului termic în materialul supus controlului a. Flux termic interior spre exterior creează puncte “calde”, b. Flux termic exterior spre interior creează puncte “reci” pe imagini.

Zona rece

Sursă: Carino, 1994

Principiul de funcţionare constă în emiterea şi absorbţia energiei (radiaţiei) electromagnetice de către materiale supuse controlului. Fluxul emis este afectat de proprietăţile izolatoare ale materialului şi de gradul în care suprafaţa materialului radiază energie. Diferenţele de temperatură, sub formă de imagini, sunt înregistrate de câtre aparate foto cu infraroşu speciale, care sunt stocate în calculatoare pentru prelucrare ulterioară. (Georgescu M., Rodan Gh., Georgescu E., 1999), (Boian Fl., Rodan Gh., Georgescu M., Rodan P., 2000, 2001) Imaginile termografice prezintă suprafeţele elementului controlat în care neregularităţile proprietăţilor materialului se traduc în variaţii ale temperaturii, vizualizate prin culori diferite (corespunzătoare unor anumite temperaturi). Scara de culori, variază în plaja, violet – albastru – verde – portocaliu – roşu – galben - alb. Culorile închise ca nuanţă (albastru şi verde) corespund unor temperaturi mai mici, iar cele cu culori deschise corespund unor temperaturi mai ridicate. (Boian Fl., Rodan Gh., Georgescu M., Rodan P., 2000)
121

CONTROLUL CALITĂŢII LUCRĂRILOR DE CONSTRUCŢII

Anomaliile termice care apar frecvent în cazul structurilor din beton, sunt defecte în structura betonului, şi anume zone de beton poros şi segregat, zone apărute în urma executării necorespunzătoare a lucrărilor (fig 6-26). Metoda termografică în infraroşu semnalează numai anomaliile de suprafaţă şi amplasarea lor, nu poate determina adâncimea şi grosimea acestora, iar rezultatele înregistrate sunt sensibil influenţate de către factorii de mediu (temperatură şi umiditate).
Figura 6-26. Detaliu element de beton armat vizualizat în plaja de culori IR.

6.6.3. METODA RADIOGRAFICĂ CU RADIAŢII INFRAROŞII Metoda radiografică cu radiaţii infraroşii se bazează pe posibilitatea evidenţierii defectelor ce există în masa elementului de studiat prin măsurarea fluxului prin măsurarea fluxului termic ce traversează obiectul examinat şi pe posibilitatea vizualizării repartiţiei sale, cu ajutorul unei pelicule fotosensibile la radiaţii infraroşii.
1 2 3
Figura 6-27. a. Schemă metoda radiografică 1. container cu izotopi, 2. colimator, 3. element de beton, 4. film, 5. ecran de protecţie. Sursă: American Society for Nondestructive Testing

4 5

b. Exemple de imagini radiografice Sursă: American Society for Nondestructive Testing

122

După trecerea unei anumite perioade de timp necesare penetrării.7. de preferat să fie livrate de către acelaşi producător. şi se aplică developantul. • Developanţii. MATERIALE FOLOSITE Principalele produse folosite pentru controlul nedistructiv folosind metoda substanţelor penetrante.7. PROCEDURA DE CONTROL Depinzând de cauza degradării materialului de examinat şi de metoda de pregătire aleasă.. de tip A – apă. 123 . • Produsele pentru îndepărtat excesul de penetrant. STAS 10214-1984). cu condiţia ca aceasta să nu atace prin substanţele de examinare a materialul examinat. fisuri. tip II . de tip a – uscat. tip c – suspensie în apă. tip D – emulgator hidrofil sau tip E – apă şi solvent.7.cu contrast de culoare sau de tip III . Principalele operaţii tehnologice necesare realizării examinării sunt: pregătirea şi curăţirea prealabilă a suprafeţei.fluorescent. cufundare sau imersie. porozitate şi lipsă de topire. prin: pulverizare. inundare. dar poate fi utilizată de asemenea şi pentru alte materiale. în funcţie de rolul pe care îl îndeplinesc (STAS 85391991. excesul de pe suprafaţă se îndepărtează. DESCRIEREA METODEI Înaintea efectuării controlului folosind substanţe penetrante. aplicarea developantului. Kauw V. suprafaţa existentă trebuie să fie tratată prin următoarea combinaţie de lucrări: pregătirea suprafeţei de examinat . precum betonul sau materiale ceramice. de tip I . verificarea lucrărilor. cute. SR EN 571-1/1999) 6. Important este faptul că materialele penetrante trebuie să fie compatibile între ele. îndepărtarea excesului de penetrant. pentru a nu afecta negativ proprietăţile fizico – chimice ale elementelor examinate. suprafaţa de controlat trebuie pregătită. tip C – solvent. Werner M. tip B – emulgator lipofil pe bază de ulei. în următoarele categorii: • Substanţele penetrante. pensulare. suprapuneri. în scopul detectării discontinuităţilor deschise la suprafaţa materialului de examinat. prin operaţiile de curăţare şi uscare. aplicarea penetrantului. înregistrarea rezultatelor şi curăţarea finală a elementului.curăţarea – desprăfuirea – degresarea – uscarea – aplicarea penetrant – îndepărtarea excesului de penetrant – uscarea – aplicarea developant – inspecţia finală a lucrărilor – înregistrarea rezultatelor încercării – curăţarea finală – realizarea protecţie materialului împotriva coroziunii – recontrolarea. Această metodă se aplică în principal materialelor metalice.1.7. 1995) 6. se pot clasifica. de exemplu.3. (STAS 6652/1-82. 6.. După care.micşti (fluorescent şi contrast de culoare). folosind produse speciale pentru îndepărtat excesul de penetrant. (PC-1/1990. tip d – pe bază de solvent şi tip e – pe bază de apă sau solvent pentru aplicaţii speciale. se aplică penetranţi adecvaţi pe zona de examinat care intră în discontinuităţile deschise la suprafaţă. tip b – solubili în apă.2.CONTROLUL CALITĂŢII LUCRĂRILOR DE CONSTRUCŢII 6. METODA SUBSTANŢELOR PENETRANTE Metoda controlului nedistructiv folosind substanţe penetrante se bazează pe evidenţierea penetrantului (lichid sau gazos) care pătrunde în discontinuităţile elementului studiat.

utilizând 124 . grăsimilor. fără grăsimi. îndepărtează contaminanţii de pe suprafaţă şi zonele degradate de material. spălare cu solvenţi (curăţare chimică). polizarea. asigurarea: • unor suprafeţe curate. pentru a îndepărta reziduuri precum. uleiul. sunt incapabile să îndepărteze contaminanţii din discontinuităţile de suprafaţă ale elementelor. Pregătirea suprafeţelor de examinat Lucrările de pregătire a suprafeţelor a elementelor de examinat au ca obiectiv. precum şi culoarea penetranţilor cu contrast de culoare.. trebuie să se asigure că discontinuităţile nu sunt mascate prin deformare plastică sau acumulări de materiale abrazive (în cazul elementelor metalice). având avantaje şi dezavantaje.CONTROLUL CALITĂŢII LUCRĂRILOR DE CONSTRUCŢII (Nedelcu N.). dar în special în cazul sablării. Procedeele de pregătire a suprafeţei sunt diferite în funcţie de scopul pe care trebuie să îl îndeplinească. Curăţarea suprafeţelor de examinat Simpla operaţie de curăţare a suprafeţei este suficientă doar în cazul în care nu există degradări structurale ale materialului. dăltuire. carotarea. Teodorescu M.. Astfel. (Nedelcu N. Ilinoiu G. şpiţuirea (manual sau mecanic). acizii şi cromaţii. rugină etc. Procedeele cele mai utilizate pentru curăţare sunt: spălare cu apă. tăierea cu disc diamantat şi combinaţii dintre acestora. sau a altor tipuri acoperiri. polizare. dar. specifice anumitor domenii restrânse de utilizare. Teodorescu M.. praf. pot reacţiona cu penetrantul.. Procedeul chimic de curăţare se efectuează folosind agenţi de curăţare convenabil. O suprafaţă curată nu trebuie să conţină nimic altceva de cât constituenţii originali ai materialului de controlat. grăsimea. în funcţie de exigenţele impuse de specificaţiile penetrantului adoptat.. Desprăfuirea suprafeţelor de examinat Praful. urmat de clătire şi uscare corespunzătoare. şlefuire. în general. rezultat din operaţiile executate anterior pentru prelucrarea suprafeţei elementelor sau datorat mediului înconjurător. precum şi performanţe diferite. perierea cu peria de sârmă (manual sau mecanic). 3. calitatea ei fiind dependentă numai de pregătirea profesională şi conştiinciozitatea personalului care o execută. folosind metode de curăţare convenabile. Reziduurile de la anumite procese de curăţare. Din acest motiv ei trebuie îndepărtaţi de pe suprafaţa de examinat după procesul de curăţare. termice şi chimice. 2000) Procedeul mecanic de curăţare (periere manuală sau mecanizată. 2. În toate cazurile. 1986.. Toate procedeele folosite pentru examinarea nedistructivă a materialelor presupun o pregătire prealabilă a suprafeţelor acestora în vederea facilităţii penetrării şi adeziunii penetrantului folosit pentru control. • unor suprafeţe compacte. noroiului prafului etc. 2000) 1. având o influenţă directă şi necondiţionată asupra calităţii lucrărilor executate. Ele constau în procedee mecanice. Ilinoiu G. rugoase (sănătoase). se realizează îndepărtarea uleiurilor. a exfolierilor sau a altor deteriorări care se dezvoltă pe o adâncime de max.. • unor umidităţii şi temperaturii corespunzătoare suprafeţei. pot reduce mult fluorescenţa penetranţilor fluorescenţi. pentru a se asigura că discontinuităţile sunt deschise la suprafaţă. 1 mm. sablare cu nisip cuarţos sau cu jet de apă sub presiune etc. care pot include şi clătirea cu apă. Dacă este necesar. se efectuează ulterior un tratament de decapare chimică. va fi îndepărtat în mod obligatoriu. 1986. Pregătirea suprafeţei devine o lucrare ascunsă. Prin curăţare. substanţelor chimice. reducând sensibilitatea acestora. vopseaua sau materiale de decapare.

materialul de examinat şi de discontinuităţile de detectat. 6. produse petroliere etc. La efectuarea operaţiunii de desprăfuire se va avea în vedere: • evitarea dirijării prafului spre suprafeţele proaspăt acoperite cu straturi de protecţie anticorozivă sau spre suprafeţe desprăfuite anterior. special proiectaţi pentru a reduce pericolul de condensare a apei în discontinuităţile elementului. 5. Indiferent de metoda folosită. • evacuarea oamenilor din zonă. • ştergerea suprafeţei curăţate cu o cârpă curată. Atunci când umectarea este de profunzime.). Temperatura la care se recomandă examinarea suprafeţelor.) se permite ca uscarea să se realizeze forţat. pensulare. pensule sau perii înmuiate în soluţii de solvenţi organici (white . dar numai în cazul folosirii anumitor tipuri de penetranţi. benzină. precum şi pe suprafaţa acestora. 7. echiparea lor corespunzătoare cu mijloace de protecţie (ochelari de protecţie. trebuie să fie cuprinsă între +10 oC şi +50 oC. stropiri etc. • protecţia utilajului aflat în zonă. se poate coborî la +5 oC. Uscarea suprafeţelor de examinat Este o operaţie obligatorie în cazul aplicării straturilor de protecţie pe suprafaţa suport. cu condiţia ca penetrantul să nu se usuce pe timpul duratei de penetrare. acetonă. grăsimi. dar de obicei. utilizând lămpi de iradiere. 4.). Aplicarea penetrantului pe suprafeţele de examinat Penetrantul se poate aplica pe elementul de examinat prin: pulverizare. pe întreaga desfăşurare a penetrării. inundare. elementele vor fi supuse unei uscări lente. se realizează numai atunci când această operaţie este necesară (suprafeţe impregnate cu substanţe pentru decofrare. În cazul în care umectarea este superficială şi se datorează unei cauze exterioare (intemperii. benzen. iar în cazul în care prezenţa acestora în zonă este necesară. apa împiedicând intrarea penetrantului în discontinuităţi. atunci când acestea au o anumită umiditate mai mare decât cea indicată de furnizorul produsului de protecţie. cu menţiunea că această operaţie trebuie să se 125 . Absorbţia cu aspiratorul şi suflarea cu aer comprimat (evitându-se depunerile de ulei pe suprafaţa elementului). substanţe grase sau alte impurităţi şi respectiv să nu se depăşească temperatura de 30…40 oC. vopsele. cufundare sau imersie. Durata de penetrare depinde de: proprietăţile penetrantului. trebuie să se asigura ca suprafaţa de examinat să rămână complet umezită. Degresarea se realizează prin: • frecarea suprafeţei cu ajutorul unor cârpe. toluen. nu depăşeşte intervalul 5 … 60 minute. Îndepărtarea excesului de penetrant de pe suprafeţele de examinat Îndepărtarea excesului de penetrant de pe suprafaţa de examinat se poate realiza folosind una din următoarele substanţe.CONTROLUL CALITĂŢII LUCRĂRILOR DE CONSTRUCŢII următoarele procedee: ştergerea cu perii sau bidinele prevăzute cu păr moale. folosindu-se jeturi de aer cald. acizi etc). şi având grijă ca pe suprafaţa elementului să nu se depună fum. Degresarea suprafeţelor de examinat Degresarea suprafeţelor. în anumite cazuri. arzătoare etc. temperatura de aplicare. măşti contra prafului etc.spirte.

dacă nu s-a convenit altfel. folosind una din următoarele metode: . • Emulgator lipofil (pe bază de ulei). Cu excepţia cazului folosirii unui developant pe bază de apă. Concentraţia şi durata de contact al emulgatorului trebuie evaluată de către utilizator prin încercări preliminare conform instrucţiunilor producătorului. După emulsionare trebuie efectuată o spălare finală. . după ce s-a efectuat îndepărtarea penetrantului în exces. trebuie avut grijă în special să se asigure că acesta este fără apă şi ulei. În acest caz. a cărei intensitate nu trebuie să fie sub 3 W/m2.evaporare la temperatură ridicată. Dacă se foloseşte aer comprimat. îndepărtarea penetrantului postemulsionabil de pe suprafaţa de examinat. 9. Durata de contact a emulgatorului trebuie evaluată de către utilizator prin încercări preliminare conform instrucţiunilor producătorului. Metoda de uscare a piesei de examinat trebuie aleasă astfel încât să se asigure că penetrantul inclus în discontinuităţi nu se usucă. 8.circulaţie forţată a aerului. ştergere cu pânza uscată. după care cu pânza umezită uşor cu solvent. Verificarea îndepărtării excesului de penetrant În timpul îndepărtării excesului de penetrant suprafaţa de examinat trebuie verificată vizual dacă sunt reziduuri penetrante. Uscarea suprafeţei de examinat Pentru a facilita o uscare rapidă a excesului de apă. Durata predeterminată de contact a emulgatorului nu trebuie să fie depăşită. . Temperatura suprafeţei nu trebuie să depăşească 50 °C în timpul uscării. îndepărtarea penetrantului postemulsionabil de pe suprafaţa de examinat. Durata de emulsionare nu trebuie depăşită. . îndepărtarea se realizează prin. decizia referitoare la acţiuni viitoare trebuie luată de o persoană calificată corespunzător. Aceasta se poate face numai prin imersie. suprafaţa de examinat trebuie uscată cât mai rapid posibil după îndepărtarea excesului de penetrant. • Emulgator hidrofil (diluabil în apă). . În acest caz. Această durată trebuie să fie suficientă pentru a permite doar îndepărtarea penetrantului în exces de pe suprafaţa de examinat în timpul spălării ulterioare cu apă. se realizează prin clătire cu apă (prin aplicarea unui emulgator) pentru a se îndepărta majoritatea penetrantului în exces de pe suprafaţa de examinare. Emulgatorul trebuie aplicat prin imersie sau cu o instalaţie de spumare. Imediat după emulsionare trebuie efectuată o spălare cu apă. • Apă şi solvenţi. 126 . aceasta trebuie efectuată sub o sursă UV – A.evaporare la temperatură ambiantă după cufundare în apă fierbinte.ştergere cu o pânză uscată. fără scame.metode combinate.CONTROLUL CALITĂŢII LUCRĂRILOR DE CONSTRUCŢII realizeze astfel încât să nu afecteze penetrantul din discontinuităţile materialului (SR EN 5711999). Pentru penetranţi fluorescenţi. În acest caz. se realizează prin clătire cu apă (prin aplicarea unui emulgator) pentru a se îndepărta majoritatea penetrantului în exces de pe suprafaţa de examinare. Dacă apare un fond excesiv pe suprafaţa elementului de examinat. trebuie îndepărtaţi orice stropi şi apa de pe suprafaţa elementului de examinat. sau clătire prin pulverizare (temperatura apei folosite trebuind să nu depăşească +50 oC). precum şi pentru a facilita o acţiune uniformă a emulgatorului hidrofil care va fi aplicat ulterior. iar presiunea pe suprafaţa piesei să fie menţinută cât mai redusă posibil.

Developantul trebuie aplicat uniform. (SR EN 571-1/1999) Figura 6-28. prin pulverizare Sursă: American Society for Nondestructive Testing • Pulbere uscată poate fi folosită numai cu penetranţi fluorescenţi.pulverizarea trebuie să fie efectuată astfel încât developantul să ajungă uşor umed pe suprafaţă. • • • 127 . prin imersie în suspensia agitată sau prin pulverizare cu ajutorul unui echipament corespunzător conform procedurii aprobate.aplicarea uniformă a unui strat subţire a developantului. Principalele operaţii tehnologice sunt: . în strat subţire. pat fluidizat etc.uscarea prin evaporare şi/sau folosind un cuptor cu circulaţie forţată a aerului. Aplicarea developantului – pulbere uscată. Aplicarea developantului trebuie efectuată cât mai rapid posibil după îndepărtarea excesului de penetrant. Developant pe bază de solvent. Durata de imersie trebuie să fie cât mai scurtă posibil pentru a asigura rezultate optime. .evaluarea duratei de imersie şi a temperaturii developantului de către utilizator prin încercări prealabile conform instrucţiunilor producătorului. Aplicarea developantului pe suprafeţele de examinat Developantul trebuie menţinut în timpul folosirii într-o stare omogenă şi aplicat uniform pe suprafaţa de examinat.uscarea prin evaporare şi/sau folosind un cuptor cu circulaţie forţată a aerului a piese de examinat.CONTROLUL CALITĂŢII LUCRĂRILOR DE CONSTRUCŢII 10. . Developant suspensie în apă. Nu sunt admise aglomerări locale ale pulberii.aplicarea uniformă a unui strat subţire a developantului. precum: pulverizare electrostatică. Durata de imersie trebuie să fie cât mai scurtă posibil pentru a asigura rezultate optime. Principalele operaţii tehnologice sunt: . pe suprafaţa de examinat printr-o serie de procedee.aplicarea uniformă a unui strat subţire a developantului. prin pulverizare uniformă cu un echipament corespunzător conform procedurii aprobate. Developant solubil în apă.evaluarea duratei de imersie şi a temperaturii developantului de către utilizator prin încercări prealabile conform instrucţiunilor producătorului. . prin imersie în suspensia agitată sau prin pulverizare cu un echipament corespunzător conform procedurii aprobate. . . .

. se detaşează cu grijă stratul de developant.ştergerea developantul cu o pânză curată. Durata de developare sunt cuprinse între 10 min şi 30 min. . . developant pelicular).îndepărtarea excesului de penetrant şi uscarea piesei. . până la aplicarea developantului. Principalele operaţii tehnologice sunt: . pe bază de solvent.aplicarea aceluiaşi penetrant prin orice mijloc convenabil. Inspecţie finală a lucrărilor 128 . b. prin imersie Sursă: American Society for Nondestructive Testing • Developant pe bază de apă sau solvent pentru aplicaţii speciale (de exemplu.aplicarea developantul pelicular conform recomandării producătorului. începând imediat după aplicare (dacă se aplică developant uscat) şi sfârşind imediat după uscare (dacă se aplică developant umed). fără scame. prin pulverizare.se urmează exact acelaşi procedeu ca şi cel folosit iniţial. Indicaţiile apar pe suprafaţa stratului care a fost în contact direct cu piesa. iar când timpul de developare recomandat de producător s-a scurs. uscată. 11. solubil în apă. Aplicarea developantului: a.CONTROLUL CALITĂŢII LUCRĂRILOR DE CONSTRUCŢII a b Figura 6-29.

Mărimea adâncimii de carbonatare Xc se stabileşte prin extragerea unei carote. trebuie aplicată o protecţie adecvată împotriva coroziunii. instrumente de mărire (refractometru) sau ochelari de contrast. 2000) Adâncimea de carbonatare se poate determina folosind un indicator colorat (fenolftaleină) care îşi schimbă culoarea în funcţie de gradul de carbonatare (fig. Este important să se determine până la ce adâncime s-a produs penetrarea dioxidului de carbon. Curăţare finală şi protecţie Figura 6-30. cum ar fi aparatură de filtrare a luminii fluorescente (lumină neagră produsă de becuri electrice prevăzute cu filtre de oxid de nichel. Dacă se cere. folosit pentru evidenţierea defectului). 6-31 şi 632). Determinarea adâncimii carbonatării Dintre agenţii cei mai nocivi se menţionează dioxidul de carbon care poate micşora ph-ul stratului de acoperire cu beton a armăturii. (Ilinoiu G.. Inspecţia finală trebuie efectuată când s-a scurs durata de developare. 6.. conducând la declanşarea procesului de carbonatare a betonului şi respectiv a procesului de coroziune a armăturii. Dacă 129 . Aceasta facilitează o interpretare mai bună a indicaţiilor.. 2000. Teodorescu M. 12.CONTROLUL CALITĂŢII LUCRĂRILOR DE CONSTRUCŢII În general se recomandă să se efectueze prima examinare imediat după aplicarea developantului sau de îndată ce developantul este uscat. Ilinoiu G. EXEMPLE DE DETERMINĂRI NEDISTRUCTIVE FOLOSIND SUBSTANŢE PENETRANTE 1. Echipamente şi instrumente folosite pentru examinarea vizuală a defectelor Sursă: American Society for Nondestructive Testing După inspecţia finală curăţarea piesei este necesară numai în acele cazuri când produsele penetrante pot interfera cu procesul ulterior sau cu condiţiile de utilizare.4. Se pot folosi mijloace auxiliare pentru examinarea vizuală.7.

alura acestei curbe de variaţie.sau OHpentru aflarea zonei de corodare a armăturii Iniţializarea coroziunii 2. t . Epruvetă cilindrică de beton tratată cu fenolftaleină pentru determinarea adâncimii de carbonatare Sursă: James Instruments Pentru determinarea mărimi ariei de beton degradat se poate folosi coeficientul de difuzie D’ al dioxidului de carbon în beton.la adâncimea x în funcţie de timp t. Determinarea curbei acţiunii clorhidrice Ionii de clor situaţi în porii stratului de acoperire cu beton pot coroda armăturile atunci când concentraţia lor ajunge la o valoare critică.coeficient de difuzie al dioxidului de carbon în beton. fenomenul de coroziune se declanşează la intervalul de timp corespunzător punctului de intersecţie al celor două curbe. 6-33.= OHOH0 ClTimp t Figura 6-32. D’ . Conform fig. Figura 6-31. care depind de pH-ul stratului de acoperire. Beton Armătură X Cl. ştiind că: [6. a coeficientului de difuzie a ionilor de clor D şi a conţinutului specific de clor Co din stratul de acoperire. Conţinutul ionilor de clor. înseamnă că procesul de coroziune a armăturilor s-a declanşat.intervalul de timp.adâncimea de carbonatare. fiind prezentată în fig. De menţionat este faptul că procesul de difuzie a ionilor de clor s-a stabilit în condiţiile unei umidităţi constante şi 130 .19). Determinarea nivelului Cl.şi OH. Coroziunea armăturilor este un fenomen foarte complex a cărei predicţie presupune cunoaşterea coeficientului de difuzie a dioxidului de carbon D’.19] xc2 = D ' t unde: xc . variază în funcţie de adâncimea din stratul de acoperire cu beton. Cu ajutorul acestora se pot determina conţinutul ionilor de clor (formula 1) şi adâncimea de carbonatare (relaţia 6. se pot trasa curbele conţinutului ionilor Cl.CONTROLUL CALITĂŢII LUCRĂRILOR DE CONSTRUCŢII stratul de acoperire cu beton este în totalitate carbonatat şi dacă umiditatea relativă a mediului nu este prea scăzută. Folosind legile difuziei şi coeficienţii măsuraţi ai difuziei. 6-32.

metoda prezentată mai sus menţionată are o serie de avantaje: agenţii chimici folosiţi lasă urme vizibile chiar şi după uscarea mostrei.coeficient de eroare.parametru conţinutului specific de clor din stratul de acoperire de beton. Element de beton X Adâncime Cl- Figura 6-33. ele nu urmăresc graniţa dintre agregat şi pasta de ciment. Curba conţinutul de clor folosită pentru determinarea coeficientului de difuzie D 0 X Coeficient de difuzie D 3. 635 şi 6-36). iar un diagnostic este posibil în mai puţin de 5 minute. iar metoda analizei acetatului uranil este foarte scumpă datorită folosirii unor materiale radioactive). Co . ci au tendinţa de a umple porii de aer din beton (fig. Ilinoiu G. cu care se determină conţinutul acestor ioni (Cl. Dacă în elementul de beton au început reacţiile alcali-agregate (STAS 5440-70). Spre deosebire de cele două metode clasice de determinare a acestei reacţii: metoda determinării analizei petrografice şi cea a analizei acetatului uranil. t ) = C 0 ⎨1 − erf ⎜ ⎜ 2 D ⎟⎬ ⎟ ⎝ t ⎠⎭ ⎩ unde: erf . De obicei reacţia alcali-agregate are loc în fisurile existente din agregate.= C) în raport cu grosimea stratului de acoperire (x) şi în funcţie de timp (t). Culoarea galbenă oferă indicaţii asupra începutului degradării iar cea roz asupra progresului degradării. 131 . care implică aplicarea a două substanţe chimice pe suprafeţele carotelor extrase.. folosind curba acţiunii clorhidrice. În cazul respectării acestei ipoteze coeficientul de difuzie a ionilor de clor (D) în beton poate fi determinat. 2000) ⎧ ⎛ x ⎞⎫ [6. (Teodorescu M. suprafaţa elementului de beton se va colora astfel încât prin distribuţia pigmentării putem să constatăm extinderea degradării..20] C ( x. 6-34. Cele două substanţe una de culoare galbenă şi cea de a doua – roz. iar costul de determinare prin această metodă este mai mic în comparaţie cu oricare din celelalte două (metoda petrografică necesitând echipamente de laborator ceea ce implică timp suplimentar pentru determinare. Determinarea existenţei reacţiilor alcali-agregate Este o metodă semidistructivă.CONTROLUL CALITĂŢII LUCRĂRILOR DE CONSTRUCŢII respectiv a nedeteriorării stratului de beton. indică nivelul de dezvoltate a degradării.

Determinarea existenţei reacţiilor alcali-agregate a. Beton tratat numai cu gel roz şi galben degradării indicând degradarea avansată prin reacţia alcali-agregate Sursă: James Instruments Figura 6-35. Beton tratat cu gel galben indicând începutul b. Determinarea existenţei reacţiilor alcali-agregate Figura 6-36. Beton tratat numai cu gel roz indicând degradarea avansată prin reacţia alcali-agregate Sursă: James Instruments Figura 6-34. Beton netratat b. Epruvetă cilindrică de beton indicând degradarea avansată prin reacţia alcali-agregate Sursă: James Instruments 132 .CONTROLUL CALITĂŢII LUCRĂRILOR DE CONSTRUCŢII a.

1. • factori tehnologici: .tratarea betonului după turnare. definită prin Conceptul (R). . METODE DE DETERMINARE A NIVELULUI DE ÎNTĂRIRE AL BETONULUI Determinarea nivelului de întărire al betonului (β).influenţa temperaturii şi umidităţii mediului ambiant. • • • • Principalele scopuri ale calcului maturizării betonului sunt: determinarea maturităţii necesare betonului pentru decofrare. la termene diferite. Maturizarea betonului se datorează modificărilor continue a structurii interne ale acestuia. respectiv a proprietăţilor betonului proaspăt şi întărit.utilizarea de cimenturi cu suprafaţă specifică mare. definit prin Conceptul (C). determinarea maturităţii necesare betonului pentru expunerea la îngheţ.compactare corespunzătoare – recompactare. .CONTROLUL CALITĂŢII LUCRĂRILOR DE CONSTRUCŢII 6.8.utilizarea de dozaje de ciment mărite. . Hover 1996: 1.accelerarea întăriri prin mijloace specifice . Constă în încercarea la compresiune a epruvetelor de beton. . funcţie de timp şi temperatura betonului.influenţa apei din compoziţie şi a umidităţii mediului ambiant. . Consideră durata de maturizare a betonului ca fiind condiţionată de adâncimea carbonatării. manipulare şi depozitare.influenţa agregatelor. 6. este una dine cele mai importante faze din cadrul proceselor de realizare a elementelor din beton. de expunere şi mediu: . confecţionate şi păstrate în condiţii similare cu cele ale elementului de construcţie (STAS 1275-88). se poate realiza folosind una din următoarele metode (concepte). beton armat sau beton precomprimat.utilizarea de aditivi acceleratori de priză şi întărire. reducători de apă.punerea în lucrare a betonului. . Metoda determinării gradului de carbonatare. .structura pietrei de ciment şi a betonului.tratamente termice. după un anumit interval de timp (ti) de la punerea sa în lucrare (la o anumită vârstă a betonului). Metoda convenţională. în dependenţă cu: • factori de compoziţie. .8. determinarea maturităţii necesare elementelor de beton pentru transferului (transmiterea) precomprimării. conform Hilsdorf 1995 şi Pinto. care nu trebuie să depăşească valoarea specificată în timp. determinarea maturităţii necesare elementelor prefabricate pentru transport. 133 . Metoda maturizării betonului reprezintă un procedeu de determinare nedistructivă a nivelului de rezistenţă a betonului. 2. Ea evidenţiază indirect stadiul de evoluţie a proceselor fizico – chimice. . METODA MATURIZĂRII BETONULUI Maturizarea betonului.

CONTROLUL CALITĂŢII LUCRĂRILOR DE CONSTRUCŢII

3. Metoda determinării gradului de permeabilitate, definit prin Conceptul (P). Consideră durata de maturizare ca fiind condiţionată de realizarea unui anumit grad de permeabilitate propus, la sfârşitul perioadei de întărire. 4. Metoda evaluării gradului efectiv de maturizare al betonului (denumită şi metoda gradului de hidratare), definit prin Conceptul (M). Consideră efectele timp-temperatură asupra dezvoltării nivelului de rezistenţă a betonului (C 16-84). 6.8.5. EFECTUL VÂRSTEI BETONULUI ASUPRA CREŞTERII REZISTENŢEI

Principalii parametrii care influenţează durata de maturizare (Hilsdorf 1995) sunt: Compoziţia betonului (raport A/C şi tip ciment, marcă ciment, fineţe de măcinare). Temperatura betonului (căldură de hidratare). Condiţii de mediu în timpul respectiv după întărire. Condiţii de expunere. Durata minimă de întărire depinde în principal de atingerea maturităţii betonului. Odată definită valoarea specificată, relaţii empirice între timp, tip ciment, raport A/C, temperatură şi clasă de rezistenţă a betonului sunt folosite pentru estimarea duratei minime de întărire(ti). Pe de o parte, corelaţia între raport A/C şi rezistenţa betonului este specifică pentru fiecare tip de ciment şi durată de întărire, iar pe de altă parte, corelaţia rezistenţă şi gel/ spaţiu are o aplicabilitate mai generală, deoarece cantitatea de gel prezentă în pasta (piatră) de ciment este o funcţie tip ciment şi durata de întărire (Neville A. M:, 2003). Nivelul de întărire (β) este exprimat în procente din rezistenţa la 28 de zile (R28): unde: Rβ - rezistenţa la compresiune efectivă; R β = β 100 Ru- rezistenţa medie la compresiune. R 1. 2. 3. 4.
u

6.8.6. METODA EVALUĂRII GRADULUI DE MATURIZARE AL BETONULUI

Gradul de maturizare al betonului se defineşte prin suprafaţa cuprinsă între ordonata – 10 C (temperatură, admisă convenţional la care procesele fizico – chimice stagnează) şi curba de variaţie a temperaturii betonului sau mortarului de ciment. Rezistenţa betonului creşte odată cu avansarea proceselor de hidratare - hidratării a cimentului, care depind în mare măsură de creşterea temperaturii acestuia, ceea ce permite exprimarea gradului de maturizare în funcţie de factorii temperatură – timp [h oC].
o

Figura 6-37. Termometru cu infraroşu Sursă: Romtech

134

CONTROLUL CALITĂŢII LUCRĂRILOR DE CONSTRUCŢII
Temperatura θ [ C]
o

Temperatura θ [ C]

o

+40 +30 +20 +10 0 -10 t i-1 tI t I+1 tk tn θ i-1 Mθi θi θ I+1 Timp [hr]

+40 +30 +20 +10 0 -10 t i-1 tI t I+1 tk tn

θ i-1 θi θ I+1 Timp [hr]

Figura 6-38. Variaţia temperaturii betonului a. Gradul de maturizare efectiv Mef la betoane cu b. La betoane cu temperatura de îngheţ scăzută temperatura de îngheţ de 0 oC prin folosirea de aditivi Sursă: C 16-84

∑ M θ' i kθi =∑ θ i' + 10 Kθ t i ∑ M θ kθ =∑ (θ '+10)t
' i =1 n i =1 n i =1 n i i i =1 n i i N kθ ≥ M β [ h o C ]

n

n

(

)

[6.22]
[6.23] [6.24]

∑ M θ kθ =∑ (θ '+10)t
' i =1 i i i =1 i

i

kθ ≥ M kN [hoC ]

unde: M θ' i – gradului de maturizare efectiv al betonului, în [h oC], evaluat pentru zona elementului de construcţie cea mai expusă răcirii, în intervalul de timp ti; Mk - gradul critic de maturizare al betonului, evaluat la temperatura normală de +20 o C, necesar a fi obţinut în beton înainte de îngheţarea lui, pentru ca rezistenţele finale să nu fie afectate defavorabil; Mβ – gradul de maturizare al betonului, evaluat la temperatura normală de +20 oC, corelat cu nivelul de întărire β, necesar pentru a fi permisă decofrarea [h oC]; ti – durata în h a intervalului de timp i, în care temperatura variază liniar; kθi – coeficientul de echivalare a gradului de maturizare al betonului evaluat la o temperatură oarecare θi cu gradul de maturizare evaluat la temperatura normală +20 o C.
6.8.7. MODELE DE CALCUL CARE STAU LA BAZA DETERMINĂRII GRADULUI DE MATURIZARE AL BETONULUI FOLOSITE PE PLAN MONDIAL

Începând cu anul 1949, o serie de modele matematice au fost dezvoltate şi folosite pentru a calcula gradul de maturizare al betonului. Curbele au fost obţinute prin relaţii de echivalenţă între căldură de hidratare a cimentului si timp. Printre cele mai importante modele se pot enumera: McIntosh (1949), Nurse (1949), Saul (1951): M = ∑ (θ − θ o )t i
i =1 n

[ho C] [6.25]

Plowman (1956):

R1 = A + B log10 (maturitate *10 −3 ) [h oC][6.26] R2 135

CONTROLUL CALITĂŢII LUCRĂRILOR DE CONSTRUCŢII

Dracemnot (1982): Freiesleben-Hansen şi Pederson (1977): Knudsen (1984): Carino (1991): ASTM (1993):

Fm = ∑ S n xAn
i =1

n

[h o C] [6.27] [h o C] [6.28] [ho C] [6.29] [ho C] [6.30] [ho C] [6.31]

Rβ = Ru e Rβ = Ru S = S∞

⎛ τ ⎜ ⎜M ⎝

⎞α ⎟ ⎟ ⎠

1 + k (M − M o )

k (M − M o )

k (M − M 0 )
1 + k (M − M 0 )

R 2 = R1 + b(log m2 log m1 )

unde: M – gradul de maturizare efectiv al betonului, evaluat pentru zona elementului de construcţie cea mai expusă răcirii, în intervalul de timp ti [ho C]; Mo – gradul de maturizare iniţial când procesele de întărire încep; t – durata în ore a intervalului de timp i, în care temperatura variază liniar [h]; θ - temperatura [oC] pentru durata ti; Kθi – coeficient de echivalare a gradului de maturizare al betonului evaluat la temperatura oarecare (θi), cu gradul de maturizare evaluat la temperatura normală +20 o C; Rβ - rezistenţa la compresiune corespunzătoare gradului de maturizare M; Ru – rezistenţa ultimă realizabilă (MPa); Fm – factor de maturitate; C – coeficient determinat funcţie de tipul de ciment; τ - constantă de timp; R 1, R 2 – rezistenţe la compresiune înregistrate la vârste diferite (MPa); A, B – coeficienţi funcţie de valoarea rezistenţei betonului (coeficienţi Plowman); m1, m2 – maturitate corespunzătoare rezistenţelor R 1 şi R 2.

6.9. METODE OPTICE
Metoda optică în spectru vizibil se bazează pe examinarea optico-vizuală a suprafeţelor elementului de beton în vederea detectării fisurilor Metoda holografică se bazează pe urmărirea modificărilor care apar în holograma unui element de beton, iluminat cu un fascicul de raze laser, ca urmare a apariţiei unui defect (fisură, microfisură etc.) pe suprafaţa elementului, în timpul solicitărilor. Astfel, se analizează parametrii radiaţiei optice aflate în interacţiune cu elementul studiat în interacţiune. (STAS 6652/1-82)

6.10. METODA UNDELOR RADIO
Metoda undelor radio se bazează pe evidenţierea variaţiei parametrilor undelor electromagnetice de frecvenţă radio, aflate în interacţiune cu obiectul de controlat. (STAS 6652/1-82)

136

6. 6.11.11. cu o precizie superioară metodelor individuale.AMPRENTĂ Metoda viteză de propagare . (STAS 6652/1-82) Combinaţiile metodelor cel mai frecvent folosite sunt: metoda viteză de propagareindice de recul. METODE COMBINATE Metode combinate se bazează pe utilizarea simultană şi combinată a două sau mai multe metode nedistructive.amprentă este o metodă de estimare a rezistenţei betonului.indice de recul se bazează pe posibilitatea estimării rezistenţei betonului într-o zonă dată.atenuarea ultrasunetelor.4.ATENUAREA ULTRASUNETELOR Metoda viteză de propagare .amprentă. METODA VITEZĂ DE PROPAGARE. 6.atenuarea ultrasunetelor se bazează pe posibilitatea estimării rezistenţei betonului cu ajutorul unei încercări efectuate exclusiv în tehnica de impuls.CONTROLUL CALITĂŢII LUCRĂRILOR DE CONSTRUCŢII 6. metoda viteză de propagare . rămasă pe beton în urma ciocnirii.forţă de smulgere este o metodă de estimare a rezistenţei betonului pus în lucrare. metoda viteză de propagare . METODA VITEZĂ DE PROPAGARE.2. bazată pe măsurarea concomitentă atât a vitezei de propagare longitudinală a impulsurilor ultrasonice. METODA VITEZĂ DE PROPAGARE. dar măsurând doi parametrii: timpul de propagare a impulsului ultrasonic şi atenuarea sa la parcurgerea betonului. 6.forţă de smulgere şi metoda viteză de propagareradiometrică (radiografică).3.11.ATENUARE A RADIAŢIILOR GAMA Metoda viteză de propagare . METODA VITEZĂ DE PROPAGARE .11. Metoda este limitată la grosimi de beton de 45…50 cm. metoda viteză de propagare . cu ajutorul unor măsurători combinate ale timpului de propagare a impulsurilor ultrasonice şi a durităţii superficiale prin metoda reculului.FORŢĂ DE SMULGERE Metoda viteză de propagare .11.INDICE DE RECUL Metoda viteză de propagare .1. analoagă celei viteză de propagare – indice de recul. 6.atenuare a radiaţiilor gama. cu deosebirea că determinarea durităţii superficiale se face prin măsurarea diametrului amprentei.atenuare a radiaţiilor gama se bazează pe posibilitatea pe posibilitatea localizării zonelor defecte din beton cu ajutorul unei măsurări simultane a timpului de propagare a impulsurilor ultrasonice şi a coeficientului de atenuare a radiaţiilor gama. cât şi a forţei de smulgere necesare extragerii unui dispozitiv înglobat sau introdus în beton. în locul măsurării reculului.5. în vederea măsurării aceleiaşi proprietăţi a betonului. METODA VITEZĂ DE PROPAGARE.11. metoda viteză de propagare. 137 .

Oţelul neoxidat reflectă puternic lumina. 1989.. Sursă: Petersen K.6. în zonele indicate prin prima metodă.radiometrică (radiografică) este o metodă de determinare a poziţiei şi diametrului armăturilor în beton. VanDam T. 2003. • în faza finală se determină numărul de bare şi diametrul lor.11. reacţiilor alcalii-agregate.12. La baza imagini.CONTROLUL CALITĂŢII LUCRĂRILOR DE CONSTRUCŢII 6. Stutzman P.. cu o intensitate mai puternic decât agregatele şi piatra de ciment.. aceasta trebuie pregătită în prealabil prin aplicarea (într-o incintă vacuumată) a unei pelicule conducătoare electric (aur. 1989.RADIOMETRICĂ (RADIOGRAFICĂ) Metoda viteză de propagare . partea stângă. crom sau aliaj din aur-paladiu). în grosime de 10…20 mm. posibilitatea folosirii calculatoarelor pentru studierea imaginii generate tridimensional şi analizarea imaginii cu ajutorul fluxurilor de electroni şi a razelor X. Struble L. 6.. săruri de amoniu etc. MICROSCOPIE ELECTRONICĂ Microscopia electronică este o metoda de analiză cantitativă petrografică al calităţii probelor de beton... care foloseşte succesiv două tipuri de încercări în două faze: • în faza preliminară se determină poziţia armăturilor cu ajutorul pachometrului.E. iar produşii de coroziune reflectă mai atenuat lumina decât oţelul. carbon. (Ceukelaire L. Agregatele sunt în general transparente în transmisia luminii. Avantajele metodei: focalizare superioară (aprox. Sursă: Petersen K. x 10000).. Pentru a se realiza o suprafaţă de control corespunzătoare. 138 . vizualizată cu lumină emergentă (transmisă). VanDam T.. Armătura de oţel şi produşii de coroziune sunt opaci în transmisia luminii. Scopul controlului fiind determinarea existenţei degradărilor datorate coroziunii armăturilor.. Struble L. Michigan Technological University. Michigan Technological University. Microscopia unei armături corodate înglobată în beton. 2003. 6-39.E. Figura 6-40. se observă o particulă de agregat compus din cristale lamelare. platină. 1991) Figura 6-39. METODA VITEZĂ DE PROPAGARE. coroziunii sulfatice. Aceeaşi imagine ca în fig. Stutzman P. cu ajutorul metodelor bazate pe atenuarea radiaţiilor gama (radiografie sau radiometrice).

Struble L..... 1989.. Particula de agregat este mai poroasă în interior şi mai densă la suprafaţa de contact cu piatra de ciment. 139 . Michigan Technological University. Michigan Technological University..E. Struble L.. supus la lumină albastră reflectată şi observat cu filtru galben. 2003. Aceeaşi detaliu fig. Stutzman P. Detaliu zonă dreptunghiulară din fig.. 6-39 şi 6-40.. Sursă: Petersen K. Straturi alternante de alcalii – silica gel şi produşi de coroziune depuşi pe feţele laterale ale fisurii din zona mediană a imagini. 2003.silica gel.. Folosirea filtrelor albastre şi galbene conduce la apariţia penetrantului în culoarea verde.E. 1989.. Particula de agregat din poţiunea superioară mediană a imaginii este supusă reacţiilor alcalii – agregate. Michigan Technological University. Sursă: Petersen K. cavernelor şi a porilor. Figura 6-43.. 6-40. 6-41 şi 6-42. VanDam T. VanDam T. VanDam T.E. Detaliu mărit al zonei încercuite din fig. 1989.. pentru a se uşura controlul fisurilor . Porii şi fisurile învecinate sunt umplut cu alcalii . Struble L. 2003. Figura 6-42. Stutzman P.CONTROLUL CALITĂŢII LUCRĂRILOR DE CONSTRUCŢII Figura 6-41. Stutzman P. Sursă: Petersen K.

Bălan S. 8. 7. pag. Axinia P. 2001. K. 1994.. Nondestructive Test Methods. Chapter 19.J. K.. 623-678. Stutzman P. 2001.. Avram C. MD 20899-8611 USA.. 1989. Editura Tehnică. Epure L. 5. Editor. 1965. Hansen K. Rodan P. CRC Press... 2003.E. 6. Nondestructive testing to investigate corrosion status in concrete structures. Figura 6-44. Arcan M. Antrepenorul.. Carino N. 7. Carino N. Detroit.. Sursă: Petersen K. Bucureşti. American Society of Civil Engineers. 1989.. Analize de calitate şi performanţă. Reston. 3. pag. Georgescu M.. Concrete Construction Engineering Handbook.. May 21-23. Râmniceanu V. 4-6.. Georgescu M. Nondestructive testing of concrete: History and Challenges. Nawy.. Măsurători termografice pentru controlul barajelor. Struble L. 30-33. 11571168 pp.. VanDam T. Boian Fl.. 2000. 6-42 şi 6-43 supusă substanţelor fluorescent penetrante.CONTROLUL CALITĂŢII LUCRĂRILOR DE CONSTRUCŢII Figura 6-44. ACI SP 144-30. Bentz D. P.. M... Rodan Gh. P. 96-106. VanDam T. Chang. 2002... Editor 19/1-68 pp. Proceedings of the 2001 Structures Congress & Exposition. 4.C. Stutzman P.. 9. July 2000. Încercarea construcţiilor. Termografia coşurilor de fum. Michigan Technological University.. 6-43. Washington. Virginia. Rodan P. Sursă: Petersen K... Fl. Ed.E.. 2001. 140 . Volume 30. D. pag. American Concrete Institute. Peter C.J.. 1997. 2. BIBLIOGRAFIE LA CAPITOLUL 6 1.. MI. Carino N. No. Boca Raton. Journal of performance of constructed facilities 1999. Concrete Technology Past present and Future. Aceeaşi detaliu fig. The impact-echo method: an overview. Michigan Technological University. pag. Building and Fire Research Laboratory National Institute of Standards and Technology Gaithersburg.J. Carino N.J. 18 p. Antrepenorul... Preliminary observations of water movement in cement pastes during curing using X-ray absorption. 6. 2003. Struble L. Rodan Gh. Boian Fl.. Cement and Concrete Research.. Aceeaşi detaliu fig. Mehta.13.

L. Fizică. Building and Fire Research Laboratory.. 12. 26. L. pag. Reston. D. Holt F. pag. Effects of Conditioning on Measured Compressive Strength of Concrete Cores. Asigurarea calităţii în construcţii. UTCB. 28. Concrete Technology Today. Testing hardened concrete using the maturity concept. Indonesia..S. Ispas T. The maturity method: from theory to application. M. Studiu asupra Normativului C 16-1984 privind realizarea pe timp friguros a lucrărilor de construcţii. F.22. 19 p. H. SP 193-1. Olson. 31..CONTROLUL CALITĂŢII LUCRĂRILOR DE CONSTRUCŢII 10.. Diagnostics of concrete damage by means of scanning electron microscopy. Ilinoiu G. Florida. Hunedoara... 1995. 30. Utilizarea metodei termografice în infraroşu la analizarea Bisericii “Sf.. Ionescu I. ISSN 1454-928X. Curing of high-performance concrete for strength: what is sufficient? Building and Fire Research Laboratory. 1994. Ferraris C. 2001. no. 21.J. 17. Bucureşti... Nr.. A. MD 20899-8611 USA. 13. Sala Palatului. Iowa State University. pag. Kauw V. G. pag. Jalinoos. ACI conference. Editura UTCB. 25. 1995.J. F. 1984. Ilinoiu G. 8-12.. MD 20899-8621 USA. Proceeding of the second international RILEM/ CEB Symposium. CBD. A. Civil Engineering. 27. 14 Mai 2004...C. Jalinoos. G. 4/2003 – 1/2004... Vol. Ilinoiu G. 29. 1996. F. Georgescu E..Olson.. Alkali-Silica Reaction and High Performance Concrete. Levai St. Davis A. pp. Lew H. Carino N. and Balch. Quantitative Nondestructive Evaluation (QNDE) Proceedings. Sack.. E. 20.. May 21-23. F. Olson. Florea N. 32. August 1995. Teză de doctorat. Corley W. Acoustic tomography for QNDE of structural concrete. 85-91.. 22. Structural Faults and Repair Conference. Olson. SELC XV Piatra Neamţ Octombrie 2003. 5. Ceukelaire L. Dimensi Teknik Sipil. no. 24. Use of a combined acoustic impact echo and crossmedium tomography methods for defect characterization in Concrete civil structures. Vol. National Institute of Standards and Technology. D. Ilinoiu G.. Lucrări practice. NSF. Feldmann R.. Jalinoos. High speed ultrasonic tomography for the detection of flaws in concrete members. London University. L. Aprilie 2001.F. 36..B. 2022. Symposium on the Application of Geophysics to Engineering and Environmental Problems (SAGEEP). Nicolae” din Densuş jid. Potorac B.J. Editura Tehnică. 16. 15. Ilinoiu G. 23. June 2001. Manning D.. Research Center of Petra Christian University. Werner M.D... Ontario Ministry of Transport and Communications. No. 64-65. 21. Al XIV-lea Congres Naţional AICPS.. Burg R. Editura ICB.. Concrete maturity index determination. 1991 14. 1995. Washington. Chang. Aouad. March 2003. 2001. pag. D.. 2003.. Meeks K.. 3. F. 28-33. Aouad. Meeks K.. Construcţii Civile şi Industriale Anul IV. Proprietăţile şi tehnologia betoanelor.. Fiorato A.W. F. P. L. Peter C. Nr. Antreprenorul.. 1999. The development of DART (Deck assesment by radar and thermography. 1997. 14. 18. Editor... Symposium Conferinţă IABSE San Francisco.G. Budan Ctin. 141 . Contribuţii la implementarea unor tehnologii şi procedee tehnologie moderne pentru protecţia şi consolidare elementelor de construcţii. 19.. NISTIR 5742. Carino N.. pp.. Dumitrescu G. American Society of Civil Engineers. Proceedings of the 2001 Structures Congress & Exposition. Virginia. Ultrasonic crosshole and crossmedium tomography for the detection of defects in structural concrete. 71. 1. Curing of high-performance concrete: Phase I study. 2000.W. Methods of treatment for concrete substrate preparation. Building and Fire Research Laboratory National Institute of Standards and Technology Gaithersburg. Rodan Gh. Gaynor R. Non-Destructive Testing of Concrete. 11. 1977.... Jalinoos. 1211-1216. Carino N. Petrescu M.. D.. Orlando. 1995. Report ME 85-03. G. Verificarea nedistructivă a calităţii lucrărilor de beton şi beton armat folosind procedeul radiografic cu raze gama. Forsenic engineering moves forward. Georgescu M.. National Institute of Standards and Technology Gaithersburg.D. NISTIR 6505.. M. 2000.

S. 1991.. Protecţiile anticorozive în construcţiile industriale şi civile. Ilinoiu G. Teodorescu M. August 10-14.J. 1. American Concrete Institute. Raharinaivo A. Tertea I.. C 16-84. Neagu G. 1979. Carino N. 50.. Editura Fundaţiei România de Mâine. Stutzman P. Mihai Al. 1995. 53. Epoxy impregnation of hardened cement for microstructural characterization.A. Journal of Materials Science Letters..CONTROLUL CALITĂŢII LUCRĂRILOR DE CONSTRUCŢII 33. 56. Tsukuba. Quality control of concrete structures. 39. 36. 52. Non-destructive testing in the quality control of buildings: Why. Pregătirea suprafeţei suport a elementelor din beton pentru reparaţii.. Nondestructive testing of concrete with ultrasonic Pulse-Echo.. 58. Oneţ T. REMR Technical note CS-ES-1. NISTIR 6295. 8. C 54-81. 1996. Curing of High Performance Concrete: Annotated Bibliography.. Teodorescu.. Part 1 – Concrete and reinforced concrete. 54. Dept. 632-634. 51. 40. 48.. Farmington Hills. American Concrete Institute. 1996. 2003. Antreprenorul (2000). DeHayes and D. 62. Nr. Liuxing H. reinforced concrete and prestressed concrete works. 1989. Ştefănescu F. 2002. The Influence of the Atmosphere on Curing Concrete Temperatures and Maturity. MI.. 34. Shengli N. Curing of High-Performance Concrete: Report of the State-of-the-Art. vol. 491-500 pp.26-29. reparaţii şi consolidări. 1990. European Committee for Standardization. Mathematics modeling of the concrete thermal regime. of Commerce. Struble L. Teodorescu M.E.. 45. Instrucţiuni tehnice pentru încercarea betonului cu sclerometrul Schmidt tip N. 142 ... M. Placing and Compliance Criteria. 43. NE 012-99. Jun Z.. Proceedings of the second international workshop on EGS.10. Proceedings International Symposium 15-16 Oct. Editura Didactică şi Pedagogică. 42. Forcasting the condition of a reinforced concrete structure under corrosion.. Engineering Conferences International. 57. Nondestructive Test Methods for Evaluation of Concrete in Structures. 1993. 2002.S. 5.. Nedelcu N.. Production. Japan. Specificaţii tehnice. Protecţia anticorozivă a armăturilor III – Controlul coroziunii. Construction methods and management. Proceedings. Experimentarea şi monitorizarea structurilor din beton armat. Verificarea calităţii construcţiilor de beton armat şi beton precomprimat. Advances in Cement and Concrete. March 1999. Degradarea construcţiílor. Symposium Conferinţă IABSE San Francisco. 1993. 2002. Pearson Prentice Hall.. Normativ pentru realizarea pe timp friguros a lucrărilor de construcţii şi a instalaţiilor aferente. Teodorescu M.. 61. pag. 44. pp. Stutzman P. Concrete Performance. CO. 55. Universitatea Tehnică de Construcţii Bucureşti. Gradul de maturizare al betonului. Applications of scanning electron microscopy in cement and concrete petrography.. Vol. Popescu P. Cluj-Napoca România. Materiale compozite.. ENV 206. Popescu P. Editura Fundaţiei România de Mâine.. Grimaldi G. Petrography of Cementitous Materials. Neagu G.. Wojcik G.W. Y..32-34. Editura Didactică şi Pedagogică. U. EGS4 Simulation of Compton Scattering for Nondestructive Testing. Instrucţiuni tehnice pentru încercarea betonului prin metode nedistuctive. Ilinoiu G. 367-376.. Proceedings of the second international RILEM / CEB symposium. Argentina. 1995. C 26-85. Stark. 41... Nunnally S. in ASTM STP 1215. 46.2R. pp. 37.W. UTCB. Editura Tehnică 1986. Editura Dacia.. Mihai Al. C 30-72. Ştefănescu F. 1996. 38. Nr. Bucureşti. MI.. 8. Teodoru G.E. M. Trelea A. 47. Farmington Hills. 1998. eds.1R. 1997... ACI228... 2003. Meeks K. Materiale compozite.S. Copper Mountain. 59. Tehnologia lucrărilor de întreţinere. Practice code for the execution of concrete. what and how?. Tomografia de Hormigon Armado S. 49. 8-12 August 2000. Instrucţiuni tehnice pentru încercarea betonului cu ajutorul carotelor. NIST GCR 97-715. 2004. 60. pp.. Ilinoiu G. 35. In-Place Methods for Estimate Concrete Strength. ACI 228. Antreprenorul (2000)..

86.SUA. Tests of hardened concrete. SR EN 571-1/99. C 111-70. Instrucţiuni tehnice privind încercarea în situ prin încărcări statice. PC –1 / 1990. Instrucţiuni tehnice privind utilizarea metodelor acustice prin şoc la controlul calităţii elementelor prefabricate. 68. 75. STAS 6606/86. Defectoscopie cu radiaţii penetrante. 79. Proqec . Principii generale. Fişe tehnice. Examinări nedistructive. 89. Tehnica prin transmisie. C 117-70. 84. C 231-89. Fişe tehnice. 80. Examinări cu lichide penetrante. prin metoda carotajului sonic.Anglia. STAS 10214-84. STAS 9552-74. 72. STAS 6652/82. Partea 3. 83. Tests of concrete. . 85. Partea 1. 66. Elcometer Instruments Ltd. 67. Examinarea cu ultrasunete. Determinarea rezistenţei betonului din lucrare prin smulgere din profunzime. Îndrumător pentru utilizarea dispozitivului FINT 2.Elveţia. James Instruments Inc.CONTROLUL CALITĂŢII LUCRĂRILOR DE CONSTRUCŢII 63. 82. Examinări nedistructive. 77. Examinări nedistructive. C 214-83. STAS 1275-88. Caracterizarea şi dimensionarea discontinuităţilor. 70. 143 . SR EN 583-2/01. Examinarea cu ultrasunete. Defectoscopie cu pulberi penetrante. Instrucţiuni tehnice pentru determinarea rezistenţei betonului prin metoda nedistructivă combinată. 93. Reference Concrete. Examinarea cu ultrasunete. 69. Examinarea pentru detectarea discontinuităţilor perpendiculare pe suprafaţă. STAS 10137-87. a construcţiilor civile şi industriale. Instrucţiuni tehnice pentru folosirea radiografiei la determinarea defectelor din elementele de beton armat. C 236-91. Instrucţiuni tehnice privind folosirea metodei semidistructive prin smulgere de pe suprafaţa de determinarea rezistenţei betonului în lucrare. Examinări nedistructive. Partea 2. Reglajul sensibilităţii şi al bazei de timp. Îndrumător pentru diagnosticarea stării de degradare şi metode de remediere şi protecţie anticorozivă a elementelor din beton armat degradate prin coroziune în medii agresive pe bază de clor. 88. 76. Fişe tehnice. – SUA. Fişe tehnice. SR EN 583-5/01. 81. Defectoscopie cu pulberi magnetice. Principii generale. Defectoscopie ultrasonică. PH-metrie. Examinarea cu ultrasunete. Examinarea radiografică a materialelor metalice. 90. 78. C 222-85. Instrucţiuni tehnice pentru folosirea radiografiei la determinarea defectelor din elementele de beton armat. 91. Ghid pentru inspectarea şi diagnosticarea privind durabilitatea construcţiilor din beton armat şi beton precomprimat. SR EN 583-1/01. 73. Examinări nedistructive. SR EN 583-3/01. BC 8-1994 74. C 200-81. Instrucţiuni tehnice pentru controlul calităţii betonului la construcţii îngropate. 64. C 205-81. C 129-71. Controls Ltd. Examinarea cu ultrasunete. Partea 4. Partea 5. 92. 87. Specifications for manufacturing and testing. Examinări nedistructive. Humboldt Co. Partea 1. – Italia. Încercări nedistructive ale betonului. STAS 8539-91. Examinarea îmbinărilor sudate prin topire. SR EN 583-4/01. Indicatori pentru stabilirea calităţii imagini. STAS 8619-88. . 71. STAS 9602-90. Fişe tehnice. conform STAS 1336-80. Defectoscopie cu radiaţii penetrante. Determination of mechanical strengths. C 244-93. 65.

. Rasberry S............ E....156 Franco R.....143......154 Elba-Werk .................. 76......... 160 C 205-81 ..... 155 Alexis J.. 86 Andres C............... 159 C 30-72 .........49..... 151 Ferraris C... 151 Brousseau R... 141... Epure L.................141... Rodan Gh.....31 Dobre R........K 140 Bentz D...141... 86...... 121... 76 CEB – FIP/1990..... Râmniceanu V... Clifton J.154 Domşa J.....S.. 109.P. Snyder K.. 49... Arcan M...... IV....... 160 C 222-85 .43....... 156... 76......... Stutzman P...... 160 C 236-91 ....... J. 158 Elcometer Instruments LtdIV.........151 Flexcrete.. Tyler.... ..... 33 ASTM.....82.. 31.... 156 American Society for Nondestructive Testing ........... 156 Dalban C....... Dumitrescu D. Moga A ..... Haecker C....... 157 Carino N. 156 Deutsche Forschungsgemeinschaft97 DEX ...76..J.109....... Avram C..... 154...... ... Iofcea D... 160 Cadar I....... Arcan M....... Şoimuşan V..........160 C 26-1985 ...........A..... 68......... C... 160 C 167-1977 .E.......... 160 C 117-70 ... 158 EN 196-2 . 136.................... 76..... IV..... 83.. Hansen K.D.......... Bryden-Smith ......... Petrescu M...................106... 152 Finn D.159. 153 Bickley ........ 142.......... Dumitrescu G.P........... 143........... 153 Bentz D..... 156 Dean Y . 98.. IV. 158 Florea N.......143...... 156 Doiron T..J.... Feng X...........138.108............. Stoup J.. .. ......... 102 Bălan S......95 C 167-77 ........... M..........141........ 104....................................143...... 140. Iureş L....... Badea C.. D.. 142.17. 151 Cărare T. 160 C 129-71 .... 141...96................ 140.. 30.... 158 Crăciunescu L.................... 76... 49....143.....104. 151......156 CIB ... 156 Bentz D... 108 C 26-85 .163 Feldmann.......143.. Chesaru E... Tudor C...... ..... 140.141.......... 159 C 200-81 . D............... 30... ....W. 156 Ehrlich C........ 151 Bratu P..........154 EUROCOD 2 .J.............M .E. 163 Estler W........... 156............... 136 Avram C...J...110 Chudley R ... Rodan P. Smith R... Dima S.. ... Serbescu C ..INDEX DE AUTOR INDEX DE AUTOR CAZURI ACI .....159 Ceukelaire L............ Popa E30.111............... 99... 151 144 .. 142 C 56 .............................W..... K..... Jennings H...156 Dracemnot.......95.... 160 C 244-1993 ............ Mladin Gh...... 153 Andres C...... 95.......... .......... 143................ 151 Buchaman I....... 20.................... Burg R.. 110 Boian Fl........ G. .... 156 Buchaman I.............76... 159 C 54-81 .... ...P.... Vescan V.. Baroghel-Bouny V............ Quenard D. 151 Bentz D..... ..... . 141 Chabowski.76.........136 Dumitrescu G. 49............... Meeks K.... IV..143... 156 Carino N.. 160 C 231-89 .. 157 Clemena şi McKeel.. 140.. Postelnicu T..... 156 Carino .........81..143.. 156 Budan C.......... 151 Fletcher J...P..... 141..30 C 244-93 ... . Necşoiu J.. 76... 156 Aspdin J..30 C 111-70 ... 55. 121...J. .J76..142.121 COCC.............77..........143..... Tudor A .. 156 Commonwealth of Kentucky Transportation Cabinet156 Controls Ltd ............ ...77... 119 Ammar C.... Georgescu M..142............................ .... 156 Axinia P.. 159 Agent R.. 83.. Lew H......160 C 16-84 ...... 156 Forster G .......151 Fiorato A.......R.................F... 140.... 154 Carino N.......P.... Stutzman P.143............................A........ 21.135.. 151 Carino N............ 160 C 214-83 .........45.95.... 156 Bălan S.... .......85 .. ... 153. Gaynor R......... 110.... Bob C. Levai St........... Garboczi E.......163 CECW-EI......... Vlădeanu Al. ...................161 ENV .... Jebelean E.... 86....

.157 Moskvin V.. 136 Popa I..... 159 HG 261/1994 ..... 162 ISO 8402 .................... 151 Heisey....... 30...P........... T... 156 Iacobescu A.. 157 Manning şi Holt . 48... 92...S........... 48........ 158 Jourin . Gryna F. 156....... 76... 155 Manning D........... 159 NRC .... 87... 49..... F.. 91..90.... Gheorghiu N........85............ Olson.................. M ... Pătărniche N.......29 Muravin G.. 141.............V... Teodorescu M31....... 159 Nedelcu N... 160 Richard ...... 30.... Chesaru E..................42 Nunnally S........... 96 ISO 9000-3/ 1991 .... Popaescu A.... 155 145 ... 136 Frenz H.. Ispas T 29..M.123 Kauw V. 96 ISO 9002: 1994 ...96 ISO 9004-3/ 1993...... Steven........... . Levenson M........... 157 NIST GCR 97-715 ..... Căpăţâţână Al.. 77.......135 Michigan Technological University ..... 157.......... 96 ISO 9000-2/ 1993 ...... ....... 143.. 17...162 Ivanov I... 96.R.. 159 NISTIR 6962.. 142.D.. Dawod A........ ...........136 La Londe W......... 94..155 Neville A.. 86.. and Balch...29.. 157 PC-1/1990 ....... 77.. 90/1996 ..... 30.B... 75... 76.. 67.24................ 157 ISO 7031 .. H . 157 Lucaci Gh. L. 157 Proqec ...........95....96 ISO/FDIS 9000-2. 96. 31. 154..... 151 Georgescu M... 96 ISO 9003: 1994...... Lange D........ L...30...... 36... Werner M ... Kovler K...... 140 Phan L. 2003 ... Stutzman P... 156 Iacobescu A.J77... 95...... ...... 77.. 157 Peştişanu C.......1994 .... 157 Nelson L.30.......... 132.P 49.. 159 NE 012-99 .... 162 ISO 9002/ 1994 .................. 157 Jalinoos................95 ISO GUIDE 34: 1996 ...159 NE 012-1999 . Eberhardt K.................. M...... M... 154 Jalinoos..... L..... 157 Kauw V....107.... 95...... 67.......... 86 Popa R.. 10/1995 ...141. 158 HG 595/1997 ...135 Opriş S34.45..... 159 Guner A.96 ISO 9812 ....... 162 ISO 8402/ 1994 .... D. ...... F..... 82... Sack............ 162 ISO GUIDE 34/ 1996 . Holt F.. 158 HG 399/1995 .. 154 Jalinoos...P...47.....141....50....... Snezshitskiy Y..W.........77.....47....... 154 Fulletron R.......... 86 Popa R.. Ferraris C........ Ispas T.............. ...155 Long şi Murray ..................... 137/1995 .. 156 Gould F.........37 Muravin G.............138........ 83 Popescu P... 157 Lura P..... Otel A......S... Rodan Gh... Janes M.... 91 ISO 9000-1/ 1994 . 134 Neville A..135.P.... 154 Haecker C.. 130.. 67.....F. 153. 156 GP 035-1998 ..... 157 Petersen K.................. Georgescu E............... 159 Humboldt Co.47..... 49........... 158 Hutte . 120... 109... 159 HG 964/1998 ... Belc Fl... 163 ISO 9004-1/ 1994. 151 Ghibu M....G.................159 Leschinsky A ......... 142.....159 Legea nr... Estler W...... Shcherbakov E........162 ISO 9004 ... 153 Philips D.159 Legea Nr..... F..... M....... 96 ISO 9001/ 1994 . 154...D 141.159 ISO/ FDIS 9000-2.... 86.............. 162 ISO 9003/ 1994 .159 Legea nr.L ......D.... 96..E.110 RILEM/CEB Symposium95.........121 Martys N........... L.. Aouad.. 143...... 158 HG 272/1994 ...53. 10/1995 ..........30..... 96 ISO 9000-4/ 1993 .....35... Bentur A....106 NE 003-97 ... 154 James Instruments... ....... M ............ 157 Nazarian . 156 Giuşcă N.. 155 REMR ..... 86..... 129......142. 50... 54..........E ..........88 Popa R..... 139...... 159 HG 877/1999 .................... ...........B.....141. Breugel K.110 Knudsen ............N. 162..96 ISO 9004-4/ 1993................ Eberhadt R.... 106 HG 1046/1996 ... 77......... 153.............50..95............. 77.64 Juran J. 131........ 141..S..... 142.B....... 157 Popescu V...E. Olson..96 ISO 9004-2/ 1991....A.. 96. Popa E..77..... 50/1991 ..155 Plowman .. ...... 113. Teodorescu M... Grimaldi G......... IV.......... 155 McIntosh .. 30 Perigord M.. M....96 Legea Nr... 96...........T. 96 ISO 8402/1995 ... 50...109 Lucaci Gh.. 90/1996 .. 162 ISO 8402...... 68..... 77.......J.. ..... Olson.......... 96 ISO 9001: 1994 ............ 139 Ministerul Constructiilor Industriale . 156 Ilinoiu G ....................... Bentz D..... . 158.J. 94 ICECON ...... Bentz D.... 155 Jalinoos..141... 156 Garboczi E....................... Joyce N.......... Bentz D...... 119.....157 Legea nr. Costescu I.......... 95..159 Legea Nr..... 158 HG 273/1994 .. 152.... 158 Raharinaivo A. 158 HG 766/1997 ..... F........... 157 Nurse ...... 92.Olson.....95.. 142. 158 Ionescu I..... F...142....30... F....30.. 155 Kierkegsard-Hansen.......F ... 64.. Carino N..INDEX DE AUTOR Freiesleben-Hansen şi Pederson.. A......... .. VanDam T 138... 50..50 National Research CouncilV..... A ....... Werner M..... D... Aouad...142.... Keith....S.................. 55...... Feng X. 143. 121...........141. 86 Ionescu I....... 142 NE 013-2002 ... 68.. 41... 43........ 154...... ....... 58.. 20...... 31. 111.155 Phillips S.

77.......96..... 139.. 65 Teoreanu I..... 161 STAS 9552-1974 ... 157 Taerwe L...2001 .......143 STAS 1275/88....86.. 50..153 Ştefănescu F......... 161 SR EN !097-4. 77... 118.. .72 STAS 6606/86.......... 162 SR EN 932-3....... M.. 162 SR EN 933-9 2001 .. 160 STAS 6652/1-82 .... 86....50 STAS 1667-76 . Jun Z.......... 39............................ 158 Zamfirescu D............ 48. 50...E138.. 162 SR EN 933-5.......107 Tertea I. 2001 ... 162 SR EN 1097-7....... 62.30....77........... 161 SR EN 583-3/01 .. 161 SR 3011-96. 77... 162 SR EN 932-3.119 U 9/1996.E....... 142..... 160 STAS 8539-1991 ....... 143 SR EN 583-4/2001 ....... 162 SR EN ISO 9000-1/1996..............25..... 161 SR EN 583-2/01 ........... 158 Teodorescu M......143.... 161 SR 667-2001.160 SR ISO 7870/1999 ............157 Swenson E... 51........... 50.. 143 SR EN 583-5/2001 ............... ...... 157............. Postelnicu T.... 142..................... 157 Simon M.......... 50.........53......... 143 SR EN 583-3/2001 ... 160 STAS 3622/ 1986.99.............. 160 STAS 2414-91 .157 Suman R...............90......160 STAS 2386-1979 .........142...... 77.........50.. Nicolescu L...........160 STAS 1759-88 ............ 51...57 STAS 3519-78 ..1998 ....2001 50.......110 Teodorescu M30. 70.... 160 STAS 1799-88 .67 STAS 790-84 .....................INDEX DE AUTOR Saul.. 35.. 161 SR EN 571-1/99 ......161 STAS 10137-87 ............ 161 SR 6232-96. 2001 51.. 50...0 77...... 161 SR 227/2-98........ 162 SR EN 1097-5.... 161 SR EN 571-1/1999 123.161 STAS 8619-88 . 155 Simion Al ......95.A. Ilinoiu G... 157 Steopoe Al.. 50.... 158 Yvonne D.161 SR ISO 9004-4+A1/199691.143 STAS 8625-90 .... Moldovan V.160 STAS 4606-1980 ....143 STAS 10214-1984 ..... 160 STAS 5501-1968 .. 1999.......... 51.................. 2001 ..... 161 SR EN 45001/1993.....50........... 160 STAS 3519-1976 . Gheorghiu N. 123... Moldovan V.... 161 SR EN 583-5/01 ... 50. 143 SR EN 583-2/2001 . 74.160 STAS 3518-1989 .............. 117...............155 Taylor P... 1998 .... 88 SR ISO 3951/1998 ..... Fronsdorff G. Mihai Al...... 143 SR EN 583-1/2001 .............163 SR ISO 9001 ...50....161 SR ISO 7966/1999 ... 135 Shengli N...... 160 STAS 7563-1973 . 161 SR EN 196/3-97 .... 162 SR EN 933-8..... Keen B..... 71. 153 SR 1500-96. 75.....54.. 77............. 77...... C1... 157 Simmons H.. Pop S ....161 SR ISO 8258/1998 .. 108....... ....160 STAS 5440-1970. 161 SR EN 583-4/01 ... Popa R.......... 161 SR EN 196/6-94 .. 108....... .58 STAS 3622-86 ............49 Teleni . 131...... Mason T............ Neagu G...159 STAS 10137-1987 . Oara C........157 Suman R.... 136 STAS 6652/82.... 161 SR EN 45013/1992.................. L ......... 107........ 142....56....69 STAS 1275-8868..... Oneţ T.............. 158 146 .. 157 Suman R..... Ghibu M.. 51....... 162 SR EN 932-1 ....161 SR ISO 9003/1995 .. 50. 56...... 51..161 Steopoe Al..... Liuxing H... 95............ .. 107. 160 STAS 2833-80 ...............50... 153.......143 STAS 9602-90.... 157 Stutzman P.98 Teoreanu I......G...82.72 STAS 6202-1962 .......... 160 STAS 1667-1976 .... 117........... Ghibu M................ Nicolescu L 13..49........ 162 SR EN 196/1-95 .......... 140. 158 Tertea I. 31........ 161 SR ISO 9002/1995 ....... 143..143 STAS 8573-78 ....77....... 161 SR 7055-96.... 121....................161 STAS 9552-74.... 143 SR EN 583-1/01 ....142..... 158 Trelea A............... 43 SR EN 932-6 ................ 142.... 161 SR EN 196-4/95 .... 155 Trelea A... Feng X.............161 SR ISO 8402 .................20 Teodoru G....48.. Snyder K............... 161 SR 227/4-86...... Otel A .. 119.............. 160 STAS 5479-88 ............ Ilinoiu G ..143.......55.. 162 SR EN 1097-1........ 106... 161 SR 388-95......................D......................... Oneţ T... 161 SR 227/5..............63 STAS 3622-1986 .....30...............49........31 Struble L.. 109 Snyder K..31.................. Budan C. 2001 .2001 50..... 162 SR EN 932-3.. 33.......1998 50.................... 50...... 155 Skramtajev...160 Valeriu L .......................63 STAS 3518-89 ...... 162 SR EN 933-7...158 Tretea....161 STAS 8539-91 ........ C .. 63......... 50... 155 WINGET. 38....... 30.. 105..87 SR ISO 9000/1996 .. 155 Stutzman P...... 30..... Y.. 129......... 161 STAS 8619-1988 ....142. Oneţ .. 95 STAS 10107/0-90 ............ 160 STAS 4606-80 ..... ..161 STAS 10214-84 ............ 158 Teodorescu M. Stutzman P........... 104...... 162 SR EN 933-10...

................ 78 amestecul neomogen . 93 betoane cu agregate uşoare ........... 81 betonul......... 69 betoane cu diferite tipuri de agregate naturale ................... 32 betoniere.... 32 betoane refractare rezistente ........... 55...... 13 cauze interne........... 73............ 85 carote ....... 13 absorbţie . 92 adâncimea de carbonatare ..................... 35 amestecarea mecanică a componenţilor betonului ......... 35 aluminoferitul tetracalic ......154... 63 conductivitatea termică ...... 48........ 129 adaosuri .............................. 78 amestecul de beton ..................... 53 contracţia betonului........... 35 alegerea metodei de malaxare............................... 83 capacitatea malaxorului................ 13 acţiunile corective............ 13 alcalini de sodiu şi potasiu ........ 31 caracteristicile principale ale malaxoarelor .... 80 coeficientul Valeta ....... 52 betonul întărit . 111 cauze externe ........ 45 clasa betonului... 81 alterare............... 32... 87 147 .... 68. 57. 64 caracteristicile betonului ...... 94 controlul (tehnologic) operativ .......... 76..................................... 74...... 41 aluminatul tricalcic ................33......................................... 32 betoane cu lianţi minerali 32........ 95 control de conformitate ............... 73........... 159..................... 89 Comitetul European pentru Standardizare ....BIBLIOGRAFIE GENERALĂ INDEX ALFABETIC A abraziunea................... 59 clincher. 25 conceptul de calitate................ 89 cimentul. 112 C calculul porozităţii................ 59 căldura de hidratare .................. 43 control de acceptabilitate......... 93 controlul calităţii ........... 39 clincherizare ................. 87.................. 87 condiţiile de mediu şi de expunere........... 32 ciuruire .. 63 componenţii betonului.................. 64.............. 160 betoane cu lianţi organici 32 betoane cu lianţi pe bază de zgură şi cenuşi active ............... 93 auditul calităţii. 50........................ 74 contracţia şi expansiunea....... 161.................. 97 calitatea ......... 113 acţiunea corozivă a acizilor ... 29 acţiunea de levigare ..... 89 compactitatea betonului . 52 bigranular ....... 60 Comisia Internaţională de Electrotehnică ..... 48 clasificarea porilor funcţie de mărimea lor ..................... 13 cavernele ..................... 48 adaosurile ...... 90.......... 102 calitatea amestecului .. 60 calculul porozităţii funcţie de compoziţie............................. 78 capacitatea malaxoarelor ...... 84.................... 44 brainstorming .. 78 amestecul de beton cu compoziţie prescrisă............. 73 agresivitatea sulfaţilor ........ 48 apă şi solvenţi ................................ 81 amestecul.................. 47.. 95 control integral .. 55 betonul proaspăt .......................... 48 aderenţa agregatului ............. 73 clasificarea adaosurilor........ 36. 85 capilaritate ...... 78 amestecul de beton proiectat ........ 126 asigurarea calităţii 88.. 32 beton cu densitate aparentă în stare uscată........ 91 cerinţele............. 97 Concrete ....... 60 calitate potenţială .......... 82 comportarea betoanelor la acţiuni chimice agresive . 74 consistenţa........................ 90 autocontrolul..... 84 capacitatea utilă ............................................. 91 Broken off specimens by splitting “BOSS”...... 32 betoane de izolaţie........................... 76... 75 contracţia la uscare şi umflarea la reumezire . 41 B benchmarking ...... 34 coeficientul de variaţie ..........49.. 57............... 86 apa de amestecare............. 46 aditivi....................................... 59....... 162 condiţia de calitate.................... 92 acţiunile preventive ... 88....................... 89 Comitetul European pentru Standardizare în Electrotehnică ..... 34.....

.....................BIBLIOGRAFIE GENERALĂ controlul final ... 55 densitatea betonului proaspăt ..................... 45 granulozitate discontinuă 44.................. 69. 94 controlul în timpul exploatării construcţiei 94 controlul preventiv .... 127 developant suspensie în apă ... 46.............. 126 entiatea ........... 23 coroziune intercristalină ........ 102 deflocularea ....... 91 formulare de colectare a datelor ...... 13 emulgator hidrofil.............................. 126 emulgator lipofil..... 61 efectele negative provocate de calitatea deficitară .. 75 Extragere de carote... 102 expansiunea termică diferenţiată . 91 diagrama Pareto.. 46..... 94 controlul intermediar ...... 84 durata de descărcare a betonului din toba malaxorului .... 57................................... de expunere şi mediu ......................................... 85 etringit . 57.......................................................... 29 coroziune de contact....... 21 creşterea calităţi............. 120 eficienţa controlului.............. 91 148 ........... 63 gradul de gelivitate al betonului .................. 13 criterii de clasificare ale agregatelor....... 47 coroziune acidă... 45 E ecrane fluorescente.... 92 diagrama de flux..................... 122 filme Röntgen.................... 62.... 91 diagrame de afinitate ........... 78 gradul de saturaţie al agregatului ...... 128 developant pe bază de solvent........... 158 gradul de omogenitate al betonului .................... 91 diagrama de dispersie ....... 129 developanţii . 128................ 45 D defectoscopia cu ultrasunete ... 134 durata optimă de amestecare a betonului............................... 134............................ 127........ 113 ecuaţia Washburn ..... 13............................................ 132 determinarea nivelului de întărire al betonului ............................. 62....... 78 deformaţia betonului......... 74 densitatea absolută................... 88 epruvete ................... 53 densitatea aparentă .... 21 coroziunea chimică........ 94 controlul statistic al calităţii .... 92 efectul Skin .. 133 factori tehnologici ...... 40...37. 93 controlul prin sondaj empiric ........... 91 G gelurile .... 22 coroziune generală...... 22 coroziune locală....... 66... 47 granulozitate continuă 44......................................................................... 97 developant pe bază de apă sau solvent pentru aplicaţii speciale... 42 cristalizarea sărurilor ......................................... 39 curba de granulozitate ........ 72. 71.. 42 hidratarea cimentului..... 130....... 62 factori de compoziţie.......... 97.. 68..... 22 coroziune fisurată ...... 95 conţinutul de umiditate al agregatului...... 94 durabilitate......... 23 coroziune transcristalină.......... 142 Gradul de maturizare........ 102..... 58 evaluarea gradului de maturizare ..... 135 examinarea cu ultrasunete .................... 29 coroziunea specială.. 109 Deutsche Forschungsgemeinschaft . 24 coroziunea biologică .............................................. 52 densitatea specifică.... 106.. 111 F factori care influenţează permeabilitatea betonului ......... 127 developant solubil în apă ............ 43 criterii de clasificare ale cimenturilor.. 53 densitatea betonului..... 123 diagrama arbore........... 75.... 63 gradul de impermeabilitate .... 37 histograma.......... 53 determinarea existenţei reacţilor alcali-agregate .......... 98 eforturile interne.................. 20 coroziunea electrochimică21 coroziunea oţelului ......... 23 coroziunea betonului ............. 127 developantul .................... 104........ 17 coroziunea prin levigare ...... 13 durabilitatea betonului....... 40........... 85 durata de developare. 128 durata de tratare........ 123. 42..... 133 determinarea rezistenţei la intindere a betonului ....................... 74 fişa de control......... 36 Hidratarea cimentului...... 23 instrumentele şi tehnicile de bază folosite la îmbunătăţirea calităţii .......... 135....... 111 H hidratare anormală............. 73. 112 fineţea de măcinare . 91 difuzie.... 75 durata minimă de întărire .......... 70.... 58 gradul de gelivitate........................... 111 extragerea de carote..... 29 coroziune alcalină................................. 45 granulozitatea optimă a agregatului .............. 60 durata de amestecare a betonului .......... 118 documentaţia tehnică... 91 I iniţierea coroziunii .... 22 coroziune prin cristalizare 29 coroziune selectivă ...... 91 diagrama cauză-efect............... 75 dispersia fluxului magnetic ..... 88 cristale aciculare ................ 67...................... 131 dilatarea termică .... 133 factorii de mediu ..... 57 gradul de maturizare...........

... 90 ISO 9003 .............. 133 metoda cu neutroni rapizi ....... 122 metoda termovizuală ..................... 124 M magnetică nucleară ............... 109 metoda holografică... 90 ISO 9002 ....atenuare a radiaţiilor gama... 112 metoda radiometrică cu radiaţii gama sau beta 117 metoda radiometrică cu radiaţii gama sau beta 112 metoda radioscopică.............. 107 metoda de rezonanţă .... 104 metoda radiografică.................................... 111 metoda gradului de hidratare ..................... 56 metoda volumetrică fără presiune... 42 încercările de rezistenţa . 106 metodele nedistructive electrice şi magnetice 117 metodele termice ...... 117 metoda optică în spectru vizibil . 42 începutul prizei .................................BIBLIOGRAFIE GENERALĂ ISO 9001 .... 137 metoda viteză de propagareradiometrică ........ 102....... 66 îngheţ-dezgheţului ......................atenuarea ultrasunetelor .. 134 metoda emisiei acustice 102.. 106 metoda evaluării gradului efectiv de maturizare al betonului ... 32 materiale ceramice..... 97 metode nedistructive de determinare a calităţii ..................... 133 mecanisme ale coroziunii 29 mecanismul coroziunii carbonice ...................... 35 material pulverulent........ 121.. 112....................................... 69..... 136 metoda inducţiei magnetice ........... 121 metoda tipului sau vitezei de propagare ............. 133 începutul de priză ... 118 metoda analizei spectrale a undelor de suprafaţă ... 42 începutul prizei cimentului ................. 112 malaxoare ................ 41...... 117 metoda de amprentă .. 31 maturizarea betonului ................... 137 metoda viteză de propagare ... 106 metode elastice cu impuls ultrasonic................ 138 149 .............................. 102 metodele mecanice ... 102.... 108 metoda de duritate superficială........ 122 metoda radiografică folosind radiaţii X sau gama ........ 104 metode nedistructive .... 108 metoda capacitivă ....... 13 întindere axială .............. 100. 100............ 137 metoda viteză de propagare ............. 123 materialelor metalice . 68 masa vitroasă ......... 100....... 122 metoda radiografică cu radiaţii infraroşii .... 97 metode parţial distructive 98 metode semidistructive...... 123 metoda convenţională... 109 metode combinate ............ 121 metoda rezistenţei la penetrare.. 137 metoda viteză de propagare ................................ 54......................... 134 metoda gravimetrică...... 102........ 100...indice de recul ............... 121 microscopia electronică. 71 întindere din despicare............ 112 metoda semidistructivă prin smulgere la suprafaţă 109 metoda smulgerii din profunzime.... 69.............forţă de smulgere ........... 52............................. 111 metoda tasării ........................ 112 metoda de vibraţii proprii .... 99. 112 metoda curenţilor turbionari ............. 105 metoda controlului nedistructiv folosind substanţe (lichide) penetrante.. 106 metoda bilei ............ 118 metoda carotajului sonic ..... 117 metoda ruperii ............ 102 metoda neutronilor rapizi ....... 121........................................... 91 îmbătrânirea betonului.... 99.......................... 112...... 133 maturizării betonului ...... 70 întindere din încovoiere.................... 56 metoda Windsor . 136 metoda viteză de propagare ..... 118 metoda nedistructivă de vibraţii proprii .. 98 metode nedistructive de control al calităţii betonului ........... 104 metoda undelor de suprafaţă ..... 133 metoda determinării gradului de permeabilitate......... 106 metoda undelor radio............. 98 metodele de rezonanţă cu măsurarea frecvenţei proprii .......... 99. 138 metoda volumetrică cu presiune.....................99...... 134 metoda fracturării interne a betonului .. 70 L lucrabilitatea betonului .................. 137 metode de determinare a omogenităţii betonului 79 metode de duritate superficială. 102 metoda determinării gradului de carbonatare .. 56 metoda Hellenică. 54...... 53 lucrările de pregătire a suprafeţelor a elementelor de examinat ............................ 83 marca betonului .............. 102.......... 136 metoda prin şoc ........... 109 metoda rezistivă ...................... 24 metoda absorbţiei microundelor .......... 81............... 82.. 123 matricea .................. 118 metoda rezonanţei magnetice nucleare...... 102... 137 metoda viteză de propagare ........ 108 metoda de recul ........ 69......... 53 metoda termografică în infraroşu..............amprentă .......

....... 36..... 73.......... 69 rezistenţa la întindere din despicare .... 41 structura pietrei de ciment . 13 sortarea agregatelor ..................................... 152 viteza de dezvoltare a fenomenelor de coroziune ............................ 67 rezistenţa la şoc ... 46 penetrat ................ 44 S segregare ...................... 68. 54 O Organizaţia Internaţională pentru Standardizare ....................... 23 viteza optimă de amestecare a betonului .............. 43....................................... 123 substanţele penetrante ............................ 41............ 55 textura suprafeţei agregatului ....... 72 mustire.................. 89 propagarea coroziunii.. 55 sfârşitul prizei cimentului 42 sfărmarea artificială a rocilor.......... 133 substanţe penetrante 99....... 123 produsele pentru îndepărtat excesul de penetrant................. 120 procedeul mecanic de curăţare.... 67............................... 59 porii sferici .... 72 rezistenţa mecanică ...... 42 risc ........ 99 principalele proprietăţi ale betoanelor............ 44 roci sedimentare ...... 92 principalii parametrii care influenţează durata de maturizare ................... 34 Voellmy.......... 57 piatră spartă şi nisip... 42 priza normală.......................................... 13 refractaritate .... 45 spiralei creşterii calităţii ........ 23 proprietatea......... 44 planificarea .... 58.... 63 permeabilitatea unui beton ................. 42 priza timpurie ........ 72 rezistenţa la uzură...... 44............................ 55.................. 91 pentru date numerice.................. 42 procedeele de pregătire a suprafeţei.............35.................... 55 segregarea interioară ........................... 35 oxidul de magneziu . 90 solicitările exterioare...... 63........ 59 porii capilari . 75 uscare ..... 42 priză falsă ...................................... 97 rezistenţa betonului .......................... 123 produsul............ 58........ 70............... 89 oxidul de calciu ......................... 90 pori ... 69 rezistenţa la întindere prin despic .......... 60...................................... 91 procesul de amestecare a betonului ........ 80 roci magmatice ................ 67 Rezistenţa la compresiune67 rezistenţa la forfecare ....... 56........................ 44 pietriş....................... 63 pregătirea suprafeţei .... 41......... 78 productivitate malaxoarelor ............. 93 monogranular .. 59 pori de gel...... 88 standardizarea.............. 70 principalele metode de control nedistructiv ......... 124 prese hidraulice ................... 94 relaţia Darcy ................. 134 priza falsă ........ 43 T tendinţa de segregare.... 81 U umezirea alternantă ................................ 42 tipuri de ciment ................................................. 54 segregarea exterioară... 91 permeabilitatea .... 85 produse speciale pentru îndepărtat excesul de penetrant......................................... 127 roci metamorfice ... 117 proprietăţi ale cimentului 40 pulbere uscată............... 134 rezistenţa la compresiune 43............ 34 regula celor 4N ................. 63 rezistenţa la îngheţ-dezgheţ a betonului................ 43................... 109 volumul de aer oclus ... 81 vitrificare......... 13 soluţiile acide . 58............... 37.......... 44 sfărmarea naturală a rocilor .... 89 starea de conservare ............... 126 V Verificarea calităţii lucrărilor de beton şi beton armat ........................ 62.. 71 rezistenţa la întindere prin încovoiere.......... 41 priza rapidă............. 54 150 ........... 39 toba cu plate ..................... 62.BIBLIOGRAFIE GENERALĂ modalităţi de control....................... 35 silicatul tricalcic ................... 124 procedeul chimic de curăţare........... 124 procedeul curenţilor turbionari..................37.... 123 R radiaţii electromagnetice 112 reacţia agregatelor cu cimentul . 141..... 124 procedura.......... 60 responsabilitatea producătorului......... 123 pentru date care nu sunt exprimate numeric ............. 58 sistemul de asigurare a calităţii .. 35 P particle density .......dezgheţ ......... 72 rezistenţa la îngheţ ........................... 44 silicatul bicalcic....... 43...... 13 umflarea betonului ....... 70 rezistenţa la întindere din încovoiere.. 71 rezistenţa la întindere centrică........ 59 porozitatea betonului ......... 46 timpul de priză ....................... 69 rezistenţa la rupere ....... 52 principalii factori care influenţează negativ calitatea ...... 41... 65 rezistenţa la întindere 69.......

151 .BIBLIOGRAFIE GENERALĂ BIBLIOGRAFIE GENERALĂ ARTICOLE 1. June 2001. Non-Destructive Testing of Concrete. 11. Garboczi E. 2528. 1999.J.. 4. 1501-1514. 3. Neconformităţile echipamentelor tehnologice pentru procesarea materialelor de construcţii...P. pag. Vol. 96-106. Curing of high-performance concrete for strength: what is sufficient? Building and Fire Research Laboratory. 15. Cathodic Protection for Steel Reinforcement.. Misleading accuracy statements. Concrete Technology Today. martie 2004... Bratu P. No. pag. Predicting of cracking in reinforced concrete structures. Construction Canada 34(3). 71.J. 1. Antrepenorul.P. 28. Corley W. MD 20899-8621 USA. Burg R. Rodan Gh. finite size error. nr. R. 7.W.. 2. Brousseau R.. pag... 7-11.. Bentz D. 16... Aprilie 2001. 4-6. Antrepenorul. Iofcea D. Bentz D. Construction Canada. SP 193-1.. 19.. G. Fletcher J. D. 14. 5. Georgescu M. Cement and Concrete Research. Prediction of cement physical properties by virtual testing. Bentz D. Structure... The effect of statistical fluctuation..J. Meeks K.. G. Nicolae” din Densuş jid. pag.. Vol.P. National Institute of Standards and Technology Gaithersburg. Necşoiu J. J. Elcometer Quality Today.. National Council of Structural Engineers Associations.. Feldmann R. Structural models from nanometers to millimeters. Carino N. Boian Fl. 31. MD 20899-8611 USA. 1992.. 32-34. Vlădeanu Al. 17. Dinu D.. Structure.J. 8. 64-65. Franco R. 2001. Termografia coşurilor de fum.. Dumitrescu G... Effects of Conditioning on Measured Compressive Strength of Concrete Cores. Building and Fire Research Laboratory National Institute of Standards and Technology Gaithersburg.J.. 2003.E. 450-458. Măsurători termografice pentru controlul barajelor. Utilizarea metodei termografice în infraroşu şa analizarea Bisericii “Sf. Rodan P. Baroghel-Bouny V. November 2001. G. Feng X.. NISTIR 5634. 2000. Quenard D. Fiorato A. Hunedoara. Instrumentistul Nr. 21. Curing of high-performance concrete: Phase I study.. 13. W. 50.W. Antreprenorul. Georgescu E. Georgescu M. and digital resolution on the phase percolation and transport properties of the NIST cement hydration model.. Meeks K. Jennings H. Stutzman P. 46-49. National Institute of Standards and Technology. 1977. Carino N. Journal of performance of constructed facilities 1999.. Building and Fire Research Laboratory National Institute of Standards and Technology Gaithersburg. 30-33. Cement International. 86-92 pp. Alkali-Silica Reaction and High Performance Concrete. Materials and Structures..J. Burg R. pag. no. pag. July 1998.M. V. Mladin Gh. 3. Rodan Gh. 1995. Part 1. Chemical admixtures for concrete. MD 20899-8611 USA.J. P. Civil Engineering. 9.. Nondestructive testing to investigate corrosion status in concrete structures. Clifton J.. Carino N. 10.. CBD.. 12. August 1995. Ferraris C. 20. 28-33. Carino N. pag.F.. Building and Fire Research Laboratory... Vol. E. 21. Towards Industrialized Construction.. Modeling drying shrinkage of cement paste and mortar. Incertitudinea de măsurare... G.. Forsenic engineering moves forward. Davis A. 2000. 10. Şoimuşan V. pag. NISTIR 5742.. Boian Fl.A. No. Rodan Gh. Finn D. Aprilie 1995. Construcţii Civile şi Industriale. Gaynor R. October 2001. Garboczi E. NISTIR 6505.P. May 1992.. To limit the effects of drying shrinkage... 6.. 18. pag. Georgescu M. No. Rodan P. 2/2000. Sep-Oct. 3. Haecker C. Concrete mix and member design considerations.

pag. Ilinoiu G. Under the microscope. Quality of concrete. Nr. 30-34. March 2003. 10-14. 5-6. Ilinoiu G. Voiculescu D.. Construcţii Civile şi Industriale Anul III. 30. pag. 2003. 2.. 23. ISSN 1454 – 928 X. Placarea elementelor din beton armat cu ţesături din fibre de carbon. 2003. Ilinoiu G. Voiculescu D. 26. pp. ISSN 14538423. Buletin AICPS (2001). ISSN 1410-9530.. June 2001. 27. Junie 2002. 41 Mai 2003. Dimensi Teknik Sipil. Ilinoiu G. Tehnică şi Tehnologie. Michael L. pag. 40. Gelivitatea betonului. 114-120. 1. Nr. 24... 37-43.. 1.. Anul V. 33 August 2002. Criterii de realizare a conformităţii betoanelor. no. Permeabilitatea betonului. Ilinoiu G. 18-24. 28. 51.. Ilinoiu G... decembrie. Caracteristici structurale si de compozite ale cimentului Portland. Glenn R.BIBLIOGRAFIE GENERALĂ 22... 31-32. 42. 33. Verificarea nedistructivă a calităţii lucrărilor de beton şi beton armat folosind procedeul radiografic cu raze gama. Construcţii Civile şi Industriale.. Nr. pag. ISSN 14538423. 48 Decembrie 2003. Construcţii Civile şi Industriale Anul IV. Mai 2002. 38-39. Construcţii Civile şi Industriale. Ilinoiu G. 49-55. Ilinoiu G. Ilinoiu G. pag. pp. Amestecarea mecanică a componenţilor betonului. 3. pag. pag. 2/2003. pag. pag. Mauro J. Calitatea betoanelor. 37. 39 pag. 5. 152 . 71. Construcţii Civile şi Industriale Anul III. Concrete Mixing Methods and Concrete Mixers: State of the Art. Revista Asociaţiei Inginerilor Constructori Proiectanţi Structuri. 24. Asigurarea calităţii.. 38.. Noi concepte in studiul si cercetarea maturităţii betonului. Nr.. Indonesia. Nr. Anul IV. Criterii de măsurare a conformităţii betoanelor. pag. Construcţii Civile şi Industriale Anul IV. 25. 38-40. Aprilie 2004. Construcţii Civile şi Industriale Anul IV. Ferraris C. Modelarea incertitudinilor de măsurare a calităţii betoanelor. Vol.. 39. Revista Asociaţiei Române a Antrepenorilor de Construcţii.. Nr. Ilinoiu G. 2003. 6. Ilinoiu G. L. Construcţii Civile şi Industriale Anul IV. Construcţii Civile şi Industriale Anul IV. 391399. Nr. Modelarea incertitudinilor de măsurare a calităţii betoanelor. 6-10. Study on Code NE 012-99. pag. Nr. Placarea elementelor structurale din beton armat folosind ţesături din fibre de carbon. Studiu asupra Normativului NE 012-1999. Abordarea conceptuala a lucrărilor de reparaţii si consolidări ale elementelor de construcţii. Asigurarea si controlul calităţii lucrărilor de construcţii. pag. 43-54. 11-15. Ilinoiu G.. Nr. Ilinoiu G. pag. 106. 36. Nr. Antreprenorul (2001). 45. Martie 2003. 36-37... Construcţii Civile şi Industriale Anul IV. 26... Nr. Buletin AICPS. B. 64-65. Nr. Buletin AICPS (2001). 30. 38-40. 2. pag. Ilinoiu G. Nr. March-April 2001. Ilinoiu G. 34.. Construcţii Civile şi Industriale Anul IV. Amestecarea mecanică a componenţilor betonului.. Nr. 14-20. Ilinoiu G. 18-21. S. Ilinoiu G.. Tehnică şi Tehnologie. pag. Ilinoiu G. Nr. 12-14. pag. 44 August 2003. ISSN 1454-928X (republicat). Nr. decembrie 2001. pag. Optimizări parametrice ale criteriilor de conformitate a clasei de rezistenta a betoanelor. Anul II. Nr. 39. Martie 2003.. Verificarea calităţii betoanelor prin măsurare. Ilinoiu G. Vol. 31. Ilinoiu G. Ilinoiu G... 31. Journal of Research of the National Institute of Standards and Technology. Construcţii Civile şi Industriale Anul IV. Construcţii Civile şi Industriale Anul IV. 16-22. 41. 32. 3/2003. octombrie 2001. AICPS. pag. Budan C-tin. Kelly P. 16-21.. Feodor S. 29.F. no. B. Nr. 40 Aprilie 2003. Nr. 43. 46 Octombrie 2003. pag. Durabilitatea betoanelor. 35. Testing hardened concrete using the maturity concept. No. Revista Asociaţiei Inginerilor Constructori Proiectanţi Structuri. Construcţii Civile şi Industriale Anul IV. Research Center of Petra Christian University.. 20-22. Civil Engineering. 36. 22-24 44. Anul III. Ilinoiu G.

Hydration of Portland Cement: The Effects of Curing Conditions. 8. 53. Proceedings. Betoane speciale III – Betoane de înaltă performanţă.. Teodorescu M. pag.. Teodorescu M. Antreprenorul Nr. Structure. Swenson E.. Nr.-33. Teodorescu M. Aditivii superplastefianţi . 61. 50.. Concrete conformity: A study of ENV 206 and NBN B15. Teodorescu M. Phan L. pag. Teodorescu M. Reston.. 153 . Teodorescu M. Anul I... Teodorescu M.. Ilinoiu G.. Antreprenorul (1999). 60.. Carino N. 58. Iunie 1999. Antreprenorul (2000).. D. Chang.. 26-29. Antreprenorul (2000). Antreprenorul (2000). Washington. 64. Snyder K. Antreprenorul (2000). Nr. pag. 33-36. April 2001. 54. 3. Mineral admixtures for concrete... Germany. Vol. Mason T. No.... Sisteme de protecţie a elementelor de construcţii care utilizează materiale pe bază de polimeri.BIBLIOGRAFIE GENERALĂ 46. Veitas R. March 2001. Ilinoiu G. pag. 55. Nr. Building and Fire Research Laboratory National Institute of Standards and Technology Gaithersburg. Teodorescu M. ACI Materials Journal. NISTIR 6726. Teodorescu M. pag.6. Antreprenorul (2000). pag.E. 2001.. September 23-27. 501-534.. Antrepenorul 4/2003.J. Stutzman P.J. Budan C-tin. Protecţia anticorozivă a armăturilor II – Sisteme de protecţie contra coroziunii. Process Technology of Cement Manufacturing. 36-38. 59.P. Cement and Concrete Research. Antrepenorul 3/2003. Düsseldorf. Phan L.. 2002. Bentz D.. 99-M8. pag. 8. The impact-echo method: an overview. 56. K+ and Na+ concentrations. 8-9. Nr. 54-66. 2003. 3. Volume 2.. Carino N. June 1997.P. Ilinoiu G.J. 52. Keen B. Ilinoiu G. 47. 32-34. Betoane preparate cu aditivi superplastifianţi. 5 (1998). 20. Nr. Haecker C. 14-16. Prediction of Cement Physical Properties by Virtual Testing. 10 th International Congress on the Chemistry of Cement Proceedings. 53-63. T. Pregătirea suprafeţei suport a elementelor din beton pentru reparaţii. 51. 793-798..A. Mechanical properties of high-strength concrete at elevated temperatures. pag.P.. Structure. 48. 36-37. Peter C. 39-41. 18 p. May 21-23. Ghent. 49. Virginia. Betoane speciale II – Betoane armate cu fibre. 4. 43-45. Ilinoiu G.. Building and Fire Research Laboratory National Institute of Standards and Technology Gaithersburg. Carino N. Budan C-tin. CBD-116. 62. Ilinoiu G. pag. 0. Antreprenorul (2000)... 37-38. Ilinoiu G.E. 63. 43-45. Utilizarea cimenturilor in construcţii o chestiune de profesionalism (II). 57. 7 (1999).C.J. 5. Teodorescu M.. Feng X. Teodorescu M. Antreprenorul Nr. pag. June 2003. Structural Inspections. Estimating the electrical conductivity of cement paste pore solutions from OR-. pag. 6-7.. pag... Stutzman P. Ilinoiu G. Teodorescu M. Ilinoiu G.. MD 20899-8611 USA.. . Protecţia anticorozivă a armăturilor I – Fenomenul de coroziune al armăturilor de oţel. December –January 2002. 67. Taylor P. Proceedings of the 2001 Structures Congress & Exposition. pag. Durability of concrete under winter conditions. T. Nr. Revista “Construcţii Civile şi Industriale”. Ilinoiu G. pag. pp. 14-16. Teodorescu M. 7. Feng X. Snyder K. pag 26-27. Sweden..A. Nr. A time for chalange. Ilinoiu G.. D. 1. Nr. G. C.o necesitate pentru România... Ammar C. 2. pag. Antreprenorul (2000). Protecţia anticorozivă a armăturilor III – Controlul coroziunii. 66. Verificări efectuate de către executant în cadrul controlului calităţii betoanelor. American Society of Civil Engineers. Effects of Test Conditions and Mixture Proportions on Behavior of High-Strength Concrete Exposed to High Temperatures..... 1991. 2001. pag. Betoane speciale I – Betoane polimerice. Nr. MD 20899-8611 USA.. Proceeding of the Second International RILEM/CEB Symposium. Bentz D.. 68. Utilizarea cimenturilor o chestiune de profesionalism. Fifth International VDZ Congress. COMUNICĂRI ŞTIINŢIFICE 65. Editor.

Number 6 November– December 1997. and Balch. Olson. Dimensi Teknik Sipil..-Feb 1998. ACI conference. 105112. ISSN 1410-9530. D. no. Jalinoos.. Procedee de verificare a calităţii betonului prin măsurare. 72. 85.BIBLIOGRAFIE GENERALĂ 69. 14.. Bulletin AICPS (2001). Indonesia. F.D. 3. Proceedings of the 2001 Structures Congress & Exposition. Tyler.M. Florida.. Jalinoos. Quality of Concrete. Bucureşti. Calitatea betoanelor. 114-120. 79. Lew H. Uncertainty and Dimensional Calibrations. 154 . Peter C. Sala Palatului. Nr. 103. 88. Acoustic tomography for QNDE of structural concrete. Metrological timelines in tracebility. 80. Study on Code NE 012-1999. ISSN 1454-928X. The maturity method: from theory to application. September 2001. 2. Ilinoiu G.. Vol. Jalinoos. Bucureşti. Vol. pag. 1. NSF. Al XIV-lea Congres Naţional AICPS. Facultatea Gelsenkirchen. L. Dawod A. 73. Bucureşti. 85-91. Potorac B. M. Al XIV-lea Congres Naţional AICPS. 76. 74.. 84. 4/2003 – 1/2004. Sala Palatului. Chişinău. Olson. 14 Mai 2004.Fenomene Specifice şi Principalii Factori care contribuie la îmbunătăţirea comportării pe timp friguros. M.. ISSN 1410-9530.. Studiu asupra Normativului C 16-1984 privind realizarea pe timp friguros a lucrărilor de construcţii.. Quantitative Nondestructive Evaluation (QNDE) Proceedings. 3. 5. F. Deteriorarea prin îngheţ-dezgheţ a betoanelor .. no. 77. no. 81. F. D. 141 (1998). Indonesia. H. Concrete maturity index determination. 1994. 260-265. Ilinoiu G. 83. 4/2003 – 1/2004. Ilinoiu G. Ilinoiu G. 2001. 2001. Ilinoiu G. Number 2. Ilinoiu G.. Budan C-tin. 37-43. pag. Decision making modeling of concrete requirements. Sala Palatului. Dimensi Teknik Sipil. no. Doiron T.Ştiinţifică Jubiliară -Tehnologii Moderne în Construcţii. pp. Aouad.Fenomene Specifice şi Optimizarea Proiectării Tehnologice a Compoziţiei Betonului.. Uncertainty Analysis for Angle Calibrations Using Circle Closure. Aouad. 2. Frenz H. American Society of Civil Engineers. 24-26 Mai 2000. Al XV-lea Congres Naţional AICPS. Research Center of Petra Christian University.. Indonesia.. Comunicare ştiinţifică. 14 Mai 2004. Permeabilitatea betonului .. Vol.. ISSN 1454-928X.S. March–April. Guner A. Al XIV-lea Congres Naţional AICPS.. Journal of Research of the National Institute of Standards and Technology. 164-170. Reston. 2003.. Ultrasonic crosshole and crossmedium tomography for the detection of defects in structural concrete. Stoup J. Aspecte Privind Amestecarea Mecanică a Componenţilor Betonului. Nr. 103.C. Varianta a-3-a.. 82. Journal of research of the National Institute of Standards and Technology. Volume 102. Proceeding of the Second International RILEM/CEB Symposium. September 2001.. Journal of Research of the National Institute of Standards and Technology. 2. Orlando. 1.. Bucureşti. Calulul impreciziei de măsurarepentru procedeele mecano-tehnologice de verificare. 70. F. Carino N. 1995. Ilinoiu G.. High speed ultrasonic tomography for the detection of flaws in concrete members. F. 14 Mai 2004. 87. Editor. 75. pp. Sala Palatului. 71. A. Washington.. Republica Moldova. Testing hardened concrete using the maturity concept. Estler W. Decision making modeling of concrete requirements. 19 p. ISSN 1454-928X. Research Center of Petra Christian University. L. D. Function of control standard in optimized mix design of concrete. pag. D. SELC XV Piatra Neamţ Octombrie 2003. Dimensi Teknik Sipil.D. Jan. Studiu asupra Normativului NE 012-1999. L. pag.. ISSN 1454-928X.. Ghent. Vol. Symposium on the Application of Geophysics to Engineering and Environmental Problems (SAGEEP). Rasberry S. Iowa State University.. Conferinţa Tehnico . Ilinoiu G.J. May 21-23. 3. 8-12. Ehrlich C. Buletin AICPS (2001).Olson. Research Center of Petra Christian University. Vol. 86.. Ilinoiu G. pag. 14 Mai 2004. Nr. 1991. March 2003. Virginia. Chang. 78. Ilinoiu G. Nr. 1995. Ilinoiu G...

95. Cluj-Napoca România. Journal of Research of the National Institute of Standards and Technology... Agent R. 1991. 1996. 367-376. Universitatea Tehnică a Moldovei. Methods of treatment for concrete substrate preparation.P. Sack. Ghent 1991. Chişinău. Engineering Conferences International. 491-500. Proceedings. Nov... Forecasting the condition of a reinforced concrete structure under corrosion. London University. August 10-14.. Washington DC.. 103. Eberhardt K. Estler W. R. Use of a combined acoustic impact echo and crossmedium tomography methods for defect characterization in Concrete civil structures. Measurement of Water Transport from Saturated Pumice Aggregates to Hardening Cement Paste. Advances in Cement and Concrete. 106... Quality Control of Concrete Structures. 97. 1995. The Influence of the Atmosphere on Curing Concrete Temperatures and Maturity. Olson. Quality control of concrete structures. 2001.. 1. 114-116. Structural Faults and Repair Conference. Engineering Conferences International.Ştiinţifică Jubiliară. University of Dundee. Ghent June 12-14. Contributions of NIST/NBS Researchers to the Crystallography of Construction Materials. Symposium IABSE San Francisco. 106. 5. Vol. F.BIBLIOGRAFIE GENERALĂ 89. CĂRŢI 107.. 247-250. Proceedings of Second International RILEM/CEB Symposium. Guidelines for Expressing the Uncertainty of Measurement Results Containing Uncorrected Bias. Bentz D. Proceedings. September 8-10.S.D. . 491-500 pp. Kovler K. Conferinţa Tehnico . Simon M. 10-14. Sorption of water in mortasr and concrete.A. 155 .. Proceeding of the Second International RILEM/CEB Symposium. Keith. A. Vol. Proceedings of the second international workshop on EGS.... Raharinaivo A.. pag. Analiza procesului de amestecare în malaxoare. T.. Fronsdorff G. 577-585.F. Nr. Sept. 101. 1997.. Editura Tehnică. Proceedings of the 4 th Materials Engineering Conference. Non-destructive testing in the quality control of buildings: Why. Kauw V. Grimaldi G. Dumitrescu D. pag. No. 1995. 2003. Jun Z.. 1992. 104. 96. Advances in Cement and Concrete. Postelnicu T. Basic Concepts for conformity control of concrete. Quality control of concrete structures. Facultatea de Construcţii.. Mathematics modeling of the concrete thermal regime. 98. Phillips S. August 10-14.. Werner M. Steven. L.. Valeriu L.... Nelson L. Leschinsky A. Lange D. pag. manifested in control. CO. Mai 2000. 8-12 August 2000.. 2. No. Martys N. Japan. what and how?. 17. 92. Calculation of measurement uncertainty using prior information. Proceedings of the second international RILEM / CEB symposium. 93.. Concrete Durability and Repair Technology Conference. Philips D. 94. Nov-Dec. 99. 1211-1216. pp. 89-99 pp. pag. Proceedings International Symposium 15-16 Oct.. S. 102.. 1995. 367-374. Proceedings. 103. Tsukuba. Advances in Concrete Mixture Optimization. Bentur A. Vol. 6. Scotland UK. M. Breugel K.. pag.. Levenson M. 1051-1061. Concrete no uniformity. Nov-Dec.. Ferraris C. Great Britain. Jalinoos. 1999. 439-448. 105. Cambridge. Eberhadt R. Copper Mountain. 91. 90. Journal of Research of the National Institute of Standards and Technology.D. Volume 102.. Shengli N. S. Lura P. Teodoru G.. Wojcik G. Interpreting Shewhart Charts. Tehnologii moderne în construcţii.. 1998. Vol. Liuxing H. 6. Ghent. Symposium IABSE San Francisco. 2003. pag. Taerwe L. Snyder K. 100.-Oct. Îndrumător pentru calculul şi alcătuirea elementelor structurale de beton armat. Stutzman P.. 1993. CO. E &FN SPON. No. Journal of Quality Technology. 2003. Materials for the New Millennium Conference. 1991. EGS4 Simulation of Compton Scattering for Nondestructive Testing. Journal of research of the National Institute of Standards and Technology. 2003. Y. Copper Mountain. Trelea A. Proceedings of the Second International RILEM/CEB Syposium.

1995... Editura Tehnică. Ilinoiu G. 1965. 141. Tudor A.. 143. Editura UTCB.. USA. Buchaman I. Mitchell’s Building Series...C. Dima S. Bucureşti. Dalban C..J.... Bucureşti. Editura Impuls. Andres C. 2003. Popa E. 123.. Ingineria proceselor de construcţie.. Betoane de ultra înaltă performanţă.. 110. 122. 1981.J. Longman Scientific and Technical. 111. K. Precast/Prestressed Concrete Manual. Longman Scientific and Technical. 117.. Dean Y. Editura Style. Editura S. Iureş L. Vescan V.. Editura Orizonturi Universitare.. 129. Iacobescu A. Iunie 1998. COCC. Rezistenţele şi deformaţiile betonului. Tehnică. 126.... P. Principles and Practices of Heavy Construction. Editura ICB. Editura ICB... Editor 19/1-68 pp.C. Ilinoiu G. Division of Materials Frankfort Kentucky. Principles and practices of commercial construction. Ghidul şi programul de calcul cadru al responsabilului cu urmărirea în exploatare a construcţiilor. Metoda Taguchi.... 136. 125. Prentice Hall. Editura UTCB. 1989. 623-678. Editura Gh. 1971. Materials Technology.. Mîrşu O. Cartea fierarului betonist. Suman R. Asachi Iaşi. 2003. L. 139. Mehta. Carino N. Construcţii cu structură metalică. Timişoara. Editura Academiei Fortelor Terestre. Teză de doctorat. Dobre R.. UTCB. Arcan M. Florea N. 1994.. Fizică. COCC. Cadar I. Beton armat. transportul şi punerea în operă a betoanelor. Redactarea I.A. Tehnologii moderne. Boca Raton.. Editura S. Carare T. 142. Asigurarea calităţii în construcţii.. 1988. Epure L. 145. Editura Tehnică. 115. Referat de doctorat.. Buchaman I. 1977. Manualul Inginerului: Fundamente. Pearson Education Ltd. Editura Tehnică. Domşa J. Building site works. 137. Filimon I. 2000. Alexis J. 1988.. 131. Construction Project Engineering. Bucureşti. Hutte. 7-17. 1999. Iunie 1998. Editura Orizonturi Universitare. CRC Press. Tehnologia lucrărilor de construcţii. 156 . 146. Încercarea construcţiilor. Materiale de construcţie.A.. Dumitrescu G.. beton şi beton armat. 2002. 1977. Carino N. 144. Levai St. Badea C. 2000. Construction project management. Jebelean E. Timişoara... COCC S. Ghibu M. 113. ICECON. Controlul calităţii linaţilor.BIBLIOGRAFIE GENERALĂ 108. Ed. Detroit. Bob C. Materiale de construcţie. Proceduri privind asigurarea calităţii lucrărilor pentru prepararea.. Andres C. Otel A. COCC S. 116.A. 1997. Ghid pentru programarea controlului calităţii executării lucrărilor pe şantier. 2000. Construction Technology.. Nondestructiv testing of concrete: History and Challenges. C.. Petrescu M. 1999. 130. Crăciunescu L. Fl. Chapter 19.. UTCB. Editura Institutului Politehnic Cluj-Napoca. Concrete Technology Past present and Future. Tertea I. Moga A. Gould F. 1988.. 1998. Pearson Education Ltd.. Făcăoaru I. Chudley R. 1999. pag. 135. 133. K. Tehnologia Materialelor. E. Oxford University Press. Nondestructive Test Methods. 1996. 114. Timişoara.. Chimie şi materiale de construcţii pentru instalaţii.. 2003. 134. Avram C. Contribuţii la implementarea unor tehnologii şi procedee tehnologie moderne pentru protecţia şi consolidare elementelor de construcţii. Serbescu C. Gheorghiu N.. Ilinoiu G. 124. Analize de calitate şi performanţă. American Concrete Institute. Editura Orizonturi Universitare. 121. England. 140. Fulletron R. Advanced Construction Technology. Popa E. Cement & Concrete Association of Australia. 138. COCC S.. Nawy. 1998.. ACI SP 144-30. Editura ConsPress Bucureşti. 128. 132. 1984. Editura S.. Editura ConsPress Bucureşti. 1980. USA. Concrete Construction Engineering Handbook. Chudley R.. MI... Building organization and procedures. 1997. pag. 120. 2003. substructure and plant. COCC. Tudor C. Aplicarea conceptului de calitate la realizarea lucrărilor de zidărie. 1999. 118. Pearson Prentice Hall. Joyce N.. Giuşcă N.. Level 1. 1998. 109. 2004. 1997. 127. 2004. mortarelor şi betoanelor. Bălan S. Department of Highways. The housing concrete handbook. Ilinoiu G. E. Crăciunescu L. Editura Tehnica 1986. M. Axinia P. 2002. Forster G. Lucrări practice. Construction Engineering. 119. Editura Tehnică... Commonwealth of Kentucky Transportation Cabinet..C. Metodologie pentru asigurarea cerinţelor de calitate ale construcţiilor pe durata derulării lucrărilor de construcţii. Chesaru E. Râmniceanu V. Editura Tehnică.. Prentice Hall.. 112.. Smith R. Ed.. 1999. Avram C.

Editura McGraw-Hill Inc. Janes M.. Editura Tehnică.. Canada. 1987. Carino N.. 180. Lexicon de materiale tehnologice pentru industrie şi construcţii. Report ME 85-03. 156. Încercările mortarului. Experimentarea şi monitorizarea structurilor din beton armat. Voiculescu M.. 152. Journal of Materials Science Letters. 2000 154. Simion Al. Popescu P.. Bucureşti. La Londe W. eds.. 1997. Dept. L.. 151... Ghibu M. Neagu G. 2001. Epoxy impregnation of hardened cement for microstructural characterization. Prepararea betonului. 153.... Mecanizare – Acţiuni noi pentru asigurarea calităţii lucrărilor de beton. Bucureşti. 160. pp. Nunnally S. 83-87. Popaescu A. 173. U. Teodorescu M. Popescu P. Editura Tehnică. Calitatea şi siguranţa construcţiilor.. Editura Tehnică. Suman R. M.BIBLIOGRAFIE GENERALĂ 147. Popa R. Quality planning and analysis. Ionescu I.. Proprietăţile şi tehnologia betoanelor.. Lungu D. 148. Tehnologia lucrărilor de construcţii. Vol. Chesaru E.B. 1995. Bucureşti. betonului şi materialelor componente. Neville A. 174.. Editura Tehnica. Manning D.. vol. Construction Principles.. Editura Didactică şi Pedagogică. 1999. Manualul Inginerului din Industria Cimentului. s. Editura Tehnică. 178. Trends in building construction techniques worldwide. 2002.. pp. Bucureşti. Editura Fundaţiei România de Mâine.. Editura Tehnică 1983. 171. Betoane de înaltă performanţă. Pearson Prentice Hall. Compoziţia betonului. 176. DeHayes and D.. Execuţia lucrărilor de construcţii.. Nonconventional Concrete Technologies.Goanga A. Tehnologii moderne in construcţii. Ispas T.. pag. 161. Ştefănescu F. 159.. 158. Căpăţâţână Al. O nouă orientare în managementul calităţii: Şapte instrumente noi. 2002. Lucaci Gh. 168. Stutzman P. 1997.. Ontario Ministry of Transport and Communications. 1964.. Darie M. Tsicura A. Proprietăţile betonului.. Juran J. Degradarea construcţiilor. March 1999.. Concrete engineering handbook. 1989. 1988. pp. Construcţii.a. 181. Opriş S. Ionescu I. Meeks K. 169. M. Tehnologii moderne în construcţii.. Gheorghiu N. 632-634. Applications of scanning electron microscopy in cement and concrete petrography. Metode probabilistice în calculul construcţiilor. 2003. 8.G. Mihai Al. 165. 1989. 164. NISTIR 6295. Ghibu M. Mitonneanu H. Bucureşti... Editura UTCB. 62-87. Ilinoiu G. Etapele Calităţi: Demersuri şi Instrumente. Pop S. 150. Struble L.. 157.. Editura Tehnică.S. 1961. 167. Popescu V.. Studies and Documentation (CIB). 377-402. Materiale de construcţie.F. Nedelcu N.. Holt F... 157 . Belc Fl.. Bucureşti.. Teodorescu M. Pătărniche N.. Construction methods and management. Materiale compozite.. National Research Council. Suman R.. John Wiley & Sons Inc. Peştişanu C. Editura Fundaţiei România de Mâine. 177. 1994. Stark.E... Editura Tehnică. 1998. Editura ICB.. McGraw-Hill. Ghiocel D. Ispas T. Petrography of Cementitous Materials. Editura Tehnică. Perigord M. 1. Protecţiile anticorozive în construcţiile industriale şi civile. 1997.. 260-272. Oara C.. 1997.. Bucureşti 1982. Suman R. 2004. 179. Steopoe Al. 155.. New York 1993. pag. 163. 1-15. Editura Tehnică Bucureşti. Vierescu R. 1997. 166. Editura Didactică şi Pedagogică. International Council for Building Research. 1984.. 1996. Special report for CIB '89. Editura Tehnică. 1984. Construcţia drumurilor. Otel A. 172. 1993. Editura Tehnică.E. 1995. Gryna F. 1986.S. Editura Tehnică.. 149. Popa R. Ministerul Construcţiilor Industriale. The development of DART (Deck assesmsnt by radar and thermography. 175.. in ASTM STP 1215. Editura UTCB. 170. Simmons H. Tehnologia lucrărilor de construcţii. Editura Tehnică 1986. of Commerce.W. 187-215.. Materiale de construcţie.J. 162.. 1988.. Popa E. Curing of High-Performance Concrete: Report of the State-of-the-Art. Ivanov I. pag.. Editura Tehnică. Editura Tehnică.22. Materials and Methods.... UTCB. pag. Stutzman P. 120-138. Ştefănescu . Costescu I. S.W.

Ilinoiu G. Îndrumător pentru examenul de licenţa la disciplina “Tehnologia lucrărilor de construcţii” UTCB. 2004. DET NORSKE VERITAS. 213.. Fişe tehnice. Ilinoiu G. HG Nr. Northwestern University. 1979. FIŞE TEHNICE 193.. 261/1994 . 183. Editura Dacia. 2001. Oneţ T. Budan C-tin. 2002. Cluj. HG Nr. 595/1997 pentru completarea Regulamentului privind Elaborarea Reglementărilor tehnice în Construcţii pentru Componentele Sistemului Calităţii. 2001. 194.Regulament privind controlul de stat al calităţii în construcţii. 197. 191. 188.Of.Regulament privind conducerea şi asigurarea calităţii în construcţii. reparaţii şi consolidări. Tehnologia construcţiilor. Inc. Proqec. Zamfirescu D. SUA. ConsPress Bucureşti. Shah S. Fişe tehnice. Teodorescu M. Trelea A. Germania. M. Nicolescu L. 2002. Elveţia. Voigt Th. 195. Regulament privind Activitatea de metrologie în Construcţii. Tomografia de Hormigon Armado S. HG Nr. Tsicura A. Editura UTCB. Anglia.. Fişe tehnice. Verificarea calităţii construcţiilor de beton armat şi beton precomprimat.a. 199. WINGET. 192. USA. HG Nr. M. 273/1994 .A. Center for Advanced Cement-Based Materials. 196. 1. 1997. USA. 204. 399/1995 . 1997.. Humboldt Co. Anglia.BIBLIOGRAFIE GENERALĂ 182. 209. James Instruments Inc. 2002. Teodorescu M. Italia. 2004 CHUM.Regulament privind urmărirea comportării construcţiilor în exploatare. British Institute of NDT.. Moldovan V. 1996. 2004. 193/1994. 214. Fişe tehnice. Of. 272/1994 . Durabilitatea betonului armat. Fişe tehnice. 1998. 1982. LEGI 206. Fişe tehnice. Editura Tehnică. Fişe tehnice. intervenţii în timp şi postutilizarea construcţiilor. Longman 1996. 158 . Suedia. 2003 190. Editura Dacia. Durabilitatea Betonului. 2003. UTCB. 185. Illinois. Fişe tehnice. 187. 203.. 2003. 766/1997 . Fişe tehnice. Regulament privind Conducerea şi Asigurarea Calităţii în Construcţii. ş... 189.. Tehnologia lucrărilor de întreţinere. 186. Volumetric mixer standards of the volumetric mixer manufacturer bureau. Israel. 2004 Controls Ltd. Tertea I. 198. M.. 184. Yvonne D. Proiectarea compoziţiei betoanelor cu densitate normală. 207. Teodorescu M. Ilinoiu G. 2003. Fişe tehnice. 205. 212. Fişe tehnice... Anglia. Anglia.Regulament privind elaborarea reglementărilor tehnice în construcţii pentru componentele sistemului calităţii. Evanston. 208. 210. Argentina..... 2004. Budan C. HG Nr. 2000.. HG Nr. Elcometer Instruments Ltd. Gradul de maturizare al betonului. 595/1997 pentru completarea Regulamentului privind Elaborarea Reglementărilor tehnice în Construcţii pentru Componentele Sistemului Calităţii. Popa R... 2004. 201. 211. Anglia. Teodorescu. Flexcrete. Teoreanu I..Regulament pentru recepţia lucrărilor de construcţii şi a instalaţiilor aferente. Postelnicu T. 202. Cluj-Napoca.. Vol. 131/1995. Elba-Werk. HG Nr.. 766/1997 pentru aprobarea unor regulamente privind calitatea în construcţii. SUA. Barnagan & Associates. Ed.. HG Nr. 399/1995 pentru aprobarea Regulamentului privind Elaborarea Reglementărilor tehnice în Construcţii pentru Componentele Sistemului Calităţii. 2001. 200. Fişe tehnice. HG Nr.. Matrix Rom Bucureşti. NDT of Early Age Concrete with an Ultrasonic Wave Reflection Technique. Mitchell’s Materials Technology.

230. beton armat si beton precomprimat. 243.1R. 233. 1995. Curing of High Performance Concrete: Annotated Bibliography. MI. NE 003-97. 1046/1996 privind înfiinţarea şi organizarea Comisiei Naţionale de Atestare a Maşinilor şi Echipamentelor Tehnologice de Construcţii. 231. 222. Ghid de proiectare. Cod de practică pentru executarea lucrărilor din beton. C 54-81. 226. Asigurarea cerinţelor de calitate a construcţiilor printr-o mentenanţă eficientă a maşinilor de construcţii. Level 1. Legea Nr. Legea Nr. 228. Production. The Virtual Cement and Concrete Testing Laboratory Consortium. placing and compliance criteria. ACI 228. ACI Committee Report. 232. Guide of Concrete 309R-96 ACI Manual of Concrete Practice 1998.Structural Design of Precast and Prestressed Concrete for Offsite Prefabricated Construction of Hydraulic Structures. 240. 220. EC 1110-2-6052. 159 . Placing and Compliance Criteria. 242. elemente de construcţii şi produse destinate construcţiilor de a efectua încercări şi analize numai în laboratoare autorizate. C 30-72. 234. beton armat şi beton precomprimat. (Partea 1 – Beton şi beton armat). execuţie şi exploatare (urmărire şi intervenţii) privind protecţia împotriva coroziunii a construcţiilor de oţel. ACI228. MI.State-of-the-Art. Normativ pentru realizarea pe timp friguros a lucrărilor de construcţii şi a instalaţiilor aferente. ACTE NORMATIVE ŞI REGLEMENTĂRI TEHNICE 224. American Concrete Institute. 1:1993. In-Place Methods for Estimate Concrete Strength. 10/1995 privind Calitatea în Construcţii. 1990. 216. Part 2. SR ISO 8423+C1/1997. Part II – Materials and Construction. Legea Nr. HG Nr. 229. 50/1991. American Concrete Institute. HG Nr. 877/1999 privind obligativitatea furnizorilor de materiale. 225. production. 2001. HG Nr. 223. HG Nr. C 26-85. 236. NE 013-2002. NIST GCR 97-715. 245. NE 012-1999. 239. Cor. NISTIR 6962. 227. Farmington Hills. 241. Sequential sampling plans for inspection by variables for percent nonconforming (known standard deviation) and with the incorporation of Technical Corrigendum 1. Asian Concrete Model Code. Farmington Hills. 235. Practice code for the execution of prefabricated elements. GP 035-1998. Concrete performance. 237. C 16-84. republicata in 1997. Annual Report 2002.BIBLIOGRAFIE GENERALĂ 215. 244. 90/1996 privind protecţia muncii. Concrete Performance. 964/1998 privind aprobarea clasificaţiei şi a duratei normale de funcţionare a mijloacelor fixe. European Committee for Standardization. STAS 10107/0-90. ENV 206. privind Autorizarea Executării Construcţiilor. CECW-EI. Legea Nr. 238. Curing Concrete . 219. Draft of ENV 206. 90/1996 privind Protecţia Muncii. 2001. Instrucţiuni tehnice pentru încercarea betonului prin metode nedistuctive. 5th Draft 10/94. ISO GUIDE 34: 1996: Quality System Guidelines for the Production of Reference Materials. Euro-International Committee for Concrete-International Federation for Prestressing (CEB-FIP) The CEB-FIP Model Code 1990. 1998. Calculul si alcătuirea elementelor structurale din beton. 766/1997 pentru aprobarea unor reglementări privind calitatea în construcţii. ACI Committee Report 308. 137/1995 privind Protecţia Mediului înconjurător. Instrucţiuni tehnice pentru încercarea betonului cu sclerometrul Schmidt tip N. Legea Nr. 221. Nondestructive Test Methods for Evaluation of Concrete in Structures. 218.2R. Instrucţiuni tehnice pentru încercarea betonului cu ajutorul carotelor. Engineering and Design . 217.

1991. STAS 2386-1979. STAS 5440-1970. Verificarea reacţiei alcalii agregat. C 231-89. a construcţiilor civile şi industriale. 260. Îndrumător pentru diagnosticarea stării de degradare şi metode de remediere şi protecţie anticorozivă a elementelor din beton armat degradate prin coroziune în medii agresive pe bază de clor. compactităţii şi porozităţii betonului întărit.10. STAS 3622-86. Betoane de ciment. Instrucţiuni tehnice privind folosirea metodei semidistructive prin smulgere de pe suprafaţa de determinarea rezistenţei betonului în lucrare. Testing method. Normativ pentru verificarea calităţii şi recepţia lucrărilor de construcţii şi instalaţii. Încercări nedistructive ale betonului. 247. 256. Apă pentru betoane şi mortare. Tipul şi frecvenţa verificărilor calităţii materialelor şi a betoanelor destinate executării lucrărilor de construcţii. 251. Nondestructive testing of concrete with ultrasonic PulseEcho. Instrucţiuni tehnice privind încercarea în situ prin încărcări statice. STAS 1759-88. 253. Îndrumător pentru utilizarea dispozitivului FINT 2. STAS 4606-80. 257. prin metoda carotajului sonic. Norme privind cuprinsul şi modul de întocmire. Încercări pe betoane. Ghid pentru inspectarea şi diagnosticarea privind durabilitatea construcţiilor din beton armat şi beton precomprimat. nr. U 9/1996. C 236-91. 264. Instrucţiuni tehnice pentru determinarea rezistenţei betonului prin metoda nedistructivă combinată. STAS 3519-78. Agregate minerale uşoare. Determinarea rezistenţelor mecanice. C 167-77. PC-1/1990. 252.BIBLIOGRAFIE GENERALĂ 246. 278. STAS 1275-88. STAS 4606-1980. Determinarea rezistenţei betonului din lucrare prin smulgere din profunzime. C 222-85. Încercări pe betonul întărit. 1-2 / 1986. conform STAS 1336-80. 273. Cement concretes. a lucrabilităţii.85. 160 . Încercări pe betoane. C 214-83. 274. Determinarea contracţiei axiale a betonului întărit. REMR Technical note CS-ES-1. 270. STAS 2833-80. a conţinutului de agregate fine şi a începutului de priză. 269. Instrucţiuni tehnice pentru controlul calităţii betonului la construcţii îngropate. C 117-70. Încercări pe betoane. STAS 790-84. Normativ privind asigurarea cerinţelor de calitate a construcţiilor printr-o mentenanţă eficientă a maşinilor şi utilajelor de construcţii. Determinarea densităţii. 271. Agregate naturale grele pentru betoane şi mortare cu lianţi minerali. Verificarea impermeabilităţii la apă. Încercări pe betoane. Examinarea radiografică a materialelor metalice. Instrucţiuni tehnice privind utilizarea metodelor acustice prin şoc la controlul calităţii elementelor prefabricate. 248. Determinarea densităţii aparente. Determinarea rezistenţei la îngheţ-dezgheţ. 258. STAS 2414-91. constr. BC 8-1994 261. 262. 266. Condiţii tehnice generale de calitate. Metode de încercare. SR ISO 3951/1998: “Proceduri şi Tabele de Eşantionare pentru Inspecţia prin Măsurare pentru Procent de Neconformităţi”. 277. Determinarea conţinutului de aer oclus. 254. 267. STAS 1667-76. Classification. C 200-81. Defectoscopie cu radiaţii penetrante. Instrucţiuni tehnice pentru folosirea radiografiei la determinarea defectelor din elementele de beton armat. Bul. 268. Agregate naturale grele pentru mortare şi betoane cu lianţi minerali. C 205-81. 255. Natural heavy weight aggregate for concrete and mortars with mineral binding material. 259. STAS 6652/82. 263. 272. Instrucţiuni tehnice pentru folosirea radiografiei la determinarea defectelor din elementele de beton armat. Încercări pe betoane. C 244-93. completare şi păstrare a cărţii tehnice a construcţiilor. C 56 . 249. 265. Construcţii din beton. C 111-70. 250. STAS 5479-88. STAS 6606/86. 276. Încercări pe betonului proaspăt. 275. Încercări pe betoane. STAS 3518-89. C 129-71. STAS 1799-88.

306. SR ISO 9003/1995. Cements. 290. SR EN 196-4:95. Reference Concrete. SR EN 583-1:2001. STAS 6657/3-89. SR EN 45013:1992. PH-metrie. Cor. SR EN 196:3-97. 304. SR EN 196-2. Physical tests. Mixed plasticized additive for concretes. Model pentru Asigurarea Calităţii în Inspecţii şi Încercări Finale. Montaj şi Service”. STAS 8619-1988. Examinări nedistructive. 300. Indicatori pentru stabilirea calităţii imagini. Chemical analysis of cement. 312. Partea 2. Cements. Examinări nedistructive. Portland cement. 289. Model pentru Asigurarea Calităţii în Producţie. Partea 1. 283. Partea 3. SR ISO 8258/1998. Sampling procedures and charts for inspection by variables for percent nonconforming. SR 6232-96. reinforced concrete and prestressed concrete elements – procedures. SR ISO 7870/1999. 281. 287. SR 227-4. instrumentation and devices for characteristic geometry checks. Reglajul sensibilităţii şi al bazei de timp. IV and V. 302. 307. Producţie. Defectoscopie ultrasonică. 291. SR EN 583-4:2001. 294. Examinarea cu ultrasunete. Criterii generale pentru funcţionarea laboratoarelor de încercări. Methods of testing cement. Fişe de Control Shewhart. 311. SR ISO 9000/1995 –Partea 2. SR 1500-96. Examinări nedistructive. Concrete. 313. Defectoscopie cu radiaţii penetrante. SR ISO 9002/1995. STAS 8539-1991. Tehnica prin transmisie. Partea 1. 3: “Standarde pentru Conducerea Calităţii şi Asigurarea Calităţii”. STAS 8625-90. Ghid General şi Introducere. SR ISO 3951/98. SR 3011-96. Determination of strength. Determination of hydration heat. Setting time determination. STAS 9602-90. 161 . Condiţii tehnice de calitate. SR EN 583-2:2001. Examinarea cu ultrasunete. Examinarea cu ultrasunete. Examinarea pentru detectarea discontinuităţilor perpendiculare pe suprafaţă. Examinări cu lichide penetrante. Fişe de Control. Examinări nedistructive. Partea 4. Waterproofing additive cement mortars. 315. Cements. 293. Examinări nedistructive. SR 7055-96. Dezvoltare. Shewhart control charts. SR ISO 7966/1999. 296. 297. 317. 285. Physical tests. Determination of grinding fineness.BIBLIOGRAFIE GENERALĂ 279. Cements. type II. Principii generale. III. 310. Methods of testing cement. 314. SR EN 583-3:2001. White Portland Cement. Montaj şi Service. mineral admixtures and additives. Defectoscopie cu pulberi penetrante. SR 388-95. SR EN 571-1:1999. Methods of testing cement. Fişe de Control pentru Acceptare. 288. STAS 10137-1987. Acceptance control charts. 301. SR 227/5. Methods of testing cement.96. 303. SR 667-2001. 318. Defectoscopie cu pulberi magnetice. Examinarea îmbinărilor sudate prin topire. Determination of grinding fineness. SR EN 196:1-95. 284. 286. 319. 295. Specifications for manufacturing and testing. 308. 1:1993. 309. Principii generale. SR EN 196:6-94. SR EN 45001:1993. Sequential sampling plans for inspection by variables for percent nonconforming (known standard deviation) and with the incorporation of Technical Corrigendum 1. Cimenturi hidrotehnice şi cimenturi rezistente la sulfaţi.86. Examinarea cu ultrasunete. STAS 8573-78. Physical tests. SR ISO 8258/1998. SR ISO 8423+C1/1997. STAS 10214-1984. SR ISO 7966/1999. Usual composite cements. SR ISO 9001/1997: “Model pentru Asigurarea Calităţii în Proiectare. Criterii generale pentru organismele de certificare ce efectuează cerificarea personalului. Quantity determination of constituents. 282. Methods of testing cement. 298. Determination of setting time and soundness. 280. 316. Vocabulary. SR 227/2-98. Agregate naturale şi piatră prelucrată pentru lucrări de drumuri. 305. 292. 299. STAS 9552-1974.

Încercări pentru determinarea caracteristicilor generale ale agregatelor.Model for Quality Assurance in Production. ISO 9001: 1994. SR EN 933-5:2001. Partea 8: Aprecierea fineţii – Determinarea echivalentului de nisip. SR EN 933-8:2001. 341. 334. Slump test. SR EN 933-10: 2001.BIBLIOGRAFIE GENERALĂ 320. Tests on concrete watertightness. 335. Supply and Maintenance of Software.PART 1: Guidelines. Quality Systems . ISO 9000-3: 1991. Procent de cochilii în agregat. 326. Partea 4: Determinarea porozităţii filerului uscat compactat. 345. SR EN 1097-7:2001.PART 2: Generic Guidelines for the Application of ISO 9001. Încercări pentru determinarea caracteristicilor mecanice şi fizice ale agregatelor. SR EN 583-5:2001. Partea 5. Examinări nedistructive. SR EN 932-6. Quality Management and Quality Assurance Standards . ISO 9004-3: 1993. Installation and Servicing. 1999. Quality Systems – Model for Quality Assurance in Design. 347. SR EN 933-9:2001. Caracterizarea şi dimensionarea discontinuităţilor. 333. 327. Încercări pentru determinarea caracteristicilor geometrice ale agregatelor. Încercări pentru determinarea caracteristicilor geometrice ale agregatelor. ISO 9004-2: 1991. Quality Management and Quality System Elements . Quality Management and Quality Assurance – Vocabulary. ISO 9000-4: 1993. Încercări pentru determinarea caracteristicilor generale ale agregatelor. Partea 7. (Final Draft International Standard) Quality Management and Quality Assurance Standards . SR EN 1097-5:2001. Concrete consistency. ISO 9002: 1994. ISO 9003: 1994: Quality Systems . Încercări pentru determinarea caracteristicilor geometrice ale agregatelor. Partea 5: Determinarea procentului de suprafeţe sparte în agregat. 332. SR EN 933-7:2001. 337. Partea 2: Analiza granulometrică – Site de control.PART 4: Guide to Dependability Programme Management. 343. 348. Partea 1: Metode de eşantionare. ISO 8402: 1994. Quality Management and Quality System Elements . Development. 342. 322. Încercări pentru determinarea caracteristicilor geometrice ale agregatelor. 323. Încercări pentru determinarea caracteristicilor geometrice ale agregatelor. ISO 9812. 338. Partea 1: Determinarea rezistenţei la uzură (micro-Deval). Quality Management and Quality Assurance Standards . Examinarea cu ultrasunete. 331. 321. ISO 9000-2: 1993.PART 1: Guidelines for Selection and Use. 339. Încercări pentru determinarea caracteristicilor generale ale agregatelor. 330.PART 3: Guidelines for Processed Materials. Partea 6: Definirea repetabilităţii şi a reproductibilităţii. 162 . SR EN 1097-1:1998. Quality Management and Quality Assurance Standards . Încercări pentru determinarea caracteristicilor mecanice şi fizice ale agregatelor. 344.PART 2: Guidelines for Services. Partea 10: Aprecierea fineţii – Determinarea granulaţiei filerului (cernere în curent de aer). 336. 1994. Installation and Servicing. 329. ISO 9004-1. 328. Încercări pentru determinarea caracteristicilor generale ale agregatelor. Partea 9: Aprecierea fineţii – Încercare cu albastru de metilen. ISO 7031. SR EN 932-1. ISO 9002 And ISO 9003 (REVISION OF ISO 9000-2: 1993). 340.PART 3: Guidelines for the Application of ISO 9001 To the Development. SR EN 932-3:1998. Determinarea conţinutului de elemente cochiliere. ISO 9000-1: 1994. Quality Management and Quality System Elements .Model for Quality Assurance in Final Inspection and Test. 325. Partea 7: Determinarea masei volumice reale a filerului – Metode cu picometru. Quality Management and Quality Assurance Standards . Partea 3: Procedură şi terminologice pentru descrierea petrografică simplificată. SR EN 932-3:C1. ISO/FDIS 9000-2. 346. Partea 3: Procedură şi terminologice pentru descrierea petrografică simplificată. Încercări pentru determinarea caracteristicilor geometrice ale agregatelor. ISO 9002 And ISO 9003. Partea 5: Determinarea conţinutului de apă prin uscare în etuvă ventilată. 324. SR EN !097-4:2001. dimensiuni nominale ale ochiurilor. SR EN 933-2:1998.PART 2: Generic Guidelines for the Application of ISO 9001. Production.

PART 4: Guidelines for Quality Improvement. partea D. 352. 350. CEB – FIP / 1990. Tehnologia Betonului. ENV – 206. Beton – nivele de performanţă. ISO 9004-4: 1993. Ghid pentru Selecţie şi Utilizare”. 163 . Partea 1: “Standarde pentru Managementul Calităţii şi Asigurarea Calităţii.BIBLIOGRAFIE GENERALĂ 349. 351. Quality Management and Quality System Elements . nr. punere în operă şi criterii de conformitate. producere. EUROCOD 2 – “Calculul şi alcătuirea structurilor din beton”. SR ISO 9000/1996. 205.

8 x 102 daN 1 mm Hg = 1 Torr = 1.3224 Pa 1oC = (1oF-32)x5/9 1 CP = 0.735499 kW Newton (N) = kg m/s2 = kilograme x 9.TABELE DE CONVERSIE TABELE DE CONVERSIE 1 m = 1650763.8 N/cm2 = 0.4 mm (valoare exactă) 0.80665 N m = 9.80665 Pascal (Pa) = N/m2 1 secundă = durata a 9192631770 perioade ale radiaţiei corespunzătoare tranziţiei între cele două nivele hiperfine ale stării fundamentale a atomului de cesiu 113 164 .80665 Pa 1 Torr = 1.73 lungimi de undă în vid ale radiaţiei care corespunde tranziţiei între nivelele 2p10 şi 2d5 ale atomului de kripton 86 1 in = 25.0980665 mbar = 9.80665 N (valoare exactă) 1 kgf m = 9.80665 W 1 kgf / cm2 = 0.333224 mbar = 133.80665 Pa s 1 kgfm / s = 9.980665 bar (valoare exactă) 1 kgf / cm2 = 1 at = 0.333224 mbar 1 bar = 9.1 daN/cm2 = 1 MPa = 1 N/mm2 1 kgf = 9.098 N/mm2 = 9.980665 x 10 5 bar 1 kgf / m2 = 1 mm H2O = 0.80665 J 1 kgf s/m2 = 9.

PREFIXE SUBMULTIPLII ŞI MULTIPLII ALE SI PREFIXE . DE UNITĂŢI DE MĂSURĂ Nr. crt. 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 Prefixe E (exa) = 10 18 P (peta) = 10 15 T (tera) = 10 12 G (giga) = 10 9 M (mega) = 10 6 K (kilo) = 10 3 h (hecto) = 10 2 Da (deca) = 10 1 d (deci) = 10 -1 c (centi) = 10 .2 m (mili) = 10 -3 μ (micro) = 10 -6 n (nano) = 10 -9 p (pico) = 10 -12 f (femto) = 10 -15 a (atto) = 10 -18 165 .SUBMULTIPLII ŞI MULTIPLII ALE S.I.

Π ρ. Ζ η.LITERE GRECEŞTI UTILIZATE LITERE GRECEŞTI UTILIZATE Nr crt. Θ ι. Λ μ. Ε ξ. Γ δ. Μ ν. Κ λ. Ι κ. Η θ. Ν π. Ω 166 . Β γ. 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 Litera Alfa Beta Gamma Delta Epsilon Zeta Eta Teta Iota Kappa Lambda Miu Niu Pi Ro Sigma Fi Omega Simbol α. Φ ω. Α β. Δ ε. Ρ σ. Σ φ.

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->