1.

Scurt istoric
2. Stil de viata
3. Romanizare
4. Formarea limbii
5. Referinte din literatura

http://www.scribd.com/doc/39890045/Studiu-de-Caz-Latin-It-Ate-Si-Dacism

http://ro.wikipedia.org/wiki/Dacia

V. Mosteniri geto-dacice in Cultura romaneasca //ovidiu drimba

Rolul pe care l-au avut dacii in etnogeneza poporului romane campul de investigatii care isi asteapta
mai multi cercetatori. Domeniile de cercetat sunt multiple. Mircea Eliade a studiat in acest sens
originile si semnificatiile religioase, mitico- rituale, folclorice, ale unor traditii romanesti.

Folcloru nostrum pastreaza neindoielnic urme profunde geto-dacice. In portul popular, aceste urme
sunt evidente. Camasa incretita la gat a tarancilor, camasa despicata lateral a barbatilor, cioarecii din
stofa groasa alba de lana, stransi pe coapse si pulpe; apoi braul lat de piele sau de panza groasa,
opincile, caciula tuguiata de balana, sunt atestate iconografice pe Columna lui Traian sip e metopele
de la Adanclissi.

Multe din credintele si obiceiurile populare romanesti provin fara indoiala dintr-un substrat traco-
dacic. Exemplele se gasesc in folclorul obiceiurilor, traditiilor si rituarilor agrare, leagate de diferite
momente ale anului sau de fenomene ale naturii. In acelasi substrat traco-dacic ar trebui cautata si
originea unor dansuri populare (hore, calusarii), in care staruie amintirea unor rituri de medicina
magica, a unor rituri de initiere, a unui stravechi cult al soarelui, precum si simboluri mitice ale unor
fenomene ale naturii.

Urme ale mostenirii dacice se pot banui si in diverse productii de literatura populara. De pilda, in
descantece, cimilituri sau unele colinde. Arhaicele rituri de constructie documentate in neoliticul de pe
teritoriul romaniei, au trebuit sa strabata veacurile de cultura spirituala dacica pentru a ajunge pana la
noi sub forma legendei Mesterul Manole. Iar Mirita, arhetipul spiritualitatii populare romanesti-
apartine unui strat poetic anterior adaptarii sufletului daco-roman la valorile crestine-eliade

Este semnificativ faptul ca aceste doua creatii ale geniului poetic romanesc au ca motiv dramatic o
moarte violenta senin acceptata. Se poate discuta la nesfarsit daca aceasta conceptie deriva direct sau
nu din faimoasa bucurie de a muri a getilor.

Mai convingatoare sunt urmele lasate de daci in limba romana.

Din fondul lexical, de cuvinte considerate multa vreme “necunoscuta”, studiile aduc in discutie,
sustunund ca ar putea fi de origine dacica un numar de aproximativ 160 de cuvinte, denumesc o mare
activitate de obiecte, stari, fapte, actiuni, fenomene, etc.

Repartizate pe grupe semantice, ele se refera la partile corpului omenesc, la functii fiziologice si la
boli, la stari afective, la varsta si la relatii familiale. Unele se refera la imbracaminte si incaltaminte
sau la locuinta si gospodarie.
Un numar apreciabil de cuvinte ramase de la daci in limba romana sunt cele care se refera la flora si
fauna. Unele sunt legate de pastorit, in timp ce alt grup de cuvinte sunt cele care indica forma,
cantitatea si calitatea materiei. Apoi adverbe si adjective. In fine cele mai numeroase sunt mai ales
verbele.

Pe langa celalalte mosteniri daco-getice, cuvintele de origine dacica intrate definitive in fondul lexical
current al limbii romane arata inca o data ca poporul roman este cel care continua cultura si civilizatii
geto-dacilor.

‚lexiconul romanesc autohton dovedeste-concludei.i.russu= ca populatia daco-tracica formeaza temelia

si tunchiul principal pe care s a grefat si prin care a putut sa dainuiasca romanitatea in balcani si in
carpati, fiind deci insasi baza etnica-sociala a poporului roman.’