CONTROLUL CALITĂŢII BETOANELOR
Octavian George Ilinoiu

Prima Ediţie -Bucureşti 2004-

PREFAŢĂ

PREFAŢĂ

Calitatea materialelor de construcţii şi a construcţiilor, se asigură şi se controlează prin aplicarea unui Sistem al Calităţii instituţionalizat, care funcţionează la nivelul întregii ţări. Sistemul calităţii existent în construcţii determină, prin pârghiile de care dispune, toţi factorii implicaţi în activitatea din acest domeniu (cercetarea, proiectarea, producătorii de materiale de construcţii, executanţii construcţiilor, instituţiile de inspecţie şi control, laboratoarele de specialitate etc.), să aplice prevederile legale (Legile, Standardele, Normativele, Regulamentele, Instrucţiunile, Manualele de Calitate ale firmei etc.), pentru ca produsul finit – construcţia- să îndeplinească integral cerinţele de calitate precizate în proiect, reglementările tehnice specifice fiecărei lucrări şi cele ale beneficiarului. În acest context, cartea Controlul Calităţii Betoanelor, autor şef lucr. univ.dr.ing. Octavian G. Ilinoiu vine să completeze şi să actualizeze informaţiile referitoare la metodele şi procedeele de control al calităţii, cu precădere cele din domeniul betonului şi a materialelor componente ale acestuia. Dezvoltarea aspectelor de calitate dominante din sfera betonului şi componenţilor săi este motivată de: - utilizarea betonului şi betonului armat, cu o foarte mare pondere, în executarea structurilor de rezistenţă a construcţiilor; - dependenţa rezistenţei, stabilităţii şi durabilităţii construcţiei de calitatea structurii, respectiv betonului; - multitudinea factorilor de influenţă asupra calităţii betonului determinată de varietatea şi de variabilitatea caracteristicilor componenţilor; - influenţa factorilor tehnologici şi a condiţiilor de mediu asupra calităţii betonului. În abordarea aspectelor de calitate, autorul a luat în considerare, printre altele, motivaţiile de mai sus ce presupun – şi evidenţierea unor aspecte de fond, inclusiv teoretice, care influenţează major proprietăţile tehnice – ale materialelor de construcţii analizate. Ca urmare, în cazul primelor capitole ale lucrării sunt prezentate materialele componente cu principalele lor proprietăţi şi influenţe asupra betonului proaspăt şi întărit, precum şi consecinţele negative folosirii de materiale neconforme calitativ. În acest sens menţionăm: aspectele de durabilitate tratate în capitolul 1; caracteristicile de compoziţie ale betoanelor, caracteristicile şi proprietăţile cimenturilor, agregatelor şi aditivilor (cap. 2); principalele proprietăţi ale betoanelor proaspete şi întărite, determinările şi încercările ce se efectuează asupra betoanelor (cap. 3); prepararea betoanelor şi factorii care influenţează calitatea amestecului (cap. 4). Capitolul 5 conţine consideraţiile generale asupra calităţii lucrărilor de construcţii, cu referire la necesitatea asigurării controlului asupra calităţii, efectele unei calităţi deficitare de realizare a unei construcţii şi organizarea generală a controlului calităţii. O parte însemnată şi extinsă a lucrării este reprezentată de cap. 6 – Controlul nedistructiv a calităţii lucrărilor de construcţii. Capitolul prezintă atât metodele, să le spunem II

nivelul ştiinţific ridicat şi calitatea de ansamblu elevată a acestei lucrări o face interesantă şi atrăgătoare atât pentru cei care doresc să se informeze şi să cunoască mai adânc problemele de bază ale betoanelor. cât şi pe cele moderne cunoscute. cât şi determinarea diferenţelor caracteristicilor şi performanţele tehnice ale acestora. Titlurile lucrărilor.PREFAŢĂ tradiţionale. Importanţa şi bogăţia de informaţii în domeniul abordat.dr. Radu Popa Bucureşti. fotografii. 2004 III . tabele. dar aplicate la noi într-o măsură mai mică datorită. mai ales. studiate de autor. ceea ce a permis actualizarea aspectelor legate de calitatea materialelor şi ilustrarea exemplelor cu o parte de grafică.ing. Prof. bine cunoscute şi aplicate la noi. reprezintă şi o sursă de informare în vederea aprofundării subiectului de către specialiştii care lucrează atât în proiectare. precum şi studenţii facultăţilor de construcţii. cât şi altor materiale. dificultăţilor financiare în procurarea aparaturii necesare. scheme – nouă. univ. Prezenta lucrare este elaborată pe baza unui vast şi valoros material bibliografic autohton şi străin. cât şi în execuţie în domeniul construcţiilor.

SUA APA. De asemenea. Canada IV . Canada Canadian Building Digest . SUA Building Science Insight . autorul mulţumeşte pentru asistenţa şi sprijinul acordat. în documentare prezentei cărţi. V. Germania Elcometer Instruments Ltd. instituţii.ASCE..MULŢUMIRI MULŢUMIRI Mulţumesc. Northwestern University. Germania Boral Materials Technology.CBD.ASRO. Suedia Elba –Werk. Italia DET NORSKE VERITAS. din materialele lor: Asociaţia de Standardinzare din Romania . pentru ideile. SUA American Society for Nondestructive Testing .CIGMAT. univ. Illinois.CIB.IRC. SUA American Society for Testing and Materials . asociaţii profesionale. Canada International Council for Building Research and Documentation . The Engineering Wood Association – SUA ATEX C. A. SUA American Association of State Highway Transportation Officials – AASHTO. SUA American Society of Civil Engineers . figuri şi tabele. SUA Cement and Concrete Association Australia Center for Advanced Cement .ASNT. Germania James Instruments Inc. SUA Controls Ltd. SUA Center for Innovative Grouting Materials and Technology . Canada Civil Engineering Corps Washington – CECW. sugestiile..BSI. recomandările şi aprecierile pe care le-a făcut pe parcursul pregătirii acestei lucrări domnului prof..ACI.. precum şi pentru permisiunea reproducerii a anumitor fragment de text. Belgia Bell Engineering Group. următoarelor organizaţii. ing. dr. Radu Popa. comerciale şi producătorilor care au permis accesul la informaţii şi fotografii. Anglia BHS – Sonthofen. în mod deosebit pentru sprijinul acordat şi îndrumările pe care mi le-a dat. SUA Humboldt Co. România Institute for Research in Construction . SUA INCERC. Anglia Heidelberg Cement AG. B.. România IPCT.Based Materials.ASTM. Romania American Concrete Institute .

. Suedia MACON SA. Germania Proqec. V .. Italia PERI. Anglia Tremix. Directorate of Military Programs.NIST.MULŢUMIRI International Union of Testing and Research Laboratories for Materials and Structures – RILEM International Committee on Asian Concrete Model Code National Research Council . SUA US Army Corps of Engineers. Engineering Division. Canada National Institute of Standards and Technology . Elveţia Romtech. România SC SOMACO SA. România MAN Nutzfahrzeuge Aktieengesellschaft. SUA Winget. Anglia Indicaţii asupra surselor bibliografice şi asupra autorilor menţionaţi pot fi regăsite la fiecare sfârşit de capitol. SUA Thwaites Ltd.NRCC. Germania The American Society for Nondestructive Testing . Germania Morgan Manufacturing Co. precum şi în bibliografia generală la sfârşitul cărţii. România SBH Tiefbautechnik. SUA Officine Riunite Udine SpA – ORU.

... 60 3.37 2.......2. 53 3... 54 3....2.............. CARACTERISTICI DE COMPOZIŢIE ALE BETOANELOR..CUPRINS CUPRINS PREFAŢĂ ................4....................3... Principalele proprietăţi ale betonului în stare proaspătă .. Bibliografie la Capitolul 2 . 63 3.... Rezistenţa la compresiune ...............2............. Consideraţii generale.................................. DURABILITATEA BETONULUI..2............3.35 2.2. 58 3..............5................. Fenomenul producerii porilor .......................................... Densitatea betonului............2................ 54 3............44 2..2..................... 52 3......... Bibliografie la Capitolul 1............... Rezistenţa la întindere............. 63 3.............1.3..................2.3................. Calculul distribuţiei porilor.....2...... 62 3.........2...2..........2.................................... Caracteristicile şi proprietăţile cimentului Portland................3..............2..... Tipuri principale de degradări prin coroziune ale elementelor din beton şi beton armat ....5............6......... 69 3......2.........1..............6.......................................2......... PRINCIPALELE PROPRIETĂŢI ALE BETOANELOR .......3.............. Coroziunea oţelului.. Principalele proprietăţi ale betonului în stare întărită .......39 2..6..... Condiţii de calitate ale agregatelor .... Factori de care depinde rezistenţa la întindere....2.3...... Apa de amestecare.......13 1....................2........ 67 3...........2. Hidratarea cimentului ..3. Tipuri de ciment...4.2.. 62 3......2.....30 2.. Proprietăţile şi caracteristicile agregatului ................2.......13 1........ Calculul porozităţii betonului ..32 2.............1....... VI LISTĂ DE FIGURI..... IX LISTĂ DE TABELE ........31 2...............4.....................2.................3.........1...4............. Determinarea rezistenţei la îngheţ-dezgheţ..3...........2...... Compoziţia mineralogică............. Permeabilitatea şi porozitatea ........... Agregate .2.....1....1..................... Cimentul. 55 3....... 66 3.. Structura clincherului ....1.13 1..................II MULŢUMIRI ...................31 2.......... Gelivitatea ....................2.......40 2....1......2......................................2.. IV CUPRINS ..................... 55 3. 55 3....2............ Consideraţii generale..................................... Concluzii.......5................ Densitatea.....................5.................2.............. Tendinţa de separare a apei de amestecare.1.....24 1..2...1......3......... Rezistenţele mecanice ale betonului .4.........3.........XII CAPITOLUL 1..............................................2..1........ Adaosuri şi aditivi....................... Volumul de aer oclus .........2............... Coroziunea betonului......................... Fenomenul deteriorării betonului în urma ciclurilor de îngheţdezgheţ....... 61 3.....3...........32 2....................2.......... 52 3...47 VI ........ Caracteristici structurale şi de compoziţie ale cimentului Portland ....... 57 3......33 2..........1....4. 49 CAPITOLUL 3....................43 2.... Permeabilitatea betonului la apă........................... 48 2....1...2. 56 3.............. 71 CAPITOLUL 2........2..2.1......4............1....... Consistenţa şi lucrabilitatea..............4.2. Tendinţa de segregare ............. Compactitatea. 48 2.. 55 3...................1...... 52 3....17 1.

......................3......... Productivitatea malaxoarelor ..2..93 5................. 117 6.5.. Dilatarea termică ......... Metoda inducţiei magnetice .... Metoda absorbţiei microundelor (metoda neutronilor) .........1...... 118 6... Durata de amestecare a betonului ...... Metoda rezonanţei magnetice nucleare ..............8.. 134 6...............gamagrafiere........ Metoda curenţilor turbionari ..............2.3..........2.... Metoda rezistivă (a conductivităţii) ...1..... 117 6...........10.... 135 VII . CONTROLUL CALITĂŢII LUCRĂRILOR DE CONSTRUCŢII......... Efectele unei calităţi deficitare de realizare a unei construcţii ........... Metoda evaluării gradului de maturizare al betonului.. 118 6...... Metode mecanice sau de duritate superficiale .3....... 106 6......74 3...95 CAPITOLUL 6......................................3.........6...5.3...72 3.81 4........................5........ Metode de determinare a nivelului de întărire al betonului .4........................................7....6....... 104 6.......................87 5..... Metoda emisiei acustice ...4....84 4.........................4...........2.4... 121 6... Malaxoare cu amestecare prin cădere liberă (gravitaţionale).2.........6.......4....... 123 6.1.............79 4................................... Deformaţia betonului.2.............. 133 6...6.. Procedura de control .........1............ 106 6... 102 6...84 4...........................4....... Metoda de recul.72 3......CUPRINS 3........................... Metoda prin penetrare .......7.......2............92 5....74 3.......6........8......6.........7.............. Concluzii ...... 118 6. Caracteristicile malaxoarelor . Metode termice........ 129 6... Metoda substanţelor penetrante ..... 118 6.......4.87 5.... Metoda maturizării betonului ..........9............. Metoda termografică/ radioscopică în infraroşu (termoviziunii).....4..... Metode de malaxare ...3...........2.......5.2..4.7.... Consideraţii generale.. 123 6...........4...... Metoda radiometrică cu radiaţii gama sau beta .....83 4.3..... Metode acustice ....3..4..........85 4... Metoda cu neutroni rapizi ....1...........8........3.85 4..............79 4.81 4....4.........4...............................4.....8...6... ASIGURAREA CALITĂŢII LUCRĂRILOR DE CONSTRUCŢII...... 109 6..5..... Metoda de vibraţii proprii .............. Bibliografie la Capitolul 3.1...2.............7.........76 CAPITOLUL 4. 108 6........86 CAPITOLUL 5........... 120 6...4. Metoda prin şoc..1. 109 6..4...... 106 6... Clasificarea încercărilor pentru controlul nedistructiv al calităţii betonului98 6... Capacitatea malaxoarelor ... 117 6. Materiale folosite ...................................................... 117 6.6. 134 6. Malaxoare cu amestecare forţată. Conductivitatea termică .3...................7............. Descrierea metodei.. Efectul vârstei betonului asupra creşterii rezistenţei .....3.8..........6....... Metoda prin smulgere şi dezlipire .89 5.3....72 3........11............. 107 6.4.......... 123 6...2.. Rezistenţa la uzură...................................4............. Metoda radiografică folosind raze gama ..6.. Metoda de amprentă....... Bibliografie la Capitolul 4.. Consideraţii generale.. 121 6... Rezistenţa la şoc .................. AMESTECAREA COMPONENŢILOR BETONULUI ...4....6.... Definirea calităţii produsului în standardele internaţionale .....1.............. Metoda ruperii..........5..8.. Metode de determinare a omogenităţii betonului ...97 6............2..4.... 122 6........73 3. Metoda undelor de suprafaţă....... 123 6................ 112 6.. Metode electrice şi magnetice ....3.......................... 112 6......... 105 6....1... Factori generali care influenţează rezistenţa betonului .......2..........................2.. Metoda radiografică cu radiaţii infraroşii.3..4....5....... Modele de calcul care stau la baza determinării gradului de maturizare al betonului folosite pe plan mondial....75 3..3..................74 3............4....... Bibliografie la Capitolul 5... 133 6..2.......2...................78 4........ Rezistenţa la forfecare (forţe tăietoare)...5... 102 6.....7....2.....97 6.............1............ Extragere de carote.....5.2....... 112 6.................4....78 4........5... Metode atomice ...........4...3......5... Contracţia la uscare şi umflarea la reumezire.......1....... Metode elastice cu impuls ultrasonic....... 111 6..... Evaluarea omogenităţii prin aprecierea unor proprietăţi ale betonului în stare întărită.... Organizarea generală a controlului de calitate ........ Metoda capacitivă ..................................... 104 6...7.......1. Consideraţii generale... Exemple de determinări nedistructive folosind substanţe penetrante .86 4......4..... Metoda carotajului sonic ..........3..... precum rezistenţa la compresiune.3.....

............ Metoda viteză de propagareamprentă .......................................... 159 TABELE DE CONVERSIE..........................5.. Metoda viteză de propagareradiometrică (radiografică) ........................I........136 6..................13........140 BIBLIOGRAFIE GENERALĂ .....138 6.1.........................11..........138 6. Bibliografie la Capitolul 6.3....11........................9.............forţă de smulgere... Metoda viteză de propagare indice de recul. Microscopie electronică .............. Metoda viteză de propagareatenuare a radiaţiilor gama ... 166 INDEX DE AUTOR ............ Metode combinate........... 155 Fişe tehnice...........4...... 165 LITERE GRECEŞTI UTILIZATE ...........137 6.......11..11........................136 6................................... Metoda viteză de propagareatenuarea ultrasunetelor..137 6.10.................................144 INDEX ALFABETIC............................137 6..........................SUBMULTIPLII ŞI MULTIPLII ALE S..................11..........6..... 151 Comunicări Ştiinţifice ..............147 VIII ......12............... Metode optice.......2.......................... Metoda undelor radio ............................................137 6................. Metoda viteză de propagare..... 158 Legi....................137 6... 153 Cărţi ...................11..............11.....................CUPRINS 6............... 151 Articole.... DE UNITĂŢI DE MĂSURĂ............. 164 PREFIXE ..... 158 Acte Normative şi Reglementări Tehnice ............137 6....

....14 Figura 1-2... c. Coroziune electrochimică . 37 Figura 2-10..20 Figura 1-11...b............. . 41 Figura 2-12.......... a .......20 Figura 1-12............. Creşterea rezistenţei la compresiune a componenţilor mineralogici .............. Granulozitate continuă..22 Figura 1-21........ Coroziune transcristalină ....................16 Figura 1-5.......... Detalii beton degradat în urma ciclurilor de îngheţ-dezgheţ (a... b...... c ...... 33 Figura 2-4......... d).............22 Figura 1-19.......... 10 μm ............17 Figura 1-8............................ 5μm (după 2 zile)......22 Figura 1-16...................... 36 Figura 2-9........ Detalii elemente de beton degradat în urma punerii în lucrare a betonului necorespunzătoare – segregarea betonului ............. Coroziune selectivă ..........17 Figura 1-9............................ Creşterea rezistenţei la compresiune a componenţilor mineralogici ai cimentului.................... Detalii elemente de beton degradat în urma coroziunii clorhidrice rezultată din contactul cu apa de mare şi eroziunii valurilor .... 44 Figura 2-15.... 35 Figura 2-6........................... Fisurare urmată de exfolierea a betonului din stratul de acoperire al armăturii... 23 Figura 1-23.... 31 Figura 2-2..............21 Figura 1-13. Coroziune neuniformă ... Evoluţia hidratării în timp a granulelor de ciment........... a.continuă ....... Viteza de degajare a căldurii componenţilor mineralogici ai cimentului .. Detalii beton cu aer antrenat (a şi b)...... 34 Figura 2-5...........16 Figura 1-6.........22 Figura 1-14................... Imagini particule de ciment................LISTĂ DE FIGURI LISTĂ DE FIGURI Figura 1-1............... Coroziune intercristalină.......... Detaliu beton degradat în urma atacului apei uşoare (agregate descoperite în urma spălării cimentului)........................f) ...... Granulozitate discontinuă ..22 Figura 1-17.......................c..... a..................................... 42 Figura 2-13... Imagini microscopice ale clincherului şi cimentului............. Detaliu beton degradat în urma coroziunii prin levigare.. Agregate monogranulare şi bigranulare ... Mecanismul prizei cimentului......................................... 45 A.... Variaţia temperaturii în procesul de obţinere a clincherului ..22 Figura 1-18.23 Figura 1-22. Microscopie electronică: a......15 Figura 1-4... Viteza de dezvoltate a căldurii de hidratare ...................b.............. 24 Figura 2-1.......... Creşterea grosimii stratului de coroziune funcţie de timp... 36 Figura 2-8.. Coroziune sub tensiune..... B şi C..............e................ 38 Figura 2-11................... Amplificare progresivă a imaginilor electronomicroscopice ale detaliilor structurale a evoluţiei în timp a microstructurii cimentului..... Degradarea stratului de acoperire cu beton a armăturilor de oţel prin coroziunea armăturii (fisurare...22 Figura 1-15.................................. Coroziune de contact .....Stadii de fisurare a betonului din stratul de acoperire datorată măririi de volum a armăturii corodate...... Coroziune electrolitică.... secţiune 320 μm (x 350)....................... 33 Figura 2-3.................17 Figura 1-10............15 Figura 1-3. 45 IX ....... exfoliere şi expulzare) (a....16 Figura 1-7....... Imagine structură beton.... b. Oxidare la temperaturi înalte ................ Detalii beton degradat în urma reacţiilor alcalii – agregate (a şi b) ......22 Figura 1-20......... Granulă de clincher ........ Coroziune în puncte.. 42 b........ b..... Curbe de granulozitate . Coroziune în puncte.............. Schema formării structurii cimentului .............................. 43 Figura 2-14.......d................ Detalii beton degradat în urma coroziunii sulfatice (a şi b) ........... 10 μm (după 7 zile) ........

.....................................66 Figura 3-15.... reversibil... Malaxor cu ax orizontal...........60 Figura 3-9.................. Schemă flux amestecare componenţi............... Schema formări în betonul întărit a porilor de gel.......................................... Element de beton degradat în urma ciclurilor de îngheţ-dezgheţ............................... Diagramă efort (σ)-deformaţie (ε) la compresiune monoaxială ..... 70 Figura 3-22............. Microscopie optică......... mortar (M) şi beton (B)......53 Figura 3-3.. Schemă principiu aparat piezoelectric ..................47 Figura 2-21............ Variaţia granulozităţii agregatelor în raport cu dozajul de ciment şi cantitatea de nisip.................56 Figura 3-5..........58 Figura 3-6........................... Schemă principiu SASW . Detalii de betoane permeabile ............... Criterii ISO 9000 pentru selecţia şi utilizarea unui model a calităţii .....47 Figura 2-20.. 107 Figura 6-6....49 Figura 2-22................... a.. Agregate angulare şi rotunjite.... Curbe de distribuţie a porozităţii în pasta de ciment (CP)... Malaxoare cu amestecare forţată în contracurent........... metacaolin... Detaliu interfaţă pastă ciment – nisip.. Principalele tipuri de dilatări şi contracţii ale betonului................................ 106 Figura 6-4............................... 90 Figura 6-1.........62 Figura 3-12.............. 107 X .............. silice ultrafină............... 76 Figura 4-1.. 107 Figura 6-5................ x 1760).......... 71 Figura 3-23.... Schema încercării la întindere prin despicare a epruvetelor cilindrice ........................................ Malaxor nebasculant .........67 Figura 3-16... Malaxoare cu amestecare prin cădere liberă (gravitaţionale).. 89 Figura 5-3.................. sferici şi capilar .........61 Figura 3-10...... Influenţa raportului A/C asupra distribuţiei porilor ............................ Faze principale de lucru – malaxor basculant.............65 Figura 3-14.................................................. 69 Figura 3-20................................46 Figura 2-18........................ Creşterea rezistenţei la compresiune a betonului funcţie de dozajul de ciment ...... b............64 Figura 3-13. cenuşă..... 71 Figura 3-24.......... comparaţie dimensiune granulă ciment şi particulă puzzolană naturală ............................................. Aparat sistem Bohme pentru determinarea rezistenţei la uzură a betonului........ Detalii pori şi fisuri........................... zgura granulată de furnal înalt............ Imagine beton alunecând pe jgheab ............................ Detaliu al structurii pastei de ciment poroase.. 103 Figura 6-2.. Model matematic al traseului porilor........... Schema încercării la compresiune a fragmentelor de prismă .............. Curbele de transformare indice de recul N – rezistenţă la compresiune Rc ......................... 82 Figura 4-3........... basculant..... Principalele tipuri de umidităţi în agregat ............. 81 Figura 4-2. 84 Figura 5-1............... Schemă principiu aparat pentru determinarea frecvenţei de rezonanţă................... Presă hidraulică de încercare a epruvetelor betonului la întindere axială . 68 Figura 3-18.... Exemplificarea tendinţei de separare a apei din beton ......... Schema încercării la despicare a epruvetelor cubice. Schema încercării la compresiune a epruvetelor cubice................ Spirala creşterii calităţii .......... Adaoşi minerali: de la stânga la dreapta – cenuşă volantă uscată (centralele termoelectrice)..........46 Figura 2-17. Umiditatea agregatului ............ 73 Figura 3-25............ Influenţa A/C asupra rezistenţei la îngheţ a betonului păstrat în apă 28 de zile ............... 105 Figura 6-3......... bentonită fin măcinată.... Schema aparatului pentru determinarea rezistentei betonului prin metoda reculului.....54 Figura 3-4.......... Presă de încercare a epruvetelor betonului la întindere din încovoiere..59 Figura 3-7... Diagramă timp de amestecare ....... 83 Figura 4-8................ Schemă generală malaxor gravitaţional.....49 Figura 3-1........................................................ Reprezentarea unui proces .....LISTĂ DE FIGURI Figura 2-16.. 82 Figura 4-5........... Schema încercării la întindere prin încovoiere a epruvetelor prismatice ............46 Figura 2-19....... 83 Figura 4-7. 68 Figura 3-19.. Schemă teoretică pentru calculul capilarităţii în tuburi subţiri cu secţiune constantă .......59 Figura 3-8............................... Fazele principale de funcţionare a aparatului.......... 70 Figura 3-21................. cilindrice şi prismatice ........ nebasculant...................................67 Figura 3-17............. 82 Figura 4-4......52 Figura 3-2 Măsurarea consistenţei betonului folosind metoda tasării.................. 83 Figura 4-6 Malaxoare cu amestecare forţată în echicurent ...... Curba diferenţială de distribuţie a porozităţii în pasta de ciment.......................61 Figura 3-11......................... Influenţa A/C asupra rezistenţei la îngheţ a betonului ... 88 Figura 5-2......... Imagine microscopică..................... ............ Microscopie electronică (45μm...........................

.................. Gamagrafia unei grinzi din beton armat......122 Figura 6-27.. .........115 Figura 6-18.108 Figura 6-8......... prin imersie .. vizualizată cu lumină emergentă (transmisă).................. Aceeaşi imagine ca în fig.................121 Figura 6-25.... 129 Figura 6-31.... . Metoda radioscopică........... Imagine aparatul Windsor ................ 127 Figura 6-29............ Gamagrafia unei stâlp din beton armat care prezentă zone de segregare116 Figura 6-20... 132 Figura 6-35................... Schema funcţionării aparaturii defectoscopice cu curenţi turbionari: a............ solubil în apă.......... b.. 139 Figura 6-42....... 135 Figura 6-39... b.... 6-43........ Probele BOSS după decofrare ....... Detaliu mărit ... 6-39................ şi c Câmpul magnetic omogen din interiorul unei bobine cilindrice străbătute de curent şi câmpul de dipol din interiorul acesteia....111 Figura 6-13................. Exemple de imagini radiografice .......110 Figura 6-12..... 132 Figura 6-37..112 Figura 6-15..109 Figura 6-11....................... 6-40..119 Figura 6-22...............................................112 Figura 6-14.................................................. prin pulverizare................................. Determinarea existenţei reacţiilor alcali-agregate ........ Exemple de procedee de smulgere prin extracţie a pieselor metalice post-înglobate în beton. Curbele de transformare diametru amprentă φ(mm) – rezistenţă la compresiune Rc (MPa) ..............................pentru aflarea zonei de corodare a armăturii ......... 138 Figura 6-41........................ Schemă de funcţionare a aparaturii folosite la gamagrafiere .....122 b.......... ........... Defectoscopia magnetică...116 Figura 6-19.. Determinarea existenţei reacţiilor alcali-agregate ............. b........... Detaliu element de beton armat vizualizat în plaja de culori IR...... Spectrul radiaţiilor electromagnetice .. Aceeaşi detaliu fig......sau OH..... 138 Figura 6-40........................... 140 Figura 6-44................................................ Gamagrafia ciocurilor unor bare de armătură ...... 132 Figura 6-36.............. 6-39 şi 6-40........... a.... Aplicarea developantului: a.............. Microscopia unei armături corodate înglobată în beton.............109 Figura 6-10....... Variaţia temperaturii betonului .............. 6-42 şi 6-43 supusă substanţelor fluorescent penetrante........ 134 Figura 6-38........... pe bază de solvent... 140 XI ................ Aceeaşi detaliu fig....................... prin pulverizare .. Gamagrafia unui stâlp din beton armat şi reconstituirea sa tridimensională: a. Schema aparatului pentru determinarea rezistenţei betonului prin metoda amprentei ................................................ fisurate în dreptul reazemului ......... Epruvetă cilindrică de beton indicând degradarea avansată prin reacţia alcali-agregate ......... 130 Figura 6-33.. 139 Figura 6-43........ Efectul discontinuităţii fluxului termic în materialul supus controlului 121 Figura 6-26.............120 Figura 6-24... Detaliu zonă dreptunghiulară din fig.... 122 Figura 6-28...... Aplicarea developantului – pulbere uscată.................. 6-41 şi 6-42. Aparatura de încercare semidistructivă prin smulgere....... Curba conţinutul de clor folosită pentru determinarea coeficientului de difuzie D.. 128 Figura 6-30..... Detaliu mărit al zonei încercuite din fig.............. Epruvetă cilindrică de beton tratată cu fenolftaleină pentru determinarea adâncimii de carbonatare . Schemă metoda radiografică ......................119 Figura 6-23...LISTĂ DE FIGURI Figura 6-7.................................... Determinarea nivelului Cl......... Dispozitive pentru extras carote ..................113 Figura 6-16........ supus la lumină albastră reflectată şi observat cu filtru galben........... 131 Figura 6-34....... Imagine generală a zonei gamagrafiate...108 Figura 6-9... Schema de funcţionare a Pachometrului................................. a......................117 Figura 6-21.. 130 Figura 6-32. Termometru cu infraroşu . b......115 Figura 6-17... ............ Modulele probelor ataşate de cofraj......... Încercarea radiometrică a betonului . 139 Figura 6-44... Aceeaşi detaliu fig.................................................. Echipamente şi instrumente folosite pentru examinarea vizuală a defectelor....

. Încadrarea gazelor în grupe................19 Tabel 1-6................................. 100 XII ............................................ conform GP 0351998 ................................................ conform NE 012-1999 .. conform GP 035-1998 ........................ Clasificarea porilor funcţie de mărimea lor .... 79 Tabel 4-2........ 53 Tabel 3-2................28 Tabel 2-1. Căldura de hidratare a componenţilor mineralogici ai cimentului........................................... conform C 140-1986 ......... conform GP 035-1998......36 Tabel 2-3. Dezvoltarea în timp a căldurii de hidratare ...19 Tabel 1-7..................... conform GP 035-1998 ...... 80 Tabel 6-1.......................LISTĂ DE TABELE LISTĂ DE TABELE Tabel 1-1................. Clase de expunere a construcţiilor în condiţiile de mediu....... Agresivităţii chimice ........................................ Cerinţe minime de asigurare a durabilităţii pentru beton în funcţie de clasele de expunere ..... Compoziţia mineralogică a clincherului de ciment Portland .. Clase de agresivitate a mediilor cu factori agresivi în stare gazoasă... MPa) 68 Tabel 3-8.... Factori care influenţează rezistenţa betonului.26 Tabel 1-9............................ raportat la abatere şi rezistenţă medie.................................. conform NE 012-1999 ...... conform NE 013-2002 ................................... Criterii pentru aprecierea gradelor de agresivitate zona Marea Neagră......25 Tabel 1-8.... conform NE 012-1999 ...........26 Tabel 1-10................... Criterii pentru aprecierea gradelor de agresivitate ale apelor naturale (cu excepţia apei din Marea Neagră)....... Caracterizarea generală a mediilor solide cu agresivitate mare......... .. conform NE 0132002 ... Clase de agresivitate a mediilor cu factori agresivi în stare solidă în exteriorul clădirilor (în aer liber)............................ Rezistenţa betonului funcţie de vârstă ...................... 59 Tabel 3-6.....39 Tabel 2-4.. conform GP 035-1998 şi STAS 10128....... Clasificare a metodelor nedistructive de încercare a betonului funcţie de obiectul de studiat.. raportat la abatere şi rezistenţă medie. Principalele tipuri de ciment..... 53 Tabel 3-3........ Grad de omogenitate.................. 98 Tabel 6-2.......... Clase de betoane (N/mm2................ 57 Tabel 3-4................. 68 Tabel 3-9.............. 41 Tabel 2-5...................................... Consistenţa betonului funcţie de tasare .. Regimuri de expunere ale construcţiilor situate în zona litoralului...... Gradul de gelivitate al betonului.............. 99 Tabel 6-3.................. conform GP 035-1998....19 Tabel 1-5.......................... Clasificare .34 Tabel 2-2.18 Tabel 1-3............ Cerinţele fizice ale cimenturilor uzuale .................. 63 Tabel 3-7.. 79 Tabel 4-3.... conform NE 012-1999 ....27 Tabel 1-11........... Grad de omogenitate...................................27 Tabel 1-12.... Clasele de expunere la acţiunea mediului înconjurător.......................... raportat la abatere şi rezistenţă medie...................... Gradul de impermeabilitate al betonului.... 57 Tabel 3-5............ 73 Tabel 4-1............................18 Tabel 1-2............ Clasificarea a reglementărilor internaţionale privitoare la metode nedistructive de încercare a betonului.................. Metode de control nedistructiv........... Clasificarea mediilor în funcţie de clasa lor de agresivitate........ 42 Tabel 3-1 Metode folosite pentru determinarea consistenţei betonului........... Clase de agresivitate a mediilor cu factori agresivi în stare solidă în interiorul clădirilor............................ conform NE 0121999 .............................18 Tabel 1-4....... Grad de omogenitate.......

DURABILITATEA BETONULUI

CAPITOLUL 1. DURABILITATEA BETONULUI

1.1. CONSIDERAŢII GENERALE
Cunoaşterea cauzelor şi factorilor de degradarea a betonului şi betonului armat prezintă o importanţă deosebită, având la bază noţiunea de durabilitate. Aceasta implică, pe lângă realizarea iniţială a unor caracteristici (reglementate tehnic) pentru diferite componente sau elementele de construcţie, şi menţinerea lor nealterată în timp (sau înscrierea în toleranţe admise). Durabilitatea betonului poate fi definit ca fiind „capacitatea acestuia de a-şi păstra proprietăţile fizico-chimice şi mecanice în timp, la acţiunea distructivă şi agresivă a mediului exterior, care provoacă degradări şi uneori distrugeri ale elementelor de construcţii”. (Teoreanu I., Moldovan V., Nicolescu L., 1982) Principalii factori de care depinde durabilitatea unei construcţii sunt: calitatea materialelor utilizate, calitatea executării lucrărilor, întreţinerea construcţiilor şi acţiunile fizico – chimico - mecanice care solicită construcţia.

1.3. TIPURI PRINCIPALE DE DEGRADĂRI PRIN COROZIUNE ALE ELEMENTELOR DIN BETON ŞI BETON ARMAT
Cauzele principale care influenţează negativ durabilitatea betonului, sunt: coroziunea armăturilor (fig. 1-1), coroziunea chimică a betonului (coroziunea sulfatică, coroziunea acidă, coroziunea/ acţiunea de levigare), gelivitatea (fig. 1-2), permeabilitatea (fig. 1-3), reacţia agregatelor cu cimentul (fig. 1-4), abraziunea, carbonatarea, eforturile interne, solicitările exterioare, cristalizarea sărurilor şi umezirea alternantă. Principalele cauze externe şi interne care conduc la deteriorarea elementelor de beton se pot grupa astfel: • cauze externe: - fizice (temperaturi extreme, umeziri alternante, acţiuni electrolitice etc.); - chimice (acţiuni ale lichidelor sau gazelor nocive - acizi, săruri şi levigări etc.); - mecanice (solicitări exterioare, abraziuni, curgeri lente etc.); - tehnologice (preparare, punere în lucrare, tratare ulterioară defectoasă etc.). cauze interne: reacţii alcalii-agregat, variaţii de volum, expansiuni ale unor componenţi interni, permeabilităţi etc.

13

DURABILITATEA BETONULUI

a

b

c

d

e

f

Figura 1-1. Degradarea stratului de acoperire cu beton a armăturilor de oţel prin coroziunea armăturii (fisurare, exfoliere şi expulzare) (a,b,c,d,e,f)

14

DURABILITATEA BETONULUI

a

b

c

d

Figura 1-2. Detalii beton degradat în urma ciclurilor de îngheţ-dezgheţ (a, b, c, d)

a

b

Figura 1-3. Detalii beton cu aer antrenat (a şi b)

15

DURABILITATEA BETONULUI a b Figura 1-4. Detalii beton degradat în urma reacţiilor alcalii – agregate (a şi b) a b Figura 1-5. Detaliu beton degradat în urma atacului apei uşoare (agregate descoperite în urma spălării cimentului) 16 . Detalii beton degradat în urma coroziunii sulfatice (a şi b) Figura 1-6.

Detaliu beton degradat în urma coroziunii prin levigare Figura 1-8. Factori principali agresivi se regăsesc în stare: (Dalban C. iar viteza de degradare a acestora este. diferită. Detalii elemente de beton degradat în urma coroziunii clorhidrice rezultată din contactul cu apa de mare şi eroziunii valurilor Figura 1-9. 1997. Detalii elemente de beton degradat în urma punerii în lucrare a betonului necorespunzătoare – segregarea betonului 1.1... datorită unor agenţii chimici care acţionează în prezenţa umidităţii şi / sau factorii care favorizează degradarea în ansamblu. COROZIUNEA OŢELULUI Coroziunea oţelului reprezintă un caz de alterare a proprietăţilor fizico – chimico mecanice ale acestora. GP 035-1998) • gazoasă (gaze de diferite feluri.DURABILITATEA BETONULUI Figura 1-7. Serbescu C. precum şi de caracteristicile metalului. 17 . Chesaru E.. Agenţii şi factorii care favorizează coroziunea oţelului nu sunt întotdeauna aceiaşi.. de regulă.3. ceaţă provenită din condensul aburilor ce apar în urma variaţiei umidităţii sau datorită caracteristicilor de exploatare a instalaţiilor). Dima S.

Tabel 1-3.01 < 0. şocurile de presiune şi temperatura. soluţii acide sau alcaline. timpul etc.cu agresivitate puternică Tabel 1-2. şi 2 rezultă o clasă de agresivitate mai mare de 4 m.03 < 0. soluţii de săruri. clasa de agresivitate rezultă din tabelul 1-1. 4.50 < 0. 3. însorirea directă. gradul de aerare.DURABILITATEA BETONULUI • • lichidă (ape pluviale. Clasificarea mediilor în funcţie de clasa lor de agresivitate. 4. 1. micşorarea sau stagnarea agentului agresiv. În cazul în care concentraţiile de gaze sunt mai mari decât la gazele din grupa C şi umiditatea relativă a aerului este mai mică decât 60%.). NO2 Concentraţia în mg/m3 < 0. praf. cenuşi zburătoare. conform GP 035-1998 şi STAS 10128 Mediu de expunere Mediu agresiv atmosferic Clasa de agresivitate 1m . în cazurile în care după aplicarea corecţiilor precizate la obs. clasa de agresivitate se stabileşte pentru gazul cel mai agresiv.) Cauzele principale care conduc la degradarea armăturilor de oţel sunt: natura şi concentraţia agenţilor corozivi. factorii biologici. lichide organice. Dacă temperatura mediului este de 70…80 oC şi umiditatea relativă a aerului mai mare de 75%. conform GP 035-1998 Grupa gazelor Denumirea factorului agresiv în stare gazoasă Dioxid de sulf Hidrogen sulfurat Acid fluorhidric Acid clorhidric Clor gazos Amoniac Oxizi de azot Formula chimică SO2 H2S HF HCL CL2 NH3 NO. 50 max.neagresive 2 m – slab agresive 3 m – cu agresivitate medie 4 m. natura. gradul de umiditate şi presiunea mediului.015 < 0. mediile respective se consideră cazuri speciale şi se analizează fiecare în parte de către o persoană sau instituţie abilitată. pământ etc. poate fi sporită cu o unitate. 50 Caracteristica gazelor neagresive agresive din grupa A neagresive agresive din grupa A agresive din grupa B agresive din grupa A agresive din grupa B agresive din grupa C agresive din grupa B agresive din grupa C OBSERVAŢII: 1. solidă (săruri. precum şi în cazurile în care concentraţiile de gaze sunt mai mari decât la gazele din grupa C şi umiditatea relativă a aerului mai mare de 60%. 50 max. pH-ul şi aciditatea totală. Clase de agresivitate a mediilor cu factori agresivi în stare gazoasă. forma geometrică şi natura suprafeţei armăturii. Tabel 1-1. mediile respective se consideră în clasa 4 m.10 < 0.01 < 0. soluţii tehnologice etc. conform GP 035-1998 Clasa de agresivitate 1m 2m 3m 4m Umiditatea relativă a aerului Ur (%) 61…75 ≤ 60 > 75 61…75 ≤ 60 > 75 61…75 ≤ 60 > 75 61…75 Temperatura mediului (oC) max. În cazul în care gazele sunt în grupa C şi umiditatea relativă a aerului este mai mare de 75%. valoarea tensiunii electromotare a pilei formate. temperatură. clasa de agresivitate rezultă din tabelul 1-1. la aprecierea proiectantului. 2. Încadrarea gazelor în grupe.05 Grupa A 18 . 50 max. În cazul prezenţei mai multor gaze agresive din grupe diferite. Dacă temperatura mediului este de 70…80 oC şi umiditatea relativă a aerului mai mare de 75%.

51…5 Grupa C Clor gazos CL2 0.00 Oxizi de azot NO.1…30 Oxizi de azot NO. NO2 1.51…2 Amoniac NH3 5. conform reglementărilor tehnice specifice. acid clorhidric STAS 10943-77. conform GP 035-1998 Denumirea factorului agresiv în stare solidă Praf de siliciu Carbonat de calciu Carbonat de bariu Carbonat de plumb Oxid de fier Oxid de aluminiu Hidroxid de aluminiu Clorură de sodiu * Clorură de potasiu * Clorură de amoniu * Sulfat de sodiu * Caracteristica solidului Slab solubil Uşor solubil – puţin higroscopic 19 .10…5 Hidrogen sulfurat H2S 0. Clase de agresivitate a mediilor cu factori agresivi în stare solidă în exteriorul clădirilor (în aer liber).03…0. Tabel 1-4. oxizi de azot STAS 10329-75 şi acid fluorhidric.5 Dioxid de sulf SO2 5.01…0.0 Hidrogen sulfurat H2S 0. NO2 0. conform GP 035-1998 Clase de agresivitate a mediului 1m 2m 3m 4m Umiditatea relativă a aerului Ur (%) 61…75 ≤ 60 > 75 61…75 ≤ 60 > 75 61…75 > 75 61…75 Caracteristica solidului slab solubil uşor solubil – puţin higroscopic slab solubil uşor solubil – puţin higroscopic uşor solubil –higroscopic slab solubil – puţin higroscopic uşor solubil – puţin higroscopic uşor solubil – higroscopic Tabel 1-5. conform GP 035-1998 Clase de agresivitate a mediului 1m 2m 3m 4m Umiditatea relativă a aerului Ur (%) ≤ 60 61…75 ≤ 60 > 75 61…75 ≤ 60 > 75 61…75 Caracteristica solidului slab solubil slab solubil uşor solubil – puţin higroscopic slab solubil uşor solubil – puţin higroscopic uşor solubil – higroscopic uşor solubil – higroscopic uşor solubil – higroscopic Tabel 1-6.50…5.3 Acid clorhidric HCL 0. Clase de agresivitate a mediilor cu factori agresivi în stare solidă în interiorul clădirilor.51…10 OBSERVAŢIE: Determinarea concentraţiei se realizează pentru: dioxid de sulf STAS 10194-75.5 Amoniac NH3 0. hidrogen sulfurat STAS 10814-76.5 Grupa B Clor gazos CL2 0.015…0.DURABILITATEA BETONULUI Dioxid de sulf SO2 0. clor gazos STAS 10946-77. Caracterizarea generală a mediilor solide cu agresivitate mare.1…20.01…0.05…1.5 Acid fluorhidric HF 0. amoniac STAS 10812-76.31…2 Acid clorhidric HCL 0.51…10 Acid fluorhidric HF 0.

2000) • coroziunea chimică – metalele sunt produse artificiale – nenaturale. Flux termic Soluţie electrolitică Fe Metal 2+ OH - Fier Cupru electroni Figura 1-10. Coroziunea chimică a oţelului se finalizează prin formarea oxidului în contact cu oxigenul sau a rugini (oxidul hidros) în contact cu apa.. el se întoarce în stadiul natural. având tendinţa să reacţioneze cu oxigenul. Odată aceste reacţii terminate. acela de minereu.DURABILITATEA BETONULUI Sulfat de potasiu * Sulfat de amoniu * Sulfat de calciu Azotat de potasiu * Azotat de bariu Azotat de plumb Azotat de magneziu Carbonat de sodiu Hidroxid de calciu Hidroxid de magneziu Hidroxid de bariu Fluorură de calciu Clorură de calciu Fluorură de magneziu * Fluorură de aluminiu * Fluorură de zinc * Fluorură de fier * Sulfat de magneziu * Sulfat de mangan Sulfat de zinc Sulfat de fier Azotat de amoniu * Fosfaţi primari Fosfat secundar de sodiu Hidroxid de sodiu Hidroxid de potasiu OBSERVAŢIE: * solidele sunt puternic agresive Uşor solubil – higroscopic Fenomenul de coroziune a armăturilor din oţel prezintă o complexitate foarte mare. Coroziune electrochimică 20 . Chesaru E.. Oxidare la temperaturi înalte Figura 1-11.. Ilinoiu G. mult mai stabil din punct de vedere chimic. Ilinoiu G. Dalban C.. Serbescu C. Teodorescu M.. Dima S.. el desfăşurându-se pe mai multe planuri: (PC-1/1990. apa şi alte substanţe prezente în mediul înconjurător. 1997. instabil din punct de vedere chimic. 2000.

1-10). Această peliculă atâta timp cât nu este compromisă. oxidarea dusă la extrem. prin fisuri apărute. în timp ce restul suprafeţei lucrează catodic. • coroziunea specială – precum coroziunea şi fisurarea erozivă. Coroziunea rezultă tocmai din penetrarea acestei pelicule protectoare. • coroziunea biologică (biocoroziune. alge. având un volum dublu faţă de volumul metalului din care provin (şi care pot crea eforturi în beton de până la 30 N/mm2).2] Un caz aparte îl constituie curenţii de dispersie (curenţii vagabonzi) care pot atinge uneori intensităţi foarte mari (sute de amperi) şi care provoacă în armături fenomene de electroliză care conduc la apariţia unor produşi de coroziune. reprezintă chiar fenomenul arderii metalului). 1-13) etc. Paradoxal. 1992) Ecuaţiile acestor reacţii chimice. 1-12. a unui catod şi a unui conductor metalic prin care să se poate deplasa electronii deveniţi liberi prin trecerea ionilor din metal în soluţia de electrolit (fig. (Brousseau R.1] La catod: O2 + 2 H2O + 4e = 4OH[1. ciuperci. protejează suprafaţa metalului contra acţiunii mediului agresiv şi dă posibilitatea miezului metalului să rămână perfect stabil. altfel spus. • coroziunea electrochimică (galvanică) – metalele în contact cu soluţii de electroliţi au tendinţa de a trimite ioni în soluţie. sunt următoarele: La anod: Fe = Fe 2+ + 2e [1. această tendinţă este direct proporţională cu tensiunea de dizolvare şi invers proporţională cu potenţialul de electrod al metalului expus acţiunii mediului agresiv (fig. Fe2 + Catod H2O Aer Figura 1-12. peliculele naturale ne mai putând să se opună procesului de coroziune în această situaţie (fig. Temperaturile înalte accelerează reacţiile chimice de coroziune (acest tip de coroziune sau.). rămânând neatacată (fig. 1-11). aceste microelemete galvanice dizolvă parţial metalul în soluţie. biochimic) – mecanismele acestui tip de coroziune depind de natura agenţilor ce o determină (bacterii. 21 . localizând distrugerea pe anumite porţiuni ale suprafeţei metalice (porţiuni anodice). muşchi. Coroziune electrolitică Electroni Anod OHFe(OH)2 Fe 2+ O2 H2O Rugina Catod Anod Beton Fe 2+ Armatura Rugină Procesul de coroziune electrochimică implică în afară de prezenţa metalului şi a mediului agresiv (soluţia de electrolit) şi existenţa unui anod. coroziunea sub tensiune (dacă armătura este supusă unor solicitări mecanice. pelicula protectoare se poate degrada prin rupere şi permite.. reacţia iniţială a metalului cu mediul înconjurător produce în cele mai multe cazuri o peliculă foarte subţire protectoare de produşi de coroziune.DURABILITATEA BETONULUI Din fericire. ca mediul agresiv să o corodeze . conversia acestor metale este oprită tocmai de începuturile stadiilor proceselor care tind să-l readucă la starea naturală. Eterogenităţile suprafeţei metalului dau naştere la diferenţe locale de potenţial care în prezenţa mediului agresiv (soluţia de electrolit) creează microelemente (pile electrice). 1-11).(fig.

urmată de acţiunea distructivă a mediului prin generare de tensiuni interne. Coroziune de contact . fisurare corozivă). având ca efect reducerea locală a secţiunii de oţel. Stare de tensiune Figura 1-14. Coroziune selectivă 22 . 1-14. Coroziune transcristalină Figura 1-20. coroziune intercristalină – atacarea structurii cristaline la interfaţa dintre microcristale (fig. pitting). cratere. mergând până la penetrarea întregii secţiuni şi ruperea armăturii (fig. opri sau favoriza fenomenul de coroziune). Figura 1-15. În funcţie de tipul şi locul alterării produse. specifică atacului corosiv localizat al ionilor de clor asupra oţelului înglobat în beton. depolarizarea (asigură continuitatea fenomenului de coroziune). coroziune de contact – formarea de elemente locale (produşi de coroziune). produşii rezultaţi în urma reacţiilor fizico-chimice (care pot limita. formare de fisuri. Procesele care apar şi influenţează acest fenomen de coroziune.continuă Figura 1-16. Coroziune intercristalină Figura 1-19. Coroziune sub tensiune - coroziune fisurată (sub presiune. reacţiile chimice (dependent de agenţii agresivi şi de oxigen). Coroziune neuniformă Figura 1-17.DURABILITATEA BETONULUI etc. coroziunile se pot clasifica în: Fisură în pelicula protectoare Figura 1-13. 115).) respectiv prin substanţele secretate de acestea. Coroziune în puncte Produs de coroziune - Fier - coroziune locală (în puncte. fie prin transformările ce le produc unor substanţe din mediu înconjurător. Coroziune în puncte Figura 1-18. 1-18). sunt: ionizarea (prezentă numai în mediul umed).

provenit din coroziune este de cca. c . Litvan G. acţiunea agentului coroziv. desprinderea şi expulzarea betonului de acoperire. mergând până la “dizolvarea” completă a oţelului pe anumite zone. fenomen care favorizează accelerarea procesului de coroziune. stratul de acoperire cu beton poate fi îndepărtat. conducând la formarea produşilor de coroziune ai oţelului (rugina). fapt care conduce la exercitarea unor presiuni asupra betonului adiacent armăturii şi respectiv la apariţia unor eforturi de întindere în masa acestuia. Etapele principale ale desfăşurării procesului de coroziune sunt (PC-1/1990): • • iniţierea coroziunii – perioadă în care agenţii agresivi pătrund până la suprafaţa armăturii. coroziune selectivă – atacarea preferenţială a unor microcristale (fig. natura şi proprietăţile peliculei de produse de 23 .Stadii de fisurare a betonului din stratul de acoperire datorată măririi de volum a armăturii corodate Sursă:. se declanşează procesele de fisurare a betonului din stratul de acoperire. la fisurarea.b. cu volum mai mare în comparaţie cu cel al oţelului şi. prin stratul de acoperire cu beton şi iniţiază coroziunea oţelului. G Figura 1-22.DURABILITATEA BETONULUI - coroziune transcristalină – apariţia unor microfisuri datorate tensiunii dezvoltate în structura oţelului (fig. 1-22). Atunci când acestea depăşesc valoarea rezistenţei la întindere a betonului. propagarea coroziunii – perioada în care coroziunea se desfăşoară cu o anumită viteză. 1-20) coroziune generală . în general. 8 ori mai mare decât cel al metalului din care a provine). a . Litvan G. 1-19). Fisurare urmată de exfolierea a betonului din stratul de acoperire al armăturii Sursă:. în final.specifică atacului corosiv al ionilor de clor în concentraţii ridicate asupra întregii suprafeţe a oţelului. În cele mai multe din cazuri. de o mărire a volumului acestuia (volumul oxidului. G Viteza de dezvoltare a fenomenelor de coroziune asupra metalului. armătura ajungând să fie lipsită de protecţie (fig. având ca efect reducerea generală a secţiunii de oţel. 1-20 şi fig. De menţionat este faptul că procesul de coroziune a oţelului este însoţit. este influenţată de natura metalului. Figura 1-21.

Aceste eforturi sunt cu atât mai mari. luându-se în considerare: (NE 013-2002) • cauzele externe. Studiul durabilităţii betonului implică o analiză a conglomeratului. (NE 013-2002) 24 . curba A).3. având ca rezultat reducerea valorii ph-ului în beton. plumbul) (fig. dar şi a componenţilor săi. coroziunea poate continua şi în straturi compacte şi groase. separat. aluminiul. cu cât raportul dintre volumul oxidului şi volumul metalului din care provine oxidul este mai ridicat. în primul rând Ca(OH)2 şi transformarea acestuia în carbonat de calciu (CaCO3). natura şi proprietăţile peliculei de protecţie etc. creşterea grosimii stratului de produse de coroziune putând fi estimată idealizat. 1-23. Dacă acesta este poros sau dacă agentul coroziv poate difuza prin el (fig. iau naştere eforturi interioare datorită dilatărilor neegale. S.stratul de oxid format are alt coeficient de dilatare termică decât cel al metalului de bază şi când temperatura mediului înconjurător variază.: coroziunea datorată carbonatării 1 . din mediul înconjurător (de ex. a atacului clorurilor din apa de mare. începând de la suprafaţa elementelor.volumul oxidului format este mai mare decât volumul metalului de origine şi această creştere de volum.2. la atingerea unei anumite valori coroziunea se opreşte (ex. 1. . provocată prin oxidare poate produce eforturi interioare care depăşesc adeziunea dintre stratul de coroziune şi metal. precum şi a fenomenului de îngheţ-dezgheţ etc.: reacţia alcalii-agregat). ci se desprinde pe măsură ce se formează şi cade. coroziunea se continuă în timp. În acest caz pelicula de produse de reacţie nu aderă la metal. 1-23. A B Sursă: Qian. a mediului chimic agresiv. COROZIUNEA BETONULUI Coroziunea betonului reprezintă un caz de alterare a proprietăţilor fizico – chimico mecanice ale acestora. Acest strat care se formează este compus din oxizi şi carbonaţi bazici. Această desprindere se poate produce din următoarele cauze: .). cauzele interne. • 1 mecanismul coroziunii carbonice conduce la concluzia că. Creşterea grosimii stratului de coroziune funcţie de timp. din interiorul masei betonului (de ex.Y 0 to Durata de acţiune Pentru oţel. datorită unor agenţii chimici (din mediul înconjurător sau dizolvaţi în apele sau soluţiile care ajung în contact cu elementele de construcţii) şi / sau factorii care favorizează degradarea pietrei de ciment şi a betonului în ansamblu.DURABILITATEA BETONULUI reacţie. datorită reacţiei unor constituenţi ai pietrei de ciment din beton. curba B). Când stratul de produse de reacţie este compact şi agentul coroziv nu poate difuza prin el. ca fiind liniară funcţie de timp. a atacului clorurilor de altă origine decât cea marină. depasivând stratul de acoperire al armăturilor şi favorizând procesul de coroziune al acestora în anumite condiţii. Grosimea stratului corodat Figura 1-23.

inclusiv cele din grupurile sanitare şi bucătăriile apartamentelor de locuit şi din halele industriale închise. Construcţii sau elemente de construcţii expuse la condens sau alternanta frecventa de umiditate si uscăciune generata de procese tehnologice (ex. stâlpi pentru estacade. dar fără posibilitate de îngheţ (ex: fundaţii radiere. 1 MEDIU USCAT b Sever a Moderat 2 MEDIU UMED b Sever 3 MEDIU UMED CU ÎNGHEŢ SI AGENŢI DE DEZGHEŢARE Construcţii sau elemente de construcţii interioare sau exterioare expuse la îngheţ dezgheţ si acţiunea sării pentru dezgheţ.. 1997) • factori fizici: temperatura (influenţează mecanismele de întărire). Clase de expunere a construcţiilor în condiţiile de mediu.). elemente de construcţii in contact permanent cu apa (ex: fundaţii sub nivelul apelor freatice fără agresivitate sulfatică).DURABILITATEA BETONULUI Coroziunea betonului la acţiuni chimice agresive.: cheiuri. canale deschise.. depind de evoluţiile separate ale mediului cât şi a materialului (a componenţilor betonului. diguri. Tabel 1-7. cu excepţia unor scurte perioade in timpul execuţiei. a compoziţiei chimice şi mineralogice) şi de influenţarea lor reciprocă în acest proces. 1-9.. factori chimici: apar multiple reacţii chimice nocive. conform NE 012-1999 Clasa de expunere 0 1 a Moderat Exemple de construcţii 2 Construcţii sau elemente de construcţii situate in spatii închise. muşchi. platforme). cu sau fără închideri perimetrale (ex: depozite acoperite). alge etc. factori biochimici: mecanismele coroziunii biochimice depind de natura agenţilor ce o determină (bacterii. hale cu procese calde etc. contracţii (influenţează fenomenele de microfisurare). depinde de mai mulţi factori. respectiv construcţii cu închideri perimetrale şi încălzite iarna (ex: feţele spre interior ale elementelor structurale din clădirile civile. la care elementele de construcţii pot fi expuse sunt prezentate în tabelele 1-7. 1-10 şi 1-11. între produşii de hidratare ai cimentului şi elementele agenţilor agresivi. solubilizarea produselor de hidratare ale cimentului. deosebite prin rezultatul produşilor de interacţiune. Construcţii sau elemente de construcţii expuse la îngheţ in stare saturata cu apa (ex.) respectiv prin substanţele secretate de acestea. cu umidităţi interioare ≤75%).) fără condiţii de impermeabilitate pentru beton. 25 . Construcţii şi elemente de construcţii expuse permanent la temperaturi mai mari de 30 °C (încăperi cu utilaje sau aparatura care degaja căldură. Moldovan V. ciuperci. în concordanţă cu NE 012-1999. estacade. variaţii de temperatură ale mediului agresiv. scări exterioare. 1982. 1-8. pereţi de contur etc. fie prin transformările ce le produc unor substanţe din mediu înconjurător. Ionescu I.: hale in care umiditatea depăşeşte 90% sau se produc frecvent degajări de abur). ferite de acţiunea directă a intemperiilor sau umidităţi. NE 013-2002 şi SR EN 206-1/2002. elemente de construcţii situate in zonele de variaţie a nivelului apelor. Nicolescu L.. Construcţii supuse presiunii a ei pe una din fete. grupaţi în trei categorii: (Teoreanu I. Construcţii sau elemente de construcţii expuse la îngheţ in stare nesaturată sau expuse umidităţii respectiv: construcţii neîncălzite în perioada de iarna. • • Evoluţia betonului şi conservarea durabilităţii. Clasele de expunere şi condiţiile de mediu. mişcarea mediului agresiv.

Mediu chimic cu agresivitate foarte slaba (FS). 6 6. Carbonică (CO. Elementele interioare din Construcţii situate la construcţiile închise nivelul mării expuse şi încălzite pe timp de Construcţii expuse indirect direct intemperiilor iarnă. şi posibilităţii de sibile de umiditate. considerată de cca. MEDIU b CHIMIC Mediu chimic cu agresivitate intensa (1).. si alternanţă frecventă a umidităţii. Tabel 1-9. slabă 10-14 15-29 15-29 < 300 50-99 slabă 6. respectiv intre cotele +3. de stropire. Criterii pentru aprecierea gradelor de agresivitate ale apelor naturale (cu excepţia apei din Marea Neagră). S . pH f..1. 2 4 MEDIU Construcţii expuse indirect agresivităţii marine..încălzesc pe timp de iarnă..DURABILITATEA BETONULUI Betonul aflat permanent sub apa marii. General acidă. la proiectare se va considera întregul element expus în condiţiile cele mai severe. intensă < 4. 2 respectiv la cotele +3…+5 de la nivelul mării). Clasă expunere conf.5 > 60 > 90 > 150 > 500 2. sunt solicitate ca şi betonul de sub apă.5 31-60 61-90 91-150 201-500 f. apei de mare Betonul din zona variaţiei nivelului apei de mare considerata ca fiind sever de cca 3 m deasupra nivelului marii. Observaţie: Părţile construcţiilor din beton din zone în care au loc infiltraţii ale apei de mare. 15 > 15 26 . saturată. sever de îngheţprecum si posibilităţii de îngheţ in stare saturata. tabel 1-7 Regim de expunere N .. conform NE 012-1999 Nr. in îngheţ in stare cursul exploatări. Natura agresivităţii 1. a 5 Mediu chimic cu agresivitate slaba (S). de de a m m Betonul din zona variaţiei nivelului apei de mare. 3 m deasupra nivelului mării.1. liber) în mg/dm3 pentru duritate temporară in oG de: Săruri de amoniu (NH4+) mg/dm3 ≤2 2. Condiţii expunere stropire şi alternantă marin unor perioade scurte in îngheţ -dezgheţ fără posibilităţi frecventă a 2 Agresivitatea timpul execuţiei. 2 dezgheţ Condens puternic generat de procesul tehnologic. Regimuri de expunere ale construcţiilor situate în zona litoralului.6 15-30 30-60 30-90 ≥ 300 100-200 intensă 5. b MARIN agresivitate moderat Construcţii expuse îngheţ -dezgheţului fără posibilitate de stropire. 3.+5 de la 1 agresivitatea nivelul marii.b.5-4.. crt.5-5. si uscăciunii. Tabel 1-8. c AGRESIV Mediu chimic cu agresivitate foarte intensa (FI).normal M .sever 0 1 4 a mediu marin Agresivitatea apei de mare 1 Beton aflat permanent sub apa mării. În cazul elementelor având părţi expuse concomitent în două sau trei regiuni arătate în tabel. I Construcţii închise care nu se încălzesc pe timp de iarnă atmosferica inclusiv cu Construcţii situate la nivelul marii expuse direct intemperiilor si posibilitate salinităţii prin stropire. Crt. d Observaţie: Clasele de expunere 5 (a. conform NE 012-1999 Nr.moderat 2 Betonul de deasupra zonei variaţie a nivelului apei mare (pe o înălţime elementului de cca. neexpuse la agresivităţii maritime şi salinităţii prin 4 b mediu intemperii cu excepţia (deschise).c. umidităţii şi atmosferică Elementele care nu sunt Construcţii închise care nu se uscăciunii precum supuse unor variaţii sen.. normal Betonul de deasupra zonei de variaţie a nivelului apei de mare (pe o moderat a înălţime a elementului de cca.d) se pot întâlni in practica singure sau în combinaţie cu celelalte clase de expunere.. 2 m.

27 . crt. intensă 200-1000 1001-3000 > 3000 250-500 501-1000 > 1000 < 12 6. S – sever. Ex. foarte intensa 2 (2501 – 5000) şi foarte intensa 3 (> 5000). tabel 3. Gheorghe + Cap Midia Cap Midia Vama Veche l. pe cele la care este expus betonul din stratul de acoperire a armăturilor şi pieselor metalice înglobate şi în numeroase cazuri această umiditate poate să fie considerată că reflectă umiditatea mediului ambiant.agresivitate slaba. Oxizi alcalini (OH-) în g/dm3 17.agresivitate intensa. Nr. Gheorghe Sf. sau umed în permanenţă XC 1 Exemple pentru alegerea clasei de expunere Ex.5 -25 25 8.6 Regim de expunere Tip beton Sulina + Sf.1-50 > 50 OBSERVAŢIE: * Pentru stabilirea tipului si dozajului de ciment pentru agresivitatea sulfatică foarte intensă se diferenţiază trei cazuri funcţie de conţinutul de (SO4 2-) mg/dm3 astfel: foarte intensa 1 (1001 – 2500). Sulfatică (SO4 2-) în mg/dm3 f. În situaţia în care există o barieră între beton şi mediul înconjurător acesta este considerat protejat împotriva umidităţii. N Tabel 1-11.: betonul la interiorul clădirilor în care XC 3 procentul de umiditate al aerului este mediu sau ridicat – beton exterior ferit de ploi. Conţinut total de săruri în g/dm3 10-20 20.moderat.: suprafeţe de beton expuse contactului cu XC 4 apă. Natura agresivităţii 4.: suprafeţe de beton aflate în apă pe termen XC 2 lung – un număr mare de fundaţii.: betonul la interiorul clădirilor în care procentul de umiditate al aerului este foarte redus – beton imersat permanent în apă. Mediu cu umiditate moderată Ex. Magneziana (Mg 2+) în mg/dm3 5. (oG) (< 7) 7.: betonul la interiorul clădirilor în care umiditatea aerului este foarte redusă. conform NE 013-2002 Denumirea Precizări privind mediul înconjurător clasei NICI UN RISC DE COROZIUNE Betoane simple fără piese metalice înglobate. Clasa de expunere crt conf. slabă 100-199 1150-249 Tabel 1-10. I . care însă nu sunt incluse în XC 2 Notă: Prin condiţiile de umiditate înţelegem. Expunere fără îngheţ-dezgheţ. abraziune.DURABILITATEA BETONULUI slabă intensă f. COROZIUNEA DATORATĂ CARBONATĂRII Mediu uscat. Mediu (foarte) uscat pentru beton armat sau cu piese metalice înglobate. Mediu cu alternanţă a umidităţii şi uscării Ex. M . S . Criterii pentru aprecierea gradelor de agresivitate zona Marea Neagră. OBSERVAŢII: S S simplu S S M armat S I S S I N simplu S S M armat S I S S I N – normal. foarte rar uscat Ex. Dezalcalinizare (HC03-) în mg/dm3 duritate. conform NE 0121999 Zona de salinitate Nr. Mediu umed. 4a mediu Agresivitatea apei de mare 4b mediu Agresivitatea atmosferica 2. atac X0 chimic. Clasele de expunere la acţiunea mediului înconjurător.

Expunere la aerul ce vehiculează săruri marine. udate şi stropite cu XD 3 ape ce conţin cloruri: şosele.: elemente ale structurilor marine XS 3 valurilor.5 CO2 agresiv în mg/l ≥15…≤40 XA 2 XA 3 > 600…≤3000 <5. este expus contactului cu apa ce conţine cloruri. • Agentul poluant conţine alte substanţe chimice agresive. Clasificarea apelor de mare este dependentă de localizarea geografică şi clasificările trebuie validate la locul unde betonul se aplică. apele de suprafaţă. până la saturare 28 .: suprafeţe verticale de beton supuse ploii XF 1 dezgheţ şi îngheţului Saturare moderată cu apă cu agenţi pentru Ex. Tabel 1-12 Tabel 1-12. conf. Mediu umed. clasele de expunere sunt grupate după cum urmează Mediu cu umiditate moderată Ex.: elemente de poduri. Agresivităţii chimice Caracteristica chimică XA 1 Ape de suprafaţă şi subterane SO2-4 în mg/l ≥200…≤600 pH ≤6. Ex. Tabel 1-12 Mediu înconjurător cu agresivitate chimică XA 2 moderată. Mediu înconjurător cu agresivitate chimică XA 1 slabă. sau udării (stropirii) ATACUL FENOMENULUI DE ÎNGHEŢ-DEZGHEŢ În condiţiile în care betonul este supus unui atac semnificativ datorat ciclurilor de îngheţ-dezgheţ în stare umedă.: suprafeţele orizontale de beton expuse la XF 3 ploaie şi îngheţ Saturare (forte) cu apă conţinând agenţi de Ex. Studii pentru determinarea agresivităţii chimice sunt necesare în situaţiile următoare: • Agresivitatea nu se încadrează în limitele din tabelul 1-12.: structuri pe litoral sau proximitatea XS 1 însă nu este în contact direct cu apa de mare litoralului XS 2 Imersare în permanenţă în apa de mare Ex. COROZIUNEA DATORATĂ CLORURILOR PREZENTE ÎN APA DE MARE În situaţiile în care betonul armat sau betonul ce conţine piese metalice înglobate.5 >40…≤100 >3000…≤6000 <4.DURABILITATEA BETONULUI COROZIUNEA DATORATĂ CLORURILOR DE ALTĂ ORIGINE DECÂT CELE DIN APĂ SAU ATMOSFERA MARINĂ În cazul în care betonul armat sau betonul ce conţine piese metalice înglobate. la lucrări rutiere expuse îngheţului şi aerului ce vehiculează agenţi pentru dezgheţ Saturare (forte) cu apă fără agenţi de dezgheţ Ex. sau acţiunii aerului ce vehiculează săruri marine.5…≥4. inclusiv săruri pentru dezgheţ.: suprafeţele de beton expuse clorurilor XD 1 transportate prin circulaţia aerului. Tabel 1-12 Mediu înconjurător cu agresivitate chimică XA 3 intensă. conf. clasele de expunere sunt.5…≥4.5…≥5. este expus în exploatare acţiunii clorurilor prezente în apa de mare.0 >100. apele subterane.: suprafeţe verticale ale lucrărilor din XF 2 dezgheţare beton. cum se indică în tabelul 1-6. • Soluri şi ape poluate chimic.: drumuri şi tabliere de poduri expuse dezgheţ sau apă de mare agenţilor pentru dezgheţ – suprafeţe verticale de beton expuse direct acţiunilor agenţilor de XF 4 dezgheţ şi îngheţului – zone de structuri marine supuse acţiunii valurilor şi expuse la îngheţ AGRESIVITATE CHIMICĂ Agresivitatea chimică asupra betonului se produce în soluri. conf. rareori uscat Ex.: piscinele – beton expus apelor industriale XD 2 ce conţin cloruri Mediu cu alternanţa umidităţii şi a uscării Ex. • Existenţa unei viteze mari de scurgere a apelor ce conţin substanţe chimice din tabelul 1-12. având o altă origine decât cea marină. iar clasele de expunere sunt prezentate în continuare. zone supuse proiectării (izbirii) Ex. dalajele parcurilor de staţionare a vehiculelor.: elemente ale structurilor marine Zone de marnaj. diferitele clase de expunere sunt: Saturare moderată cu apă fără agenţi pentru Ex.

coroziune de tip II. În urma reacţiilor chimice. se formează produşi cu proprietatea de mărire importantă a volumului. apa rezultată din topirea zăpezilor. Prezenţa unor săruri care nu reacţionează direct cu componenţii betonului. acid cloros. p. apa de ploaie. vaporii şi soluţiile cu caracter acid (clor.). acetic. se datorează reacţiilor chimice dintre constituenţi ai mediului agresiv şi piatra de ciment. schimbă concentraţia ionicã a soluţiei. (1952) a stabilit următoarele mecanisme ale coroziunii betonului: • coroziune de tipul I 2 ..5. Corodarea armăturii va conduce şi la dislocări în straturile de acoperire cu beton. soluţiile de săruri de amoniu (fără sulfat de amoniu). apele cu dioxid de carbon. coroziune de tip III. prin reacţia de schimb de ioni şi prin cristalizarea carbonaţilor cu mărire de volum. în urma pătrunderii acestora în beton prin fenomene de ascensiune capilară sau permeabilitate. formic. humic. produşi din fermentaţii etc. lactic. acid hipocloros. care va permite infiltrarea acestor acizi până la armătură. produsă de soluţiile concentrate de cloruri. Acţiunea corozivă a acizilor are loc în medii cu pH < 6. se datorează reacţiilor chimice dintre componenţi ai mediului agresiv şi ai cimentului. Acizii se găsesc în general în ape (naturale. distrugându-l. Dintre factorii care determină asemenea fenomene. • coroziune acidă. produsă de gazele. având ca efect final distrugerea pietrei de ciment. constând în interacţiunea chimică dintre constituenţii mediului agresiv şi cei ai pietrei de ciment. 568) 2 29 . accelerând coroziunea. Ispas T. coroziune prin cristalizare. industriale). acid cloric. acid percloric etc. • coroziunea prin levigare (Tip I) este cauzată de apele lipsite de duritate. Produşii rezultaţi pot fi solubili şi levigaţi sau nesolubili şi precipitaţi în mase gelice. produsă de soluţiile cu caracter alcalin (hidroxizi de sodiu şi potasiu). datorată dizolvării unor produşi de hidratare a cimentului. sulfuros.DURABILITATEA BETONULUI NH4+ în mg/l Mg2+ în mg/l Sol SO2-4 în mg/l Aciditate mg/kg ≥15…≤30 ≥300…≤1000 ≥2000…≤3000 >200 >30…≤60 >1000…≤3000 >60…≤100 >3000. De obicei acest tip de coroziune apare în prezenţa apelor carbonice a diverselor soluţii acide. Dintre cei mai des întâlniţi se pot aminti: clorhidric. acid clorhidric. • • Conform PC-1/1990 coroziunea betonului se pot clasifica în: • coroziune alcalină. ceea ce duce la apariţia unor tensiuni în masa betonului. Compuşii rezultaţi sunt levigaţi cu uşurinţă. Pericolul apare atunci când masa de beton are în volumul său o suficientă reţea de microfisuri. reziduale. rezultatul final fiind dezalcalinizarea (până la dezagregare) şi distrugerea liantului (a pietrei de ciment). azotic. se pot aminti apele sulfatice. M. apa din râuri şi lacuri). 1997. gaze conţinând SO2 sau H2S etc. (Ionescu I. fluorhidric. până la saturare >3000…≤12000 >12000…≤24000 Nu este întâlnită în practică Moskvin V. de soluţiile de acizi organici care dau săruri solubile de calciu (ex: apa industrială dedurizată recirculată. sulfuric. Apele uşoare (fără duritate) dizolvă şi spală la început hidroxidul de calciu şi apoi hidrosilicaţii şi hidroaluminaţii de calciu.

. C 244-1993. Ispas T. Nr. Vol. 1992.. pag. Ilinoiu G. 2. Brousseau R. 3. Serbescu C. 1984.. 1.. 5. 1. Tehnologia lucrărilor de construcţii. Construction Canada. 1998. Cathodic Protection for Steel Reinforcement. Editura UTCB. Dima S. 2002. 14. Nedelcu N.. 7..DURABILITATEA BETONULUI constă în cristalizarea sărurilor în porii betonului. Sept. Canada. octombrie 2001. 24-26. 1971. Durabilitatea betoanelor.. 19. 1997. beton armat şi beton precomprimat.. Mîrşu O. Building Science Insight. PC-1/1990. Teză de doctorat. Ionescu I. 30 . Editura UTCB. Ghid pentru inspectarea şi diagnosticarea privind durabilitatea construcţiilor din beton armat şi beton precomprimat. Materiale de construcţie. 1982. S. 21. Contribuţii în managementul şi ingineria proceselor de construcţii pentru realizarea lucrărilor de reparaţii şi consolidări a elementelor din beton. 13. cu mărire de volum.. IABSE San Francisco. Popa R. Popescu P. Editura Tehnică 1986. 23. Construcţii cu structură metalică.. 24. Options for inhibiting corrosion in concrete bridges. 12. 43-45. Avram C. Budan C. Forcasting the condition of a reinforced concrete structure under corrosion. 1964. Dalban C. Protecţiile anticorozive în construcţiile industriale şi civile. 15.. NE 013-2002..Y... Teză de doctorat. May 2001. Cod de practică pentru executarea lucrărilor din beton.. Teoreanu I. 36-37. Filimon I. Construcţii Civile şi Industriale Anul III... 11. Antreprenorul (2000). Nicolescu L. 43. UTCB. Cod de practică pentru execuţia elementelor prefabricate din beton. Nr. având ca rezultat distrugerea betonului în profunzime. v.... 18. Ilinoiu G. 20. Steopoe Al.6. 1984. Simion Al. Contribuţii la implementarea unor tehnologii şi procedee tehnologie moderne pentru protecţia şi consolidare elementelor de construcţii. 1995. 2000.. 3. Editura Tehnică. Editura Tehnică.. Ed. Grimaldi G. execuţie şi exploatare (urmărire şi intervenţii) privind protecţia împotriva coroziunii a construcţiilor de oţel. Qian. Bucureşti. August 1995... 17. Îndrumător pentru diagnosticarea stării de degradare şi metode de remediere şi protecţie anticorozivă a elementelor din beton armat degradate prin coroziune în medii agresive pe bază de clor. Crăciunescu L. 2003. Degradarea Construcţiilor. pp. Moldovan V. Performance of Materials in Use. (Partea 1 – Beton şi beton armat). . Litvan G.. UTCB.Oct. beton armat şi beton precomprimat. Materiale de construcţie.. Construction Canada. Raharinaivo A. pag. Făcăoaru I. Matrix Rom Bucureşti. 1984. Zamfirescu D. Chesaru E. 1997. BIBLIOGRAFIE LA CAPITOLUL 1 1. NRCC-44757. Editura Fundaţiei România de Mâine.. Tehnică.. Proprietăţile şi tehnologia betoanelor. Editura Tehnică. 24. 1997. Postelnicu T. Teodorescu M. Editura Tehnică.. no. 6. Materiale de construcţie. Rezistenţele şi deformaţiile betonului. Protecţia anticorozivă a armăturilor I – Fenomenul de coroziune al armăturilor de oţel. Teodorescu M. Editura UTCB. 22.. GP 035-1998.. 4. Popa E. beton armat şi beton precomprimat. 10. NE 012-1999. Ilinoiu G. 16.. Durabilitatea Betonului. 9.. Tertea I. 8. 3.G. Durabilitatea betonului armat. Ghid de proiectare.

betonul mai poate conţine adaosuri şi / sau aditivi”. Astfel. cu rezistenţe mecanice şi fizico-chimice”. (1982). • NE 012-1999. nisip. betonul este „un conglomerat coerent alcătuit din piatră de ciment şi agregate”. aer şi apă. la care se adaugă în situaţiile motivate tehnic. betonul este „un material compozit obţinut prin omogenizarea amestecului de ciment. betonul este „un amestec de pietriş. ciment şi apă. Multe din caracteristicile betonului. în urma întăriri se formează matricea (piatră de ciment) care înglobează particule nehidratate de ciment. • Teoreanu I. • Popa R. . precum rezistenţa şi durabilitatea. Imagine structură beton Sursă: Stutzman P.. nisip. ale căror proprietăţi se dezvoltă prin hidratarea şi întărirea cimentului”. nisipului. care după întărire dau un material cu aspect de conglomerat”. care se transformă prin uscare într-o masă foarte rezistentă şi se foloseşte în construcţii”. care după întărire are un aspect de conglomerat cu rezistenţe mecanice şi fizico-chimice”. • NE 013-2002. CARACTERISTICI DE COMPOZIŢIE ALE BETOANELOR 2. bine omogenizate. CONSIDERAŢII GENERALE Conform definiţiei date de Steopoe Al. (1971). betonul este „un material compozit obţinut prin amestecul omogen al cimentului. bine omogenizate.CARACTERISTICI DE COMPOZIŢIE ALE BETOANELOR CAPITOLUL 2. agregate şi apă format prin întărirea pastei de ciment (ciment şi apă).1. (1984). betonul este “un material compozit obţinut din amestecuri artificiale.. care după întărire are un aspect de conglomerat. betoanele sunt “amestecuri bine omogenizat de liant. Dintre alte definiţii date betonului se pot reţine următoarele: • Avram C. (1964). Teodorescu M.. betonul este „un material compozit obţinut din amestecuri artificiale. Moldovan V. pietrişului şi apei. • DEX (1998). depind de dezvoltarea în timp a legăturilor chimice şi fizice dintre particulele de ciment şi agregate. 1993 31 . Pe lângă aceste componente de bază. pietriş sau piatră spartă şi apă. Nicolescu L. aditivi şi / sau adaosuri minerale. Figura 2-1.

1300 oC.betoane cu punere în lucrare prin torcretare. împotriva radiaţiilor. CARACTERISTICI STRUCTURALE ŞI DE COMPOZIŢIE ALE CIMENTULUI PORTLAND Cimentul este un material pulverulent (având dimensiunile particulelor de 0.betoane de izolaţie cu λ ≤ 0. • după modul de întărire: . instabil din punct de vedere chimic. Rc < 10 N/mm2. drumuri.).betoane de izolaţie – rezistenţă λ ≤ 0.). adaosului.beton foarte greu . • după domeniile de utilizare: pentru construcţii civile.betoane foarte refractare rezistente T > 1300 oC.1.betoane cu întărire accelerată prin tratare termică. .betoane cu întărire normală. • după modul de punere în lucrare: . naturale sau artificiale etc. . • după modul de armare: betoane simple sau armate (cu armătură elastică. 2.betoane compactate mecanic. formând “piatra” de ciment. . Amestecat cu apa formează paste tixotrope3. .beton având densitate aparentă în stare uscată (105 oC) de maximum 2000 kg/m3. Rc <15…45 N/mm2. antiacide etc.). 3 transformarea reversibilă a unui gel în sol 32 .beton cu densitate normală (semigreu şi greu) . rigidă.betoane cu punere în lucrare turnare sub apă etc.betoane cu lianţi minerali (ciment cu sau fără adaos).betoane refractare rezistente la T = 1100 oC….betoane rezistente acţiunii chimic . • după densitate aparentă: . rezistente la sulfaţi. .betoane cu punere în lucrare prin injectare. . dispersă).2. dintre care se pot menţiona: • după compoziţie (tipul liantului. .30 kcal/mhoC. . . care fac priză şi se întăresc în timp.betoane cu punere în lucrare prin pompare.5 până la 50 μm). concasaj etc. .agresive (mediu marin.betoane cu punere în lucrare obişnuită. agregatului. • după modul de compactare: . agricole.beton uşor . .beton având densitate aparentă în stare uscată (105 oC) de maximum 2500 kg/m3.betoane cu lianţi pe bază de zgură şi cenuşi active. industriale. aditivilor): .betoane cu agregate uşoare (poroase. . decorative etc.betoane cu lianţi organici (răşini sintetice). • după capacitatea de izolaţie termică şi rezistenţă la mediile chimice agresive: . de natură bazică. .CARACTERISTICI DE COMPOZIŢIE ALE BETOANELOR Clasificarea betoanelor se poate realiza după mai multe criterii.betoane cu diferite tipuri de agregate naturale (balastieră. hidrofil. . CIMENTUL 2. construcţii hidrotehnice. .70 kcal/mhoC.beton având densitate aparentă în stare uscată (105 oC) mai mare de 2500 kg/m3.2.betoane compactate manual. .

1994) Figura 2-2. Astfel.2. studiind experienţa lumii antice care a avut o deosebită importanţă în dezvoltarea gândirii tehnice.2. numeroase realizări ale moşteniri ştiinţifice a lumii antice au fost îngropate pentru multe secole.ciment Portland. a. (NE 013-2002) Cimenturile Portland se obţin din măcinarea fină a clincherului Portland sau a clincherului Portland împreună un mic adaos de gips şi / sau alte substanţe pentru reglarea timpului de priză. Inventatorul a încălzit într-un cuptor un amestec de calcar şi argilă. Aspdin J. varul. din amestecuri de nisip. tuf vulcanic şi apă a fost denumit “caementum” – “ciment” sau “mortarium” – “mortar”. calcarul şi tuful vulcanic de către romani şi greci. Produsul obţinut de către romani. STRUCTURA CLINCHERULUI Cimentul Portland este un material mineral. secţiune 320 μm (x 350). deoarece se asemăna cu piatra de Portland . a pus bazele progresului în domeniul tehnologiei cimentului şi al lucrărilor de construcţii din beton şi beton armat. Datorită aceste invenţii. un zidar din Anglia.. Aspdin J. începând cu secolul al XVIII–lea. şi a măcinat fin amestecul. care după amestecarea cu apă face priză şi se întăreşte. realizând cimentul hidraulic: numit de către el . care după întărire îşi conservă rezistenţa şi stabilitatea şi sub apă. în anul 1824. sub ruine. a obţinut patentul pentru “cimentul Portland”. Ceea ce a rămas din această moştenire (păstrată întro mare măsură datorită Bizanţului şi apoi a arabilor) a fost adaptat nevoilor şi cerinţelor societăţii feudale medievale. a început dezvoltarea reală a preocupărilor legate de cercetarea şi aplicarea noilor descoperiri ale cimentului. fin măcinat.CARACTERISTICI DE COMPOZIŢIE ALE BETOANELOR Încă din antichitate o serie de lianţi naturali. 2. . De abia. datorită revoluţiei industriale. Începând cu epoca Renaşterii (sec.. Granulă de clincher Sursă: Stutzman P. Imagini particule de ciment. datorită evenimentelor furtunoase care au însoţit prăbuşirea orânduiri sclavagiste. 10 μm 33 .un calcar exploatat pe insula Portland aflată pe coasta Britanică. (Opriş S. destinaţi să lege într-un tot elementele aflate sub formă de particule sau bucăţi erau folosiţi în construcţii: gipsul de către egipteni şi argila. În perioada Evului Mediu. b. prin reacţiile chimice ce au loc în procesul de fabricaţie. piatră spartă. XVI). oamenii de ştiinţă s-au educat şi instruit. 1993 Figura 2-3.

• răcirea clincherului (cristalizarea amestecului mineral). (când porozitatea se consideră a fi mai mică de 8%). Faza de încălzire. precum faze cristaline mixte şi faze independente (substanţe chimice de însoţire a clincherului). Compoziţia mineralogică a clincherului de ciment Portland Component mineralogic % CaO3 60-67 SiO2 19-24 Al2O3 4-7 Fe2O3 2-6 MgO 4-5 SO3 3 P2O5 1.CARACTERISTICI DE COMPOZIŢIE ALE BETOANELOR Tabel 2-1. aglomerându-se şi fuzionând în granule numite clincher care au dimensiunile cuprinse între 5 până la 25 mm (fig. a tratamentului termic şi a răcirii clincherului). semiumedă. de obicei din calcar şi argilă (Opriş S. care determină proprietăţile cimentului. Faza de decarbonatare. Q [oC] 1400 Figura 2-4. în cantităţi mici. Faza de deshidratare. materialele neorganice pot prezenta unul din următoarele fenomene: • mărirea porozităţii din cauza evaporării apei de cristalizare. este numită clincherizare (arderea clincherului). până la clincherizare4 a unui amestec brut şi omogenizat. 1994). precum şi de caracteristicile instalaţiei de fabricare a clincherului. preîncălzirea. la temperaturi ridicate. nu sunt combinaţii pure (datorită naturii mineralogice a materiilor prime. succesiunea principalelor faze şi procese fizico-chimice pe care le suferă amestecul de materii prime în procesul de obţinere a clincherului este acelaşi. 2-2 şi 2-3). materialele componente suferă modificări fizico-chimice. La aceste temperaturi. semiuscată sau uscată). din constituenţi. La încălzirea progresivă. III.. • uscarea (deshidratarea). • deformarea unor materiale sub propria greutate.5 Clincherul Portland este fabricat prin arderea în cuptoare speciale rotative. decarbonatarea şi clincherizarea propriu-zisă. în funcţie de natura lor. este denumit refractaritate (când temperatura depăşeşte 1600 oC). II. ele conţin.. datorate reacţiilor de formare a componenţilor mineralogici. componenţi altor faze. Componenţii mineralogici ai clincherului. a modului de realizare a amestecării. faza procesului tehnologic de producţie în care amestecul de materii prime este transformat prin prelucrări prin ardere într-un compus mineralogic. 1994. • topirea parţială a materialului şi umplerea parţială a porilor este denumit clincherizare. la temperaturi de 1450-1550 oC. respectiv: • dozarea amestecului de materii prime în funcţie de capacităţile instalaţiei. Dacă umplerea porilor este aproape completă. Indiferent de materiile prime folosite şi de modul de preparare (pe cale umedă. IV. Faza de clincherizare. Variaţia temperaturii în procesul de obţinere a clincherului I. 4 34 . fenomenul se numeşte vitrificare (când porozitatea se consideră a fi mai mică de 2%). 1000 800 400 0 0 I 800 II 1250 3350 III 3700 4200 KJ/Kgcl IV Sursă: Opriş S.

un amestec de silicaţi şi aluminaţi de calciu (oxid de calciu CaO. C3S rotunjite. Aceşti compuşi se transformă prin reacţii de hidratare . notat simbolic C3S. • oxidul de magneziu (MgO). Imagini microscopice ale clincherului şi cimentului.hidroliză în silicat de calciu hidratat amorf şi hidroxid de calciu cristalin. structura cimentului întărit. precum alcalinii de sodiu şi potasiu (Na2O·8CaO·3Al2O3 şi K2O·23CaO·12HO2). • aluminoferitul tetracalic (4CaO·Al2O3·Fe2O3). Componenţi mineralogici ai cimentului Portland. sunt 32. care apar în cazul folosirii unor materii prime cu conţinut peste limitele admise de sodiu şi potasiu. Principalii componenţi mineralogici ai cimentului Portland Sursă: NISTIR 6962 2. C2S (albastru). 35 . structura clincherului (secţiune 100 µm): b. în esenţă. • masa vitroasă (resturi de topitură necristalizată din cauza răcirii rapide). • silicatul bicalcic (2CaO·SiO2). notat simbolic C4AF. • oxidul de calciu (CaO). 2001 respectiv C3A (secţiune 200 µm).CARACTERISTICI DE COMPOZIŢIE ALE BETOANELOR a.5 şi 52. aluminoase Al[OH]3. dioxid de siliciu SiO2. oxid de aluminiu Al2O3) şi adaosuri (silicioase. c. denumit belit. Figura 2-5. • alţi compuşi. Clasele standardizate de rezistenţă la compresiune ale cimenturilor Portland. denumit celit. C3A (gri). denumit alit.2. care prezintă solubilitate mică în apă. Sursă: Stutzman P. sunt: • silicatul tricalcic ( 3CaO·SiO2). feruginoase (Fe2O3)). 42. COMPOZIŢIA MINERALOGICĂ Cimenturile Portland reprezintă. diametre mici de particule (sub 1μm).5 N/mm2. compuse din cristale de detaliere pe culori C3S (maro). notat simbolic C2S. denumit brownmillerit.3. • aluminatul tricalcic (3CaO·Al2O3) notat simbolic C3A.5. C2S rugoase şi faza interstiţială C4AF C4AF (alb). determinate după timpul de întărire de 28 de zile.

Opriş S. în scopul ameliorării continue a structurii betonului.. Căldura de hidratare a cimentului este aproximativ egală cu suma căldurilor de hidratare a componenţilor. Ispas T. Neville A.. cu degajare mică de căldură. Creşterea rezistenţei la compresiune a componenţi mineralogici ai cimentului portland componenţilor mineralogici Sursă: Popa R. Teodorescu M. Viteza de degajare a căldurii componenţilor mineralogici ai cimentului Sursă: Popa R.. Cantitatea de căldură cea mai mare se eliberează prin hidratarea C3A şi a C2S. Ispas T. cu degajare de căldură. Umiditatea trebuie să asigure întreţinerea proceselor de hidratare a componenţilor mineralogici. 1994. care hidratează lent. 1984. Căldura de hidratare a componenţilor mineralogici ai cimentului.. recomandate în structurilor masive etc. Ionescu I. Tabel 2-2. Căldură de hidratare J/g 0 3 7 28 180 zile Tabelul 2-2 şi figura 2-6 indică diferenţe foarte mari atât între cantitatea de căldură cât şi între viteza de degajare a acestuia de către componenţii cimentului. 1997. Figura 2-6.. Prin ponderea diferită a componenţilor se pot obţine diverse tipuri de ciment. dar şi faptul că prezenţa unei umidităţi ridicate în amestec este necesară un timp cât mai îndelungat. Ionescu I. 1997. Teodorescu M. M.. 1994. ceea ce este în favoarea realizării proprietăţilor fizico – chimice ale acestuia şi a durabilităţii sale. indică o viteză diferită de hidratare a componenţilor cimentului.CARACTERISTICI DE COMPOZIŢIE ALE BETOANELOR C3A C3S C4AF C2S Hidratarea cimentului este un proces exotermic.. sau cu degajare mare de căldură utilizate la turnarea betonului pe timp friguros ori tratate termic etc. 2003. 1984.. Opriş S..... 2003 180 zile Curbele din figura 2-7. 36 .. Neville A.. Viteza de hidratare a principalilor Figura 2-8. M. Component mineralogic Căldura de hidratare (J/g) 7 zile 28 zile 460 485 105 167 661 866 251 377 Rezistenţa la compresiune MPa C3S C2S C3A C4AF Apă legată (%) 3 zile 406 21 590 92 C3A C4AF C3S 90 zile 519 184 929 414 C3S C4AF C2S C2S C3A 0 3 7 14 28 zile 0 3 7 28 Figura 2-7..

Aceşti componenţi sunt cunoscuţi sub notaţia de C-S-H (C3S2H3) şi CH. figura 2-8. 37 . s-a format un sistem de granule de ciment învelite în pelicule de geluri aflate într-o soluţie de aluminat tricalic (C3A). structura pietrei de ciment. constituită în porii de gel. a b Figura 2-9. concomitent. modificări importante reologice ale pastei de ciment. după amestecarea cimentului cu apa. alcătuită din granule nehidratate şi produse de hidratare diferite (ca structură. care formează o peliculă în jurul granulelor de ciment. formă şi dimensiuni) pentru acelaşi ciment. • faza lichidă. produşii de hidratare – hidroliză formând. sferici şi fisuri. b. pelicula de geluri are o grosime de două ori mai mare decât particule de ciment din care provine. constituită din apă sau soluţii (cu compoziţie şi concentraţie diferită) sub formă absorbită sau liberă.4. Astfel. limita de curgere şi vâscozitatea plastică a pastei de ciment cresc continuu.2. Structura pietrei de ciment întărite se poate clasifica în trei faze principale: • faza solidă. În acelaşi timp. sunt deosebit de complexe. • faza gazoasă.1] 2C3S + 6H = C3S2H3 + 3CH [2. Sub aspect reologic 5 . În contact cu apa. în timp. care se dizolvă şi se cristalizează în stare hidratată. Se constată că. formând etringit (3CaO·Al2O3·3CaSO4·32H2O). HIDRATAREA CIMENTULUI Procesele fizico-chimice care au loc în sistemul ciment Portland – apă. capilari. Evoluţia hidratării în timp a granulelor de ciment. se poate observa că.CARACTERISTICI DE COMPOZIŢIE ALE BETOANELOR În ceea ce priveşte variaţia rezistenţei la compresiune. evidenţiază importanţa C3S în primele zile şi următoarele 4-5 săptămâni de la preparare şi a C2S după acest interval de timp. compoziţie. [2. Aceste procese determină. la diferite interval de întărire. atunci când granulele de ciment intră în contact cu apă reacţionează întâi aluminatul tricalic (C3A).2] 2C2S + 4H = C3S2H3 + CH Dacă se urmăreşte microscopic desfăşurarea procesului de hidratare a particulelor de ciment. 5μm (după 2 zile). 2. reacţionează şi silicatul tricalcic (C3S). 10 μm (după 7 zile) 5 studiul curgerii lente şi a deformării în timp a corpurilor solide sub acţiunea forţelor exercitate asupra lor. silicaţii de calciu (C2S şi C3S) reacţionează cu moleculele de apă formând hidrosilicaţi de calciu (3CaO·2SiO2·3H2O) şi hidroxid de calciu (Ca[OH]2). iar hidratarea lor este reprezentată de ecuaţiile chimice [1] şi [2]. Microscopie electronică: a.

imagine la microscop (2000 X) după 7 zile după 28 zile 38 . hidratarea granulelor de ciment se realizează numai pe o adâncime de câţiva microni (aproximativ 15% din volumul său). proprietăţile cimentului întărit depind de volumul de geluri şi cristale care se formează în timpul proceselor de hidratare . Figura 2-10. imagine la microscop (250 X) după 7 zile după 28 zile după 1 zi b..hidroliză. Amplificare progresivă a imaginilor electronomicroscopice ale detaliilor structurale a evoluţiei în timp a microstructurii cimentului Sursă: Stutzman P. imagine la microscop ( 500 X) după 7 zile după 28 zile după 1 zi c.CARACTERISTICI DE COMPOZIŢIE ALE BETOANELOR De menţionat este faptul că. 1993 după 1 zi a. imagine la microscop (1000 X) după 7 zile după 28 zile după 1 zi d. Din acest motiv.

ciment puzzolanic (tip IV) şi ciment compozit (tip V). rezistente la temperaturi ridicate). construcţii rutiere. de sondă.2. ciment de furnal (tip III). cimenturi albe şi colorate. Principalele tipuri de ciment Sursă: Teodorescu M. TIPURI DE CIMENT Principalele criterii de clasificare ale cimenturilor sunt: • • • după caracteristicile clincherului: cimenturi Portland normale. expansive pentru etanşări la lucrări speciale. cimenturi Portland alitice şi cimenturi Portland belitice. ciment Portland compozit (tip II). după domeniile de utilizare: cimenturi pentru construcţii obişnuite. SR EN 196-2/1995 şi SR EN 197-1/2002 Tipuri principale Puzzolană Naturală P Naturală calcinată Q Silicioasă V Calcică W Notare tipuri de ciment uzuale CEM I Ciment Portland Ciment CEM Portland cu II zgură Ciment Portland cu silice ultrafină Ciment Portland cu puzzolană Ciment Portland cu cenuşă zburătoare Ciment Portland cu şist calcinat CEM I CEM II/A-S CEM II/B-S CEM II/A-D 95-100 - 6-10 - - - - - - - 80-94 6-20 65-79 21-35 90-94 - CEM II/A-P CEM II/B-P CEM II/A-Q CEM II/B-Q CEM II/A-V CEM II/B-V CEMII/A-W CEMII/B-W CEM II/A-T CEM II/B-T 80-94 65-79 80-94 65-79 80-94 65-79 80-94 65-79 80-94 65-79 - - 6-20 21-35 6-20 21-35 6-20 21-35 - 6-20 21-35 6-20 21-35 - - 39 Componente auxiliare minore Zgură de furnal S Compoziţie (procente de masă a) Componente principale Cenuşă Şist calcinat zburătoare T Şist calcinat T Calcar Silice ultrafină D Clincher K LL L 0-5 0-5 0-5 0-5 0-5 0-5 0-5 0-5 0-5 0-5 0-5 0-5 0-5 0-5 .CARACTERISTICI DE COMPOZIŢIE ALE BETOANELOR 2. Tabel 2-3. 2003. SR EN 196-2/1995 şi SR EN 197-1/2002. rezistente la agresivitatea sulfatică. cimenturile Portland se clasifică în următoarele grupe. după conţinutul şi natura adaosurilor: cimenturi fără adaos şi cimenturi cu adaos.: hidrotehnice. cimenturi pentru elemente prefabricate şi cimenturi pentru domenii cu condiţii specifice (de ex.5.. Conform NE 012-1999. diferenţiate în funcţie de procentul de clincher şi adaosuri folosite în fabricaţie: ciment Portland (tip I).

b .............5.... CEM III 2..............6.. • N şi R – simboluri pentru rezistenţa la compresiune iniţială uzuală (N) şi pentru rezistenţă la compresiune iniţială mare (R). II.. 40 .. durabilitatea şi contracţia şi expansiunea..2. LL L 0-5 0-5 0-5 0-5 0-5 0-5 CEM III/A 35-64 36-65 0-5 CEM III/B 20-34 66-80 0-5 CEM III/C 5-19 81-95 0-5 Ciment CEM IV/A 65-89 ...... c ...... determinate în conformitate cu standardul SR EN 196-1:1995 fie la 2 zile.... în cimenturile puzzolanice CEM IV/A şi CEM IV/B şi în cimenturile compozite CEM V/A şi CEM V/B componentele principale altele decât clincherul trebuie să fie declarate în denumirea cimentului Observaţie: Simbolurile care definesc un anumit ciment sunt: • I............CARACTERISTICI DE COMPOZIŢIE ALE BETOANELOR Compoziţie (procente de masă a) Componente principale Cenuşă Şist calcinat zburătoare T Silice ultrafină D Puzzolană Naturală P Naturală calcinată Q Silicioasă V Şist calcinat T Calcar Componente auxiliare minore Tipuri principale Calcică W Notare tipuri de ciment uzuale Zgură de furnal S Clincher K Ciment Portland cu calcar Ciment Portland compozit Ciment de furnal CEM II/A-L CEM II/B-L CEMII/A-LL CEM II/B-LL CEM II/A-M CEM II/B-M 80-94 65-79 80-94 65-79 80-94 65-79 - 6-20 21-35 6-20 21-35 .. SR EN 196-6/94) influenţează viteza de hidratare a particulelor.. fie la 7 zile şi trebuind să cuprindă condiţiile din anexa 1..Proporţia de silice ultrafină este limitată la 10 %......... 0-5 Ciment CEM V/A 40-64 18-30 ........................6-20 ....................În cimenturile Portland compozite CEM II/A-M şi CEM II/B-M. timp de priză....... dintre principalele proprietăţi ale cimentului se pot enumera: 1........ căldură de hidratare. ........Valorile din tabel se referă la suma componentelor principale şi auxiliare minore... 0-5 a ..... 21-35 ..... 0-5 CEM compozit V CEM V/B 20-38 31-50 ..... III. IV şi V – reprezintă tipul principal de ciment.5 şi 52.. Fineţea de măcinare (SR 227/2-98.... Astfel..... stare de conservare.... rezistenţă mecanică....... 0-5 CEM puzzolanic CEM IV/B 45-64 IV .... 11-35 ... 36-55 .....5 – sunt clasele de rezistenţă standard la compresiune la 28 zile exprimate în MPa şi determinat în conformitate cu SR EN 196-1:1995..... 42.......31-50 ....... 2.... Se exprimă cantitativ prin suprafaţa specifică.cimenturi cu întărire rapidă........18-30 ... CARACTERISTICILE ŞI PROPRIETĂŢILE CIMENTULUI PORTLAND Cimenturile folosite la prepararea betoanelor se caracterizează prin: densitate.. fineţe de măcinare.. Densitatea absolută a cimentului Portland variază între 3050…3150 kg/m3 în funcţie de compoziţia mineralogică a cimentului.. • 32.... uzual cuprinsă între 3000 (cm2/g) cimenturi obişnuite…5500 (cm2/g) .............

iar sfârşitul prizei unei temperaturi de vârf. Tabel 2-4. (fig. care indică faptul că după amestecarea cimentului cu apa. • stadiul II de alterare care indică alterare parţială – evidenţiat prin formarea de cocoloaşe (bulgări).. 1994. 2-12). Sub aspect termic. 1984. Spre deosebire de priza normală. Figura 2-11. Teodorescu M. care se sfărâmă uşor şi integral la strângerea lor între degete. dar păstrează reţeaua celulară nemodificată. structura pietrei de ciment prin modificări reologice ale pastei. este determinată de hidrofilia granulelor de ciment şi umiditatea mediului care provoacă. • stadiul III de alterare care indică alterare totală – evidenţiat prin formare de piatră de ciment. în timp. Timpul de priză (SR EN 196/3-95) – produşii de hidratare-hidroliză formează. M.. este cea care se degajă în timpul reacţiilor chimice care au loc în pasta de ciment. care sunt puternic exotermi (aproximativ 500 j/g). fineţea de măcinare. prin păstrare. În acest moment. trei stadii: • stadiul I de alterare care indică început de alterare . Căldura de hidratare (SR 227/5. după câteva minute de la amestecarea cimentului cu apa.CARACTERISTICI DE COMPOZIŢIE ALE BETOANELOR 3. Starea de conservare se apreciază prin examinarea probelor de ciment. care sfărâmă parţial la strângerea lor între degete.. funcţie de gradul de alterare a acestora. începutul prizei corespunde unei creşteri rapide a temperaturii. Viteza de dezvoltate a căldurii de hidratare Sursă: Popa R. alterarea cimentului. conţinutul de adaos. Cantitatea de căldură este dependentă de componenţi mineralogic ai cimentului. precum şi a pierderii fazei lichide a gelurilor. 2003. Opriş S. raportul A/C..96). o hidratare prematură şi. în funcţie de evoluţia hidratării. Începutul şi sfârşitul prizei cimenturilor diferă după compoziţia mineralogică. Ispas T. 4.evidenţiat prin formarea de cocoloaşe (aglomerări) ale particulelor de ciment... După gradul de alterare se pot distinge. respectiv de C3A şi C3S. Neville A. parametrii reologici au salt brusc. de aceea este necesar a se stabili aceste caracteristici generale pentru fiecare tip de ciment folosit. pasta de ciment se rigidizează şi îşi reduce volumul la uscare. Priza falsă diferă de priza normală 41 . Ionescu I. Starea de conservare (SR EN 196-6/94). al începerii prizei cimentului. limita de curgere şi vâscozitatea plastică a pastei de ciment cresc continuu. priza falsă indică o rigidizare accentuată prematură. indicând existenţa unui sistem structurat şi nu a unui fluid plastic. Dezvoltarea în timp a căldurii de hidratare Component mineralogic C3S C2S C3A C4AF 3 zile 406 21 590 92 Căldură de hidratare (J/g) 7 zile 28 zile 460 485 105 167 661 866 251 377 90 zile 519 184 929 414 Căldură de hidratare J/g C3A C3S C4AF C2S 0 3 7 28 180 zile 5. procesul de priză este însoţit de schimbări de temperatură în pasta de ciment. conducând spre o structură poroasă. Datorită creşterii şi împâslirii cristalelor. 1997..

a.5 N/mm2. începutul prizei nu trebuie să se producă mai devreme de 45 min. Clasele standardizate de rezistenţă la compresiune ale cimenturilor Portland. 42 . plasticitatea iniţială nu se poate redobândi prin reamestecare.5. b. reprezintă realizarea unui salt important ai parametrilor reologici. Rezistenţa mecanică (SR EN 196/1-95).CARACTERISTICI DE COMPOZIŢIE ALE BETOANELOR prin faptul că nu este însoţită de o degajare importantă de căldură. toate procesele fizico-chimice decurgând normal. priză falsă. conţinutul de adaos.0 Sursă: Buchman I. formând punţi. formând cu trecerea timpului cristale aciculare. şi mai târziu de 10 ore. Începutul prizei cimentului. prin formarea unui sistem structurat (schelet rigid) şi nu a unui fluid plastic. scurte sau lungi.5 N ≥ 10. 1999.. Conform standardelor în vigoare. produşii rezultaţi din hidratare se formează în jurul granulelor de ciment. Sursă: NRC.5 N 32.5…52. Timpul de priză (SR EN 196-3/97). raportul A/C etc.5 R ≥ 20.5 ≥ 45 6. Hidratare anormală a C3A poate conduce la priză rapidă. o clasă cu rezistenţă iniţială normală – notată (N) şi o clasă cu rezistenţă iniţială mare – notată (R ). Tabel 2-5.5…52. de etringit.. Începutul şi sfârşitul prizei cimentului variază în funcţie de compoziţia mineralogică a fiecărui tip de ciment. Funcţie de rezistenţa iniţială pentru fiecare clasă sunt definite. determinând rigidizarea acestuia.) iniţială standard 2 zile 28 zile - 32.0 42.5 ≥ 75 42. Mecanismul prizei cimentului.0 Rezistenţă la compresiune (N/mm2) Începutul de priză (min.5 R ≥ 20. nefiind afectate proprietăţile amestecului proaspăt sau întărit. însoţit de degajare puternică de căldură. fără degajare puternică de căldură. 2003 42. pierdere de consistenţă şi incompatibilitate ciment-aditiv. Formaţiunile C-S-H acoperă granulele. determinate după timpul de întărire de 28 de zile. Figura 2-12 prezintă hidratarea-hidroliza cimentului. Ea se poate datora unor condiţii neadecvate de fabricaţie sau de depozitare. plasticitatea (consistenţa) iniţială se poate redobândi prin reamestecare fără adăugare de apă şi priza rapidă – pierderea plasticităţii imediat după prepare.5 ≥60 ≥ 52. restabileşte consistenţa acestora. Schema formării structurii cimentului Priza timpurie se poate clasifica în: priză falsă – întărire prematură a cimentului. fără adăugare de apă. Reamestecarea pastei de ciment. 42.5 şi 52.5 R ≥ 10.5 N ≥ 20. Cerinţele fizice ale cimenturilor uzuale Clasa de rezistenţă 32. sunt 32.0 52.0 52. fineţea de măcinare. Figura 2-12.

71…125 mm). Rocile plutonice sunt formate al adâncime. se folosesc la prepararea mortarelor şi betoanelor de ciment şi la alte lucrări de construcţii. Aceste acţiuni pot fi de tipul: solicitărilor mecanice.. 2. 1984. provenit din sfărmarea naturală a rocilor: mărunt – nisip (0…7 mm). Rezistenţa la compresiune caracterizează calitativ cimentul.. STAS 662-89. permeabilităţii etc. b. în mase mari şi se caracterizează prin 43 . sau sub crusta terestră. STAS 2386-79. exces de apă care este determinat de existenţa unei fineţi mari de măcinare a cimentului. ordinea descrescătoare fiind: C3S-C2S-C3A-C4AF. 2. mare – pietriş (7…71 mm). AGREGATE Agregatele sunt materiale inerte. . Domeniul de utilizare: refractare. granulare care în amestec cu un liant. balast (0…31 mm sau 0…71 mm). determinând clasa de rezistenţă la compresiune exprimată în N/mm2.1998): a. Opriş S. Contracţia şi expansiunea sunt fenomene ale inconstanţei de volum care apar la priza şi întărirea cimentului. STAS 667-97) sunt: 1.CARACTERISTICI DE COMPOZIŢIE ALE BETOANELOR Rezistenţă la compresiune (MPa) Obţinerea rezistenţelor mecanice se realizează în funcţie de participarea componenţilor mineralogici. presiuni ridicate de cristalizare. Ispas T.3. Principalele criterii de clasificare ale agregatelor (STAS 1667-76. 1994. Contracţia însoţită de microfisurare este o proprietate a cimentului. Ionescu I. Figura 2-13. Expansiunea cimentului are loc datorită apariţiei hidroxizilor. decorative etc. roci magmatice formate din rocă topită (magmă) pe. Teodorescu M. piatră mare (71…125 mm). a prezenţei ghipsului (expansiune sulfatică) şi prezenţei unor impurităţi care determină la apariţia fenomenului de îngheţ-dezgheţ. 3. Creşterea rezistenţei la compresiune a componenţilor mineralogici ai cimentului Sursă: Popa R. C. 1998) 8.. acidorezistente.. Acestea din urmă se pot repartiza în două categorii: roci plutonice şi hipoabisale. îngheţ-dezgheţ repetat. Natura petrografică şi mineralogică (SR EN 932-3. provenit prin sfărmarea artificială a rocilor: nisip de concasare (0…7 mm). dar şi a compoziţiei mineralogice a cimentului. C3S C4AF C2S C3A 0 3 7 28 180 zile 7. o perioadă cât mai îndelungată de timp sub acţiunea fizico – chimico – mecanice luate în considerare la proiectarea lui. Durabilitatea este o noţiune extrem de complexă şi care poate fi definită sumar ca fiind capacitatea cimentului de a satisface exigenţele pentru care acesta a fost proiectat şi executat şi pus în lucrare... (Dobre R. în urma reacţiilor chimice de hidroliză. utilizată la obţinerea pastei de ciment. Mărimea granulelor: a. 1999. piatră spartă (7…71 mm). având loc datorită pierderii apei în exces.

Granulozitate: granulozitate continuă sau granulozitate discontinuă. sub crusta terestră şi au o structură cristalină fină. alungită).1. piatra spartă mare 71…125 mm). responsabile de transformările mineralogice şi structurale. diorit. densitatea aparentă (ρa). De ex. Agregate monogranulare şi bigranulare 2. Numărul fracţiunilor granulometrice: monogranular sau bigranular. piatra spartă 7…71 mm. densitate în grămadă / vrac (ρg).3. porfirit. Provenienţă: din sfărmarea naturală a rocilor (nisip 0…7 mm. siltstone. paralelipipedice. slenit. Ele se pot forma. gresie şistoasă. fiind în general întrepătrunse. 7. c.. densitatea. Structura rocilor metamorfice fiind de regulă anizotropă.concasare (nisipul de concasare 0…7 mm. Densităţile (STAS 4606-1980): densitatea reală (ρ).CARACTERISTICI DE COMPOZIŢIE ALE BETOANELOR structura lor cristalină grosieră. amfibolit. naturale (formă sferică. Figura 2-14. absorbţia de apă şi umiditatea suprafeţei etc. calcit. balast – amestec natural de nisip şi pietriş 0…31 mm sau 0…71 mm) sau din sfărmarea artificială a rocilor . ipsos. cuarţit. Forma granulelor: pietriş (cu forma rotunjită şi suprafaţa relativ netedă). porfir. grauwacke. Rocile vulcanice sau extrusive se formează din lave sau din elemente piroclastice la suprafaţa pământului şi au o structură foarte fină sau sticloasă. forma şi textura suprafeţei. de asemenea. la adâncime redusă. 4. bazalt etc. arcoză. gabrou. aderenţa. b. segregarea. chert. prin acumularea de resturi organice. granit. trahit. PROPRIETĂŢILE ŞI CARACTERISTICILE AGREGATULUI Dintre principale proprietăţile ale agregatelor. Formaţiunile pot rămâne mobile sau sunt solidificate. 44 . 5. Rocile hipoabisale formează corpuri mai mici. brecie. cretă. granulit. pietriş 7…71 mm. plate. melafir. se pot menţiona: rezistenţele mecanice. corneană. diabaz. De ex. ardezie cuarţoasă.. concreţionat etc. 6. De ex. granulozitatea. piatră spartă şi nisip ( cu formă neregulată unghiulară şi suprafaţă aspră). andezit. ovoidală. Structură: compact sau poros. 8. aciculare) sau artificiale (formă cubică. marmură etc. lamelare. dolomită. calcar. anhidrit. şist argilos. 9. cuarţit. piatra mare 71…125 mm. gnais. ale căror cristale sunt vizibile clar cu ochiul libere. roci metamorfice formate din roci preexistente sub acţiunea căldurii şi /sau presiunii din crusta terestră. roci sedimentare formate la suprafaţa pământului prin acumularea sau precipitarea elementelor ce rezultă din alterarea şi eroziunea rocilor deja existente.

curbele de granulozitate.. pe grafice gata imprimate. două sau trei curbe limită.. 1995. Granulozitatea agregatului (STAS 1667-76). 45 . cu consecinţe negative asupra calităţii şi a costului final. influenţează proprietăţile betoanelor întărite. raportată la două axe rectangulare de coordonate. de obicei. astfel încât să se obţină un volum minim de goluri în beton. 2-15. precum: compresiune (sfărmare a pietrei în stare naturală.. curba A) diferă de cea a unui material cu granulozitate discontinuă (fig. având în abscisă mărimea ochiului sitei (sau a ciurului) (mm). Curbele granulometrice reprezentă rezultatul analizei granulometrice a întregii cantităţi de agregat. Figura 2-15 şi 16 indică faptul că proporţiile dintre fracţiunile granulare se vor stabili după criteriul economic. este dată de gradul de compactitate a acestuia. Limitele de granulozitate pentru diferite clase de betoane sunt date de către normativul NE 012-99. în cantităţi şi dimensiuni corespunzătoare. Figura 2-15. curba B şi C). iar în ordonată. Căpăţână Al. se reprezintă. întrucât fracţiunile lipsă apar pe curbă sub forma unor drepte orizontale. Dacă se tinde să se adopte o curbă de granulozitate cu un conţinut scăzut de parte fină. în funcţie de natura agregatelor. Granulozitatea optimă a agregatului. 2. cu rezistenţe mecanice scăzute. Proporţia diferitelor granule (însumarea granulelor până la mărimea dată) sau curbele granulometrice care indică dacă distribuţia mărimii granulelor este optimă (Cărare T. îngheţ-dezgheţ etc. Dacă se tinde să se adopte o curbă de granulozitate cu un conţinut ridicat de parte fină. Aceasta este posibil prin amestecarea nisipului cu pietrişul. aria totală a agregatului va fi mare. necesitând consum ridicat de ciment şi de apă. Granulozitate continuă. cantitatea de material care trece prin sită (sau ciur).CARACTERISTICI DE COMPOZIŢIE ALE BETOANELOR 1. Granulozitate discontinuă Sursă: Ivanov I. reprezintă repartiţia procentuală (în greutate) a diferitelor sorturi (elementare sau granulare) care alcătuiesc agregatul natural. 2-15. care împart câmpul graficului în 3 sau 4 zone. Curbe de granulozitate A. exprimată în procente din masa totală a agregatului uscat. aspectul va deveni poros şi rugos.. Granulozitatea dorită se poate obţine prin sortarea agregatelor prin ciuruire cu site de diferite ochiuri. dar şi o arie totală a agregatului minimă. astfel încât volumul de goluri dintre particule să fie cât mai mic. sau prin şoc mecanic în stare uscată). Rezistenţele mecanice (STAS 4606-1980). 1986).. Curba de granulozitate a unui material granular cu granulozitate continuă (fig. având trasate. B şi C.

Volumul absolut = Numai volumul masei solide. granulele de formă rotunjită dau betoane uşor lucrabile. dacă sunt bine compactate. Densitatea specifică = masa solidului păstrat în vid / masa unui volum egal de apă distilat lipsit de gaz sau masa volumului solid. Agregate angulare şi rezistenţe mai mari. neregulată. Conlucrarea realizându-se prin întrepătrunderea pastei în rugozităţile suprafeţei agregatului. granulele colţuroase. care au nevoie de mai puţină apă de amestecare şi sunt mai uşor de compactat. Densitatea (STAS 4606-80). obţinute prin concasare dau betoane cu Figura 2-17. netedă. x 1760). Agregatele pot fi clasificate în funcţie de: • • • • • • Densitatea reală (ρ). Clasificarea principalelor texturi ale particulelor de agregat: sticloasă. Astfel. alungită. agregatele care au o suprafaţă rugoasă asigură o mai bună aderenţă. Densitatea în grămadă / vrac (ρg) – în stare afânată sau îndesată. solzoasă. Microscopie electronică (45μm. Volumul total = volumul masei solide + volumul porilor. Aderenţa agregatului are o importanţă deosebită în realizarea conlucrării cu piatra de ciment. fiind folosirea de agregate rugoase. Forma granulelor şi textura suprafeţei. granulară. rugoasă.CARACTERISTICI DE COMPOZIŢIE ALE BETOANELOR Figura 2-16. 4. rezistente şi eterogene din punct de vedere mineralogic. cristalină şi cu structura în fagure. Detaliu interfaţă pastă ciment – nisip. 46 . rotunjite Textura suprafeţei agregatului influenţează aderenţa liantului de agregat. 5. De preferat. angulară. Densitatea aparentă (ρa). granulele alungite dau betoane având rezistenţe mai reduse cu 20…25% faţă de betoane realizate cu granule rotunjite deoarece nu pot fi bine compactate. Variaţia granulozităţii agregatelor în raport cu dozajul de ciment şi cantitatea de nisip 3. Clasificarea principalelor formelor ale particulelor de agregat: rotunjită. Figura 2-18.

important este gradul de saturaţie al agregatului (absorbţia de apă) care se poate produce într-un interval de timp corespunzător duratei de prelucrare.. 6. substanţe organice sau materiale străine etc. • să fie sănătoase şi compacte. (Lucaci Gh. deoarece structura internă ale particulelor este formată din material solid şi pori. valoare de care se ţine seama la rectificarea cantităţii de apă şi de agregat. Umiditatea permite reducerea segregării. Umiditatea agregatului Conţinutul de umiditate al agregatului: saturat în umiditate SU (pori deschişi umpluţi cu apă + apă liberă la suprafaţă)... cantitatea de apă de amestecare.CARACTERISTICI DE COMPOZIŢIE ALE BETOANELOR Principalele clasificări ale agregatelor după densitatea în vrac (grămadă / specifică) (Neville A. preparare şi punere în lucrare a betonului. uscat în aer UA (suprafaţă uscată cu o anumită cantitate de apă în pori) şi complet uscat CU (nu există apă pe suprafaţă sau în pori) (fig. variabilă funcţie de capacitatea de absorbţie şi umiditatea lor. în timpul proiectării compoziţiei betoanelor. prin aderenţa granulelor fine la cele grosiere. gradul de saturaţie poate varia între 5…10% din greutate. M. care conduce la neomogenitatea acestuia prin acumularea granulelor mari la baza grămezilor formate prin descărcarea autobasculantelor sau altor mijloace de transport. 47 . pori care conţin o anumită cantitate apă. Pentru agregate uşoare. normale ρag = 2000 kg/m3…3000 kg/m3 şi grele ρag = 3000 kg/m3. CONDIŢII DE CALITATE ALE AGREGATELOR Agregatele folosite în domeniul construcţiilor trebuie să îndeplinească următoarele condiţii principale de calitate: • să fie curate (să nu conţină părţi fine nocive – argilă. Pe parcursul preparării betoanelor. Absorbţia de apă şi umiditatea suprafeţei este o determinare importantă atunci când se proiectează în cadrul compoziţia betoanelor. Principalele tipuri de umidităţi în agregat 2. 2000) 7. se sparg uşor . 2-20). 1995) Figura 2-19.2. în nici un caz friabile6. 6 materiale care se fărâmiţează. praf. Figura 2-20. Segregarea este fenomenul de separare a granulelor după mărime. 2004) în stare afânată este: uşoare ρag < 2000 kg/m3. saturat şi cu suprafaţă uscată SSU (pori deschişi umpluţi cu apă şi suprafaţă uscată).3.). (Peştişanu C.

în special. să fie înscrise în zone de granulozitate prescrisă. Active (puzzolanice sau hidraulice). să provină din roci dure şi rezistente la uzură. utilizat în vederea îmbunătăţirii anumitor caracteristici ale acestuia sau pentru a realiza proprietăţi speciale. caz în care se reduce cu cca. 2.. în cantităţi mici 0. vopsele. condiţiile tehnice de calitate prevăzute în STAS 790-84. respectiv: • să fie limpede şi fără miros. însemnând instabilitate în timp. cenuşa de termocentrală. Folosirea adaosului inert conduce la îmbunătăţirea lucrabilităţii şi compactităţii betonului. Inerte. Adaosurile pot îmbunătăţi. • să aibă reacţie neutră. • realizează lucrabilitatea betonului. Clasificarea adaosurilor: 1.CARACTERISTICI DE COMPOZIŢIE ALE BETOANELOR • • • • să aibă structura cristalină şi nu amorfă. Dacă se foloseşte apă din alte surse. cel mai frecvent folosit fiind filerul de calcar. Aditivi sunt produse chimice care introduse la prepararea betonului. gradul de impermeabilitate. va fi apă din reţeaua potabilă publică sau din altă sursă. ateliere de galvanizare). să aibă formă regulată. gradul de impermeabilitate. Apa utilizată la prepararea betonului. având următoarele roluri în amestec (Popa R. APA DE AMESTECARE Apa de amestecare. cocserii. 10% cantitatea de nisip (0-3 mm) din agregate.15…5% substanţă uscată faţă de masa cimentului. ca factor de compoziţie exprimată cantitativ (în kg sau litri) sau sub forma raportului A/C este prin definiţie un fluidifiant al betonului. în totalitate. glucoză. = 10. 2. pentru pH min. pentru a avea rezistenţe mecanice corespunzătoare. slab acidă sau slab alcalină (pentru pH max. de preferat. următoarele caracteristici ale betonului: lucrabilitatea. 48 . caracteristice care determină rezistenţa şi calitatea betonului. acid sulfuric. zahăr.. deoarece structurile amorfe în timp tind a se devitrifica. rezistenţa la agenţi chimic agresivi etc. în totalitate. gelivitate şi rezistenţele mecanice). caz în care se contează pe proprietăţile hidraulice ale adaosului. 2. Teodorescu M. aceasta va îndeplini. praful de silice etc. îmbunătăţesc sau modifică proprietăţile betonului în stare proaspătă sau întărită (lucrabilitatea. • umezeşte suprafeţele agregatului. 1984): • declanşează şi întreţine reacţiile de hidratare-hidroliză ale cimentului.5. • să nu conţină deşeuri sau scurgeri provenite de la fabrici de celuloză. Adaosurile vor îndeplini.4. principalele adaosuri din această categorie fiind: zgura granulată de furnal. reglementările tehnice specifice precum şi condiţiile tehnice de calitate prevăzute în NE 012-1999. înlocuitor parţial al părţii fine din agregat. faţă de masa cimentului. ADAOSURI ŞI ADITIVI Adaosurile sunt materiale anorganice fine ce se pot adăuga în beton în cantitate de 535% substanţă uscată. = 4). respectiv a trece din stare amorfă în cea cristalină.

pp. Crăciunescu L. J. 5. Caracteristici structurale si de compozite ale cimentului Portland. 9. 32-34. Bob C. Sweden. 31. Efectele principale şi secundare ale aditivilor curent utilizaţi. Editura UTCB.. Iureş L. Bentz D. pag.. Controlul calităţii lianţilor. Snyder K. Cement and Concrete Research. BIBLIOGRAFIE LA CAPITOLUL 2 1.. Ilinoiu G.. Düsseldorf. 2. antrenori de aer. finite size error. mortarelor şi betoanelor. No. Construcţii Civile şi Industriale Anul IV. C. Popa E. Haecker C. 10. comparaţie dimensiune granulă ciment şi particulă puzzolană naturală Figura 2-22. UTCB. Bentz D. 2003. September 23-27. 30. 2003. 86-92 pp.. plastifianţi. P.. 4. trebuie corelată cu datele din fişele tehnice ale fiecărui produs livrat de producător.. Buchaman I. 11. Germany. Editura Orizonturi Universitare. pag. Figura 2-21. 1998. Editura ICB. intens reducători de apă... E. 2003. acceleratori de întărire. zgura granulată de furnal înalt. Crăciunescu L. 6. Bentz D. 1.. Burg R.. Jebelean E. No. Nr. 2. Process Technology of Cement Manufacturing. Adaoşi minerali: de la stânga la dreapta – cenuşă volantă uscată (centralele termoelectrice). November 2001. bentonită fin măcinată Sursă: Taylor P. Mai 2002.. 2002. 7. Popa E. Teză de doctorat.. P. 8. A. 1995. G. Prediction of cement physical properties by virtual testing. Proceedings. 10 th International Congress on the Chemistry of Cement Proceedings. Vol. Prediction of Cement Physical Properties by Virtual Testing. Contribuţii în managementul şi ingineria proceselor de construcţii pentru realizarea lucrărilor de reparaţii şi consolidări a elementelor din beton. P. impermeabilizatori şi inhibatori de coroziune. The effect of statistical fluctuation. Garboczi E.6. 53-63... 3.. precum şi influenţa acestora asupra caracteristicilor betonului în stare proaspătă şi întărită. Volume 2.. întârzietori de priză. Materiale de construcţie.. and digital resolution on the phase percolation and transport properties of the NIST cement hydration model. cenuşă. Haecker C. antigel. Structure. silice ultrafină.. Vol. Feng X.. 16-22. Imagine microscopică. Fifth International VDZ Congress. E. Hydration of Portland Cement: The Effects of Curing Conditions. acceleratori de priză. Chemical admixtures for concrete. J. 2003. P. Construction Engineering.. Stutzman P. 49 . superplastifianţi. Editura ConsPress Bucureşti.. reglementările tehnice specifice precum şi condiţiile tehnice de calitate prevăzute în STAS 8573-78 şi STAS 8625-90. Stutzman P. October 2001. J. metacaolin. Budan C.. 1501-1514. 2001 Funcţie de efectul principal indus asupra betonului aditivii pot fi clasificaţi după cum urmează: reducători de apă. Bentz D. Stutzman P. June 1997. Ilinoiu G. Feng X..CARACTERISTICI DE COMPOZIŢIE ALE BETOANELOR Aditivii vor îndeplini.. Materiale de construcţie. P. E. Timişoara. Badea C. 1981. în totalitate. 3. P. beton armat şi beton precomprimat.. Cement International. 10..

13. 2003. University of Dundee... S.1998.2001. 37. STAS 790-84. SR EN 932-1. Civil Engineering. Michael L. Vol.. 1998. C. SR EN 1097-5. 35. Condiţii tehnice generale de calitate.. 277-285.. Tehnologia lucrărilor de construcţii. 71. Popa E. Încercări pentru determinarea caracteristicilor geometrice ale agregatelor. SR EN !097-4. 29. Agregate naturale grele pentru mortare şi betoane cu lianţi minerali. 1986. 40. Partea 1: Metode de eşantionare. 26. STAS 2386-1979. Ghent. SR EN 1097-1. Încercări pentru determinarea caracteristicilor mecanice şi fizice ale agregatelor.. Partea 1: Determinarea rezistenţei la uzură (micro-Deval). Condiţii tehnice de calitate. The Virtual Cement and Concrete Testing Laboratory Consortium.... A. Bucureşti. NISTIR 6962. Bentur A. Choice of optimal concrete composition on the basis of acoustic emission data.. 18. 38. ConsPress Bucureşti. Editura Tehnică.. Kovler K. 24. Încercări pentru determinarea caracteristicilor generale ale agregatelor. Lura P. 27. Shcherbakov E. Proceeding of the Seconf International RILEM / CEB Symposium. Glenn R.2001.. Partea 3: Procedură şi terminologice pentru descrierea petrografică simplificată. 99-M8. Teodorescu M. Metode de încercare. Fronsdorff G. CO. Bentz D. 32. SR 667-2001. Proprietăţile betonului. Kelly P. Mauro J. Partea 3: Procedură şi terminologice pentru descrierea petrografică simplificată. No. . Scotland UK. 34. ACI Materials Journal. August 10-14. 14. 20. M. Încercări pentru determinarea caracteristicilor mecanice şi fizice ale agregatelor. Under the microscope. pag. L. September 8-10...2001.. Copper Mountain. 64-65.. Anglia. 41. Materiale de construcţie. 106. Simon M. 22. Editura ICB. Effects of Test Conditions and Mixture Proportions on Behavior of HighStrength Concrete Exposed to High Temperatures.. Structure. Lange D. Yvonne D. Budan C..J. Advances in Concrete Mixture Optimization.. Taylor P. Opriş S. June 2001. Darie M. Prepararea betonului. Încercări pentru determinarea caracteristicilor generale ale agregatelor. SR EN 1097-7. STAS 1667-1976. 54-66. 23. Measurement of Water Transport from Saturated Pumice Aggregates to Hardening Cement Paste. Advances in Cement and Concrete. 25. Concrete Durability and Repair Technology Conference. Phan L. Proceedings. Agregate minerale uşoare. Engineering Conferences International. Peştişanu C. Annual Report 2002. Popa R. SR EN 933-2. 1999.. Nov-Dec. Editura UTCB.. Partea 6: Definirea repetabilităţii şi a reproductibilităţii. dimensiuni nominale ale ochiurilor. 1995. Tehnologia lucrărilor de construcţii. 2001. 28.. Ed. 19. Teodorescu M. B.. Breugel K. 36-37. Mitchell’s Materials Technology.N. Muravin G. 1991. C1. 6. STAS 4606-1980..T. Mineral admixtures for concrete. Proceedings. Vol.. 2003. Simion Al. 1997. 2003. December –January 2002. 1994. 16. Editura ICB. Voiculescu M. Partea 7: Determinarea masei volumice reale a filerului – Metode cu picometru. Neville A. Editura Tehnică. Încercări pentru determinarea caracteristicilor generale ale agregatelor.S. Partea 2: Analiza granulometrică – Site de control. B. Snyder K. 1998. Construcţii. Longman 1996. pag. 15. 1999.. 1. 89-99 pp. 2004.. Partea 4: Determinarea porozităţii filerului uscat compactat. 17. 36. SR EN 932-3. Carino N. Agregate naturale şi piatră prelucrată pentru lucrări de drumuri. 30. Popa R.. P. no.. Proiectarea compoziţiei betoanelor cu densitate normală. Manualul Inginerului din Industria Cimentului..B. Editura Didactică şi Pedagogică. 33. Contributions of NIST/NBS Researchers to the Crystallography of Construction Materials..CARACTERISTICI DE COMPOZIŢIE ALE BETOANELOR 12. 21. 1984.. Agregate naturale grele pentru betoane şi mortare cu lianţi minerali. pp. Apă pentru betoane şi mortare. 31. Încercări pentru determinarea caracteristicilor generale ale agregatelor. Partea 5: Determinarea conţinutului de apă prin uscare în etuvă ventilată. 50 . Snezshitskiy Y. Stutzman P. SR EN 932-3. Quality control of concrete structures.. Vierescu R. 39. Journal of Research of the National Institute of Standards and Technology. SR EN 932-6. 1051-1061.. Ilinoiu G. pag.

Partea 5: Determinarea procentului de suprafeţe sparte în agregat. 45. 43. Încercări pentru determinarea caracteristicilor geometrice ale agregatelor. 46. Partea 9: Aprecierea fineţii – Încercare cu albastru de metilen. SR EN 933-8. SR EN 933-10. Încercări pentru determinarea caracteristicilor geometrice ale agregatelor. Determinarea conţinutului de elemente cochiliere.CARACTERISTICI DE COMPOZIŢIE ALE BETOANELOR 42. 2001. SR 3011-96. 2001. Procent de cochilii în agregat. SR EN 933-9 2001. SR EN 933-7. Partea 7. 2001. Partea 10: Aprecierea fineţii – Determinarea granulaţiei filerului (cernere în curent de aer). Partea 8: Aprecierea fineţii – Determinarea echivalentului de nisip. 47. Încercări pentru determinarea caracteristicilor geometrice ale agregatelor. SR EN 933-5. 44. Încercări pentru determinarea caracteristicilor geometrice ale agregatelor. 51 . Încercări pentru determinarea caracteristicilor geometrice ale agregatelor. Cimenturi hidrotehnice şi cimenturi rezistente la sulfaţi. 2001.

52 . DENSITATEA BETONULUI a.1. realizat prin amestecare şi omogenizare a liantului. caracterizat prin rezistenţe fizico – chimico – mecanice specifice şi durabilitate. 1994. de obicei. 1982) Pe parcursul maturizării betonului. consistenţa. sunt produse şi folosite cu regularitate.1.PRINCIPALELE PROPRIETĂŢI ALE BETOANELOR CAPITOLUL 3.. reprezintă masa unităţii de volum al betonului în stare proaspătă (kg/m3). influenţate de o serie de factori precum condiţiile de mediu şi de expunere. Teodorescu M. Nici una dintre transformările care au loc. 3. este folositor a considera fiecare proprietate ca o continuitate a altora. volumul de aer oclus.1. agregatului şi apei. Densitatea betonului proaspăt (STAS 1759-88). relativ repede. (NE 013-2002) Dintre principalele proprietăţi ale betoanelor în stare proaspăt. betonul a căror proprietăţi şi performanţe sunt proiectate. iar altele vor fi declanşate de către anumiţi factori de mediu şi de expunere. prezentând după întărire un aspect de conglomerat cu structură eterogenă. 3.. lucrabilitate. Unele. (Popa R. în beton nu încetează la sfârşitul perioadei de întărire. se pot menţiona: densitatea aparentă. Figura 3-1. PRINCIPALELE PROPRIETĂŢI ALE BETOANELOR Betonul. temperatura etc. (Cadar I. structură internă suferă modificări chimice şi structurale. este un material compozit. PRINCIPALELE PROPRIETĂŢI ALE BETONULUI ÎN STARE PROASPĂTĂ Betonul proaspăt reprezintă starea acestuia din momentul preparării până în momentul începerii prizei cimentului. precum şi de modul de întreţinere şi exploatare a construcţiei. În această perioadă are deformaţii plastice şi poate fi compactat prin diverse metode specifice. Imagine beton alunecând pe jgheab Sursă: Elba – Werk. separarea apei de amestec. vor continua încet în timp.. prin definiţie. poate fi definit şi în funcţie de proprietăţile lui. 1999) Betonul. În ciuda acestor complicaţii.

Densitatea absolută reprezintă raportul dintre masa volumului solid absolut (fără goluri şi pori). 3. cu un consum minim de energie şi de forţă de muncă. valoarea funcţie de care se Figura 3-2 Măsurarea consistenţei betonului folosind încadrează consistenţa betonului. realizate cu beton pompat. • uşoare (1000…2000 kg/m3). Densitatea specifică reprezintă raportul dintre densitatea betonului şi a apei la temperatura de 40 oC. tehnologia de execuţie T 5* impune betoane foarte fluide * este obligatorie utilizarea de aditivi superplastifianţi. element masive T2 sau T3 Fundaţii din beton armat. manipulării. pentru a căror realizare. Metoda tasării constă în măsurarea tasării betonului proaspăt.PRINCIPALELE PROPRIETĂŢI ALE BETOANELOR Densitatea aparentă reprezintă raportul dintre masa betonului proaspăt în stare compactată şi volumul său aparent (inclusiv volumul porilor şi al golurilor interioare). în urma operaţiilor de compactare. grinzi. folosind o formă tronconică în care se introduce betonul. stâlpi. crt. conform STAS 1759-88. la aceeaşi temperatură. precum şi aptitudinea sa de a umple complet cofrajul şi de a îngloba armăturile. • semigrele (2001…2200 kg/m3). sub greutatea proprie. • foarte uşoare (≤ 1000 kg/m3). Tasarea conului (mm) 30±10 /70±20 70±20 /100±20 120±20 150±30 180±30 53 . pereţi structurali T3 sau T3 /T 4 Idem. recipienţi. Consistenţa reprezintă proprietatea betonului în stare proaspătă de a se opune deformaţiilor plastice şi vâscoase sub acţiunea propriei greutăţi sau sub acţiunea unei forţe exterioare. 1 2 3 4 Tipul elementului Clasă de consistenţă Fundaţii din beton simplu sau slab armat. CONSISTENŢA ŞI LUCRABILITATEA Lucrabilitatea betonului (STAS 1759-88) reprezintă un ansamblu de proprietăţi care permit păstrarea omogenităţii în timpul transportului. monolitizări T4 Elemente sau monolitizări cu armături dese sau dificultăţi de T 4 / T 5 compactare. • grele (2201…2500 kg/m3).2. Pe forma tronconică de aşează o riglă şi se măsoară tasarea (h) în mm. Consistenţa betonului funcţie de tasare Nr. Densitatea aparentă a betonului întărit la 28 de zile (kg/m3) se clasifică în următoarele clase: • foarte grele (≥ 2500 kg/m3). metoda tasării Tabel 3-1 Metode folosite pentru determinarea consistenţei betonului Tasarea conului Metoda răspândiri Gradului de compactare Remodelare (Vebe) STAS 1759-88 ISO 9812 STAS 1759-88 STAS 1759-88 Tabel 3-2. păstrat în vid şi masa unui volum egal de apă distilată lipsită de gaze. compactării şi finisării betonului proaspăt. Sursă: NE 012-99. elemente cu secţiuni reduse 5 Elemente.1.

4. 2000 ) 3. În cazul betoanelor de ciment se urmăreşte ca volumul de aer oclus să fie cuprins între 1 …4%. creşterea conţinutului în fracţiuni fine şi foarte fine din beton. un conţinut mai mic neprotejând betonul la îngheţ-dezgheţ. Reducerea acesteia este influenţată favorabil de creşterea fineţii de măcinare a cimentului. alegerea unei granulozităţi corecte pentru agregate. de transport şi de vibrare. Figura 3-3... pe unitatea de suprafaţă (Ts). în cazul unei probe de beton proaspăt. este dată de relaţia: V Ts = s (cm 3 / cm 2 ) [3. care se ridică rămâne la parte inferioară a particulelor mari de agregate sau a armăturii şi prin evaporare lasă în urma ei pori capilari care creează zone de slabă legătură.3. VOLUMUL DE AER OCLUS Conţinutul de aer oclus poate fi determinat conform STAS 5479-88 folosind metoda gravimetrică sau metoda volumetrică cu presiune.1.1.1] S 54 . TENDINŢA DE SEPARARE A APEI DE AMESTECARE Tendinţa de separarea apei de amestecare la suprafaţa elementelor din beton. iar un conţinut mai mare provocând scăderi importante ale rezistenţelor betonului. iar o alta. reprezintă proprietatea betonului de a ceda o parte din excesul de apă la suprafaţa lui. fenomen cunoscut şi sub denumirea de mustire.PRINCIPALELE PROPRIETĂŢI ALE BETOANELOR 3. este o formă de segregare. folosirea aditivilor şi a unei lucrabilităţi adecvate lucrării care se execută. Se poate afirma că. (Lucaci Gh. Exemplificarea tendinţei de separare a apei din beton Cantitatea de apă separată. în care o parte din apa de amestecare tinde să se ridice la suprafaţa elementelor din beton în timpul compactării. Volumul de aer inclus / oclus din beton scade o dată cu creşterea duratelor de amestecare.

. V ρ Co = a = s (%) [3. PRINCIPALELE PROPRIETĂŢI ALE BETONULUI ÎN STARE ÎNTĂRITĂ Betonul întărit reprezintă starea acestuia din momentul începerii prizei cimentului până în momentul maturizării totale. se pot menţiona: densitatea.2. prin separarea apei sau agregatelor. conductivitatea termică. (NE 0132002) Dintre principalele proprietăţi ale betonului în stare întărită. Betoanele pot avea o tendinţă accentuată de segregare datorită calităţii necorespunzătoare a materialelor componente. prin corectarea dozajului de ciment şi prin adaosuri de aditivi. deformaţiile la uscare şi reumezire etc. compactitatea.aria suprafeţei betonului proaspăt (cm2). gelivitatea. COMPACTITATEA Prin compactitatea betonului (STAS 2414-91) (co) se înţelege raportul între densitatea lui aparentă (ρa) şi densitatea specifică (ρ).2] ρ Va 55 . caracterizat prin rezistenţe mecanice evolutive.5.1. sau între volumul fazei solide (Vs) şi volumul total aparent (Va). 3.reprezintă ruperea coeziunii dintre granulele de agregat din amestec. dozaj de ciment şi mărimea golurilor care depind de raportul A/C. Corectarea acestei tendinţe se face pe bază de încercări în laborator. 1984) • segregarea interioară . S . cu apariţia tendinţei de separare a acestora şi dirijare a lor în jos. de la înălţimi mai mari de 1. a diferenţelor de dimensiune ale particulelor şi diferenţele de greutate specifică ale constituenţilor amestecului. care tind să rostogolească mai repede decât ceilalţi componenţi. • 3. la anumite intervale de timp (cm3). Teodorescu M. DENSITATEA Densitatea betonului este dată de greutatea unui metru cub de beton pus în lucrare.1. Densitatea betonului variază funcţie de densitatea agregatelor. datorită unor şocuri sau vibraţii. după întărire.2..2. (Cărare T. rezistenţele mecanice. Principalele tipuri de segregări ale betonului sunt: (Popa R.2.. conducând la fenomenul desprinderii granulelor mari din masa betonului. extrasă la suprafaţa betonului.volumul apei separate.PRINCIPALELE PROPRIETĂŢI ALE BETOANELOR unde: Vs . permeabilitatea. segregarea exterioară – apare în cazul căderii libere a betonului.50 m sau a scurgerii acestuia pe jgheaburi prea lungi sau cu înclinaţii mai mari de 30 o. TENDINŢA DE SEGREGARE Tendinţa de segregare indică uşurinţa cu care betonul îşi pierde structura omogenă. 1986) 3. 3.

PERMEABILITATEA ŞI POROZITATEA Analizând multitudinea cauzelor care conduc la deteriorarea elementelor de beton. sub acţiunea unei diferenţe de presiune.2. În mod convenţional. cu cât volumul de goluri este mai mic.PRINCIPALELE PROPRIETĂŢI ALE BETOANELOR Compactitatea este o noţiune deosebit de importantă. prin diferite metode. un beton se consideră compact când porozitatea sa este cuprinsă între 1…4%. care se aplică betoanelor preparate cu agregate de orice dimensiuni. Când porozitatea totală depăşeşte 4% .2. Detalii de betoane permeabile Sursă: NIST Permeabilitatea poate fi definită ca fiind proprietatea (unui material cu structură poroasă). care caracterizează cantitativ uşurinţa cu care un fluid sau vapor trece prin el. metoda volumetrică fără presiune. rezistenţele mecanice. betonul este considerat poros. rezistenţa la agresivitate chimică şi durabilitatea în general. se remarcă faptul că majoritatea acestora evoluează în funcţie de o caracteristică foarte importantă a betonului întărit – permeabilitatea (STAS 3518-89) (fig. 3-4). Compactitatea este cu atât mai mare. metoda volumetrică cu presiune. 3. care se aplică betoanelor preparate cu agregate cu dimensiunea maximă ≤ 40 mm. 56 . care se aplică betoanelor preparate cu agregate cu dimensiunea maximă ≤ 71 mm. Figura 3-4. precum: metoda gravimetrică (indirectă). deoarece ea influenţează permeabilitatea. gelivitatea. Volumul porilor în beton se determină conform STAS 5479-88.

Gradul de impermeabilitate al betonului Adâncimea limită de pătrundere a apei (mm) 100 200 Gradul de impermeabilitate (Pxn) P104 P204 10 P 8 P208 10 P 12 P2012 Presiunea apei (bari) 4 8 12 Tabel 3-4. Grad de gelivitate min.2. Mediu chimic agresiv cu agresivitate foarte intensă C 25/30 C 18/22.PRINCIPALELE PROPRIETĂŢI ALE BETOANELOR Pentru construcţiile din beton care sunt situate în medii de expunere şi exploatare nocive. fisurare sau exfoliere. Cerinţe minime de asigurare a durabilităţii pentru beton în funcţie de clasele de expunere Clasa de expunere Clasa beton min. Raport A/C max 1. Moderat b.45 3. Mediu b. Mediu slabă chimic c. Sever a. Agresivitatea apei moderat de mare a. nu prezintă infiltraţii de apă pe faţa opusă aceleia în contact cu apa sub presiune. Mediu umed a.5 C 18/22.40 0. este: • 100 mm pentru betoanele recipientelor de lichide. sulfuri etc. dioxid de carbon. obţinerea unor betoane cu grad scăzut de permeabilitate este esenţială. Gradul de impermeabilitate (ISO 7031) se caracterizează prin presiunea maximă până la care epruvetele de beton încercate în condiţii standard.65 0. Deoarece prin efectul de: • capilaritate (absorbţie) a lichidelor şi umidităţii care conţin săruri dizolvate (cloruri. PERMEABILITATEA BETONULUI LA APĂ Permeabilitatea unui beton se apreciază după uşurinţa de pătrundere a apei în masa lui şi se exprimă prin gradul de impermeabilitate faţă de apă (Pxn).2. Normal a.50 0.1.5 C 18/22.5 C 25/30 P12 P8 P8 P12 P12 G100 - 0. • difuzie a aerului şi a vaporilor de apă. 57 .).1.45 Conform STAS 3519-1976 adâncimea limită de pătrundere a apei supuse unor regimuri de aplicare şi creştere a presiunii apei convenţional stabilite. Sever îngheţ-dezgheţ a. dioxid de sulf etc.40 0. Mediu chimic agresiv cu agresivitate 5. Moderat marin atmosferică inclusiv cu posibilitate de b.1. 3. Moderat b. la o presiune maximă dată. Mediu umed cu îngheţ şi agenţi de dezgheţare a.50 0.45 0. expansiune. Tabel 3-3. sau prin adâncimea până la care apa pătrunde în masa betonului supus încercării. Agresivitatea b. Mediu chimic agresiv cu agresivitate agresiv intensă d.) şi gazelor dizolvate (oxigen.5 C 25/30 C 20/25 P4 P4 P8 P12 P8 G100 (150) G150 - 0. Sever C 12/15 C 16/20 C 18/22. Mediu uscat 2. Sever 4. durabilitatea betonului scade prin degradarea structurii intime datorate fenomenelor de dizolvare.50 0.2.45 0. Mediu chimic agresiv cu agresivitate foarte slabă b. Grad de impermeabilitate min.2.

Se constată că.2. Reglementările tehnice în vigoare (NE 012-1999) recomandă ca stabilirea gradului de impermeabilitate necesar betonului să ţină seama de clasa de expunere a construcţiilor în condiţiile de mediu. STAS 3622-1986 stabileşte nivele de performanţă ale betoanelor în funcţie de gradul de impermeabilitate tabel 3-3.PRINCIPALELE PROPRIETĂŢI ALE BETOANELOR 100 mm pentru betoanele expuse la acţiunea agenţilor agresivi (naturali sau industriali). aflate într-o soluţie de aluminat tricalic (C3A). reprezintă orice spaţiu din structura betonului (sferic sau cilindric). într-o anumită măsură. formând etringit. 3-6). s-a format un sistem de granule de ciment învelite în pelicule de geluri. Gelurile sunt sisteme structurate în care mediul de dispersie este solid iar dispersoidul este lichid. Microscopie optică. 3-5). În acelaşi timp. reacţionează întâi aluminatul tricalic (C3A). dar păstrează reţeaua celulară nemodificată. permeabilitatea generală a masei. Mediul de dispersie solid formează o reţea spaţială în ochiurile căreia se găseşte dispersată faza lichidă. de locuinţe sau agrozootehnice. 3. trebuie amintit faptul că fiecare component al său (liant şi agregat) are o permeabilitate proprie şi că produşii obţinuţi în urma reacţiilor dintre ei vor influenţa. Pentru a înţelege complexitatea mecanismului de formare a betonului cât mai compact. utilizate la construcţii industriale. atunci când granulele de ciment intră în contact cu apă (fig. care se dizolvă şi se cristalizează în stare hidratată. FENOMENUL PRODUCERII PORILOR Pori. se poate observa că. Deshidratarea gelurilor liantului întărit şi adeziunea lui slabă faţă de granulele agregatului face ca betonului să reprezinte totdeauna un sistem microporos şi microfisurat – pori de gel. Pe măsură ce aceste geluri îşi pierd faza lichidă. Detalii pori şi fisuri • Dacă se urmăreşte microscopic desfăşurarea procesului de hidratare a particulelor de ciment. Astfel. conform tabelului 3-4. conducând spre o structură poroasă (fig. ele îşi reduc volumul la uscare.2. • 200 mm pentru celelalte betoane. Astfel.2. care formează o peliculă în jurul granulelor de ciment. social culturale. Figura 3-5. se poate constata că permeabilitatea pastei de ciment variază în timp funcţie de desfăşurarea procesului de hidratare a cimentului. pelicula de geluri are o grosime de două ori mai mare decât particule de ciment din care provine. care este umplut cu aer sau apă şi care pot avea un traseu sinuos prin secţiunea elementului de beton. 58 . reacţionează şi silicatul tricalcic (C3S).

Schema formări în betonul întărit a porilor de gel.05 A/C = 0. aerul inclus la amestecare. transport şi punerii în lucrare a betonului. Se preferă porii foarte fini distribuiţi uniform în toată 59 . Influenţa raportului A/C asupra distribuţiei porilor Sursă: Teoreanu I. Deasupra se adună excesul de apă.15 A/C = 0. 1982.6 0.10 A/C = 0. Clasificarea porilor funcţie de mărimea lor Denumire pori Pori mari Macropori (pori sferici) Pori medii (pori capilari) Dimensiune > 5 x 104 Å > 500 Å Metodă de determinare Microscopie optică Porozimetria cu mercur 26…500 Å < 26 Å Micropori (pori de gel) dv ___ dlgR 0. Metode bazate pe absorbţie şi condensare capilară Metode bazate pe absorbţie şi condensare capilară 0. sunt practic impermeabile. Moleculele de apă sunt adsorbite pe pereţii porilor şi fisurilor microcapilare.. dimensiunile. apa devine liberă (fluidă). sferici şi capilar Porii rezultaţi se vor înscrie dimensional în anumite limite. Cavernele apar datorită defectelor de punere în lucrare necorespunzătoare a betonului.PRINCIPALELE PROPRIETĂŢI ALE BETOANELOR Porii sferici apar datorită reaşezării granulelor de ciment. Nu toţi porii din beton sunt permeabili la apă. vasele submicrocapilare. Porii de sub agregate (sferici) sunt mai fini decât cei creaţi prin includerea aerului de amestecare şi nu sunt vizibili cu ochiul liber..5 A/C = 0. Por sferici Pori de gel din piatra de ciment Piatra de ciment Nisip Figura 3-6.7 0. din care se separă în bule. distribuţia.20 Porozimetria cu mercur. legătura fiind solidă pentru grosimi ale filmului de apă sub 150 Å. după greutatea lor. Nicolescu L. cu diametrul sub 0. Numai la grosimi peste această valoare. respectiv între 5…1000000 Å (1 Å= 1 x 10-10 m) (Tabel 3-5).4 0 1 2 3 100 4 1000 lgR 10000 R[A] Figura 3-7. Tabel 3-5. Astfel. imediat după preparare. Porii capilari în beton apar datorită pierderii prin evaporare a apei în exces. orientarea şi volumul lor. Moldovan V.. Influenţa porilor asupra proprietăţilor betonului depind de forma.1 μ (1μ= 1 x 10-6 m).

porozitate (%). Dezvoltarea eforturilor iniţiale prin contracţie şi variaţii ale temperaturii creează microfisuri.cantitatea de apă filtrată în beton (cm3).).porozitatea agregatelor. impermeabilitatea betonului scade. Folosind coeficientul Valeta al permeabilităţii. t . ce influenţează permeabilitatea (fig. 3-7. S .proporţie volumică pastă ciment. necesar realizării lucrabilităţii. CALCULUL POROZITĂŢII BETONULUI Calculul porozităţii funcţie de compoziţia betonului.timp (sec. h .).2. Volumul porilor (mm) / 100 90 80 70 60 50 40 30 20 10 10 CP M B Figura 3-8. Pa . Folosind relaţia Darcy. t ..suprafaţa epruvetei în contact cu apa (cm2). Calculul permeabilităţii funcţie de porozitate se poate realiza astfel: a).presiunea apei (cm H2O). Excesul de apă din beton.porozitate ciment întărit (în beton).3]: [3..PRINCIPALELE PROPRIETĂŢI ALE BETOANELOR masa betonului. v . Trebuie să se evite porii de dimensiuni mari sau porii dirijaţi şi comunicanţi care reduc permeabilitatea şi durabilitatea betonului. [3. Moldovan V. se realizează folosind relaţia [3. care unesc porii şi măresc permeabilitatea betonului. b).3] Pb = PpV p + PA (1 − V p ) unde: P b . mortar (M) şi beton (B) Sursă: Teoreanu I. 3-8)..2. Nicolescu L.5] 60 . iar prin îmbătrânire. P p .înălţimea epruvetei (cm). lasă în urma îndepărtării sale un volum mai mic sau mai mare de pori cu diametru mare.timp (sec.coeficientul de permeabilitate (m/sec. V P . Ks = [3.porozitatea betonului. şi fig. Curbe de distribuţie a porozităţii în pasta de ciment (CP).). d .înălţimea epruvetei (cm).3. d 2V Kp = 2ht unde: Kp .adâncimea de infiltrare a apei (m).4] Qh SPt unde: Q . 1982. P . 100 1000 Raza porilor r[A] 3. h .

tensiunea superficială a soluţiei apoase.PRINCIPALELE PROPRIETĂŢI ALE BETOANELOR 3. CALCULUL DISTRIBUŢIEI PORILOR Distribuţia porilor este fracţiunea de pori din volumul total V. Model matematic al traseului porilor a b Determinarea porozităţii structurii betonului se poate realiza folosind relaţia [3. θ . Detaliu al structurii pastei de ciment poroase. r .7] − 2γ cos θ P= [3. Curba diferenţială de distribuţie a porozităţii în pasta de ciment 61 .4.6]. γ .9] p Relaţia finală va fi: DV (r ) = P ⎛ dV ⎜ r ⎜ dp ⎝ ⎞ ⎟ ⎟ ⎠ [3. b.curba de distribuţie în volum a dimensiunilor porilor funcţie de rază. a. Δ Pr = −2γ cos θ [3.8] r unde: P . relaţia [3. care se bazează pe ecuaţia Washburn [3.raza capilarului (porilor). care corespunde unei anumite dimensiuni a porilor.2.7].8].6] se poate scrie şi sub forma.presiune. r dV = − DV (r ) dp [3. Figura 3-9.6] unde: Dv(r) .2. Pdr + rdP = 0 r dr = − dp P Relaţia [3. Pentru pori cilindrici: dV = 2nπrldr dV = − DV (r )dr [3.unghiul de umezire.10] Figura 3-10.

corespunzătoare mediului. 3-11). • utilizarea aditivilor în compoziţiile betoanelor (utilizaţi corect. în general. CONCLUZII Analizând aspectele prezentate grafic. Figura 3-11.PRINCIPALELE PROPRIETĂŢI ALE BETOANELOR 3. Gradul de gelivitate (STAS 3518-89) se defineşte prin numărul de cicluri de îngheţdezgheţ succesive.2. 9 %) în pori şi fisuri. pe perioadele de iarnă.nisip (creşterea fineţi nisipului măreşte permeabilitatea. 3. se preferă agregate calcaroase). ce poate mări permeabilitatea).2.5. a rezistenţelor mecanice şi modulului de elasticitate. Acest fenomen apare datorită tensiunilor interne care iau naştere ca urmare a măririi volumului apei îngheţate (cu cca. putem sublinia câţiva factori care influenţează permeabilitatea betonului: • fineţea de măcinare a cimenturilor (cu cât cimentul este mai fin. GELIVITATEA În timpul exploatării anumitor construcţii. • dozajul de ciment (creşterea dozajului de ciment reduce permeabilitatea). gelivitatea betonului „exprimă aptitudinea sa de a rezista fără a suferii deteriorări la variaţiile climatice” care se produc. • tratarea betonului după punerea în lucrare (păstrarea cât mai mult timp a betonului proaspăt în mediu umed. la cicluri alternante de îngheţ-dezgheţ. Element de beton degradat în urma ciclurilor de îngheţ-dezgheţ 62 . faţă de pe epruvete martor care sunt identice din toate punctele de vedere. În schimb. betonul din aceste elemente de construcţii este supus. scade permeabilitatea).2. deteriorarea se va finaliza printr-o distrugere rapidă a betonului prin dezagregare (exfoliere şi dislocări) în straturi paralele (fig. pe care epruvetele de beton saturate cu apă (care au vârsta de cel puţin 28 de zile) le pot suporta. fără ca reducerea rezistenţei la compresiune să fie mai mare de 25% sau a modulului de elasticitate cu mai mult de 15% şi pierderea în greutate să scadă mai mult de 5%. care însă nu se supun la gelivitate. micşorarea masei. conducând la mărirea permeabilităţii la apă.3. reduc considerabil permeabilitatea). • existenţa unor solicitări de întindere şi a unor eforturi de compresiune peste limita de fisurare (cresc permeabilitatea). • tipul de ciment (cimenturile cu adaosuri necesită o cantitate mai mare de apă. Dacă masa de beton întărit expusă acestui fenomen se găseşte în stare umedă şi saturată cu apă. • fineţea agregatului fin . cu atât scade permeabilitatea). în condiţiile de utilizare.

în pasta de ciment iau naştere pori de aer închişi (pori sferici).. datorită efectelor complexe induse de apariţia eforturilor interne de întindere (exercitate în urma îngheţării apei) şi de contracţie termică (exercitate în urma dezgheţării apei).3.2.PRINCIPALELE PROPRIETĂŢI ALE BETOANELOR În timp ce „gradul de gelivitate este dependent în exclusivitate de proprietăţile betonului” el exprimă “proprietatea betonului de a se degrada sau distruge sub acţiunea alternativă a îngheţului şi a dezgheţului” – noţiunea de „rezistenţă la îngheţ-dezgheţ se referă atât la proprietăţile betonului cât şi caracteristicile mediului”. folosind: • metoda distructivă. Gradul de gelivitate al betonului Gradul de gelivitate Numărul de cicluri îngheţ-dezgheţ* G 50 50 G 100 100 G 150 150 * îngheţ nocturn urmat de dezgheţ diurn (valoarea minimă aproximativă reprezentând 40 de cicluri /an. Deteriorarea se produce în momentul în care eforturile interioare depăşesc rezistenţa la întindere a betonului şi se agravează până la distrugere.2.. Compactitatea betonului Este o caracteristică importantă a betoanelor întărite deoarece ea influenţează permeabilitatea. Moldovan V. pe măsura amplificării şi generalizării în masa betonului a acestui proces.2.1. 2. Porozitatea betonului Din cauza absorbţiei interioare. DETERMINAREA REZISTENŢEI LA ÎNGHEŢ-DEZGHEŢ Rezistenţa la îngheţ-dezgheţ a betonului se determină (conform STAS 3518-1989). rezistenţa la îngheţ-dezgheţ. Factorii cei mai importanţi care contribuie la îmbunătăţirea comportării betonului la îngheţ-dezgheţ sunt: 1. care urmăreşte variaţia rezistenţei la compresiune a epruvetelor de beton încercate la îngheţ-dezgheţ faţă de epruvetele martor (confecţionate în acelaşi timp. din acelaşi beton şi conservate până în momentul încercării în acelaşi condiţii cu epruvetele care se supun încercării). rezistenţa mecanică. tabel 3-6. care urmăreşte variaţia modului de elasticitate dinamic relativ.. Nicolescu L.dezgheţ este o problemă actuală. Aceşti pori îmbunătăţesc comportarea betonului la îngheţ deoarece apa îngheaţă la temperaturi diferite în porii capilarelor de diametre diferite. de dimensiuni > 500 Å. (Teoreanu I. care se produce în primele ore ale amestecării cimentului cu apa. • metoda nedistructivă. STAS 3622-1986 stabileşte nivele de performanţă ale betoanelor în funcţie de gradul de gelivitate. FENOMENUL DETERIORĂRII BETONULUI ÎN URMA CICLURILOR DE ÎNGHEŢ-DEZGHEŢ Rezistenţa la îngheţ .3. 1982) 3. 3. Tabel 3-6. Condiţiile de mediu şi de expunere 63 . 3. rezistenţa la agresivitate chimică şi a durabilităţii în general. iar valoarea maximă de 200 cicluri /an).

g . iar r raza tubului capilar.PRINCIPALELE PROPRIETĂŢI ALE BETOANELOR Temperatura la care îngheaţă apa liberă din beton (pori) depinde de tipul şi mărimea porilor şi distribuţia acestora (Ilinoiu G. fără intervenţii din afară. apa de gel capătă o energie potenţială care îi permite deplasarea spre porii şi golurile care conţin gheaţă. Componenţii betonului Materialele componente ale betonului sunt: cimentul.. Creşterea volumului apei la îngheţare apare datorită faptului că la scăderea temperaturii. 8 mărime de stare termică a sistemelor fizice. Schemă teoretică pentru calculul capilarităţii în tuburi subţiri cu secţiune constantă Înălţimea de ridicare a apei (h) prin capilaritate depinde de raportul dintre tensiunile superficiale (T) ale apei şi scheletul mineral cu care apa vine în contact. apa şi aditivii. a căror valoare este cu atât mai mare. ρ . Apa din micropori şi pori capilari este supusă la presiuni importante.mărimea porilor (d) sau deschiderea fisurilor din beton (fig. din cauza diferenţei de entropie8 a apei de gel şi a gheţi. Fiecare dintre aceste materialele au compoziţii chimice şi mineralogice. contribuind la creşterea volumului de gheaţă din beton.acceleraţia gravitaţională. 2). deci la expansiunea acestuia. în funcţie de aceste presiuni există diferite grade de temperatură la care îngheaţă apa din porii betonului (Fig. Fie R raza meniscului sferic. precum şi de raza tubului capilar . cu cât diametrul porilor este mai redus. apare fenomenul îngheţării apei în pori capilari şi sferici. datorită forţelor de atracţie moleculară dintre apă şi scheletul mineral al materialului. proprietate pe care o au lichidele de a se ridica sau de a coborî.densitatea lichidului. iar la -70 oC pentru porii de gel.unghiul de racord (când lichidul udă complet vasul θ este foarte mic şi cos θ ≅ 1 ). 3-12). prin pori şi fisuri cu dimensiuni sub 1 mm. 4. Figura 3-12. care creşte în cursul unei transformări ireversibile a lor şi rămâne constantă în cursul unei transformări reversibile. 7 64 . Alegerea lor pentru asigurarea uni durabilităţi optime a betonului. ansamblu de fenomene care se produc (în tuburile capilare) la suprafaţa unui lichid.coeficientul de tensiune superficială a lichidului. În urma unor încercări experimentale de laborator s-a constatat că între –10 oC…-40 oC. Înălţimea la care se ridică lichidul în tubul capilar este dată de formula lui Jourin: 2σ 2σ cos θ = [3. Această informaţie este însă generală şi insuficientă pentru a proiecta un beton cu rezistenţă la îngheţ-dezgheţ repetat. 2002) şi de durata expunerii la îngheţ. caracteristici fizico-mecanice variate. θ . Capilaritatea 7 reprezintă fenomenul de mişcare a apei. în tuburi subţiri.11] h= ρgR ρgr unde: σ . agregatele.

• utilizarea aditivilor (antrenori de aer. cu atât scade gelivitatea). reduc considerabil gelivitatea). punere în lucrare şi tratare al betonului corespunzătoare condiţiilor specifice de exploatare Prima condiţie este aceea de asigurare a calităţii amestecului proaspăt.45 0.85 Raport A/C Sursă: Teoreanu Nicolescu L. Modul de preparare. Punerea în lucrare a betonului cuprinde ansamblul operaţiilor tehnologice care asigură realizarea diferitelor elemente de construcţii din beton în conformitate cu forma. şi 3-14). beton fără aer antrenat a 1000 b 0 0. dozarea corectă a acestora şi omogenizarea corespunzătoare a amestecului.) în compoziţiile betoanelor (utilizaţi corect..chimico.PRINCIPALELE PROPRIETĂŢI ALE BETOANELOR impune cunoaşterea proprietăţilor şi caracteristicilor lor tehnice. 1982. I. beton cu aer antrenat. 5.mecanice ale betonului întărit. • agregate negelive cu coeficient de dilatare termică redus. b. până când acesta a ajuns la gradul critic de maturizare şi/sau crearea unor condiţii de întărire care să aibă efecte cât mai favorabile asupra vitezei de întărire şi asupra proprietăţilor fizico. pus în lucrare şi tratat corespunzător (7…28 zile după punerea în lucrare) rezistă întotdeauna un timp îndelungat la acţiunea îngheţ-dezgheţ repetat (fig. • fineţea de măcinare a cimenturilor (cu cât cimentul este mai fin. reducători de apă.65 0. Ea se realizează prin utilizarea materialelor de calitate corespunzătoare. Conform observaţiilor făcute în decursul timpului pe numeroase încercări de laborator. Tratarea betonului după punerea în lucrare prin protejarea împotriva îngheţării a fazei lichide din beton. Temperaturile scăzute determină o încetinire a reacţiilor de hidratare-hidroliză a cimentului. Influenţa A/C asupra rezistenţei la îngheţ a betonului păstrat în apă 28 de zile a.55 0. 65 . curate. s-a constatat că betonul corect proiectat. Această încetinire are consecinţe nefavorabile asupra vitezei de întărire a betonului reducând-o sensibil. realizându-se respectând reglementările specifice în vigoare. • dozajul de ciment (creşterea dozajului de ciment reduce gelivitatea). sunt: • tipul de ciment. dimensiunile şi condiţiile de calitate prevăzute în norme şi proiect.. 3-13. Principalii factori care influenţează rezistenţa la îngheţ-dezgheţ a betonului.35 0.. precum şi influenţa pe care ele o au supra proprietăţilor şi caracteristicilor betonului. Număr de cicluri îngheţ-dezgheţ ce determină reducerera greutăţii cu 25% 4000 3000 2000 Figura 3-13.75 0. • utilizarea adaosurilor active şi inerte introduse la măcinarea cimentului sau la prepararea betonului conduc la îmbunătăţire a lucrabilităţii şi compactităţii betonului. impermeabilizatori etc. • menţinerea raportului A/C în limitele minime admise pentru a menţine volumului de pori minim. preparat. • existenţa în masa betonului a unui volum corespunzător de aer antrenat (folosirea aditivilor antrenori de aer). Moldovan V.

prin unul din următoarele procedee: • măsurarea forţei ce determină o anumită deformare sau rupere a probei. Diversele procedee de încercare sunt caracterizate prin: • tipul de solicitare: întindere. unghiul de încovoiere la "încercarea de pliere". fiind folosit ca o măsură a calităţii acestuia.55 0. 66 . pentru a determina de exemplu alungirea la rupere. • măsurarea lucrului mecanic ce determină o anumită deformare sau rupere.85 Raport A/C 3. oscilantă. REZISTENŢELE MECANICE ALE BETONULUI Încercările de rezistenţa – pot fi folosite ca un criteriu rapid de evaluare a unor proprietăţi ale betonului. rezistenţa de rupere la tracţiune. Influenţa A/C asupra rezistenţei la îngheţ a betonului a.75 0.65 0.2. Valorile caracteristicilor de material se determină în laborator pe epruvete de dimensiuni standardizate (cubice cu latura de 150 mm. • măsurarea deformării cauzate de o forţă definită pentru a determina de exemplu limita de deformare în timp.35 0. • evoluţia în timp a solicitării: continuă.PRINCIPALELE PROPRIETĂŢI ALE BETOANELOR Număr de cicluri îngheţ-dezgheţ ce determină reducerea greutăţii cu 25% 8000 7000 6000 5000 4000 3000 2000 Figura 3-14. beton cu aer antrenat. modului de elasticitate longitudinal şi transversal. în condiţii standardizate cu maşini de încercat specifice. • determinarea numărului maxim posibil de acţiuni ale forţei sau de deformări. Prin procedeele de încercare se imită condiţii tipice de solicitare. forfecare. constantă. încovoiere. coeficientul de flambaj. rezistenţa la încovoiere sau întindere prin şoc. b. numărul de încovoieri de o parte şi de alta până la rupere. • măsurarea deformării maxim posibile. fără aer antrenat. torsiune.45 0. pentru a determina de exemplu rezistenţa la oboseală. plecându-se de la condiţii reale. şoc.4. pentru a determina de exemplu: alungirea. beton a 1000 0 b 0. pentru a determina de exemplu rezilienţa. cilindrice de φ 150 x H 300 mm sau prismatice). compresiune.

2003. Sursă: STAS 1275-8. determinată pe astfel de epruvete este raportul dintre forţa axială de compresiune axială P (N). 4. biaxială şi triaxială. Figura 3-15. Teodorescu M. 3-15) rezultate de la încercarea la întindere prin încovoiere sau de la încercarea de încovoiere. la diferite vârste (3. 14 sau 28 de zile). M.aria secţiunii de referinţă a epruvetei (mm2). A .. 4. Schema încercării la compresiune a epruvetelor cubice 1. REZISTENŢA LA COMPRESIUNE Rezistenţa la compresiune se determină pentru solicitări de compresiune monoaxială. Platan superior al presei. 7.forţa de rupere. Astfel. 2. realizate pe epruvete cubice. care provoacă ruperea şi aria suprafeţei epruvetei A (mm2). Ispas T. turnate şi compactate în condiţii similare punerii în lucrare a betonului. Rezistenţa la compresiune a betonului se determină (conform STAS 7563-73 şi STAS 1275-88). Schema încercării la compresiune a fragmentelor de prismă 1. Popa R. 1984.. Platan superior presă. dispozitiv cu rotulă pentru transmitere uniformă şi centrică a forţei. 67 . 3-15). Jumătăţi de prismă. folosind prese hidraulice. în condiţii standard.1.. P (N/mm2. plăcuţe metalice intermediare. citită pe manometrul presei (N). 3. INCERC Încercarea la compresiune a epruvetelor cubice Mod corect de rupere a epruvetei Figura 3-16.2. ea se determină prin aplicarea unei forţe uniform crescătoare pe epruvete cubice (fig.. 1997. Opriş S. platan inferior al presei.PRINCIPALELE PROPRIETĂŢI ALE BETOANELOR 3.. MPa) [3.. 2. Rezistenţa la rupere fc (MPa).12] Rc = A unde: P . 3. Ionescu I. Platan inferior presă Sursă: STAS 227/6-86. 1994. cilindrice sau pe fragmente de prismă (fig. Plăci metalice.4. Neville A. cilindrice şi/sau prismatice.

PRINCIPALELE PROPRIETĂŢI ALE BETOANELOR
Rc (MPa) σ (MPa) 40

40

30

30

20

20

10

10

0

200

400

600

C (kg/m3)

0

1

2

3

4

ε (%o)

Figura 3-17. Creşterea rezistenţei la compresiune a betonului funcţie de dozajul de ciment

Figura 3-18. Diagramă efort (σ)-deformaţie (ε) la compresiune monoaxială

Clasa betonului este definită pe baza rezistenţei caracteristice fck,28 la compresiune (N/mm2; MPa) determinată pe epruvete cubice cu latura de 150 mm (sau cilindrice cu de 150/300 mm, păstrate în condiţii standard şi încercate la vârsta de 28 zile, în condiţii de laborator conform STAS 1275-88. (NE 012-99, NE 013-02)
Tabel 3-7. Clase de betoane (N/mm2; MPa)
C C* C C C C* C C C* 4 6 8 12 16 18 20 25 28 / / / / / / / / / 5 7,5 10 15 20 22,5 25 30 35 Rezistenţă caracteristică (clasa) betonului (MPa) fc,28 cilindru 2,8 4 6 8 12 16 18 20 25 28 fc,28 cub 3,5 5 7,5 10 15 20 22,5 25 30 35 * clase de beton care nu se regăsesc în normele europene Clasa de rezistenţă a betonului NE 012-1999 C* 2,8 / 3,5 C 30 / 37 C* 32 / 40 C 35 / 45 C 40 / 50 C 45 / 55 C 50 / 60

30 37

32 40

35 45

40 50

45 55

50 60

Mărimea rezistenţei caracteristice este definită probabilistic ca valoare sub care se pot situa cel mult 5% din rezultate. (Agent R., Dumitrescu D., Postelnicu T., 1992)
Tabel 3-8. Rezistenţa betonului funcţie de vârstă
Clasa betonului Rezistenţa betonului, fc (MPa) 20,0 25,0 30,0 40,0 50,0 7 zile Rezistenţa cubică la diferite vârste (MPa) 2 luni 3 luni 6 luni 1 an

20 25 30 40 50

13,5 16,5 20 28 36

22 27,5 33 44 54

23 29 35 45,5 55,5

24 30 36 47,5 57,5

25 31 37 50 60

Marca betonului este rezistenţa minimă la compresiune (daN/cm2) determinată la vârsta de 28 zile pe epruvete cu latura de 141 mm, în condiţii de laborator, corespunzătoare unui coeficient de variaţie cv = 15 % acceptat convenţional ca reprezentând o calitate medie a execuţie.

68

PRINCIPALELE PROPRIETĂŢI ALE BETOANELOR

3.2.4.2. REZISTENŢA LA ÎNTINDERE Rezistenţa la întindere se determină prin două metode: metoda directă, pentru solicitări de întindere centrică (întindere axială) şi metoda indirectă, pentru întindere din încovoiere şi întindere din despicare. a. Întindere centrică Rezistenţa la întindere centrică (axială) a betonului se determină (conform STAS 1275/88) pe epruvete cilindrice, opturi (fig. 3-19) sau prismatice care au lipite la capete, cu un adeziv, două plăci metalice de formă specială care permit fixarea epruvetei în presa hidraulică. Forţele trebuie să acţioneze una în prelungirea celeilalte, perpendicular pe secţiune şi pe direcţia axei de simetrie.
Figura 3-19. Presă hidraulică de încercare a epruvetelor betonului la întindere axială

F

F

b. Întindere prin încovoiere Rezistenţa la întindere din încovoiere a betonului se determină (conform STAS 1275/88), folosind epruvete prismatice de 100 x 100 x 550 mm sau 200 x 200 x 700 mm şi fragmente de prismă rezultate de la încercarea prismelor întregi, în mod crescător, a unei singure forţe în mijlocul distanţei dintre cele două reazăme semicirculare şi ţinându-se seama de comportarea elastică a zonei întinse până la rupere. Epruvetele se încearcă la încovoiere pe deschiderea de 300 mm, iar cele de 200 x 200 x 700 mm pe deschiderea de 600 mm, aplicându-se în ambele cazuri o forţă concentrată la mijlocul distanţei dintre reazeme. Reazemele epruvetei şi cuţitul prin care se transmite forţa concentrată trebuie să aibă o secţiune semicirculară cu diametrul egal cu 20 ... 30 mm. Încercarea se efectuează cu o presă hidraulică care permite aplicarea continuă şi uniformă a forţei până la rupere, cu o viteză constantă de creştere a eforturilor unitare din fibrele extreme de (0,5 ±0,2) daN/cm2s. Aplicarea forţei se face perpendicular pe direcţia de turnare a betonului. Rezistenţa la întindere prin încovoiere se calculează cu relaţia:

Rt = 0.875 Rt = 0.925

Pl (N/mm2; MPa) - pentru betoane cu agregate grele 3 a Pl (N/mm2; MPa) - pentru betoane cu agregate uşoare 3 a

[3.13]

[3.14]

unde: P - forţa de rupere citită pe manometru presei (N); l - distanţa dintre reazeme (mm); a = bh 2 - latura secţiunii transversale a epruvetei măsurată în imediata vecinătate a secţiunii de rupere (mm); b - lăţimea medie a secţiunii transversale (mm); h - înălţimea medie a secţiunii transversale (mm).

69

PRINCIPALELE PROPRIETĂŢI ALE BETOANELOR

Figura 3-20. Presă de încercare a epruvetelor betonului la întindere din încovoiere Sursă: Romtech
180 a c 180

B 30 300 b= 600 b= 550

C c= 150 c= 100

B 300

C 30

Contactul reazemelor şi a cuţitului de transmitere cu betonul trebuie să se realizeze pe întreaga lăţime a epruvetei. Pe epruvetele prismatice de 100 x 100 x 550 mm se efectuează două încercări exemplificate în fig. 3-21.
Sursă: STAS 1275-88

Figura 3-21. Schema încercării la întindere prin încovoiere a epruvetelor prismatice

c. Întindere din despicare Rezistenţa la întindere din despicare a betonului se determină (conform STAS 1275-88), folosind epruvete cubice, cilindrice sau fragmente de prismă şi aceleaşi prese hidraulice ca pentru încercările la compresiune. Transmiterea sarcinii asupra epruvetelor se face prin intermediul a două generatoare diametral opuse, două fâşii de carton sau două şipci de lemn având lăţimea s = (0,08 ... 0,10)a, grosimea t = 3 ... 5 mm şi lungimea mai mare cu circa 40 mm decât dimensiunea a. Încărcarea se aplică perpendicular pe direcţia de turnare, asigurându-se o creştere continuă si uniformă a efortului unitar de (0,5±6,2) (N/mm2s). 2P Rezistenţa la întindere se obţine cu relaţia: Rt = 2 (N/mm2; MPa) [3.15] πa unde: P - forţa de rupere, citită pe manometrul presei (N); a - mărimea laturii cubului sau a secţiunii transversale a epruvetei (mm2).

Rezultatul determinării se rotunjeşte la 1 N/mm2 şi reprezintă media aritmetică a valorilor obţinute la încercarea unei serii de epruvete.

70

cu 5…15% mai mare (funcţie de clasa betonului) decât rezistenţa la întindere axială. Factorii de care depinde această rezistenţă sunt raportul A/C şi temperatura respectiv maturizarea betonului. pe epruvete cubice. cilindrice.PRINCIPALELE PROPRIETĂŢI ALE BETOANELOR Rezistenţa la întindere prin despicare este. 71 . prin evaporarea apei apar fisuri care la compresiune se închid.3. prismatice. La întindere. determinându-se prin încercarea la întindere prin despicare sau prin încovoiere după metoda folosită. FACTORI DE CARE DEPINDE REZISTENŢA LA ÎNTINDERE Rezistenţa la întindere depinde de aceiaşi factori ca şi rezistenţa la compresiune. Schema încercării la despicare a epruvetelor cubice. în general. Schema încercării la întindere prin despicare a epruvetelor cilindrice 3. Rezistenţa la întindere creşte până la aproximativ acelaşi dozaj de ciment ca şi rezistenţa la compresiune apoi scade deoarece dozajele ridicate necesită cantităţi de apă de amestecare mari.2. cilindrice şi prismatice Sursă: STAS 1275-88 Figura 3-23.4. Figura 3-22. dar la întindere se deschid micşorând rezistenţa.

greutatea ciocanului.16] unde: P . de la o înălţime din ce în ce mai mare. se scoate epruveta şi se curăţă cu o perie de aspră. 72 .4. Pentru efectuarea încercării se utilizează un aparat sistem Bohme (fig. N/mm2) [3.1 g şi se introduce din nou în aparat într-o poziţie rotită cu 90° şi se repetă operaţiile de mai sus.înălţimea maximă de cădere a ciocanului la care s-a produs sfărmarea epruvetei.PRINCIPALELE PROPRIETĂŢI ALE BETOANELOR 3.2. 3. Se cântăresc epruvetele cu precizia de 0. REZISTENŢA LA UZURĂ Rezistenţa la uzură este capacitatea suprafeţei betonului de a rezista frecării datorită materialelor de aceeaşi natură sau de natură diferită. Pentru repartizarea forţei de şoc pe toată suprafaţa epruvetei. folosind ciocan Foppl având greutatea de 50 kg care este lăsat să cadă. folosind metoda prin şlefuire.6. După fiecare 22 rotaţii aparatul se opreşte automat.5. 3.1 g. Ca material abraziv se utilizează nisipul silicios monogranular. cu ajutorul abrazivilor.2. REZISTENŢA LA ŞOC Rezistenţa la şoc este o caracteristică a betonului pentru anumite lucrări şi se determină (conform STAS 6202-1962). Rezistenţa la şoc se stabileşte cu relaţia: Rs = Ph V (MPa. Apoi se cântăreşte epruveta cu precizia de 0. Epruvetele pe care se efectuează determinarea sunt cuburi cu latura de (70+0.2. repetându-se operaţiile până la executarea unui număr de 5 x 22 = 110 rotaţii. h .7) mm. se aşează deasupra ei o placă de oţel. eroziunii apelor ce transportă particule abrazive etc. Înainte de încercare. Rezistenţa la uzură a betonului se determină (conform STAS 5501-1968). Se pot efectua încercări de uzură şi pe epruvete fasonate din beton întărit. respectiv 40 g în cazul celor cu latura de 100 mm.4. 3-24). epruvetele se usucă la (105+5)°C până la masă constantă şi apoi se răcesc la temperatura normală a încăperii. de un anumit număr de ori. Se împrăştie pe platforma de şlefuire 20 g abraziv în cazul epruvetelor cu latura de 70 mm.4. Încercarea se efectuează la vârsta de 28 zile în cazul betoanelor cu întărire normală. REZISTENŢA LA FORFECARE (FORŢE TĂIETOARE) Rezistenţa la forfecare nu reprezintă un factor critic privitor la proiectarea structurală deoarece betonului este mult mai slab la întindere chiar dacă el pare a fi supus la forţe tăietoare. după care se curăţă platforma de şlefuire de abrazivul uzat.4. în timpul încercării epruveta este solicitată la un efort de apăsare de 6 N/mm2. Se introduce epruveta în dispozitivul de fixare şi se pune aparatul în mişcare.volumul epruvetei încercate. Încercarea reprezintă numai un criteriu de apreciere comparativă a comportării betonului la acţiunea încărcărilor care se aplică brusc asupra sa. în stare uscată. V . Proba supusă încercării va fi constituită din 3 epruvete. sau după obţinerea unei rezistenţe echivalente în cazul betoanelor cu întărire rapidă.7) mm sau (100+0. până când epruveta se rupe (nu mai produce reculul ciocanului). Se împrăştie o nouă cantitate de abraziv şi se introduce epruveta în aceeaşi poziţie.

de modul şi condiţiile de punere în lucrare şi întărire. Ao . Rezultatul determinării reprezintă media valorilor obţinute la încercarea celor 3 epruvete. Figura 3-24. mf . Platforma de şlefuire. de viteza de încercarea a epruvetelor etc. lf .4. Dispozitiv reglabil de prindere a epruvetelor.grosimea medie iniţială. Se măsoară grosimea epruvetei cu un comparator cu precizia de 0.01 mm. Aparat sistem Bohme pentru determinarea rezistenţei la uzură a betonului 1. de grosime sau de volum) uzura betonului se stabileşte cu una din următoarele relaţii: mo − m f [3.aria epruvetei pe care se produce uzura (cm2). Pârghie. Factori care influenţează rezistenţa betonului Componenţii betonului Compoziţia betonului Factori de producţie şi transport Timp malaxare Metodă malaxare Condiţii punere în lucrare şi întărire Condiţii de mediu şi de expunere Agregate Calitatea agregatelor Ciment Calitate ciment Aditivi Tip aditiv Clasa betonului Raportul A/C Tehnologia punerii în lucrare Procedeul de compactare Fizici Climatici 73 .17] U1 = Ao U 2 = lo − l f [3. respectiv finală (mm). cu aceeaşi precizie.PRINCIPALELE PROPRIETĂŢI ALE BETOANELOR rotind epruveta de încă două ori cu 90°. de proporţiile lor. (tabel 3-9). 3. 2. lo.densitatea aparentă a epruvetei. După efectuarea celor 4 x 110 = 440 rotaţii epruveta se cântăreşte iarăşi. 4. ρ ap . de calitatea aderenţei dintre matrice şi agregat.masa iniţială. 3.7. înainte şi după fiecare 110 rotaţii ale platformei de şlefuire măsurătoarea efectuându-se în nouă puncte dispuse ca în figura 3-24.18] U3 = mo − m f ρ ap [3. FACTORI GENERALI CARE INFLUENŢEAZĂ REZISTENŢA BETONULUI Rezistenţa betonului este influenţată de calitatea componenţilor săi.19] unde: mo. Sistem de oprire automată. respectiv finală a epruvetei (g). Tabel 3-9.2. În funcţie de modul de exprimare (prin pierderea de masă.

PRINCIPALELE PROPRIETĂŢI ALE BETOANELOR Concentraţii ale substanţelor chimice Caracteristicile suprafeţei agregatului Compoziţia chimică a agregatului Granulozitatea şi mărimea agregatelor Modulul de elasticitate Umiditatea agregatului Porozitatea agregatului Tip ciment Dozaj aditiv Dozaj ciment Mijloc de transport Metode de protecţie după turnare Procedeul accelerării termice Chimici agresivi Dozaj de ciment Compoziţia mineralogică Fineţea de măcinare a cimentului Adaoşi Nivelul de hidratare Cantitate de apă Grad de permeabilitate Grad de gelivitate 3.6. în timpul τ. CONDUCTIVITATEA TERMICĂ Conductivitatea termică depinde de densitatea aparentă a betonului. 1997). 3.5. (Ivanov I. Contracţia betonului (STAS 2833-80) reprezintă micşorarea volumului acestuia la întărire în aer.beton uşor şi 1.. presiune.0…3.2.35…0..2. (Simion Al. care acţionează asupra acestuia cu diferite intensităţi (umiditate. 3. DEFORMAŢIA BETONULUI Deformaţia betonului reprezintă modificarea de volum a betonului la preparare. acţiuni exterioare etc). umflarea.6. dilatarea. vâsco-plastice. Qδ λ= (W / m oK) [3.cantitatea de căldură transmisă de materialul de grosime δ cu diferenţa de temperatură între cele două feţe (T1 –T2). Căpăţână Al.beton greu W / m oK).2. natura agregatului. elasto-vâsco plastice. temperatură. deformaţiile elastice.8 . respectiv prezenţei apei în amestec. datorită pierderii prin evaporare apei liberă din porii capilari şi geluri şi a ruperii scheletului cristalin a pietrei de ciment (în fazele iniţiale ale întăririi). Conductivitatea termică caracterizează capacitatea betonului de a transmite prin masa sa un flux termic ca rezultat al unei diferenţe de temperatură existente între feţele materialului. în timpul prizei şi întăririi. CONTRACŢIA LA USCARE ŞI UMFLAREA LA REUMEZIRE Contracţia la uscare şi umflarea la reumezire reprezintă fenomene datorate variaţiei de volum şi absenţei. chiar şi după întărire datorită fenomenelor fizico-chimice.20] S (T1 − T2 )τ unde: Q .5 .1. Datorită acestui 74 . porozitatea betonului şi umiditatea betonului (λ=0. 1995) Principalele modificări de volum produse asupra betonului sunt: contracţia.

8 x 10 -5 oK -1 ). ε = αt Δt 75 [3. aer şi agregate din beton). perioadă în care trebuie luate toate măsurile necesare pentru protecţia suprafeţei acestuia împotriva evaporării a apei din amestec. generând tensiuni interioare în masa betonului care conduc la formarea microfisurilor. nereprezentând un pericol al degradării structurii interne a betonului. DILATAREA TERMICĂ Dilatarea termică (expansiunea termică diferenţiată) reprezintă variaţia dimensiunilor elementului de beton. Contracţia betonului la o vârstă oarecare t. după turnare. păstrate la temperatură şi umiditate constantă. creşterea aderenţei betonului la armătură. producerea contracţiei betonului se întârzie şi se diminuează.2.22] ..2. δt . Contracţia betonului se determină prin măsurarea distanţelor între repere fixate pe epruvete prismatice. dar nu se elimină. pe un interval de timp lung sau imersarea permanentă în apă. Acest fenomen accentuează contracţia la uscare. (Popa R. fără a modifica natura fazelor care se formează prin hidratare-hidroliză a cimentului. Prin tratarea şi protecţia suprafeţelor betonului se controlează pierderile de umiditate din beton după ce a fost pus în lucrare. se calculează cu relaţia: δ − δt εc = 0 (mm / m) [3.21] L0 unde: εc . 3.distanţa pe microprocesor la timpul t (mm). Teodorescu M. determină mărirea umidităţii masei de beton şi implicit umflarea betonului. atingând pentru betoane obişnuite valori de 0. creşterea rezistenţele mecanice. Umezirea.distanţa între reperele epruvetei (mm). fiind de acelaşi ordin de mărime cu al oţelului moale. prin îmbătrânire. Contracţia betonului creşte logaritmic în timp.distanţa între repere la 7 zile (mm). îşi modifică parţial structura.contracţia betonului. Umflarea betonului reprezintă creşterea volumului acestuia în timpul prizei şi al întăririi betonului. Dilatarea termică al betonului obişnuit este de ordinul 10 -5 oK -1 (iar pentru betonul cu agregate uşoare 0. gelurile se contractă. pe o anumită perioadă de timp după turnare (durata de tratare). Lo . permiţând înglobarea oţelului în beton sub formă de armături. contribuie la micşorarea contracţiei betonului la uscare. Valorile înregistrate ale umflării fiind cu mult mai mici decât cele ale contracţiei. 1984) Prin conservarea unui grad ridicat de umiditate pe o anumit interval de timp. este faptul că agregatele joacă un rol important în micşorarea contracţiilor la uscare deoarece formează un schelet rigid care împiedică micşorarea excesivă de volum. dând naştere unui sistem de defecte în structura betonului. rezultat al expansiunii termice diferenţiate a componenţilor datorită valorii diferite ale coeficienţilor de dilatare termică ale acestora (piatra de ciment. δo .4 mm/m după un an de la preparare Un alt element important.. de menţionat. Conservarea umidităţii. micşorarea permeabilităţii. Fenomenul este invers contracţiei şi se explică prin faptul că gelurile.PRINCIPALELE PROPRIETĂŢI ALE BETOANELOR fenomen de deshidratare.6. astfel încât la umflare nu mai poate pătrunde aceeaşi cantitate de apă pe care a pierdut-o la uscare (gelurile prin peliculele de apă îndepărtează microcristalele unele de altele).2…0. Perioada critică în care apare fenomenul accentuat de contracţie este după câteva ore de la turnarea betonului.

Calitatea betoanelor. J. αt .. 16.. Construcţii Civile şi Industriale.. Teză de doctorat.. mortarelor şi betoanelor. Popa E. Editura Orizonturi Universitare. Nr. Durabilitatea betoanelor. Baroghel . 76 . 1995. 15.. Editura Orizonturi Universitare. 33 August 2002.. Gelivitatea betonului. Editura Tehnică.. Editura Tehnică. 2003. Beton armat.. 1986... Permeabilitate betoanelor. 3. Popa E. 1995. Materiale de construcţie. c. Structural models from nanometers to millimeters. Mitchell’s Building Series. Jebelean E. Buchaman I. Studiul asupra normativului NE 012-1999.. ISSN 1454 . 1999. Budan C. Jennings H. Ilinoiu G. 1992. Nr. J.. NISTIR 5634.coeficient de dilatare termică liniar. Al XIV-lea Congres Naţional AICPS.Bouny V. Tudor A. Construcţii Civile şi Industriale. 4.. Clifton J. Cadar I.. Chimie şi materiale de construcţii pentru instalaţii. 5.. 7.. pag. 28. Crăciunescu L. Tudor C. Contribuţii în managementul şi ingineria proceselor de construcţii pentru realizarea lucrărilor de reparaţii şi consolidări a elementelor din beton. Crăciunescu L. 9.. Badea C. 37-43. C. Δt – temperatura. 10. Dobre R. Timişoara. Aprilie 1995. Timişoara. Beton fisurat. Building and Fire Research Laboratory National Institute of Standards and Technology Gaithersburg. Iureş L. Bentz D. pag. UTCB. 2. Ilinoiu G.. Deteriorarea prin îngheţ-dezgheţ a betoanelor . 2. Materials and Structures. R. 24 / X. Quenard D. 1999. A... Construcţii Civile şi Industriale Anul IV.. Nr.. Anglia. a b Figura 3-25. Bob C. beton armat şi beton precomprimat.. dilatarea termică diferenţiată a elementului în ansamblu şi pierderea apei din beton prin evaporare... 2001. Part 1. Contracţie liberă. 12. Dean Y. Pearson Ltd. 3. 8. Dumitrescu D. BIBLIOGRAFIE LA CAPITOLUL 3 1. Editura UTCB. Cartea fierarului betonist. 2002. Garboczi E. M. 18-21. Materials Technology. MD 20899-8611 USA..deformaţia longitudinală. Predicting of cracking in reinforced concrete structures. 13. Sala Palatului. 14. Agent R. 1981. b. 14 Mai 2004. Buletin AICPS (2001).. Postelnicu T. Carino N. Ilinoiu G.Fenomene Specifice şi Principalii Factori care contribuie la îmbunătăţirea comportării pe timp friguros. Cărare T. 450-458. Expansiune în secţiune. Editura ICB.3. Editura Style.PRINCIPALELE PROPRIETĂŢI ALE BETOANELOR unde: ε . Bucureşti.928X. 26 / II... Principalele tipuri de dilatări şi contracţii ale betonului a. Ilinoiu G.. P.. 6. Controlul calităţii lianţilor. 1998.. 1998. Modeling drying shrinkage of cement paste and mortar. Îndrumător pentru calculul şi alcătuirea elementelor structurale de beton armat. c Principalele cauze ale degradării fizice a structurii betonului sunt: dilatarea termică diferenţiată a componenţilor betonului. Ilinoiu G. Nr. 11. Materiale de construcţie.

Verificarea reacţiei alcalii agregat. Franco R. J. 7. Lexicon de materiale tehnologice pentru industrie şi construcţii.. STAS 3519-78. pag. Ionescu I. March 2001. Ilinoiu G. Washington DC. 1996. Al XV-lea Congres Naţional AICPS. 26. Vol. National Council of Structural Engineers Associations. Concrete mix and member design considerations. F.. 22. 1984.. 28. No. Simion Al. Cement and Concrete Research. Sorption of water in mortar and concrete.. Cod de practică peru executarea lucrărilor din beton. Bucureşti. Sala Palatului. . Durabilitatea betonului. Editura Tehnică. Determinarea rezistenţelor mecanice. Tehnologia lucrărilor de construcţii. STAS 1275-88. K+ and Na+ concentrations. Estimating the electrical conductivity of cement paste pore solutions from OR-. Verificări efectuate de către executant în cadrul controlului calităţii betoanelor. NISTIR 6726. Lucaci Gh. 19.. Carino N. 31. Ispas T. beton armat şi beton precomprimat. 27. 77 . Moldovan V. Mason T. Mechanical properties of high-strength concrete at elevated temperatures. Materiale de construcţie.. 10-14.. Editura Tehnică. Ivanov I.. J. Ilinoiu G. A.. Editura UTCB. 0. Permeabilitatea betonului . D.. 1995.-33.. Structure. ISSN 1454-928X. Construcţia drumurilor. 1.Flexcrete. STAS 5440-1970. Antreprenorul (2000). Editura Tehnică 1982. MD 20899-8611 USA. 35. Teodorescu M. 34. Încercări pe betoane. Snyder K. T. Determinarea rezistenţei la îngheţ-dezgheţ. 29. 18. Teoreanu I.PRINCIPALELE PROPRIETĂŢI ALE BETOANELOR 17. Încercări pe betonului proaspăt. Determinarea conţinutului de aer oclus. Martys N.. 33. Încercări pe betonul întărit.. Feng X..Fenomene Specifice şi Optimizarea Proiectării Tehnologice a Compoziţiei Betonului. Keen B. June 2003. Belc Fl. 20. 793-798. Încercări pe betoane.. UTCB. 23. STAS 5479-88. 30. Nr. 2000. Costescu I... Vol.6. Phan L. Verificarea impermeabilităţii la apă. 1997.. To limit the effects of drying shrinkage. Încercări pe betoane. Căpăţână Al. Building and Fire Research Laboratory National Institute of Standards and Technology Gaithersburg. 46-49. Teodorescu M.. Proceedings of the 4 th Materials Engineering Conference.. Specificaţii tehnice . Ferraris C. 2002.. 32. Anglia. Nicolescu L. Materials for the New Millennium Conference. Editura tehnică 1997. Betoane de ciment. 24. Popa R. Nov. NE 012-99.. 21. Proprietăţile şi tehnologia betoanelor. STAS 3518-89. 14 Mai 2004. 25..

. iar prin acesta crearea condiţiilor optime pentru obţinerea proprietăţilor fizico – chimico . Amestecul de beton cu compoziţie prescrisă (conform NE 013-2002) reprezintă betonul pentru care beneficiarul specifică materialele componente şi compoziţie amestecului. Popa E. 1986. 1984. însă nerăspunzând de performanţele lui. AMESTECAREA COMPONENŢILOR BETONULUI 4.... corectitudinea preparării tuturor şarjelor de aceiaşi clasă de rezistenţă. Calitatea amestecului este apreciată după gradul (uniformitatea) dispersiei componenţilor în masa betonului. corectitudinea dozării componenţilor (în limitele toleranţelor admise). (Popa R.. 9 dispersarea complexă a particulelor de ciment în timpul înglobării şi amestecării betonului 78 . cât şi unii faţă de alţii. Acest proces are ca scop final realizarea integrală a condiţiilor de calitate impuse amestecului proaspăt. precum şi obţinerea unei lucrabilităţi constante prin antrenarea componenţilor betonului în ansamblu. M.1. omogen sau eterogen în orice raport al maselor componenţilor.. 2003. Amestecul de beton proiectat (conform NE 013-2002) reprezintă betonul pentru care beneficiarul specifică performanţele necesare. Ispas T. tipul malaxorului. buna funcţionare a maşinilor de amestecat şi modul şi durata descărcării amestecului etc.AMESTECAREA COMPONENŢILOR BETONULUI CAPITOLUL 4. deflocularea 9 şi umezirea cimentului. în orice stare de agregare.mecanice impuse ale betonului întărit. producătorul fiind responsabil de furnizarea unui beton având compoziţia prescrisă.) Amestecul este definit ca un sistem policomponent. în care fiecare component îşi păstrează proprietăţile caracteristice şi poate fi separat de ceilalţi prin metode fizice sau mecanice. Teodorescu M. acesta fiind influenţat de următorii factori: proprietăţile componenţilor betonului. ordine introducerii materialelor în malaxor. Amestecul de beton (conform NE 013-2002) reprezintă cantitatea de beton proaspăt produsă într-un singur ciclu. sau cantitatea de beton descărcat sub amestec continuu într-un minut. timpul de amestecare. Ionescu I. 1997.. Neville A. învelirea tuturor granulelor de agregat cu pastă de ciment. denumit gradul de omogenitate al betonului. iar producătorul este responsabil să furnizeze un beton care asigură aceste performanţe şi eventuale caracteristici suplimentare. CONSIDERAŢII GENERALE Prin procesul de amestecare a betonului trebuie să asigure dispersia uniformă a componenţilor în masa acestuia. de către un malaxor discontinuu. Popa R.

) sau în stare întărită (rezistenţa la compresiune.1. apă.). Tabel 4-1.975 III > 0. PRECUM REZISTENŢA LA COMPRESIUNE Conform C 140-1986. conform C 140-1986 S R I < 0. pentru a se stabili criterii de calitate şi control a omogenităţii betonului.AMESTECAREA COMPONENŢILOR BETONULUI 4. xn – rezistenţa medie. 4. Grad de omogenitate.975 unde: S – abaterea standard determinată pentru minimum 15 rezultate înregistrate.670 II 0. contracţie la uscare etc. b. coeziunea. agregat şi aer inclus).975 III > 0. EVALUAREA OMOGENITĂŢII PRIN APRECIEREA UNOR PROPRIETĂŢI ALE BETONULUI ÎN STARE ÎNTĂRITĂ. R – rezistenţa medie. segregarea. raportat la abatere şi rezistenţă medie.2. tendinţa de separare a apei etc. întindere. gelivitate.670…0. stabilitatea. NE 012-99 şi NE 013-2002 determinarea omogenităţii se realizează în funcţie de valorile exprimate în N/mm2 ale abaterii standard (S) şi a rezistenţei medii la compresiune (xn).975 unde: S – abaterea standard determinată pentru minimum 16 rezultate înregistrate. aprecierea unor proprietăţi ale betonului în stare proaspătă (consistenţa. Grad de omogenitate. într-o perioadă de minimum 3 luni.670…0. într-o perioadă de minimum 3 luni.2. Între variaţiile rezultatelor determinărilor şi variabilitatea proprietăţilor betonului. Tabel 4-2. METODE DE DETERMINARE A OMOGENITĂŢII BETONULUI Modelarea statistică a proprietăţilor betonului este calea cea mai sigură de interpretare a rezultatelor încercărilor experimentale. conform NE 012-1999 Grad de omogenitate Grad de omogenitate S xn I < 0.670 II 0. 79 . impermeabilitate. Principalele metode de determinare a omogenităţii betonului sunt: a. respectiv a rezistenţelor existând concordanţă. raportat la abatere şi rezistenţă medie. conform tabel 4-1. evaluarea dispersiei în amestec a componenţilor betonului (ciment.

02 27 1. F 2. Pentru uşurinţa calculului se foloseşte expresia: 2 2 x12 + x 2 + .. λ .125 18 1.08 22 1.975 > 0. Se ia în considerare probabilitatea de 90%.AMESTECAREA COMPONENŢILOR BETONULUI Tabel 4-3.01 ≥30 1.2] [4.abaterea standard a unui eşantion.6] cv = (S / ⎯x ) Cu ajutorul coeficientului de variaţie se poate stabili care este valoarea minimă care poate apărea cu o anumită probabilitate pentru cantitatea de beton din care s-au luat probele. denumit risc pot apărea rezistenţe mai mici decât rezistenţa caracteristică. conform NE 012-1999 n λ 16 1. pentru o variabilă continuă: ∑x Fi ∫ i =1 +∞ −∞ n [4.975 Valoarea medie a rezultatelor (⎯x) este dată de media aritmetică a rezultatelor n x + x 2 + x 3 + . în locul lui n sa ia n . iar în restul de 10%.5] n Coeficientul de variaţie cv reprezintă raportul dintre abaterea standard şi valoarea medie a variabilei cercetate experimental: [4.abaterea standard. Sn . ceea ce înseamnă că 90% din rezistenţele betonului examinat au o valoare mai mare sau egală cu rezistenţa caracteristică..670…0.06 24 1. Dar numai în situaţia în care aceste rezultate se află în afara intervalului de valori X N ± 2 X N (N/mm2).3] ⎯x = x f(x) dx Abaterea standard Sn corespunzătoare pentru x procese (S 2 pătratul abaterii standard – dispersia) este exprimarea valorică a variabilităţii (dispersiei) în jurul mediei .04 26 1.. Valorile λ funcţie de numărul de probe n. raportat la abatere şi rezistenţă medie. n .095 20 1. S .valoarea medie a rezistenţelor obţinute a n eşantioane.1] individuale xi pentru n încercări: ⎯x = 1 n i =1 sau.00 S = λS n = λ ∑ (x i − xn ) 2 pentru valori corectate.11 19 1. Grad de omogenitate. conform NE 013-2002 S Grad de omogenitate I II III xn < 0.670 0. + x n 2 S = − x2 [4. 80 .14 17 1. în cazul unei distribuţii a valorilor cu frecvenţe F 1. [4. + x n = (1/n) ∑ xi [4. această valoare este corespunzătoare unei anumite probabilităţi.1 (corecţia Bessel) corecţie care se poate neglija pentru n > 30. se determină pentru un număr minim de 16 rezultate înregistrate într-o perioadă de maximum 3 luni. (Tabel 4-4) Tabel 4-4.4] n −1 unde:⎯x n .coeficient funcţie de numărul de probe (rezultate) analizate. F 3…F n: ⎯x = sau..numărul total de probe.

fiind antrenat de către un motor independent electric sau pe bază de benzină. forma granulelor.4. granulozitatea agregatelor. Schemă flux amestecare componenţi Sursă: Elba .. Figura 4-1. precum şi frecarea dintre particule conduce la amestecarea componenţilor. Viteza optimă de amestecare a betonului se va stabili numai pe baza unor încercări preliminari. Malaxoarele pot fi clasificate după trei criterii (Popa R. conţinut de parte fină. malaxoare cu amestecare forţată. • înclinarea axei cuvei: malaxoare cu ax vertical sau orizontal.AMESTECAREA COMPONENŢILOR BETONULUI Pe plan mondial. care au o anumită înclinare faţă de ax. Alegerea metodei de malaxare a betonului (mortarului) depinde de condiţiile specifice precum: energia disponibilă. 2001 4. compoziţia betonului (dozaj de ciment. având productivitatea cuprinsă între 1. Popa E. Malaxor cu ax orizontal. iar pentru maşinile cu amestecare forţată. Repetarea acestor mişcări. Un malaxor cu amestecare prin cădere liberă are ca organ de lucru toba cu palete care se roteşte în jurul unui ax antrenat de către un motor independent.3. 1986 ): • continuitatea procesului de amestecare: malaxoare cu acţiune ciclică sau continuă. în scopul ridicării componenţilor în timpul rotirii. funcţie de lucrabilitatea betonului şi tipul de malaxor folosit . alunecare şi cădere liberă.Werk. MALAXOARE CU AMESTECARE PRIN CĂDERE LIBERĂ (GRAVITAŢIONALE) Capacităţile uzuale ale malaxoarelor variază între 0. sunt ataşate de suprafaţa interioară a tobei. 81 .4 m3 / h care însemnă aproximativ 12 şarje/oră. luând în considerare şi experienţa fiecărui producător pentru a se realiza calitatea impusă a betonului. performanţele cerute dar şi de volumul de material necesar raportat la unitatea de timp. malaxoare vibratoare. se consideră valoarea coeficientului de variaţie ca fiind corespunzătoare dacă se încadrează între maximum 6% şi 8 %. Aceste maşini destinate preparării amestecurilor se numesc malaxoare. pentru maşini cu amestecare prin cădere liberă. Termenul de betonieră tinde a se folosi.2…2.).10 la 3 m3. METODE DE MALAXARE Amestecarea mecanică a componenţilor betonului se realizează cu ajutorul unui organ (sistem) de malaxare care se roteşte în jurul unui ax vertical sau orizontal. textura suprafeţei. • metoda de amestecare: malaxoare cu amestecare prin cădere liberă (gravitaţionale). lucrabilitatea betonului etc. Paletele tobei. antrenându-i într-o mişcare de ridicare. cel de malaxoare. 4. mai ales. fiind cunoscute şi sub denumirea de betoniere. raport A/C. malaxoare cu amestecare combinată şi malaxoare turbulente.

Role de antrenare şi susţinere a tobei. 5. reversibil Sursă: Ferraris C. malaxoare nebasculante reversibile şi malaxoare dublu tronconice. 4.AMESTECAREA COMPONENŢILOR BETONULUI Figura 4-2. malaxoare nebasculante cilindrice. malaxoarele cu amestecare prin cădere liberă se pot clasifica după cum urmează: malaxoare basculante.. nebasculant. Teodorescu M. Ferraris C F. Componenţii betonului. 1984. basculant.. Schemă generală malaxor gravitaţional. După construcţia tobei şi modul de descărcare a betonului. WINGET. Malaxor nebasculant Sursă: 2001. Malaxoare cu amestecare prin cădere liberă (gravitaţio nale) Sursă: Popa R. 2001 1. Figura 4-3.F. Toba malaxorului. Ridicarea componenţilor. 3. Figura 4-4. 82 . Palete. 2. 2001...

.. 2001.. .. 4.F.. Teodorescu M. 1984. Figura 4-7.AMESTECAREA COMPONENŢILOR BETONULUI Figura 4-5. MALAXOARE CU AMESTECARE FORŢATĂ Capacitatea malaxoarelor variază între 0. prin schimbarea sensului de rotaţie a tobei (malaxoare nebasculante reversibile). K. dar există şi modele cu tobă şi palete rotitoare sau cu stele de palete. Ferraris C. Ferraris C.. 3 Figura 4-6 Malaxoare cu amestecare forţată în echicurent Sursă: Popa R. 1984. Dar în cazul unor lucrări de anvergură se pot folosi şi malaxoare cu capacităţi cuprinse între 1. 83 . care oferă avantajul unei durate totale de amestecare mult mai scurte (aproximativ 30 sec. iar descărcarea.).5…6 m3. malaxoarele basculante sunt cele mai folosite deoarece realizează descărcarea mult mai repede. 2001. evitându-se segregarea betonul.0 m . Ilinoiu G.5. Teodorescu M. Dintre modelele menţionate. De regulă. Faze principale de lucru – malaxor basculant Sursă: 2001. precum şi datorită faptului că se întreţin mai uşor. Ilinoiu G.20 la 3. F.F.. Andres C.. 2004. Amestecarea componenţilor betonului se realizează datorită mişcării relative dintre amestec şi palete. Introducerea componenţilor se realizează pe la partea superioară.. în funcţie de model. Malaxoare cu amestecare forţată în contracurent Sursă: Popa R. Ferraris C. toba este fixă în timp ce paletele sunt mobile (rotitoare). prin bascularea tobei (malaxoare basculante sub formă de pară) sau cu ajutorul unui jgheab (malaxoare nebasculante cilindrice şi reversibile). 2004. 2004.

• prepararea de betoane pe timp friguros.AMESTECAREA COMPONENŢILOR BETONULUI 4. Diagramă timp de amestecare Durata de încărcare a componenţilor în tobă depinde de schema tehnologică de funcţionare. • tipul betonului preparat. • cantitatea de apă de amestecare. dar se va corecta după caz. • durata de amestecare a componenţilor. Capacitatea malaxorului variază în funcţie de: • capacitatea volumetrică a malaxorului. Uzual. • gradul de umplere a cuvei.8 din capacitatea cuvei. Procesul cuprinde ca durate intermediare: • durata de încărcare a componenţilor în tobă. de gradul dotării tehnice şi de capacitatea malaxorului. variind in funcţie de tipul şi capacitatea malaxorului. • înclinarea axei cuvei. ea fiind considerată ca începând din momentul introducerii ultimului component al betonului în toba malaxorului şi sfârşind odată cu începerea golirii cuvei. • volumul util maxim al componenţilor introduşi în tobă. exprimată în funcţie de cantitatea de beton produsă în unitatea de timp. • prepararea de betoane cu lucrabilitate redusă.. • utilizarea de agregate cu granule mai mari de 31 mm sau agregate concasate. • utilizarea de aditivi sau adaosuri. capacitatea utilă a unui malaxor variază între 0. • durata de descărcare a tobei malaxorului. • durata de reglare a comenzilor şi a efectuării acţionărilor. Figura 4-8. Ţinând seama de aceşti factori.6.7. DURATA DE AMESTECARE A BETONULUI Durata de amestecare a betonului este durata necesară pentru obţinerea unui amestec omogen de beton. CAPACITATEA MALAXOARELOR Capacitatea malaxorului este o caracteristică tehnică dată de fabricaţie. 84 .3…0. de la introducerea ultimului component. în funcţie de: • viteza de rotaţie a malaxorului. Durata de amestecare a componenţilor va fi de cel puţin 45 sec. timpul necesar încărcării cuvei este cuprins între 10…30 sec. 4.

Uzual timpul necesar golirii cuvei este cuprins între 20…40 sec. 85 . cât şi calitatea betoanelor preparate. Productivitatea orară se poate stabili folosind următoarea formulă: q p o = m t o n o k o ( m 3 / h) [4. Nerespectarea duratelor optime de amestecare poate conduce la obţinerea unui amestec neomogen. timpul necesar reglării comenzilor şi a efectuării acţionărilor. t o . ţinându-se cont de productivitate. Ea se stabileşte numai pe baza unor încercări preliminari. de lucrabilitatea betonului şi de conţinutul de părţi fine. grad de precizie ridicat. De obicei. PRODUCTIVITATEA MALAXOARELOR Productivitate malaxoarelor variază în funcţie de următorii factori principali (Popa R. • durata unui ciclu de amestecare a componenţilor.200 sec. 1986 ): • capacitatea tobei malaxorului. • gradul de automatizare etc. Durata totală de amestecare trebuind eficientizată economic.. durabilitate.reprezintă coeficientul de obţinere a betonului. Popa E. amplasare. la un ciclu al malaxorului. • aprovizionarea constantă cu materiale de bază.reprezintă numărul de cicluri pe oră a malaxorului. la un ciclu al malaxorului Durata totală de amestecare necesară efectuări unui ciclu complet pentru prepararea betonului este de aproximativ 120 ….reprezintă capacitatea malaxorului exprimată în litri..AMESTECAREA COMPONENŢILOR BETONULUI Durata optimă de amestecare a betonului este timpul minim necesar realizării unei omogenităţi corespunzătoare calităţi impuse pentru betonul preparat.) şi buna funcţionare a sistemelor de descărcare a betonului.8. Principale verificări care se realizează asupra malaxoarelor sunt: capacitatea utilă. este cuprins între 10…35 sec. abateri dimensional etc. CARACTERISTICILE MALAXOARELOR Caracteristicile principale ale malaxoarelor trebuind să fie: fiabilitate mare. variind în funcţie de: tipul şi capacitatea malaxorului.. datorită consumului suplimentar de energie a malaxorului. starea paletelor (stare tehnică.9. consumul de energie şi de factorul de calitate. k o . Popa E.7] 1000 unde: q m . 4. (Popa R. precum şi utilajele şi materialele de care dispune acesta. a instalaţilor şi a sistemelor de acţionare. • experienţa personalului. Durata de reglare a comenzilor şi a efectuării acţionărilor este timpul minim necesar operatorului pentru a declanşa operaţia respectivă şi a primi răspunsul din partea malaxorului.. precum şi de numărul mai mare a trapelor de descărcare a cuvei. uşor de întreţinut şi verificat. timpul de golire este foarte scurt deoarece golirea este accentuată de sistemul de palete care se rotesc. 1986 ) 4.reprezintă durata de funcţionare a malaxorului (1 m oră). n o . În cazul malaxoarelor cu amestecare forţată. segregat şi neeconomic. luând în considerare şi experienţa fiecărui producător. Durata de descărcare a betonului din toba malaxorului trebuie luată în considerare deoarece ea influenţează productivitatea.

Bucureşti.. Teodorescu M. ±2% agregate şi ±1. nu trebuie neglijate dezavantajele care apar: • posibilitatea depăşirii toleranţelor dozajelor admise ale componenţilor introduşi în tobă (±1% ciment. NE 012-1999. 86 . Editura Tehnică 1997. • aglomerarea particulelor de ciment în timpul înglobării şi/sau nedispersarea completă la continuarea amestecării (denumit floculare).. 2. 2004. Ispas T.. 13.. Proprietăţile şi tehnologia betoanelor. Editura ICB. 6. 65-70. Analiza procesului de amestecare în malaxoare. aglomerarea componenţilor betonului între capetele organelor de amestecare şi corpul malaxorului. Amestecarea mecanică a componenţilor betonului. BIBLIOGRAFIE LA CAPITOLUL 4 1. F.10.. 391399. Popa R. Nr.. 164-170. Fişe tehnice.. No.928X. Amestecul neomogen este rezultatul strivirii componenţilor între corpul malaxorului şi capul organului de lucru şi se datorează următoarelor cauze: 1. 38-40. M. pag. 8. Tehnologii moderne în construcţii. 62-87. Editura Tehnică. 4/2003 – 1/2004. pag. Al XIV-lea Congres Naţional AICPS. • antrenarea de aer în masa betonului. Editura UTCB. aglomerarea componenţilor betonului între organele de amestecare şi pereţii laterali ai tobei malaxorului. beton armat şi beton precomprimat. Ferraris C. March-April 2001. Pearson Prentice Hall. Anglia. Concrete Mixing Methods and Concrete Mixers: State of the Art. Editura ConsPress Bucureşti. Sala Palatului. • segregarea fazei dispersate. Neville A. Fişe tehnice. 11. Martie 2003.. Elba-Werk. 2001. Ilinoiu G. 3. 39 pag. Chişinău. 1986. Construction Engineering. Tehnologia lucrărilor de construcţii. pp. 7. Tehnologia lucrărilor de construcţii. Mai 2000. 5. (Partea 1 – Beton şi beton armat). Proprietăţile betonului. 2. 10. Germania. Aspecte Privind Amestecarea Mecanică a Componenţilor Betonului. Andres C. Conferinţa Tehnico . 247-250. Universitatea Tehnică a Moldovei. Popa R. 4. Popa E.. Journal of Research of the National Institute of Standards and Technology. 2003. pag.. 3. Ionescu I. 2. 14 Mai 2004. Construcţii Civile şi Industriale Anul IV. 106. Prepararea betonului. 12. ca urmare a diferenţelor de densitate a componenţilor. Principles and practices of commercial construction. Ilinoiu G. 1984. 4. 9. Ilinoiu G. WINGET. Vol. 351-352. 2004. aglomerarea componenţilor betonului între capetele organelor de amestecare (pereţi laterali) şi corpul malaxorului. Valeriu L... ISSN 1454 .AMESTECAREA COMPONENŢILOR BETONULUI 4..Ştiinţifică Jubiliară. K.5 % pentru apă). Cod de practică pentru executarea lucrărilor din beton. pag. CONCLUZII Deşi metodele de amestecare mecanică asigură rezultate bune. Nr. Facultatea de Construcţii.11. 2001.

decrete etc).1. a calităţii materialelor. CONSIDERAŢII GENERALE Realizarea într-un interval de timp relativ mic a unui volum mare de construcţii cu complexitate tehnicã sporită. legi. reglementări. facilitează asigurarea calităţii de la început. norme tehnice. precum respectarea riguroasă a normelor de exploatare care constituie o obligaţie de bază pentru toţi cei care concură la realizarea şi exploatarea construcţiilor.executare pe parcurs şi final. • caracteristicile tehnice de bază şi nivelul calitativ al construcţiilor se stabilesc în mod unitar prin standarde. • construcţiile trebuie să creeze condiţii normale de muncă şi de viaţă pentru cei ce la folosesc. Controlul calităţii constituie activităţile menite să definească şi să cuantifice conformitatea unui produs. care permite asigurarea şi verificarea calităţii în timpul procesului de executare. reprezintă ansamblul de caracteristici şi proprietăţi ale unui obiect (entităţi). În ramura construcţiilor drept principii şi norme de bază pot fi reţinute următoarele: • îmbunătăţirea continuã a concepţiei de proiectare. 87 . Condiţia de calitate este definită ca “totalitatea condiţiilor individuale luate în considerare în cadrul proprietăţii unei entităţi într-o anumită etapă de concretizare” (Hutte. inclusiv în perioada de exploatare. a procedeelor de executare. executarea şi exploatarea construcţiilor.ASIGURAREA CALITĂŢII LUCRĂRILOR DE CONSTRUCŢII CAPITOLUL 5. În prezent controlul calităţii face parte chiar din procesul de lucru. în legislaţia statelor avansate au apărut măsuri concrete pentru instituirea sub diverse forme a unui control organizat al calităţii în domeniul construcţiilor (normative. să răspundă pe deplin scopului pentru care au fost realizate. conform (SR EN ISO 9000-1/1996. eliminând refacerile de lucrări impuse de controlul de calitate. prescripţii tehnice. 1995). ASIGURAREA CALITĂŢII LUCRĂRILOR DE CONSTRUCŢII 5. caiete de sarcini şi sunt obligatorii pentru toţi cei care participă la proiectarea. cu eficienţă economică maximă impune adoptarea de concepţii. Calitatea. SR ISO 8402). care îi conferă acestuia aptitudinea de a satisface necesităţile exprimate şi implicite. introducerea de noi tehnici şi soluţii constructive. standarde. Această nouă orientare tehnologică. metode de proiectare şi de executare moderne care implică necesitatea aplicării unui control eficient a calităţii lucrărilor care poate şi trebuie să cuprindă toate fazele şi aspectele activităţii de construcţii: cercetare – proiectare . denumită controlul calităţii. În vederea prevenirii fenomenelor negative legate de deficienţele de calitate.

ridicarea calificării şi a conştiinţei profesionale. Principalele componente ale spiralei creşterii calităţii sunt: • cercetarea ştiinţifică. un proiect etc. ceea ce a impus adoptarea unor terminologii adecvate. o activitate. • exigenţa controlului pe faze şi controlul final.. respectiv calitatea materiilor şi materialelor.. • factorul uman . manifestându-se atât în sfera realizării obiectelor cât şi în sfera utilizării acestora. unui limbaj comun tuturor celor care sunt obligaţi prin lege să vegheze asupra calităţii. funcţionarea şi consumul. creşterea calităţii procedeelor creează premise pentru creşterea calităţii obiectelor realizate. iar proprietatea se referă la totalitatea caracteristicilor şi a valorilor acestora atribuite unei entităţi. acţionând pentru eliminarea neconcordanţelor. un proces. control pe faze şi final. proiectare. între acestea stabilindu-se nu un ciclu închis. cu creşterea parametrilor mijloacelor de producţie. începând cu depistarea cauzelor. a folosirii acestora în sfera consumului. (Popa I. Calitatea are un caracter dinamic. • calitatea întrărilor în proces. între producere şi consum creându-se o strânsă interdependenţă. a proceselor de transformare şi o calitate a obiectelor realizate. Evoluţia în timp a aspectelor legate de calitate a avut un caracter pronunţat crescător în ceea ce priveşte conceptul de definire a elementelor care contribuie la obţinerea unui sistem coerent de asigurare a calităţii. • proiectarea procedeelor de realizare. • încercările de laborator şi şantierele experimentale. Spirala creşterii calităţii La creşterea calităţi obiectelor realizate concură toate sectoarele: cercetare. acestea constituind fiecare început de ciclu. 5-1).nu în ultimă instanţă . procedee de realizare. • proiectarea obiectului. un program de prelucrare a datelor.ASIGURAREA CALITĂŢII LUCRĂRILOR DE CONSTRUCŢII Asigurarea calităţii se defineşte (SR EN ISO 9000-1/1996) ca fiind ansamblul activităţilor planificate şi sistematice implementate în cadrul sistemului calităţii pentru furnizarea încrederii corespunzătoare că un obiect (entitate) va satisface condiţiile referitoare la calitate. Se poate vorbi despre o calitate a producerii obiectelor. ci o spirală a calităţii (fig. Asigurarea calităţii implică o permanentă evaluare a exigenţelor de performanţă şi factorilor care influenţează modificări ale nivelelor acestora în timpul exploatării. 2002) Entitatea reprezintă un produs. 88 . utilizarea. un serviciu. FACTORUL UMAN Exigentele controlului pe faze si controlul final Calitatea intrãrilor în proces Proiectarea procedeelor de realizare Proiectarea obiectului Incercãrile de laborator Cercetarea stiitificã Figura 5-1. ia naştere astfel un proces de reproducţie lărgită a calităţii.

5-2). Produsele (conform ISO 9000) se clasifică în produse hardware (componente. promovându-se raţionalizarea şi asigurarea calităţii. reglementări. Ieşirile reprezintă rezultatele procesului (care pot fi materiale sau nemateriale (fig. Fiecare proces are intrări şi ieşiri. fiind de tipul: • cerinţe ale utilizatorului. a muncii în scopul evitării accidentelor. De aceea ele au o importanţă deosebită pentru păstrarea datelor şi pentru protecţia consumatorilor.dacă riscul noncalităţii este neglijabil sau dacă certificarea produsului în conformitate cu standardul recomandat conferă o încredere suficientă. specificaţii etc. reprezintă expresii ale nevoilor exprimate în termeni calitativi sau cantitativi. Spre deosebire de standardele internaţionale ISO/CEN care pot fi preluate nemodificate (notate la noi în ţară SR ISO sau SR CEI). standardele europene CEN/CENELEC trebuie preluate integral de către toate ţările membre. a mediului înconjurător etc. Standardele internaţionale ISO 9000 se bazează pe înţelegerea faptului că întreaga activitate este realizată printr-un proces.). coduri. perturbaţii PROCES intrări Figura 5-2.). materiale procesate sau servicii (bănci. european şi internaţional. • cerinţe ale societăţii (legi.ASIGURAREA CALITĂŢII LUCRĂRILOR DE CONSTRUCŢII 5. subansamble etc. prin elaborarea şi introducerea în practică a standardelor. informaţii tec. • cerinţe ale firmei (referitoare la managementul firmei). Astfel. 89 .) Cerinţele. standardele au devenit sursă de încredere pentru utilizarea tehnicii.2. Cerinţele de asigurare a calităţii pot fi: • fără clauze contractuale de asigurare a calităţii . care implică persoane sau alte resurse. produse software (programe de calcul. putând fi material sau nematerial. Procesul fiind în esenţă o transformare care adaugă valoare. DEFINIREA CALITĂŢII PRODUSULUI ÎN STANDARDELE INTERNAŢIONALE Prin standardizarea se înţelege reglementarea unitară a producţiei şi a consumului. Datorită faptului că progresul tehnic poate avea şi efecte negative. prescripţiile cuprinse în ele oferă o garanţie a evitării eventualelor consecinţe nocive ale tehnicii. Standardizarea se efectuează la nivel naţional. proceduri. Comitetul European pentru Standardizare (CEN) şi Comitetul European pentru Standardizare în Electrotehnică (CENELEC) formează instituţia de standardizare europeană. Membrii ei sunt institute naţionale de standardizare ale ţărilor membre ale Comunităţii Europene şi ale zonei europene de comerţ liber. asigurări etc. Organizaţia Internaţională pentru Standardizare ISO şi Comisia Internaţională de Electrotehnică CEI (International Electro Technical Commission) formează împreună sistemul internaţional de standardizare care cuprinde în prezent peste 86 de ţări membre printre care şi România. Reprezentarea unui proces ieşiri Produsul la rândul lui reprezintă rezultatul dintre activităţi sau procese. modificate (notate SR.).) sau parţial modificate (notate SR-EN).

tratare produse şi după vânzare – service. asigurare şi garantare produse.ASIGURAREA CALITĂŢII LUCRĂRILOR DE CONSTRUCŢII cu clauze contractuale de asigurare a calităţii – caracteristicile de performanţă ale produsului sunt exprimate prin specificaţii iar alegerea unui model standardizat pentru asigurarea calităţii se realizează în conformitate cu standardele ISO 9000. ISO 9001 prevede condiţiile referitoare la sistemul calităţii aplicabile atunci când trebuie demonstrată capacitatea unui furnizor de a proiecta şi de a livra produse conforme. ISO 9002 prevede condiţiile referitoare la sistemul calităţii aplicabile atunci când trebuie demonstrată capabilitatea unui furnizor de a livra produse conforme cu un proiect stabilit. În acest scop se folosesc standardele SR ISO 9001. Conform ISO 9004 “Managementul calităţii şi elemente ale sistemului calităţii” trebuie avut în vedere următoarele elemente pentru implementarea unui sistem de asigurare a calităţii: problemele de management. 9003. măsuri corective. el poate solicita un audit al calităţii care să demonstreze principalele elemente de asigurare a calităţii. Dacă un cumpărător doreşte să câştige încrederea în capacitatea de asigurare a calităţii a societăţii producătoare. Evaluarea eficienţei sistemului de asigurare a calităţii sau a elementelor sale printr-o analiză sistematică şi independentă se numeşte auditul calităţii. Criterii ISO 9000 pentru selecţia şi utilizarea unui model a calităţii 90 . Planificarea. 9002. verificare mijloace de măsurare. privind managementul. tratare neconformităţi. dovada calităţii. Criterii ISO 9000 pentru selecţia şi utilizarea unui model de asigurare a calităţii • Fără clauze contractuale de asigurare a calităţii Cu clauze contractuale de asigurare a calităţii ISO 9004 ISO 9001 ISO 9002 ISO 9003 Figura 5-3. 9002. producţie. înregistrări calitate. principiile sistemului asigurării calităţii. planificare. Condiţiile specificate vizează obţinerea satisfacţiei clienţilor prin prevenirea neconformităţii în toate etapele. proceduri statistice etc. mijloacele necesare cât şi modul de asigurare a calităţii formează sistemul de asigurare a calităţii. Asigurarea calităţii presupune activităţi de conducere. pregătirea fabricaţiei. fiecare dintre ele clarificând unele concepte şi probleme specifice. Condiţiile vizează obţinerea satisfacţiei clienţilor prin prevenirea neconformităţii în toate etapele. auditurile interne ale calităţii. producţie. proiectare. 9001. de la proiectare până la service. 9003. aprovizionare.). service cât şi pentru inspecţii şi încercări finale. dirijare şi control a acestuia. consideraţii asupra economicităţii costurilor cât şi asupra elementelor asigurării calităţii (marketing. de la producţie până la service. organizarea activităţii şi asigurarea calităţii în proiectare.

folosite în scopul organizării pe grupe a unui număr mare de idei. folosite la colectarea sistematică a datelor în scopul obţinerii unei imagini clare a faptelor. metode de control şi de eşantionare. folosită pentru reprezentarea grafică.deciziile luate sunt bazate pe date numerice de tipul diferenţe. • diagrama Pareto. utilizată pentru indicarea relaţiilor dintre subiect şi elementele sale componente. • benchmarking. Astfel. dezvoltării şi managementului. Standardele ISO conţin recomandări privind asigurarea calităţii. Instrumentele şi tehnicile de bază folosite la îmbunătăţirea calităţii se pot clasifica după cum urmează: • instrumente pentru date numerice . a contribuţiei fiecărei entităţi la efectul total. pentru obţinerea unei aprobări sau a unei înregistrări. 9002. unui sector. • diagrama de flux. unei acţiuni de asigurare a calităţii etc. unui atelier. opinii sau considerente referitoare la un anumit subiect. Ele descriu elementele sistemului calităţii şi procedurile de implementare a lor pentru situaţii contractuale. Procedura se defineşte ca fiind “un mod specificat de efectuare a unei activităţi”. utilizat pentru identificarea soluţiilor posibile ale problemelor şi a modalităţilor de îmbunătăţire a calităţii. folosită pentru evaluarea stabilităţii procesului şi pentru determinarea momentului în care un proces necesită ajustări. în scopul clasificării posibilităţilor de îmbunătăţire. • diagrame de afinitate. utilizat pentru compararea unui proces sau mai multor procese similare în scopul identificării posibilităţilor de îmbunătăţire a calităţii. Standardul ISO 8402/1995 privitor la “Managementul calităţii şi asigurarea calităţii Vocabular” clasifică procedurile în: organizatorice . • instrumente pentru date care nu sunt exprimate numeric . folosită pentru reprezentarea grafică a configuraţiei de dispersie a datelor şi pentru comunicarea vizuală a informaţiilor referitoare la comportarea procesului.ASIGURAREA CALITĂŢII LUCRĂRILOR DE CONSTRUCŢII ISO 9003 prevede condiţiile referitoare la sistemul calităţii aplicabile atunci când trebuie demonstrată capabilitatea unui furnizor de a depista orice neconformitate ale produsului şi de a controla modul de tratare a acestora în timpul inspecţiilor şi încercărilor finale. Este vorba în principiu de un ansamblu de reguli scrise. în scopul certificării sau înregistrării unei oferte. Funcţie de exprimarea datelor înregistrate există o gamă largă de instrumente şi tehnici precum: (SR ISO 9004-4+A1/1996) • formulare de colectare a datelor. o procedură.care reprezintă baza generală a sistemului calităţii (ISO 9001. 91 . folosită pentru analizarea şi comunicarea relaţiilor din diagrama cauză-efect în scopul înlesnirii rezolvării problemelor. • diagrama arbore. 9003) şi operaţionale care se referă la activităţile tehnice (instrucţiuni de lucru. • diagrama cauză-efect. proprii unei activităţi (organizaţii).datele înregistrate prin intermediul acestor instrumente sunt folositoare în domeniul cercetării. în ordinea importanţei. • histograma. folosită pentru descrierea unui proces existent sau pentru proiectarea unui proces nou. • fişa de control. tendinţe şi modificări ale datelor numerice care se bazează pe interpretări statistice. • brainstorming. unei operaţii de fabricaţie sau de inspecţie. Scrisă sau documentată conţine de regulă scopul şi domeniul de aplicare a unei activităţi.

. • îngreunarea executării proceselor următoare şi mărirea consumului de materiale.. Acţiunile corective şi preventive trebuie să fie întreprinse în stadiul tratării neconformităţii sau a nesatisfacerii unei cerinţe specificate. folosită pentru identificarea şi confirmarea relaţiilor dintre două ansambluri de date asociate. precum: • punerea în funcţiune cu întârziere a unor obiective. EFECTELE UNEI CALITĂŢI DEFICITARE DE REALIZARE A UNEI CONSTRUCŢII Efectele negative provocate de calitatea deficitară de realizare a unei construcţii pot să conducă la fenomene nedorite. procedurile. 1996): • calitatea necorespunzătoare în proiectare ce poate fi provocată de: date incomplete sau inexacte despre obiectul de realizat. folosirea unei forţe de muncă insuficient calificată şi nerespectarea succesiunii proceselor tehnologice. • calitatea inferioară a executării. Aceşti factori pot să intervină cu o pondere diferită în funcţie de tipul construcţiei şi de condiţiile specifice de realizare. • compromiterea parţială sau integrală a construcţiei datorită unor deficienţe ascunse. De asemenea. Acţiunile preventive reprezintă acţiuni întreprinse pentru eliminarea cauzelor unor neconformităţi a defectelor sau a altor situaţii nedorite.. dar posibile. • calitatea necorespunzătoare a întreţinerii şi urmăririi în timp. • calitatea necorespunzătoare a materialelor componente: folosirea unor materiale necorespunzătoare. Practica activităţii de construcţii arată că principalii factori care influenţează negativ calitatea. dar necesită totodată şi o analiză a problemelor potenţiale în raport cu importanţa riscurilor implicate (satisfacerea climatului. securitate etc. sunt (Dumitrescu G. în scopul prevenirii apariţiei acestora (ISO 8402). • mărirea costului (cheltuieli suplimentare provocate de slaba calitate a materialelor şi a lucrărilor).3.ASIGURAREA CALITĂŢII LUCRĂRILOR DE CONSTRUCŢII diagrama de dispersie. 92 . Aceste măsuri pot necesita măsuri de îmbunătăţire în ceea ce priveşte organizarea.). nerespectarea condiţiilor tehnice. care poate fi provocată de: nerespectarea condiţiilor tehnice stabilite prin proiect şi prin caietul de sarcini şi nerespectarea succesiunii proceselor tehnologice etc. în scopul confirmării relaţiilor anticipate dintre acestea. ipoteze de calcul incorecte şi combinaţii de ipoteze insuficiente. etc. nerespectarea proiectului.. astfel încât să se asigure implementarea efectivă a acestora. calificarea mijloacelor materiale şi umane etc. utilizarea unor metode de calcul incorecte sau insuficiente şi utilizarea unor materiale noi insuficient studiate şi experimentate. etc. • 5. Aceste măsuri rezultă din audituri şi din raporturi de neconformitate care sunt analizate de conducerea societăţii sau reclamate de client. aceste acţiuni trebuie să fie urmărite de compartimentul de asigurare a calităţii prin intermediul unor documente corespunzătoare. Acţiunile corective (stabilite de ISO 9004) reprezintă soluţionarea problemelor legate de calitate şi luarea măsurilor necesare pentru a reduce la minimum posibilităţile de repetare. Ele necesită aceleaşi tipuri de măsuri de îmbunătăţire a organizării ca şi acţiunile corective. fiabilitate.

. efectuat de către şeful de echipă. • Proiectantul . • Controlul exterior . . Rolul fiecărui factor care participă la realizarea construcţiei: • Beneficiarul .utilizarea metodelor de calcul relevante. În ultima vreme s-au elaborat tehnologii moderne de executare a controlului care includ echipamente de control automat asigurând astfel calitatea cerută de proiect. • Controlul preventiv. cu admiteri sau respingeri. Reprezintă cea mai eficientă metodă de control. . executarea operaţiei curente şi controlul cu decizia de admis – retuş – rebut. verificarea materiilor prime. • Autocontrolul sau controlul executantului constă în extragerea unui eşantion din lot.bazele de calcul. La 93 . maistru. Asigurarea calităţii construcţiilor se poate obţine prin următoarele modalităţi de control: • Controlul în timpul proiectării. În prezent calitatea se asigură prin realizarea unui control sistematic în toate etapele de realizare a construcţiei.ASIGURAREA CALITĂŢII LUCRĂRILOR DE CONSTRUCŢII 5. realizând conştientizarea muncitorilor asupra necesităţii realizării produselor de calitate.concepţia generală a structurii. remedierea defectului anterior. .organizează asigurarea calităţii conform specificaţiilor contractuale.nivelul de siguranţă adoptat. verificarea caracteristicilor de calitate ale acestuia şi tragerea concluziilor pentru întreg lotul de produse. .concordanţele cu principalele cerinţe şi cu condiţiile de executare. şeful de şantier şi face parte din procesul de producţie. erori care ar putea preveni efectele negative. . De asemenea. • Constructorii şi fabricanţii . • Organele de studii şi cercetări – contribuie la crearea condiţiilor pentru asigurarea calităţii conform specificaţiilor. .gradul de definire (măsura în care calculele acoperă complet necesităţile).factorii de siguranţă adoptaţi. ORGANIZAREA GENERALĂ A CONTROLULUI DE CALITATE Pentru a putea exercita un control eficace trebuie să se elaboreze şi să se folosească sisteme de control capabile să informeze corect şi precis şi să determine corecţiile necesare în timp util. • Controlul (tehnologic) operativ.4.este efectuat de o persoană desemnată de beneficiar (diriginte) care examinează şi avizează modul în care se efectuează controlul interior (efectuat de către proiectant şi executant). . imprecizii. Se referă la examineze din timp a documentaţiei de proiect pentru a sesizarea eventualelor deficienţe ale acestora: omisiuni.acţiunile luate în considerare. fabricatelor. semifabricatelor. Funcţiile operaţionale în autocontrol sunt: controlul operaţiei anterioare.elaborează prescripţii pentru organizarea controlului calităţii specifice fiecărui caz în parte.calitatea efectivă a calculelor. . se efectuează conform prevederii documentelor acestora.metodele de proiectare aplicate.evitarea discrepanţelor între diferitele părţi ale calculului. Se efectuează direct la locul de lucru. Se referă la: .stabileşte un program prin care defineşte obiectivele calităţii şi cere organizarea controlului calităţii după anumite norme. .

Se efectuează pentru recepţia unor lucrări care pot sã rămână ascunse prin înglobare sau prin acoperire şi care pot periclita rezistenţa. 94 . Depăşirea acestor valorilor limită conduce la respingerea calitativă a materialului sau produsului respectiv. stabilitatea. parametrii care se urmăresc.se apreciază prin prelevări de probe sau încercări nedistructive asupra elementelor de construcţii. . N4 – neantrenant pentru executant. modul de înregistrare şi păstrare a datelor.ASIGURAREA CALITĂŢII LUCRĂRILOR DE CONSTRUCŢII realizarea acestui control se folosesc instrucţiuni tehnice şi caietul de sarcini. suprastructuri. 2003): Control integral (denumit şi control bucată cu bucată sau regula celor 4N) constă în controlul caracteristicilor de calitate la fiecare produs în parte (aplicat la producţia de serie mică sau unicate).documentaţia tehnică (cartea tehnică a construcţiei) care trebuie să conţină prevederi ale proiectantului privind programele de urmărire curentă şi specială – dacă este cazul. verificarea caracteristicilor de calitate ale acestuia şi tragerea concluziilor pentru întregul lot de produse (aplicat la producţia de serie sau de masă. Se efectuează după terminarea construcţiei prin recepţia provizorie a lucrărilor şi apoi recepţia finală după circa un an. Urmărirea comportării construcţiei se face pe baza unui program stabilit de proiectant.). N2 – neaplicabil în cazurile controlului distructiv. conducând în final la acceptarea unor piese neconforme sau respingerea unora corespunzătoare calitativ. . N3 – nefiabil.aparatura şi echipamentele necesare. • Controlul în timpul exploatării construcţiei. durabilitatea sau funcţionalitatea construcţiei sau/şi la terminarea unor faze de lucrări (terasamente. Se urmăresc următoarele aspecte: . normele şi specificaţiile prevăzute. care va trebui să cuprindă. de aceea se mai denumeşte şi regula celor 4N. în principal. 2003) Controlul integral prezintă o serie de neajunsuri. N1 – neeconomic implică un număr mare de controlori de calitate şi de mijloace de măsurare. următoarele: . datorită monotoniei operaţiei de control (puterea de percepere a operatorului este diminuată de oboseală. modul de observare al fenomenelor. Prin aceasta urmărindu-se încadrarea în câmpul valorilor admisibile. Controlul prin sondaj empiric constă în extragerea unui eşantion din lot. lista prescripţiilor de bază).calitatea lucrărilor . metodele de măsurare şi analiză. de rutină şi chiar de plictiseală).. • Controlul final. modul de prelucrare şi transmitere a datelor. finisaje etc. documentaţia de interpretare a urmăririi. instrumente. Se stabilesc defectele lucrărilor care se remediază pe cheltuiala constructorului. • • Printre alte tipuri de metode de control se pot menţiona (Iacobescu A. infrastructuri. elementele de construcţie care sunt supuse urmăririi şi în care se găsesc aparate de măsură şi control.calitatea materialelor. fenomenele supuse urmăririi. volumul de muncă şi timpul necesar acestei realizării acestui control este mare. aparate şi echipamente de măsură şi control.se apreciază prin examinarea respectării condiţiilor de fabricaţie prevăzute în standardele. subansamblelor etc. . frecvenţa măsurătorilor.. • Controlul intermediar. (Iacobescu A. unde controlul integral ar fi prea costisitor şi greu de realizat). în cazul în care sunt implicate mai multe societăţi de construcţii.

13. Teză de doctorat. 1979. M. Verificarea calităţii construcţiilor de beton armat şi beton precomprimat. 1-15. BIBLIOGRAFIE LA CAPITOLUL 5 1. Iunie 1998. 15. Tehnologia lucrărilor de întreţinere. Aplicarea conceptului de calitate la realizarea lucrărilor de zidărie. Se aplică la recepţia loturilor de produse finite sau pe fluxul de fabricaţie. Budan C-tin.. Voiculescu D. Rezultatele obţinute în urma acestui tip de control se trec în fişa de control. În funcţie de mărimea lotului şi de nivelul de calitate stabilit se prelevă.. Quality planning and analysis. Ilinoiu G. nr.. are următoarele dezavantaje: nu oferă suficiente informaţii asupra calităţii elementelor studiate în baza cărora să se poată elimina eventualele deficienţe.. C 167-1977. Cambridge. 439-448. Construcţii Civile şi Industriale. Epure L.. Bucureşti. Partea 4. Hutte. Contribuţii la implementarea unor tehnologii şi procedee tehnologie moderne pentru protecţia şi consolidare elementelor de construcţii. Perigord M. din lotul finit sau direct din fluxul tehnologic. 12.. 2003. Asigurarea şi controlul calităţii lucrărilor de construcţii. 18. pag. Great Britain. A time for challenge. Editura UTCB. Oneţ T. Quality System Guidelines for the Production of Reference Materials. Fişe tehnologice. 17. 1996. Editura Academiei Forţelor Terestre. pag. având la bază o analiză aprofundată. Quality control of concrete structures. reparaţii şi consolidări. Iacobescu A. completare şi păstrare a cărţii tehnice a construcţiilor. nu se poate aprecia riscul la care este supus atât producătorul. Bucureşti. 2-4. Bul. constr. 2003. Manualul Inginerului: Fundamente. april 2001.. 33-36. Pe baza studiului statistic realizat. beton şi beton armat.. Proceedings of Second International RILEM / CEB Symposium. Tehnologia Materialelor. Râmniceanu V. New York 1993. Cluj. Chesaru E. 5. UTCB.. pag.. 31-32.85. 1996. C 56 . Editura Tehnică. Tehnică şi Tehnologie. Gryna F. 1991. 9.. 367374. 10. Ghent June 12-14. 2002. precum şi în funcţie de nivelul înţelegerii dintre furnizor şi beneficiar. Editura UTCB.. Controlul statistic al calităţii (control de conformitate sau control de acceptabilitate) este un control prin sondaj.. Ilinoiu G. 1998. Budan C-tin. Editura Tehnică... 19. dar implică efectuarea unei analize statistico – matematice. Bucureşti. Referat de doctorat.. Teodorescu M. Editura UTCB. Structural Inspections. Ghid pentru îmbunătăţirea calităţii...ASIGURAREA CALITĂŢII LUCRĂRILOR DE CONSTRUCŢII • Metoda nefiind o metodă ştiinţifică bazată pe calcule statistico – matematice şi neavând la bază o analiză aprofundată. SR ISO 9004-4+A1/1996. se stabileşte un plan de control. 5-6. Ilinoiu G. Structure.5.. 14.. UTCB. 1-2 / 1986. Juran J. 2000. 7. Avram C. 5. Analize de calitate şi performanţă. ISO GUIDE 34/ 1996. cât şi beneficiarul şi nu permite luarea deciziilor privind reglajul parametrilor procesului de fabricaţie. 1987. Asigurarea Calităţii. Tehnologia lucrărilor de întreţinere. Asigurarea calităţii în construcţii. pag. pag.. M. Popescu V. Editura McGraw-Hill Inc. un eşantion care se controlează şi la care se calculează media valorilor măsurate (care oferă informaţii asupra stabilităţii procesului ca precizie). Tertea I. Ilinoiu G. Calitatea şi siguranţa construcţiilor. 16. Editura Dacia. Editura Tehnică. Etapele Calităţi: Demersuri şi Instrumente. 8. Managementul calităţii şi elemente ale sistemului calităţii. 1996.. Dumitrescu G.. reparaţii şi consolidări. Axinia P. Teodorescu M. Veitas R. Pătărniche N. 4. 3. Norme privind cuprinsul şi modul de întocmire. 2. 95 . Editura E&FN SPON.. asupra stabilităţii procesului de fabricaţie. 11. 6. Normativ pentru verificarea calităţii şi recepţia lucrărilor de construcţii şi instalaţii. 20. Decembrie 2003. 1997.

Model for Quality Assurance in Production. Quality Management and Quality Assurance Standards . pag.Privind calitatea în construcţii. (Final Draft International Standard) Quality Management and Quality Assurance Standards .Regulament privind conducerea şi asigurarea calităţii în construcţii. Quality Management and Quality Assurance – Vocabulary. ISO 9004-1/ 1994. 1977. Editura S. Quality Management and Quality System Elements . ISO 9002 And ISO 9003. Installation and Servicing.Model for Quality Assurance in Final Inspection and Test. Legea nr. ISO 9004-4/ 1993. 34. HG 399/1995 .. 96 .C. 12/1995. 26. 39. Of. ISO 9000-4/ 1993. 36. ISO 9004-2/ 1991. ISO 9004-3/ 1993. COCC: Ghid pentru programarea controlului calităţii executării lucrărilor pe şantier. Supply and Maintenance of Software. HG 273/1994 .. ISO 9000-2/ 1993. 27. 30. ISO 9001/ 1994. Editura S. 193/1994. 35. Of. Iunie 1998. M.PART 2: Generic Guidelines for the Application of ISO 9001.C. 23. 43. 28.PART 2: Generic Guidelines for the Application of ISO 9001. COCC: Ghidul şi programul de calcul cadru al responsabilului cu urmărirea în exploatare a construcţiilor. 42. Quality Management and Quality Assurance Standards . Quality Management and Quality System Elements . ISO 9002 And ISO 9003 (REVISION OF ISO 9000-2: 1993). HG 766/1997 . Quality Management and Quality Assurance Standards . COCC: Metodologie pentru asigurarea cerinţelor de calitate ale construcţiilor pe durata derulării lucrărilor de construcţii. M. Installation and Servicing. ISO/ FDIS 9000-2. 31.Regulament pentru recepţia lucrărilor de construcţii şi a instalaţiilor aferente.A.PART 1: Guidelines for Selection and Use. Development. Of.Regulament privind urmărirea comportării construcţiilor în exploatare. 37. 22. Quality Management and Quality System Elements . Quality Management and Quality Assurance Standards . 24. M. COCC S. 7-17. Quality Systems – Model for Quality Assurance in Design. Redactarea I. Quality Management and Quality System Elements . ISO 9002/ 1994. 33. Quality Systems . COCC S. HG 261/1994 . COCC S. 32.PART 1: Guidelines. HG 766/1997 .C.Regulamente privind calitatea în construcţii.Regulament privind controlul de stat al calităţii în construcţii. 40. ISO 9000-1/ 1994.ASIGURAREA CALITĂŢII LUCRĂRILOR DE CONSTRUCŢII 21. 41.PART 4: Guide to Dependability Program Management.A. HG 272/1994 . Production. 352/1997. M. 10/1995 . 25. Quality Systems .PART 2: Guidelines for Services.Regulament privind elaborarea reglementărilor tehnice în construcţii pentru componentele sistemului calităţii. ISO 9000-3/ 1991. ISO 8402/ 1994. 29. intervenţii în timp şi postutilizarea construcţiilor.PART 3: Guidelines for Processed Materials. ISO 9003/ 1994. 38. 1977. Of.A. 131/1995.PART 4: Guidelines for Quality Improvement. Editura S.PART 3: Guidelines for the Application of ISO 9001 To the Development.

Ţinându-se cont de faptul că betonul este un material eterogen. Astfel. • în timpul exploatării. Pentru determinarea calităţii reale fără a degrada o structură/element existent se folosesc metode nedistructive de determinare a calităţii. dar este în general recunoscut faptul că aceste epruvete nu oglindesc adevărata calitate a elementelor de construcţii. În trecut se accepta rezistenţa epruvetei ca rezistenţă a structurii. doar o “calitate potenţială”. CONSIDERAŢII GENERALE În situaţia în care cantităţi mari de beton sunt puse în lucrare. calitatea sa depinde nu numai de constituenţii acestuia şi de omogenitatea lor. Studiile şi cercetările recente referitoare la metodele nedistructive pentru determinarea calităţii betonului în lume. arată noua tendinţă de dezvoltarea a acestora. la recepţia preliminară sau finală. În cele ce urmează sa încercat să se treacă în revistă principalele tipuri de metode nedistructive de control al calităţii betonului care există în lume şi în România.1. În prezent este recunoscut faptul că epruvetele cubice şi cilindrice standard nu reflectă în totalitate adevărata calitate a structurii. întărite şi încercate conform specificaţiilor standardizate. calitatea betonul se determină prin încercări. 97 . dar şi de alţi parametrii cum sunt turnarea. în timp relativ scurt trebuie avute în vedere responsabilităţile şi riscurile care converg din aceasta: responsabilitatea producătorului referitor la calitatea betonului (a produsului semifabricat) şi ceea a antreprenorului (constructorului) privitoare la calitatea execuţiei (a produsului finit). respectându-se mai multe etape şi anume: • permanent pe parcursul executării pentru toate categoriile de lucrări (înainte ca ele se devină lucrări ascunse prin înglobare sau acoperire). după 28 de zile. CONTROLUL CALITĂŢII LUCRĂRILOR DE CONSTRUCŢII 6.CONTROLUL CALITĂŢII LUCRĂRILOR DE CONSTRUCŢII CAPITOLUL 6. Controlul calităţii lucrărilor de beton şi beton armat este necesar pentru respectarea şi aplicarea prevederilor din normele şi reglementările specifice. În afara responsabilităţilor celor doi factori menţionaţi mai sus. Un aspect foarte important privitor la realizarea construcţiilor este conceptul de calitate. pe epruvete standard. compactarea şi întărirea. • la terminarea unei faze de lucru. conceptul clasic de evaluare a calităţii betonului este bazat pe rezultatele metodelor de control distructive pe epruvete turnate. conform acestui concept. în limitele abaterilor admisibile. care pot varia pe ansamblul unei structuri. ceea ce arată din nou diferenţa dintre structură şi epruvetele standardizate.

putându-se realiza cu mijloace mecanice. prin mijloace care nu cauzează nici o degradare elementului studiat. Metodele de control nedistructiv a calităţii permit obţinerea de informaţii cifrice sau de altă natură asupra defectelor.2.2 – 18 C 23-85 423. Tabel 6-1. performanţele aparatului..001 3816-84 A 23 . M. 1991 Metoda Ţara de origine Austria Belgia Brazilia Bulgaria Canada China Danemarca Germania Marea Britanie Ungaria Internaţional Japonia Mexic Polonia RILEM ROMÂNIA Rusia Spania Suedia USA Venezuela Iugoslavia Belgia Brazilia Bulgaria Canada China Danemarca Marea Britanie Internaţional Cod ONORM NBN ABNT BDS CSA JGJ DS DIN BS MSZ ISO/DIS ISMS NOM PN NDT C GOST UNE SS ASTM COVENIN JUS NBN ABNT BDS CSA JGJ DS BS ISO/DIS Nr. accesibilitate. Y. CLASIFICAREA ÎNCERCĂRILOR PENTRU CONTROLUL NEDISTRUCTIV AL CALITĂŢII BETONULUI Eficienţa controlului de calitate. ansambluri etc. caracteristicile materialului şi dimensiunile elementului examinat precum şi gradul de calificare a personalului. termice sau chimice.06. volumul lucrărilor de control. Metoda de control adoptată se stabileşte funcţie de o serie de factori precum: specificul lucrării. anomaliilor.).1/2 83-307-86 137250 C 805 1609 U. M 1. care cauzează mici degradări locale de suprafaţă.3318 T 8045 Anul 1983 1971 1981 1984 1990 1985 1984 1976 1971 1982 1983 1958 1986 1974 1984 1985 1977 1986 1986 1979 1980 1982 1976 1983 1980 1990 1985 1984 1974 1983 Duritate superficială Acustic prin şoc C .192 B .CONTROLUL CALITĂŢII LUCRĂRILOR DE CONSTRUCŢII 6.08.001 15013-80 A 23. B 3303 B 15-225 18:04. anomaliilor. depinde în mare măsură de alegerea judicioasă a metodei de control. 041 B 15-229 18:04. Clasificarea a reglementărilor internaţionale privitoare la metode nedistructive de încercare a betonului Sursă: Teodoru G.06262 3 26-85 22690.33 4408 Part 5 8047 98 . deformaţiilor geometrice sau stărilor fizice ale elementului studiat prin mijloace care nu alterează aptitudinea de întrebuinţare a acestuia.30 1048 / 2 4408 Part 4 07 . 2 – 24 C 23-85 423. • metode nedistructive care permite obţinerea de informaţii cifrice sau de altă natură asupra defectelor. precizia de examinare. Aceste metode se se pot clasifica în: • metode semidistructive sau metode parţial distructive. în scopul evaluării corecte a caracteristicilor dorite. deformaţiilor geometrice sau a stărilor fizice ale obiectului de controlat (materiale componente.

042 137252 26-85 A 23 .06261 1 222-85 17624 83-308-86 137240 C 597 1681-80 U. magnetic. unde radio şi metode combinate. substanţe penetrante (lichide sau gaze).1986 C 803 1986 1974 1972 1985 1978 1986 1983 1983 1980 1982 1984 1985 1990 1984 1986 1983 1989 1983 1982 1986 1983 1990 1986 1986 1982 Nedistructiv combinat Smulgere Rupere Penetrare Principalele metode de control nedistructiv (STAS 6652/1-82) sunt: acustic. Clasificare a metodelor nedistructive de încercare a betonului funcţie de obiectul de studiat Aprecierea rezistenţei mecanice Metode nedistructive de testare a betonului funcţie de obiectul metodei Sursă: STAS 6652-82 Metode de Metoda Metoda Metoda Metoda cu combinată impuls precizie ridicată combinată combinată viteză de viteză de viteză de ultrasonic propagarepropagarepropagareindice de forţă de diametrul recul smulgere amprentei Metode caracter informativ Aprecierea proprietăţilor elastodinamice Determinarea poziţiei. 2 – 21 C 423. electric sau electromagnetic. M 1 . termic. optic. Tabel 6-2. acoperirii şi diametrului armăturilor din beton Determinarea umidităţii betonului proaspăt sau întărit Metoda rezonanţă cu Metodele de recul Metoda prin şoc Metoda undelor suprafaţă de Metodele de amprentă Metoda undelor de suprafaţă Metoda penetrare de Metoda prin smulgere Metoda cu explozie locală de Metoda ultrasonice cu impuls Metoda pachometrului Metoda radiometrică cu radiaţii gama sau beta Metoda radiografice cu radiaţii X sau gama Metoda absorbţiei microundelor Metoda capacitivă Metoda încetinirii neutronilor rapizi Metoda de rezonanţă magnetică Metode rezistive 99 . mecanic sau de duritate superficială.31 1881 Part 207 8046 231-89 226903 137238 C 900 1881 Part 207 137239 A 23 .CONTROLUL CALITĂŢII LUCRĂRILOR DE CONSTRUCŢII Mexic Polonia RILEM ROMÂNIA Rusia Spania Suedia USA Venezuela Iugoslavia Suedia ROMÂNIA Canada Danemarca Marea Britanie Internaţional ROMÂNIA Rusia Suedia USA Marea Britanie Suedia Canada Marea Britanie Mexic SUA NOM PN NDT C GOST UNE SS ASTM COVENIN JUS SS C CSA DS BS ISO/DIS C GOST SS ASTM BS SS CSA BS NOM ASTM C – 275 . atomic / radiaţii penetrante (electromagnetice sau optice). 2 – 19 C 1881 Part 207 C – 301 .1986 B .

Metode de control nedistructiv. Clasificare După caracterul interacţiunii fenomenului fizic sau substanţei cu obiectul de controlat Metoda de control nedistructiv După parametrul După procedeul de obţinere informaţional primar a informaţiei primare (de exemplu: (metoda de evidenţiere a caracteristica caracterisiticii) măsurabilă) Câmpul magnetic Cu pulberi magnetice coercitiv Prin inducţie Tipul controlului Magnetizaţiei Magnetic Cu traducto feromagnetic (ferosondă) Prin efect Hall Magnetografică Magnetomotoare Magnetorezistivă Cu pulberi electrostatice Parametrilor electrici Cu scântei electice Radiaţiei derecombinare Emisiei exoelectrice Zgomotului Tensiunii de contact Cu transformator Parametrică Magnetică Inducţiei remanente Permabilităţii magnetice Intensităţii câmpului magnetic Prin efect Barkhausen Electrică Triboelectrică Electric Potenţailului electric Termoelectrică Capacităţii electrice Cu curenţi turbionari Prin transmisie Prin reflexie Amplitudinii Fazei Frecvenţei 100 .CONTROLUL CALITĂŢII LUCRĂRILOR DE CONSTRUCŢII Determinarea densităţii aparente a betonului Metoda radiometrică cu radiaţii gama sau beta bazate pe atenuarea sau retroîmprăştierea radiaţiilor gama sau beta Metoda ultrasonică cu impuls Determinarea grosimi straturilor de beton degradat sub acţiunea agenţilor fizici sau chimici Determinarea comportării betoanelor sau mortarelor la acţiuni chimic agresive Determinarea comportării la acţiuni fizicochimice Defectoscopia betonului Metoda radiografică cu radiaţii X sau gama Metoda radiometrică cu radiaţii gama sau beta Metoda rezonanţă de Metoda prin şoc Metoda ultrasonică cu impuls Metoda radiografică bazată pe atenuarea radiaţiilor gama Metoda radiometrică bazată pe reîmprăştierea radiaţiilor beta Metoda ultrasonică impuls cu Metoda de rezonanţă Metoda radiografică cu radiaţii X sau gama Metoda ultrasonică cu impuls Metoda carotajului sonic Metoda radioscopică Metoda holografică Metoda undelor de suprafaţă Metoda radiografică cu radiaţii gama sau beta Tabel 6-3.

CONTROLUL CALITĂŢII LUCRĂRILOR DE CONSTRUCŢII Spectrului Frecvenţelor multiple Prin transmisie Prin reflexie Prin dispersie Cu unde radio Amplitudinii Fazei Frecvenţei Timpului de trecere Prin detecţie Bolometrică Cu termistoare Prin interferneţă Holografică Cu cristale lichide Polarizării Rezonanţei Geometrică Spectrului Prin transmisie Prin refelexie Termic Cu hărtie termografică Cu straturi termoluminifere Cu elemente fotosensibile Calorimetrică Pirometrică Cu cristale lichide Cu materiale termocrome Cu hârtie termografică Cu straturi termoluminifere Parametrilor dependenţi de temperatură Interferometriei optice Calorimetrică Termometrică Prin măsurarea căldurii Prin radiaţie proprie Prin transmisie Prin împăştiere Cu radiaţii penetrante Densităţii fluxului de energie Spectrului Prin scintilaţie Prin ionizare Prin emsie de electroni secundari Radiografică Radioscopică Interferometrică Nefelometrică Holografic Refractmetrică Reflectometrică Vizuală Piezoelectrică Electromagneticoacustică Microfonciă Cu pulberi Analiza prin activare Radiaţii caracteristice Prin emsiei proprie Prin transmisie Prin reflexie Prin dispersie Prin radiaţie proprie Amplitudinii fazei Timpului de trecere Frecvenţei Optic Cu radiaţie indusă Polarizării Geometrică Spectrului Amplitudinii fazei Timpului de trecere Frecvenţei Spectrului Cu lichide penetrante Cu gaze penetrante Prin transmisie Prin reflexie Rezonanţei Acustic Impedanţei Oscilaţiilor libere Emisiei acustice Cu substanţe penetrante Moleculare Prin strălucrire (acromatică) Prin cluoare (cromatică) Prin luminiscenţă Prin luminiscenţăşi prin culoare 101 .

1. metoda prin şoc. Calitatea materialului se stabileşte folosind scări etalon. metoda carotajului sonic. metode elastice cu impuls ultrasonic. Se pot distinge următoarele metode: metoda de vibraţii proprii (rezonanţă). este capacitatea de a fi reflectate puternic de suprafeţele de separare dintre două medii cu densităţii diferite.. O proprietate importantă a lor.CONTROLUL CALITĂŢII LUCRĂRILOR DE CONSTRUCŢII Cu particule filtrante Prin spectrometrei de masă Cu bule Manometrică Cu halogeni Cu gaze radioactive Catarometrică Chimică Prin deformaţii remenate Acustică Electrică Cu radiaţii infraroşii Vizuală 6. Dacă această lungime corespunde cu grosimea piesei înseamnă că nu există defecte pe direcţia în care s-au proiectat ultrasunetele. James Instruments). Bălan S. metoda undelor de suprafaţă şi metoda emisiei acustice. (STAS 6652/1-82) Defectoscopia cu ultrasunete presupune utilizarea unor vibraţii mecanice cu frecvenţe superioare frecvenţei sunetelor. Arcan M. utilizată în defectoscopie.3. Cunoscând cele două frecvenţe succesive. METODA DE VIBRAŢII PROPRII Metoda nedistructivă de vibraţii proprii (denumită metoda de rezonanţă) se bazează pe măsurarea frecvenţei proprii de vibraţie a epruvetelor cu ajutorul fenomenului de rezonanţă şi apoi deducerea modulului de elasticitate dinamic Ed. Principiul de funcţionare a aparatului constă în introducerea piesei de examinat întrun fascicul de ultrasunete produs de un vibrator piezoelectric sau magnetostrictiv. cuprinse între 20 KHz şi 20 MHz. 102 . 6. cu ajutorul fenomenului de rezonanţă. 1965. rezultă lungimea parcursă. METODE ACUSTICE Examinarea cu ultrasunete se bazează pe analiza undelor elastice excitate apărute în elementul studiat şi pe monitorizarea fie a semnalului transmis (denumită tehnica prin transmisie) fie a semnalului reflectat sau de difracţie provenit de la orice suprafaţă sau discontinuitate (denumită tehnica cu impuls reflectat). varierea în continuare a frecvenţei până la următoarea rezonanţă. realizat prin variaţia frecvenţei excitaţiei exterioare până la coincidenţa cu frecvenţa proprie de oscilaţia a epruvetei. notarea frecvenţei. Pentru ca defectele să fie puse în evidenţă este necesar ca dimensiunea lor să fie mai mare decât lungimea de undă a ultrasunetelor folosite.3. varierea frecvenţei acestora până când apare fenomenul de rezonanţa. Metodele de rezonanţă cu măsurarea frecvenţei proprii se bazează pe punerea în vibrare a unei epruvete de formă prismatică şi pe identificarea frecvenţei proprii de vibrare. (STAS 6652/1-82. ce au indicate numărul maxim de defecte admisibile sau clase de calitate cu mărimi şi frecvenţe de defecte admisibile.

Monitor şi amplificator.3] 103 . Ed – modul de elasticitate dinamic. Im – momentul de inerţie curent al barei. I p – momentul de inerţie al secţiunii transversale al barei. f t . ε .lungimea barei. A.efort axial.2] 2β GI p πl ρI m unde: fl – frecvenţa proprie a vibraţiilor longitudinale. 2004 Tipurile principale de vibraţii sunt: longitudinale. co – viteza de undă. σ .CONTROLUL CALITĂŢII LUCRĂRILOR DE CONSTRUCŢII Figura 6-1. 2. β . Relaţiile matematice ale acestor interdependenţe sunt: 1 E fl = [6. Sursă: James Instruments.frecvenţa proprie a vibraţiilor de torsiune.coeficient al condiţiilor de rezemare la torsiune. inerţiale şi constructive. 3.coeficient al condiţiilor de rezemare la încovoiere.1] 2l ρ fi = 2α πl 2 EI ρA [6. de încovoiere şi de torsiune. τ . ft = [6. fi . α . l . u – deplasare axială. Frecvenţa proprie de vibraţie a unui sistem mecanic depinde de proprietăţile sale elastice. 4. Receptor.frecvenţa proprie a vibraţiilor transversale.timpul necesar undei să străbată lungimea barei. Schemă principiu aparat pentru determinarea frecvenţei de rezonanţă 1. t – timp.suprafaţa secţiunii transversale a barei.deformaţie. excitator electromagnetic. Probă de beton.

6. şi pe măsurarea perioadei sau frecvenţei proprii de oscilaţie şi eventual a decrementului logaritmic de amortizare a oscilaţiilor epruvetei sau elementului. în vederea determinării calităţii betonului din element. rezultă următoarea relaţie: ∂x 2 ∂ 2u 2 ∂ u c0 2 = 2 ∂x ∂t unde c0 = [6. ρ şi f sunt cunoscute. relaţia (6.3. sau decrementului corespunzător. a unui element sau a unei structuri cu ajutorul unui şoc de mică intensitate.8) devine: 4lMf 2 E= ab 6.6] E ρ [6.9] frecvenţa proprie a vibraţiilor longitudinale va fi: 1 c 1 E fl = = 0 = τ 2l 2l ρ în ipoteza în care l. METODA PRIN ŞOC Metoda prin şoc se bazează pe punerea în vibraţie a unei epruvete.3. C 26-1985.CONTROLUL CALITĂŢII LUCRĂRILOR DE CONSTRUCŢII ∂σ ⎞ ∂σ ⎛ dx ⎟ A − σA = A dx ⎜σ + ∂x ⎠ ∂x ⎝ ∂σ ∂ 2u A dx = ρAdx 2 ∂x ∂t ∂u ştiind că σ = Eε şi că ε = . obţinându-se frecvenţa proprie longitudinală de încovoiere sau de torsiune a epruvetei ori elementului. METODE ELASTICE CU IMPULS ULTRASONIC Metode elastice cu impuls ultrasonic (Whithurst 1967) se bazează pe măsurarea tipului sau vitezei de propagare şi eventual a atenuării impulsurilor ultrasonice în beton (ASTM C 597.2. ce se aplică betonului cu ajutorul unui palpator – emiţător simultan cu deschiderea bazei de timp şi al căror timp sau viteză de propagare prin beton este determinată cu ajutorul unui palpator . având masa M. Defectul fiind înregistrat printr-o anulare sau atenuare a energiei transmise. transversal centric sau transversal excentric. modulul de elasticitate E va fi: E = 4l 4 ρf 2 În cazul unei grinzi cu laturile a şi b. • Metoda tipului sau vitezei de propagare constă în producerea unor impulsuri alcătuite din oscilaţii neamortizate de frecvenţă relativ joasă (40…150 Hz).4] [6.7] [6. (STAS 6652/1-82) Şocul poate fie exercitat longitudinal.5] [6. 104 . STAS 6652/1-82).receptor care aplică semnalul recepţionat pentru încheierea bazei de timp.8] [6.3. Undele transmise fiind afectate de discontinuităţile şi neomogenităţile materialului.

ρ .10] [6. în linie dreaptă (mm). λ . μ .CONTROLUL CALITĂŢII LUCRĂRILOR DE CONSTRUCŢII Viteza de propagare longitudinală (Vl) este: L (km/s) Vl = T V λ= l n unde: L – distanţa dintre emiţător şi receptor.densitatea materialului. • Figura 6-2.3. Metoda atenuării impulsurilor ultrasonice. Într-un mediu tridimensional.4. rezistenţi la 105 .13] E 2 ρ (1 + μ ) unde: E – modulul de elasticitate dinamic al materialului.lungimea de undă a ultrasunetului folosit. n – frecvenţa oscilaţiilor utilizate.14] unde: G – modul de elasticitate la lunecare. METODA CAROTAJULUI SONIC Metoda carotajului sonic (STAS 6652/1-82) se bazează pe glisarea în lungul unor canale circulare umplute cu apă a unor palpatori ultrasonici. 2003. Se bazează fie pe ridicarea curbei de atenuare a unui impuls ultrasonic reflectat succesiv de feţele opuse ale epruvetei sau elementului de beton fie pe măsurarea amplitudinii semnalului recepţionat la primul său front de undă prin înregistrarea amplificării necesare pentru a aduce semnalul la o amplitudine standard. Vs = Vt = G ρ [6. Schemă principiu aparat piezoelectric Sursă: James Instruments. cu polarizare radială. relaţia (6.10) devine: E (1 − μ ) Vi = ρ (1 + μ )(1 − 2 μ ) [6. T – timpul de propagare al impulsurilor în beton (μs).coeficient Poisson.12] [6.11] [6. 6.

3. Principiul de funcţionare constă în lovirea suprafeţei şi înregistrarea prin două receptoare. Metoda analizei spectrale a undelor de suprafaţă (SASW Spectral Analysis of Surface Waves) (Heisey 1982 şi Nazarian 1983) este utilizată mai ales la suprafeţe cu o singură faţă vizibilă (pavaje. metodele de smulgere. Schemă principiu SASW 1. 4. Receptor 1. Sursă: Carino. METODE MECANICE SAU DE DURITATE SUPERFICIALE Metodele mecanice (denumite şi metode de duritate superficială) se bazează pe măsurarea proprietăţilor mecanice ale stratului de suprafaţă a betonului. în vederea determinării calităţii betonului. METODA EMISIEI ACUSTICE Metoda emisiei acustice se bazează pe măsurarea variaţiei numărului impulsurilor acustice emise de betonul unei epruvete. în unitatea de timp.3. Receptor 2. respectiv a relaţiei existente între duritatea betonului şi rezistenţa sa la compresiune. 6. la diferite trepte de solicitare.4. 2. între emiţător şi receptor. Analizor spectral.5. metoda de amprentă. Figura 6-3. Viteze mari corespund unui modul de elasticitate mare.) fiind o variantă a metodei impact-ecou. deci a unei calităţi superioare a materialului.6. METODA UNDELOR DE SUPRAFAŢĂ Metoda undelor de suprafaţă se bazează pe măsurarea vitezei de fază a undelor de încovoiere excitate în plăci la diverse frecvenţe.CONTROLUL CALITĂŢII LUCRĂRILOR DE CONSTRUCŢII imersie şipe măsurarea timpului de propagare şi eventual a amplitudinii semnalului ultrasonic. a vitezei undelor de suprafaţă şi a lungimii de undă. metoda prin explozie locală şi metoda prin dezlipire 106 . 1994 6. (STAS 6652/1-82) 6. în vederea trasării curbei de dispersie corespunzătoare. ca urmare a degradărilor structurale produse de eforturile din materiale. drumuri etc. Metoda a fost dezvoltată în scopul determinării proprietăţilor elementelor de construcţii realizate în straturi. metoda de penetrare.3. după propagarea sa prin beton. (STAS 6652/1-82) Se pot distinge următoarele metode: metoda de recul. dale. Ciocan. curbă ce poate fi folosită ulterior la determinarea vitezei undelor de suprafaţă sau grosimii plăcii.

LR. Tertea I. Element de beton. Figura 6-5. Scală. 2.1.N (figura 6-4). Tijă de glisare. Tijă de percuţie. 2003. 107 . Oneţ T. Ciocan. 7.5 Determinarea rezistenţei la compresiune se realizează după o curbă de transformare Rc . fiind folosit pentru estimarea rezistenţei betonului.4. (STAS 6652/182) Rc (MPa) 62.0 [6.CONTROLUL CALITĂŢII LUCRĂRILOR DE CONSTRUCŢII 6.15] N 0 14 20 25 30 35 40 45 50 Figura 6-4. prin intermediul unei tije de percuţie. 9.rezistenţa de referinţă a betonului la compresiune. 6. Curbele de transformare indice de recul N – rezistenţă la compresiune Rc unde: Rc. Reculul este folosit ca un indicator al durităţii superficiale a betonului. 1979. Resort de presiune. Principiul de funcţionare a aparatului constă în acţionarea unui sistem de resorturi în momentul în care un ciocan loveşte. care este trasată cu ajutorul relaţiei următoare: Rcref = aN b 30. Fazele principale de funcţionare a aparatului Sursă: Teodorescu M. M . a. METODA DE RECUL Metoda de recul este o metodă nedistructivă.recul unghiular).recul liniar şi P. b – constante funcţie de compoziţia betonului de referinţă utilizat la trasarea curbei polinomiale de transformare... James Instruments. Carcasă. Resort de recul. Figura 6-6. PT . Tijă cu reper indicator. 5. 3. Aparatul înregistrează indicele de recul liniar sau unghiular (Sclerometru tip N. 1996. NR. 8. pe care o masă mobilă a aparatului îl suferă în urma impactului normal pe suprafaţa betonului. bazată pe principiul măsurării reculului. suprafaţa de beton a elementului de încercat. N – indice de recul. Schema aparatului pentru determinarea rezistentei betonului prin metoda reculului 1. L. 4.

3. Conform C 26-1985. Arcan M. 1965. Elementul mobil de impact se numeşte bilă. Schema aparatului pentru determinarea rezistenţei betonului prin metoda amprentei 1. 4.Φ (mm) (fig. Bălan S. iar citirea amprentei se realizează cu ajutorul lupelor micrometrice 3 1 5 ////////// 2 4 Rc (MPa) 85 Figura 6-7. bazată pe măsurarea exactă a dimensiunilor componentei obţinute. 5. 1996. proiectată cu o anumită forţă. Curbele de transformare diametru amprentă φ(mm) – rezistenţă la compresiune Rc (MPa) 108 . domeniul de aplicare al metodei îl constituie controlul pe faze a elementelor de beton. Resort. care nu se aplică la betoane cu maturitate mai mică de un an. −4 Figura 6-8. METODA DE AMPRENTĂ Metoda de amprentă este o metodă de duritate superficială.16] Rc = C ⎜ ⎟ ⎝D⎠ unde: Rc. Carcasă. datorită acesteia metoda se mai numeşte şi metoda bilei. d. D – diametrul amprentei şi al bilei. Această metodă nu se recomandă a fi aplicată când elementele de încercat se află în: construcţii amplasate în medii agresive la care atacul chimic se produce de la suprafaţă. Este o metodă orientativă. 6-8). 6. C – constantă funcţie de rezultatul încercărilor pe cuburi de etalonare. beton armat şi beton precomprimat (decofrare. Tijă de percuţie..CONTROLUL CALITĂŢII LUCRĂRILOR DE CONSTRUCŢII Metoda de duritate superficială se recomandă a fi aplicată numai în cazurile în care calitatea betonului de la suprafaţa elementelor de construcţie este asemănătoare cu cea a betonului din profunzime. Ciocan. este consumată de suprafaţa elementului de beton încercat în urma ciocnirii de acesta..4. respectiv a urmei proporţiei din energia iniţială a elementului mobil (amprentei) pe care o bilă. elemente la care nu este asigurat accesul direct pe faţa de turnare şi la care nu există posibilitatea înlăturării unui strat de cel puţin 10 mm cu obţinerea unei suprafeţe fără rugozităţi pentru încercare. cu vârste sub 60 de zile. în care curba a fost trasată cu ajutorul relaţiei următoare: 40 N 0 40 55 70 ⎛d⎞ [6.. Determinarea rezistenţei la compresiune se realizează după o curbă de transformare Rc (MPa) . Sursă: Teodorescu M. construcţii sau elemente de construcţie avariate care prezintă defecte interne sau de suprafaţă. Terminaţie.2. betoane cu dozaje de ciment sub 200 kg/m3. 2. (STAS 6652/1-82) Energia de impact poate fi obţinută printr-o mişcare rectilinie sau circulară (pendulară) a bile.rezistenţa betonului la compresiune (MPa). transport şi manipulare) cu grosimi mici şi mijlocii.

Cameră de presiune. Avantajul acestei metode este acela că suprafaţa elementului încercat nu trebuie să fie neapărat plană deoarece dimensiunea cuielor este redusă (diametru 6. Cuiele sunt trase afară după 10 min. Carino 1994) (STAS 6652/1-82) Încercările efectuate sunt influenţate de mărimea agregatelor care conduc la variaţii ale rezultatelor testării.0 cm) (fig. t = 4 mm) în beton cu ajutorul unui dispozitiv special (Hilti DX 100L). 6. în suprafaţa de beton de încercat. 2. Această metodă se bazează pe măsurarea adâncimii de penetrare. 4. Tijă de tracţiune. şi interpretarea rezultatelor în vederea determinării rezistenţei betonului. 5. (STAS 6652/1-82) Sursă: James Instruments. Figura 6-10. Metoda Hellenică constă în împuşcarea unor tije standard (l = 34 mm. Disc de smulgere. Manometru. prin explozia încărcăturii unui cartuş standard. 6-9). Imagine aparatul Windsor Sursă: James Instruments. dezvoltată în SUA (1966) şi Anglia (Long şi Murray 1984) a adus un aport substanţial la testarea betonului în situ. a unui cui de oţel. METODA PRIN SMULGERE ŞI DEZLIPIRE Metoda semidistructivă prin smulgere la suprafaţă (Skramtajev 1938) se bazează pe măsurarea forţei necesare pentru desprinderea unui disc metalic. iar forţa de smulgere este măsurată cu ajutorul unui manometru.5 mm şi lungime 8. lipit (cu răşină epoxidică) pe suprafaţa betonului. METODA PRIN PENETRARE Metoda rezistenţei la penetrare (denumită şi metoda Windsor).4. 2003. 6. Legendă: 1. Şurub dublu filetat de cuplaj. Interpretarea rezultatelor încercării realizându-se prin corelarea adâncimii de penetrare cu rezistenţa la compresiune a betonului.CONTROLUL CALITĂŢII LUCRĂRILOR DE CONSTRUCŢII 6. INCERC.4.4. (Feldmann 1977.3. Picioare de reazăm. IMEC.. Aparatura de încercare semidistructivă prin smulgere 109 . 3. Figura 6-9.

(Teleni 1970). Alte abordări. Modul de lucru constă în: • lipirea discului (cu diametru de 50 sau 75 mm) cu răşină epoxidică. Forţa de smulgere necesară extragerii piesei înglobate va fi înregistrată de manometrul presei. tabele sau relaţii de transformare. Procedeul BRE b. 0. Procedeul prin smulgere la suprafaţă Figura 6-11. Bryden-Smith 1980). În funcţie de suprafaţa discului se deduce rezistenţa la întindere directă (prin smulgere) a betonului şi indirect. 1994 c. cu ajutorul unor curbe. Anglia (Chabowski. cu ajutorul unui kerner ascuţit şi unirea tuturor acestor puncte astfel încât să rezulte un şanţ continuu (fără a se disloca agregate din beton). pe suprafaţa de beton. • prinderea discului prin intermediul unei tije de tracţiune de aparatul extractor (presă) şi tragerea până la smulgere. bazându-se pe corelaţia dintre rezistenţa la întindere a betonului şi forţa de smulgere a discului metalic. (Bickley 1982). de suprafaţa elementului de beton care va fi încercat şi păstrarea 1-2 zile la temperatură de minimum + 15 oC pentru a realiza întărirea corespunzătoare a adezivului.CONTROLUL CALITĂŢII LUCRĂRILOR DE CONSTRUCŢII Această metoda măsoară direct rezistenţa la întindere a betonului. a. Procedeul inel expandabil Sursă: Carino.5 mm. precum: 110 . Procedeul CAPO d. • poansonarea conturului discului la maximum 5 mm echidistanţă cu adâncimi de cca. Exemple de procedee de smulgere prin extracţie a pieselor metalice post-înglobate în beton Ele bazându-se pe măsurarea forţei axiale sau momentului de torsiune necesare extracţiei din beton a unor elemente (piesei) pre-înglobate sau post înglobate în beton. SUA (Richard 1977). rezistenţa la compresiune. ale aceleiaşi metode a fost dezvoltată în paralel în Danemarca (Kierkegsard-Hansen 1962).

motor de-a lungul glisierei maşinii. prin determinarea forţei necesare extragerii unei tije metalice.CONTROLUL CALITĂŢII LUCRĂRILOR DE CONSTRUCŢII 1. Forţa măsurată de smulgere a tijei care provoacă fracturarea internă a betonului se corelează cu rezistenţa la întindere a betonului.4. care după o netezire a suprafeţelor de capăt se încearcă prin rupere la presa. Sursă: James Instruments 6. Tubul se poate găsi în poziţii înclinate din 15 o in 15 o. astfel încât se poate găsi oricând perpendicular pe suprafaţa betonului de unde se extrage proba (fig.5. C 54-81. Metoda fracturării interne a betonului constă în măsurarea indirectă a rezistenţei la întindere a betonului. pentru determinarea rezistenţei la compresiune. Metoda smulgerii din profunzime este asemănătoare metodei fracturării interne. Figura 6-12. ROMTECH 111 . Această metoda nu se recomandă a fi aplicată la: construcţii amplasate în medii agresive la care atacul chimic se produce de la suprafaţă. 2003. 300 rot/min. construcţii sau elemente de construcţie avariate care prezintă defecte locale sau degradări structurale ale betonului. INCERC. prevăzute cu inele expandabile. (STAS 6652/1-82. Metoda semidistructivă prin smulgere se recomandă a fi aplicată numai în cazurile în care calitatea betonului de la suprafaţa elementelor de construcţie este asemănătoare cu cea a betonului din profunzime. James Intruments) Acest echipament taie epruvete cilindrice denumite "carote". 2. diferenţa constând în calculare rezistenţei la forfecare prin smulgere şi corelarea ei cu rezistenţa la compresiune a betonului. 6-12). tuburile se rotesc cu cca. EXTRAGERE DE CAROTE Extragerea de carote se realizează cu ajutorul unui echipament prevăzut cu tuburi de oţel prevăzut cu coroane de diamant industrial. Dispozitive pentru extras carote Sursă: James Instruments. Extragerea carotelor se face prin avansarea ansamblului tub – carotier . elemente de construcţie puternic armate sau cu strat de acoperire cu beton sub 1-3 cm.

5. b. Probele BOSS după decofrare 6. Spectrul radiaţiilor electromagnetice 6. precum: Röntgen (raze X cu energie a radiaţiei între 20 keV – 10 MeV. a imaginii structurale a interiorului unui obiect opac cu grosimi de până la 60 cm. METODA RUPERII Metoda ruperii (din limba engleză – Broken off specimens by splitting “BOSS”) se aseamănă în principiu cu celelalte metode menţionate până acum.5. Gama (izotopi radioactivi: Ir 192 şi Co 60 cu λ= 1 x 10-13 – 5 x 10-12 şi ν = 6 x 1019 – 3 x 1021 Hz) sau reacţii nucleare artificiale (neutroni).CONTROLUL CALITĂŢII LUCRĂRILOR DE CONSTRUCŢII 6. lungimi de undă λ= 5 x 10-12 – 1 x 10-8 şi frecvenţă ν = 3 x 1016 – 6 x 1019 Hz). metoda radiometrică cu radiaţii gama sau beta. prin înregistrarea variaţiei distribuţiei intensităţii rezultate (pe plăci sensibile radiografic – filme Röntgen sau pe 112 . Controlul radiografic folosind radiaţii electromagnetice (raze gama) se bazează pe iradierea elementelor de beton cu izotopi radioactivi. ea fiind folosită pentru evaluarea maturizării betonului (Johansen 1970). ele fiind formate prin turnare în acelaşi timp cu elementul de beton (fig. Figura 6-13. care sunt ataşate de elementele de beton armat. METODA RADIOGRAFICĂ FOLOSIND RAZE GAMA . 613). Principiul acestei metode constă în ruperea unor probe (cilindrice sau prismatice).GAMAGRAFIERE Controlul radiografic presupune fotografierea cu ajutorul unor radiaţii de tip special. METODE ATOMICE Metodele atomice se bazează pe evidenţierea şi analiza densităţi fluxului de energie a radiaţiei după interacţiunea cu elementul studiat cu ajutorul radiaţiilor nucleare (X. Modulele probelor ataşate de cofraj. (STAS 6652/1-82) Se pot distinge următoarele metode: metoda radiografică folosind radiaţii X sau gama.4. Figura 6-14. γ sau fluxuri de neutroni). Încercarea probelor BOSS se realizează prin ruperea lor la suprafaţa elementului. β. metoda cu neutroni rapizi şi metoda de rezonanţă magnetică nucleară. care furnizează.1. a.6.

astfel încât valorile intensităţii transmise. imagini formate din zone de umbră şi lumină. experienţa arată că intensitatea I a undei plane suferă o micşorare după legea: [6. Figura 6-15. 2003. Străbătând elementul. de intensitate Io.coeficient absorbţie a materialului (cm-1). care depinde de lungimea de undă (λ). I – intensitate înregistrată. va fi diferit funcţie de absorbţia diferenţiată a materialului studiat.18] unde: μ . a căror sensibilitate este corespunzătoare radiaţiilor utilizate). densitatea materialului (C) şi de numărul atomic (Z).CONTROLUL CALITĂŢII LUCRĂRILOR DE CONSTRUCŢII ecrane fluorescente. iar de cealaltă parte se poziţionează filmul (placa) fotografic(ă).17] I = I 0 e − μx sau ln (I 0 / I ) = μx Pentru materiale compozite se consideră următoare ecuaţie: μ = ∑ μ i Ci i n =1 [6.. Ci – densitatea materialului.grosimea elementului străbătut de radiaţie. Schemă de funcţionare a aparaturii folosite la gamagrafiere Sursă: Ilinoiu G. x . radiaţiile sunt atenuate inegal în diferite puncte ale acestuia (corespunzător distribuţiei de grosimi şi densităţi). Io – intensitatea sursei de radiaţie. Principiul de funcţionare: sursa radioactivă este poziţionată de o parte a elementului studiat. 113 . Când pe suprafaţa elementului studiat cade un fascicul paralel de raze.

(a) se pot observa efectele coroziunii armăturii prin faptul că oxizii rezultaţi au pătruns in beton. Sursă: Tomografia de Hormigon Armado . precum verificarea zonelor segregate de beton imaginile plane (fotografice) ale elementului studiat sunt îndeajuns. de obicei ascuns. fisuri. este strict necesară pentru a se realiza reprezentări tridimensionale precise a elementului de beton armat studiat (figura 6-16). cu grosimea elementului studiat şi cu timpul de transmisie. În figura 6-16. 6-14) sau dacă evidenţierea unor anumite defecte sau forme şi dimensiuni ale elementului necesită o iradiere oblică. deoarece imaginea barei de armătură este difuză. Cu ajutorul acestor aparate se pot identifica: poziţia. ale elementelor de construcţie (±1 mm pentru diametrul barelor de armătură şi ± 1 cm privind poziţia lor). ceea ce în cazul unor lucrări de anvergură necesită realizarea unui număr mare de filme. o cantitate mai mare de raze este absorbită înnegrind filmul). care au rolul de identificare a zonei elementului radiografiat în vederea localizării cu uşurinţă a defectelor. segregări şi zone poroase în beton. pe o direcţie perpendiculară. Dar există situaţii. Se admite utilizarea unei direcţii oblice în cazul iradierii panoramice (fig. straturi de beton degradat. Pata neagră din zona dreaptă a imaginii reprezintă un tub electric (având densitate redusă. cu ajutorul calculatorului. Punctele de culoare albă din figura 6-16 (b) reprezintă plăcuţe de plumb.CONTROLUL CALITĂŢII LUCRĂRILOR DE CONSTRUCŢII Axa fasciculului de radiaţii trebuie să fie orientată către centrul zonei elementului studiat. când prelucrarea ulterioară a imaginii prin extrapolare. diametrul şi nivelul lor de coroziune al armăturilor. Pentru a realiza o recunoaştere optimă a defectelor intensitatea radiaţiei trebuie corelată cu lungimea de undă. punct cu punct. În unele situaţii. rosturi de turnare. Dezavantajele acestei metode sunt: necesitatea unei anumite durate de timp pentru utilizare şi aplicarea numai pe o zonă restrânsă de control. 2002 114 . Caracteristica distinctivă a acestui metode de control este faptul că oferă precizie fotografică a detaliilor interiorului. numerotate cu vopsea.

Gamagrafia ciocurilor unor bare de armătură 115 .CONTROLUL CALITĂŢII LUCRĂRILOR DE CONSTRUCŢII Figura 6-16. Detaliu mărit Sursă: Tomografia de Hormigon Armado . b. Gamagrafia unui stâlp din beton armat şi reconstituirea sa tridimensională: a. Imagine generală a zonei gamagrafiate. 2002 Figura 6-17.

Gamagrafia unei stâlp din beton armat care prezentă zone de segregare Sursă: Tomografia Armado. Gamagrafia unei grinzi din beton armat. 2002 Figura 6-19. fisurate în dreptul reazemului Sursă: Tomografia de Hormigon Armado . 2002 de Hormigon 116 .CONTROLUL CALITĂŢII LUCRĂRILOR DE CONSTRUCŢII Figura 6-18.

Încercarea radiometrică a betonului 1. (STAS 6652/1-82) 6. 1996 6. 2. METODA RADIOMETRICĂ CU RADIAŢII GAMA SAU BETA Metoda radiometrică cu radiaţii gama sau beta se bazează pe proprietatea aerului sau armăturilor de a atenua radiaţiile gama sau beta în mod diferit.CONTROLUL CALITĂŢII LUCRĂRILOR DE CONSTRUCŢII 6. 3 2 1 4 5 Figura 6-20. Radiometru. faţă de beton şi de posibilitatea de a evidenţia această atenuare cu ajutorul detectorului de gaz sau a detectorului cu scintilaţii.3.. Datorită acestui fapt. Sursă: Teodorescu M.3. METODA CU NEUTRONI RAPIZI Metoda neutronilor rapizi se bazează pe capacitatea atomilor de hidrogen de a încetini mult mai eficace neutronii rapizi cu care se ciocnesc. Container cu izotopi. Colimator. decât orice fel de atomi pe care betonul îl conţine şi pe existenţa unor mijloace de detecţie a neutronilor lenţi rezultaţi în urma ciocnirilor cu atomi de hidrogen. 10 deplasare lentă a axei de rotaţie a unui corp care se roteşte rapid şi are doar un punct fix (DEX) 117 .se bazează pe analiza interacţiunii unui câmp magnetic cu elementul studiat. metoda neutronilor rapizi se foloseşte la determinarea umidităţii betonului.5. (STAS 6652/1-82) 6. 4. Element de beton. Principalul scop fiind analiza interacţiunii unui câmp electromagnetic exterior cu câmpul electromagnetic al curenţilor turbionari induşi de acesta în elementul studiat. În acest fel apare posibilitatea identificării atomilor de hidrogen existenţi în beton sub formă de apă. capacitivă. 3. METODA REZONANŢEI MAGNETICE NUCLEARE Metoda rezonanţei magnetice nucleare se bazează pe diferenţa dintre momentele magnetice datorită mişcării de precesie a diferitelor nuclee şi pe posibilitatea identificării lor cu ajutorul unui fenomen de rezonanţă dat de interfaţa dintre frecvenţa mişcării de precesie10 şi frecvenţa variabilă a unui câmp electromagnetic exterior. din această categorie se disting: metoda rezistivă (conductometrică).se bazează pe analiza interacţiunii unui câmp electromagnetic exterior cu câmpul electromagnetic al curenţilor turbionari induşi de acesta în elementul studiat. În timp ce metoda magnetică .3.2. Contor de plumb. 5. (STAS 6652/1-82) Metodele electrice sau electromagnetice .4. a absorbţiei microundelor şi inducţiei magnetice (pachometrului) şi metoda curenţilor turbionari.4. conectate la o instalaţie de numărare. METODE ELECTRICE ŞI MAGNETICE Metodele nedistructive electrice şi magnetice se bazează pe măsurarea unor proprietăţi electrice ale betonului sau pe propagarea undelor electromagnetice în beton.

METODA CAPACITIVĂ Metoda capacitivă se bazează pe modificarea constantei dielectrice şi a capacităţii electrice a betonului. în piesa magnetizată. Câmpul unui dipol electric 118 . constanta dielectrică a apei fiind net deosebită de cea a celorlalte materiale. fluxul de linii de forţă magnetică îşi schimbă direcţia acolo unde întâlneşte o fisură sau o incluziune.4. în funcţie de umiditatea betonului. a.4. identificând (STAS 6652/1-82): • defecte de material (de exemplu: fisuri cu lăţimi de ordinul micronilor). Particulele fiind atrase de câmpul de dispersie care ia naştere pe defectele de material ale piesei magnetizată în câmp exterior. (STAS 6652/1-82) 6.CONTROLUL CALITĂŢII LUCRĂRILOR DE CONSTRUCŢII 6.1. Procedeul se bazează pe faptul că.4.4. METODA ABSORBŢIEI MICROUNDELOR (METODA NEUTRONILOR) Metoda absorbţiei microundelor (denumită şi metoda neutronilor) se bazează pe capacitatea betonului de a atenua în mod diferit undele electromagnetice de foarte înaltă frecvenţă (225 MHz la 100 GHz).2. precum şi la măsurarea grosimilor şi planeităţii.3. (STAS 6652/1-82) Microundele pot fi folosite în scopul verificării omogenităţii betonului prin dispersia componenţilor în masa lui. Marginile fisurii atrag suspensia conţinând particule de pulbere magnetică fină. a porozităţii şi conţinutului de aer înglobat. METODA INDUCŢIEI MAGNETICE Metoda inducţiei magnetice se bazează pe dispersia fluxului magnetic indus în materiale feromagnetice. Obiect metalic nemagnetizat b. datorită variaţiilor de umiditate ale betonului. Obiect metalic magnetizat c. a determinării umidităţii. (STAS 6652/1-82) 6.4. 6. METODA REZISTIVĂ (A CONDUCTIVITĂŢII) Metoda rezistivă (denumită şi metoda conductivităţii) se bazează pe variaţia rezistenţei sau conductibilităţii electrice a betonului în curent alternativ sub influenţa modificării umidităţii sale. care a fost în prealabil pulverizarea pe suprafaţa materialului metalic. în acest mod fiind evidenţiate fisurile în piesele metalice.

Oneţ 1979. 3. în prezenţa unui element metalic. 5 2 1 6 Figura 6-22. Procedeul constă în perturbarea câmpului magnetic. Redresor. Element de beton. 8. grosimea stratului de acoperire cu beton şi diametrul armăturilor. generat de o bobină. Acest procedeu reprezintă metoda Pachometrului. Defazor. 4. Schema de funcţionare a Pachometrului 1. 2003. 9. Oscilator cu curent alternativ. Baterie de alimentare. 6. 2. 1996. Întrerupător. Galvanometru.CONTROLUL CALITĂŢII LUCRĂRILOR DE CONSTRUCŢII d. James Instruments. Principii de funcţionare Cârlig supus defectoscopiei magnetice Figura 6-21. Armătură. 5. Defectoscopia magnetică Sursă: American Society for Nondestructive Testing • poziţia. Evidenţierea perturbaţiei se realizează cu ajutorul unui cuplaj inductiv realizat între primarul şi secundarul unei sonde (galvanometru) şi este proporţională cu mărimea obiectului şi apropierea de traductor. 3 4 7 8 9 Sursă: Tertea. 7. Sondă de palpare.. Teodorescu M. 119 .

CONTROLUL CALITĂŢII LUCRĂRILOR DE CONSTRUCŢII

6.4.5. METODA CURENŢILOR TURBIONARI Metoda curenţilor turbionari se bazează pe efectul Skin, adică pe concentrarea la suprafaţă a curenţilor electrici turbionari induşi în cazul interacţiunii unui câmp de înaltă frecvenţă cu un material electric conductor. Neomogenităţile de suprafaţă sau zonele structurale cu conductibilitate modificată (de exemplu: fisuri, variaţii de duritate, separări la limite de grăunţi etc.) schimbă comportarea electrică a stratului în care apare efectul Skin, la acţiunea unui câmp generat de o bobină exterioară. (Hutte, 1995; STAS 6652/1-82; Carino, 1997)
Figura 6-23. Schema funcţionării aparaturii defectoscopice cu curenţi turbionari: a., b. şi c Câmpul magnetic omogen din interiorul unei bobine cilindrice străbătute de curent şi câmpul de dipol din interiorul acesteia Sursă: Carino, 1997

a

b

c

120

CONTROLUL CALITĂŢII LUCRĂRILOR DE CONSTRUCŢII

6.6. METODE TERMICE
Metodele termice se bazează pe analiza variaţiei câmpurilor termice sau de temperatură, datorate defectelor din obiectul de controlat, din această categorie fac parte (STAS 6652/1-82): metoda radiografică (radiometrică) şi metoda radioscopică (termovizuală). 6.6.1. METODA TERMOGRAFICĂ/ RADIOSCOPICĂ ÎN INFRAROŞU (TERMOVIZIUNII) Metoda radioscopică (denumită şi metoda termovizuală) constă în întocmirea unei hărţi termice a elementului de examinat, bazându-se pe posibilitatea detectării fluxului de radiaţii infraroşii, ce străbate betonul, prin transformarea lui într-un semnal electric, cu ajutorul unui detector corespunzător şi pe vizualizarea acestui semnal într-un circuit de televiziune cu frecvenţă mare de linii. Prin termografiere se evidenţiază anizotropia structurală a materialului, precum şi cele mai importante defecte specifice.
1 2 3 7

Figura 6-24. Metoda radioscopică 1. Sursă radiaţii, 2. Colimator, 3. Element de beton, 4. Microprocesor, 5. Monitor, 6. Magnetoscop, 7. Receptor. Sursă: Teodorescu M., 1996

4 5 6

Zona calda

Metoda termografică în infraroşu este o metodă nedistructivă de control a pierderilor de căldură, a analizării degradărilor şi a defectelor elementelor de construcţii prin măsurare a temperaturii elementelor de construcţii de la distanţă, prin înregistrarea radiaţiilor în IR. (Clemena şi McKeel 1978), (Manning şi Holt 1983), (Carino, 1994)
Figura 6-25. Efectul discontinuităţii fluxului termic în materialul supus controlului a. Flux termic interior spre exterior creează puncte “calde”, b. Flux termic exterior spre interior creează puncte “reci” pe imagini.

Zona rece

Sursă: Carino, 1994

Principiul de funcţionare constă în emiterea şi absorbţia energiei (radiaţiei) electromagnetice de către materiale supuse controlului. Fluxul emis este afectat de proprietăţile izolatoare ale materialului şi de gradul în care suprafaţa materialului radiază energie. Diferenţele de temperatură, sub formă de imagini, sunt înregistrate de câtre aparate foto cu infraroşu speciale, care sunt stocate în calculatoare pentru prelucrare ulterioară. (Georgescu M., Rodan Gh., Georgescu E., 1999), (Boian Fl., Rodan Gh., Georgescu M., Rodan P., 2000, 2001) Imaginile termografice prezintă suprafeţele elementului controlat în care neregularităţile proprietăţilor materialului se traduc în variaţii ale temperaturii, vizualizate prin culori diferite (corespunzătoare unor anumite temperaturi). Scara de culori, variază în plaja, violet – albastru – verde – portocaliu – roşu – galben - alb. Culorile închise ca nuanţă (albastru şi verde) corespund unor temperaturi mai mici, iar cele cu culori deschise corespund unor temperaturi mai ridicate. (Boian Fl., Rodan Gh., Georgescu M., Rodan P., 2000)
121

CONTROLUL CALITĂŢII LUCRĂRILOR DE CONSTRUCŢII

Anomaliile termice care apar frecvent în cazul structurilor din beton, sunt defecte în structura betonului, şi anume zone de beton poros şi segregat, zone apărute în urma executării necorespunzătoare a lucrărilor (fig 6-26). Metoda termografică în infraroşu semnalează numai anomaliile de suprafaţă şi amplasarea lor, nu poate determina adâncimea şi grosimea acestora, iar rezultatele înregistrate sunt sensibil influenţate de către factorii de mediu (temperatură şi umiditate).
Figura 6-26. Detaliu element de beton armat vizualizat în plaja de culori IR.

6.6.3. METODA RADIOGRAFICĂ CU RADIAŢII INFRAROŞII Metoda radiografică cu radiaţii infraroşii se bazează pe posibilitatea evidenţierii defectelor ce există în masa elementului de studiat prin măsurarea fluxului prin măsurarea fluxului termic ce traversează obiectul examinat şi pe posibilitatea vizualizării repartiţiei sale, cu ajutorul unei pelicule fotosensibile la radiaţii infraroşii.
1 2 3
Figura 6-27. a. Schemă metoda radiografică 1. container cu izotopi, 2. colimator, 3. element de beton, 4. film, 5. ecran de protecţie. Sursă: American Society for Nondestructive Testing

4 5

b. Exemple de imagini radiografice Sursă: American Society for Nondestructive Testing

122

şi se aplică developantul. Werner M. cute. în următoarele categorii: • Substanţele penetrante. Această metodă se aplică în principal materialelor metalice. tip B – emulgator lipofil pe bază de ulei.micşti (fluorescent şi contrast de culoare). Kauw V. de preferat să fie livrate de către acelaşi producător. dar poate fi utilizată de asemenea şi pentru alte materiale. 6. folosind produse speciale pentru îndepărtat excesul de penetrant. aplicarea penetrantului.CONTROLUL CALITĂŢII LUCRĂRILOR DE CONSTRUCŢII 6.1. pensulare.3.7. • Developanţii.7.cu contrast de culoare sau de tip III . inundare. După trecerea unei anumite perioade de timp necesare penetrării. tip c – suspensie în apă. prin: pulverizare. SR EN 571-1/1999) 6.. excesul de pe suprafaţă se îndepărtează. (STAS 6652/1-82. cufundare sau imersie.7. cu condiţia ca aceasta să nu atace prin substanţele de examinare a materialul examinat. fisuri. înregistrarea rezultatelor şi curăţarea finală a elementului. porozitate şi lipsă de topire. tip C – solvent. de tip A – apă. suprapuneri. de exemplu.. de tip a – uscat. 123 . prin operaţiile de curăţare şi uscare. în funcţie de rolul pe care îl îndeplinesc (STAS 85391991. Principalele operaţii tehnologice necesare realizării examinării sunt: pregătirea şi curăţirea prealabilă a suprafeţei. se aplică penetranţi adecvaţi pe zona de examinat care intră în discontinuităţile deschise la suprafaţă. • Produsele pentru îndepărtat excesul de penetrant. 1995) 6. După care. pentru a nu afecta negativ proprietăţile fizico – chimice ale elementelor examinate. în scopul detectării discontinuităţilor deschise la suprafaţa materialului de examinat.curăţarea – desprăfuirea – degresarea – uscarea – aplicarea penetrant – îndepărtarea excesului de penetrant – uscarea – aplicarea developant – inspecţia finală a lucrărilor – înregistrarea rezultatelor încercării – curăţarea finală – realizarea protecţie materialului împotriva coroziunii – recontrolarea. se pot clasifica. îndepărtarea excesului de penetrant. de tip I . suprafaţa existentă trebuie să fie tratată prin următoarea combinaţie de lucrări: pregătirea suprafeţei de examinat . DESCRIEREA METODEI Înaintea efectuării controlului folosind substanţe penetrante. suprafaţa de controlat trebuie pregătită. aplicarea developantului. MATERIALE FOLOSITE Principalele produse folosite pentru controlul nedistructiv folosind metoda substanţelor penetrante. STAS 10214-1984). PROCEDURA DE CONTROL Depinzând de cauza degradării materialului de examinat şi de metoda de pregătire aleasă. (PC-1/1990. tip II . precum betonul sau materiale ceramice. METODA SUBSTANŢELOR PENETRANTE Metoda controlului nedistructiv folosind substanţe penetrante se bazează pe evidenţierea penetrantului (lichid sau gazos) care pătrunde în discontinuităţile elementului studiat.fluorescent. tip D – emulgator hidrofil sau tip E – apă şi solvent. tip d – pe bază de solvent şi tip e – pe bază de apă sau solvent pentru aplicaţii speciale. verificarea lucrărilor.7.2. tip b – solubili în apă. Important este faptul că materialele penetrante trebuie să fie compatibile între ele.

pentru a se asigura că discontinuităţile sunt deschise la suprafaţă. Procedeele de pregătire a suprafeţei sunt diferite în funcţie de scopul pe care trebuie să îl îndeplinească. va fi îndepărtat în mod obligatoriu. şpiţuirea (manual sau mecanic). Teodorescu M. reducând sensibilitatea acestora. dar în special în cazul sablării. şlefuire. având avantaje şi dezavantaje.. trebuie să se asigure că discontinuităţile nu sunt mascate prin deformare plastică sau acumulări de materiale abrazive (în cazul elementelor metalice). 3. îndepărtează contaminanţii de pe suprafaţă şi zonele degradate de material..). a exfolierilor sau a altor deteriorări care se dezvoltă pe o adâncime de max. pot reacţiona cu penetrantul. rezultat din operaţiile executate anterior pentru prelucrarea suprafeţei elementelor sau datorat mediului înconjurător. Toate procedeele folosite pentru examinarea nedistructivă a materialelor presupun o pregătire prealabilă a suprafeţelor acestora în vederea facilităţii penetrării şi adeziunii penetrantului folosit pentru control. • unor suprafeţe compacte. Reziduurile de la anumite procese de curăţare. pot reduce mult fluorescenţa penetranţilor fluorescenţi. uleiul. Desprăfuirea suprafeţelor de examinat Praful. În toate cazurile. calitatea ei fiind dependentă numai de pregătirea profesională şi conştiinciozitatea personalului care o execută.. sau a altor tipuri acoperiri. dar. spălare cu solvenţi (curăţare chimică). polizarea.. precum şi performanţe diferite. Teodorescu M. dăltuire. substanţelor chimice. Din acest motiv ei trebuie îndepărtaţi de pe suprafaţa de examinat după procesul de curăţare. având o influenţă directă şi necondiţionată asupra calităţii lucrărilor executate. Procedeul chimic de curăţare se efectuează folosind agenţi de curăţare convenabil.. grăsimea.CONTROLUL CALITĂŢII LUCRĂRILOR DE CONSTRUCŢII (Nedelcu N. Curăţarea suprafeţelor de examinat Simpla operaţie de curăţare a suprafeţei este suficientă doar în cazul în care nu există degradări structurale ale materialului. • unor umidităţii şi temperaturii corespunzătoare suprafeţei. specifice anumitor domenii restrânse de utilizare. Procedeele cele mai utilizate pentru curăţare sunt: spălare cu apă. rugoase (sănătoase). 2. praf. Astfel. Prin curăţare. utilizând 124 . rugină etc. precum şi culoarea penetranţilor cu contrast de culoare. în funcţie de exigenţele impuse de specificaţiile penetrantului adoptat. se efectuează ulterior un tratament de decapare chimică. pentru a îndepărta reziduuri precum. grăsimilor. se realizează îndepărtarea uleiurilor. acizii şi cromaţii.. termice şi chimice. polizare. în general. asigurarea: • unor suprafeţe curate.. vopseaua sau materiale de decapare. Ilinoiu G. 2000) 1. carotarea. 1 mm. perierea cu peria de sârmă (manual sau mecanic). Pregătirea suprafeţelor de examinat Lucrările de pregătire a suprafeţelor a elementelor de examinat au ca obiectiv. urmat de clătire şi uscare corespunzătoare. care pot include şi clătirea cu apă. Dacă este necesar. folosind metode de curăţare convenabile. 1986. Pregătirea suprafeţei devine o lucrare ascunsă. noroiului prafului etc. 1986. tăierea cu disc diamantat şi combinaţii dintre acestora. sunt incapabile să îndepărteze contaminanţii din discontinuităţile de suprafaţă ale elementelor. O suprafaţă curată nu trebuie să conţină nimic altceva de cât constituenţii originali ai materialului de controlat. (Nedelcu N. fără grăsimi. 2000) Procedeul mecanic de curăţare (periere manuală sau mecanizată. Ilinoiu G. Ele constau în procedee mecanice. sablare cu nisip cuarţos sau cu jet de apă sub presiune etc.

pe întreaga desfăşurare a penetrării. trebuie să fie cuprinsă între +10 oC şi +50 oC. special proiectaţi pentru a reduce pericolul de condensare a apei în discontinuităţile elementului. iar în cazul în care prezenţa acestora în zonă este necesară. Atunci când umectarea este de profunzime. Aplicarea penetrantului pe suprafeţele de examinat Penetrantul se poate aplica pe elementul de examinat prin: pulverizare. trebuie să se asigura ca suprafaţa de examinat să rămână complet umezită. pensule sau perii înmuiate în soluţii de solvenţi organici (white . 4. • protecţia utilajului aflat în zonă.CONTROLUL CALITĂŢII LUCRĂRILOR DE CONSTRUCŢII următoarele procedee: ştergerea cu perii sau bidinele prevăzute cu păr moale. se poate coborî la +5 oC. precum şi pe suprafaţa acestora. acetonă. atunci când acestea au o anumită umiditate mai mare decât cea indicată de furnizorul produsului de protecţie. toluen. folosindu-se jeturi de aer cald. echiparea lor corespunzătoare cu mijloace de protecţie (ochelari de protecţie. măşti contra prafului etc. dar de obicei.) se permite ca uscarea să se realizeze forţat. În cazul în care umectarea este superficială şi se datorează unei cauze exterioare (intemperii. Degresarea suprafeţelor de examinat Degresarea suprafeţelor. şi având grijă ca pe suprafaţa elementului să nu se depună fum. • evacuarea oamenilor din zonă. benzen. utilizând lămpi de iradiere. nu depăşeşte intervalul 5 … 60 minute. arzătoare etc. 5. La efectuarea operaţiunii de desprăfuire se va avea în vedere: • evitarea dirijării prafului spre suprafeţele proaspăt acoperite cu straturi de protecţie anticorozivă sau spre suprafeţe desprăfuite anterior. Degresarea se realizează prin: • frecarea suprafeţei cu ajutorul unor cârpe. pensulare. cu menţiunea că această operaţie trebuie să se 125 . Îndepărtarea excesului de penetrant de pe suprafeţele de examinat Îndepărtarea excesului de penetrant de pe suprafaţa de examinat se poate realiza folosind una din următoarele substanţe. • ştergerea suprafeţei curăţate cu o cârpă curată.spirte. elementele vor fi supuse unei uscări lente. 7. apa împiedicând intrarea penetrantului în discontinuităţi. vopsele. produse petroliere etc. 6. cufundare sau imersie. temperatura de aplicare. materialul de examinat şi de discontinuităţile de detectat. grăsimi. Indiferent de metoda folosită. Durata de penetrare depinde de: proprietăţile penetrantului. Temperatura la care se recomandă examinarea suprafeţelor. benzină. Absorbţia cu aspiratorul şi suflarea cu aer comprimat (evitându-se depunerile de ulei pe suprafaţa elementului).). substanţe grase sau alte impurităţi şi respectiv să nu se depăşească temperatura de 30…40 oC.). cu condiţia ca penetrantul să nu se usuce pe timpul duratei de penetrare. stropiri etc. acizi etc). în anumite cazuri. dar numai în cazul folosirii anumitor tipuri de penetranţi. Uscarea suprafeţelor de examinat Este o operaţie obligatorie în cazul aplicării straturilor de protecţie pe suprafaţa suport. se realizează numai atunci când această operaţie este necesară (suprafeţe impregnate cu substanţe pentru decofrare. inundare.

după care cu pânza umezită uşor cu solvent. fără scame. îndepărtarea penetrantului postemulsionabil de pe suprafaţa de examinat. În acest caz. precum şi pentru a facilita o acţiune uniformă a emulgatorului hidrofil care va fi aplicat ulterior. Temperatura suprafeţei nu trebuie să depăşească 50 °C în timpul uscării. se realizează prin clătire cu apă (prin aplicarea unui emulgator) pentru a se îndepărta majoritatea penetrantului în exces de pe suprafaţa de examinare. se realizează prin clătire cu apă (prin aplicarea unui emulgator) pentru a se îndepărta majoritatea penetrantului în exces de pe suprafaţa de examinare. Emulgatorul trebuie aplicat prin imersie sau cu o instalaţie de spumare. 9. îndepărtarea se realizează prin. îndepărtarea penetrantului postemulsionabil de pe suprafaţa de examinat. În acest caz. trebuie avut grijă în special să se asigure că acesta este fără apă şi ulei. a cărei intensitate nu trebuie să fie sub 3 W/m2. folosind una din următoarele metode: . . . Pentru penetranţi fluorescenţi. suprafaţa de examinat trebuie uscată cât mai rapid posibil după îndepărtarea excesului de penetrant. 126 . Durata predeterminată de contact a emulgatorului nu trebuie să fie depăşită. • Apă şi solvenţi. Cu excepţia cazului folosirii unui developant pe bază de apă. după ce s-a efectuat îndepărtarea penetrantului în exces. dacă nu s-a convenit altfel. Aceasta se poate face numai prin imersie. În acest caz. • Emulgator hidrofil (diluabil în apă). Verificarea îndepărtării excesului de penetrant În timpul îndepărtării excesului de penetrant suprafaţa de examinat trebuie verificată vizual dacă sunt reziduuri penetrante. decizia referitoare la acţiuni viitoare trebuie luată de o persoană calificată corespunzător. Metoda de uscare a piesei de examinat trebuie aleasă astfel încât să se asigure că penetrantul inclus în discontinuităţi nu se usucă. ştergere cu pânza uscată.metode combinate. Concentraţia şi durata de contact al emulgatorului trebuie evaluată de către utilizator prin încercări preliminare conform instrucţiunilor producătorului. trebuie îndepărtaţi orice stropi şi apa de pe suprafaţa elementului de examinat. aceasta trebuie efectuată sub o sursă UV – A.CONTROLUL CALITĂŢII LUCRĂRILOR DE CONSTRUCŢII realizeze astfel încât să nu afecteze penetrantul din discontinuităţile materialului (SR EN 5711999).evaporare la temperatură ambiantă după cufundare în apă fierbinte. Uscarea suprafeţei de examinat Pentru a facilita o uscare rapidă a excesului de apă. 8. Dacă apare un fond excesiv pe suprafaţa elementului de examinat.evaporare la temperatură ridicată. Durata de contact a emulgatorului trebuie evaluată de către utilizator prin încercări preliminare conform instrucţiunilor producătorului. sau clătire prin pulverizare (temperatura apei folosite trebuind să nu depăşească +50 oC). Dacă se foloseşte aer comprimat. Durata de emulsionare nu trebuie depăşită. După emulsionare trebuie efectuată o spălare finală. Imediat după emulsionare trebuie efectuată o spălare cu apă.ştergere cu o pânză uscată. iar presiunea pe suprafaţa piesei să fie menţinută cât mai redusă posibil. • Emulgator lipofil (pe bază de ulei). .circulaţie forţată a aerului. Această durată trebuie să fie suficientă pentru a permite doar îndepărtarea penetrantului în exces de pe suprafaţa de examinat în timpul spălării ulterioare cu apă. .

Aplicarea developantului pe suprafeţele de examinat Developantul trebuie menţinut în timpul folosirii într-o stare omogenă şi aplicat uniform pe suprafaţa de examinat. Principalele operaţii tehnologice sunt: .uscarea prin evaporare şi/sau folosind un cuptor cu circulaţie forţată a aerului a piese de examinat. Developant pe bază de solvent. Aplicarea developantului trebuie efectuată cât mai rapid posibil după îndepărtarea excesului de penetrant.aplicarea uniformă a unui strat subţire a developantului. Developant suspensie în apă. prin imersie în suspensia agitată sau prin pulverizare cu un echipament corespunzător conform procedurii aprobate. prin imersie în suspensia agitată sau prin pulverizare cu ajutorul unui echipament corespunzător conform procedurii aprobate. Nu sunt admise aglomerări locale ale pulberii. Durata de imersie trebuie să fie cât mai scurtă posibil pentru a asigura rezultate optime. • • • 127 . Developant solubil în apă.uscarea prin evaporare şi/sau folosind un cuptor cu circulaţie forţată a aerului. Aplicarea developantului – pulbere uscată. . Durata de imersie trebuie să fie cât mai scurtă posibil pentru a asigura rezultate optime. .evaluarea duratei de imersie şi a temperaturii developantului de către utilizator prin încercări prealabile conform instrucţiunilor producătorului. . Principalele operaţii tehnologice sunt: . precum: pulverizare electrostatică. . . Developantul trebuie aplicat uniform. în strat subţire.aplicarea uniformă a unui strat subţire a developantului. (SR EN 571-1/1999) Figura 6-28. . pat fluidizat etc. prin pulverizare uniformă cu un echipament corespunzător conform procedurii aprobate. prin pulverizare Sursă: American Society for Nondestructive Testing • Pulbere uscată poate fi folosită numai cu penetranţi fluorescenţi.evaluarea duratei de imersie şi a temperaturii developantului de către utilizator prin încercări prealabile conform instrucţiunilor producătorului.CONTROLUL CALITĂŢII LUCRĂRILOR DE CONSTRUCŢII 10.aplicarea uniformă a unui strat subţire a developantului.pulverizarea trebuie să fie efectuată astfel încât developantul să ajungă uşor umed pe suprafaţă. pe suprafaţa de examinat printr-o serie de procedee.

uscată. 11. .aplicarea developantul pelicular conform recomandării producătorului. solubil în apă.se urmează exact acelaşi procedeu ca şi cel folosit iniţial. Aplicarea developantului: a. iar când timpul de developare recomandat de producător s-a scurs. . se detaşează cu grijă stratul de developant. prin imersie Sursă: American Society for Nondestructive Testing • Developant pe bază de apă sau solvent pentru aplicaţii speciale (de exemplu. . fără scame. . developant pelicular). până la aplicarea developantului.ştergerea developantul cu o pânză curată. Indicaţiile apar pe suprafaţa stratului care a fost în contact direct cu piesa. prin pulverizare. Inspecţie finală a lucrărilor 128 .CONTROLUL CALITĂŢII LUCRĂRILOR DE CONSTRUCŢII a b Figura 6-29. începând imediat după aplicare (dacă se aplică developant uscat) şi sfârşind imediat după uscare (dacă se aplică developant umed).aplicarea aceluiaşi penetrant prin orice mijloc convenabil. Principalele operaţii tehnologice sunt: . b.îndepărtarea excesului de penetrant şi uscarea piesei. Durata de developare sunt cuprinse între 10 min şi 30 min. pe bază de solvent.

Mărimea adâncimii de carbonatare Xc se stabileşte prin extragerea unei carote. (Ilinoiu G. trebuie aplicată o protecţie adecvată împotriva coroziunii. 6. 2000) Adâncimea de carbonatare se poate determina folosind un indicator colorat (fenolftaleină) care îşi schimbă culoarea în funcţie de gradul de carbonatare (fig.. cum ar fi aparatură de filtrare a luminii fluorescente (lumină neagră produsă de becuri electrice prevăzute cu filtre de oxid de nichel.7. 2000. Dacă 129 . EXEMPLE DE DETERMINĂRI NEDISTRUCTIVE FOLOSIND SUBSTANŢE PENETRANTE 1. Curăţare finală şi protecţie Figura 6-30.4. folosit pentru evidenţierea defectului).. Ilinoiu G. Aceasta facilitează o interpretare mai bună a indicaţiilor. 6-31 şi 632). Determinarea adâncimii carbonatării Dintre agenţii cei mai nocivi se menţionează dioxidul de carbon care poate micşora ph-ul stratului de acoperire cu beton a armăturii. conducând la declanşarea procesului de carbonatare a betonului şi respectiv a procesului de coroziune a armăturii. Echipamente şi instrumente folosite pentru examinarea vizuală a defectelor Sursă: American Society for Nondestructive Testing După inspecţia finală curăţarea piesei este necesară numai în acele cazuri când produsele penetrante pot interfera cu procesul ulterior sau cu condiţiile de utilizare. Este important să se determine până la ce adâncime s-a produs penetrarea dioxidului de carbon. Inspecţia finală trebuie efectuată când s-a scurs durata de developare. Dacă se cere.CONTROLUL CALITĂŢII LUCRĂRILOR DE CONSTRUCŢII În general se recomandă să se efectueze prima examinare imediat după aplicarea developantului sau de îndată ce developantul este uscat. instrumente de mărire (refractometru) sau ochelari de contrast. 12. Se pot folosi mijloace auxiliare pentru examinarea vizuală. Teodorescu M..

Conţinutul ionilor de clor.sau OHpentru aflarea zonei de corodare a armăturii Iniţializarea coroziunii 2. fenomenul de coroziune se declanşează la intervalul de timp corespunzător punctului de intersecţie al celor două curbe. înseamnă că procesul de coroziune a armăturilor s-a declanşat. care depind de pH-ul stratului de acoperire.= OHOH0 ClTimp t Figura 6-32. 6-33. Determinarea curbei acţiunii clorhidrice Ionii de clor situaţi în porii stratului de acoperire cu beton pot coroda armăturile atunci când concentraţia lor ajunge la o valoare critică. ştiind că: [6. De menţionat este faptul că procesul de difuzie a ionilor de clor s-a stabilit în condiţiile unei umidităţi constante şi 130 .19] xc2 = D ' t unde: xc . Figura 6-31.intervalul de timp. 6-32.la adâncimea x în funcţie de timp t. variază în funcţie de adâncimea din stratul de acoperire cu beton. alura acestei curbe de variaţie. Folosind legile difuziei şi coeficienţii măsuraţi ai difuziei. fiind prezentată în fig. t . Conform fig. Coroziunea armăturilor este un fenomen foarte complex a cărei predicţie presupune cunoaşterea coeficientului de difuzie a dioxidului de carbon D’.şi OH.19).adâncimea de carbonatare. D’ . a coeficientului de difuzie a ionilor de clor D şi a conţinutului specific de clor Co din stratul de acoperire.CONTROLUL CALITĂŢII LUCRĂRILOR DE CONSTRUCŢII stratul de acoperire cu beton este în totalitate carbonatat şi dacă umiditatea relativă a mediului nu este prea scăzută. Beton Armătură X Cl. Epruvetă cilindrică de beton tratată cu fenolftaleină pentru determinarea adâncimii de carbonatare Sursă: James Instruments Pentru determinarea mărimi ariei de beton degradat se poate folosi coeficientul de difuzie D’ al dioxidului de carbon în beton. Determinarea nivelului Cl.coeficient de difuzie al dioxidului de carbon în beton. se pot trasa curbele conţinutului ionilor Cl. Cu ajutorul acestora se pot determina conţinutul ionilor de clor (formula 1) şi adâncimea de carbonatare (relaţia 6.

t ) = C 0 ⎨1 − erf ⎜ ⎜ 2 D ⎟⎬ ⎟ ⎝ t ⎠⎭ ⎩ unde: erf . Cele două substanţe una de culoare galbenă şi cea de a doua – roz. Culoarea galbenă oferă indicaţii asupra începutului degradării iar cea roz asupra progresului degradării. Co .20] C ( x. Curba conţinutul de clor folosită pentru determinarea coeficientului de difuzie D 0 X Coeficient de difuzie D 3. iar un diagnostic este posibil în mai puţin de 5 minute. (Teodorescu M. indică nivelul de dezvoltate a degradării. 6-34.. iar costul de determinare prin această metodă este mai mic în comparaţie cu oricare din celelalte două (metoda petrografică necesitând echipamente de laborator ceea ce implică timp suplimentar pentru determinare.parametru conţinutului specific de clor din stratul de acoperire de beton. Element de beton X Adâncime Cl- Figura 6-33. 131 . De obicei reacţia alcali-agregate are loc în fisurile existente din agregate.= C) în raport cu grosimea stratului de acoperire (x) şi în funcţie de timp (t). Spre deosebire de cele două metode clasice de determinare a acestei reacţii: metoda determinării analizei petrografice şi cea a analizei acetatului uranil. Determinarea existenţei reacţiilor alcali-agregate Este o metodă semidistructivă. iar metoda analizei acetatului uranil este foarte scumpă datorită folosirii unor materiale radioactive). Ilinoiu G. suprafaţa elementului de beton se va colora astfel încât prin distribuţia pigmentării putem să constatăm extinderea degradării. metoda prezentată mai sus menţionată are o serie de avantaje: agenţii chimici folosiţi lasă urme vizibile chiar şi după uscarea mostrei. ele nu urmăresc graniţa dintre agregat şi pasta de ciment. cu care se determină conţinutul acestor ioni (Cl. 2000) ⎧ ⎛ x ⎞⎫ [6. care implică aplicarea a două substanţe chimice pe suprafeţele carotelor extrase. folosind curba acţiunii clorhidrice..coeficient de eroare. 635 şi 6-36). Dacă în elementul de beton au început reacţiile alcali-agregate (STAS 5440-70).CONTROLUL CALITĂŢII LUCRĂRILOR DE CONSTRUCŢII respectiv a nedeteriorării stratului de beton. În cazul respectării acestei ipoteze coeficientul de difuzie a ionilor de clor (D) în beton poate fi determinat. ci au tendinţa de a umple porii de aer din beton (fig.

CONTROLUL CALITĂŢII LUCRĂRILOR DE CONSTRUCŢII a. Beton tratat numai cu gel roz indicând degradarea avansată prin reacţia alcali-agregate Sursă: James Instruments Figura 6-34. Epruvetă cilindrică de beton indicând degradarea avansată prin reacţia alcali-agregate Sursă: James Instruments 132 . Beton netratat b. Determinarea existenţei reacţiilor alcali-agregate a. Beton tratat numai cu gel roz şi galben degradării indicând degradarea avansată prin reacţia alcali-agregate Sursă: James Instruments Figura 6-35. Determinarea existenţei reacţiilor alcali-agregate Figura 6-36. Beton tratat cu gel galben indicând începutul b.

care nu trebuie să depăşească valoarea specificată în timp. determinarea maturităţii necesare betonului pentru expunerea la îngheţ. . . 133 .accelerarea întăriri prin mijloace specifice . definit prin Conceptul (C). reducători de apă. Metoda determinării gradului de carbonatare. . determinarea maturităţii necesare elementelor de beton pentru transferului (transmiterea) precomprimării. manipulare şi depozitare. se poate realiza folosind una din următoarele metode (concepte). • • • • Principalele scopuri ale calcului maturizării betonului sunt: determinarea maturităţii necesare betonului pentru decofrare.tratarea betonului după turnare. după un anumit interval de timp (ti) de la punerea sa în lucrare (la o anumită vârstă a betonului). determinarea maturităţii necesare elementelor prefabricate pentru transport. în dependenţă cu: • factori de compoziţie. respectiv a proprietăţilor betonului proaspăt şi întărit. Metoda maturizării betonului reprezintă un procedeu de determinare nedistructivă a nivelului de rezistenţă a betonului. confecţionate şi păstrate în condiţii similare cu cele ale elementului de construcţie (STAS 1275-88).8. beton armat sau beton precomprimat. de expunere şi mediu: . Constă în încercarea la compresiune a epruvetelor de beton.utilizarea de aditivi acceleratori de priză şi întărire. • factori tehnologici: .influenţa apei din compoziţie şi a umidităţii mediului ambiant.influenţa temperaturii şi umidităţii mediului ambiant.structura pietrei de ciment şi a betonului. . . la termene diferite.utilizarea de cimenturi cu suprafaţă specifică mare.tratamente termice. Hover 1996: 1. Ea evidenţiază indirect stadiul de evoluţie a proceselor fizico – chimice. definită prin Conceptul (R). 2. METODE DE DETERMINARE A NIVELULUI DE ÎNTĂRIRE AL BETONULUI Determinarea nivelului de întărire al betonului (β). . Metoda convenţională. funcţie de timp şi temperatura betonului. este una dine cele mai importante faze din cadrul proceselor de realizare a elementelor din beton. METODA MATURIZĂRII BETONULUI Maturizarea betonului.influenţa agregatelor.CONTROLUL CALITĂŢII LUCRĂRILOR DE CONSTRUCŢII 6. 6. .1. conform Hilsdorf 1995 şi Pinto.punerea în lucrare a betonului. Maturizarea betonului se datorează modificărilor continue a structurii interne ale acestuia.8. Consideră durata de maturizare a betonului ca fiind condiţionată de adâncimea carbonatării. .compactare corespunzătoare – recompactare.utilizarea de dozaje de ciment mărite. .

CONTROLUL CALITĂŢII LUCRĂRILOR DE CONSTRUCŢII

3. Metoda determinării gradului de permeabilitate, definit prin Conceptul (P). Consideră durata de maturizare ca fiind condiţionată de realizarea unui anumit grad de permeabilitate propus, la sfârşitul perioadei de întărire. 4. Metoda evaluării gradului efectiv de maturizare al betonului (denumită şi metoda gradului de hidratare), definit prin Conceptul (M). Consideră efectele timp-temperatură asupra dezvoltării nivelului de rezistenţă a betonului (C 16-84). 6.8.5. EFECTUL VÂRSTEI BETONULUI ASUPRA CREŞTERII REZISTENŢEI

Principalii parametrii care influenţează durata de maturizare (Hilsdorf 1995) sunt: Compoziţia betonului (raport A/C şi tip ciment, marcă ciment, fineţe de măcinare). Temperatura betonului (căldură de hidratare). Condiţii de mediu în timpul respectiv după întărire. Condiţii de expunere. Durata minimă de întărire depinde în principal de atingerea maturităţii betonului. Odată definită valoarea specificată, relaţii empirice între timp, tip ciment, raport A/C, temperatură şi clasă de rezistenţă a betonului sunt folosite pentru estimarea duratei minime de întărire(ti). Pe de o parte, corelaţia între raport A/C şi rezistenţa betonului este specifică pentru fiecare tip de ciment şi durată de întărire, iar pe de altă parte, corelaţia rezistenţă şi gel/ spaţiu are o aplicabilitate mai generală, deoarece cantitatea de gel prezentă în pasta (piatră) de ciment este o funcţie tip ciment şi durata de întărire (Neville A. M:, 2003). Nivelul de întărire (β) este exprimat în procente din rezistenţa la 28 de zile (R28): unde: Rβ - rezistenţa la compresiune efectivă; R β = β 100 Ru- rezistenţa medie la compresiune. R 1. 2. 3. 4.
u

6.8.6. METODA EVALUĂRII GRADULUI DE MATURIZARE AL BETONULUI

Gradul de maturizare al betonului se defineşte prin suprafaţa cuprinsă între ordonata – 10 C (temperatură, admisă convenţional la care procesele fizico – chimice stagnează) şi curba de variaţie a temperaturii betonului sau mortarului de ciment. Rezistenţa betonului creşte odată cu avansarea proceselor de hidratare - hidratării a cimentului, care depind în mare măsură de creşterea temperaturii acestuia, ceea ce permite exprimarea gradului de maturizare în funcţie de factorii temperatură – timp [h oC].
o

Figura 6-37. Termometru cu infraroşu Sursă: Romtech

134

CONTROLUL CALITĂŢII LUCRĂRILOR DE CONSTRUCŢII
Temperatura θ [ C]
o

Temperatura θ [ C]

o

+40 +30 +20 +10 0 -10 t i-1 tI t I+1 tk tn θ i-1 Mθi θi θ I+1 Timp [hr]

+40 +30 +20 +10 0 -10 t i-1 tI t I+1 tk tn

θ i-1 θi θ I+1 Timp [hr]

Figura 6-38. Variaţia temperaturii betonului a. Gradul de maturizare efectiv Mef la betoane cu b. La betoane cu temperatura de îngheţ scăzută temperatura de îngheţ de 0 oC prin folosirea de aditivi Sursă: C 16-84

∑ M θ' i kθi =∑ θ i' + 10 Kθ t i ∑ M θ kθ =∑ (θ '+10)t
' i =1 n i =1 n i =1 n i i i =1 n i i N kθ ≥ M β [ h o C ]

n

n

(

)

[6.22]
[6.23] [6.24]

∑ M θ kθ =∑ (θ '+10)t
' i =1 i i i =1 i

i

kθ ≥ M kN [hoC ]

unde: M θ' i – gradului de maturizare efectiv al betonului, în [h oC], evaluat pentru zona elementului de construcţie cea mai expusă răcirii, în intervalul de timp ti; Mk - gradul critic de maturizare al betonului, evaluat la temperatura normală de +20 o C, necesar a fi obţinut în beton înainte de îngheţarea lui, pentru ca rezistenţele finale să nu fie afectate defavorabil; Mβ – gradul de maturizare al betonului, evaluat la temperatura normală de +20 oC, corelat cu nivelul de întărire β, necesar pentru a fi permisă decofrarea [h oC]; ti – durata în h a intervalului de timp i, în care temperatura variază liniar; kθi – coeficientul de echivalare a gradului de maturizare al betonului evaluat la o temperatură oarecare θi cu gradul de maturizare evaluat la temperatura normală +20 o C.
6.8.7. MODELE DE CALCUL CARE STAU LA BAZA DETERMINĂRII GRADULUI DE MATURIZARE AL BETONULUI FOLOSITE PE PLAN MONDIAL

Începând cu anul 1949, o serie de modele matematice au fost dezvoltate şi folosite pentru a calcula gradul de maturizare al betonului. Curbele au fost obţinute prin relaţii de echivalenţă între căldură de hidratare a cimentului si timp. Printre cele mai importante modele se pot enumera: McIntosh (1949), Nurse (1949), Saul (1951): M = ∑ (θ − θ o )t i
i =1 n

[ho C] [6.25]

Plowman (1956):

R1 = A + B log10 (maturitate *10 −3 ) [h oC][6.26] R2 135

CONTROLUL CALITĂŢII LUCRĂRILOR DE CONSTRUCŢII

Dracemnot (1982): Freiesleben-Hansen şi Pederson (1977): Knudsen (1984): Carino (1991): ASTM (1993):

Fm = ∑ S n xAn
i =1

n

[h o C] [6.27] [h o C] [6.28] [ho C] [6.29] [ho C] [6.30] [ho C] [6.31]

Rβ = Ru e Rβ = Ru S = S∞

⎛ τ ⎜ ⎜M ⎝

⎞α ⎟ ⎟ ⎠

1 + k (M − M o )

k (M − M o )

k (M − M 0 )
1 + k (M − M 0 )

R 2 = R1 + b(log m2 log m1 )

unde: M – gradul de maturizare efectiv al betonului, evaluat pentru zona elementului de construcţie cea mai expusă răcirii, în intervalul de timp ti [ho C]; Mo – gradul de maturizare iniţial când procesele de întărire încep; t – durata în ore a intervalului de timp i, în care temperatura variază liniar [h]; θ - temperatura [oC] pentru durata ti; Kθi – coeficient de echivalare a gradului de maturizare al betonului evaluat la temperatura oarecare (θi), cu gradul de maturizare evaluat la temperatura normală +20 o C; Rβ - rezistenţa la compresiune corespunzătoare gradului de maturizare M; Ru – rezistenţa ultimă realizabilă (MPa); Fm – factor de maturitate; C – coeficient determinat funcţie de tipul de ciment; τ - constantă de timp; R 1, R 2 – rezistenţe la compresiune înregistrate la vârste diferite (MPa); A, B – coeficienţi funcţie de valoarea rezistenţei betonului (coeficienţi Plowman); m1, m2 – maturitate corespunzătoare rezistenţelor R 1 şi R 2.

6.9. METODE OPTICE
Metoda optică în spectru vizibil se bazează pe examinarea optico-vizuală a suprafeţelor elementului de beton în vederea detectării fisurilor Metoda holografică se bazează pe urmărirea modificărilor care apar în holograma unui element de beton, iluminat cu un fascicul de raze laser, ca urmare a apariţiei unui defect (fisură, microfisură etc.) pe suprafaţa elementului, în timpul solicitărilor. Astfel, se analizează parametrii radiaţiei optice aflate în interacţiune cu elementul studiat în interacţiune. (STAS 6652/1-82)

6.10. METODA UNDELOR RADIO
Metoda undelor radio se bazează pe evidenţierea variaţiei parametrilor undelor electromagnetice de frecvenţă radio, aflate în interacţiune cu obiectul de controlat. (STAS 6652/1-82)

136

CONTROLUL CALITĂŢII LUCRĂRILOR DE CONSTRUCŢII 6.AMPRENTĂ Metoda viteză de propagare .forţă de smulgere este o metodă de estimare a rezistenţei betonului pus în lucrare. 137 . Metoda este limitată la grosimi de beton de 45…50 cm.11.2. METODE COMBINATE Metode combinate se bazează pe utilizarea simultană şi combinată a două sau mai multe metode nedistructive. METODA VITEZĂ DE PROPAGARE. bazată pe măsurarea concomitentă atât a vitezei de propagare longitudinală a impulsurilor ultrasonice. analoagă celei viteză de propagare – indice de recul.INDICE DE RECUL Metoda viteză de propagare .1. 6. 6. 6. METODA VITEZĂ DE PROPAGARE . cu ajutorul unor măsurători combinate ale timpului de propagare a impulsurilor ultrasonice şi a durităţii superficiale prin metoda reculului.11.atenuare a radiaţiilor gama se bazează pe posibilitatea pe posibilitatea localizării zonelor defecte din beton cu ajutorul unei măsurări simultane a timpului de propagare a impulsurilor ultrasonice şi a coeficientului de atenuare a radiaţiilor gama. în vederea măsurării aceleiaşi proprietăţi a betonului.4. METODA VITEZĂ DE PROPAGARE. 6.11. 6. METODA VITEZĂ DE PROPAGARE. cu o precizie superioară metodelor individuale. cu deosebirea că determinarea durităţii superficiale se face prin măsurarea diametrului amprentei.11. cât şi a forţei de smulgere necesare extragerii unui dispozitiv înglobat sau introdus în beton.forţă de smulgere şi metoda viteză de propagareradiometrică (radiografică).atenuarea ultrasunetelor. dar măsurând doi parametrii: timpul de propagare a impulsului ultrasonic şi atenuarea sa la parcurgerea betonului.FORŢĂ DE SMULGERE Metoda viteză de propagare .amprentă. în locul măsurării reculului. metoda viteză de propagare.3.amprentă este o metodă de estimare a rezistenţei betonului.indice de recul se bazează pe posibilitatea estimării rezistenţei betonului într-o zonă dată.ATENUAREA ULTRASUNETELOR Metoda viteză de propagare .atenuarea ultrasunetelor se bazează pe posibilitatea estimării rezistenţei betonului cu ajutorul unei încercări efectuate exclusiv în tehnica de impuls.5. METODA VITEZĂ DE PROPAGARE. metoda viteză de propagare .11.ATENUARE A RADIAŢIILOR GAMA Metoda viteză de propagare .atenuare a radiaţiilor gama.11. rămasă pe beton în urma ciocnirii. metoda viteză de propagare . (STAS 6652/1-82) Combinaţiile metodelor cel mai frecvent folosite sunt: metoda viteză de propagareindice de recul. metoda viteză de propagare .

6. iar produşii de coroziune reflectă mai atenuat lumina decât oţelul. posibilitatea folosirii calculatoarelor pentru studierea imaginii generate tridimensional şi analizarea imaginii cu ajutorul fluxurilor de electroni şi a razelor X. 1991) Figura 6-39. Sursă: Petersen K. MICROSCOPIE ELECTRONICĂ Microscopia electronică este o metoda de analiză cantitativă petrografică al calităţii probelor de beton. platină. 2003. reacţiilor alcalii-agregate. Microscopia unei armături corodate înglobată în beton. cu ajutorul metodelor bazate pe atenuarea radiaţiilor gama (radiografie sau radiometrice). 1989. se observă o particulă de agregat compus din cristale lamelare. 2003. METODA VITEZĂ DE PROPAGARE... VanDam T.RADIOMETRICĂ (RADIOGRAFICĂ) Metoda viteză de propagare .11. Struble L. cu o intensitate mai puternic decât agregatele şi piatra de ciment.radiometrică (radiografică) este o metodă de determinare a poziţiei şi diametrului armăturilor în beton. Stutzman P. partea stângă. Agregatele sunt în general transparente în transmisia luminii. carbon. Avantajele metodei: focalizare superioară (aprox.. Oţelul neoxidat reflectă puternic lumina. Michigan Technological University. (Ceukelaire L.. Aceeaşi imagine ca în fig. aceasta trebuie pregătită în prealabil prin aplicarea (într-o incintă vacuumată) a unei pelicule conducătoare electric (aur. Struble L. care foloseşte succesiv două tipuri de încercări în două faze: • în faza preliminară se determină poziţia armăturilor cu ajutorul pachometrului. Stutzman P.CONTROLUL CALITĂŢII LUCRĂRILOR DE CONSTRUCŢII 6. săruri de amoniu etc. La baza imagini.. 6-39. crom sau aliaj din aur-paladiu). în grosime de 10…20 mm. VanDam T. x 10000). coroziunii sulfatice. vizualizată cu lumină emergentă (transmisă). Michigan Technological University. 6. Sursă: Petersen K.... • în faza finală se determină numărul de bare şi diametrul lor.E. 1989. Armătura de oţel şi produşii de coroziune sunt opaci în transmisia luminii. Scopul controlului fiind determinarea existenţei degradărilor datorate coroziunii armăturilor. Figura 6-40. Pentru a se realiza o suprafaţă de control corespunzătoare. 138 ..E. în zonele indicate prin prima metodă.12.

pentru a se uşura controlul fisurilor . Figura 6-42. Struble L. Sursă: Petersen K.E. 1989. Struble L. VanDam T. Sursă: Petersen K. Figura 6-43. Straturi alternante de alcalii – silica gel şi produşi de coroziune depuşi pe feţele laterale ale fisurii din zona mediană a imagini.. Stutzman P.. Detaliu zonă dreptunghiulară din fig..E. Particula de agregat din poţiunea superioară mediană a imaginii este supusă reacţiilor alcalii – agregate.. 2003. 2003.. Michigan Technological University. VanDam T. 6-40. Aceeaşi detaliu fig. 2003. cavernelor şi a porilor.. Stutzman P. VanDam T. 1989.. supus la lumină albastră reflectată şi observat cu filtru galben.. Particula de agregat este mai poroasă în interior şi mai densă la suprafaţa de contact cu piatra de ciment. Sursă: Petersen K.. Folosirea filtrelor albastre şi galbene conduce la apariţia penetrantului în culoarea verde.silica gel. 139 .E. Michigan Technological University.. Struble L. 6-41 şi 6-42. Detaliu mărit al zonei încercuite din fig...CONTROLUL CALITĂŢII LUCRĂRILOR DE CONSTRUCŢII Figura 6-41.. Stutzman P. Porii şi fisurile învecinate sunt umplut cu alcalii . Michigan Technological University. 1989. 6-39 şi 6-40.

. Rodan P. Bălan S. Georgescu M. pag. Journal of performance of constructed facilities 1999. Building and Fire Research Laboratory National Institute of Standards and Technology Gaithersburg. Figura 6-44. CRC Press.. Rodan Gh. Nondestructive testing to investigate corrosion status in concrete structures. 2003.. No. Reston. Proceedings of the 2001 Structures Congress & Exposition. Preliminary observations of water movement in cement pastes during curing using X-ray absorption. 1989. Georgescu M. 1997. Struble L.. Antrepenorul.. Rodan P. 2002..J. Detroit.. pag. 96-106. Aceeaşi detaliu fig. K. Axinia P. 7... Antrepenorul. 2003. 140 .. Carino N. Arcan M. Michigan Technological University.J.. Chapter 19. 1989. Struble L.. Rodan Gh. Măsurători termografice pentru controlul barajelor. Boian Fl. 2.. Sursă: Petersen K. Chang. pag. Analize de calitate şi performanţă.J. Nondestructive testing of concrete: History and Challenges. Aceeaşi detaliu fig. 2001. 6-42 şi 6-43 supusă substanţelor fluorescent penetrante. American Concrete Institute. 623-678.13.. 2000. May 21-23. MD 20899-8611 USA. BIBLIOGRAFIE LA CAPITOLUL 6 1. MI.. Hansen K. Mehta. 6. Boian Fl. Bentz D. D. Ed.. K. ACI SP 144-30.. Concrete Construction Engineering Handbook. Termografia coşurilor de fum.. P. VanDam T. Bucureşti. Concrete Technology Past present and Future. Editor.. Avram C.E. Stutzman P. Virginia.E. 3.. 6. Carino N. Fl. 18 p. July 2000. Epure L. Râmniceanu V. Peter C. 11571168 pp. 8. 4-6.... 5.J... pag. Sursă: Petersen K... Boca Raton. American Society of Civil Engineers. 2001. Washington.. Nawy. 9. 1994.C.CONTROLUL CALITĂŢII LUCRĂRILOR DE CONSTRUCŢII Figura 6-44. Carino N. Nondestructive Test Methods. 1965. 4. M. Încercarea construcţiilor.. Michigan Technological University. P. 6-43. Editor 19/1-68 pp. 30-33. Volume 30.. VanDam T. Stutzman P. 2001. Cement and Concrete Research.. The impact-echo method: an overview. 7. Carino N. Editura Tehnică.

Sala Palatului.S. 19 p. Non-Destructive Testing of Concrete. 1211-1216. Alkali-Silica Reaction and High Performance Concrete. Research Center of Petra Christian University... Davis A. pp. Levai St. 2000.J.. Methods of treatment for concrete substrate preparation.. 31. Aouad. L. 1997. 1. Ilinoiu G.. Reston. and Balch. High speed ultrasonic tomography for the detection of flaws in concrete members. 1995.. Gaynor R.. G. National Institute of Standards and Technology.B.. Holt F. Use of a combined acoustic impact echo and crossmedium tomography methods for defect characterization in Concrete civil structures. Utilizarea metodei termografice în infraroşu la analizarea Bisericii “Sf. SP 193-1. Jalinoos. 1995. NISTIR 5742. Verificarea nedistructivă a calităţii lucrărilor de beton şi beton armat folosind procedeul radiografic cu raze gama. ACI conference. pag. no. Lew H. D. Corley W. F.G. 29. 1995.D.. Peter C. 32. Editura UTCB. Ispas T. 21.. F. Carino N. 85-91.J. Building and Fire Research Laboratory National Institute of Standards and Technology Gaithersburg. Carino N. 2022. L.W. Antreprenorul... 28-33. 22.. Ilinoiu G.. Werner M. D. 28. Curing of high-performance concrete: Phase I study. Olson. 18.. Sack.. G. L. 1991 14. Ferraris C... Washington. Kauw V. Report ME 85-03. 2001.. Indonesia. Studiu asupra Normativului C 16-1984 privind realizarea pe timp friguros a lucrărilor de construcţii. The development of DART (Deck assesment by radar and thermography. Forsenic engineering moves forward. Meeks K. D. no. Olson... 20. Jalinoos.. Dumitrescu G. NISTIR 6505. G. Burg R. Al XIV-lea Congres Naţional AICPS.F.. Ilinoiu G. Civil Engineering. Jalinoos. 1999. Rodan Gh. Jalinoos.J. 8-12. P. Iowa State University. Teză de doctorat. Ilinoiu G.. 16. Feldmann R. Meeks K. 25.. Editura Tehnică. 19. Nicolae” din Densuş jid. Fiorato A. Symposium on the Application of Geophysics to Engineering and Environmental Problems (SAGEEP). 2003. American Society of Civil Engineers. NSF. M. Curing of high-performance concrete for strength: what is sufficient? Building and Fire Research Laboratory.. Georgescu M.. L. Construcţii Civile şi Industriale Anul IV. 15. Symposium Conferinţă IABSE San Francisco.. 30. 13. Georgescu E. 1996. pp. 4/2003 – 1/2004. F. Manning D. 23. pag. Potorac B. Fizică. Dimensi Teknik Sipil. Florea N..W. Budan Ctin. A. Virginia. Nr... No. H. London University. UTCB. Concrete Technology Today.. CBD. Effects of Conditioning on Measured Compressive Strength of Concrete Cores. E.. Proprietăţile şi tehnologia betoanelor. 64-65. August 1995. SELC XV Piatra Neamţ Octombrie 2003. Testing hardened concrete using the maturity concept. Proceeding of the second international RILEM/ CEB Symposium.. Nr. Carino N. Ilinoiu G..D.CONTROLUL CALITĂŢII LUCRĂRILOR DE CONSTRUCŢII 10. Acoustic tomography for QNDE of structural concrete.C. 12. 141 .. Ionescu I. 5.... MD 20899-8621 USA. 1977.Olson. F. pag. Olson. Contribuţii la implementarea unor tehnologii şi procedee tehnologie moderne pentru protecţia şi consolidare elementelor de construcţii. Vol.. A.. Ontario Ministry of Transport and Communications. Quantitative Nondestructive Evaluation (QNDE) Proceedings. Florida. June 2001. 71. 2000. The maturity method: from theory to application. Ceukelaire L. Orlando. March 2003. 1994. Chang. 1984. Petrescu M. 1995. Diagnostics of concrete damage by means of scanning electron microscopy. MD 20899-8611 USA. M. 24. D. ISSN 1454-928X. 36. Lucrări practice. 11. Proceedings of the 2001 Structures Congress & Exposition. Asigurarea calităţii în construcţii.. 3. Ultrasonic crosshole and crossmedium tomography for the detection of defects in structural concrete. 26.. Structural Faults and Repair Conference.22.. Editor. May 21-23. Vol. Building and Fire Research Laboratory. pag. 27. 17. Hunedoara. National Institute of Standards and Technology Gaithersburg.. 21. Aouad. Concrete maturity index determination. 14 Mai 2004.. 14. Editura ICB. Aprilie 2001. pag. F. 2001. F. Bucureşti.

reparaţii şi consolidări. 1998. Specificaţii tehnice. Protecţia anticorozivă a armăturilor III – Controlul coroziunii. vol. 5.S. 1. Petrography of Cementitous Materials. Japan. Tertea I. 55. American Concrete Institute. 37... MI. 1995..26-29. eds.. 59. 46.. 58. Neagu G. March 1999. 8-12 August 2000.. Nunnally S.. 42. C 26-85. Journal of Materials Science Letters. Shengli N. 2002. Protecţiile anticorozive în construcţiile industriale şi civile. Antreprenorul (2000). Nedelcu N. Part 1 – Concrete and reinforced concrete. Vol... reinforced concrete and prestressed concrete works. 1993. Stutzman P.. Symposium Conferinţă IABSE San Francisco. Tehnologia lucrărilor de întreţinere. M. 44.CONTROLUL CALITĂŢII LUCRĂRILOR DE CONSTRUCŢII 33. Mihai Al. Instrucţiuni tehnice pentru încercarea betonului cu ajutorul carotelor. Ilinoiu G. Ilinoiu G. 1997. Farmington Hills. Oneţ T.. 60. 61.. 49. Applications of scanning electron microscopy in cement and concrete petrography. S. 45.S. in ASTM STP 1215. 8. Tsukuba. Advances in Cement and Concrete. 2003... CO.. 8. 50. Cluj-Napoca România. 491-500 pp. Ştefănescu F... Grimaldi G. pp. 39. 2004. Concrete Performance. Materiale compozite. Teodorescu M. M.. Editura Tehnică 1986. 48. 1996. Antreprenorul (2000). Dept. 1979. C 16-84. Jun Z. 35. 632-634. Teodoru G. Mathematics modeling of the concrete thermal regime. Raharinaivo A. Farmington Hills. Proceedings International Symposium 15-16 Oct. 2002. 2002. 1990. Editura Didactică şi Pedagogică.. Normativ pentru realizarea pe timp friguros a lucrărilor de construcţii şi a instalaţiilor aferente.. 36. Instrucţiuni tehnice pentru încercarea betonului cu sclerometrul Schmidt tip N.2R. 62.. 1991. 51.. August 10-14. Carino N. Placing and Compliance Criteria. Universitatea Tehnică de Construcţii Bucureşti.10. ACI228. MI.32-34.E. Wojcik G. 2003. Experimentarea şi monitorizarea structurilor din beton armat. Ştefănescu F.. Bucureşti. Popescu P. Construction methods and management. Instrucţiuni tehnice pentru încercarea betonului prin metode nedistuctive. Copper Mountain. In-Place Methods for Estimate Concrete Strength. Quality control of concrete structures. Proceedings of the second international RILEM / CEB symposium... The Influence of the Atmosphere on Curing Concrete Temperatures and Maturity. European Committee for Standardization. Popescu P. Production. ENV 206. Editura Fundaţiei România de Mâine. pp.... Curing of High Performance Concrete: Annotated Bibliography. Trelea A.. 40. Pregătirea suprafeţei suport a elementelor din beton pentru reparaţii. 57. Nondestructive testing of concrete with ultrasonic Pulse-Echo. Mihai Al. Struble L. Teodorescu M. Non-destructive testing in the quality control of buildings: Why. Liuxing H. 142 . Materiale compozite. 54. Teodorescu. DeHayes and D. 47.E. Forcasting the condition of a reinforced concrete structure under corrosion. Nondestructive Test Methods for Evaluation of Concrete in Structures. EGS4 Simulation of Compton Scattering for Nondestructive Testing. 56. Editura Fundaţiei România de Mâine. Proceedings. 53. Editura Dacia. 41. pag. U.. 1989.. Argentina. Pearson Prentice Hall. Degradarea construcţiílor. NISTIR 6295. Nr.J. 1995. Epoxy impregnation of hardened cement for microstructural characterization.A. 52. 34. ACI 228. 43. 367-376. Ilinoiu G. pp. NE 012-99. Verificarea calităţii construcţiilor de beton armat şi beton precomprimat. Meeks K. NIST GCR 97-715. C 30-72. Proceedings of the second international workshop on EGS. Y. 1996. Neagu G. C 54-81. UTCB. what and how?.1R. Engineering Conferences International. Curing of High-Performance Concrete: Report of the State-of-the-Art. Stark. Gradul de maturizare al betonului.W. Practice code for the execution of concrete. of Commerce.W.... 38. Editura Didactică şi Pedagogică.. REMR Technical note CS-ES-1. Teodorescu M. 1996. Nr. American Concrete Institute. 1993. Tomografia de Hormigon Armado S. Stutzman P.

SR EN 583-3/01. C 244-93. BC 8-1994 74. 78. Încercări nedistructive ale betonului. Instrucţiuni tehnice pentru folosirea radiografiei la determinarea defectelor din elementele de beton armat. prin metoda carotajului sonic. Partea 4. Defectoscopie cu radiaţii penetrante. . Examinări nedistructive. Tests of hardened concrete. Defectoscopie cu pulberi penetrante.Elveţia. 82. Partea 1. Controls Ltd. Fişe tehnice. Examinarea cu ultrasunete. a construcţiilor civile şi industriale. 80. STAS 8539-91. C 129-71. 81. SR EN 583-4/01. STAS 9602-90. Îndrumător pentru utilizarea dispozitivului FINT 2. 86. Examinarea cu ultrasunete. Defectoscopie ultrasonică. James Instruments Inc. Tests of concrete. Principii generale. Instrucţiuni tehnice privind utilizarea metodelor acustice prin şoc la controlul calităţii elementelor prefabricate. 73. PC –1 / 1990. STAS 6652/82. C 214-83. C 236-91. STAS 1275-88. Elcometer Instruments Ltd. Defectoscopie cu pulberi magnetice. STAS 10137-87. 67. Examinări nedistructive. 89. Reglajul sensibilităţii şi al bazei de timp. STAS 8619-88. 66. 70. C 222-85. Examinarea cu ultrasunete. SR EN 583-5/01. 64. Examinări nedistructive. Instrucţiuni tehnice privind folosirea metodei semidistructive prin smulgere de pe suprafaţa de determinarea rezistenţei betonului în lucrare. 75. Determination of mechanical strengths. Examinarea pentru detectarea discontinuităţilor perpendiculare pe suprafaţă. Partea 5. Instrucţiuni tehnice privind încercarea în situ prin încărcări statice. C 231-89. 71. STAS 10214-84. Humboldt Co. Examinări nedistructive.CONTROLUL CALITĂŢII LUCRĂRILOR DE CONSTRUCŢII 63. Tehnica prin transmisie. Determinarea rezistenţei betonului din lucrare prin smulgere din profunzime. Caracterizarea şi dimensionarea discontinuităţilor. SR EN 583-2/01. Examinări nedistructive. – Italia. Instrucţiuni tehnice pentru determinarea rezistenţei betonului prin metoda nedistructivă combinată. Examinarea îmbinărilor sudate prin topire. . 143 . 65. Examinarea cu ultrasunete. Principii generale. STAS 6606/86. Îndrumător pentru diagnosticarea stării de degradare şi metode de remediere şi protecţie anticorozivă a elementelor din beton armat degradate prin coroziune în medii agresive pe bază de clor.Anglia. conform STAS 1336-80. – SUA. Partea 3. Fişe tehnice. Examinarea cu ultrasunete. Reference Concrete. STAS 9552-74. Specifications for manufacturing and testing. Fişe tehnice. C 117-70. SR EN 583-1/01. Examinări nedistructive. Instrucţiuni tehnice pentru folosirea radiografiei la determinarea defectelor din elementele de beton armat. 77. C 205-81. Proqec . Fişe tehnice. Defectoscopie cu radiaţii penetrante.SUA. 68. Indicatori pentru stabilirea calităţii imagini. 76. 91. 92. 93. 72. Fişe tehnice. 79. C 111-70. 83. Examinări cu lichide penetrante. 85. Partea 1. 88. 87. Examinarea radiografică a materialelor metalice. SR EN 571-1/99. PH-metrie. 69. 90. Partea 2. Ghid pentru inspectarea şi diagnosticarea privind durabilitatea construcţiilor din beton armat şi beton precomprimat. 84. Instrucţiuni tehnice pentru controlul calităţii betonului la construcţii îngropate. C 200-81.

.........J... 160 Cadar I................ 31..J. Serbescu C .... 76..... D..77........ Stutzman P. Levai St........138. ....... 76... 95....... 160 C 222-85 . 98....... 159 C 54-81 ...108.....161 ENV .. .. .. 33 ASTM......... 158 EN 196-2 ......30 C 244-93 . Dumitrescu D.........J. 151 Cărare T.. 49. 156 Buchaman I...... 156.... .. 141............................. 49........ Dumitrescu G...154 Elba-Werk ...... Jebelean E....... .. 76..J............................... 156 Commonwealth of Kentucky Transportation Cabinet156 Controls Ltd ........143. Lew H. J....... 140. Jennings H....142............... Hansen K...... Clifton J.P.A...... 76............. 121....143................... 160 C 244-1993 ............. 68. 160 C 205-81 ....... 155 Alexis J..........J..P.. Bob C.... Tyler...... 140..163 Feldmann. 156 Ehrlich C. 156 Bentz D...... 108 C 26-85 .77.. 99............. 151 Bentz D........ Burg R.143.............. 156 Deutsche Forschungsgemeinschaft97 DEX ... Meeks K.....143.......... 83...141........... 160 C 231-89 ... 140............. 163 Estler W..... 151 Bratu P.F..... Tudor C...... 49.... 156 Forster G ................95.. Rodan Gh........ 142 C 56 ... 86...............106.......R.. C. D.. 143...............W.. Quenard D.................. 156 Dean Y .. 119 Ammar C.. Tudor A .... 140... Iofcea D... Baroghel-Bouny V.......... 154 Carino N.................. Haecker C..... Iureş L.. 76.......141.. 151 Carino N. 55.. 160 C 129-71 . Popa E30..........135.154 Domşa J..............49.. Şoimuşan V............ 156 Carino N....... 153 Bickley . 143.......... 153 Bentz D. .................. 141...A..........159 Ceukelaire L......95 C 167-77 ........... 121......... 151 144 ..85 ..........154 EUROCOD 2 ....109... ... Rasberry S.S... Vescan V.151 Flexcrete.. 30.... Smith R. Postelnicu T. 154......... 156 Axinia P.....136 Dumitrescu G...... .............M .159.... 109................81.. Vlădeanu Al.........P. 156 American Society for Nondestructive Testing ... ...... 156.......151 Fiorato A. 158 Crăciunescu L.. 76 CEB – FIP/1990... 157 Carino N..17. Rodan P............ IV.... K... 151 Buchaman I........ ......... 86 Andres C.... Petrescu M.. 160 C 236-91 ..D.P.... .......... Avram C............... 20.K 140 Bentz D....... 158 Elcometer Instruments LtdIV.................45. 151 Ferraris C.. 136.... 21.... Mladin Gh...141.......... Epure L.............95.................156 CIB .... 153.. Badea C...... Georgescu M.... 156 Dalban C..121 COCC.........30 C 111-70 .156 Franco R.... IV... . 156 Carino ....82.... .. 151 Brousseau R...... 157 Clemena şi McKeel..............J76.43.......E..143.76.................. Arcan M.. 152 Finn D................. 158 Florea N... 153 Andres C..........143..160 C 26-1985 . Râmniceanu V.... 83... 86................. 156 Bălan S...... Bryden-Smith .. 160 C 167-1977 .143...142.............141.. Garboczi E.... 156 Aspdin J........ IV... Chesaru E. Arcan M.. 160 C 117-70 . 156 Budan C....... Gaynor R............143.. ...... 30...... Stutzman P...160 C 16-84 ........................... ..........INDEX DE AUTOR INDEX DE AUTOR CAZURI ACI ...111... 156 Doiron T...P. 104......104...... 136 Avram C... 142.. Moga A . . ..........76... Dima S.... IV... G.. 141 Chabowski..E.... ..............156 Dracemnot... 159 C 30-72 ............... 151..W......... Snyder K......... Necşoiu J... 142.31 Dobre R... 110.... ........ 151 Fletcher J.. 110 Boian Fl...163 CECW-EI......... 141... M........................110 Chudley R ..... E... 102 Bălan S...... Stoup J... 160 C 214-83 ............76......... 140.... 159 Agent R. Feng X..96........143.... 159 C 200-81 .

.. 140 Phan L......T.... 137/1995 ...... 156 Giuşcă N.....135..... 156 Iacobescu A.... ..... Pătărniche N.50.30......... 48. F....... 50.155 Plowman . 158 Jourin ...... 157 ISO 7031 ... Bentz D. 95......... T.1994 ...... 160 Richard ..159 Legea nr....... 158... 162............ A... 156 Garboczi E. 155 145 . 41.......29 Muravin G. 36.....64 Juran J........ 159 Humboldt Co.. H ...................... . M...... 96... 159 NE 012-99 . 131....M......V.........S......155 Phillips S..D............ 75..........138. 50.............. Aouad. 159 NRC .....95...... 162 ISO 9003/ 1994 ..... 155 REMR . 67............. 151 Georgescu M....... 111................. Eberhadt R.. 77...157 Legea nr. 121.................47... 158 Hutte . 162 ISO 8402........... 157 Nurse .. Gryna F........47.35............ 96 ISO 9001: 1994 ...........106 NE 003-97 .... Joyce N.......... . 157 Petersen K....96 ISO 9004-2/ 1991........30... 96 ISO 9001/ 1994 ........... VanDam T 138... 31........... 157 Peştişanu C. Teodorescu M.. 95. 77....... 154 James Instruments..P 49. 157 Proqec . 30.. 159 HG 261/1994 . 157 Nelson L..S....88 Popa R.... Olson. 157 Popescu V... 156 GP 035-1998 .... 159 NISTIR 6962......... 130.....142...... 50/1991 .... Werner M . 154 Fulletron R.......141......155 Neville A......... L.........159 Legea Nr...... ..159 NE 012-1999 ......... 151 Heisey.... 142. 162 ISO 8402/ 1994 .. and Balch...... 159 HG 877/1999 .A....... Olson....50. ..... 109....141... .................. 156 Gould F. Grimaldi G....... 157 Lucaci Gh. 157..77.90....77........G......... 142........ M ... 142..... 68... 54...96 ISO 9004-4/ 1993.. 134 Neville A... 77. 154. 155 Kierkegsard-Hansen... . 96 ISO 9000-2/ 1993 ...37 Muravin G..159 Leschinsky A .. 151 Ghibu M...... 136 Frenz H.... 86 Popa R.. 157 Nazarian ..... 87.. Kovler K........ 154. ...Olson. Sack...L ... 64........141.. 10/1995 . 96..30. 76. 90/1996 ...... 68.95................ 157 Jalinoos.....30..... Snezshitskiy Y. 152.. 162 ISO 8402 ............ Eberhardt K............. 136 Popa I... Stutzman P.. Estler W..... 92....... 155 Manning D.. 77..110 RILEM/CEB Symposium95.............. 96 ISO 8402/1995 ........... 49... 113........ 17... M.107.... 96 ISO 9000-4/ 1993 .... 120........S.............. 31....... 155 Jalinoos...96 ISO/FDIS 9000-2............. M .... 67.. Teodorescu M31. Levenson M...... 50........ 158 Raharinaivo A. 106 HG 1046/1996 .. 77............. Breugel K. 154. Popa E. F........... Ferraris C.53... 96... 158 HG 595/1997 .....P..... 30. M. 154 Haecker C.. 129... Olson.....W..... ...... Chesaru E............. 159 Nedelcu N......110 Knudsen .. L...29.... Lange D. Ispas T.. Gheorghiu N.J.. Carino N. 119........ 96 ISO 9003: 1994..... 55...... 86 Ionescu I... 143..... 163 ISO 9004-1/ 1994........... 2003 .......159 ISO/ FDIS 9000-2.. 153 Philips D.. 67. 158 Ionescu I...F.... 58....159 Legea nr............ 10/1995 ................B. Bentz D.......24........ F. 86 Popa R.....J. ..136 La Londe W.. Bentur A. Belc Fl...B.. 96.... Janes M.......P...J77......... Ispas T 29.. Aouad.. 143..................... Steven.. IV......123 Kauw V. 154 Jalinoos..141..... 162 ISO GUIDE 34/ 1996 ....50 National Research CouncilV......S........ D..... 157 Kauw V.. 90/1996 .D 141... 142 NE 013-2002 ... Keith............. 82.... 83 Popescu P. 159 HG 964/1998 ... Werner M.. D............. 143... 132..159 Legea Nr........ 158 HG 399/1995 ...96 ISO 9812 ... 30.... 157 NIST GCR 97-715 ......155 Long şi Murray .... 30 Perigord M............ 141..... A ....... 92.. F........F .162 ISO 9004 ..... Feng X.......109 Lucaci Gh..... 94.... L...121 Martys N......... ..... 77....... 86....157 Moskvin V....... 49. Popaescu A.......95..E.. 153....96 ISO 9004-3/ 1993... 158 HG 766/1997 ....E.. . 155 McIntosh ..... 158 HG 272/1994 ................. F...... 157 Manning şi Holt .R. 96 ISO 9000-3/ 1991 ..... 142........85.... 94 ICECON .. Bentz D.. 139 Ministerul Constructiilor Industriale ........ Rodan Gh......... 156..96 Legea Nr...142. 86. Dawod A.... Otel A...............135 Michigan Technological University .. Căpăţâţână Al..... L...... 76.....135 Opriş S34....... 159 Guner A.............. F... 20........... 95...95 ISO GUIDE 34: 1996 .... 157 Lura P.........45........30..................... 96... Georgescu E...P........... Shcherbakov E........ 162 ISO 9002/ 1994 ...42 Nunnally S......... 156 Ilinoiu G .... 141.... Holt F........ 139..... 157 PC-1/1990 .......... 91 ISO 9000-1/ 1994 ..........D....... 43.. M.......141...INDEX DE AUTOR Freiesleben-Hansen şi Pederson............N. Costescu I....142.... 96 ISO 9002: 1994 ...E .... 86..... 91..... 153. 48................ .....162 Ivanov I.. 158 HG 273/1994 ............ 154 Jalinoos......B...... 156 Iacobescu A.....47.

...........119 U 9/1996....... 121.2001 50. .........143 STAS 8625-90 .........110 Teodorescu M30...... Fronsdorff G........ 161 SR 667-2001.... 56...... 129...142....... Jun Z. 118... 158 Teodorescu M.. 158 Tertea I.. 1999. Postelnicu T..143 STAS 8573-78 .160 STAS 3518-1989 ...... 105...... 140. 50..... 162 SR EN 1097-5... 139. 142.. Y..... .... Feng X...53....... 51..... C . 157 Stutzman P....... 162 SR EN 1097-7.. 95 STAS 10107/0-90 ........... 104. Ilinoiu G............. 157 Suman R........................ 74...... 157 Simon M..... 161 SR EN 583-2/01 .......... 157 Taerwe L..............49.D... 108.......160 Valeriu L ..157 Suman R...................90... .... 51........ 143 SR EN 583-1/2001 .........95..... 161 SR EN 196-4/95 ... 51.. 162 SR EN 932-3.E138.2001 50.. 35........50................ Mason T...........63 STAS 3622-1986 ....... 142.. 131. 161 SR ISO 9002/1995 ..........69 STAS 1275-8868... Nicolescu L........160 STAS 1759-88 . Ghibu M...... 123...........158 Tretea.... 161 SR EN 45001/1993......... 161 SR 227/5....... 161 SR EN 196/3-97 ........161 STAS 10214-84 ........... 108.............161 SR ISO 8258/1998 .INDEX DE AUTOR Saul.. 157 Steopoe Al..................... 160 STAS 5479-88 ...... 153 SR 1500-96......2001 ........54.48.... Moldovan V......0 77.............. 162 SR EN 1097-1..... 117...160 STAS 4606-1980 .......... 143 SR EN 583-3/2001 ............. 155 WINGET.......143.... 39.. 143 SR EN 583-1/01 ....... 143 SR EN 583-4/2001 .. 50...........50.... Oneţ T..........A..... 71...... 136 STAS 6652/82.161 STAS 8619-88 ........143 STAS 10214-1984 .. 119... 155 Trelea A.......143.31............ 161 SR 388-95..161 SR ISO 9004-4+A1/199691.... Otel A ........... 50.. 77................ 158 Teodorescu M..... 157 Simmons H.. 162 SR EN ISO 9000-1/1996. 161 SR 3011-96......25. 65 Teoreanu I. 51................ Mihai Al...... 50. 30......50..... 50........... 48...................................... M.30.1998 ... 155 Skramtajev.. 161 SR 227/4-86... Stutzman P... Nicolescu L 13........... 155 Stutzman P...........57 STAS 3519-78 ...... C1....157 Swenson E..... 158 Trelea A.... 161 SR EN 571-1/1999 123. 51......... 77...................161 SR ISO 8402 .....161 Steopoe Al.......... 160 STAS 7563-1973 ....... 161 SR EN 571-1/99 ........ 95....................163 SR ISO 9001 ....... 161 SR EN 583-3/01 .....157 Suman R........31 Struble L. 77.. 161 SR 227/2-98...161 STAS 10137-87 .... 153......161 SR ISO 7966/1999 .159 STAS 10137-1987 ...153 Ştefănescu F.......72 STAS 6202-1962 ..........58 STAS 3622-86 .......... 107. 63..... 162 SR EN 932-1 ......96......... Neagu G.....67 STAS 790-84 . 50........ 1998 ..... 161 SR EN 583-5/01 . 135 Shengli N..... 161 SR EN 45013/1992... .63 STAS 3518-89 . 162 SR EN 933-5............. 161 STAS 8619-1988 ........ Keen B. Budan C..............56.....82......... 158 146 ............ L .. 143 SR EN 583-5/2001 ....160 STAS 2386-1979 ...... Ilinoiu G .........155 Taylor P.... 161 SR EN 196/6-94 ............ 158 Yvonne D.. 43 SR EN 932-6 .... 162 SR EN 932-3... 88 SR ISO 3951/1998 .. 160 STAS 2414-91 . Moldovan V........ 160 STAS 1799-88 ... 2001 ...... 142. 86.161 STAS 8539-91 ......... 160 STAS 3622/ 1986. 162 SR EN 933-10.....160 STAS 5440-1970. 161 SR EN !097-4. 160 STAS 6652/1-82 .............. 50..86.....49 Teleni ....... Popa R...... 50...... 162 SR EN 933-7...... 160 STAS 5501-1968 .....142.................. 160 STAS 1667-1976 ...30. 31... 50.................... .... 107. 162 SR EN 933-9 2001 ....98 Teoreanu I... Ghibu M.. 160 STAS 3519-1976 .. 109 Snyder K.......... 2001 . 161 SR EN 583-4/01 .. 160 STAS 4606-80 ................ Oara C.... ..... 77...... 106........... Liuxing H. 77........... 157.......55.... Gheorghiu N. 162 SR EN 196/1-95 ................. 30... Pop S ..143 STAS 1275/88.... 160 STAS 8539-1991 ....107 Tertea I.......... 2001 51....143 STAS 9602-90.... 38........50. Snyder K............ 117.........77..... 161 STAS 9552-1974 ... Oneţ T.....49....... 2001 ........50 STAS 1667-76 .....E....... 70..72 STAS 6606/86....... 162 SR EN 932-3.. 142.... 143 SR EN 583-2/2001 . 75.. 161 SR 7055-96..161 SR ISO 9003/1995 .............. 161 SR 6232-96...87 SR ISO 9000/1996 .... 50....99. 143.. 62....... 77. 162 SR EN 933-8. 33.160 SR ISO 7870/1999 ..................142........................ 160 STAS 2833-80 ...161 STAS 9552-74.......... 158 Zamfirescu D....77....G...... Oneţ ...1998 50..20 Teodoru G...... 155 Simion Al ....

.............. 48 apă şi solvenţi .. 32 betoane de izolaţie....... 13 alcalini de sodiu şi potasiu ................ 76..... 32 betoniere......................... 32 betoane refractare rezistente .. 35 aluminoferitul tetracalic ............................... 73 agresivitatea sulfaţilor .... 31 caracteristicile principale ale malaxoarelor ................... 48 clasificarea porilor funcţie de mărimea lor .... 75 contracţia la uscare şi umflarea la reumezire .... 81 alterare.. 90 autocontrolul......................................33. 13 acţiunile corective....... 91 cerinţele..... 76. 82 comportarea betoanelor la acţiuni chimice agresive ........................... 63 conductivitatea termică ..................... 73................. 89 compactitatea betonului ....................... 41 B benchmarking ...............BIBLIOGRAFIE GENERALĂ INDEX ALFABETIC A abraziunea........... 88................................ 32 ciuruire .......... 97 calitatea ... 64........ 59..... 64 caracteristicile betonului ......... 68....... 52 bigranular .......... 47............. 126 asigurarea calităţii 88..... 91 Broken off specimens by splitting “BOSS”........... 78 amestecul neomogen ........... 85 capilaritate . 48 aderenţa agregatului .................... 55 betonul proaspăt ......... 95 control integral ..49.. 84...... 13 cauze interne.................. 52 betonul întărit ......... 32....... 161............................... 35 alegerea metodei de malaxare... 160 betoane cu lianţi organici 32 betoane cu lianţi pe bază de zgură şi cenuşi active .................................. 50......................... 86 apa de amestecare............ 111 cauze externe .. 60 calculul porozităţii funcţie de compoziţie....... 35 amestecarea mecanică a componenţilor betonului ...................... 162 condiţia de calitate................. 32 betoane cu lianţi minerali 32.... 59 clincher..... 90..................... 32 beton cu densitate aparentă în stare uscată... 60 Comisia Internaţională de Electrotehnică ..... 39 clincherizare ... 95 control de conformitate .. 81 betonul............... 25 conceptul de calitate..... 74........... 129 adaosuri . 74 contracţia şi expansiunea........................................... 87 147 .... 13 absorbţie .... 83 capacitatea malaxorului.................. 43 control de acceptabilitate................. 46 aditivi..... 73.................... 34..... 69 betoane cu diferite tipuri de agregate naturale ....154.................................................... 48 adaosurile .... 34 coeficientul de variaţie ................ 87................. 45 clasa betonului............ 159................. 13 cavernele .... 81 amestecul....................... 89 Comitetul European pentru Standardizare ...... 63 componenţii betonului..... 29 acţiunea de levigare ......... 93 controlul calităţii .............................. 102 calitatea amestecului ..... 36. 78 capacitatea malaxoarelor .................................... 92 acţiunile preventive . 55....... 93 betoane cu agregate uşoare ...... 84 capacitatea utilă . 87 condiţiile de mediu şi de expunere............ 89 Comitetul European pentru Standardizare în Electrotehnică ........ 92 adâncimea de carbonatare . 44 brainstorming ... 97 Concrete ...... 57. 85 carote ... 78 amestecul de beton cu compoziţie prescrisă............................ 74 consistenţa....... 94 controlul (tehnologic) operativ ................... 80 coeficientul Valeta .. 93 auditul calităţii............. 48.. 113 acţiunea corozivă a acizilor ............ 57......... 41 aluminatul tricalcic ..... 53 contracţia betonului........ 73 clasificarea adaosurilor....................... 78 amestecul de beton ........ 78 amestecul de beton proiectat ................... 112 C calculul porozităţii...... 59 căldura de hidratare ... 60 calitate potenţială ...... 89 cimentul.............................

................ 122 filme Röntgen.................. 22 coroziune prin cristalizare 29 coroziune selectivă ...... 45 granulozitatea optimă a agregatului ........ 73. 23 instrumentele şi tehnicile de bază folosite la îmbunătăţirea calităţii .............. 97 developant pe bază de apă sau solvent pentru aplicaţii speciale..................................... 21 creşterea calităţi....................................... 68.. 63 gradul de gelivitate al betonului .. 17 coroziunea prin levigare ........... 57.......... 22 coroziune locală... 91 148 ....... 112 fineţea de măcinare ................................................... 94 durabilitate... 42............... 70... 23 coroziune transcristalină. 85 etringit . 135 examinarea cu ultrasunete .. 92 diagrama de flux....................................... 47 granulozitate continuă 44................. 158 gradul de omogenitate al betonului ...... 75 Extragere de carote................... 88 epruvete . 91 G gelurile ...... 130. 113 ecuaţia Washburn .................... 23 coroziune intercristalină ..... 111 extragerea de carote............................................. 53 densitatea betonului...... 128 developant pe bază de solvent.... 126 emulgator lipofil................ 13.. 132 determinarea nivelului de întărire al betonului .. 22 coroziune generală............................... 111 H hidratare anormală.................. 47 coroziune acidă........ 91 diagrama Pareto..... 40...... 102 expansiunea termică diferenţiată .. 69...................... 91 diagrama de dispersie ............. 74 fişa de control....... 95 conţinutul de umiditate al agregatului................................ 91 I iniţierea coroziunii ......................... 78 gradul de saturaţie al agregatului ................... 72........... 45 E ecrane fluorescente......................................... 22 coroziune fisurată ................. 128... 29 coroziune alcalină..................... 53 determinarea existenţei reacţilor alcali-agregate . 111 F factori care influenţează permeabilitatea betonului . 57........ 13 emulgator hidrofil.......... 45 D defectoscopia cu ultrasunete .......... 46....... 104... 29 coroziune de contact..... 46. 71. 57 gradul de maturizare........................... 67............................ 62.... 74 densitatea absolută....... 55 densitatea betonului proaspăt ... 91 diagrame de afinitate ................................... 23 coroziunea betonului .. 135.......... 134. 45 granulozitate discontinuă 44.... 118 documentaţia tehnică.... 39 curba de granulozitate ....................... 127................ 127 developant solubil în apă ............................ 84 durata de descărcare a betonului din toba malaxorului ...........................37............... 75 durata minimă de întărire ....... 40................ 13 durabilitatea betonului.................... 131 dilatarea termică ...... 88 cristale aciculare .............................................. 142 Gradul de maturizare.................... 58 evaluarea gradului de maturizare .. 42 hidratarea cimentului..... 133 factorii de mediu ........ 94 controlul în timpul exploatării construcţiei 94 controlul preventiv .. 127 developant suspensie în apă .......... 37 histograma.... 36 Hidratarea cimentului. 94 controlul intermediar .. 134 durata optimă de amestecare a betonului........... 123 diagrama arbore... 128 durata de tratare.. de expunere şi mediu . 66....... 126 entiatea ...............BIBLIOGRAFIE GENERALĂ controlul final . 58 gradul de gelivitate...... 24 coroziunea biologică .............. 133 factori tehnologici . 97.......... 123................................. 43 criterii de clasificare ale cimenturilor........ 91 difuzie... 20 coroziunea electrochimică21 coroziunea oţelului ................. 85 durata de developare.... 75... 52 densitatea specifică....................... 127 developantul .. 106.............. 98 eforturile interne... 60 durata de amestecare a betonului . 42 cristalizarea sărurilor ........... 129 developanţii . 102 deflocularea ......... 21 coroziunea chimică........... 62......... 120 eficienţa controlului. 62 factori de compoziţie......... 61 efectele negative provocate de calitatea deficitară . 13 criterii de clasificare ale agregatelor..... 94 controlul statistic al calităţii .. 102..................... 92 efectul Skin . 63 gradul de impermeabilitate ....... 91 diagrama cauză-efect......... 53 densitatea aparentă ........ 133 determinarea rezistenţei la intindere a betonului . 75 dispersia fluxului magnetic ... 109 Deutsche Forschungsgemeinschaft ..................... 78 deformaţia betonului. 91 formulare de colectare a datelor .................... 93 controlul prin sondaj empiric ... 29 coroziunea specială..

.................... 42 începutul prizei .. 136 metoda prin şoc . 42 începutul prizei cimentului .. 134 metoda emisiei acustice 102.......................... 123 matricea ........... 105 metoda controlului nedistructiv folosind substanţe (lichide) penetrante...... 109 metode combinate .. 68 masa vitroasă ..... 137 metoda viteză de propagareradiometrică ................ 118 metoda rezonanţei magnetice nucleare................................. 102......... 121 microscopia electronică... 112 malaxoare .. 56 metoda Hellenică.................. 69.. 133 metoda determinării gradului de permeabilitate... 106 metoda bilei ............................ 41............... 118 metoda analizei spectrale a undelor de suprafaţă ...... 102............ 13 întindere axială ..................... 111 metoda tasării ................ 134 metoda fracturării interne a betonului ................ 106 metodele nedistructive electrice şi magnetice 117 metodele termice . 118 metoda carotajului sonic ................... 108 metoda capacitivă ...BIBLIOGRAFIE GENERALĂ ISO 9001 ............... 53 lucrările de pregătire a suprafeţelor a elementelor de examinat .... 136 metoda viteză de propagare ...99......... 102.... 99.. 108 metoda de duritate superficială.......... 54. 97 metode nedistructive de determinare a calităţii . 52............. 111 metoda gradului de hidratare .................. 31 maturizarea betonului .... 102.. 121...................atenuare a radiaţiilor gama....................... 98 metode nedistructive de control al calităţii betonului .................... 137 metoda viteză de propagare ..... 54.......amprentă ................ 35 material pulverulent..................... 138 metoda volumetrică cu presiune..... 100.......................... 121 metoda tipului sau vitezei de propagare .... 102 metodele mecanice ....... 32 materiale ceramice..... 136 metoda inducţiei magnetice .................................................... 104 metoda undelor de suprafaţă .... 109 metoda holografică. 133 metoda cu neutroni rapizi . 90 ISO 9003 .......... 100......indice de recul ............. 122 metoda termovizuală ............................. 124 M magnetică nucleară ........ 70 L lucrabilitatea betonului ...... 71 întindere din despicare.. 112 metoda de vibraţii proprii ...... 133 începutul de priză . 137 metoda viteză de propagare .. 134 metoda gravimetrică.. 56 metoda Windsor ...... 102 metoda neutronilor rapizi .... 99........... 81...... 112.. 112 metoda semidistructivă prin smulgere la suprafaţă 109 metoda smulgerii din profunzime... 121 metoda rezistenţei la penetrare..... 104 metoda radiografică................. 106 metode elastice cu impuls ultrasonic.... 137 metoda viteză de propagare . 82.... 137 metoda viteză de propagare . 117 metoda de amprentă . 122 metoda radiografică cu radiaţii infraroşii ...............................................................forţă de smulgere ........ 97 metode parţial distructive 98 metode semidistructive...... 70 întindere din încovoiere....... 112 metoda radiometrică cu radiaţii gama sau beta 117 metoda radiometrică cu radiaţii gama sau beta 112 metoda radioscopică.. 112............. 56 metoda volumetrică fără presiune. 69........................ 100...... 107 metoda de rezonanţă .............. 99. 117 metoda optică în spectru vizibil ......... 98 metodele de rezonanţă cu măsurarea frecvenţei proprii .................................... 66 îngheţ-dezgheţului ... 123 metoda convenţională......... 109 metoda rezistivă ........ 121... 102 metoda determinării gradului de carbonatare ....... 83 marca betonului .. 42 încercările de rezistenţa .. 137 metode de determinare a omogenităţii betonului 79 metode de duritate superficială. 102..... 69................................... 100... 106 metoda evaluării gradului efectiv de maturizare al betonului .atenuarea ultrasunetelor .................. 118 metoda nedistructivă de vibraţii proprii . 106 metoda undelor radio.... 53 metoda termografică în infraroşu.. 133 maturizării betonului .... 104 metode nedistructive ................. 91 îmbătrânirea betonului........... 138 149 ........................... 112 metoda curenţilor turbionari .......... 133 mecanisme ale coroziunii 29 mecanismul coroziunii carbonice ............................ 122 metoda radiografică folosind radiaţii X sau gama ........................... 123 materialelor metalice .................... 108 metoda de recul ..................... 117 metoda ruperii .......... 24 metoda absorbţiei microundelor . 90 ISO 9002 ...................

...... 44 S segregare ..... 124 procedeul curenţilor turbionari........................................................... 99 principalele proprietăţi ale betoanelor.................... 60................................... 34 Voellmy........... 44 silicatul bicalcic...... 46 penetrat ........... 120 procedeul mecanic de curăţare........ 91 pentru date numerice........... 126 V Verificarea calităţii lucrărilor de beton şi beton armat ......... 42 procedeele de pregătire a suprafeţei...................... 63 rezistenţa la îngheţ-dezgheţ a betonului........... 35 P particle density .... 123 R radiaţii electromagnetice 112 reacţia agregatelor cu cimentul .... 35 oxidul de magneziu ..... 141.... 123 produsele pentru îndepărtat excesul de penetrant. 72 rezistenţa mecanică ........ 67..... 71 rezistenţa la întindere centrică....... 54 segregarea exterioară.. 127 roci metamorfice ....... 41.......... 60 responsabilitatea producătorului....................... 62... 73........ 44 sfărmarea naturală a rocilor ..................................... 72 rezistenţa la îngheţ . 13 refractaritate ....... 41 priza rapidă........ 55 segregarea interioară ..................... 44 pietriş..... 68...... 43 T tendinţa de segregare.. 124 prese hidraulice ....... 90 pori .. 94 relaţia Darcy ................ 42 priză falsă ..... 123 produsul.............. 63 pregătirea suprafeţei ..................................... 134 priza falsă .... 44 planificarea .......... 124 procedeul chimic de curăţare. 42 tipuri de ciment ...... 44 roci sedimentare .............. 23 proprietatea................. 58............ 13 soluţiile acide .................. 59 porii capilari ............dezgheţ . 92 principalii parametrii care influenţează durata de maturizare ......... 117 proprietăţi ale cimentului 40 pulbere uscată......... 78 productivitate malaxoarelor ............ 56.................................35...... 81 U umezirea alternantă ................. 70... 41.................. 58.... 124 procedura.................................... 69 rezistenţa la rupere ......... 41.............. 109 volumul de aer oclus ...... 52 principalii factori care influenţează negativ calitatea ...... 36............. 57 piatră spartă şi nisip......... 42 priza normală.. 89 starea de conservare ......................... 58 sistemul de asigurare a calităţii ................ 91 procesul de amestecare a betonului ........ 46 timpul de priză ............ 23 viteza optimă de amestecare a betonului ........... 89 oxidul de calciu ......................... 44.............. 41 structura pietrei de ciment ....... 123 pentru date care nu sunt exprimate numeric ........ 34 regula celor 4N ..................................... 80 roci magmatice ............... 54 O Organizaţia Internaţională pentru Standardizare ........... 71 rezistenţa la întindere prin încovoiere... 70 principalele metode de control nedistructiv ...... 65 rezistenţa la întindere 69.............................. 133 substanţe penetrante 99..... 69 rezistenţa la întindere prin despic ......37............. 67 rezistenţa la şoc .......... 81 vitrificare.................................................. 59 porii sferici ........... 70 rezistenţa la întindere din încovoiere.......... 134 rezistenţa la compresiune 43.. 55 textura suprafeţei agregatului .... 43.............. 42 priza timpurie ...........BIBLIOGRAFIE GENERALĂ modalităţi de control...... 42 risc ............. 45 spiralei creşterii calităţii ..................... 13 sortarea agregatelor ......... 43....... 85 produse speciale pentru îndepărtat excesul de penetrant. 37......... 90 solicitările exterioare. 75 uscare ........ 59 pori de gel............. 93 monogranular ................ 91 permeabilitatea ................ 152 viteza de dezvoltare a fenomenelor de coroziune ........... 43. 62........ 72 mustire......................... 72 rezistenţa la uzură...................................... 123 substanţele penetrante .................................. 67 Rezistenţa la compresiune67 rezistenţa la forfecare .... 55 sfârşitul prizei cimentului 42 sfărmarea artificială a rocilor................... 54 150 ....... 55................................ 89 propagarea coroziunii. 39 toba cu plate .. 63 permeabilitatea unui beton ............ 88 standardizarea.. 59 porozitatea betonului . 97 rezistenţa betonului .. 63......................................... 35 silicatul tricalcic .......................... 69 rezistenţa la întindere din despicare .............................. 58....................................... 13 umflarea betonului ...................

G.J. Bratu P. Vol. Antrepenorul. Structure. V. 3. Structural models from nanometers to millimeters.. Măsurători termografice pentru controlul barajelor.. Cement International. June 2001. Cement and Concrete Research. Feng X. Part 1. 28-33. Hunedoara.P...W. Aprilie 1995. pag.. pag.J. Georgescu E. National Institute of Standards and Technology Gaithersburg. 32-34.. R. martie 2004. Rodan Gh. Meeks K..J.. Concrete Technology Today. 20. Gaynor R.. pag. Curing of high-performance concrete for strength: what is sufficient? Building and Fire Research Laboratory. Corley W. MD 20899-8611 USA. Construcţii Civile şi Industriale. pag... pag. Bentz D. 2001. MD 20899-8611 USA. Aprilie 2001. Bentz D. Chemical admixtures for concrete. Baroghel-Bouny V. NISTIR 5634. The effect of statistical fluctuation.. Structure. finite size error. 86-92 pp.P.. 64-65. Forsenic engineering moves forward. Garboczi E. 12. 1977. Davis A. SP 193-1. Vol.. no. Carino N. 4. Carino N. D. and digital resolution on the phase percolation and transport properties of the NIST cement hydration model... P. Antrepenorul. Ferraris C. Boian Fl.J. Brousseau R. No.. CBD. nr.E.. 14. 46-49. Dinu D.. Rodan P. Bentz D. 1995... No. 151 . 21... 1992. 3.. August 1995. Building and Fire Research Laboratory National Institute of Standards and Technology Gaithersburg. Fletcher J.. Predicting of cracking in reinforced concrete structures. Burg R. Necşoiu J.F. Rodan P. Sep-Oct. pag. May 1992.J. 10. Nicolae” din Densuş jid. Georgescu M. pag. Boian Fl.. Building and Fire Research Laboratory. Vol. 19. E. 2528. Materials and Structures. Non-Destructive Testing of Concrete. July 1998.. Alkali-Silica Reaction and High Performance Concrete.A. Rodan Gh. Georgescu M... 2000. Incertitudinea de măsurare. 2000. Instrumentistul Nr. Concrete mix and member design considerations. Termografia coşurilor de fum. 28. Dumitrescu G. G. No. NISTIR 6505. National Institute of Standards and Technology. 21. Building and Fire Research Laboratory National Institute of Standards and Technology Gaithersburg.. 18. Fiorato A.. Haecker C. Vlădeanu Al. 3. Construction Canada 34(3). Construction Canada.. pag. NISTIR 5742.P. J. 13. 1. Modeling drying shrinkage of cement paste and mortar. 7-11.W.P. Carino N. 7. To limit the effects of drying shrinkage. 10. 96-106. 2.... Neconformităţile echipamentelor tehnologice pentru procesarea materialelor de construcţii.. 11. 6. Antreprenorul. Franco R.. Rodan Gh. Garboczi E. Nondestructive testing to investigate corrosion status in concrete structures. W.J. 1501-1514.. 1999. Prediction of cement physical properties by virtual testing. Jennings H. 8.. Carino N. October 2001. 31. Civil Engineering... pag. National Council of Structural Engineers Associations... 17.. 2003. Iofcea D. 4-6.BIBLIOGRAFIE GENERALĂ BIBLIOGRAFIE GENERALĂ ARTICOLE 1. 9. Effects of Conditioning on Measured Compressive Strength of Concrete Cores. Cathodic Protection for Steel Reinforcement.. Utilizarea metodei termografice în infraroşu şa analizarea Bisericii “Sf.. 2/2000. Towards Industrialized Construction. Clifton J. Georgescu M. 50.. Burg R.. Curing of high-performance concrete: Phase I study. G. G. 30-33. Mladin Gh. 5. 71. Meeks K. MD 20899-8621 USA. November 2001. Misleading accuracy statements.M. Journal of performance of constructed facilities 1999. Quenard D.. 450-458. Şoimuşan V.J. Stutzman P. Feldmann R. Finn D. Elcometer Quality Today. 16. 15.

March 2003. pag. Ilinoiu G.. 23. 36. Construcţii Civile şi Industriale Anul IV.F. pag. S. Construcţii Civile şi Industriale Anul IV. Tehnică şi Tehnologie. pag. 25. 11-15. 27. 49-55. pag. Construcţii Civile şi Industriale Anul IV. 30-34. Ilinoiu G. 43-54. Junie 2002. no.. Criterii de realizare a conformităţii betoanelor. Nr. 391399. 42. 1. Nr. Aprilie 2004. Calitatea betoanelor. 45. 39 pag. 5-6. Anul IV. 41. pag. Mai 2002. decembrie. Martie 2003. 2003. Ilinoiu G. Construcţii Civile şi Industriale Anul IV. No. 31. Tehnică şi Tehnologie. Ilinoiu G.. Modelarea incertitudinilor de măsurare a calităţii betoanelor. ISSN 1454-928X (republicat). Asigurarea calităţii. 44 August 2003. 26. 2. Construcţii Civile şi Industriale Anul IV. 32.. 38-39. Nr. 38-40. Criterii de măsurare a conformităţii betoanelor. Placarea elementelor din beton armat cu ţesături din fibre de carbon. ISSN 14538423. pag. Construcţii Civile şi Industriale Anul IV. 3. Ilinoiu G. 12-14. 26. Construcţii Civile şi Industriale Anul IV. 18-24. Nr. pp.. 31-32. Nr.... Kelly P. 152 . Placarea elementelor structurale din beton armat folosind ţesături din fibre de carbon. 10-14. Ilinoiu G. 41 Mai 2003. Ilinoiu G. Revista Asociaţiei Inginerilor Constructori Proiectanţi Structuri. Voiculescu D. Ilinoiu G. Amestecarea mecanică a componenţilor betonului. Nr. 33 August 2002. Amestecarea mecanică a componenţilor betonului. 46 Octombrie 2003. Civil Engineering. Noi concepte in studiul si cercetarea maturităţii betonului. Under the microscope. Asigurarea si controlul calităţii lucrărilor de construcţii. 36-37. 28. 29. 51. pag. Nr. pag. Ilinoiu G. Ilinoiu G. Anul V. decembrie 2001.. Research Center of Petra Christian University. Construcţii Civile şi Industriale Anul IV.. Nr. pag. Feodor S. Caracteristici structurale si de compozite ale cimentului Portland. pag. Revista Asociaţiei Inginerilor Constructori Proiectanţi Structuri. 39. pag. 114-120. Construcţii Civile şi Industriale Anul IV. 30.. pag. pag. 71. Verificarea nedistructivă a calităţii lucrărilor de beton şi beton armat folosind procedeul radiografic cu raze gama. B. octombrie 2001. Studiu asupra Normativului NE 012-1999.. L. pag. Antreprenorul (2001).. March-April 2001. Gelivitatea betonului. ISSN 1410-9530. Buletin AICPS (2001). Michael L. Study on Code NE 012-99. 6-10. ISSN 14538423. Buletin AICPS. Ilinoiu G. no. Revista Asociaţiei Române a Antrepenorilor de Construcţii. Construcţii Civile şi Industriale Anul IV. Construcţii Civile şi Industriale Anul III. 3/2003. Durabilitatea betoanelor. 2003. Martie 2003. 16-21. Modelarea incertitudinilor de măsurare a calităţii betoanelor. 6. Mauro J. Anul III.. Testing hardened concrete using the maturity concept. 36. 30. Nr. 38. Nr. Vol.. 40 Aprilie 2003. Journal of Research of the National Institute of Standards and Technology.. 43. 106. 22-24 44. Concrete Mixing Methods and Concrete Mixers: State of the Art. Ferraris C. Vol.. Ilinoiu G. 37-43. Buletin AICPS (2001). Ilinoiu G. June 2001. ISSN 1454 – 928 X.BIBLIOGRAFIE GENERALĂ 22. Ilinoiu G. 14-20. Dimensi Teknik Sipil. Nr. 1. 64-65. 39. Permeabilitatea betonului. Ilinoiu G. Nr. 5. Nr. Ilinoiu G. Ilinoiu G. 2/2003. Indonesia. Verificarea calităţii betoanelor prin măsurare.. 33.. Ilinoiu G. Anul II. Nr. Ilinoiu G. Construcţii Civile şi Industriale Anul III. Quality of concrete.. 35. B. Budan C-tin. pag.. Nr. 16-22. pag. 18-21... Ilinoiu G.. 2. Nr. 20-22. Construcţii Civile şi Industriale. pag. AICPS. 38-40. 2003. Construcţii Civile şi Industriale. Ilinoiu G. Ilinoiu G. Voiculescu D. 37.... pag. pp. Optimizări parametrice ale criteriilor de conformitate a clasei de rezistenta a betoanelor.. 34. 48 Decembrie 2003. Abordarea conceptuala a lucrărilor de reparaţii si consolidări ale elementelor de construcţii. pag. 24. Nr. 40. 31. Nr.. Nr.. 24. Glenn R..

J.. Ghent. Feng X. 7.P.. Keen B. 8. Nr.. pag. Antreprenorul (2000). 53-63. 59... 32-34. 55. 14-16.J. Taylor P. Anul I. pag. 57. Vol. ACI Materials Journal. 501-534.-33. 52. NISTIR 6726. Haecker C. K+ and Na+ concentrations. Stutzman P. Reston. June 2003... 50. D. Structure. Phan L. Iunie 1999. pag. 1.6.. Mechanical properties of high-strength concrete at elevated temperatures. Betoane speciale I – Betoane polimerice. Teodorescu M. pag. Antreprenorul (2000). Effects of Test Conditions and Mixture Proportions on Behavior of High-Strength Concrete Exposed to High Temperatures. 8-9. 48. pag. 62. pag..A. 36-38. G. Estimating the electrical conductivity of cement paste pore solutions from OR-. Swenson E. T. Antreprenorul (2000). C.A. 58. Ilinoiu G.C.P. Sisteme de protecţie a elementelor de construcţii care utilizează materiale pe bază de polimeri.. 10 th International Congress on the Chemistry of Cement Proceedings. pag.. Mineral admixtures for concrete.o necesitate pentru România.J. T. 66. pag. 49... Antreprenorul (1999). April 2001. Structure. 3. 43-45.E. Volume 2.. 60. Teodorescu M. A time for chalange. 0. Bentz D. Bentz D. CBD-116.. pag. Snyder K. pag. Protecţia anticorozivă a armăturilor III – Controlul coroziunii. D.. Antrepenorul 4/2003. Washington. Budan C-tin. Protecţia anticorozivă a armăturilor I – Fenomenul de coroziune al armăturilor de oţel. 8. March 2001. Durability of concrete under winter conditions. Teodorescu M... Proceedings. pag. 14-16. 56. Betoane speciale III – Betoane de înaltă performanţă. Betoane preparate cu aditivi superplastifianţi. Utilizarea cimenturilor o chestiune de profesionalism.. 54-66. Antreprenorul Nr. No. Nr. Peter C. 43-45. 36-37. Betoane speciale II – Betoane armate cu fibre. Antreprenorul Nr. 7 (1999).BIBLIOGRAFIE GENERALĂ 46. 68. Process Technology of Cement Manufacturing. Antreprenorul (2000). Ilinoiu G. Aditivii superplastefianţi . Revista “Construcţii Civile şi Industriale”. 4. 153 . December –January 2002.. 2001.. Cement and Concrete Research. 5. 2.. Building and Fire Research Laboratory National Institute of Standards and Technology Gaithersburg. 2002... Phan L. Virginia. pag. Mason T. Chang. MD 20899-8611 USA. Budan C-tin.J. pp... . 26-29.. Ilinoiu G. Antreprenorul (2000). Carino N. 18 p. 54. Ilinoiu G. 33-36. Building and Fire Research Laboratory National Institute of Standards and Technology Gaithersburg.. Düsseldorf.. 2003. pag 26-27. Concrete conformity: A study of ENV 206 and NBN B15. Nr. Ilinoiu G. Snyder K. Antreprenorul (2000). Nr. Germany. Feng X. Antrepenorul 3/2003. Ammar C. Teodorescu M. pag. Teodorescu M. 3. September 23-27... 20. Ilinoiu G. 51. Carino N. June 1997. 61. MD 20899-8611 USA.. 53. Ilinoiu G. American Society of Civil Engineers. 39-41. Sweden. 67.E. COMUNICĂRI ŞTIINŢIFICE 65. Hydration of Portland Cement: The Effects of Curing Conditions. 37-38. Ilinoiu G. Nr. Teodorescu M. May 21-23. Teodorescu M... Carino N. Stutzman P.. Ilinoiu G. 2001. The impact-echo method: an overview.. 5 (1998). 63. Teodorescu M. Pregătirea suprafeţei suport a elementelor din beton pentru reparaţii. Teodorescu M. Ilinoiu G. Protecţia anticorozivă a armăturilor II – Sisteme de protecţie contra coroziunii.P. Teodorescu M. Nr.. Nr. pag. Proceedings of the 2001 Structures Congress & Exposition. pag. Proceeding of the Second International RILEM/CEB Symposium. Ilinoiu G. 6-7. Utilizarea cimenturilor in construcţii o chestiune de profesionalism (II). Teodorescu M.. Prediction of Cement Physical Properties by Virtual Testing.. 47. 1991. Editor. Nr. Teodorescu M. Structural Inspections. pag... Nr. Fifth International VDZ Congress. 64. Verificări efectuate de către executant în cadrul controlului calităţii betoanelor. 99-M8. Veitas R. Antreprenorul (2000). Teodorescu M. 793-798...

Vol. Aspecte Privind Amestecarea Mecanică a Componenţilor Betonului. 85. Dimensi Teknik Sipil. Studiu asupra Normativului C 16-1984 privind realizarea pe timp friguros a lucrărilor de construcţii. F.. Al XIV-lea Congres Naţional AICPS. 77. Chişinău. Orlando.. Studiu asupra Normativului NE 012-1999. 14 Mai 2004. pag. F. 3. Symposium on the Application of Geophysics to Engineering and Environmental Problems (SAGEEP).. Ultrasonic crosshole and crossmedium tomography for the detection of defects in structural concrete. 2001. 154 . D. Bucureşti. Ilinoiu G. Ilinoiu G. 103. Calulul impreciziei de măsurarepentru procedeele mecano-tehnologice de verificare. Number 2. 260-265. Frenz H.D. Carino N. pag. Ilinoiu G. Dawod A. 24-26 Mai 2000. ISSN 1410-9530. 82.S. 14. Research Center of Petra Christian University. ISSN 1454-928X. Sala Palatului. Ilinoiu G. no. Aouad. Nr. 8-12. 79.. Peter C. 14 Mai 2004..Olson. Bucureşti. Olson. Uncertainty Analysis for Angle Calibrations Using Circle Closure. 87. 2003. Dimensi Teknik Sipil.. Sala Palatului.. D. ISSN 1454-928X. 73. 74. Deteriorarea prin îngheţ-dezgheţ a betoanelor . Reston. Ilinoiu G. Acoustic tomography for QNDE of structural concrete.. 114-120.J. D. 71. 2001.Fenomene Specifice şi Principalii Factori care contribuie la îmbunătăţirea comportării pe timp friguros. Journal of Research of the National Institute of Standards and Technology...D. Vol. 1995. March–April. September 2001.. Lew H. 1995. M.BIBLIOGRAFIE GENERALĂ 69. Vol. Jan. SELC XV Piatra Neamţ Octombrie 2003. 80. L. Decision making modeling of concrete requirements. March 2003. pag. Research Center of Petra Christian University. Indonesia. H. pp. Quantitative Nondestructive Evaluation (QNDE) Proceedings. High speed ultrasonic tomography for the detection of flaws in concrete members... Olson. 76. Nr. Florida. Virginia. Permeabilitatea betonului .. 2. Vol. Ilinoiu G.. 14 Mai 2004. Procedee de verificare a calităţii betonului prin măsurare. Ilinoiu G. 103. Decision making modeling of concrete requirements. Quality of Concrete.. Function of control standard in optimized mix design of concrete. Number 6 November– December 1997. Jalinoos. May 21-23. 84.-Feb 1998. 105112. Bulletin AICPS (2001).. 85-91. September 2001. 37-43. Journal of Research of the National Institute of Standards and Technology.. Doiron T. 75. Stoup J. Bucureşti. pag. 70.. no. Journal of research of the National Institute of Standards and Technology. A. Metrological timelines in tracebility. Varianta a-3-a. Sala Palatului. Uncertainty and Dimensional Calibrations. NSF. Concrete maturity index determination. Bucureşti.. Comunicare ştiinţifică. Indonesia. no. Buletin AICPS (2001). no. Washington.. Ghent. Jalinoos. Jalinoos. D.. 86. Dimensi Teknik Sipil. Proceeding of the Second International RILEM/CEB Symposium. 141 (1998). 1. Nr. Proceedings of the 2001 Structures Congress & Exposition. pag. Al XIV-lea Congres Naţional AICPS. Calitatea betoanelor. L. Ehrlich C. Ilinoiu G. ISSN 1410-9530. 2. Ilinoiu G. Study on Code NE 012-1999. Testing hardened concrete using the maturity concept. 2. Sala Palatului.. Vol. The maturity method: from theory to application. American Society of Civil Engineers. Budan C-tin. 164-170. 5. Research Center of Petra Christian University. L. Ilinoiu G. Ilinoiu G. Nr. 3. 83. 1. Al XIV-lea Congres Naţional AICPS. Volume 102. 4/2003 – 1/2004.. ISSN 1454-928X. Tyler... F. F. Estler W. 72.. Editor. M. Iowa State University. 1994. Facultatea Gelsenkirchen.Ştiinţifică Jubiliară -Tehnologii Moderne în Construcţii. 88. Aouad. and Balch. 19 p. Conferinţa Tehnico . Potorac B..C.M. Rasberry S. Republica Moldova. 81. ACI conference. ISSN 1454-928X. Guner A.Fenomene Specifice şi Optimizarea Proiectării Tehnologice a Compoziţiei Betonului. 78. 1991. 3. 14 Mai 2004. Chang. 4/2003 – 1/2004. Indonesia. pp. F. Al XV-lea Congres Naţional AICPS..

. Proceedings of Second International RILEM/CEB Symposium.D. Proceedings. 95. Vol.. Grimaldi G. Îndrumător pentru calculul şi alcătuirea elementelor structurale de beton armat. Basic Concepts for conformity control of concrete. Proceedings. T.Ştiinţifică Jubiliară.. Concrete no uniformity. S. manifested in control. Journal of Research of the National Institute of Standards and Technology. 100. September 8-10. 439-448. 114-116. pag.-Oct. E &FN SPON. Postelnicu T. Olson. Lange D... Quality control of concrete structures. 97. 6. 2003... 89-99 pp. Kovler K. 92. Wojcik G. Use of a combined acoustic impact echo and crossmedium tomography methods for defect characterization in Concrete civil structures. Phillips S. L. Fronsdorff G. Quality Control of Concrete Structures. Y. 247-250.. pag. Contributions of NIST/NBS Researchers to the Crystallography of Construction Materials. 2003. August 10-14. Structural Faults and Repair Conference. No. Journal of Quality Technology. Copper Mountain... 106.. Nr. Nov-Dec. Estler W.... 5. 93. Eberhardt K. Tsukuba. F. pag. Editura Tehnică. 1993. Agent R. London University. R. Bentz D.. Proceedings of the 4 th Materials Engineering Conference.. 1996. 1992. pag. Nelson L. 96. Philips D. Stutzman P. Martys N. University of Dundee. CO. S. Leschinsky A.D. Vol. Ghent 1991. 1997. 2. 1998. Steven. CĂRŢI 107. Lura P. Engineering Conferences International. 577-585. 1995.. Shengli N. pag. Facultatea de Construcţii. 491-500. Taerwe L. 367-376.. Calculation of measurement uncertainty using prior information. 99. 8-12 August 2000. The Influence of the Atmosphere on Curing Concrete Temperatures and Maturity. Conferinţa Tehnico . 94. Proceedings of the second international workshop on EGS. 1051-1061. Proceedings of the second international RILEM / CEB symposium. 10-14. Symposium IABSE San Francisco. 2003. 1995. 98. Jun Z. Ghent June 12-14. Journal of Research of the National Institute of Standards and Technology. Sack. Keith..BIBLIOGRAFIE GENERALĂ 89. Copper Mountain. Cambridge. CO. 101.. 1999. Sorption of water in mortasr and concrete. Valeriu L..F. Nov. August 10-14. 90. Mai 2000. Cluj-Napoca România. Sept. Advances in Cement and Concrete. what and how?. Nov-Dec. Forecasting the condition of a reinforced concrete structure under corrosion. 91. A. Journal of research of the National Institute of Standards and Technology. Proceedings of the Second International RILEM/CEB Syposium. 103.. Volume 102. Methods of treatment for concrete substrate preparation.. 6. Simon M.. M. Ghent. Vol. pag. Dumitrescu D. Concrete Durability and Repair Technology Conference. 1991. 103.. 491-500 pp. Engineering Conferences International. 106. Proceedings International Symposium 15-16 Oct. Vol. . 155 . Japan. 104. 105. Ferraris C. 102. Jalinoos. Bentur A. 1. Analiza procesului de amestecare în malaxoare. Scotland UK. Universitatea Tehnică a Moldovei. Tehnologii moderne în construcţii. Measurement of Water Transport from Saturated Pumice Aggregates to Hardening Cement Paste.. No... Liuxing H. 1995. 367-374. Advances in Cement and Concrete. Washington DC. Teodoru G.S... 17. Kauw V.. Eberhadt R. Great Britain. Proceedings. Non-destructive testing in the quality control of buildings: Why. Quality control of concrete structures. Levenson M. Trelea A. Breugel K. Proceeding of the Second International RILEM/CEB Symposium. No. Raharinaivo A. Werner M. Snyder K. 2001..P. Advances in Concrete Mixture Optimization. Materials for the New Millennium Conference. pp.. 1991.A. Chişinău. Mathematics modeling of the concrete thermal regime. 2003. Guidelines for Expressing the Uncertainty of Measurement Results Containing Uncorrected Bias.. 1211-1216. EGS4 Simulation of Compton Scattering for Nondestructive Testing. Symposium IABSE San Francisco. Interpreting Shewhart Charts..

1977. 1999. 138.C. Pearson Education Ltd. Timişoara.. Materiale de construcţie. Editura UTCB.A. Dumitrescu G. Vescan V. Hutte.. 131. Nondestructive Test Methods.. Timişoara.. 2004. Principles and Practices of Heavy Construction. Carino N. 1989. Ilinoiu G. M.. 137. Forster G. Redactarea I. Florea N. 124. Ed. 1998. Editura Orizonturi Universitare. 109. 2004. Rezistenţele şi deformaţiile betonului. 1977. 1998. Epure L. 1994. Gould F. Materiale de construcţie.. Editura UTCB. Buchaman I.. 127. Mîrşu O. Tehnologia lucrărilor de construcţii. Iunie 1998. Proceduri privind asigurarea calităţii lucrărilor pentru prepararea. Department of Highways. Axinia P. 1981. 2002. Popa E. Construction Project Engineering. 1995.. 623-678. Tehnologii moderne.BIBLIOGRAFIE GENERALĂ 108. Avram C.. Andres C. UTCB. Building site works.. Ed. 129. COCC S. Bucureşti. Analize de calitate şi performanţă. Teză de doctorat. Levai St. Commonwealth of Kentucky Transportation Cabinet. 1971.. Buchaman I. Petrescu M.. 110. Iacobescu A. 118. Alexis J. 1988.. Longman Scientific and Technical. USA. 144. 156 . Pearson Education Ltd. ACI SP 144-30. 132. pag. Asachi Iaşi. Ingineria proceselor de construcţie.. COCC S. 133. Serbescu C. COCC. L. Editura Gh. Editura Tehnică.. substructure and plant. Mehta. COCC. Încercarea construcţiilor.. transportul şi punerea în operă a betoanelor. Fizică. 141.. E. Metoda Taguchi. 112. E... Editura Academiei Fortelor Terestre.. Editura Tehnica 1986. Chudley R. 135. Timişoara. Moga A. Editura ConsPress Bucureşti. Filimon I. 1988. Dalban C. 126. K. Editura Institutului Politehnic Cluj-Napoca. 140. Tehnologia Materialelor. Principles and practices of commercial construction... Boca Raton. Editura Tehnică. COCC. Construcţii cu structură metalică. Carino N. Construction project management.. 123. Dima S... 1999. Tudor A.. Giuşcă N. Cartea fierarului betonist. Advanced Construction Technology. Bucureşti. Ilinoiu G.. 2000. Ilinoiu G.C. Fulletron R. 139. Editura S.. 111. Editor 19/1-68 pp. Chudley R. 115. Tudor C. 1998. Editura Tehnică. Oxford University Press. 117. Aplicarea conceptului de calitate la realizarea lucrărilor de zidărie.. Editura Tehnică. Ghidul şi programul de calcul cadru al responsabilului cu urmărirea în exploatare a construcţiilor. 128.J. 1997. Nawy. 1996. Materials Technology. Precast/Prestressed Concrete Manual.. Ilinoiu G. Fl. 134. Concrete Technology Past present and Future. Concrete Construction Engineering Handbook. C. K. Făcăoaru I.. Carare T.. Level 1.. 125. Crăciunescu L. Contribuţii la implementarea unor tehnologii şi procedee tehnologie moderne pentru protecţia şi consolidare elementelor de construcţii. Ghibu M. Jebelean E.. Metodologie pentru asigurarea cerinţelor de calitate ale construcţiilor pe durata derulării lucrărilor de construcţii. 136. Editura Orizonturi Universitare.J.. 1988. Bălan S. 2003. Editura Tehnică. mortarelor şi betoanelor. Tertea I.. Construction Engineering.. Editura ConsPress Bucureşti. 113. The housing concrete handbook. 145. Mitchell’s Building Series. Gheorghiu N... Manualul Inginerului: Fundamente. Editura ICB. Andres C. Betoane de ultra înaltă performanţă.. CRC Press... 119. ICECON.C. 1984. Longman Scientific and Technical.. Building organization and procedures. Prentice Hall. Ghid pentru programarea controlului calităţii executării lucrărilor pe şantier. Beton armat. Editura Orizonturi Universitare. 114.. 142. 143. Editura S...A... Dean Y. American Concrete Institute.. Tehnică. Bucureşti. Detroit. Suman R. 2000. P. Badea C.. beton şi beton armat.A. Râmniceanu V. Prentice Hall. 1997. COCC S.. Joyce N. USA. Division of Materials Frankfort Kentucky.. pag. Asigurarea calităţii în construcţii. 7-17.. Chesaru E. 1999.. Lucrări practice. 121.. 1965. Construction Technology. Dobre R. 1997. Smith R. Iureş L. 116. Iunie 1998. Referat de doctorat. Nondestructiv testing of concrete: History and Challenges. Editura Impuls. Arcan M. 2003.. Chimie şi materiale de construcţii pentru instalaţii. Pearson Prentice Hall. Chapter 19. 1999. Controlul calităţii linaţilor. 2000. Otel A. 2002. 120. UTCB. England. 1980. MI. Editura Style. Editura ICB. Crăciunescu L.. 2003. 146.. 122. 2003. Avram C. Domşa J. Popa E. Cement & Concrete Association of Australia. 130.. Editura S. Bob C. Cadar I. 1999.

Bucureşti. Otel A. 1998.. 632-634. betonului şi materialelor componente. 8. Mihai Al. Construcţia drumurilor. 2002..S. Peştişanu C. Carino N.E. Editura Tehnică. Tehnologia lucrărilor de construcţii. Nunnally S. Opriş S. Etapele Calităţi: Demersuri şi Instrumente. pag. 164. 1. 173. 159.... UTCB. Gheorghiu N. 156. Neagu G. Editura Didactică şi Pedagogică. Editura Tehnică.. Struble L. Editura Tehnică. Editura Tehnică 1986.... Bucureşti. L. 163. Tsicura A. pag. Bucureşti. Metode probabilistice în calculul construcţiilor.. S.. Ispas T.22. Petrography of Cementitous Materials.W. Voiculescu M. Construction Principles. 1997. 1-15. Popa R. Editura Tehnică Bucureşti..B. 180. M.E. vol..BIBLIOGRAFIE GENERALĂ 147. 179.. Epoxy impregnation of hardened cement for microstructural characterization.. Chesaru E. Popaescu A. Editura Tehnică. Mecanizare – Acţiuni noi pentru asigurarea calităţii lucrărilor de beton. Popescu V. Bucureşti 1982. Încercările mortarului.. O nouă orientare în managementul calităţii: Şapte instrumente noi. Suman R... NISTIR 6295.. 1986. 1961. Special report for CIB '89... Costescu I. in ASTM STP 1215. Janes M. Canada. Ştefănescu F.. 177. Prepararea betonului.. Editura Fundaţiei România de Mâine.. John Wiley & Sons Inc.. 166.. National Research Council. Perigord M. Simmons H. 1999. 148. eds. Ivanov I. 2001.G.. 2000 154. Journal of Materials Science Letters.. 1995.. Neville A. Construcţii. Editura Tehnică.. Căpăţâţână Al. 1996. Proprietăţile betonului. Ilinoiu G... 120-138. Pop S.. Popa R. 151.F. Simion Al. Lexicon de materiale tehnologice pentru industrie şi construcţii. 1987. Ştefănescu . Trends in building construction techniques worldwide. 170. 165. 155. Ministerul Construcţiilor Industriale. Curing of High-Performance Concrete: Report of the State-of-the-Art. 181. 1984. Betoane de înaltă performanţă. Teodorescu M. Ionescu I. Vierescu R. Pătărniche N. 169.. DeHayes and D.a. 1989. 2004. 150. Editura Tehnică. Materiale de construcţie. Editura UTCB. Darie M. Popescu P. pp. Oara C.. Lungu D.. Studies and Documentation (CIB). Degradarea construcţiilor. Teodorescu M. Editura Tehnică. March 1999.. 157 . 1988.. Editura Didactică şi Pedagogică. Calitatea şi siguranţa construcţiilor. Ghiocel D. 2003. Editura Tehnică 1983.W. Gryna F. 2002. Vol.. Tehnologii moderne în construcţii. Editura UTCB.. 152. pp. Juran J. The development of DART (Deck assesmsnt by radar and thermography. pag. pp. M. 1984. 1988. Popa E. Materiale compozite. Editura McGraw-Hill Inc. 1964. 157. Ispas T. 260-272. Mitonneanu H. U.. 168.. Report ME 85-03... s. of Commerce. Holt F.. McGraw-Hill.. Editura ICB. 172. Quality planning and analysis. Meeks K. Editura Tehnică. Protecţiile anticorozive în construcţiile industriale şi civile. 167. 171. Suman R. Compoziţia betonului. Tehnologii moderne in construcţii. Dept. Execuţia lucrărilor de construcţii. 1997. 187-215.. Editura Fundaţiei România de Mâine.. Nedelcu N. Ionescu I. 178. Concrete engineering handbook.. 1994. Materiale de construcţie.. 174. La Londe W. 149. Manualul Inginerului din Industria Cimentului.. 158. Belc Fl. Editura Tehnică. 160. 1993. Stutzman P. Editura Tehnică... 153. Applications of scanning electron microscopy in cement and concrete petrography.. Editura Tehnica. 1995.. Bucureşti. 1989. Stutzman P. Nonconventional Concrete Technologies. 83-87.S. Manning D. Tehnologia lucrărilor de construcţii. Proprietăţile şi tehnologia betoanelor. Bucureşti. 175.. International Council for Building Research. 1997. 1997. 176. Bucureşti. 1997. Suman R. 161.Goanga A. Editura Tehnică. Editura Tehnică.. Experimentarea şi monitorizarea structurilor din beton armat. 377-402. 162. Construction methods and management. New York 1993. Stark. Ghibu M. pag. Ghibu M. Pearson Prentice Hall. 62-87. Materials and Methods. Lucaci Gh... Popescu P. Ontario Ministry of Transport and Communications.J. Steopoe Al.

186. 2002. 261/1994 . DET NORSKE VERITAS. Ilinoiu G. Fişe tehnice.. Humboldt Co. HG Nr. 399/1995 pentru aprobarea Regulamentului privind Elaborarea Reglementărilor tehnice în Construcţii pentru Componentele Sistemului Calităţii. Fişe tehnice. Longman 1996. 1997. Fişe tehnice. Proiectarea compoziţiei betoanelor cu densitate normală.Regulament pentru recepţia lucrărilor de construcţii şi a instalaţiilor aferente. 2004.a. Anglia. HG Nr. 131/1995. Budan C. Anglia. Volumetric mixer standards of the volumetric mixer manufacturer bureau. Fişe tehnice. FIŞE TEHNICE 193. 204. 188. 207. Shah S. 1998. Illinois. Anglia. Of.. Durabilitatea Betonului. 273/1994 . Ilinoiu G.. M.. 2004 CHUM. USA. 1997. Zamfirescu D. Gradul de maturizare al betonului. Evanston. Teodorescu M. 595/1997 pentru completarea Regulamentului privind Elaborarea Reglementărilor tehnice în Construcţii pentru Componentele Sistemului Calităţii. 1979. UTCB. 203. Suedia. Elveţia. Elba-Werk. 2001. HG Nr. 2001..Regulament privind controlul de stat al calităţii în construcţii. WINGET. Proqec. Israel. Editura Dacia. 184. 2004 Controls Ltd. LEGI 206.Regulament privind elaborarea reglementărilor tehnice în construcţii pentru componentele sistemului calităţii. HG Nr. 213. 2000. 193/1994.. Regulament privind Conducerea şi Asigurarea Calităţii în Construcţii. 210.. Teoreanu I. Tertea I.. HG Nr. Tehnologia lucrărilor de întreţinere. Budan C-tin. 211. Vol.. HG Nr. 185. Voigt Th. Fişe tehnice. M. Verificarea calităţii construcţiilor de beton armat şi beton precomprimat... 200.. Fişe tehnice. SUA.Of. Teodorescu M. 766/1997 pentru aprobarea unor regulamente privind calitatea în construcţii. USA. 2004. ş.. 196. 208. 158 . HG Nr. Tsicura A. Popa R. Tomografia de Hormigon Armado S.. intervenţii în timp şi postutilizarea construcţiilor. Inc. Fişe tehnice. 2004.. Oneţ T. Durabilitatea betonului armat. 209.Regulament privind urmărirea comportării construcţiilor în exploatare. Teodorescu M.Regulament privind conducerea şi asigurarea calităţii în construcţii. Italia. Fişe tehnice. Northwestern University. Cluj-Napoca. Fişe tehnice. 195. Regulament privind Activitatea de metrologie în Construcţii. 205. Teodorescu. 2002. 2003 190. Editura Tehnică. Barnagan & Associates. 2003. 2004.A.. Anglia. Tehnologia construcţiilor. Nicolescu L. Yvonne D. Postelnicu T. Ilinoiu G. 214. Flexcrete. 1. British Institute of NDT. 2003. Mitchell’s Materials Technology. 595/1997 pentru completarea Regulamentului privind Elaborarea Reglementărilor tehnice în Construcţii pentru Componentele Sistemului Calităţii. 2001. 766/1997 . Trelea A. reparaţii şi consolidări. Editura UTCB. ConsPress Bucureşti.. 202.. 192. 2002. 272/1994 . 201. 199.. 1982. HG Nr. 198. 2003. 189. 212. HG Nr. Cluj. Fişe tehnice. Argentina. 194. Elcometer Instruments Ltd. Îndrumător pentru examenul de licenţa la disciplina “Tehnologia lucrărilor de construcţii” UTCB. 187. Fişe tehnice.. 183. 197. 1996. Center for Advanced Cement-Based Materials.. NDT of Early Age Concrete with an Ultrasonic Wave Reflection Technique..BIBLIOGRAFIE GENERALĂ 182. Anglia. Ed... James Instruments Inc. Moldovan V. 191. Matrix Rom Bucureşti. Fişe tehnice. SUA. Editura Dacia. Germania. M. 399/1995 .

237. 223. 241. 766/1997 pentru aprobarea unor reglementări privind calitatea în construcţii.BIBLIOGRAFIE GENERALĂ 215. 1998. 50/1991. STAS 10107/0-90. Farmington Hills. Instrucţiuni tehnice pentru încercarea betonului cu ajutorul carotelor. Asian Concrete Model Code. 226. CECW-EI. Concrete Performance. 227. 232. 228. Part 2. Part II – Materials and Construction. NE 013-2002. Draft of ENV 206. ISO GUIDE 34: 1996: Quality System Guidelines for the Production of Reference Materials. 244.2R. elemente de construcţii şi produse destinate construcţiilor de a efectua încercări şi analize numai în laboratoare autorizate. 2001. privind Autorizarea Executării Construcţiilor. Placing and Compliance Criteria. Legea Nr. GP 035-1998. 217. Guide of Concrete 309R-96 ACI Manual of Concrete Practice 1998. In-Place Methods for Estimate Concrete Strength. NIST GCR 97-715. 239. placing and compliance criteria. Legea Nr. ACI228. ACI 228. Nondestructive Test Methods for Evaluation of Concrete in Structures. Concrete performance. American Concrete Institute. 221. execuţie şi exploatare (urmărire şi intervenţii) privind protecţia împotriva coroziunii a construcţiilor de oţel. 245. European Committee for Standardization. HG Nr. HG Nr. 877/1999 privind obligativitatea furnizorilor de materiale. SR ISO 8423+C1/1997. Cor. MI. 242. 1995. production. 5th Draft 10/94. Sequential sampling plans for inspection by variables for percent nonconforming (known standard deviation) and with the incorporation of Technical Corrigendum 1.Structural Design of Precast and Prestressed Concrete for Offsite Prefabricated Construction of Hydraulic Structures. Curing of High Performance Concrete: Annotated Bibliography. Legea Nr. Asigurarea cerinţelor de calitate a construcţiilor printr-o mentenanţă eficientă a maşinilor de construcţii. 159 . HG Nr. Annual Report 2002. C 16-84. Calculul si alcătuirea elementelor structurale din beton. Production. Cod de practică pentru executarea lucrărilor din beton. 233. EC 1110-2-6052. ACI Committee Report. Engineering and Design . 10/1995 privind Calitatea în Construcţii. 137/1995 privind Protecţia Mediului înconjurător. republicata in 1997. Legea Nr. 964/1998 privind aprobarea clasificaţiei şi a duratei normale de funcţionare a mijloacelor fixe. Curing Concrete . HG Nr. C 30-72. Instrucţiuni tehnice pentru încercarea betonului prin metode nedistuctive. 1:1993. 229. American Concrete Institute. 2001. 216. NE 012-1999. 219. Level 1. 243. C 54-81. 218.State-of-the-Art. NE 003-97. beton armat si beton precomprimat. Normativ pentru realizarea pe timp friguros a lucrărilor de construcţii şi a instalaţiilor aferente. MI. Instrucţiuni tehnice pentru încercarea betonului cu sclerometrul Schmidt tip N. C 26-85. 90/1996 privind Protecţia Muncii. The Virtual Cement and Concrete Testing Laboratory Consortium. 231. 90/1996 privind protecţia muncii. 225. 1990. Ghid de proiectare. 238. ACI Committee Report 308. (Partea 1 – Beton şi beton armat). Practice code for the execution of prefabricated elements. 1046/1996 privind înfiinţarea şi organizarea Comisiei Naţionale de Atestare a Maşinilor şi Echipamentelor Tehnologice de Construcţii. Farmington Hills. 240. 230.1R. 234. NISTIR 6962. Euro-International Committee for Concrete-International Federation for Prestressing (CEB-FIP) The CEB-FIP Model Code 1990. 235. 236. Legea Nr. 220. ACTE NORMATIVE ŞI REGLEMENTĂRI TEHNICE 224. beton armat şi beton precomprimat. ENV 206. 222.

Determinarea densităţii aparente. 1-2 / 1986. Examinarea radiografică a materialelor metalice. Instrucţiuni tehnice pentru folosirea radiografiei la determinarea defectelor din elementele de beton armat. STAS 790-84. 276. Instrucţiuni tehnice pentru controlul calităţii betonului la construcţii îngropate. Betoane de ciment. Nondestructive testing of concrete with ultrasonic PulseEcho. 270. STAS 2833-80. C 111-70. Instrucţiuni tehnice privind încercarea în situ prin încărcări statice. Ghid pentru inspectarea şi diagnosticarea privind durabilitatea construcţiilor din beton armat şi beton precomprimat. a conţinutului de agregate fine şi a începutului de priză. BC 8-1994 261. Determinarea contracţiei axiale a betonului întărit. 266. 160 . Încercări pe betonul întărit. Determinarea densităţii. U 9/1996. 249. STAS 1275-88. Classification. 253. STAS 4606-80.BIBLIOGRAFIE GENERALĂ 246. 275. C 117-70. STAS 3519-78. STAS 2414-91. 267. Norme privind cuprinsul şi modul de întocmire. 262.10. Încercări pe betoane. compactităţii şi porozităţii betonului întărit. 1991. 269. Încercări pe betonului proaspăt. 263. Normativ pentru verificarea calităţii şi recepţia lucrărilor de construcţii şi instalaţii. Construcţii din beton. STAS 1759-88. SR ISO 3951/1998: “Proceduri şi Tabele de Eşantionare pentru Inspecţia prin Măsurare pentru Procent de Neconformităţi”. Instrucţiuni tehnice pentru folosirea radiografiei la determinarea defectelor din elementele de beton armat. 271. 257. 256. Verificarea reacţiei alcalii agregat. Cement concretes. Apă pentru betoane şi mortare. Agregate naturale grele pentru mortare şi betoane cu lianţi minerali. Încercări pe betoane. Tipul şi frecvenţa verificărilor calităţii materialelor şi a betoanelor destinate executării lucrărilor de construcţii. 250. Încercări nedistructive ale betonului. 247. 252. Instrucţiuni tehnice privind folosirea metodei semidistructive prin smulgere de pe suprafaţa de determinarea rezistenţei betonului în lucrare. C 167-77. STAS 5440-1970.85. Determinarea conţinutului de aer oclus. C 200-81. 258. Încercări pe betoane. Condiţii tehnice generale de calitate. STAS 4606-1980. a construcţiilor civile şi industriale. 268. 251. C 231-89. Normativ privind asigurarea cerinţelor de calitate a construcţiilor printr-o mentenanţă eficientă a maşinilor şi utilajelor de construcţii. Verificarea impermeabilităţii la apă. 277. Determinarea rezistenţelor mecanice. REMR Technical note CS-ES-1. 274. Testing method. Agregate naturale grele pentru betoane şi mortare cu lianţi minerali. Îndrumător pentru diagnosticarea stării de degradare şi metode de remediere şi protecţie anticorozivă a elementelor din beton armat degradate prin coroziune în medii agresive pe bază de clor. C 205-81. C 214-83. C 222-85. C 244-93. STAS 6652/82. Încercări pe betoane. Determinarea rezistenţei la îngheţ-dezgheţ. 255. conform STAS 1336-80. completare şi păstrare a cărţii tehnice a construcţiilor. STAS 6606/86. Îndrumător pentru utilizarea dispozitivului FINT 2. a lucrabilităţii. C 129-71. Instrucţiuni tehnice privind utilizarea metodelor acustice prin şoc la controlul calităţii elementelor prefabricate. PC-1/1990. 265. 273. 254. 278. Încercări pe betoane. Instrucţiuni tehnice pentru determinarea rezistenţei betonului prin metoda nedistructivă combinată. Încercări pe betoane. Bul. 272. 248. C 236-91. 260. 259. Agregate minerale uşoare. C 56 . constr. Determinarea rezistenţei betonului din lucrare prin smulgere din profunzime. STAS 5479-88. Natural heavy weight aggregate for concrete and mortars with mineral binding material. Metode de încercare. nr. STAS 3622-86. prin metoda carotajului sonic. STAS 1799-88. STAS 2386-1979. STAS 3518-89. 264. Defectoscopie cu radiaţii penetrante. STAS 1667-76.

STAS 9602-90. 161 . Waterproofing additive cement mortars. Physical tests. SR 227/2-98. 286. Methods of testing cement. Sequential sampling plans for inspection by variables for percent nonconforming (known standard deviation) and with the incorporation of Technical Corrigendum 1. SR ISO 8258/1998. 283. Producţie. 305. Partea 3. White Portland Cement. Defectoscopie cu pulberi magnetice. Determination of grinding fineness. Chemical analysis of cement. STAS 10137-1987. SR 667-2001. Examinări nedistructive. 1:1993. SR EN 45013:1992. SR ISO 9001/1997: “Model pentru Asigurarea Calităţii în Proiectare. Mixed plasticized additive for concretes. Quantity determination of constituents. STAS 10214-1984. STAS 8625-90. SR ISO 9002/1995. IV and V. 310. Cements. SR EN 196:6-94. Cor. Defectoscopie ultrasonică. Methods of testing cement. SR 388-95. SR EN 571-1:1999. SR ISO 8423+C1/1997. Cements. SR EN 583-2:2001. Reference Concrete. STAS 9552-1974. SR EN 583-1:2001. Cements. 312. Ghid General şi Introducere. Setting time determination. Examinări cu lichide penetrante. Examinări nedistructive. Partea 4. 315. Model pentru Asigurarea Calităţii în Producţie. SR 227/5. SR EN 196:1-95. STAS 8619-1988. SR ISO 9003/1995. SR ISO 8258/1998. Examinarea pentru detectarea discontinuităţilor perpendiculare pe suprafaţă. Usual composite cements. 303. 285. Determination of grinding fineness. Partea 1. 304. Defectoscopie cu pulberi penetrante. SR ISO 7966/1999. 299. SR EN 196-2. 317. Dezvoltare.96. 307. STAS 8539-1991. Concrete. SR 6232-96. SR ISO 3951/98. Physical tests.BIBLIOGRAFIE GENERALĂ 279. Examinarea cu ultrasunete. 290. Examinarea cu ultrasunete. STAS 8573-78. Criterii generale pentru organismele de certificare ce efectuează cerificarea personalului. 288. SR EN 196:3-97. 287. Determination of strength. Portland cement. mineral admixtures and additives. Acceptance control charts. Principii generale. 296. Criterii generale pentru funcţionarea laboratoarelor de încercări. 3: “Standarde pentru Conducerea Calităţii şi Asigurarea Calităţii”. Determination of setting time and soundness. Methods of testing cement. SR ISO 9000/1995 –Partea 2.86. Examinarea îmbinărilor sudate prin topire. Cements. Partea 1. Indicatori pentru stabilirea calităţii imagini. 309. Vocabulary. Determination of hydration heat. SR 3011-96. Fişe de Control. SR ISO 7966/1999. 314. Fişe de Control Shewhart. Montaj şi Service. 281. 294. Examinări nedistructive. 301. Methods of testing cement. 297. Condiţii tehnice de calitate. SR EN 196-4:95. 298. 284. 300. 291. 318. Principii generale. Reglajul sensibilităţii şi al bazei de timp. SR 7055-96. Shewhart control charts. 302. Specifications for manufacturing and testing. Tehnica prin transmisie. III. 319. 293. Agregate naturale şi piatră prelucrată pentru lucrări de drumuri. SR 1500-96. Sampling procedures and charts for inspection by variables for percent nonconforming. SR ISO 7870/1999. SR 227-4. STAS 6657/3-89. Examinări nedistructive. Examinări nedistructive. SR EN 45001:1993. 313. 295. Montaj şi Service”. 292. 311. Examinarea cu ultrasunete. 308. 316. PH-metrie. Model pentru Asigurarea Calităţii în Inspecţii şi Încercări Finale. 280. instrumentation and devices for characteristic geometry checks. Examinarea cu ultrasunete. Partea 2. type II. 289. Methods of testing cement. 306. 282. SR EN 583-4:2001. Cimenturi hidrotehnice şi cimenturi rezistente la sulfaţi. SR EN 583-3:2001. Defectoscopie cu radiaţii penetrante. reinforced concrete and prestressed concrete elements – procedures. Fişe de Control pentru Acceptare. Physical tests.

Tests on concrete watertightness. Încercări pentru determinarea caracteristicilor generale ale agregatelor. Quality Management and Quality System Elements . SR EN 1097-1:1998. ISO 9812.PART 1: Guidelines. 333. SR EN 933-8:2001. Partea 1: Determinarea rezistenţei la uzură (micro-Deval). 337. 328. 330. Quality Systems – Model for Quality Assurance in Design. Partea 7. ISO 9000-2: 1993. 1994. Partea 8: Aprecierea fineţii – Determinarea echivalentului de nisip. Quality Management and Quality Assurance Standards . Partea 2: Analiza granulometrică – Site de control. 324. Installation and Servicing. SR EN 583-5:2001. Procent de cochilii în agregat. 323. SR EN 1097-5:2001. Examinări nedistructive. Încercări pentru determinarea caracteristicilor geometrice ale agregatelor. 334. Installation and Servicing. Încercări pentru determinarea caracteristicilor geometrice ale agregatelor. Quality Systems . ISO 9002 And ISO 9003 (REVISION OF ISO 9000-2: 1993). SR EN 933-9:2001. ISO 9000-3: 1991. 340. 331. 329. SR EN 932-3:C1. Production. ISO 9004-3: 1993. Concrete consistency. Încercări pentru determinarea caracteristicilor generale ale agregatelor.PART 2: Generic Guidelines for the Application of ISO 9001. Încercări pentru determinarea caracteristicilor geometrice ale agregatelor. ISO 9002: 1994. Quality Management and Quality Assurance – Vocabulary.Model for Quality Assurance in Production. Partea 1: Metode de eşantionare.PART 2: Guidelines for Services. Încercări pentru determinarea caracteristicilor generale ale agregatelor. Partea 4: Determinarea porozităţii filerului uscat compactat. SR EN 1097-7:2001. 345. 162 . Examinarea cu ultrasunete. (Final Draft International Standard) Quality Management and Quality Assurance Standards . Încercări pentru determinarea caracteristicilor mecanice şi fizice ale agregatelor. Partea 7: Determinarea masei volumice reale a filerului – Metode cu picometru. 347. dimensiuni nominale ale ochiurilor. Partea 5: Determinarea procentului de suprafeţe sparte în agregat. Quality Management and Quality Assurance Standards . ISO 8402: 1994. ISO 9000-4: 1993. Partea 5. SR EN 933-7:2001.PART 1: Guidelines for Selection and Use. 342. Încercări pentru determinarea caracteristicilor geometrice ale agregatelor. Încercări pentru determinarea caracteristicilor geometrice ale agregatelor. Slump test. Partea 3: Procedură şi terminologice pentru descrierea petrografică simplificată. Partea 5: Determinarea conţinutului de apă prin uscare în etuvă ventilată. 332. Quality Management and Quality System Elements . 326. 336. ISO 9003: 1994: Quality Systems . SR EN !097-4:2001. Partea 10: Aprecierea fineţii – Determinarea granulaţiei filerului (cernere în curent de aer). 346. 322. 321. 325. Încercări pentru determinarea caracteristicilor generale ale agregatelor. Quality Management and Quality Assurance Standards .PART 4: Guide to Dependability Programme Management. Development.Model for Quality Assurance in Final Inspection and Test. SR EN 933-2:1998.PART 3: Guidelines for Processed Materials. Încercări pentru determinarea caracteristicilor mecanice şi fizice ale agregatelor. ISO 9004-2: 1991. SR EN 933-5:2001. SR EN 932-3:1998. 343.PART 3: Guidelines for the Application of ISO 9001 To the Development. SR EN 933-10: 2001. 348. ISO 9004-1. Quality Management and Quality Assurance Standards . SR EN 932-6. Determinarea conţinutului de elemente cochiliere. ISO/FDIS 9000-2. SR EN 932-1. Încercări pentru determinarea caracteristicilor geometrice ale agregatelor. Partea 9: Aprecierea fineţii – Încercare cu albastru de metilen. Partea 3: Procedură şi terminologice pentru descrierea petrografică simplificată. ISO 9001: 1994. Quality Management and Quality System Elements . 327. 341.PART 2: Generic Guidelines for the Application of ISO 9001. Caracterizarea şi dimensionarea discontinuităţilor. Partea 6: Definirea repetabilităţii şi a reproductibilităţii. 1999.BIBLIOGRAFIE GENERALĂ 320. Supply and Maintenance of Software. 339. 338. ISO 9002 And ISO 9003. ISO 7031. 344. 335. ISO 9000-1: 1994.

EUROCOD 2 – “Calculul şi alcătuirea structurilor din beton”. ISO 9004-4: 1993. 352. nr. Beton – nivele de performanţă. Ghid pentru Selecţie şi Utilizare”.BIBLIOGRAFIE GENERALĂ 349. SR ISO 9000/1996. producere. 350.PART 4: Guidelines for Quality Improvement. CEB – FIP / 1990. Partea 1: “Standarde pentru Managementul Calităţii şi Asigurarea Calităţii. 351. partea D. 163 . Quality Management and Quality System Elements . 205. Tehnologia Betonului. ENV – 206. punere în operă şi criterii de conformitate.

80665 W 1 kgf / cm2 = 0.80665 Pascal (Pa) = N/m2 1 secundă = durata a 9192631770 perioade ale radiaţiei corespunzătoare tranziţiei între cele două nivele hiperfine ale stării fundamentale a atomului de cesiu 113 164 .333224 mbar 1 bar = 9.980665 x 10 5 bar 1 kgf / m2 = 1 mm H2O = 0.1 daN/cm2 = 1 MPa = 1 N/mm2 1 kgf = 9.80665 N m = 9.80665 Pa s 1 kgfm / s = 9.980665 bar (valoare exactă) 1 kgf / cm2 = 1 at = 0.3224 Pa 1oC = (1oF-32)x5/9 1 CP = 0.4 mm (valoare exactă) 0.80665 Pa 1 Torr = 1.735499 kW Newton (N) = kg m/s2 = kilograme x 9.0980665 mbar = 9.80665 N (valoare exactă) 1 kgf m = 9.8 x 102 daN 1 mm Hg = 1 Torr = 1.098 N/mm2 = 9.TABELE DE CONVERSIE TABELE DE CONVERSIE 1 m = 1650763.8 N/cm2 = 0.333224 mbar = 133.80665 J 1 kgf s/m2 = 9.73 lungimi de undă în vid ale radiaţiei care corespunde tranziţiei între nivelele 2p10 şi 2d5 ale atomului de kripton 86 1 in = 25.

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 Prefixe E (exa) = 10 18 P (peta) = 10 15 T (tera) = 10 12 G (giga) = 10 9 M (mega) = 10 6 K (kilo) = 10 3 h (hecto) = 10 2 Da (deca) = 10 1 d (deci) = 10 -1 c (centi) = 10 .I.2 m (mili) = 10 -3 μ (micro) = 10 -6 n (nano) = 10 -9 p (pico) = 10 -12 f (femto) = 10 -15 a (atto) = 10 -18 165 . crt.SUBMULTIPLII ŞI MULTIPLII ALE S. DE UNITĂŢI DE MĂSURĂ Nr.PREFIXE SUBMULTIPLII ŞI MULTIPLII ALE SI PREFIXE .

LITERE GRECEŞTI UTILIZATE LITERE GRECEŞTI UTILIZATE Nr crt. Ρ σ. Δ ε. Β γ. Γ δ. Φ ω. Α β. Κ λ. Θ ι. Π ρ. Ι κ. Ω 166 . Λ μ. Ζ η. Ν π. Σ φ. Ε ξ. 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 Litera Alfa Beta Gamma Delta Epsilon Zeta Eta Teta Iota Kappa Lambda Miu Niu Pi Ro Sigma Fi Omega Simbol α. Η θ. Μ ν.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful