Sunteți pe pagina 1din 3

Vanatoarea excesiva

Vânătoarea (în latină venatio) este activitatea care constă în prinderea sau uciderea unor
animale sălbatice.
Vânătoarea a apărut ca ocupație a omului în epoca paleolitică. Înainte ca omul să crească
animale și să cultive plante, vânătoarea a constituit principalul mijloc de existență. Pentru
unele popoare din nordul Asiei, Americii, din insulele Polineziei, din Australia și Africa,
vânătoarea are și în prezent aceeași importanță.

Se deosebesc următoarele tipuri de vânătoare:

• industrială – vânatul animalelor și păsărilor sălbatice pentru blană și carne;


• sportivă – se face în scopul studierii ecologiei animalelor de vânat și organizării
raționale a vânatului lor;
• de exterminare – are drept scop stârpirea fiarelor, păsărilor răpitoare și rozătoarelor și
se face cu arme de foc, cu unelte de prins (capcane, lațuri), cu câini, cu păsări etc.

Lumea animalelor are din ce in ce mai multa nevoie de protectie si conservare,


deoarece vanatoarea excesiva, defrisarile si dezechilibrele biologice create de om o ameninta
cu mari distrugeri. Toate speciile de plante si animale aflate in perimetrul rezervatiilor devin
in mod automat monumente ale naturii.

Protectia mediului inconjurator a aparut ca problema a omenirii numai in zilele


noastre, respectiv atunci cand omul a cucerit intregul spatiu al Terrei prielnic vietii.

Din 1970, au aparut semne clare de imbolnavire a planetei: subtierea stratului de ozon,
incalzirea globala, ploile acide, poluarea apelor, a aerului si a solului. Oamenii au inceput sa
inteleaga necesitatea adoptarii unui comportament responsabil fata de natura.

Insa responsabilitatea omului pentru ocrotirea mediului inconjurator este atat


individuala, dar mai ales colectiva. Protectia naturii angajeaza colaborare si sprijin pe plan
local, judetean, national si international

Stim cu totii ca omul este singurul animal care isi distruge mediul in care traieste. Prin
diversele sale actiunile, omul a reusit sa modifice intr-un mod ingrijorator caracteristicile
mediului inconjurator, punand astfel in pericol viata generatiilor urmatoare. Ce este de facut?
Solutiile la care s-au gandit forurile si organizatiile de specialitate sunt la indemana oricarui
cetatean de rand, caruia ii pasa de protectia mediului si crede intr-o dezvoltare durabila a
societatii.

Pământul se află în pragul celei de-a şasea extincţii în masă, eveniment tragic
care în trecut a şters dinozaurii de pe faţa planetei.

Cercetătorii spun că dacă nu se iau acum măsuri pentru a inversa efectele dăunătoare ale
activităţii umane asupra ecosistemelor, extincţia în masă va avea loc în câteva secole.
Un nou studiu asupra populaţiilor de mamifere avertizează că ne apropiem de cea de-a şasea
extincţie în masă, de data aceasta fiind din vina oamenilor.
Cercetătorii americani au comparat rata extincţiei din trecut cu viteza dispariţiei mamiferelor
din ziua de azi. În ultimii 500 de ani au dispărut cel puţin 80 de specii de mamifere dintr-
un total de 5.570.

Rata medie a dispariţiei mamiferelor în trecut era de cel mult două specii la câteva
milioane de ani.

Studiul este publicat în revista Nature.

"Se pare că rata dispariţiilor din prezent seamănă cu cea din timpul extincţiilor în masă",
a declarat profesorul Anthony Barnosky, de la Universitatea California din Berkeley.

"Dacă speciile ameninţate în prezent chiar dispar, iar această rată continuă, a şasea extincţie în
masă ar putea avea loc în 22 de secole", atrage atenţia cercetătorul.

Oamenii de ştiinţă cred că oamenii cauzează cea de-a şase extincţie în masă prin
frgamentarea habitatelor, introducerea speciilor invazive, împrăştierea bolilor, uciderea
speciilor şi schimbarea climatului.

Ne-am putea oare imagina lumea fără urşii polari, fără elefanţi sau tigri, fără
frumuseţea Marii Bariere de Corali? Cei mai mulţi dintre noi nu ar fi capabili de acest
exerciţiu de imaginaţie. Dar, din pacate, acest lucru este posibil să se întâmple, iar el poate
deveni posibil ca urmare a activităţii umane!
Si schimbările climatice pot semnifica sfârşitul unor specii precum urangutanul,
balenele şi tigrii, ele fiind deja în pericol de dispariţie. În aceeaşi situaţie nemeritată se află
şase dintre cele şapte specii principale de ţestoase marine, precum şi o treime din populaţia de
canguri - simbolul continentului australian. Cauzele principale sunt socotite fragmentarea şi
reducerea continuă a ariilor ocupate, vânătoarea excesivă şi braconajul, comerţul ilegal cu
animale şi cu produse de origine animală, dar şi dezvoltarea necontrolată, nesustenabilă a
comunităţilor umane în unele zone, care afectează grav ecosistemele.
Numărul exemplarelor rămase de tigru bengalez este în prezent cu 95% mai mic decât
în urmă cu o mie de ani. Dintre subspeciile sale, trei au dispărut deja definitiv, iar alte patru
nu au mai fost observate în mediul lor natural de peste 25 de ani.
11 din cele 12 specii de canguri din Noua Guinee sunt ameninţate, iar din acestea,
patru au ajuns la pragul critic prin numărul extrem de mic de exemplare care au supravieţuit.
Balenelor au fost nevoite sa isi schimbe radical modul de viata, fiind sunt obligate să
facă deplasări mai mari pentru a se hrăni şi pentru a se apăra de vânătoarea excesivă, chiar
dacă aceasta a fost legiferată în multe ţări cu tradiţie în pescuit. În prezent, nouă dintre cele 15
specii de balene sunt ameninţate cu dispariţia.

Vânătoarea şi distrugerea voluntară a habitatelor animalelor sunt principalii factori


care determină exterminarea unei specii de mamifere din patru, se arată într-un recent studiu.
Criza actuală este considerată ca fiind cea de-a şasea perioadă de extincţie a speciilor,
precedenta fiind cea corespunzătoare dispariţiei dinozaurilor, în urmă cu 65 de milioane de
ani. Raportul, care este parte constitutivă din aşa-numita Listă Roşie a animalelor aflate pe
cale de dispariţie (listă creată în anii 1960), a fost realizat cu ajutorul a 1.700 de specialişti din
lumea întreagă. “Mamiferele dispar mai repede decât am crezut – o specie din patru este
ameninţată la nivel global”, a declarat, pentru Reuters, Jan Schipper, liderul grupului de
cercetători.
cele mai ameninţate specii sunt mamiferele de uscat din Asia. Aici, de exemplu,
urangutanii suferă cel mai mult de pe urma despăduririlor, iar în total 80% dintre primatele de
pe acest continent sunt, în prezent, ameninţate cu dispariţia. Studiul biologic – cel mai amplu
realizat vreodată - a fost dat publicităţii de către Uniunea Internaţională pentru Conservarea
Naturii (UICN). În urma cercetărilor efectuate s-a constat că, dintre cele 4.651 de specii
studiate, 1.139 se află în prag de extincţie şi 188 sunt considerate ca având grad ridicat de
probabilitate pentru a dispărea de pe faţa Pământului. Dintre acestea din urmă face parte şi
râsul iberian, care mai numără în prezent între 84 şi 143 de specimene adulte.
Dintre speciile considerate în pericol se află diavolul tasmanian din Australia (un
marsupial carnivor a cărui populaţie a scăzut cu 60% în ultimii zece ani) şi foca din Marea
Caspică (a cărei populaţie a scăzut cu 90% în ultima sută de ani din cauza vânatului în exces).
Din totalul de 16.928 de specii de animale sau de plante pe cale de dispariţie (specii luate în
calcul în 1963), 3.246 sunt “specii în pericol critic” (probabilitatea de extincţie a acestor
specii este foarte ridicată), 4.770 se află “în pericol” şi 8.912 sunt considerate “vulnerabile”.
Cercetările arată că principalele cauza care au provocat acest dezechilibru sunt distrugerea
habitatelor şi vânătoarea excesivă.
Populaţiile unei specii din două se află în declin, se mai arată în studiul internaţional.
Datorită unor măsuri de conservare s-au obţinut rezultate încurajatoare pentru cinci la sută
dintre speciile de mamifere ameninţate. Din această categorie fac parte bizonul european şi
dihorul cu picioare negre din America de Nord. Într-o situaţie pozitivă se află şi caii sălbatici,
care au fost reintroduşi în Mongolia.
Si in Romania exista specii de animale pe cale de disparitie din cauza vanatorii
excessive din trecut, a braconajului si a micsorarii habitatelor naturale, dar in prezent protejate
de lege . Printre acestea se numara Acvila de munte (Aquila chrysaëtos), Râsul (Lynx lynx),
Morunul (Huso huso), Ţestoasa dobrogeană (Testudo graeca ibera), Dropia (Otis tarda).
Singura scăpare pentru aceste vieţuitoare este păstrarea, prezervarea mediului lor
natural şi asigurarea condiţiilor necesare procurării hranei şi înmulţirii. Dar acest lucru nu se
mai poate face fără adoptarea unor măsuri clare şi ferme, de către toate statele, pentru
limitarea efectelor emisiilor de gaze cu efect de seră, dar şi pentru o reducere drastică a
acestora cât mai curând posibil.