P. 1
Parcul Natural Portile de Fier

Parcul Natural Portile de Fier

|Views: 220|Likes:
Published by Mihaela Farcas

More info:

Published by: Mihaela Farcas on Mar 03, 2012
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOCX, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

07/23/2015

pdf

text

original

Parcul Natural Portile de Fier

I. Pozitionare geografica Parcul Natural Portile de Fier se afla in sud-vestul Romaniei, limita sudica a acestuia fiind malul romanesc al Dunarii. La est se invecineaza cu localitatea Dr. Tr. Severin ( Mehedinti ), la vest cu localitatea Bazias ( Caras-Severin ), iar la nord, de la confluenta Nerei cu Dunarea, Varfurile Talva Blidarului, Svinecea Mica si Mare, practic urmareste interfluviul Dunarii format de afluentii acesteia.In perimetrul său intră şi prelungirile sudice ale Munţilor Banatului (Locvei si Amăjului) şi Munţilor Mehedinţi, precum şi o parte din podişul Mehedinţi şi fâşia de lac ce aparţine tertoriului naţional

II.Scurt istoric
Din punct de vedere istoric , acest teritoriu este foarte interesant. Cercetările arheologice au dus la descoperirea celei mai vechi aşezări umane stabile din Europa ( cu o vechime de circa 9000 ani). Zona defileului Dunarii, pe ambele maluri ale acesteia, a fost locuită incă din paleolotic şi a reprezentat o cale de transport şi de comerţ utilizată in ciuda pericolelor pe care le reprezentau Cazanele Dunarii şi Porţile de Fier. Iată cum descrie Alexandru Boariu această porţiune a Dunării:Porta Ferea in limba latină, Danje Djerdap in sârbă, Vaskapu in maghiară, Demir-kapi in turcă, Porţile de Fier in română: o

2

barieră de stânci şi ape involburate care, timp de secole făcea aproape imposibilă navigaţia pe Dunăre la intrarea in România. Mulţi navigatori curajoşi sau nesăbuiţi şi-au pierdut viaţa incercând să străbată acest coridor periculos. Astăzi "ucigatoarele porţi" sunt paşnice.Sute de stânci care ieseau semeţe din Dunăre creindu-i coşmaruri oricărui marinar, zac acum cuminţi sub lacul de acumulare creat de barajul Hidrocentralei Porţile de Fier I. Vapoarele plutesc in linişte deasupra lor. După secole de confruntare acerbă, bătrâna Dunăre şi milenarii munţi - Carpaţii pe malul românesc Balcanii pe cel sârbesc - au incetat crâncena lor luptă. Au încheiat un armistiţiu. Fluviul şi muntele, apa şi piatra au făcut pace. Doar legendele, impresiile şi mărturiile celor care au călătorit de-a lungul secolelor prin acest mirific defileu mai amintesc despre teribila încleştare.

III.Prezentare

Parcul national Portile de fier a fost declarat parc national in anul 1998 si se intinde pe o suprafata de aproximativ 115.665,8 ha, fiind unul dintre cele mai mari parcuri naturale din Romania (locul 2), avand in componenta sa 18 rezervatii. Principala forma de relief sunt muntii, in componenta sa intrand prelungirile sudice ale Muntilor Banatului ( Muntii Locvei si Muntii Almajului ), Muntii Mehedinti si o parte din Podisul Mehedinti. Parcul Natural Porţile de Fier este o arie protejată înfiinţată prin Legea nr.5/2000 privind aprobarea Planului de Amenajare a Teritoriului Naţional - Secţiunea a III a - Zone Protejate, ca un teritoriu în care remarcabila frumuseţe a peisajelor şi diversitatea biologică pot fi valorificate în condiţiile păstrări nealterate a tradiţiilor, iar calitatea vieţii comunităţilor să fie rezultatul unor activităţi economice ale locuitorilor, deşfăşurate in armonie cu natura. Parcul Natural Porţile de Fier corespunde categoriei V IUCN: "Peisaj protejat: arie protejată administrată în principal pentru conservarea peisajului şi recreere". În conformitate cu prevederile O.U.G. 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei si faunei sălbatice, "parcurile naturale sunt acele

3

arii naturale protejate ale căror scopuri sunt protecţia şi conservarea unor ansambluri peisagistice în care interacţiunea activităţilor umane cu natura de-a lungul timpului a creat o zonă distinctă, cu valoare semnificativă peisagistică şi/sau culturală deseori cu o mare diversitate biologică". În parcurile naturale este permisă desfăsurarea activităţilor tradiţionale practicate de comunităţile din interiorul parcului şi din imediata vecinătate a acetuia. Acestea urmăresc: - Protecţia şi conservarea diversităţii biologice, etnofolclorice, culturale şi a elementelor de peisaj; - Dezvoltarea unor relaţii armonioase între natură si societate, prin promovarea folosinţelor tradiţionale ale terenurilor şi resurselor teritoriale fară impact asupra mediului; - Promovarea activităţilor turistice si de recreere; - Încurajarea activităţilor educaţionale şi de conştientizare; - Promovarea cercetării ştiinţifice şi a monitorizării stării mediului - Cooperarea internaţională şi colaborarea cu Parcul Naţional Djerdap din Republica Serbia şi alte parcuri similare din ţări ale Uniunii Europene. Ariile protejate incluse în Parcul Natural Porţile de Fier În conformitate cu prevederile Legii nr. 5/2000, Ordinului nr. 552/2003 al M.A.P.A.M., H.G. nr. 2151/2004 si OUG 57/2007, în Parcul Natural Porţile de Fier sunt incluse următoarele arii protejate ( rezervaţii ): Nr. Incadrare Suprafaţa Denumirea ariei protejate Tipul rezervaţiei Crt. IUCN (ha) 1 Balta Nera -Dunăre mixtă IV 10,0 2 Baziaş mixtă IV 170,9 3 Insula Calinovăţ avifaunistică IV 24,0 4 Râpa cu lăstuni mixtă IV 5,0 5 Divici - Pojejena avifaunistică IV 498,0 6 Valea Mare botanică IV 1179,0 7 Peştera cu Apă din Valea Polevii mixtă IV 3,2 8 Ostrovul Moldova Veche avifaunistică IV 1627,0 9 Locul fosilifer Sviniţa paleontologică III 95,0 10 Cazanele Mari si Cazanele Mici mixtă IV 215,0 11 Locul fosilifer Bahna paleontologică III 10,0 12 Dealul Duhovna forestieră IV 50,0 13 Gura Văii - Vârciorova mixtă IV 305,0 14 Faţa Virului botanică IV 6,0 15 Cracul Crucii botanică IV 2,0 16 Dealul Vărănic mixtă IV 350,0 17 Valea Oglănicului botanică IV 150,0 18 Cracul Găioara botanică IV 5,0

4

judeţul Caraş-Severin. Clima:Climatul este temperat continental moderat cu influente mediteraneene. unde se formează o mică deltă. Categoria IV IUCN Căi de acces: Orşova. 8 din 20. Caracteristici generale: Biotopul Teritoriul este situat în ţinutul Carpaţilor Occidentali. Aspecte hidrologice: Rezervaţia se află localizată la zona de confluenţă a râului Nera cu Dunărea.DN57 până în localitatea Pojejena. subţinutul Munţilor Banatului. Rezervaţia Naturală Balta Nera-Dunăre Rezervatia este încadrată în Regiunea Biogeografică Europeană. conform normelor europene. zona muntoasă imediata adiacentă este caracterizată prin altitudini foarte joase şi roci granitice. Din punct de vedere geologic. Cu toate acestea.Secţiunea a III-a – zone protejate. unitatea geomorfologică Munţii Locvei. Pedologie: solurile caracteristice rezervaţiei sunt gleice şi pseudogleice. Tipuri de habitate: Habitate specifice zonelor umede Suprafaţa rezervaţiei: 10 hectare Limitele rezervaţiei:Rezervaţia se află pe teritoriul administrativ al comunei Socol.fiind parte integrantă a Parcului Natural Porţile de Fier. care fac parte din grupa muntilor si podisurilor calcaroase. pe sensul de mers Pojejena-Baziaş-Socol. Categoria şi tipul ariei protejate: rezervaţie naturală.Moldova Nouă-Pojejena-Baziaş .1. teritoriul face parte din domeniul Danubian. caracterizat 5 . A fost declarată prin Hotarărea nr. reconfirmată prin legea 5/2000 -privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului naţional . după care se merge pe DJ57A.12 1994 a Consiliului Judeţean Caraş-Severin.

Marsilea quadrifolia (trifoiaş de stâncă). Alcedo atthis (pescăraş). Botaurus stellaris (buhai de baltă).18º C. precum: Tyto alba. fâsa mare .(rogoz). însă se pot întâlni numeroase specii de fluturi. Emys orbicularis (broasca ţestoasă de apă). multe specii având statut de protecţie. Carex spp. Bufo bufo (broasca râioasă). Testudo hermanni beottgeri (broasca ţestoasă a lui Herman). Typha spp(stuf).printr-un regim termic moderat. dar şi mamifere mari. . ţipar Misgurnus fossilis. Temperatura medie anuala este cuprinsa intre 6º si 8º C. Matacă etc.august cu temperaturi de 16º . Circus aeruginosus etc. Rana ridibunda (broasca de lac). se mai întâlnesc avatul . Dintre amfibieni şi reptile. vara si iarna. Fauna de nevertebrate este slab cunoscută în zonă. la confluenţa Nerei cu Dunărea. începând de la insecte până la mamifere. Cele mai cunoscute elemente faunistice din zonă sunt păsările de apă. Biocenoza Vegetaţia:Teritoriul rezervaţiei este situat în regiunea biogeografică europeană. zvârluga . micromamifere (popândău .Gobio kessleri. precum Salix spp. Fauna este foarte bogată. rezervaţia întrunind condiţiile bioecologice necesare acestora pentru hrană. precum vidra – Lutra lutra. Hyla arborea (brotăcelul). cu precipitatii abundente primavara. Egretta alba (egreta mare).) sunt: 3130 Ape stătătoare. libelule. 3140 Ape puternic oligomezotrofe cu vegetaţie bentonică de Chara spp. S. Bombina variegata (buhai de baltă cu burta galbenă). Salvinia natans (peştişoara). dar şi specii de răpitoare.Cobitis elongata.Cottus gobio. iar cea mai rece este luna ianuarie cu temperatura medie de -4º -3º C. Habitatele de interes comunitar descrise în urma cercetărilor în zonă de către specialişti (N. Ixobrychus minutus (stârc pitic). 6 . specifică zonelor umede. foarte bine reprezentată este şi ichtiofauna. Bufo viridis (broasca râioasă verde). pietrar .Barbus meridionalis. Perioada cea mai calda este in lunile iulie . Avifauna este reprezentată de specii care beneficiază de statutul de protecţie oferit de legislaţia comunitară – Directiva păsări.Zingel zingel. ratificată prin OUG 57/2007 de Guvernul României.Citellus citellus). Aşa cum este de aşteptat.Cobitis taenia. se pot observa specii precum Bombina bombina (buhai de baltă cu burta roşie). Natrix tessellata (şarpele de apă). Boşcaiu. moioaga . Pe lângă acesta. Elaphe longissima (şarpele lui Esculap) etc. petrocul . reproducere şi cuibărit. Egretta garzetta (egreta mică).Aspius aspius. oligotrofe până la mezotrofe cu vegetaţia de Littorelletea uniflorae şi/sau isoeto-Nanoiuncetea. unul din elementele foarte importante fiind ţigănaşul – Umbra krameri. Phragmites spp. fiind caracterizat de vegetaţia hidrofilă şi higrofilă. (trestie). Flora este reprezentată prin specii hidrofile şi higrofile. Rana dalmatina (brasca de pădure). Dintre aceste specii menţionăm: Phalacrocorax pygmaeus (cormoran mic). fiind semnalat şi lupul – Canis lupus. Zglăvoc . 3150 Lacuri eutrofe naturale cu vegetaţie tip de Magnopotamion sau Hydrocharition. cosaşi. de noapte şi de zi. Fauna de mamifere este reprezentată de numeroase specii de chiroptere. (specii de salcie).

iar din punct de vedere petrografic.Secţiunea a III-a . pe sensul de mers Pojejena-Baziaş. Quercus cerris cu bujorul bănăţean în stratul ierbaceu Paeonia officinalis var.zone protejate.delimitată în apropierea localităţii Baziaş. Cornus mas. care fac parte din grupa muntilor si podisurilor calcaroase. 7 . Categoria IV IUCN Căi de acces:Orşova. Caracteristici generale: Biotopul Teritoriul este situat în ţinutul Carpaţilor Occidentali.2. subţinutul Munţilor Banatului.DN57 până în localitatea Pojejena.Moldova Nouă-Pojejena-Baziaş .privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului naţional . Categoria şi tipul ariei protejate: rezervaţie naturală. unitatea geomorfologică Munţii Locvei. se pot observa granitele. după care se merge pe DJ57A. A fost declarată prin legea 5/2000 . Suprafaţa rezervaţiei: 170. dar şi numeroase orhidee. Tilia tomentosa. banatica. în unele puncte aflorând. Pedologie: solurile caracteristice rezervaţie sunt soluri brune de pădure.90 hectare Limitele rezervaţiei: rezervaţia este declarată pe teritoriul administrativ al comunei Socol. Cu toate acestea. Din punct de vedere geologic. Tipuri de habitate: are profil forestier şi a fost delimitată în apropierea localităţii Baziaş pentru protejarea asociaţiilor vegetale de Fraxinus ornus. conform normelor europene. Rezervaţia Naturală Baziaş Rezervaţia este încadrată în Regiunea Biogeografică Europeană. zona muntoasă imediata adiacentă este caracterizată prin altitudini foarte joase şi roci granitice. Paeonia mascula. teritoriul face parte din domeniul Danubian.

Aspecte hidrologice:Rezervaţia se află de-a lungul văii Ribişului. Categoria şi tipul ariei protejate: arie specială de protecţie avifaunistică. cu precipitatii abundente primavara. Biocenoza Flora:Rezervaţia este cu profil forestier. iar cea mai rece este luna ianuarie cu temperatura medie de -4º -3º C. curs de apă permanent. în timpul verilor secetoase fiind foarte scăzut. Categoria IV IUCN 8 . Quercus pubescens(Stejar pufos).18º C. Fauna:Este reprezentată de numeroase specii de interes comunitar. Clima:Climatul este temperat continental moderat cu influente mediteraneene. Cornus mas(Cornul). precum căprioara. protejând numeroase asociaţii vegetale. Cerambyx cerdo. Fauna de vertebrate este bine reprezentată la nivelul fiecărei clase. în care intră : Fraxinus ornus(Mojdreanul). din rândul nevertebratelor putând menţiona: Lucanus cervus. iar în stratul ierbaceu speciile de bujor: Paeonia officinalis ssp. Temperatura medie anuala este cuprinsă între 6º si 8º C. conform normelor europene. banatica (Bujor Banatean). dar şi mamifere mari. Perioada cea mai calda este in lunile iulie . caracterizat printr-un regim termic moderat. 3.august cu temperaturi de 16º . Astfel putem observa numeroase specii de amfibieni şi reptile. dar şi diferite specii de orchidee de pădure sau care se găsesc în pajiştile adiacente. Eriogaster catax etc. păsări specifice pădurilor. inclusiv Mammalia. Aria specială de protecţie avifaunistică Insula Calinovăţ Aria este încadrată în Regiunea Biogeografică Europeană. mamifere mici. cu un anumit grad de protecţie. porcul mistreţ sau lupul. Quercus cerris(Cer). Tillia tomentosa (Tei alb). Fauna piscicolă este slab reprezentată datorită fluctuaţiei nivelului cursului de apă. precum pârşii sau chiţcanii. Paeonia mascula(Bujorul de munte). vara si iarna.

oligotrofe până la mezotrofe cu vegetaţia de Littorelletea uniflorae şi/sau isoeto-Nanoiuncetea. fiind caracterizat de vegetaţia hidrofilă şi higrofilă.august cu temperaturi de 16º . Cu toate acestea. zona muntoasă imediata adiacentă este caracterizată prin altitudini foarte joase şi roci granitice. zvârluga . cosaşi. Aspecte hidrologice:Rezervaţia este de fapt un ostrov în Dunăre. 9 . Marsilea quadrifolia (trifoiaş de stâncă). 3150 Lacuri eutrofe naturale cu vegetaţie tip de Magnopotamion sau Hydrocharition Pădurea bătrână de salcie.0 hectare Limitele rezervaţiei: Aria de protecţie specială avifaunistică zona umedă Insula Calinovăţ cuprinde insula Calinovăţ situată pe fluviul Dunăre şi luciul de apă limitrof insulei până la o adâncime de 2 m. fâsa mare .DN57 până în localitatea Pojejena.Zingel zingel. aflată pe insulă. Fauna:Ostrovul reprezintă o adevărată oază pentru o mulţime de specii de păsări aflate în timpul migraţiilor sezonale sau pentru cuibărit. un punct de atracţie deosebit. specifică zonelor umede. unul din elementele foarte importante fiind ţigănaşul – Umbra krameri. Pedologie: solurile caracteristice rezervaţiei sunt gleice şi pseudogleice. Boşcaiu. după care se merge pe DJ57A. Carex spp. Habitatele de interes comunitar descrise în urma cercetărilor în zonă de către specialişti (N. caracterizat printr-un regim termic moderat. subţinutul Munţilor Banatului. Matacă etc.Cobitis elongata. având o compoziţie preponderentă din Salix alba – salcie albă – constituie de asemenea. Tipuri de habitate: Habitate specifice zonelor umede Suprafaţa: 24. teritoriul face parte din domeniul Danubian. Clima:Climatul este temperat continental moderat cu influente mediteraneene. petrocul . la confluenţa Nerei cu Dunărea. pe sensul de mers Pojejena-Baziaş.Căi de acces:Orşova. 3140 Ape puternic oligomezotrofe cu vegetaţie bentonică de Chara spp. datorită naturalităţii sale.(rogoz). Din punct de vedere geologic. pietrar .18º C. Biocenoza Vegetaţia:Teritoriul rezervaţiei este situat în regiunea biogeografică europeană. libelule. Pe lângă acesta. Salvinia natans (peştişoara). care fac parte din grupa muntilor si podisurilor calcaroase. (specii de salcie).Moldova Nouă-Pojejena-Baziaş . Temperatura medie anuala este cuprinsa intre 6º si 8º C. Perioada cea mai calda este in lunile iulie .Barbus meridionalis.Gobio kessleri. Phragmites spp. S. precum Salix spp.) sunt: 3130 Ape stătătoare.Cobitis taenia. iar cea mai rece este luna ianuarie cu temperatura medie de -4º -3º C. Caracteristici generale: Biotopul Teritoriul este situat în ţinutul Carpaţilor Occidentali. a fost desemnată prin HG 2151/2004 privind instituirea regimului de arie naturală protejată pentru noi zone. însă se pot întâlni numeroase specii de fluturi. (trestie). se mai întâlnesc avatul . Fauna de nevertebrate este slab cunoscută în zonă. unitatea geomorfologică Munţii Locvei. Aşa cum este de aşteptat. Se află pe teritoriul administrativ al comunei Pojejena. Flora este reprezentată prin specii hidrofile şi higrofile. cu precipitatii abundente primavara. foarte bine reprezentată este şi ichtiofauna. multe specii având statut de protecţie. vara si iarna.Aspius aspius. Typha spp(Papura). moioaga .

de noapte şi de zi. Dintre amfibieni şi reptile.Misgurnus fossilis. Rana ridibunda (broasca de lac). dar şi specii de răpitoare. conform normelor europene.ţipar . precum: Tyto alba. ratificată prin OUG 57/2007 de Guvernul României. Botaurus stellaris (buhai de baltă). Tipuri de habitate: depozite leossoide cuaternare Suprafaţa rezervaţiei: 5. Alcedo atthis (pescăraş). Egretta garzetta (egreta mică). Emys orbicularis (broasca ţestoasă de apă). după care se merge pe DJ57A. Ixobrychus minutus (stârc pitic). Bufo viridis (broasca râioasă verde). Testudo hermanni beottgeri (broasca ţestoasă a lui Herman). 8/20. pe sensul de mers Pojejena-Baziaş. Zglăvoc .Egretta alba (egreta mare). Dintre aceste specii menţionăm: Phalacrocorax pygmaeus (cormoran mic).Moldova Nouă-Pojejena-Baziaş .12. Circus aeruginosus etc. se pot observa specii precum Bombina bombina (buhai de baltă cu burta roşie). Categoria IV IUCN Căi de acces:Orşova.0 hectare Limitele rezervaţiei: rezervaţia este desemnată pe teritoriul administrativ al comunei Pojejena. Natrix tessellata (şarpele de apă). a Consiliului Judeţean Caraş- 10 .Cottus gobio.1994. Rana dalmatina (brasca de pădure). 4.DN57 până în localitatea Pojejena. Avifauna este reprezentată de specii care beneficiază de statutul de protecţie oferit de legislaţia comunitară – Directiva păsări. Bombina variegata (buhai de baltă cu burta galbenă). Elaphe longissima (şarpele lui Esculap) etc. fiind înfiinţată prin Hotărârea nr. Hyla arborea (brotăcelul). Rezervaţia Naturală Râpa cu lăstuni Rezervatia este încadrată în Regiunea Biogeografică Europeană. Bufo bufo (broasca râioasă). Categoria şi tipul ariei protejate: rezervaţie naturală.

ce descriu malurile Dunării. pe malul acesteia. cu precipitatii abundente primavara. Fauna: Rezervaţia a fost desemnată pentru ocrotirea cuiburilor şi coloniilor de lăstuni de mal – Riparia riparia -. unitatea geomorfologică Munţii Locvei. vara si iarna. Pedologie: depozite leossoide Aspecte hidrologice: Rezervaţia se desfăşoară de a lungul Dunării. Temperatura medie anuala este cuprinsă între 6º si 8º C.Secţiunea a III-a . caracterizat printr-un regim termic moderat. Perioada cea mai calda este in lunile iulie . iar cea mai rece este luna ianuarie cu temperatura medie de -4º -3º C. în Defileul Superior. Clima: Climatul este temperat continental moderat cu influente mediteraneene. Zona este caracterizată prin abrupturi formate în depozite loessoide cuaternare.zone protejate. care fac parte din grupa muntilor si podisurilor calcaroase.august cu temperaturi de 16º . conform normelor europene. confirmată prin Legea 5/2000 . pe segmenetul Baziaş-Pojejena. Specia este rară şi este protejată prin Convenţia de la Berna. construite în depozitele leossoide cuaternare.18º C.privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului naţional . Categoria IV IUCN 11 . Aria specială de protecţie avifaunistică Divici-Pojejena Aria este încadrată în Regiunea Biogeografică Europeană. 5. Categoria şi tipul ariei protejate: arie specială de protecţie avifaunistică.Severin. Caracteristici generale: Biotopul Teritoriul este situat în ţinutul Carpaţilor Occidentali. subţinutul Munţilor Banatului.

care fac parte din grupa muntilor si podisurilor calcaroase. Din punct de vedere geologic.Căi de acces:Orşova. Limita sudică porneşte pe Dunăre de la km 1058 şi continuă până în dreptul Văii Mari situată în amonte de localitatea Divici. 3140 Ape puternic oligomezotrofe cu vegetaţie bentonică de Chara spp. caracterizat printr-un regim termic moderat. iar cea mai rece este luna ianuarie cu temperatura medie de -4º -3º C. cu precipitatii abundente primavara. De aici. Clima:Climatul este temperat continental moderat cu influente mediteraneene. S. Matacă etc. Caracteristici generale: Biotopul Teritoriul este situat în ţinutul Carpaţilor Occidentali. teritoriul face parte din domeniul Danubian. Temperatura medie anuala este cuprinsa intre 6º si 8º C. după care se merge pe DJ57A. cuprinde luciul de apă limitrof malului până la o adâncime de 1. limita urmează drumul naţional până la intrarea în localitatea Pojejena. la confluenţa Nerei cu Dunărea. subţinutul Munţilor Banatului. după care urcă pe fluviul Dunărea până la km 1058. pe sensul de mers Pojejena-Baziaş. bălţile (în număr de 5) şi zona cu tufişuri şi formaţiuni ierboase la care nivelul apei este foarte aproape de suprafaţa solului. între localitatea cu acelaşi nume şi pichetul de grăniceri situat în amonte de localitatea Divici.august cu temperaturi de 16º . unitatea geomorfologică Munţii Locvei. Perioada cea mai calda este in lunile iulie . Cu toate acestea. zona muntoasă imediata adiacentă este caracterizată prin altitudini foarte joase şi roci granitice.Moldova Nouă-Pojejena-Baziaş . Limita estică: porneşte de la intrarea în localitatea Pojejena şi continuă pe malul Dunării până în dreptul Punctului Poliţiei de Frontieră Pojejena. Tipuri de habitate: Habitate specifice zonelor umede Suprafaţa: 498 ha Limitele rezervaţiei: aria se află pe teritoriul administrativ al comunei Pojejena (localităţile Divice.5 m.) sunt: 3130 Ape stătătoare. fiind caracterizat de vegetaţia hidrofilă şi higrofilă. Limita vestică continuă pe Dunăre până la Sectorul Poliţiei de Frontieră Divici situat la 3 km amonte de localitatea Divici după care continuă pe drumul naţional spre Divici până la intersecţia drumului cu Valea Mare. 3150 Lacuri eutrofe naturale cu vegetaţie tip de Magnopotamion sau Hydrocharition 12 . Belobreşca şi Şuşca (până la podul de la ieşirea din această localitate). Aspecte hidrologice: Rezervaţia este de fapt un ostrov în Dunăre. Aria de protecţie specială avifaunistică Divici . Belobreşca.Pojejena. Habitatele de interes comunitar descrise în urma cercetărilor în zonă de către specialişti (N.DN57 până în localitatea Pojejena. Limita nordică porneşte de la intersecţia drumului naţional cu Valea Mare şi separă bălţile de terenurile agricole ale cetăţenilor din localităţile Divici. oligotrofe până la mezotrofe cu vegetaţia de Littorelletea uniflorae şi/sau isoeto-Nanoiuncetea. Şuşca şi Pojejena). Biocenoza Vegetaţia:Teritoriul rezervaţiei este situat în regiunea biogeografică europeană. vara si iarna. specifică zonelor umede. Pedologie: solurile caracteristice rezervaţiei sunt gleice şi pseudogleice.18º C. Boşcaiu.

Bufo bufo (broasca râioasă). Avifauna este reprezentată de specii care beneficiază de statutul de protecţie oferit de legislaţia comunitară – Directiva păsări. Pe lângă acesta. Hyla arborea (brotăcelul). ţipar . ratificată prin OUG 57/2007 de Guvernul României. Circus aeruginosus etc. Bombina variegata (buhai de baltă cu burta galbenă). Rezervaţia Naturală Valea Mare Rezervatia este încadrată în Regiunea Biogeografică Europeană. Dintre amfibieni şi reptile. conform normelor europene. fâsa mare .Zingel zingel.Barbus meridionalis.Aspius aspius. moioaga . precum: Tyto alba.Misgurnus fossilis. Zglăvoc . dar şi specii de răpitoare. Carex spp.Cobitis taenia. se pot observa specii precum Bombina bombina (buhai de baltă cu burta roşie). Emys orbicularis (broasca ţestoasă de apă). precum Salix spp. (trestie).(rogoz). Salvinia natans (peştişoara). 13 . unul din elementele foarte importante fiind ţigănaşul – Umbra krameri. Testudo hermanni beottgeri (broasca ţestoasă a lui Herman). Fauna de nevertebrate este slab cunoscută în zonă. Botaurus stellaris (buhai de baltă). Egretta garzetta (egreta mică). multe specii având statut de protecţie. foarte bine reprezentată este şi ichtiofauna. (specii de salcie).Gobio kessleri. Rana ridibunda (broasca de lac). Alcedo atthis (pescăraş). Fauna: Ostrovul reprezintă o adevărată oază pentru o mulţime de specii de păsări aflate în timpul migraţiilor sezonale sau pentru cuibărit. Egretta alba (egreta mare). de noapte şi de zi.Cobitis elongata. Natrix tessellata (şarpele de apă). Elaphe longissima (şarpele lui Esculap) etc. libelule. petrocul . Phragmites spp. Aşa cum este de aşteptat. zvârluga . 6. însă se pot întâlni numeroase specii de fluturi. Dintre aceste specii menţionăm: Phalacrocorax pygmaeus (cormoran mic). pietrar . Typha spp.Cottus gobio. Ixobrychus minutus (stârc pitic).Flora este reprezentată prin specii hidrofile şi higrofile. se mai întâlnesc avatul . Rana dalmatina (brasca de pădure). Bufo viridis (broasca râioasă verde). cosaşi. Marsilea quadrifolia (trifoiaş de stâncă). .

DN57 până în localitatea Moldova Nouă. printre acestea numărându-se peştera Gaura Haiducească (1370 m lungime) şi Avenul Roşu (149 m diferenţă de nivel). sorburi. doline.Secţiunea a III-a . În bazinul Valea Mare sunt cunoscute 45 de peşteri şi avene. Valea Apele Albe). după care se urmăreşte drumul judeţean ce leagă oraşul Moldova Nouă de Padina Matei.18º C. rezervaţia se caracterizează prin prezenţa solurilor rendzinice şi a solurilor brune de pădure. unitatea geomorfologică Munţii Locvei. Biocenoza Vegetaţia:Teritoriul rezervaţiei este situat în regiunea biogeografică europeană. zona muntoasă imediata adiacentă este caracterizată prin altitudini foarte joase şi roci granitice. chei. Habitatele de interes comunitar care au fost semnalate pe teritoriul acestei rezervaţii sunt: 91VO Păduri dacice de fag (Symphyto-Fagioni) 6210 Pajişti uscate seminaturale şi faciesuri de acoperire cu tufăşuri pe substrat calcaros (*situri importante pentru orchidee) 6240 *Pajişti stepice subpanonice 14 . care fac parte din grupa muntilor si podisurilor calcaroase. Ogaşul Rău. Pedologie: din punct de vedere al solului. peşteri. cu precipitatii abundente primavara. avene) întâlnit pe Valea Mare sau pe afluenţii acesteia (Mudăviţa Seacă. iar cea mai rece este luna ianuarie cu temperatura medie de -4º -3º C.Categoria şi tipul ariei protejate: rezervaţie naturală. balcanică sau submediteraneană. Importanţa geomorfologică se datorează reliefului complex dezvoltat pe calcare (lapiezuri. Caracteristici generale: Biotopul Teritoriul este situat în ţinutul Carpaţilor Occidentali.august cu temperaturi de 16º . Aspecte hidrologice:Rezervaţia se află localizată pe Valea Mare. Din punct de vedere geologic. izbucuri. Temperatura medie anuala este cuprinsa intre 6º si 8º C. subţinutul Munţilor Banatului. Cu toate acestea. Clima:Climatul este temperat continental moderat cu influente mediteraneene.zone protejate. fiind declarată prin Decizia 556/1973 a Consiliului Judeţean Caraş-Severin. care are numeroşi afluenţi cu cursuri temporare de apă. Ogaşul Tisa.Moldova Nouă . Categoria IV IUCN Căi de acces: Orşova. Valea Mare este curs de apă permanent. Suprafaţa rezervaţiei: 1179. pe partea dreaptă pe sensul de mers Padina Matei se descrie teritoriul acestei rezervaţii. confirmată prin Decizia 499/1982 şi reconfirmată prin legea 5/2000 .privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului naţional . caracterizat printr-un regim termic moderat. Ogaşul Greci. Perioada cea mai calda este in lunile iulie . teritoriul face parte din domeniul Danubian. uvale. Tipuri de habitate: Habitate de pădure şi stâncărie. vara si iarna. Imediat la ieşire din Moldova Nouă.00 hectare Limitele rezervaţiei:Rezervaţia se află pe teritoriul administrativ al oraşului Moldova Nouă. caracterizată prin prezenţa a numeroase specii endemice sau de origine panonică.

Echinops banaticus. teiul argintiu (Tilia tomentosa). cornişorul (Ruscus hypoglossum). cireşul (Cerasus avium). induc o bună reprezentativitate la nivelul fiecărei grupe de animale. ocupă o suprafaţă de circa 400 ha.Flora: Importanţa floristică a rezervaţiei este dată de proporţia însemnată a speciei Daphne laureola (iedera mare). 15 . relict terţiar. drobiţa (Genista ovata). ghimpele (Ruscus aculeatus). Dianthus banaticus). Centaurea atropurpurea etc. cu endemismele carpatice Erysium saxosum. Draba lasiocarpa. mojdrean (Fraxinus ornus). Aria specială de protecţie avifaunistică Ostrovul Moldova Veche Aria este încadrată în Regiunea Biogeografică Europeană. Allium petraeum. vegetează carpenul (Carpinus betulus). 7. Alături de fag (Fagus sylvatica). conform normelor europene. ce coboară de-a lungul văilor până la altitudini foarte joase. Fauna: Fauna rezervaţiei este foarte bine reprezentată la nivelul fiecărei clase. Pereţii calcaroşi şi brânele sunt acoperiţi cu tufe de Sesleria filifolia sau garofiţe (Dianthus kitaibelii. curpenul (Clematis vitalba) etc. iedera (Hedera helix). cornul (Cornus mas). de 150 – 200 m. vişin turcesc (Padus mahaleb) etc. precum : Acanthus longifolius. Existenţa diferitelor tipuri de habitate. de la cele de pădure la cele de stâncărie. scumpie (Cotinus coggygria). Condiţii de viaţă prielnice găsesc şi o serie de specii de plante submediteraneene şi balcanice. chiar şi a cursurilor de apă permanente si temporare. păducelul (Craetegus monogyna) şi pe alocuri cărpiniţa (Carpinus orientalis). Bupleurum praealtum. vinariţa (Asperula taurina). Calamintha officinalis. paltinul (Acer pseudoplatanus). Vegetaţia abrupturilor calcaroase este foarte diversificată. existând formaţiuni specifice de tufărişuri termofile (şibleac). însoţite de tufe de colilie (Stipa eriocaulis). Tufărişurile sunt alcătuite în cea mai mare parte din liliac (Syringa vulgaris). teiul pucios (Tilia cordata). Pădurile de fag.

Fauna: Pe insulă au fost identificate 72 de specii de păsări aparţinând la 30 de familii din 14 ordine. Aria de protecţie specială avifaunistică. Aspecte hidrologice:Rezervaţia este de fapt un ostrov în Dunăre. Larus argentatus etc. 16 . Dintre speciile rare de peşti se evidenţiază: Lota lota şi Umbra krameri. Perioada cea mai calda este in lunile iulie . printre acestea putând fi citate Phalacrocorax pygmaeus. Matacă etc. teritoriul face parte din domeniul Danubian. Din totalul acestora. Din punct de vedere geologic. la confluenţa Nerei cu Dunărea. Anas platyrhynchos. Flora este reprezentată de elemente arboricole ca Salix alba(Salcie alba). până la o adâncime de 2 m. Temperatura medie anuala este cuprinsa intre 6º si 8º C. iar cea mai rece este luna ianuarie cu temperatura medie de -4º -3º C. Salix purpurea(Rachita rosie) şi erbacee ca Salvinia natans(Pestisoara). care fac parte din grupa muntilor si podisurilor calcaroase. Iris pseudacorus(Stanjenel de balta) etc. A fost desemnată prin HG 2151/2004 privind instituirea regimului de arie naturală protejată pentru noi zone. Boşcaiu. caracterizat printr-un regim termic moderat.Moldova Nouă-Pojejena-Baziaş . Populus alba(Plopul alb). Categoria IV IUCN Căi de acces: Orşova.Moldova Veche situată pe fluviul Dunărea şi luciul de apă limitrof insulei. cu precipitatii abundente primavara.0 hectare Limitele rezervaţiei: este situată pe teritoriul administrativ al oraşului Moldova Noua. 3150 Lacuri eutrofe naturale cu vegetaţie tip de Magnopotamion sau Hydrocharition Pădurea bătrână de salcie. Tipuri de habitate: Habitate specifice zonelor umede Suprafaţa: 1627. vara si iarna.august cu temperaturi de 16º . Anas strepera. subţinutul Munţilor Banatului. Phragmites australis(Trestie). 28 de specii sunt incluse în Directiva privind conservarea păsărilor sălbatice. Oenanthe hispanica. Cu toate acestea.Moldova Veche cuprinde insula Ostrov .DN57 până în localitatea Moldova Veche.Butomus umbellatus. Biocenoza Vegetaţia:Teritoriul rezervaţiei este situat în regiunea biogeografică europeană. specifică zonelor umede. Caracteristici generale: Biotopul Teritoriul este situat în ţinutul Carpaţilor Occidentali. având o compoziţie preponderentă din Salix alba – salcie albă – constituie de asemenea. datorită naturalităţii sale. Pedologie: solurile caracteristice rezervaţiei sunt gleice şi pseudogleice. zona muntoasă imediata adiacentă este caracterizată prin altitudini foarte joase şi roci granitice. unitatea geomorfologică Munţii Locvei. Elodea canadensis(Ciuma apelor). Clima:Climatul este temperat continental moderat cu influente mediteraneene. Phalacrocorax carbo sinensis. Nycticorax nycticorax.18º C. Egretta garzetta. judeţul Caraş-Severin. S. un punct de atracţie deosebit. aflată pe insulă. oligotrofe până la mezotrofe cu vegetaţia de Littorelletea uniflorae şi/sau isoeto-Nanoiuncetea. 3140 Ape puternic oligomezotrofe cu vegetaţie bentonică de Chara spp.Categoria şi tipul ariei protejate: arie specială de protecţie avifaunistică. Habitatele de interes comunitar descrise în urma cercetărilor în zonă de către specialişti (N. Ardea purpurea. fiind caracterizat de vegetaţia hidrofilă şi higrofilă. zona umedă insula Ostrov .) sunt: 3130 Ape stătătoare.

când meşterii au tăiat muntele pentru a construi şoseaua pe malul sârbesc. 17 . şi se simte până la Belgrad. unde Dunărea străbate abrupturile albe ale Ciucarului Mare (cota maximă 318 m) şi vizavi ale Ştirbătului Mare (cota maximă 768 m). În dreptul fostei localităţi Ogradena. vasul se apropie de malul sârbesc pentru a se citi inscripţia de pe Tabula Traiana. tabăra de pictură. este cel mai lung defileu de pe cursul Dunării şi unic în Europa prin grandoarea configuraţiei sale. în Cazanele Mari şi Mici lăţimea fluviului încorsetându-se pe alocuri până la 150 m. Acest aspect se vede şi azi de pe puntea vasului. de aici în sus intrându-se în spectacolul Cazanelor Mari. Grandoarea Cazanelor Mari se vede aici numai navigând pe Dunăre.Defileul şi Clisura Dunării – Cazanele Întinzându-se pe o suprafaţă de 120 km. S-au numit Cazane pentru că aici. din care se mai văd două turnuri răsărind din apă. de la Baziaş până la Porţile de Fier. deasupra lacului. La km D 967.În urma construirii hidrocentralei la Porţile de Fier. care o dată ajuns în Cazanele Mari trece dintr-un golf într-altul ocolind pereţi stâncoşi ce apar brusc în faţa vasului. la Baziaş. albia fluviului având aici lăţimea minimă de 150 m şi adâncimea maximă de 80 m.8. Pornind de la Orşova. însă acest decor nu mai este înfricoşător. Mai sus. şoseaua ocolind masivul muntos. Defileul Dunării şi îndeosebi zona Cazanelor au scăpat de grozăvia învolburării apelor prin strâmtorile marcate de versanţii abrupţi. la km D 985 se află înecate ruinele cetăţii medievale Tri Kule (sec. prin dimensiunea noului lac de retenţie. Prezintă o succesiune de bazinete depresionare ce alternează cu clisuri. La km D 1000 apar stâncile calcaroase ale Grebenului. Liniştea lacului urcă până la intrarea Dunării în ţară. XIV). prin coridoare cu fiorduri. Şoseaua este săpată în stâncă pe mai multe porţiuni. Vasele şi maşinile staţionează aici pentru a vizita complexul turistic cu acelaşi nume. tabăra de elevi. mai sus în dreptul localităţii Eşelniţa începe intrarea în Cazanele Mici. pe valea dintre munţi se poate vizita micul golf al Mraconiei înconjurat de cabane. apa părea că fierbe clocotitor şi întunecat. amintind drumul legiunilor romane din anii 101-104. peste roci mărnoase şi calcare roşcate. Firul apei zigzaga după cum îşi făcuse loc pentru albie printre stânci.3 peretele Ciucarului Mic este despicat de Valea Mraconiei. La prima vedere: chipul dacic al lui Decebal dăltuit în stâncă şi mănăstirea Mraconia parcă răsărind din fluviu. Drumul prin Defileu se parcurge pe apă sau pe uscat. şoseaua străbate. Mai sus. La km D 970 lacul se lăţeşte brusc formând Golful Dubovei.

ROSCI0206 Porţile de Fier. parte integrantă a reţelei ecologice europene NATURA 2000. Peştera Ponicova este cea mai mare şi cea mai spectaculoasă din Defileu. Specifice zonei sunt şi reptilele: broasca ţestoasă de uscat. munţii se văd în toată verticalitatea lor coborând abrupt pe maluri. în suprafaţă de 118141. Stănchescu. Peştera Veterani este imensă şi umanizată. Peştera Nutului din satul Balta. putând adăposti peste 700 de soldaţi. adâncindu-se în fluviu. vipera cu corn. Spectacolul este oferit de înaltul decor. specie unică pe glob. mojdreanul. ca parte integrantă a reţelei ecologice europene NATURA 2000 în România.0 ha. cu obiecte antropomorfe din epipaleolitic: ceramică. Localnicii au descoperit Peştera cu picturi (Chindia) care datează din epoca metalelor. arţarul trilobat. Nicolescu). Iloviţa. bisericile de lemn. numeroase alte peşteri (peste o sută). unelte de piatră cioplită. gospodării tradiţionale cu arhitectură specifică zonei de munte şi podiş. Cheile Coşuştei. -ROSPA0080 Munţii Almăjului-Locvei. lemnul râios. Baia de Aramă. stânjeneii de stâncă. Izverna.Vegetaţia cuprinde specii rare. s-au declarat pe teritoriul Parcului Natural Porţile de Fier două arii de protecţie specială avifaunistică. Alte atracţii pitoreşti din Podişul Mehedinţi Peştera Izvernei. În conformitate cu H. multe neexplorate încă. în suprafaţă de 124293. contemporani cu dinozaurii).G. precum şi la procedura cadru de evaluare a impactului asupra mediului pentru toate planurile/programele si proiectele care urmează sa se desfaşoare în siturile de importanţă comunitară. tăiaţi de fluviu de-a lungul pereţilor stâncoşi. Balta.6 ha. unele ca nişte melci uriaşi. ţâşneşte din ape un pinten al stâncii Babacai. obiecte de podoabă (cele mai vechi din România). muralis. 18 . alunul şi vişinul turcesc. pădurile de castani cu fructe dulci din Bâlvăneşti. localităţi etno-folclorice: Balta. localităţi de interes vânătoresc şi pescăresc: Obârşia Cloşani. a fost folosită ca punct strategic de daci şi romani. potrivit Ordinului Ministrului Mediului si Dezvoltarii Durabile 1964/2007 s-a declarat ca sit de importanţă comunitară. liliacul sălbatic. în suprafaţă de 10124. 1284/2007. Alte obiecte sugerează că grecii întreţineau legături comerciale cu locuitorii din Clisură.4 ha. Cele două Cazane formează o rezervaţie complexă pe o suprafaţă de 150 ha. pe o lungime de 1166 m. unde începe intrarea (din amonte) în Cazanele Mari. scorpionul carpatic etc. Izverna. La Şviniţa se află rezervaţie paleontologică.Mai sus. cărpiniţa. Izverna. căci urma coborârea în fioroasele Cazane. Cireşu. Bahna. A fost fortificată de generalul austriac Veterani. submediteraneene: Clopoţeii Cazanelor. formată din depozite fosilifere jurasice şi danubiene.o mirabilă catedrală subterană. stejarul pufos. din care Galeria Liliecilor de peste 100 m lungime. pe pârâul Saraoschi. insecte: fluturii de peşteră. de unde şi numele peşterii. Se află în Ciucarul Mare. localităţi balneoclimaterice: Bala. Sitaru. loc unde altădată marinarii staţionau şi făceau rugăciuni. Balta. Ponoarele. Negoieşti. Ponoarele. se poate vizita numai cu vaporul în locul numit Pescărie. cu calcare bogate în amoniţi (peste 60 de forme. Are mai multe galerii. Punctul fosilifer Şviniţa. Laleaua de Cazane.000 de ani. şopârlele rare (Laceratele taurică. particola). Senzaţionale sunt descoperirile arheologice din peşterile Defileului: peşterile Clemente şi Cuina Turcului de la Dubova. străpunsă de pârâul Ponicova. cum sunt cele din localitatea Balta (casele familiilor: Aniţescu. respectiv: -ROSPA0026 Cursul Dunării-Baziaş-Porţile de Fier. De asemenea. de austrieci şi turci. Prezenţa acestor situri NATURA 2000 implică obligativitatea aplicării prevederilor în vigoare referitoare la procedura de realizare a evaluarii stării de mediu pentru planuri şi programe. 60 m lăţime şi 30 m înălţime . unelte folosite de pescari şi vânători în urmă cu peste 15.

geomorfologia. depresiuni sedimentare largi etc.). Parcul Natural Portilor de Fier se prezinta sub forma unui adevarat muzeu geologic in aer liber. intruziuni magmatice. doua din aceste puncte fosilifere au fost declarate ca arii protejate de importanta nationala: Punctul fosilifer Bahna si Punctul fosilifer Svinita. vai largi.GEOLOGIE Parcul Natural Portile de Fier este o zona cu diversitate deosebita a peisajelor. chei. Pietrele Albe. Dintre siturile de interes stiintific deosebit din punct de vedere paleontologic. hidrografia etc. In general. Parcul Natural Portile de Fier se suprapune Carpatilor Meridionali (Muntii Banatului) si Podisului Mehedinti. formatiunile carstice etc. neck-ul vulcanic permian Trescovat. cu pante domoale. Cazanele Dunarii. Buschmann (plante fosile din jurasicul inferior). Bahna (nevertebrate si vertebrate rare miocene). Eibenthal. MunteanaDumbravita (nevertebrate din Jurasicul mediu si inferior). in Parcul Natural Portile de Fier se evidentiaza: Cozla (plante fosile jurasic inferioare). Baia Noua.Altitudinea variază intre 35-40 m in aval de Barajul Portile de Fier I si 968 m in Muntii Almajului. Cucuiova si Povalina (plante fosile din carboniferul superior si permian). Muntii Almajului. intruziuni vulcanice etc). magmatice şi sedimentare) a dus la individualizarea unui peisaj foarte complex. 19 . impusa de varietatea unor factori naturali ce conditioneaza aparitia lor: geologia. Bigar. De altfel.Din punct de vedere geomorfologic. De la vest la est principalele unitati majore de relief sunt: Muntii Locvei. Muntii Mehedinti si Podisul Mehedinti. Stenca. care este intrerupt pe alocuri de zone calcaroase. cu multe elemente spectaculoase (creste si abrupturi calcaroase. clima. relieful este format din culmi rotunjite. existand o serie de puncte de atractie geologica renumite la nivel naţional (sinclinalul suspendat Munteana.Diversitatea litologica a acestor masive montane (roci cristaline. pesteri.

 Depresiunea Liubcova (cel mai larg sector din cadrul defileului).UNITATILE DE RELIEF Muntii Locvei se intind de la Nera (in vest) pana la Valea Camenitei (in est). In functie de structura geologica si de rocile pe care le traverseaza. coborand treptat pana in Valea Dunarii si Valea Nerei. Ating altitudinea maxima din arealul Parcului in varful Teiul Mosului (968 m). De la vest la est. Muntii Almajului au ca limite Valea Camenitei la vest si Valea Cernei la est.Muntii Mehedinti si Podisul Mehedinti sunt doua unitati de relief ce se includ in Parc prin compartimentul lor sudic.7 m in varful Poiana Lisa (situat pe limita nordica). Valea Dunarii schimbandu-si aspectul de-a lungul celor 134 km dintre Gurile Nerei si aval de barajul de la Gura Vaii. In cadrul masivului se individualizeaza doua depresiuni importante: Liubcova si Ogradena-Orsova. In cadrul Parcului ating o altitudine maxima de 545. unde s-au format depresiuni cum ar fi Moldova Veche sau Liubcova.Valea Rilii (peste 3 km lungime).  Depresiunea Moldova Veche (situata pe amplasamentul unui bazin miocen. acestea sunt:  Ingustarea Valea Nerei . desfasurandu-se pe directia V-E de la Valea Cernei pana in extremitatea estica a Parcului si coborand in altitudine de la nord la sud si est. Sunt alcatuiti din doua zone distincte: o zona cristalina cu intruziuni granitice in partea vestica si o zona sedimentara.  Ingustarea Pescari . in partea estica. Dunarea prezinta sectoare de ingustare (formate la traversarea rocilor dure si mai ales a calcarelor) dar si sectoare de largire.Alibeg (6 km lungime). 20 . DEFILEUL DUNARII Cursul fluviului Dunarea influenteaza semnificativ peisajul intalnit in Parcul Natural Portile de Fier. calcaroasa. cu o lungime de circa 29 km).

fluviul exercita o influenta deosebita asupra componentelor peisajului. cu o lungime de aproximativ 18 km). Datorita influentei circulatiei aerului cald de origine mediteraneana. media multianuala fiind de circa 11°C. Ribisul. 21 . CARACTERISTICI CLIMATICE Parcul Natural Portile de Fier se incadreaza in zona cu climat temperat continental cu influente mediteraneene semnificative. Almajului. bate pe directia NE . specific Depresiunii Moldova Noua. Tisovita.NV provocand scaderi semnificative de temperatura cu viteze de peste 70 km/h. gurile de varsare a tuturor afluentilor directi ai Dunarii au fost inundate si transformate in golfuri de diferite dimensiuni. procesul a constat in acoperirea de catre apele Dunarii a conurilor de dejectie formate de rauri la varsarea in Dunare (Liborajdea. Aflandu-se sub incidenţa maselor de aer vestice si sud-vestice in regiune cantitatile de precipitatii sunt relativ ridicate pentru o zona de pana la 1000 m altitudine de pe teritoriul Romaniei. Dupa construirea barajului de la Gura Vaii si formarea lacului de acumulare. datorita canalizarii maselor de aer pe acest culoar.SV.6 m. creandu-se noi habitate acvatice si zone umede. In consecinta. Directia vanturilor in Defileul Dunarii este predominant vestica si estica. Depresiunea Ogradena . Locvei. CARACTERISTICI HIDROLOGICE Intrucat limita sudica a Parcului Natural Portile de Fier este data de senalul navigabil al Dunarii.Orsova. Cernei si Mehedinti. taiata in formatiuni metamorfice. cu aspect de chei. Dunarea primeste afluenti. Liborajdea.Gura Vaii (circa 9 km). Cele mai mari golfuri sunt cele ale Cernei. care are o inaltime de 60. Mraconia. Ingustarea Varciorova . Mala. bate pe directia SE . climatul este apropiat de cel mediteranean. ce isi afla izvoarele in Muntii Semenic. In Defileul Dunarii.  Gorneacul. o suprafata medie de 700 kmp si un volum mediu de 12 kmc.Plavisevita (valea este relativ larga. Lacul are o lungime de 130 km. Plavisevita.Greben (valea este simetrica.1000 mm. In sectorul romanesc al Defileului. Sirinia. cu versanti abrupti. Cantitatile medii anuale oscileaza intre 800 . Radimna. Bahnei si Mraconiei. sunt separate de bazinetul Dubovei. Berzasca). Moldova. Bahna si Jidostita. De la vest la est de principalele cursuri de ape sunt: Nera. fiind realizat in spatele barajului de la Gura Vaii.  Cosava. cu intensificari ce depasesc uneori 100 km/h. Lacul de acumulare Portile de Fier I reprezinta cea mai mare amenajare hidrotehnica din lungul Dunarii si din Romania. temperatura aerului inregistreaza valori mai ridicate in comparatie cu alte unitati montane. Sectorul Greben . In sectorul Bazias . In Parcul Natural Portile de Fier se manifesta vanturi cu caracter local:  Brizele specifice defileului datorate diferentelor de temperatura dintre apele fluviului si uscat. Cerna. Camenita. Ieselnita. Cazanele Mari si Cazanele Mici (valea este ingusta. pe circa 25 km). Orevita. a crescut suprafata acvatica. Regimul anual al vitezei vantului se caracterizeaza prin cresteri ale vitezelor primavara (maximele depasesc 20 m/s). taiate in calcare. Berzasca. Camenita.     Ingustarea Berzasca . Brestelnic.Camenita.

Acestea sunt urmate. În ansamblul ei. cu 48 familii. ca pondere. flora Parcului Natural Porţile de Fier este reprezentată prin toate cele cinci încrengături ale regnului vegetal. cu 71 familii. 67 genuri şi 375 specii. sunt populate cu numeroase specii endemice. poate chiar respingătoare. dând impresia unor locuri neprielnice. 252 genuri şi 1077 specii. tisa . inclusiv continentale. alpinebalcanice. care parcă poartă taina Facerii Lumii. Condiţiile climatice. cu 67 de ordine cu 114 familii. o constituie coborârea în altitudine a unor elemente montane şi urcarea unor elemente sudice (R. cu 34 familii. 540 de genuri. balcano-alpino-carpatice şi carpatice.Fagus sylvatica .Taxus baccata . dacice. Dar doar impresia! Aceste feţe aproape verticale. influenţa Dunării asupra acestora.relict terţiar. daco-balcanice. Fungi. cu 31 familii.23%). arbuşti şi înmiresmate flori. Ca un veştmânt purtat de secole. 1964). medio-europene şi medio-europene-mediteraneene. pe versanţii ce străjuiesc voiniceşte Cazanele Mari. montane cu cele de origine mediteraneană. Călinescu. balcanice şi balcano-pontice. fapt ce a facut ca aceasta arie naturală protejată să fie recunoscută atât pe plan naţional. inversiunea termică face ca fagul .Vaccinium myrtillus . Trăsătură caracteristică pentru flora Parcului Natural Porţile de Fier. rare.să cunoască cea mai joasă altitudine din ţară pe Valea Mraconiei. care au păstrat de-a lungul secolelor caracteristicile unor habitate specifice. de elementele sudice şi endemice.IV. respectiv elemente medio-atlantice. Studiul apartenenţei areal geografice a speciilor de plante din arealul Parcului Natural Porţile de Fier relevă o dominanţă netă a elementelor nordice sau apusene (cu un procent de 62. cât şi internaţional. după cum urmează: Phycophyta. fire de iarbă. în ceea mai mare parte calcaroase. Astfel. rămânând versanţii.Biodiversitate Parcul Natural Porţile de Fier se remarcă printr-o luxuriantă biodiversitate. pedologie. S. alături de amestecul de flore boreale. Lychenophyta. cu un procent de 19. 98 genuri şi 296 specii. medio-eurosiberiene. prin care şi-a creat Dunărea drum. europene şi continental-europene. eurasiatice. golaşi. arctic-alpine.populează stâncile golaşe ale Trescovăţului.23%. carpatobalcane. 22 .alpine-carpatice şi atlanto-medio-europene. 1395 de specii. 171 genuri şi 549 specii. Bryophyta. Iana. petrografice. pădurea îmbracă masivele muntoase ale Munţilor Almăjului şi Locvei în proporţie de 80 %. 272 de subspecii şi 5 varietăţi. afinul . dar şi contextul social au creat locuri unice. respectiv a celor circumpolare. Cormophyta. dar mereu împrospătat. geomorfologice.

carpatice şi dacice.Carpenul (Carpinus betulus). Talpa ursului(Acanthus 23 . şi Flora R.S.48% din suprafaţa ţării. central-europene (8%). Bujorul de munte (Paeonia mascula).Colilie (Stipaeriocaulis). Printre cele mai importante specii amintim:Mojdreanul (Fraxinus ornus). Q.Elementele orientale sau continental-stepice. Vinariţa (Asperula taurina). respectiv cosmopolite şi advenite. Vişin turcesc (Padus mahaleb). ce s-au suprapus unui fond local.Liliac (Syringa vulgaris). Peştişoara (Salvinia natans ).Cărpiniţa (Carpinus orientalis). Fag (Fagus sylvatica). respectiv elementele ponto-panonice. Cer (Quercus cerris). Cu alte cuvinte. Principalele categorii de elemente fitogeografice care intră în alcătuirea florei sunt: eurasiatice (32%).P.Ghimpele (Ruscus aculeatus). ponto-mediteraneene şi ponto-panono-balcanice. Teiul argintiu (Tilia tomentosa). Tei alb (Tillia tomentosa). Cireşul (Cerasus avium). vine ca o completare a diversităţii mari de elemente fitogeografice. ceea ce explica prestigiul floristic pe care l-a dobândit această zonă. deşi nu foarte mare. Iedera (Hedera helix). numărul de specii determinate până în prezent reprezintă 49. mediteraneene (12%). Cornişorul (Ruscus hypoglossum). Q. iar elementele policore. V. pontice (10%). Papura (Typha spp). un procent de 6.R. Trifoiaş de stâncă (Marsilea quadrifolia). banatica). Teiul pucios (Tilia cordata). Bujor Banatean (Paeonia officinalis ssp. pe 0. Trestie(Phragmites spp). se află jumătate din numărul de specii cunoscute în flora ţării noastre. Paltinul (Acer pseudoplatanus). Rogoz( Carex spp). pubescens). europene (12%). Acestea evidenţiează interfenţa floristică a diferitelor elemente pe teritoriul parcului. gorun cu stejari termofili (Quercus cerris. există aici una din cele mai bogate şi mai valoroase colecţii de plante din ţară. frainetto. Cornul (Cornus mas).07 %. Drobiţa (Genista ovata). Numărul de elemente endemice.Păducelul (Craetegus monogyna). aluviale (cu Fraxinus excelsior şi Alnus glutinosa). alcătuit din elmente balcanice. Principalele tipuri de paduri sunt cele de fag (Fagus sylvatica).Specii de salcie (Salix spp). fag in amestec cu gorun (Quercus petraea). totalizează un procent de 11.R.aproximativ 3500 de specii după Flora R. cât reprezintă teritoriul Parcului Natural Porţile de Fier. Stejar pufos (Quercus pubescens). Padurile acopera circa 70-75% din suprafata Parcului si apartin in totalitate etajului nemoral (paduri cu frunze cazatoare).Curpenul (Clematis vitalba).9% din totalul speciilor cunoscute în flora ţării noastre . Scumpie (Cotinus coggygria).75%.Flora Din punct de vedere botanic.

munții Mehedinți .au o lungime de 15 cm.Pinul negru(Pinus negra) Dintre speciile de plante. Cu toate astea vegetează bine si în condiții staționale grele. Valea Dunării. Conurile ovoid conice sunt grupate cate 2 -4. a căror valoare conservativă este deosebită. Maturatia conurilor este bienala. putem enumera: Pinus nigra – Pinul negru . lujerii vigurosi. foarte rigide. Rachita rosie (Salix purpurea). cu un port caracteristic creste pe stancile calcaroase din Banat si Oltenia.5 m. redzinice sau stâncoase.Acest arbore are o înălțime de până la 50 m și un diametru de 1 . glabrii. Frunzele sale sunt aciforme. Lemnul său este de o culoare cenușie-maro. galbena -cafenie. in arealul sau mediteranean. Acest arbore are o înălțime de până la 50 m și un diametru de 1 . cu o lungime de până la 10 cm. expuse uscăciunii înaintate. ascutite. Poza specie 24 . pe soluri superficiale. cu înghețuri târzii rare. în munții Cernei.5 m. cu areal mai restrâns decât pinul silvestru.longifolius). La noi in țară apare natural în insule izolate din Banat și Oltenia. Conurile sunt ovale.1. unde formează arborete pure sau în amestec cu alte specii. Preferă regiunile calde. insa la noi nu depaseste 30-32 m. Laleaua de Cazane(Tulipa hungarica). Salcie alba (Salix alba).Domogled si Valea Runcului. umbelicul este uneori prevazut cu un ghimpe scurt. verde intunecat spre negricios. cu coroana piramidala care se lateste la batranete. mai ales la solzii superiori. Pinul negru este o specie exotică. Trestie (Phragmites australis). Plopul alb (Populus alba). Ciuma apelor (Elodea canadensis). cu o periodicitate a fructuficatiei de 2-3 ani. acele cate doua in teaca.1. Lemnul său este de o culoare cenușie-maro. solzii au apofiza proeminenta. brun-cenusii pana la negriciosi. Semintele aripate sunt relativ grele si au pana la 5-6 mm lungime. fiind sesile sau scurt pedunculate. fiind o componenta a regiunilor forestiere mediteraneene. Iris pseudacorus(Stanjenel de balta).cu o lungime de pana la 10 cm. au o lungime de 15 cm și sunt grupate câte două.Clopoţeii Cazanelor(Campanula crassipes).

Statutul speciei: protejată de OUG 57/2007 şi de Conveţia de la Berna Starea de conservare a populaţiei: favorabilă. de interes comunitar. declarate ari de protecţie specială avifaunistică. care străjuiesc semeţ Cazanele Mari. Poza specie Poză habitat Tulipa hungarica . al cărui habitat prielnic îl constituie versanţii abrupţi.trifoiaş de baltă . şi la prima vedere. este semnalată în arealul parcului din zonele umede create după construirea barajului porţile de Fier. monitorizare anuală Poză specie Poză habitat 25 .laleaua bănăţeană sau laleaua de Cazane .specie de interes comunitar.Marsilea quadrifolia .specie endemică. neprietenoşi ai Ciucarului Mare.

se întâlneşte în Rezervaţia Naturală Valea Oglănicului.clopoţeii de Cazane . relict terţiar. necesită măsuri speciale de conservare.laleaua de Banat . monitorizare anuală.Tulipa hungarica ssp.undulatifolia . pe cât posibil şi ex-situ. Poză specie Poză habitat Campanula crassipes . una dintre cele mai remarcabile rezervaţii din punct de vedere al biodiversităţii. Statutul speciei: Lista Roşie a Parcului Natural Porţile de Fier Cartea Roşie a plantelor Vasculare din Ro: EN Starea de conservare a populaţiei: favorabilă Poză specie Poză habitat 26 . Statutul speciei: Lista Roşie a Parcului Natural Porţile de Fier Starea de conservare a populaţiei: nefavorabilă. atât in-situ. sepoate observa pe versanţii calcaroşi ce descriu Defileul Dunării. ai cărui versanţi sunt cunoscuţi sub numele de Feţele Dunării.subspecie a lalelei de Cazane. începând cu abrupturile Ciucarului Mic până aproape de localitatea Pescari.specie endemică.

se întâlneşte pe rocile de şisturi cristaline ce caracterizează zona Orşova-Porţile de Fier.specie endemică. Poză specie Poză habitat Stipa danubialis . Specia putea fi observată încă de pe drumul european E70. însă odată cu consolidarea versanţilor. observarea ei este mai dificilă.specie endemică. Conv de la Berna.colilie . Statutul speciei: Oug 57/2007. Lista Roşie a PNPF. Cartea Roşie a Plantelor vasculare din Ro: CR Starea de conservare a populaţiei: neevaluată Poză specie 27 .mărarul de Cazane .Cachrys ferulacaea . caracteristică vegetaţiei xerice de pe coaste însorite. creşte pe detritus de conglomerate. Statutul speciei: Lista Roşie a Parcului Natural Porţile de Fier Starea de conservare a populaţiei: neevaluată. descoperită în perioada cercetărilor complexe efectuate pentru construirea barajului.

Iris reichenbachii . pe coaste ierboase şi stâncării ale Defileului Dunării. mai ales în zona Gura VăiiOrşova. Este foarte rara.stânjenel . banatica . Populatiile sunt sarace.bujorul de Banat . cat si de recoltarea ei ca specie de ornament. fiind si la limita estica a arealului in tara noastra. planta fiind pusa in pericol atat de pierderea habitatului. Statutul speciei: OUG 57/2007. Paeonia officinalis ssp.specie pentru a carei conservare a fost declarata Rezervatia Naturala Bazias.endemit cu areal restrâns. Lista roşie a Parcului Natural Porţile de Fier Cartea Rosie a plantelor vasculare din Ro: CP Starea de conservare a populaţiei: neevaluata Poza specie Poza habitat 28 . se întâlneşte pe versanţii însoriţi.

alaturi de alte elemente. Foarte rara. intalnit numai in zonele sud/vestica si estica a Romaniei. prin exploatarea calcarului. pentru a carei conservare. producand iritarea tegumentelor. leziuni inflamatorii sau ulcerative.alior .specie endemica pentru Parcul Natural portile de Fier. are prorietati vezicante asemanatoarea cu ale cantaridei. Euphorbia myrsinites .Daphne laureola . Statutul speciei: Lista roşie a Parcului Natural Porţile de Fier Cartea Rosie a plantelor vasculare din Ro: VU Starea de conservare a populaţiei: neevaluata Poză specie. a fost declarata Rezervatia Naturala Valea Mare. Statutul speciei: Lista roşie a Parcului Natural Porţile de Fier Cartea Rosie a plantelor vasculare din Ro: VU Starea de conservare a populaţiei: neevaluata Poză specie.element mediteranean.iedera alba . Poză habitat. 29 . Este pusa in pericol datorita deteriorarii sau micsorarii suprafetei habitatului specific.

Statutul speciei: Lista roşie a Parcului Natural Porţile de Fier Cartea Rosie a plantelor vasculare din Ro: LR Starea de conservare a populaţiei: neevaluata Poză specie. Statutul speciei: Lista roşie a Parcului Natural Porţile de Fier Cartea Rosie a plantelor vasculare din Ro: EN Starea de conservare a populaţiei: neevaluata Poză specie 30 .orchidee . Orchis simia . iar populatiile sunt sarace ca numar de indivizi.ca toate orchideele. specia este importanta din punctde vedere stiintific datorita raritatii ei. Poză habitat.Orchis papilionacea . se inmulteste greu. iar prin frumusete si raritate esteuna din speciile de Orchis cele mai apreciate din flora noastra. si aceasta specie are arealul de distributie limitat.element atlantic-submediteranean.orchidee .

Zvârluga (Cobitis taenia).specia poate fi întâlnită mai ales în zonele de câmpie. antropice care se imbina armonios cu biodiversitatea floristica. datorita conditiilor climatice. preferând trunchiurile groase ale arborilor în vârstă de 120-140 de ani.Chitcanii de ogor (SOREX ARANEUS) etc. Căprioara (Cervidae). Pietrar (Zingel zingel). geomorfologice.VI. Croitor ( Cerambyx cerdo). Zglăvoc (Cottus gobio) Amfibieni şi reptile: Buhai de baltă cu burta roşie (Bombina bombina). Flora. Broasca ţestoasă de apă (Emys orbicularis). frasinului. pedologice. fauna fiind in continuare un tezaur neexploatat din punct de vedere stiintific. nucului. hidrografice. în zonele favorabile dezvoltării pădurilor de foioase. Broasca râioasă (Bufo bufo). Buhai de baltă cu burta galbenă (Bombina variegata). Brotăcelul (Hyla arborea). Sarpele de apă (Natrix tessellata). Erete de stuf (Circus aeruginosus). Buhai de baltă (Botaurus stellaris). Stârc pitic (Ixobrychus minutus). ulmului. Dintre speciile de mai sus existente in parc. Striga (Tyto alba). Sarpele lui Esculap (Elaphe longissima) Pasari: Cormoran mic (Phalacrocorax pygmaeus). ichtiologic.croitor . Broasca ţestoasă a lui Herman (Testudo hermanni beottgeri). Pricipalele specii de vietuitoare sunt: Nevertebrate: Racul de ponoare (Austropotamobius torrentium ). Egreta mică (Egretta garzetta). herpetologic.IUCN: VU Starea de conservare a populaţiei: neevaluata. Avatul (Aspius aspius). şi în special în cele de stejar. Vidra (Lutra lutra). reprezinta un adevarat sanctuar entomologic.Fauna Parcul Natural portile de Fier. Radasca (Lucanus cervus). Pescăraş (Alcedo atthis). salcâmului. Broasca de lac (Rana ridibunda). Poza specie Poza habitat 31 . Egreta mare (Egretta alba). OUG 57/2007. Porcul mistreţ (Sus scrofa). Statutul speciei: Directiva Habitate. chiropterologic. ornitologic. castanului. Broasca de pădure (Rana dalmatina). Se dezvoltă în lemnul stejarului. Cosaş (Pholidoptera transsylvanica) Pesti:Tigănaşul (Umbra krameri). Moioaga (Barbus meridionalis). Fluture (Callimorpha quadripunctaria). Lăstuni de mal (Riparia riparia) Mamifere: Popândău (Citellus citellus). Tipar (Misgurnus fossilis). Lupul (Canis lupus). Broasca râioasă verde (Bufo viridis). fagului. dar poate fi prezentă şi la altitudini mai mari. Petrocul (Gobio kessleri).amintim: Cerambyx cerdo . Fâsa mare (Cobitis elongata). Fauna. În vederea protejării speciei trebuie evitate aplicarea de produse chimice şi înainte de toate interzicerea tăierii arborilor maturi sau bătrâni.

Statutul speciei: Directiva Habitate. În ciuda popularităţii sale. iar în europa de sud şi sud-est este raportată şi din zonele joase de câmpieşi plnatele gazdă aparţin unui spectru mai larg de specii. Flora. asociată îndeosebi cu fagul (Fagus sylvatica).croitorul cenuşiu . 32 . Pentru a evita declinul populaţiilor acestei specii sunt necesare protejarea arborilor batrani din padurile de foioase. preferand in special padurile de cvercinee si fagetele.traieste in padurile cu esente foioase. Specia este periclitată şi considerată prioritară în toată aria de distribuţie.croitorul alpin . Rosalia alpina . OUG 57/2007.Morimus funereus . Statutul speciei: Directiva Habitate. Poză habitat. IUCN: VU Starea de conservare a populaţiei: neevaluata Poză specie. specie montană. insa aparitii ocazionale ale speciei au fost semnalate si in padurile de conifere. Rosalia alpina a fost considerată în Europa Centrală. Fauna. interzicerea colectarii speciei de catre colectionarii amatori şi reducerea tratamentelor cu substante chimice toxice in ecosistemele forestiere. Flora.Traieste in complexul climatic al fagului si coniferelor. preferand in special fagetele batrane. informaţii despre habitatul şi plantele gazdă sunt insuficiente. Poză habitat. IUCN: VU Starea de conservare a populaţiei: neevaluata Poză specie. OUG 57/2007. ceea ce poate compromite strategiile de conservare. mai rar in cel al stejarului. Fauna.

Fauna.radasca . Este activ mai cu seamă noaptea consumând aproape orice fel de hrană. Poza specie Poza habitat Lucanus cervus . A fost introdusa in anexele actelor normative privind protectia mediului datorita declinului populatiei si a deteriorarii sau pierderii habitatului preferat. Statutul speciei: Directiva Habitate. din acest motiv reprezintă un adevărat sanitar al apelor.este cea mai cunoscuta specie din familia Lucanidae. în satele unde se practică spălatul tradiţional în albia râurilor populaţiile pot suferi pierderi masive datorită detergenţilor. Juvenilii consumă preponderent hrană animală reprezentate de macronevertebrate acvatice în timp ce adulţii consumă frecvent hrană vegetală şi chiar frunze de foioase căzute în apă.Austropotamobius torrentium . Flora. pâraie) dar poate fi întâlnit şi în râuri sau chiar lacuri din zona montană.Habitatul preferat îl reprezintă apele curgătoare reci şi repezi (izvoare. De obicei preferă galeriile pe care le sapă în maluri de pământ dar frecvent trăieşte ascuns şi printre rădăcinile submerse ori sub pietre sau bolovani.racul de ponoare . in special in padurile de foioase. Poza specie Poza habitat 33 . Managementul padurilor practicat de ocoalele silvice presupune inlaturarea materialului lemnos mort sau imbatranit. OUG 57/2007. IUCN: VU Starea de conservare a populaţiei: neevaluata. Traieste in gaurile copacilor bătrâni sau in trunchiurile moarte. Contrar numelui popular nu este o specie caracteristică apelor subterane unde poate totuşi ajunge odată cu viiturile. Este foarte sensibil la deficitul de oxigen şi la poluanţi chimici. odata cu aceasta fiind inlaturat si habitatul numeroaselor insecte xilofage.

rosioara. viermi sau insecte. Flora. iar in josul Dunarii. Aripioarele ventrale au marginile roscate. puietul de scrumbii. Are capul conic. Nu refuza nici crustacei. cu falca de jos arcuita in sus.Corpul avatului este alungit. Statutul speciei: Directiva Habitate. după citaţiile din literatura. Aspius aspius .Colorit: muchia spinarii bate in verde . iar laturile si pantecele sunt argintii lucioase.octombrie.cosaş . Fauna. isi depun icrele .Perioada cea mai intensa de hranire este aprilie . Astfel. cu spinarea si muchia ventrala rotunjite. taiata oblic si mult impinsa spre coada.avatul . Poză habitat. Se reproduce prin martie. viguros. Dimensiuni: in conditii normale. cam in al cincilea an de viata. moluste.000 icre. cu solzi mici bine fixati cu striuri. gura mare. Poza specie 34 .albastrui. in special in straturile superioare ale apei. în Parcul Natural porţile de Fier este cel mai jos punct ca şi altitudine la care a fost intalnita specia.000-100.Traieste singuratic. in rauri. inotatoarea dorsala mai inalta decat lunga. IUCN: VU Starea de conservare a populaţiei: neevaluata Poză specie. larga.intre 80. platica. in ordinea preferintei: obletul. OUG 57/2007.Se hraneste cu peste mic. plevusca. atinge in apele noastre lungimi medii de 30-50 cm si pana la 1 kg greutate.specia este un sbendemit pentru Carpaţii Româneşti.Pholidoptera transsylvanica . pe fund pietros sau nisipos unde femelele.

Misgurnus fossilis . neagra. dintre care 6 langa gura. Tiparul are 10 mustati. tiparul are cate un ghimpe ascutit. Sub aceasta dunga. inotatoarele tiparului sunt fumurii. Capul este gros. usor comprimat lateral. Aceasta zona cafenie este marginita de o dunga ingusta. continua. cu pete intunecate. iar doua scurte pe mandibula. Sub aceasta dunga.Corpul este alungit si gros. in general. dupa care urmeaza o noua dunga negricioasa. dar aparesi in raurile de ses cu un curs foarte lent. corpul pestelui este cafeniu deschis.originar din Europa Centrala si cea rasariteana. Pedunculul caudal este comprimat lateral. Capul pestelui nu are solzi. Coloratia tiparului variaza mult ca intensitate dupa gradul de limpiditate si culoarea mediului acvatic in care traieste. dupa care urmeaza o a treia dunga negricioasa. intrerupta si ingusta. bratele moarte.tiparul . corpul este galben-ruginiu. in schimb istmul este complet acoperit cu solzi. Lungimea obisnuita este de 18-20 cm. cu buza superioara carnoasa. in Romania se gaseste in Dunare si Delta. mai lata. presarata cu pete negricioase marunte. cu pete cafenii. dar atinge si 24-26 cm. tiparul este prezent in tot bazinul dunarean. iar inotatoarea caudala rotunjita. exceptand apele de munte. care se intinde de-a lungul intregului corp al pestelui. Gura semilunara. de la ochi pana la baza caudalei. Sub ochi. in toate baltile. lacurile si iazurile din interiorul tarii. ascuns bine sub piele. care prefera fundul malos si cu multa vegetatie. se gaseste in ape fara nici o miscare. Dorsala este cafeniu inchisa. aproape cilindric in sectiune. Poza specie 35 . inferioara. Tiparul este o specie de peste de apa dulce. acoperit cu solzi mici si cu un strat mucos care il fac alunecos.

Culoarea neagră este predominantă.Asemănător ca obiceiuri cu ruda sa apropiată şarpele-de-casă. Atunci când nici aceasta nu convinge. relativ uniform distribuite.Coloritul ventral este de avertizare. 36 . are puţini duşmani Specia este vulnerabilă în special datorită dispariţiei a numeroase habitate prielnice. dispuse sub formă de cinci şiruri longitudinale. O parte din negii glandulari sunt grupaţi. rotunzi sau ovali. Dorsal este colorat cenuşiu-deschis. acoperit cu numeroşi negi. pe un fond negru. Desenul ventral. coloraţi în negru. mai rar gri-închis. tăvălit în hrana regurgitată devine respingător pentru aproape orice prădător. În perioada de reproducere părăseşte apa pentru a depune ouăle albe în pământ sau frunzar. având lungimea egală cu lăţimea. începe să vomite iar cum hrana lui constă în special din peşte.Se hrăneşte cu insecte. de dimensiuni mici. cu botul rotunjit.corpul este îndesat. Poza specie Bombina bombina . Marginea pupilei este galbenă. având pupila triunghiulară. La fel de inofensiv ca şi ruda sa.Natrix tessellata . prezintă pete portocalii până spre roşu. turtit. este mai puţin tolerant la prezenţa umană. Datorită glandelor veninoase din piele. Uneori pot fi parţial sau chiar total coloraţi în verde. specia fiind deosebit de toxică. melci mici şi viermi.sarpe de apa . Sunt de asemenea prezente puncte albe mici. trăind exclusiv numai în apropierea apelor. având un punct negru central. măsliniu. Vârfurile degetelor negre. Dorsal tegumentul este foarte veruculos.5 cm. Ochii sunt foarte proeminenţi. Cuta gulară este distinctă. pe lângă mirosul puternic respingător emis de glanda de la baza cozii. Culoarea de fond este galben-cenuşiu cu pete pătrate brun-măslinii. are obiceiul de a face pe mortul. sub formă de ciorchine. marmorat. conferind un model caracteristic. Capul este relativ mic. lungimea 4 .buhai de baltă cu burta roşie .

in lungime de aproape un metru (0. Este animal semi-acvatic.Testudo hermanni . Culoarea blanii este cafenie-inchis pe partea dorsala. vineaza mai mult de-a lungul malurilor si mai putin in apa. Obisnuit. Este raspandita in tara noastra indeosebi in zona Portile de Fier. legume si foarte rar mici nevertebrate. Este o specie vegetariana prin excelenta.Are corpul alungit. cu precadere la marginea lizierelor de padure. Vizuina vidrei este o scobitura 37 . elastica.9 m). adaptat foarte bine la viata acvatica. Datorita modificarii biotopului. ingropata in pamant sau in mici pesteri prezente in stancile de la nivelul malurilor. fiind si ea ocrotita de lege. fructe de padure. iar intre degete se gaseste o membrana care serveste la inot.. Mananca si crustacee. groasa la baza. Are circa 4 cm la eclozare si respectiv 15-30 la varsta de adult. Poza specie Poza habitat Lutrinae . terenul sau de vinatoare intinzindu-se pe mai m. este intilnita in toata tara. prevazute cu unghii puternice adaptate la sapat. unele mamifere si pasari acvatice.5cm. capul este mic si aplatizat. Este foarte activa in timpul noptii. Ca semn caracteristic al ospatului vidrei cu pesti mari sint capetele si oasele mai lungi ale acestora care raman intotdeauna pe mal. a necunoasterii si chiar a dezinteresului fata de specie. deoarece iarna face deplasari lungi pe uscat. uneori asociindu-se mai multe exemplare intr-un grup pentru cautarea hranei. cu pete de culoare neagra si doua benzi de aceeasi culoare la nivelul plastronului. Manifesta un oarecare grad de sociabilitate. cu spicul scurt. cand femela depune 11-12 oua albe. Blana este foarte deasa.este o broasca de talie mijlocie. Fara a fi frecventa. cu un diametru de 3. in comparatie cu corpul.ulti kilometri. patrunzind adesea in crescatorii piscicole. nu strabate umezeala prin ea. iar coada. pe care si-o apara gratie minunatelor sale simturi. cu bot de asemenea mic si rotunjit. git si pe partea ventrala.7 — 0. de la cimpie pina la munte. pe care le ingroapa in pamant afanat. Oricit ar sta in apa. cu urechi mici si rotunde. in jurul apelor curgatoare si statatoare. in care poate face ravagii. conica. Culoarea acestei specii este ocru-galben sau galben-portocaliu. Picioarele sint scurte.broasca testoasa de uscat . a poluarii. formata din doua rinduri de peri. sferice. cu vibrize lungi.vidra . Puii eclozeaza dupa o perioada de 3-4 luni si masoara circa 4cm. in prezent este pe cale de disparitie. desi pe uscat are miscari greoaie. probabil fiind vorba de membrii unei familii. hranindu-se cu frunze. Greutatea corpului este cuprinsa intre 8 si 11 kg. cu o nuanta mult mai deschisa pe . Hiberneaza din octombrie pana la sfarsitul lunii aprilie. pe vaile afluentilor Dunarii.4 m. Se hraneste in special cu peste. Cind traieste in jurul lacurilor mari.poate fi surprinsa in intimitate deoarece duce o viata ascunsa. se reproduce la sfarsitul primaverii. are lungimea de pina la 0.

Conform legii. de fapt. lânos. 38 . datorita carui fapt poate fi prinsa cu usurinta in capcane.cât și ziua sau în perioadele de amurg și dimineață. 1. lupul are și o inteligență deosebită. Blana este de o culoare brun-cenușie cu variații multiple. Este foarte jucausa. La vânătoare folosește felurite tactici. prezentând o mare amplitudine ecologică. lângă piele. mai mult decât performanțele fizice. elasticitatea si luciul parului. la care se adaugă o coadă de până la cca 0. de cca. Dar. în golul alpin. dar și auzul și văzul. Performanțele fizice ale lupilor sunt cel puțin impresionante. Viteza de alergare a lupului poate depăși 60km/oră. de zece ori mai mult decât. vânat frenetic în vremea lui Ceaușescu. regularitatea. de la strategia de învăluire pe flancuri a prăzii la mânarea treptată către zone închise. Poza habitat. În mod natural lupul se găsește în România în Delta Dunării. nu mai prezintă un areal continuu.timpul său preferat de vânătoare . Greutatea este variabilă. numit spic. sub arborii de pe mal si are in mod obisnuit doua iesiri. Are nevoie de un teritoriu întins. mai închisă. datorată inteligenței sale deosebite. și alta de iarnă.5 m.subterana. de culoare gălbui-cenușie și un al doilea. vidra poate fi vinata numai in cadrul unui sezon cuprins intre 1 octombrie si 31 martie. având vârful negru. lupul. din două rânduri de peri: unul foarte des. de pildă. În România. În căutarea hranei ei pot parcurge peste 100 km într-o singură noapte. mai lung. de obicei între 30 și 50 kg. Năpârlind în general toamna în zonele temperate. mai deschisă. fiind apreciata dintotdeauna ca atare pentru confectionarea articolelor de imbracaminte. Se mai numeste lutru. isi pastreaza statornic potecile de la malul apei. lupul putând vâna foarte bine atât noaptea . Are o mare rezistență la durere și un mare curaj în luptă. Simțurile sale sunt extraordinare.este un animal robust și suplu. Ea se compune. nenumărate goluri fiind create de vânarea necontrolată. așa cum se întâmplă și în cazul corbului.8 m. lupul are o "haină" de vară. Blana sa este deosebit de valoroasa pentru desimea. Canis lupus – lupul . 2400-2500 ha. dar depășind în unele cazuri 70 kg. Poza specie. din care una sub apa. lung de până la aprox. Nu doar mirosul este deosebit de fin. un urs.

Desi arata ca niste soareci cu botul lung chitcanii au la fiecare membru 5 degete cu gheare. chitcanul de ogor (SOREX ARANEUS – cel mai raspandit chitcan). chitcanul de casa mare (CROCIDURA RUSSULA). iar avengura aripilor 39 . chitcanul pitic (SOREX MINUTUS). In Romania sunt intalnite 8 specii de chitcani: chitcanul de gradina (CROCIDURA MIMULA). Poza habitat. Cea mai mare specie de chitcani face parte tot din genul SUNCUS: chitcanul de casa asiatic (SUNCUS MURINUS) care masoara 15cm si cantareste aproximativ 100g. chitcanul de apa eurasiatic (NEOMYS FODIENS). Chitcanii sunt animale de mici dimensiuni. fata de rozatoare care au doar 4.5cm si o greutate de numai 2g. Poza specie Poza habitat Phalacrocorax pygmaeus . nefiind in nici un fel inruditi cu rozatoarele. Sorex araneus-chitcanii de ogor . ochi mici. chitcanul de apa (NEOMYS ANOMALUS). Chitcanii au cranii alungite si inguste. sunt de fapt mamifere insectivore. recordul de cel mai mic mamifer terestru in viata fiind detinut de chitcanul pitic cu dinti albi (SUNCUS ETRUSCUS). chitcanul de munte (SOREX ALPINUS).deseori confundati sau asimilati cu soarecii. mult mai mica decat ―ruda‖ lui cormoranul mare. cu o lungime de 3. chitcanul de camp bicolor (CROCIDURA LEUCODON). boturi lungi dotate cu mustati sensibile.cormoranul mic . Corpul are o lungime de 45-50 cm.este o specie acvatica.Poza specie. Blana lor este de obicei gri sau maronie. picioare scurte si coada lunga si subtire.

Mai mult de jumatate din populatia de cormorani mici din Europa se afla pe teritoriul Romaniei. Poza habitat. Poza specie. cormoranul mic nu are glanda subcodala ce secreta uleiul necesar impermeabilizarii penelor. dar și femela. cormoranul mic este o specie amenintata cu disparitia la nivel mondial. partea inferioară este de culoare albă. Riparia riparia .6 ouă o dată sau de două ori pe an. cu un guler de aceeași culoare pe piept.este cea mai mică specie de rândunici. Păsările se scaldă sau beau apă în timpul zborului. Partea superioară a corpului este brună. In momentul de fata. 4 . dormind in stuf. Puii vor ecloziona la ca. mulțumită formei aerodinamice a corpului.atinge 80-90 cm. Spre deosebire de celelalte pasari acvatice.lăstuni de mal . Masculul. care va servi ca și cuib. Poza specie Poza habitat 40 . 14 -16 zile și vor părăsi cuibul la 18 . Lăstunul prinde insectele zburând cu ciocul deschis deasupra oglindei apei cu o viteză de până la 50 km/h. Femela și masculul clocesc ca. Lăstunii sunt păsări gălăgioase care trăiesc în colonii care au cuibul săpat în malul nisipos sau argilos al apelor curgătoare sau stătătoare. sunt nevoiti ca dupa fiecare scufundare sa stea cu aripile intinse pentru a-si usca penele. au o coadă puțin bifurcată și un cioc lung în comparație cu corpul. sapă cu ciocul o galerie mică în malul abrupt. fiind zburătoare excelente.23 zile. Ele ating o lungime de 13 cm.

www.  Mentinerea populatiilor si habitatelor de interes comunitar si national. informare. conservarea peisajelor caracteristice si a elementelor geologice.  Administrarea parcului prin asigurarea resurselor umane. ―Parcuri si rezervatii naturale din Romania‖. Bibliografie: 1. www. biodiversitatii si a geodiversitatii. Ruicanescu A.Obiectivele planului de management al Parcului Natural Portile de Fier sunt:  Conservarea peisajului.portiledefierpn.ro 3.  Asigurarea oportunitatilor pentru ca turismul si recreerea sa se desfasoare in conformitate cu imperativele de conservare a patrimoniului parcului.ro 2. fata de valorile parcului. www. constientizare si consultare.wikipedia.  Mentinerea si promovarea activitatilor durabile de exploatare a resurselor si eliminarea celor susceptibile a avea un impact negativ asupra mediului.  Formarea prin educatie ecologica. nationala si internationala a parcului.org 4. Aurel Ardeleanu 41 . inclusiv al celui rezultat in urma activitatilor umane. a unei atitudini favorabile a comunitatilor locale si a factorilor de decizie.portiledefier.ro 5.bibliografia. financiare si logistice pentru indeplinirea obiectivelor si pentru recunoasterea locala. ro. Gheorghe Mohan. ―Aspecte ale faunei de coleoptere din Valea Oglanicului‖. 6. geomorfologice si paleontologice specifice.

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->