Edgar Morin

Gândind
Europa
EdiŃie revăzută şi adăugită

Traducere din limba franceză de

Margareta Batcu

EDITURA TREI
 1. Europa înainte de Europa
La originea Europei nu se află nici un principiu fondator original. Principiul grec şi principiul
latin provin de la periferia sa şi îi sunt anterioare; principiul creştin provine din Asia şi s-a dezvoltat pe
deplin în Europa abia la sfârşitul primului său mileniu. Toate aceste principii aveau să fie agitate, zgâl-
Ńâite, amestecate în învălmăşeala de popoare cucerite, cuceritoare, latinizate, germanizate, slavizate,
înainte de a se asocia şi de a intra în opoziŃie.
Cel care caută esenŃa Europei nu va găsi decât un „spirit european" evanescent şi aseptizat.
Descoperirea unui aşa-zis atribut autentic european nu face decât să pună în umbră un atribut contrar,
nu mai puŃin european. Astfel, Europa reprezintă în egală măsură dreptul şi forŃa, democraŃia şi
oprimarea, spiritualitatea şi materialitatea, măsura şi hybris-ul, adică lipsa de măsură, raŃiunea, dar şi
mitul, inclusiv în cadrul ideii de raŃiune.
Europa este o noŃiune incertă, ivită dintr-o învălmăşeală, având frontiere vagi şi o geometrie
variabilă, supusă alunecărilor, rupturilor, metamorfozelor. Ideea de Europă trebuie deci studiată
tocmai sub aspectele sale incerte, vagi, contradictorii, pentru a i se putea determina identitatea
complexă.

O precizie imprecisă
La prima vedere, Europa este o entitate geografică extrem «e bine definită, delimitată pe trei
sferturi de coaste maritime.
ar Asia nu are o limită naturală în Vest, iar Europa are doar o limiită arbitrară în Est: MunŃii
Urali. De o delimitare exactă beneficiază de fapt peninsula occidentală a Asiei, numită continent
dintr-o imprecizie de limbaj. Precizia acestei geografii de coastă a oferit însă Ńărilor riverane nu o
frontieră, ci o deschidere, o prelungire, o veritabilă placentă. O deschidere fără echivalent pe alte
continente: Europa are, în medie, l km de coastă la 290 km2, în timp ce în Africa proporŃia este de doar
l km la 1420 km2.
În Sud, romanitatea antică se formase în jurul Mediteranei, devenită lac interior, inima actualei
Europe nefiind pe atunci decât o frontieră între Imperiu şi barbarii neîmblânziŃi. Mai apoi, deşi
devenise o „barieră lichidă" după cucerirea islamică, Mediterana a permis aportul capital de cultură
arabă în Europa medievală, înainte de a redeveni un mediu vital pentru VeneŃia, începând din secolul
al Xl-lea şi pentru Genova, în secolul al XlII-lea.
În Vest, marea a reprezentat placenta hrănitoare a Europei moderne, mai întâi prin schimburile
din Marea Mânecii şi Marea Nordului, apoi prin agenŃiile comerciale înfiinŃate în Africa de navigatorii
portughezi şi, în sfârşit, prin implantarea în cele două Americi. Pe celălalt Ńărm al vastului ocean,
Statele Unite erau o creaŃie europeană, iar Europa s-a impus şi grefat în acelaşi timp pe culturile
indiene din ceea ce s-a numit de atunci America Latină.
În Est, unde nu există o frontieră geografică, Asia s-a revărsat asupra Europei în perioada
marilor invazii; apoi, tătarii au ocupat Rusia kieveană, iar Rusia, la rândul său, i-a înfrânt pe tătari,
reuşind finalmente să extindă Europa în Asia, până la Vladivostok. Rusia a devenit europeană, iar
URSS-ul este euro-asiatic.

Vid si haos
Ceea ce s-a numit, la început, Europa nu este deloc Europa. Grecii sunt cei care, în secolul al
Vll-lea înainte de Hristos, numesc astfel nordul continental necunoscut al Ńinutului lor, şi deja ei se
întreabă de ce: Herodot se miră că ai lui compatrioŃi atribuiseră acestei regiuni numele unei fiice a
regelui Feniciei, dusă în Creta de răpitorul ei, Zeus. Grecii întorc spatele în mod evident continentului
şi nu cunosc decât Mediterana, ce avea să devină centrul vieŃii şi comunicaŃiei din Imperiul Roman.
Dacă Roma cucereşte Spania, Portugalia, Galia şi Anglia, situate lângă ocean, ea se izbeşte fără
succes, în inima continentului, de neîmblânzita Germanie.
Europa este un tărâm nordic inform al lumii antice. Deşi a fost populată încă din preistoria
foarte timpurie, ea nu intrase încă în Istorie în perioada începerii decăderii Imperiului Roman. Se va
năpusti asupra acestuia într-o învălmăşeală de invazii barbare ce se scurg de la est la vest, din nord
spre sud, alungându-se, îngrămădindu-se, luptându-se, suprapunându-se, amestecându-se, pentru a
conduce, finalmente, la dezintegrarea Imperiului Roman de Apus (476). Cu excepŃia Imperiului de
Răsărit, un haos de regate barbare va domina, din secolul al V-lea până în secolul al VIII-lea, un mare
amestec de populaŃii, unele provenite din stratul preistoric, o parte latinizate, altele germanice sau
asiatice.
Pornind de la aceste populaŃii se va stabiliza şi diversifica un mozaic cu nenumărate etnii,
implantate într-o extraordinară varietate de teritorii. Astfel, încă de la început, textura Europei este un
amalgam etnic, pe care secolele vor Ńese formele şi figurile Istoriei şi care supravieŃuieşte, chiar
retrăieşte, în ciuda presiunii asfixiante a statelor moderne.
Nu putem deci defini Europa istorică prin frontierele sale geografice. Nici Europa geografică nu
poate fi definită prin frontiere istorice stabile şi închise. Dar acest lucru nu înseamnă că trebuie să
diluăm Europa în mediul înconjurător, înseamnă că Europa, ca orice noŃiune importantă, se defineşte
nu prin frontierele sale, vagi şi schimbătoare, ci prin ceea ce o organizează şi îi conferă originalitate.
Europei nu-i lipsesc doar nişte frontiere adevărate. Ea nu posedă nici o unitate geografică
interioară. Din acest punct de vedere, originalitatea sa rezidă, am putea spune, în absenŃa unităŃii:
interiorul peninsulei oferă o extremă diversitate de Peisaje, datorată în egală măsură fragmentării
reliefului, imbricărilor multiforme uscat-mare şi varietăŃii climei. Nimic nu predestina deci Europa să
devină entitate istorică. Şi totuşi acest lucru s-a întâmplat, în ce fel? Când? Cum?

2. Europa medievală
Era barbară a Europei este şi cea a creştinării sale. Evanghelizarea barbarilor cunoaşte un prim
succes prin convertirea lui Clovis (496); apoi se răspândeşte în interiorul continentului şi îşi atinge
dezvoltarea deplină în secolul al VH-lea. începând de atunci, identitatea europeană pare a se manifesta
împreună cu identitatea creştină. Dar creştinismul nu este nici originar, nici propriu Europei. Această
religie venită din ludeea s-a răspândit mai întâi în Asia Mică, apoi pe Ńărmurile Mediteranei, şi nu va
cuprinde decât foarte târziu întreaga Europă. Cucerirea arabă era cea care, islamizând Orientul şi
Africa de Nord, avea să limiteze, să îngrădească, să închidă timp de secole Creştinismul în Europa.
Aşadar, se poate spune că, într-o primă etapă, Islamul/ace Europa, îngrădind în limitele sale
Creştinismul (secolul al Vll-lea) şi că, într-o a doua etapă, Europa se face împotriva Islamului, obligat
să se retragă după bătălia de la Poitiers (732).
NoŃiunea de Europă cunoaşte o promovare efemeră după episodul de la Poitiers. Treizeci de ani
după bătălie, spaniolul Isidor cel Tânăr scria: „Ieşind dimineaŃa din casele lor, europenii zăresc
corturile frumos aliniate ale arabilor". Apoi, uns împărat în anul 800, Carol cel Mare este numit
„venerabil cap al Europei", „părinte al Europei". Dar, după moartea acestuia, ideea de Creştinătate
absoarbe ideea de Europă şi divizările CreştinătăŃii o dizolvă: cuvântul dispare, cam până prin secolul
al XlV-lea.

Islamul europenizator
Cu toate acestea, Islamul va incita şi bântui Europa. Cuceririle sale au condus la retragerea
Creştinismului din Asia Mică şi din Africa de Nord, europenizându-1. Refluxul Islamului, începând de
la Poitiers şi până la căderea Granadei, a creştinat definitiv Europa. Mai mult: implantarea Islamului în
sudul Mediteranei va izola Europa, care se va închide în sine. Mare a comunicaŃiilor milenare în lumea
antică, Mediterana devine într-o perioadă decisivă „bariera lichidă" care, aşa cum sublinia poate prea
apăsat Henri Pirenne5, avea să introvertească Europa în masa sa continentală. Dar, în timp, această
ruptură de Mediterana, dezastruoasă pentru moment prin efectele sale asfixiante asupra economiei
europene, va permite Europei de nord-vest să se deştepte şi să trezească Europa continentală la
schimburi şi comerŃ. Această deplasare dinspre mare către uscat aminteşte de retragerea apelor care, în
era secundară, a lăsat pe maluri peşti, mai întâi sufocându-se în aer, apoi integrându-se, prin
metamorfoza sistemului lor respirator, în viaŃa terestră. Tot astfel, economia europeană, acvatică
devine amfibie.
Apăruse însă şi o Spanie arabo-berberă. Aceasta oferea, impunea chiar Spaniei catolice o
pluralitate religioasă cu musulmani, evrei, creştini. Era oare posibilă o Europă poli-religioasă? Regii
catolici, stăpâni pe întreaga Spanie după căderea Granadei (1492), au alungat de îndată musulmanii şi
evreii neconvertiŃi, impunând astfel pentru o lungă perioadă creştinismul ca singura religie din Europa.
Doar evreii au supravieŃuit, ici şi colo, în mici ghetouri ameninŃate în permanenŃă. Creştinismul
triumfător s-a închis în sine cu aroganŃă, urmărind şi eradicând îndoielile şi ereziile. Monopolul creştin
asupra credinŃei şi gândirii va domina Europa medievală.
Recucerirea creştină se opreşte la Gibraltar şi nu depăşeşte graniŃele Europei. Mai înainte,
Cruciadele (1095-1270) eşuaseră în tentativa lor de a readuce Creştinismul pe meleagurile sale de
origine din Orient. CruciaŃii înşişi se consideră şi sunt consideraŃi de bizantini, de musulmani, nu
europeni, ci franci. Nu Europa încerca o primă colonizare exterioară, ci Creştinătatea, care nu se lăsa
întemniŃată în Europa, departe de pământul său natal. Apoi a fost obligată să abandoneze BizanŃul şi
Balcanii cuceririi turceşti (secolul al XV-lea). în acelaşi moment, zorii Timpurilor modeme vor
dezidentifica Europa şi Creştinismul: ei deschid America Creştinismului şi Europa gândirii laice.
Numai Europa medievală poate fi deci identificată cu Creştinătatea.
Au existat, desigur, în formă capilară, o mie de căi de circulaŃie între lumea musulmană şi Europa
creştină, care beneficiază de dezvoltarea economică şi culturală a civilizaŃiilor islamice din prima lor
perioadă de înflorire (secolele IX-XI)6. Au existat, chiar în timpul Cruciadelor, influenŃe culturale
clandestine ale arabilor rafinaŃi asupra cavalerilor franci neciopliŃi. A avut loc, timp de mai multe
secole, prin intermediul Spaniei islamice, o irigare a gândirii medievale cu traducerile din limba greacă
şi matematica arabă, vitamine indispensabile avântului Timpurilor moderne. Dar a rămas din acea
perioadă o dublă închidere mentală între Europa şi lumea musulmană, care s-a reactivat în secolele al
XV-lea şi al XVI-lea de teama turcilor. Mai apoi, în epoca contemporană, pornind de la vechea
închidere, Europa laicizată şi lumea islamică s-au închis din nou una faŃă de cealaltă, Islamul
revitalizându-se prin împotrivirea sa faŃă de europenizarea moravurilor care alterează identitatea
popoarelor musulmane.

Dezbinarea creştină
Europa medievală este Europa creştină. Totuşi, această Europă creştină este dezbinată şi
eterogenă. Mai întâi, Europa unificată de Creştinătate este divizată în două chiar de aceasta.
DespărŃirea Imperiului de Răsărit de Imperiul de Apus (395) este urmată de o schismă definitivă între
Ortodoxie şi Catolicism (1054), după ce Papa şi Patriarhul Kerularios s-au excomunicat reciproc
pentru totdeauna.
Fractura religioasă Est-Vest a cuprins întreaga Europă. BizanŃul a convertit ruşii, sârbii,
bulgarii; Roma a convertit polonezii, Ńiganii, ungurii. Cât priveşte Vestul, fragmentat după moartea lui
Carol cel Mare (împărŃirea de la Verdun, 843), el se divide şi din cauza celor două eforturi antagonice
făcute în vederea reunificării lui de către Papă şi împărat (secolele XI-XII). „Gâlceava Investiturilor"
se sfârşeşte prin Concordatul de la Worms, care instituie principiul separării puterii spirituale de cea
lumească (1122). Filip cel Frumos nu va ezita să-1 umilească şi să-1 deporteze pe Papă sau să distrugă
cel mai puternic ordin creştin (lichidarea Templierilor, 1321). Ca o ultimă diviziune interioară, a
existat chiar o perioadă a dedublării antagonice a Papilor (marea schismă occidentală, 1378-1418).
O altă divizare între Occident şi Orient se accentuează în Evul Mediu: ea opune Vestul maritim
care, după exaltarea pricinuită de cruciade, se lansează în schimburi comerciale, Estului continental,
unde o civilizaŃie slavo-bizantină (Kievul) va fi invadată de mongoli chiar în perioada sa de înflorire
(secolul al XIII-lea). în acelaşi timp, Nordul şi Sudul Europei îşi accentuează diferenŃierea economică
şi culturală de o parte şi de alta a unei linii de demarcaŃie invizibile pe care Fernand Braudel o trasează
de la Lyon la Cracovia, via Geneva, Basel, Augsburg, Viena. Est, Vest, Sud, Nord se întretaie, se
suprapun iar comunicaŃiile dintre aceste zone constituie cele patru „fuse de Istorie" reperate de
Braudel: istmul rusesc, istmul polonez, istmul Germaniei de Sus, istmul francez7, în sfârşit, în cadrul
atât de diferitelor populaŃii latinizate, germanice, slave acum stabilizate, apar primele state şi
embrioane de naŃiuni. Acestea vor crea, printre diviziuni şi războaie, Europa modernă.
Astfel, la răscrucea dintre Evul Mediu şi Epoca modernă, Europa se construieşte din tăieturi,
fracturi, rupturi. Se naşte din ele şi acestea o alimentează. Să recapitulăm:
- fractura Roma/BizanŃ (secolul al V-lea);
- separarea de Mediterana (secolul al VlII-lea);
- schisma catolic/bizantin (secolul al Xl-lea), care va accentua antagonismul dintre germani (deveniŃi
catolici) şi slavi (deveniŃi în mare parte ortodocşi);
- ruptura Papalitate/Imperiu (secolele XI-XIII), care devine prin extensie disjuncŃia dintre puterea
spirituală şi cea lumească.
 Toate aceste tăieturi, fracturi, rupturi modifică fragmentarea etniilor, conflictele dintre feudali,
principi şi republici. Dar, tocmai pentru că poartă în sine diviziunea religioasă, conflictul
lumesc/spiritual, o extremă varietate etnică şi primele diversităŃi naŃionale, Europa creştină constituie,
încă din secolul al Xl-lea, matricea geo-istorică din care se va naşte, prin sfărâmare, Europa modernă.
Transeuropenii
Europa occidentală nu va mai fi invadată după secolul al Xl-lea. Desigur, ea va continua să fie
devastată de războaie necontenite, dar acestea nu vor mai produce masacre şi distrugeri masive decât în
secolele al XIX-lea şi al XX-lea. încep deci schimburi şi comunicaŃii de tot felul, Nord şi Sud, Vest şi Est
de-a lungul Ńărmurilor Mediteranei, Oceanului şi Mării Nordului.
Târgurile din Champagne constituie în secolul al XlI-lea o placă turnantă a schimburilor dintre
Ńările mediteraneene şi Ńările din nord-vest. Genova, Pisa, VeneŃia sunt, alături^de delta Escaut-Meuse-
Rin, polii noii dezvoltări economice, în secolul al XlII-lea, bancherii italieni se instalează la Londra,
Paris, Bruges, Madrid. Creşterea este zbuciumată, cunoscând stingeri şi regresiuni. Astfel, Războiul de
o sută de ani ruinează Târgurile din Champagne, dar, în secolul al XlV-lea, Hansa se constituie şi se
dezvoltă. Republicile italiene se dezvoltă în quattrocento, ca şi oraşele libere. De asemenea, apar state
monarhice, state care încearcă să domesticească oraşele libere, dar acordă în acelaşi timp oraşelor
vasale drepturi, conferindu-le autonomie, în sfârşit, în Evul Mediu, marile descoperiri tehnice venite
din Asia, originare cel mai adesea din China, sunt introduse în Europa. Ele sunt folosite pe câmpuri,
unde transformă atelajele şi plugăritul. Se transmit de la un port la altul, modificând navigaŃia (busola).
Trec de la o armată la alta, schimbând războiul (praful de puşcă).
Datorită comunicaŃiilor, redeschise către exteriorul asiatic, multiplicate în interiorul
continentului, precum şi comerŃului cu alimente, mărfuri, condimente, idei, se constituie reŃele
transeuropene vii, formând un Ńesut conjunctiv caracteristic Europei. Dar aceste reŃele multiple, care
Ńes un nou curs economic, un nou curs social, un nou curs intelectual, pregătesc în acelaşi timp o
distrugere în lanŃ şi o diviziune multiformă.

3. Europa eruptivă
Europa modernă s-a format pierzând Lumea Veche (căderea BizanŃului, 1453), descoperind
Lumea Nouă (1492) şi schimbând Lumea (Copernic, 1473-1543). Două secole mai târziu, ea va
schimba Lumea.
Navigatorii europeni, de la Henric Navigatorul la Vasco da Gama şi Magellan, recunosc faŃa
continentală a Africii, descoperă drumul spre Indii ce trece pe la Capul Bunei SperanŃe (1498), apoi
cuceritorii explorează şi colonizează cele două Americi. Pământul este într-adevăr rotund, Era
planetară începe.
Europa modernă cunoaşte o metamorfoză asemănătoare cu cea a insectelor zburătoare ce ies din
crisalide, luându-şi zborul către Lume. Ceea ce la sfârşitul Evului Mediu era în gestaŃie capătă o nouă
formă şi prinde putere. Este vorba despre statele monarhice, burgheziile urbane, capitalismul co-
mercial, financiar şi chiar industrial. Europa medievală cunoştea deja fracturi şi rupturi. Europa
modernă face să explodeze Creştinătatea şi se formează în cadrul acestei divizări.
Este divizarea impusă de Reformă, care se extinde în Germania, Anglia, ElveŃia, Provinciile
Unite şi Scandinavia, în timp ce Spania, Italia, Portugalia, o parte din FranŃa, Bavaria Şi Austria rămân
catolice. Discursurile, ideile, informaŃiile iau avânt, zburând în stoluri de pagini răspândite în toate
direcŃiile de invenŃia lui Gutenberg (1440). Renaşterea cunoaşte o divizare între CredinŃă şi RaŃiune,
Religie şi Umanism. Cultura iudeo-creştino-latino-greacă încetează să mai formeze o unitate
simbiotică, bine înfăşurată în coconul teologic: fiecare dintre componentele sale devine nu numai
complementară, dar şi antagonică celorlalte. Economia, societatea, civilizaŃia explodează: dezvoltarea
civilizaŃiei burgheze edifică un nou «P de societate, minând bazele arhaice, rurale, feudale, religioase,
datinile şi comunităŃile vechii societăŃi. Europa se divide în state naŃionale, fiecare dominându-şi
etniile constitutive. Cele mai importante sunt Spania, Anglia, FranŃa, Austria, Suedia şi, în curând,
Rusia. Astfel se creează o Europă poli-centrică unde va domni războiul tuturor contra tuturor.
 Vârtejul istoric
Aceste divizări multiple au loc sub impulsul unor procese anarhice, cărora le favorizează
avântul: înmulŃirea oraşelor, proliferarea schimburilor, concurenŃele comerciale şi capitaliste,
dezvoltarea statelor naŃionale au loc în cadrul şi prin intermediul acestei lupte generale. Totul pare a fi
haos şi conflict în izbucnirea Timpurilor moderne: luptele de clasă, luptele de stat, luptele religioase şi
de idei. Antagonismele sunt pretutindeni prezente, cu instabilităŃile şi răsturnările lor. Războaiele
devin consubstanŃiale statelor naŃionale. Crizele economice se succed. Aurul care vine în abundenŃă
din America aduce prosperitate, ruină, delir.
Aşa cum arătau, din puncte de vedere diferite, Joseph Ne-edham şi Jean Baechler8,
dezechilibrele, dezordinile şi agitaŃiile, departe de a împiedica, favorizează dezvoltarea economică,
socială, politică, culturală care va face Europa modernă. China, de exemplu, avea o civilizaŃie, o
tehnică şi o gândire mult mai avansate înainte de secolul al XV-lea. Totuşi, în ciuda conflictelor şi
războaielor pe care le-a trăit, ea a rămas o societate ierarhizată, stabilizată şi rigidizată de birocraŃia
celestă. Nu a existat acolo nici o ridicare a clasei negustorilor, nici o comunicare între gânditorii
mandarini şi inginerii artizani. China a rămas practic imobilizată în şi prin homeostazia sa sociologică,
în schimb, dezechilibrele şi antagonismele europene vor conduce la avânturi economice, sociale,
tehnice, politice, culturale ce vor determina, la rândul lor, noi dezechilibre şi antagonisme creatoare.
Toate aceste dezvoltări amestecate, concurente, opuse, complementare sunt adevărate fierberi
istorice. Imaginea fierberii ne este utilă prin conotaŃia sa termodinamică, unde căldura este agitaŃie
dezordonată. ExperienŃa foarte simplă a „vârtejului lui Benard" arată că dacă încălzim pe dedesubt un
recipient cu apă, aceasta începe să se agite, apoi produce o formă organizată, constituind un vârtej
vertical. Sub o anumită temperatură, vârtejul nu se formează, există doar un freamăt. Peste acea
temperatură, totul se dezlănŃuie într-o fierbere fără reguli.
Prin urmare, s-ar putea spune că, în fierberea formării Timpurilor moderne, Europa a ajuns la o
temperatură critică, la care puterile sale de dezordine s-au asociat cu puteri ordonatoare şi
organizatoare pentru a crea un „vârtej istoric" euro-organizator. Acest vârtej este continuat de
nenumăratele inter-retroacŃiuni dintre state, între stat şi societate, între clase, între negustori şi
capitalişti etc. El este în acelaşi timp autoorganizator şi autoregulator, şi produce forme şi sinteze noi
prin cracarea vechilor forme şi sinteze.
Vârtejul se deplasează şi centrul său de greutate se schimbă neîncetat. Femand Braudel evocă
permanent, fără a o numi însă, această mişcare turbionară făcută din ordine/dezordine/organizare unde
se dezvoltă acea „economie-lume" în care se transformă economia europeană: „De fiecare dată când
apare o decentrare, are loc o recentrare, ca şi cum o economie-lume nu ar putea trăi fără un centru de
greutate, fără un pol. în cazul Europei şi al zonelor pe care şi le anexează, o centrare a avut loc prin
anii 1380, în beneficiul VeneŃiei. Către 1500, se petrece un salt brusc şi imens de la VeneŃia la Anvers,
apoi, către 1550-1560, o reîntoarcere la Mediterana, dar de data aceasta, în favoarea Genovei; în
sfârşit, către 1590-1610, un transfer la Amsterdam, unde centrul economic al zonei europene se va
stabiliza timp de aproape două secole. Din 1780 până în 1815, el se va deplasa la Londra, în 1929,
traversează Atlanticul şi se stabileşte la New York9. Până pe la 1750, mai indică Braudel, centrele
economice dominante „au fost întotdeauna oraşe, state-o-raşe". Dar, adaugă el, se poate spune despre
Amsterdam, care domina încă lumea economiei la mijlocul secolului al XVIII-lea, că a fost ultimul
oraş-stat din Istorie.
Avântul care favorizase statele-oraşe a favorizat şi statele naŃionale, care vor acapara începând cu
secolul al XVIII-lea cea mai mare parte a dezvoltării economice. Aceste state au adus suficient de multă
ordine şi siguranŃă în interiorul propriilor frontiere pentru a permite mărfurilor să circule şi oraşelor să nu
mai fie obligate să-şi asume propria apărare. Ele vor domestici, fără a le aservi, aristocraŃiile şi burgheziile.
Ne-putând institui o societate ierarhizată şi imobilizată în caste, ele permit mobilitatea socială în cadrul
unei societăŃi plurale, ""de se va afirma dialogica luptei de clasă, de grup, de intense, de prestigiu.
Statele naŃionale cunosc tensiuni şi conflicte interne care pot ajunge până la războaie civile. Ele
se luptă mai ales unele contra celorlalte, în secolul al XVI-lea, Reforma şi Contra-Reforma duc la
războaie religioase în cadrul NaŃiunilor, iar în secolul al XVII-lea, statele intră într-un război de
aversiune religioasă, Războiul de Treizeci de ani. Foarte repede, raŃiunile de stat se impun în faŃa
raŃiunilor CredinŃei, iar interesele dinastice, economice, coloniale dezlănŃuie războaie neîntrerupte
între state, care se vor întinde până în cele două Americi.
 Astfel, tot ceea ce formează Europa modernă o divide şi tot ceea ce o divide o formează. Ea se
naşte, se dezvoltă şi se afirmă în război cu ea însăşi. Haosul genezei este neîntrerupt: a devenit o
anarhie euro-organizatoare permanentă.

Europa statelor
în unele minŃi izolate, ideea de federaŃie europeană apare în acelaşi timp cu statele-naŃiuni şi
renaşte la fiecare război sau tratat de pace. Astfel, visul contrazice realitatea care îi scapă. Europa nu
este de fapt Europa decât pentru că nu există o Europă de drept. De altfel, când Imperiul Otoman se
revarsă, de două ori, asupra Vienei, în 1529 şi 1683, europenii, deşi sunt alarmaŃi, nu se coalizează.
Francisc I va face chiar o alianŃă cu turcii, arătând pentru prima oară că raŃiunea statului-naŃiune este
superioară religiei lui Isus. Când turcii asaltează pentru a doua oară Viena, nu se organizează nici o
cruciadă şi Ludovic al XlV-lea se gândeşte doar Ia revocarea edictului de la Nantes (1685). Europa
modernă se creează nu în lupta contra inamicului din exterior, ci în lupta contra ei înseşi.
Statul naŃional este o realitate originală, mai întinsă decât cetatea antică, republica sau
principatul medieval, mai puŃin eterogenă decât imperiul. El se construieşte în Europa pornind de la o
monarhie care îşi elaborează progresiv statul şi naŃiunea, cucerind provincii şi integrându-şi supuşii
într-o identitate naŃională comună. Suveranitatea statului-naŃiune devine evidentă după ce puterea
papei scade, imperiul se prăbuşeşte, iar feudalii sunt domesticiŃi.
Statul se formează în jurul unei puteri centrale, ce dispune de o administraŃie, o armată şi o
diplomaŃie permanente şi colectează un impozit permanent. Identitatea naŃională, sau „spiritul"
naŃional, îşi face apariŃia fără ca data naşterii sale să
poată fi stabilită cu exactitate. Astfel, în ceea ce priveşte FranŃa, se poate aprecia că Bouvines
(1214) este o primă explozie de bucurie naŃională, că epopeea Ioanei d'Arc (arsă pe rug în 1431) este o
primă manifestare a fervorii naŃionale (însoŃită însă de indiferenŃa unei mari părŃi a populaŃiei şi
ostilitatea Sorbonei), şi se pare că după războiul de O sută de ani ranchiuna dintre englezi şi francezi
cristalizează, de cele două părŃi, o primă identitate naŃională. Oricum, în secolul al XV-lea se afirmă
statele suverane şi naŃiunile încep să se concretizeze în FranŃa, Anglia şi Spania.
Statul naŃional se va dezvolta progresiv şi va rămâne mult timp neterminat. Monarhia absolută
nu este o finalizare, ci o etapă în evoluŃia care, o dată cu RevoluŃia franceză, va conduce la apariŃia
statului-naŃiune. In realitate, monarhia absolută a fost relativă. AdministraŃia sa nu a creat decât o reŃea
destul de slabă în teritoriu. FinanŃele sale depindeau de bancheri, iar tronul, de loialitatea fidelilor.
Statul a putut astfel, din secolul al XVII-lea până la începutul secolului al XX-lea, să îmblânzească o
societate pentru a împiedica lupta tuturor împotriva tuturor sau exploatarea nemiloasă a unora, în timp
ce societatea civilă a putut, dimpotrivă, să inhibe tendinŃa statului de a deveni omnipotent.
În secolele al XVI-lea şi al XVII-lea, statul naŃional devine Suveran absolut în raport cu orice
instanŃă ce s-ar fi dorit superioară. RaŃiunea de stat este mai importantă decât religia supranaŃională şi
statul reuşeşte adesea să vasalizeze o Biserică ce tinde a se identifica cu naŃiunea, mai ales în Europa
reformată. Suveranitatea naŃională îngenunchează suveranitatea religioasă în două etape. Prima,
tratatul de la Augsburg (1555) recunoaşte luteranismul în Germania şi stabileşte regula cnjus regio
ejus religia. Apoi, în 1648, după un război început între statele catolice şi statele protestante, dar
continuat cu răsturnări de alianŃe din raŃiuni de stat, tratatele din Westfalia (1648) stabilesc un modus
vivendi pornind de la care statul naŃional va fi mai important decât religia, ceea ce îi permite să-şi
edifice propria religie.
Generalizarea termenului de Europa, în detrimentul celui de Creştinătate, corespunde tocmai
suveranităŃii depline a statelor naŃionale. Aşa cum arată Pierre Chaunu, „Europa, cuvânt savant (... ), va
deveni progresiv, în secolul al^ XVII-lea, de la Vest la Est, un cuvânt de utilizare curentă"10, în Anglia,
FranŃa, Olanda, substituirea se face între 1630 şi 1660, apoi cuvântul se răspândeşte în Est şi, în secolul al
XVIII-lea, devine european. In mod paradoxal, noŃiunea de Europa uneşte un continent fărâmiŃat în
state ce duc războaie aproape neîntrerupte unele contra celorlalte.

Europa războaielor
Aceste războaie destabilizatoare, aleatorii, incerte, izbucnesc din diverse motive, cum ar fi un
deces neprevăzut sau o problemă de succesiune. Carol Quintul, de exemplu, a fost în acela timp
moştenitor al tronului Spaniei şi al tronului Habs-burgilor. Testamentul lui Carol al II-lea a declanşat
războiul de succesiune din Spania (1701), căruia i-a urmat războiul de succesiune din Polonia (1733),
apoi războiul de succesiune din Austria (1740).
în asemenea împrejurări, se formează coaliŃii, ligi între statele ameninŃate de potenŃiala
hegemonie a tronului avantajat. Astfel, din secolul al XVI-lea până la sfârşitul secolului al XVIII-lea,
statele naŃionale au ocupat în mod „poli-teist" scena europeană, dezintegrând pentru totdeauna orice
speranŃă de restaurare imperială sau teocratică şi reuşind să evite orice hegemonie a unui singur stat
asupra Europei. Inevitabil ucigătoare şi adesea devastatoare, războaiele europene sunt deci dereglări
reglementatoare, sau reglementări dereglate, împiedicând dominaŃia unui stat şi restabilind echilibrul
între puteri.
Egocentrismele de stat se contrabalansează în mod fluctuant. Puterea fiecăruia urcă sau coboară
în funcŃie de victorie sau înfrângere. Excesivă, una sau cealaltă creează un nou dezechilibru, care duce
la noi coaliŃii pentru a stăvili excesul de avantaje obŃinut de statul învingător. Dacă insularitatea a
privilegiat Anglia în acest joc, ea a împiedicat-o în acelaşi timp să domine direct continentul. S-a
întâmplat şi ca unele state să se alieze pentru a asasina alt stat, cum a fost cazul Poloniei care, după trei
împărŃiri (1772, 1793, 1795) a dispărut de pe scena europeană până în 1918. Dar acest fenomen este
rarisim, şi apar mai multe state europene decât dispar.
InteracŃiunile dintre diferitele raŃiuni de stat, pe timp de pace ca şi pe timp de război, generează
şi regenerează o „balance of powers" care rupe, răstoarnă şi reconstituie alianŃele. Dezechilibrul
balanŃei declanşează războaiele menite să rea-
ducă echilibrul. Războaiele compensează pierderile de echilibru provocate de alte războaie, iar
alianŃele se leagă şi se dezleagă în funcŃie de variaŃiile dezechilibratoare. Astfel se perpetuează un fel
de buclă ale cărei dereglări şi dezechilibre contribuie la reglarea şi reechilibrarea sa. O buclă din care
fac parte integrantă războaiele europene, din secolul al XV-lea până la începutul secolului al XIX-lea,
şi care desenează contururile „concertului european".
Dar menŃinerea buclei presupune un minimum de reguli admise şi acceptate de beligeranŃi:
„Dreptul oamenilor" care, începând de la sfârşitul secolului al XVII-lea, formulează dreptul naŃiunilor
şi schiŃează un drept internaŃional public; limitarea războaielor la luptele dintre armate şi la jarurile
locale. • Războiul nu vizează încă popoarele, indivizii sau mărfurile, care circulă destul de liber.
La sfârşitul secolului al XVII-lea, Europa se întinde în Rusia, care intră în Europa. Marcată de
BizanŃ şi de Asia, Rusia Ńaristă, sub domnia lui Petru cel Mare (1682-1725), se integrează în concertul
european, nu numai intrând în Occident prin victoria de la Poltava asupra Suediei (1709), dar şi
introducând Occidentul în Rusia prin reorganizarea armatei şi a flotei, înăbuşirea răscoalei streliŃilor
(militari ai primei armate ruse permanente, create în 1550, care asigurau paza Ńarului), sau construirea
Sankt-Petersburgului (1703).
NoŃiunea de Europa, ce se va impune în secolul al XVIII-lea, corespunde erei suveranităŃilor
naŃionale, a războaielor, a Dreptului oamenilor, a echilibrului dintre puteri. Ea include conflictul şi, în
acelaşi timp, reglarea conflictului. Războaiele împiedică orice hegemonie unificatoare şi întreŃin po-
licentrismul. Dar atunci când statele naŃionale se vor transforma în state-naŃiuni, când războaiele vor
deveni masiv şi total naŃionale, când progresele înarmărilor vor permite hecatombe pe scară înaltă,
atunci Europa îşi va atinge apogeul şi se va prăbuşi în prăpastie.

Statele-naŃiuni
FranŃa revoluŃionară este primul model reuşit de stat-na-Ńiune. încă din perioada monarhiei, FranŃa
dezvoltă în mod deosebit statul centralizat, iar integrarea în ordinea regală şi ameninŃarea dezintegratoare a
invaziilor străine contribuie la formarea spiritului naŃional. RevoluŃia determină o adevărată mutaŃie,
substituind SuveranităŃii Regelui Suveranitatea Poporului, care încetează de a mai fi supus
Suveranului, devenind subiect suveran al propriei sale Istorii. Starul-naŃiune devine în acelaşi timp
sursa, fundamentul şi sediul unei noi Religii, cu adevărat modernă.
El se transformă într-o comunitate mitică, comunitate care incorporează intensitatea şi
prioritatea relaŃiei familiale mamă/tată/copii. NaŃiunea este feminizată ca Mamă hrănitoare, pe care
copii trebuie să o iubească şi să o protejeze. Statul este paternalizat, iar Autoritatea sa, întotdeauna
justificată, cheamă la arme şi la datorie. Fuziunea sacralizată a Maternului şi Paternului se manifestă
chiar în numele Patriei, masculin-feminin, sau în expresia Patria-Mamă. CetăŃenii devin „copiii
patriei", fraternizaŃi de această filiaŃie. Religia statului-naŃiune este de esenŃă matri-patriotică. Se
observă că, pornind de la acest complex mitic, afectiv şi religios, se dezvoltă puternic sentimentul
Patriei-Cămin sau Casă (Home, Heimat) şi apare, pe baza fraternităŃii naŃionale, ideea de „sânge"
comun.
RelaŃia cu Patria-Mamă este infantilizată, în sensul că relaŃia cu substanŃa maternă este o
efuziune cvasi-oceanică, iar relaŃia cu substanŃa paternă este de obedienŃă necondiŃionată (Right or
wrong, my country). Se constituie astfel, ca şi în Trinitatea teologică, o osmoză şi o co-prezenŃă a celor
trei instanŃe maternă/paternă/filială, precum şi a celor trei entităŃi Popor/Stat/NaŃiune. Acest fapt
conferă statului-naŃiune o atotputernicie politic/militară şi mitic/religioasă. Statul-naŃiune dispune nu
numai de implacabila putere de coerciŃie a administraŃiei, poliŃiei, armatei, dar şi de toată măreŃia
Sacrului, Ritului, Tabuului.
Prin urmare, individul îşi găseşte identitatea în mediul familial, etnic, regional, precum şi în
filiaŃia sa mitologic/reală cu NaŃiunea. Această identitate, fixată într-un Pământ-Mamă, este alimentată
de o Istorie plină de nefericire şi de glorie, ce procură suferinŃe şi^bucurii mimetice, supradeterminând
identificarea cu Patria, în acelaşi timp, ameninŃarea istorică a Inamicului joacă un rol decisiv în
cristalizarea şi exaltarea identităŃii naŃionale; ea leagă existenŃa NaŃiunii de cea a cetăŃeanului în
termeni de viaŃă, moarte, libertate, sclavie. Aşa cum remarca Arnold Toynbee11, NaŃiunea a devenit
Religie preluând supunerea faŃă de Creştinătate şi, am adăuga noi, amplificând în mod mitologic
supunerea afectivă faŃă de familie, astfel încât religia naŃională a devenit religia dominantă a Europei
occidentale, înainte de a se răspândi în Univers.
Formula exemplară de stat-naŃiune este rodul istoriei unice a FranŃei. Dar acest rod al unei
evoluŃii începute în secolul al X-lea cu Hugo Capet avea să devină, o dată cu RevoluŃia franceză,
modelul iniŃial după care popoarele dispersate în mini-state sau aservite unor imperii (austriac, Ńarist,
otoman) se organizează în state-naŃiuni. Astfel, Serbia (1815), Grecia (1830), România (1857) se
emancipează de sub dominaŃia turcilor, Belgia se desparte de łările de Jos (1830), iar apoi Italia şi
Germania se unifică prin acŃiunea energică a unei monarhii excentrice (1860-1870).
Întregul sistem al „concertului" european, mai mult sau mai puŃin reglat în secolul al XVIII-lea,
se dereglează în secolul al XIX-lea. Dreptului oamenilor îi urmează Dreptul popoarelor. Monarhiei de
drept divin îi iau locul monarhiile democratizate şi republicile, unde popoarele sunt antrenate în
războaie nu numai de raŃiunile de stat, dar şi de naŃionalismele susceptibile şi agresive. Mobilitatea
persoanelor pe timp de război lasă locul mobilizării generale. Economia deschisă este înlocuită, chiar
pe timp de pace, cu economia închisă şi războiul economic. Multiplicarea statelor-naŃiuni din Europa
şi deşteptarea generalizată a naŃionalităŃilor care doresc să se emancipeze de o dominaŃie străină
înmulŃesc sursele de conflict, extinzându-le în estul balcanic, unde apar focare endemice de război.

Apogeul si Prăpastia
După înfrângerea lui Napoleon I, „concertul european" a putut fi restabilit pentru un timp, dar
sub forma unui jug monarhic impus popoarelor: Sfânta AlianŃă. Atunci când jugul va dispărea,
Germania şi Italia vor fi devenit mari puteri. Dezvoltarea capitalismului în Europa occidentală va
aduce stimulul imperialismului economic puterilor din ce în ce mai animate de VoinŃa de Putere.
Secolul al XIX-lea deschide era dereglării, sub presiuni în acelaşi timp demografice, naŃionaliste,
militare, industriale, economice, ale căror creşteri exponenŃiale distrug fostele echilibre.
Cu toate acestea, în ultimele decenii ale secolului, deşi sunt antrenate într-o cursă înverşunată a
înarmărilor, FranŃa, Germania, Anglia, Rusia nu se atacă încă direct una pe cealaltă.
Dispunând de supremaŃia tehnică şi militară absolută în raport cu restul lumii, ele preferă să se
arunce chiar asupra Lumii, ce devine prada lor, pe care o împart cu cruzime. Devine astfel evident
pentru toate popoarele din celelalte continente că Europa este cel mai mare agresor al Timpurilor
moderne, fapt ce rămâne încă ascuns astăzi conştiinŃei multor europeni. Această dominaŃie asupra
lumii avea să dezlănŃuie demenŃa ce-i va împinge pe Dominatori către sinucidere. Apogeul puterii
europene este, în mod just şi necesar, ultimul stadiu înainte de Prăpastie.
Într-adevăr, statele nu mai sunt nişte „monştri reci", ci mai degrabă monştri nebuni. Au devenit
paranoice, dispreŃuind orice regulă a jocului dacă aceasta nu-i serveşte. Cum spune Bismarck, strateg
politic şi trişor diplomatic implacabil, „Austria şi Prusia sunt state prea mari pentru a fi legate prin tex-
tul unui tratat". Astfel, tratatul care garanta neutralitatea Belgiei va deveni o simplă bucată de hârtie
când armatele Reich-ului se vor revărsa în 1914 asupra FranŃei.
Atunci începe sinuciderea. Progresele înregistrate de armele de distrugere, cursa nebună a
înarmărilor, angajarea deplină a NaŃiunii, totul duce la războiul în masă care, din august 1914, avea să
cuprindă întreaga Europă. Din 1914 în 1918, războiul devine în acelaşi timp total şi mondial. Dar mai
ales în Europa devine total, dezlănŃuind flăcări şi gaze asfixiante, distrugând câmpiile şi oraşele,
bombardând populaŃia civilă.
După Războiul-Sinucidere, căruia îi pune capăt nu RevoluŃia rusă, ci intervenŃia americană,
urmează o Pace unde se amestecă în mod haotic idealismul şi cinismul, dreptul învingătorului şi
dreptul popoarelor, dezechilibrele aducătoare de moarte şi reechilibrările explozive. Din ororile
războiului şi absurdităŃile păcii, Europa va ieşi nu domolită, ci în convulsii. Supunerea Statului-
NaŃiune de către partidul unic va conduce la totalitarism în URSS, în Italia, apoi şi în Germania. Criza
din 1929 va fi seismul economic ce va produce cele mai mari erupŃii politice şi militare din Istorie.
Hitler ajunge la putere în 1933, o monopolizează imediat, reia cursa înarmărilor, face primele
anexiuni, se dezlănŃuie. El transformă pangerma-nismul în imperialism rasist cu scopul de a coloniza
Europa. Răsturnările de alianŃe, care restabileau altădată echilibrul european, se accelerează, dar în loc
să regleze, declanşează catastrofa. Astfel, după ce încercaseră în 1937 să se înŃeleagă cu URSS
împotriva Germaniei, FranŃa şi Anglia semnează brusc un pact cu Germania la Miinchen în 1938, în
dauna URSS; urmează imediat pactul germano-sovietic din 1939, care îi permite lui Hitler să ocupe
Polonia; apoi, în iunie 1941, Germania atacă URSS-ul. Vechiul mecanism al reechilibrării a dus la
dispariŃia oricărui echilibru, distrugând orice barieră din calea ambiŃiei nemăsurate a lui Hitler şi
determinând amplificarea războiului european în război mondial.
Al doilea Război-Sinucidere va fi şi mai total şi mondial decât primul. Europa aservită va fi în
cele din urmă eliberată de dominaŃia nazistă de către coaliŃia totalitarismului concurent şi a
democraŃiei americane. Europa este eliberată de ceea ce o va pune sub tutelă în Vest şi o va aservi în
Est. Europa dominase lumea la începutul secolului al XX-lea. După mai puŃin de o jumătate de secol,
o parte din lume eliberează Europa, apoi cealaltă parte se eliberează de ea.
Europa s-a restrâns astfel la geografia ce şi-o asumase. Nu mai este decât cea mai mică
provincie a Planetei; nu ocupă decât 6,75% din suprafaŃa ei uscată şi, cu cele zece milioane de
kilometri pătraŃi ai săi, este mai mică decât Australia, de trei ori mai puŃin întinsă decât Africa şi de
patru ori decât Asia şi Americile; numără şase sute de milioane de locuitori din peste trei miliarde şi
cuprinde 31 de state independente oficial din cele peste 140 ale lumii. Nici unul dintre aceste state nu
corespunde vreunei regiuni naturale sau vreunei unităŃi omogene de populaŃie. Ele s-au constituit în
urma alianŃelor, moştenirilor, anexiunilor şi războaielor. Sunt purtătoare ale unor varietăŃi geografice,
etnice, economice, sociologice foarte mari. Dar aceste State-NaŃiuni şi-au constituit o unitate nu doar
administrativă, ci şi matri-patriotică, tocmai pentru că numai o esenŃă mitică şi istorică putea cimenta o
eterogenitate atât de profundă şi multiplă. Unitatea naŃională este deci reală, chiar suprareală, dar este
unitatea unui talmeş-balmeş, iar Europa este talmeş-balmeşul acestor talmeş-balmeşuri. Din păcate, îi
lipseşte cimentul mitic şi istoric.
Provincia Europa a devenit, în parte, prosperă. Europa ruinată din 1945 este, începând din 1955
şi cu excepŃia Ńărilor din Europa centrală, o zonă a dezvoltării economice. Dar este, în acelaşi timp, o
Europă a decăderii politice. NaŃiunile din Est sunt controlate din exterior şi din interior. Cele din vest
sunt divizate politic şi depind de protecŃia americană. Din cauza războiului rece, Europa este separată
în două regiuni: Est şi Vest.
Această divizare este oare o paranteză sau o barieră istorică definitivă? Semi-Europa aservită se
va elibera? Semi-Euro-pa încă liberă va fi aservită? Va fi oare Europa în sfârşit mar-ginalizată?
Vasalizată? Helvetizată? Atomizată? Totul este nesigur. «Europa se întreabă astăzi, cuprinsă de
disperarea pe care a provocat-o în lume», ne asigură Armând Petirjeani2 Ciudat este mai degrabă faptul
că îşi pune atât de puŃine întrebări, în primul rând asupra propriei identităŃi.

4. Un fundament fără fundament

Europa nu a devenit o noŃiune geografică decât pentru că a devenit o noŃiune istorică. Aceasta
pierde calităŃile de stabilitate ale celeilalte, dar dobândeşte calităŃi dinamice de geneză şi de
transformare. Astfel, Europa s-a format şi menŃinut ca haos genezic. Aportul iniŃial al barbarilor, n-a
fost, oare, chiar haosul? Dar acesta a fost genezic, pentru că a amestecat germenii şi polenurile
culturilor mediteraneană, greacă şi latină şi pentru că o religie născută în Orient, ea însăşi purtătoare a
unor gene greceşti şi latine asociate cu genele sale ebraice, a venit să civilizeze haosul.
 De atunci, Europa se construieşte într-o anarhie organizatoare, aşa cum un ecosistem se
formează pornind de la inter-retroacŃiuni ce leagă între ele o imensă varietate de fiinŃe vii, care se luptă
şi se hrănesc în mijlocul aceluiaşi mediu geo-climatic. Europa, din acest punct de vedere, s-a euro-or-
ganizat. Asemenea unui ecosistem, Europa n-a avut niciodată un cap, un creier, un centru, ci milioane
de creiere şi nenumărate centre. Aşa cum un ecosistem este rezultatul inter-retroacŃiunilor ce îl Ńes şi
retroacŃionează asupra constituenŃilor săi, fiind prezent în interiorul fiinŃelor pe care le cuprinde, tot
aşa Europa este prezentă în mod invizibil în interiorul a tot ce este european.
Lucrurile se petrec ca şi cum în secolul al XV-lea s-ar fi creat un vârtej istoric care, asemenea
oricărui vârtej, se formează şi se întreŃine pornind de la întâlnirea unor fluxuri contrare, unde fiecare
moment sau component este în acelaşi timp produsul şi producătorul celorlalte. Vârtejul european s-a
constituit din dialecticile conjugate ale luptelor dintre CetăŃi şi State, ale luptelor de clasă, ale luptelor de
idei, ale căror interacŃiuni complexe 1-au hrănit şi dezvoltat. Astfel, acest vârtej a devenit, el însuşi, creator
al Statelor-NaŃiuni, al burgheziei, al capitalismului, apoi al ştiinŃei şi al industriei, ce aveau să-1
dinamizeze prin evoluŃiile lor.
A început să acŃioneze mai întâi în Europa de Vest, între Me-diterana italiană şi Marea
Nordului, apoi s-a amplificat, a ajuns în secolul al XVII-lea în Scandinavia, în secolul al XVIII-lea în
Rusia, iar după retragerea turcilor a pătruns în Balcani. A hrănit şi s-a hrănit din RevoluŃia industrială
engleză şi din RevoluŃia politică franceză, şi a generat Europa Statelor-NaŃiuni industriale din secolele
al XIX-lea şi al XX-lea. Vârtejul istoric este creator de forme şi proprietăŃi noi, care retroacŃionează
asupra fiecăreia dintre instanŃele sale constitutive; în cele din urmă, el le transformă, transformându-se
pe sine.
Europa modernă este deci rezultatul unei metamorfoze şi n-a încetat să trăiască ea însăşi
metamorfoze: de la Europa Statelor la Europa Statelor-NaŃiuni, de la Europa „balance of po-wers" la
Europa dereglării şi dezlănŃuirii, de la Europa comerciantă la Europa industrială, de la Europa
Apogeului la Europa Prăpastiei, de la Europa stăpână a lumii la Europa provincie sub tutelă. Prin
urmare, identitatea ei nu se defineşte în ciuda metamorfozelor, ci chiar în cadrul metamorfozelor.
Această identitate metamorfică rezidă mai întâi în dezvoltarea accelerată din interior care
caracterizează, într-o manieră unică şi prodigioasă, istoria europeană, începând cu secolul al XV-lea şi
până la ciclonul devastator din secolul al XX-lea. Europa modernă a luat fiinŃă în mişcare. Ea n-a trăit
decât prin-tr-o dezvoltare accelerată.

SpaŃiul şi specia europeană

În aceste condiŃii, Europa este, începând din secolul al XV-lea, chiar spaŃiul vârtejului istoric, un
spaŃiu de intensă activitate politică, militară, economică, civilizaŃională şi culturală. De atunci, se
vorbeşte de „pace în Europa" sau de „război în Europa". Pe măsura răspândirii obiceiurilor de la Curte,
a moravurilor burgheze, apoi a confortului „modern" şi a avantajelor tehnice, se va vorbi tot mai mult
despre „civilizaŃia europeană". Mai buna explorare a restului lumii intensifică sentimentul apartenenŃei
europene. Această apartenenŃă poate fi concepută în mod critic, atunci când filozofii secolului al
XVIII-lea compară brutalitatea şi depravarea europeană cu inocenŃa „bunului sălbatic" sau cu
înŃelepciunea mandarinului chinez. Romanticii trăiesc, poate, nostalgia comunităŃilor organice ale
Evului Mediu şi ale CreştinătăŃii pierdute. Dar, în secolul al XIX-lea, apartenenŃa la Europa este
resimŃită, mai ales, ca o satisfacŃie crescândă. Către 1800, apare termenul de „europenism", care
desemnează înclinaŃia pentru ceea ce este specific european. Apoi, către 1830, verbul „a europeniza"
atestă faptul că vechiul continent aduce lumii cea mai bună civilizaŃie.
Atunci se afirmă cu aroganŃă complexul de superioritate european asupra oricărei alte civilizaŃii.
CivilizaŃiile extra-europene par înapoiate, iar rasele non-europene par inferioare. La sfârşitul secolului
al XIX-lea, în epoca ultimelor colonizări şi a hegemoniei sale asupra lumii, Europa se crede purtătoare
a unei misiuni civilizatoare în rândul sălbaticilor, barbarilor, înapoiaŃilor, şi adoptă mitul kiplingian al
superiorităŃii oamenilor albi, printre care se disting cei mai buni dintre cei buni, marii arieni blonzi.
Acest rasism, mai întâi anglo-saxon, apoi germanic, dizolvă brusc orice solidaritate europeană, fapt
demonstrat de naŃionalismele exasperate şi de rivalităŃile devenite făŃişe pentru colonii, pieŃe, materii
prime, „spaŃii vitale".
în opoziŃie cu naŃionalismele, al căror caracter belicos se manifestă tot mai mult, visul despre
Statele Unite ale Europei, schiŃat încă din „utopiile" secolului al XVII-lea (William Penn, abatele de
Saint-Pierre), sau „proiectul de pace perpetuă" al lui Kant, capătă consistenŃa unui sistem de idei care
asociază emanciparea naŃionalităŃilor, democraŃia republicană şi federaŃia europeană. Victor Hugo
anunŃa profetic viitoarele State Unite ale Europei, vestitoare ale UmanităŃii reconciliate. De altfel,
noŃiunile de europeism, federalism, cosmopolitism, internaŃionalism se vor lega între ele la sfârşitul
secolului al XIX-lea13.
La începutul secolului al XX-lea, internaŃionalismul socialist şi fraternitatea europeană păreau
chiar suficient de puternice pentru a împiedica războiul franco-german. Dar, începând din vara anului
1914, marile partide socialiste franceze şi germane cad pradă sacrei uniuni patriotice, în 1915, Lenin
trage concluzia că federalizarea Europei este imposibilă înainte de a face RevoluŃia. După 1918, ideea
unor State Unite ale Europei şi ideea bolşevică a internaŃionalismului se disociază şi se opun. Orice
speranŃă de a confedera Europa dispare în 1933, când Hitler ajunge la putere. Cel de-al doilea război
mondial este precedat şi însoŃit de o confuzie fără nume, iscată din ciocnirea dintre comunismul
URSS-ului, aparent internaŃionalist, dar devenit naŃionalist, şi nazism, rasist şi pangermanist ca
întotdeauna, dar revendicând, încă din 1940, misiunea de a unifica Europa... Şi, în 1945, pe cadavrul
Germaniei, două semi-Europe văd lumina zilei.

Orient, Occident, Europa

Vârtejul s-a dezintegrat în aparenŃă, lăsând în urmă doar un mini-vârtej socio-economic în Vest.
DivergenŃele dintre Statele-NaŃiuni europene au aŃipit. Dar, din 1945 până în 1989, o nouă divizare
taie Europa pe verticală, determinată de cele două hegemonii mondiale. Totuşi, fiecare dintre acestea
este, în felul său, europeană. Deşi este şi asiatică, Uniunea Sovietică rămâne de sorginte europeană.
Statele Unite ale Americii sunt în proporŃie de 90% State Unite ale imigranŃilor europeni.
Această situaŃie face definirea Europei şi mai complexă în raport cu noŃiunile de Occident şi
Orient. Până în secolul al XVII-lea, gestaŃia Europei era occidentală şi amplificarea vârtejului
european din secolele XVII-XX a fost un proces de oc-cidentalizare a estului european, care a cuprins
şi Turcia (revoluŃia kemalistă din 1920-1928). Occidentalizarea a traversat şi Atlanticul, cunoscând o
descendenŃă metisată în Americi. Astăzi, noŃiunea de Occident s-a polarizat asupra Statelor Unite care,
din multe puncte de vedere, constituie un hiper-Occident.
Occidentul acoperă deci Europa, unde s-a născut, fără să se confunde cu ea, o depăşeşte şi îi
trece frontierele, atât la Vest, cât şi la Est. Rusia este o naŃiune extrem de complexă, deoarece a purtat
şi poartă încă în ea o tensiune internă între occidentalitate şi orientalitate. URSS-ul este în acelaşi timp
occidental şi oriental, european şi asiatic. Stalinismul a fost un „despotism oriental"14 occidentalizat,
un totalitarism occidental orientalizat. Prin URSS, Vestul se află în Est şi Europa în Asia. Invers,
există un Orient în ceea ce se consideră ca aparŃinând Vestului, aşa cum este sudul Italiei, un anume
Orient care începe, în opinia mea, la Napoli.
în aparenŃă, cortina de fier confirmă şi agravează antica demarcaŃie dintre Imperiul Bizantin şi
Imperiul Latin, dintre ortodoxie şi catolicism. Dar, în realitate, Grecia aparŃine acum Vestului, iar
România latină, ca şi Europa Centrală catolică sau protestantă (Ungaria, Cehoslovacia, CroaŃia, Prusia,
Sa-xonia, Polonia) se află la est de cortină. Prin urmare, marea Divizare de după război reprezintă mai
ales o linie supra-eu-ropeană de împărŃire.
Orientul şi Occidentul sunt noŃiuni foarte complexe, care se suprapun în Europa. Orientul se află
în acelaşi timp în estul european şi în Asia considerată ca mare Orient. Occidentul se află în acelaşi
timp în vestul şi estul european, în Siberia, în America şiy într-un anume sens, în Japonia, unde se în-
tâlnesc Extremul Orient cu Extremul Occident. Europa, rămânând Europa, conŃine în sine polaritatea
orientală şi polaritatea occidentală, şi determină astfel Vestul şi Estul să interfereze, să dialogheze, să
se cultive reciproc.

Ce mai rămâne?
O altă dificultate a definirii: dominând Lumea, Europa s-a răspândit în lume. A europenizat
lumea şi, în acelaşi timp, a mondializat europenismul. De aceea, specificul european nu mai este
exclusiv european: Statul-NaŃiune, DemocraŃia, Umanismul, RaŃionalitatea, ŞtiinŃa, Tehnologia,
Industria, Capitalismul, Socialismul, într-un anume sens, Europa a „suscitat" şi „făcut" lumea15. Dar ce
mai reprezintă ea acum în lume?
Europa era o noŃiune cu frontiere teritoriale vagi şi graniŃe istorice schimbătoare. Astăzi,
graniŃele de civilizaŃie sunt vagi, deoarece civilizaŃia europeană s-a revărsat şi continuă să se reverse
asupra lumii. Chiar atunci când anumite culturi şi religii asiatice sau africane opun rezistenŃă Europei
sau doresc să o combată, o fac împrumutând formula Statului-NaŃiune şi dezyoltând ştiinŃele, tehnicile
şi armamentele create în Europa, în sfârşit, nu numai fructele originare ale Vârtejului s-au răspândit în
lume, ci Vârtejul însuşi a devenit planetar. Desigur, Europa este încă dusă şi zgâlŃâită de Vârtej, dar
acesta cunoaşte acum o altă amploare şi o altă natură.
Ce mai rămâne din Europa? Ce mai rămâne din acest complex polinuclear, policentric, geo-istoric,
de civilizaŃie şi cultură, care nu a putut exista decât în cadrul conflictelor şi comunicaŃiilor, prin rezistenŃa
faŃă de hegemoniile politică şi culturală? Rămâne marea diversitate a culturilor transnaŃionale (germanice,
latine, slave) şi a culturilor naŃionale, marcate fiecare de o limbă originală. Mai rămâne şi o extraordinară
varietate de micro-culturi provinciale, rod al texturii micro-etni-ce a Europei după ultimele invazii, acele
bogăŃii salvate prin nedesăvârşirea unităŃii naŃionale, inclusiv în naŃiunile foarte vechi, precum FranŃa şi
Anglia.
Prin comparaŃie cu imensele spaŃii culturale ale lumii americane sau asiatice, Europa apare
acum ca un univers format din mici compartimente culturale locale, regionale, provinciale, naŃionale.
Desigur, în Statele Unite, California nu este Noua-Anglie, tot aşa cum Georgia nu este Wisconsin-ul,
dar, în ciuda marilor distanŃe geografice ce le separă, aceste state au mai multe elemente de cultură
comune decât Bretania şi ProvenŃa, Flandra şi Euzkadi, Portugalia şi Austria, ori Italia şi Suedia.
Doar această diversitate, această pluralitate, este specific europeană? Nu există oare şi un
fundament, o unitate, un principiu ordonator şi organizator care să răspundă necesităŃilor noastre de
astăzi? Sau poate că fundamentul Europei este pierderea fundamentelor (Imperiu, Mediterana,
Creştinismul); ordinea Europei este dezordinea unui şantier tumultuos. Europa nu a fost ea însăşi decât
în anarhia eco-organizatoare şi nu a existat niciodată ca OrganizaŃie superioară componentelor sale. De
unde problema literalmente bulversantă care se pune: să căutăm în prezent şi nu în trecut principiul
organizării europene. Dar, pentru a face acest lucru, putem apela la principiul istoric ce leagă
identitatea europeană de dezvoltare şi metamorfoză. ExigenŃa vitală de a-şi salva identitatea reclamă
Europei o nouă metamorfoză.

7. Identitatea culturală europeană

Cultura europeană este şi rămâne, mai ales după Renaştere, un şantier tumultuos şi dezordonat,
care nu se supune nici unui plan sau program preconceput. Şi astăzi, ştiinŃa însăşi se dezvoltă nu
conform unei ordini programate, ci după o dezordine inventivă, cuprinzând multiple programe de
cercetare concurente sau antagoniste, interferând cu iniŃiative şi interacŃiuni aleatorii. Mediul de
cultură european a fost şi rămâne dezordonat.

Dialogica turbionară
Originalitatea culturii europene nu constă doar în a f i fost fiica iudeo-creştinismului,
moştenitoare a gândirii greceşti, producătoare a ŞtiinŃei şi RaŃiunii moderne. Constă în faptul de a fi
fost fără încetare producătorul şi produsul unui vârtej format din interacŃiuni şi interferenŃe între
multiple dialogici care au legat şi opus: religia/raŃiunea; credinŃa/îndoiala; gândirea mitică/gândirea
critică; empirismul/raŃionalismul; existenŃa/ideea; particularul/universalul; problematizarea/reîn-
temeierea; filosofia/ştiinŃa; cultura umanistă/cultura ştiinŃifică; vechiul/noul; tradiŃia/evoluŃia;
reacŃia/revoluŃia; individul/colectivitatea; imanentul/transcendentul; hamletismul/ prometeismul;
quişotismul/sancho-panzismul etc.
Există, desigur, o dialogică în toate culturile, dar această dialogică, în majoritatea culturilor, a
putut fi mai mult sau mai puŃin închisă într-un cerc de dogme şi interdicŃii, iar procesul său a putut fi
mai mult sau mai puŃin încetinit, frânat sau controlat. Specificul culturii europene rezidă în primul
rând în continuitatea şi intensitatea dialogicilor sale, unde nici una dintre instanŃele constitutive nu
striveşte sau extermină pe celelalte, şi nici măcar nu exercită în mod durabil o hegemonie apăsătoare.
Acest fapt explică evoluŃia neîntreruptă şi tumultuoasă a culturii din secolul al XV-lea până în secolul
al XX-lea. Antagonismul se află în cadrul fiecăruia dintre termenii dialogicii. Astfel, RaŃiunea
cunoaşte antagonisme interne între tendinŃa sa critică şi tendinŃa sa sistematică, între raŃionalitatea
deschisă şi raŃionalitatea închisă, şi trebuie să se autocritice neîncetat, pentru a nu se autodistruge. De
asemenea, umanismul european suportă şi produce un antagonism profund între credinŃa în
universalitatea sa, care disimulează un euro-pocentrism dominator, şi potenŃialitatea sa într-adevăr
univer-salizantă, deschisă asupra tuturor indivizilor şi culturilor, care demască şi critică
europocentrismul.
Procesul comportă fenomene de contaminare reciprocă între partenerii antagonici: s-a introdus
multă raŃionalitate critică în CredinŃă, împotriva RaŃiunii, desigur, dar şi împotriva raŃiunilor CredinŃei,
şi s-a introdus o foarte mare credinŃă în RaŃiune şi în ŞtiinŃă. Procesul tăinuieşte şi ciudate răsturnări de
situaŃie, atunci când, de exemplu, excesul de îndoială provoacă angoasa care readuce la credinŃă,
excesul raŃionalist creează vestejirea care duce la romantism, sau arunci când con-tra-miturile devin
mituri, asemenea RaŃiunii sau ŞtiinŃei. Mai cuprinde momente dialogice cruciale în opoziŃiile
exemplare Pascal/Montaigne, Hobbes/Locke, Newton/Descartes, Rous-seau/Voltaire,
Iluminism/Romantism, Hegel/Kirkegaard. Comportă finalmente crize pentru fiecare dintre termenii
dialecticii, dar nici unul nu sucombă niciodată, ci profită de criză pentru a se întoarce la sursă şi a se
reînnoi. Aşa s-a întâmplat şi se mai întâmplă încă în cazul CredinŃei. Cultura europeană nu suportă
doar aceste opoziŃii, conflicte şi crize; ea trăieşte de pe urma lor. Sunt, în egală măsură, producătorii şi
produsele ei.
Ceea ce este important în cultura europeană nu sunt doar ideile conducătoare (creştinism,
umanism, raŃiune, ştiinŃă), ci aceste idei şi contrariile lor. Geniul european nu rezidă doar în pluralitate
şi schimbare, ci se manifestă în dialogul pluralităŃilor care produce schimbarea. Nu rezidă în
producerea noului ca atare, ci în antagonismul dintre vechi şi nou (noul de dragul noului se degradează
devenind modă, superficialitate, snobism şi conformism). Altfel spus, ceea ce contează în viaŃa şi
devenirea culturii europene este întâlnirea fecundantă a diversităŃilor, antagonismelor, concurenŃelor,
complementaritaŃilor, adică dialogica lor. Aceasta este produsul/producător al cercului „turbionar",
unde fiecare element sau moment este în acelaşi timp cauză şi efect al întregului cerc, care se trans-
formă într-o spirală nebuloasă. Dialogica este cea care se află în inima identităŃii culturale europene,
şi nu unul sau altul dintre elementele sau momentele sale.

Laicul şi universalul
Cultura europeană nu este numai o cultură ale cărei produse cele mai semnificative, Umanismul,
RaŃiunea, ŞtiinŃa sunt laice. Este, în primul rând, o cultură complet laicizată, în sensul în care,
începând dintr-un anume moment, nici o idee nu a mai rămas suficient de sacră sau de blestemată
pentru a scăpa din vârtejul dezbaterilor, discuŃiilor, polemicilor. ForŃa dialogicii culturale a antrenat în
discuŃie şi contestaŃie ideile religioase şi politice, idei care se doreau a fi Indiscutabile şi Incontestabile
şi, chiar dacă acestea au rămas sacre pentru fidelii lor, ele au intrat în laicitatea dezbaterii. Ceea ce a
introdus ipsofacto în discuŃie ideile paria care, atunci când domneau ideile Irecuzabile, erau
considerate Impure. Astfel, sacrul a putut fi discutat şi criticat public de profan, fără a fi invadat sau
devastat de profanare.
Deşi era înscrisă de la început în logica Renaşterii, laicizarea a fost un rezultat tardiv, de altfel
incomplet în unele Ńări, şi a fost obligată să regreseze, în secolul al XX-lea, ca urmare a impunerii
SacralităŃii unei noi ordini asupra unei jumătăŃi din Europa, în nici o altă cultură, inclusiv cea ateniană,
n-a existat o laicizare atât de amplă. Dar nu totul a fost profanizat şi prozaizat în cadrul sferei laice.
Dimpotrivă, am văzut că mitul şi religia s-au infiltrat în sânul ideilor demitifiante şi antireligioase. Insă
mitul RaŃiunii, religia umanistă sunt neo-mituri şi neo-religii care, cu excepŃia cazului Partidului
marxist-leninist la putere, nu dispun de puterea instituită a unei Biserici ori a unui Stat. Trebuie să se
camufleze ca mituri si religii şi, acolo unde au devenit paraziŃi, raŃionalitatea critică parazitează
parazitul.
Trebuie deci să acordăm un privilegiu special, în cadrul culturii europene, raŃionalităŃii critice,
care este în sine problematizantă, purtătoare a grijii de a fi obiectivă, aptă să se autocritice şi să-şi
critice critica. Această raŃionalitate este vectorul principal al principiului universalităŃii, pe care 1-a
hrănit şi care a hrănit cultura europeană. Este adevărat că Dumnezeul lui Abraham era Dumnezeul
Universului şi este adevărat că mesajul creştin s-a adresat tuturor oamenilor; dar, de-a lungul secolelor,
doar credincioşii au beneficiat de mila lui Isus. Este adevărat că democraŃia greacă a recunoscut
demnitatea omului-cetăŃean; dar ea îi excludea pe sclavi şi pe barbari. Este adevărat că Germanii şi
Francii erau oameni liberi; dar ei nu au conceput libertatea decât pentru ei, nu şi pentru alŃii.
 RaŃionalitatea critică este cea care a determinat umanismul european, în jurul cărui se strângea
şi se strânge încă învelişul europocentric, să-şi concretizeze universalitatea recunoscând plenitudinea
calităŃii de om tuturor fiinŃelor umane, indiferent de rasă, continent sau cultură. Universalismul euro-
pean nu este făcut doar din raŃionalitate, obiectivitate, ştiinŃă, el este şi purtător al credinŃei şi pasiunii,
fiind, în acest sens, moştenitorul creştinismului.
Universalul este puternic prezent în orice gândire, în orice cultură. Dar nici una nu folosise
universalul ca motor al propriei culturi. Şi tocmai pentru că acest universal contrazicea toate egoismele
şi egocentrismele individului, naŃiunii şi culturii, el a fost ocolit, deturnat şi trădat fără încetare în
această cultură europeană care îl crease.

Spiritul ce neagă întotdeauna

În inima vârtejului dialogic, ideile se neagă neîncetat unele pe altele: cultura europeană modernă
este antrenată de un vârtej de negativitate. Fiică a negării adevărurilor medievale, ea nu va înceta să
nege orice idee, sistem sau teorie. DorinŃa faustiană de cunoaştere absolută a dus la apariŃia „spiritului
ce neagă întotdeauna": Mefisto. Dar negativitatea nu este diabolică decât pentru ceea ce neagă; ea este
de asemenea - aşa cum spusese Hegel despre scepticismul sofiştilor - energia spiritului, precum şi cea
care a animat vârtejul.
Negativitatea a putut îmbrăca veşmântul îndoielii, ironiei, contestaŃiei, revoltei, îndoiala
europeană este cu atât mai revigorantă cu cât îmbină scepticismul cu ceva ce-1 neagă la rândul său.
îndoiala nu se află doar în miezul meditaŃiei lui Montaigne, ci şi în centrul metodei lui Descartes, al
credinŃei lui Pascal, sau al empirismului lui Hume. Şi, dacă ne gândim la adevăraŃii eroi ai literaturii
europene, care sunt eroi anti-eroi, a căror măreŃie este slăbiciunea, îndoiala nu se află oare în centrul
datoriei sfinte a lui Hamlet, al oboselii permanente a lui Oblomov, al tragediei lui Ivan Karamazov, al
mizeriei lui Sta-vroghin?
Astăzi, Milan Kundera poate recunoaşte, retrospectiv, în Don Quijote, Faust sau Don Juan pe
eroii tipic europeni, deoarece sunt eroi ai eşecului şi ai deriziunii în căutarea sublimului şi a
absolutului21. Fiecare în felul său, ei refuzau finitu-dinea, credeau în nelimitare, ignorau principiul
realităŃii chiar în momentul în care acesta li se impunea. Si aceasta, când lumea burgheză, capitalistă,
ştiinŃifică obŃinea cele mai prodigioase realizări respectând toate principiile realiste. Noi ştim însă
astăzi că ştiinŃa, capitalismul, Europa ascultau în adâncul lor de impulsuri ce refuzau finitudinea,
credeau în nelimitare şi aveau să uite finalmente de principiul realităŃii. Literatura europeană nu a
încetat să poarte în ea negativul invizibil, făcut din suferinŃe şi eşecuri, din imaginea euforică a
progresului nedefinit şi a cuceririi lumii.
Exista oare o conexiune secretă şi permanentă între negativitatea proprie culturii europene şi
procesul finalmente autodistructiv care a condus Europa la ruină? Acest lucru nu poate fi tranşat.
Trebuie, de asemenea, problematizat.

Problematizarea generalizată
Primul şi ultimul caracter al culturii europene este problematizarea. Să ne reamintim:
Renaşterea este naşterea unei problematizări generalizate; ea pune sub semnul întrebării pe Dumnezeu,
Cosmosul, Natura, Omul. Apoi cultura europeană a cunoscut mai multe momente în care un gând, un
principiu, o evidenŃă au crezut că pot, în sfârşit, pune bazele certitudinii absolute. Umanismul a crezul
că Omul, măsura tuturor lucrurilor, putea fi fundamentul tuturor lucrurilor, RaŃiunea a crezut că
întemeiază pe logica sa adevărul discursului său, ŞtiinŃa, certitudinea teoriilor sale pe certitudinea
experienŃelor. Dar aceste principii, gânduri, evidenŃe, fundamente au fost, de fiecare dată, imediat
repuse sub semnul întrebării şi problematizarea a recucerit neîncetat cultura europeană.
Văzută din acest unghi, devenirea neîntreruptă a culturii europene nu este altceva decât efectul
problematizării neîncetate, care a condus la problematizarea generalizată şi radicalizată de astăzi.
Europa a cufundat toate lucrurile, omul, viaŃa, cosmosul, în devenirea care problematizează totul. Ea a
crezut mult timp că Devenirea, Istoria, Progresul scăpau de problematizare deoarece erau chiar
problematizatorii. Dar au intrat în problematizare, care i-a înghiŃit. Constituie şi vor constitui
întotdeauna probleme. După cum spunea Patocka: „Problema Istoriei nu poate fi soluŃionată. Ea
trebuie să rămână"22. Problematica generalizată s-a instalat în Europa. Prin urmare, „Europa nu poate
face altceva decât să se instaleze în problematică, pentru că aceasta îi este moştenirea"23. Suntem
moştenitorii problematicii; trebuie acum să-i devenim păstori.