Practica sociologica si avantajele aplicarii sociologiei In rezolvarea problemelor sociale

Stiinta sociala si practica sociala nu se pot separa una de alta, nu se poata afirma ca ele sunt doua domenii straine unul de altul deoarece viata practica e mereu calauzita de rezultatele cercetarilor stiintifice, iar acestea pornesc de cele mai multe ori din trebuinta de a gasi solutii si remedii la anumite situatii practice. Dar de la aceasta constatare nu se poate ajunge la confundarea aplicatiei cu stiinta si nu se poate sustine nici conceptia lui Freyer potrivit careia sociologia pentru a putea explica viata, existenta sociala prezenta, tendintele ei de evolutie si miscarea ei, trebuie sa cunoasca vointa reala a unor grupe reale de oameni in situatii reale( H.Freyer,Introducere in sociologie, Leipzig,1931,p.147),nici parerea lui Cuvillier ca sociologia devine practica si stiinta devine ea insasi actiune, ca ea isi modifica propriul sau obiect(A. Cuvillier, Introducere in sociologie,Paris,1936,p.89). Practicul in cazul sociologiei se identifica cu politicul.Orice incercare de a reduce sociologia la un simplu instrument practic, reformator, in viata publica,inseamna o denaturare a ei. Aplicarea rezultatelor cercetarilor sociologice nu se poate confunda cu sociologia insasi.Nevoile practice pot inspira intr-adevar cercetari teoretice, dar atunci acestea dobindesc independenta si se fac indiferent de orice sugestie practica in conditii cu adevarat stiintifice. Astfel se infiinteaza institute pentru studiul cancerului din necesitatea de a pune capat flagelului produs de aceasta boala,

precum se poate cerceta o problema sociala in mod stiintific pentru a se cunoaste toate aspectele ei si a se putea legifera cu folos. Trebuinta originara care constituie impulsul cercetarii stiintifice poate fi o nevoie practica, dar procesul de cercetare insusi are viata lui aparte, e obiectiv, se detaseaza complet de factorul practic care l-a produs. Viata sociala este un complex foarte variat si multiplu, care presupune neaparat convietuirea laolalta a indivizilor, legati prin constiinta unor scopuri si aspiratii comune, precum si a unor trebuinte economice. Sociologia aplicata intentioneaza sa ofere atat o imagine integrala a ansamblului studiat, cat si alaborarea unor strategii de interventie, functie de domeniul investigat. Astfel, in domeniul juridic sunt avute in vedere variabilitatile legilor si conditiile aplicarii lor, ale traducerii in fapt si apararii legilor in societate. In sfera organizationala sociologia poate contribui la proiectarea organizationala, la modalitatile de control sau de schimbare sociala. Se mai materializeaza studii referitoare la analiza performantei rolurilor, la tipul de lideri si stiluri de conducere sau la climatul psihosocial. Cercetarile efectuate in industrie, referitoare la eficacitatea conducerii au demonstrat ca in pofida convingerilor comune, conducerea autocrata, care consta intr-o disciplina aspra si in impunerea vointei conducatorului celor subordonati, fara consultarea acestora si fara atragerea lor sa participe la elaborarea deciziilor, nu este atat de eficienta ca si conducerea democratica care tine seama de initiativa subordonatilor si care are efecte mult mai mari, ce se manifesta sub forma unei eficiente sporite a muncii, printr-o mai buna realizare a sarcinilor. In dezvoltare, includem problematica somajului pentru a oferi solutii de diminuare a fenomenului sau pentru a identifica oportunitati de atragere a investitiilor in vederea crearii de noi

locuri de munca, in cadrul acestor studii intrand si cele de sociologie urbana, rurala, studiile demografice etc. O excelenta prezentare a aspectelor teoretice care caracterizeaza sociologia urbana contemporana si a radacinilor ei in traditia gandirii sociologice este realizata de W.G. Flanagan in anul 1993. Lucrarea a fost conceputa ca un ghid de intelegere a aparatului conceptual dezvoltat de cercetatorii stiintelor sociale pentru a explica modurile in care asezarile umane cresc si se schimba, modurile in care conditia urbana determina si este determinata de miscarile politice si economice globale si modurile in care cadrele urbane si extensiile acestor cadre modifica gandirea si modul de interactiune ale oamenilor. In politica, preocuparile sunt axate pe studiile dedicate partidelor politice, comportamentului electoral, comportamentul liderilor politici, miscarilor politice. Activitatea practica, pe care o preconizeaza unii ca tinta a sociologiei, este de natura politica, deoarece politica este aceea care vrea sa schimbe realitatea, sa-i dea alta forma. Stiinta se ocupa cu realitatea existenta. Omul politic este stapanit de o credinta practica si de vointa, pe cand omul de stiinta traieste sub dominarea pasiunii de o idee de cunoastere.

Studiile sociale aplicate se mai manifesta si in domeniile economiei, medicinei sau in contabilitatea sociala dar si in domeniul militar, in care prezinta interes raportul dintre armata si societate, reforma si profesionalizarea institutiei militare,modul de exercitare a controlului civil asupra institutiei militare, analiza razboiului ca fenomen social. Bunaoara in cercetarile sociologilor si psihologilor americani, efectuate in timpul celui de-al doilea razboi mondial, unele teze rezultate din experienta comuna potrivit carora ostasii care provin de la tara, din familii de fermieri,

vor suporta mai bine dificultatile razboiului dacat ostasii provenind din familiile urbane, cat si presupunerea ca ostasii negri vor lupta mai bine sub comanda unor ofiteri negri s-au dovedit a fi absolute false sa, ca situatia era de-a dreptul contrara. Ultimul plan, cel practic propriu-zis, are drept valoare centrala bunastarea sociala. In esenta este vorba despre asigurarea unuia dintre cele mai importante drepturi ale omului, si anume acela al libertatii individuale fata de saracie. Calea principala de realizare a acestui tip de realitate, atat de specifica contemporaneitatii o constituie programele sociale cunoscute sub titulatura de securitate sociala. Practica sociala se bazeaza pe o sociologie practica si fiecare om in cea mai simpla actiune sociala apeleaza la teoria stiintifica a dependentelor intre stimulenti si reactiile sociale. Traditia franceza clasica (reprezentata de Durkheim), traditia germane clasica (reprezentata de Weber) si traditia fizicii sociale (ilustrata de Quetellet) au un obiectiv comun: sociologul isi propune sa explice fenomenele care il intereseaza. Conform altei paradigme, sociologia are mai ales un rol de sprijin acordat deciziei si in special deciziei politice, orientare deosebit de importanta in SUA, unde unele cercetari sunt inspirate inca de la inceput de preocuparea de a contribui la solutionarea problemelor sociale: saracia, delincventa, somajul, etc. De altfel aceasta traditie este prezenta si in sociologia clasica franceza unde detine insa o pozitie mai marginala. In concluzie putem spune ca, sociologia nu formuleaza idealuri practice catre care trebuie sa aspire realitatea, ea constata numai si cauta sa explice fenomenele sociale existente.

Bibliografie:
1) Petre Andrei: Sociologie generala,Editura Polirom,Iasi,1999 2) Achim Mihu: Introducere in sociologie, Editura Dacia, Cluj Napoca,1992 3) Jan Szeczepanski; Notiuni elementare de sociologie, Editura Stiintifica, Cluj,1972 4) www.wikipedia.ro