P. 1
Misiune de Audit

Misiune de Audit

|Views: 91|Likes:
Published by Alexandra Marginean

More info:

Published by: Alexandra Marginean on Jan 19, 2012
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

11/14/2012

pdf

text

original

Ministerul Educației Cercetării Tineretului Și Sportului Universitatea “ 1 Decembrie 1918”Alba Iulia Specializarea: Contabilitate și Informatică de Gestiune Forma de Invătămant

: Zi

Misiune de Audit în Baza Situațiilor Financiare Anuale ale Societății Comerciale SC. Rapel. Aferent Exercițiului Financiar 2010

Student : Isac Ecaterina, Marginean Alexandra Contabilitate și Informatică de Gestiune Grupa 311,312

Alba Iulia
2011

Cuprins CAPITOLUL 1……………………………………………………………… Introducere…………………………………………………………………..
ACCEPTAREA MANDATULUI ȘI CONTRACTAREA LUCRĂRILOR DE AUDIT 1.1 Acceptarea mandatului………………………………………………………………. 1.1.1 Cunoașterea generală a intreprinderii…………………………………………….. 1.1.2 Aprecieri cu privire la independeța și absența incompatibilităților……………… 1.1.3 Examenul de competent corespunzatoare specificului întreprinderii…………… 1.1.4 Contractul cu expertul sau cenzorul anterior…………………………………… 1.1.5 Decizia de acceptare a mandatului……………………………………………… 1.1.6 Intocmirea fiței de acceptare a mandatului…………………………………… 1.2 Contractarea lucrărilor de audit……………………………………………………..

CAPITOLUL 2……………………………………………………………….
ORIENTAREA ȘI PLANIFICAREA AUDITULUI 2.1 Scurt Istoric al Societății Comerciale Rapel SA………………………………………. 2.1.1 Obiectul și tipul de activitate……………………………………………………. 2.2.2 Trasături caracteristice întreprinderii Rapel SA………………………………… 2.2 Stabilirea pragului de semnificație…………………………………………………… 2.3 Redactarea planului de misiune………………………………………………………. 2.4 Elaborarea programului de muncă………………………………………………………

CAPITOLUL 3………………………………………………………………..
APRECIEREA CONTROLULUI INTERN 3.1 Etapele aprecierii controlului intern……………………………………………………. 3.1.1.1 Descrierea procedurilor…………………………………………………………… 3.1.1.2 Intelegerea și descrierea domeniilor semnificative……………………………….. 3.2.1 Testele de conformitate 3.1.3 Evaluarea preliminară 3.1.4 Testele de permanență 3.1.5 Evaluarea finală și incidența asupra misiunii de audit…………………………………. 3.2 Raportul asupra controlului intern………………………………………………………... 3.2 Importanța controlului intern pentru auditor………………………………………………

CAPITOLUL 4………………………………………………………………….
CONTROLUL CONTURILOR 4.1 Elementele probante în audit………………………………………………………………. 4.2 Programul de control………………………………………………………………………. 4.3 Tehnici de control pentru obținerea elementelor probante………………………………….

CAPITOLUL 5………………………………………………………………….
EXAMENUL SITUAȚIILOR FINANCIARE

CAPITOLUL 6…………………………………………………………………..
EVENIMENTE POSTERIOARE ÎNCHIDERII EXERCIȚIULUI

CAPITOLUL 7……………………………………………………………………
7.1 Utilizarea lucrărilor unui alt auditor………………………………………………………… 7.2 Utilizarea lucrărilor unui expert……………………………………………………………..

CAPITOLUL 8……………………………………………………………………
STABILIREA OPINIEI ȘI ÎNTOCMIREA RAPORTULUI DE AUDIT 8.1 Rolul raportului de audit………………………………………………………………… 8.2 Conținutul Raportului de audit………………………………………………………….. CAPITOLUL 9 …………………………………………………………………………….. DOCUMENTAREA LUCRĂRILOR DE AUDIT 9.1 Dosarul exercițiului……………………………………………………………………… 9.2 Dosarul permanent……………………………………………………………………… Concluzii…………………………………………………………………………………… BIBLIOGRAFIE…………………………………………………………………………..

INTRODUCERE
Auditul a fost cunoscut la începuturile secolului al XVIII-lea, fără a fi precizată data exactă sau localizarea geografică într-un stat. Istoria economică delimitează mai multe etape ale auditului, diferenţiate în funcţie de categoria socială care ordona auditul, numiţi ordonatori de audit, în funcţie de auditori şi de obiectivele auditului. Până la începutul secolului al XVIII-lea, auditul era ordonat de regi, împăraţi, biserică şi stat cu un singur obiectiv: cel de pedepsire a hoţilor pentru fraudă şi prevenirea unor astfel de fapte cu scopul de a proteja patrimoniul propriu al acelei entităţi. Astăzi, fenomenele social economice sunt complexe şi nu mai pot fi analizate multilateral pentru a clarifica anumite aspecte decât cu concursul specialiştilor de înaltă probitate morală şi profesională. Faptele analizate, operaţiunile şi documentele au ca scop formularea unor opinii care atestau imaginea fidelă a conturilor,calitatea controlului intern, respectarea normelor şi protecţia contra fraudelor naţionale şi internaţionale. Perspectiva aderării României la Uniunea Europeană a impus introducerea sa şi în ţara noastră. Etimologia cuvântului audit provine de la latinescul “AUDIRE” şi înseamnă a asculta. Englezii îi dau semnificaţia de verificare, revizie contabilă, bilanţ. Auditorii, ca specialişti cu o pregătire teoretică superioară, cu o autoritate şi competenţă, sunt denumiţi experţi. În ţara noastră, profesia contabilă a fost umbrită la limita simplului funcţionar de aplicare a celor mai simple operaţii matematice, în lunga istorie a deceniilor comuniste. După aproape 55 de ani (1994), această profesie onorabilă şi responsabilă este repusă în drepturile sale. Expertul

Pentru a evalua capacitatea de a genera numerar. Mulţi autori din ţara noastră şi din străinătate au definit activitatea de audit ca fiind examinarea profesională a unei informaţii cu scopul de a exprima o opinie responsabilă şi independentă în raport cu un criteriu de calitate. în toate aspectele lor semnificative. Auditul este chemat să exprime o opinie independentă asupra situaţiilor financiare. Conform normelor naţionale de audit. Informaţiile despre structura financiară sunt utile pentru a anticipa nevoile viitoare de creditare. menită „să apere în mod egal pe toţi utilizatorii de informaţie contabilă“11. . conform reglementărilor legale în vigoare. modul în care beneficiile şi fluxurile viitoare de trezorerie vor fi repartizate între cei care au interes faţă de întreprindere. informaţiile trebuie sintetizate asupra poziţiei financiare. Pe baza opiniei lor. utilizatorii iau decizii care necesită evaluarea capacităţii întreprinderii de a genera fluxuri de numerar pentru a plăti angajaţii. dobânzile.contabil. „o misiune de auditare a situaţiilor financiare are ca obiectiv exprimarea de către auditor a unei opinii potrivit căreia situaţiile financiare au fost stabilite. performanţei şi modificările ce sunt posibile să apară cu privire la solvabilitatea şi lichiditatea întreprinderii. conform unei referinţe contabile identificate“. de a rambursa creditele şi de a plăti dividendele. furnizorii. are dreptul să audieze bilanţul contabil.

3.1 Aceptarea mandatului Înainte de a contracta o lucrare de audit a situațiilor financiare ale unei entităti. Cunoașterea globală a întreprinderii. Contactul cu fostul auditor sau cenzor.CAPITOLUL 1 ACCEPTAREA MANDATULUI ȘI CONTRACTAREA LUCRĂRILOR DE AUDIT 1. 4. care se referă la: 1. 1. Examenul competenței. Fișa de acceptare a mandatului. Decizia de acceptare a mandatului. auditorul trebuie să aprecieze posibilitatea de a îndeplini această misiune. 2.1 Cunoașterea globală a întreprinderii. 6. 5.1. Acțiunile întreprinse în această etapă permit auditorului să colecteze informațiile necesare fundamentării deciziei de acceptare a misiunii. Examenul de independență și de absență a incompatibilitatilor. trebuie să tină seama de unele reguli profesionale și de daontologie. .

Forma de proprietate. Orice nou mandat trebuie examinat în raport cu regulile de independență și de incompatibilitate fixate prin normele interne ale profesiei. Principală nr. retinând observații cum ar fi: control intern insuficient sau cu carente notabile contabilitate neținută corect și la timp atitudinea conducatorilor față de respectarea legii și a organelor publice și administrative personal incompetent rotația cadrelor prea mare și anormală riscuri fiscale Date generale despre firma audiată: Denumirea societății auditate : SC RAPEL Sodiul social : str.1. 1.1. 1.lista clienților săi sau ai societăîii de expertiză în care lucrează pentru a se asigura ca nu exista deja o activitate remunerată din partea intreprinderii respective. stabilirea onorariilor etc.1.situația sa și a membrelor de familie în legatură cu eventualele interese în intreprindere în cauză.3 Examenul competentei. Jud.1. Alba.4 Contractul cu fostul auditor sau cenzor Auditorul trebuie să se informeze în legatură cu motivele demisiei sau refuzului de reînnoire a mandatului fostului auditor sau cenzor și mai ales. dacă nu cumva au fost dezacorduri în ce priveste: respectarea normelor legale. auditorul caută să obțină elementele care sa îi permită aprecierea celor mai importante riscuri existente.În afară elementelor de identificare a întreprinderii. 1. auditorul poate lua urmatoarele decizii: . Rahau-Sebeș.1. Lipsa experienței în anumite sectoare poate face dificilă misiunea auditorului el trebuie să se asigure ca propriile compețente ale personalului sau salariat sau ale colaboratorilor folosiți sunt suficiente pentru exercitarea misiunii. aplicarea măsurilor stabilite. Auditorul trebuie să examineze: .2 Examenul de independență și de absență a incompatibilităților.5 Decizia de acceptare a mandatului Dupa analiza factorilor de risc. Societate comercială cu raspundere limitată Activitatea principală : Producția și comercializarea articolelor de marochenarie și a confecțiilor de piele. . 1.

Necesitatea de a avea acces fără restricții la orice document contabil. .conducerii întreprinderii cu privire la pregatirea și prezentarea situațiilor financiare.Contactele cu predecesorul în profesie. etc. sa dorească sa introducă în "Scrisoarea de misiune" prevederi referitoare la: . Auditorul poate. . a conducerii sale. . .6 Fișa de acceptare a mandatului O astfel de fișă poate servi ca act justificativ al deciziei de acceptare a misiunii. 1. . în plus.Forma oricarui raport sau alte comunicări în legatură cu rezultatele misiunii de audit. .De a materializa lucrarile efectuate înaintea acceptării. .2 Contractarea lucrărilor de audit Normele legale românești prevăd obligația că activitatea profesioniștilor contabili să se desfăsoare pe baza de contracte de prestări servicii fară a se face vreo distincție între misiunile de audit legal .Posibilitatea de a colecta informațiile de bază pentru identificarea intreprinderii. a obiectului de activitate.acceptă un mandat fără riscuri aparente.refuză mandatul. Ea are ca obiective: . Indiferent de formă pe care o îmbracă relația contractuală. din documentul respectiv nu trebuie să lipsească termenii și conditiile urmatoare: .Vizitarea întreprinderii și contacte cu conducerea. piese justificative sau alte informații solicitate. corespondente sau rapoarte pe care el prevede să le trimită clientului . Standardul Internațional de Audit (ISA) nr.Analiza situației întreprinderii și a riscurilor sale. 210 prevede că auditorul și clientul trebuie să convină termenii și condițiile de realizare a misiunii de audit care vor fi consemnați într-o "Scrisoare de misiune de audit" ("Lettre de mission d'audit" sau "Angajament letter") sau în orice alt tip de contract adecvat. cu diferite ocazii. a taliei sale. 1.care presupun desemnarea acestor profesioniști de către adunarea generală a întreprinderii auditate și misiunile de audit contractual. referitoare la audit .Aspecte privind planificarea auditului.Responsabilitatea. .acceptă mandatul însă va necisita o supraveghere și măsuri particulare..Obiectivul auditului situațiilor financiare.Dorința de a primi o confirmare scrisă din partea conducerii întreprinderii-client cu privire la declarațiile făcute de această. .Descrierea altor scrisori.1.

elementele probante într-o misiune de audit reprezintă informații obținute de auditor pentru a ajunge la concluzii pe care acesta își fondează opinia. funcției de experiență auditorului. aceste informații constau în documente justificative și documente contabile . 1.1 Elementele probante în audit Potrivit Standardelor Internaționale de Audit.CAPITOLUL 4 CONTROLUL CONTURILOR Controlul conturilor este o etapă succesivă sau concomitentă cu cea a controlului intern.

Controalele substantive sunt controale proprii ale auditorului în contabilitatea întreprinderii și constau în proceduri care urmăresc obținerea elementelor probante prin care sunt detectate anomalii semnificative țn situațiile financiare ele sunt de două tipuri: • • controale privind tranzacțiile. ca obiectiv reunirea elementelor probante pentru a putea exprima o opinie motivată asupra conturilor anuale. aceste controale trebuie cât mai bine detaliate pentru a fi uşor de identificat documentele şi . auditorul stabilește programele de control a conturilor pe baza cărora să poată obţine elementele probante necesare fundamentării opiniei sale. veniturile și cheltuielile ce privesc întreprinderea în cauză. examenul variațiior și examene de coerență cu alte informații.lista controalelor de efectuat. Elementele probante sunt obținute printr-o combinare adecvată a testelor de procedură cu controalele substantive sau numai prin controalele substantive.următoare: . auditorul va utiliza planul de misiune şi foaia de sinteză a aprecierii controlului intern.2 Programul de Control Pentru stabilirea programului de control.care stau la baza situațiilor financiare și care sunt coroborate cu informații din alte surse. Programul de control poate fi stabilit pe o foaie de lucru specială. documente ce asigură legătura cu etapele precedente. ordonată pe secţiunile situaţiilor financiare. Testele de procedură sunt testele care permit obținerea de elemente probante privind eficacitatea conceperii și funcționării sistemelor contabile și de control intern. În functie de credibilitatea informațiilor obținute în etapele precedente. Această etapă a misiunii are. 4. deci. operațiile și soldurile conturilor. proceduri analitice care constau în analiza tendințelor și rapoartelor semnificative. care conţine rubricile. ceea ce presupune asigurarea respectării regulilor legale și regulamentare de către întreprindere şi anume: • regulile de prezentare și de evaluare stipulate în normele legale și în cele profesionale • reguli de prudență • regulile referitoare la inventarieri • reguli de ținere a registrelor și a contabilității • existența activelor și faptul că acestea apartin întreprinderii • pasivele patrimoniale.

Să fie sufieciente – se determina prin raportarea la nr. . Principalele tehnici pentru obţinerea elementelor probante sunt: 1. Elementele probante trebuie să îndeplinească 2 calităţi: 1. este indicat ca în această coloană să se menţioneze volumul sondajelor de efectuat pentru controlul respectiv. Această coloană va fi completată pe măsura avansării programului de control.o referinţă pentru foaia de lucru. efectuarea inventarierii -În timpul inventarierii când auditorul face 2 lucrări: observaţia asupra modului în care comisiile de inventar respectă procedurile prestabilite şi reinventaierea prin sondaj -După inventariere când verifică modul de evaluare a stocurilor. . ceea ce permite urmărirea cronologică a lucrărilor. calitatea unui control depinde de data la care s-a efectuat. auditul activelor. având în vedere că. informaţii pe baza cărora auditorul îşi va forma opinia. de stabilire a diferenţelor şi de regularizare a rezultatelor inventarierii în contabilitate. documente. are drept scop stabilirea elementelor probante adică acele acte.Inspecţia fizică şi observaţia: se folosesc pt.probleme întâlnite: această coloană se foloseşte pentru supervizarea lucrărilor şi pentru a stabili sinteza rezultatelor controalelor. Să fie juste – se stabilesc în raport cu gradul de adecvare a constatărilor.indicarea datei la care a fost efectuat controlul este foarte importantă. Neparticiparea la inventariere a auditorului conduce la altă opinie de audit decât cea fără reserve. dacă nu a găsit metode alternative prin care să se convingă de certitudinea stocurilor şi soldurilor.informaţiilenecesare a se solicita intreprinderii. . .3 Tehnici de control pentru obținerea elementelor probante Această presupune intervenţia proprie a auditorului în contabilitatea firmei. Participarea presupune intervenţia auditorului în 3 momente diferite: -Înaintea inventarierii când auditorul studiază procedurile stabilite pt.Inspecţia fizică constă în participarea la inventarierea generală a firmei.întinderea eşantionului: ţinând seama de pragul de semnificaţie şi de evenimentele erori ce pot fi descoperite.total al constatărilor 2. . 4.

contul de profit și pierdere și celelalte componente) constituie documente de sinteză a contabilitatii asupra cărora auditorul își exprimă opinia. .1 Examenul situațiilor financiare Situațiile financiare (bilanț. sunt prezentate conform principiilor contabile și reglementărilor în vigoare şi tin cont de evenimentele posterioare datei de închidere. concordă cu datele din contabilitate.Se trimit la terţi de către firma client sau auditor. răspunsurile se primesc pe adresa firmei client. . CAPITOLUL 5 1. 3. Examenul situatiilor financiare are ca obiect verificarea: . Controalele efectuate asupra conturilor i-au permis auditorului să obtină unele elemente probante pe baza caroră să tragă concluzii cu privire la diferite posturi și rubrici din situațiile financiare. confirmarea soldurilor. financiare şi rezultatelor obținute. Pentru a-și putea exprima opinia. auditorul trebuie să confirme că situatiile financiare sunt în acord cu concluziile sale și că ele reflecta corect deciziile conducerii întreprinderii și dau o imagine fidelă a activității și a situației financiare a întreprinderii.2. Examenul analitic pentru stabilirea riscului legat de faliment.Faptului că anexele comportă toate informațiile de importanţă semnificativă asupra situației patrimoniale. contul de profit și pierdere și celelalte componente ale situațiilor financiare sunt coerente.Studiul documentelor intrate şi ieşite din firmă în auditul activităţii de la sfârşitul exerciţiului 4.Faptului că bilanțul.Circularizarea sau confirmarea directă: se foloseşte la auditul conturilor de terţi. o circulară pt.

. Lipsa continuităţii activităţii într-un viitor previzibil impune un alt tip de evaluare la închiderea bilanţului. clară și completă a poziției financiare (patrimoniului) întreprinderii.contabilitatea de angajamente.continuitatea activităţii de exploatare. preluarea corectă în balanță de verificare a datelor din conturile sintetice și concordanța dintre acestea și conturile analitice. REGULI GENERALE DE EXAMINARE A SITUAȚIILOR FINANCIARE Examinarea generală a situaţiilor financiare are ca obiective principale verificarea dacă bilanţul. contul de profit şi pierdere.  Corelarea datelor din anexe cu cele din bilanț. a corectei valorificări a acesteia și a cuprinderii acestui rezultat în situațiile financiare.  Corecta evaluare a elementelor patrimoniale conform reglementărilor în vigoare.  Corecta efectuare a operațiilor legate de înregistrarea sau modificarea capitalului social.Un obiectiv central al examinării situațiilor financiare îl constituie verificarea dacă acestea dau o imagine fidelă. . situaţia fluxurilor de trezorerie şi notele la conturile anuale. Bilanțul Auditorul trebuie să obţină un grad rezonabil de asigurare că bilanţul respectă concepţiile fundamentale de bază ale contabilităţii: . prin:  Ținerea corectă și la timp a contabilității  Existența inventarierii patrimoniului.

investiţie şi finanţare permite auditorului să facă aprecieri asupra fluxului net de trezorerie din activitatea de exploatare. pe baza obiectivelor de audit. CAPITOLUL 8 Stabilirea opiniei și întocmirea raportului de audit Obiectivul auditorului este de a exprima clar o opiniemodificată adecvată cu privire la situaţiile financiare. asupra fluxurilor specifice ciclului de investire şi finanţare pe termen lung.toate achiziţiile şi cheltuielile sunt aferente exerciţiului financiar al perioadei curente Analiza fluxurilor de trezorerie de exploatare. Analiza fluxurilor de trezorerie de exploatare.toate cheltuielile şi cumpărările au fost corect însumate şi corect înregistrate. Sumele evidenţiate în situaţiile financiare sunt conforme cu instrumentările tehnice contabile. se asigură dacă: .aceste cheltuieli şi achiziţii au fost tranzacţii reale în activitatea entităţii auditate.toate cheltuielile au fost incluse în situaţiile financiare. . investiţie şi finanţare permite auditorului să facă aprecieri asupra fluxului net de trezorerie din activitatea de exploatare. Auditorul. pe baza probelor de audit obtinute că situţiile financiare luate per ansamblu nusunt lipsite de denaturări semnificative .Auditul contului de profit şi pierdere contul de rezultate reprezintă totalitatea cheltuielilor efectuate şi a veniturilor generate în urma consumurilor de resurse de către o întreprindere în cursul unui exerciţiu financiar. . necesară atunci când: (a) Auditorul concluzionează. asupra fluxurilor specifice ciclului de investire şi finanţare pe termen lung.

alte observatii asupra acestora. 75/1999. Opinia fără rezerve (curată) 2. ce se întocmeste de către auditor la finalizarea fiecarei activițăti de audit în forma scrisă și în forma corespunzatoare în raport în care își exprimă opinia asupra situațiilor financiare audiate. Opinia defavorabilă 4. consis și uniform. auditorul foloseste termeni care depind de cadru juridic specific domeniului auditat. Opinia oferă utilizatorului raportului o apreciere de ansamblu asupra domeniului auditat. Raportul de audit trebuie să conţină în scris o exprimare clară a opiniei asupra situaţiei financiare considerate ca un întreg. Rezultatele misiunii de audit sunt evedențiate în Raportul de audit. Imposibilitatea de a exprima o opinie . Într-o misiune de audit de bază există patru tipuri de opinie: 1. cerinţele statutare. astfel încat să fie întocmit în conformitate cu standartele auditate.(b) Auditorul nu este capabil să obţină probe de audit suficiente și adecvate pentru a concluziona că situaţiile financiare luate per ansamblu nu sunt lipsitede denaturări semnificative. 3. să fie complet. obiectiv. Opinia cu rezerve (opinie calificată) 3. fără ambiguitate daca sunt sau nu rezerve. Potrivit Standardelor Internaţionale de Audit ale IFAC aprobate a fi asimilate şi la noi în ţară prin O. standarde sau practici naţionale relevante. Standardele Internaţionale de Contabilitate. În acest sens se are în vedere faptul. auditorul trebuie să revizuiască şi să evalueze concluziile ce rezultă din probele de audit obţinute ca bază pentru exprimarea unei opinii asupra situaţiilor financiare. dacă situaţiile financiare au fost întocmite în conformitate cu cadrul general de raportare financiară acceptat ce poate să fie: 1. Opinia are în vedere situațiile în ansamblu lor evitandu-se astfel unele delimitari excesive. 2. În exprimarea opiniei de audit.exact.G.convingator. care trebuie sa exprime . Raportul de audit trebuie să fie usor de inteles și lipsit de ambiguități și să cuprindă numai informații sustinute de probe de audit suficiente și relevante.

acestea exprimă o opinie calificată sau opinie cu rezerve. o imagine fidelă și reală asupra operațiilor financiare ale entității. b) situatiile financiare reflectă cu fidelitate poziția financiară a entității auditate. acestă refuză exprimarea unei opinii cu rezerve asupra situațiilor financiare. Opinia defavorabilă Este exprimată cand auditorul nu poate exprima o opinie asupra ansamblului situațiilor financiare din cauza dezacordului profund ce-l împiedică să formuleze o opiniei cu rezerve.Auditorul trage concluzia că efectele potențiale care decurg din lipsa probelor sunt atât de materiale (semnificative) încat situatiile financiare în . Tranzacțiile financiare s-au efectuat în conformitate cu prevederile și reglementarile legale în vigoare. Opinia cu rezerve (opinie calificată) Această formă a opiniei este exprimată atunci cand - auditorul are îndoieli sau nu este de acord cu unul sau mai multe elemente ale situațiilor financiare care sunt materiale (au importanță semnificativă) dar nu sunt fundamentale pentru bună intelegere a situațiilor financiare. Imposibilitatea de a exprima o opinie Auditul exprimă acest tip de opinie atunci când se află în imposibilitatea de a formula o opinie asupra ansamblului situațiilor financiare. deoarece există inexactități în situația financiara sau limitarea ariei de cuprindere a auditului împiedică să obtina suficiente probe pentru a sustine o opinie cu rezerve.specificând clar și precis elementele cu care auditorul nu este deacord sau pe care le consideră îndoielnice și care l-au determinat să exprime o opinie cu rezerve. c) toate informațiile de importanță semnificativă cu privire la situațiile financiare sunt corect menționate. Opinia se exprimă în termeni care indică un rezultat nesatisfacător asupra unor aspecte ale auditului.Opinia fără rezerve (curată) Acest tip de opinie este exprimat de auditor cand s-a ajuns laconcluzia că: a) situațiile financiare au fost întocmite cu respectarea principiilor și politicilor contabile aplicabile și oferă sub toate aspectele materiale.

1 Rolul raportului de audit Raportul de audit are un triplu rol: 1. 8. respectiv cu publicul. Instrument de identificare a responsabilităților pentru auditor şi pentru conducerea entității auditate. Instrument de confirmare a încrederii publicului și actionarilor în situațiile financiare prezentate de o entitate 3. acesta va specifica clar că se afla în imposibilitatea de a exprimă o opinie și va preciza clar toate elementele de incertitudine.ansamblu lor ar putea prezenta eronat poziția financiară a entității auditate. auditorul renunță să exprime o opinie.  Menționarea responsabilităților pentru auditor și pentru conducerea întreprinderii  Descrierea obiectivelor și natura misiunii de audit  Situațiile care fac să apară incertitudini  Natura și locul observațiilor în raport  Titlul  Destinătarul  Paragraful introductiv  Paragraful cuprinzand natura și intinderea lucrarilor de audit  Paragraful opiniei  Data raportului  Adresa și datele auditorului  Semnatura auditorului . În raportul său. 8. În acest caz. Instrument de comunicare cu utilizatorii situațiilor financiare emise de entitatea auditată.2 Conținutul Raportului de audit Raportul de audit trebuie să conțină:  Relația contractuala de executare a misiunii de audit  Observațiile reieșite din diverse verificări  Informațiile a căror mențiune în raport este prevazută expres de lege. precum şi cu acționarii pentru decizii economice 2.

.

.

Planificarea auditului constă în construirea unei strategii generale şi abordăridetaliate cu privire la natura.CAPITOLUL 2 ORIENTAREA ŞI PLANIFICAREA AUDITULUI Orientarea şi planificarea auditului este cea de-a doua etapă a misiunii de audit statutar. SCURT ISTORIC AL SOCIETĂŢII RAPEL SA . Orientarea şi planificarea misiunii presupune stabilirea unor repere legate de:  culegerea de informaţii generale asupra entităţii  indentificarea domeniilor şi sistemelor semnificative ale societăţii auditate  stabilirea pragului de senificaţie  redactarea Planului de misiune  elaborarea Programului de muncă PREZENTAREA GENERALĂ A SOCIETĂŢII COMERCIALE RAPEL SA 2. O planificare eficientă a activităţii de audit concură la asigurarea unei atenţii corespunzătoare asupra domeniilor importante de audit. Auditorul trebuie să planifice auditul într-o manieră în care să se asigure că misiunea va fi îndeplinită în condiţii de economicitate.1. indentificarea aspectelor esenţiale şi operativitatea activităţii. durata şi gradul de cuprindere preconizat al auditului. eficacitate şi la termenul convenit. Pe baza dateloc culese de către auditor în această etapă. eficienţă. se vor determina natura şi întinderea intervenţiilor care urmează a fi interprinse de către auditor pe parcursul misiunii şi se vor stabili măsurile organizatorice necesare pentru executarea lucrăriilor de auditare cu maxim de eficienţă şi în cadrul termenelor stabilite.

fabrica începe să producă pentru clienţi din Italia: Pelletteria Il Ponte cu sediul central la Florenţa şi o veche tradiţie în confecţionarea articolelor de înalta calitate din piele tăbăcită vegetal. Societatea are ca obiect de activitate producţia şi comercializarea articolelor de marochinărie şi a confecţiilor din piele şi îşi desfăşoară activitatea la sediul din strada Principală Nr. fabrica a fos nevoită să găsească noi clienţi. recunoscut lider european în distribuţia en-detail cu sisteme performante de calitate şi parteneriate serioase şi de durată cu furnizorii. Răhău/Sebeş-jud. un depozit de materii prime şi materiale şi o cantină pentru angajaţi. La 1 septembrie 1995 a fost inaugurată prima hală de producţie –HP1 cu o suprafaţă de 782 mp unde îşi desfăşurau activitatea 60 de muncitori calificaţi. Activitatea de producţie a început într-un mic atelier în care lucrau la început 20 de muncitori calificaţi în marochinărie şi se realizau confecţii din piele care erau exportate în Marea Britanie. ca urmare a contractelor stabilite.Societatea comercială Rapel SA este o societate privată de producţie înfiinţată la 6 mai 1994 în baza legii 31/1991. Unitatea are statut de societate mixtă româno-britanică şi a beneficiat de facilităţile acordate investiţiilor străine prin Legea 35/1991 privind exceptarea de taxe de import la maşinile şi utilajele importate ca aport la capital. noua fabrică devine furnizor acreditat al organizaţiei Marks & Spencer. datorită unor conjuncturi de piaţă care au creat dificultăţi şi pierderi financiare clientului englez.Alba.1. exceptarea de la taxe de import pe primii 2 ani de activitate pentru materii prime şi materiale. precum şi scutirea de la plata impozitului pe profit pentru primii 5 ani de activitate. În urma participării la o serie de târguri internaţionale. După trei ani de relaţii comerciale benefice cu clientul din Marea Britanie. A existat întotdeauna preocuparea pentru crearea şi menţinerea unui mediu de lucru curat şi funcţional. În anul 2000 se amenajează o nouă hală de producţie cu o suprafaţă de 780 mp care începe să producă pentru un nou client din Franţa: Le Tanneur pentru care se lucrează şi în prezent şi căruia i s-au mai adăugat doi clienţi francezi de renume în industria pielăriei: Kenzo . Ca urmare a condiţiilor create. Unitatea a fost înfiinţată pentru a furniza bunuri de larg consum în Uniunea Europeană prin utilizarea forţei de muncă calificate din domeniul marochinăriei din zona Sebeş-Alba Iulia. iar cu jumătate de an mai târziu pentru Mandarina Duck cu sediul central la Bologna şi cu reţea proprie de distribuţie în Europa . un departament de croit.

1.266 3.425. Terenul şi clădirile sunt proprietatea firmei fiind aduse ca aport de capital.150 mii lei.524 2001 24.644. 2. Capitalul social al firmei este de 3.014.şi Charles Jourdan.361.738 18. OBIECTUL ŞI TIPUL DE ACTIVITATE . Pe ultimii trei ani de activitate societatea a înregistrat următorii indicatori financiari : 2000 Cifra de afaceri netă – mii lei Profit net – mii lei Active totale – mii lei Nr. societatea deţinând în prezent 3 hale industriale însumând 2.008 143 Investiţiile care s-au derulat an de an au urmărit achiziţionarea de noi echipamente şi utilaje care au dus la creşterea capacităţii de producţie pentru a putea satisface cerinţele unei pieţe aflate în creştere.622 mp în cadrul unei proprietăţi de 3. fiind vărsat în totalitate şi se compune din 68.863.1.958.716.795.095 20.351. Eforturile investiţionale au urmărit de asemenea modernizarea spaţiilor existente şi amenajarea unor spaţii noi de producţie.725 ha. 198 11.503 acţiuni cu o valoare nominală de 50.474 25.434 122 2002 28.721 1.649 4.779. În centrul preocupărilor managementului societăţii se află clienţii şi satisfacerea la cel mai înalt grad a exigenţelor acestora în ceea ce priveşte calitatea produselor realizate. La realizarea acestui deziderat contribuie substanţial mediul de muncă occidental şi atmosfera creată care le permite angajaţilor să-şi valorifice întregul potenţial .mediu salariaţi – nr.000 lei.

Fără acest efort nu este posibilă obţinerea unor produse competitive pe piaţa europeană pe care majoritatea fabricilor viabile din România din sectorul industriei uşoare îşi exportă producţia. acest sector lucrează bine producând în principal în condiţii lohn şi valorifică mâna de lucru calificată existentă. activitate practicată de marea majoritate a fabricilor de textile. Competiţia dintre tot mai numeroşii producători autohtoni din domeniul pielărie-încălţăminte corelată cu cererea de pe piaţa internă şi cea externă au creat premisele obţinerii unor produse de calitate în condiţiile unei productivităţi crescute a muncii . Mostrele se lucrează în atelierul de design al fabricii. În ciuda absenţei fondurilor pentru investiţii şi a creditelor dificil de accesat (condiţii şi documenţii complexe impuse de bănci) şi foarte costisitoare din cauza dobânzilor împovărătoare. Modelele sunt furnizate de clienţii actuali şi sunt realizate de designeri italieni şi francezi inovatori astfel încât să corespundă cerinţelor pieţei modei. pielărie şi încălţăminte care produc în România pentru export . Acest sector a evoluat an de an. România are calificări tradiţionale în aceste industrii dobândite în principal din anii 1960 şi acest sector este un principal aducător de valută pentru ţară. managerii români fiind conştienţi de obligaţia permanentă de a ţine pasul cu cerinţele de performanţă ale pieţelor externe. a articolelor de harnaşament – cod CAEN 1920. acest lucru datorându-se în mare măsură faptului că atât fabricile vechi care şi-au creat un nume cât şi cele nou înfiinţate cum este cazul Rapel SA. aşa cum sunt şi clienţii societăţii Rapel.Obiectul principal de activitate al societăţii îl constituie fabricarea articolelor de voiaj şi marochinărie. au făcut eforturi de retehnologizare la standarde apropiate sau chiar egale cu cele occidentale. Tipul de activitate este producţia în sistem Lohn de procesare CM (cut and make) a articolelor din piele. Sectorul în care activează SC Rapel. Fabrica Rapel fructifică această tradiţie locală . este unul din puţinele sectoare industriale care funcţionează normal în România la ora actuală. principala tăbăcărie din Sebeş a funcţionat acum 150 de ani fiind înfiinţată de saşii din comunitatea locală. Clienţii externi furnizează materia primă. materialele (pielea provine în principal din . exigenta şi fluctuanţa competiţiei din ce în ce mai dure pe piaţa Uniunii Europene. textile/pielărie/încalţăminte. uneori la realizarea acestora participând şi tehnicieni trimişi de clienţi. Zona Transilvania are o bună etică a muncii şi o tradiţie industrială încă din secolul trecut. S-au creat parteneriate şi colaborări cu firme străine de renume.

Capacitatea actuală este de 800 de bucăţi poşete standard pe zi (timp de execuţie de 60 de minute / buc). www. dotarea cu maşini şi utilaje.20% din cel practicat în fabricile vest-europene. mape. mică marochinărie. În aprilie 1997 fabrica a fost auditată de către societatea britanică Marks&Spencer şi a fost acreditată ca furnizor oficial al M&S . procedurile de fabricaţie şi management. Fabrica a trecut examenul riguros al inspectorilor M&S şi a fost confirmată pentru aceasta în ceea ce priveşte siguranţa spaţiilor de lucru.2. care cuprinde articole de piele pentru gama business . confecţionate din piele sau din diferite combinaţii de materiale. Rapel SA are cea mai modernă fabrică de marochinărie . Olanda. Italia. urmărindu-se realizarea şi promovarea unor produse “made în România“. 2. cu o lungă tradiţie în tăbăcirea şi prelucrarea pielii la cel mai ridicat standard calitativ) şi accesoriile precum şi asistenţa tehnică şi consultanţă de specialitate. genţi de voiaj – prin intermediul unor creatori locali.2 TRĂSĂTURILE CARACTERISTICE ALE SOCIETĂŢII RAPEL SA Ceea ce distinge Rapel SA de celelalte unităţi economice similare este poziţia sa atinsă în calitate şi productivitate. Produsele fabricii în momentul de faţă sunt genţi realizate la un înalt standard de calitate. Practic ceea ce vinde Rapel este capacitatea de producţie exprimată în ore pe lună. Producţia obţinută la Rapel este în exclusivitate exportată în Franţa. marochinărie şi încalţăminte.office. recunoscut lider european în distribuţia en-detail. condiţiile sociale. Societatea este singurul producător de pielărie din România care a devenit furnizor acreditat al organizaţiei Marks& Spencer. cel mai mare furnizor de materie prima pentru confecţii. agende. activitate ce va avea ca rezultat creşterea cifrei de afaceri şi a rezultatelor financiare ale societăţii . parţial sau total în ţări unde preţul mâinii de lucru este 15% . toate importate în regim de import temporar. În prezent se dezvoltă o nouă colecţie proprie. ergonomia locurilor de muncă.Italia. Privitor la condiţiile de lucru. Tot din Italia sunt procurate şi majoritatea maşinilor şi utilajelor necesare procesului tehnologic.serviete. Activitatea fabricii Rapel s-a axat în principal pe realizarea articolelor din piele ce înglobează multă manoperă calificată. controlul de calitate . răspunzând tendinţei fabricanţilor din occident de a transfera capacităţile lor de producţie.

echipe şi angajaţi. Rapel SA are o politică de promovare din interior şi este un promotor al oportunităţii egale pentru fiecare angajat fiind un investitor în oameni. societatea oferă angajaţilor şi alte avantaje adiţionale : • • • suportarea costului transportului la şi de la locul de muncă reduceri la mărfurile cumpărate din depozitul firmei acţiuni de recrere. motivare a personalului întrun mediu care sprijină şi încurajează iniţiativa. în 2001 a fost inaugurată o nouă cantină. competenţa. cusător. În afara condiţiilor sigure şi moderne de lucru şi a remunerării competitive. În acest sens s-au realizat cooperări cu centrul tehnologic SATRA din Marea Britanie pentru un program de dezvoltare a personalului adecvat programelor de creştere ale unităţii. rapoarte ce sunt prezentate în şedintele de analiză ale producţiei. cât şi pentru a răspunde nevoilor salariaţilor care şi-au mărit numărul de la an la an. ambiţia şi competiţia. cu un concept occidental de formare. distracţie. stimulare. iar în 2002 au fost reamenajate birourile şi noi vestiare şi grupuri sanitare. Avantajele care decurg din conjunctura de piaţă şi sunt valorificate de firmă sunt apropierea de Italia – cel mai mare furnizor de materii prime şi accesorii de calitate pentru industria pielăriei şi existenţa în România a mâinii de lucru calificate pentru a produce calitate la nivelul Italiei. cea mai importantă resursă a societăţii.din judeţul Alba. confecţioner. Angajaţii şi şefii de echipă cu rezultatele cele mai bune sunt premiaţi trimestrial şi la sfârşitul anului. Pentru a îmbunătăţi condiţiile de lucru şi a utiliza cât mai eficient spaţiile existente. Salariaţii direcţi sunt muncitori direcţi calificaţi în meseriile: marochiner. Există de asemena şi programe de formare şi calificare la locul de muncă pe care firma le realizează prin forţe proprii. tombole organizate de firmă Rapel SA are cea mai înaltă productivitate pe angajat în zonă Productivitatea muncii este urmărită în permanenţă întocmindu-se rapoarte pe secţii. Italia este lider mondial în design şi calitate dar are dezavantajul costurilor . O altă trăsătură caracteristică este faptul că producţia este în totalitate exportată în Uniunea Europeană înlăturându-se dezavantajele inevitabile ale operării pe piaţa internă care este nesigură în momentul de faţă şi cu un grad mare de risc în ceea ce priveşte încasarea la timp a facturilor . croitor.

germani. decât să reprezinte o însuşire calitativă primară pe care informaţia trebuie să o aibă pentru a fi utilă.2 STABILIREA PRAGULUI DE SEMNIFICAŢIE Pragul de semnificaţie este definit în „Cadrul general pentru întocmirea şi prezentarea situaţiilor financiare” astfel: Informaţiile sunt semnificative dacă omisiunea sau declararea lor eronată ar putea influenţa deciziile economice ale utilizatorilor. a) Utilizarea pragului de semnificaţie pentru determinarea naturii. austrieci prezenţi în zonă cu investiţii importante. . în conformitate cu un cadru de raportare financiară identificat. luate pe baza situaţiilor financiare. timpului şi întinderii procedurilor de audit. Târgul Mureş şi de aceea acest teritoriu s-a aflat în atenţia oamenilor de afaceri atât români cât şi italieni. Arad. sub toate aspectele semnificative. Auditorul trebuie să ia în considerare pragul de semnificaţie în două momente: a) când planifică angajamentul de audit. Evaluarea a ceea ce este semnificativ este un aspect ce ţine de utilizarea raţionamentului profesional. Astfel. locaţia fabricii (pe şoseaua naţională DN1. importantă rută de circulaţie spre Europa Occidentală ) fiind ideală. Cluj. Pragul de semnificaţie depinde de mărimea elementului sau a erorii. b) când evaluează efectele denaturărilor.mari de producţie. pragul de semnificaţie oferă mai degrabă o limită. 2. Timişoara. Obiectivul unui audit al situaţiilor financiare este de a permite unui auditor exprimarea unei opinii potrivit căreia situaţiile financiare au fost întocmite. judecat în împrejurările specifice ale omisiunii sau declarării greşite. Aceasta poziţie este una foarte centrală pentru întreaga Transilvanie. principalele artere rutiere intersectându-se la Sebeş pentru Deva. Aprovizionarea cu materialele necesare din Franţa şi Italia precum şi livrarea produselor finite se face pe calea transportului rutier asigurat de clienţii firmei. Sibiu. auditorul trebuie să ia în considerare pragul de semnificaţie şi relaţia acestuia cu riscul de audit atunci când desfăşoară un angajament de audit.” Potrivit Standardului Internaţional de Audit 320 – „Pragul de semnificaţie în audit”.

cu cât este mai înalt nivelul pragului de semnificaţie. În etapa de planificare a angajamentului de audit. Dacă auditorul fixează un nivel preliminat al pragului de semnificaţie redus. astfel încât să asigure o reducere a riscului de audit la un nivel acceptabil. creşte gradul de încredere în conţinutul situaţiilor financiare. Există o relaţie inversă între pragul de semnificaţie si nivelul riscului de audit. auditorul selectează procedurile de audit sau combinările de proceduri. În etapa de efectuare a auditului şi cu ocazia emiterii raportului de audit se compară nivelul preliminat al pragului de semnificaţie calculat la nivelul situaţiilor financiare sau erorile tolerabile repartizate pe categorii de tranzacţii sau pe solduri ale conturilor cu valoarea erorilor estimată de auditor. cu cât este mai scazut risul de audit şi invers. şi anume. dar trebuie colectate mai multe probe de audit care sunt costisitoare. durata şi întinderea proceduriilor de audit. b) Utilizarea pragului de semnificaţie pentru evaluarea efectelor denaturărilor. Auditorul consideră relaţia inversă dintre pragul de semnificaţie şi riscul de audit când determină natura. durata/perioada şi întinderea procedurilor de audit care se vor aplica pentru colectarea probelor de audit. 2. În funcţie de nivelul preliminat al pragului de semnificaţie se stabileşte natura. se determină un nivel preliminat al pragului de semnificaţie care va fi revizuit pe parcursul angajamentului în funcţie de noile informaţii disponibile. În funcţie de pragul de semnificaţie stabilit.4 REDACTAREA PLANULUI DE MISIUNE .Auditorul ia în considerare acele solduri specifice ale conturilor şi acele clase de tranzacţii care sunt semnificative şi care trebuie examinate mai aprofundat. Nivelul preliminat al pragului de semnificaţie este reprezentat de suma maximă a denaturărilor peste care auditorul apreciază că ele pot influenţa deciziile unor utilizatori raţionali.

concurenţa etc. alţi auditori. pragul de semnificaţie. • Informaţii contabile: principiile contabile utilizate. durata şi întinderea preconizate ale unui angajament de audit. Planul de audit cuprinde informaţii cu privire la: • Prezentarea interprinderii:denumire. piaţa. scurt istoric. repartizarea lucrariilor. experienţa pe care auditorul o are cu entitatea şi cunoştinţele auditorului despre afacerea clientului. prin „planificare” se înţelege construirea unei strategii generale şi a unei abordări detaliate în ceea ce priveşte natura. înregistrare. pentru a îmbunătăţi eficienţa şi randamentul auditului şi pentru a coordona procedurile de audit cu munca depusă de personalul entităţii. experţi sau cenzori cu misiuni în interprindere • Sisteme şi domenii semnificative.Potrivit Standardului Internaţional de Audit 300. complexitatea auditului.sediu social. cu conducerea şi personalul acesteia. datele intervenţiilor pe echipe. Planificarea adecvată a activităţii de audit ajută la garantarea faptului că o atenţie corespunzătoare este acordată domeniilor importante de audit. că problemele potenţiale sunt identificate şi că activitatea este finalizată cu promptitudine. capital social. particularităţiile sistemului contabil. bugete şi conturi previzionate. consideraţii susccinte privind obiectul de activitate. Auditorul poate dori să discute elemente ale planului general de audit şi anumite proceduri de audit cu comitetul de audit al entităţii. • Orientarea programului de lucru • Echipa şi bugetul • Planificarea lucrăriilor. funcţii şi conturi semnificative. zone de risc indentificate. Întinderea planificării va varia în funcţie de mărimea entităţii.controale semnificative pe care se pot sprijinii auditoria. lista raporturilor . compararea pe mai muli ani a conturilor anuale • Definirea misiunii: natura misiunii.

). etc. 2. • Fixarea termenului de depunere a raportului de audit. ţinându-se seama de gradul de încărcare al acestora şi de necesitatea respectării regulilor de etică profesională cu privire la integritatea. etc. . tehnic. cu defalcare pe: • • • • • Domenii de activitate (cumpărări. vânzări. Programul de audit se elaborează pe baza planului general şi reprezintă o detaliere şi concretizare ale acestuia.5 ELABORAREA PROGRAMULUI DE MUNCĂ Programul de audit este un instrument prin care auditorii şi conducătorii ierarhiciai acestora urmăresc activitatea efctivă de audit. obiectivitatea şi independenţa auditorilor. venituri. stocuri. corecta înregistrare şi prezentare etc. gestiuni). • Stabilirea modului de utilizare a registrelor de şedinţă ale Adunării Generale a Acţionarilor şi ale Consiliului de Administraţie. fiscal. • Repartizarea lucrărilor pe oameni în timp şi în spaţiu (pe subunităţi). • Stabilirea modului în care auditul se poate sprijini pe controlul intern. realitatea. • Solicitarea sau colaborarea cu alţi specialişti din domeniul informaticii. Compartimente (secţii. Fluxuri materiale şi informaţionale din entitate etc. juridic. Etape ale auditului. trezorerie.Redactarea planului general de audit presupune: • Alegerea membrilor echipei în funcţie de experienţa şi specializarea lor în sectorul de activitate al unităţii respective. • Coordonarea cu cenzorii şi cu alţi auditori externi. cheltuieli.). imobilizări. birouri. acesta poate fi revizuit şi amendat în situaţiile în care intervin modificări în premisele şi condiţiile avute în vedere la elaborarea iniţială a acestuia. Criterii ale auditului (exhaustivitatea. Programul de audit poate fi elaborat pe obiective ale auditului.

CAPITOLUL 3 APRECIEREA CONTROLULUI INTERN Auditorul nu trebuie sa verifice ansamblul auditului şi controlului intern. ci numai acele elemente aleacestuia pe care vor să se sprijine. testele de conformitate. . 3. ei întocmesc un program de verificare care să cuprindă mai multe etape.1 ETAPELE APRECIERII CONTROLULUI INTERN • • • descrierea procedurilor. evaluarea preliminară (a riscului de erori). În acest sens.

1. Obiectul urmărit prin aprecierea auditului . DESCRIEREA PROCEDURILOR Stabilirea procedurilor utilizate pentru elaborarea documentelor justificative. auditorul efectuează un studiu şi o evaluare a sistemelor considerate semnificative în scopul identificării. diagrama de circulaţie (numite şi flow-chart) care formalizează cu ajutorul unor scheme. iar răspunsurile se înscriu în „Foile de lucru”. evaluarea finală şi incidenţa asupra misiunii de audit.• • testele de permanenţă. încasări etc. 3.1. imobilizări.1. respectiv obţinerea prin chestionare prealabile sau din instrucţiunile date de administraţie (manualul de proceduri) a procedurilor existente şi a controalelor instituite. a riscurilor de eroare în prelucrarea datelor şi informaţiilor în scopul stabilirii unui program corespunzător de control al conturilor. vânzări. auditorul se află în faţa unor decizii importante. cumpărări. plăţi. pe de o parte. iar pe de altă parte. stocuri. a auditului intern pe care doreşte să se sprijine.1. circulaţia acestora şi a sistemelor de contabilizare. Astfel. Procedurile descriptive se bazează pe manualul de proceduri interne şi chestionare de control intern la care răspund personale implicate din întreprindere. circulaţia documentelor în unitatea patrimonială. înţelegerea şi descrierea domeniilor semnificative. vor fi avute în vedere procedurile cele mai reprezentative ca volum şi importanţă pentru unitatea patrimonială (ex. ca de pildă: . La descrierea procedurilor se urmăresc în special două aspecte. precum şi controalele efectuate de salariaţii anume împuterniciţi.1.controlului intern este de a determina în ce măsură auditorul se poate sprijini pe acest control pentru a-şi putea defini natura. 3.). volumul şi calendarul lucrărilor. astfel: • • schema generală a aprecierii auditului intern. cu ajutorul tehnicilor:descriptive. Schema general a aprecierii auditului intern Pornind de la orientările rezultate din programul general de muncă sau planul de misiune.

Toate lucrările şi acţiunile întreprinse de auditor în cadrul aprecierii auditului intern au ca obiective alegerea şi decizia în legătură cu etapa următoare. de caracterul repetitiv al datelor.• alegerea procedurilor de examinat în funcţie de organizarea întreprinderii.1. • stabilirea dacă procedurile reţinute trebuie să facă obiectul unei evaluări a controlului intern sau dacă există alte mijloace mai eficiente şi mai economice ce pot fi folosite pentru fundamentarea judecăţilor sale asupra soldurilor şi operaţiilor. circuitul documentelor şi a informaţiilor contabile. fundamentală aceea de control al conturilor. Această procedură permite . procesele de fabricaţie etc. realităţilor ce se pot ascunde în spatele cifrelor şi documentelor sintetice. identificării şi localizării zonelor de risc cale mai importante ce ar putea afecta fiabilitatea conturilor anuale. în funcţie de rezultatele sondajelor. decizia de a se sprijini pe procedurile existente sau dacă controlul intern este insuficient. • • alegerea tehnicilor de sondaje ce urmează a fi aplicate. • • alegerea tehnicilor de descriere şi evaluare ce trebuie aplicate. Cunoaşterea întreprinderii şi înţelegerea domeniilor sale semnificative este o procedură necesară pentru fiecare misiune întrucât permite auditorului cunoaşterea mediului în care evoluează întreprinderea: mediul juridic. de a trage concluziile necesare pentru etapele următoare privind controlul conturilor şi certificarea acestora. Aprecierea auditului intern poate fi considerat pentru auditor un mijloc şi niciodată un scop. în legătură cu programul de control al conturilor. de importanţa soldurilor şi a operaţiilor.1. de natura riscurilor. decizia finală. social. 3. economic. locurile de producţie. fiscal.2 Înţelegerea şi descrierea domeniilor semnificative Oferă posibilitatea auditorului de a înţelege mai bine întreprinderea sub aspectele: • • • • naturii activităţilor desfăşurate..

. fişiere etc. confirmare verbală a celor ce utilizează procedura respectivă. printre altele. obţinând o mai bună sinteză a lor. 3. Aceste teste permit verificarea existenţei procedurii (şi nu de a se asigura că ea este bine aplicată). observarea ulterioară constând din reluarea în întregime a circuitului unor documente plecând de la origine. 3.3.2. vize. auditorului să demonstreze conducerii întreprinderii că este la curent cu problemele întreprinderii şi că nu este un simplu control al conturilor.).1. cu scopul de a testa drumul parcurs.1. Testele de conformitate pot fi realizate după diferite modalităţi ca: • • • • observare directă asupra modului de lucru. Cunoaşterea întreprinderii şi fiabilităţii sistemului său de audit intern permite. Testele de conformitate (confirmarea înţelegerii sistemului) Au ca obiect obţinerea confirmării că descrierea procedurii a fost corect înţeleasă şi corespunde procedurilor aplicate în unitatea respectivă.auditorului să facă legătura între datele contabile şi realităţile exprimate de existenţa şi funcţionarea sistemelor semnificative. existenţa mijloacelor utilizate pentru confirmarea efectuării operaţiunii respective (ştampile. Evaluarea preliminară ( evaluarea riscurilor posibile) .

Când auditul intern lipseşte şi deci există posibilitatea de a nu fi detectate erorile care afectează conturile. că operaţiile înregistrate sunt reale (realitatea) şi că operaţiile sunt corect înregistrate în contabilitate şi prezentate în conturile anuale.1. punerea unor întrebări executanţilor. Auditorul trebuie să se asigure că sistemul existent permite întreprinderii să se protejeze contra riscurilor posibile care se pot produce în prelucrarea datelor. Pentru fiecare domeniu considerat semnificativ (sisteme şi conturi) depistarea riscurilor posibile se evaluează cu ajutorul unei sinteze a evaluării riscurilor legate de concepţia sistemelor. Tot în cadrul testului de conformitate se va examina existenţa separării sarcinilor şi funcţiilor. această examinare comportă riscul ca unele aspecte să fie omise sau uitate. Aceste chestionare permit compararea controlului intern teoretic descris în manualele de proceduri cu cel existent în întreprindere.deficienţele care pot da naştere unor riscuri de erori sau fraude. Pentru a realiza toate acestea. auditorul examinează circuitul informaţiilor cu ajutorul unui chestionar. care sunt în mod obişnuit reunite într-un “chestionar de control intern”. se poate proceda la o evaluare preliminară pentru a pune în evidenţă punctele forte şi cele slabe ale procedurilor sistemului contabil. iar punctele slabe . Chestionarul de control intern. Întrebările se adresează pe sectoare de activitate şi urmăresc dacă controalele există. auditorul poate să-şi organizeze propriile controale pentru a evalua incidenţele posibile asupra fiabilităţii conturilor. Testele de permanenţă (examinarea funcţionării sistemului) . 3. permite compararea controlului intern teoretic care ar trebui să asigure fiabilitatea informaţiilor contabile cu controlul intern existent în întreprindere. Pentru aceasta este necesar să se verifice dacă toate operaţiile sunt înregistrate (exhaustivitate). Punctele forte sunt dispozitivele de control care garantează corecta contabilizare a diferitelor date. Pentru aceasta se utilizează două metode: • • examinarea sistemului şi căutarea de puncte forte şi slabe.După ce s-a obţinut o descriere fiabilă a organizării.4. sunt cunoscute de executanţi şi dacă absenţa acestor controale influenţează calitatea informaţiilor.

). Controalele de detectare sunt. acesta poate reduce volumul propriilor sale controale asupra conturilor. studiind jurnalul de bancă şi piesele justificative ale băncii şi ale întreprinderii.Au ca obiect verificarea dacă punctele forte sau slabe fac obiectul unei aplicări efective şi constante.). confruntările balanţei sintetice cu cea analitică.). . poate fi avută în vedere. de regulă. în scopul asigurării că nu există anomalii sau pentru descoperirea acestora (de exemplu: confruntările cu banca. efectuate asupra unui grup de operaţii de aceeaşi natură. Sondajele asupra funcţionării sistemelor sunt organizate urmărindu-se cele două tipuri de controale interne: controale de prevenire şi controale de detectare. observarea executării unui control permite auditorului să înţeleagă mai bine maniera în care este realizat controlul şi să verifice efectuarea corectă a acestuia. înaintea înregistrării. compararea inventarului fizic cu cel permanent etc. Când auditul intern este considerat util pentru fundamentarea opiniei auditorului. • • repetarea controalelor. În realizarea sondajelor de verificare a funcţionării sistemelor. de regulă. Controalele de prevenire sunt realizate în timpul derulării operaţiilor înainte de a se trece la faza următoare şi. iar dacă descoperă greşeli grave apreciază dacă refuză certificarea sau o face cu rezerve. ca de exemplu: verificarea unei confruntări cu banca. existenţa confruntărilor lunare ale contabilităţii cu extrasele bancare etc. de cele mai multe ori acestea se materializează printr-o viză (de exemplu: verificarea limitei de credit a unui client înainte de a executa acestuia o nouă comandă. verificarea recepţiei şi existenţa comenzii înainte de a da bun de plată o factură a furnizorului etc. Auditorul semnalează conducerii observaţiile pe care le are asupra controlului intern. Aceste teste trebuie să fie suficient de ample pentru a convinge că procedurile controlate sunt aplicate într-o manieră permanentă şi fără defecţiuni. auditorul dispune de mai multe tehnici: • examenul evidenţei controlului permite realizarea unor eşantioane mari în timp foarte scurt (exemplu: existenţe unei vize care atestă efectuarea controlului aritmetic al facturilor. eventual. utilizarea tehnicilor statistice.

punctele slabe datorate unor greşite aplicări a procedurilor sistemului. incidenţa posibilă asupra conturilor anuale. auditorul poate stabili programul său definitiv de control. al cărui conţinut trebuie să cuprindă următoarele aspecte: • prezentarea unei scurte introduceri asupra a ceea ce este esenţial pentru a folosi conducerii societăţii.5. cenzorii pot. punctele slabe datorate conceperii defectuoase a sistemului. 3. constatarea anomaliilor de funcţionare a sistemului poate fi făcută pe foaia de lucru Sinteza aprecierii controlului intern care va indica: • • • anomaliile în funcţionarea sistemului.2 Raportul asupra controlului intern Comunicarea observaţiilor poate fi făcută printr-un Raport asupra controlului intern. Evaluarea finală şi incidenţa asupra misiunii de audit Expertul contabil. Atunci când anomaliile în funcţionare sunt numeroase şi pot altera fiabilitatea înregistrărilor contabile. contabilul autorizat cu studii superioare. . Ca şi pentru evaluarea riscurilor posibile. auditorul va fi obligat să-şi reconsidere evaluarea preliminară şi nu va ţine cont de auditul intern pe care l-a crezut util pentru stabilirea programului de control al conturilor.1. în final. să facă o apreciere definitivă asupra auditului intern al unităţii patrimoniale determinând: • • • veritabilele puncte forte (dispozitiv de control efectiv şi permanent). incidenţa asupra programului de lucru. Numai după ce a verificat funcţionarea controalelor pe care doreşte să le sprijine.3. Verificarea auditului intern este efectuată în fiecare an pentru a se asigura că nu există abateri de la funcţionarea lui şi că auditorul poate continua să se bazeze pe controalele interne considerate utile pentru a-şi limita lucrările asupra controlului conturilor.

constatarea anomaliilor în funcţionarea auditului intern poate indica în cadrul punctelor slabe evaluate: intern. Detaliile raportului corespund elementelor din sumar.• • prezentarea detaliată a problemelor pe servicii sau subunităţi ale societăţii pentru a analizarea fiecărei probleme. . recapitularea rapidă a tuturor slăbiciunilor constatate. sfaturi şi măsuri care permit ameliorarea situaţiei. Sumarul raportului poate figura imediat după nota de sinteză şi poate fi prezentat în diferite feluri: • • recapitularea diferitelor titluri şi puncte care vor fi reluate în partea de Detalii. Fiecare punct trebuie să conţină informaţiile următoare: descrierea punctelor slabe constatate. a locului şi rolului activităţii de apreciere a controlului concluziile raportului (cu eventualele trimiteri la părţile care detaliază problema). consecinţele şi incidenţele asupra conturilor anuale. Ca şi riscurile potenţiale stabilite cu ocazia evaluării preliminare. condiţiile de executare şi metodele utilizate. recapitularea punctelor pe secţiuni. pentru a permite societăţii să utilizeze Raportul asupra controlului intern poate fi structurat pe trei capitole şi anume: putea fi uşor difuzate. • • • • • • Nota de introducere şi sinteză. data şi semnătura. funcţii sau grupe de conturi. parte poate fi avută în vedere pentru sfaturi mai puţin importante. deoarece au fost prezentate în nota de introducere şi sinteză. acestea nu sunt însoţite de concluzii. Nota de introducere şi sinteză poate cuprinde: amintirea rapidă a misiunii. Sumarul. Detaliile. Nota de introducere şi sinteză are ca scop să permită conducerii societăţii să aibă rapid cunoştinţă de concluziile esenţiale. în mod logic. Structurarea detaliilor se face urmărindu-se anumite reguli. raportul ca un instrument de ameliorare a procedurilor. astfel: • • • • • • • prezentarea punctelor în ordinea importanţei. parte separată poate fi destinată punctelor care pot avea o incidenţă asupra certificării.

Auditorii financiari poartă raspunderea pentru indentificarea . 3. existenţa mecanismelor de cntrol care vizează operaţiuniile entităţii Auditorii financiari trebuie să acorde importanţă controlului intern aferent operaţiunilor entităţii şi mai puţin controlului intern legat de soldurile conturilor pentru că informaţiile conturilor depind de operaţiunile efectuate. Importanţa controlului intern pentru auditor Auditorul trebuie să cunoască suficient procedurile de contro intern pentru a elaboraq planul de audit. Interesele auditorului sunt •   existenţa mecanismelor de control care vizează fiabilitatea situaţiilor financiare cazurilor semnificative de raportare financiară frauduloasă deturnări de active şi a faptelor ilicite cu impact direct în situaţiile financiare Prin urmare auditorii financiari sunt interesaţi direct de mecanismele de control intern care vizează . Auditorii trebuie să culeagă probe de audit pentru testarea mecanismelor de control intern şi mecanismelor aferente fiecărui cont semnificativ din situaţiile financiare. a documentelor respectarea legilor.3.• • incidenţe asupra conturilor anuale. incidenţe asupra programului de lucru al auditorului. Auditori au de urmarit trei obictive : valoarea realizabilă drepturi şi obligaţii prezentarea informaţiilor. reglementărilor.   • protecţia activelor.

sunt acele evenimente care aduc o mai amplă confirmare a circumstanţelor existente la data închiderii. care pot fi de două tipuri: • evenimente care furnizează informaţii în legatură cu fapte care existau la data inchiderii exerciţiului.CAPITOLUL 6 EVENIMENTE POSTERIOARE ÎNCHIDERII EXERCIŢIULUI Standardul International de Contabilitate (IAS) 10 stabileşte tratamentul în situaţiile financiare a evenimentelor favorabile şi nefavorabile care survin după data închiderii exerciţiului. distingandu-se trei etape: 1. atât asupra situaţiilor financiare cât şi asupra raportului său. sunt evenimente care indica circumstanţe noi. Standardul Internaţional de Audit (ISA) 560 stabileşte obligaţiile pentru auditor de a lua în considerare incidentele evenimentelor posterioare închiderii exerciţiului. Auditorul trebuie să pună în lucru proceduri care urmăresc strângerea de elemente probante suficiente şi adecvate care să justifice faptul că au fost identificate toate evenimentele care pot necesita ajustări ale situaţiilor financiare sau informaţii suplimentare în anexe. . aparute după data închiderii. • evenimente care furnizează informaţii bazate pe fapte survenite după data închiderii exerciţiului. Fapte descoperite până la data raportului de audit. pană la data raportului său.

după data raportului de audit. Cand auditorul a luat cunostinţă. cercetarea facturilor de vânzare posterioare încheierii pentru a se încredinţa că stocurile nu sunt evaluate la o sumă superioară valorii lor de realizare sau invers. care au avut loc după data închiderii exercitiului. pentru a • • • • verifica dacă operaţiile respective nu sunt aferente exerciţiului închis (controlul principiului independenţei exercitiului). precum şi necesitatea de a-l informa de data prevazută pentru semnarea propriului său raport de audit. trebuie să informeze auditorul asupra evenimentelor survenite între data raportului de audit şi data publicarii situaţiilor financiare şi care sunt susceptibile să aiba o influenţă asupra acestora. Cand un sub grup. de evenimente care riscă să aibă o incidenţă semnificativă asupra . dar înaintea publicări situaţiilor financiare Auditorul nu este ţinut să aplice proceduri sau să facă investigaţii referitoare la situaţiile financiare. de vânzări. auditorul va examina procedurile acestui alt auditor referitoare la evenimentele posterioare. după data raportului său dar înaintea publicarii situaţiilor financiare. ale comitetului de audit. filială sau sucursală face obiectul unui audit din partea altui auditor. Conducerea întreprinderii. analiza procedurilor stabilite de conducerea intreprinderii pentru a se asigura că evenimentele posterioare închiderii au fost bine identificate. vor fi puse în lucru la o dată cât mai apropiată de data raportului de audit şi vor cuprinde acţiunile următoare: • examinarea facturilor de cumpărări. • analiza altor informaţii financiare luate. consultarea proceselor verbale ale adunarii generale a acţionarilor. a avizelor de expediţie sau a notelor de intrare-recepţie ale perioadei posterioare închideriii exerciţiului. însă. Fapte descoperite după data raportului de audit. previziuni de trezorerie şi alte rapoarte ale conducerii intreprinderii.Procedurile menite să identifice evenimentele care pot face obiectul unei ajustari a situaţiilor financiare sau a unei informaţii în anexe. examinarea încasarilor posterioare închiderii pentru a verifica reactivarea creanţelor. ale consiliului de administratie. ale comitetului de direcţie. 2.

3. Acest nou raport de audit trebuie să cuprinda un paragraf de observaţii făcând trimitere la o nota anexă la situaţiile financiare care cuprinde motivele corecţiei situaţiilor financiare publicate anterior. în consecinţă. el trebuie să expnme o opinie cu rezerve sau o opinie defavorabilă. el trebuie să stabilească dacă este cazul corectării situaţiilor financiare si să discute aspectele respective cu conducerea intreprinderii. auditorul trebuie să stabilească dacă trebuie să ceară cercetarea situaţiilor financiare si să discute aspectele în cauză cu conducerea intreprinderii pentru a stabili măsurile care se impun. către terţi. procedurile menţionate mai sus se vor prelungi pană la data noului raport de audit. Fapte descoperite dupa publicarea situaţiilor financiare După publicarea situaţiilor financiare auditorul nu este ţinut să procedeze la vreo investigatie. Daca insa auditorul a luat cunoştinta. auditorul va controla măsurile luate de conducerea intreprinderii pentru a se asigura că toate persoanele care sunt în posesia situaţiilor financiare nemodificate au luat cunosţintă de corectarea acestora si va întocmi un nou raport de audit asupra situaţiilor financiare. în nici un caz data noului raport nu va putea fi anterioară datei semnarii sau aprobarii situaţiilor financiare si. daca aceasta decide totusi publicarea. În cazul în care conducerea intreprinderii corectează situaţiile financiare. Data noului raport de audit nu va fi anterioara celei de aprobare a situaţiilor financiare corectate. auditorul cere conducerii intreprinderii să nu publice. Dacă conducerea intreprinderii corectează situaţiile financiare. auditorul va lua masurile adecvate pentru a evita ca terţii să utilizeze raportul său. daca raportul de audit apucase să fie depus. situaţiile financiare şi raportul de audit iar. l-ar fi condus la modificarea opiniei. de existenţa unui eveniment care. În cazul în care conducerea intreprinderii nu ia măsurile necesare pentru a se asigura că toate persoanele care au în posesie situaţiile financiare şi raportul de audit publicate anterior au fost corect informate de situaţie şi nu corectează situaţiile financiare chiar dacă auditorul a . auditorul va pune în lucru procedurile necesare si va furniza conducerii întreprinderii un alt raport de audit. Daca conducerea întreprinderii refuză să corecteze situaţiile financiare iar auditorul consideră necesare aceste corecturi. dacă ar fi fost cunoscut la data semnarii raportului său.acestora. după publicarea situaţiilor financiare.

600 stabileşte procedurile şi principiile fundamentale şi modalităţile lor de aplicare referitoare la utilizarea de către un auditor. în cadrul unei misiuni de audit de bază. a) Acceptarea misiunii de auditor principal . auditorul principal trebuie să auditorul principal este auditorul responsabil de examenul situaţiilor financiare ale unei . auditorului incidenţa acestor cu lucrări asupra auditorul propriului său precedent. principal : auditor. desemnează auditorul – altul decât auditorul principal – responsabil de examenul informaţiilor financiare ale unui subgrup. Utilizarea lucrărilor unui alt auditor Standardul Internaţional de Audit (ISA) nr. audit. incluse în situaţiile financiare auditate de către auditorul principal. la o entitate a lucrărilor realizate de către un alt auditor.Auditorul trebuie să stabilească dacă participarea sa la lucrările de audit pe ansamblu este suficientă pentru a-i permite să acţioneze b) Proceduri puse competenţei -evaluarea ca în lucru de profesionale auditor către a auditorul altui principal. asupra situaţiilor financiare ale unuia sau mai multor sub-grupuri incluse în situaţiile financiare ale acelei entităţi. CAPITOLUL 7 UTILIZAREA LUCRĂRILOR ALTOR PROFESIONIŞTI 7. -când auditorul principal utilizează lucrările unui alt auditor.1. auditorul va face cunoscut conducerii intreprinderii că va lua toate măsurile pentru a evita ca terţii să utilizeze raportul său de audit. El nu se aplică în cazul când doi sau mai mulţi auditori sunt numiţi coauditori şi nici relaţiilor determine entităţi.solicitat corectarea. Expresia alt auditor.

-obţinerea de elemente probante care dovedesc că lucrările acelui alt auditor răspund obiectivelor auditorului principal în cadrul misiunii sale de audit. altul decât cel care presupune cunoştinţe de contabilitate si audit. pietre preţioase. salariat al întreprinderii sau salariat al auditorului. 620 stabileşte procedurile şi principiile fundamentale şi modalitatile lor de aplicare în cazul utilizării lucrarilor unui expert ca şi elemente probante. cunoştinţe şi o experienţă specifică într-un domeniu specific. auditorul trebuie sa ţina cont de: . riscul de eroare datorat naturii şi complexităţii elementului respectiv din situaţiile financiare. Prin expert se întelege o persoana sau un cabinet care posedă competenţe. Utilizarea lucrărilor unui expert Standardul International de Audit (ISA) nr. construcţii. Utilizarea lucrarilor unui expert se face în urmatoarele situatii: • • • • • • • • evaluarea anumitor active: cladiri. caracterul semnificativ al elementului respectiv din situaţiile financiare. angajat de către auditor.2. Expertul poate fi angajat de catre întreprindere. În primul rând auditorul trebuie să reuneasca elemente probante suficiente şi adecvate care să demonstreze ca pot fi utilizate lucrarile unui anume expert în cadrul misiunii sale de audit. avize juridice în ce priveste interpretarea unor acorduri. Când are în vedere sa foloseasca lucrarile unui expert. 7. evaluarea stadiului de avansare în realizarea fizică a unor produse sau lucrari de construcţii. echipamente. terenuri. evaluarea stării fizice a unor active precum minereuri. evaluari actuariale. opere de artă. statute sau reglementari. resurse petroliere sau stabilirea duratei de viaţă ramasă a unor active corporale. volumului si calitatii altor elemente probante disponibile. zăcaminte.

Riscul unei lipse de obiectivitate este mai ridicat în cazul expertului angajat al întreprinderii si al expertului legat într-un fel sau altul de întreprinderea auditata. atât în interiorul. Documentarea lucrărilor de audit este un eveniment indispensabil pentru următoarele considerente: . poate angaja un alt expert sau va emite o opinie calificata. pe medii electronice de înregistrare sau pe alte suporturi de informaţii. el va stabili în mod deosebit daca rezultatele la care a ajuns expertul au fost corect luate în seama la elaborarea situaţiilor financiare. Aceste informaţii colectate de către auditor pot fi stocate pe suporturi de hârtie. diplome. cât şi în exteriorul cabinetului sau societăţii Auditorul trebuie să le păstreze o perioadă suficientă de timp pentru a răspunde nevoilor funcţiei sale şi pentru a satisface cerinţele oricărei obligaţii legale sau profesionale în materie de conservare a documentelor. experienţă şi reputaţia sa în domeniul în care se intenţioneaza a fi folosit. În al patrulea rând auditorul trebuie sa strânga elemente probante suficiente si adecvate care sa demonstreze ca întinderea lucrarilor expertului raspunde obiectivelor auditului Auditorul trebuie sa stabileasca dacă lucrarile expertului pot constitui un element probant cu privire la aprecierea criteriilor cetrebuiesc îndeplinite de situatiile financiare. daca el va stabili ca lucrările expertului nu permit reunirea elementelor probante. pe parcursul unui angajament de audit. permiţând buna conservare a foilor sale de lucru şi a caracterului lor confidenţial. înscrierea ca membru într-un organism profesional.În al doilea rând auditorul trebuie să verifice competenţa profesională a expertului: calificarile profesionale. Documentarea constă în consemnarea informaţiilor colectate de auditor sau obţinute de la entitatea auditată. Auditorul trebuie să adopte proceduri satisfăcătoare. În al treilea rând auditorul trebuie sa evalueze obiectivitatea expertului. 230 „Documentarea” auditorii trebuie să justifice şi să răspundă de respectarea tuturor standardelor de audit şi a tuturor reglementărilor contabile specifice şi generale. CAPITOLUL 9 DOCUMENTAREA LUCRĂRILOR DE AUDIT Conform Standardului Internaţional de Audit nr.

Compunerea echipei. iar opinia şi concluziile emise sunt fondate. executarea şi concluziile lucrărilor şi conţinutul raportului. explicarea procedurilor şi a normelor. El permite auditorului să asambleze toate lucrările.1. Datele şi duratele vizitelor şi locurilor de intervenţie. a căror utilitate nu depăşeşte exerciţiul controlat. Bugetul de timp şi realizarea lui. pentru înlesnirea muncii în echipă şi supervizarea lucrărilor date la colaboratori şi pentru justificarea opiniei emise şi redactarea raportului. Aprecierea controlului intern: • • Evaluarea punctelor forte/slabe şi a zonelor de risc. Aprobarea tuturor deciziilor importante care pot afecta planificarea. având în vedere că dosarele de lucru constituie o documentare privilegiată pentru cunoaşterea generală a lucrărilor anului viitor. detalii asupra sondajelor efectuate. 9. începând de la organizarea misiunii la sinteză şi formularea Raportului de audit. pentru documentarea lucrărilor efectuate. Supervizarea lucrărilor: . Dosarul exerciţiului este indispensabil pentru o mai bună organizare şi control ale misiunii. Note asupra studierii dosarelor şi stabilirea soluţiilor la problemele ridicate. Foi de lucru privind: bazele de stabilire a sondajelor asupra funcţionării sistemelor. Dosarul exerciţiului (dosarul curent) Dosarul exerciţiului cuprinde toate elementele angajamentului de audit. a deciziilor luate şi asigurarea că programul s-a derulat fără omisiuni. • a transmite datele de la un exerciţiu la altul. programul lucrărilor.• a justifica îndeplinirea obiectivelor. • a asigura supervizarea efectivă a lucrărilor delegate colaboratorilor sau a permite utilizarea lucrărilor de control efectuate de alte persoane (alţi auditori). Dosarul exerciţiului cuprinde: Planificarea angajamentului de audit: • • • • • • • Note asupra utilizării lucrărilor de control efectuate de alţii (auditori interni sau alţi specialişti). Data pentru emiterea raportului.

permite utilizarea lor ulterioară după aducerea lor la zi. concluzii. Elementele conţinute de dosarul permanent sunt: • Fişa de caracterizare. . Sinteză generală a rezultatelor pe diferite etape ale misiunii şi tratarea distinctă a punctelor care ar putea avea o influenţă asupra deciziei de certificare. • Persoanele care angajează întreprinderea. • Structura grupului. Dosarul permanent permite evitarea repetării în fiecare an a unor lucrări şi transmiterea de la un exerciţiu la altul a elementelor de cunoaştere a întreprinderii. Detalii asupra lucrărilor efectuate asupra conturilor anuale (comparaţii şi explicaţii ale variaţiilor mari. Foi de lucru cuprinzând obiectivul. concluzii). unele comentarii. Foi de lucru privind faptele delictuale. producţie.2. etc. • Scurt istoric al întreprinderii. • Note asupra statutului. detalii asupra lucrărilor efectuate. Program de lucru. Obţinerea de elemente probante: 9. Documente sau copii de documente de la întreprindere sau terţi justificând cifrele examinate. • Organigrame. • Contracte. • Note asupra organizării sectorului de activitate. asigurări.• • • • • • • Comentarii asupra anomaliilor descoperite. • Conturile anuale ale ultimelor exerciţii. • Procese verbale ale Consiliului de Administraţie şi Adunării Generale. Dosarul permanent Dosarul permanent.

care permite aprecierea calităţii unui audit în raport cu un sistem de referinţă. să nu conţină informaţii perimate şi să nu conţină documente voluminoase ale întreprinderii. Ţinerea la zi se efectuează prin sinteză. dosarul permanent trebuie ţinut la zi. Aceste reguli sunt definite la nivel general naţional sau internaţional. indicând data introducerii documentului. Fiecare secţiune poate fi materializată distinct printr-un sumar al conţinutului. Se ajunge la noţiunea de normă. a constituit şi constituie cheia de boltă pentru probitatea şi credibilitatea tranzacţiilor economice. Pentru a-şi păstra rolul informativ. poate prevede aducerea la zi a dosarului permanent. cunoscute şi acceptate de emiţătorii şi receptorii informaţiei supuse auditului. de asemenea. . De fiecare dată când se lucrează asupra unor posturi din conturile anuale sau în alte domenii. ci doar extrasele acestora. prin raportarea la un criteriu sau standard de calitate. Activitatea de audit reprezintă o examinare profesională a unei informaţii. CONCLUZII Auditul. Realizarea oricărei misiuni de audit la organizaţiile economice. respectiv examinarea de către o persoană independentă şi competentă a fidelităţii reprezentărilor contabile şi financiare. auditorul poate cerceta dacă informaţiile privind subiectul respectiv se găsesc în dosarul permanent şi. în vederea exprimării unei opinii responsabile şi independente.Dosarul permanent se organizează în secţiuni care uşurează clasarea documentelor şi consultarea lor. formalizate. implică existenţa unor reguli precise.

fie a purta o judecată critică asupra operaţiunilor de gestiune sau a performanţelor unei entităţi sau persoane ce sunt responsabile. respectarea reglementărilor . Scopul său este de a garanta corespondenţa între aceste aserţiuni şi criteriile admise. Este un domeniu de acţiune în contabilitatea financiară şi deschide numeroase linii de cercetare. practic. Auditul de gestiune este cel mai cunoscut de marele public din lumea anglo-saxonă ţinând cont de descoperirile de fraudă prin probe convingătoare. de a verifica şi certifica reflectarea corectă în contabilitate a situaţiilor financiare. Auditul este o intervenţie specifică. În funcţie de modul de organizare a activităţii de audit se disting tipurile de audit intern şi extern: Auditul intern reprezintă o evaluare sau monitorizare organizată de către conducerea unei entităţi sub forma unui serviciu privind examinarea sistemelor proprii de contabilitate şi de control intern. principii.Auditul financiar conduce la formarea unei judecăţi asupra conturilor şi nu la elaborarea situaţiilor financiare. pe care îl susţin în îndeplinirea obiectivelor printr-o abordare sistematică şi ordonată a evaluării şi creşterii proceselor de gestionare a riscului de control şi de conducere. Auditul extern este efectuat de un profesionist independent şi răspunde nevoilor terţilor şi entităţii auditate în ceea ce priveşte gradul de încredere care poate fi acordat tranzacţiilor şi situaţiilor financiare ale acestuia (auditul de atestare financiară). Este un proces complex care constă în reunirea şi evaluarea de o manieră obiectivă şi sistematică a probelor relative la aserţiuni ce vizează faptele şi evenimentele economice. metodică de examinare critică şi evaluare fondată pe un referenţial contabil. deturnări de fonduri sau risipă. imaginea lor fidelă. Auditul intern este. de a comunica rezultatele acestor investigaţii utilizatorilor interesaţi. în scopul de a acorda consiliere. o activitate independentă de asigurare obiectivă şi consultativă destinată să adauge valoare şi să antreneze îmbunătăţirea activităţii unui organism. Auditul operaţional dezvoltat în ţările Uniunii Europene are ca obiectiv analiza riscurilor şi deficienţelor existente într-o entitate individuală sau de grup. recomandări. Aceste elemente definitorii se aplică atât auditului financiar cât şi celui operaţional. Procedura reprezintă o înlănţuire logică de operaţiuni cu scopul de a atinge un anumit obiectiv. norme şi reguli de evaluare) general acceptate. Auditul financiar are rolul de a verifica respectarea cadrului conceptual al contabilităţii (postulate. sau de a propune noi strategii pentru ameliorarea performanţelor . clară şi completă pe întregul exerciţiu financiar. a procedurilor interne stabilite de managementul agentului economic (audit intern şi statutar).

care trebuie să conţină. atunci când este cazul. Alba Iulia.E. eficienţei şi eficacităţii (cei 3 E) în activitatea desfăşurată (auditul performanţei). 3) Briciu Sorin. Audit financiar. 2) Briciu Sorin.ro . statutelor.să exprime opinii întrun raport de audit. Editura Argus. Editura A. fluxurilor de trezorerie şi a celorlalte informaţii referitoare la activitatea desfăşurată.ifac. Alba Iulia. 2001. Editura Aeternitas.cafr. situaţii care trebuie să ofere o imagine corecta a poziţiei financiare. dacă situaţiile financiare îndeplinesc cerinţele statutare. Socol Adela. Audit şi certificarea bilanţului contabil. 5) www. Editura Aeternitas. în mod corect opinia auditorului asupra faptului dacă situaţiile financiare oferă o imagine fidelă în concordanţă cu un cadru general de raportare financiară şi. . 4) Briciu Sorin. Sas Florentina.S. Bucureşti. Ghiţă Răzvan. Audit şi control financiar. Auditul financiar are ca obiective următoarele: să constate reflectarea imaginii fidele a situaţilor patrimoniului şi a rezultatelor financiare în situaţiile financiare anuale.org .. 2006. precum şi respectarea principiilor economicităţii. Ghiţă Marcel. BIBLIOGRAFIE 1) Brezeanu P. 2001. Sas Florentina. 2009/2010. Audit public intern. regulamentelor şi deciziilor manageriale (auditul conformităţii sau legalităţii). Bucureşti. performanţei financiare. Todea Nicolae.legale. Socol Adela. 6) www.

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->