În Uniunea Europeană, o persoană din şase suferă de
handicap, de la o formă uşoară până la una gravă; în
total un număr de 80 de milioane de persoane nu pot,
de multe ori, să participe din plin la viaţa socială şi
economică datorită barierelor fizice şi
comportamentale.
eliminarea barierelor;
accesibilitate
participare
egalitate
ocuparea for ei de muncă
educa ie âi formare
protec ie socială
sănătate
ac iune externă
" ' X ' (
rata şomajului este de două ori mai mare în grupul persoanelor cu dizabilităţi;
Motivul cel mai frecvent menţionat de persoanele cu dizabilităţi care nu îşi caută
un loc de muncă este legat de problemele de sănătate. În ce priveşte capacitatea
de muncă se observă diferenţe semnificative între capacitatea de muncă
autoevaluată şi capacitatea de muncă certificată oficial, ceea ce ridică semne de
întrebare legate de precizia instrumentelor actuale de evaluare.
circa 6% din persoanele cu dizabilităţi care au un loc de muncă sunt angajate de
firme private, % de instituţii publice sau companii cu capital majoritar de stat.
Ocuparea segregată în unităţi protejate este foarte scăzută, circa %. Prin
urmare, persoanele cu dizabilităţi sunt angajate într-o proporţie covârşitoare
competitiv pe piaţa deschisă a forţei de muncă.
X
$
Studiile internaţionale observă că atât în Uniunea Europeană cât
şi în Statele Unite, persoanele cu dizabilităţi au o rată de ocupare
mai mică decât a celor fără dizabilităţi, însă există variaţii mari între
diferite ţări. Astfel, în Irlanda mai puţin de o treime din
persoanele cu dizabilităţi au un loc de muncă, în timp ce în Polonia
procentul este şi mai mic, de 20%. Rata ocupării acestora este
semnificativ mai mare în ţările nordice, ajungând la 52-5% în
Finlanda şi Danemarca, 50% în åuxemburg şi Elveţia sau în
Norvegia, Marea Britanie şi Olanda unde ajunge la 5%.
"
'$
'
8
/14
$
$
+.4
7.4
$ )+7, $
'
$
+,4 9
'
):7
3
$
-
" $
'
5
IZA Research Report No. 29 , ³The Mobility and Integration of People
with Disabilities into the åabour Market´, October 200;